UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI

Cluj-Napoca

Facultatea de Geografie

Resursele Oceanului Planetar Proiect la Oceanografie

Profesor îndrumător: Șef Lucrări Dr. Horváth Csaba

Studenți: Maroși Zoltan Meseșan Flaviu Specializarea Geografie Anul II

17.11.2011

...................................................................................2 Sarea.................................................................................................................................................................3 Sulful..........................................................................................7 Resurse de energie..............................................................................................................................................................................................................................................................................................5 Nisipul și pietrișul...........10 Bibliografie.................................................................................................................5 Aurul și cositorul.................................................Cuprins Cuprins............................................................................................................................................15 Bibliografie ..................................................................................................................................................................................................7 Resursele bilogice.................................................3 Nodulii polimetalici........................................................4 Petrolul......................................

Conținutul mediu în aceste arii este de 1200 tone/km3. în procente mai semnificative fiind manganul. Israel. cu un indice de puritate de 91.63%. doar cu unele îmbunătățiri. Azi se păstrează același principiu. Rezervele de noduli polimetalici cunoscute ating 40 miliarde tone iar cele estimate 60 miliarde tone. În urma evaporării rezulta un strat de sare de 7-8 cm în aproximativ 20 de zile. Libia.A. Marea Roșie. Franța.U. Salinele din golful San Francisco sunt cele mai mari de pe glob. În acești noduli polimetalici se întâlnesc 42 de elemente. cuprul. Apele cu salinitate mai scăzută ca Marea Neagră sau Marea Baltică dau un randament mai scăzut. Țări care au recurs la această alternativă costisitoare sunt: S. Ele produceau deja 17000 tone de sare în 1868. nordul Mării Adriatice. existând câmpuri mai înalte pe care se pompa apa mării cu ajutorul cailor. situate la adâncimi de 508000 metri. Aceste zăcăminte se caracterizează printr-o densitate mare și printr-un conținut de nichel și cupru peste medie. E. . formându-se un strat subțire de apă. Arabia Saudită. Pentru a obține o tonă de sare trebuie să se evapore aproximativ 37000 litri apă de mare. Metodele utilizate s-au păstrat până în evul mediu. între Hawaii și Mexic.. ceea ce face ca nodulii polimetalici să fie sursa viitorului pentru aceste metale. și anume peste un procent. fierul. Cele mai eficiente zăcăminte de noduli polimetalici se găsesc în partea centrală a Pacificului de Nord. Desalinizarea apei reprezintă procesul de îndepărtare a sării din apa mărilor pentru consumul populației din zonele cu deficit de apă dulce. Zone de extracție în prezent sunt Sicilia. desfășurată între anii 1872-1876 au fost descoperite 500 de arii de unde se pot exploata astfel de noduli polimetalici. nichelul. Nodulii polimetalici În timpul expediției Challenger. Iran. Tunisia etc. Golful Persic. Metalele conținute de nodulii polimetalici se găsesc și pe uscat.Sarea Sarea a fost extrasă din apa de mare încă din secolul al V-lea î Hr.A. Cel mai bun randament se poate obține în zonele calde unde evaporația este mare precum Mediteraneana. Acest lucru a fost realizat pe țărmurile italiene. O altă tehnică de exploatare reprezintă aspirarea cu ajutorul unor pompe gigantice a nodulilor polimetalici sau a altor segmente metalifere. cobaltul. (800000 m3/zi).U. după epuizarea rezervelor de pe uscat.

Exploaterea acestor sedimente metalifere ar putea cauza reducerea transparenței apei din cauza norilor sedimentari enormi influențând activitatea fotosintetică a planctonului vegetal. cupru și fier.Navele miniere ale viitorului sunt deja definite. care ar putea fi obținute din sulfuri. de 2000-5000 metri. plumb și argint. Totuși sunt exploatate datorită tehnologiei actuale saramurile puternic mineralizate care pot fi exploatate cu ajutorul unor pompe. în special de Arabia Saudită. Exploatarea acestor zăcăminte masive ar asigura pe lângă sulf și o mare cantitate de zinc. cu incluziuni de cobalt. Principalul lor avantaj ar fi capacitatea mare de 40000-50000 tone cu putere de remorcare de 10 ori mai mare ca în prezent. Cele mai importante proiecte de exploatare a saramurei sunt cele care vizează Marea Roșie. reprezentând un adevărat tezaur al omenirii. Deși există zăcăminte bogate. acestea nu au atras atentia asupra lor din cauza mediului coroziv. Sulfurile studiate sunt asociate unei intense activități hidrotermale din Pacificul Oriental unde izvoarele hipersărate calde își deversează saramura la 2600 metri adâncime. și a adâncimilor mari. . Zăcămintele de sulf se formează în jurul acestora în microdepresiuni depunându-se sub fornă de pernă. Sulfurile amintite pot fi viu colorate în unele locuri. mai pot fi blende (sulfuri de plumb) și pirite (sulfuri de fier). Sulful În urma unor descoperiri s-au evidențiat depozite importante de sulf în Pacificul Oriental și în golful California.

sectorul Indian 15%. Arabiei Saudite. ajunsă într-un mediu lipsit de oxigen unde are loc descompunerea hidraților de carbon și formarea hidrocarburilor.6 trilioane tone. din care după unii autori. acestea fiind construite din structuri gigantice de metal și beton. sectorul Arctic 17%. cele din Mareea Nordului și Marea Neagră. Iranului. Nisipul și pietrișul Studiile realizate recent ne avertizează că. principalele materiale de construcţii. aeroporturi. metale grele. România a fost prima țară cu exploatări industriale. platformele plutitoare sau semiplutitoare și navele cu poziționare dinamică. pe lângă unele resurse de petrol. aproximativ 55% sunt localizate pe platformele continentale iar restul de 45% pe taluzul și piemontul continental..A. Malayeziei. Deși exploaterea petrolului a început pe uscat încă din antichitate. Toate zăcămintele de pe platformele continentale au fost inventariate.Petrolul Petrolul s-a format din materia organică adică viețuitoare moarte. S. însă ele nu pot opera decât la adâncimi mai mici de 300 metri. Nigeriei. în special placton. Sectorul Atlantic 29%. Australiei. etc diminuează resursele.A. Fiordul Stavanger a permis ansamblarea majorității platformelor care operează în Marea Nordului. apa potabilă etc va lipsi şi nisipul şi pietrişul. Platformele submersibile și plutitoare operează la adâncimi mult mai mari. În prezent sunt prospectate și exploatate zăcămintele de petrol de pe coastele Venezuelei. Rezervele sunt repartizate astef: Sectorul Pacific 35%.U. Interprinderile se îndreaptă din ce în ce mai mult spre nisipurile şi pietrişurile de origine marină. Există 3 tipuri de structuri cu care se forează în mare: platformele fixe. producându-se crizele energeticetice mondiale.. Prognozele estimative de rezerve variază de la 1 la 2. Evoluţia peisajului urban. Punctul capital al acestor construcții reprezintă echilibrul. construcţia marilor autostrăzi. Indoneziei. în regiunea estuarelor unor fluvii. În prezent producția de petrol este 800 milioane tone pe an. În aceste locuri zăcămintele sunt bogate. Mexicului. Problemele care se pun în mod . E.U. sectorul Antarctic 4%. Resursele de petrol de pe domeniul uscatului s-au diminuat considerabil. Platformele fixe sunt primele care au fost folosite. Această exploatare ar putea ridica probleme ecologice mari. poziționate de ancore imense fixate de fundul mării. oamenii și-au îndreptat atenția asupra rezervelor din domeniul oceanic. în prezent astfel de exploatări se află doar în apropierea ariilor intens populate. astfel ca în viitor atenţia va trebui îndreptată spre ocean.

Marginea exterioară a fiecărei insule Palmier este formată dintr-un dig piatră mare. coordonată de către un scafandru si de coordonarea prin GPS. Primele două insule vor cuprinde aproximativ 100 de milioane de metri cubi de rocă şi nisip. Nisipul este pulverizat de către navele de dragare. Aurul și cositorul Cercetările placerelor submarine se face actualmente cu ajutorul ecosondajului. Geologii urmăresc albiile vechilor fluvii şi apelează la o serie de sondaje sonore care le . Insulele Palmier (create în 2001) sunt situate în largul coastei Emiratelor Arabe Unite în Golful Persic si adaugă peste 520 kilometri plajelor oraşul Dubai.stringent sunt cele ale recuperării materialelor de pe fundul mării (dragare) şi apoi cele de transport. care sunt ghidate de GPS. Palm Deira va fi compus din aproximativ 1 miliard de metri cubi de rocă şi nisip. Cele mai mari exploatări de pietriş şi nisip marin au loc în Emiratele Arabe Unite. unde sunt create celebrele insule artificiale în formă de palmier sau chiar în forma hărţii lumii. Fiecare piatră a fost plasată în mod individual de către o macara. pe zona necesară într-un proces cunoscut sub numele de “rainbowing” din cauza arcelor din aer atunci când nisipul este pulverizat. perturbându-se întregul ecosistem marin. Digului din Palm Jumeirah încorporează peste şapte milioane de tone de roca. Din păcate în aceste condiţii factorii ecologici pot fi grav afectaţi.

În funcţie de alinierea Terrei cu Luna şi Soarele se pot forma: maree maxime (atunci cănd Soarele şi Pământul sunt aliniate cu Luna între) maree medii (atunci cănd Soarele. Marele avantaj al mareelor. care de multe ori nu se suprapun. rezerva pentru o suprafaţă totală de 740. comparabilă cu energia potenţială totală hidrografică a râurilor şi fluviilor Terrei de aproximativ 3 miliarde kW. În alegerea unui loc cu potenţial de utilizare a energie mareomotrice se ţine cont. O societate minieră din olandeză instalată în apropiere de Palau Tujuw a publicat rezultatele unui sondaj: a efectuat 129 de carotaje şi a găsit în medie 2. de suprafaţa bazinului captat. în primul rând. Sunetul se deplasează cu viteze diferite în funcţie de densitatea mediilor traversate. energia produsă să nu fie la o distanţa prea mare de locul consumării etc.1.7 kg cositor pe metru pătrat de placer. Sunt proiecte care presupun amenajarea unor situri de pe coasta nord-vestică a Islandei. Încă de la Isac Newton se cunoaşte faptul că atracţia Lunii (şi în mod secundar a Soarelui) stă la originea apariţiei mareelor.permite localizarea anomaliilor existente în sedimente. Cu cât va creşte valoarea acestor metale. În perioadele recente s-a îndreptat atenţia asupra exploatării acestor resurse de energie inepuizabile şi regenerabile. Locurile favorabile amplasării centralelor mareomotrice sunt foarte numeroase pe Terra. structura geologică favorabilă. Cu toate că condiţiile climatice sunt aspre. Un dezavantaj ar fi adaptarea exploatării energiei mareomotrice la consumul energetic. Resurse de energie Energia mareelor şi utilizarea lor Una dintre necesităţile de bază ale omenirii o reprezintă energia.250t metal pur. de amplitudinea mareei. faţă de alte forme recuperabile de energie. societăţiile miniere au început deja exploatarea în regiunea gurii fluviului Yukon. Unul dintre cele mai promiţătoare locuri de exploatare a aurului este platoul continental al Mării Bering. Când întâlneşte o masă metalică viteza de propagare se schimbă. Pământul şi Luna formează un unghi drept) sau maree minime (atunci când între alinierea Soare – Lună se află şi Pământul). este faptul că sunt previzibile şi au o putere fenomenală.000 m2 este de 2. cu atât mai mult se vor intensifica astfel de exploatări. după cum reiese şi din Fig. Acesta primeşte aluviunile fluviilor din Alaska şi a altora din Siberia Orientală – două regiuni foarte bogate în aur. Coastele americane din Maine şi New Hampshire sunt şi ele .

Barajul său limitează un rezervor relativ profund de 35 m.Mezen.000 kW. 8.G. Cutch. Lungimea totală a barajului este de 910 m cu toate că lungimea estuarului în acest loc este de doar 750 m.Ungava (Labrador).Severn. 16. I-le Kimberlz.San Diego. 11. Bazinul de retenţie se întinde pe 20 km. din apropiere de Murmansk (Rusia). Centrala Rance este cea mai mare centrală mareomotrică de pe Glob amplasată în Bretagne.Mananho (Brazilia). 25. G. 24. astfel puterea instalată totală a centralei este de 240 MW. acoperind o suprafaţă de 20 km2 şi permite o acumulare de apă echivalentă cu 184 mil. Cea de-a doua centrală mareomotrică de mari dimensiuni este cea din Golful Kislaza.Frobisher. 9.G. San Jose (Argentina).California. G. 17. 10.Darwin. Magellan. 7. 19.Araguaza (Brazilia).1 km2 şi comunică cu Oceanul Arctic printr-un prag de 5 m adâncime şi 30 m lăţime. 21.Cook (Alaska). 5. 15 Rance.Fundz. Marea Ohotsk. Rangeon.000kW fiecare.m3. G. Fluviul Seul. producând 10. 22.G. Resursele Oceanului Planetar Alte surse de energie . 13.I-le Gallegoz.promiţătoare (două situri reperate pe fluviul Pistaqua pot furniza împreună 39.Cambay. Columbia Britanică. pe râul Rance între Mont-Saint-Michel şi Dinard. Str. adică dublul capacităţii nominale a centralei termice celei mai apropiate. I-le Amoz. 23. 12 G. 18. 6. 1983 Gheorghe Romanescu. 4 Arhipeleagul Chonos. acoperă o suprafaţă de 1. G. Fig. După Planete Ocean. Energia este produsă de 24 de turbine speciale care pot funţiona în ambele sensuri. 14. Shanghai (China) 20. 3. 1 Legendă: 1.

să atingă 1 MW pe metru liniar de ţărm. chiar în centrul curentului. şi o perioadă (T). o lungime de undă (λ). Marea Britanie. Franţa . Ele pot. Şi în prezent obţinerea energiei în acest mod este practic tot în stadiul de proiect.Energia eoliană a fost utilizată încă din timpurile antice. Amoniacul poate fi înlocuit cu gaze cu punct jos de fuziune (butanul. În Norvegia. Energia gradientului termic se bazează pe diferenţa de temperatură dintre straturile oceanului. cercetările asupra domesticirii energiei valurilor sunt destul de avansate.A.U. unele regiuni ale S. Marea Britanie etc. Energia curenţilor marini ar putea reprezenta o formă comună de obţinere a energiei electrice în viitorul apropiat. Scoţia. Suedia etc. energia potenţială a valurilor fiind deja calculată. Sub forma cea mai elaborată proiectul turbinării Curentului Golfului se prezintă astfel: se pot amplasa. freonul). Zonele de ţărm sunt de regulă traversate de vânturi relativ constante. un ansamblu de . Locurile unde ar putea fi instalate turbinele (acţionate direct de curenţii marini) sunt deja cunoscute. Există diferite metode experimentale de domesticire a energiei valurilor. acolo unde el curge cel mai rapid. Valurile pot fi descrise de o înălţime (h). Trebuie menţionat exemplul pe care l-au dat olandezii prin construirea polderelor şi drenarea acestora cu ajutorul energiei eoliene. Fiecare val se deplasează cu viteza C= λ/T. mărindu-se eficienţa utilizării acestei resurse energetice. dar a fost distrus de un uragan.Nation Engineering Laboratory) sau dispozitive în formă de con în vârf paletele învârtindu-se sub impulsul valurilor (experimentat de norvegieni şi americani). demonstrând rentabilitatea şi importanţa acestei energii regenerabile şi inepuizabile care nu este altceva decât o forma convertită a energiei solare. în unele cazuri. Sunt cuprinse între 10 şi 100 kW pe metru liniar de ţărm. În S. Japonia. Energia valurilor se bazează pe capturarea energiei vântului stocată în valuri prin intermediul forţelor de frecare (tangenţiale) şi de presiune (normale). Georges Claude a instalat o primă centrală de acest tip în golful Matangas din Cuba: ansambul avea o putere de 22 kW. însă îmbunătăţirile tehnologice din prezent fac posibile construirea centralelor de conversie termică oceanică.U. care poate fi lichefiat la temperaturile mai scazute din adâncimile oceanelor (aproximatic 4oC) şi vaporizate la temperaturile mai mari de la suprafaţă astfel fiind pus în funcţiune o turbină. în prezent necesitatea din ce în ce mai mare de energie a dus la conturarea ideilor privind valorificarea acestora. Energia gradientului termic poate fi valorificată prin utilizarea într-un sistem închis a unui lichid precum amoniacul.A. de exemplu Curentul Golfului când se alungeşte pe ţărmul Floridei dezvoltă o energie de 50 de ori mai mare decât cea a tuturor fluviilor de pe Terra. ca de exemplu prin dispozitive pneumatice (Britanicii .

dar răspândite neuniform de la un bazin oceanic la altul și de la o zonă la alta a aceluiași ocean. acolo unde apele de suprafaţă. în timp ce largul oceanelor oferă încă 25% din acestea. Dintre acestea 15 sunt exclusiv marine (meduze. foarte apreciate de consumatori fiind aşa numitele „Huîtres”. viermi cu cochilii. Kilowatul oră obţinut ar fi mai ieftin decât echivalentul său pe cale nucleară. stele de mare). Zonele de coastă generează 38% din bunurile şi serviciile furnizate de ecosistemul Terei. ceea ce depășește cu mult flora și fauna terestră. Pescuitul costier Găzduind o mai mare varietate de organisme animale (phyla) comparativ cu sistemele terestre şi furnizând peste jumătate din bunurile şi serviciile ecologice. Litoralul marin are o valoare cu totul deosebită prin faptul că activitatea marină este concentrată de-a lungul ţărmurilor. Valoarea tuturor bunurilor şi serviciilor marine este estimată la 21 trilioane de dolari anual (cu 70% mai mare decât cea asigurată de sistemele terestre) (Paulz.t barili de petrol. Recoltarea moluştelor se practică încă din antichitate. ar fi menţinut în loc cu ajutorul unor ancore de 5. În habitatele marine sunt reprezentate 32 dintre cele 33 forme de viaţă animală (lipsesc doar insectele). ceea ce ar reprezenta un total de 10.242 turbine de 83 MW fiecare.000 MW. Cea mai mare parte sunt crescute în incinte . în care pătrunde lumina. guri de vărsare şi precipitaţii. Litoralul asigură 25% din productivitatea biologică primară a planetei şi 80-90% din cantitatea de peşte comercializată. primesc nutrienţi şi sedimente prin curgeri de apă. 1995 citat de Gheorghe Romanescu. oceanele joacă un rol determinant în echilibrul biologic al Terrei. specific ţărmurilor marine. Resursele oceanului planetar) Recoltarea moluştelor Sunt probabil cele mai comune nevertebrate cunoscute de publicul larg. Christensen. Resursele bilogice În Oceanul Planetar trăiesc peste 400000 de specii vegetale și peste 500000 de specii animale. Fiecare turbină cu un diametru de 171 m.4 t fiecare şi cabluri de oţel cu lungimi de kilometri. Energia obţinută ar putea să se substituie unui ansamblu de centrale termice care consumă anual 130 mil. Valoarea sa creşte şi atunci când curenţii reci din larg ating ţârmul. mai ales în nisipul zonelor din perioada mareelor joase. Ele preferă un mediu de viaţă nisipos.

în zona Mării Mediteraneene sunt Cefalopodele. şprotul. unele au şi dispărut din habitatul lor considerat tradiţional. Caracatiţa. care de cele mai multe ori pescuiesc în condiţii inospitaliere din Marea Bering. atragând pescarii. Calmarul. „Moules”-urile sunt moluşte mai rustice şi mai puţin pretenţioase decât „Huîtres” fiind prezente în toate regiunile costiere ale lumii. Adevărate delicatese exploatate încă din antichitate. creveţii. Numai unele specii fac obiectul unei capturi sistematice: crabii. (industrie dezvoltată după anul 1950). S-a crezut că acest peşte poate fi inepuizabil deoarece se prezintă în . care aparţin familiei clupeide trăiesc în bancuri şi sunt uşor de pescuit. Ele reprezintă o treime din tonajul mondial anual de peşte capturat. Italia. hrană pentru animale. Din acestea se remarcă creveţii care trăiesc pe fundurile nisipoase şi mâloase unde amatorii îi prind foarte uşor. (Gheorghe Romanescu. langustele. În prezent se estimează câteva milioane de persoane ocupate în pescuitul industrial. adică 1% din totalul pescuitului de animale marine (Planète Océan 1983 citat de Gheorghe Romanescu) Crabii reprezintă o delicatesă. păianjenii de mare etc. homarii. o parte din efectiv. Spania. exploatarea lor nu este prea dezvoltată. „Huîtres” fiind foarte apreciate în Franţa. pentru pescuirea speciei de Crabi Imperiali. Sardinele. Cu toate acestea. Resursele oceanului planetar) Heringul a reprezentat suportul istoric al bogăţiei şi civilizaţiei popoarelor care locuiau în jurul Mării Nordului. activitate denumită Ostreicultură. această cultură este specifică ţărilor bogate. Pescuitul industrial În prezent. Mai puţin de 20 de specii furnizează peste 98% din totalul peştelui. pescuitul asigurând nu doar hrană pentru populaţia planetei. heringul etc. cultura este denumită Miticultură. printre acestea sunt şi specii pe cale de dispariţie. mai ales Japonezii care au inventat recent o „pompă de calmar”foarte eficace Pescuitul crustaceelor Cu toate că există mii de specii de crustacee în apele mării. Sepia. Ostreicultura asigură 25% din cantitatea de moluşte recoltate şi consumate de om. în anumite locuri ale oceanului. este în scădere.000 tone. care fac obiectul unui pescuit intensiv.speciale. ci şi transformarea unor specii neglijate în făină de peşte. pe plan mondial totalul anual al creveţilor depăşeşte 600. cu o valoare foarte mare în restaurante. activitatea pescuitului dă naştere unei ramuri industriale importante a cărei cifră anuală de afaceri se ridică la câteva miliarde de dolari. langustinele.

macrou (Scomber scombrus). Pescuitul tot mai intens a dus la înfiinţarea unor reguli ecologice cu scopul de a reduce efectul negativ asupra ecosistemului marin. . Tonul este un carnivor activ care se hrăneşte cu peşte de talie mică. Tonul este adus la bord prin agăţare cu gafa de pescar.bancuri imense. Zona I – Pacificul de sud-est.9%. Zona B – Atlanticul de nord-est cu o suprafaţă de 16.4% din suprafaţa Oceanului Planetar. Zona H şi H1 – Oceanul Indian de vest şi est. Pescarii cunosc obiceiurile tonului şi îl aşteaptă în apropierea bancurilor unde vânează pescăruşii. Sardinele reprezintă o dovadă a proastei gestionări a resurselor oceanului. adică 1. Captura este prelucrată mecanic chiar pe vapoarele-uzină de unde sunt şi vândute. În prezent sunt capturate în larg de nave cu plase care pot avea dimensiuni de până la 600 m şi care pot fi coborâte până la -200 m adâcime. Din păcate heringul a fost excesiv capturat şi totodată s-a început pescuitul exemplarelor tinere.7% din suprafaţa Oceanului Planetar.681 milioane km2 (4. sebastă (Sebastes marinus). Tonierele dispun de plase mari care încercuiesc bancurile de peşte. Zona M – Atlanticul de sud-vest.979 milioane km2 adică 3.000t. Zona J – Pacificul central de est. conchilicultură etc. Tonul este pescuit la scară largă de japonezi.t/an (120 mil. Se pescuiesc: şprot (Şprattus sprattus). Zona E – Pacificul de nord-est. astfel find capturate şi acestea. macrou etc. după ce s-a multiplicat de 4 ori în 40 de ani. find exploatat în California. capelan (Mallotus villosus) etc. sardină etc Zona G – Atlanticul central de vest deţine o suprafaţă de 14. Cele mai importante zone de pescuit sunt: Zona A – Atlanticul de nord-vest cu o suprafaţă de 5.1% din suprafaţa Oceanului Planetar).207 milioane de km2. producţia mondială de peşte şi cochilii. stavrid (Trachurus trachurus). în anii 1930 în cantităţi mai mari de 500. Se pescuiesc cu precădere Cod (Gadus sprattus). unele specii de delfini se hrănesc asemănător cu tonul. 877 milioane km2 adică 4. Se pescuiesc hering loval.t/an în 1996) se pune atenţia pe soluţii revoluţionare precum acvacultura. Zona F – Atlanticul central de est cu o suprafaţă de 13. stagnează în jurul valorii de 100 mil. La reducerea numărului de hering a contribuit şi poluarea apelor. Carnea roşie este destinată consumului proaspăt sau în stare congelată. industria s-a ruinat datorită reducerii numărului de sardine în urma pescuitului excesiv şi a variaţiei naturale a unor factori ecologici. Zona N – Atlanticul de sud-est. hering (Clupea harengus).

Acestea trăiesc în Golful Persic. Astfel se formează așa numita perlă mamă. și i se introduce o perlă-mamă. Scoicile au nevoie de o îngrijire specială. Această activitate este la fel de veche și în extremul orient. și pentru a stabili astfel. Acestea reacționează secretând în jurul viermelui infectat strate succesive de sidef înainte de a o izola de propriile țesuturi. iar dintre aceste perle. o impuritate cum ar fi un grăunte de nisip sau un fagment de cochilie pot declanșa formarea unei perle. După 4 ani.Dacă la suprafaţă totul pare în regulă. Ele sunt adesea parazitate de un vierme de talie mică. un procent mai mic de 25% se poate comercializa. Perla în sine se formează prin adăugarea la perla mamă a altor strate de sidef cu grosimi minuscule. altfel se pune problema în adâncuri. Procesul de fabricare a perlelor artificiale este în esență foarte simplu dar extrem de costisitor. Marea Caraibelor. Golful Aden. Anul 1998 a fost proclamat „Anul Internaţional al Oceanului” şi UNESCO a lansat un apel la protecţia acestei „surse de viaţă şi civilizaţie”. Când scoica ajunge la maturitate. un filozoful grec care a trăit în secolul II d. etc. La rândul lui acest vierme este parazitat uneori de un protozor. Oceanul Indian. Marea Chinei de Est. fie exploatate la maximum. . Hr cu referire la Peninsula Arabică. Se introduce o manta pentru a marca locul. Foarte rar. culoarea viitoarei perle. ea este scoasă din apă. doar un sfert din scoici vor produce o perlă. în țări ca Japonia și China. Perlele Perlele sunt produse de stridiilele din speciile Melegrina vulgaris. sau melegrine. Cultura perlelor a fost menționată de Philostrate. Anii de exploatare neîncetată a oceanelor au avut urmări foarte importante: 11 din cele mai importante 15 întinderi de pescuit şi 70% dintre principalele specii de peşte sunt. conforn Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie. de unde scoica va începe să depună sidef pentru a se auto-proteja de corpul strain. aproximativ. care determină infectarea viermelui în interiorul stridiei. după aproximativ 2 ani. rata mortalității putând ajunge până la 50%. Marea Roșie. fie supraexploatate . formată de o altă scoică.

Gh. Stăncescu. Geografie economică mondială. A. (1981). Resursele marilor și oceanelor.. Gh. Păcurar. I. (2006). 11. (2000) Oceanografie. Editura Albatros. București http://www. București... (1983) Oceanele și mările Terrei..silverzone. Presa Universitară Clujeană Romanescu.42 . Rădița Alexe.ro/blog/perla-de-cultura-modul-de-formare-al-unei-perle-de-cultura 4. Editura politică.2011. (2000). Manea. Resursele oceanului planetar.Bibliografie Gâșterscu. Târgovişte. Editura Sfinx. P.11. Editura Universității din Suceava.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful