ACORDURILE BASEL Începând cu anii ’80, pe plan internaţional, remarcăm preocupări în domeniul stabilirii cadrului general al administrării riscurilor

bancare. Rolul central în cadrul acestui demers îi revine Comitetului de Supraveghere Bancară de la Basel. sau Comitetul de la Basel, cum este numit în ţara noastră, oferă un forum pentru cooperarea privind problemele de supraveghere bancară. Comitetul de la Basel nu are nici o autoritate supranaţională formală de supraveghere, şi concluziile sale nu au, şi nici nu s-a intenţionat să aibă vreodată, putere legală. Un obiectiv important al Comitetului a fost acoperirea golurilor în supravegherea internaţională prin intermediul a două principii: nici o entitate bancară nu va scăpa supravegherii şi supravegherea trebuie să fie adecvată. Pentru a realiza aceasta, Comitetul a emis o serie de documente începând cu anul 1975. În strânsă colaborare cu multe autorităţi de supraveghere, Comitetul a elaborat în 1997 un set de „Principii de bază pentru supravegherea bancară efectivă”, care oferă un tipar detaliat pentru un sistem de supraveghere eficient. Aceste principii au fost revizuite şi emise într-o nouă versiune în anul 2006 şi sunt considerate repere de bază în activitatea de management a riscurilor la nivelul sistemelor bancare naţionale. Sunt descrise opt categorii de riscuri cu care băncile se pot confrunta: riscul de credit, riscul de ţară şi de transfer, riscul de piaţă, riscul ratei dobânzii, riscul de lichiditate, riscul operaţional, riscul legal şi riscul reputaţional. În anul 1988, Comitetul de la Basel a decis să introducă un sistem de măsurare a capitalului, cunoscut sub denumirea de Acordul Basel privind Capitalul – Basel I. Acordul impunea un standard de capital minim pentru bănci, potrivit căruia, capitalul de bază al unei bănci trebuia menţinut la un nivel de cel puţin 8% din expunerea băncilor. Reglementarea, cunoscută sub denumirea de Norma lui Cooke, stabilea un raport minimal de 8%, calculat ca raport între fondurile proprii şi activele ponderate în funcţie de risc, în condiţiile în care diferitelor categorii de active li se atribuiau ponderi de risc cuprinse între 0 şi 100%. Acest acord a fost progresiv introdus în numeroase ţări în care îşi desfăşurau activitatea bănci internaţionale active. Din anul 1999, Comitetul s-a preocupat de revizuirea structurii iniţiale de adecvare a capitalului, iar textul Acordului Basel din 1988 s-a constituit în bază pentru continuarea proceselor naţionale de elaborare a regulilor bancare şi de pregătire a noului acord. . ACORDUL BASEL I Bazele Acordului au fost puse în anul 1986 când între SUA şi Marea Britanie s-a convenit un acord pentru a stabili standarde privind gradul minim de adecvare al capitalului. Acordul bilateral s-a bazat pe abordarea de către Marea Britanie a problemei privind capitalul adecvat în funcţie de gradul de risc, având ca obiectiv să se îmbunătăţească capitalizarea sectoarelor bancare din cele două ţări şi să se uniformizeze câmpul de acţiune în cele două pieţe financiare concurente. Standardele au fost stabilite pe baza şi pe premisa că mărimea capitalului serveşte ca un tampon împotriva insolvabilităţii sau a pierderilor neprevăzute. Acordul de la Basel a crescut motivaţia necesară procesului stabilirii unei rate unice a solvabilităţii pe întreaga Uniune Europeană care la rândul lor a legitimat extinderea cadrului Basel la instituţiile de credit în general şi nu numai la băncile care desfăşoară operaţiuni externe. Ca urmare a negocierilor, Comitetul şi-a însuşit propunerile în decembrie 1987 şi le-a răspuns tuturor autorităţilor de supraveghere pentru a determina reacţii. În 1988 s-a ajuns la o înţelegere în direcţia unei convergenţe internaţionale în ceea ce priveşte măsurarea riscului de credit pe baza unor standarde minime de adecvare a capitalului.

1

structura Basel II intenţionează să promoveze o abordare mai avansată a supravegherii capitalului.minimul 8% din activele ajustate în funcţie de risc trebuie să fie deţinute sub formă de capital de bază (capital de rang I+II). Principiile de bază privind adecvarea capitalului stipulate de convenţia de la Basel: a. şi să dezvolte sau să-şi îmbunătăţească abilitatea de a administra acele riscuri. definit ca raport între capitalurile proprii ale oricărei instituţii de credit şi activele sale ponderate în funcţie de risc. e.Primul Acord de la Basel. care încurajează băncile să identifice riscurile cu care s-ar putea confrunta. Acordul de la Basel apreciază cerinţele de capital numai pe baza riscului partenerului. Nivelul minim al acestui indicator a fost stabilit la 8%. este capitalul suplimentar ca o funcţie de maxim 100% din capitalul de rangul I.sunt luate în calcul elemente din afara bilanţului (garanţii. azi sau în viitor. b. Acordul Basel II. Scopul acordului este îmbunătăţirea regulilor existente. Cât priveşte necesarul de capital. iar în iulie 2006. elaborat în anul 1988. aduce ca un element de noutate faţă de reglementările anterioare în domeniu ideea îmbunătăţirii calităţii managementului riscului şi stabilirea unui nivel al capitalizării băncii calculat în funcţie de senzitivitatea la risc a activelor sale (a creditelor acordate). nivelul acestuia urma să se determine în funcţie de gradul de risc asociat activului şi nu debitorului ca atare. Comitetul a emis o versiune detaliată a structurii Basel II2. cambii). prin alinierea cerinţelor de reglare a capitalului la riscurile inerente cu care băncile se confruntă. a fost definitivat de către Comitetul de la Basel şi semnat în noiembrie 2005. Acordul se bazează pe o rată a capitalului ponderat cu riscul în care fiecare categoriede activ din afara bilanţului băncii i se alocă o parte din capital corespunzător gradului său de risc şi mai puţin ca o metodă tradiţională în care acelaşi capital (aceeaşi sumă) se alocă tuturor categoriilor de active fără a se stabili gradul de risc al fiecărei categorii de activ. Capitalul de rangul II. c. fiecare ţară îşi poate stabili şi aplica propriile criterii privind gradul de adecvare al capitalului. recunoscând totodată că banca este expusă numai riscului dobânzii şi riscului de portofoliu – riscul investiţiilor în efecte de comerţ. în care capitalul de rangul II să nu depăşească capitalul de rangul I) trebuie să acopere un minim de 8% din activele băncii ponderate cu gradul de risc care formează numitorul.minimul 50% din capitalul băncii trebuie să fie capital de rang I. În plus. d. 1 2 2 . Numărătorul (format din suma capitalului de rangul I + capital de rangul II. În acest context a fost introdus indicele Cook. Principalele obiective pe care acest prim Acord le urmărea în planul disciplinei financiar-bancare constau în:1 protecţia clienţilor împotriva eventualelor riscuri sistemice care pot să apară la nivel financiar. ACORDUL BASEL II Noul acord este rezultatul interacţiunii intense cu băncile. Acordul de capital Basel II descrie modalităţi detaliate şi standarde minime pentru adecvarea capitalului instituţiilor de credit şi firmelor de investiţii. în conferirea unei stabilităţi sporite sistemului bancar şi în imprimarea unui grad ridicat de eficienţă operaţiunilor bancare prin diminuarea probabilităţii de apariţie şi manifestare a pierderilor la nivelul portofoliului de credite gestionat de către bancă. grupurile industriale şi autorităţile de supraveghere naţionale membre şi care nu sunt membre ale Comitetului de la Basel. dar nivelul minim este stabilit prin Convenţia de la Basel. restul capitalului de bază poate să fie format din capital de rangul II (capital suplimentar).

Cerinţe minime de capital. autorităţile de supraveghere pot majora gradul de risc standard. Astfel pentru măsurarea riscului de credit. care. creditele garantate integral cu ipoteci pe spaţii comerciale vor avea un grad de risc de 100%. în cazul în care anumiţi parametrii utilizaţi în determinarea riscului de credit sunt predeterminaţi de autoritatea de supraveghere şi o metoda avansată ce presupune ca băncilor să li se permită să facă uz de propriile lor estimări pe baza experienţei istorice. ambele fără rating (necotate) va fi de 100%. În conformitate cu prevederile noului acord se stabilesc grade de risc diferite aferente expunerilor către bănci centrale şi autorităţi.Disciplina de piaţă.Cerinţe minime de fonduri proprii Pentru evaluarea fiecărei categorii de risc.Supravegherea adecvării 3) Pilonul 3. 1. doar cu respectarea anumitor condiţii. Abordările interne (IRB) determină volatilităţi crescute ale necesarului de capital ca urmare a faptului că măsurarea este mai precisă. 3 . În abordarea standardizată atât supervizorii cât şi băncile sunt responsabile de calitatea ratingurilor stabilite de instituţiile externe de rating. respectiv abordarea standardizată şi cea bazată pe modele interne. Băncile vor putea să utilizeze abordare internă numai după ce sistemele lor de evaluare şi gestiune a riscurilor vor fi testate de supraveghetorii bancari. În funcţie de gradul de dezvoltare a sistemelor interne de rating. a riscului de piaţă şi a riscului operaţional. care se referă la: 1) Pilonul 1. băncile pot opta între o metodă de bază. În cazul abordării bazate pe ratinguri interne băncile sunt acele instituţii care determină solvabilitatea fiecărui client. Creditele garantate integral cu ipoteci pe locuinţe. pentru creanţele aferente debitorilor fără rating de la 100% la 150%. 2) Pilonul 2. în prezent prezintă grade de risc de 35% respectiv 50% vor continua să aibă aceleaşi grade. iar acestea nu pot depăşi ratingul ţării respective.  Riscul de piaţă Metodele de cuantificare ale riscului de piaţă rămân cele stabilite prin Amendamentul din 1996 la Acordul de la Basel. noul Acord prevede mai multe abordări pentru măsurarea riscului de credit. iar în unele cazuri de 50%. către bănci şi cele aferente debitorilor persoane fizice şi juridice conform Gradul de risc standard pentru expunerile faţă de autorităţi centrale şi bănci centrale ca şi faţă de corporaţii. Gradul de risc pentru portofoliul retail în România a fost stabilit la 75% comparativ cu 100% pentru riscul de credit aşa cum observăm în tabelul nr. iar curba ponderii de risc este mult mai abruptă. Băncile sunt obligate să utilizeze acel set al evaluărilor efectuate de instituţiile externe considerate eligibile de către autoritatea de supraveghere care permit un nivel al fondurilor proprii corespunzător şi un management al riscului solid.Prevederile Acordului de Capital Basel II sunt grupate într-o structură de trei piloni. dar numai cu aprobarea băncii centrale şi cu respectarea anumitor condiţii. În ţările în care acestea au restanţe ridicate. sau de pe urma evenimentelor externe” Pe baza sondajului realizat de Comitetul de Supraveghere Basel realizat în rândul unor bănci de prestigiu multinaţionale s-a stabilit că în medie aceste bănci alocă pentru acoperirea riscului operaţional o sumă ce variază între 12 şi 20% din volumul actual al capitalului minim garantat. De asemenea.  Riscul operaţional Riscul operaţional este definit de Comitetul de la Basel pentru Supravegherea Bancară ca fiind „riscul pierderii rezultatelor de pe urma proceselor interne a personalului sau a sistemelor neadecvate sau falimentare.

mortgaged backed securities şi credit default swaps) a condus la subestimarea şi concentrarea riscurilor. prevederile Acordului Basel II au stat la baza configurării Directivei Europene cunoscută sub numele de Directiva de Adecvare a Capitalului Instituţiile de credit au avut posibilitatea de a alege între prevederile primului Acord Basel I şi abordările primare ori medii ale noului Acord Basel II. Rolul supraveghetorilor bancari este de a verifica cât de bine îşi evaluează băncile cerinţele de capital şi cât de adecvate sunt controalele lor interne. va permite băncilor să-şi ajusteze mai bine nivelul fondurilor proprii în funcţie de riscurile asumate. Abordările sofisticate ale noului acord (abordarea avansată bazată pe modele interne de rating pentru riscul de credit şi abordarea măsurătorilor avansate pentru riscul operaţional) s-au aplicat începând cu anul 2008. Totodata. in cazul bancilor in care vor fi semnalate "conditii excesive de credit" se va crea "o rezerva contraciclica". deopotrivă. potrivit unui comunicat transmis duminica seara de grupul de la Basel. fata de 4% in prezent. concretizate ulterior în erodarea capitalurilor acestora.5%. Implementarea noilor reglementari Tier1 va incepe in ianuarie 2013 si trebuie sa fie finalizata pana la inceputul anului 2015. Acordul Basel III va introduce treptat. timp de şase ani. rata totala Tier 1 a fost stabilita la 6%. formata din common equity. Totodata. începând din 2013. Basel III cuprinde un set de cerinţe minime de capital şi lichiditate pentru bănci. reguli mai dure de capital şi lichiditate pentru sistemul bancar. În ceea ce priveşte ţările Uniunii Europene. Băncile vor trebui să deţină un volum mai mare de capital decât cerinţele minime ce rezulta în mod automat din schemele adecvate capitalului.Disciplina de piaţă. creşterea levierului. nu are caracter imperativ pentru nici un stat naţional. deci. Ca urmare a acestei analize. elaborată după consultări cu industria bancară. de la 2% in prezent. Autoritatile bancare globale si marile banci centrale au decis sa creasca rata capitalului de baza de rang intai (core Tier 1) la 4.2. Există. Bancile vor fi nevoite sa construiasca totodata un nou tip de rezerva. de "conservare a capitalului". Obiectivul comitetului de la Basel este ca băncile să-şi evalueze sistematic cerinţele de fonduri proprii în funcţie de profilul lor individual de risc. greu de evaluat (precum colateralized debt obligation. Apetitul exagerat al băncilor de a oferi spre tranzacţionare instrumente financiare sofisticate. în sine. Foarte multe studii consacrate analizei actualei crize financiare subliniază faptul că una din cauzele majore care au condus la declanşarea ei a fost reprezentată de existenţa anumitor slăbiciuni ale cadrului de reglementare şi supraveghere. Globalizarea şi competiţia dintre bănci au determinat o utilizare excesivă a inovaţiilor financiare şi.5%. prezidat de seful Bancii Centrale Europene. ACORDUL BASEL III Declanşarea actualei crizei financiare globale a evidenţiat în mod pregnant o sporire a vulnerabilităţilor la nivelul sistemelor bancare. iar aplicarea 4 . Această nouă abordare şi propunerea. în demersul acestora de aşi menţine profitabilitatea. concretizat în demersul autorităţilor de a implementa progresiv în anii următori (2013-2019) Acordul Basel III. de 2. însă Comisia Europeană vrea ca aceste reguli să devină "un plafon" în interiorul UE.Un proces individualizat de control reprezentând un argument al cerinţelor minime de capital. pentru o abordare comună între statele membre. fiind doar un cadru orientativ pentru adoptarea legislaţiilor naţionale specifice. de 0-2. Jean-Claude Trichet. pe langa ratele Tier1. 3.5%. Acordul Basel II. la nivel internaţional un consens în privinţa revizuirii şi regândirii cadrului de reglementare şi supraveghere a activităţii bancare. supraveghetorii pot să impună cerinţe suplimentare de fonduri proprii în cazul unor bănci individuale.

în special. Acesta dă posibilitatea instituţiilor financiare de a alege. incepand din ianuarie 2013. initial. au fost inlaturate: creantele privind impozitul amanat (net) si investitiile in actiunile comune ale institutiilor financiare sa fie permise -oricum. în perioada 2007-2009. sa ajunga la 7% pana in 2019 . În absenţa unui nivel corespunzător al capitalului şi. corelat atât cu gradul de risc al activelor vizate. un raspuns la riscul de tara care a ingrijorat piata in ultima perioada. al lichidităţii. atât în ceea ce priveşte riscurile luate în calcul prin includerea riscurilor operaţionale şi de piaţă cât şi modul cum este cuantificat capitalul aferent acestor riscuri. Propunerea include. noile reglementari urmand a fi aplicate din ianuarie 2018. abordarea bazată pe modele interne şi. nivelurile ratei de run-off au fost scazute. noile reglementări vizează adecvarea capitalurilor şi în funcţie de lichiditatea instrumentelor financiare şi. Principalele schimbari: -Rata capitalului de baza (Tier1 capital ratio) norme de excludere mai putin severe Doua puncte au fost inlaturate din lista de excluderi obligatorii din Rata capitalului de baza anuntata in decembrie. în funcţie de complexitatea activităţilor de creditare pe care le desfăşoară şi de resursele financiare de care dispun. Normele Basel III prevad ca din 2013 rata capitalului de rang I (Tier1). se va acorda o mai mare atenţie altor tipuri de riscuri. Alte puncte sunt acum partial reintroduse in Rata capitalului de baza. unele bănci s-au prăbuşit. in perioada ianuarie 2016 . In ceea ce priveste rata de acoperire a lichiditatii. iar altele au trebuit să-şi reorganizeze activitatea. Basel II permite stabilirea unui nivel al capitalului propriu aferent fiecărei instituţii de credit. dupa ce.ianuarie 2019.noilor rezerve de conservare a capitalului se va introduce defazat.Perioada de introducere graduala . care masoara soliditatea capitalului. abordarea avansată bazată pe modele interne. deci. o propunere finala va fi anuntata in iulie 2017. reprezintă un nou standard în vederea stabilirii cerinţelor minime de capital pentru bănci. cât şi cu riscul asociat diferitelor categorii de clienţi ai băncii. fiind inclusa o reducere de 15% in anumite obligatiuni. În acest context. anul trecut: Bunurile intangibile si creantele privind impozitul amanat. Impactul Noului Acord de la Basel II Avantajele au în vedere următoarele aspecte: riscul economic al tranzacţiilor băncilor va fi mai bine reflectat de cerinţele de fonduri proprii. Basel II diferă semnificativ de Acordul din 1998. termenul disponibil de finantare a fost prelungit. limita stabilita este de 10% din componenta de actiuni comune a bancii. Dupa ce efectele de parghie vor fi urmarite pe durata a patru ani. cele mai multe bănci au înregistrat pierderi semnificative comparativ cu cerinţele minime de capital determinate conform reglementărilor privind riscul de piaţă în cadrul Pilonului 1 (Basel II). 5 . pentru ambele. Studii recente evocă faptul că. Noul Acord Basel II. au în vedere instrumentele mai puţin lichide şi care sunt emise pe un orizont de timp mai mare. cerintele au fost reduse. băncile vor fi încurajate să-şi dezvolte sisteme performante de evaluare şi gestiune a riscurilor. . -Rata de acoperire a lichiditatii redusa Per ansamblu.respectiv. de asemenea. pe cand in privinta ratei de imprumut pe termene mai lungi (net stable funding ratio). -Definitia efectului de parghie Minimul efectului de parghie (Capitalul de baza/ Bunuri) este de 3%. una dintre cele trei modalităţi de evaluare a riscului de creditare: abordarea standardizată.aproximativ 8 ani Aplicarea noilor norme cu privire la rata de acoperire a lichiditatii si efectului de parghie va incepe din ianuarie 2018.

însă acestea pot conduce la creşterea costurilor pentru debitori. Creşterea gradului de risc pentru activele unei bănci antrenează constituirea de provizioane care diminuează performanţele băncii. Basel II acordă o mare importanţă notaţiilor externe ale agenţiilor de rating. Noul Acord Basel II stabileşte pentru bănci metodologii de calcul mai precise pentru rezervele de capital constituite luând în calcul riscul de credit. Instituţiile care reuşesc să-şi implementeze un management integrat al riscului îşi îmbunătăţesc imaginea pe piaţă şi reuşesc să îşi diminueze capitalul. cuantifica şi preveni riscul (management al riscului). În prezent Consiliul de la Basel a stabilit că pentru ţările Europei Centrale şi de Est. categoria de risc poate creşte cu până la 150% pentru o ţară cotată sub B – influenţând decizia de acordare a creditului şi costul acestuia. pentru a dovedi comunităţii internaţionale că dispune de un sistem de management modern al riscului în scopul obţinerii de fonduri de la organizaţiile internaţionale. Dacă conform vechiului acord categoria de risc aferentă creanţelor acordate statelor era de 0% în Noul Acord. Basel II reprezintă o oportunitate pentru securitatea informaţiilor în managementul riscului. Diminuarea solvabilităţii pe sistem bancar atrage atenţia agenţiilor de rating ce pot evalua întregul sistem printr-un rating mic şi deci costuri ridicate din surse externe.Evaluarea riscurilor cu ajutorul ratingurilor va genera o diminuare a împrumuturilor către statele în tranziţie. monitoriza.. gradul de adecvare al capitalului să fie de 12% dat fiind situaţia economico-financiară dificilă a acestor ţări. ce vor fi încadraţi cu grad de risc de 100% în cazul în care nu-şi permit aceste costuri. Rezervele de capital constituite pentru riscul operaţional vor fi mai reduse cu cât banca respectivă dispune de un management eficient al acestui risc. Pe plan internaţional. 6 . Ca dezavantaj trebuie menţionat faptul că vor spori costurile supravegherii bancare pe sisteme interne de rating care implică personal mai mult şi cu o calificare mai înaltă. iar pe de altă parte o creştere a dobânzilor. cea de-a doua alternativă va fi adoptată de economiile în curs de dezvoltare. instituţiile de credit pot adopta una din următoarele alternative:  fie îşi constituie o rezervă mare de capital asociată cu riscul operaţional. comerciale şi operaţionale. Pentru implementarea aşa numitelor cerinţe Basel II.  fie îşi demonstrează capacitatea lor de a măsura.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful