ROMEO TEODOR CRISTI EUGE

IA DUMITRESCU

A

Prof. Univ. Dr., Titularul Disciplinelor: Farmacologie şi Farmacie veterinară FMV Timişoara

Asist. Univ. Drd., Disciplinele: Farmacologie şi Farmacie veterinară FMV Timişoara

VALER TEUŞDEA
Prof. Univ. Dr. Titularul disciplinelor: Igienă, Bunăstarea şi protecţia animalelor şi Protecţia mediului FMV Bucureşti

Mic dicţionar bio-medical

Referent ştiinţific:
PROF. U IV. DR. ALEXA DRU STUPARIU USAMVB Timişoara, Facultatea de Medicină Veterinară

© 2007 Toate drepturile rezervate
Tipărit în România.
Nici o parte din această lucrare nu poate fi reprodusă sub nici o formă, prin nici un mijloc mecanic sau electronic, sau stocată într-o bază de date fără acordul în prealabil în scris, al prim autorului: Prof. dr. Romeo Teodor Cristina Editura IMPACTMEDIA Timişoara este acreditată de către C CSIS
(Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior) Pagina web CNCSIS: www.cncsis.ro Tehnoredactare computerizată: Romeo T. Cristina & Eugenia Dumitrescu Coperţi, idee & layout: Romeo T. Cristina Varianta electronică a dicţionarului: Idee & layout: Romeo T. Cristina & Iulian Boboloacă Masterizare digitală: Iulian Boboloacă (YOUl i a n)

Descrierea CIP a Bibliotecii aţionale a României CRISTI A, ROMEO - TEODOR Mic dicţionar bio-medical / Romeo Teodor Cristina, Eugenia Dumitrescu / Valer Teuşdea – Timişoara: I MPACTMEDIA, 2007 620 pagini; 17 x 24 cm. Bibliogr. ISB (13)

Coperta 1: Turnul lui Babel - 1563 Autor: Pieter Brueghel de Oude (cel Bătrân) (1525-1569) ulei pe lemn 114 × 155 cm Kunsthistorisches Museum, Vienna Sursa: http://en.wikipedia.org Coperta 2: Fractal solenoid Autor: Paul Bourke, Aprilie 2006 Sursa: http://local.wasp.uwa.edu.au/~pbourke/fractals/solenoid/

2

Dragilor, Ada - Flavia & arcis - Ioan Cristina
"Cu cât cauţi să placi tuturor, cu atât eşti în primejdie să nu fii respectat de nimeni."
Delacroix

Asupra lucrării

Mic dicţionar bio-medical
Colectivul de autori propune, prioritar cu caracter didactic, un compendiu de termeni de biologie generală şi medicină, ca instrument practic eficient pentru însuşirea vocabularului profesional de stringentă necesitate, atât în sensul înţelegerii corecte a celor auzite sau citite, cât şi în sensul exprimării corecte a ceea ce trebuie comunicat altora. Doar aşa poate fi garantată înţelegerea problemelor, doar astfel pot fi evitate aberaţii terminologice regretabile sau chiar descalificante. În dicţionar, respectiv în corespondenţa electronică a acestuia, sunt definiţi peste 12000 de termeni de specialitate, autorii străduindu-se ca formularea explicaţiei fiecărui termen să fie cât mai simplă, fără ca aceasta să fie simplistă. Prin aceasta s-a dorit ca dicţionarul să fie realmente util pentru lămurirea primară, pentru descifrarea semanticii termenilor folosiţi în domeniul bio-medical. Este neîndoielnic că, faţă de acest prim pas, în decursul desăvârşirii instruirii aceste vocabule vor căpăta şi alte valenţe semantice. În felul acesta instruirea respectă un principiu didactic fundamental - "de la simplu la complex". Varianta electronică a fost adoptată şi realizată avându-se în vedere că, în prezent tot mai mulţi îşi fac documentarea pe calculator - o modalitate modernă de mare operativitate. De aceea, iniţiativa primului autor vine să impulsioneze calitatea pregătirii actuale şi să o pregătească pe cea viitoare. Datorită faptului că termenii sunt definiţi simplu, dicţionarul este foarte accesibil şi neprofesioniştilor, respectiv tuturor acelor care doresc să se informeze în domeniul medicobiologic şi să se emancipeze intelectual. Dicţionarul este rezultatul unor strădanii de informare la zi şi a selectării judicioase a termenilor impuşi de progresele cunoaşterii mai ales din ultimul deceniu. In acest sens includerea pe larg a principalelor acronime, abrevieri şi simboluri din terminologia uzuală bio-medicală a U.E. este de remarcat şi este prima încercare, după cunoştiinţa mea. Includerea lor este de netăgăduită importanţă şi un fapt lăudabil în actualul context european. Atât ca formă cât şi prin conţinut, dicţionarul este o realizare de excepţie. Aceasta scoate în evidenţă buna pregătire profesională şi vastelele cunoştiinţe biologice, medicale şi tehnice ale prim autorului, Prof. Univ. Dr. Romeo Teodor Cristina, dar şi a colaboratorilor săi: Prof. Univ. Dr. Valer Teuşdea şi Asist drd. Eugenia Dumitrescu, pentru partea editată şi a Asist. drd. Iulian Boboloacă, pentru ediţia electronică a dicţionarului. Pentru această realizare merituoasă felicit autorii şi le doresc succes deplin în continuare, iniţiativa de a elabora un dicţionar vast, actualizat şi valoros reprezentând un eveniment editorial deosebit, pentru care aceştia merită toată lauda.

Prof. Univ. Dr. Alexandru Stupariu
Referent ştiinţific

3

Cuprins:
1. Litera

A B C D E F G H I Î J K L M O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

2. Acronime, abrevieri şi iniţiale biomedicale uzuale (în original) 3. Denumiri şi încadrarea unor plante din flora spontană 4. Alfabetul grec 5. Transformări uzuale gravi-volumetrice şi de doză 6. Clasificarea generală, orientativă, după activitate a principalelor medicamente a.u.v. 7. Bibliografie

5 - 78 79 - 107 108 - 175 176 - 197 198 - 220 221 - 235 236 - 247 248 - 267 268 – 284 285 - 286 287 288 - 290 291 - 307 308 - 342 343 - 355 356 - 374 375 – 411 412 413 - 434 435 - 471 472 473 - 509 510 511 - 520 521 - 543 544 - 545 546 - 548 549 550 - 553 554 - 606 607 - 611 612 613 614 - 619 620

4

1.
A
A, A A ABAZIC ABAZIE ABBOT ABCEDAT ABCES

Dictionar de termeni bio-medicali

AB..., ABS... ABARTICULAR ABATAJ ABAXIAL

ABDOME

ABDOME DE LEM ABDOME Î TRAISTĂ ABDUCTOR

ABDUCŢIE

lipsa, absenţa de...ex. afebril, anorexie, anurie, apnee. 1. în fiziologie simbol pentru aer alveolar, 2. abr. amper, 3. grupă sanguine. 4. în fiziologie, simbol pentru sângele arterial; 5. abr. arteră. departe de, separat de....ex. abducţie, absenţă. cu articulaţii separate. (fr. abatage - doborâre); sacrificarea animalelor. linie dreaptă închipuită, in jurul căreia se învârte un corp geometric sau un plan: îndrepartat de axă. care se referă la abazie. imposibilitatea de a merge fără să existe o paralizie musculară este insoţită de multe ori şi de astazie. v. Miller-Abbot (sonda). transformat în abces, ex. tumoră abcedată, vidare spontană a conţinutului purulent. (lat. a, ab – de la, din + cedo(ere)- a pleca, a se preface), colecţie purulentă bine delimitată, formată în urma dezintegrării ţesuturilor învecinate. (lat. abdomen - pântece) partea inferioară a trunchiului, situată între torace, de care este separată prin diafragm şi planşeul pelvin care închide în partea inferioară micul bazin, cavitatea abdominală conţine cea mai mare parte a aparatului digestiv, aparatul urinar şi organele genitale interne. contractură permanentă şi dureroasă a musculaturii abdominale, caracteristică în peritonită. abdomen care atârnă ca o traistă flască peste simfiza pubiană. (lat. abduco-ere – a scoate, a depărta), muşchi care depărtează un membru faţă de planul sagital al corpului sau de planul axial al unei formaţiuni. mişcare care depărtează un membru sau un segment de membru de axul median al corpului; se defineşte cu acest termen şi poziţia

5

ABERA T ABERAŢIE

ABERAŢIE AUTOSOMALĂ ABERAŢIE CROMATICĂ

ABERAŢIE CROMOZOMIALĂ ABERAŢIE GUSTATIVĂ ABERAŢIE OPTICĂ

ABERAŢIE SFERICĂ

ABETALIPOPROTEI EMIE ABIOGE EZA

care rezultă. care se îndepărtează de normal, mai ales ca localizare; ex. tiroidă aberantă. (lat. aberratio – rătăcire, îndepărtare de adevăr), anormalitate, orice deviere de la situaţia normală, de ex., defectul imaginii date de un instrument sau un sistem optic (cum ar fi ochiul). (lat. auto – propriu, soma – corp); modificări structurale ale cromozomilor somatici. culorile componente ale luminii albe sunt refractate diferit, cel mai puternic sunt refractate razele U.V., iar cele I.R., cel mai puţin şi din această cauză, imaginea formată pe o lentilă va fi înconjurată de benzi colorate în violet înăuntru şi în roşu în afară. alterarea structurii unui cromozom în raport cu cromozomul formei originale, tipurile principale sunt deficienţa, translocaţia, inversiunea, duplicaţia. tendinţa de a consuma substanţe nealimentare, cel mai frecvent ca urmarea unei stări carenţiale sau nervoase. (gr. opsis - vedere), erori vizuale, iluzii optice privind forma, distanţa şi dimensiunea obiectelor, datorită înşelării creierului de anumite efecte (de ex. distanţa dintre două puncte este mai mare dacă între ele se găsesc mai multe puncte) (gr. sphaera - glob), formarea mai multor focare de raze care traversează suprafaţa unei lentile, întrucât cele care traversează porţiunile periferice ale lentilei vor forma un focar mai apropiat de lentilă decât razele care străbat mijlocul lentilei. sin. acantocotoza. apariţia vieţuitoarelor din materia lipsita de viata: generaţia spontanee. teoria generaţiei spontanee, a fost larg răspândită şi acceptată din antichitate până în mijlocul secolului al XVIII-lea; în cadrul teoriei se susţinea, că unele plante apar din rouă, iar unele animale se nasc din carnea în descompunere; Francesco Redi, în jurul anului 1665, a prezentat primele probe ştiinţifice care se opuneau teoriei generaţiei spontane, el a demonstrat că pe o carne în putrefacţie nu se dezvoltă larve dacă aceasta a fost plasată întrun loc ferit de muşte; Spallanzani, în jurul anului 1765, folosind o tehnică adecvată, sterilizarea prin fierbere a infuziilor în vase închise ermetic, a dovedit că nici microorganismele nu se nasc din abiogeneză, iar Louis Pasteur, în 1861, a demonstrat definitiv netemeinicia teoriei generaţiei spontane. (gr. a + bios + trophe - nutriţie) viaţa scurtă a unor celule sau tesuturi; lipsa de vitalitate; încetarea precoce a unor functii. (gr. a + bios – fără viaţă) stare lipsită de viaţă. (gr.- fără, byssos - fund), de foarte mare adâncime, abis; animal abisal, locuitor al zonelor foarte adânci ale oceanelor (peste 2000 de metri adâncime), printre acestea sunt peşti, crustacee, echinoderme, viermi ş.a, adaptate la întuneric, presiune mare etc, animalele abisale au suferit modificări ale organelor de vedere (care pot fi atrofiate sau exagerat de mari; unele pot să aibă organe care produc lumină, fiind fotogene) şi ale organelor tactile

ABIOTROFIE ABIOZĂ ABISAL

6

ABLACŢIE ABLAŢIE

(antene, tentacule); unele sunt carnivore, altele se hrănesc cu substanţe organice în descompunere. (lat. ab – contra, de la lacto(are) - alăptare) înţărcare. (lat. ablatio – îndepărtare, răpire, luare) amputare, îndepărtarea din organism a unei porţiuni dintr-un organ sau membru întreg în scop terapeutic sau de diagnostic. (gr. a + blefaron - pleoapă) lipsa parţială sau totală, congenitală sau câştigată a pleoapei. (gr. a + blepso sau blepo – a vedea, vedere) orbire. (lat. abolitio - desfiinţare) desfiinţare, suprimare. (lat. abomasum – chiag după omasum) denumirea anatomică a chiagului la mamiferele rumegătoare. (fr. a – la, borde – marginea unui vas de apă) v. calea de abord. apropierea de un animal urmată sau nu de contentia lui in vederea examinării. (lat. abortus – venit înainte de termen, avortat) intervenţii sau substanţe care pot întrerupe sarcina; nedezvoltat până la starea obişnuită sau normală; forme sau evoluţii incomplete. sin. avort. (a – fără, brachion – fără braţ) născut fară braţ. (lat. abrado-ere – a rade, a răzui), îndepărtare prin răzuire; ablaţia sau prelevarea prin raclaj a unor ţesuturi sau formaţiuni în suprafaţă: cornee, mucoasa uterină, tartru dentar; acţiunea de uzură prin frecare. ros prin frecare. (lat. absorbeo – a încorpora, a suge), apt să reţină o substanţă cu care vine în contact. (lat. abstinentia – reţinere, cumpătare) abţinere de la un act fiziologic. coordonată orizontală care serveşte, împreună cu cea verticală, la definirea poziţiei unui punct într-un plan. Suspendarea bruscă şi trecătoare a conştienţei, cu păstrarea funcţiilor vegetative, manifestare importantă în psihatrie, mai ales în epilepsie. 1. în sens general, procesul de atracţie al unei substanţe din masa alteia; 2. trecerea unei substanţe din afară în interiorul celulei; 3. trecerea în celule a unei substanţe transportată de sânge sau limfă; 4. în limbaj curent, ingestie. (gr. a + boule – hotarâre, voinţă) lipsă de hotarâre, voinţă. anticorp care acţionează asemănător unei enzime, într-o reacţie chimică specifică; anticorp catalitic.

ABLEFARIE

ABLEPSIE ABOLIRE ABOMASUM

ABORD ABORDARE

ABORTIV

ABORTUM ABRACHIE ABRAZIE (ABRAZIU E)

ABRAZAT ABSORBA T ABSTI E ŢĂ ABSCISĂ ABSE ŢĂ

ABSORBŢIE

ABULIE ABZYMĂ

7

AC

tijă fină de oţel, dreaptă sau încurbată, având o extremitate ascuţită (ac de sutură) sau una tocită (ac de ligatură) şi cealaltă extremitate deschisă pentru a permite trecerea unui fir, acele tubulare se folosesc pentru puncţii sau injecţii. (gr. a + chalasis - relaxare) incapacitatea musculaturii netede, care se gaseste in spasm, de a se relaxa, lipsa de coordonare dintre musculatura esofagului şi a sfinterului cardiei. (gr. akantha – spin, papilă, ghimpe, kephale - cap), paraziţi nemathelminţi cuprinzând mai multe genuri, care se recunosc după rostrumul dotat cu cârlige, viermii parazitează la om, maimuţă, porc, câine, raţă, gâscă etc. anomalie de formă a eritrocitelor descrisă de Bassen şi Kornzweig (1950) şi denumită de către Singer, caracterizată prin malformaţia eritrocitelor circulante care par a avea spini; eritrocitele se mai numeau şi acantocite. (gr. akantha + lysis - dizolvare) stare particulară a celulelor din stratul mucos al lui Malpighi caracterizată prin micşorarea aderenţei între ele favorizând formarea unor spaţii în care apare un lichid dând naştere unor vezicule sau bule. (gr. akantha + omos – crud, necopt,) tumoare cutanată dezvoltată în stratul Malpighi; epiteliom. Hiperplazia epiteliului; înmulţirea rândurilor de celule. (gr. a + kapnos – gaz, fum, vapori), diminuarea acidului carbonic din sânge (ex. în caz de ascensiune, efort prelungit, sau în intoxicatiile cu monoxid de carbon). (gr. a + kardia - cord) făt născut fără cord. sin. ratite, păsări lipsite de carenă cu aripile slab dezvoltate, improprii zborului (ex. struţul, emu, kiwi). (gr. akari – insectă mică), artropode din ordinul acarienilor (Acarina), clasa Arachnida cu corpul globulos format din sudura cefalotoraxului cu abdomenul, dotat cu patru perechi de picioare din care cele mai importante pentru medicină sunt familiile Demodicidae, Sarcoptidae, Ixodidae, Gamasidae; nume dat curent parazitului scabiei. proprietatea de a ucide acarienii. care este lipsit de nucleu. (gr. akari + osis din nosos), afecţiune la om şi animale, produsă de acarieni. incapacitatea celulelor hepatice de a reţine bila din care cauza aceasta trece în sânge sau limfă producând icterul. (gr. a + katecho – a ţinea) tulburare, în boala Parkinson, imposibilitatea de a păstra mult timp o anumită poziţie. lipsit de coadă.

ACALAZIE

ACA TOCEFAL

ACA TOCITOZĂ

ACA TOLIZĂ

ACA TOM ACA TOZĂ ACAP IE

ACARDIAC ACARE ATE ACARIA

ACARICID ACARIOT ACARIOZĂ

ACATECTIC ACATIZIE ACAUDAT

8

ACCELERI Ă

ACCES ACEFAL ACEFALOCIST

factor de coagulare sanguină care accelerează formarea trombinei şi tromboplastinelor; este sintetizat de ficat sub formă inactivă care se găseşte în plasma sanguină, deficitul de accelerină se manifestă prin hemoragii care amintesc hemofilia. nume dat apariţiei bruşte a unor fenomene morbide şi care au o durată scurtă, putând să apară o singură dată sau să se repete. (gr. a + kephale - cap) făt născut fără cap. (gr. a + kephale + kystis - băşică) chist echinococic fără „cap” (scolecşi). (lat. acetabulum – vas în formă de potir) cavitatea osului coxal pentru articulaţia cu capul femurului; la insecte, cavitatea toracală în care se articulează picioarele. (despre un organism) care nu este alcătuit din celule. care nu are centru; fără centru, cromozom acentric, segment cromozomal fără centromer. (lat. acerv-us(vulus) - grămadă - grămăjoară) concreţiuni calcaroase în glanda pineală. care se referă sau aparţine de acetabulum. restaurarea chirurgicală a cavităţii cotiloide. ester acetic al colinei, mediator chimic al influxului nervos în terminaţiile nervilor parasimpatici şi în fibrele preganglionare ale sistemului simpatic. lichid incolor, foarte inflamabil, cu miros caracteristic, cu gust arzător, miscibil cu apa, eterul şi cloroformul, acetona se găseşte în halena şi urina diabeticilor şi a celor expuşi la post glucidic. prezenţa acetonei în sânge. sin. cu cetonic. prezenţa acetonei în urină. (gr. a + cheilos - buză) absenţa congenitală, totală sau parţială a buzelor. tip de fruct uscat, indehiscent, monosperm (cu o singură samânţă), cu pericarp variabil lignificat, nelipit de tegumentul seminal, are diverse forme şi poate fi relativ neted sau prevăzut cu diverse escrescenţe care-i ajută răspândirea. (gr. a+chylos -suc) absenţa (diminuarea) secreţiilor digestive, achilie pancreatică, lipsa sucului pancreatic. (gr. a + kinesis - mişcare) suprimarea unor mişcări (de obicei obţinută prin administrarea unor medicamente). (gr. a + cheir - mână), fără mână, făt născut fără mâna. tendon voluminos cu care se termină muşchiul triceps al gambei şi care se inseră pe faţa posterioară a calcaneului.

ACETABULUM

ACELULAR ACE TRIC

ACERVULE

ACETABULAR ACETABULOPLASTIE ACETILCOLI Ă

ACETO Ă

ACETO EMIE ACETO IC ACETO URIE ACHEILIE ACHE Ă

ACHILIE ACHI EZIE ACHIRIE ACHILLE (TE DO UL)

9

ACHORIO ACICLOGUA OZI Ă ACICLOVIR ACIA OBLEPSIE ACID

ACID ACETIC

ACID ACETILACETIC

ACID ACETILSALICILIC

ACID ARAHIDO IC

ACID ASCORBIC

ACID ASPARTIC ACID BE ZOIC

(gr. achor – coajă, crustă) ciuperca care produce cruste: favus sin. aciclovir, antibiotic guaninic cu activitate antivirală. derivat de guanină prevăzut cu un lanţ lateral aciclic, în aplicaţii locale previne recidivarea infecţiei herpetice. incapacitatea sesizării culorii albastre. (gr. acidum – acru) orice substanţă care conţine şi poate elibera ioni de hidrogen, care pot fi înlocuiţi parţial sau total cu un metal pentru a forma săruri, virează culoarea hârtiei de turnesol în roşu. acid organic, lichid incolor, cu miros înţepător caracteristic, rezultând din fermentaţia acidă a vinului în oţet; este folosit în soluţie ca antiseptic. corp cetonic ce rezultă din descompunera imperfectă a acizilor aminaţi şi apare în sânge şi urină la diabeticii neechilibraţi; creşterea sa în sânge poate duce la acidoză. compus salicilat care se administrează oral sau în supozitoare, pentru combaterea inflamaţiei, durerilor şi febrei; are şi acţiune anticoagulantă. acid gras esenţial, constituent al lipidelor hepatice, din creier, ţesuturi glandulare precum şi al lipidelor de rezervă şi al fosfolipidelor, indispensabil pentru pentru organism, fiind încadrat alături de acidul linoleic şi linolenic în grupul vitaminelor F. sin. vitamina C, vitamina antiscorbutică, vitamină hidrosolubilă cu reacţie acidă, întâlnită în citrice, tomate, lapte etc.; în organismul animal se întâlneşte în concentraţii mari în suprarenale, hipofiză, corpii luteici; omul şi cobaiul sunt tributari aportului exogen de acid ascorbic pe care nu-l pot sintetiza. aminoacid neesenţial acid aromatic prezent în unele fructe şi frunze, folosit ca un conservant pentru alimente şi fixator pentru parfumuri şi coloranţi; acidul benzoic din alimente este eliminat prin urină sub formă de acid hipuric. produs de degradare incompletă a lipidelor. nume de ansamblu pentru acizii izolaţi din bilă; au structură steroidală. antiseptic slab, puţin iritant pentru piele şi mucoase, folosit numai pe cale externă, sub formă de apă boricată sau vaselină boricată; din cauza toxicităţii nu poate fi administrat oral. acid gras inferior saturat având patru atomi de carbon, de consistenţă lichidă; se găseşte în proporţie de aproximativ 5% în grăsimea de unt şi în lapte sub formă de ester cu unii alcoli; rezultă din fermentaţia butirică bacteriană a glucozei alături de produşi de reacţie secundari: acid acetic, acid lactic, alcool etilic. denumire improprie pentru anhidrida carbonică. lichid incolor cu miros de migdale amare care la 26°C, trece în gaz, care este mai uşor decât aerul, solubil în apă şi solvenţi organici; este utilizat ca insecticid, fungicid şi raticid fiind un

ACID BETAHIDROXIBUTIRIC ACID BILIAR ACID BORIC

ACID BUTIRIC

ACID CARBO IC ACID CIA HIDRIC

10

ACID CITRIC

ACID CLORHIDRIC ACIDOZĂ

ACID DEZOXIRIBO UCLEIC

toxic de contact cu toxicitate foarte mare la om şi animale. acid prezent din abundenţă în fructele citrice, se foloseşte la prepararea soluţiilor conservante pentru sânge şi în tratamentul hipercalcemiei. acid anorganic, constituient al sucului gastric. 1. este devierea spre aciditate a sângelui prin modificarea mecanismelor organismului de a impiedica creşterea acidităţii lichidelor organice prin sistemul tampon şi scăderea valorii pH sanguin sub limitele normale ale speciei; 2. acidoza de tip respirator se instalează datorită creşterii acidului carbonic din sânge ca urmare a hipoventilaţiei pulmonare; 3. acidoza metabolică se instalează în urma acumulării în sânge de produşi acizi de metabolism (acid lactic, acizi graşi, corpi cetonici: acetonă, acid acetic, acid oxibutiric). abr. ADN; acid nucleic având ca grupare glucidică riboza redusă; biomacromoleculă informaţională constituită dintr-un număr imens de nucleotide, cu mase moleculare de peste 108, acestea sunt dispuse într-o secvenţă strict determinată, responsabilă de proprietăţile biologice ale ADN; este constituient al nucleilor celulari în cromozomi, sub formă de nucleo-proteine, condiţionează transmiterea genelor acid organic insolubil în apă, care dă săruri mai ales în combinaţie cu sodiul; o sare a acestui acid este folosită la proba hipocalcemiei provocate. acid aromatic izolat din esenţele de flori (mai ales de trandafir), folosit în fabricarea parfumurilor; este un metabolit al fenilalaninei, provenit din acidul fenilpiruvic. vitamină hidrosolubilă din grupul B, indispensabilă, care se sintetizează de către plante, dar şi în laborator; este un factor de maturaţie al celulelor, în special a celor din măduva osoasă, intervenind în hematopoieză; are rol principal în sinteza unor acizi nucleici. acid mineral care are rol important în organism sub formă de esteri, intrând în compoziţia unor diverse substanţe organice şi intervenind în numeroase reacţii enzimatice; se foloseşte ca acidifiant urinar şi ca acidulant în unele alimente. acid uronic derivat din glucoză, este un constituient al mucopolizaharidelor din organism. aminoacid cu rol important în metabolismul celulelor nervoase, în sinteza acizilor aminaţi şi ai glucozei. este constituient al protaminelor vegetale şi al acidului folic. nume dat acizilor organici ce au în moleculă un lanţ carbonat deschis, ceea ce îl face nemiscibil cu apa. mucopoliglucid macromolecular component al substanţei fundamentale a ţesutului conjunctiv, lichidului sinovial, corpului vitros, ovulului etc; are rol important în cimentarea ţesutului conjunctiv, în împiedicarea pătrunderii în organism a toxinelor şi a germenilor patogeni, în protecţia ovulului fecundat; enzima specifică, hialuronidaza acţionează asupra acidului pe care îl depolimerizează, scindându-l în fragmente oliglucidice; hialuronidaza prezentă în bacterii înlesneşte

ACID EDETIC

ACID FE ILACETIC

ACID FOLIC

ACID FOSFORIC

ACID GLUCURO IC ACID GLUTAMIC

ACID GRAS ACID HIALURO IC

11

ACID HIPURIC

ACID LACTIC

ACID LI OLEIC

ACID LI OLE IC

ACID ICOTI IC

ACID ITRIC

ACID UCLEIC

ACID OFTALMIC ACID OLEIC

ACID OXALACETIC

ACID OXALIC

ACID PALMITIC

pătrunderea lor în acest spaţiu; spermatozoizii au în acrozomul lor hialuronidază care va scinda acidul hialuronic din jurul ovulului şi astfel îl vor penetra şi fecunda . acid organic eliminat prin urină, reprezentând forma netoxică de eliminare, combinată cu glicocol, a acidului benzoic conţinut în unele alimente vegetale. acid organic care se formează în muşchi, după un travaliu muscular intensiv; se produce deasemenea prin degradarea bacteriană a lactozei. acid gras superior esenţial care conţine 18 atomi de carbon şi două duble legături, insolubil în apă, solubil în grăsimi, conţinut în mare cantitate în uleiul de floarea soarelui, porumb, nuci şi soia. acid gras superior nesaturat care conţine 18 atomi de carbon şi trei duble legături, insolubil în apă, solubil în grăsimi, care participă la metabolizarea grăsimilor la diferite insecte şi mamifere; este sintetizat de unele plante şi intră în compoziţia uleiurilor sicative (uleiul de in). substanţă cu proprietăţi vitaminice, prezentă în majoritatea celulelor vii, ficat, lapte, drojdia de bere, porumb, făină; este folosit ca vasodilatator. acid mineral azotat, foarte puternic; lichid incolor, fumigen la aer, care serveşte la prepararea derivaţilor nitraţi; este folosit uneori ca un caustic local. substanţă chimică macromoleculară, de două tipuri: d-ribo-şi 2dezoxi-d-ribo-nucleic, cu o greutate moleculară între 25.000 şi 16x106; denumirea a fost introdusă în ştiinţă de histologul Altmann în 1889; acizii nucleici sunt purtătorii informaţiei ereditare şi joacă un rol esenţial în sinteza proteinelor; ei rezultă din polimerizarea unor unităţi mai simple denumite nucleotizi; un nucleotid este alcătuit dintr-o bază azotată (purinică sau pirimidinică) legată de o pentoză, care, la rândul ei, este legată de un grup fosfatic (acid fosforic). tripeptidă izolată din cristalinul ochiului de viţel derivat al glutationului. acid gras superior nesaturat conţinând o dublă legătură şi 18 atomi de carbon, larg răspândit în grăsimi animale (de constituţie şi de rezervă) sub formă de trigliceride mixte ca şi în uleiurile vegetale; oxidează uşor în contact cu aerul şi cu lumina. acid cetonic care constituie o legătură între metabolismul glucidelor şi cel al protidelor, deoarece este transformat cu uşurinţă, fie în acid aspartic, fie într-un produs intermediar de glucoză. acid organic conţinut în diferite plante (macriş, spanac), care se formează în cursul degradării acidului ascorbic şi a glicocolului; participă la formarea calculilor urinari sub formă de oxalaţi de calciu. Acid gras saturat conţinând 18 atomi de carbon, unul dintre cei mai răspândiţi acizi graşi din lipidele animale sub formă de trigliceride; grăsimea de porc şi seul conţin între 20-25% acid palmitic.

12

fiecare din acizi derivaţi din oze (acid glucuronic pentru glucoză. abr. acid mineral puternic.N. care participă la numeroase reacţii de activare a metaboliţilor intermediari rezultaţi din diferite procese de biosinteză şi degradare. se datorează acumulării în organism a corpilor cetonici. ACID STEARIC ACIDUL SULFURIC ACID URIC ACID URO IC ACIDIFIA T ACIDIFIERE ACIDITATE ACIDOCETOZĂ ACIDOFILIE ACIDOZĂ 13 . se utilizează şi în detectarea spermei în medicina legală (reacţia barberiană). hemoragii subcutanate. unde se poate acumula în unele stări patologice cum ar fi guta şi eliminat prin urină. sin. corespunde perioadei de comă şi de precomă diabetică. activează respiraţia celulară. metioninei. secreţii nazale abundente. la prepararea salicilaţilor. vitamină din complexul B. folosit în conservarea prelevărilor destinate examenului histologic. aspirinei şi a numeroşilor coloranţi.ACID PA GAMIC ACID PA THOTE IC ACID PARAAMI OHIPURIC ACID PICRIC ACID PIRUVIC ACID RIBO UCLEIC ACID SALICILIC sin. adrenalinei. constituient al citoplasmei şi nucleului celulelor. acid sub formă de lamele galbene. necroza cortexului suprarenalian. care este colorant şi antiseptic. anemie. acid nucleic având în structură riboză. perturbarea echilibrului acido-bazic în organism. se foloseşte ca dezinfectant. cu rol major în metabolismul celular. apetit scăzut. rinichi. fumegând în stare concentrată: nume curent vitriol. carenţa se manifestă prin dermatite. compus chimic folosit la conservarea alimentelor. funcţionează ca donator de grupe metil în biosinteza colinei. este conţinut în majoritatea grăsimilor animale şi a uleiurilor vegetale. ca urmare a reducerii bazelor. participă la sinteza acizilor graşi. întâlnită pretutindeni în materia vie. hormonilor steroizi. încetinirea creşterii. sterolilor şi aminoacizilor. acid organic utilizat în explorarea funcţională a excreţiei tubulare renale. acid manuronic pentru manoză). animalele pot sintetiza acidul în rumen şi în intestinul gros. foarte coroziv. intră în structura coenzimei A (CoA-SH). suprarenale. adăugarea de acid într-o soluţie. vit B15 cu rol în procesele de metilare şi transmetilare celulară. afinitate pentru coloranţi acizi. oxifilie. A. se află în ficat. acid organic care reprezintă un intermediar important în metabolismul glucidic. acid gras saturat izolat din seul de oaie. antialgic şi antiinflamator în unele unguente. proprietatea unui acid exprimată prin concentraţia în ioni de hidrogen liberi. care este dotat cu însuşirea de a scădea pH-ul unei substanţe. lăptişorul de matcă etc. acidoză observată mai ales în diabet. plantele verzi. prezente în sânge. uneori şi în post prelungit.R. provenind din degradarea glucozei. diaree. produs final de degradare a purinelor organice şi purinelor alimentare.

sin. akinos – sâmbure de strugure) unitate histologică a glandelor. perioada în care simptomele sunt de intensitate maximă. a + chole . excesul acizilor din urină. (gr.vedere) incapacitatea sesizării culorii verde. lipsită atât de caliciu (sepalele) cât şi de corolă (petalele). de ex.mişcare) lipsa puterii de a face mişcări.ACIDOZĂ ALCOOLICĂ ACIDOZA COMPE SATĂ ACIDOZA DECOMPE SATĂ ACIDOZA DIABETICĂ ACIDURIE ACI eliminarea sau reducerea rezervei alcaline în ţesuturi şi lichide organice. modificare. diviziune saculară terminală a unei glande. acipenser . a ochiului. paralizie. anemii. care survine ca o complicaţie în diabetul neechilibrat.bilă) absenţa secreţiei biliare. familie de peşti cu schelet cartilaginos având pe corp şiruri longitudinale de plăci osoase. (gr.scărpinare) leziune inflamatorie foliculară. floare nudă. proces fiziologic de acomodare a unei specii la un climat (temperatură. diferit de cel în care a trăit anterior. care conţin o bază purinică. acidoză prin producerea excesivă de acizi. (gr.vârf) sin. din această familie fac parte cega. în fiziologie obişnuinţa faţă de unii stimuli ACI IFORM ACI EZIE ACIPE SERIDE ACIZI UCLEICI ACLAMIDEU ACLIMATIZARE ACLORHIDRIE ACLOROPSIE ACME AC EE AC EIFORM ACOLARE ACOLIE ACOMODARE 14 . a + choloros – verde + opsis . fastigium. acidoza în care pH-ul sanguin rămâne normal prin intervenţia mecanismelor de reglare a echilibrului acido-bazic. (gr. akme . umiditate. a + kinesis .35 rezerva alcalină poate fi crescută sau diminuată. de regulă spontană. a + knao . ex nerv acneiform. stadiul cel mai înalt al unei febre. cancere gastrice. există două feluri de acizi nucleici: acid dezoxiribonucleic şi acid ribonucleic. de origine seboreică. morunul şi nisetrul. (gr. florile de salcie. care seamănă cu acneea. acidoza în care ph-ul sanguin a scăzut sub 7. 1.. curenţi de aer) sau mediu (biotic şi abiotic). un zahar şi acid fosforic (sub formă de ester). absenţa acidului clorhidric în secreţia gastrică. sturioni (lat. anaclorhidrie. aspect imitând sâmburii de strugure al unor glande. în gastrite cronice. care îi permite să perceapă clar obiectele situate la distanţe diferite. de obicei un dezechilibru între androgeni şi estrogeni. constituienţi ai celulei vii. asociată cu producerea de corpi cetonici.cega). de a apropia. acţiunea de a reuni. sin. (gr. în formă de ciorchine de strugure. păstruga. 2.

frică). particulă de formare a unor cuvinte. la animale se cunosc trei tipuri: A. extras din omag (Aconitum). nedureroasă şi persistentă a extremităţilor.durere) dureri ale extremităţilor. (gr. sin. feţii sunt neviabili şi de obicei mor datorită dificultăţilor de respiraţie la una două zile de la naştere. capul feţilor este deformat.. (gr. iris. mandibulei. încrengătură de animale marine. (gr. akros + kyanos . sin. puternic toxic de origine vegetală. (lat. boală cronică. boala Pierre Marie. akros + erithros . dezvoltare exagerată a extremităţilor în raport cu dimensunile corporale. core . de obicei la animale moartea survine la 6-8 luni de gestaţie. (gr. a + krinein – a secreta) lipsa de secreţie a unei glande. tulburare vasomotorie a extremităţilor. a + chroma + opsis . picioarelor. akros + fobos . modificarea anatomopatologică rezultată din unirea pericardului cu ţesuturile învecinate.pupilă) lipsa congenitală a pupilei.culoare). incapacitatea de a distinge culorile. Aconilium) alcaloid.roşu) hiperemia extremităţilor producând înroşirea lor. caracterizată prin acrocianoză şi senzaţii dureroase. această situaţie este legată de homozigoţia genei respective. datorată hipersecreţiei de hormon somatotrop. (gr. acestea prezentându-se scurte. acromion.1 – forma cea mai gravă. fetusul fiind imediat avortat după moarte. lipsa de pigment în piele.3 forma cea mai uşoară. frunte rotundă şi boltită. iar membrele sunt scurte (lat. organismele au coloana vertebrală scurtă.2 – o formă intermediară transmisă recesiv.albastru) cianoză rece. fără culoare: sistem optic care transmite lumina alba fără a o descompune în culorile componente. (gr. membre scurte. (gr. se transmite tot recesiv având penetranţă incompletă. îngroşate şi răsucite. ACROMIE ACROMEGALIE 15 .vârf) extremitate. a + chroma . reprezentând forme de legătură între nevertebrate şi vertebrate. fără craniu diferenţiat.mare). vârf.ACO DROPLAZIE ACO ITI A ACORIE ACRA IATE ACRETIO CORDIS ACRI IE ACRO. A. ca urmare a unui adenom eozinofilic al hipofizei.cord). caracterizată prin hipertrofia mâinilor. (gr. cefalocordate. (gr. (gr. bolta palatină despicată. (gr. akros . oaselor. akros + megas . 1. afecţiune congenitală caracterizată prin oprirea dezvoltării oaselor în lungime. A. 2. frica de locuri înalte. a + chondros – cartilaj + plassein – a forma) lipsa dezvoltării cartilajelor. acrocianoză. însoţită şi de creşterea viscerelor.vedere). ACROASFIXIE ACROCIA OZĂ ACROCEFALIE ACRODI IE ACROERITROZA ACROFOBIE ACROMATIC ACROMATOPSIE ACROMATOZA. acromegalie. pisciforme. acretio – creştere + cordis .. (gr. deformarea craniului care este anormal alungit (ţuguiat). akros + odynei . dereglare neurovegetativă. ex. viscerelor şi prin tulburări corespondente. a + chroma).

abr. corpuscul apical sau perforator. Streptomyces.mic). akros + micros . regiunea corespunzătoare chişiţei. podos . akron – vârf. (gr. (gr. scăderea rapidă a concentraţiei ţesutului glandular în colesterol şi acid ascorbic.corp). hormon elaborat de hipofiza anterioară care controlează creşterea şi funcţionarea glandei corticosuprarenale. gen de microorganisme unicelulare (clasa Schizomycetes. activarea catabolismului proteic. care se manifestă prin lipsa segmentelor de la genunchi şi jarete în jos. (gr.sensibilitate). cu leucotrichia. (gr. rădăcini) dinspre bază spre vârf. akros + omos . (gr.H. apariţia glucozuriei. noţiune utilizată în botanică indicând apariţia şi dezvoltarea succesivă a organelor (frunze. formaţiune corpusculară derivată din aparatul Golgi care acoperă partea anterioară a capului spermatozoidului situată înaintea nucleului. ocardia. a indica acţiunea spectrului luminos. sin. bonturile membrelor fiind acoperite de piele. regiunea digitală 3. iar cu ciupercile prin talul filamentos şi înmultirea prin spori şi conidii. care se găşeşte pe spina omoplatului. mai evidenta la unele specii de animale. de obicei această afecţiune este asociată cu scurtarea mandibulei. formaţiune osoasa normală în forma de cârlig. puls imperceptibil. iar unele specii produc boli la plante şi animale (actinoze. creşterea aminoacidemiei şi a eliminării cataboliţilor proteici. inflorescenţe. ACTI IC ACTI OMICETE 16 . participă determinant la menţinerea homeostaziei. nocardioze) ACROTISM ACROZOM A. familia Actinomycetaceae. eliminarea renală a potasiului şi retenţia de sodiu şi de clor. a benzilor de ultraviolete şi a radiaţiilor radioactive. akros + para – aproape + aisthesis . despicarea palatului şi hidrocefalia. tulburare manifestată prin amorţeli ale vârfului degetelor. se mai numeşte. creşterea fosfatazei alcaline. amputare. (gr. paralel cu creşterea glicemiei. stare cu determinare genică anormală. nedezvoltarea în mod proporţional a extremitatilor faţă de corp. sin. a + chroma + trichos . adrenocorticotrofină (eng.umăr). se pare datorită unui complex de gene recesive. se aseamnănă cu bacteriile prin structura monocelulară şi nucleul difuz. coroanei şi ongloanelor (copitei) de la bulet la extremitatea membrului. creşterea glicogenului şi lipidelor hepatice.T. a + krotos – lovitură) nesesizarea pulsului. akros – la vârf + soma. lipsa de pigment în păr. 1.picior) regiunea falangiană 2. au rol important în descompunerea substanţelor organice până la azot şi carbon. adrenocorticotrophic hormone). administrarea la un animal normal va determina hipertrofia corticosuprarenalei. genurile Actinomycetes. se foloseşte pt.păr).C. Micromonospora) intermediare între bacterii şi ciuperci parazitare la om şi animal.ACROMICRIE ACROMIO ACROMOTRICHIE ACROPARESTEZIE ACROPETAL ACROPODIU ACROTERIOZĂ (gr.

smalţ dentar. osis – boală). examen executat cu ajutorul razelor. ADACTILIE ADAMA TI Ă 17 .. despre un animal sau plantă care creşte sau trăieşte în mediul acvatic.. denumire atribuită florilor cu formă regulată sau simetrice radial: laleaua. aderenţă. myces – ciupercă. floarea-soarelui. acut. ascuţit. aflat în citoplasmă. expresia genei relevată prin controlul specificităţii şi ratei proceselor de biosinteză. (lat. acuitate. acustic.-azică. (gr.ACTI OMICOZĂ ACTI OMORF ACTI OPTERYGII ACTI OSCOPIE ACTI OTERAPIE ACTIVAREA AMI OACIZILOR ACTIVATOR ACŢIU EA GE EI ACTOMIOZI Ă ACU. (gr. ex.T. adducţie. s-au dezvoltat peştii acipenserizi. substanţă care determină sau activează o enzimă.. substanţa albă care acoperă coroana dentară. acutus – violent. sin.. (în prezenţa ionilor de calciu şi magneziu) scindând A. adductor. tutunul. actis. IR). rezultă un aminoacil adenilat (aminoacil-AMP). a agenţilor fizici care produc raze (luminoase. cu rol în contracţia musculară.. acţiunea de a asculta. şi fosfat anorganic cu eliberare de energie necesară contracţiei musculare. care are simetrie radială. acus – ac. ex. dovleacul şi animalelor care au organizare similară (meduza). actis + therapeia – tratament). genă care prin acţiunea proprie activează expresia unei alte gene. acuminat. formată din prismele adamantine uşor ondulate şi striate transversal (striaţiile Retzius). boală cu evoluţie cronică. punctura – înţepare). metoda de tratament executată cu ajutorul unor ace care se introduc la diferite adâncimi în corp in anumite regiuni de obicei dureroase. a + daktilos – degete). la A. clasă de peşti osoşi (considerată uneori subclasă a clasei Osteichthyes) apărută în devonian. utilizarea. UV.P. cu adenozintrifosfat (ATP).. (lat. este dotată cu activitate A. ACUZIE ACUPU CTURA (gr.T. este dependentă sau produsă de o genă care stimulează dezvoltarea numai a unui anumit ţesut sau organ embrionar. lipsa congenitală a unuia sau mai multor degete. complexul rezultat din interacţiunea celor două proteine miofibrilare. actis + skopein – a examina prin văz. cuprinde majoritatea peştilor actuali (fac excepţie rechinul şi peştele torpilă). hipoacuzie.D. a privi). cărora le aparţine grupul peştilor denumiţi sturioni. spre sfârşitul triasicului şi începutul jurasicului. ACUT ACVATIC AD. către (în sens de apropiere. care se ataşează (sub influenţa aceleiaşi enzime) de o moleculă specifică de sARN. reacţie catalizată de către enzima aminoacil sARNsintetază. (gr. ascuţit). provocată de specii patogene de actinomicete. ex. în scop terapeutic. prin evoluţie din această clasă. ACU. actina şi miozina. actinos – rază.P. acupunctură. termen utilizat pentru a denumi manifestarea unei boli care are evoluţie rapidă şi o intensitate mare. fenomen care are loc în timpul sintezei proteinelor şi constă în reacţia unui aminoacid..P. întărire).

6-aminopurină. WILLIAM ADAMS. este prezentă în ţesuturile animale şi vegetale. adamas-antos – oţel. adaptare eladogenică. 1. tare + omos – sălbatic. în limitele domeniului de reacţie al genotipului ca răspuns la factorii de mediu intern şi extern.ADAMA TI OM ADAMS. sin. 18811949). astenie. insuficienţa corticalei suprarenalelor. atât pe plan fizic. tumoră dezvoltată a ţesutului gladular şi conjunctiv probă pentru evaluarea cantitativă a elementelor figurate din urină. capacitatea ochiului de a se obişnui cu variaţiile de luminozitate. adaptarea unor organisme la forme de mediu variate. necopt). a mutaţiei. modificarea genotipică şi fenotipică a vieţuitoarelor supuse stimulilor puternici interni şi externi. hipotensiune. variabilitate care este menţinută prin recombinarea genelor şi antrenarea genelor recesive a populaţiei. strânsă dimineaţa şi seara şi centrifugată. se spune despre un muşchi care execută o mişcare de adducţie. ADDUCTOR 18 . adaptare ontogenetică. longevitate. sin. un organism bine adaptat se manifestă prin: pierdere minimă în greutate pe perioada expunerii la factorii de stress. constă din numărarea hematiilor (eventual a leucocitelor) în urina de 12 ore. caracterizată de tegumente bronzate. adaptare derivată. muşchiul adductor al policelui. sin. determinată de o rărire bruscă şi extremă (sau chiar întrerupere) a contracţiilor ventriculare sau de o tahicardie excesivă. lama subtrochanteriană Rodet. adaptare genetică. de unde numele de maladia bronzantă care i se dă câteodată. intră în structura acizilor nucleici şi adenozin-fosforici. tulburări gastrice şi colorarea închisă a tegumentelor (melanodermie). hipotensiune. fiziologică a indivizilor. bază azotată purinică care intră în structura unui nucleotid. 2. adaptarea este direcţională şi se bazează pe variabilitatea genetică a populaţiilor. sin. profesor la San Francisco. ce aminteşte bronzarea solară. alcătuită din două cicluri. rezistenţa mare la boli. neoplazia ţesutului glandular. ce se manifestă prin: anemie. insuficienţă cronică a suprarenalei. (1793-1860) boala Addison. (1820-1900) arcul Adams. tumoră dură de origine dentară. modificarea fenotipică. cât şi pe plan psihic şi social. facultatea pe care o are organismul de a se obişnui cu noi condiţii de viaţă. (Addis Thomas. ischemie cerebrală acută. crud. heterozisului. ROBERT ADAPTARE ADAPTARE DIVERGE TĂ ADAPTARE FE OTIPICĂ ADAPTARE FILOGE ETICĂ ADAPTARE LA MEDIU ADAPTIV ADE I Ă ADE OM ADE OSARCOM ADDIS (PROBA) ADDISO . THOMAS ADDISO (BOALA) (gr. anatomică. comportamentală. homeostaziei genetice şi polimorfismului. medic scoţian. ex. fertilitate crescută care se poate adapta. procesul de formare a unui nou domeniu de reacţie a populaţiei care face posibilă armonizarea genotipului nou cu mediul acolo unde cel vechi nu a reuşit să o facă. mergând până la pierderea cunoştinţei.

(6-aninopurina. denumire generică pentru orice afecţiune a ganglionilor limfatici. ADE OADE I Ă ADE ITĂ ADE OCARCI OM ADE OFIBROM ADE OGRAMĂ ADE OHIPOFIZĂ ADE OID (lat. (gr. adeno + tome – tăiere. aden – glandă. guşă edematoasă. (gr.formă) cu aspect putin evident. constituientă a acizilor nucleici (ADN şi ARN) care poate fi obţinută prin hidroliză. tumoră benignă formată din fibre musculare şi ţesut glandular.. care este de natura unui adenom. C5H5N5-3 H2O). adenopatie. adenom. (gr. ablaţia vegetaţiilor adenoide şi a amigdalelor. adelphos . rac). crud).frate). adenită. inflamaţia vegetaţiilor adenoide. sarcos – carne + omos – necopt. ganglion. (gr. adelos – abia vizibil. în procesul de fosforilare a glucozei. constituită din două cicluri. de nivel energetic înalt. sarcom al ganglionilor limfatici. nucleozid format din adenină şi din riboză. sin. îndeplineşte rol esenţial în procesele de fosforilare. (gr. combinaţie între adenină. ex. mişcare prin care un membru sau un segment de membru este apropiat de axul median al corpului. bază purinică. ascuns. adduco-cere – a strînge). conjunctivite şi afecţiuni respiratorii acute care pot simula o stare gripală. glandă.aprindere) inflamaţia ganglionilor limfatici. (gr. o pentoză şi acid fosforic. tumoare malignă cu localizare glandulară. secţionare) ablaţia unui adenom. antehipofiza. ADE OIDITĂ ADE OM ADE OMATOS ADE OMECTOMIE ADE OMIGDALECTOMIE ADE OMIOM ADE OPATIE ADE OSARCOM ADE OVIRUS ADE OTOMIE ADE OZI Ă ADE OZI FOSFAT 19 . secţionarea unui ganglion limfatic sau a unor vegetaţii adenoide. ATP. itis . înseamna monstruozitate dublă.asemănător). sin. care se referă la un adenom. ex. (gr. ca în acidul adenozintrifosforic. (gr. poziţia care rezultă în urma acestei mişcări. cedarea. aden + karcinos – cancer. de către ATP a unei molecule de acid fosforic are loc cu eliberare de energie). secţionarea unui ganglion limfatic sau a unor vegetaţii adenoide. a cărui structură o aminteşte pe cea a unei glande sau a unui ganglion.ADDUCŢIE .ADELF ADELOMORF ADE -. uzual în cuvinte compuse. repartizarea diferitelor tipuri celulare prezente pe un frotiu prelevat prin puncţia unui ganglion limfatic. cu referire la un ţesut ganlionar (vegetaţii adenoide). cancer al ganglionilor limfatici. aden + eidos . aden + omos) tumoare formată dintr-un ţesut ganglionar sau glandular. AP. putând realiza legături de tip macroergic.. puţin evident + morphe . aden + sarx. grup de virusuri responsabile de faringite. fibroadenom. abr.

T. formare de tesut adipos in organism in mod excesiv. . cu rol esenţial în menţinerea apei în organism.N.D. rezultată din organizarea conjunctivo-vasculară a exsudatelor. slăbire musculară.H. ADIPO. adeps lanae – lanolina. acumularea de grăsimi în organe sau în ţesutul subcutanat. adipos. creşterea presiunii arteriale. a + dynamis .putere). hormon secretat de către neurohipofiză şi vehiculat de către gamaglobuline. (gr. modalitate de dispunere a ţesutului gras în organism. adeps suillus. adipozitate.-ului pentru care au primit premiul Nobel (în 1962). substanţă adăugată pentru creşterea eficienţei ingredientului principal. la porc şi argininvasopresină la păsări). cercetătorul american J.T. (gr. are activitate ocitocică şi lactagogă. proprietatea genelor alelice şi nealelice care alcătuiesc un genom de a realiza consecutiv interacţiunilor cu mediul. de aici denumirea de vasopresină (lizinvasopresină.P.D. lipsă de putere. a + dipsa . un model al A... ADIPOS ADIPOZITATE ADIPOPEXIE ADIPOMASTIE ADIPOZĂ ADIPSIE ADITIV ADITIVITATE ADJUVA T A. sin. se asociază cu un alt medicament. citozină. AD -POLIMERAZĂ 20 .. T.sete). lipsa transpiraţiei. formaţiune interviscerală sau visceroparietală.N. a + diaphorein – a transpira). care este susceptibil a adera la o suprafaţă.. aditivitatea stă la baza determinării valorii de ameliorare a indivizilor. imposibilitatea de a executa rapid mişcări alternative.H. reprezintă materialul genetic din care sunt alcătuite genele majorităţii organismelor. determină contracţia arteriolelor şi. acid dezoxiribonucleic. modelul se bazează pe combinarea a patru nucleotizi care la rândul lor se compun dintro bază azotată (formată din adenină. abr.ADEPS ADERE ŢĂ ADEZIV A.matrice.. şi C.T. (gr. adeps + osis) ţesut celulo-grăsos subcutanat.P. în colaborare cu cercetătorul englez F. o oză (dezoxiriboza) şi acid fosforic. în contact direct. enzimă care catalizează sinteza acidului dezoxiribonucleic şi ribonucleic din dezoxiribonucleotizi trifosfaţi: A. stimulează eliberarea ACTH. grăsime. care se găseşte în vecinătatea imediată... guanină şi tiamină). grăsime. ca o consecinţă.. hormon antidiuretic. lipsa poftei de a bea apă.C. (lat. multiplă. abr. adeps .D. potenţează proprietăţile imunogene. dezvoltarea excesivă a ţesutului gras la nivelul sânilor. în prezenţa unei catene A.D. oprind degradarea acestuia. ADIACE T ADIADOCOCHI EZIE ADIAFOREZĂ ADI AMIE ADIP.grăsime). axungia grăsimea de porc. care ajută. un fenotip prin acumularea efectelor fiecăruia. Crick au propus în 1953.P. G. Watson.P. (gr.D.T. medicament secundar. cum ar fi pronaţia şi supinaţia.

adrenalină. metastrongil de talie mică care parazitează de obicei la felide în pulmon. pline cu aer. aerul conţinut în mod normal în alveolele pulmonare. + renes . 1. ad + venio-ire . cilindric). cu spaţii intercelulare mari. cantitatea de aer introdusă peste aerul curent în pulmon. nerv ale cărui terminaţii eliberează adrenalina. dispuse lax. cantitatea de aer eliminată peste aerul curent. ADRE -.veni) tunica externa a arterelor formată din ţesut conjunctiv şi elemente fibroase. gura. ad . care are acţiune similară cu a adrenalinei.D. cantitatea de aer inspirată sau expirată în timpul unei mişcări respiratorii normale. după o expiraţie forţată. oyra – coadă. mărind glicemia şi creşterea acidului lactic în sânge. aellos – iute. absorbi) fixarea unei substanţe (adsorbat) care se găseşte într-un mediu fluid pe suprafaţa altei substanţe (adsorbant). volum de rezervă inspiratorie. după o inspiraţie forţată (15001600 ml). prin implicarea fosforilazelor. sin.lângă. faringele. mobilizează glicogenul hepatic. laringele şi traheea. care se referă la canalele şi cavităţile prin care aerul pătrunde până în pulmoni. căile aeriene superioare sunt constituite din fosele nazale. aerul care rămâne în plămâni şi căile respiratorii după o expiraţie forţată. 2. ţesut format din celule cu membrană subţire. (gr. creşte tensiunea arterială.supărător) un gen de ţânţar care transmite febra galbenă şi febra Denque. conţine 5. are activitate metabolică. măreşte consumul de oxigen în organism. acid adenozindifosforic.A. care a apărut şi s-a dezvoltat în condiţii sau poziţie anormală. (lat. (lat. cu acţiune constrictoare asupra vaselor. ADRE OADRE ALI Ă ADRE ERGIC ADRE OCORTICAL ADRE OLITIC ADRE OPRIV ADSORŢIE abr. care conţine capilare prin care se hrăneşte artera.P. ad – la + sorbeo-ere – a aspira. ADVE TICE ADVE TIV AEDES AEULOSTRO GIL AER ALVEOLAR CURE T AER COMPLEME TAR AER CURE T AER DE REZERVĂ AER REZIDUAL AERE CHIM AERIA 21 . care se datoreşte insuficienţei sau absenţei funcţiei suprarenaliene.65% gaz carbonic şi 14% oxigen. (gr. prezent în rădăcinile şi tulpinile unor plante acvatice sau care trăiesc în locuri cu umiditate ridicată. care se referă la glandele suprarenale.rinichi) hormon secretat de porţiunea medulară a glandei suprarenale derivat din aminoacidul tirozină. care suprimă efectele adrenalinei în organism. (lat. aedes . care se referă la glanda corticosuprarenală. adrenopriv. strongylos – rotunjit. ex.

care nu are febră.aripă) ordin din care fac parte familiile Pulicida şi Sarcopsiide. unui traumatism. a + phasis . polen). kolon – colon) dezvoltarea de gaze în intestinul gros. (gr. purici cu aripile atrofiate dare pot face salturi mari prin adaptarea picioarelor în acest scop. de obicei datorită pierderii memoriei. sporii bacteriilor şi ciupercilor. forme de rezistenţă a unor acarieni) şi a viruşilor. trăire emoţională intensă. (gr. întrebuinţarea în scop terapeutic a unor substanţe medicamentoase sub formă de aerosoli. defect de înţelegere a scrisului prin leziune cerebrală. sentimentele. cu evoluţie impetuoasă şi relativ scurtă. fără nici o afectare a acuităţii vizuale. care se referă la un sentiment sau la o emoţie care produce o anume situaţie. care trăieşte în aerul atmosferic. antrenează pierderea acomodării şi hipermetropie. fermentează glucoza şi lactoza. de vânt şi curenţii din aer. aphanes – invizibil. sau. de origine congenitală. care se produce prin intermediul aerului atmosferic.viaţă) care se dezvoltă în prezenţa oxigenului liber bacterii aerobe şi facultativ aerobe din familia Enterobacteriaceae. pteron . ea este perturbată în nevroză şi psihoză. a + phagein – a mânca) imposibilitatea de a mânca. 1. pierderea mai mult sau mai puţin completă a posibilităţii de exprimare. deglutiţie de aer care se acumulează în stomac. larg răspândite în natură. AEROCOLIE AEROFAGIE AEROFOBIE AEROGASTRIE AEROGE AEROPLA CTO AEROSOL AEROSOLOTERAPIE AFACHIE AFAGIE AFA IPTERA AFAZIE AFAZIE TRA SCORTICALĂ AFAZIE VIZUALĂ AFEBRIL AFECT AFECTIV AFECTIVITATE AFECŢIU E 22 . (gr.AERIFER AEROB AEROBACTER care conduce aerul (gr. ceea ce poate provoca distensie. bios . aer – aer. adesea vectori ai bolilor infecţioase. a microfaunei (insecte. prezenţa aerului în stomac. absenţa cristalinului în urma operaţiei pentru cataractă. aer – aer. a fi apucat de) sin.001 şi 100 µm. termen folosit pentru unele leziuni. boală. totalitatea microflorei (alge microscopice. particulă solidă sau lichidă dispersată într-un gaz sau în aer. de dimensiuni între 0. înclinaţiile şi pasiunile.vorbire) tulburare a activităţii nervoase superioare. frica de aer. maladie. mai rar. proces morbid. officio-ere –a slăbi. 2. (gr. funcţie psihică generală care cuprinde emoţia şi variantele ei. (lat. varietate de afazie motorie marcată prin lipsa spontaneităţii limbajului.

frig). mugi. (lat. subordinul Aphidina. excitant al aparatului genital.voce) imposibilitatea de a produce sunetele specifice legate de aparatul fonaţiunii: imposibilitatea de a lătra.aprind) ulceraţie superficială dureroasă. fixare selectivă a unui colorant sau a altei substanţe pe anumite celule ori ţesuturi. manifestat prin infertilitate. stare constituţională congenitală sau dobândită. toxicoză produsă de aflatoxine. osteomalacie. se datoreşte unui defect genetic recesiv. uneori deosebit de grave. procedeu vechi de transmitere voluntară a virusului în cazul apariţiei febrei aftoase. (gr. de la Aphrodita – zeiţă a dragostei şi frumuseţii) substante care măresc excitaţia genezica. AFTĂ AFTIZARE Ag. pentru obţinerea unei cicatrizări regulate şi puţin marcate. frigore . necheza etc. afecţiune congenitală care apare exclusiv la băieţi şi se manifestă prin infecţii bacteriene grave şi repetate. apare la nivelul mucoaselor. acţiunea de a apropria foarte precis. absenţa sau scăderea marcată a gamaglobulinelor plasmatice. osteoporoză.P.F. vas limfatic care duce limfa la un ganglion. AGALACŢIE AGAMAGLOBULI EMIE 23 . cele două buze ale unei incizii sau unei plăgi. capacitate de atracţie şi fixare a unor atomi de către alţii pentru a forma compuşi.AFERE T AFERE TAŢIE AFIBRI OGE EMIE AFIDE AFI ITATE AFLATOXICOZĂ AFLUX AFO IE AFOSFOROZĂ A. uneori icter şi histopatologic prin leziuni hepatice. scăderea considerabilă a imunoglobulinelor serice şi absenţa limfocitelor B. cu scopul îmbolnăvirii simultane a întregului efectiv pentru a evita pandemizarea bolii. apto . a + phone . insecte din ordinul Homoptera. alfafetoproteină. afferro-erre – a aduce) care merge spre centru. exclusiv fitofage (păduchi de plante). pentru antigen. o formă particulară este agamaglobulinemia Bruton. (gr. caşexie etc. abr. la animale şi de a vorbi la om. de ex. 2. cu scăderea fosforemiei sub 4 mg de fosfor anorganic la 100 ml de ser. malnutriţie. transmiterea excitaţiei nervoase de la neuronii senzoriali periferici la cei centrali. abr. stare dependentă de conţinutul scăzut în fosfor al hranei. margine la margine. 2. aproprierea marginilor celor două buze ale unei plăgi.lapte) absenta secretiei lactate după parturiţie. care produc pagube. simbol chimic pentru argint. legat de sex. 1. intrare abundentă şi bruscă a unui lichid într-o regiune anatomică sau un organ anume. (gr. caracterizată prin scăderea până la dispariţie a fibrinogenului din sânge. manifestată clinic prin semne generale adesea incerte. afecţiuni produse asupra organismelor de triada: umiditate crescută – temperaturi scăzute – curenţi de aer. a + galaktos . 1. A FRIGOIRE AFRODIZIAC AFRO TA AFRO TARE (lat. (gr.

care face microbii ori aceste globule roşii aglutinabile de seruri ce conţin aglutininele specifice corespunzătoare. fără un proces sexual. 2. absenţa totală sau parţială a gustului. 3. glutinum . (gr.mandibulă) lipsa congenitala sau scurtarea mandibulei. orice creştere a activităţii motorii care devine dezordonată şi se asociază cu excitaţie mentală. substanţă anticorp care se găseşte în anumite seruri în bolile infecţioase sau în urma imunizării active şi care au propietatea de a aglutina fie microbi. nedezvoltarea organelor genitale care are o acţiune asupra organismului si produce o schimbare: agentul patogen este un micro sau macroorganism care ajuns in corpul animal produce un proces patologic. imposibilitatea reproducerii şi dezvoltării gametului. a + gone – sămânţă.iarbă de mare) produs sub forma de fibre sau pulbere. lipsa de recunoaştere a fiinţelor şi a mediului înconjurător. (gr. sin. anormalitate genică legată de o genă recesivă a sexului. AGE ITALISM AGE T AGEUZIE AGITAŢIE AGLOBULIE AGLOSIE AGLUTI A AGLUTI ARE AGLUTI I Ă AGLUTI OGE AG ATIE AG OZIE AG OZIE TACTILĂ AGO ADAL AGO IE 24 . a + genesis . exclusiv reproducere vegetativă. substanţă elaborată de unii microbi sau prezentă la suprafaţa globulelor roşii. absenţa congenitală a limbii. 1. producere) lipsa glandelor genitale. agar. a aglomera. extras din alge marine utilizat pentru prepararea mediilor de cultura pentru microorganisme. diminuarea exagerată a numărului de globule roşii din sânge. 1. a reuni.AGAMOSPERMIE AGAR AGE EZIE termen care indică toate tipurile de apomixie. ad – la. în care embrionii şi seminţele se formează asexuat. a aduna într-o masă compactă.naştere) lipsa de formare în viaţa intrauterină a unor organe sau părţi din corp. (gr. a + genitalis . a + gnatos . (lat. monstruozitate caracterizată prin nedezvoltarea unei părţi corporale. tulburare în dezvoltarea organelor genitale. perioada de trecere dintre viaţă şi moarte caracterizată prin slăbirea şi diminuarea circulaţiei şi pierderea cunoştiinţei. însoţită de absenţa funcţiei specifice. fie globule roşii (hemoaglutinare).clei) fenomen care se produce într-un mediu de cultură constând în adunarea în grămezi a microbilor care se depun pe fundul recipientului cu un mediu lichid sau apare într-o picătură de mediu depusă pe o lamă.genital) absenţa organelor genitale 2. (gr. aderarea şi adunarea împreună a eritrocitelor din sânge sub influenţa unor substanţe chimice. stereognozie. (gr.

eidos -asemănător) membrană embrionară la vertebrate. la cătea şi la iapă este formată din două: una corială şi una amniotică. cytos . 2. aggredior-essus-sum-edi – a ataca) substanţe produse de unele bacterii care au propietatea de a diminua posibilităţile de apărare ale organismului. AGRAVARE AGREGAT AGRESI E AGRESIVITATE A. leuconeutropenie ce ajunge la dispariţia totală a granulocitelor în sângele periferic. allas-ntos-cârnat. creşterea gravităţii simptomelor unei boli. incapacitatea de a scrie. ca antidiareice şi ca dezinfectante intestinale..AGO IST AGORAFOBIE AGRAFAJ AGRAFĂ AGRAFIE AGRA ULOCITOZĂ termen care exprimă acţiunea unui muşchi în sensul dorit. AL.celulă) 1. prefixe de origine greacă pentru altul. va forma conexiunile vasculare ale embrionului la nivelul placentei. ALO. (gr. mic dublu cârlig de metal destinat să aproprie buzele unei plăgi.S.. AKI ETIC AKI EZIE Al. în sensul ostilităţii şi distrugerii. constituită dintr-un diverticul al tubului intestinal primitiv şi care. aminoacid monoamino-monocarboxilic răspândit în toate proteinele animale şi vegetale. săruri şi derivaţi insolubili se folosesc în combaterea acidităţii gastrice. la mamifere. la vacă şi scroafă are formă de panglică îngustă şi are două braţe. (a + granulae – granulă. însoţită de ulceraţii ale mucoaselor şi pielii.. lentoare anormală a mişcărilor voluntare. punerea agrafelor. . aglomerat format prin aglutinarea elementelor figurate ale sângelui. este o formă de apraxie. unele săruri solubile de aluminiu sunt folosite ca astringente şi dezinfectante externe. simbolul aluminiului. tendinţă la o activitate caracterizată prin afirmarea de sine într-un sens posesiv şi constructiv. mai ales în cursul osteosintezei. produs de oxidare a acidului uric. tendinţa de a ataca. exprimând ideea unei stări diferite. a lupta. imposibilitatea de a se exprima prin cuvinte. uşor şi maleabil. 2. abr. metal alb. antiinflamatoare nesteroidiene. stare patologică caracterizată prin lipsa granulocitelor din sânge. neobişnuite sau anormale... imposibilitatea sau dificultatea de a executa unele mişcări. grup de medicamente care acţionează prin inhibarea ciclooxigenazei. care aparţine grupului de oligoelemente. (lat. ducând la infecţii grave. ALALIE ALA I Ă ALA TOIDĂ ALA TOI Ă 25 .I. favorizând prin aceasta multiplicarea bacteriilor. frica de mulţime sau de spaţii intinse. cauzată de o tulburare organică sau funcţională. lipsit de capacitatea de a se mişca. legată de o lezare a centrilor nervoşi ai scrierii.

rubidiu. sin. vierme din familia Diplostomatidae. pete albe pe cornee sau unghii. nume popular pentru sclerotică. surdomutitate. alimentarea sugarului cu lapte la sânul mamei sau al doicii sau cu biberonul. necolorată. iris. Bence-Jones. determină anomalii ca: astigmatism. grefon osos masiv. substanţă organică de culoare albastră. albus . proteinurie. în sens strict. ALARIS ALĂPTARE ALBASTRĂ (MALADIA) ALBASTRU DE METILE ALBEE (GREFA) ALBI ISM ALBI OID ALBUGI EA ALBUGO ALBUL OCHILOR ALBUMI Ă ALBUMI EMIE ALBUMI ORAHIE ALBUMI OS ALBUMI URIE ALBUMOZĂ ALBUR ALCAL VOLATIL ALCALI 26 . spre scoarţă. sin. tunica alba. care se referă la albumină. solubilă în apă distilată şi precipitabilă cu sulfatul de amoniu la o concentraţie de 58%. (lat. prin extensie şi în mod impropriu. clasa Trematoda. referitor la concentraţia de proteine în urină.ALA TIAZĂ ALARIA termen utilizat uneori pentru botulism. partea externă. unghii. ţesut osos propriu-zis şi măduvă osoasă.aripă). câine şi pisică în intestinul subţire şi care are partea anterioară a corpului mai lată şi delimitată vizibil de cea posterioară. nistagmus. substanţe bazice (oxid sau hidroxid) care provin din unul din cele şase metale zise alcaline: sodiu. v. litiu şi franciu. potasiu. termen grupând malformaţiile cardiovasculare congenitale care se însoţesc de cianoză. culoarea alb-gălbuie a pielii şi părului. (lat. a lemnului secundar. albumen – albuş de ou) haloproteidă cu greutate moleculară mare între 43. de obicei prelevat din tibie.000-70. (lat. cu inele de creştere din ultimii ani. rezistenţa slabă la agenţii de mediu etc. arierare mentală. excesul de albumină în sânge (hiperalbuminemie). cu referire la aripă. cu caracter acid. care parazitează la vulpe.alb) absenţa totală sau parţială congenitală a pigmentului melanic din păr. alaris . cataractă. epidimul şi corpii erectili ai penisului. amoniac. care conţine albumină. ca şi în explorarea funcţiei renale. dar mai ales folosită în unele tehnici de colorare. înaripat. piele.000. iris alb-sidefiu. datorită amestecului de sânge venos cu cel arterial. prezenţa albuminei în sânge. folosită ca antiseptic pentru uz extern (badijonare în gât) sau administrată oral (în infecţii urinare). tunică albă. care conţine toate straturile osului: periost. concentraţia de albumină din lichidul cefalorahidian (de fapt este proteinorahie). membrană conjuctivă groasă care înconjoară testiculul. cesiu.

care se referă la alcool. nervoase. al + chymicos – cu privire la sucuri) ştiintă ocultă apărută în secolul al III-lea î.Ch. substanţă ce determină alcalinizarea (creşterea pH-ului) umorilor. fiind foarte toxic. foarte subţire) nume de ansamblu pentru substanţele organice care conţin gruparea OH. kapto . care avea ca scop prepararea metalelor nobile din metalele nepreţioase. (alcali + gr. rezultatul descompunerii incomplete a doi acizi aminaţi esenţiali: fenilanina şi tirozina. agent organic capabil de a introduce un radical alchil întro moleculă organică. alcool preparat prin distilarea lemnului sau obţinut prin sinteză. peste 2. folosită în doze mici ca medicament. este folosit ca solvent. lichid incolor. în concentraţie de 1-2. al + kohol – fin. toxică. de obicei timp de ani. de origine vegetală. ALCAPTO URIE ALCHILA T ALCHIMIE ALCOOL ALCOOL ETILIC ALCOOL METILIC ALCOOLAT ALCOOLEMIE ALCOOLIC ALCOOLISM ALCOOLISM CRO IC 27 . perturbarea metabolismului intermediar al acizilor aminaţi este familială şi ereditară. nu poate fi consumat. expusă la lumină. cu miros plăcut. se obţine prin fermentarea zaharurilor şi este folosit ca antiseptic în diluţie de 70% şi intră în compoziţia unor preparate farmaceutice. care prezintă tendinţa de a accepta protoni. în anhidridă carbonică şi apă. substanţă azotată bazică.ALCALI ALCALI IZA T ALCALOID ALCALOZĂ care are reacţie alcalină (bazică). alcaptonuria nu se însoţeşte de niciun simptom clinic ani de zile. scăderea memoriei şi a discernământului). ansamblul tulburărilor legate de ingestia repetată. perturbarea echilibrului acidobazic în organism în sensul creşterii pH-ului prin creşterea raportului bicarbonat de sodiu / acid carboni peste valoarea 20. preparat farmaceutic obţinut prin distilarea alcoolului în prezenţa substanţelor aromatice de origine vegetală. brună. eliberează 7 kcal/g. decelarea lui are importanţă în medicina legală. care conţine alcool. arderea sa completă în organism. de cantităţi excesive de alcool: tulburări mentale (tulburări afective. leziuni organice (mai ales ciroză şi gastrite). (ar. consumul de băuturi alcoolice care excede consumul alimentar acceptat în mod curent.5‰ se instalează narcoza. inflamabil. iar coma survine la 4-5‰. eterul şi cloroformul. are proprietăţi toxice (mai ales asupra ficatului şi sistemului nervos). urina va căpăta o culoare închisă.5‰ (toleranţa individuală este foarte foarte variabilă) se observă stare de euforie şi excitaţia. subiect care prezintă alcoolism. miscibil cu apa. reprezentantul tipic este alcoolul etilic.alcapton) prezenţa în urină de alcaptonă (acid homogentizinic). prezenţa etanolului în sânge. (ar. euforie.

iritant. reacţie) termen care desemnează orice stare de reactivitate modificată pe baza unui mecanism imunologic. deoxiriboza). sin. o pulbere albă fără proprietăţi dezinfectante. care se referă la alergie. care este predispus la reacţii alergice. la temperaturi sub 9°C. pentoze (riboza. sin. care intervine în metabolismul fructozei. care intervine în metabolismul mineral (excreţia de potasiu şi retenţia de sodiu). urticaria.ALCOOLIZAT ALCOOLOMA IE ALCOOLTEST ALDEHIDA FORMICĂ care conţine alcool (mai ales etanol). hormon secretat de corticosuprarenală. manifestă proprietăţi reducătoare. monoglucide sau oze care conţin gruparea aldehidică (R-CHO) şi mai multe grupări alcool (-OH). dependenţă alcoolică. care se găsesc în stare liberă în organismul vegetal şi animal şi de obicei rezultă din scindarea unor poliglucide sau oligoglucide. polimerizează dând naştere la paraformaldehidă. ALDOLAZĂ ALDOLAZEMIE ALDOSTERO ALDOZE ALELE ALELE MULTIPLE ALELOMORFISM ALELOTROPISM ALERGE ALERGIC ALERGIE 28 . (gr. concentraţia de aldolază în serum sanguin. alelele perechi sau alelomorfe sunt perechi ale factorilor ereditari. tetroze (eritroza). noţiunea de alelă subliniază calitatea diferită pe care o pot avea genele dintr-o pereche. datorită prezenţei grupării funcţionale aldehidă. poate creşte în unele tulburări hepatice şi musculare. galactoza. un factor al unei alele este alelomorful factorului opus. aldozele pot fi: trioze (gliceraldehidă). din contactul alergen – anticorp va rezulta eliberarea de histamină.alt. sensibilizarea alergică este foarte variată şi se manifestă cel mai adesea prin semne respiratorii sau cutanate de tip urticariform. sin. care ocupă acelaşi locus într-un cromozom. foarte solubil în apă folosit ca dezinfectant. enzimă prezentă în ficat. serie de trei sau mai multe forme alternative ale unei gene. allelon – altă formă. mic instrument cu care se evaluează rapid concentraţia de alcool în aerul expirat. acetilcolină determinând bolile alergice: eczema. gameţii conţin fiecare doar unul şi prin unirea lor va apare cuplul de alele perechi. substanţă străină organismului. (gr.formă) termen sub care se înţeleg relaţiile dintre alelele aceluiaşi caracter. alt drum) forme diferite ale unei gene: genele care ocupa acelaşi poziţie pe cromozomul omolog dar care condiţionează expresii fenotipice diferite ale aceleiaşi însuşiri. manoza). hexoze (glucoza. formaldehida. care rezultă din alergie. asigură un volum constant al lichidelor din organism printr-un mecanism complex. gaz incolor cu miros înţepător. care după pătrunderea în organism după naştere la anticorpi şi combinându-se cu ei generează reacţia alergică. după numărul atomilor de carbon din moleculă. muşchi şi sânge. (gr. în care intervin diferiţi factori este eliminat prin urină sub formă de derivaţi şi se prescrie în boala Addison. ergon . hormon mineraloregulator. allos . serotonină. allelon + morphe . astmul bronşic etc. la un subiect bănuit de a fi în stare de ebrietate.acţiune. atracţie mutuală între două organisme sau două celule.

această proteină reapare în circulaţie în unele cancere şi afectări hepatice. termen utilizat pentru a caracteriza unele boli care clinic şi prin modificările anatomopatologice se aseamănă cu leucemia dar în care nu se observă modificări ale numărului de leucocite în sânge. glicoproteină secretată de ficatul fătului şi nou-născutului. alexein – a se împotrivi. diseminată. de apă marină sau dulce.L.ALERGOLOGIE ALETRI Ă ALEUCEMIE ALEULE ALEURO Ă ALEXIE ALEXIE-AGRAFIE studiul alergiei şi al manifestărilor sale morbide. diferă de alte talofite prin prezenţa clorofilei. substanţe care blochează receptorii alfa-adrenergici. în general. sindrom clinic apropriat de afazia Wernicke. pene de acoperire. fără nicio afectare a acuităţii vizuale. sin. complement. substanţă proteică sub formă de grăunciori. care sunt situate la nivelul aripii suplimentare. farmacon . folosită pentru protejarea de pătare a patului bolnavului sau a mesei de operaţie.P. în citoplasma unor celule şi utilizată de plante ca material nutritiv de rezervă. ALGE 29 . fotosintetizante. dozarea ei în plasmă. denumire generică pentru un grup de specii din subdiviziunea Thallophyta. defect de înţelegere a scrisului prin leziune cerebrală. ALEXIFARMACO ALEXI E ALEXITIMIE ALEZAJ CA ALICULAR ALEZĂ ALFABLOCA T ALFAFETOPROTEI Ă ALFAGLOBULI E Α. adaptarea precisă a lăcaşului radicular. autotrofe.6. insecticid sintetic înrudit cu piretrinele. cu tal filamentos sau lamelar. se numeşte alexie cu agrafie. specialistul este alergolog. care dispare aproape complet din organism la câteva luni după naştere. nume dat unor substanţe albuminoide cu proprietăţi bactericide şi care se găsesc în sânge mărind rezistenţa organismului. concentraţia de alfaglobuline creşte în cursul unor boli inflamatorii şi neoplazice. abr. bucată de pânză impermeabilizată sau de cauciuc. prin radioimunologie sau prin tehnica imunoenzimatică. caracterizat prin predominenţa afectării limbajului scris faţă de cea a limbajului vorbit. când ultimul este normal. prezentă în lichidul amniotic.medicament) antidot. (gr. variabile în mărime şi formă. ansamblul globulinelor plasmatice având cea mai mare mobilitate electroforetică la pH 8. sunt distruse prin căldură. incapacitatea de a exprima verbal emoţiile. în proteza dentară. serveşte la diagnosticul unor forme de cancer (carcinom hepatic) şi în afecţiuni hepatice cu regenerare celulară (hepatită virală. intoxicaţii). unicelulare şi pluricelulare. pene întregi de dimensiuni mai reduse ca remigele şi rectricele. alfa-lipoproteine.

sin. (fr.. regim alimentar. caracterizată prin leziuni cronice. mersul patrupedelor. determină reacţii la alte specii favorabile organismului ALIE IE ALIE IST ALIME T ALIME TAŢIE ALIURĂ ALESSCHERIAZĂ PULMO ARĂ ALLE . îndeosebi a extremităţilor. sin. sensibilitate dureroasă.. în cazul gestaţiei. algo. care este caracterizat ori se însoţeşte de o senzaţie de frig.splină) lipsa splinei. stare de deficit a raţiunii. lien . spasme dureroase. stare morbidă caracterizată prin scăderea sub normal a temperaturii periferice a corpului. idioţie. constă din injectarea urinei de la o femelă presupus gestantă la o şoricioaică castrată. substanţă a cărei consumare asigură ciclul regulat de viaţă al unei persoane. ALGEZIO. (gr. ALGODISTROFIE ALGODISTROFIE POST-TRAUMATICĂ ALGOGE ALGOPARALIZIE ALGOSPASM ALIE AT ALIE AŢIE MI TALA v.DOISY ALLOMO Ă 30 . care produce durere. fibroase. maladia Südeck. tulburare trofică însoţită de dureri. este produs de o excitaţie puternică şi care intoxică terminaţiile nervoase. alură.. ceea ce motivează administrativ şi juridic internarea sa într-o instituţie pentru bolnavi psihici. sufix de origine greacă pentru durere. paralizie asociată cu dureri. Allescheria boydii. prefix de origine greacă pentru durere. a + lat.. metodă biologică de aprecierea stării de gestaţie (la 120 de zile de la montă la iapă şi măgăriţă) sau de sarcină la femeie.ALGEZI. nebunie. sin. subiect suferind de imposibilitatea de a-şi folosi normal inteligenţa şi voinţa. demenţă. 2. psihiatru. fel de-a merge) sin. tulburare mentală care defineşte pe subiect (alienat) ca periculos pentru societate. escavate în care se vede o acumulare de ciuperci responsabile. acţiunea de a se hrăni sau a fi hrănit. succesiunea mişcărilor membrelor in deplasarea corpului. imbecilitate. estrogenii urinari determină dispariţia leucocitelor din secreţia vaginală a animalului injectat şi înlocuirea acestora cu celule keratinizate (Schollen). infecţie pulmonară produsă de o ciupercă microscopică. în limbaj juridic şi curent. ALGEZIO ALGEZIC ALGID ALGIDITATE ALGIE ALGO. de obicei neînsoţită de leziuni vizibile.. mesager chimic folosit pentru comunicarea între specii diferite. generează durere. 1. allure – ţinută.

allos + polis – mult. proprietate de origine genetică pe care o posedă un anume număr de antigene solubile de a nu avea exact aceeaşi specificitate faţă de toţi indivizii unei aceleaşi specii animale.suferinţă) metodă terapeutică în care se utilizează medicamente care combat cauzele fenomenelor patogenice sau simptomele de boală. (gr.drum) tulburări în ritmul cardiac. allos – altul. împerecherea (conjugarea) în meioza alodiploizilor a unor cromozomi de la părinţi deosebiţi. allos + morphe . mult diferite fata de alimentele obisnuite. termen utilizat pentru diverse aritmii periodice ale cordului si pulsului.vulpe) termen generic folosit pentru căderea părului observat mai ales la vulpile cu scabie. în care gameţii masculi aparţin altor indivizi decât cei femeli. generează (dă naştere) unui alt element. allos + pathos . plu. prin asemănare termenul s-a adoptat la toate animalele. chezein – a defeca) eliminarea fecalelor printun anus împotriva naturii (artificial sau congenital) (gr. (gr. imunizarea unui subiect printr-un antigen provenit de la alt subiect aparţinând aceleaşi specii. 2. derivate de la două sau trei specii diferite. allos – altul. ALOGAMIE ALOGE ALOGE ETIC ALOGREFĂ ALOIMU IZARE ALOKI EZIE ALOMETRIE ALOMORFIE ALOPATIE ALOPECIE ALOPOLIPLOIDIE ALORITMIE ALOSI TEZĂ ALOTIPIE ALOTRIOFAGIE ALOTROPIC 31 . allos .ALOCHEZIE ALODROMIE ALOESTEZIE (gr. în chimie. mai mult sau mai puţin simetric. 1. grefă realizată între un donor şi un receptor ce aparţin aceleaşi specii. alopex . trecerea de la o formă la alta. se spune despre un corp care există sub mai multe forme diferite. accelerarea sau întârzierea ritmului dezvoltării unor organe (gr. pentru nivel molecular se foloseşte termenul alosterie. metamorfoză (gr. favorizând heterozigoţia. asemănare) fenomen de dublare al numărului de cromozomi somatici cumulaţi într-un organism hibrid prin încrucişare a două specii diferite. fecundarea încrucişată determină schimbarea genotipului. subiectul simte senzaţia într-un punct. prin hibridare interspecifică sau intergenerică. tulburare motorie care constă în faptul că o mişcare cerută să fie efectuată de un membru este efectuată la membrul opus. deosebit prin natură şi prin origine.formă). dar care diferă prin una sau mai multe gene sau antigene de histocompatibilitate. de partea opusă uneia se exercită stimularea. reproducerea naturală prin fecundare încrucişată. dromos . metoda opusă homeopatiei.având proprietăţi fizice distincte. tulburări de localizare a senzaţiilor tactile. (gr. eidos – formă. de altă provenienţă.altul + phagein – a mânca) înclinarea de a mânca lucruri straine.

ALOTROPISM ALTER AREA GE ERAŢIILOR însuşire a unor substanţe de a se prezenta sub diferite forme fără să fie schimbată compoziţia chimică. sin. cavitate în „fund de sac” cu care se termină bronhiolele pulmonare. lipsa congenitală a glandei mamare. degenerescenţa Alzheimer formă de demenţă presenilă. 2. fixat prin ligamentul alveolodentar. sin.abdomen) care provine din partea terminală a tubului digestiv. care se referă la dinte şi la alveola sa. (lat. realizarea sau inducerea unirii şi concreşterii între două ţesuturi vegetale. amaxa – căruţă. în general. organe. nervilor optici sau a centrilor nervoşi fără alterarea mediilor transparente ale ochilor. 1. (lat. ALTOIRE ALTSCHUL ALVAREZ ALVEOLĂ ALVEOLAR ALVEOLĂ DE TARĂ ALVEOLĂ PULMO ARĂ ALVEOLITĂ ALVEOLIZĂ ALVEOLO-DE TAR ALVEOLO-MA DIBULAR ALVI ALEVI ALZHEIMER (BOALA) AMALGAM AMARA TISM AMARIL AMASTIE AMAUROZĂ AMAXOFOBIE 32 . inflamaţia alveolelor. denumire latină atribuită prepuilor de peşte. apariţia în ciclul vital al unui organism a două sau mai multe produse diferit. glande etc. în ciclul vital se evidenţiază alternarea a două generaţii: organismul diploid şi celulele sexuale haploide. cavitate săpată în maxilar unde se implantează dintele. prin alternarea unei reproduceri sexuate cu alta sexuată. (gr. ca traiect intraosos în canalul mandibular la nivelul căruia emite o serie de ramuri pentru alveolele dentare. alveolus – vas mic) cavitate mică sau depresiune în ţesuturi. atrofie progresivă a osului alveolar din jurul unuia sau mai multor dinţi.frică) frica de a călători cu mijloace de transport. incidenţa Towne. ansamblul simptomelor provocate de uşoare accidente vasculare cerebrale ce iau formă de mici ictusuri. tulburări de vedere datorită unor modificări la nivelul retinei. la nivelul alveolelor se fac schimburile gazoase dintre sânge şi aerul inspirat. care este format din alveole (mici cavităţi). alvus . proces patologic grav al celulei nervoase. nerv mandibular. fotodermatoză produsă consecutiv consumului de ştir sălbatic (Amarantus retroflexus). nerv detaşat din ramura mandibulară a trigemenului. care se referă la febra galbenă. care se referă la alveole dentare ori pulmonare. aliaj care conţine mercur folosit pentru obturarea cariei dentare. sin. phobos .

(lat. a + mazos – mamelă) lipsa mamelei. astigmatismul. a + melos . prefix de origine greacă cu sensul de tocit. rezultatul va fi proiectarea defectuoasă a imaginii pe retină. Latreille (1762-1833) pentru a indica insectele inferioare (fără aripi) care se dezvoltă direct. ops . (gr. larva semănând cu adultul (insecte fără metamorfoză. (gr. survenită în afara sarcinii şi la femei de vârstă la care trebuie să existe. Thysanura). obtuz şi arătând o insuficienţă. un defect. capo-ere – a prinde) substanţă cu două legături cu rol intermediar între alexină şi molecula organică.ochi) nume de ansamblu dat pentru tulburările de refracţie oculară produse de o convergenţă a razelor luminoase pe retină. AMBLIOMA AMBLIOPIE AMBOCEPTOR AMBROSAJ AMBULA T AMBULA ŢĂ AMBULATOR AMBUSTIE AME OREE AMEIOZĂ AMELIE AMELOBLASTOM AME OREE (gr. ambo – cu două. de cauză fiziologică sau patologică. ardere partială.membru) lipsa congenitala a membrelor. (gr. prefixe de origine latină cu sensul de unul şi celălalt. o imperfecţiune. a + men – lună. AME OTROPIE AME T AMETABOLĂ 33 . inflorescenţă cilindrică sau globulară cu flori unisexuate.vedere) deficit vizual fără cauză organică sau de refracţie. denumire generică introdusă de A. în psihologie şi psihatrie. dezvoltaă în maxilare. manifestări simultane de sentimente contradictorii. care se deplasează sau care poate fi deplasat. foarte mici.AMAZIE AMBI-. a + metron – măsurare. tehnică de osteosinteză a unei fracturi cu una sau două broşe Kirschner. menes – curăţirea lunară la femeie) absenţa menstrelor. amblys + opsis . plecând de la celulele generatoare de smalţ. automobil special amenajat pentru transportul răniţilor şi bolnavilor.. anticorpi care posedă două grupe haptotrofe: un grup citofil şi unul complementofil. instituţie sanitară în care se acordă asistenţă medicală bolnavilor care nu au nevoie de internare în spital. (gr. de ambele părţi. tumoră epitelială benignă. omma . (gr. hipermetropia sunt ametropia. fără peduncul. miopia. amblys–obtus. ordinul Artropoda care parazitează pe păsări şi mamifere şi poate transmite la rumegătoare ricketsioza. uneori diametral opuse.. dispariţia menstrei.vedere) parazit cu vederea foarte slabă din familia Ixodidae. înşirate pe o axă subţire şi pendulă. uneşte pe de o parte antigenul şi pe alta complementul. capabil să se servească în aceeaşi măsură de ambele mâini. ex subclasa Apterygota cu ordinele Collembola. care înconjoară din toate părţile. AMBOAMBIA T AMBIDEXTRU AMBIVALE ŢĂ AMBLI. lipsa în meioză a diviziunii heterotipice (reducţionale) şi desfăşurarea numai a diviziunii homotipice (mitotice). dar recidivantă.

AMFIARTROZĂ AMFIBIE AMFIBIE I AMFIBOL AMFIDIARTROZĂ AMFIDIPLOID AMFIGO IE AMFIMIXIE AMFI EURE AMFIPODE AMFOFIL AMFORIC AMFOTERIC AMFOTO IE 34 . care ocupă un loc intermediar între peşti şi vertebratele tetrapode terestre. ceea ce asigură o meioză normală şi deci formarea unor gameţi diploizi (2n). în jurul la. (gr.resort) hipertonie concomitentă a sistemelor simpatic – parasimpatic ale vieţii vegetative. printre care puricii de plajă). amphi + dia – prin + arthron . amphoteros . mai ales seara este ridicată. care sporeşte randamentul fizic şi psihic.amândouă) cu actiune dublă. fiecare cromozom are omologul său. reproducere sexuată adevărată prin unirea în procesul fecundării a unor gameţi de sexe diferite. (gr. amphi + mixis . se poate afirma că un amfiploid este un alopoliploid fertil. amphoreus – vas de lut cu două torţi) caracterizarea unor sunete stetoscopice care se aseamana cu zgomotul obţinut când se sufla într-o amforă. care poate trăi în aer şi în apă. amphi + philein – a iubi) nume dat unor celule sau ţesuturi care se coloreaza atât cu coloranţi acizi cât şi cu bazici.încheietură) articulaţie care are caracteristici amfiartroză cât şi de diartroză. pornind din jurul esofagului. amphi + goneia – producere. clasă de vertebrate tetrapode. termen utilizat pentru a caracteriza o stare în care temperatura. (gr. AMFI. prefixe de origine greacă cu sensul de unul şi celălalt. (gr. echivoc. au un sistem nervos fără ganglioni. ambele părţi) articulaţie semimobilă. se cunosc peste 1000 de specii. care prin singamie (fecundare) produc descendenţi alopoliploizi. sunt specii fitofage sau microfage. este opusă apomixiei. printre care chitonii. adaptate atât pentru viaţa în apă cît şi pe uscat. scade oboseala. adaptate condiţiilor marine din regiunile de coastă. de cele două părţi. amphi – dublu.. (gr. naştere) înmulţire sexuata. ordin din clasa Crustaceea. ambiguu) cu dublu înţeles. clasă de moluşte. alopoliploid apărut în urma hibridării a două specii diferite care însumează numerele somatice de cromozomii: 2n + 2n sau AABB ale genitorilor. poate duce la toxicomanie. amphi + bolos – oscilant.. în unele afecţiuni. cu suprafeţele osoase unite prin ţesut fibrocartilaginos şi prin ligamente periferice. fiind un hibrid dublu diploid. foarte numeros (peste 2700 de specii...AMFETAMI Ă stimulant al sistemului nervos central şi simpatic. (gr. (gr. amphi + tonos . răspândit în mediul acvatic. AMFO.amestec) fecundaţie rezultând din amestecul a doi gameţi mascul şi femel provenind de la doi indivizi diferiţi asigurându-se ereditatea paternă şi maternă. (gr. apetitul şi nevoia de somn. iar dimineaţa are valori normale.. (gr. reprezentând formele primitive ale acestora.

polipeptidelor naturale şi sintetice şi se utilizează în industria farmaceutică. sunt. care este de natura amidonului sau îi seamănă. contractată prin ingestia de chişti de amibe. care este asemănător cu o amibă sau care aminteşte unele caractere ale amibelor. care conţine în locul grupei OH a carboxilului o grupare amino (-NH2).panglică) parazit intestinal de talie mică din familia Taeniidae. (gr. constituind o importantă rezervă pentru prepararea pudrelor emoliente. boabele de porumb. sin. care este făcut cu amidon. amylon – făină.AMIBĂ AMIBIA AMIBIAZĂ protozoar parazit care aparţine ordinului Amoeba. stoma .gură) nematod din familia Trichostongiloidae. contaminarea având loc odată cu hrănirea. care se referă la amibe sau care este provocat de amibe. cristalizate. (gr. se manifestă printro dizenterie prezentând colici. formată prin unirea a numeroase molecule de glucoză. unguentelor etc. (gr. substanţă de origine vegetală. boală parazitară cauzată de o amibă endemică în ţările calde. Amoebosis apis. solubile în apă. după modul de acţiune se disting alfa (dextrinogenă) şi beta (zaharogenă) amilazele. ordinul Cestoda. având 12 proglote şi întâlnit la găină. a + myelos – măduvă) fără mielină. în general. (gr. amis. boală invazivă la albine produsă de un protozoar unicelular. leucocitele). de la leziunile colonului. infecţia devine cronică. cartofi. sunt prezente în constituţia proteinelor. taenia. amylon-ase – desemnarea unui ferment) enzimă din clasa hidrolazelor care scindează molecula de amidon şi de glicogen pe cale hidrolitică. Malpighamoeba mellifica care se găseşte în corpul albinelor sub formă vegetativă sau chişti. netratată. amidonul este foarte răspândit în grăunţele de grâu. cu perioade de exacerbare şi se poate complica cu leziuni hepatice cu evoluţie acută care se traduce clinic prin dureri hepatice. AMIBIOZĂ AMIBOCITE AMIBOID AMIBOTE IA AMICROBIA AMIDĂ AMIDO AMIDOSTOMUM AMIDO AT AMIELI IC AMILACEU AMILAZĂ 35 . amidos – vază. care conţine amidon. amidon) care conţine amidon. amoibaios + lat. termen utilizat pentru denumirea nervilor lipsiţi de teacă mielică. care nu se datoreşte microbilor compus organic derivat funcţional al acizilor. celule care au configuraţia şi proprietăţile unei amibe (ex. tenesme. a polimerilor. scaune diareice mucopurulente şi sanguinolente. hepatomegalie şi adesea icter. (gr. care nu conţine germeni vizibili sau cultivabili. oală cu buza răsfrântă. cu reacţie neutră. care parazitează de obicei la gâscă în mucoasa stomacului muscular având orificiul bucal asemănător unui vas cu buza răsfrântă. substanţe solide. amiba poate metastaza la alte organe.

unele sunt toxice (putresceina. provocând leziuni degenerative şi diverse tulburări funcţionale. înfăşurată în spirală. prezenţa şi concentraţia amilazei în sânge. rinichi. altele (histamina. cadaverina). tiramina. substanţe formate în organismul animal prin decarboxilarea aminoacizilor sub acţiunea enzimelor specifice (aminoacid decarboxilazele). AMILAZEMIE AMILAZURIE AMILOLITIC AMI Ă AMI E BIOGE E 36 . triptamina. prezenţa amilazei în urină. substanţă care dă reacţie de culoare cu iodul (albastru-violet) asemănătoare amidonului. cu forma) asemănător amidonului. amylon + eidos – asemănător.. acţionează mai ales pe bacili gram-negativi. inflamaţie acută sau cronică a amigdalelor palatine. hipertrofia acestor folicului constituie vegetaţiile adenoide. proces enzimatic în care amidonul este hidrolizat prin diastază rezultând glucoză şi maltoză. ganglioni şi vasele limfatice. AMILOLIZĂ AMILOPECTI Ă AMILOZĂ AMIELIE AMIGDALĂ AMIGDALĂ FARI GIA Ă AMIGDALECTOMIE AMIGDALIA AMIGDALOTOMIE AMIGDALITĂ AMIKACI Ă AMIL. derivată din amoniac care intră în compoziţia aminoacizilor. (gr.. cisteamina) au rol important farmacodinamic pentru că sunt precursori de coenzime. este mult crescută la începutul unei pancreatite acute şi de asemenea în inflamaţia glandelor parotide din oreion. apare în ficat. amygdale .coagulat) component al amidonului care se găseşte din abundenţă în invelişul exterior al granulelor de amidon. produs antibacterian din grupul aminoglicozidelor. situată între cei doi pilieri ai vălului palatin. (gr. bază organică azotată. ablaţia amigdalelor. a + myelos .măduvă) lipsa congenitala a măduvei spinarii.migdală).. AMILO. o acumulare de foliculi limfoizi ce ocupă partea mediană a peretelui superior al rinofaringelui. care are propietatea de a dizolva amidonul. 1. 2.orice organ în formă de migdală.. amylon + ei + oză-osis . vitamine. amigdală palatină. substanţă anormală. splină. care se refră la migdale extirpare chirurgicală a amigdalelor palatine. prefixe de origine greacă pentru amidon. (gr. care se depune între celulele unor ţesuturi şi organe. amylon + pektos . acumularea în formă de migdală de foliculi limfoizi. componentă a amidonului cu structură neramificată. (gr..AMILOID AMILOIDOZĂ (gr.boală) boală care constă în formarea unui produs proteic amorf care dă reacţii chimice cu amidonul. similară amidonului. hormoni. pe fiecare faţă laterală a porţiunii bucale faringiene.

de atomii de carbon învecinaţi . exprimată în azot.poziţii β.N. enzimă care în prezenţa energiei primite de la adenozintrifosfat (A. cât şi funcţii bazice aminice (NH2). sthenos . amnion . grup de antibiotice cu spectru larg. practicat în caz de sarcină prelungită. grup de vertebrate ai căror embrioni sunt protejaţi de amnios şi alantoidă. prin extensie. este un parametru crescut în afecţiunile renale şi hepatice.T. neomicina. eliminare crescută de acizi aminaţi prin urină. involuntare. gentamicina. fiecare dintre ele activând numai un singur fel de aminoacid. SI TETAZA compus organic care conţine în moleculă atât funcţii acide (carboxil COOH). a + mitos – fir de aţă) diviziunea nucleului celular prin simplu clivaj în două părţi aproape egale.hrană). coloraţia lichidului permite să se evalueze starea fătului. fără să apară cromozomi şi uneori fără divizarea corpului celular. amintire) pierderea parţială sau totală a memoriei. (gr. (gr.. aminoacizii se clasifică esenţiali.putere) scăderea forţei de contracţie a unor muşchi. . lipsa de hrănire a muşchilor. după posibilitatea de biosinteză a organismului.) catalizează fixarea unui anumit aminoacid la o moleculă specifică a s-A. examen vizual al lichidului amniotic cu ajutorul unui tub optic (amnioscop) introdus în colul uterin. care suferă de amnezie. (gr.pieliţă) cea mai internă membrană fetală de care este despărţită doar de lichidul amniotic secretat de această membrană. puncţia cavităţii amniotice şi prelevarea de lichid amniotic pentru analize. atrofia musculară. deşi în natură se cunosc peste 200 de aminoacizi. (gr. a + myos + taxis .R. (gr. concentraţia în sânge de aminoacizi liberi. kanamicina.poziţii α. (gr. se găsesc în special în ţesutul renal şi cel hepatic. paromomicina etc. administrate de regulă pe cale parenterală.AMI OACID AMI OACIDEMIE AMI OACIDOXIDAZE AMI OACIDURIE AMI OACIL-s A. cele două grupe funcţionale pot ocupa în moleculă diferite poziţii una faţă de alta. acestui grup îi aparţin streptomicina. fără absorbţie digestivă. a + myos – muşchi. de origine reflexă. ele pot fi legate de acelaşi atom de carbon . a + amnos . sintetazele sunt foarte specifice. prin suprafaţa sa externă se uneşte cu chorionul.aranjare) tulburări în contracţia muşchilor. a + mnesis – memorie. cu aspect coreiform care pot să apară în nevrite. semiesenţiali şi neesenţiali. doar 20-22 sunt incluşi frecvent în structura proteinelor. concentraţia în urină de acizi aminaţi liberi şi. AMI OZIDE AMIOSTE IE AMIOTAXIE AMIOTROFIE AMITOZĂ AM EZIC AM EZIE AM IOCE TEZĂ AM IOS AM IOSCOPIE AM IOTE 37 . enzime din clasa oxidoreductazelor care participă la oxidarea aminoacizilor. se practică spre a treia lună de sarcină. sunt toxice pentru rinichi şi nervul auditiv.R.miel.P. a + mis – muşchi + trophi .

care are orificiul bucal prevăzut cu două ventuze. ammoniakon după zeul Ammon) gaz incolor. parazitează la om. porc etc. suprafaţa osoasă rugoasă pe care se fixează un muşchi. la fiinţele vii amoniacul nu există în stare liberă decât în cantitate extrem de mică. este datorată mai ales staziei circulatorii sau unei compresii de nerv periferic. obţinut prin aplicarea pe o lamă de sticlă a suprafeţei unui fragment biopsiat ori a unei secţiuni de organ sau ţesut. care seamănă cu o ampulă. formează cu apa o soluţie amoniacală. fiind de aceea necesară determinarea chimiosensibilităţii germenului implicat. tendon sau ligament. prin amplificare electronică a unei imagini radioscopice. 3. al căror desen este caracteristic pentru fiecare individ. denumit Branchiostoma lanceolatum. comă hepatică. ordinul Trematoda.O. toxic. se aseamănă cu starea lichidă. care se referă la amoniac sau care conţine amoniac. (gr. preparat pentru studiul microscopic. foarte solubil în apă.gură) parazit intestinal din familia Paramphistomidae. AMOEBIAZĂ AMO IAC care se referă la amnios. apărută la un membru. să-i crească de 200 . senzaţie de greutate. în mod normal. aparat care permite.1000 de ori luminozitatea. lung de 5-8 cm. fiind lipsită de structură microscopică. amphi + stoma . urmă lăsată prin compresiunea unei structuri cu consistenţă redusă. extremitatea dilatata a unui conduct tubular (ampula rectală). a + morphe – formă. 2. boală diareică produsă de Entamoeba histocolytica. conformaţie) fără structură. ablaţia materialului de osteosinteză.AM IOTIC A. (lat. iar macroscopic cu cea solidă fiind rezistentă la deformare. bioptic sau necroptic.M. AMO IACAL AMO IEMIE AMORF AMORŢIRE AMPHIOXUS AMPHISTOMA AMPICILI Ă AMPLIAŢIE AMPLIFICATOR DE STRĂLUCIRE AMPRE TĂ AMPRE TE DIGITALE AMPULAR AMPULĂ 38 . (gr. în mod normal este mică. cu jena mişcărilor. abr. se administrează oral şi parenteral. cu miros sufocant. penicilină semisintetică ce acţionează şi pe bacilii gram negativi. amoniacul care provine din degradarea acizilor aminaţi este transformat de ficat în uree. (gr. urmele lăsate de degete pe un obiect. ampulla – vas mic) recipient în formă de retortă. cu schelet de susţinere reprezentat de notacord. stare intermediară între cea lichidă şi cea solidă. 2. animal marin acraniat. corp transparent cu aspect de peştişor. spectrul ei bacteriologic s-a modificat cu timpul. concentraţia de amoniac din sânge. 1. creşte în bolile hepatice grave. depresiune imprimată pe suprafaţa unui organ de către o structură anatomică vecină. 1. creşterea în volum a cutei toracice în timpul inspiraţiei.

în psihiatrie. a + akoyein – a auzi) surditate parţială sau totală. o construcţie) ansamblul proceselor de metabolism intermediar care conduc la sinteza metaboliţilor şi componentelor structurale celulare.. A ABAZI Ă A ABE Ă A ABIOZĂ A ABOLIC A ABOLISM A ABOLIZA T A ACIDITATE A ACLIZĂ A ACLORHIDRIE A ACRI A ACROT A ACUSIE A ADE IE A AEROB A AEROBIOZĂ A AFAZĂ partea lărgită a rectului. substanţă medicamentoasă care favorizează procesele metabolice de refacere. cele două loturi de cromozomi se îndreaptă către cei doi poli opuşi ai fusului acromatic. viscer sau ţesut. (gr. ingestie sau respiraţie. 1. (gr. (gr. anabole – acţiune care indică o îngrămădire. ablaţia chirurgicală a unui organ. aruncare în sus.AMPULĂ RECTALĂ AMPUTARE AMPUTAŢIE A A. 39 . prefix de origine greacă cu sensul de în sus. care se referă la anabolism. din nou. germen microbian care se dezvoltă în absenţa oxigenului liber. prin absorţia apei. fenomen constant şi normal prezent la unele organisme (ex. rotiferi. 1.. existenţa vieţii în absenţa oxigenului liber. cu conservarea. cantităţile mari determinând înflorirea apei. pe una sau mai multe persoane. ele se dezvoltă libere în masa apei.secret) secreţie în afară. în lipsa apei sau la temperaturi scăzute. revenirea la viaţă sau reînvierea după moarte aparentă. în cursul căreia perechile de cromozomi care în timpul fazelor precedente au rămas reunite la nivelul centromerului se separă prin dedublarea acestuia. ana – în sus + krotos . foarte toxic pentru om şi animale. moral şi în mod exclusiv. care se foloseşte ca insecticid de contact. a unor părţi moi destinate să formeze bontul. a + acidus . alcaloid extras din planta Anabis aphylla. 3. prin accident sau prin intervenţie chirurgicală. care are proprietatea de a activa anabolismul. se contractă şi se dezhidratează.) care. licheni. lipsa acidului clorhidric din sucul gastric. prin extensie.bătaie) partea cea mai inaltă la înregistrarea curbei pulsului cu ajutorul sfigmografului. situată imediat deasupra sfincterului anal. asemănător nicotinei. amputatio – tăiere de jur împrejur) ablaţia chirurgicală a unui membru sau segment de membru. ana – în afară + krino . 2. alge albastre microscopice grupate în colonii sub formă de şiraguri simple de mărgele. (gr. a + aden .acid) lipsa de aciditate a sucului gastric. tendinţa de a se sprijini afectiv. variabilă după caz. seminţe etc.glandă) lipsa parţială sau totală a unor glande. fenomen observat mai ales la glandele din mucoasa gastrică. (gr. prin secţionarea părţilor osoase. în exces. a treia fază a mitozei. tardigrade. secţionarea şi îndepărtarea unui segment din corp. secţionare prin accident a unui membru sau segment de membru. (lat. 2. glandele anacrine varsă secreţia lor în torentul circulator. (gr. revenirea la viaţa activă are loc rapid. spori.

suspendarea sensibilităţii la durere. de formă cocoidă caracterizat prin lipsa protoplasmei în jurul său. structura sau funcţionarea. examen de laborator. analeptikos – răcoritor. separarea unui compus chimic în elementele sale. (gr. grup de vertebrate al căror embrion este lipsit de amnios şi de alantoidă. olfactiv. care are rolul de a recepţiona. între organele sau funcţiile a două sau mai multe specii de origini diferite. aparţine anusului sau are contingenţe cu partea şi deschiderea terminală a tubului digestiv gros (ex. aparţinând sistemului nervos. medicament care combate durerea.protoplasmă) parazit globulos al eritrocitelor din familia Babesiidae. studiul unui fenomen sau unei structuri. care se referă la anus. stimulant) substanţă care excită sistemul nervos central. gustativ. o asemănăre totală sau parţială a caracteristicilor esenţiale ale unui organism cu cele ale sistemului organismului cu care se compară. care se referă la o analiză. similitudine sau asemănare în ceea ce priveşte morfologia. A AFILACTIZA T A AFILAXIE A AL A ALEPTIC A ALGETIC A ALGEZIC A ALGEZIE A ALITIC A ALIZATOR A ALIZĂ A ALOG A ALOGIE A AM IOTE A AM EZĂ A APLASMA 40 . Pavlov pentru a denumi aparatul complex şi unitar. noţiune introdusă de I.apărare) stare de hipersensibilitate care se dezvoltă la două-trei săptămâni după injecţia unei substanţe cu proprietăţi antigenice care se manifestă printr-o reacţie violentă care survine îndată după reinjectarea aceleiaşi substanţe. acustic şi optic. se transmite prin căpuşe la bovine. ana – contra + phylaxis . analizatorii excitaţiilor interne sunt motor. (gr. medicament capabil să suprime sau să atenueze durerea prin acţiune centrală. sfincterul sau glanda anală). care produce anafilaxie. stare caracterizată prin scăderea marcată sau dispariţia sensibilităţii dureroase. ana + plasma . anamnasis – aducere aminte) totalitatea informaţiilor de examen clinic pe care medicul le ia de la bolnav şi însoţitorii acestuia pentru a le utiliza în vederea stabilirii diagnosticului. analizatorii excitaţiilor externe sunt: cutanat. ordinul Sporozoa. colorat intens. bazat pe manifestarea unei stări de sensibilizare a organismului la administrarea unei cantităţi foarte mici dintr-o substanţă nevătămătoare prin ea însăşi. în limbaj curent.P.A AFILACTIC cu caracter de anafilaxie. artera. vestibular şi al mediilor interne. (gr. cum sunt peştii şi ammfibienii. conduce şi transforma în senzaţii excitaţiile specifice primite din mediul extern şi intern. în vederea izolării şi identificării elementelor lor constitutive. (gr.

A ATIDAE A ATOMIC A ATOMIE A ATOMIE PATOLOGICĂ A ATOMOPATOLOG A ATOMOPATOLOGIE A ATOXI Ă A ATROP A AVIRUS A CHIL. prefixe de origine greacă indicând relaţia de strâmt. restrâns. ana – prin + tome .deschidere) stabilirea prin metode chirurgicale a unei comunicări între două organe cavitare sau două părţi ale aceluiaşi organ. congenitala sau câstigată a pleoapelor. care se referă la anatomie. anatomie patologică. preparat obţinut dintr-o toxină bacteriană (difterică. ovul răsturnat cu 180° . sin. botulinică etc. medic care practică examenul macroscopic al ţesuturilor sau organelor excizate chirurgical sau prelevate după deces. proces patologic care produce anchiloză. termen taxonomic care desemnează familia gâştelor şi raţelor care aparţin de subordinul Anseres. iar chalaza este opusă hilului. în aşa fel încât hilul şi micropilul sunt apropiate. anchilostomiază). extract de ţesuturi infectate cu un ultravirus apoi inactivat. o neperformanţă. A CHILOBLEFAROM A CHILOCHEILIE A CHILODACTILIE A CHILOGLOSĂ A CHILOPOIEZA A CHILOSTOMOIDOZĂ 41 . (gr.. care este inversat. boală parazitară datorată infestării cu viermi paraziţi din genul Anchylostoma.secţiune) ştiinţă care studiază structura şi morfologia omului sau animalelor.. o sudură.A APLAZIE A ASARCĂ A ASPADIAS A ASTOMOZĂ termen utilizat pentru a denumi procesul prin care unele celule pierd o parte din caracterele lor proprii. anatoxinele se folosesc pentru vaccinarea împotriva unor maladii. congenitala sau câştigată a buzelor. (gr. tetanică. anastomosis . ana + spao – trag.pleoapă) unirea partială sau totală. cu ajutorul disecţiei. sparg) malformaţie care constă în deschiderea uretrei pe faţa dorsală a penisului. agkylos – îndoit. fie a pleoapelor cu globul ocular. deci arătând o jenă. unirea partială sau totală. (gr. edem generalizat rezultând din acumulare de lichid în ţesuturi şi în cavităţile organice. A CHILO.) prin acţiunea simultană a formolului şi căldurii şi care şi-a pierdut puterea toxică. 2. ştiinţa care se ocupă cu alteraţiile organice provocate de diverse afecţiuni. ovul anatrop. care priveşte părţile şi structurile organismului. 1.. (gr. blepharon . aderenţa limbii la planşeul gurii. fie intre ele. caracterizată de obicei prin anemie progresivă (sin... malformatie congenitala constând în sudura degetelor.

(gr. sincope. anemia se poate manifesta prin: paloarea pielii şi mucoaselor.. tulburări digestive. anaimia – sărăcie în sânge). reprezentaţi de râmă. activitatea sa androgenică este slabă. perioadă de involuţie a funcţiei testiculare. stare patologică cu manifestări clinico-biologice produse prin deficit global de hemoglobină.. regiune esenţială în mecanismul de deplasare a calului. lipsa congenitală sau dobândită a unui rinichi. viermi inelaţi (Annelida). A DROCEU A DROGE A DROGE IE A DROGE EZĂ A DROGI A DROID A DROPAUZĂ A DROSTERIL A DROSTERO limitarea sau dispariţia mişcărilor unei articulaţii rezultând dintr-o afecţiune articulară sau în urma unui traumatism.. care suferă de anemie. ameţeli.. (gr. reprezentând una din formele sub care se elimină testosteronul. A E CEFAL A ECOGE A ECTORI A EFRIE A ELIDE A EMIA MI ERILOR A EMIC A EMIE 42 . sunt animale marine. termen care desemnează lipsa capacităţii de a forma gameţi masculi. denumire generică pentru organele de reproducere mascule dintr-o floare: totalitatea staminelor. muşchii care provoacă zbârlirea penajului. A DRO. formarea spermei şi apariţia caracterelor secundare ale bărbatului. ea poate fi realizată şi pe cale chirurgicală. care seamănă cu un bărbat. dezvoltarea unui individ mascul dintr-un gamet mascul sau partenogeneză masculă. sin. care au corpul împărţit prin pereţi transversali (dermatomere). de apă dulce şi terestre. care provoacă apariţia caracterelor sexuale masculine. în segmente sau inele care corespund şi interiorului corpului. sin. androgeneza se referă cu precădere la producerea plantulelor haploide direct din grăunciorii de polen. individ care posedă unele caractere sexuale ale sexului opus. în antropologie. cot) care este în legatură cu cotul. se spune despre o structură fără ecouri. sin. agkylos – îndoitură. climacteriu masculin. anemie hipocromă care complică anchilostomiaza. lipitoare etc.A CHILOZĂ A COLURĂ A CO EU A DR. hormon masculin secundar izolat din urina bărbatului. se disting hormoni testiculari şi hormoni de origine suprarenaliană. tahicardie. în ecografie. prefixe de origine greacă indicând o relaţie cu omul ca individ masculin sau cu sexul masculin... androgenic. regiunea corporală a calului care se întinde de la cap până la greabăn.creier) făt născut fără creier. care prezintă caractere masculine. a + egkefalos . care se referă la anemie. androgenii sunt hormoni steroizi masculini care favorizează dezvoltarea organelor genitale externe. eventual şi a staminodiilor (stamine sterile). scăderea numărului de eritrocite şi a cantităţii de hemoglobină. (gr. spată şi piept. starea unui individ androgin. fenomen denumit metamerie. cu sau fără apendice. pseudo-hermafrodit.

ori datorită acţiunii distructive excesive a unui ţesut sau organ). scăderea concentraţiei de A EMIE HEMOLITICĂ A EMIE HIPOCROMĂ A EMIE MACROCITARĂ anemie caracterizată printr-o scădere de hemoglobină relativ mai mică decât cea a numărului de eritrocite. deoarece volumul globular mediu este crescut. caracterizată prin scăderea concentraţiei corpusculare medii în hemoglobină şi a fierului seric. volumul acestora fiind normal. se asociază cu tulburări digestive şi nervoase. anemie macrocitară care se megaloblaştilor în măduva osoasă. anemie datorată unei hemoragii sau unei hemolize cu creşterea numărului de reticulocite (globule roşii tinere) în sânge. sin. v. însoţeşte de prezenţa A EMIE MEGALOBLASTICĂ A EMIE ORMOCITARĂ anemie caracterizată prin scăderea concentraţiei de hemoglobină. anemie sideropenică. A EMIE UTRIŢIO ALĂ A EMIE PER ICIOASĂ A EMIE REGE ERATIVĂ 43 . anemie prin distrugerea excesivă a eritrocitelor în sânge (hemoliză) sau printr-o fragilitate anormală a globulelor roşii sau prin acţiunea nocivă asupra eritrocitelor (de către substanţe toxice de origine externă sau produse în organism. mărturie a unei activităţi eritropoietice crescute în măduva osoasă. anemie caracterizată prin hemoglobină din eritrocite. anemie a cărei cauză nu este elucidată. eritroblastoză fetală. care nu se pot matura). A EMIE AREGE ERATIVĂ orice anemie cu insuficientă producere de eritrocite în măduva osoasă (absenţa eritroblastelor pe frotiul de măduvă sau prezenţa eritroblastilor anormali. corelată cu scăderea numărului de eritrocite. adesea asociată cu o scădere a producţiei celorlalte celule din sânge. anemie cauzată de un deficit de aport sau de absorbţie a fierului. A EMIE CARE ŢIALĂ A EMIE CRIPTOGE ETICĂ orice anemie datorată unei carenţe alimentare sau unei tulburări de absorbţie a fierului. este provocată de lipsa factorului gastric intrinsec (care în mod normal îi favorizează absorbţia). datorită unei malabsorbţii a vitaminei B12 provenită din alimentaţie.A EMIE APLASTICĂ anemie prin insuficienta producere de precursori ai eritrocitelor în măduva osoasă. A EMIE DREPA OCITARĂ anemia hemolitică din drepanocitoză. anemie gravă de tip macrocitar-megaloblastic. vitaminelor şi factorilor antianemici. A EMIE ERITROBLASTICĂ A EMIE FERIPRIVĂ sin. anemie carenţială.

polizome (hiperploide). pe linia apofizelor spinoase şi la nivelul dorit. prin inhalaţie sau pe cale rectală. sau în ansamblul corpului (anestezie generală) de obicei în vederea unei intervenţii chirurgicale. la care lipseşte un cromozom dintr-o pereche. dispariţia capacităţii organismului de a reacţiona faţă de o substanţă ori agent patogen faţă de care era sensibilizat anterior. fără a fi multiplul acestuia. dar care apare şi în timpul vieţii din cauze diverse. (gr. an + encephalos + trophos . gramineele etc). sin. a sensibilităţii într-o regiune (anestezie locală sau regională). de la a şaptea vertebră cervicală până la a cincea lombară). la care se adaugă doi cromozomi la o pereche. se practică în obstretică şi urologia masculină. anemie feriprivă. simbolizaţi 2n-1 şi nulizomicii.hranire). anestezie regională obţinută injectând anestezicul în spaţiul cuprins între canalul osos rahidian şi dura mater. simbolizaţi 2n+2. rahianestezie. agentul anestezic fiind introdus pe cale intravenoasă. hipocrome şi microcitare se asociază cu creşterea fierului din eritroblaşti sub forma unor granule mari dispuse în inel în jurul nucleului. simbolizaţi 2n-2. cu anestezice. substanţă prin care se obţine pierderea temporară a sensibilităţii. la care lipsesc ambii cromozomi dintr-o pereche. organismele aneuploide pot fi: a. prin ligamentul galben (între două lame vertebrale. A EMIE SIDEROPE ICĂ A EMOFILE A E CEFALIE A E CEFALOTROFIE A ERGIE A ESTEZIC A ESTEZIE A ESTEZIE EPIDURALĂ A ESTEZIE GE ERALĂ A ESTEZIE PERIDURALĂ A A A (A ESTEZIE RAHIDIA Ă ESTEZIOLOGIE ESTEZIST ESTEZIOLOG) A ETOL A EUPLOID 44 .A EMIE SIDEROBLASTICĂ tip rar de anemie în care eritrocitele circulante. monstruozitate incompatibilă cu viaţa. eter metilic al unui alcool aromatic din uleiul esenţial de fenicul. anemia sideroblastică poate fi congenitală sau dobândită. pierderea sensibilităţii care poate interesa una sau mai multe forme de sensibilitate. sin. simbolizat 2n+1 şi tetrazomicii. grup de plante alogame la care polenul este transportat de vânt (gimnospermele. organism la care numărul de cromozomi din celulele somatice este diferit faţă de numărul de bază. anestezie regională prin introducerea soluţiei de anestezic în orificiul inferior al canalului sacral. adesea congenitală. caracterizată prin absenţa cerebelului şi a encefalului. din care fac parte: monozomicii. din care fac parte: trizomicii. partea medicinii care se ocupă de anestezie şi reanimare. oligozome (sau hipoploide). persoană (medic sau auxiliar medical) care practică anestezia. diminuarea volumului encefalului. anestezie prin care se obţine o narcoză. b. suprimarea artificială. la care la o pereche oarecare de cromozomi se adaugă un al treilea membru.

dilatare) dilatare circumscrisă a peretelui unei artere. A GEITĂ A GHI ARE A GIECTAZIE A GI Ă A GI Ă CU MO OCITE (MO OCITARĂ) A GI Ă PECTORALĂ A GI OS A GIOCARDIOGRAFIE A GIOCARDIOPATIE A GIOCOLECISTITĂ 45 .a inimii şi vaselor mari. termen care desemnează îngustarea arterelor coronare. malformaţie sau traumatism. A GIO.. ango-ere – a strânge. care suferă de angină. este repede calmată prin repaus şi trinitrină (sublingual). circular) cavitate cu contur neregulat. durerea iradiază deseori spre membrul superior stâng.A EVRI Ă A EVRISM sin. A EVRISMORAFIE A EXECTOMIE A EXELE UTERULUI A EXITĂ A FRACTUOZITATE A GAJARE A GE. tiamină. inflamaţie a căilor biliare şi a veziculei biliare. care constă din deschiderea pungii anevrismale. aggeion – vas. ectasis . mai rar. termen folosit pentru îngustarea unor căi sau canale consecutiv mai multor cauze (inflamaţii. (lat. aneyryno .. a sugruma. cu sinuozităţi.dilatare) dilataţie permanentă a unui vas. constipaţiei. senzaţie de angoasă şi opresiune toracică provocată de un aport insuficient de oxigen la inimă. Angor pectoris. orice afecţiune a inimii şi a vaselor sanguine. trecerea capului fetal prin strâmtoarea superioară a bazinului. prefixe de origine greacă arătând relaţia cu un vas sanguin sau limfatic sau. ceea ce va antrena ischiemie miocardică de scurtă durată. opacifiate cu substanţe de contrast.. în obstetrică. inflamaţie a unui vas sanguin sau limfatic. (lat. emoţie.prin seriografie .. ansamblul constituit din ovare. mononucleoză infecţioasă. uneori se ajunge ca anevrismul să producă o comunicare între o arteră şi o venă (anevrism arterio-venos). metodă radiologică de examinare . a supăra) 1. care apare în locul unde rezistenţa este diminuată prin leziune. annexus – unire + itis . cu un canal biliar. inflamaţie acută a inelului limfatic faringian şi a amigdalelor palatine. 2. trompele uterine şi ligamentele largi. maxilar şi spate fiind declanşată de efort. care se referă la angină. Cynara scolymus. anfractus – cotitură. ablaţia anexelor uterului. ocol. colecistite cronice. (gr. pseudomembrane) 3. edeme.aprindere) inflamaţia anexelor uterului numită curent salpingoovarită (infecţie care interesează deopotrivă ovarul şi trompa uterină). apoi sutura din interior a orificilor respective. plantă erbacee din familia Asteraceae care se foloseşte în tratamentul hepatitei cronice. (lat.. cură chirurgicală a unui anevreism. uneori de frig. sin. (gr. sindrom dureros determinat de ischemia anumitor viscere sin.

localizată mai ales la nivelul ficatului. hiperkeratozică. tumoră circumscrisă. parte a anatomiei care studiază vasele de sanguine şi limfatice. care au sămânţa închisă în fruct. plană de întindere şi formă variabilă. termen generic pentru afecţiunile vaselor. de obicei corelată cu stază biliară. intervenţie chirurgicală pentru repararea unui vas sau corijarea calibrului. anomalie de dezvoltare a vaselor. suferinzi de litiază biliară sau de cancer al căilor biliare şi se încadrează într-o septicemie cu bacili gram negativi cu punct de plecare biliar. sunt de origine congenitală. ex. formată dintr-o aglomerare de vase sanguine (hemangiom) sau limfatice (limfangion). splinei şi membrelor. boala Bannister (Henry Martin. (endocoronariană). miom care conţine un număr mare de vase sanguine. cu suprafaţă rugoasă. se practică mai ales pe artere.). de natură alergică sau neurovegetativă. necroza peretelui unui vas sanguin. în special ale celor sanguine. colangită. spasm arterial. A GIODISPLAZIE A GIOEDEM A GIOGRAFIE A GIOKERATOM A GIOLOGIE (A GEIOLOGIE) A GIOM A GIOM (HEMA GIOM) A GIOMATOS A GIOMATOZĂ A GIOMIOM A GIO ECROZĂ A GIOPATIE A GIOPLASTIE A GIOPLASTIE CORO ARIA Ă A GIOREXIE A GIOSARCOM A GIOSPASM A GIOSPASTIC A GIOSPERME 46 . meningiene. spre deosebire de gimnosperme. retiniene etc. sin. după fecundare ovarul se transformă în fruct care include una sau mai multe seminţe. dilatarea terapeutică a unei artere coronare stenozate. metoda a fost pusă la punct de către Grüntzig (1971). afecţiune (adesea congenitală sau ereditară) caracterizată prin prezenţa de angioame multiple (cutanate. colangiografie. retinopatie angiospastică. cel mai des. 1884-1920). tumoră malignă care rezultă din proliferarea celulelor reticulare şi endoteliate ale vaselor sanguine. angiospermele împreună cu gimnospermele sunt grupate în subdiviziunea Spermatophyta. survine mai frecvent la subiecţi în vârstă. folosind un balonaş gonflabil introdus printr-o sondă. ruperea unor vase. angiocolită acută febrilă care se însoţeşte de creşterea ureei sanguine (2g/l şi peste). pată cutanată roşie. sin. care se însoţeşte de spasm vascular. evidenţierea radiografică a vaselor sanguine prin injectarea acestora cu substanţe de contrast. edem instalat rapid. acestea au ovule care se dezvoltă în ovarul format de către megasporofil. micşorarea unor porţiuni limitate a arterelor ca urmare a contracţiei fibrelor musculare din tunica medie.A GIOCOLEGRAFIE A GIOCOLITĂ A GIOCOLITĂ UREMIGE Ă sin. au diferite localizări şi. mic angiom cutanat. edem angioneurotic. care se referă la un angiom. inflamaţia căilor biliare. foarte frecventă la nou născuţi. uneori albăstruie. sub control coronarografic. încrengătură care cuprinde plante cu flori.

sin. spasme digestive. membrană anhistă. dotate cu proprietăţi fiziologice. în stare solidă este un refrigerant folosit la conservarea şi transportul alimentelor. transpiraţii. care nu are strucură tisulară sau care este lipsit de celule. a + h-idros . sin. nume dat bioxidului de carbon (CO2). acumulare de lichid (sânge. antisudoral. care se manifestă prin tulburări neurovegetative: eritem ori paloare. în prezent această unitate se înlocuieşte prin nanometrul. substanţă organică formată prin eliminarea unei molecule de apă din două grupări carboxil. inodor. tremurături etc. nu din hydor (apă) diminuarea transpiraţiei. angiotensină. îndeosebi vasoconstricţia micilor arteriole ale rinichiului. substanţă protidică provenită din angiotensinogen sub acţiunea enzimei numită renină. lingv. fizică sau psihică. durere angoasantă. strongiloidoză în medicina umană. unitate de măsură a lungimilor de undă care corespund la o zecime de milionime dintr-un metru (10-10). sin. ceea ce duce la hipertensiune. sin. însoţită de o stare de anxietate marcată. care nu este însoţit de icter. referindu-se la o afecţiune hepatică. (gr. numit şi gaz carbonic. unghiul format de porţiunile unui organ sau de poziţia a două segmente ale corpului sau a două organe vecine.apă) absenţa sau insuficienţa secreţiei sudorale. care poate deveni extremă. derivat din cuvântul grec hidros (sudoare). în general localizată precordial. joacă un rol important în fiziologia respiratorie şi sanguină (schimburile respiratorii şi menţinerea echilibrului acidobazic). stare de maleză generală. angor. se cunosc două feluri de angiotensină (I şi II). se foloseşte la prepararea băuturilor gazoase. a fragmentelor unui os fracturat. unul în altul. în mod normal angiotensinele sunt distruse de enzime. A GIOTO I Ă A GOASĂ A GOR A GOR PECTORIS A GORJARE A GRE ARE A GSTRÖM A GUILLULOZĂ A GULAR A HIDRAZĂ CARBO ICĂ A HIDRIDĂ A HIDROTIC A HIDROZĂ A HIST A ICTERIC 47 . serozitate. palpitaţii şi în cazuri extreme. Å.A GIOSTE OZĂ A GIOTE SI Ă îngustarea calibrului vaselor. este un gaz incolor. ex. uscăciunea mucoaselor. abr. criză dureroasă produsă de ischemia acută de scurtă durată a miocardului. angină pectorală. produs de secreţie glandulară) într-un organ care astfel devine dur şi creşte în volum. solubil în apă. tahicardie ori bradicardie. pătrunderea.

A IZOCITOZĂ A IZOCORIE A IZOCROMIE A IZOGAMIE A IZOMETROPIE A IZOSTE IE A OD A ODIC A ODI A ODO ŢIE A OFEL A OFTALMIE A OMALIE A OMALIE CO GE ITALĂ A OPLOCEFAL 48 . morfologică sau funcţională. apare la muncitorii ce lucrează la fabricarewa unor coloranţi şi medicamente. neregularitate. a + isos – egal + kytos . situaţie în care fecundarea are loc între doi gameţi diferenţiaţi profund.. prefix de origine greacă pentru inegal. Pimpinella anisum. (gr. termen utilizat şi pentru a denumi substanţe care nu modifică starea organismului. celulelor sau moleculelor).. ion cu sarcină electrică negativă. reacţie anodică.) şi la sinteza unor medicamente (ex. a + ophtalmos .ochi) absenţa congenitală a ochilor.A ILI Ă amină fenolică extrasă din gudron. polul pozitiv. care serveşte la fabricarea multor coloranţi (fuxină. parazitează în general în intestinul subţire la cal. care se referă la anod şi la fenomenele ce se produc în vecinătatea sa. inegalitatea diametrului celor două pupile. inflamaţia localizată în jurul anusului. deviere de la forma. ea poate fi aparentă (malformaţie vizibilă) sau inaparentă (decelabilă prin examene speciale ale ţesuturilor. astenie într-un grup muscular şi hiperstenie în grupul antagonist. femelele transmit prin înţepătură parazitul malaric şi unele virusuri patogene. vierme lat din familia Anoplocephala. zebră etc. fenacetina). intoxicaţie accidentală sau profesională cu anilină. prezentă la naştere. inegalitatea refracţiei celor doi ochi. mai ales prin inhalare. lipsă de simetrie. structura sau poziţia normală. substanţă cu acţiune sedativă prin calmarea durerii. măgar. A ILISM A IO A IS A ITĂ A IZO. lipsa parţială sau totală a dinţilor. ţânţar din genul Anopheles (care cuprinde numeroase specii). clasa Cestoda. diferenţele pot afecta mărimea şi forma. eritrocite care au dimensiuni inegale. ex. inegalitate de tonus în grupe de muşchi înainte de a acţiona sinergic. (gr.celulă) inegalitate de talie a elementelor dintr-o populaţie celulară. anionii se deplasează la anod. cu referire în special la eritrocite şi care se traduce grafic prin lărgirea şi aplatizarea curbei Price-Jones. inegalitatea de coloraţie a eritrocitelor care sunt încadrate cu hemoglobină mai multă sau mai puţină. electrodul prin care curentul continuu de conducţie pătrunde într-un mediu. maternă sau exogenă. în cursul electrolizei. anomalie biochimică. rezultând dintr-o dezvoltare embrionară de origine fetală. un ochi poate fi miop iar celălalt hipermetrop. negru de anilină etc.

1. dipeptidă naturală prezentă în muşchii păsărilor. la nivelul părţilor concave. viaţă fără procese oxidative. structură anatomică sub formă de buclă sau inel.vedere) orice pierdere a vederii. care se abate de la regulă.A OPLURE A OPSIE A ORECTAL A OREXIC A OREXIE A OREXIE ME TALĂ ordin care cuprinde insecte cunoscute sub denumirea de păduchi. (gr. scăderea marcată sau pierderea apetitului. răul de munte. de la normele admise. fistulă anorectală. suspendarea sau oprirea definitivă a ovulaţiei. ansele intestinale sunt cuprinse între cele două foiţe ale mezenterului care le serveşte. sunt păsări acvatice sau semiacvatice adaptate la viaţa pe lacuri. a + osme . (gr. care se referă la anorexie. drept mijloc de inserţie şi care le furnizează nervii şi vasele. sin. care diminuă apetitul. 2. fără afectarea aparatului receptor (retină. pasageră sau durabilă. absenţa congenitală a unia sau a ambelor testicule. paraziţi pe mamifere. constituită din aminoacizii histidina şi beta-alanina. diminuarea aportului de oxigen la nivelul ţesuturilor şi celulelor. care este afectat de anorexie. care se referă la substanţele chimice lipsite de carbon. conţinând o grupare metil grefată pe nucleul imidazolic al histidinei. ceea ce duce la slăbire rapidă (uneori la o veritabilă cahexie). ale jejunului şi ileonului. care se îndepărtează de ceea se consideră a fi normal. caracterizat prin refuzul oricărei alimentări. ordin din care fac parte circa 150 de specii de păsări palmipede (3 din cele 4 degete ale picioarelor sunt unite printr-o membrană interdigitală). cu excepţia carbonaţilor şi sărurilor. ex. lipsa congenitală a ovarelor. marginea convexă a anselor este liberă în interiorul cavităţii abdominale. este analogul structural al carnozinei. a + opsis . nerv optic). în forma literei U.miros) absenţa simţului mirosului. sindrom nevrotic observat mai ales la tinere. anastomoza între o ramură desprinsă din nervul esofagian dorsal şi plexul solar. bălţi etc. care se referă la anus şi rect. care nu este produs de un organism animal sau vegetal. A OREXIGE A ORGA IC A ORHIDIE A ORMAL A OSMIE A OVARIE A OVULATOR A OVULAŢIE A OXIA DE ALTITUDI E A OXIBIOZĂ A OXIE A SĂ A SA I TESTI ALĂ A SA WRISBERG A SERIFORME A SERI Ă 49 . fiecare din cele 15 sau 16 curburi mari. care nu se însoţeşte de ovulaţie.

. gametangiu mascul. care se produce în lobul anterior al hipofizei. concentrică cu helixul.. A TACID A TAGO ISM A TAGO IST A TALGIC A TE. locuţiune latină cu sensul de înainte de moarte.. A TI. miriapozilor şi crustaceelor. oasele antebraţului sunt: radius în afară şi cubitus înăuntru. se spune despre un muşchi sau un medicament a cărui acţiune se opune acţiunii altuia. prefix de origine latină indicând o poziţie sau o deplasare înainte. care împiedică sau calmează durerea.. formând de fiecare parte câte o teacă. lobul anterior al hipofizei. pteridofite). acesta păstrându-şi forma. fungi. acţiunea contrară a două forţe care tind să-şi anuleze reciproc efectele. la diverse criptogame (alge. cu păstrarea curburii normale. flexia înainte. de care este despărţită prin scobitura helixului. orice deplasare a unui organ înainte: anteflexie. este formată din patru saci polinici. servind mai ales ca organ de simţ tactil şi olfactiv sau pentru a percepe sunetele emise de indivizii aceleiaşi specii. alocuţiune latină cu sensul înainte de naştere. organ sau receptacul în care sunt produse celulele sexuale mascule – anterozoizii. porţiunea terminală a staminei care produce polen. care se produce înainte de prânz. care este flectat pe col... antepoziţie. prefixe de origine greacă indicând ideea de opoziţie. înclinarea puternică înainte a uterului. ce constă dintr-o accelerare progresivă a mersului. de o parte şi de alta a planului de simetrie median.. grupaţi doi câte doi. termen folosit în medicină pentru faptele anterioare stării prezente a bolnavului şi a căror cercetare poate ajuta la stabilirea diagnosticului şi a prognosticului. în paşi mărunţi. deplasare globală înainte a unui organ. ca şi cum bolnavul ar alerga după propriul său centru de greutate.A T. porţiunea membrului superior cuprinsă între cot şi încheietura mâinii. de luptă sau de protecţie. agent care reduce sau neutralizează aciditatea sucului gastric sau a altei secreţii. apendice situat pe capul insectelor. tulburare motorie caracteristică pentru maladia Parkinson. A A A A TE MORTEM TE PARTUM TEBRAHIAL TEBRAŢ A TECEDE TE A TEDEVIAŢIE A TEFLEXIA UTERULUI A TEFLEXIE A TEHELIX A TEHIPOFIZAR A TEHIPOFIZĂ A TE Ă A TEPOZIŢIA UTERULUI A TEPOZIŢIE A TEPRA DIAL A TE(RO)PULSIE A TERĂ A TERIDIE 50 . deplasare înainte a uterului în întregime. anteversie. care se referă la antebraţ. proeminenţă a feţei externe a pavilionului urechii.

(fr. cu ajutorul cărora se deplasează spre oosferă. antivitaminele). substanţe care produc diminuarea sau chiar abolirea instinctului genezic. agent chimic. en – în. fără flexie. reacţie) medicament care previne sau suprimă o reacţie alergică.contra) prefix cu semnificaţia de opus sau împotriva. substanţă chimică din ingesta care împiedică printr-un proces de concurenţă. A TIACID A TIAC EIC A TIADRE ALI IC A TIADRE ERGIC A TIAFRODIZIAC A TIAGREGA T A TIALIME T A TIALDOSTERO IC A TIALERGIC A TIAMARIL A TIA AFILAXIE A TIA DROGE A TIA EMIC A TIA OXIC A TIA XIOS A TIARITMIC A TIASMATIC A TIATEROGE 51 . anti – contrar.. substanţă care împiedică exercitarea efectelor aldosteronului. înclinarea înainte a fundului uterin.apărare) care poate suprima o stare de anafilaxie. care neutralizează sau reduce aciditatea. care acţionează împotriva febrei galbene. amnezia anterogradă se referă la faptele petrecute după un accident. substanţă care combate efectele hormonilor androgeni. care combate o stare de anemie. înaintea toracelui. înclinarea înainte a axului vertical al unui organ. substanţă care înlătură starea de anxietate. fizic sau biologic. substanţă care combate aritmiile cardiace. eficace împotriva astmului. (gr. substanţă care blochează structurile adrenergice. anti + allos + ergon – acţiune.. împiedicând efectele mediatorilor chimici simpatici. posedă cili sau flageli. substanţă care împiedică agregarea plachetelor (trombocitelor). care este situat înainte. prefix pentru înainte.A TEROZOID A TERIOR A TERO. substanţe utilizate în combaterea acneei. care se referă la fapte survenite pornind de la un moment dat. substanţă care creşte conţinutul oxigenului în sânge. substanţe care se opune manifestării efectelor adrenalinei.. (gr. îndeosebi se referă la sucul gastric. A TET A TETORACAL A TEVERSIE A TEVERSIE A UTERULUI A TEZID A TI. (gr. substanţă care combate procesele de ateroscleroză. valorificarea digestivă sau metabolică a unui nutriment (ex. în partea anterioară. reţeta) având trecute numele şi adresa emitentului. unul din cele două aglomerări de substanţă cenuşie aparţinând corpului striat. ex. phylaxis . anti .cap) inscripţie obligatorie pe unele acte (ex. A TEROGRAD celulă sexuală masculă produsă în anteridie. tete . uterul aflându-se în orientarea sa normală..

medicament care neutralizează efectul unui agent cancerigen. secvenţă de trei nucleotide situate în regiunea de curbură a moleculei de s-A.N. apariţia unei sarcini. fapt care asigură includerea aminoacidului transportat de s-A. denumire generică dată oricărui factor blocant al structurilor nervoase colinergice. substanţă naturală care circulă în sânge şi exercită o acţiune anticoagulantă.N într-un lanţ polipeptidic în conformitate cu mesajul genetic al m-A. care împiedică fecundaţia ovulului de către speramtozoid şi. apare în organism în urma unui stimul antigenic cu care reacţionează. 2. este complementar unui codon din moleculele de mA. tratament în cursul căruia sunt folosite substanţele antibiotice. anticorpi dirijaţi împotriva macromoleculelor ce reprezintă constituenţi normali ai nucleului celular. acest triplet de baze.R.. coagulum ..N. medicament care suprimă bacteriile patogene existente în organism la un moment dat. în consecinţă. anticodon sau nodoc. c) nucleoproteine. substanţă care combate colapsul. A TIBIOZĂ A TIBRADIKI I IC A TICA CERIGE A TICA CEROS A TIACETOGE A TICOAGULA T A TICODO A TICOLAPS A TICOLI ERGIC A TICO CEPŢIO AL A TICO VULSIVA T A TICORP A TICORPI A TI UCLEARI A TICORPI AUTOLOGI A TIDELIRA T 52 . 1. mai ales histone.R. substanţă naturală sau de semisinteză care are proprietatea de a opri dezvoltarea microbilor (bacteriostatic) sau de a-i distruge (bactericid). autoanticorpi. prin mecanisme variate. dezoxiribonucleoproteine sau ribonucleoproteine. orice substanţă folosită pentru distrugerea celulelor canceroase sau împiedicarea proliferării lor (antimitotice. (gr. combate acidoza provocată de corpii cetonici. citostatice). metodă pentru determinarea spectrului de sensibilitate la antibiotice a germenilor patogeni. anti + lat. solubile în soluţiile alcaline izotonice. inhibă convulsiile de natură centrală. substanţă specifică de natură proteică. b) proteine. adică: a) acizi nucleici..R.N. medicament sau factor care. (gr. care combate stările delirante.cheag) agent fizic sau chimic care împiedică coagularea sângelui. antigene nucleare. fără a vătăma organismul animal unde aceştia trăiesc.A TIAUTISTIC A TIBACTERIA A TIBIOGRAMĂ A TIBIOTERAPIE A TIBIOTIC substanţă care combate autismul. anti + bios) antagonism microbian existent în natură substanţă care combate efectele bradikininei. sin.R. cancerostatice.

substanţă utilizată în tratamentul epilepsiei. specie.R. antifaginele nu sunt distruse la 70°C. folosit în tratamentul diabetului.flacără) substanţă cu efect antiinflamatoriu. (gr. mai ales în melancolie. care combate efectele estrogenilor. 53 . a da naştere) substanţă care. diferit de agresine. care combate edemele. eng. Veneral Disease Reference Laboratory. anti + genos – gen. o substanţă care distruge ciupercile (fungicid) sau care inhibă creşterea. care diminuă secreţia urinară.dat) substanţă capabilă să neutralizeze o otravă sau să contracareze efectele ei asupra organismului. contra doppingului. antigen standard folosit în reacţia Wassermann (diagnosticul sifilisului). substanţele care iau naştere în culturi de microbi virulenţi şi care se opun fagocitozei.L. anti + phlox. termen care desemna iniţial antigenul considerat specific hepatitei B. virusuri. gennao – a produce. numit acum HBSA (Hepatitis B Surface Antigen). celule ori proteine străine. antiinflamatorii. care combate fibrinoliza.A TIDEPRESIV A TIDIABETIC A TIDIABETIC ORAL A TIDIAREIC A TIDIURETIC A TIDIURETI Ă A TIDOPI G A TIDOT substanţă antipsihotică activă în stările depresive. autoantigen. care normalizează tranzitul intestinal rapid. abr. sin. împiedicând consecutiv diareea. sin. reprezintă un antigen de suprafaţă. care combate balonarea abdominală. antiotravă. anti + dotos . cu acţiune preventivă sau curativă în greţuri sau vărsături. antigenul provine din surse foarte diferite: bacterii. phlogos .D. anti + phagein – a mânca) substanţe care se pot găsi în serul unor bolnavi şi care măresc rezistenţa microbilor opunându-se acţiunii litice a bacteriofagilor. dezvoltarea lor (fungistatic). sulfamide). (gr. vasopresină. administrat pe cale orală în tratamentul diabetului. denumit astfel pentru că a fost descoperit în serul unui aborigen australian. (gr. provocă formarea unui anticorp specific susceptibil să-l neutralizeze. introdusă în organism. substanţe toxice etc. (gr. medicament hipoglicemiant (biguanide. A TIEDEMATOS A TIEMETIC A TIEPILEPTIC A TIESTROGE IC A TIEXUDATIV A TIFAG A TIFAGI E A TIFIBRI OLITIC A TIFLATULE T A TIFLOGISTIC A TIFU GIC A TIGE A TIGE AUSTRALIA A TIGE AUTOLOG A TIGE V. vasopresina este un hormon antidiuretic. sin.

substanţă care împiedică anumite efecte hormonale.durere) substanţă medicamentoasă care calmează durerea. substanţă folosită în tratamentul cancerelor. substanţă care este încorporată în lanţul reacţiilor biochimice corespunzătoare. substaţă folosită în tratamentul leucemiilor. substanţă care suprimă parazitul Giardia lamblia. orice agent adăugat unui aliment sau oricărui component supus degradării. contracarând efectele histaminei. sin. substanţă utilizată în tratamentul hipertensiunii arteriale. inhibându-le sau dând naştere la compuşi ineficienţi. inhibă secreţia de hormon gonadotrop hipofizar sau îi neutralizează efectul substanţă utilizată în tratamentul gutei întrebuinţat în scopul omorârii şi/sau eliminării din organism a viermilor parazitari (intestinali). în vederea împiedicării sau întârzierii efectului modificărilor datorate oxigenului atmosferic. substanţă care scade nivelul lipidelor din sânge. testul Coombs A TIGO ADOTROFI IC A TIGO ADOTROP A TIGUTOS A TIHELMI TIC A TIHEMORAGIC A TIHIPERTE SIV A TIHIPOTE SIV A TIHISTAMI IC A TIHORMO substanţă care combate efectele gonadotrofinelor hipofizare. A TIGLOBULI Ă (PROBA) sin. antisifilitic. substanţă care diminuează sau înlătură ischemia arterială. care distruge ciupercile microscopice sau care le împiedică creşterea. substanţă care combate infecţia. anticorp care apare în ser după administrare de hormoni proteici heterologi. care are însuşirile unui antigen. 1. substanţă care blocheazå receptorii histaminici. A TII FECŢIOS A TII FLAMATOR A TIISCHEMIC A TILAMBLIAZIC A TILEUCEMIC A TILIPEMIC A TILUETIC A TIMALARIC A TIMETABOLIT A TIMICOTIC A TIMITOTIC A TI EOPLAZIC A TI EVRALGIC A TIOXIDA T 54 . 1. algos . antimicoticele sunt folosite în chimioterapia cancerului. are proprietăţi de prevenire sau oprire a hemoragiei. orice substanţă destinată combaterii efectelor nocive ale radicalilor liberi. anti + neyron – nerv. 2.A TIGE IC care se referă la antigen. substanţă care diminuează sau înlătură inflamaţia. substanţă utilizată în tratamentul malariei. 2. care distruge mitoza (multiplicarea celulei). (gr. substanţă utilizată în tratamentul hipotensiunii arteriale.

substanţă care combate secreţia seboreică. substanţă chimică având proprietatea de a împiedica dezvoltarea microorganismelor. grup de metode urmărind distrugerea microbilor prezenţi într-o plagă accidentală sau pe un obiect cu ajutorul unor substanţe chimice sau al agenţilor fizici. peristaltism în care contracţiile succesive se produc în sens contrar faţă de direcţia normală. substanţă care suprimă protozoarele. inhibitor natural al fibrinolizinei (plasminei) din plasma sanguină. sin. care combate efectele serotoninei. medicament folosit ca antipiretic. care acţionează împotriva sifilisului. medicament anticancerigen de sinteză. A TISEPTIC A TISER A TISEROTO I ERGIC A TISIFILITIC A TISPASTIC A TISTREPTOKI AZĂ 55 . care blochează în organism producerea bazelor pirimidinice. neuroleptic. factor chimic sau fizic care împiedică sau diminuă spasmul musculaturii netede. substanţă care combate efectele proteazelor (enzime cu proprietăţi litice asupra proteinelor). care acţionează împotriva anemiei pernicioase. substanţă care acţionează asupra simptomelor bolii Parkinson. inhibator al unei secreţii. care exercită o acţiune antiinflamatoare în unele afecţiuni reumatismale.A TIPALUDIC A TIPARAZITAR A TIPARKI SO IA A TIPERISTALTISM A TIPER ICIOS A TIPIRETIC A TIPIRIMIDI IC A TIPIRI Ă A TIPLASMI Ă A TIPODE A TIPROLIFERATIV A TIPROTEAZIC A TIPROTOZOARIC A TIPRURIGI OS A TIPSIHOTIC A TIRABIC A TIREUMATISMAL A TISEBOREIC A TISECTRETOR A TISEPSIE care combate sau previne paludismul. anticorp antistreptococic prezent în ser în urma infecţiilor cu streptococ hemolitic sau după injecţia de streptokinază. sin. substanţă care inhibă proliferarea celulară. medicament capabil să scadă temperatura crescută a corpului. sin. ser care conţine anticorpi obţinuţi prin inocularea unui antigen. substanţă care combate pruritul (mâncărimea). care previne rabia. în scop terapeutic. grup de trei nuclei situat în sacul embrionar la polul chalazal (opus polului micropilar unde se găseşte oosfera). substanţă folosită în tratamentul parazitozelor. antiluetic. antireumatic. se poate folosi în imunizarea pasivă şi în tratamentul unor infecţii precum în difterie şi tetanos.

sin. factor care inhibă secreţia hormonilor tiroidieni. în special după reumatismul articular acut. sunt distruse între 60o şi 70oC. folosit în tratarea cancerelor. are rol în presiunea îmbolnăvirii. anti + zyma . pe care organismul îi produce sub acţiunea unei toxine sau unui venin şi care le combat efectele. de ameţeală.ferment) substanţă care împiedică acţiunea unei enzime. care permite scindarea proteinelor în puncte precise. care diminuă secreţia sudorală. medicament. dozarea antistreptolizinei în serul sanguin este un test prin care se poate urmări evoluţia acestei boli. medicament recomandat pentru prevenirea/ atenuarea senzaţiei vertiginoase. are rol în prevenirea formării de cheaguri de sânge (trombi). care combate tusea. A TISUDORAL A TITETA IC A TITIROIDIA A TITOXIC A TITOXI Ă A TITRAGUS A TITRICOMO AZIC A TITRIPSI Ă A TITROMBOTIC A TITUBERCULOS A TITUMORAL A TITUSIV A TIULCEROS A TIVAGOTO IE A TIVARIOLIC A TIVERTIGI OS A TIVIRAL A TIVITAMI Ă A TIVOMITIV A TIXE IC A TIZIMOTIC 56 . care este activ în tratamentul hipertiroidei. medicament folosit în tratarea tuberculozei. putând realiza substituirea acestora. vaccin antivariolic. dispariţia reflexului faringian etc. substanţă care inhibă proteaza. se spune despre reacţia de apãrare a unui ţesut viu sau a unui organism împotriva unei substanţe nocive străine. stare de predominanţă vagală. substanţă capabilă să neutralizeze acţiunea unei toxine. care provine sau se foloseşte în tratamentul tetanosului. situată pe faţa externă a pavilionului urechii. de care este despărţită prin scobitura concăi. mică eminenţă triunghiulară. antihidrotic. substanţă folosită în tratamentul ulcerului. (gr.A TISTREPTOLIZI A anticorpi care neutralizează streptolizina (toxină streptococică) care apar în sânge după afecţiuni streptococice. antiputrid. termen generic pentru anumite substanţe cu efect nociv faţă de virusuri. substanţă cu structură spaţială identică cu aceea a unor vitamine. antitoxinele sunt anticorpi strict specifici. peristaltism exagerat. care împiedică voma. substanţă folosită în tratamentul vaginitei cu Trichomonas vaginalis. sub antehelix şi înapoi de tragus. bradicardie. anticorp specific capabil să neutralizeze acţiunea toxică. antitoxinele reprezintă partea activă din serurile terapeutice antitoxice. caracterizată prin moleşeală.

ablaţia chirurgicală a antrului piloric şi a primei porţiuni a duodenului. procesul apariţiei şi dezvoltării omului. peşteră) termen cu semnificaţia de cavitate. iar gura este înconjurată de tentacule simple sau penate. producerea pigmenţilor este controlată genetic. cărbune. urmatã de o anastomozã gastro-duodenalã. (gr. cu simetrie radiară. (gr. gorilã. de formă inelară A TRAX A TRECTOMIE A TROATICOTOMIE A TRODUODE ECTOMIE A TROMASTOIDITÃ A TROPOFAGIE A TROPOGE EZĂ A TROPOID A TROPOFOBIE A TROPOLOGIE A TROPOMETRIE A TROPOMORF A TROSTOMIE A TROTIMPA IC A TRU A UCLEATÃ A ULAR 57 . annulus . furuncul antracoid. ontogenia şi filogenia omului. rase. deschiderea antrului mastoidian şi aticei. care are aspectul sau culoarea cărbunelui. urangutan). de persoane expuse profesional unei atmosfere poluate (pneumoconioza minerilor). (lat.frică) frica de oameni. dalac. clasă de animale marine sedentare din încrengătura Celenterate.A TOCIA A TOXA TI Ă A TOZOARE A TRACOID A TRACOZÃ pigment sintetizat de plante. a speciei umane. obiceiul de a se hrãni cu carne de om. portocaliu. orice maimuţã din familia Pongides (cimpanzeu. pigmentul galben al florilor (dar şi al funzelor şi tulpinilor). grotă. care se referã la antrul mastoidian şi la casa timpanului. tipuri etc). depozitat în sucul celular al tuturor ţesuturilor. se spune despre o celulã care nu posedã nucleu. au o morfologie foarte variată asemănătoare unor flori. mai ales în ţesutul osos.. albastru. rezecţia antrului piloric. antron – spaţiu gol. anasamblul tehnicilor de mãsurare a corpului uman.a. anthropos + phobos . care prezintã unele asemãnãri cu omul. studiul omului sub toate aspectele (morfologie.inel). interacţionând cu antocianinele modifică culorile produse de acestea. prezentându-se fie sub formă de polipi coloniali. boală infectocontagioasă comună omului şi animalelor produsă de bacilul Antrax. lumină etc. boală pulmonară produsă de inhalarea particulelor de cărbune. violet ş. ex. inflamaţia antrului mastoidian şi a apofizei mastoide. cărora le conferă diverse culori: roşu. dar cantitatea şi forma de manifestare sunt influenţate de condiţiile de mediu: pH. care seamãnã cu manifestãri de antrax. origini. dar mai frecvent în flori şi fructe. ablaţia chirurgicală a pereţilor antrului mastoidian. care seamănă biologic cu omul. sin. fie de polipi secundari. deschiderea chirurgicalã a unui antru sau a unui sinus în vederea unui drenaj.

se gãseşte în partea dreaptã a mediastinului. arcul aortic. a unui produs opac la razele X. care serveşte la îndeplinirea uneia dintre funcţiile esenţiale ale organismului animal. stomac. APARAT APARAT AMBULACRAR APARAT CIRCULATOR APARAT DIGESTIV 58 . dar poate fi cauzatã şi de obstrucţia ureteralã. orificiul terminal al tubului digestiv. cu numeroase specii actuale (ex. esofag. pentru acidul paraaminobenzoic. ea are patru porţiuni: aorta ascendentă. stare afectivă patologică. angrenaj tehnic folosit pentru investigaţii sau terapie. în special. trunchi de origine al tuturor arterelor din corp. intestin subţire şi intestin gros) şi din glandele anexe (glandele salivare. care ia naştere în ventriculul stâng. caracterizate prin: lipsa gâtului şi cozii. ficat şi pancreas). ansamblu de organe. ansamblu de organe speciale care realizează digestia şi absorbţia care este alcătuit din tubul digestiv (cavitatea bucală. limba fixată la marginea anterioară a mandibulei. sin. membrană interdigitală pentru înot. medicament tranchilizant care combate anxietatea patologică. ordin din clasa amfibienilor. orice orificiu anal. formatã din al patrulea arc aortic drept.A. sistem de tuburi cu rol. altul decât cel natural. A URIE A US A US ARTIFICIAL A US CO TRA ATURII A XIETATE A XIOLITIC A XIOS AORTA AORTÃ LA DREAPTA AORTOGRAFIE AORTOTOMIE A. cel mai frecvent se datoreşte unei opriri a funcţiei renale.B. starea de tensiune nervoasã şi agitaţia. dar şi în respiraţie. incizia peretelui aortic. teamă nedesluşită. deplasarea pe uscat prin salturi. de obicei chiar în aortã.A URIC A URE care se referã la anurie. aorta descendentã şi aorta abdominală. orificiu creat chirurgical. legată de un insucces. complex de organe care asigură circulaţia sângelui şi limfei în organismul animal. prin deschidere patologică sau creat artificial. situat la nivelul perineului posterior. la extremitatea inferioară a şanţului interfesier. pentru a se asigura temporar sau definitiv eliminarea conţinutului intestinal. stare patologicã care se caracterizeazã prin absenţa completã sau aproape completã a urinii din vezicã.P. poate fi proiectată în afară. faringe. cu structură şi origine diferită. este alcătuit în principal din sistemul sanguin (inimă şi vase sanguine) şi sistemul limfatic (vase limfatice şi ganglioni limfatici). în locomoţia echinodermelor. broasca). pipăit şi prinderea hranei. anomalie de poziţie a crosei aortice care. radiografia aortei dupã injectarea în sânge. 2. 1. caracterizată prin nelinişte psihomotorie. inegalitatea membrelor. care este cuprins de anxietate. pe un segment intestinal şi deschis la pielea abdominală.

lichid incolor. ansamblul aparatelor. prelungire a cecului sub formã tubularã. vezică urinară şi uretră. denumire curentă pentru acidul nitric în anatomie. apendice vermicular (ileocecal). format din microtubuli cu diametrul de 150. traheea şi bronhiile. (lat. stare de insensibilitate sau indiferenţã faţă de evenimente. faringele. puţin sub orificiul ileocolic şi este în mod normal liber şi mobil. zbor. absenţa dorinţelor şi a interesului. lichid siropos. la care florile sunt mici şi simplificate. este alcătuit din centri mitotici. cartilaginoasă la tineri. incapacitatea sau imposibilitatea de a îndeplini actul sexual. asteri şi fusul central acromatic. inodor. inflamaţia acută sau cronicã a apendicelui vermicular. câmpie) deschidere largă. nume dat unor canale bine săpate în os. apertum – loc deschis. înot. atracţie cãtre un obiect. ureter. din aparatul respirator fac parte căile respiratorii extrapulmonare şi anume: căile nazale. osul maxilar şi mandibula. este compus din hidrogen şi oxigen. piesă la extremitatea inferioară a sternului. dispozitivelor sau instrumentelor destinate sã fie utilizate într-un scop bine determinat. declanşatã printr-o pulsiune. la mamifere. care degajã oxigen. sub formă de urină. muşchii labiali şi linguali precum şi sistemele vasculo-nervoase respective. este inserat pe peretele laterointern al cecului.APARAT LOCOMOTOR APARAT MASTICATOR APARAT MITOTIC APARAT RESPIRATOR APARAT URI AR ansamblu de mecanisme cu ajutorul cărora organismul animal se deplasează activ în spaţiu. această stare este întâlnită la un grup mare de plante dicotiledone. structurile care îi înconjoară şi îi susţin. organ sau sistem de organe care asigură schimbul de gaze între organismul animal şi mediu. ablaţia chirurgicală a apendicelui vermicular. absenţa mişcărilor peristaltice. care se solidificã la 0°C prin îngheţare.250Ǻ cu pereţii de 40Ǻ. parte accesorie dependentã de o structurã principalã. în soluţie apoasă este folosită la spălarea plăgilor. este alcătuit din rinichi. salt. ansamblu de structuri prezent în celulă la fiecare diviziune mitotică. incolor. prin mers. în limbaj curent. osoasã şi sudatã de stern la vârstnici. APARATAJ APAREU IE APATIC APATIE APĂ APĂ OXIGE ATĂ APĂ TARE APEDUCT APE DICE APE DICE XIFOID APE DICECTOMIE APE DICITÃ APERISTALTISM APERTURĂ APETALE APETE ŢÃ 59 . în psihologie. o parte a produselor dezasimilaţiei. ansamblu de structuri care secretă şi excretă din organism. lemnoase. care este afectat de apatie sau caracterizat prin apatie. fără petale. unitatea funcţională compusã din dinţi. alături de pulmoni. laringele.

sistarea ventilaţiei pulmonare. vermiforme şi care trăiesc la tropice. separat de. (lat. împreunã cu olecranul formeazã extremitatea superioarã a cubitusului. apo + physentai – a creşte) vârf osos proeminent. în special la vârful inimii. eminenţă osoasă prin care un os se articuleazã cu un os vecin. (gr. implantată pe corpul vertebrei axis. partea proteică specifică a unei enzime. insecte cu aripile atrofiate. aici se insereazã ligamente şi muşchi. direcţia membrelor unui animal care se găseşte în staţiune cu sprijin pe toate membrele în raport cu o linie verticală imaginară şi paralelă cu membrele. care se referã la vârful unui organ. krino – a secreta) glandă care secretă prin eliminarea polului celular o parte din celulă odată cu produsul de secreţie acumulat în porţiunea sa apicală. apofiză voluminoasã implantatã pe faţa superioarã a colului omoplatului.vârf) care aparţine de vârf. ex. care pot face salturi mari prin adaptarea picioarelor în acest scop. fiecare din cele şase proeminenţe osoase (anterioare. coif conic. sin. specificitatea este dată de aminoacizii implicaţi în enzimă. (gr. fără membre. pteron . apex . (gr. mediene şi posterioare) situate în jurul şeii turceşti. aphanes – invizibil. apofizã piramidalã pãtraticã. ordin din care fac parte şi puricii (familia Pulicidae). nu determină febră. care este lipsit de procese regeneratoare. orizontalã şi anterioarã care. vertical1. absenţa congenitală a picioarelor. malformaţie pulmonară datoritã unei anomalii în dezvoltarea embrionară. vârf. caracterizată prin existenţa unei bronhii rudimentare şi absenţa ţesutului alveolar. reparatoare. în formã de dinte. apofizele articulare superioare şi inferioare ale unei vertebre. culme. proeminenţã osoasã voluminoasã.APETIT APEX APEXIA APHA IPTERA dorinţa sau tendinţa naturală de a satisface o nevoie fizică sau mentală. adesea vectori a numeroase boli. apo – departe.aripă). afebril fază în care nu există febră într-o boală. absenţă congenitală sau dezvoltarea defectuoasă a unei părţi a organismului. arcul vertebrei atlas. APICAL APIRETIC APIREXIE APIROGE APLASTIC APLAZIA PLÃMÂ ULUI APLAZIE APLOMB AP EE APOCRI APODE APODIE APOE ZIMĂ APOFIZĂ APOFIZA ARTICULARĂ APOFIZA CLI OIDĂ APOFIZA CORACOIDĂ APOFIZA CORO OIDĂ A CUBITUSULUI APOFIZA ODO TOIDĂ 60 . pe ea se articuleazã ca pe un pivot. ordin (Apoda) din clasa amfibieni. situat în vârf.

inflamaţia unei aponevroze. înrudite cu partenogeneza. având funcţiile musculare şi senzoriale conservate. evitând meioza sau singamia. în chirurgie. colecţie de puroi. executarea unor acte ce par absurde.APOFIZA PTERIGOIDÃ APOFIZA SEMILU ARĂ apofiza osoasã implantata pe faţa inferioara a sfenoidului. care conţine apã sau care este provocat de apã. articulate cu suprafaţa oblică şlefuită a platoului inferior al vertebrei subiacente. APOFIZĂ SPI OASĂ APOFIZÃ STILOIDÃ APOFIZÃ TRA SVERSÃ APOFIZÃ ZIGOMATICÃ APOFIZITÃ APOGEU APOMIXIE APO EVROZĂ APO EVROZECTOMIE APO EVROZITÃ APOPLEPTIC APOPLEXIE APOPTOZĂ APOS APOSTEMA APOTECIE APOZIŢIE APRAGMATISM APRAXIE 61 . respectiv valoarea maximă atinsă de un parametru. farfurie sau disc. (termen utilizat rar). în formă de cupă. dar cu păstrarea circulaţiei şi respiraţiei. prelungire în formã de stilet a unui os. chiar dacã este un act elementar. apraxie digitalã. serie regulată de evenimente care conduc la exitus şi la modificări celulare ca răspuns la semnalele fiziologice specifice. fiecare din cele douã apofize ale unei vertebre. dar incluzând dezvoltarea din alte celule decât ovulele. partea terminală fibroasă şi lată a unui muşchi la nivelul inserţiei. de exemplu a douã organe ori ţesuturi. pentru a indica înlocuirea reproducerii sexuate prin alte forme de înmulţire. îndreptată posterior cu vârful. membrană care înveleşte un muşchi. apofiza lungã care se detaşeazã din scoica temporalului. pierderea bruscă a cunoştinţei. Winkler (1908). cum sunt apogamia şi aposporia. deasupra şi anterior conductului auditiv extern. care. care se referã la apoplexie sau i se datoreşte. incapacitatea de a executa mişcãri coordonate voluntare. creasta care înalţă fiecare din marginile laterale ale feţei superioare ale corpurilor vertebrale cervicale. incapacitatea de a realiza un proiect. foiţă care se găseşte la capătul tendoanelor. abces. implantatã lateral pe arcul posterior al vertebrei. a motilităţii. proeminenţă mediană şi posterioară a arcului neural al vertebrei. la unii fungi din clasa Ascomycetes şi licheni din clasa Ascolichenes. excizia parţialã sau totalã a unei aponevroze. noţiune utilizată de biologul H. motorie. care suferã de apoplexie. unirea a douã elemente. implantată printr-o bază largă la unghiul de unire al lamelor vertebrale. asigură reproducerea neschimbată a genotipului respectiv. ex. cunoscut şi ca moartea celulară programată. la plante indică procesele reproductive fără fecundare. momentul când semnele unei boli ating intensitate maximã. inflamaţia apofizei unui os. organ de fructificaţie. ască. ea corespunde pomeţilor.

curburã formatã de o coastã şi cartilagiul corespunzãtor. cu aspect de linie curbă. fără aripi. Diplura şi Thysanura. APTERII APTERIGOTE APTIALISM AQUA ARAH IDE ARAH OIDA ARAH ODACTILIE ARAH OIDITÃ ARBORE BRO ŞIC ARBORESCE T ARBORIZAŢIE ARBOVIROZÃ ARBOVIRUS A. 1. A. au dezvoltare ametabolă şi cuprind patru ordine: Collembola. (gr.a.S. ansamblul manifestărilor clinice moderate. araneide ş. delimiteazã împreunã cu faţa posterioarã a vertebrei orificul vertebral. apă. segment de curbă sau de circumferinţă.salivă) lipsa salivei. para – S. intermediare. o formă gravă a histiocitozei X. caracterele clinice sunt foarte asemănătoare celor din maladia Hodgkin.R. maladia Letterer Siwe. (gr. ansamblul elementelor nervoase care asigură transmiterea excitaţiei de la un receptor la centrii nervoşi şi transmiterea de la aceştia la organul efector producându-se reacţia adecvată drept răspuns la excitaţia iniţială. respirând prin plămâni şi trahee. a căror caracteristică principală este lipsa aripilor.D. infecţie provocatã de arbovirusuri grup de virusuri A.I. transmise prin înţepătura de artropode. care nu sunt atât de grave ca cele din S. a + prosopos . solifuge. lipom arborescent. eng. clasa Arachnida din încrengătura Artropode. eidos . a + ptyalon .faţă) absenţa congenitală a obrajilor.C. cu falange subţiri şi atrofie musculară. 2.A.I. sin. care se întâlneşte la copii.D. ale infecţiei cu H.LETTERER .I. arc posterior al vertebrei. care se obţine dupã injectarea unui produs de contrast în artera sau în vena examinatã.APROCTIE APROSOPIE APT . care prezintã ramificaţii care amintesc de cele ale unui arbore. sunt.V. în arteriografie şi flebografie.R. porţiunile de piele de pe corpul păsărilor pe care nu cresc pene. subclasă de insecte primitive.D.. (abr.I. monstruozitate caracterizată prin absenţa regiunii faciale. unele duc o viaţă parazitară. sin. cuprinde: scorpioni. malformaţie congenitală şi ereditară care constă în lungimea excesivă a degetelor de la mâini şi picioare. inflamaţia arahnoidei ansamblu format din cele douã bronhii suşe situate în afara plămânilor şi ramificaţiile lor la cei doi plămâni. cuprinde numeroase specii. structură anatomică patologică sau normală. Related Complex). xerostomie. pedipalpe. adaptate la viaţa terestră. Protura. ex. cataractã arborescentã. ARC ARC COSTAL ARC EURAL (VERTEBRAL) ARC REFLEX 62 . format din pediculii şi lame vertebrale. imagine sub formã de ramuri. gură uscată (gr. în general.înfăţişare) membrană subţire ca o pânză de păianjen care înveleşte măduva spinării şi encefalul.SIWE lipsa congenitală a anusului. arachne – pânză de paianjen.N. carnivore (sug hrana).. dar pot frecventa şi mediul acvatic.A.

ferigi şi majoritatea gimnospermelor. a cărei consecinţă este eliminarea crescută de arginină în urină. punte sau lamă osoasă a zigomaticului care limitează orbita latero-ventral. de o manierã generală. celulele mamă ale sporilor se divid reducţional şi apoi mitotic. arcuat. înconjurată de endoblast. din care se dezvoltă. sau atât gură cât şi anus. 2. în această eră au apărut primele forme de viaţă. prezenţa sau concentraţia de arginină în urină. din care unii pot infecta şi omul (virusul meningitei coriolimfocitare. acid aminat glucoformator. lipsa reflexelor. care cuprind agenţi patogeni pentru animale.R. chiar pe planta care l-a produs. eră geologică anterioară erei proterozoice care a început în urmă cu mai bine de trei miliarde de ani. AREFLEXIE AREGE ERATIV ARE AVIRUS AREOLĂ ARGI AZĂ ARGI I Ă ARGI I URIE ARGIRIC ARGIRIE ARGYLL-ROBERTSO (SEM ) ARGO ARHEGO ARHEOZOIC ARHESPOR ARIERAT 63 . cavitate a gastrulei. element chimic lipsit de afinitate faţă de alte corpuri. gametangiu femel. prezentã mai ales în ficatul omului şi altor mamifere şi care joacã rol important în metabolismul ureei. în care se formează oosferele şi în care iau naştere după fecundare zigoţii diploizi. cel care suferă de arieraţie mentală. enzimã care scindeazã arginina în ornitinã şi uree.ARCADA CRURALĂ ARCADA DE TARĂ ARCADA ZIGOMATICĂ ARCIFORM ARCHE TERO coarda fibroasã care se întinde de la spina iliacă anterosuperioară până la spina pubienă. celulă sau celule din care. comunică cu exteriorul prin orificiul blastoporal. caracteristic pentru muşchi. maladia metabolică ereditară cauzată de carenţa de arginază. fãrã modificarea reflexului pupilar de acomodare la distanţã. constituient al proteinelor naturale. arc format din ansamblul dinţilor de pe un maxilar. este un semn caracteristic pentru sifilis nervos. care nu dã semne de regenerare. care în dezvoltare va deveni gură (la protostomiene) sau anus (la deuterostomiene). intoxicaţie lentă cu săruri de argint manifestată prin apariţia de plăci cutanate de culoare negricioasă-metalică şi degenerări ale unor organe. grup de virusuri A. zonă circulară a pielii care are altă culoare decât tegumentul din jur. se formează celule mamă ale sporilor. care formează intestinul primitiv al embrionului. clinic se traduce prin tulburări nervoase. sporofitul. se spune despre un copil a cãrui vârstă mentalã este cu cel puţin doi ani mai mică decât vârsta cronologică. în formã de arc. absenţa contracţiei pupilei la luminã. virusul febrei Lassa). 1. care se referă la argint. reprezentate de organisme unicelulare.N. prin diviziune.

un A. care determină formarea unor lanţuri lungi. sub forma unui înveliş variabil dezvoltat. anexă a tegumentului seminţelor. imbecilitate şi idioţenie. .N.R.D.R.POLIMERAZA A. această enzimă asigură formarea unor noi catene de A.R.D. . intoxicaţie cronicã cu arsenic. dreaptă sau curbată.R. sau A. şi A. trunchi arterial voluminos care duce la plămâni sângele venos din ventriculul drept. formaţiune anexă a paleei externe. enzimă cu ajutorul căreia a putut fi sintetizat in vitro. citozina şi uracilul. vas care transportă sângele de la inimă.N. abr. . în prezenţa unei matrice parentale de A. având trei stadii: debilitate mentalã.N.N. leziune cutanatã sau mucoasã produsã de arsurã sau de alţi agenţi fizici precum şi de diverse radiaţii. zimţată sau netedă.-ului. in vitro unele produse ale A.-polimeraza dependentă de A. această enzimă sintetizează preferenţial A. ARISTĂ ARITE OID ARITMIE A. enzimă (A. cartilaj laringian în formă asemănătoare cu o cană.R.N replicaza) capabilă să catalizeze replicarea (naşterea prin copierea informaţiei) riboviruşilor – viruşii A.R. acid ribonucleic.R.N. se împarte sub crosa aortică.R. complex macromolecular. în prezenţa unui polimer A.. oprirea sau insuficienţa în dezvoltarea facultãţilor intelectuale. dereglare a ritmului cardiac normal. monocatenare. înserată terminal. 1.N. care are miros agreabil şi penetrant.N. guanina. . polimerizarea implică patru tipuri de nucleotizi legaţi împreună prin legături fosfodiesterice în poziţiile 3’-5’ (de ataşare a radicalului fosforic la nivelul ribozei).N. .N. în chimie se spune despre substanţele care au mai mulţi nuclei de tip benzen sau antracen.D. structural şi funcţional.R.-ului este riboza.R.R. cu proprietăţile m-A.-ul complementar A.D.SI TETAZĂ AR ETH (FORMULA) AROMATIC ARSE IC ARSE ICISM ARSURĂ ARTEFACT ARTERĂ ARTERĂ PULMO ARĂ 64 . după numărul de lobuli nucleari. repartizarea granulocitelor de diverse tipuri. ia naştere din ţesuturile de la baza funiculului. colorat. dorsal sau bazal. similar A.-polimerazei acţionează ca hibrid complementar lanţurilor de A. imagine falsă obţinută la preparatele histologice datorită unor greşeli de tehnică şi care pot duce la modificarea aspectului preparatului şi la interpretări greşite. uneori foarte lungă şi rigidă. în două ramuri: dreaptă şi stângă.N. electricitate etc. iar bazele azotate sunt: adenina.ARIERAŢIE AFECTIVÃ ARIERAŢIE ME TALÃ ARIL întârziere sau anomalie a evoluţiei afectivitãţii observatã în stãri nevrotice. element chimic utilizat în medicină în diferite scopuri.N.R.-ul rezultă din polimerizarea unor ribonucleotizi. 2.R.-ului. ca matrice. componentul pentozic al A.R.R.-ului.N. se traduce prin tulburãri de comportare. A.N. după un traiect scurt. A.R.N.N. suculent.N.

examen radiologic al arterelor măduvii spinării. dupã opacifierea pediculilor vasculari. însoţindu-se uneori de tromboză. pe cale femurală. care posedă una sau mai multe articulaţii. orice proces inflamator care afectează tunicile unei artere. nume de ansamblu pentru afecţiuni caracterizate prin îngroşarea şi duritatea crescută a pereţilor arteriali. ansamblul elementelor prin care un os se leagă funcţional cu altul. extern. care suferă de arterioscleroză. sin. urmat uneori de dilataţie. ARTERIECTAZIE ARTERIECTOMIE ARTERIOGRAFIE ARTERIOGRAFIE BRO ŞICĂ ARTERIOGRAFIE MEDULARĂ ARTERIOGRAFIE SELECTIVĂ ARTERIOLE ARTERIOLIT ARTERIOPATIE ARTERIOSCLEROTIC ARTERIOSCLEROZĂ ARTERIOSPASM ARTERITĂ ARTERITĂ TEMPORALĂ ARTICULARE DE TARĂ ARTICULAT ARTICULAŢIE ARTICULAŢIA COXOFEMURALĂ ARTICULAŢIA MEDIOTARSIA Ă ARTICULAŢIA SCAPULOHUMERALĂ ARTICULAŢIA TARSOMETATARSIA Ă 65 . care se referă la arterioscleroză. trecerea de la o poziţie de ocluzie dentară la alta. articulaţia care uneşte osul cuboid şi cele trei oase cuneiforme ale tarsului cu baza celor cinci oase metatarsiene. maladia Horton. articulaţia care uneşte capul femurului cu cavitatea cotiloidă a osului iliac (articulaţia şoldului). articulaţia Lisfranc. spasm al pereţilor unei artere. rezecţia unei artere sau a unui segment de arteră. mai rar chiar de ruptură.ARTERIA LUSORIA anomalie frecventă a arterei subclaviculare drepte care ia naştere în stânga şi trece în spatele esofagului pentru a ajunge de partea căreia îi este destinată. humerală etc. articulaţia ce uneşte capul humerusului cu cavitatea glenoidă a omoplatului (articulaţia umărului). sin. se compune din două articulaţii distincte: articulaţia astragalo-scafoidiană. sin. radiografie după opacifierea unei artere prin cateterism selectiv al locului de origine. încheietură. ramificaţii arteriale care preced metarteriolele. intern şi articulaţia calcaneo-cuboidiană. 1. orice afecţiune a pereţilor arterelor. 1. radiografie după opacifierea arterelor bronşice cu un cateter selectiv. raport între arcadele dentare sau între dinte şi antagonistul său în timpul ocluziei. 2. pornind de la aortă. articulaţia Chopart. 2. sin. înglobând de asemenea şi plăci de aterom. articulaţie care uneşte primul rând al oaselor tarsiene cu cel de-al doilea. concreţiune calcară în peretele unei artere. dilataţia unei artere. radiografia arterială dupã injectarea unei substanţe radioopace.

radiografia unei articulaţii în care s-a introdus un gaz sau o substanţă opacă pentru razele X. sunt erbivore şi multivore. au un ax de simetrie între degetele trei şi patru. arahnidele şi crustaceele. este format din mai multe segmente şi este prevăzut cu membre articulate. ARTRALGIE ARTRITĂ ARTRITĂ DEGE ERATIVĂ ARTRITIC ARTRITISM ARTROCE TEZĂ ARTROCLIZĂ ARTRODEZĂ ARTRODI IE ARTROFIT ARTROGRAFIE ARTROLIT ARTROLIZIE ARTROLOGIE ARTROPATIE ARTROPLASTIE ARTROPODE ATROSCOPIE ARTROTOMIE 66 . excrescenţă patologică.. care suferă de artrită sau de artritism.ARTICULAŢIA U COVERTEBRALĂ ARTIODACTILE articulaţia dintre faţa superioară a apofizei semilunare (uncus) a unei vertebre cervicale şi faţa inferioară a vertebrei situate deasupra. intervenţie chirurgicală prin care se urmăreşte secţionarea capsulei şi a unor ligamente pentru a mări mobilitatea articulaţiei. arthron – articulaţie. eczemă. proces inflamator acut. nume de ansamblu dat altădată unui grup de boli considerate înrudite. din ea fac parte insectele.. într-o articulaţie. odyne . formaţiuni cartilaginoase sau calcaroase libere în cavitatea articulară.. acoperit de o carapace dură. cu un astragal dezvoltat. conceptul este desuet. terestre.durere) durere articulară.. al căror corp. astm. (gr. examenul interiorului unei cavităţi articulare cu ajutorul unui instrument special numit artroscop. care se referă la artrită. sin. gută. carcterizate în mod esenţial prin diverse dureri şi tulburări legate de factori de alimentaţie: obezitate. subacut sau cronic al elementelor componente ale unei articulaţii. hemoroizi.. partea de anatomie care tratează despre articulaţii. care afectau mai mulţi membri ai familiei. ordin de mamifere ungulate. migrenă. se poate detaşa şi pluti liberă în interiorul ei. chitinoasă. litiază biliară. artroză. ARTRO. termenul nu trebuie folosit. încrengătură de fiinţe cu simetrie bilaterală. prefixe de origine greacă pentru articulaţie. spălătură a unei cavităţi articulare. denumire generică atribuită oricărei afecţiuni articulare. intervenţie chirurgicală pentru blocarea definitivă a unei articulaţii. care cuprinde specii cu număr par de degete (2 sau 4). intervenţie chirurgicală prin care se urmăreşte restabilirea mobilităţii articulaţiei. durere articulară. deschiderea chirurgicală a articulaţiei. osoasă sau cartilaginoasă. puncţie evacuatoare a unui revărsat intraarticular. ARTR. cu piciorul terminat cu două degete mari copitate şi două degete rudimentare. lingv.

genunchiul.. acţiune care urmăreşte a favoriza condiţiile de sănătate luptând contra factorilor nocivi. AZE. gen de paraziţi intestinali din familia ascaridae. genul Ascaridia. amil + aza) condiţie în care microorganismele sunt absente. simbol chimic pentru arsen. piciorul. aglomerare de ţesut miocardic specializat în conducerea influxului nervos. principalele localizări sunt: şoldul. stare caracterizată prin dificultate sau oprire completă a ventilaţiei pulmonare.. în ciclul cardiac. denotând un fel de îmbrătrânire prematură. chiloperitoneu. prin atrii. vitamina C metodă generală de examinare care utilizează simţul auzului. care nu are sex. de natură degenerativă. lipsit de microorganisme. ASEPSIE ASEPTIC ASEXUAT ASFIXIA T ASFIXIE 67 . metoda este atestată la femeie. nodulul Aschoff-Tawara comandă transmisia excitaţiei venită de la nodulul Keith şi Flack. sin. ASA ARE ASBESTOZĂ ASCARICID ASCARIDIOZĂ ASCARIZI ASCĂ ASCHEIM . acumulare de lichid în cavitatea peritoneală. sufix după un radical pentru a desemna enzima care produce degradarea (ex. coloana vertebrală. cei mai frecvenţi paraziţi intestinali la om.ARTROZĂ alterare distructivă a cartilagiilor sau fibrocartilagiilor articulare.. afecţiune pulmonară cauzată de inhalarea prafului de asbest. clasa nematoda. se reproduc asexuat prin conidii şi sexuat prin formarea de ascospori situaţi în asce grupate în organe de fructificaţie ascocarpi. metodă de diagnostic biologic de decelare a sarcinii sau gestaţiei care se bazează pe influenţa hormonilor gonadotropi din urina de femelă gestantă asupra aparatului genital al şoarecului femel impuber. se spune şi despre faza de dezvoltare a unui organism cu reproducere sexuată. ascele rezultă în urma unirii hifelor purtătoare ale organului sexual femel – ascogoniul cu hifele purtătoare ale organului sexual mascul – anteridia. care provoacă asfixia. este situat în partea posterioară a peretelui interventricular. iapă şi măgăriţă.. din acest nodul pleacă fasciculul His.. la ciupercile ascomicete. prin intermediul fasciculului His. în care sunt produşi sporii. boală parazitară determinată de infestarea cu ascarizi din familia Ascaridiidae. ciuperci saprofite din încrengătura micofitelor (fungi) parazite sau trăind în simbioză cu algele. As. mâinile. substanţă care suprimă ascarizii. organ de fructificaţie. către ventriculi.ZO DEK ASCHOFF-TAWARA ( ODUL) ASCITĂ ASCITĂ CHILOASĂ ASCOMICETE ASCORBIC ACID ASCULTAŢIE ASE. denumiţi popular „limbrici“.

assommer – a ucide lovind cu un corp dur şi greu) manoperă practicată în abator asupra unui animal înaintea sacrificării făcută cu scopul de ameţire. se execută fie prin lovire puternică a capului cu un ciocan. gennan – a produce) lipsa posibilităţii de a produce spori. (fr. a + sitos – hrană. cu alte specii de Aspergillus. a + sporon – sămânţă. lipsa de coordonare în vederea unei acţiuni.sămânţă. (gr. post. care nu produce simptome. (gr. (gr. a + sialon .salivă) lipsa salivei. absenţa totală sau parţială a conjugării sau împerecherii cromozomilor omologi în profaza I a meiozei. numit aspergilom. aspergillus – mănunchi de busuioc. încorporarea substanţelor nutritive de către organism.ASIALIE ASIMETRIE ASIMILABIL ASIMILAŢIE (gr. aparat sau instalaţie folosită pentru efectuarea asomării. defect de emisiune a spermei prin absenţa secreţiei sau prin imposibilitatea ejaculării. relativ benign. klinein – a înclina) lipsa tendinţei capului fetusului de a se angaja în timpul expulzării prin bazin păstând distanţa egală între sacrum şi pubis. lipsa paralelismului între axul capului fătului şi axul longitudinal al bazinului matern. mai puţin frecvent. tulburări ale motilităţii manifestate prin imposibilitatea de a face simultan mişcări elementare. micoză provocată de diferite speciile de Aspergillus. rezultă cromozomi univalenţi. se poate manifesta prin constituirea unui ghem micotic. ciupercă din metal folosită la stropit) gen de ciuperci ascomicete cuprinzând multiple specii. fără simptome. a + sperma . sin. neconsum voluntar de hrană. deformând realul pentru a-l face asemănător unei scheme mentale. (lat.naştere). activitatea mentală a copiilor. acid acetilsalicilic. mâncare). enzimă care catalizează hidroliza grupei amidice din molecula asparaginei. (gr. Aspergillus fumigatus sau. ASIMPTOMATIC ASI APSĂ ASI CLITISM ASI ERGIE ASISTOLIE ASITIE ASOMARE ASOMATOR ASOCIAL ASPARAGI AZĂ ASPERGILLUS ASPERGILOZĂ ASPERGILOZĂ PULMO ARĂ ASPERMATOGE EZĂ ASPERMIE ASPIRI Ă ASPOROGE 68 . absenţa oricărei simetrii. producerea unei sperme necorespunzătoare cantitativ şi calitativ. incapacitatea unui organ de a desfăşura o sistolă completă. genesis . se spune despre o persoană incapabilă să se adapteze normelor de viaţă în societate. fie prin curent electric sau prin alte mijloace. a + syn – împreună. care poate fi asimilat. infecţie a parenchimului pulmonar cu o ciupercă microscopică.

sin. a + stigma . eschilă. care înconjoară centrosomul în mitoză şi meioză. fibrele sau microtubulii asterieni care radiază în citoplasmă sunt organizate de partea distală a centriolului. au simetrie radiară. ex steaua de mare. constituită din cinci antimere. agent care poate provoca accese de astm. homarilor. zone sau puncte din tractul aerofor a căror excitaţie provoacă astm. criză de sufocare survenită mai ales noaptea la bolnavii cu insuficienţă cardiacă. clasă din încrengătura Echinoderma. crabilor).ASTACI A ASTAZIE ASTEATOZĂ ASTE IC ASTE IE ASTER pigment roşu carotenoid care se găseşte în corpul crustaceilor (racilor. multiplicarea exagerată a celulelor nevroglice denumite astrocite. 1.staţiune) pierderea facultăţii de a menţine corpul în poziţie vetricală (patrupedală la animale). sub formă de stea. ASTERIDE ASTIGMATISM ASTM ASTMOGE ASTM CARDIAC ASTM EOZI OFILIC TROPICAL ASTRAFOBIE ASTRAGAL ASTRAGAL ACCESORIU ASTRAGALECTOMIE ASTRAGALO-CALCA EA ASTRAGALO.punct) defect de curbură a mediilor refrigerente ale ochiului cauzând imposibilitatea convergenţei într-un singur punct a razelor homocentrice. evacuarea acestuia din plămâni făcându-se cu dificultate. formând o tumoare. în fracturi. (gr. frică de furtună. 2. stare patologică în care există o nevoie intensă de aer. frică de fulgere şi tunete. cu formă pentagonală sau de stea.AVICULAR ASTRI GE T ASTROCITOM ASTUPARE AŞCHIE 69 . calcaneo-astragalian care se referă la astragal şi la osul navicular sau scafoidul tarsian. a + stasis . sunt birefringente. mică bucată de lemn sau metal pătrunsă accidental sub piele ori sub unghie. (gr. osul trigon excizia astragalului sin. figură simetrică. diminuare patologică a capacităţii de efort fizic şi psihic. os tarsian numit şi talus. lipsa de secreţie grăsoasă a pielii normale. sin. sinonim cu xeroză. persoană suferind de astenie. obturarea unui canal sau a unei cavităţi prin acumulare de materii. os de formă cubică din care cauză în antichitate astragalul de miel era utilizat ca zar în jocurile de noroc. care produce retractarea ţesuturilor prin precipitarea sau coagularea reversibilă a proteinelor de suprafaţă. fragment rezultat prin "explozia" osului. medicament cu acţiune locală. pneumonia eozinofilică tropicală. cu stază pulmonară.

. piesă sau placă metalică ce se fixează în şuruburi sau prin ligaturare pe cele două fragmente ale unui os fracturat pentru a le menţine în poziţie normală. sin. lipsa congenitală a mamelonului..). antitrombină. determină ateroscleroză. indiferenţă. după reducerea fracturii.1926). calmant. ATAC ATACTIC ATA ASIU. medic veterinar. în limbaj curent. apoplexie (atac cerebral).. care produce dispariţia agitaţiei. acces brusc care marchează debutul unei maladii sau care survine în cursul evoluţiei sale. dezvoltarea incompletă a buzelor. a studiat transmiterea energiei nervoase. observată la naştere. carton. înhămarea sau înjugarea animalelor la un vehicul. termen utilizat pentru a denumi o leziune arterială cronică sub formă de focare care conţin o masă ca o cocă.AŞTEPTARE metodă care constă în a lăsa să acţioneze mijloacele naturale de apărare ale organismului şi de a nu folosi decât mijloace igienice şi dietetice. sin. plasată în afara corpului pentru a se corija o diformitate sau pentru a se menţine imobile fragmentele unui membru fracturat ori luxat. piele tăbăcită etc. până la apariţia unui simptom semnificativ care impune un tratament corespunzător. metal. prefixe de origine greacă pentru incomplet. ATELO. prin care se menţin caracterele At. planşetă mai mult sau mai puţin rigidă (lemn. 2. ATELĂ ATELAJ ATELECTAZIE ATELIE ATELOCARDIE ATELOCHEILIE ATELOGLOSIE ATELOG AŢIE ATELORAHIDIE ATEROGE ATEROM 70 . (1968 . 2. indicând insuficienţa în dezvoltarea unui organ sau a unei părţi a corpului. care se referă la ataxie. unul din fondatorii fiziologiei animale româneşti. cu criză cerebrală. dezvoltarea incompletă a limbii. dezvoltarea incompletă a mandibulei. 1. dezvoltarea incompletă şi defectuoasă a coloanei vertebrale. ereditate ancestrală fundamentale. a iniţiat fiziologia muncii. 1. sindrom pulmonar secundar al unei obstrucţii bronşice.. dezvoltarea incompletă a cordului. imposibilitatea sau dificultatea coordonării mişcărilor active. profesor universitar. care nu este regulat sau obişnuit. 1. abr. linişte morală. neuroleptic. grunjoasă şi care leziune duce la indurarea pereţilor arteriali. chişti dermici care conţin o masă ca o cocă. proces anatomopatologic constând în turtirea alveolelor pulmonare. în limbaj clinic. detaşare.. 2. IOA ATARACTIC ATARAXIC ATARAXIE ATAVISM ATAXIC ATAXIE ATEL. care suferă de ataxie.

(gr. a + tokos .ATEROMATOZĂ afecţiune cronică a arterelor produsă prin depozitarea lipidelor şi a sărurilor de calciu în straturile profunde ale intimei sub formă de plăci ateromatoase cu conţinut gălbui şi păstos. prescurtare folosită pentru (serviciul de) terapie intensivă. care şi-a pierdut tonusul normal. susceptibil să intre în combinaţii chimice. ATEROSCLEROZĂ ATETOZĂ A. parezia prestomacelor. recesus epitimpanic. obişnuit.I. sin. în sens larg. trecerea staţiune – decubit şi invers. iar în dentistică pentru toaleta gingivo-dentară. etajul superior al cutiei timpanului conţinând capul ciocanului şi corpul nicovalei. sin. stratul de gaze care înveleşte globul terestru. pozitia unui animal care stă pe loc. unele organe contractile. (ital. monstru cu două capete contigui ataşate la un gât scurt. prima vertebră a coloanei situată între occipital şi axis. putând duce la obstrucţii sau rupturi vasculare. antroaticotomie. sin.dublu). în perioada de repaus. sub formă de jet sau nor. unic şi incomplet dezvoltat. absenţa secreţiei glandei tiroide. mai specific. sindrom de natură extrapiramidală care afectează mai ales extremitatea distală a membrelor şi faţa. se compune dintr-un nucleu ce cuprinde particule neutre şi particule pozitive şi dintrun strat periferic cu particule negative. aparat destinat să disperseze un lichid în particule foarte mici. poziţia aşezat etc. atlas + didimos . cea mai mică particulă a unui corp simplu. lipsit de tonus. sin. în medicină se folosesc diferite tipuri de atomizoare pentru administrarea unor medicamente. orice strat gazos care înveleşte un astru. v. atitudinile pot fi: staţiune. epitimpanită. miatonie. deschiderea aticei prin trepanaţia temporalului.T. care se referă la atlas şi la axis. diminuare a stării de tensiune relativ fiziologică pe care o au. prin extensie. proces patologic complex caracterizat prin formare de aterom cu reacţie scleroasă secundară. attitudine). decubit. care nu evoluează după anumită schemă.naştere) sterilitate feminină. absenţa congenitală a glandei tiroide şi. (gr. neutru electric. varietate de otită medie în care inflamaţia acută sau cronică se referă în primul rând la atică. ATICĂ ATICITĂ ATICOA TROTOMIE ATICOTOMIE ATIPIC ATIROIDIE ATITUDI E ATLAS ATLOIDO-AXOIDIA ATLODYM ATMOSFERĂ ATOCHIE (ATOKIE) ATOM ATOMIZOR ATO ATO IC ATO IE ATO IE MUSCULARĂ ATO IA PRESTOMACELOR 71 . care nu este cu aspect normal.

absenţa congenitală a părului. tulburări cronice de nutriţie întânite la sugari în urma unor boli şi mai ales în urma diareii de lungă durată. foarte maleabil.T. nepermeabilizarea unui orificiu natural. auriculotomie. sin. rezistent la acizi. AUDIOFO AUDIOGRAMĂ AUDIOLOGIE AUDIOPROTEZIST 72 . care ţine de cavitatea atrială a inimii. ele sunt situate la baza cordului fiind despărţite de peretele interarterial. a + trizis . unde A este o purină. abr. acid adenozintrifosforic. se folosesc oasele craniului pentru transmiterea vibraţiilor sonore nervului auditiv. compuşii săi au proprietăţi antiseptice puternice. riboza. 2. intoxicaţie cu atropină sau beladonă. nu provoacă traumatism. urmată de concentrarea şi flocularea lor în citoplasmă. sărurile se folosesc încă în tratamentul reumatismului. coenzimă care participă la numeroase reacţii. sub formă de colir. ATRAUMATIC ATREPSIE ATREZIE ATRIAL ATRIHIE (ATRIHOZĂ) ATRIOTOMIE ATRIŢIE ATRIU ATROCITOZĂ ATROFIC ATROFIE ATROPI Ă ATROPI ISM ATROPI IZARE Au. cele două cavităţi cardiace situate în spatele ventriculelor. lipsit de toxicitate. lipsit de troficitate. eliberarea. adaptarea. scăderea volumului celulelor. sub formă de aliaj cu argint şi cupru. iar în oftalmologie. inoxidabil în aer. dar sunt toxici. ocupaţia presupune alegerea. simbol chimic pentru aur. cu acţiune parasimpaticolitică administrat sub formă de săruri solubile pe cale orală sau subcutanată.ATOPIC ATOXIC A. aurul este folosit în dentistică. R. o lipsă de dezvoltare sau degenerescenţă unei formaţiuni anatomice. absorţia prin membrana celulară a unor micele coloidale şi a altor substanţe. controlul eficienţei imediate şi permanente a protezei auditive şi educaţia protetică a deficientului de auz. 1.un grup fosfat. P. (gr. adenina. ţesuturilor sau organelor ca urmare a unor tulburări metabolice. eroziunea pielii sau a unei alte suprafeţe prin frecare. reprezentare grafică a frecvenţelor şi intensităţilor sonore percepute de bolnav în timpul examenului audiometric. 3. specialist care se ocupă cu aparatele necesare celor cu deficienţă de auz. indicând o imperforaţie congenitală a unui lumen. ştiinţa care studiază auzul.o pentoză. mai ales administrarea de picături în ochi pentru dilatarea pupilelor. reacţionează la anumiţi agenţi de mediu prin reacţii alergice. incizia atriului care se face în cursul unor intervenţii pe cord. alcaloid extras din beladonă. hidroliza oricăreia din legăturile terminale fosforice este însoţită de o degajare de energie liberă fără traumatism. pentru dilatarea pupilelor. aparat acustic destinat persoanelor care suferă de surditate.gaură) termen generic. cu structura schematică A-R-P-P-P. metal preţios.P. administrarea de atropină în scop terapeutic.

se caracterizează prin ecolalie. manifestate la doze foarte mici. pseudoturbare. sin. eventual forme respiratorii şi septicemice. simptom prodromal la un atac de epilepsie. AUTISM AUTISM I FA TIL 73 . participă la unele procese fiziologice şi intervin adesea împreună în diferite procese patologice (inflamaţii. dacă ea se dezvoltă.AUDIOVIZUAL AUDITIV AUDIŢIE AUJESZKI care se referă la transmitere prin auz şi văz.. acţiunea de a asculta sau de a auzi. care îl conţine sau care îl utilizează. inversarea pronumelor. alergii etc). autism care există de la naştere sau începe aproape întotdeauna în cursul primelor treizeci de luni de viaţă. aplicând urechea pe partea ce trebuie examinată sau cu ajutorul unui stetoscop (mediată). atriotomie. referitor la auz. examen medical ce constă din ascultarea zgomotelor ce se produc în interiorul corpului. percepţia sunetelor. psihoză infantilă. au acţuni multiple. 1. pleistocenului în sudul şi estul Africii. partea din electrocardiogramă care corespunde activităţii atriului. AUROTERAPIE AUSCULTAŢIE AUSTRALOPITEC AUT. sin. AUTO. vorbirea este întârziată şi.. apărut la începutul AURĂ AURIC AURICUL AURICULAR AURICULOGRAMĂ AURICULOTOMIE AURICULOVE TRICULAR AURIFICARE AURO. infecţioasă inoculabilă comună mai multor specii de animale produsă de un virus specific şi manifestată prin encefalită. care se referă la auriculele şi ventriculele inimii. isterie. sin.. nivelul de inteligenţă variază de la întârziere importantă la normal sau chiar peste normal. care se referă la ureche sau la urechiuşă ori auricul cardiac. foarte intense. (gr. cel de-al cincilea deget sau degetul mic (minimus). boală. sindromul Kahner. fosil.sfărâmare) liza unor porţiuni din corp prin fermenţi proprii. sin. sin. substanţe care se găsesc în mod normal în organism. astm. atriogramă. AUTOCLAZIE AUTACOIZI prefixe de origine greacă pentru „sine însuşi”. auscultarea poate fi directă (imediată). primul hominid primitiv.... autos + klasis . care se referă la aur. diverticul care prelungeşte atriul drept sau stâng. 2. răspunsurile la stimulii auditivi şi uneori la cei vizuali sunt anormale şi survin de obicei grave dificultăţi de înţelegere a limbajului vorbit. prefix pentru aur. imaturitatea structurii gramaticale şi incapacitatea folosirii termenilor abstracţi.. crizoterapie. procedeu stomatologic de obturare dentară ce constă în umplerea cavităţii cariei cu aur pur. paralizia bulbară infecţioasă. pierderea contactului cu realitatea şi scufundarea în lumea trăirilor interioare. prurit.

să aglutineze globulele roşii din propriul sânge. care se produce sau se dezvoltă fără intervenţiii străine. unirea unor gameţi masculi şi femeli produşi pe aceiaşi plantă. plantele hermafrodite cu polenizare directă se numesc autogame. care se formează în organism.AUTIST AUTOACUZARE care se referă la autism. observarea de sine şi analiza unei tulburări mentale şi a circumstanţelor care o condiţionează. antigen autolog. fuziunea unor gameţi masculi şi femeli produşi de acelaşi individ. fuziunea gameţilor masculi şi femeli produşi în aceiaşi floare la plantele hermafrodite. de obicei cilindric. cu închidere ermetică. care sunt capabile. poliploid complex în care este combinată autopoliploidia cu alopoliploidia. folosit pentru sterilizare prin vapori sub presiune a mănuşilor. substanţă cu proprietăţi antigenice (imunogen) eliberată de propriul organism. reacţia unei celule sau substanţe datorită influenţei unui produs sau unei secreţii proprii. în psihiatrie. autos + klasis . sterilizare prin vapori de apă sub presiune a unor materiale şi instrumente medicale. pansamentelor. aglutinine prezente în ser. ansamblul de macanisme interne prin care organismul reuşeşte să îşi menţină echilibrul biologic normal. în special dintr-un ţesut sau organ infectat ori lezat. care suferă de autism. anticorpi care apar prin stimularea manifestată de un antigen provenit din propriul organism (autoantigen). AUTOAGLUTI ARE AUTOAGLUTI I Ă AUTOALOPOLIPLOID AUTOA ALIZĂ AUTOA TICORPI AUTOA TIGE AUTOAPĂRARE AUTOCATALIZĂ AUTOCLAV AUTOCLAVARE AUTOCLAZIE AUTOCOMPATIBILITATE AUTOCRITICĂ AUTOFAGIE AUTOFECU DARE AUTOGAMIE AUTOGE 74 . sin. instrumentelor etc. (gr. consum din propriile rezerve când organismul este supus inaniţiei. recipient de metal. un asemenea genotip integrează seturi cu numere variabile de cromozomi şi de origini diferite. este vorba aproape întotdeauna de melancolici sau de alcoolici. facultatea de a aprecia propria comportare şi propriile acţiuni. sin. autofecundare în care doi nuclei fraţi fuzionează în cadrul aceleiaşi celule. catalizarea unei reacţii datorită chiar produselor rezultate din reacţie.sfărâmare) liza unor porţiuni din corp prin fermenţi proprii. anticorpi autologi. varietate de delir în care subiectul se acuză de fapte rele imaginare sau exagerate faţă de realitate. cu pereţi groşi. în unele condiţii. adunarea spontană şi aderarea între ele a eritrocitelor în momentul recoltării sângelui.

indigen.a strica. intoxicaţie prin produşi de metabolism ai propriului organism. produs sau component provenind de la acelaşi organism 2. AUTOHTO AUTOIMU ITATE AUTOI COMPATIBILITATE AUTOI FECŢIE AUTOI FESTARE AUTOI TOXICAŢIE AUTOGREFĂ AUTOLIZĂ AUTOLIZI E AUTOLOG AUTOMATISM AUTOMATIZARE AUTOMUTILARE AUTO OMIE 75 . în medicină. care trăieşte acolo unde este născut. autoimunizarea poate duce la stări patologice. acuzare în justiţie) ori pentru obţinerea unor avantaje. de a străbate stilul şi de a fecunda ovulele proprii. ce survine în unele cazuri de alienaţie mentală. (gr. interesate. automatism cardiac (forma cronotropă). sau i. fie normali. mutilarea voluntară. a corupe. fie anormali. ţesut transplantat dintr-o parte în alta a unui organism. executarea unor acte fără ca voinţa să poată interveni. a devasta. este practicată uneori de subiecţi care vor să scape de uinele obligaţii sau responsabilităţi (serviciu militar.m.c. printre care lupusul eritematos acut diseminat. se spune despre o infecţie contractată în locul unde trăieşte bolnavul. termen pentru a indica un neoplasm provenit din celule care apar în mod normal în organul respectiv. fie prin creşterea virulenţei microbilor declanşează îmbolnăvirea organismului. sin. dat fiind repetarea sa foarte frecventă. fenomen în care proteinele organismului se desfac datorită unor enzime care iau naştere în celulele propii. liza propriilor eritrocite de către serul sanguin propiu.AUTOGREFĂ AUTOHEMAGLUTI ARE AUTOHEMOLIZĂ AUTOHEMOTERAPIE implantarea într-un organism a unei porţiuni dintr-un ţesut preluat din acelaşi organism.sânge + therapeia) metodă de tratament în care se utilizează sângele propriu prin recoltare dintr-o venă şi introducerea lui imediat pe cale s. lizine care produc distrugerea eritrocitelor propii. autos + infesto(are) – a ataca. (gr. autos + inficio-feci-fectum-ere. stare care rezultă din imunizarea unui subiect faţă de structuri proprii. 1. transformarea unei activităţi voluntare în activitate automată. autos + haima . sin. fenomen care constă în inhibarea polenului propiu de a germina. automatismul ambulator este impulsul manifestat prin mers până la epuizare. simptom observat în turbare la câine. autoaglutinare. (gr. independenţă funcţională. molipsire) îmbolnăvire prin microbi care s-au găsit în organism de mai mult timp şi care în anumite împrejurări – fie prin slăbirea rezistenţei organismului. a face pagubă) infestare cu un parazit care este deja în organism indiferent în ce stadiu se găseşte. se poate pune în evidenţă prin prezenţa de anticorpi faţă de structurile proprii.

îndeosebi după culoarea penajului. autoamputarea unei părţi a corpului.AUTOPLASTIE AUTOPODIU implantare de grefon propriu. prelevat înaintea unei intervenţii chirurgicale sângerânde sau stocat în prealabil în vederea unei operaţii. sin. eidos – asemănător) fenomen prin care se face o multiplicare a numărului de cromozomi somatici. capabilă să-i împiedice funcţionarea şi dezvoltarea. mărirea garniturii de cromozomi. toxină produsă în organism. metodă modernă de cercetare. dar nu sunt legaţi de sex. el este sistematizat în: bazipodiu (carp şi tars). fenomenul este un reflex declanşat de o excitaţie care provoacă o violentă contracţie musculară. este o practică relativ curentă datorită pericolelor infectării cu hiv prin tranfuzie. care este capabil să-şi procure hrana. tratament cu vaccinuri preparate din germeni proveniţi chiar de la bolnavi (autovaccin). concomitent muşchiul extensor formează o diafragmă homostatică. examinarea unui cadavru după deschiderea cavităţilor şi disecarea corpului în vederea stabilirii cauzei morţii. sugestie apărută spontan la o persoană. independent de substanţele organice din mediu. transfuzia la o persoană a propriului sânge. imaginea se obţine pe o peliculă de emulsie fotografică. sin. însuşire a unor rase sau hibrizi de păsări care permite recunoaşterea sexului de la vârste timpurii după caracterele de exterior. autointoxicaţie. cei 44 autozomi formează 22 perechi de cromozomi identici. denumire pentru definirea regiunii distale a membrelor de la carp la tars în jos. termen utilizat în medicina omului. (gr. fiind prezenţi atât la fetele cât şi la băieţii care provin din aceeaşi descendenţă. fragmentul de ţesut folosit în autoplastie. sin. necropsie. exceptând cromozomii sexuali (heterocromozomi). vaccin preparat din produsele recoltate de la organismul căruia se va administra sau la alte animale din acelaşi lot. autos + polys – mult. fiecare din cromozomii ce alcătuiesc patrimoniul genetic al unei persoane. care opreşte hemoragia. autointoixicaţie. bazată pe studiul imaginii fotografice a localizării în ţesuturi a unei substanţe radioactive. omul are 44 autozomi şi 2 cromozomi sexuali. în afară de orice influenţă străină. metapodiu (metacarp şi metatars) şi acropodiu (zona falangiană). prin sinteza substanţelor organice direct din materialul anorganic. împerecherea în meioză a cromozomilor de la acelaşi părinte într-un alopoliploid. AUTOPOLIPLOIDIE AUTOPSIE AUTORADIOGRAFIE AUTOSEXARE AUTOSI DEZĂ AUTOSUGESTIE AUTOTOMIE AUTOTOXEMIE AUTOTOXICOZĂ AUTOTOXI Ă AUTOTRA SFUZIE AUTOTRA SPLA T AUTOTROF AUTOVACCI AUTOVACCI ARE AUTOZOM 76 .

ca şi în celulele spermatice.V. sin.AUXILIAR AUXI Ă AUXOCIT AUXOLOGIE AUXOPATIE AUXOTROF AUZ A. ayxe + pathos) tulburări de creştere. scorbut. disciplină care studiază creşterea organismelor. AVIRULE T AVITAMI OZĂ AVITAMI AVITAMI AVITAMI AVITAMI AVIVARE OZĂ B1 OZĂ C OZĂ D OZĂ PP A. seminţe. pelagră. unde suferă un proces de resorbţie. simbol pentru derivaţia unipolară augmentată. substanţă organică regulatoare a creşterii plantelor. AVORT AVORT PARATIFIC AVORTO 77 . (gr. beriberi.V. de unde printr-un sistem special de transport. care se referă la păsări. repulsie declanşată instinctiv. (gr. în care electrodul explorator este fixat pe gamba stângă. în acest caz. expulzarea din cavitatea uterină a produsului de concepţie până în luna a IV-a inclusiv. procedeu chirurgical care constă în excizia buzelor unei plăgi (care se doreşte a fi reunite prin sutură) sau a unei suprafeţe de ţesut. (lat. derivaţia unipolară în care electrodul este fixat pe braţul stâng. mumifiere. maceraţie. sin. rahitism. orice afecţiune sau ansamblu de tulburări cauzate de lipsa uneia sau a mai multor vitamine. polen. este condusă spre celulele din zonele de creştere. abr. abr.V. acesta poate fi reţinut în uter. putrefacţie. este produsă în fructe. i se atribuie un rol nedefinit clar încă în fiziologia reproducţiei. care este lipsit de virulenţă. denumirea primelor stadii ale celulelor sexuale. Termen care defineşte un microorganism mutant defectiv nutriţional care a pierdut capacitatea de a forma enzime ce catalizează o reacţie în producerea unui constituient celular necesar. AVIAR AVIDI Ă lucrător sanitar de nivel neprofesional. sin. din care fac parte păsările. produs de concepţie care nu îşi mai continuă dezvoltarea în cavitatea uterină din cauza întreruperii gestaţiei.vorbire). sin. glicoproteină existentă albuşul de ou. a aripilor şi a sângelui cald. vârful tulpinii şi al rădăcinii.F. clasă de vertebrate superioare. caracterizate prin prezenţa penajului.L. semnalată şi în oviduct la găini. care ajută pe cei având calificare. dezgust. atrioventricular (folosită mai ales în electrocardiografie). avort provocat de salmonele. simţul auzului. pentru favorizarea cicatrizării. AVERSIU E AVES A. abortus – a naşte înainte de vreme). ayxe + logos . în frunze tinere şi mai ales în mugurii în dezvoltare. ori poate fi eliminat mort sau neviabil.

A. a doua vertebră cervicală care este prevăzută cu o prelungire (apofiză odontoidă) în jurul căreia se execută mişcările de rotaţie ale atlasului. fiinţele vii care au nevoie de oxigen nu pot trăi într-un mediu format numai din azot. AVULSIE AX CEREBROSPI AL AX. derivate de la furan. 1. în mecanică. adâncitură anatomică structurată între partea superioară şi internă a braţului şi peretele lateral al toracelui. nitrogen. (gr. sin.. axon – axă + nema . într-un an această bacterie poate fixa 20-40 kg azot per hectar. regiune axilară. vitamina B12.teacă) membrană care acoperă axoplasma. (lat. pierderea unui membru sau a unei porţiuni din organism prin smulgere. vitamina A. reală sau fictivă. AXIS AXOLIT AXOPLASMĂ AXU GIA AZAPERO A AZIGOS AZIGOS (VE A) AZOTOBACTER AZOLI AZOOSPERMIE AZOT AZOTEMIE AZOTURIE 78 . sin. riboflavina. creşterea. azotul organic este mineralizat şi folosit de către plantele superioare. biotina. tiofen sau pirol şi care conţin. animal de laborator lipsit de orice germen saprofit sau respectiv patogen. axon – axă. cuprinzând encefalul şi măduva spinării. în cantitate mare. N şi O sau N şi S. axium – ax. etc). 2. AXĂ AXO AXOLEMA AXO EMA AXE IC AXEROFTOL AXIAL AXILAR AXILĂ în E. (gr.grăsime) grăsime de porc. cele două vene cave. lemma . combinaţii cu cicluri de 5 atomi. pe laturile coloanei vertebrale toracice.fir) partea axială a cromozomului.G. care se refră la axa unui corp. (gr. fiecare dintre cele trei vene impare care leagă. nevrax. în jurul căreia se poate efectua rotaţia unui corp. mielencefal. element chimic răspândit în atmosferă. osie + unguen . (gr. bacterie aerobă din sol care fixează azotul liber din aer. partea sistemului nervos conţinută în craniu şi în canalul rahidian. sin. stadiul larvar acvatic al unei specii de salamandre. această bacterie secretă produşi stimulatori pentru creşterea plantelor (acidul pantotenic. absenţă totală de spermatozoizi în spermă.C. în sânge a produşilor de excreţie azotaţi: uree. superioară şi inferioară: marea venă azigos la dreapta şi cele două vene mici azigos la stânga. tiamina. care se referă la axilă. sin. sedativ utilizat pentru tranchilizarea animalelor la transport (la porci). prelungirea celulei nervoase care conduce influxul nervos de la corpul celulei în sens centrifug. transformându-l în azot uşor asimilabil de către plante. eliminarea exagerată de produşi azotaţi în urină. axon + plasma – formaţie) protoplasma axonului. după moartea bacteriei. simbol pentru derivaţia unipolară în care electrodul explorator ester fixat pe braţul drept. acidul nicotinic. pereche) fără pereche.R.V. linia dreaptă. a + zygos – jug. ca heteroatomi. uraţi etc.

asociată câteodată cu extensia celorlalte degete. cu endocarp nesclerificat. simbolul unităţii de intensitate sonoră bell. bolnav de tuberculoză care elimină bacili tuberculoşi în spută. arătând o leziune a fascicolului piramidal. rezecţia parţială a rectului în cancer. 1. prin intermediul unei căpuşe şi manifestată prin febră. în care se găsesc una sau mai multe seminţe. examinarea unor organe. care se referă la bacili. provocată de o excitaţie mecanică a marginii externe a plantei. produse patologice pentru a pune în evidenţă prezenţa bacililor.B B Ba. inversia sau reversia (prin mutaţie) a unei gene mutante în forma sa originară. grupă sanguină. â BABEUR BABI SKI (SEM UL) BACĂ BACIL BACIL PIOCIA IC BACILAR BACILEMIE BACILIFORM BACILLUS PERTUSSIS BACILOSCOPIE BACILOZĂ BACILUL PESTEI BACILURIE BACITRACI Ă BACK-MUTAŢIE trecerea bacililor în urină. uneori insuficienţă renală. fruct cărnos. în formă de bacil (bastonaş). β BABCOCK (OPERAŢIA) BABESIOZĂ 1. anemie hemolitică. numele dat de obicei pentru bacteria Pseudomonas aeruginosa. semnul lui Babinski este patologic după vârsta de 18 luni. icter. extensia lentă a halucelui. schimbare ereditară într-o genă mutantă care restaurează secvenţa originară a nucleotizilor. dejecţii. hemoglobinurie. Yersinia pestis – agentul ciumei (pestei). boală produsă de un protozoar din genul Babesia. sin. bacterie în formă de bastonaş. a doua literă a alfabetului grec. antibiotic cu spectru folosit în general ca biostimulator. sin. simbolul chimic al bariului. în mod normal se produce flexia degetelor. transmisă ocazional la om de la animale. 2. afecţiune provocată de un bacil. 79 . lapte degresat şi acidulat prin fermentaţie lactică. Bordetella pertussis. cu miez (mezocarp) suculent. trecerea bacililor în sânge. 2.

activitatea acidifiantă a bacteriei lactice. prezenţa de scurtă durată a unor bacterii în sânge neurmată de fenomene de localizare secundară. substanţă care provoacă moartea bacteriilor. în formă de bacterie. din grupa protitelor inferioare (procariote). bacterie care necesită oxigen elementar liber pentru existenţa ei bacterie care nu necesită prezenţa oxigenului liber sau dizolvat pentru metabolism. virus care trece filtrul pentru bacterii. capabil să împiedice multiplicarea bacteriilor. hidrogen sulfurat etc. liza microbilor sub acţiunea unor substanţe din organism. formând în special acidul lactic. la conservarea furajelor. bacterie autotrofă care foloseşte ca donator de electroni substraturi anorganice oxidabile. utilizând culturile.). bacterie din sol (Bacillus denitrificans). nume dat în mod curent bacilului cărbunelui (Bacillus anthracis). bacterie care are capacitatea de a forma pigmenţi. microorganism unicelular din genul Schizomycetes. care produce diferite boli la oameni. o singură celulă bacteriană poate fi lizogenică pentru mai mulţi profagi. animale sau plante. eliberându-se azotul molecular. reduce nitraţii şi nitriţii. descompunându-le până la apă. o proteină produsă de o bacterie care este toxică pentru alte tulpini înrudite. bioxid de carbon. produs sau substanţă care provoacă moartea bacteriilor. anticorpi cu afinitate pentru un microorganism şi capabili să-i provoace liza.BACK-CROSS BACTERICID BACTERIE BACTERIE AEROBĂ BACTERIE A AEROBĂ BACTERIE CELULOLITICĂ BACTERIE CHEMOTROFĂ BACTERIE CROMOGE Ă BACTERIE DE PUTREFACŢIE BACTERIE DE ITRIFICATOARE încrucişarea unui hibrid cu unul dintre părinţi. fixarea bacteriilor în corpul animal în diferite organe. funcţii. bacterie care posedă în genomul său un virus – profag. bacterie care descompune carbohidraţii. condiţii de viaţă etc. bacterie care degradează celuloza din resturile vegetale în compuşi mai simpli. care segregă ca markeri bacteriali şi ocupă loci specifici. metan. BACTERIE LACTICĂ BACTERIE LIZOGE Ă BACTERIE PATOGE Ă BACTERICID BACTERIDIE BACTERIEMIE BACTERIFORM BACTERIOCI BACTERIOFAG (FAG) BACTERIOLIZĂ BACTERIOLIZI E BACTERIOLOGIE BACTERIOPEXIE BACTERIOSTATIC 80 . este folosită în industria alimentară. ramură a biologiei care are în studiu bacteriile (structură. microscopia etc. bacterie care atacă substanţele organice şi animale. care are proprietatea de a liza unii microbi având o strânsă specificitate. care în absenţa oxigenului. inoculările. invizibil cu microscopul obişnuit. în aceste condiţii nitraţii sunt utilizaţi ca acceptori de hidrogen.

(gr. servind la exploatarea şi dilatarea sfincterului Oddi. salivă mai mult sau mai puţin vâscoasă sau spumoasă.L. dimercaptopropanol.trestie de zahăr). utilizarea terapeutică a băilor de diverse temperaturi. aşternut sau gunoi. a unui sistem destinat să exploreze sistematic. antidot în intoxicaţiile cu metale grele. metodă de explorare folosită în cardiologie. febră..A. bacil din familia Bacteriodaceae. nisip. 1. BALA BALA BALA BALA . procedeu profilactic. sin. ejectarea sângelui şi trecerea lui în vasele sanguine mari. radiaţii solare. mecanică sau electrică.. ceea care se referă la gland şi la prepuţ. apariţia defectului se datoreşte contaminării laptelui cu bacterii familiile Bacillacae şi Enterobacteriaceae. care se referă la glandul penisului. 2. tijă maleabilă. (fr. deplasare în plan paralel. senzaţie de preaplin la nivelul stomacului sau în altă parte a abdomenului. gram negativi anaerobi. în mod gradat.. produsă de obicei de acumulare de gaze în stomac sau intestin. abr. BALA O. balanos . ajunse în lapte din furaje. care se scurge în manieră incontrolabilă din gura bătrânilor sau a bolnavilor cu turbare ori în crize de epilespie. boală profesională observată la cei care manipulează reziduuri uscate de trestie de zahăr care se manifestă prin tulburări respiratorii: tuse. a mişcărilor foarte discrete ale corpului uman produse prin contractarea inimii. gradată în milimetri. inclusiv a băilor de nămol. BALA OPREPUŢIAL BALA SIERE BALE BALEIAJ BALISTOCARDIOGRAFIE BAL EOTERAPIE BALO ARE 81 . organe senzoriale şi regulatoare ale zborului la diptere. aplicarea razelor infraroşii sau ultraviolete. bursită poplitee. IC ITĂ O . cu ajutorul unui balistocardiograf..gland) inflamaţia mucoasei glandului penisului. ele provin din reducerea şi transformarea perechii a doua de aripi şi au forma unor măciuci. British Antilewisite. a lua. bacteria + trepein – a apuca. dispnee. (gr. rezultatul înregistrat este balistocardiograma şi completează datele furnizate de alte metode grafice. terapeutic sau anestezic. un câmp sau o zonă determinată (în particular. bagasse. sin.BACTERIOTOXI Ă BACTERIOTROP BACTERIURIE BACTEROIDES BADIJO ARE BAGASOZĂ BAKER (CHISTUL) BAKES (DILATATORUL) B. cu capătul în formă de olivă..POSTITA toxină elaborată de o bacterie. cuprinzând bacili cu capete rotunjite. defect de coagulare a laptelui sau maturare a brânzeturilor manifestat prin apariţia unor goluri dese în masa coagului sau a brânzei. inflamaţia glandului şi a prepuţului. lumină artificială şi. prin extensie. prezenţa bacteriilor în urină. a se îndrepta spre) denumire dată unor substanţe chimice care se fixează în mod electiv pe bacterii. indicând relaţia cu glandul penisului. în special electrocardiograma. care permite înregistrarea. prefix de origine greacă. constând din pensularea unei suprafeţe cutaneo-mucoase cu o soluţie medicamentoasă. imagine proiectată pe un ecran).

1. fapt care se datoreşte unei gene mutante cu efect dominant situată pe heterozom. 2. toracică etc.BALO IZARE VALVULARĂ BALOTARE BALSAM BALSAMIC BA DAJ prolapsul. simptom observat la schizofrenici. reprezentate prin ramuri secundare. compresă sau imobilizare în poziţia dorită. activităţi sau discurs. de origine vegetală. orice dispozitiv sau aparat folosit în chirurgie ca mijloc de contenţie. dar în acelaşi timp aceasta nu permite pătrunderea gamaglobulinelor materne şi din acest considerent la naştere fetuşii nu posedă mijloace de apărare specifice faţă de agenţii microbieni. în psihiatrie. dispuse pe latura superioară şi inferioară a barbelor. bazată pe cercetarea flocurării serului sanguin influenţa clorurii de calciu. 2. orizontală. 1.1 mm coloană de mercur). aromatic. radii. este un mijloc de apărare al produsului de concepţie. baros – apăsare) unitatea de măsură a presiunii atmosferice echivalentă cu presiunea a 1000 dine/cm2 (1000 milibari corespund la 750. care constă înreducerea numărului de faţete ale ochilor. scurte şi fine. metodă de determinare a disproteinemiei. mişcare imprimată prin mâna examinatorului unui corp solid care se găseşte liber într-un lichid în interiorul organismului. caracter anormal la Drosophila melanogaster. de consistenţă moale. agenţilor bacterieni etc din sângele femelei la făt. compus din răşini. în medicina legală. paralele. această manifestare se exprimă clinic prin constituirea unui sindrom de clic apical sistolic. în trecut. orice medicament hipnotic derivat din acidul barbituric sau omologii săi. (gr. produs natural. filamente subţiri şi lungi care cresc oblic din rahisul penei. intoxicaţie acută sau cronică produsă de barbiturice. de compresie etc. care conţine un calmant cu astfel de proprietăţi. senzaţie dureroasă afectând o zonă alungită. 1. procedeu de identificare a petelor de spermă cu ajutorul acidului picric cu care se formează cristale de spermină. în timpul sistolei. obstacolul opus de placentă la trecerea unor compuşi toxici. 2. urmată de ciroză şi ascită. sin. BA DĂ WELTMA BA G (MALADIA) BAR BA TI (BOALA) BARAJ-BLOCAJ BARĂ BARBERIO (REACŢIA) BARBE BARBITURIC BARBITURISM BARBULE BARIERA PLACE TARĂ 82 . sin. durere în bară epigastrică. părţile componente ale penei. piesă sau bandă textilă ce urmează să fie aplicată pe o regiune a corpului ca pansament. medicament aromatic. prin extensie. sin. formând lama. întreruperea bruscă a unei mişcări. indicând o reacţie de apărare sau de ambivalenţă. uneia sau ambelor valvule mitrale refluate în atriul stâng. metaboliţilor. bruceloză. folosit pentru frecţii şi unguente sau pentru prepararea unor soluţii pe bază de alcool sau uleiuri. rami. afecţiune caracterizată prin splenomegalie şi anemie. maladia ca atare şi etiopatogenia ei sunt în prezent contestate.

sin. format dintr-o celulă sau patru celule care produc spori. tehnică de masaj. folosită ca substanţă de contrast. afecţiune produsă prin funcţia excesivă a glandei tiroide (hipertiroidie). BARLOW (BOALA) BARO. incidenţa pentru radiografia de faţa a articulaţiei lombo-sacrate.aţipire) procedeu de narcoză în care se utilizează o presiune superioară presiunii atmosferice în momentul administrării prin inhalarea unui amestec anesteziant. glandă vulvo-vaginală. ar corespunde unui din cei doi cromozomi X ai cariotipului feminin şi care în celulele somatice devine inactiv. cu hifele pluricelulare. organ caracteristic ciupercilor basidiomicete. BAROCEPTOR BARO ARCOZĂ BAROTRAUMATISM BARR (CORPUSCULUL) BARSO Y (I CIDE ŢA) BARTHOLI (GLA DA) BARTOLI ITĂ BARTO ELOZĂ BASEDOW (BOALA) BASIDIE BASIDIOMICETE BASSI I (PROCEDEUL) BASTO AŞ BATAJ 83 . receptori sensibili la lumină. (gr.BARIU 1. receptor senzorial care înregistrează o presiune externă sau o modificare a presiunii interne. hidroxid de bariu: pudră cristalină foarte toxică. insolubilă în apă. adesea provocată de gonococ sau colibacil. 2. boală infecţioasă febrilă. aflată în nucleul celulelor somatice ale mamiferelor femele şi ale femeilor. inflamaţia glandelor Bartholin. prefix de origine greacă în relaţie cu greutatea. pierdere în greutate. în timp ce conurile permit o viziune netă şi colorată. endemică în unele văi ale munţilor Anzi. ansamblul manifestărilor morbide provocate la sugar şi copilul mic de carenţa de vitamina C. cauzată de un microorganism în formă de bastonaş. baros – presiune + narkosis . prin percuţii repetate ale maselor musculare cu marginea palmei. pentru radiografia tubului digestiv. mică masă de cromatină intens colorabilă. se formează la exteriorul basidiei pe pedunculi scurţi denumiţi sterigme. tulburări cardiovasculare. astenie. parazit al globulelor roşii şi ale celulelor endoteliale. bastonaşele produc o vedere neclară şi fără culoare. iar unele cu corpul de fructificaţie foarte dezvoltat. intervenţie chirurgicală pentru rezolvarea unei hernii inghinale. exoftalmie însoţită de diverse semne oculare. mai ales sub formă gelatinoasă sau în suspensie. situaţi în zona periferică a retinei. sulfat de bariu: pudră albă. glande situate câte una de fiecare parte a jumătăţii posterioare a orificiului vaginal. se transmite prin înţepătura unui flebotom.. scorbut infantil. clasă de ciuperci – Basidiomycetes care cuprinde formele cele mai evoluate. leziune provocată de modificările bruşte şi repetate ale presiunii atmosferice. chiar în luminozitate slabă. care permite determinarea sexului cromatinian. sin. simptome caracteristice: tumefierea tiroidei.. în limbaj clinic. diaree. folosită ca reactiv de laborator. dar numai când lumina este intensă (vedere diurnă).

care serveşte de bază unui organ. care se referă la stratul cel mai profund de celule al epidermului. 1. care se referă la o bază chimică sau are însuşirile acesteia. ex. sin. 3. orice substanţă capabilă să elibereze ioni de OH. situat la joncţiunea marilor calicii. vezi pirimidine. 1. baze purinice şi pirimidinice a căror structuri diferă foarte puţin de cea a bazelor azotate normale din acizii nucleici. BAZAL BAZĂ BAZĂ EREDITARĂ BAZĂ PIRIMIDI ICĂ BAZĂ PURI ICĂ BAZE A ALOAGE BAZE AZOTATE BAZIFIL BAZICĂ BAZICRA IA BAZILAR BAZILICĂ (VE A) BAZI BAZI ET BAZIPETAL BAZOCELULAR BAZOFIL 84 . rezervor deschis de mari dimensiuni. mai ales alcalinitatea. cea mai voluminoasă dintre venele superficiale ale braţului.V. (gr. bazofil. situată deasupra cecului. fundamental. ax bazicranian. termen care denumeşte apariţia şi dezvoltarea succesivă a unor organe (frunze. care se găseşte la baza unui organ.BATAL BATIP EE BATMOTROP sin. funcţia batmotropă a miocardului este capacitatea muşchiului cardiac de a răspunde unei excitaţii la un stimul prag dar numai în anumite perioade care alternează cu perioade refractare. BAUHI (VALVULA) B. inflorescenţe) dinspre vârf spre bază. segment lărgit al căilor urinare.A. se varsă în vena humerală internă. care se referă la baza craniului. sunt compuşi heterociclici cu azot: pirimidine şi purine. (lat. valvulă situată la orificiul de comunicare dintre ileon şi colonul ascendent. spaţiul delimitat de cele două oase iliace unite anterior prin simfiza pubiană şi posterior de sacru şi coccis. abr. basis + philos – a iubi) celule sau granule celulare care fixeaza coloranti bazici. baza craniului) sau punctul de legătură al unui organ. totalitatea factorilor ereditari ai unei populaţii de animale sau unui singur individ. pelvis. 2. excipient sau pomadă. din care acestea iau naştere prin hidroliză acidă sau enzimatică. ceea care constituie baza unui organ sau structuri anatomice. 2. esenţial. 2. vezi metabolismul bazal. principiul activ al unui medicament. bloc atrioventricular 1. partea inferioară a unui organ (ex. vezi purine. v. bathys – adânc + pnein – a respira ) respiraţie adâncă. componente esenţiale ale acizilor nucleici ADN şi ARN. din care cauză miocardul nu intră în tetanie iar contracţia care se face la stimulul prag formează legea "totul sau nimic". berbec castrat. se continuă la polul inferior prin ureter.

2. discul germinativ la oul de pasăre. B6. neurolog rus (1857-1927). îngroşare considerabilă. spondilartrita anchilozantă. LARG) BEER-LAMBERT (LEGEA) lege fundamentală în colorimetrie care se referă la absorţia luminii de către o substanţă colorată traversată de un fascicul luminos. Randolph (1928) pentru a indica corpusculi heterocromatici aflaţi în unele cariotipuri. asemenea corpusculi au fost descoperiţi atât la plante cât şi la animale. provocată prin compresiunea pielii între os şi încălţăminte. noţiune utilizată de geneticianul L. (gr. B. abr. zgomote de intensitate variabilă. fiecare din contracţiile şi dilataţiile alternative ale inimii şi arterelor. dureroasă. B12. percepute în mod continuu sau intermitent. putând fi cauză de avorturi spontane repetate. BEA T (DESCHIS. factor genetic care este responsabil de apariţia semnelor caracteristice. congenitală sau consecinţa unui traumatism obstetrical. creşterea anormală a numărului de granulocite bazofile în sânge. bacil Calmette-Guerin insuficientă închidere a orificiului intern al colului uterin. urechea umană fiind capabilă să aprecieze diferenţe de intensitate de zece ori mai slabe decât un bel. denumite muşcături albastre sau portocalii la câini.S. după Bechterew Vladimir BECHTEREW (BOALA) Mihailovici.C.F.G.B. blastodiscul se găseşte într-un stadiu când segmentarea este încheiată şi când începe formarea endodermului. afinitatea unei celule sau unui ţesut pentru coloranţi bazici. Besnier-Boeck-Schaumann grup de factori de creştere printre care se numără vitaminele hidrosolubile B1. în plus faţă de numărul normal de cromozomi. 1. B2. a stratului cornos al epidermei. localizată în general pe faţa dorsală a degetelor piciorului. fracţiunea de lumină absorbită şi deci scăderea intensităţii luminoase. este proporţională cu grosimea stratului traversat. B-COMPLEX B-CROMOZOMI 1. dură. BEHIC (BECHIC) BEL BELTO 85 . ci unor cauze interne. operaţiune care constă în îndepărtarea vârfului ciocului la BECOTOMIE păsări. folosit incorect în loc de antibehic. unitatea de măsură a intensităţii sonore. B3.BAZOFILIE BĂ UŢ BĂTAIE (ZGOMOT) BĂTĂTURĂ BÂLBÂIALĂ BÂZÂIT (ZUMZET) B. BECK-DOLERIS (OPERAŢIA) tehnică de histeropexie prin fixarea ligamentelor rotunde la peretele anterior al abdomenului. bex. dificultate în vorbire caracterizată prinntr-o articulare ezitantă şi imperfectă a cuvintelor. bechos – tuse) mijloc utilizat contra tusei. în practica medicală se foloseşte decibelul. în cazul când este un ou fecundat. abr. sin. care nu se datoresc unor sunete venite din exterior. BEA T (COL UTERI ) starea unui organ cavitar menţinut deschis datorită structurii sale sau elasticităţii.

totalitatea proteinelor plasmatice cu o mobilitate electroforetică intermediară între alfa şi gamaglobuline. precum şi în medicina legală. lichid cu miros caracteristic. toxică. reprezintă 9-15% din proteinele plasmei sanguine. acută sau cronică. unicelulare şi pluricelulare.210). termen utilizat pentru a caracteriza o boală sau un proces patologic care are o evoluţie favorabilă şi uşoară. produsă de inhalarea unor produse care conţin beriliu. substanţă mult folosită în industrie. boală profesională pulmonară. BE IG ITATE BE IQUE (SO DA) BE ETT (FRACTURA) BE TO BE ZE BE ZIDI Ă BE ZOE COLOIDAL (REACŢIA) BE ZOLISM BERI-BERI BERILIOZĂ BES IER-BOECKSCHAUMA BESTIALITATE BETA BETA-ADRE ERGIC BETA-BLOCA T BETAGLOBULI E BETALIPOPROTEI E BETA. aceasta stare se datoreşte efectului narcotic al azotului. totalitatea organismelor. act sexual practicat de către o fiinţă umană cu un animal. folosit ca solvent în sinteza unei serii de compuşi organici. electronii produc raze X foarte penetrante. formate în ficat şi intestin. care precipită la 5060°C şi se redizolvă la fierbere (Bence-Jones Henry. fractura bazei primului metacarpian. medic. folosite în terapie. lipoproteine din serul sanguin. mai ales în fecale. ce poate surveni la cei ce lucrează în industria de cauciucuri. substanţă care stimulează receptorii beta-adrenergici. 2. fractura boxerilor. foarte inflamabil. sin. substanţă care combate efectele beta-adrenergice. având densitate mare (1. însuşirea unei boli care se vindecă uşor 1.MIMETIC BETA-SIMPATOLITIC BETATERAPIE BETATRO BEŢIA ADÂ CURILOR 86 . intoxicaţie profesională cu benzoli. orice cateter uretral metalic. folosită pentru evidenţierea sângelui uman. 1813-1873). bujie maleabilă pentru dilatarea uretrei.bun) lipsit de gravitate. de la o adâncime de 30 metri. a doua literă a alfabetului grecesc (β) care stimulează receptorii beta-adrenergici. folosită ca mijloc de diagnostic. tratament radioactiv practicat eseţialmente cu ajutorul razelor beta. begninus . lacuri etc. adaptate vieţii de pe fundul lacurilor. prin bombardarea unui material.2. putând afecta toate organele. culoare specifică la câinii Setter. (lat. boală care prezintă leziuni asemănătoare celor din tuberculoză. extras din uleiuri uşoare de huilă. substanţă foarte puţin solubilă în apă. BE CE-JO ES (ALBUMI URIE) BE IG prezenţa în urină a unei proteine aparte. reacţia de floculare a unei suspensii coloidale de benzoe în prezenţa lichidului cefalorahidian. accelarator de electroni care dezvoltă o energie care poate ajunge la 300 mv. stare comparabilă cu betia alcoolică care poate afecta scafandrul echipat cu o butelie de aer comprimat. boală carenţială datorată lipsei de vitamina B1 în alimentaţie.063-1. pe măsura care presiunea partială creşte. prin extensie. plante şi animale. care blochează receptorii beta-adrenergici. mărilor şi oceanelor.

care posedă două capete referindu-se în special la un muşchi anume. bilharizioza intestinală şi bilharizioza vezicală. desfăcut în două. bis + geminus . care se referă la bilă. care se referă la muşchiul biceps brahial şi la inserţia sa pe radius. dat fiind buna solubilitate în apă. care prezintă două suprafeţe convexe opuse. reprezintă o combinaţie de bilirubină şi acid glucuronic. formă a bilirubinei care se poate doza direct. sin. în calculii biliari ca sare de calciu. schistozomiază. termen perimat. aceste boli sunt foarte răspândite în Africa. în botanică plantă cu un ciclu vital ce durează doi ani. pigment roşu prezent în bilă. BIAURICULAR BICARBO AT conglomerări calcaroase care se pot forma în tubul digestiv. care se referă la cele două urechi sau la cele două auricule ale inimii. vomitat bilios. sare a acidului carbonic. cavitate naturală divizată în două părţi. 1. această conjugare are loc în ficat.BEZOAR Bi. fiind vorba mai ales de lentile. bilirubina conjugată trecând în mod normal în bilă. anemie pernicioasă. în particular la două părţi ale corpului sau la două organe cu structură simetrică. care conţine bilă. muşchi al braţului. sin. simbol chimic pentru bismut. care se referă la Bilharzia (parazit) sau este provocat de aceasta. în soluţie ca sare de sodiu. America de sud şi în Asia orientală. 2. în care există bilă. care este desfăcut în două părţi de la mijloc înspre partea terminală. care durează sau se întâmplă la fiecare doi ani. care se referă la două părţi opuse şi simetrice. care posedă două focare. referindu-se la lentile şi lunete. fiind vorba mai ales de lentile. o creştere a concentraţiei şi apariţia sa în urină arată existenţa unei retenţii biliare extrahepatice ori intrahepatice. produsul de secreţie al ficatului. 2. anionul bicarbonat este unul dintre principalii anioni ai mediului intern. (lat. care se datoreşte unei hipersecreţii biliare.gemeni) termen utilizat pentru a caracteriza contracţii duble ale cordului care se succed la interval scurt. 1. constituie esenţialul rezervei alcaline. care prezintă două suprafeţe concave opuse. care se referă la muşchiul biceps brahial sau crural. BICEPS BICIPITAL BICIPITORADIAL BICO CAV BICO VEX BICUSPIDA BIE AL BIERMER (BOALA) BIFIDUS BIFOCAL BIFURCAT BIGEMI AT BILA BILATERAL BILHARZIA BILHARZIOZĂ BILIAR BILIOS BILOCULAR BILIRUBI Ă BILIRUBI Ă DIRECTĂ 87 . în serul normal nu există decât în concentraţie mică. valvula atrio-ventriculară care are două vârfuri. afecţiune produsă de paraziţi din genul Schistosoma (Bilharzia). există trei forme: bilharzioza asiatică (arteriovenoasă). ţesuturi.

comun) totalitatea animalelor şi vegetalelor care trăiesc într-un anumit loc. în urma creşterii sale în sânge. energia produsă în structurile vii (în procesele energogenetice). care se referă la ambii ochi. prezenţa bilei sau sărurilor biliare în urină. hormonii. deci înainte de a ajunge în bilă. sub formă conjugată. compuşi care facilitează. prezenţa bilirubinei în exces. manifestată clinic cu sau fără icter decelabil. pigment verde produs prin oxidarea bilirubinei. mai ales al microorganismelor. care este divizat în doi lobi. care prezintă două nuclee. 1. concentraţia sanguină normală este de 3-6 mg/l. concentraţia bilirubinei totale variază între 4 şi 8 mg/l. 2. care se referă la cele două maleole. care prezintă două lentile oculare. prezenţa patologică a bilirubinei în urină. ramură a biologiei care se ocupă cu studiul fenomenelor chimice care se petrec în organismele vii. prin extensie. viteza şi cantitatea absorbită din principiul activ al unei preparaţii farmaceutice. poate preceda apariţia icterului. responsabilă în parte de culoarea galbenă a serului. 2. bilirubina se găseşte mai ales sub formă liberă (bilirubina indirectă) şi sub formă conjugată (bilirubină directă). BILIRUBI EMIE BILIRUBI IC BILIRUBI URIE BILIURIE BILIVERDI A BILLROTH (OPERAŢIA) BILOBAT BIMALEOLAR BIMA UALĂ BI AR BI OCULAR BI UCLEAR BIOCATALIZATOR BIOCE OZA BIOCHIMIE BIOCLIMAT BIODEGRADABIL BIODISPO IBILITATE BIOELEME TE BIOE ERGIE 88 . totalitatea condiţiilor climatice ale unei regiuni şi care exercită o influenţă certă asupra dezvoltării fiinţelor. în ser. care se execută cu ambele mâini. ale gambei. bios + koinos . (gr. determinată cu ajutorul curbei: timp/concentraţie în circulaţia generală sau prin stabilirea excreţiei urinare. numit biotop. se spune despre o substanţă care poate fi descompusă cu ajutorul organismelor vii. gastreoctomie parţială care se face prin două tehnici diferite: tipul I şi II. element chimic indispensabil vieţii. prezenţa fiziologică a bilirubinei în sânge. 1. externă şi internă. orice element chimic constituent al substanţei vii. doi constituienţi sau din două elemente chimice. grăbesc şi ordonează reacţiile metabolismului cum sunt enzimele. care se referă la bilirubină. este crescută în icterele hemolitice şi în icterul fiziologic al nou-născutului. 1. în psihologie şi psihiatrie.BILIRUBI Ă I DIRECTĂ bilirubina care se dozează prin reacţia indirectă Van der Bergh reprezintă bilirubina care încă nu a traversat celulele hepatice. energia vitală exprimată atât pe plan somatic cât şi pe plan mental. 2. vitaminele. care este format din două unităţi.

reproducerea şi. inclusiv porţiunile diferenţiale (nucleu. microbiologie şi biologie generală. 2. metodă utilizată pentru selecţia animalelor şi care constă în măsurarea diferiţilor parametri animali şi prelucrarea matematică şi statistică a acestor date. o substanţă naturală. cea mai elementară unitate ereditară alcătuită din mai multe molecule materiale cu sediul în nucleu. 1. nutriţia. biologie vegetală. evoluţia. condriom). termen utilizat pentru a descrie o tehnică care imită un proces bio-chimic natural. dintr-un anumit loc. a fiziologiei celulare. macromoleculelor. structurii genelor. microorganisme. moartea şi dezagregarea lor. biopsie realizată cu ajutorul unui trocar special. ansamblu de studii consacrate modului de funcţionare al fiinţelor vii. substanţă vie a celulei (fără incluziuni) reprezentând întregul corp al celulei. ca funcţie sau structură. corelată cu o combinaţie determinată a factorilor fizici. preluarea (printr-un act chirurgical) de la un animal viu a unei porţiuni dintr-un organ. tesut. aerului. materia organică vie care intră în constituţia tuturor vieţuitoarelor. 1. cu studiul virusurilor. suma ontogeniei şi filogeniei. plante şi animale. neoplasm pentru a se face apoi un examen microscopic sau chimic din porţiunea prelevată. dezvoltarea. teorie. studiul microscopic al structurilor celulelor vii. 1. termen utilizat pentru bolile cauzate de agenţi animaţi. 2. compus care mimează.BIOETICĂ BIOFOR BIOGE BIOGE EZĂ BIOLOGIE BIOLUMI ESCE ŢĂ BIOLOGIE MOLECULARĂ disciplină care se ocupă cu principiile morale ale practicii medico-chirurgicale şi ale cercetării medicale. animale şi plante. precum şi a tuturor fenomenelor care produc sau însoţesc naşterea. biodegradarea poluanţilor organici în procesul refacerii calităţii solului. astfel există biologie animală. grup de ecosisteme cu structură generală identică. pe o anumită suprafaţă. totalitatea fiinţelor vii. preparat biologic folosit pentru apărarea sănătăţii animalelor aşa cum sunt vaccinurile şi serurile. numeroase ciuperci şi bacterii. se referă îndeosebi la elementele chimice prezente în mod normal în substanţa vie. ştiinţa vieţii sau studiul fiinţelor vii. preparate biologice folosite la însilozarea furajelor. apei sau reziduurilor. după care tot ce este viu este produs numai de ceva viu. care produce viaţă sau favorizează dezvoltarea ei. organism independent. producerea luminii de către organismele vii: licurici. în final. BIOM BIOMASĂ BIOMETRIE BIOMICROSCOPIE BIOMIMETIC BIO BIO OZĂ BIOPLASMĂ BIOPREPARAT BIOPSIE BIOPSIE PRI FORAJ BIOPSIE-EXEREZĂ BIOREMEDIERE 89 . ablaţia totală a unei tumori şi examenul său microscopic imediat. 2. diverse animale marine. individual.

rinichiul. lactatele. 1. cu un anumit ansamblu de factori abiotici (temperatură. 2. despre sau legat de viaţă sau organismele vii. biocenoză. umiditate etc) sau biotici (animale. se opune terapeuticii pe baze ştiinţifice curent admise. produs prin acţiunea organismelor vii. se referă la o femeie care a avut doi copii în sarcini diferite. ansamblu de specii vegetale şi animale careşi desfăşoară viaţa în acest mediu. hemoragii. flora bacteriană a rumenului şi colonului. vegetale). mediu geografic circumscris. (lat. dar care sunt considerate agresive şi orientate exclusiv de boala respectivă. de natură necunoscută produsă de ţesuturile grefate şi care au proprietatea de a stimula procesele de regenerare şi reparare tisulară. învelişul sau aceea parte a globului pământesc (sol şi subsol. bios + topos . aplicarea ingineriei şi principiilor tehnice la ştiinţele biologice. paralizii ale membrelor. oleic etc. în special a undelor radio. asigurându-se astfel observaţiile asupra efectului variaţiilor de mediu asupra organismelor vii. în dezaminarea aminoacizilor. pentru studierea comportamentului şi fiziologiei animalelor. în timp ce bioterapia se adresează mai ales bolnavului.picior) fiinţă care are. sin. are rol de coenzimă a enzimelor implicate în procesele de carboxilare şi decarboxilare. subdiviziune a unei populaţii. pedis . care este divizat în două părţi. metodă terapeutică care pretinde să nu folosească decât substanţe biologice şi medicamente folosite în doze infinitezimale. 1. spasme. caracteristice temperamentului şi comportamentului său. vitamină hidrosolubilă din complexul B cu funcţie de coenzimă a unor decarboxilaze şi dezaminaze. atmosferă şi hidrosferă) care conţine toatalitatea organismelor vii (plante şi animale). ramură a speologiei care studiază vieţuitoarele. biosinteza acidului aspartic. plante şi animale care populează peşterile.BIOSI TEZĂ BIOSFERĂ BIOSPEOLOGIE BIOSTIMULI Ă BIOSTIMULA T BIOTEH OLOGIE BIOTELEMETRIE BIOTERAPIE apariţia unor compuşi chimici noi în cursul proceselor vitale.loc). cameră test folosită pentru cercetările biologice. bis – de două ori. cele mai sensibile fiind păsările. în cadrul căreia condiţiile de mediu pot fi controlate şi dirijate. 2. factor infinitezimal. rezultat dintr-o reacţie a ţesuturilor vii menţinute în condiţii improprii şi eliberat în condiţii improprii şi eliberat în condiţii organice normale. stă sau pe două picioare. folosirea tehnicilor telemetrice. carenţa determină dermatite. (lat. surse importante: gălbenuşul de ou. grup de indivizi cu o constituţie ereditară identică. biostimulinele au efect stimulator local asupra zonei unde au fost implantate ţesuturile dar şi în general asupra organismului. un oxid care conţine doi atomi de oxigen. BIOTIC BIOTI Ă BIOTIP BIOTOP BIOTRO BIOXID BIPAR BIPARTIT BIPED 90 . indiferent nedozabil şi adesea neidentificabil.

BLAIR-DO ATI BLALOCK-TAUSSIG care are doi poli. în stadii succesive.A.H. teorie după care toate fiinţele umane ar avea constituţional dispoziţii sexuale atât feminine cât şi masculine.BIPOLAR BISEXUALITATE BISEXUAT BISMUT BISTURIU BISTUR AJ BITTER BIURET BIVALE T BIVALE ŢĂ BIVALV B. vezi reacţia biuretului. blastos . de obicei cu rol medicinal. corp simplu. substanţă antioxidantă folosită în farmaceutică. operaţie practicată în tetrada Fallot. hermafrodit. constând în anastomoza arterei subclaviculare drepte sau stângi cu una din ramurile arterei pulmonare pentru creşterea debitului sanguin şi ameliorarea oxigenării în plămâni. preparat prin extragere sau distilarea plantelor sau părţilor amare din plante. insolubile. (gr. stadiu în dezvoltarea embrionului caracterizat prin prezenta unei cavităţi. abr. B. imatură. sin. cuţit utilizat în chirurgie. morulă veziculară. substanţă antioxidantă folosită în farmaceutică. starea unui organism bisexuat. abr.H. stridiile. din care se dezvolta. moluştele lamelibrahiate. celulele sanguine. ex. digestiv. vezicula blastodermică. operaţia de opărire şi fierbere a cărnii sau unor bucăţi de carne gata porţionate destinate preparării conservelor. cu blastula.K. butilhidroxitoluen. manopera executată pentru castrarea tăuraşilor şi a berbecilor mici prin răsucirea testiculelor în bursele intacte cu scopul de a se produce şi rasucirea arterelor din cordon realizându-se obliterarea lor. care ar juca un rol în conflictele care iau naştere atunci când subiectul vrea să-şi asume propiul sex. în stadii succesive. abr. de culoare albă cu reflexe roz uşor de redus în pudră. butilhidroxianisol. cochilie formată din două valve legate împreună. prezenţa la acelaşi individ (animal sau plantă) a caracterelor de reproducere mascule şi femele.germen) celulă primară. această teorie a fost infirmată prin descoperirea sexului cromatinian. valenţă dublă celei a unui atom de hidrogen care are două valve. B. unele săruri. BLA SARE BLAST BLASTOCEL BLASTOCIST BLASTOCIT 91 . 2. se spune despre un element chimic care posedă o putere de combinare egală cu cea a doi atomi de hidrogen. celula primară. imatură şi nediferenţiată din care se dezvoltă. altele se utilizează local ca pudre astringente şi antiseptice. crustaceii. 1. lichid de obicei alcoolic.A. în psihanaliză. bacilul Koch (bacilul tuberculos) punctul de sutură utilizat pentru închiderea unei plăgi într-o regiune unde pielea are o grosime deosebită. sunt folosite în terapeutică pentru protejarea mucoasei digestive. alte celule. celula mamă. cavitatea de segmentare a celulei sin.

gen de ciuperci levuriforme din familia Aleuriospores. gen de ciuperci care se găsesc în drojdia de bere. clasa Adelomycetes. parazite marine. dermul din regiunea respectivă devenind subţire. celule. micoza cauzată de ciuperci din genul Blastomyces există două forme: blastomicoza nord americană. anchenteronul. tumoră formată din celule nediferenţiate. inflamaţia concomitentă a ploapelor şi conjunctivei. gura primitivă a embrionului prin care cavitatea internă a gastrulei. inflamaţia concomitentă a pleoapelor şi globului ocular. 1. flasc şi pliat. închiderea incompletă a pleoapelor. dinoflagelate variate ca formă. inconjurata de celule epiteliale. celule asemănătoare între ele care rezultă în urma diviziunii zigotului in 2. 4. format prin invaginarea blastulei. stadiu evolutiv în multiplicarea celulelor oului care urmeaza după morulă şi este caracterizată prin apariţia unei cavitaţi în centru. instrument care poate să ţină pleoapele îndepărtate. BLASTODI IDAE BLASTOGE EZĂ BLASTOM BLASTOMERE BLASTOMICES BLASTOMICOZĂ BLASTOMYCES BLASTOSPOR BLASTULĂ BLEFARITĂ BLEFAROCALAZIE BLEFAROCO JUCTIVITĂ BLEFARODIASTAZĂ BLEFAROFIMOZĂ BLEFAROFTALMIE BLEFAROPLASTIE BLEFAROPTOZA BLEFARORAFIE BLEFAROSPASM BLEFAROSTAT BLEFAROTOMIE BLEIMĂ 92 . suturarea pleoapelor când fanta palpebrala este foarte mare. (gr. comunică cu exteriorul. căpătând culoare roşcată. incizia ploapei mai ales în unghiul extern. îngustarea fantei palpebrale. caracterizate prin leziuni cutanate granulomatoase şi ulcerate care pot invada şi organele interne. cicatriceală sau legată de bătrâneţe. blastomicoza sud americană.aprindere) inflamaţia marginii libere a pleoapelor. afecţiune care poate fi ereditară şi constă din relaxarea ţesutului subcutanat al ploapei superioare. blepharon – pleoapă + itis . asemănătoare cu o sferă goala. patogene pentru om şi animale. reproducere prin înmugurire. bleime .BLASDODERM membrana embrionului formată dintr-un singur strat de celule în stadiul de blastulă. operaţie pentru repararea malformaţiilor sau pierderii de substanţă la nivelul pleoapelor. copepodelor sau tunicatelor. (fr. orificiul gastrulei. el dă naştere prin multiplicare şi diferenţiere celulară la organe şi aparate ale fetusului.contuzie) afecţiune circumscrisă a pododermului de natură traumatică întâlnită la solipede şi rumegătoare. 8 etc. spasmul pleoapelor. pe sau în corpul nematodelor. căderea pleoapei superioare ca urmarea unei paralizii. primele stadii de dezvoltare a embrionului când apare blastodermul. 2.

cu oprirea tranzitului materiilor intestinale şi gazelor. oprirea bruscă a funcţiei renale. bloc de ramură stânga. bloc auriculo-ventricular în electrocardiografie. orice scurgere cronică mucopurulentă. obstrucţie). tulburarea conducerii intraventriculare în peretele interventricular la nivelul ramurii drepte a fascicolului His. ansamblul localului şi materialului necesar pentru intervenţii într-un centru chirurgical.A. tulburare a conducerii intraventriculare prin întreruperea conducerii la nivelul ramurii stângi a fascicolului Hiss. în cazul genunchilor. sin. manifestată prin anurie. prin peretele BLOC ALVEOLOCAPILAR alveolelor pulmonare şi a capilarelor. întreruperea conducerii nervoase intraventriculare. temporară ori definitivă a conducerii nervoase între auricule şi ventricule. prin leziunea întinsă a reţelei subendoteliale. blok – grămadă. întârzierea activării unuia din ventriculi. transmiterea se face pe cale sexuală. al căror mecanism este distinct de acesta. care constau într-o intermitenţă a contracţiilor cardiace şi dintr-o dizlocaţie a contracţiilor atrioventriculare. (ger. întreruperea comunicării dintre spaţiile subarahnoidiene B.BLE ORAGIE BLE OREE BLET BLOC boală venerică infecţioasă (transmisibilă) caracterizată prin scurgeri purulente. ceea ce constituie un obstacol pentru schimburile gazoase între alveole şi capilare. sudarea poate fi parţială sau totală şi poate antrena o modificare a curburilor normale ale coloanei vertebrale. imobilizarea bruscă şi dureroasă a unei articulaţii provocată de obicei de prezenţa unui corp străin în interiorul articulaţiei sau. sin. poate fi produsă de aderenţe inflamatorii (meningită) sau de compresie (tumoră). oprirea circulaţiei lichidului cefalorahidian în spaţiile subarahnoidiene ependimare şi ventriculare. oprirea bruscă a tranzitului intestinal produsă de obicei prin ocluzie intestinală. datorită unei îngroşări a pereţilor alveolari. BLOC CARDIAC BLOC DE ARBORIZAŢIE BLOC DE RAMURĂ BLOC OPERATOR BLOC VERTEBRAL BLOCADĂ BLOCAJ ARTICULAR BLOCAJ I TESTI AL BLOCAJ ME I GIA BLOCAJ RE AL BLOCAJ VE TRICULAR 93 . porţiune rezultată din tranşarea carcasei de bovine care are ca bază anatomică muşchii coastelor după detaşarea spetei.V. oprire. bloc cardiac caracterizat prin modificări de ritm cardiac datorită tulburărilor sistemului de conducere. BLOC AURICULOVE TRICULAR întârzierea sau întreruperea conducerii între atrii şi ventricule. datorită unei leziuni a fascicolului His respectiv. rezultând din frânarea sau oprirea totală. sudarea congenitală sau dobândită a două sau mai multe vertebre. blocaj. printr-o leziune de menisc. BLOC ATRIOVE TRICULAR tulburare de conducere a influxului între atriu şi fasciculul His. se manifestă prin colici violente şi balonare. bloc auriculo-ventricular. se disting: bloc de ramură dreaptă. acesta va fi diferenţiat de disociaţiile auriculo-ventriculare. tulburare în difuziunea oxigenului din aer. abr.

encefalita europeană a calului. pisică şi alte specii BOALA DE LĂSTĂRIŞ BOALA DE LYME 94 . tulburările pot fi clasificate în funcţie de categoria agentului patogen (animat sau neanimat). vezicule. tulburări ale întregului organism. înţepeneală. trismus şi contractura diferitelor grupe musculare asociată cu perioade de depresiune accentuată a musculaturii în afara crizelor. unde hrănirea se face aproape exclusiv cu borhoturi. 2. sin. abatere şi sindrom hemoragipar. care poate fi întâlnită la efectivele care au trecut prin holera aviară. intoxicaţie produsă consecutiv consumului de muguri de arbori. slăbire. timp de expunere etc. boala Tyzzer. boală infecţioasă virotică care apare la nurcile mutante (Aleutină şi Safir) cu evoluţie cronică şi mortalitate însemnată. (eng. tulburări care apar datorită presiunii scăzute şi cantităţii reduse de oxigen care apar la om şi animale care sunt expuse brusc la mari altitudini. X. paralizia de baterie a găinilor. din momentul contactului până la dispariţia consecinţelor. sin.) lockjaw. sin. enterocolită şi hepatită cronică. plasmocitoza hipergamaglobulinică. sin. care în cazurile grave pot fi însoţite de semne clinice grave. rezultată printr-un baraj meningean. boala Errington. sin. manifestată prin tulburări digestive. câine. eczema de borhot. cu manifestări diferite în funcţie de natura şi intensitatea razelor. tetania de iarbă. crevase sau erupţii localizete la extremităţi. de tulburările tisulare şi ţesutul afectat sau în funcţie de procesul morfopatologic. hepatita bacteriană în focare a mânjilor. boală produsă de Clostridium piliforme. care se manifestă prin anorexie. C septicum şi Staphylococcus aureus la puii de găină şi curcă.BOALA BOALA ALEUTI Ă BOALA ARIPILOR ALBASTRE BOALA BĂRBIŢELOR BOALA CERBULUI BOALA COZII UMEDE BOALA DE ALTITUDI E BOALA DE BOR A BOALA DE BORHOT BOALA DE CUŞCĂ A GĂI ILOR BOALA DE IARBĂ BOALA DE IRADIERE periferice şi unul sau mai mulţi ventriculi cerebrali. sin. tetanos. în urma infectării plăgilor accindentale sau operatorii. boală infecţioasă întâlnită la cabaline şi rar la oaie. encefalita virotică a calului. edeme. complex de fenomene şi manifestări organice în interrelaţie cu un factor patogen. dermatoză toxi-alimentară întâlnită mai ales la rumegătoarele la îngrăşat. fălcăriţă. manifestată prin excitaţia cerebrală cu hiperestezie. sin. boala hemoragică a bizamilor. ale unor organe şi ţesuturi. enterita acută a iepurilor. germeni asemănători dar nu identici cu Pasterurella multocida. neutroni). boală produsă de pasteurelizi. se manifestă prin eritem. are ca urmare hipertensiunea intracraniană. (o clostridioză produsă în general de Clostridium perfringens tipurile A. beta. boală infecţioasă întâlnită la om. gamma. polidipsie. produsă de un virus asociat cu agenţi etiologici ai dermatitelor gangrenoase. D. produse de energia radiantă (razele alfa. 1. mai ales de pin şi stejar. boală de asociaţie sporadică sau endemică. tulburare ce afectează întreg organismul sau numai o anumită parte din el.

paratuberculoza. datorită unui alcaloid. caracterizată prin simptome nervoase şi edem palbebral. sau icterul BOALA DE STUTTGART infecţios. produsă de tulpini de L. se târăsc în faţa stupului şi mor. edemul malign al suinelor. muscaridina viermilor de mătase. sin. BOALA HUTCHI GS-DAYLE sin. BOALA LUI AUJESZKI BOALA LUI JOH E BOALA LUI KŐVES BOALA LUI MAREK BOALA LUI SCHMORL sin. limfomatoza neurală aviară. 2. boală a viermilor de BOALA DE VAR mătase frecventă în zonele cu clima caldă. au abdomenul mărit negru. albinele fiind incapabile să zboare. afecţiune carenţială în oligoelemente şi BOALA DE MURDĂRIE vitamine. sin. boală care apare datorită consumului de polen de Ranunculus BOALA DE MAI acer (Piciorul cocoşului) care este toxic pentru albine. artrite. septicemia virotică a salmonidelor. tetania de transport. pseudoturbare. manifestată prin dermatită crustoasă. sin. boala jegului. BOALA DE TESCHE sin. sin. leptospiroza canină cu două forme: una icterică. BOALA DRUMULUI DE FIER sin. BOALA KLEI sin. sau boala lui Weil. pomona. boală virală infecţioasă. boala apare în luna iunie. meningoencefalite şi tulburări generale. după consum. prurit. produsă de regulă de L. eventual. paralizie bulbară infecţioasă. caracterizată prin inflamaţia serofibirnoasă a seroaselor şi articulaţiilor uneori cu tulburări nervoase. albinele au abdomenul mărit. produsă de tuplini hemolitice de E. boală care apare la albine care poate avea BOALA DE PĂDURE cauze diferite: consumul de mană. debilitate. manifestată prin gastroenterită mortală la purcei. stare patologică dependentă de insuficienţa calitativă sau BOALA DE UTRIŢIE cantitativă a principiilor nutritivi. cu evoluţie sporadică. sin. sin. produsă de Borrelia burgdorferi. necrobaciloza iepurilor. care se poate întâlni la purcei. enterotoxiemia colibacilară a porcului. sin. sau tifosul canin sau boala de Stuttgart. 1. boală sporadică care apare la 95 . sin. transmisă prin căpuşe. cruste sângerânde infectate. lucios şi depilat. în special vitamina A. sin. iar morfopatologic prin edemul gelatinos al peretelui stomacal şi al mezenterului colonului. icterohaemorrhagiae şi mai rar de L. nefrită toxică la rumegătoarele care consumă plante răşinoase sau bogate în taninuri. boala neagră. tifoza aviară. contagioasă. meningoencefalita enzootică. de dezechilibrare (de raport) sau exces. gastoenterita infecţioasă a purceilor. este o formă BOALA EDEMELOR particulară de colibaciloză. poliserozita şi artrita serofibrinoasă. sin. manifestată prin dermatite. coli. BOALA EGTVED parazitoză severă produsă de protozoarul ciliat Ichtyophtirius BOALA GRA ULOASĂ A multifidus manifestată prin apariţia pe branhii şi tegument la PEŞTILOR peşti a unor formaţiuni granulare alb – cenuşii. sin. miere sau polen alterat. boală infecţioasă care BOALA GLÄSER afectează purceii tineri. intoxicaţia cu poluanţi sau o viroză.domestice sau sălbatice. pomona şi o formă uremică.

epizootia septicemică. sin. sin. distrofia musculară progresivă. manifestată prin inflamaţia necrotică. scorbut infantil. este produsă de S. miopatie degenerativă enzootică.BOALA LUI WEIL BOALA MIEILOR GEME I BOALA MITRALĂ BOALA MO TGOMERY BOALA MOLLER-BARLOW BOALA MOREL BOALA MUCOASELOR BOALA MUŞCHILOR ALBI BOALA EAGRĂ BOALA PETELOR EGRE BOALA PICIOARELOR ROŞII BOALA PREPELIŢEI iepurii de crescătorie. clostridioza D. subspecia anaerobius şi evoluează mai ales la tineret ovin şi caprin menţinut în condiţii deficitare fiind caracterizat prin apariţia unor abcese de 5-10 cm. cu manifestări clinice locomotorii. la pielea şi ţesuturile profunde ale feţei şi cavităţii bucale. manifestată prin catar febril bucoocular şi gastrointestinal. afecţiune identificată la necropsie. caracterizată prin apariţia unor boseluri deformate renale. miopatie exudativă depigmentară. (foarte asemănător cu cel al rinotraheitei infecţioase a taurinelor) foarte contagioasă. black disease. la necropsie se constată congestia renală şi modificări pulpoase post-mortem. în ţesutul conjunctiv subcutanat. sub care se constată prezenţa unor chişti încapsulaţi. boală infecţioasă produsă de Clostidium perfingens tip D. căţei şi iepuri fiind expresia carenţei în vitamina C. boală caracterizată prin semne locomotorii şi generale. sin. toxiemia de gestaţie a oilor. sin. sin. afecţiune degenerativă întâlnită la miel. sin. viţel. câine. stafilococia aposteomatoasă a oilor şi caprelor. caracterizată prin degenerescenţă musculară care debutează la nivelul membrelor şi care cuprind ulterior întreaga musculatură. sin. sin. boală toxiinfecţioasă (observată de către Morse şi Bennets la prepeliţa japoneză) a păsărilor cu caracter endemic produsă de Clostridium colinum manifestată prin enterohepatită necrotică. mânz. anomalie. deutche bradsot etc. sin. mortală. boală toxiinfecţioasă a ovinelor produsă de Clostridium novy.). cu origine neelucidată (infecţie. caracterizată prin enterotoxiemine şi convulsii precomatoase. caracterizată prin evoluţie sporadică sau endemică. cu diferite localizări sub forma unor abcese încapsulate. de tip supraacut cu leziuni necrotice caracteristica în ficat. boală infecţioasă produsă de un virus. tulburare hemodinamică determinată de coexistenţa insuficienţei valvulare şi a stenozei orificiale pe orificiul mitral. sin. adenomatoză) întâlnită la suine şi bovine. musculatură şi limfonodurile superficiale. fără tendinţă de încapsulare. enterita ulceroasă. rinita atrofică a porcului. diaree profuză. distrofie musculară nutriţională. leptospiroza canină forma icterică. postodiplostomia. întâlnită la rumegătoare. se întâlneşte la purcei. de origine nutriţională (vitaminoză E etc. cardiorespiratorii. quail disease. pesta porcină. sin. sin. sin. complexul bolii mucoaselor – diareea virotică. mai rar în ţesutul conjuctiv subcutanat. hepatita necrozantă. BOALA RI ICHIULUI PULPOS BOALA RI ICHIULUI CHISTIC BOALA RÂTULUI STRÂMB 96 . aureus.

clasa Arachnida care poate transmite babesioza. manifestare anafilactică (şoc) apărută imediat după a doua injectare a serului sau altui material biologic heterolog (poate apare şi după prima injecţie. care formează peretele superior al cavităţii bucale. U. frisoane. şi tulburări digestive. cantitate de alimente care poate fi deglutită odată. sin. sin. producţiilor şi performanţelor rudelor. la poarta de intrare se pot identifica leziuni eritematoase sau eruptive. care constă din înglobarea substanţelor active medicamentoase şi prelucrarea lor într-o formă globulară sau cilindroidă. ciuntit. este folosit ca şi agent conservant al cărnii de peşte şi al unor fructe.BOALA RUBARTH BOALA SERULUI sin. operaţiune de clasarea animalelor pe baza aprecierii exteriorului. bacterioza păstrăvilor. infecţie sistemică febrilă sau subfebrilă. formă farmaceutică de administrare orală. insolubilă în alcool. abr. este mărginită anterior şi lateral de arcada gingivodentară superioară şi se continuă cu vălul palatului. fără vârf. zgomote hidroaerice produse prin deplasarea gazelor în stomac BOALA ULCEROASĂ A SALMO IDELOR BOALA ZGÂRIETURII DE PISICĂ BODA SKY (U ITĂŢI) BOL BOL ALIME TAR BOLTA CRA IULUI BOLTA PALATI Ă BOLTA PLA TARĂ BOLTIRE BOLUS ALBA BOMBĂ BO ITAREA A IMALELOR BO T BOOFILUS (BOOPHYLUS) BORAX BORBORIGME 97 . aparat de radioterapie care utilizează ca emiţător radioactiv o sursă de radio sau alt element radioactiv. cl. de asemenea este utilizat în industrie. hepatita infecţioasă a câinelui şi encefalita vulpilor. orice proeminenţă convexă anormală a unei părţi a corpului. foarte înrudită cu B. este antiseptic slab şi astringent. operaţiunea este inclusă în testarea şi selecţia animalelor.) cat-scratch disease. substanţă cu proprietăţi antiacide.B. quintana (care produce febra de tranşee sau febra recurentă la om) care apare la oameni prin contactul cu pisicile sau prin intermediul puricilor. când are o manifestare tardivă). (en. substanţă cristalină incoloră. acoperită de o mucoasă. elită. care se datorază anticorpilor antiser produşi de către animalul receptor în 8 – 10 zile interval. unitate de dozarea a fosfatazelor serice (alcaline sau acide). infecţie produsă obişnuit de către Bartonella henselae. adaptată taliei animalului. care se combate prin administrarea antibioticelor în hrană. de obicei pentru animalele de talie mare sau medie. II.. solubilă în apă. parazit extern din familia Ixodidae. boala se manifestă prin limfonodită unilaterală (uneori granulomatoasă sau piogenă). sin. I şi cl. boală cronică în care peştii prezintă eroziuni sau ulcere cutanate diseminate neregulat pe tegument. tetraborat de sodiu. calota craniană faţa inferioară concavă a palatului osos. se cunosc patru clase de bonitare: record. ansamblul curburilor cu concavitate inferioară pe care le prezintă faţa inferioară a piciorului: o curbură longitudinală şi una transversală maximă la nivelul bazei metatarsienelor. adsorbante şi de protecţie a mucoaselor gastrică şi intestinală.

boală produsă de prezenţa în intestin a botriocefalului. infestarea se face prin ingestia de peşte sau crustacei care conţin larvele parazitului. o tenie. 2. sin. ciupercă de castrare. vierme intestinal lat. efectuată cu serul sanguin sau lichidul cefalorahidian. cuprinzând colibacili mobili sau imobili gram negativi. 1.4 şi creasta sacrată. reacţie folosită în diagnosticul sifilisului. tumefiere produsă prin şoc sau revărsat subcutant de sânge. persistenţa sa constituie o anomalie destul de frecvent întâlnită în clinică. cu un cap cu două ventuze şi foarte multe inele. orice afecţiune produsă de diferite specii de Borrelia. hemolitici. botriocefal. proeminenţa dintre sprâncene. boala întâlnită la cal şi porc cu aspect tumoral caracterizată prin formarea de abcese multiple. uşor sângerândă. de obicei pediculată. erupţii. mică tumoră inflamatorie benignă. de obicei nu au semnificaţie patologică. încapsulat. sin. ameţeli şi uneori comă. intoxicaţie produsă prin ingestia în doze mari sau prelungite de derivaţi de bor (adăugarea frauduloasă a acidului boric ca agent conservant în alimente). imobil. gen de bacterii din familia Brucelaceae. ştiinţă biologică care se ocupă cu studiul plantelor. circulaţia sanguină ocolind plămânii care încă nu sunt funcţionali. gen de microorganisme anaerobe de formă spiralată cu capete efilate şi terminate prin filamente foarte fine. produsă în asociaţie de microbi. bazată pe fixarea complementului. sin. unele specii sunt patogene. canalul se obliterează în mod normal la naştere. orificiul situat în partea postero-superioară a peretelui interatrial. sin. canalul care la făt face să comunice aorta şi artera pulmonară drenând majoritatea sângelui din artera pulmonară direct în aortă fără ca acesta să treacă prin plămâni.BORDET-WASSERMA BORDETELLA PERTUSSIS BORDETELLA BORELIOZĂ BORISM BORRELIA sau intestin. se atrofiază progresiv şi devine un ligament fibros denumit ligamentul arterial. aerob. din ordinul Cestoda. dispus în perechi sau în lanţuri scurte. lungă de 2-8 m. renale. deformare în formă de bose a cupolelor diafragmatice. botulus .cârnat) boală produsă de toxina bacilului botulinic răspândită prin preparatele alimentare. botriocefaloză. (lat. agent cauzal al tusei convulsive. malformaţie congenitală a feţei constituită dintr-o fantă a buzei superioare. prin care cele două cavităţi cardiace comunică la făt. constă mai ales din tulburări gastrointestinale. pentru cocoaşă. situată mai ales pe degetele de la picioare sau tălpi. BOSĂ BOSĂ DIAFRAGMATICĂ BOSĂ FRO TALĂ BOSWORTH (OPERAŢIA) BOT DE IEPURE BOTAL (CA ALUL) BOTAL (ORIFICIUL) BOTA ICĂ BOTRICEFAL BOTRICEFALOZĂ BOTRIOMICOM BOTRIOMICOZĂ BOTULISM 98 . adesea asociată cu fanta maxilarului superior şi a boltei palatine. cocobacil gram negativ. paraziţi pentru om şi animale. tehnică de artrodeză lombosacrată prin încastrarea unui grefon iliac suplu între apofiza spinoasă 1 .

disritmie cu frecvenţă cardiacă redusă faţă de normal. la porumb. în caz de stomac bilocular sau de stenoză. 3. boala Bowen. dermatoză precanceroasă cutanată sau mucoasă. prelungirea apreciabilă a pauzei diastolice. sin. sin. Léon. 1850-1929. poziţie). după. identifica cu un personaj care este admirat sau pentru dorinţa de a obţine ceva (avere. determinând formarea unei plante pitice). importanţă. 2. inserată pe tulpină. după Bourneville. care se referă la bou. se compune din gălbenuş de ou cu cremă proaspătă. bractee mică. care provine de la bou. fenomenul este controlat genetic şi este utilizat în ameliorare. mamifere care au coarne scurte.cord) frecvenţă redusă a contracţiilor cardiace. (gr. animale nevertebrate care au antene scurte. 2. BOVARISM BOVIDEE BOVI BOWMA BOWE (CAPSULA) structură de forma unei foi fine a tubului urinar. pitic. distensia cecului. situată de o parte şi de alta la baza unui pedicel floral. bractee secundară. diskeratoză Bowen. tulburare a vorbirii constând dintr-o pronunţare foarte lentă. oaia. dat înainte de a fi examinată radiologic. frunzuliţă florală. reumatism articular acut. sin. Desire Magloir. încetinire în ritmul de emitere a cuvintelor. ex. care învăluie ghemul vascular al glomerulului renal. bivolul. spaţiu delimitat într-un adăpost pentru a putea separa unul sau un număr restrâns de animale. stare caracterizată prin încetinirea anormală a ritmului vorbirii. 1. bombarea intermitentă a epigastrului. tuberculoză bovină. familie de rumegătoare din care fac parte boul. observată în cazuri de melancolie şi în confuzie mentală. obişnuit membranoasă. BOXĂ BOYDE (PRÂ ZUL) BRACHICERA BRACHITIC BRACTEE BRACTEOLĂ BRADIARITMIE BRADICARDIE BRADICHI EZIE BRADIDIASTOLIE BRADIFAGIE BRADIFAZIE BRADIFEMIE BRADIFRE IE BRADILALIE 99 . la subsuoara sau în axilul bracteei apare o floare sau pedicelul floral. după John Templeton Bowen (18571941). bradipsihie. brachitismul cauzează o scurtare accentuată a internodiilor tulpinale situate sub punctul de inserţie a ştiuletului. prânz cu proprietatea de a provoca evacuarea vezicii biliare. scleroză tuberoasă. 1. tendinţă patologică de a se idealiza. mişcări lente. bradys – rar + khardia . prin spălătură stomacală se obţine alternativ lichid cu sau fără resturi alimentare. capra. Bouveret. neurolog francez (1840-1909).BOUILLAUD (BOALA) BOUR EVILLE (BOALA) BOUVERET (SEM UL) sin. scurt (ex. masticaţie lentă.

obişnuit fixate. încetinirea funcţiilor psihice. sin.BRADIPEPSIE digestie lentă datorită. animale mamifere cu coarne scurte. care parazitează pe branhiile racilor. observată în diferite afecţiuni mentale sau nervoase: stări depresive. extremităţile servind ca mânere pentru brancardieri. care se referă la braţ şi cap. membre anormal de scurte în rapor cu trunchiul. sin. malformaţie congenitala sau câstigata. ex lingula. hematemeze. colaterală a aortei primitive (la suine şi carnivore) sau terminală a aortei ascendente (cabaline. animale nevertebrate. dispozitiv pentru transportul în poziţie culcată a bolnavilor şi răniţilor. masă musculară ce defineşte complexul cliedobrachial – cleidomastoidian. fie BRADIP EE BRADIPSIHIE BRADIRITMIE BRADISFIGMIE BRAHIAL BRAHIALGIE BRADICEFALIC BRAHICEFALIE BRACHICERA BRAHICOLO BRAHIDACTILIE BRAHIESOFAG micşorarea numărului de respiraţii în unitatea de timp. cap scurt. formaţiuni dispuse pe marginea şanţurilor celor cinci zone ambulacrare (ajută la orientarea hranei spre gură). trunchiul brahiocefalic venos. care acţionează ca înclinător lateral al capului. adaptat universal. 2. încetinirea frecvenţei undelor cerebrale. nematod de 5-12 mm lungime. deformare congenitală în care mandibula este mai scurtă decât normal. ex. insuficiente. BRAHIG ATIE BRAHIMELIE BRAHIOBDELLA BRAHIOCEFALIC BRAHIOCEFALICĂ BRAHIMORF BRAHIOLE BRAHIOPODE BRAHIP EE BRAILLE BRA CARDĂ 100 . rumegătoare şi suine) sau prin două carotide comune. în encefalogramă. intelectuale. scăderea numărului de pulsaţii pe unitatea de timp. cu dimensiuni transversale disproporţionat de dezvoltate în raport cu lungimea. epilepsie. dulcicol. respiraţie scurtă şi lentă. este bazat pe aranjarea diferită a unuia până la şase puncte în relief. 1. regurgitaţii. clasă (Brachiopoda) din încrengătura tentaculatelor. care se referă la braţ. fie secreţiilor contracţiilor lente din tubul digestiv. marine sedentare. animale nevertebrate care au antene scurte. durere in regiunea braţului. colon anormal de scurt. rumegătoare) terminată după un scurt traiect printr-o arteră subclaviculară dreaptă şi un trunchi bicarotic (la cabaline. cu corpul închis în cochilie bivalvă. bradicardie. tumori cerebrale. poate provoca vărsături. stomacul fiind situat parţial în torace. în care unul sau mai multe degete sunt mai scurte decât degetele normale. dispuse într-un dreptunghi vertical. cu simetrie bilaterală. gregare. sistem de scriere pentru nevăzători. trunchiul brahiocefalic arterial. se foloseşte în denumirea unui corp scurt. malformaţie congenitală caracterizată prin lungimea anormal de mică a esofagului.

sunt hermafrodite. prin înmuguriri repetate asexuate şi rapide se formează un zoarium de dimensiuni mari. nud sau îmbrăcat într-o carapace ca un scut sau din două valve. prin rezecţia părţii proximale a primei falange a halucelui. de apă dulce. 1. cu fecundare internă şi expulzarea progeniturii în stadiul de larvă. sare de amoniu cuaternar 10-20% în soluţie alcoolică. ale gâtului şi ale membrelor sunt mai scurte. nesegmentate. din care. transpiraţie cu miros înţepător. cu miros iritant înăbuşitor. nevertebrate marine. cu interesarea feţei şi pierderea sensibilităţii la partea lezată. produs obţinut prin reducerea în fragmente foarte mici a unei mase solide. sedentare şi coloniale. unul din cele trei tipuri de organe respiratorii existente în regnul animal. se asociază aproape întodeauna cu hemiplegia. intoxicarea cu brom. reprezintă prelungiri exterioare ale tegumentelor în formă de lamele sau tufe. element chimic. cetazolin. subclasă (Branchiopoda) de crustacee inferioare obişnuit. boala Brill-Symmers. prin care este eliminată apa care a pătruns prin gură. membrul superior în totalitate. 2. punctul în care se reunesc suturile anterioare ale craniului (osul parietal şi frontal). corpul este segmentat. lichid fumegător. ori fante ale faringelui. abr. limfom giganto-folicular. animale cu conformaţie în care dimensiunile trunchiului. urmată de o întrerupere fibroasă. este utilizat ca detergent şi dezinfectant (în soluţii 1-2‰) 101 . bloc de ramură dreaptă. conformaţia animalelor brevimorfe caracterizată prin corp şi membre mai scurte în timp ce dimensiunile în lărgime sunt mai dezvoltate. corespunzând fontanelei anterioare a nounăscutului. limforeticuloză cu evoluţie îndelungată. impropriu. afazie produsă de un ramolisment cerebral în regiunile superficiale şi profunde ale arterei silviene. ale căror picioare sunt prevăzute cu formaţii brahiale.D. încrengătură (Bryophyta) de plante din care fac parte muşchii hepatici şi muşchii frunzoşi. răspândite în toate zonele geografice. banda care fixează un organ sau un muşchi în organism.R. întâlnit la animalele acvatice care asigură schimburile gazoase dintre sânge şi mediul ambiant. sin. partea membrului superior cuprinsă între umăr şi cot. limfoblastom folicular gigant.BRA DES (OPERAŢIA) BRA HIE BRA CHIOPODE BRAŢ B. unele specii au schelet calcaros. limfom macrofolicular. având ca schelet humerusul. constând din pierderea vorbirii şi a facultăţii de a scrie şi a citi. după medicii Nathan Brill şi Douglas Symmres. clasă (Bryozoa sau Ectoprocta) de animale mici. bromura de cetilpiridiniu. elemente de solidizare sin. participând la formarea recifelor de corali. BREGMA BREVILI BREVIMORF BRIDĂ BRIDE BRILL-SYMMERS (BOALA) BRIOFITE BRIOZOARE BROCA (AFAZIE) BROIAT BROM BROMISM BROMHIDRAZĂ BROMOCET intervenţie pentru halus valgus.

BRO HOMICOZĂ afecţiune a bronhiilor. cu tuse uscată. (sin. BRO HOCO STRICTOR reducerea calibrului bronhiilor şi bronhiolelor. bronhopneumonia infecţioasă. manifestată prin catar acut al căilor TAURI ELOR respiratorii. compuşi ai bromului folosiţi ca sedative. fiind eliminată în mod electiv prin bilă. boală infecţioasă de natură diplostreptococică care apare la BRO HOP EUMO IA mânjii de 1-4 luni. Inflamaţia concomitentă a bronhiilor şi alveolelor pulmonare. BROMURĂ canal care continuă traheea şi prin care aerul ajunge la alveolele BRO HIE pulmonare. produsă de BRO HOP EUMO IA I FECŢIOASĂ A CALULUI ŞI un virus pneumotrop manifestată sub două forme: a. BRO HODILATAŢIE Endoscopie bronşică practicată cu ajutorul unui fibroscop suplu. boală contagioasă produsă de un virus specific care afectează BRO HOP EUMO IA I FECŢIOASĂ A PURCEILOR purceii de 8-10 săptămâni care se manifestă prin tuse rebelă cu debilitare. retenţie crescută denotă insuficienţa hepatică. care pătrund în plămân. tulburări ale ventilaţiei pulmonare. ramificaţie terminală a unei bronhii în interiorul unui lob BRO HIOLĂ pulmonar. b. uneori foarte gravă BRO HIOLITĂ pentru sugar. boală parazitară produsă de BRO HOP EUMO IA VIERMOI OASĂ A OILOR ŞI Protostongylus rufescens sau Dyctiocaulus felina. protostongiloză ovină şi canină. BRO HOCO STRICŢIE dacă depăşeşte anumite limite. bronşita micotică. prin BRO HOASPIRAŢIE intermediul bronhoscopului sau a unui cateter de cauciuc mai rigid introdus în arborele bronşic (respirator). BROMSULFOFTALEI A 102 . boala căpătând adesea caracter enzootic.substanţă colorată folosită în explorarea funcţiei excretoare a ficatului. poate fi de asemnea urmarea unei pneumonii grave. mărirea calibrului bronhiilor şi bronhiolelor. BRO HOPATIE paralizia bronhiilor. E ZOOTICĂ A MÂ JILOR boală extrem de contagioasă a calului şi bovinelor. în mod normal retenţia în sânge după injectarea intravenoasă a colorantului este sub 5% după 45 de minute. putând provoca. primul agent provoacă mai ales pneumonii cu tuse. în care ramificaţiile lor formează arborele bronşic. BRO HOALVEOLITĂ aspirarea secreţiilor conţinute în arborele bronşic. BRO HOFIBROSCOPIE radiografie a arborelui bronhic după introducerea unei substanţe BRO HOGRAFIE opace pentru contrast. BRO HOPLEGIE sindrom inflamator bronhoalveolar cu focare multiple. tendinţă de sufocare. cu fibroză progresivă a bronhiolelor. moarte. sin. poate fi acută. traheea se împarte în două bronhii (dreaptă şi stângă). succedând formei de bronşită pură. datorită unei infecţii virale. laringotraşeita infecţioasă a calului) tradusă prin semne clinice de pneumonie. primitiv BRO HOP EUMO IE sau secundar bolilor infecţioase. substanţă care are proprietatea de a reduce calibrul bronhiilor. bronşita infecţioasă. dureroasă. sau poate complica astmul bronşic. CAPRELOR debilitate şi în cazurile grave. vindecabilă spontan în 23 săptămâni.

însoţită uneori de semnele inflamaţiei (broscuţă inflamatorie). poate fi în legătură cu astmul bronşic. sindrom neurologic datorat unei leziuni unilaterale a măduvei spinării prin traumatism. survenită cel mai des după afecţiuni ale bronhiilor. observată în cursul sau după bronşitele cronice. în general ascuţită la o extremitate. gangrenă pulmonară. după anestezie locală. iar pulmonul drept 55% din ventilaţia pulmonară. transtoracic. care se referă la bronhii. care suferă de bronşită cronică. hemoragie. fie pe cale bucală. care se introduce. tijă de oţel. inflamaţia bronhiilor. boală infecţioasă contagioasă provocată de un virus specific. sin. tumoră. care se referă la bronhie şi parenchimul pulmonar. bronhopneumonie ab ingestis sau prin perforaţia cu pulmonului de către corpii străini care acţionează din esofag. se însoţeşte adesea de expectoraţie muco-purulentă abundentă. fie după traheotomie. pulmonului sau pleurei. contracţie spastică a brohiilor. ranulă. separat. scăderea producţiilor şi mortalitate redusă. afecţiune bronhopulmonară cronică. în alte cazuri broşa este un mijloc de osteosinteză. se caracterizează prin paralizie cu abolirea sensibilităţii profunde şi tactile de partea lezată. bronhopneumonie gangrenoasă.BRO HOP EUMO IA PRI CORPI STRĂI I BRO HOPULMO AR BRO HORAGIE BRO HOREE BRO HOSCOP sin. afecţiune cronică. caracterizată prin dilatarea bronhiilor de calibru mic şi mijlociu. BRO HOSCOPIE BRO HOSPASM BRO HOSPASMOLIZĂ BRO HOSPIROMETRIE BRO HOSTE OZĂ BRO HOTOMIE BRO ŞECTAZIA T BRO ŞECTAZIE BRO ŞIC BRO ŞIOLITĂ BRO ŞITA I FECŢIOASĂ A GĂI ILOR BRO ŞITĂ BRO ŞITIC BROSAJ BROSCUŢĂ BROŞĂ BROW -SEQUARD BROW E (ATELA) 103 . broscuţă sublinguală. diminuarea sau înlăturarea spasmului bronşic. 1. pentru a permite tracţiunea unui membru. deformare linguală produsă de retenţia salivei (chistul glandei submaxilare şi sublinguale). 2. inflamaţie a bronhiolelor pulmonare. care indică suprainfecţia adăugată. reţea. metodă care permite obţinerea unei examinări directe endobronşice cu ajutorul bronhoscopului. determinarea capacităţii funcţionale a fiecărui plămân. aparat destinat să corijeze piciorul retractat în varusul ecvin congenital bilateral prin mobilizare activă. folosită în chirurgia osoasă. manifestată prin tulburări respiratorii. incizia unei bronhii care declanşează sau favorizează ectazia bronşică. menţinerea unei fracturi cu ajutorul broşelor metalice. sin. hemoragie din mucoasa bronhială hipersecreţie patologică de seromucus bronşic. cu ajutorul unui bronhoscop dublu destinat celor doi pulmoni. diminuarea permanentă a calibrului bronhiilor. grenuietă. în bronhii. în mod normal cel stâng asigură 45%. care se referă la bronhii. aparat format dintr-un tub prevăzut cu un dispozitiv de luminat. hemiplegie spinală.

trombangeită. cu rol în prehensiunea apei. 1. gram). termen folosit iniţial pentru inflamaţia ganglionilor inghinali. superfamilie de moluşte gasteropode aparţinând ordinului BUCCI ACEAE Prosobrachia. pentru orice tumefiere ganglionară de origine infecţioasă. apoi. bucca – gură. specie cuprinzând bivolii. care echivalează cu 0. prezentând o porţiune bucală (muşchiul bucal) şi una molară (muşchiul molar). BRUCELLA 104 .59 g) cu 1° Fahrenheit (F). (lat. care se referă la gură şi dinţi.L. care reprezintă căldura necesară pentru a ridica temperatura unei livre de apă (453. folosirea terapeutică a razelor X de slabă energie. BUCAL 2. bromsulftaleină. ramură nervoasă detaşată din nervul intemedio-facial (se disting: un nerv bucal dorsal şi un nerv bucal ventral). cu lungime de undă BUCKYTERAPIE de 1-2Å (raze Bucky). BRUXOMA IE (BRUXISM) sin. 2.abr. BRUDZI SKI (SEM UL) 1. 2. BUCODE TAR care se referă la peretele intern al obrazului şi la gingii.T. în prezent. 1. flexia pasivă a coapsei de partea opusă provocată prin flexia celeilante coapse. urmată de avort. nervul buccinator (sin. BUERGER (MALADIA) B. obraz) cu referire la gură (cale. în meningita cerebrospinală. patogene pentru om şi unele specii de animale domestice care produce boala denumită bruceloză. glande duodenale. BUCOLI GUAL v. la bovine. Brucella melitensis la ovine şi caprine). sin. 2. muşchiul buccinator este situat în jumătatea rostrală a peretelui BUCCI ATOR lateral al cavităţii bucale. unitate de măsură pentru energia calorică B. care este folosită la aprecierea valorii nutritive a nutreţurilor. nervul bucal. în dermatologie. boala poate fi transmisă la om.R. abr. glandelor molare şi mucoasei care căptuşeşte pereţii cavităţii bucale. BUBO prin extensie. nerv bucal) este o ramură nervoasă detaşată din trigemen şi distribuit muşchilor temporal şi pterigoidian lateral. Bloc de Ramură Stângă. BUBALI E 1. scăderea producţiei. BUCOLABIAL care se referă la obraji şi limbă.U. flexia coapselor şi gambelor provocată de flexia capului (semnul Brudzinski al cefei). (produsă de Brucella suis) cu localizare la nivelul aparatului genital mascul şi femel şi articulaţiilor. British Thermal Unit.S. abr. formaţiuni glandulare tubuloacinoase BRU ER ramificate într-o grupă superficială situată în corionul mucoasei duodenale şi o grupă profundă în submucoasă. pentru tratamentul leziunilor superficiale localizate în zone unde se găsesc organe subiacente radiosensibile. sterilitate. gen de microorganisme din familia Brucellaceae. (cal. supt şi împingerea alimentelor spre tablele dentare în timpul masticaţiei. mucoasă bucală). termenul se aplică în particular la tumefierea ganglionară din pestă (pesta bubonică). BUCOGI GIVAL care se referă la obraji şi buze. a scrâşni din dinţi.252 cal. B. boală infecţioasă şi transmisibilă la rumegătoare (de Brucella abortus BRUCELOZĂ Bang.S. ecvine (produsă Brucella abortus) şi suine.

paralizia bulbară). care se introduce în uretră. bulb rahidian. sin. dezvoltată la rumegătoare şi suine bulă de aer sub pleură. are rol de cameră de rezonanţă ataşată urechii mijlocii şi de dispersare a presiunii zonale exercitată în timpul masticaţiei. bulbus oculi). din prima porţiune a duodenului care. uretră etc. 105 . (lat. conţinând aer. rect. sinus carotidian (lat. care are forma rotunjita şi uşor umflată. flicten. formaţiune îngroşată de implantare a firului de păr care adăposteşte papila dermică modificată. sondă plină. bastonaş medicamentos. atribuită unui viciu congenital al ţesutului elastic. bulla . sin. în mod normal.balon) sin. care este situat la locul de continuare a uretrei membranoase cu uretra spongioasă. formaţiune osoasă pneumatizată din osul temporal şi situată la baza piramidei temporalului. care continuă măduva spinării la nivelul arcului atlas. hidroftalmie. poate fi normală sau patologică. ridicătură bine circumscrisă a epidermului. bulbus duodeni) partea iniţială. ţesut erectil şi rădăcinile corpului cavernos. (lat. glob ocular. poate antrena formarea unui pneumotorax spontan. 2. care se referă la bulbul rahidian (ex. bulbus urethrae) porţiunea mai îngroşată a canalului urogenital. având forme şi dimensiuni variabile. cu consistenţă elastică pentru a putea fi introdus în gâtul uterin. cavitate cu pereţi foarte subţiri. (lat. folosită pentru explorarea sau dilatarea unui canal: esofag. col uterin.BUFEURI BUFTALMIE BUIESTRU BUJIE BUJIU BULĂ BULĂ LACRIMALĂ BULĂ PLEURALĂ BULĂ PULMO ARĂ BULĂ TIMPA ICĂ BULB BULB AORTIC BULB CAROTIDIA BULB CEREBRAL BULB DUODE AL BULB OCULAR BULB OLFACTIV BULB PILOS BULB RAHIDIA BULB SPO GIOS BULB URETRAL BULBAR „valuri“ de căldură. formaţiune osoasă pneumatizată dependentă de osul lacrimal şi situată pe podeaua orbitei. condiţionare medicamentoasă având formă de bastonaş. câteodată de aspect tulbure sau sanguinolent. rigidă sau flexibilă. segment inferior al trunchiului cerebral. bulbus olphactericus) porţiunea din rinencefal plasată la nivelul foselor etmoidale. din el se formează ultimele patru perechi de nervi cranieni. sin. alcătuită din uretră. traversează gaura occipitală şi se continuă cu protuberanţa inelară. cu conţinut lichid seros. este unit cu cerebelul prin cei doi bulbi cerebeloşi inferiori. segmentul iniţial al porţiunii ascendente a crosei aortice. se lasă dilatată la examenul radiologic.. provenit dintr-o alveolă superficială. mobilă. localizată în parenchimul pulmonar. 1. cilindrică. fiecare bulb fiind legat de restul telencefalului prin trei pedunculi. bulbus cerebri) sin. pe suprafaţa fiecărui bulb se observă terminarea aparentă a nervilor olfactivi. mers legănat observat la unii cai de obicei în urma dresajului. afecţiune oculară cracterizată prin distensia globului ocular datorată creşterii presiunii intraoculare. extremitatea posterioară lărgită a corpilor spongioşi ai penisului. (lat. (lat. cu diametrul mai mare de 1 cm. asemănător unui supozitor mic.

provocată de BULETURĂ retracţia tendoanelor flexoare (buletura adevărată) sau de tendinţa reflexă de menanjare a tensiunii aponevrozei plantare (buletura simptomatică) 1. BULIO procedeu de osteosinteză cu ajutorul unui bulon. pungă epiloică BURSĂ OME TALĂ spaţiul virtual rezultat din trecerea marelui serveşte la pe marea sin. destinat să refacă BULO AJ fracturile. format din puroi şi ţesut dermic BURBIO necrozat. BULIMIC 2. după fasonare şi conservare se utilizează ca membrană de protecţie pentru anumite mezeluri.5-1m la suine). (gr. al orbitei sau a unor BURKITT (LIMFOM) viscere. care se referă la bulimie. care se elimină odată cu deschiderea furunculului. observată în nevroze şi psihoze. COTILOIDIA formaţiune fibro-cartilaginoasă articulară. apărut subteran din mugurii axilari la subsuoara frunzelor bulbilor. este interpusă între alte două formaţiuni. glandele BULBOURETRAL bulbouretrale). uşurându-le mişcarea. formaţiune sinovială care epiplon de alunecarea BURSĂ curbură a stomacului (de pe rumen la şanţul intertubercular. bulb mic. hiperfagie. care este atins de bulimie. la înmulţirea vegetativă şi în depozitarea substanţei de rezervă. devierea regiunii buletului înaintea liniei de aplomb. pungă omentală. la usturoi (aşa numiţii căţei sunt bulbili).sin. formaţiune glandulară situată deasupra zonei cloacale la păsări. formaţiune fibro-cartilaginoasă de completare situată pe sprânceana BURELET cavităţii acetabulare a coxalului. care se formează pe o plagă în curs de cicatrizare. formarea normală sau exagerată de muguri cărnoşi la suprafaţa unei BURJEO AREA plăgi. punct central al unui furuncul. aditus bursae omentalis). poliorexie. 2. GLE OIDIA BURJEO (MUGURE) 1. au rol similar bulbului. supă de carne utilizată ca mediu de cultură în microbiologie. roşietică. îngroşarea indurativă în jurul unui focar inflamator. (fr. 2. care completează cavitatea BURELET glenoidă. burrelet – pernă sub formă de colac) formaţiune BURELET fibrocartilaginoasă dură. (lat.care se referă la bulbul rahidian şi la protuberanţa inelară a acestuia. produs de virusul Epstein-Barr. pungă bicipitală. PLĂGII limfom malign. I TERTUBERCULARĂ tendonului proximal al bicepsului prinrumegătoare) pentru a se fixa pe BULBO-PO TIC BULBIL 106 . sin. semicirculară a pielii la extremitatea inferioară a membrelor la animale având rol în formarea articulaţiilor copitei şi a ongloanelor.5-0. putând duce BULIMIE la consumarea unor mari cantităţi de alimente.8m la BUMBAR rumegătoare şi de 0. mică excrescenţă cărnoasă. localizat la nivelul maxilarelor. 1. sau aerian (în inflorescenţa unor liliacee). BULBUL GLA DULUI zonă erectilă situată între porţiunea liberă şi cea fixă a penisului la câine. prima schiţă a unui organ. având aspectul unei mici mase rotunjite. noţiune cvasiştiinţifică care defineşte regiunea articulaţiei metacarpo BULET şi metetarso-falangiana la animale. exagerare morbidă a apetitului. care se referă la bulbul spongios al penisului şi la uretră (ex. descris la copii din zona tropicală a Africii. BURSĂ plină cu fluid vâscos. bursa – burduf de piele) formaţiune anatomică în formă de sac. denumire de abator pentru rect (care are lungimea de 0. cu rol BURSĂ FABRICIUS probabil endocrino-metabolic.

inflamaţie acută. arbori şi arbuşti. pontaj coronarian. la cabaline se disting mai multe asemenea TROCA TERICĂ spaţii (pungă trocanterică cranială.W. aceste învelişuri sunt denumite. incizie practicată în peretele unei cavităţi naturale sau patologice. pungă testiculară. cavitate abdominală. BURSITĂ tumefacţia chistică apărută în spaţiul (groapa) poplitee prin inflamaţia BURSITĂ POPLITEE bursei seroase a muschiului popliteu. provine din plante BUXIDI Ă aparţinătoare genului Buxus (Cimişir). BUZĂ 2. BUVABIL 1. BURSĂ TESTICULARĂ sin. aparat utilizat pentru determinarea grasimii din lapte. spaţiu de clivaj conjunctiv care include o sinovială de alunecare BURSĂ tendinoasă peste trocanter. la plural: marginile unei plăgi ori ale unei incizii. denumire de abator atribuită rumenului şi reţelei de la rumegătoare. instrument de sticlă gradat. subacută sau cronică a unei burse. utilizată la înmulţirea BUTAŞ vegetativă. porţiune dintr-un ţesut sau organ vegetal. 107 . BUTO OS ex. de la suprafaţă spre profunzime: piele (scrotul). confecţionat din ţesătură BY-PASS de material plastic folosit pentru înlocuirea unor segmente arteriale. tunica fibroasă profundă şi tunica vaginală. care are BURSĂ SEROASĂ rolul de a uşura alunecarea organelor la care este anexată. BUTIROMETRU care se poate administra pe gură. ori BUTO IERĂ la piele. relief care ocupă versantele unei fante. nume dat uneori arcului superior stâng al siluetei cardiovasculare BUTO AORTIC evidenţiat în radiologie. a rădăcinilor şi frunzelor la plantele ornamentale. sub formă lichidă. tunica musculară (cremaster). acnee butonoasă. caracterizat prin prezenţa butonilor (papule-pustule. a ramurilor tinere la pomii fructiferi. sin. tunica celulară subcutanată. noduli) pe piele. comunicarea pungii omentale cu restul spaţiului peritoneal se realizează prin orificiul inelar denumit hiatusul Winslow membrană conjunctivă care delimitează o cavitate închisă. alcaloid puternic care alături de buxină. sau abdomen BURTĂ 2. care după prelucrare sunt folosite în arta culinară. B. dartos. incizia chirurgicală a unei burse. abr. un perete median (rafeul) separă sacul în două loji conţinând fiecare câte un testicul şi porţiunea cordonului spermatic corespunzător. îndeosebi ale gurii. ansamblul învelişurilor testiculului care formează înaintea perineului şi sub penis un sac alungit vertical. excizia unei burse seroase. tunica fibroasă superficială (sau aponevrotică). care corespunde părţii superioare orizontale a crosei aortice. se obţine prin secţionarea coardelor la viţa de vie. BURSOTOMIE 1. care foloseşte la determinarea volumetrică BUTIROMETRU a conţinutului în substanţe grase din lapte şi produsele lactate. reacţia Bordet-Wassermann. higromă.plafonul cavităţii abdominale. BURSECTOMIE sin. tub de calibru diferit. caudală şi laterală).

prefix pentru centi. 3. sânge capilar. C6. caducus – care cade timpuriu).capră) poziţie bipedală de scurtă durată cu sprijin pe membrele pelvine. termen utilizat pentru definirea unor formaţiuni organice care se înlocuiesc definitiv. (lat. 2. urmată de cifra respectivă. 2. 1. având corpul aproape de verticală cu membrele toracice scoase din sprijin şi ridicate. simbol chimic pentru carbon.. kakos – rău. Ca CABRARE CACO. grad Celsius. clearance..C C 1. abr. percepţia unor mirosuri dezagreabile. abr. de ex.. este o diamină toxică. (perimat) Curie. peri caduci etc sau periodic (coarnele cervideelor). abr. C1. abr. abr. termen folosit în cazul petalelor sau sepalelor care după înflorire se scutură. C2. 2. (lat. de ex. Cn C C ° c. simbolizarea generaţiilor succesive de consangvinizare. CACOSMIE CACOSTOMIE CADAVERIC CADAVERI Ă CADAVRU VITELI CADMIU CADUC 108 . metal de culoare albă asemănător zincului. prefix de origine greacă având sensul de rău. vertebră cervicală sau rădăcină nervoasă cervicală.. amină biogenă care rezultă prin decarboxilarea biogenă a lizinei sub acţiunea bacteriilor de putrefacţie asupra cărnii. zonă de tranziţie care înconjură discul germinativ la embrion. (de lapte). 4. (fr. dinte caduc. cabra . simbol chimic pentru calciu. simbol pentru Coulomb. C5. abr. prezentă în carnea alterată şi este rezistentă la fierbere care determină efect hipertensiv.cadavru) care se referă la cadavru sau caracteristicile lui. 1. penele în perioada de năpârlire etc.gură) exhalarea unui miros dezagreabil din cavitatea bucală. cadaver . (gr. stoma .

cele tulpinale sesile. toc de scris. kakos – rău. în jurul căreia se află răsucit şarpele din Epidaur. neionizat.stare).6 mg% la bovine. conţine alcaloizi. fiind toxică atât în stare verde cât şi uscată. saponine. 8. care se referă la calcaneu şi la osul navicular (sau scafoid) al tarsului. caracterizată printr-un ax lăţit. (lat. plantele din familia Cyperaceae şi Juncaceae). cele mai sensibile fiind cabalinele şi bovinele (gastroenterite şi inflamaţii ale rinichilor). atribut a lui Hermes. cursuri de apă) care posedă o tulpină ierboasă. alcaloid derivat din xantină. împlântat în piele în cea mai mare parte. fosfataze. CALAMUS CALATHIDIU CALCA EU CALCEA CALULUI CALCA EITĂ CALCA EOASTRAGALIA CALCA EODI IE CALCA EO AVICULAR CALCAR CALCEMIE 109 . calorie. 1. slăbire extremă cu consumarea tuturor substanţelor de rezervă. glicozizi. durere în regiunea calcaneului. (h)aima . mucoasa uterină în timpul sarcinii. exis . sin. cilindric.5-11.9 mg% la suine. este reprezentat printr-un fascicul de beţişoare. (gr.var + gr. emblema corpului medical care. până la atrofia musculară. obţinut de asemenea prin sinteză. calx-cis . prezenţa fiziologică a calciului în sânge. Caltha laeta) plantă perenă din familia Ranunculaceae frecventă în mediile umede (bălţi. extremitatea inferioară a scheletului de susţinere a unei pene (tija). inflamaţia calcaneului. tuberozitatea calcaneană proeminând sub piele. (lat.2-13. A. 2. 7. caffeinum). valori fiziologice: 8. tip de inflorescenţă racemoasă. sin. 18 mg% CADUCEU CAFEI Ă CAFEISM CAHEXIE CAHEXIA APOASĂ Cal. fistuloasă având frunze reniforme. înapoia astragalului. conţinut în ceai şi cafea. care se referă la calcaneu şi astragal.-aza musculară etc). fini. este un stimulent al sistemului nervos. scurt. sin. tub. caşexie.T. în plasma sanguină este distribuit sub trei forme: calciu ionizat. rol: participă în excitabilitatea neuromusculară. 11. pe care sunt fixate numeroase flori. fluier) tulpină aeriană dreaptă prevăzută cu noduri şi internoduri având în interior o măduvă spongioasă (ex.P.4 mg% la cabaline şi până la max.CADUCĂ 1. coagularea sângelui.călcâi) osul calcâiului. legat de proteine. înconjurate de un involucru de bractee (ex la floarea soarelui). 9-12 mg% la ovine. (lat. intoxicaţie cronică prin cafea sau alte produse de origine vegetală care conţin cafeină. în antichitate. împreună cu placenta. activator de enzime (lipaze. plin de solzişori membranoşi. (lat. (lat. porţiunea mucoasei uterine care se detaşează şi este expulzată după naştere. cele bazale peţiolate. trimetilxantină. calamus – trestie. prin extensie. concentraţia calciului sanguin. sesile. fascioloză abr. calx-cis . sin. fracţiunea funcţional activă o reprezintă calciul ionizat. 2.6-11.5-11 mg% la om. mlaştini. în contracţia musculară. surmontat de oglinda prudenţei. os tarsian situat în rândul întâi.sânge). rocă din carbonat de calciu.

aport şi fixarea calciului într-un ţesut fără apariţia de osteoame. pigmenţi şi săruri biliare. calx + gr. corp simplu care constituie 3. calx + osis tulburarea calciului) depozit de săruri de calciu într-un ţesut (ex. (lat. feci. încălzirea la roşu a unei substanţe.lipsit) care se referă sau se datoreşte unei deficienţe în calciu sau absenţei sale. calx + therapeia . 2. în transmiterea influxului nervos şi în contracţia musculară. în cazul lipsei lui. calx + pexis . este al cincelea element. pexis . calx + facio. compusă de obicei dintr-un nucleu de substanţă organică. cu acţiune asupra osului şi rinichiului şi efect antagonist faţă de parathormon. muşchi) sau în parenchimul unui organ (ex. în coagularea sângelui. vitaminelor D şi cu cel al fosforului. sin. philein – a iubi) însuşirea unor ţesuturi de a fixa sărurile de calciu. corelat cu activitatea hormonilor paratiroidieni.fixare) fixarea calciului în ţesuturi. osificare. (lat. a depune săruri de calciu) sin. sin. (lat. (lat. între concentraţia calciului şi secreţia de calcitonină există proporţionalitate. prin depunerea de colesterol. tirocalcitonină. care a suferit o calcificare. calx + gr. (lat. calx + penia . spermolit. ex.tratament) terapia cu produşi care conţin calciu. hormon hipocalcemiant de origine tiroidiană. (lat. sărurile de calciu insolubile din alimente ajunse în stomac. (lat. vitamina D. (lat. care afectează ţesuturile şi lichidele organice şi tulbură procesele în care e implicat acesta. în ordinea abundenţei. din care se doreşte eliminarea prin distrugere a substanţelor organice. scade de asemenea fosfatemia în sinergie cu parathormonul. vor fi transformate în săruri solubile (CaCl2) şi astfel calciul va fi absorbit. calciul fiind mobilizat de către ţesutul osos. calculus – piatră mică) concreţiune formată în orice parte a organismului.urină) eliminarea urinară a calciului. 1. rinichi). sin. structura calcitoninei extrase din tiroida de porc este constituită din 78 de aminoacizi.64% din scoarţa terestră. ex. CALCIFILIE CALCI ARE CALCI OZĂ CALCIPE IE CALCIPEXIE CALCIPRIV CALCITERAPIE CALCITO I Ă CALCIU CALCIURIE CALCIUPEXIE CALCUL CALCUL BILIAR CALCUL SALIVAR CALCUL SEMI AL 110 . metabolismul calciului. calciul joacă rol important în formarea osului (unde se află 99%) şi dinţilor. (lat. oyron . facere – a face. în reglarea echilibrului acidobazic. tetanie calciprivă.sărăcie) carenţă de calciu. sin. rata absorbţiei va fi reglată de raportul cu fosforul. sialolit. datorită pH-ului acid. 3.CALCIC CALCIFEROL CALCIFICARE care se referă la calciu sau la carbonat de calciu.fixare) fixarea calciului în organism. calx + gr. lipom calcificat. factum. (lat. calcul format în vezicula biliară sau în căile biliare. a aşeza. calx + privus .

în care se deschid porii urinari. (lat. George W. din unirea calicelor rezultă bazinetul. puterea calorifică. care îi conţine. din care două sunt late şi prehensile. afecţiune caracterizată de prezenţa calculilor într-un organ pe un traiect.5°C (caloria de 15°C) sau de la 19. segmentele iniţiale ale căilor excretoare ale rinichiului. alcătuit din frunzişoare verzi. în chirurgie. pornind de la piele şi străbătând diverse organe interpuse. nume de ansamblu pentru o structură tubulară prin care trec diverse substanţe organice. ex. traseul pe care-l urmează operatorul ca să ajungă la organul vizat. clorura mercuroasă. conducte excretoare ale rinichiului formate prin reunirea a 2-4 calicii mici de obicei în număr de trei şi care se reunesc pentru a forma bazinetul. 1855-1925. litiază. în formă de mici canale membranoase care. caliculus – cupă mică) formaţiune anatomică cu aspect de cupă mică.C. (gr. (lat. v. Hydrargyrum chloratum) sin. operaţia Caldwell-Luc.5°C la 15.gram. pulbere cristalină albă. 1834-1918.căldură) unitate de măsură a cantităţii de căldură necesare pentru a ridica temperatura unui gram de apă distilată de la 14. se inseră pe circumferinţa unei papile renale. (lat. Luc. Henry. Loligo) cefalopode cu corpul alungit şi ascuţit şi înotătoarele scurte şi triunghiulare. cu gura înconjurată de zece tentacule. prin cealaltă extremitate se deschid într-unul din marile calicii. formaţiune de colectare a urinii situată la nivelul papilei renale. la licheni şi muşchi. purgativă şi antiseptică. pielita calculoasă. ţesutul care înconjoară capsulele şi provine din arhegon. osis . denumită caloria mică sau caloria . (lat. sepalele unite între ele formează un gamosepal iar cele libere un dialisepal.boală) sin. au rol protector.CALCUL VE OS CALCULOS CALCULOZĂ CALE sin flebolit. vaccin B. CALE DE ABORDARE CALICE CALICIU CALICII MARI CALICII MICI CALICUL CALIPTRĂ CALDWELL-LUC (METODA) CALE DULA OFFICI ALIS CALMA T CALMAR CALMETTE-GUERI CALOMEL CALORIE CALORIFIC 111 . după Caldwell. kalix – cupă. care se referă la calculi. metodă chirurgicală folosită în tratamentul sinuzitelor maxilare.5°C la 20. denumită popular Gălbenea. care se referă la căldură. aer şi pentru structuri care conduc un anume tip de influx nervos. (lat. calculus + gr. cu acţiune diuretică. învelişul extern al unei flori. care atenuează sau face să dispară durerea.G. pe care trebuie să le traverseze. plantă din familia Asteraceae. prin extremitatea lor în formă de pâlnie. denumite sepale. ţesut care protejează conul de creştere al rădăcinii.5°C (caloria de 20°C). ceaun) formaţiune anatomica cu aspect de cupă. kalor . ex..

CALORIFUG CALORIGE CALORIMETRIE CALOTA CRA IA Ă CALOS CALOU se spune despre o substanţă rău conducătoare de căldură care. Camelia sativa) plantă introdusă din America de Nord cu un conţinut ridicat de ulei şi proteină (40%). explorarea şi determinarea câmpului vizual periferic şi central. A OCHIULUI CAMERA POSTERIOARĂ A OCHIULUI CAMERĂ CAMFOR CAMFORAT CAMPIMETRIE CAMPAT CAMPILOTROP spaţiul cuprins între iris şi fundul globului ocular. termen utilizat pentru a descrie la cal direcţia mai înainte a membrelor toracice şi mai înapoi a membrelor pelvine. care determină creşterea în grosime a rădăcinii şi tulpinii. callositas – bătătură) termen dermatologic pentru a denumi ingroşări epidermice. exprimată în procente. cu contur neregulat. (lat. produs cu miros aromatic pătrunzător. astfel că micropilul ajunge alături de chalază şi hil. cu camera posterioară.chelie) sin. care conţine camfor sau care posedă proprietăţile sale. pierderi din greutatea vie a unui animal. în anatomie spaţiu închis. formaţiune comisurală de substanţă albă care leagă cele două emisfere cerebrale între ele. (lat. începe în urmă cu circa 600. care produce căldură. cavitate. 112 . în acest fel protejază o sursă calorică sau împiedică pierderile de calorii. care duce la hipertrofia. este folosit ca revulsiv şi stimulent local. situată în cilindrul central. durata şi distanţa transportului. faţă de aplomb. cornoase. calvescenţă. conţinând umoarea apoasă şi în comunicare prin intermediul pupilei. ansamblu de procedee care permit măsurarea schimburilor calorice. viermi vivipari cilindrici nedivizaţi care parazitează tubul digestiv al peştilor dulcicoli sau marini. obţinut prin distilarea lemnului şi scoarţei copacului de camfor. corp. absenţa sau pierderea părului de pe calota craniană la om. în timpul transportului. calus care fixează fragmentele unui os fracturat într-o poziţie defavorabilă funcţional. valoarea lui este reglementată pe specii de animale. ca urmare a unei imobilizări incorecte sau a unui tratament inadecvat.000. (fr. circumscrise. (despre un ovul) care este curbat. (lat. traumă mecanică produsă de jug sau ham. calvities . prima perioadă geologică din era paleozoică. CALOZITATE CALUS CALUS VICIOS CALVIŢIE CAMALLA US CAMBIU CAMBRIA CAMELIA CAMERA A TERIOARĂ spaţiu cuprins între iris şi cornee. impropriu termenul este folosit şi la animale. conţinând umoarea apoasă. producînd liber secundar şi lemn secundar. callote – mică bonetă care acoperă doar vârful capului. fes) partea superioară şi rotunjită a craniului.000 ani. inflamarea. care se formează pe suprafeţele rănite ale ramurilor şi tulpinilor ca reacţie de apărare. zonă meristematică activă. cornificarea şi fisurarea pielii.

se deschide în porţiunea prostatică a uretrei. sin. frunzele şi tulpinile uscate ale plantei Cannabis indica. formaţiune tubulară. de unde se continuă prin canalul ejaculator. dreaptă şi stângă. este situat în centrul comisurii cenuşii. labirintul membranos. mediu şi inferior. ramura dreaptă a originii canalului hepatic comun. permite trecerea. care drenează lobul hepatic drept. constituind după această unire canalul coledoc. canal filiform longitudinal care se întinde pe toată înălţimea măduvei spinării. reprezentând rudimente ale canalelor Wolf. pulbere obţinută din florile. care pornesc dintr-un lob al mamelei şi ajung la mamelon. prezentă în mucoasa vaginală (podeaua) la vacă. CA AL COLEDOC CA AL COHLEAR CA AL CISTIC CA AL DEFERE T CA AL EJACULATOR CA AL EPE DIMAR CA AL EPIDIDIMAR CA AL FEMURAL CA AL GALACTOFOR CA AL GÄRT ER CA AL HEPATIC STÂ G CA AL HEPATIC DREPT CA AL I GHI AL 113 .CAMPTODACTILIE CAMPYLOBACTER PYLORI CA ABIS CA ABISM CA AL ARTERIAL CA AL ATRIOVE TRICULAR COMU CA AL CARPIA malformaţie care constă în flexia permanentă şi ireductibilă a unuia sau mai multor degete. conduct biliar care asigură comunicarea vezicii biliare cu canalul hepatic. format din unirea canalului hepatic comun cu canalul cistic. canalul prezintă trei segmente: superior. intoxicaţie prin diverse preparaţii pe bază de cannabis indica şi mai ales prin haşiş. de la ventriculul al patrulea până la ventriculul terminal. închis faţă de ligamentul inelar anterior al carpului. pe partea laterală a Veru montanum. teacă fibroasă formată din aponevroza femurală care cuprinde vasele femurale. între canalele eferente ale testiculului şi canalul deferent. la bărbat. malformaţie cardiacă reprezentată prin prezenţa unui orificiu auriculoventricular unic şi printr-o deschidere în peretele interventricular din apropierea acestui orificiu. cu peretele gros. a ligamentului rotund şi constituie unul din punctele slabe principale ale peretelui abdominal. sin. canal osteo-fibros constituit de jgheabul anterior al carpului. interstiţiu musculo-aponevrotic situat de fiecare parte. fiecare din canalele excretoare ale laptelui. iar la femeie. porţiune a căilor spermatice. sin. a porţiunii inferioare a peretelui abdominal anterior. în care se deschide fie direct. permite trecerea tendoanelor flexorilor degetelor. conduct cilindric îngust. porneşte de la coada epididimului şi duce la la punctul de joncţiune cu vezicula seminală. ductus hepaticus) ramura stângă a originii canalului hepatic comun: drenează lobul hepatic stâng. care permite trecerea spermei. traversează oblic peretele intern al celei de a doua porţiuni a duodenului. segment al căii biliare principale. (lat. Helicobater pylori. fie prin intermediul ampulei Vater. canalul Botal. segment al căilor spermatice care continuă canalul deferent de la unirea sa cu vezicula seminală în interiorul prostatei. a cordonului spermatic.

prezentând orificiul de deschidere în cavitatea bucală la nivelul plicei carunculare sublinguale în apropierea frâului limbii. cel mai voluminos dintre trunchiurile limfatice din corp. canalele semicirculare joacă un rol important în menţinerea echilibrului corpului. formaţiune embrionară pară. cavitate osoasă centrală care ocupă. orizontal. canalul extern. acestea au orientare diferită în spaţiu: canalul anterior. meningele şi rădăcinile rahidiene de la atlas şi până la sacru. stabileşte comunicarea între cutia craniană şi orbită. sin. canalul săpat în aripa mică a osului sfenoid şi care conţine nervul optic şi artera oftalmică. este compus dintr-un tub membranos conţinut într-un canal osos. canalul colector principal al pancreasului. el conţine măduva osoasă. în mod normal. îşi are originea în interiorul abdomenului. nervii şi vasele care trec pe aici din loja posterioară a gambei spre plantă. care drenează toate vasele limfatice subdiafragmatice. prin reuniunea a două trunchiuri limfatice lombare. canalul posterior. vertical şi paralel cu axa stâncii. utriculul prostatic. canalul mandibular. sin canalul Stenon. la origine prezintă câteodată o dilataţie numită cisterna Pecquet. iar la mascul. uterul şi vaginul. care are o extremitate superioară care se deschide în cavitatea celomică şi o extremitate inferioară care ajunge până la sinusul genito-urinar. iar la femele. constituie învelişul osos care protejează măduva spinală. canalul de eliminare a secreţiei salivare ataşat glandei submandibulare. recurbate în potcoavă. porţiunea canaliculară comună aparatului genital şi urinar. canalul Wirsung. ansamblul a trei tuburi cilindrice. la adult. sudate între ele. se termină la extremitatea sa inferioară la nivelul celei de a 5-a piese sacrate printr-o despicătură deschisă spre înapoi. în spatele aortei. canalul Santorini. toată diafiza oaselor lungi. CA AL MEDULAR CA AL MÜLER CA AL OPTIC CA AL PA CREATIC ACCESORIU CA AL PA CREATIC CA AL PAROTIDIA CA AL RAHIDIA CA AL SACRAT CA AL SUDORIPAR CA AL TARSIA CA AL TORACIC CA AL UROGE ITAL CA AL(E) SEMICIRCULAR(E) CA AL WHARTO 114 . între jghiabul lacrimal al osului maxilar şi foseta lacrimală. care la mascul este reprezentată de porţiunea uretrală cuprinsă între orificiul ejaculator şi meatul urinar extern. porţiunii cuprinse între meatul urinar şi vulvă (vestibulul vaginal). sin. conţine tendoanele. vertical şi perpendicular pe axa stâncii temporalului. sin. porţiune dreaptă tranhipodermică a canalului de eliminare a transpiraţiei. jghiabul sacrat. săpate în labirintul osos al urechii interne şi conţinând cele trei canale semicirculare membranoase.CA AL LACRIMAL conduct care aduce lacrimile din sacul lacrimal la meatul din cornetul inferior al nasului. conduct osos format pe toată lungimea coloanei vertebrale de succesiunea orificiilor vertebrale. canalul osteofibromuscular situat în spatele maleolei interne şi coborând spre planta piciorului. segmentul inferior al canalului rahidian constituit din orificiile vertebrale ale pieselor sacrate. cu excepţia unei părţi a limfaticelor hepatice şi limfaticele părţi supraombilicale a peretelui abdominal. la femelă canalele Müler formează oviductele.

sin. sistemul hrană pentru albine. care este capabil să producă degenerarea malignă a ţesuturilor. 1. dinte.. claustraţie. care se referă la câine. care seamănă cu un cancer ramură a medicinei care se ocupă cu studiul tumorilor maligne. aberaţie comportamentală întâlnită la unele specii de animale domestice. unghiul format de pleoapa superioară cu pleoapa inferioară la fiecare extremitate a fantei palpebrale: cant intern în unghiul nazal. canus . la dreapta şi la stânga incisivilor. chinologie. (lat. cu o consistenţă tare. abolirea instinctului matern şi consumarea puilor ca urmare a unui stress determinat de senzaţia de frică la iepuroaice şi vulpi. erupţie cutanată de natură alergică datorată candidei. care poate distruge celulele canceroase. 1. termen general indicând variate tipuri de tumori maligne. 2. situat bilateral. întreţinere necorespunzătoare. formată dintr-un amestec de miere şi zahăr. care suferă de cancer care împiedică proliferarea celulelor canceroase şi. cant extern de partea temporală. 2. CA ICULTURĂ CA I CA IŢIE CA T 115 . 2. afecţiune generată de Candida albicans. având cauze nutriţionale. folosită în perioadele reci. împiedică extensia cancerului. canal creat pe cale chirurgicală pentru drenajul unei răni. abolirea instinctului matern. care pot popula cavitatea bucală. 1. eliminarea de Candida albicans în urină. 4. constând în devorarea produşilor (mai ales la scroafe). etc. natural sau patologic. în număr de doi pe fiecare maxilar.CA AL WOLFF CA ALIZARE CA CER CA CEROFOBIE CA CERICID CA CERIGE CA CERIFORM CA CEROLOGIE CA CEROS CA CEROSTATIC CA CROID CA DELĂ CA DI CA DIDA ALBICA S CA DIDOZĂ CA DIDURIE CA DIDIDĂ CA IBALISM canalul mezonefronului sau rinichiului embrionar la vertebrate. unitate fundamentală pentru intensitatea luminoasă în internaţional de unităţi. gen de levuri din clasa Adelomycetes.cărunt) albirea sau depigmentarea părului. creşterea câinilor. între incisivul lateral şi primul premolar. epiteliom al pielii cu evolutie mai lentă decât a cancerului. prin aceasta. neoplasm de origine epitelială sau conjunctivală. 3. teama morbidă de a fi atins de cancer. ciugulirea şi consumul ţesuturilor vii a congenerilor în cadrul sindromului de pică la păsări. traiectul genito-urinar etc. formarea unui canal. provocând boala numită candidoză.

particularitatea pe care o manifestă un animal de a da produşi valoroşi. sex. IVVI ape milocii cu relativ numeroase organisme. indicatorul cel mai des utilizat pentru a evidenţia comportamentul de îngrăşare pe o perioadă determinată sau pe toată perioada îngrăşării. unde valoarea nutritivă pentru peşti a unei ape. eminenţă osoasă cu aspect sferoid. gaze sau alte materii. alţi indicatori mai pot fi: sporul absolut. rasă. (lat. la care se adaugă aerul rezidual (1. 1. însumarea aerului curent şi aerului complementar. este exprimată prin sporul mediu zilnic. însuşirea corpului animal de a câştiga în greutate consecutiv îngrăşării. de a reţine sau a absorbi. indiferent de partenerii cu care este împerecheat. studiul sau rezistenţa faţă de suferinţă. 3. valoarea nutritivă a furajului şi forma lui de administrare. folosit pentru introducerea sau extragerea de aer sau lichid din organism. care participă la formarea unei articulaţii.CA TER CA ULĂ CAP ARTICULAR CAPACITATE CAPACITATE BIOGE ICĂ CAPACITATE COMBI ATIVĂ GE ERALĂ CAPACITATE COMBI ATIVĂ SPECIALĂ CAPACITATE DE Î GRĂŞARE sin. sporul relativ şi intesitatea de creştere. capacitatea totală (4 litri). ape foarte bune cu un număr excesiv de mare de organisme. cantitatea maximă dintr-o substanţă care poate fi reabsorbită prin tubii renali în timp de un minut. termen folosit în zootehnie care indică particularitatea pe care o manifestă un animal de a da produşi valoroşi. de calibre diferite. factor condiţionat de specie. termen introdus de către Leger. vârstă. dacă este împerecheat cu anumiţi parteneri. sin. trestie) instrument tubular. 2. alura cea mai lentă şi mai puţin obositoare de galop. acoperită cu cartilaj. însuşirea organismului de a folosi cu eficienţă maximă hrana. termen din zootehnie care indică producţia care se poate obţine de la un animal într-o anumită perioadă de timp şi exploatare corespunzătoare. canna – nai. aptitudine mentală care permite înţelegerea. sin. totalitatea mişcărilor pe care le poate face un animal. galop mic. valoare de ameliorare specială. aptitudinea de a conţine.2 litri). volum expirator maxim pe secundă CAPACITATE DE VALORIFICAREA HRA EI CAPACITATE I SPIRATORIE CAPACITATE MAXIMĂ DE REABSORŢIE TUBULARĂ CAPACITATE MAXIMĂ A EXCREŢIEI TUBULARE CAPACITATE MOTRICĂ CAPACITATE PRODUCTIVĂ CAPACITATE PULMO ARĂ TOTALĂ CAPACITATE PULMO ARĂ UTILIZABILĂ LA EFORT 116 . se cunosc zece valori: I-III ape sărace cu puţine organisme. volumul interior al unui recipient destinat de a conţine lichide. cantitatea maximă dintr-o substanţă care poate fi excretată prin tubii renali în cursul unui minut. în care calul face un kilometru în 2'30". VII-IX ape bune cu un mare număr de organisme şi X. exprimată în bogăţia organismelor care constituie hrana lor naturală.

foarte subţiri care parazitează în intestin sau în alte organe la păsări şi mamifere dilataţia capilarelor. 300° la găină). cu flori numeroase. înveliş fibros care menţine în contact suprafeţele articulare şi care se inseră în apropierea cartilajelor articulare ale celor două oase în contact. înveliş proteic al unei particule virale. caracterizată printr-un ax scurt. care încastrează sporii în corpii de fructificaţie la unele ciuperci. boală care afectează capilarele. la cal. formaţiune care înveleşte glomerulul renal care marchează originea căilor urinare intrarenale fibroasa proprie de acoperire subperitoneală a ficatului. al cărei perete. însă imaginile se suprapun (26° la găină). cantitatea de aer conţinută în căile aeriene la sfârşitul unei expiraţii normale. sferică sau cilindrică. o neoformaţie. procedeu chirurgical destinat suprimării unei cavităţii prin suturarea în masă a pereţilor opuşi. înveliş complet închis. viermi din familia Capillariidae. datorită structurii ochiului. după ingestie. sesile. a capilarelor cutanate sau a mucoaselor conjunctive. rigidă şi inextensibilă care înveleşte porţiunea terminală a arterelor penicilate din splină (la câine. ansamblul propietăţilor tuburilor capilare. un proces morbid etc.păr) mic vas de sânge care conectează cele mai mici ramificaţii ale arteriolelor cu cele ale venulelor sau cele mai mici vase limfatice. totalitatea stimulilor şi excitaţiilor lumii obiective sesizate de organism. capsula – cutie mică) teacă fibroasă care înconjoară un organ. formaţiune ovală. sin. reţea tubulară protoplasmatică. porc şi păsări). pe retina calului se localizează concomitent obiective apropiate şi îndepărtate. aceasta variază cu specia: ierbivorele şi păsarile datorită faptului că au ochii plasaţi lateral supraveghează o zonă mai mare (ex. se dizolvă în interiorul tubului digestiv. tip de inflorescenţă racemoasă simplă. ceea ce permite o bună supraveghere. de formă ovoidă. clasa ematoda. care se referă la o capsulă. cu rol în reglarea şi moderarea presiunii sanguine intrasplenice. (lat. în special capsula articulară sau capsula cristalinului. microangioscopie. capillus . CAPILAR CAPILLARIA CAPILARECTAZIE CAPILARITĂ CAPILAROPATIE CAPILARITATE CAPILAROSCOPIE CAPILITIUM CAPITO AJ CAPREOLAR CAPITUL CAPSIDĂ CAPSULĂ CAPSULAR CAPSULA ARTICULARĂ CAPSULA BOWMA -MÜLLER CAPSULA GLISSO CAPSULA MEDICAME TOASĂ CAPSULA SCHWEIGGER-SEIDEL 117 . eliberând astfel substanţa medicamentoasă conţinută. inflamaţia vaselor capilare. examenul pe subiectul viu. care este în formă de spirală.CAPACITATE PULMO ARĂ VITALĂ CAPACITATE REZIDUALĂ FU CŢIO ALĂ CAPACITATE SE ZORIALĂ volumul maxim de aer inspirat după o expiraţie forţată sau volumul maxim de aer expirat după o inspiraţie forţată. cu ajutorul microscopiei. globulos. (lat. în raport cu lichidele conţinute.

din lumea exterioară. care se referă la expresia fenotipică a acţiunii uneia sau mai multor perechi de gene alelice. prezenţa anhidridei carbonice în sânge CARBU CUL CARBOHEMIE 118 . punga sinovială. posesivă şi tiranică. sub acţiunea factorilor de mediu. care se apropie de el sau care îl serveşte. pungile sinoviale pot fi articulare sau subcutane. quarantaine – în jur de patruzeci) măsuri luate de izolarea pe un anumit timp a unor animale (sau oameni) suspecte de a fi contaminate de o boala contagioasa egală cu cea mai lungă perioada de incubaţie. Ă intervenţie plastică efectuată asupra unei capsule articulare. 2. CAPSULOPLASTIE CAPSULOTOMIE CAPTATIV CAPTATIVITATE incizia unei capsule articulare sau a capsulei cristalinului în psihiatrie. CARACTERISTICĂ CARAPACE CARA TI Ă trăsătură predominantă diferenţiatoare a unei fiinţe. spaţiu cavitar de clivare conjunctivă (primară sau secundară) plin cu sinovie. CAPSULECTOMIE CAPSULITĂ RETRACTILĂ CAPSULOLE TICULAR care se referă la cristalin şi la capsula sa. tendinţa instinctivă a oricărui copil mic de a-şi însuşi. lucru sau fenomen. (fr. în special a porţiunii inferioare. scut sau blindaj chitinos sau osos care îmbracă parţial sau total corpul unor animale. la adult. personalitate paranoică. caracterele se grupează în două categorii: calitative şi cantitative. transmiterea la descendenţi a variaţiilor fenotipice apărute la părinţi în timpul vieţii. excizia parţială sau totală a unei capsule.CAPSULA SI OVIALĂ sin. pentru a preveni răspândirea acesteia într-o zonă sau unitate indemnă. se spune despre un subiect care încearcă să acapareze afecţiunea celor care îl înconjoară. termen introdus de Bateson în 1907. caracterele pot fi autosomale când genele care alcătuiesc genotipul intră în structura cromozomilor autosomali sau pot fi legate de sex cînd genele care le determină intră în structura heterosomilor. retracţie şi îngroşare a capsulei articulare a umărului. abcese subcutanate cauzate de stafilococi cu producere de necroza. (lat. acele caractere a căror apariţie este coordonată de existenţa unui genotip alcătuit dintr-un număr mare de perechi de celule alelice. genele asigură potenţialitatea de a produce sau de a contribui la producerea unui anumit caracter. reprezintă o leziune caracteristică a umărului blocat. CARACTER(E) CARACTERE CALITATIVE CARACTERE CA TITATIVE CARACTERE DOBÂ DITE CARACTERE SEXUALE însuşiri care definesc sexul unui individ. acele caractere a căror apariţie este coordonată de existenţa unui genotip alcătuit dintr-o singură pereche de gene alelice. după felul în care este alcătuit genotipul care coordonează apariţia unui anumit caracter. CARACTER PARA OIC sin. carbunculus – cărbune mic) abcesul care se formează în antrax. ceea ce îl înconjoară. 1. tendinţa de a iubi pe cineva de o manieră exclusivă.

CARBOXIHEMOGLOBI Ă CARBOXILAZĂ CARBOXIPEPTIDAZA CARCI OGE CARCI OGE EZĂ CARCI OM CARCI OMATOS CARCI OMATOZĂ CARCI OZĂ pigment roşu aprins-zmeuriu. sin. celulaza. unul din principalele componente ale aerului atmosferic. este toxic datorită afinităţii sale pentru hemoglobină. grafit. în prezenţa unei cantităţi limitate de aer. CARBO (OXID. provenind dintr-un acid carbonic ipotetic. cu tumori multiple. proces carcinomatos extins la mai multe organe sau pe o suprafaţă seroasă. precum şi în studiul venelor E suprahepatice sau verificarea permeabilităţii anastomozelor portocave şi splenorenale. dând naştere carboxihemoglobinei compus mult mai stabil decât oxihemoglobina şi care diminuă transportul oxigenului prin sânge. care există sub diverse forme: diamant. denumire dată acelor factori nervoşi sau umorali care au acţiunea de rărire a frecvenţei bătăilor cardiace. începutul carboniferului se situează în urmă cu 300. metaloid. penultima perioadă geologică în era paleozoică. cancerigen. 119 . lactaza. sin. orice sare care conţine radicalul CO3. carcinomatoză. termenul se foloseşte mai ales în legătură cu lanţul unei molecule organice format din atomi de carbon. pectinaza. se spune mai ales despre anumiţi derivaţi ai săi. aşa sunt maltaza.000.CARBOHIDRAZĂ CARBOA HIDRAZĂ CARBOI HIBITOR CARBO enzimă specifică care catalizează hidroliza glucidelor. care se referă la carbon. cărbune. poate fi recunoscută prin spectrul său de absorţie caracteristic (o bandă în verde şi o bandă în galben). această perioadă a fost caracterizată prin căldură şi climat umed. enzimă care catalizează procesul de eliberare a CO2 din gruparea carboxilică a unui acid organic. amilaza.000 ani. gaz incolor şi inodor. MO OXID) CARBO AT CARBO ATAT CARBO IC CARBO IFER CARBO IZARE CARBOXIA GIOGRAFI procedeu radiologic care foloseşte ca mijloc de contrast gazul carbonic (CO2). foarte răspândit în natură ca multipli compuşi minerali. negru de fum. transformarea unui corp organic în cărbune. care conţine carbon. tumoare malignă a ţesutului epitelial. ca şi constituient al fiinţelor vii. provenit din combinarea reversibilă a hemoglobinei cu oxidul de carbon. enzimă care catalizează o reacţie de carboxilare. care s-a transformat în imense zăcăminte de cărbune situate în stratele terestre. sub acţiunea căldurii sau a acidului sulfuric. denumire generică pentru procesul de formare a tumorilor canceroase. corp simplu. utilizat în radiocardiologie. care au creat condiţii favorabile dezvoltării unei vegetaţii luxuriante. formate în acea perioadă. anhidrază carbonică. zaharaza. care este de natura carcinomului.

CARDIOA GIOGRAFIE sin. creşterea volumului cardiac. care se referă la cord şi la ficat. ţesutul nodal al cordului. aparat cu ajutorul căruia se pot înregistra contracţiile inimii. orice tehnică servind la înregistrarea contracţiilor cardiace. tococardiografie. ruptura cordului. care inhibă activitatea cardiacă. angiocardiografie CARDIOCI ETIC CARDIODILATATOR CARDIOGRAF CARDIOGRAFIE CARDIOGRAMĂ CARDIOHEPATIC CARDIOI HIBITOR CARDIOKI ETIC CARDIOLIZĂ CARDIOLOG CARDIOLOGIE CARDIOMEGALIE CARDIOMIOPATIE CARDIO ECTOR (SISTEM) CARDIOPATIE CARDIOPILORIC CARDIOPLASTIE care stimulează activitatea inimii. pentru a-i reda dimensiunile normale. paralizia muşchilor inimii. care se referă la inimă şi la pulmon. (gr. cardia – inimă) care este în legătură cu inima. care se referă la cardia şi pilor. muşhi cardiac 2. a cardiei. sin. instrument destinat dilatării cardiei în caz de stenoză sau cardiospasm. sin. 1. cu ajutorul unui cardiograf. orificiul de comunicare dintre esofag şi stomac. în cazul unei reduceri a diametrului său sau în cazul unui cardiospasm. miocardiopatie. cardiocinetic.CARDIA CARDIAC CARDIALGIE sin. durere sau arsură localizată în regiunea epigastrică. CARDIOPLEGIE CARDIOPULMO AR CARDIORAFIE CARDIOREXIE CARDIOSCLEROZĂ CARDIOSPASM CARDIOTOCOGRAF CARDIOTOCOGRAFIE 120 . tococardiograf. sin. induraţia miocardului ca urmare a hipertrofiei ţesutului conjunctiv. contracţie spasmotică a porţiunii terminale a esofagului. temen generic pentru bolile de inimă. ostium cardiacum. curba inregistrată de un cardiograf. medic specialist în bolile de inimă. termen folosit câteodată pentru a desemna o durere profundă corespunzând regiunii cardiace. sutura plăgilor inimii. înregistrarea obţinută se numeşte cardiogramă. operaţie plastică practicată asupra cardiei. sin. rezecţia aderenţelor pericardului la peretele toracal sau a celor stabilite între cele două foiţe pericardice. suferind de o boală de inimă. studiul inimii şi al bolilor sale.

1. acţiune cardinală). microelemente (carenţa minerală). ale mâinilor unui bolnav care pare că încearcă să prindă fulgi imaginari sau care trage şi respinge cuverturile fără răgaz. sunt observate în cursul stărilor de delir şi al bolilor febrile grave. care reduc digestia sau absorbţia).celulă) celula nucleată din care ia naştere eritrocitul.E. nucleu. diviziunea celulei cu transformări în structura nucleului caracterizată prin succesiunea a patru stadii: profaza. sau condiţionate (legate de tulburări digestive. care se referă la cord şi la vasele sanguine. sin. CARE ŢĂ AFECTIVĂ CARE ŢĂ IMU ITARĂ T CARFOLOGIE CARIE CARIE DE TARĂ CARIE OSOASĂ CARIOCIT CARIOCHI EZĂ CARIOCLAZICĂ CARIOCLAZIE 121 . abr. pancardită. osteita cronică purulentă.A.rupere) fragmentarea nucleului.I.putrezire) osteită cronică cu distrugere şi pierdere de substanţă. care creşte tonicitatea muşchiului cardiac. mişcări dezordonate.CARDIOTOMIE CARDIOTO IC CARDIOTOXIC CARDIOTUBEROZITAR CARDIOVASCULAR CARDI AL CARDITĂ CARE Ă CARE ATE CARE ŢAT CARE ŢĂ incizie chirurgicală a inimii. involuntare. sin. care exercită o acţiune toxică asupra cordului.I. sin. (lat. 2. majoritatea bune zburătoare. tulburare psiho-somatică determinată de o separare sau ruptură în mediul familial. 1. carrere – a lipsi) care se referă la o lipsa sau insuficienţa în vitamine (vitaminică). anafaza şi telofaza. S. etc indispensabile a organismului. C.mişcare). inflamaţia celor trei straturi ale cordului. mitoză.T. sâmbure. se spune despre un copil suferind de carenţă afectivă (lat. kytos . cardinis – ţintă. complicaţie post-traumatică cu caracter infecţios hipertoxic a ţesutului osos. 2. la care sternul are carenă. distrugere localizată şi progresivă a dinţilor care afectează în primul rând emailul. (gr. se spune despre o substanţă care poate leza nucleul celular şi întrerupe mitoza. grup de păsări. karyon + kinesis . punct principal) parte importantă sau principală (simptom cardinal. karyon + klasis . caries . (gr. se disting carenţe primare. despre orice organism lipsit de ceva necesar. carena sternală sau creasta osoasă asezată pe faţa externă a sternului la cele mai multe pasări. metafaza. de aport şi secundare. stările fiziologice şi patologice care măresc consumul. karion – nucă.D. care se referă la cardia şi la marea tuberozitate a stomacului. apoi dentina care este atacată de bacterii şi poate ajunge la necroza pulpei dentare. cardo. (lat. (gr.

(gr. (gr. substanţe care determină apariţia de carii dentare. aderenţa mare şi adezivitate. sin. indehiscent. diviziunea nucleului celular în timpul mitozei. a cariotipului prin aşezarea cromozomilor în funcţie de aspectul lor morfologic pe categorii de mărime şi formă. 1. molar plasat pe fiecare jumătate de arcadă dentară. ţesuturile moi (în particular muşchii) ale corpului uman sau animal. totalitatea cromozomilor unui individ sau a unei specii dispuşi într-un sistem standard în ordinea mărimii descrescânde. 2. moluşte. karyon + limpha – apă limpede) mediu de dispersie reprezentat de sucul nuclear în care se găsesc dispersate particule constituite din nucleoproteide care alcătuiesc cromatina.CARIOGAMIE CARIOGE E CARIOGE EZĂ CARIOGRAMĂ (gr. este uscat. dur şi rigid. (gr.B. karyon + genesis – naştere) procesul de formare şi apariţia nucleului. 1. denumirea veche pentru granulele de cromatină în faza intercinetică. (gr. CARIOKI EZĂ CARIOLIMFĂ CARIOLIZĂ CARIOLOBAT CARIOLOGIE CARIOPIC OZA CARIOPLASMA CARIOPSĂ CARIOREXIS CARIOTIP CARIOZOM CARMI ATIV CAR ASIERĂ CAR E CAR E D. fragmentarea nucleului celular cu prilejul necrozei unei celule. carnea se clasifică după conţinutul în grăsime şi modul de finisare în: carne slabă. karyon + piknos – gros) condensarea cromatinei nucleare prezentându-se puternic colorată. (eng. sac pentru vânat. karyon + gamos – căsătorie) fuziunea nucleilor celor doi gameţi. starea anormală a cărnii de vită caracterizată prin culoarea închisă. idiogramă. această carne se foloseşte mai ales pentru mezelurile fierte. precarnasiera şi respectiv postcarnasiera sunt situate înaintea şi înapoia carnasierei. karyon + logos – vorbire. reprezentată de totalitatea musculaturii scheletului împreună cu toate ţesuturile la care aderă (vase.C. karyon + plasma – formaţiune) substanţă alcătuind un sistem bicoloidal format dintr-un mediu de dispersie şi un mediu dispersat. studiu) studiul structurii şi funcţiilor nucleului. prin opoziţie cu scheletul. păsări. 122 . reprezentarea diagramatică pe baza măsurătorilor cromozomilor. piele etc). în urma sacrificării sau vânării. 2. monosperm. grăunţele de cromatină fiind diseminate în citoplasmă. partea comestibilă obţinută de la mamifere. (gr. (gr. Dark Cutting Beef) sin. carne închisă şi lipicioasă. perechea ei având dimensiunile cele mai mari. medicament care favorizează expulzarea gazelor intestinale. tip de fruct caracteristic cerealelor. crustacee. care posedă un nucleu format din mai mulţi lobi. cu un pericarp subţire şi concrescut cu sămânţa. cu funcţia de tăiere la animalele carnivore. karyon + lysis – distrugere) dispariţia nucleului în urma unui fenomen de necrobioză. carne grasă şi carne macră. peşti.

este folosită şi la albirea făinilor. tare şi uscată la palpare şi degustare. transformarea petrecându-se în intestin în prezenţa ezimei hidrolitice specifice (carotenaza). care nu pot fi sintetizate de organismul animal. sau ramificată.E. enzimă care afectează hidroliza compuşilor carotenoizi folosită la albirea făinilor. CAR E P. dar se găsesc în grăsimea din lapte şi ouă. este alcătuit dintr-o parte bazală îngroşată. reprezintă organul sexual femel la plantele cu flori. arteră principală cervicocefalică care este compusă din carotida comună şi carotida externă. şi o parte alungită numită stil. nu se conservă bine şi nu se poate folosi la obţinerea şuncii sau semiconservelor.CAR E D. poliene. enzimă care este implicată în hidroliza compuşilor carotenoizi. prezenţa proviaminelor A (caroteni) în sânge. cu rol în formarea vitaminei A. ambele pare. provitamine A. cel mai frecvent această carne se întîlneşte la rasele specializate. starea anormală a cărnii caracterizată prin culoare închisă. numită ovar. a potoli ) fiecare dintre cele două artere situate de o parte şi de alta a gâtului. (eng. hidrocarburi nesaturate sau derivaţi ai acestora. (gr. parenchim pulmonar cu aspect de carne rezultând dintr-un proces de sclerozare si condensare a tesutului. ligamente. consistenţă moale şi exudarea apei de consistenţă. care se găseşte între regiunea antebraţului şi fluierului la animale sau mâna la om. de culoare galbenă sau violet. moale şi umedă. în cantităţi mici se poate găsi şi în organismul animal sub forma grăsimilor de depozit. constituient al muşchiului striat şi al ficatului. este acidul trimetil α-amino-βhidroxibutiric. foarte răspândite în natură. tendoane. sinonim cu induraţia pulmonară. sin. animal care se hrăneşte exclusiv cu carne. lipocromi. carpo – a rupe) regiunea carpienă formată din oase carpiene.S. Pal Soft Exudativ) sin. (lat. care poartă o terminaţiune lăţită. afectând regiunile cu carne valoroasă din carcasă. din clasa polienelor cu catena de 18 atomi de carbon şi 9 duble legături. (eng. în care se formează ovulele prinse de placentă. dilatare a canalelor biliare segmentare interhepatice. Dark Firm Dried) sin. dipeptidă naturală constituită din aminoacizii histidina şi beta-alanina. CAR IFICARE CAR ITI Ă CAR IVOR CAR OZI Ă CAROLI (MALADIA) CAROTE AZĂ CAROTE I CAROTE OIDE CAROTIDĂ CAROTIDIA CAROTE AZĂ CAROTI EMIE CARP CARPELĂ 123 . carotenele. stigmatul. receptiv pentru polen. beta-carotenul are cel mai mare randament în formarea vitaminei A. în testicul etc. stare anormală a cărnii caracterizată prin culoare pală..D.F. care aparţine carotidei. structură din cadrul gineceului. de origine vegetală. această carne pierde mult din greutate în timpul conservării. această carne nu se pretează pentru fabricarea mezelurilor crude. carne închisă şi tare. din aceată grupă se disting: licopenele. este prezentă în muşchii mamiferelor având proprietăţi hipotensive. sintetizaţi de către plante care există sub formă liberă sau combinată cu proteinele. carne pală. karotides – a aţipi. xantofilele etc. în corpul galben.

situat în partea sa inferioară. cartilago . constituie inelele traheei şi bronhiilor. cartilaj de învelis. are un dublu rol: suprafaţă de frecare şi organ elastic de transmitere a presiunilor. care se referă la două elemente distincte ale carpului. cartilaj de conjugare. drept şi stâng care se articulează în partea lor inferioară cu cartilajul cricoid şi sunt locul de inserţie a corzilor vocale inferioare. această formaţie este mai dezvoltată la bărbaţă decât la femei şi se numeşte mărul lui Adam. CARTILAJ MIXT CARTILAJ TIROIDIA 124 . acoperă suprafeţele osoase la nivelul articulaţiilor. a căror linie o urmează întocmai. fibrocartilaj. sin. ale coastelor. este format din două lame laterale. bartoneloză. sin.zgârci) ţesut flexibil elastic şi relativ solid care poate să rămână toată viaţa în această stare sau reprezintă forma iniţială a ţesutului osos. cartilaj de acoperire. situat în partea antero-superioară a laringelui. în funcţie de componentele structurale se disting cartilaje: elastice. sin. cartilaj articular. posterior faţă de cartilajul tiroidian. este foarte rezistentă şi elastică. sin. de origine congenitală. sin cartilajul Santorini. fiecare din cele două cartilaje. care se referă la o formaţiune de legătură între regiunea carpiană şi metacarpiană. deformaţie în baionetă a pumnului. ţesut cartilaginos a cărui substanţă fundamentală este traversată de fascicule conjunctive şi de fibre elastice. tip de ţesut cartilaginos. a cărei substanţă fundamentală aparent amorfă. strat de cartilaj foarte neted. cartilaj articular. care prelungeşte în sus şi înăuntru cartilajul aritenoid. de formă pătrată unite prin marginea lor anterioară şi care formează spre înainte o carenă ca un scut. CARTILAJ ARITE OID CARTILAJ COR ICULAT CARTILAJ COSTAL CARTILAJ CRICOID CARTILAJ DE ACOPERIRE CARTILAJ DE CO JUGARE CARTILAJ DE Î VELIŞ CARTILAJ DIAFIZOEPIFIZAR CARTILAJ EPIGLOTIC CARTILAJ FIBROS CARTILAJ HIALI mic nod cartilaginos al laringelui. fibroase şi hialine. cartilaj diafizo-epifizar. prelungire cartilaginoasă anterioară a fiecărei coaste. CARTILAJ AURICULAR fibrocartilaj al pavilionului urechii. (lat. este cel mai răspândit din tipurile de ţesut cartilaginos. ale laringelui. CARTILAJ ARTICULAR sin. bandă transversală de ţesut cartilaginos reunind diafiza cu epifizele oaselor lungi şi la nivelul căreia se efectuează creşterea în lungime a osului. în formă de inel. sin. unul din cele trei cartilaje impare. sin. situat în partea sa anterosuperioară. care acoperă suprafeţele articulare. desupra cartilajului cricoid şi dedesuptul osului hioid. unul din cele trei cartilaje impare ale laringelui.CARPIA CARPOCARPIA CARPOMETACARPIA CARPOCIFOZĂ CARRIO (MALADIA) CARTILAJ care se referă la carp. porţiunile cartilaginoase ale nasului. cartilaj impar şi median.

substanţă grasă odorantă secretată de glandele perineale la castor. situate de o parte şi de alta a liniei mediane. formaţiuni cornoase pe faţa internă a membrelor calului la partea inferioară a antebraţului şi partea superioară a fluierului membrelor posterioare (la unele rase de măgari şi cai acestea pot lipsi). iar cele cu soţ cartilajele aritenoide. este împărţită în două etaje: etajul superior. cavitate din ureche medie. cu utilizări în farmaceutică şi cosmetologie.cartilajele cricoid. formaţiuni care rezultă din gruparea mai multor cripte uterine prezente pe endometrul rumegătoarelor. 1. cuniforme şi sesamoide anterioare. în formă de mic con. conţine aer şi comunică spre rinofaringe prin trompa Eustachio. puţin deasupra carunculei mari.CARTILAJELE LARI GELUI ansamblul celor 11 piese cartilaginoase care constituie scheletul laringelui. sin. fructul castanului. pe feţele laterale ale nasului. tumoră limfoidă benignă. uşor roşcat. marea papilă duodenală. (lat. sau de sfârc. conţinute în grosimea tunicii externe a traheei. considerate vestigii filoevolutive 2. CARU CUL DUODE AL CARU CULE MIRTIFORME CARU CUL UTERI CASA (CUTIA) TIMPA ULUI CASTA E CASTELMA (MALADIA) CASTOR(EUM) 125 . şi anume: cele impare. lingual). inele cartilaginoase incomplete. formaţiuni care apar în uterul rumegătoarelor în timpul gestaţiei. mărimea lor crescând de la vârful cornului uterin spre baza acestuia şi în raport cu stadiul gestaţiei. în care se deschid coledocul şi canalul Wirsung. etajul inferior. datorată ampulei Vater. mica papilă duodenală.I. aparente pe piele sau mucoase (caruncul duodenal. de care este separat prin membrana timpanului şi înspre înăuntru urechea internă. sin. corniculate. lacrimal. situată între conductul auditiv extern în afară. CARU CULA LACRIMALĂ CARU CUL cută a conjunctivei. CARTILAJELE TRAHEEI CARTILAJUL LATERAL fiecare din cele două lamele cartilaginoase triunghiulare. în partea AL ASULUI inferioară a oaselor nazale şi deasupra aripilor nasului. tumorile limfoide multiple pot complica infecţiile cu virusul H. caruncula mică: mică escrescenţă conică situată pe faţa internă a celei de a doua porţiuni a duodenului. în al cărei centru se deschide canalul Santorini. reprezintă resturile himenului după prima naştere. de înălţime redusă.V. cel mai adesea unică localizată în special în mediastin. situat la unghiul intern al ochiului. mici escrescenţe cărnoase situate împrejurul vulvei. numărul fiind diferit în funcţie de specie. tiroidian şi epiglotic. sunt în număr de 16-20. se adaugă uneori două cartilaje: sesamoid posterioar şi interaritenoidian. pe care o menţine astfel deschisă circulaţiei libere a aerului. înapoi se continuă cu cavităţile mastoidiene. caruncula mare: excrescenţă conică situată pe faţa internă a celei de a doua porţiuni a duodenului. caruncula – bucăţi de carne) formaţii mici cu aspect cărnos. destul de vascularizat.

datorită prezenţei în cantitate redusă a unei substanţe (numită catalizator) care se regăseşte neschimbată la sfârşitul reacţiei. kakos – rău. una din cele patru faze ale activităţii ciclice a foliculilor piloşi şi anume faza de oprire a creşterii fibrelor (evidentă la animalele care năpârlesc). care se referă la cataliză sau care o provoacă. CATABOLISM CATABOLIZA T CATACROTISM CATAGE EZĂ CATALAZĂ CATALEPSIE CATALITIC CATALIZĂ 126 . accelerarea unei reacţii chimice. enzimă din clasa oxidoreductazelor. scăderea masei musculare. format în cursul proceselor metabolice în apă şi oxigen. factor degenerativ care afectează substanţa celulară. care va fi pusă în libertate în stomac. katabole . dispariţia ţesutului adipos.atac) stare organică generală caracterizată prin suprimarea sensibilităţii şi motricităţi caracterizat de o stare de uşoară hipertonie musculară. exis – stare. hormonal). sin. CATA. CASTRIX CAŞEXIE CAŞEXIE HIPOFIZARĂ CAŞET C.. (gr. (gr. (gr. sau suprimarea funcţionalităţii lor pe alte căi (ex. tulburare profundă a tuturor funcţiilor organismului care se caracterizează prin scăderea accentuată a greutăţii corporale.desfacere) ansamblul proceselor de metabolism intermediar care realizează scindarea şi degradarea metaboliţilor.25 mg/kg la şobolan). crimidină. derivat al pirimidinei utilizat ca raticid de ingestie pentru şobolani. de natură papiracee şi conţinând substanţă activă în pulbere. foarte toxic pentru om şi animale (DL50 = 1. compusă din două capace îmbucate. Computerised Axial Tomography .CASTORI CASTRARE nume dat uneori blănurilor nedepilate de nutrie. catabolismul şi anabolismul sunt cele două aspecte antagonice ale metabolismului care se află într-un echilibru fragil.. de recul.T. formă de ambalare a unui medicament care urmează să fie administrat per os. frecvent folosită în limbajul tomodensiometric. procesele de cataliză din organism sunt produse de enzime. katalepsis . boala Simmonds. prefix de origine greacă cu sensul de în jos şi exprimând ideea de degradare. prezentă în ţesuturile vegetale şi animale şi care descompune peroxidul de hidrogen.tomografie axială computerizată.A. substanţă care stimulează catabolismul. neregularitate a pulsului. în modelul unei mici cutii circulare. caracterizată prin uşoare expansiuni arteriale survenind după şocul principal. dispoziţie). abr. oxigenul eliberat este folosit de către celula vie şi participă la mărirea presiunii de oxigenare a ţesuturilor mai puţin oxigenate. eng. edeme şi astenie. se exprimă cu uşoare croşete în partea descendentă a curbei sfigmografice. sin. extirparea uneia sau a celor două gonade la mascul (orhitectomie) sau femelă (ovariectomie).

în scopul degongestionării ţesuturilor şi organelor. afecţiunea este în general abortivă şi urmată de sterilitate.scurgere) forma cea mai simplă de inflamaţie a unei mucoase. factori igienici. refulate în subconştient şi care se află la originea unui traumatism psihic. hibrid rezultat din împerecherea unei iepe cu un măgar.aplicare) formă de condiţionare medicamentoasă de consistenta păstoasă. (gr. epinefrina (levartenonul). (gr. stare de fixare tonică persistentă a corpului în anumite poziţii. care se aplică extern. kataracta – cascada. mai mult sau mai puţin completă. dar fără pierderea conştinţei. katarrhous . streptococi. kataplasma .CATAME IAL CATAM EZĂ CATAPLASMĂ care se produce în timpul sau imediat înaintea menstrelor. putând fi provocată de o emoţie vie. informaţii obţinute după încheierea tratamentului şi care permit urmărirea evoluţiei unei maladii şi stabilirea unui prognostic. cataire . cu viaţă arboricolă sau terestră. senzaţie tactilă înregistrată la palparea cordului cu orificiile lezionate. nume dat unui ansamblu de substanţe înrudite. vaginită granuloasă. metodă psihologică prin care se obţine trecerea în conştient a o serie de amintiri neplăcute. katarrhactis – cădere de apă) afecţiune a ochiului caracterizată prin opacifierea cristalinului sau a capsulei sale. fungi etc). CATAPLAZIE CATAPLEXIE CATAR CATAR CU FREMISME T CATAR VAGI AL I FECŢIOS CATARACTĂ CATARAL CATARCTIC CATARI E CATARSIS CATATERMOMETRU CATATO IC CATATO IE CATÂR CATECOLAMI Ă 127 . provocată de factori multipli de natură incomplet cunoscută (viruşi. seromucoase. urmată adesea de modificări mucopurulente (catar mucopurulent). sin. catus – pisică. katharsis . din familia aminelor. (gr. instrument destinat determinării vitezei curenţilor de aer din locuinţe şi adăposturi.purgativ) care exercită o acţiune purgativă. omnivore. hiperestazie şi descuamarea celulelor epiteliale (catar seromucos). antropoide caracterizate printr-un sept nazal îngust. frecventă la animale.vibraţii) care seamănă cu torsul unei pisici. realizat dintr-o pulbere amestecată cu apă. care se referă la catatonie. urmată de o cădere la pământ. însoţită de inerţie şi negativism. fr. pierderea bruscă a tonusului muscular. (lat. însoţit de apariţia unui exudat. cu 32 de dinţi şi au ciclu menstrual. cu coadă neprehensilă sau lipsite de coadă. care se găseşte într-o stare catatonică. cu acţiune simpaticomimetică: adrenalina şi precursorii. afecţiune contagioasă. proces prin care unele celule pierd o parte din caracterele proprii fără a se întoarce la starea de celulă primitivă. care se însoţeşte de secreţii abundente. dopamina şi metaboliţii săi. care se manifestă clinic prin vaginită. tumefacţie vulvară şi apariţia pe mucoasa vestibulo-vulvară a unor granulaţii ce reprezintă hipertrofia foliculilor limfoizi din mucoasă. (gr.

cavus .V.coadă) termen pentru a indica un organ care se gaseste in apropierea cozii sau o direcţie îndreptată spre coadă. cauda . sau este produs la catod sau care provine de la catod. 1. introducerea unor sonde în anumite organe cavitare cu scop explorator sau terapeutic. resorbabil în organism. folosit pentru golirea de conţinut a organelor cavitare. (gr. care este în legătură cu o cavernă (ral cavernos. homospecifică cu pepsina gastrică şi catepsina B (sau II). (lat. lanţ de molecule în polimeri care formează macromolecule. kata + odos – drum. caracterul specific al unei substanţe caustice. ca urmare a pierderii unuia sau mai multor electroni. (gr.A. a i se conferi o soliditate suplimentară. (eng. kaystikos – fierbinte. (lat. suflu cavernos). arderea unor tesuturi cu mijloace fizice (căldură sau îngheţ) sau chimice. caverna . prezentă în ficat. kata – în jos. cale) electrodul prin care iese curentul electric de conducţie dintr-un mediu. activă în general după distrugerea celulei. dintre care cele mai importante sunt catepsina A (sau I).CATE Ă CATEPSI Ă lanţ de atomi într-o moleculă. catgut impregnat cu argint pt. catgut impregnat cu trioxid de crom pentru a i se întârzia resorbţia. (gr.intestin) fir de sutura obtinut de obicei din intestin de oaie.scobitură) vena prin care sângele din corp se întoarce la inimă. de cauciuc sau material plastic. structură cavernoasă. kathienai – a stăbate de sus în jos) instrument tubular metalic. 2. migrează spre polul negativ şi se fixează în jurul catodului. electrodul negativ. care se referă la cationi. (gr. care descompune proteinele. sindrom dureros cu bogată componentă vegetativă prezent în special în urma amputării membrelor. gut . homospecifică cu tripsina. structura unui organ erectil. splină şi rinichi. enzimă intracelulară proteolitică. care se referă la. (gr. având sarcină electrică pozitivă. cat – pisică. abr. partea subţiată posterioară sau terminală a unui organism sau organ. ion-ton – care merge) atom sau grup de atomi. CAVA CAVER Ă CAVER OS 128 . CATETER CATETERISM CATGUT CATGUT ARGI TAT CATGUT CROMAT CATIO CATIO IC CATOD CATODIC CAUDĂ CAUDAL CAUSTIC CAUSTICITATE CAUTER CAUTERIZARE CAUZALGIE C. arzător) calitatea unor substanţe de a ataca chimic materiile organice şi de a distruge ţesuturile animale prin arsură. canal atrioventricular comun (lat. care îi conţine. kayterion – fier de călcat) instrument utilizat pt. arderea ţesuturilor.vizuină) termen generic pentru desemnarea unei cavităţi.

CAZUISTICĂ CĂI BILIARE CĂI URI ARE 129 .corn) denumire atribuită subordinului Ruminantia care înglobează animalele care au coarne cavitare fixate pe cepi osoşi ai craniului. ansamblul anatomo-fiziologic care cuprinde calicele. casa timpanului. (lat. glenă. CAVITATE TIMPA ICĂ sin. format din cazeum. rinofaringe. ovinele. de natura sau consistenţa brânzeturilor. ureterele. totalitatea bolnavilor consultaţi de un medic sau prezentaţi la un dispensar sau la un serviciu de consultaţii. CAVITAR CAVITATE CAVITATE ABDOMI ALĂ CAVITATE AM IOTICĂ cavitate delimitată de amnios. vestibulul bucal. numele dat unor cavităţi. vezi abdomen. sin. spaţiul virtual cuprins între cele două foiţe pericardice şi care poate deveni real în cazul existenţei unui lichid la acest nivel. spaţiul virtual cuprins între cele două foi. cavus – scobit + cornu . ale peritoneului şi care poate deveni real în cazul existenţei unui lichid la acest nivel. sin. antilopele şi gazelele. CAVITATE TORACICĂ CAVITATE VESTIBULARĂ CAVOGRAFIE CAVUM CAZEI A CAZEIOS CAZEUM spaţiul cuprins în interiorul toracelui limitat în partea inferioară de diafragm. bazinetele. ansamblul canalelor prin care trece bila în interiorul ficatului şi în afara ficatului. canal medular. în general de origine patologică. caprinele. cavitate circumscrisă de micul bazin şi părţile sale moi. substanţă păstoasă. rezultată din necroza masivă a ţesuturilor. radiografia unei vene cave care devine vizibilă prin injectarea unui lichid opac la razele X. în care se articulează capul femural. ulceroasă. în anatomie. vezica şi uretra.CAVER ULĂ CAVICOR E escavaţie mică. spaţiul virtual cuprins între două foi pleurale şi care poate deveni real în cazul existenţei unui lichid. care cuprinde bovinele. ce se află într-un organ. spaţiu gol sau cavitate situată într-o anumită regiune a corpului sau întrun organ. albicioasă sau de culoare galbenă. sin. sin. cavitatea osului iliac. peritoneală şi visecerală. care se referă la o cavitate sau care se caracterizează prin prezenţa unor cavităţi. proteina care se găseşte în lapte. în special în urma unor leziuni tuberculoase. CAVITATE BUCALĂ CAVITATE COTILOIDĂ CAVITATE GLE OIDĂ CAVITATE MEDULARĂ CAVITATE PELVI Ă CAVITATE PERICARDICĂ CAVITATE PERITO EALĂ CAVITATE PLEURALĂ vezi gură.

partea corpului care rămâne expusă aşa încât operatorul să poată ajunge la organul vizat. întinderea de spaţiu pe care o cuprinde privirea. mijloc utilizat pentru dezinfecţia sticlăriei. Concentraţie Corpusculară Medie în Hemoglobină.C. candel. care servesc la delimitarea.M. spaţiul.H. contaminează solul şi diverse produse de origine animală. cu aerul încălzit la 120 .CĂLDURA LATE TĂ CĂLDURA SE SIBILĂ CĂLDURA UMEDĂ CĂLDURA USCATĂ CĂLDURI căldura eliminată din organism prin evaporarea apei la nivelul pielii şi mucoasei respiratorii. neutilizabilă pentru încălzirea aerului. în acest stadiu se constată modificări la nivelul ovarului (foliculii ovarieni maturi sau dehiscenţi). datorată bacteridiei cărbunoase (Bacilus anthracis). unul din stadiile sexuale la femele. Dermacentor.O. CEACÂR 130 . foarte rezistenţi. comună omului şi vitelor. cele mai frecvente căpuşe sunt întâlnite la păsări (Dermanysus. centimetrul cub. CĂPUŞE CĂRBU E CĂR OS CÂMP CÂMP AL CO ŞTII ŢEI în psihologie. ochiul rămânâd imobil. Biochemical Oxigen Demand. CÂMP OPERATOR 1. abr. arie. căldura eliminată din organism prin convecţie. Ixodes sau Haemaphysalis la mamifere. mijloc utilizat pentru dezinfecţie prin utilizarea apei fierbinţi. abr. eng. izolarea şi protecţia regiunii unde va fi practicată intervenţia chirurgicală. abr. cd. obiectelor metalice etc. suprafaţă sau regiune delimitată. cc. acarieni hematofagi din clasa Arachnoidea care atacă aproape toate speciile de homeoterme neliniştindu-le şi transmiţând numeroase boli. CÂMP VIZUAL C. modificări de comportament (agitaţie. simbolul chimic pentru cadmiu. C. apetit capricios. Cererea Biochimică de Oxigen sin. într-o anumită perioadă de timp. Cd. 2. important pentru stabilirea momentului optim al montei. maladie infecto-contagioasă. şervete sterile de pânză. caracterizat prin manifestări specifice fiecărei specii. ai cărei spori. sin. fierberii.180°C în etuve. polidipsie. se spune despre ochii care au irisul de culoare diferită la cei doi ochi. spaţiul sau intervalul de timp perceput de un individ „aici şi acum”. sin. estrus. conducţie şi radiaţie care poate fi folosită pentru încălzirea aerului.B. vaporilor de apă sub presiune. test de evaluare a impurităţilor apelor uzate care analizează cantitatea de oxigen folosit în oxidarea biochimică a materiei organice. se descrie o formă externă prin pătrunderea bacililor la nivelul unei leziuni (pustulă malignă) şi o formă internă (cărbune gastro-intestinal sau pulmonar). scăderea producţiei şi modificarea compoziţiei laptelui. care este format din carne în anatomie. excitaţie sexuală etc). Argas) şi Rhyphicephalus. abr. la temperatură şi în condiţii specifice. modificări la nivelul segmentelor externe ale aparatului genital.

0%). orbire. sin. este utilizat ca raticid (DL50 – 0. mai mic la carnivore şi. sin. scillirozida. plantă care conţine glucozizi. durere de cap. coecus . abolirea totală totală a facultăţilor vizuale. kephale – cap.7%). foarte asemănătoare lecitinelor. în timpul nopţii iepurii consumând cecotrofele şi asigurând o valorificare superioară a substanţelor nutritive din furaje. dar este slab toxic pentru om şi animalele domestice. care se referă la cap sau la extremitatea unui os.6 mg/kgc. kefalis . CEBOCECAL CEC CECAL(Ă) CECITATE CECITATE VERBALĂ CECOFIXARE (CECOPEXIE) CECOPLICATURĂ operaţie care constă în efectuarea unei cute longitudinale pe peretele cecului (cel mai adesea prin invaginare). cu aspect de sac alungit.CEAFĂ CEAPĂ DE MARE partea posterioară a gâtului. dezvoltat la animalele ierbivore. drepte.orb) prima porţiune a intestinului gros la mamifere. prin deschiderea ei.cap) monstru cu zona orbitară modificată având orbitele foarte apropiate şi regiunea nazală nedezvoltată. rinichi (3. deschiderea cecului la peretele abdominal.).tumoră) hernia tumoriformă a unei părţi din sistemul nervos care are sediul în cutia craniana. (gr. proces fiziologic caracteristic iepurilor care constă din dubla circulare digestivă. puţin dezvoltat la om. (gr. Urginea maritima. sin. suine şi iepuri pereţii apar boselaţii datorită unor formaţiuni specifice (tenii) sub formă de benzi longitudinale. Scilla maritima. cefalee. cefalgie. scillaperina. kibos – maimuţă. Ratinin. (gr. sin. cuprinzând toate părţile moi situate în afara coloanei vertebrale. care se găseşte în cantităţi mari în creier (13. nervi cefalici etc. mucoasa cecală sau artera omonimă. ficat (6. revărsare sanguină între oasele craniene şi periost. la cabaline. pentru reducerea unui calibru excesiv al acestui organ. Scillaren. scillatoxina. care se referă la cec. ex. afazie fixarea chirurgicală a cecului la peretele fosei iliace tiflopexie.5%) şi gălbenuşul de ou. kele . la nou născut. la păsări există două cecuri voluminoase şi alungite. care se află în fosa iliacă dreaptă. porţiune de intestin care se găseşte la trecerea de la intestinul subţire la cel gros. substanţă organică de constituţie complexă (în general lipide complexe ce conţin fosfor şi azot). Scillatox. extremitatea cefalică. kephale + hydro + kele) deformare la nivelul capului datorită acumulării de lichid cefalo-rahidian printr-o soluţie de continuitate a cutiei osoase sau datorită lipsei de sutura a oaselor craniene. (lat. durere de cap. CECOSTOMIE CECOTROFIE CECUM CEFALALGIE CEFALEE CEFALHEMATOM CEFALIC CEFALI Ă CEFALOCEL CEFALOHIDROCEL 131 .

ex. sin. cu ajutorul unui endoscop. cavitatea gastrovasculară la celenterate. faţa ventrală a unuia vine în contact cu marginea dorsală a celui de al doilea individ.unire) monstru format din doi indivizi uniţi de la nivelul ombilicului având un singur cap. măsurători făcute asupra capului. kephale – cap. sin. tăierea capului fătului în cadrul operaţiei de fetotomie. pus. prevăzute cu ventuze) situate în regiunea capului. lichid protector şi drenator pentru centrii nervoşi aflat între piamater şi arahnoidă. ventriculii cerebrali şi canalul ependimar. CEFALOPODE CEFALORAHIDIA CEFALOTOMIE CEFALOTORACE CEFALOTRIPSIE . situată la nivelul plexului solar.R. mai ales marin. încrengătura Coelenterata de animale metazoare inferioare. regiune celiacă.membre) monstru prezentând un membru fixat pe cap.picior). cu capul delimitat şi cu piciorul transformat în braţe (810 tentacule. regiune a corpului formată prin unirea capului cu toracele la clasa arahnide şi la clasa crustacee. circulatoare şi pentru eliberarea ovulelor şi spermatozoizilor. . care se referă la cavitatea abdominală. kele – tumoare. sin. examen vizual al cavităţii abdominale. (gr. clasă (Cephalopoda) de moluşte marine. (gr. evoluate. de obicei în regiunea dintre extremitatea inferioară a sternului şi ombilic. radiară. în general corpul este prevăzut (calmarul) sau nu (sepia. care se referă la cap şi la coloana vertebrală. prin fundul de sac Douglas. sin. peritoneoscopie. sunt adaptate mediului acvatic. inundând spaţiile subarahnoidiene. laparoscopie. căreia îi aparţin subîncrengăturile Cnidaria şi Ctenophora. cu ochi mari. introdus prin peretele abdominal sau pe cale vaginală. sin. kephale + melos . coeliac. caracatiţa) cu o cochilie. diglucid cu caracter reductor constituit din două molecule de β-glucoză.. CEL CELE TERATE CELE TERO CELIAC CELIACHIE CELIALGIE CELIODI IE CELIOSCOPIE CELIOTOMIE CELOBIOZĂ 132 . au o structură simplă. 2. 1. care îndeplineşte rolul de cavitate digestivă. umflătură) sufix care denotă o deformare cu aspect tumoral care rezultă dintr-o herniere a unui organ. durere abdominală de tip nevralgic. în cazul remedierii distociilor.CEFALOMEL CEFALOMETRIE CEFALOPAG (gr.C. (gr. cu corpul format din două straturi de celule: ectoderm şi endoderm. laparotomie.. ganglion celiac. operaţia de decapitare. sub acţiunea celobiazei (β-glucozidază) secretată de flora digestivă a rumegătoarelor. celialgie. hernie. L. abr. puţin la dreapta de linia mediană. maladie celiacă. ea este scindată enzimatic în ozele componente. rezultând dintr-un proces de filtrare la nivelul plexurilor coroide. podos . kephale + pageis . are un orificiu buco-anal. strivirea capului fătului în cazul remedierii distociilor prin fetotomie. reprezintă unitatea diglucidică repetitivă din structura celulozei.Lichid Cefalo Rahidian.

CELULAR CELULĂ CELULĂ A CELULĂ APUD CELULĂ B CELULĂ BAZALĂ HERMA CELULĂ GERMI ALĂ CELULĂ HEPATICĂ CELULĂ LE CELULĂ LEYDIG CELULĂ MÜLLER CELULĂ MUSCULARĂ CELULĂ ERVOASĂ CELULĂ OSOASĂ 133 . formarea celulelor se datoreşte prezenţei în sângele bolnavilor a unor anticorpi care alterează nucleii celulari. de a-i decarboxila şi a elabora hormoni polipeptidici. care îi aparţine.corp) monstru care are fisurat peretele abdominal prin care se produce eventraţia. miocit. precum şi un nucleu periferic alterat. celulă care intră în alcătuirea ţesutului muscular. care se referă la celulă. care conţine o incluzie mare. celulele osoase adulte (osteocitele) de formă ovoid stelată. cu aspect special. situată în tractul gastrointestinal. de susţinere. de culoare bazofilă pală. sunt localizate în masa de substanţă fundamentală. hepatocit. celule mari. kele + soma . care intră în structura retinei. vezi neuron. celulă care la maturitate este capabilă să reproducă un organism în întregime. capabilă de a capta una sau mai multe amine sau precursorii lor. membrana celulei musculare este denumită sarcolemă. apoi stelate şi secretă substanţa fundamentală a ţesutului osos (oseina). celulă beta. celulele interstiţiale cu rol endocrin prezente în testicul. în formare celulele osoase denumite osteoblaste. sin. formă particulară a unui leucocit sau monocit. sin.CELOM CELOSOM CELSIUS (GRADE) (gr. conductibilitate şi contractilitate. identificată de Hargraves în sângele periferic sau frotiurile de măduvă osoasă provenind de la bolnavii suferind de lupus eritematos acut diseminat. (gr. cellula . pancreas sau glanda tiroidă. koiloma . scară termometrică. sunt celule germinale agameţii sau sporii (produşi prin meioză şi mitoză) şi gameţii (produşi prin meioză). în sistemul internaţional unitatea de măsură a temperaturii. aceste cavităţi sunt legate între ele prin canaliculele străbătute de prelungirile filiforme ale citoplasmei osteocitelor. celulă endocrină originară din creasta neurală. reprezintă a suta parte din diferenţa dintre temperatura gheţii care se topeşte (ceea ce corespunde punctului 0) şi cea a apei care fierbe la presiunea atmosferică normală (care corespunde gradului 100). forma fundamentală de organizare a materiei vii. Langerhans. are formă alungită şi manifestă însuşiri de excitabilitate.cavitate) cavitate care apare in timpul dezvoltarii embrionului. în cavităţile numite osteoplaste. sin. sunt paralelipipedice. celula alfa v. fără funcţie secretoare.cămăruţa). cu prelungiri citoplasmatice anastomozate. înalte. unitatea morfofuncţională a unui ţesut. relativ ramificat. (lat. celule speciale care stau la baza corpusculului gustativ. celulă care intră în alcătuirea ţesutului osos.

celulele gustative). osteocit sau celule osoase. insolubilă în apă şi în solvenţii organici. termen impropriu pentru procesele inflamatorii ale ţesutului adipos subcutanat sau subperitoneal. sin. proprietatea unor bacterii sau protozoare care au capacitatea de a hidroliza. care se referă la ţesutul conjunctiv lax şi la paniculul adipos care se găseşte sub piele. cementom gigant. se găsesc şi în anemiile hipocrome. adaptat pentru recepţia şi transmiterea excitaţiilor. elemente sinciţiale cu rol trofic la nivelul tubilor seminiferi. iar al doilea set haploid de la părintele mascul. hematie aplatizată caracterizată printr-o dispoziţie în cocardă a hemoglobinei care îi dă un aspect de ţintă. sin. 1. (lat. gamet. produse de ciuperci. care hidrolizează celuloza. din unirea a două celule de sex opus rezultă zigotul cu un număr diploid de cromozomi. grup de enzime extracelulare. vezi reţeaua reticulară. care conţine cavităţi sub formă de alveole. constituit din policondensarea a 2000-10000 molecule de β-glucoză. insecte şi alte animale inferioare. un neuron care are procesele sale terminale conectate cu terminaţiile senzoriale.aprindere). ulterior va fi convertită în glicogen. CELULĂ SERTOLI CELULĂ SEXUALĂ CELULĂ SOMATICĂ CELULĂ ŢI TĂ CELULĂ UMBELIFORMĂ CELULĂ WIRCHOW CELULAZĂ CELULITĂ CELULO-ADIPOS CELULOLITIC CELULOS CELULOZĂ CEME T CEME TOAME MULTIPLE 134 . este o celulă diploidă.CELULĂ PSEUDOSE ZORIALĂ CELULĂ RETICULARĂ CELULĂ SE ZORIALĂ celulă din epiteliul senzorial care-şi menţine caracterul epitelial primitiv (ex. inflamaţia celulelor. poliglucid reprezentând scheletul membranei celulare. foarte răspândit în regnul vegetal. 2. 2. având 2n cromozomi. degradată însă de simbionţii ruminali de la rumegătoare care posedă echipamentul enzimatic (βglucozidaze) necesar pentru a o transforma în glucoză asimilabilă. cu rol de a reproduce organismul. care. celulă din ţesuturile corpului. cellula + itis . caracteristic speciei. celule cu un set de cromozomi. bacterii. sin. 1. ţesut celular modificat sau în legătură. celulele ţintă sunt frecvente în talasemie. ţesut mineralizat care constituie învelişul extern al rădăcinii dinţilor. rezultă din unirea la fecundare a două seturi normale haploide n de cromozomi: un set haploid de la părintele femel. element celular superficial al epiteliului mixt din vezica urinară. rezistentă la sucurile gastrice ale omului şi animalelor.

localizat aproape totdeauna în jurul rădăcinii premolarilor sau a unor molari. divizat în o sută de grade. care este caracterizată prin depunerea unui strat de pseudociment. senzaţia vagă a propriei existenţe datorită sensibilităţii organice care derivă din toate organele de simţ. de genotipuri alcătuite din gene. numărul celulelor şi aranjarea acestora sunt caracteristice unor alge. zone geografice delimitate. se spune despre o soluţie a cărei concentraţie este egală cu a suta parte dintr-o soluţie normală. unitate de capacitate egală cu a suta parte dintr-un litru. masă lobulată de cement dens. respectiv. care ţine să se înmdepărteze sau să îndepărteze de centrul mişcării. eră geologică actuală care a urmat erei mezozoice. senzaţie). aceasta corespunde unui interval în care numărul mediu de încrucişări/cromatidă. care rezultă dintr-un ansamblu de senzaţii interne.01. stare generală „neplăcuta” sau de „bine”. foarte calcificat. în mod curent folosită în genetică pentru a măsura distanţele. 0. koinos – comun. a suta parte dintr-un grad. 0.CEME TOBLASTOM BE IG CEME TOM CEME TOM GIGA T CE ESTEZIE neoformaţie odontogenă benignă. kentesis . (gr. a început în urmă cu circa 60-70. separarea cu ajutorul forţei centrifuge produse printr-o rotaţie rapidă a unor elemente de densităţi diferite. (gr. aparat care permite dezvoltarea.01n sau n/100.000 ani şi este subîmpărţită în următoarele perioade: terţiar şi cuaternar. unitate. caracterizate printr-o mare abundenţă şi variaţie de specii vegetale înrudite şi. a suta parte dintr-un metru abr. se spune despre o soluţie a cărei concentraţie este egală cu a suta parte dintr-o soluţie molară. perceperea reflectând propriul organism. CE OBIU CE OZOIC CE TESIMAL CE TEZĂ CE TIGRAD CE TIGRAM CE TILITRU CE TIMETRU CE TIMOLAR CE TIMORGA CE TI ORMAL CE TRE GE ICE CE TRIFUG CE TRIFUGARE CE TRIFUGĂ 135 . opacă la razele X care apare în mai multe puncte ale maxilarelor. aisthesis – sensibilitate. abr. produse în timpul meiozei este de 0.000. cu ajutorul unei mişcări rotative extrem de rapide. care se referă la o diviziune într-o sută de părţi.înţepătură) puncţia unei cavităţi în scop de diagnostic sau de a evacua un lichid şi eventual a introduce un medicament. se spune despre un flux motor transmis dintr-un centru nervos spre un organ periferic. a unei forţe suficient de active pentru a separa două produse cu densităţi inegale.01m sau m/100. colonie de celule nediferenţiate (vegetativ sau reproductiv). unitate de măsură egală cu o sutime de gram. tumoră benignă dezvoltată plecând de la cimentul dentar şi având aspectul unei mase dure. care sub influenţa mutaţiei şi a selecţiei naturale au evoluat în acelaşi sens.

kentron + meros . keras . (gr. parte a encefalului care se află dedesubtul creierului mare în etajul inferior al cutiei craniene. în serologie. centrum . cromozomul se indoaie sub forma de cot putând fi asezat.centru) organit citoplasmatic care se găseşte în apropierea nucleului celulelor animale şi la unele plante inferioare ele fiind implicate în formarea cililor şi flagelilor şi în formarea aparatului mitotic. kerkos + monas – corp mic. care pare a fi apatogen. care parazitează la cal şi măgar. 2. procedeu terapeutic a prolapsului ano-rectal şi redresarea lui prin aplicarea unor puncte de sutură de jur împrejurul mucoasei. C. (gr. se spune despre influxul nervos transmis de la periferie către un centru nervos. la copil şi la părinţi. (gr. (gr. 1. (gr.CE TRIPET care tinde să apropie sau să se apropie de centrul mişcării. ale Taeniei multiceps din familia Taeniidae.. lat.bandă) filament care leagă doi centrozomi şi participă la fusul de diviziune celulară. structură celulară care determină polii celulei în timpul diviziunii nucleare.C. (gr. regiune din organism de unde porneşte anumită decizie. sin. tentativa de a exclude o paternitate sau o maternitate prezumate prin examenul diferitelor grupe şi tipuri sanguine. fie mai apropiat de o extremitate a sa. 3. fie la mijlocul cromozomului.creieruş). cerebellum . situate pe segmentul posterior al abdomenului unor insecte. unitate) parazit din clasa Flagelata. cu rol senzorial. simple sau articulate. kerkos .corn) cu referire la ţesutul cornos sau la animalele care au coarne. kentron + desmos . pereche de apendice. regiune din S. punct median al unei linii sau al unui spaţiu oarecare. ansamblu administrativ constituit pe de o parte dintr-un centru spitalicesc regional precum şi din una sau mai multe unităţi medicale de învăţământ. sin. oyra . centrozom. kentron.particulă) locul unde. koinos – comun. reprezinta centrul cinetic al celulei fiind format din centriol. corp granular aşezat lângă membrana celulară. clasa Cestoda care parazitează la câine. căreia îi revine o funcţie oarecare. în timpul mitozei şi al meiozei. (gr. creierul mic.N.U. CE TRIOL CE TRODESMOZĂ CE TROMER CE TROZOM CE TRU CE TRU CELULAR CE TRU CLI IC U IVERSITAR CE TURĂ PELVIA Ă CE UROZĂ CERATA CERCAR CERCETAREA FILIAŢIEI CERCI CERCLAJ CERCOMO AS CEREBEL 136 .C. care dirijează migrarea cromozilor spre poli în timpul diviziunii celulare. procedeu de consolidare al unei fracturi prin unirea fragmentelor fracturate cu ajutorul unor fire sau lame metalice. comandă. (lat.coadă) stadiu larvar prevazut cu coada al viermilor trematozi care se dezvolta din sporocisti sau redii şi se transforma în metacercari.coadă) boală produsă la oi prin localizarea în encefal de larve Coenurus cerebralis. totalitatea oaselor care leagă membrele inferioare de coloana vertebrală.

care se referă la cerebel şi la nucleul roşu şi în special la fasciculul nervos care leagă aceste două structuri. care se refera la creier. cerebrum + gr.CEREBELITĂ CEREBELORUBRIC CEREBELOS CEREBRAL CEREBROM inflamaţia cerebelului de origine infecţioasă sau datorită unor cauze neidentificate. CEREBROMALACIE CEREBROSCLEROZĂ CEREBROSPI AL CEREBROZIDE CERIDE CERTIFICAT FI AL CERTIFICAT I IŢIAL CERULOPLASMI Ă CERUME CERVICAL CERVICALGIE CERVICARTROZĂ CERVICITĂ CERVICOAXILAR CERVICOBRAHIAL CERVICOCAPITAL CERVICODIAFIZARĂ 137 . artroza coloanei cervicale. cerebrum + gr. durere în regiunea gâtului sau porţiunii cervicale a coloanei vertebrale. (lat. secretată de glandele sebacee din conductul auditiv extern. cei mai importanţi reprezentanţi sunt: lanolina. care se referă la gât şi la braţ. în cazul unui accident de muncă sau la constatarea unei maladii profesionale. omos – sălbatic. cerebrum + malakia . celule nervoase embrionare primitive.aprindere) inflamaţie acută. concentraţia sa în sânge creşte în afecţiuni hepatice şi este scăzută în sindromul nefrotic sau maladia Wilson. gălbuie. necopt) tumoră localizată în creier formată din elemente nervoase (nevroglie. lipide simple constituite din amestecurile dintre acizi graşi superiori cu alcooli monohidroxilici superiori (ex. certificat redactat de medicul curant. prelungiri nervoase). care se referă la gât şi la axilă. care se manifestă printr-un sindrom cerebelos.gât) din partea posterioară a gâtului. care se referă la cerebel. acumularea sa în acest loc produce zgomote accesorii şi reduce acuitatea auditivă. în legătură cu gâtul. subacută sau cronică a colului uterin. lipide azotate nefosforate care conţin în molecula lor şi un glucid. au rol protector a suprafeţelor organismelor animale şi vegetale. acţionând ca agenţi anti-apă. (lat. (lat. sin. cervix-cis . (lat. certificat eliberat de medicul curant. de la ceafă. care se referă la colul şi diafiza unui os lung. cervix + itis . cele mai cunoscute sunt: cerazina. ceruri. în momentul însănătoşirii sau al vindecării leziunilor produse de un accident de muncă. proteină plasmatică care conţine cupru şi care îi asigură transportul în organism. care se referă la gâtul şi capul (extremitatea) unui os. materie cu aspect gras. ceara albă şi galbenă de albine şi cetaceul (spermanţetul). (lat. minte. palmitatul de cetil). rezistente la acţiunea agenţilor chimici şi nu râncezesc deoarece nu conţin acizi graşi nesaturaţi. judecată. cerebrona (frenozina) şi nervona. care se referă la creier şi la măduva spinală.moliciune) mortificarea şi ramolirea unor porţiuni din creier.boală) modificări morfofuncţionale produse de arterioscleroza cerebrală. scleros – dur + nosos .

care se referă la faţa linguală a coletului unui dinte. distrugerea corpilor cetonici în ţesuturi. în timpul ciclului sexual fiind întredeschis. incizie practicată la nivelul gâtului. clasă de viermi paraziţi cu corpul în formă de panglică segmentată. sau incizia colului uterin. excreţia corpilor cetonici prin urină. inflamaţia colului uterin şi a mucoasei vaginale. orice derivat organic cu formula generală R-COO-R. acizii acetil-acetic şi betahidroxibutiric. segmentul terminal al uterului cu aspectul unui tub fibrocartilaginos. sin.a. producător de cetone. fixare chirurgicală a colului uterin. care distruge corpii cetonici. nivelul corpilor cetonici în sânge. care se referă la colul uterin şi la vagin. cea mai simplă cetonă este acetona. centură). fiecare din steroizi care posedă o funcţie cetonică din poziţia 17. acesta este perfect închis în timpul gestaţiei. plathelminţi. acidoză produsă de acumularea corpilor cetonici în organism. care se referă la faţa vestibulară (labială) a coletului unui incisiv sau canin. CESTODA CESTOIDEA CETACEE CETOACIDOZĂ CETOGE CETOGE EZĂ CETOLITIC CETOLIZĂ CETO Ă CETO EMIC CETO IC CETO URIE CETOSTEROID 17-CETOSTEROID CETOZĂ CETOZURIE 138 . membrele anterioare adaptate la înot. caşalotul ş. de consistenţă elastică care asigură comunicarea dintre corpul uterin şi vagin. (gr. care se referă la cetoliză. iar puii se nasc în apă. ansamblul de procese metabolice care duc la sinteza în ficat de acetonă şi precursorii săi. delfinul. clasă de viermi paraziţi. sunt cetogeni unii aminoacizi şi acizii graşi. plaţi. au corpul pisciform. orice substanţă care poate produce corpi cetonici. ordin (Cetaceae) de mamifere adaptate la viaţa exclusiv acvatică: balena. care se referă la faţa vestibulară a coletului unui molar sau premolar. în speciali la diabetici în acidoză. orice steroid care posedă o funcţie cetonică. care conţine o cetonă sau posedă proprietăţile ei.CERVICODORSAL CERVICOLABIAL CERVICOLI GUAL CERVICOOCIPITAL CERVICOPEXIE CERVICOTOMIE CERVICOTORACIC CERVICOVAGI AL CERVICOVAGI ITĂ CERVICOVESTIBULAR CERVIX care se referă la gât sau regiune cervicală şi cea dorsală. care se referă la gât şi la torace. creşterea numărului de corpi cetonici în sânge şi urină.. gât uterin. care se referă la funcţia cetonă. sin. un strat gros de grăsime sub tegument. care se referă la coloana cervicală şi la occipital. având ca tip retrospectiv Taenia. permiţând accesul spre căile genitale ascendente. kestos – panglică. prezenţa cetozei în urină.

III. Concentraţie Globulară Medie în Hemoglobină.G. (gr. prezentând o fisură mediană a buzelor. bază osoasă alcătuită din oasele carpiene şi tarsiene. termen generic pentru leziuni de tip inflamator ale mucoasei buzelor. caedere – a tăia) operaţie prin care se extrage fătul pe cale abdominală. sânge coagulat. Minkovski Chauffard (boala). în electrocardiografie. piatră mică) inflamaţie purulentă a glandelor Meibohm la pleoape având aspect de tumorete. 2. 1.G. denumit după medicul veterinar Chabert (1737-1814). regiune situată la baza nucelei în ovulul plantelor cu flori. buză de iepure. coedo. caesum. produs alimentar obţinut din lapte. produsă prin coagularea plasmei şi a diferitelor elemente figurate. simbolul unei derivaţii unipolare precordiale. format din fibrină. Cg. tripanosomiaza americană. tehnică de artroplastie a coapsei. compartiment al stomacului policompartimentat la rumegătoare 3. în caz de distocie. sin.Secundă. v. CHAGAS (MALADIA) CHALAZĂ CHALAZIO CHARCOT (BOALA) CHAR LEY (OPERAŢIA) CHAUFFARD CHAUSSÉ (I CIDE ŢA) incidenţe (II. scleroza laterală amiotrofică. sutura unei buze. C. abr. IV) utilizate în radiologie pentru a pune în evidenţă stânca (urechea medie. masă de diverse forme şi de consistenţă gelatinoasă. folosind o proteză de oţel care înlocuieşte capul femural excizat şi o proteză cotiloidiană de material plastic. CHABERTIA (lat. Cgr. CHEAG SA GUI CHEFIR CHEIA CHEILITĂ CHEILOPLASTIE CHEILORAFIE CHEILOSCHIZIS CHEILOSTOMATOPLASTIE 139 .CEZARIA Ă C. electrodul indiferent fiind fixat pe membrul inferior. parazit intestinal din familia Strongylidae ordinul ematoda. CHEAG 1. în a cărei reţea sunt prinse trombocitele şi eritrocitele care îi dau culoare roşu. urechea internă). 2. 1.închis. care parazitează la rumegătoare. abr. tehnică de artrodeză tibiotarsiană sau a genunchiului.H. C. orice intervenţie de chirurgie plastică care se adresează buzelor şi gurii. regiune de măcelărie de calitate inferioară care reprezintă articulaţia genunchiului (cheia din faţă) şi jaretului (cheia din spate).F. centigram. folosind un aparat compresor în formă de scară de şa. operaţie prin care se urmăreşte refacerea unei buze. 2. chalaza – bob de grindină. abr. centigrad.S. rezultat prin fermentarea alcoolică controlată a lactozei sub acţiunea drojdiei Torula chefiri.M. sistemul Centimetru . sin. produs de origine alimentară folosit la prepararea brânzeturilor.Gram .

sin. keras + osis) afecţiune cronică constând din îngroşarea peretelui cornos. care apare adesea pe locul unei cicatrice hipertrofice.ciupercă) îmbolnăvirea stratului cornos al pielii cauzată de o ciupercă. (gr. capabil să formeze combinaţii complexe cu ionii metalici. ansamblu de tulburări care se observă la scafandri şi muncitorii care lucrează în chesoane cu aer comprimat. microorganism lipsit de clorofilă care trăieşte pe seama unor substanţe anorganice. inflamaţia membranei cheratogene a ongloanelor. sin. indică o insuficienţă a oxigenării centrului respirator. după trecerea bruscă la presiune atmosferică normală. chimiosensibil. epidermice.) (gr. caprine. boala scafandrilor. inflamatorie a conjunctivei care formeaza un burelet circular. keras + derma . leucină. ordin (Chelonia) de reptile care cuprinde broştele ţestoase. fibroasă alungită cu prelungiri radiculare.întredeschidere) infiltraţie edematoasă. examinarea corneei în scopul aprecierii convexităţii ei cu ajutorul unui disc pe care sunt desenate cercuri albe alternând cu cercuri negre. keras + chiton + itis) inflamaţia corneei. chaino . păr. apoi încetinirea ritmului respirator. CHELO IE I CHEMO ASTIE CHEMORECEPTOR CHEMOSE SIBIL CHEMOSIS CHEMOTROF CHE OPODI Ă CHERATI Ă CHERATITĂ CHERATODERMATOZ Ă CHERATOM CHERATOMICOZĂ CHERATOSCOP CHERATOZĂ CHESO (MALADIA DE) CHEY E-STOKES (DISP EE) 140 . (gr. suine etc. kele – hernie. sin. chimioceptor. (gr. keratos . în general la animalele artiodactile (taurine. tumoră. dispnee ciclică formată din trei faze: accelerare. keras. keras + mykes . extremitatea unor membre la acarieni având forma de foarfece.corn) substanţă proteică care se gaseste în special în unghii. (gr. este caracteristică subîncrengăturii Chelicerata. organ de simţ care răspunde la stimulii chimici. alcaloid toxic (gr. urmată de o pauză respiratorie. (gr. coarne. dermice şi plăci cornoase. (gr. atac şi apărare. chemosis. asemănătoare) tumoare benignă a pielii. keras + omos – necopt. eidos – formă. datorat formării de bule de azot în sânge şi ţesuturi. ovine. sălbatic) îngroşarea stratului cornos al pielii. sin. umflătură. piele. complex chelatic. mişcare neorientată a organelor unor plante la un excitant indirect sau difuz.piele) îmbolnăvirea stratului cornos al pielii. au corpul acoperit cu un ţesut format din plăci uşoare.CHELĂ CHELAT CHELATOR CHELICERE CHELODERMATITĂ CHELOID (KELOID) pereche de apendice anterioare adaptate pentru apucarea hranei.

umoare). în acest fel. prezenţa grăsimilor emulsionate în urină. formarea chilului. sin. renină. sin. şi. lăptoasă a acesteia. aşezată deasupra şeii turceşti. precum şi reacţiile care au loc între elemente sau molecule. vase limfatice care pleacă din intestine şi duc chilul. 1. care are proprietatea de a precipita proteinele din lapte. utilizând in acest scop aparatul Röntgen. ansamblul fenomenelor supuse legilor chimice. urmarea unei perforaţii traumatice sau tumorale a canalului toracic. lichid gastric format din alimentele care au suferit acţiunea salivei şi sucului gastric. revărsarea de chil în cavitatea pleurală. denumire generică pentru terapia prin substanţe chimice. sin. variola găinilor. care seamănă ochiului. 2. substanţă toxică răşinoasă obţinută din Cucuta de apă (Cicuta virosa). revărsarea de chil în cavitatea peritoneală. pentru a se separa din nou. cheag. 2. puncte de contact între cromozomii omologi. relaţie. încrucişându-se parţial pentru a forma nervii optici. zonă din substanţa albă a creierului. se favorizează scindarea enzimatică a acestor proteine. (gr. care produce degradarea unor proteine şi care este folosită în scop terapeutic pentru proprietăţile sale antiinflamatoare. compoziţia sucului gastric. conţinutul gastric. pleurezia chiloasă. 1. activitate sau proprietate chimică. kimos . metoda de inregistrare a mişcărilor unor organe care au aspect de unde. enzimă de origine pancreatică. fiecare cromozom are două cromatide iar perechea cuprinde patru (tetrada cromozomială). fie sub influenţa unor agenţi fizici.CHIASMA 1. ştiinţa care tratează despre compoziţia şi structura intimă a materiei. chiasma . unde cele două bandelete optice se alipesc şi par să se sudeze. (gr. sin. studiată în cursul anumitor probe (proba cu histamină). ansamblu de proprietăţi chimice ale unui corp simplu sau a compuşilor organici sau minerali.încrucişare) încrucişarea a două formaţiuni anatomice (nervi. fenomenul de atragere sau de respingere a leucocitelor de către anumite substanţe de natură toxică. anume cazeinogenul sub formă de cazeinat de calciu. enzimă proteolitică prezentă în stomacul animalelor tinere (în special la viţei şi miei). tendoane) 2. fie spontan. labferment. ascită chiloasă. suc rezultând din procesele digestiei intestinale care se absoarbe prin vasele limfatice. sin. CHIASMA OPTICĂ CHICKE -POX CICUTOXI Ă CHIL CHILIFER CHILIFORM CHILOPERITO EU CHILOPOIEZĂ CHILOTORAX CHILURIE CHIM CHIMIE CHIMIOTAXIE CHIMIOTERAPIE CHIMISM CHIMISM GASTRIC CHIMOGRAFIE CHIMOTRIPSI Ă CHIMOZI A 141 . 1. caracterizată printr-o coloraţie albă.

v. în special asupra coloanei vertebrale. examen radiografi al unui chist după injectarea unei substanţe de contrast în cavitatea chistică. directă sau înarmată cu instrumente. CHIROPRACTOR CHIROPTERE CHIRURG CHIRURGIE CHIRURGIE PLASTICĂ (SAU REPARATORIE) CHIST CHIST DERMOID CHIST EPIDERMIC CHIST FOLICULAR CHIST HIDATIC CHIST PILAR CHIST PROLIFERA T CHIST RADICULAR CHIST SEBACEU CHISTECTOMIE CHISTOGRAFIE 142 . nu poate fi diferenţiat de chistul pilar. aistezis . de obicei fluid. delimitat de straturi de celule epiteliale pseudo epidermoide şi conţinând un material histologic amorf. chist epidermic. kinein – a se mişca. chist pilar.CHI ESTEZIE CHI OFOBIE CHIROMEGALIE CHIROPRACTICĂ (gr. clinic. se disting mai multe tipuri: seroşi. persoană care execută chiropractica. a completa o pierdere de substanţă (cel mai adesea cu ajutorul unei grefe). format din resturi epiteliale ale ligamentului alveolodentar. chist keratinizat. ruperea sa poate da reacţie inflamatorie puternică. tumorali etc. cheir – mână. membrele anterioare s-au transformat în aripi membranoase. poate atinge o mărime considerabilă. vampirul ş. partea chirurgiei care se ocupă de operaţii destinate corijării unei anomalii congenitale sau căpătate.senzaţie) totalitatea senzaţiilor care reflectă mişcările corpului.. cel mai adesea unic şi localizat în pielea păroasă sau pe spate. frică exagerată de câini. sin. chist observat cel mai frecvent la nivelul maxilarelor. datorită unei inflamaţii urmată de necroza pulpei dentare. ablaţia unui chist. este numită uneori chiropraxie. uni sau pluriloculari. cheiroygia – lucru manual) parte a artei medicale. glande sebacee şi care se localizează cu predilecţie la extremitatea externă a sprâncenei. ordin (Chiroptera) de mamifere adaptate la zbor: liliacul. hipertrofie. metodă terapeutică constând în efectuarea diverselor manipulări sau tratamente mecanice asupra unor părţi ale corpului. ergon – lucrare. formaţiune tumorală constituită dintr-o enclavă epidermică conţinând adesea foliculi piloşi. conţinând sebum. chist tapisat de un epieliu pavimentos stratificat şi umplut cu straturi de cheratină. astfel încât să se restabilească o formă sau o funcţie cât mai apropiată de cea normală. la nivelul gâtului sau scrotului. sero-sanguinolenţi (post-traumatici). a uneia sau ambelor mâini. tumoră cutanată de mărime variabilă. ramură a terapiei care utilizeaza intervenţia manuală sângeroasă sau nesângeroasă. ovarieni (foliculari). mai ales în lăţime. de origini diferite constituită dintrun perete organizat (de reacţie) şi un conţinut. iar primul deget serveşte la agăţat.a. tumoră chistică formată într-un organ (mai ales în ficat) prin dezvoltarea unei larve de Taenia echinococcus. ca şi toate degetele membrelor posterioare. formaţiune veziculară sau tumorală. (gr. specialist în chirurgie. parazitari.

dând naştere peştilor crosopterigieni şi dipnoi. mai ales în cursul sarcinii (aşa numita mască a gravidelor). sunt patogene pentru diverse animale şi om. parazit din familia Taeniidae. sin. se găseşte în intestin la găini şi fazani. deschiderea posterioară a cavităţilor nazale. şi clorofila de culoare verde. crustacee etc. C. apropiate bacteriilor. sin. acest grup a apărut în devonian. ornitoză. gram negative. instrument. răzuirea cu chiureta a pereţilor din interiorul unei cavităţi. cu scheletul osos: (o parte sau în întregime). uter) sau pentru a curăţa un ţesut osos sau cartilaginos.CHIŞIŢĂ (sârb.I. mucopolizaharid cu structură similară celei a celulozei. sin. diagnosticat la bolnav deja de mai mulţi ani şi care se complică periodic prin episoade de infiltrate pulmonare labile. infecţii genitourinare. utilizată pentru curăţirea interiorului unei cavităţi a organismului (conduct auditiv. abr. când lente.H. în citoplasmă sunt răspândiţi. kičita . când rapide. Clasificarea Histologică Internaţională a Tumorilor. obişnuit marini. clasă de peşti. precum şi virusurilor. clasa Cestoda cu proglotele în formă de pâlnie. vitamina B12. este scindată de chitinază (chitază) şi formează trama de susţinere a crustei chitinoase la insecte. articulaţia mediotarsiană.T. care constituie cuticula insectelor şi a crustaceelor. care are afinitate pentru coloranţi albaştri. cel mai adesea în formă de lingură cu margini tăioase sau rotunjite. încrengătură cu o singură clasă mică. afecţiune nervoasă caracterizată prin mişcări involuntare şi neregulate. de culoare albastră. gen de microorganisme de formă sferică. în principal. însoţite de hipotonie musculară şi tulburări de coordonare. factor de coagulare. alge albastre. de care se distinge clinic prin prezenţa astmului hipereozinofilic sever. orice infecţie datorată microorganismelor din genul Chlamydia. care pot apare pe faţă în unele maladii. doi pigmenţi: ficocianina. angeită necrozantă similară periarteritei nodoase. cianoză. pentru a îndepărta unele neoformaţii sau alte ţesuturi în scop diagnostic sau terapeutic.chişiţă) regiune corporală la animale cuprinsă între articulaţia buletului şi coroana copitei sau a ongloanelor având ca bază anatomică prima şi a doua falangă. pete pigmentare cu contur neregulat. trahom. CHITI Ă CHIURETAJ CHIURETĂ CHLAMIDIAZĂ (CHLAMIDIOZĂ) CHLAMYDIA CHLOASMA CHOA E CHOA OTE IA CHOA ICHTHYES CHOPART (ARTICULAŢIA) CHOREE (COREE) CHRISTMAS (FACTOR) CHURG ŞI STRAUSS (A GEITA) CIA OCOBALAMI Ă CIA ODERMIE CIA OFIL CIA OFITE 143 .

inflamaţia corpului ciliar însoţită de obicei de o inflamaţie a irisului. paralizie totală a musculaturi interne şi externe a ochilor care sunt imobilizaţi în poziţie mijlocie. emisiune de urină colorată în albastru.H. constituţie psihică prezentată printr-o alternanţă de excitaţie maniacală şi depresie melancolică. ca formă accentuată a ciclotimiei. extrem de toxice pentru om şi animalele domestice. în lichidul foliculului ovarian există o ciberină care prezintă o interacţiune cu hormonul luteinic (LH). care prezintă cianoză datorita insuficientei oxigenari a sângelui. acţionând selectiv asupra limfocitelor T. clasa Zoomastigophora care parazitează la om. mai ales în urma administrării unor anumite substanţe. care este afectat de ciclotimie. kyathos – cupă. compuşi chimici ale căror formule au catene închise în formă de cerc. al cărui efect este reversibil. produs foarte toxic. produs de o ciupercă. (gr. care se referă la ciclotimie. heptaclorul şi toxafenul. ţesut care are o culoare albastră-violacee. denumită popular Cicoare. somatostatina este o ciberină. (gr.D. mişcare circulară a globului ocular.albastru) care se referă la cianoză: edem cianotic.CIA OGE CIA OTIC CIA OZAT CIA URĂ CIATOMASTIX care produce cianoză.. 1. agent imunosupresor polipeptidic. pahar. kyanos . ca rezultat final al vindecării unei leziuni cutanate care a atins dermul sau al unei leziuni infiltrate. tendinţă patologică oscilând între excitaţia euforică şi depresie. în formele sale atenuate. clordanul. cele mai utilizate au fost: aldrinul. plantă din familia Asteraceae. substanţă produsă de un ţesut şi capabilă să inhibe activitatea funcţională a acelui ţesut însuşi. acum obţinut prin sinteză. Chilomastix parazit din familia Retortamonididae. termen utilizat pentru a desemna repetarea unor fenomene fiziologice la intervale egale sau anumite intervale (ciclul sexual).flagel).T. CIA URIE CIBER I Ă CICATRICE CICHORIUM I TYBUS CICLECTOMIE CICLIC CICLITĂ CICLODIE E CICLODUCŢIE CICLOIDIE CICLOPIE CICLOPLEGIE CICLOSPORI Ă CICLOTIMIC CICLOTIMIE 144 . poate trece aproape neobservată. sare sau ester al acidului cianhidric. cum este albastru de metilen. ciclosporina permite combaterea eficace a fenomenelor de respingere a grefelor de organ. 2. hidrocarburi ciclice clorurate cu activitate insecticidă similară cu a D. excizia parţială a corpului ciliar. şi H. are acţiune stomahică şi colagogă. monstruozitate constand in prezenta unui singur ochi prin unirea celor doua globuri intr-o orbită. cu pupilele în stare de dilataţie permanentă. paralizie a muşchiului ciliar. responsabilă de abolirea capacităţii de acomodare a ochiului. mastix . sin. caracteristică cianozei. proliferare de ţesut conjuctiv.C.

4. profagul poate trece spontan sau indus în stare litică. accelerator al particulelor grele (protoni. moleculă sau grup de atomi care se prezintă sub forma unui lanţ închis. iniţiat de obicei când temperatura mediului depăşeşte 5°C. traseu în cerc închis parcurs de unele substanţe conţinute în bilă şi care reprezintă unul din modurile de a regla nivelul lor în sânge. precum şi în tratamentul unor forme de cancer. faza de fag matur şi faza de liză. succesiune de fapte sau de fenomene care se produc într-o ordine şi un interval de timp determinat. îl transferă într-un alt cromozom bacterian. 1. CICLOZĂ CICLU CICLU CARDIAC CICLU CORI CICLU DE VEGETAŢIE CICLU ESTRAL CICLU E TEROHEPATIC CICLUL LITIC CICLU LIZOGE IC CICLU ME STRUAL (ESTRAL) 145 . cu ajutorul căruia un câmp electric de frecvenţă constantă produce în mod repetat acceleraţii sincrone de particule care urmează o traiectorie circulară. astfel ia naştere un clon bacterian purtător al unui profag (fenomenul de lizogenie). termen care defineşte perioada din cursul unui an când are loc procesul de creştere a unei plante. care au loc de la pubertate şi până la menopauză şi care se datoresc hormonilor ovarieni. ciclu reproductiv propriu femelelor matură ale majorităţii speciilor de mamifere. faza de absorţie sau de infectare. are o periodicitate de la câteva zile la trei sau patru săptămâni. ciclu caracteristic bacteriofagilor temperaţi. în chimia organică. pe care. determinând recombinarea materialului genetic la bacterii. cu revenirea la punctul de plecare şi o repetiţie indefinită. fie trecerea bacteriofagului în faza de profag (provirus) prin fixarea sa de cromozomul bacterian cu care se duplică sincron. în urma căreia poate prelua materialul din cromozomul bacterian. după infectare. în fizică. prezentate de mucoasa uterină şi vaginală. respectiv glucozei la nivelul ţesutului muscular este tranferat pe cale sanguină la ficat unde va fi reutilizat la sinteza glicogenului. ciclu vital la bacteriofagii virulenţi care constă din: faza de repaus sau de fag matur. serie completă a variaţiilor de amplitudine prezentate de un fenomen periodic. energia neceasară pentru această resinteză este furnizată prin oxidarea a 1/5 din acidul lactic. revoluţie cardiacă.CICLOTOMIE CICLOTRO secţionarea corpului ciliar. poate determina fie lizarea rapidă a bacteriei. faza vegetativă sau de eclipsă. 3. sin. al căror ciclu vital. 2. circuit de reacţii biochimice prin care o parte din acidul lactic rezultat din degradarea glicogenului. suită de modificări care afectează un organism sau o suită de stadii diferite ale unui fenomen. mişcarea protoplasmei în interiorul celulei. ciclotronul este utilzat în medicină pentru producerea de markeri radioactivi. deutroni). care apare în absenţa sarcinii. la o nouă infecţie. ansamblul modificărilor periodice (la 24-28 de zile).

pe glucoză. kyphos . reprezintă principala bază energetică a celulei şi este asociat cu mitocondriile. amonificarea. (gr. circulaţia atomilor de azot în natură sub influenţa transformatoare ciclică a compuşilor azotului de către biosferă. şi prin conjugare. clasă (Ciliata) de organisme protozoare microscopice. de la apariţia acestuia şi până la naşterea unor noi descendenţi. în ciclul Krebs prin decarboxilarea şi dehidrogenarea acidului piruvic iau naştere diferiţi acizi organici. macronucleul cu funcţii mai ales trofice (ex. ciclu ovarian. parameciul). care permite reluarea întregului proces şi descompunerea acidului acetic până la CO2 si H2O. CICLUL AZOTULUI CICLUL KREBS CICUTOXI Ă CIFOSCOLIOZĂ CIFOTIC CIFOZA ADOLESCE ŢILOR CIFOZĂ CIL CILIATE CILI DRAX 146 . succinic. la femeia adultă. care se referă la cifoză. prelungirea neuronală. în zona de detaşare din pericarion observându-se conul de emergenţă. prevăzute cu cili vibratili şi un aparat nuclear format dintr-un nucleu mic. Krebs. laureat Nobel în 1953. unică şi neramificată. ce constă dintr-un schimb mutual de micronuclei între doi indivizi şi care reprezintă un început de înmulţire asexuată. cu eliberarea de energie şi formarea în final a acidului piruvic). care prezintă cifoză. unicelulare. reprezintă a doua etapă în degradarea enzimatică a glucozei (dar şi a lipidelor şi protidelor) în celula vegetală (prima etapă glicolitică sau ciclul gluconic. lipsită de corp tigroid. între pubertate şi menopauză. axon. expansiune citoplasmatică filiformă a unei celule sau a unui microorganism. sin.P. viruşi. păr al pleoapei.curbat). prin diviziune binară transversală. etapele principale sunt: fixarea.CICLU OVARIA CICLU PARASEXUAL CICLU SEXUL CICLU VITAL ansamblu de modificări periodice ale ovarului. oxalilacetic. devierea dorsală coloanei vertebrale cu formarea unei convexităţi în partea superioară la animale şi posterioară la om. acetic. micronucleul cu funcţii sexuale şi un nucleu mare. maladia Scheuermann. apoi prin dehidrogenarea imediată a acidului malic se formează din nou acidul oxaloacetic şi piruvic. malic. 1. spinare de crap. fumaric. deviaţie dublă a coloanei vertebrale. etapele principale şi procesele ce se petrec într-un organism. reproducerea se realizează asexuat.A. substanţă răşinoasă foarte toxică a cucutei de apă (Cicuta virosa). 2. transformarea glucozei în ester glucofosforic prin transferarea unei molecule de acid fosforic din A. sin.). ciclul acidului citric descoperit de H. cu convexitate posterioară şi curbură laterală. sistem genetic care asigură recombinarea fără meioză şi fecundare (ex. bacterii etc. nitrificarea. corespunde vieţii individuale sau ontogeniei. asimilarea. sin.T. constă în fosforilarea oxidativă a glucozei. denitrificarea. sin. ciuperci.

termen utilizat pentru a descrie o mişcare voluntară din organism.CILI DRI URI ARI mulaje de materie proteică şi de celule provenind din tubii urinari şi care se găsesc la examenul microscopic în sedimentul urinar. orice mişcare simplă sau complexă. 2. după injectarea unui produs opacifiant. čok – gura păsării) aparatul de prehensiune şi de masticaţie la păsări format dintr-un înveliş cornos care imbracă maxilarul şi mandibula. înconjurând corpul calos. medicament sintetic utilizat în tratamentul ulcerului gastroduodenal. fascicul de fibre asociative. cimă bipară (ex. 2. în cazul unor afecţiuni renale. pe faţa internă a emisferelor cerebrale. înregistrarea cinematografică a unui vas. fie active. clasa Hexapoda. la guşa porumbelului). sin. referitor la mişcare. tip de inflorescenţă cimoasă. cineplastică. în fiziologie. excrescenţe osoase de obicei asociate cu durerea. laptele câinelui). studiul mişcărilor corpului uman. cinereus – gri-cenuşiu) formaţiuni de culoare gri-cenuşie. CILI DRU CE TRAL CILI DRURIE CIMĂ CIMETIDI Ă CIMEX CI EA GIOGRAFIE CI ECARDIOA GIOGRAFIE CI EMATICĂ CI EPLASTIE (CI EMATIZARE) CI ERADIOGRAFIE CI EREU CI ETIC CI ETICĂ CI EZĂ CI EZIE CI EZIOLOGIE CI EZITERAPIE CI GULUM CI IC (SPASM) CI OFOBIE (CHI OFOBIE) CIOC 147 . sau care se datoreşte mişcării. debitul de cilindri renali în unitatea de timp. păduche de lemn) parazit extern din familia Cimicidae. 1. activă sau pasivă. partea centrală a rădăcinilor şi tulpinilor la plantele vasculare. ramură a mecanicii care studiază mişcarea. vitalizarea bontului. tratament în care se practică diferite mişcări. înregistrarea pe o peliculă cinematografică a imaginilor radiologice ale cavităţilor cardiace şi a marilor vase. (alb. radiocinematografie. (lat. râs sardonic. fie pasive a unor segmente din corp. 1. prezenţa de cilindri în sedimentul urinar. cimex-cis – ploşniţă. cimă multipară (ex. iris). de mişcare. sin. după opacifierea cu un mediu de contrast. operaţie plastică prin care se modelează un bont de amputaţie astfel încât să se utilizeze tendoanele musculare pentru a putea folosi o proteză articulată. teamă morbidă de câini. se dezvoltă din plerom şi constă din ţesut conducător reprezentat de fasciculele lemnoase şi liberiene alternate sau grupate. cu ramificare simpodială care se clasifică după numărul axelor secundare şi poziţia acestora faţă de axul principal: cimă unipară (ex. care reunesc lobul frontal cu lobul temporal. care se referă la. care se referă la mişcare. (lat. trăieşte în adăposturile de păsări. sin.

circulaţie (marea). omnivori. cea mai răspândită familie de peşti teleosteeni de apă dulce. de a devia provizoriu sângele în afara organismului. erbacee care vegetează pe terenurile mlăştinoase. sângele venos prelevat înainte de a se înapoia în inimă este făcut incoagulabil şi este menţinut la temperatura corpului. fitofagi. care a suferit circumcizia. determinând scăderea valorii nutritive a furajelor recoltate de pe aceste terenuri. care aminteşte forma unui cerc ex. ocheana etc. mişcare regulată şi continuă care se efectuează după un circuit determinat. după ce trece prin pulmoni unde s-a încărcat cu oxigen. circulaţia pulmonară. circum – în jur. sin. amputaţie circulară. care este în circulaţie. 2. turtit. cu corpul oval alungit. el cuprinde trei părţi: capul. revine în auriculul stâng prin venele pulmonare. sin. cu valoare nutritivă redusă şi gust acru. papură. circulaţia sanguină. cu o singură aripioară dorsală. circulaţie compensatorie care se stabileşte în urma obstrucţiei unui vas sanguin principal. trimis de ventriculul drept prin artera pulmonară. în limbaj curent.CIOCA elementul cel mai extern din lanţul de oscioare aflat în cutia timpanului. care este caracterizat printr-o alternanţă de circa 24 h. circuit sanguin care. apoi se reoxigenează şi se injectează în vasele mari care duc la inimă.circular) formaţiuni sau leziuni elementare ale pielii cu aspect de cerc. nictemer(al). pipirig) perene. gâtul şi mânerul. circuit al sângelui care. mişcare circulară. (lat. tehnică folosită în operaţiile pe cord deschis. prin intermediul venelor cave superioară şi inferioară. prin dilatarea vaselor secundare care asigură astfel irigarea teritoriului corespunzător. CIPERACEE CIPRI IDE CIRCADIA CIRCI AT CIRCULA T CIRCULAR CIRCULARĂ DE CORDO CIRCULAŢIA (MARE) CIRCULAŢIA COLATERALĂ CIRCULAŢIA PULMO ARĂ CIRCULAŢIE CIRCULAŢIE (MICĂ) CIRCULAŢIE EXTRACORPORALĂ CIRCULAŢIE GE ERALĂ CIRCUMCIS CIRCUMCIZIE CIRCUMDUCŢIE 148 . în cerc. articulat cu nicovala. a unui membru sau a mandibulei. cum ar fi a ochilor. caracuda. lanţ format de cordonul ombilical când se răsuceşte în jurul gâtului fetal în timpul sarcinii. 1. caedo-ere – tăiere) operaţie prin care se practică o incizie circulară. distribuie sângele arterial tuturor ţesuturilor şi organelor la nivelul cărora se efectuează schimburile nutritive şi apoi readuce sângele venos în auriculul drept. v. pornind din ventriculul stâng prin aortă. fără ca sângele să mai treacă prin inimă sau plămâni. plătica.. circinatus . activă sau pasivă. inclus în membrana timpanului ale cărui vibraţii le transmite la nicovală. mişcare circulară. plante din familia Cyperacae (bumbăcăriţă. în jurul unui punct sau axe fixe. din care fac parte: crapul. (lat. acoperit cu solzi cicloizi. linul. astfel încât să asigure continuitatea irigării sanguine.

de fixare. pătrunzând printre muşchi într-un traiect variat. circumvolvo-vi-utum – a se învârti în jurul) termen generic pentru definirea cutelor sinuoase de la suprafaţa emisferelor cerebrale. copite). sin. operaţie executată în scop de a îndepărta vezica. la cei doi loci se găsesc genele normale sau genele dominante. prelungiri filamentoase lungi. care intră în constituţia diferitelor proteine. (gr. metodă radiologică pentru punerea în evidenţă a conturului şi dimensiunilor cisternelor subarahnodiene. unghii. în cazul poziţiei cis. 1. cele mai bogate în cisteină sunt scleroproteinele ţesuturilor animale (păr. ca atare sau sub forma sa oxidată de cistină (-S-S-). artera desprinsă direct sau indirect din trunchiul arterial principal din zona articulaţiei scapulo-humerale. dilataţie a vezicii. care se pot contracta sau alungi şi sunt de natură şi dimensiuni diferite.durere) tulburare funcţională dureroasă a vezicii. monstru caracterizat prin aspectul vezicular al capului. (gr. subclasă (Ciripedia) de crustacee marine. pentru a defini o anumită poziţie a genelor la un locus. servind ca organe de respiraţie şi tactile. distingându-se artera circumflexă humerală. cele recesive. fixate sau parazite. cranială. iar la celălalt cromozom homolog la locii respectivi se găsesc genele mutante sau.secţiune) operaţie prin care se extirpă un varice. care se referă la vezică. pot fi întâlniţi de asemenea. termen introdus de către Haldane în 1942. la peşti şi insecte. în raport cu poziţia genelor de la alt locus pe aceeaşi pereche de cromozomi homologi. algos . picioarele fiind adaptate la prinderea hranei s-au transformat în ciri. aminoacid monoaminocarboxilic conţinând sulf sub formă tiol (-SH). laterală şi mediană. pe acelaşi cromozom. în special ca anatomie. caudală şi cranială. (gr. (lat. cuplare. CIRIPEDE CIROZĂ CIRSOTOMIE CIS CISTALGIE CISTECTAZIE CISTECTOMIE CISTEI Ă CISTER OGRAFIE CISTIC CISTICEFAL CISTICERCOZĂ CISTICITĂ 149 . alcătuită din specii sedentare. kystis – vezică. interstiţiale ale unui organ. kirsos – varice. inflamaţia canalului cistic. piele. care se referă la vezicula biliară. de prindere a hranei. boală parazitară determinată de dezvoltarea cisticercilor de Taenia. de copulaţie. caudală. 2. se disting: circumflexa femurală. termen generic folosit pentru inflamaţiile cronice. cirii sunt prevăzuţi cu muşchi. tentaculiforme aflate pe suprafaţa unor animale.CIRCUMFLEXĂ FEMURALĂ (ARTERA) CIRCUMFLEXĂ HUMERALĂ (ARTERA) CIRCUMVOLUŢIE CIRI arteră detaşată din trunchiul principal arterial din zona femurului. tome . kirrhos – galben-roşcat murdar + osis) afecţiune cronică progresivă a ficatului.

aminoacid care conţine sulf şi face parte din numeroase proteine. sindrom ereditar caracterizat prin eliminarea crescută a cistinei prin urină. paralizia vezicii urinare. de a urina. clasa ematoda. cistografie. putând fi realizată. caracterizată prin nanism. precum şi a diferitelor presiuni interne la care corespunde nevoia. fie printr-o urografie intravenoasă la termenul calculat. asocierea unei cistite cu o pielită şi cu o nefrită. hipofosfatemie. parazit cu bursă caudală din familia Protrostrongylidae. prezenţa cistinei în sânge. determinarea capacităţii vezicii cu ajutorul unui cistometru. hernia vezicii urinare. fie prin cistografie retrogradă. cistalgie metodă radiologică pentru investigaţia vezicii urinare. după inocularea unui produs de contrast. ceea ce explică posibilităţile de precipitare a ei în cursul eliminării patologice prin urină. operaţie prin care se urmăreşte inchiderea unei fistule vezicale. sin. este puţin solubilă în apă. fixarea vezicii urinare la peretele abdominal. prezenţa cistinei în urină. inflamatorii . fază evolutivă a unei cistite cronice sau a unei cistalgii cronice cu modificări organice. care se referă la vezica biliară şi la coledoc. rahitism vitamino-rezistent. asocierea unei cistite cu o pielită. inflamaţia vezicii urinare. operaţie care constă în crearea unei comunicaţii între vezică şi colon astfel încât urina să poată trece în rect.infiltrative ale mucoasei şi submucoasei. litiază vezicală. mai mult sau mai puţin imperioasă. instrument optic cu ajutorul căruia se poate examina mucoasa vezicii urinare. studiu radiologic al vezicii în cursul micţiunii. sutura vezicii urinare.CISTICOTOMIE CISTI Ă incizia canalului cistic. sin. examen radiologic al bazinetelor. anomalie ereditară metabolică. CISTI EMIE CISTI OZĂ CISTI URIE CISTITĂ CISTOCAULUS CISTOCEL CISTOCOLEDOCIA CISTOCOLOSTOMIE CISTODI IE CISTOGRAFIE CISTOGRAFIE MICŢIO ALĂ CISTOLITIAZĂ CISTOMETRIE CISTOPATIE CISTOPEXIE CISTOPIELITĂ CISTOPIELOGRAFIE CISTOPIELO EFRITĂ CISTOPLASTIE CISTOPLEGIE CISTORADIOGRAFIE CISTORAFIE CISTOSCOP 150 . boală a vezicii. al ureterelor şi a vezicii. se găseşte în pulmon la oaie şi capră. sin.

(gr. cavitate) în cuvinte compuse are semnificaţia de celulă. inflamaţia cuprinzând în general şi bazinetul. un cistron reprezintă o genă funcţională şi posedă în medie circa 1500 perechi de nucleotide aranjate liniar. CISTOURETROGRAFIE radiografia vezicii şi a uretrei. procesul de regenerare celulară. operaţie prin care se sectioneaza peretii vezicii urinare. citogeneză. divizarea celulei care se produce prin apariţia celor doi nuclei rezultând din strangularea celulei la mijlocul ei. determină liza. 2. ştiinţa funcţiilor şi activităţilor la nivel celular. enzimă care catalizează reacţiile de oxidare celulară. citos + lat. în care el intervine prin transport de electroni. (gr. (gr. prolaps al vezicii şi al uretrei la femeie. distrugerea celulelor. ansamblul modificărilor pe care le prezintă citoplasma în cursul diviziunii celulare. asocierea unei cistite cu o uretrită. CIT CITOBIOLOGIE CITOCHIMIE CITOCHI EZĂ CITOCROM CITODIAG OSTIC CITOFIZIOLOGIE CITOGE ETICĂ CITOGE IE CITOGRAMĂ CITOHEMOLIZĂ CITOHORMO CITOKI EZĂ CITOLIMFĂ CITOLITIC 151 .CISTOSCOPIE CISTOSTOMIE CISTOTOMIE CISTOURETERITĂ CISTOURETRITĂ CISTOURETROCEL examenul vizual al interiorului vezicii cu ajutorul unui cistoscop. procesul de formare a celulelor. diagnostic facut pe baza examenului unor celule. care posedă informaţia necesară pentru sinteza unei enzime. CISTOURETROGRAFIE radiografia vezicii şi a uretrei în timpul micţiunii. pentru a stabili un citodiagnostic sau pentru a evalua evoluţia unei boli. kytos – celulă. MICŢIO ALĂ CISTRO unitate alcătuită dintr-un segment de ADN sau ARN. ştiinţa care corelează cercetările citologice cu observaţiile genetice.apă) partea fluidă a citoplasmei. termen utilizat pentru a desemna distrugerea eritrocitelor. tinzând să stabilească substratul celular al proceselor ereditare. 1. după opacifierea vezicii. sin. citos + geneticos – a se naşte). biologie celulară studiul constituţiei chimice a celulei şi reacţiilor chimice care se petrec la acest nivel. inflamaţia vezicii şi a ureterelor. hormon secretat de celule endocrine izolate neconstituite in glande. incizia vezicii. după opacifierea vezicii prin introducerea în uretră a substanţei de contrast. determinarea tipurilor celulare şi a numărului lor într-un lichid organic sau pe un frotiu. lympha .

este alcătuită dintr-o matrice citoplasmatică şi organite citoplasmatice. Datura stramonium) plantă din familia Solanaceae care conţine alcaloizi toxici (atropină. hioscină). aparat destinat număratorii celulelor sau determinării dimensiunilor lor. celule reduse numeric sau volumetric faţă de normal.CITOLIZĂ CITOLIZI E CITOLOGIE distrugerea unei celule vii prin dizolvarea elementelor care o compun. care opreşte mitozele într-o anumită fază. ferment respirator. originară din America de Nord. grup de bacterii din familia enterobacteriaceae. virus din grupul Herpes responsabil de infecţii foarte diverse şi adesea severe. domeniul biologiei care se ocupă cu studiul fenomenelor care au loc la nivelul celulei. sin. sin. funcţiile. care are efect toxic asupra unor celule. studiul celulelor. CITOMEGALIE CITOMEGALOVIRUS CITOMETRU CITOMICROSOMI CITOMORFOZĂ CITOPATOLOGIE CITOPE IE CITOPEXIE CITOPLASMĂ CITOPOIEZĂ CITOPROTECTOR CITOSCOPIE CITOSTATIC CITOTOXIC CITOTOXI Ă CITOTROP CITROBACTER CITROCROM CITOZI Ă CIUMĂFAIE 152 . majoritatea proceselor vitale sunt desfăşurate în citoplasmă. substanţe care apar în sânge după introducerea parenterală de celule de origine animală şi care substanţe denumite lizine distrug aceste celule. corpul întreg al celulei. ea reprezentând substratul pentru acţiunea genelor. este situată între membrana celulară şi cea nucleară (la eucariote). toxină sau anticorpi care pot ataca specific anumite categorii de celule. care conferă protecţia celulelor. hiosciamină. denumirea dată nodozităţilor de pe filamentele asterului (la centrul celular). (lat. seminţe negre şi miros neplăcut. respectiv cele legate de structura. 1882). totalitatea transformărilor pe care le suferă o celulă de la naşterea ei şi până la moartea ei. flori albe. cu frunzele inegal dinţate. care este atras de celule sau se fixează la suprafaţa lor. ferment galben Warburg. partea patologiei care se ocupă cu studiul modificărilor patologice la nivelul celulei. toată protoplasma unei celule cu excepţia nucleului şi membranei celulare (după Strasburger. sin. dezvoltarea şi reproducerea celulelor. bază azotată pirimidinică care intră în structura acizilor nucleici. Laur. hialoplasmă. stare caracterizată prin creşterea volumului unor anumite celule. fructe sub formă de capsulă ghimpoasă. formarea şi dezvoltarea celulelor. posibilitatea pe care o au unele organe de a fixa celulele normale sau patologice. enzimă care catalizează transferul electronilor. examenul unor celule care se gasesc într-un lichid din organism. sin. citrat-pozitive.

claquage . constituind hrana a numeroşi peşti. care posedă un mecanism de blocare a braţelor. ciupercile din familia Phycomicetae (Mucor) produc îmbolnăvirea animalelor (mucormicozele) care generează cel mai adesea ulcere gastro-intestinale sau alte afecţiuni. au corpul acoperit pe laturi ca o carapace transparentă mai mult sau mai puţin dezvoltată şi prevăzută anterior şi ventral cu 4-6 perechi de picioare articulate şi lăţite.CIUMIZA (lat.animal) organisme intermediare între bacterii şi virusuri. sin. spor de rezistenţă. gen de conidiosporate din clasa Adelomycetales. care aparţin încrengăturii Mycophyta. se înmulţesc sexuat sau asexuat. fără frunze sau cu frunze foarte reduse. ciupercile pot fi saprofite sau parazite. care poate fi însoţită cel mai adesea de ruptura parţială (fibrilară) a tendoanelor flexoare. Acherion capabile să producă îmbolnăviri ale pielii şi fanerelor la om şi animale. Cl. drepte sau curbe.cu perete gros. care împreună alcătuiesc miceliul. având unele specii rareori patogene. tulpină metamorfozată sau ramură axilară. cultivată pentru boabe. Elipsoidaeus) secretă fermentul zimaza care este responsabil de fermentaţia alcoolică. la acest mare grup se mai adaugă ciupercile imperfecte (Deuteromycetes). (fr. sin. drojdia de bere (Saccharomyces cerevisiae. Setaria italica maxima) plantă graminee originară din Asia. Phycomycetes. cu tulpina înaltă (80-150 cm). cu frunzele late şi inflorescenţa de tip panicul spiciform. cu talul format din numeroase filamente denumite hife.întindere). ciuperci din genurile Trichophyton. Ascomycetes şi Basidiomycetes.000 de specii). clacquement – zgomot de frecare) zgomot cardiac anormal cu nuanţă de frecare. tendinită de efort. pensă chirurgicală cu două braţe metalice. ordin (Cladocera) de crustacee acvatice. mici. fung. CLACAJ CLACME T CLADOCERA(E) CLADODIU CLADOSPORIUM CLAMIDOSPOR CLAMIDOZOARE CLAMP 153 . chlamydos – haină. abr. cu capăt rigid sau suplu. simbol chimic al clorului. centilitru. (fr. (gr. o cavitate sau ţesuturi care sângerează. CIUPERCI CIUPERCI DERMATOFILE cl. care contribuie la alcătuirea planctonului de apă dulce. lăţită. organisme vegetale inferioare foarte numeroase (peste 100. asexuat. alte ciuperci secretă fermenţi. zoon . precum şi menţinerea provizorie a unui organ în poziţia operatorie dorită. iar unele se pot înmulţi vegetativ prin înmugurire (Saccharomyces cerevisiae). teacă. care este compusă din clasele: Archymicetes. permiţând astfel comprimarea persistentă a unui conduct organic. cu rol asimilator. formând diferite tipuri de spori. clacare. care trăiesc parazitând celulele. Microsporum. pe plante ciupercile specifice (din clasle Ascomiycetes şi Basidiomycetes) produc boli deosebit de grave care compromit recoltele. produs de unele ciupeci. organisme uni sau pluricelulare din categoria talofitelor. S.

3. dezvoltarea corporală. klappen – a face un zgomot asemănător cu clap-clap) zgomot obţinut prin sucusiunea efectuată asupra peretelui abdominal sau a unei colecţii subcutanate rezultând din mişcarea unui lichid închis într-o cavitate unde se găseşte şi un gaz. Cel care a elaborat şi aplicat metode ştiinţifice de clasificare. ca tehnică de masaj. os având forma asemănătoare cu o cheie. pe baza originii. sin. conformaţia. a substanţelor chimice şi a medicamentelor. elită. utilizată în clasificarea organismelor vii. pentru a se izola de lumea exterioară. clangor – zgomot puternic) accentuarea patologică a celui de al doilea zgomot cardiac care se aude în special în focarul aortic ca un zgomot de tablă lovită sau sunetul gongului. consecutiv examinării şi aprecierii efectuate după un complex de criterii specifice (originea. de a se izola în spaţii închise. gruparea. tendinţa unui om de a se ascunde. crampă dureroasă. clasa I. (lat. denumire dată unor tulburări cu caracter tranzitoriu care apar în cursul activităţi mai intense a unor organe. în chimie sau în farmacologie. hiperkeratoză circumscrisă de formă rotundă sau ovalară. prin lovirea repetată a maselor musculare cu latul mâinii. însuşirilor sau modului de acţiune comun. izolare totală şi voluntară pe care şi-o impun anumite persoane care suferă de nevroză sau psihoză. unitate sistematică. se datoreşte unui aport insuficient de sânge în muşchii gambei. inferioară încrengăturii şi superioară ordinului. 2. mai târziu (1758). constituţia. ante-zid. descriere şi denumire a plantelor şi animalelor a fost naturalistul suedez Karl Linne. în ediţia a X-a a lucrării: “Systema aturae” Linne a pus bazele unei nomenclaturi ştiinţifice în zoologie. grup de indivizi dintr-o populaţie care prezintă aceeaşi valoare a unui caracter cantitativ. pălmuirea uşoară. repartizarea animale în clase productive (record. sistem de ordonare şi grupare a fiinţelor vii după criterii ştiinţifice. provocată de leziune arterială. în general a moletului. clasa II). sin. unei anchiloze sau unei leziuni dureroase unilaterale. 1. bătătură. capacitatea de producţie şi descendenţa).CLAMPAJ. (ger. CLAMPARE CLA GOR (CLA GUROS) CLAPI G CLAPOTAJ fixarea unui clamp în timpul operaţiei. care apare în cursul mersului şi dispare la oprire. CLASAREA A IMALELOR CLASĂ CLASIFICARE CLAUDICARE CLAUDICAŢIE CLAUDICAŢIE I TERMITE TĂ CLAUSTRARE CLAUSTROFILIE CLAUSTROFOBIE CLAUSTRUM CLAVICULĂ CLAVUS CLĂPĂUG 154 . animal cu urechile purtate atârnând. datorată acţiunii mecanice de frecare sau de presare a pielii. tipul productiv al rasei. concepţie despre clasificarea ştiinţifică a plantelor a fost fundamentată de Linne în lucrarea “Species Plantarum” (1753). asimetrie a mersului datorită scurtării unui membru inferior. frica unui om sau animal de spaţii inchise.

pătrat şi piramidal). clinele sunt rezultatul conflictului dintre selecţia adaptativă la condiţiile locale şi fluxul genic. care are tendinţe nivelatoare. în funcţie de schimbarea gradată a condiţiilor de mediu. fluxul genic dintre populaţiile adiacente tinde să anuleze aceste diferenţe. limitând jgheabul jugular. la plantele autogame. la care au aspect membranos. unei boli observabile. pentru a indica gradul de creştere sau descreştere într-o populaţie continuă. apofiza clinoidă. fiind plasată în unghiul nazal al ochiului. fie într-un centru particular. v. kleidion . (gr. klini . sub formă de chişti ovalari. muşchi din stratul superficial al regiunii cervicale inserat cranial pe apofiza mastoidiană şi pe claviculă sau creasta anterioară a şanţului spiralat al humerusului. CLEIDOTOMIE CLEIDO-MASTOIDIA CLEISTOGAMIE CLEPTOMA CLEPTOMA IE CLIG OTA T (CORPUL) CLIMATERIU CLIMACTERIU CLI Ă CLI IC CLI ICĂ CLI ICIA CLI OID CLI OIDIA CLI OMA IE CLI OSTATIC CLI OSTATISM CLI OSTOMUM COMPLA ATUM 155 . fiind mobilizată de doi muşchi mici (mm. tome . tendinţă patologică de a fura.curăţire) capacitatea specifică a unor organe de prelevare din sânge a unor substanţe endogene sau exogene prin cantitatea de plasmă depurată de substanţa respectivă în unitatea de timp. în musculatura striată sau sub piele la peşti. fecundare. formaţiune anexă din orbită. (gr. termen introdus de către Huxley în 1939.pat) care se referă la clinică. la bărbat se manifestă printr-o încetinire a activităţii sexuale. mobilizarea ei realizându-se prin presiunea ţesutului gras orbitar şi contracţia retractorului bulbar. kline + statein – a sta. aceasta înseamnă că atunci când anumiţi factori ai mediului sunt discontinui. în medicină termenul este utilizat pentru a caracterizarea semnelor. iar ca larvă (metacercar). a se ţine) se referă la poziţia culcată a unui bolnav şi fenomenele care se produc în această poziţie. spital în care se face instrucţia studenţilor la patul bolnavilor. (gr. perioadă de viaţă în cursul căreia se produc în organism anumite modificări hormonale. care marchează la femeie sfârşitul activităţii genitale şi care. în cadrul unei flori nedeschise. la mamifere are un schelet cartilaginos. cleareance . care suferă de cleptomanie. a frecvenţei genotipurilor (genocline) sau fenotipurilor (fenocline). care se referă la apofiza clinoidă. fie la spital. încetarea fiziologică a funcţiei genitale şi ansamblul tulburărilor care o însoţesc. evoluţiei etc.CLEARA CE (eng. poziţia culcat a corpului şi diferitele aspecte care decurg din ea. tendinţă maladivă a unor neurastenici de a sta în pat sau în poziţie declivă prelungită.claviculă. somatice şi psihice. vierme parazit care parazitează ca adult în cavitatea bucală la stârci.secţionare) secţionarea claviculei. medic care stabileşte diagnosticul prin examen direct al bolnavilor. foarte dezvoltată la păsări şi reptile.

dar acum preparat prin sinteză. succesiune de contracţii rapide. (gr. (gr. şchiopătură.CLIP CLISMĂ CLISMĂ BARITATĂ CLISTIR (CLISMĂ) CLIŞEU CLITORIS CLIVAJ CLOACĂ CLOASMĂ agrafă utilizată în special în chirurgie. subţire. CLODICAŢIE CLO Ă CLO IC CLO IE CLO US CLOQUET (LIGAME TUL) CLOR CLOR RADIOACTIV CLORAMBUCIL CLORAMFE ICOL CLORAT CLOREMIE CLORE CHIM 156 . bacteriostatic cu spectru larg. introducerea pe cale rectală a unei soluţii de sulfat de bariu. contracţii sub forma de de convulsii puternice. kleitoris . antibiotic obţinut din culturi de Streptomyces venezuelae. element chimic sub formă gazoasă. sunt folosiţi în anumite studii de fiziologie: metabolismul mineral. ritmice. de culoare verde-galbuie. situate pe frunte. bărbie. fiecare din cei doi radioizotopi ai clorului: clor 36 şi clor 38. agent citostatic activ în limfoamele maligne. lavaj. situată la intrarea în vagin. convulsie scurtă care antrenează o scurtă deplasare a unei părţi sau chiar a întregului corp. klyxo – klysma – a clăti) introducerea unui lichid in rect. concentraţia normală în serul sanguin este de 3. în vederea explorării radiologice a intestinului gros. reprezentând un vestigiu al canalului perineovaginal al fătului. ritmice declanşate de elongaţia bruscă cu menţinerea în tensiune a unor muşchi.6g la litru. activ faţă de coci şi bacili gram pozitivi şi gram negativi. (gr. rickettsii şi virusuri de talie mare. (gr. conţinutul de clor în sânge. cordon fibros. transport de ioni prin membrane. reprezentând la femelele mamifere omologul penisului. strangularea citoplasmei după terminarea diviziunii nucleului. cloretilamină aromatică. în limbaj medical curent. regulate. care conţine clor. chloasma – verde maro murdar) denumire generală pentru petele de formă neregulată de culoare galben-brun-cenuşie. radiografie. care este reprezentat de mezofilul frunzelor şi de alte părţi verzi ale plantelor. entitate biologică. camera endodermală comună intestinului posterior al alantoidei.închizător) structură erectilă. klysma – a clăti) sin. mai ales în leucemia cronică. membrii unei clone sunt genetic identici. obraji. monocelulară sau pluricelulară. care apare după un mers care durează un anumit timp şi este produsă prin instalarea unei ischemii la membrele pelvine şi care dispare dacă animalul se opreşte şi rămâne un anumit timp în repaus. situat în centrul cordonului spermatic. care provine prin reproducere asexuată dintr-o singură celulă sau un singur individ. bogate în cloroplaste. parenchim asimilator sau ţesut clorofilian. la embrionul tânăr.

unicelulare şi pluricelulare. clasa Arachnida care parazitează la păsări. ex. nume generic dat combinaţiilor clorului cu elemente simple. care se referă la clor. administrarea pe cale orală a unei cantităţi determinate de clorură de sodiu. constituienţi vii ai celulelor vegetale sub formă de bastonaşe de culoare verde datorită clorofilei pe care o elaborează şi o conţin. care produc spori cu diametrul mai mare decât al formelor vegetative. poate produce tulburări digestive prin modificarea florei intestinale cu predominenţa levurilor. prezenţa clorurilor în sânge.idos – jambiere. procedeu de purificare a apei destinată consumului şi care constă în introducerea în apă a unei cantităţi mici de clor în stare liberă. alge verzi. care conţine cloroform. C. cu miros caracteristic. anaerobi. este anestezic general şi dizolvant. în celulă este localizată în cloroplaste. gen de bacterii din familia Bacillaceae. asemănătoare celor din plantele superioare.CLORHIDRAT CLORHIDRIC CLORI ARE CLOROCIT CLOROFILĂ CLOROFITE sare a acidului clorhidric cu o bază azotată. care conţine clor sau o clorură. kopto – a lovi) parazit extern cu localizare mai ales pe cap şi picioare din familia Sacroptidae. (gr. acid clorhidric. lichid incolor. pigment verde. abr. cuprinzând bacili gram pozitivi. algele verzi sunt organisme autotrofe. abr. sărurile acidului clorhidric şi derivaţii cloruraţi ai unor acizi organici. knemis. scăderea cantităţii de cloruri din organism.fixare) fixarea de cloruri în lichidele din organism. răspândiţi în organism reprezentând o formă de leucemie. citomegalovirus. cu administrare pe cale orală.V. acestea au în citoplasmă nucleu şi cromatofori cu clorofile a şi b. fotosintetizat şi care se găseşte în frunze. (gr. încrengătura Chlorophyta cu câteva clase şi multe mii de specii. mobili.M. pentru a combate hipocloruremia sau pentru a efectua proba de clorurie alimentară. apă cloroformată noduli limfatici de culoare verzuie cu aspect de tumori. CLOROFORM CLOROFORMAT CLOROM CLOROPE IE CLOROPEXIE CLOROPLASTE CLOROS CLOROZĂ CLORTETRACICLI Ă CLORURĂ CLORURARE CLORURAT CLORUREMIE CLORURIE CLOSTRIDIUM C EMIDOCOPTES cm. anemie caracterizată prin diminuarea numărului de eritrocite şi a cantităţii de hemoglobină. prezenţa clorurilor în urină. cu spectru larg de acţiune. globula roşie care a pierdut culoarea roşie normală având un aspect verzui. 157 . antibiotic izolat din culturile de Streptomyces aureofaciens. centimetru. v. chloros + plastos .

COAGULAZOEGATIVI COAGULAZO-POZITIVI germeni ale căror enzime determină coagulare. COALTAR COAMA ROTATORILOR COAPSĂ COAPTARE COAPTOR COARCTARE COARCTAŢIE AORTICĂ COARDE VOCALE COASTĂ COASTĂ CERVICALĂ 158 . aderenţe care se formează între suprafeţe tisulare în contact prelungit.O. formula chimică a oxidului de carbon (lat. 2. compusă cu participarea celor patru muşchi rotatori ai săi. pliuri musculoase. coffia . consolidare în formă de coamă tendinoasă a capsulei articulare a umărului. segment al membrului inferior cuprins între şold şi genunchi. Coagulare Intravasculară Diseminată. arcuit care intră în constituirea cutiei toracice.I. care la expirarea aerului vibrează şi emit sunete. simetrice şi extensibile. transversale. după reducerea. abr. VIII). proces complex de transformare a unui produs din stare lichidă în stare de cheag. care aderă intim la capsulă. COAGULOPATIE COAGULOPATIE DE CO SUM COALESCE ŢĂ grup de sindroame hemoragice datorate tulburårii coagulării sângelui prin deficit de factori activatori. care produc sunete. fenomen coloidal care constă într-o emulsie din unirea unor picături mai mici într-o picătură mare. gudron de huilă. a se lega) 1. COAFAT COAGULABIL COAGULABILITATE COAGULA T COAGULARE simbol chimic al cobaltului abr. os alungit. articulată pe apofiza transversă a celei de a vertebrei VII cervicale. coalesco-es-cere – a se uni. reducerea unei fracturi sau a unei luxaţii prin îndreptarea deformării regiunii respective. C. germeni ale căror enzime nu determină coagulare.Co. proprietatea unor substanţe de a coagula. ale membranei mucoase laringiene.coagul) care poate coagula. sin. se găsesc două perechi de coarde vocale superioare. la majoritatea mamiferelor. şi inferioare sau adevărate.cască) termen utilizat pentru a desemna – mai ales crotine acoperite cu false membrane. care favorizează coagularea.D. malformaţie congenitală a aortei. care nu au rol în fonaţie. coagulare care produce scăderea fibrinogenului şi unor factori de coagulare (V. atelă metalică folosită în osteosinteză pentru menţinerea într-o poziţie bună. care duce la îngustări sau întreruperi ale vasului. (lat. malformaţie frecventă a coloanei vertebrale. C. îngustarea unui conduct natural. în laringe.. pentru conducere osoasă. (lat. constând în prezenţa unei coaste suplimentare. a două segmente ale unui os lung fracturat. coagulum .

registrul oficial al medicamentelor autorizate.R. kokkos – grăunte.COBALT COBALT 60 COBALTOTERAPIE COC COCAI Ă COCAI OMA COCAI OMA IE COCCIDI IE corp simplu metalic. de formă rotunjită.R. (gr.R.N. un sistem care presupune transcripţia informaţiei codului genetic din A. alcaloid extras din opiu. durere foarte vie în regiunea coccigiană. care emite raze beta şi gamma. de consistenţă dură. în secvenţa ribonucleotizilor din mA. la vertebrate. utilizarea terapeutică a emanaţiilor radioactive ale cobaltului 60 în tratamentul tumorilor maligne. care aparţine de labirintul auricular. ca sedativ contra tusei administrat oral. (sau A. sunt paraziţi intracelulari ai epiteliului intestinului.N. viral). osul cozii.N. mesager) şi translaţia acestei informaţii în secvenţa aminoacizilor particulari în lanţul polipeptidic al diverselor proteine sintetizate. (sau A. anestezic local de suprafaţă. alcaloid extras din foile de Coca sau obţinut prin sinteză. pluralul de la coc. asemănătoare cu a unui coc.N. parazite la artropode. sâmbure rotund) nume dat bacteriilor cu formă rotundă. sistem în care informaţia genetică este conţinută într-o secvenţă de baze în A. bacterie de formă rotunjită (stafilococ. uneori consecutivă travaliului naşterii. individ dependent de cocaină. gen de ciuperci din clasa Archimicetes. care. aproape totdeauna de origine traumatică. producând coccidioze. clasă (Coccidia) de sporozoare unicelulare. streptococ). imobile. stratul extern de protecţie al oului la viermii de mătase.R. folosind bomba de cobalt. aproape de dimensiunile unui coc. corespondenţa care există între grupele de nucleotizi din molecula de A.N. inclusiv la om. exacerbată în poziţie şezândă şi la defecare. radioizotop al cobaltului. de culoare alb-roză. bacterie de formă intermediară între coc şi bacil. prin proprietăţile sale. termen utilizat pentru a desemna o grupă de baze azotate care codifică un anumit aminoacid într-o secvenţa proteică în mesajul genetic. boli determinate mai ales de specii de Eimeria.N. toxicomania la cocaină.D.) şi aminoacizii incluşi în lanţul polipeptidic sintetizat. bacterie în formă de bastonaş scurt.D. folosit în soluţii pentru instilaţii nazale sau oculare.D. (A.N. COCCIDII COCCIDIOIDES COCCIS COCHLEAR COCI COCOBACIL COCOBACTERIE COCOID COCO COCUS CODEI Ă CODEX MEDICI ALIS CODO COD GE ETIC 159 . este apropiat de fier şi nichel. folosit sub formă de sare. anelide şi tunicieri.

prezenţa sărurilor biliare în urină. substanţă albuminoidă a fibrelor albe din ţesutul conjunctiv. toate intervenţiile care urmăresc să amelioreze funcţia acustică perturbată. enzima care lizează colagenul. sin.surd) surzenie. cancer primitiv al ficatului. aliment sau medicament care provoacă evacuarea bilei în intestin.CODOMI A TE alele diferite care. se spune despre o cavitate sau un conduct ai căror pereţi îşi pierd lumenul printr-un proces patologic sau în urma unei intervenţii. inflamaţia căilor biliare. cartilaginos şi osos. independentă. kophos + osis . orice afecţiune a căilor biliare. partea catalitic activă dintr-o enzimă. închiderea unei cavităţi prin turtire. asigură expresia simultană. (gr. (lat. incizia unui canal biliar. sin. introducerea penisului în anusul partenerului. metodă radiologică pentru punerea în evidenţă a canalelor biliare intra. elastanţă. la un nivel care nu depăşeşte în mod normal 4 mg/l. prezenţa sărurilor biliare în sânge. situat în cohlee. collum . dilataţia canalelor biliare. formată dintr-un canal osos răsucit în spirală. factor numeric care multiplică o funcţie sau o expresie algebrică. a ambelor caracteristici controlate de acestea. coenzimă. sin.gât) denumirea anatomică atribuită gâtului uterin. copulare între un bărbat şi o femeie. cifră exprimând o proprietate fizică particulară. sin. coenzimă. parte a urechii interne. în stare heterozigotă.şi extrahepatice. relativ la cunoaştere. chirurgia surdităţii. COEFICIE T DE ELASTICITATE COEFICIE T COE ZIMĂ COFACTOR COFERME T COFOCHIRURGIE COFOZĂ COG ITIV COHLEAR COHLEE COHLEO-VESTIBULAR COIT COIT A AL COL COLABARE COLABAT COLAGE COLAGE AZĂ COLAGOG COLALEMIE COLALURIE COLA GIECTAZIE COLA GIOGRAFIE COLA GIOM COLA GIOPATIE COLA GIOTOMIE COLA GITĂ 160 . care se referă la melc şi vestibulul urechieii interne şi prin extensie la audiţie şi echilibru.

termen generic pentru afecţiunile vezicii biliare. determinat mai ales de modificări în compoziţia chimică a bilei. canal care conduce bila care rezultă din unirea canalelor hepatice şi a celor biliare. urmat de producerea unei infecţii. alcaloid extras din planta brânduşa de toamnă (Colchicum autumnale) utilizat în inducerea poliploidiei la plante. 2. după replicare. secundar. dozarea pigmentilor biliari din sânge. deschiderea chirurgicala a canalului coledoc. vitamina D. ordin de insecte mici apterigote (fără aripi). secţionarea peretelui vezicii biliare pentru a se face evacuarea conţinutului ei. astfel că ei nu pot migra la poli şi după clivare rămîn cuprinşi în aceeiaşi membrană nucleară. vezică biliară. numărul de cromozomi din acelaşi nucleu să se dubleze. sin. prin inhibarea formării fusului central. care se găseşte aşezat paralel. colagog. accesoriu. trecerea bilei în sânge. 1. se hrănesc cu detritusuri vegetale. litiază biliară. distensia veziculei biliare. fapt care face ca. proces inflamator acut. kolon – intestin gros) dilatarea colonului. sin. 3. care se detaşează dintr-un trunchi principal. vesica fellea. sin. format din celule vii ai căror pereţi celulozici sunt îngroşaţi.COLAPS(US) COLATERAL 1. (gr. subacut sau cronic al veziculei biliare. prăbuşirea forţelor organismului datorită unei insuficienţe circulatorii. chole + dochos – conduct) canal biliar principal care ţine de la vărsarea canalului cistic până la deschiderea lui în duoden. când se vorbeşte despre un vas sau un nerv secundar. de fiecare parte a unei structuri anatomice. ţesut mecanic de susţinere. care se referă la vezicula biliară. acţionează prin blocarea cromozomilor în metafază. pot fi şi vectori ai unor boli. 2. care se deplasează cu ajutorul unor apendici abdominali prin salturi. alipirea pereţilor unei formaţiuni cavitare. COLCHICI Ă COLECALCIFEROL COLECIST COLECISTECTAZIE COLECISTECTOMIE COLECISTIC COLECISTITĂ COLECISTOGRAFIE COLECISTOKI ETIC COLECISTOLITIAZĂ COLECISTOPATIE COLECISTOTOMIE COLECTAZIE COLEDOC COLEDOCTOMIE COLELITIAZĂ COLEMBOLE COLEMIE COLEMIMETRIE COLE CHIM 161 . care provoacă evacuarea bilei în intestin. metodă radiologică pentru punerea în evidenţă a vezicii biliare cu ajutorul unei substanţe de contrast. (gr. contribuind la degradarea resturilor vegetale şi producerea humusului sau sunt paraziţi pe plante şi ciuperci. calculi în vezica biliara. operaţie prin care se realizează îndepărtarea vezicii biliare din organism.

porţiune în formă de şănţuleţ la limita dintre rădăcină şi coroana dintelui. frunzuliţă sub formă de teacă. derivat sterolic monoalcoolic prezent într-o serie de grăsimi tisulare. iar cele posterioare sunt membranoase. în muşchi. fr. provocată de colibacil.COLEOPTERE ordin (Coleoptera) de insecte din care fac parte peste 300. rupt şi sfărâmat. au un aparat bucal pentru apucat. servind la zbor. cu rolul de a proteja muguraşul în timpul germinării. (lat. infecţie generalizată sau localizată. zonă la nivelul trecerii de la rădăcină la tulpină. frison. apare mai ales când în circuitul sanguin se introduce o substanţă coloidală urmând fenomene care preced o stare anafilactică. ale indexului refractometric şi modificări de coagulabilitate. floră formată predominant din Escherichia coli. (gr. preparat lichid folosit în tratamentul anumitor afecţiuni ale ochilor. secreţia şi excreţia de bila. care aplicată pe tegument. dureri abdominale. febră. proces de astupare a porilor unui filtru. cel mai adesea de origine intestinală. (gr. gram negativ. factor care stimulează secreţia hepatică de bilă. enzimă hidrolitică a acetilcolinei eliberând acid acetic şi colină şi având largă distribuţie în regnul animal. în ţesutul nervos. prin evaporare. care se dezvoltă pe mediile obişnuite de cultură. cu aspect şi proprietăţi de coloid. urticarie. lasă o pelicula aderentă la locul de aplicare. colique – dureri abdominale) durere abdominală violentă. COLEOPTIL COLEORIZĂ COLERETIC COLEREZA COLESTAZĂ COLESTEROL COLESTEROLEMIE COLET COLIBACIL COLIBACILOZĂ COLICĂ COLICI COLIFORMĂ COLI ERGIC COLI ESTERAZĂ COLICVAŢIE COLIR COLITĂ COLMATARE COLODIU COLOIDAL COLOIDOCLAZIE 162 . colliquo-ere – a se topi. prezenţa colesterolului în sânge. termen utilizat mai ales pentru necroza şi lichefierea ţesutului nervos. care este stimulat sau transmis prin intermediul acetilcolinei. bacil mobil. caracteristică embrionului gramineelor.000 de specii. soluţie de nitroceluloză în alcool şi eter. cu caracter spasmodic. stare provocată de întreruperea scurgerii bilei din căile biliare în intestin. putând fi vegetarieni şi carnivori. cunoscute popular sub denumirea de gândaci. la acestea aripile anterioare sunt transformate în elitre. kolon – intestinul gros. teacă care protejează rădăcina embrionară la graminee. tulburări în starea coloidală a sângelui evidenţiate prin modificări ale vitezei de sedimentare. kolon + itis) inflamaţia colonului. lichefia) lichefierea unor ţesuturi necrozate.

axa osoasă a cochleei din urechea mamiferelor. lapte secretat de glanda mamară imediat după parturiţie. coloniile sunt monomorfe. din combinarea acestor heterozigoţi F1. trihibridări etc. în cazul în care indivizii sunt analogi. operaţie în care se face secţionarea pereţilor vaginali şi uterini când fătul este angajat parţial în bazin. ablaţia parţială a vaginului. axul osos şi cartilaginos care leagă timpanul de urechea internă la amfibieni. desfacerea unor aderenţe ale colonului. şi apariţia unor combinaţii noi ale alelelor şi respectiv ale caracteristicilor parentale: Aabb şi aaBB. Mendel a observat acest fenomen la dihibridări. în descendenţă. (gr. vaginită. şi polimorfe. deschiderea şi fixarea operatorie la piele a unui segment a colonului. inflamaţia concomitentă a colonului şi a cecului. prezenţa de bilă în urină. AABB şi aabb. cu păstrarea funcţiilor vegetative fundamentale. deosebiţi prin două perechi de alele. grup de indivizi animali dintr-o anumită specie organizat într-o asociaţie temporară sau permanentă. termen folosit pentru procesele patologice de la nivelul colonului. sin. care a determinat. kolon – intestin gros) parte a intestinului care începe la cecum şi se termină la joncţiunea rectosigmoidiană. când indivizii sunt diferenţiaţi. sin. oprirea tranzitului prin colon ducând la staza conţinutului intestinal sau chiar la ocluzie intestinală. îndeplinind funcţii diferite. a obţinut un heterozigot în F1 cu structură alelică AaBb. metodă chimică de analiză cantitativă bazată pe principiul absorbţiei diferite a soluţiilor de concentraţie diferită ale aceleiaşi substanţe când sunt străbătute de un fascicul luminos. pe lângă apariţia combinaţiilor parentale de gene. prolaps vaginal. fixarea la peretele abdominal a unor anse ale colonului. COLOPATIE COLOPEXIE COLORA T BAZIC COLORIMETRIE COLOSTAZĂ COLOSTOMIE COLOSTRU COLOTOMIE COLOTIFLITĂ COLPECTOMIE COLPITĂ COLPOHISTEROSTOMIE COLPORAFIE COLPOPTOZĂ COLUMELA COLURIE COMĂ COMBI AREA I DEPE DE TĂ A GE ELOR 163 .COLOIDOTERAPIE COLOLIZĂ COLO COLO IE tratament facut cu substante coloidale pentru a produce un şoc. carminul etc. datorită combinării libere a alelelor în timpul formării gameţilor. structură columnară la animale şi plante. suturarea pereţilor vaginali în caz de plăgi vaginale. caracterizată prin pierderea completă sau parţială a cunoştinţei. astfel din încrucişarea a doi indivizi homozigoţi. deschiderea chirurgicală a colonului. reptile şi păsări. potrivit acestui principiu genele sunt independente unele faţă de altele. substanţe care posedă grupări bazice care coloreză cromatina: fucsina bazică.. koma – somn adânc) stare patologică de inhibiţie profundă a activităţii nervoase superioare. (gr. legea a treia mendeliană. a avut loc o segregare independentă. şi anume AABB X aabb. hematoxilina. ax în jurul căruia este răsucită cochilia la gasteropode. inflamaţia mucoasei vaginale.

commotio . în care se formează organele sexuale. situată la nivelul tegumentelor şi mucoaselor. (lat. COMPLIA ŢĂ COMPLICAŢIE variaţie de de volum toraco-pulmonară necesară pentru a produce o variaţie de presiune transpulmonară de o unitate. consumarea în comun a hranei de către două specii diferite de animale fără a-şi produce daune şi fără a se ajunge la parazitism. metodă utilizată pentru reducerea cantităţii de radiaţii secundare care iau naştere într-un volum străbătut de radiaţii penetrante. grupate la vârful ramificaţiilor talului.zguduire) zguduire puternică a unui organ urmată de întreruperea temporară a funcţiei sale. (lat. COMPLEME TARITATEA împerechere complementară specifică a bazelor azotate în macromolecula bicatenară de ADN. sin. comitia – adunarea poporului la romani) care este legat de epilepsie. constituind aşanumitul punct negru (pe faţă) sau punct seboreic. exacerbarea unor tulburări deja instalate. conchia auriculară sau pavilionul urechii. care se pot realiza numai între poziţia amino a adeninei–A şi poziţia keto a tiaminei–T sau între poziţia keto a guaninei–G şi poziţia amino a citozinei–C. preparate farmaceutice solide obţinute prin comprimarea substanţelor. menţinerea (readucerea) funcţiilor unui organ oarecare în limite normale. cor. a se întări) corp tare care ia naştere din modificarea solubilităţii apoi prin precipitarea sau impregnarea cu săruri a unor celule descuamate. prin mecanismul contracarării deficitului sau excesului creat cu ajutorul fenomenelor de hipertrofie şi hiperfuncţie ale altor organe. de obicei de origine inflamatorie sau virotică. bucăţi de tifon sterilizate utilizate în chirurgie. spart în numeroase fragmente mici. însoţită de stare de şoc. (lat. COMPRESIU E COMPRESĂ COMPRIMATE CO CAV CO CEPTACLU CO CHIE CO CREME T CO CRETIO CORDIS CO DIL CO DILOID CO DILOM 164 . bucată de pânză sau vată umezită şi aplicată pe o porţiune a corpului. de îmbinare. concresco-ere – a se condensa. unei sfere. formaţiune tumorală. cap articular. asemănător unui condil.COMEDO COME SALISM COMI UTIV COMISURĂ COMIŢIAL COMOŢIE COMPE SARE dop cornos care obturează orificiul unei glande sebacee. fenomenul este condiţionat de faptul BAZELOR că între cele două catene există legături de hidrogen. organ sau lentile care au suprafaţa scobită faţă de margini. structuri cavitare la algele brune. concretio – alcătuire din părţi.cord) modificare anatomopatologică constând din unirea celor două foiţe ale pericardului în caz de pericardită. denumire utilizată pentru a desemna înrăutăţirea evoluţiei unei maladii prin apariţia de noi procese patologice. cordis . loc de unire. (lat.

praf) spor asexuat uni sau multicelular. termen care se referă la o tulburare. formaţiuni intracelulare cu aspect de granulaţii sau bastonaşe. inflamaţia unui cartilaj. proprietatea de transmitere a diferitelor forme de energie de la un punct la altul. a raporturilor diferitelor regiuni şi îmbinării lor. konis . o condrodistrofie caracterizată prin diminuarea consistenţei cartilajelor. celula primară formatoare de ţesut catilaginos. sinonim cu mitocondrii. tumoră a ţesutului cartilaginos formată din celule tinere. tumoră formată din ţesut cartilaginos. a nounăscutului. fenomen patologic având ca rezultat distrugerea ţesutului cartilaginos. aparentă sau latentă. termen generic utilizat pentru desemnarea tulburărilor de conştienţă de diferite etiologii. tulburări în osificările encondrale având ca rezultat oprirea creşterii oaselor lungi. neconstituind o entitate nosologică. CO FORMAŢIE CO FUZIE MI TALĂ CO GE ITAL CO GESTIE CO GLUTI ARE CO IDIE CO IMETRIE 165 . produs de către unele ciuperci. de obicei denumite canale sau ducte. formarea de ţesut cartilaginos. ca urmare a unui proces patologic petrecut în timpul vieţii intrauterine. termen folosit uneori pentru formaţiuni anatomice canaliculare. a maselor musculare. denumire pentru afecţiunile degenerative ale ţesutului cartilaginos. prezenţa unei cantităţi mai mari de sânge într-o anumită regiune datorată fie afluxului crescut fie obturării căilor de întoarcere venoasă. formarea de grămezi din eritrocite datorită sensibilizării acestora faţă de unele substanţe existente în anumite seruri. fără degradarea sau deplasarea părţilor componente ale corpului conductor respectiv. celula cartilaginoasă. reprezintă gradul de dezvoltare şi aspectul exterior al corpului animalului ca rezultat al dezvoltării oaselor. care este asemănător cu cartilajul. îndepartarea chirurgicală a unui cartilaj din organism. procedeu de a pune în evidenţă şi de a determina cantitatea de praf din atmosfera unei încăperi prin examen microscopic sau cu un aparat special (conimetru). resorbţia ţesutului cartilaginos de către celulele condrioclaste. tulburări de nutriţie ale cartilajelor caracterizate prin modificarea osteogenezei normale.CO DRAL CO DRIECTOMIE CO DRIOZOM CO DRITĂ CO DROBLAST CO DROBLASTOM CO DROCIT CO DROCLAZIE CO DRODISPLAZIE CO DRODISTROFIE CO DROGE EZĂ CO DROID CO DROLIZĂ CO DROM CO DROMALACIE CO DROZĂ CO DUCT CO DUCTIBILITATE cu referire la ţesutul cartilaginos. (gr.

unirea nucleilor. neurogenă. 1. membrană subţire care căptuşeşte pleoapele şi acoperă globul ocular până la cornee. slăbirea şi pierderea în greutate a organismului datorită unor afecţiuni grave. proces de slăbire exagerată în unele afecţiuni. poate fi ischemică. însuşirea unor ţesuturi sau organe de a-şi schimba forma realizându-se o tensionare şi o micşorare a organului respectiv. răspândirea unei boli produsă prin agenţi animaţi de la un individ bolnav la alti sănătoşi prin contact direct sau indirect. 2. ansamblu de însuşiri morfofuncţionale care decid reacţia organismului faţă de modificările din ambianţă. miogenă. inflamaţie acută sau cronică a conjunctivei. fuziunea gameţilor în procesul fecundării. proces care determină sinapsa sau împerecherea cromozomilor omologi în meioză. care se pot transmite mai departe şi să provoace infecţia animalului purtător sau a altor indivizi.. nume dat unui obiect solid care aplicat cu putere pe suprafaţa corpului produce contuzii. în opunerea sa. întortocheat. propagarea unei boli contagioase de la un animal la altul care se găsesc în contact direct de vecinătate. termen utilizat în medicina veterinară având înţelesul de imobilizare a unui animal în vederea executării examinarii sau de operaţii astfel încât să nu poată accidenta. 2. fracturi sau ruperi de tesut. raportul dintre indivizii nascuţi din aceiaşi părinţi. antalgică. transmiterea influxului nervos prin sinapse. CO SA GVI ITATE CO STRICTIV CO SUMPTIV CO SUMPŢIE CO STIPAŢIE CO STITUŢIE CO TAGIOS CO TAMI ARE CO TE ŢIE CO TIGUITATE CO TO DE T CO TORSIU E CO TORT CO TRACŢIE CO TRACTURĂ 166 . ciliate. alimente. transmisibil prin contact. încovoierea sau răsucirea exagerată a unui segment corporal produsă prin contracţii musculare puternice. contracţie involuntară. existenţa unor germeni patogeni pe pielea animalelor sau pe unele obiecte. indivizi cu sânge comun care poate fi de mai multe grade. bacterii. sol etc. factor care provoacă îngustarea/restrângerea unei formaţiuni anatomice. persoanele din jur. reacţia organismului faţă de variaţiile mediului ambiant condiţionată de însuşirile morfofuncţionale ale organismului. răsucit.CO IOZĂ CO JUCTIVĂ CO JUCTIVITĂ CO JUGARE afecţiune respiratorie sau cutanată cauzată de praf. ea se referă mai mult la regularitatea cu care se desfăşoară funcţiile organice precum şi la sensibilitatea organismului faţă de agenţii nocivi. unirea unor tipuri de împerechere la alge. de durată mai lungă a unui muşchi sau a unui grup muscular. 1. acumularea exagerată de fecale în partea terminală a tubului digestiv datorita unei evacuări dificile.

evoluţia unor specii iniţial diferite. testul Coombs. sub acţiunea aceloraşi factori ai selecţiei naturale. provocat de factori nervoşi vegetativi sau umorali. a unor grupe musculare sau ale întregii musculaturi. modificări produse într-un ţesut sau organ în urma aplicării cu forţa pe suprafaţa corpului a unui corp dur bont fără ruperea tegumentului. puternice. testul antiglobulinic. în care timp organismul trece în mod treptat la o nouă stare de sănătate. CO SUMPŢIERE CO TRACEPTIV CO TRACTILITATE CO VALESCE ŢĂ CO VERGE ŢĂ CO VERSIE CO VEX CO VULSIE CO VULSII CO VULSIOTERAPIE COOMBS COOPERIA COPEPODE COPITĂ COPOLIMERIZARE COPREMEZĂ 167 . frământare. efectul lui principal este de prevenire a sarcinii. subclasă de crustacee. prelungită a musculaturii unui segment corporal sau a întregului corp care survine în epilepsie. discuţie între un bolnav şi un medic. spasm. participă la alcătuirea planctonului. pentru stabilirea diagnosticului şi indicarea tratamentului. se foloseşte numai după sfatul medicului.P. cu pierderea forţei musculare şi topirea ţesuturilor. zvârcolire. parazit din familia Trichostongilide clasa ematoda denumit după medicul Cooper A. (ex. de obicei scurtare. achiziţionarea prin lizogenizare a unor noi proprietăţi fenotipice. în stări febrile la copii. prin schimbare de formă. servind la hrana peştilor. de apă dulce şi marine. sin. în special cel muscular. succesiune de contracţii involuntare. contracţie involuntară violentă. în practica medicală. unghia formată dintr-o cutie cornoasă care acoperă extremitatea membrelor la unele vertebrate putând fi despicată sau nedespicată. perioada care urmează dispariţiei semnelor de boală şi vindecării clinice. terapia indicată pentru prevenirea/combaterea convulsiilor. examinarea unui bolnav de către o comisie medicală. de a răspunde la stimulări. ADN-ul este o macromoleculă rezultată din copolimerizarea a patru feluri de monomeri). parazitează la ovine şi caprine în mucoasa duodenală. vomă cu fecale. însuşirea unor ţesuturi. spre unele trăsături comune. slăbire accentuată. fără carapace. stabile din punct de vedere genetic. procesul de formare a unor macromolecule prin unirea unor monomeri de tipuri diferite.CO TRACŢIE CO TUZIE CO SULT CO SULTAŢIE fenomen de îngustare a unei formaţiuni anatomice canaliculare. (1768-1841). termen utilizat în optică precum şi pentru a descrie unele organe sau regiuni corporale care au suprafaţă bombată şi rotunjită în afară faţa de margini. medicament. în cadrul căreia bolnavul doreşte să afle afecţiunea de care suferă şi tratamentul pe care trebuie să-l urmeze.

COPULAŢIE COPY-CHOICE COPY-ERROR COR CORACOID CORAL CORD CORDAITALES CORDAT CORDATE CORECTOPIE COREE COREIFORM COREOATETOZĂ COREPRESOR CORIMB 168 . foarte deosebite între ele. inimă. reprezintă una din cauzele alterării informaţiei genetice.N.N.R. (sau A. produsul final al unei căi metabolice care deterimnă descreşterea cantităţii unei proteine specifice. concreţii intestinale formate din materii fecale având consistenţa dură. inflorescenţă racemoasă simplă la care pedicelii florali sunt inegali. cu aspect de inima. acumularea exagerată de fecale în partea terminală a tubului digestiv caracterizata fie prin oprirea defecaţiei. de la care începe sistemul arterial al marii circulaţii şi al circulaţiei pulmonare şi la care se termină sistemul venelor cave şi cel al venelor pulmonare. denumire generică dată unor boli sau sindroame ale sistemului nervos central. (gr. sin. ordin de gimnosperme reprezentat în prezent doar de specii fosile. cornus – corn) îngroşarea delimitată a stratului cornos epidermic interesând şi o anumita adâncime a pielii. organul principal al sistemului circulator. treptat mai scurţi spre vârf. (sau A. sin.N. grup mare de animale care cuprinde încrengăturile: Urocordata. unirea sexuală între mascul şi femelă. sunt animalele cele mai evoluate.).asemănător) denumire anatomică atribuită unei formaţii care este asemănător cu ciocul corbului. cât şi erorile în replicarea A. sindrom caracterizat printr-o asociere de mişcări coreice şi atetozice. fie printr-o defecaţie rară eliminându-se numai câteva crotine. (lat.COPREMIE COPROFAGIE COPROLITE COPROLOGIE COPROSTAZĂ absorbţia în sânge a unor substanţe din fecale care produc accidente toxice. iar acestea sunt dispuse în corimb simplu. având însă şi unele trăsături comune.. care a avut perioada maximă de dezvoltare în carbonifer. consumul de fecale. anomalie congenitală caracterizată prin deschiderea laterală a pupilei şi nu în centrul irisului. studiul şi examenul fecalelor.D. cu rol în ereditate). manifestări asemănătoare cu coreea.N.D. Cephalocordata şi Vertebrata. oides . mai lungi la bază şi. inflorescenţa se numeşte corimb compus. când se formează flori pe ramificaţii secundare.R. termen care indică atât erorile în includerea unor nucleotizi în macromolecula de A. ipoteză care sugereză că fenomenul de crossing-over apare în timpul proceselor de duplicare cromozomală. scheletul calcaros al unor animale marine celenterate şi briozoare care formează polipi coloniali. aducând florile la acelaşi nivel. korax-akos – corb.

favorizată de frig şi de umezeală. producând stenoza acestor vase. porţiune anterioară transparentă a globului ocular. parazit extern din familia Sarcoptidae. membrană vasculară şi pigmentară a ochiului situată între sclerotică şi retină. corioepiteliom . totalitatea petalelor dintr-o floare. urmată de pierderea nucleului. rădăcină şi frunze. inflamaţia coroidei şi retinei. tip de tulpină subterană. poate fi dialipetală (cu petale libere) şi gamopetală (cu petale unite).tumoare malignă care se dezvoltă în uter din resturile placentare rămase după o naştere sau un avort. se găseşte la cal. CORIO-RETI ITĂ CHORIOPTES CORIZĂ CORM CORMOFITE COR AJ COR EE COR IFICARE COR OS COROIDAL COROIDĂ COROLĂ CORO A CORO AR CORO ARITĂ CORO ARODILATATO substanţe care determină dilataţia arterelor coronare ale inimii. CORO AROPATIE CORP termen anatomic folosit pentru desemnarea fie a organismului în totalitate. format din celule cornoase. referitor la vasele sanguine. situată între sclerotică şi retină. parazit din clasa Acantocephala. strat la epidermei. zgomot de stenoză care se aude de la distanţă când respiraţia este dificilă luând naştere în diferite părţi ale aparatului respirator. cu o axă verticală cărnoasă. obişnuit colorate. clasa Arachnida. fie a părţii principale a unui organ. ţesut care alcătuieşte coroida. inflamaţia luetică.CORI EBACTERIE CORI OSOMA CORIOCARCI OM CORIO bacterie în formă de măciucă. membrană vasculară şi pigmentară a ochiului. „în formă de coroană“ în jurul unui organ. înconjurată de o regiune corticală. cu structura cornului. una din cele două grupe mari (Cormophyta). încărcare cu parachidină a celulelor stratului superficial al epidermului. păsări acvatice. caracterizată prin prezenţa în număr mare a fibrelor colagene organizate în fascicule. protejată de frunzuliţe subţiri. formaţiune cu aspect de coroană sau ale cărei elemente diverg ca un fascicul de raze. R boală care afectează coronarele. iepure producând râia extremităţilor. inflamaţie acută catarală a mucoasei nazale. bou. 169 . diferenţiate în tulpină. care cuprinde câteva internoduri scurte. păstrându-se în unele celule resturi de nuclei picnotici. reumatică a arterelor coronare. corpul plantelor superioare. în care este împărţit regnul vegetal. porţiunea profundă a dermului. prevăzute cu muguri. cuprinde briofitele şi plantele vasculare al căror corp este alcătuit din ţesuturi specializate. oaie. capră. o reţea de fibre elastice şi o reţea de reticulină. se găşeşte in tubul digestiv la nurci.

parazit din ordinul Cestoda care parazitează la găină şi raţă. 1. organ glandular mic. identificat ca fiind unul din cei doi cromozomi X. variola taurinelor. format din trei piese osoase: ilium. terapia cu hormoni corticosuprarenali sau cu derivaţi ai acestora. nodul de ţesut limfoid care participă la formarea aşa-numitei pulpe albe din parenchimul splenic. sin. oricare organit al celulei. (cromatina sexuală). la arahnide şi insecte. porţiunea periferică a unui organ situată imediat dedesubtul capsulei. cromocentru prezent în interfază în nucleul celulelor somatice ale femelelor de mamifere. 2. fascicul de fibre nervoase care leagă cele două emisfere cerebrale. 2. între cristalin şi retină. situat în capul unor insecte. inflamaţia glandelor lui Cowper (glandele vestibulare majore sau bulbouretrale). la om. care produce hormoni. apare numai în celulele care au mai mult decât un cromozom X. scoarţa cerebrală. la mamifere. umplut cu globule de grăsime. unitate filtrantă a sângelui în rinichiul vertebratelor. elementele sanguine. reprezentând unul dintre mediile refringente ale acestuia. formaţiune temporară. în cavitatea folicului de Graaf. 1. şoldul sau articulaţia şoldului. os coxal. parte a sistemului dioptric al ochiului. partea periferică a celor două glande suprarenale. vascularizat. format din membrana hialoidă şi umoarea sticloasă. adesea umflaţi la capete. care aparţine scoarţei cerebrele. ischium şi pubis. la amfibieni este asociat cu gonadele. din centura pelviană. inclusiv nucleul. reprezentând practic glandele deosebite de medulosuprarenală. 1. segmentul bazal al piciorului. care aparţine învelişului exterior al unui organ 2. fasciculată şi reticulată. formaţiune care se găseşte în placenta unor mamifere. secretat de hipofiză. microorganisme din familia Corynebactericeae cuprinzând bacili grampozitivi.CORP ADIPOS ţesut structurat. corticosuprarenalele sunt alcătuite din trei zone concentrice: glomerulară. substanţa constitutivă are culoare galbenă fiind produsă sub influenţa hormonului luteinizant. corticoid. formată în ovar. hormon steroid secretat de corticosuprarenală. după ovulaţie. CORP CALOS CORP LUTEU CORP VITROS CORPORA ALLATA CORPUSCUL CORPUSCUL BARR CORPUSUL MALPIGHI CORTEX CORTICALĂ CORTICOID CORTICOSTEROID CORTICOSUPRARE ALĂ CORTICOTERAPIE CORY EBACTERIUM COTILEDO COTUG IA COWPERITA COW-POX COXA COXAL 170 . corp mic. corpusculul Barr lipseşte la masculii normali. respectiv analogi sintetici. os-pereche. uneori cu granulaţii. la insecte acest ţesut este răspândit în tot corpul şi funcţionează ca substanţă de rezervă. acesta este situat în spaţiul intern al globului ocular.

artrita acută coxo-femurală. kremaster . studiul capului prin măsuratori executate fie pe schelet. lipsa de osificaţie pe linia mediană a oaselor capului. capul descărnat provenit de la un om mort. al craniului.COXALGIE COXARTROZĂ COXITĂ CRACME T CRAMPĂ CRA IA CRA IOMETRIE CRA IOPAG CRA IOSCHISIS CRA IU dureri localizate în articulaţia coxo-femurală. folosit în tratamentul afecţiunilor cardiace cu substrat nervos. (fr. papilele care apar în acest stadiu fiind asemănătoare pielii broaştei. soma . dureroasă a unui muşchi sau a unei grupe de muşchi. kranion + pageis -. (gr.atârnare) muşchi susţinător al testiculului. denumire veche dată unei inflamaţii hipertrofice cu evoluţie cronică a pododermului şi a corionului. (gr. caracterizată prin proliferări ale papilelor velutoase şi oprirea cheratogenezei. (fr. în formă de cupă. partea anterioară a SNC adăpostită în compartimentul superior al cutiei craniene. creierul propriu-zis sau creierul mare este alcătuit din emisferele cerebrale.amestec) constituţia şi temperamentul animalului sănătos. mal.corp) vierme din familia Metastrongilidae. substanţă proteică care se gaseşte în muşchi. 2. vulpe şi lup. fie pe animal. (gr. cracquement – zgomot produs de o rupere sau o deşiare) perceperea prin ascultaţie sau palpaţie a unei senzaţii de crepitaţie. referitor la craniu. teama patologică de prăpăstii. denumit popular Păducel. izvor. sin. krenos – margine. ţeastă (popular). la vertebrate adăposteşte creierul 2. 3. când bule mici de gaz se găsesc în tesutul subcutanat şi acestea sunt sparte sau puse în mişcare prin palpaţie. artroză coxof-emurală survenind mai ales la vârste înaintate şi caracterizată prin dureri şi impotenţă funcţională. crapaud – broască insectivoră cu corpul scurt şi pielea verucosă). involuntară. clasa ematoda care parazitează în aparatul respirator la câine. krene – sursă. krasis . când aerul pătrunde în inspiraţie în alveolele pulmonare şi se dezlipesc pereţii alveolari. arbust din familia Rosaceae.unire) monstruozitate rezultată din unirea a doi fetuşi la nivelul capului. CRAPOD CRAPODI Ă CRATAEGUS MO OGY A CRATERIFORM CRAZIS CREATI Ă CREIER CREMASTER CREMOFOBIE CRE OSOMA CRE OTERAPIE CREPITAŢIE 171 . (ger. fântână) tratamentul făcut cu ape minerale. deformare de corn ca urmare a tulburarii cheratogenezei la nivelul bureletului cutidural şi perioplic. 1. cele doua capete ale unui os fracturat se freacă între ele. care apare la ecvide. pisică. zgomot care se produce când: 1. uniţi printr-o secreţie în timpul expiraţiei. (gr. krämpen – a contracta) contracţie intermitentă. (gr. cutia osoasă a capului.

în mod normal. ciuperci. coloraţie de protecţie a unor animale care asigură ascunderea. 1. dezinfectant local folosit în soluţii saponate. termen utilizat pentru afecţiuni a căror etiologie nu este clara. (gr. criptice.000 ani şi se caracterizează printr-o extindere a dinozaurilor şi coniferelor. transparent. specii cu extremă similaritate morfologică.inel) formaţiuni anatomice cu aspect de inel. 3. accentuarea diurezei şi apariţia transpiraţiei. întârziere mintală. (gr. grup de plante alcătuit mai ales din alge. situat în capsula sau imediat înapoia pupilei. boală provocată de tulburări funcţionale ale tiroidei. tripanosome. intrainghinală lângă osul pubis. revenirea sub formă de acces a unei boli cronice. momentul culminant al unei boli când simptomele au intensitate maximă. tratament efectuat prin aplicarea de frig sub diferite forme. alelă recesivă ascunsă.ochi) parazit hematofag din familia Tabanidae. etiologie ascunsă. formă de polimorfism datorat prezenţei alelelor recesive. mutaţii genice mici. procesul de trecere a unei substanţe din stare lichidă. dizolvată sau gazoasă în stare cristalină. care rămâne într-o poziţie intraabdominală. organul refracţiei pentru acomodare. prin înţepăturile sale poate transmite la animalele mari antraxul. krikos . corp elastic biconvex. 2. krinis – păr lung) păr din coama. CRETI ISM CREZOL CRIBRIFORM CRICOID CRI IS CRIOA ESTEZIE CRIOFITE CRIOTERAPIE CRIPTIC CRIPTOGE ETIC CRIPTOMER CRIPTORHIDIE CRISOPS CRISTALI CRISTALIZARE CRISTALIZAT CRISTALURIE CRIZĂ 172 . adaptate la temperaturi relativ scăzute. apariţia şi declanşarea bruscă a unei boli. sin. care începe în urmă cu circa 120. dar care. cristale în urină. coada sau de la fluierul piciorului la cal. pe gheaţă în regiuni alpine şi în apa din zonele arctice şi antartice. anestezie obţinută prin frig.000. nu se încrucişează. fenomen care se produce în organismul bolnav semnificând un prognostic favorabil şi constă în scăderea bruscî a temperaturii. transformat în cristale. dar şi din muşchi. anomalie congenitală rezultată dintr-o tulburare în procesul de coborâre a testiculului. tularemia. (gr. imbecilitate sau idioţie. bacterii. se manifestă prin oprirea dezvoltării glandelor genitale. chrysos – aur + ops . se dezvoltă primele mamifere şi plante cu flori.CRETACIC ultima perioadă geologică din era mezozoică. formaţiuni anatomice perforate ca un ciur. clasa Hexapoda. acestea trăiesc pe zăpadă.

să dea naştere unor produşi coloraţi.. plastide care se găsesc în celulele vegetale şi sunt colorate în diferiţi pigmenţi (carotina .S. colorarea lichidului transpirat. proces inflamator cronic intestinal delimitat. xantofila . febră. cu tendinţa de a se colora cu săruri de crom. aşezate paralel sau în spirală având pe traiectul lor ingroşări numite cromomere şi sunt înglobate într-o substanţă fundamentală numită matrice. deşi incolore. dispariţia prin degenerescenţă a cromatinei nucleare. accelerarea V. eliminarea de urină anormal colorată.portocaliu. care nu are tendinţa de a se colora. tumoră a ţesutului cromafin din medulo-suprarenală.D. grup de atomi într-o moleculă care absorb lumina şi care sunt responsabili pentru coloraţia moleculei. CROMAFI CROMAFI OM CROMATIDĂ CROMATI Ă CROMATOBLAST CROMATOFAG CROMATOFOR CROMATOGRAFIE CROMATOLIZĂ CROMATURIE CROMIDIE CROMOBLASTOMICOZ sin. şi A. termen utilizat pentru anumite substanţe care. cromatida devine vizibilă între începutul profazei şi metafază în mitoză şi între diplonem şi metafaza I în meioză. celulă pigmentară situată în tegument şi care determină culoarea la animale. care se coloreaza uşor. care nu fixează coloranţi.R. celula reticulohistiocitară având proprietatea de a îngloba elemente care conţin pigment. dermatomicoză caracterizată prin prezenţa de noduli verucoşi cu tendinţă de ulcerare. se găsesc în celulele petalelor. substanţă principală colorantă a nucleului formând o reţea care conţine A. evoluând în puseuri caracterizate prin dureri abdominale. Ă CROMOFIL CROMOFOB CROMOFORI CROMOGE CROMOHIDROZĂ CROMOMERE CROMO EME avid de culoare. pot. îngroşări care se găsesc pe cromoneme şi care se colorează intens. cromatina Barr este un corpuscul mic de culoare închisă existent în celulele femelelor şi care lipseşte la mascul. schimbatoare de ioni sau suport.H.galben).CRIZOTERAPIE CROH (BOALA) tratament făcut cu săruri de aur. celulă primară din care se dezvoltă succesiv o celulă care conţine pigment. din anumite cauze. scaune diareice. filamente care se găsesc în nucleu.N. metoda fizico-chimică de separare şi analiză a unor compuşi chimici constând în separarea componentelor unui amestec de substanţe dizolvate prin trecerea printr-o coloană constituită dintr-o substanţă solidă care este absorbantă. una din cele două subunităţi structurale longitudinale ale unui cromozom. fibrile cromatinice bazofile din citoplasmă. cromomicoză. determinarea cantităţii de hemoglobină luând în considerare culoarea sa în comparaţie cu o scara etalon colorată.N. CROMOMETRIE CROMOPLASTE 173 .

tâmplă) cu referire la tâmplă. fără separarea acestora. (lat. krotaphos . iar XY (sau XO) sexul heterogametic. cruor . cromozomi dispuşi în pereche la organismele diploide sunt similari în mărime. CROMOZOM PERIE DE LAMPĂ CROMOZOM URIAŞ CROMOZOMI OMOLOGI CROMOZOMI EOMOLOGI CROMOZOMII SEXULUI CRO AXIE CRO IC CRO OTROPISM CROSSI G-OVER CROŞET CROTAFIT CRUOR CRUORIC 174 . aceştia se unesc prin singamie în zigot. proprietatea miocardului de a emite automat impulsuri ritmice cu o anumită frecvenţă. se conjugă şi se separă în meioză. formarea de noi cromozomi în urma fragmentării la chiasme a cromatidelor din unii cromozomi omologi între genele înlănţuite şi regruparea în ordine schimbată a segmentelor cromatidice rupte. mascule şi femele. nu se conjugă în meioză. cromozomi care sunt implicaţi. mărimea acestor cromozomi este dată de clivarea repetată a celor două cromatide iniţiale. celulelor epiteliale ale intestinului etc. formula cromozomală XX determină sexul homogametic. are o axă principală. examenul unor lichide din organism prin aprecierea culorii lor.sânge) partea colorată a sângelui (eritrocitele). cromozomi sau segmente de cromozomi care conţin loci deosebiţi. în determinarea sexului la organismele unisexuate. care controlează aceleaşi caracteristici. în special. dureroasă şi de lungă durată. mărimea şi forma caracteristică a cromozomilor. peştilor. aşa-numitul cariotip se realizează în metafază şi sunt constante pentru o anumită specie şi de la o generaţie la alta. determinat de prelungirea stadiului de diplonem din profaza I a meiozei. numărul. (gr. tip special de cromozom prezent în nucleii ovocitelor primare ale amfibienilor. denumire introdusă de Waldeyer (1888). în mitoză şi meioză. tip special de cromozom caracteristic nucleilor din glandele salivare ale larvelor de Diptere. formă şi identici în structura locilor. care defineşte un corpuscul nucleoproteic. instrument în forma de cârlig. sugerând numele de perie de lampă. substanţa nucleară din care sunt alcătuiţi cromozomii şi care are proprietatea de a se colora rapid se numeşte cromatină. totalitatea factorilor ereditari localizaţi în cromozomi sau reprezentaţi de genele cromozomale. reptilelor şi păsărilor. cei doi membri provin de la părinţi: unul adus de gametul femel altul de gametul mascul. durata minimă în care un nerv răspunde la o excitaţie electrică. reprezentând cromozomii bivalenţi şi bucle laterale perechi. încrucişare reciprocă. simbolizaţi X şi Y. manifestând respingere unul faţă de altul. aceasta este de două tipuri: eucromatină şi heterocromatină.CROMOPROTEIDĂ CROMOSCOPIE CROMOTIP CROMOZOM substanţă rezultată din conjugarea unei proteine cu un pigment. care se colorează intens cu coloranţi bazici şi care este observabil cu ajutorul microscopului în timpul diviziunii celulare. care conţine eritrocite. care are o evoluţie lentă.

ordinul Aphaniptera. strat subţire la suprafaţă. cuspis . extract brut. ciclopul şi forme superioare: racul. metodă utilizată pentru a pune în evidenţă existenta unei sensibilităţi alergice a organismului executată prin introducerea în piele prin scarificare a unui antigen. sinonim cu osul ulna. (tăt. secundară uscării la suprafaţa pielii a secreţiilor fiziologice sau patologice. al cubitusului. clasă de artropode (Crustacea). ricketsii etc.ţânţar) parazit extern din familia Culicidae. poate fi purtător de filarii. termen utilizat pentru a desemna pielea corpului la animale. grupă de compuşi derivaţi ai cumarinei. din diferite specii de Strychnos. denumită popular Anghinare. piesă de sprijin cu scop de amortizare formată din ţesut adipos sau fibroadipos (cuzinet ocular.cap) parazit extern din familia Pulicidae. odată cu glaciaţiunea care a acoperit Europa şi America de Nord.vârf) formaţiune anatomică cu aspect de vârf ascuţit. care vindecă. cuzinet plantar). 2. plantă din familia Asteraceae. crabul. perioadă geologică în era cenozoică (neozoică) formată din două epoci: pleistocen şi actuală sau holocen şi care a început în urmă cu 1 milion de ani. iar tegumentul alcătuit din chitină este împregnat cu săruri de calciu. cuprinzând forme inferioare: dafnia. (lat. (lat. medic curant. cubitus . denumire veche pentru o serie întreagă de levuri şi ciuperci levuriforme. substanţă care provoacă relaxarea. CRYPTOCOCCUS CTE OCEFALUS CUATER AR CUBITUS CUBITALĂ CULEX CUMARI E CUMÂS CU EIFORM CURA T CURARA CURARIZA T CURATIV CURĂ CUSHI G (SUTURA) CUSPID CUTA AT CUTICULĂ CUTIS CUTIREACŢIE CUZI ET CY ARA SCOLIYMUS 175 . culex-licis .laringită) laringită pseudomembranoasă. medic care îngrijeşte în mod obişnuit un bolnav. care se referă la false membrane. parazitează la câine şi pisică. ktenos – creastă + kephale . urmată de paralizia musculaturii striate. poate transmite parazitul Dipylidium. care ţine de cubitus. croup . homarul. majoritatea acvatice. chitină care acoperă corpul unor nevertebrate. (gr. cumy – lapte la iapă fermentat) lactat alimentar din lapte de iapă. care ţine de regiunea superioară a coapsei. tratament cu durată varialbilă sutură digestivă cu fir continuu sero-seros. ele au două perechi de antene.cot) os lung al antebraţului. clasa Hexapoda. (lat. strat superficial de celule epiteliale împregnate cu calciu. langusta. leziune dermatologică elementară. proces patologic reprezentat de formarea unor membrane fibrinoase la suprafaţa mucoaselor fără a se produce pierdere de substanţă. uscat. (eng. referitor la piele.CRUP CRUPAL CRURAL CRUSTĂ CRUSTACEE 1. os având forma de ic. branhii.

D
D DI, DII, DIII d DACRIOADE ITĂ DACRIOCISTITĂ DACRIOCISTECTOMIE DACRIOCISTOGRAFIE IZOTOPICĂ DACRIOGE DACRIOLITE DACRIOSI UZITĂ DACTIL DACTILOFAZIE DACTILOMEGALIE DACTILOSCOPIE DACTILOSIMFIZĂ DAKI (SOLUŢIA) DALAC DALTO ISM 1. abr. vertebra dorsală sau pentru rădăcina nervoasă dorsală; 2. abr. coeficient de difuziune pulmonară. abr. derivaţia I (braţ stâng-braţ drept), derivaţia II (gambă stângă-braţ drept), derivaţia III (gambă stângă-braţ drept) în electrocardiografie. 1. abr. densitate; 2. simbol pentru prefixul deci(gr. dakrion – lacrimă + aden – glandă + itis - inflamaţie) inflamaţia acută sau cronică a glandei lacrimale. inflamaţia acută sau cronică, mucopurulentă, a sacului lacrimal. eliminarea prin act chirurgical a sacului lacrimal. metodă care utilizează substanţe izotopice pentru evaluarea funcţiei evacuatoare a căilor lacrimale care constă în a depune în centru corneei o picătură de lichid marcat cu Techneţium 99 şi obţinerea unei scintilaţii. care favorizează secreţia lacrimală. calculi formaţi în conductele lacrimale. inflamaţia căilor lacrimale şi a sinusurilor etmoidale. care se referă la deget şi la aspectele lui; partea terminală ventrală a pretarsului la scorpion. procedeu folosit pentru surdomuţi pentru a comunica între ei cu ajutorul degetelor. (gr. daktilos – deget + megas - mare) osteopatie hipertrofică a degetelor. examen al particularităţilor degetelor, în special a liniilor papilare, în vederea identificării individuale. sin. sindactilie, unirea congenitală a două sau mai multor degete; lichid limpede, uşor roz-violaceu, cu miros slab de clor, folosit ca antiseptic local, pentru spălarea plăgilor infectate. (tur. dalak - splină) termen popular utilizat pentru antrax. tulburări de vedere constând în imposibilitatea de a percepe unele culori (roşu şi verde).

176

DALTO IST DA DY-FEVER DA GA

care este afectat de daltonism. sin. englezesc pentru febra dengă. semn făcut pe suprafaţa corpului animalelor cu ajutorul unui fier înroşit având diferite forme pentru a putea fi identificate; metodă utilizată mai ales în creşterea cailor pentru a se marca anumite clase sau linii. forme de acţiuni instinctive, repetate sau ritmice, ale animalelor, devenite rituale şi asociate cu împerecherea; variază de la un grup la altul sau de la o specie la alta, şi au diverse funcţii, mai ales de a atrage atenţia femelei şi de a o pregăti pentru împerechere sau de a stimula şi pregăti masculii pentru copulare. ansamblul dinţilor naturali; în stomatologie se face distincţie între dantura superioară şi cea inferioară. sin. arsonvalizare, după d´Arsonval (1851-1940), utilizarea în scop terapeutic de curenţi electrici de înaltă frecvenţă (în algii localizate la supraţa corpului). membrană roşietică a feţei profunde a scrotului, formată din fibre musculare netede, fibre conjunctive şi fibre elastice. teorie propusă de Darwin pentru a explica mecanismul evoluţiei, după caracterele noi apărute la unii indivizi sub influenţa mediului şi a influenţei acestuia pentru adaptare, creează o selecţie naturală care antrenează supravieţuirea celor mai apţi. parazit din familia Davaineidae, clasa Cestoda; se găseşte în tubul digestiv la găini. abr. Denumire Comună Internaţională (fr. Denomination Commune Internationale). abr. decubit dorsal. abr. diclo-difenil-tricloretan. element lexical şi morfologic care poate fi folosit ca prefix dând înţelesul de: de, din, de la, de pe, despre, sub, lângă, din cauza, pentru, în afara; în compunere neagă, distruge, privează sau întăreşte ceva (fie prin alăturarea lui de fie a lui des sau dez). sin. foliculul ovarian. care prezintă manifestări de debilitate; sensibil, lipsit de rezistenţă la eforturi fizice şi boli. stare generală de slăbiciune a organismului rezultată din scăderea tonusului general al ţesuturilor, în special al celui muscular; sănătate şubredă. slăbiciune marcată a noilor născuţi, în general prematuri, ca urmare a unor traumatisme sau leziuni intrauterine, intoxicaţii sau boli ale mamei, tare genetice sau malformaţii congenitale. stare de deficienţă cronică a organismului, care apare în copilărie.

DA S DE ÎMPERECHERE

DA TURĂ DARSO VALIZARE

DARTOS (SCROTAL) DARWI ISM

DAVAI EA D.C.I. D.D. D.D.T. DE...

DE GRAAF (FOLICULUL) DEBIL DEBILITATE

DEBILITATE CO GE ITALĂ DEBILITATE CO STITUŢIO ALĂ

177

DEBILITATE ME TALĂ

insuficienţa dezvoltării inteligenţei, caracterizată prin tulburări de judecată şi dificultate în adaptare la situaţii noi (este primul grad de arieraţie mentală). ansamblu de tulburări motrice (exagerare a reflexelor osteotendinoase, neîndemânare) care pot fi observate de obicei la debili mentali şi la idioţi. în fizică, volum de lichid care se scurge în unitatea de timp. cantitatea de sânge expulzat de fiecare ventricul într-un minut, valorile medii variază între 5,5 şi 6,5 litri, normal debitul ventricular drept şi stâng sunt identice. sin. debit de expunere, intensitate de doză; cantitatea de radiaţii ionizante la care este expus un individ pe unitatea de timp, exprimată de obicei în roentgeni, razi sau remi pe oră; se utilizează de asemenea şi subunităţile sau multiplii acestor unităţi, debitul de doză serveşte şi pentru indicarea radioactivităţii unei zone contaminate. volumul de sânge care trece prin artera pulmonară ml/minut. cantitatea de sânge expulzată la fiecare sistolă ventriculară; valorile oscilează normal între 80-90 ml. cantitatea de urină eliminată de rinichi într-o unitate de timp dată. sin. debit respirator; volumul de aer ventilat pe unitatea de timp, debitul ventilator alveolar se notează cu VA. în psihologie şi psihanaliză, suprimarea inhibiţiilor afective care împiedică o exteriorizare a obsesiilor sau a conflictelor incoştiente refulate. sondă pentru biopsie care funcţionează prin aspirare-secţionare, utilizată pentru explorarea mucoasei intestinului subţire. 1. secţionarea sau excizia bridelor care comprimă ţesuturile sau organele sau care incomodează circulaţia; 2. deschidere largă într-un focar sau cavitate cu epanşament. sindromul congenital de insuficienţă adrenogenitală, însoţit de pierderea electroliţilor. substanţă a cărei administrare în timp are ca efect secundar demineralizarea (decalcifierea) ţesutului osos. 1. sin. decalcificare; demineralizare a ţesutului osos şi a dinţilor, 2. procedeu tehnic de dizolvare a complexelor organocalcice din ţesuturi cu ajutorul unor soluţii acide. îndepărtarea unui câmp (în chirurgie). proces fizic de separare a particulelor dintr-o suspensie, realizat prin îndepărtarea lichidului care constituie faza continuă a dispersiei. suprimarea unei canule traheale plasată după traheotomie. 1. spălarea unei suprafeţe cu ajutorul unui produs chimic adecvat; 2. în dermatologie, îndepărtarea scuamelor din psoriazis prin aplicarea locală repetată a unui medicament.

DEBILITATE MOTRICĂ DEBIT DEBIT CARDIAC

DEBIT DE DOZĂ

DEBIT PULMO AR DEBIT SISTOLIC DEBIT URI AR DEBIT VE TILATOR DEBLOCAJ

DEBRAY (SO DA) DEBRIDARE

DEBRE-FIBIGER (SI DROM) DECALCIFIA T DECALCIFIERE

DECAMPAJ DECA TARE DECA ULARE DECAPAJ

178

DECAPA T

1. agent terapeutic care exfoliază stratul cornos al epidermului 2. substanţă care dezoxidează metalele oxidate şi previne oxidarea lor în cursul unei prelucrări termice ulterioare. ordin de artropode din clasa crustaceelor, căruia îi aparţin circa 8000 de specii, majoritatea acvatice, natante şi reptante, cu cinci perechi de picioare, care servesc la mers. rezecţia capsulei unui organ. sin. carboxilază, enzimă care catalizează procesul de eliberare a dioxidului de carbon în gruparea carboxilică a unui acid organic. moartea unei persoane. unitatea de măsură a intensităţii sunetului echivalentă cu a zecea parte dintr-un bel, (simbol dB). sin. caducă (despre dentiţie). tumoră uterină formată din celule deciduale. care cade la sfârşitul periodei de creştere sau la maturitate; ex. frunzele unor arbori cad după fiecare perioadă de vegetaţie (monociclice sau terofile); dinţii de lapte la copii ş.a. leziune benignă a colului uterin caracterizată prin proliferarea de celule deciduale aberante sub formă de tumori conopidiforme sau ulceraţii sângerânde acompaniate de metroragii sau scurgeri roşietice fetide: pot fi confundate cu un cancer al colului; biopsia permite diagnosticul corect. soluţie a cărei concentraţie este egală cu a zecea parte dintr-o soluţie molară, abr. 0,1 M sau M/10. soluţie a cărei concentraţie este egală cu a zecea parte dintr-o soluţie normală, abr. 0,1 N sau N/10. 1. stadiul unei maladii acute în cursul căreia simptomele clinice diminuează în intensitate. 2. perioadă a vieţii caracterizată prin regresia generală a funcţiilor organice şi care marchează începutul bătrâneţii. 1. punctul cel mai de jos al unei cavităţi, al unei plăgi, al unei leziuni sau al unei părţi a corpului. 2. înclinat, de ex. poziţia declivă a corpului. eliminarea clorului din apa de băut sau din apa de canal. care produce o declorurare. (lat. decoquo-coxi-coctum – a fierbe) lichidul rezultat din fierberea în apă a unor plante medicinale în scopul de a se extrage principiul activ. 1. (lat. de – desfacere + collum - gât) dezlipirea a două formaţiuni anatomice (ex. dezlipirea placentei, retinei, epifizei etc.). 2. operaţie care constă în secţionarea gâtului la făt în caz de distocie pentru a se putea face extragerea lui. pierderea capacităţii de adaptare la eforturi mecanice, biochimice etc. a unui sistem morfofuncţional.

DECAPODE

DECAPSULARE DECARBOXILAZĂ DECES DECIBEL DECIDUALĂ DECIDUOM DECIDUOS

DECIDUOZĂ

DECIMOLARĂ DECI ORMALĂ DECLI

DECLIV

DECLORARE DECLORURA T DECOCŢIE DECOLARE

DECOMPE SARE

179

DECOMPE SAT

se spune despre organismul care intră într-un stadiu în care mecanismele compensatorii nu mai sunt capabile să împiedice apariţia unor tulburări funcţionale sau metabolice. 1. suprimarea presiunii exercitate asupra unui corp de aer, gaz sau lichid; 2. în medicină, tehnici vizând reducerea presiunii exercitate la nivelul unor organe sau reducerea graduată a presiunii din chesoane; 3. în medicina spaţială, scăderea foarte rapidă a presiunii atmosferice în zborul la mare altitudine. proces destinat a suprima o condiţionare prin asocierea repetată a unor factori dezagreabili. sin. decongestiv; antiinflamator. întreruperea unor legături între funcţiuni ale sistemului nervos vegetativ, obţinută după administrarea de diferite medicamente, în scopul facilitării anesteziei. care a suferit o deconectare. care diminuă sau suprimă congestia. reducerea sau îndepărtarea de materii radioactive de pe o construcţie, un spaţiu descoperit, un obiect sau o persoană. relaxarea unui muşchi contractat. 1. separarea unui organ de învelişul său normal sau patologic (decorticare pulmonară prin secţionarea aderenţelor pleurale); 2. ablaţia substanţei corticale a unui organ (cortex cerebral sau suprarenal). sin. decăzut. stare de decădere totală; ultimul stadiu al senilităţii. 1. atitudine a corpului, spontană şi în repaus pe un plan orizontal; 2. escare cu evoluţie rapidă în afecţiuni grave ale sistemului nervos în special la hemiplegie. ieşirea unui bolnav de sub efectul curarei fie spontan fie pe cale medicamentoaså. încrucişarea pe linia mediană a fasciculelor nervoase similare (motorii, senzitive sau vegetative) ale sistemului nervos central, ex. decusaţia piramidală în bulb. (fr. déglutition) înghiţire. 1. expulzarea fecalelor din rect; 2. depunerea de sedimente pe fundul unui recipient care conţine un lichid colorat; 3. tratarea urinei cu un reactiv chimic pentru a îndeparta substanţele reducatoare cum ar fi uraţii, creatina precum şi proteinele. (rus. defektologiia), studiu celor cu deficienţe senzoriale şi intelectuale. (lat. defero-ere – a duce, atransporta în afară, în jos) canal deferent sau canal care duce mai departe, în afară.

DECOMPRESIE

DECO DIŢIO ARE DECO GESTIO A T DECO ECTARE

DECO ECTAT DECO GESTIV DECO TAMI ARE DECO TRACTURARE DECORTICARE

DECREPIT DECREPITUDI E DECUBIT

DECURARIZARE DECUSAŢIE

DEGLUTIŢIE DEFECARE

DEFECTOLOGIE DEFERE T

180

DEFERE TITĂ DEFERE TOGRAFIE DEFERE ŢIAL DEFERVESCE ŢĂ DEFIBRILARE DEFIBRI Ă DEFIBRI ARE DEFICIE T DEFICIE ŢĂ DEFICIT IMU ITAR

inflamaţia unui canal deferent. radiografia unui canal deferent după injectarea în lumen a unei substanţe de contrast. care se referă la canalul deferent. (lat. de + ferveo-ere – a fierbe, a fi cald) diminuarea sau dispariţia febrei la un bolnav, urmată de ameliorarea stării generale. oprirea fibrilaţiei arteriale sau ventriculare şi restabilirea ritmului cardiac normal. a priva o substanţă, în special sângele, de fibrinogenul conţinut. eliminarea fibrinogenului din sânge sau dintr-un lichid organic. care prezintă o deficienţă, ex. deficient senzorial. insuficienta dezvoltare sau funcţionare a unui organ, sistem sau organism în ansamblu, ex. deficienţă mentală. defect al sistemului imunitar, acest sistem cuprinde mai multe părţi în acţiunea sa: de o parte celulele care activează, proliferează şi uneori ucid corpul străin, pe de altă parte anticorpii care se formează după activarea celulară şi care sunt molecule de proteine solubile; există deficit pur umoral sau pur celular, dar şi deficit imunitar combinat. sin. SIDA. 1. poziţia în extensie a capului fătului în timpul travaliului, contrară flexiei naturale, care caracterizează prezentarea cu faţa; 2. în electrocardiografie, orice deviaţie a traseului deasupra sau sub linia izoelectrică: deflecţie intrinsecă sau extrinsecă; 3. în electroencefalografie, mişcarea executată de inscriptor, a cărei înregistrare dă caracterizarea curentului cerebral înregistrat. ruptura himenului, normal în timpul primului raport sexual. dispariţia leziunilor cutanate într-o maladie eruptivă. iregularitate dobândită a formei unui organ sau a unei părţi a corpului. întreruperea influxurilor nervoase care încetinesc ritmul cardiac şi moderează tensiunea arterială, prin secţionarea chirurgicală a nervilor depresori şi a zonelor barosensibile aortice: această denervare cardiacă este propusă în tratamentelor angorului sever, rebel. eliberarea şi exteriorizarea conştientă, în cursul şedinţelor de psihanaliză, a tendinţelor şi sentimentelor până atunci refulate în subconştient. ansamblu de mişcări care permit prezentarea fetală, trecerea prin strâmtoarea inferioară, planşeul perineal şi orificiul vulvar (lat. degenero-are – a se strica, a cădea, a regresa) finalul unui proces de degenerescenţă. care a pierdut, total sau parţial, însuşirile morfologice sau funcţionale caracteristice genului sau speciei.

DEFICIT IMU ITAR DOBÂ DIT DEFLECŢIE

DEFLORARE DEFLORESCE ŢĂ DEFORMARE DEFRE ARE

DEFULARE DEGAJARE DEGE ERARE DEGE ERAT

181

DEGE ERESCE ŢĂ DEGERĂTURĂ

modificare regresivă a ţesuturilor, organelor şi funcţiilor, cu reducerea randamentului lor util. 1. roşeaţă violacee şi dureroasă, cu tumefierea pielii, ce apare în timpul sezonului rece, mai ales la nas, urechi şi degete; 2. leziune cutanată gravă provocată de expunerea la ger puternic şi caracterizată de producerea de flictene uşoare. fiecare din prelungirile care termină mâna: police, index, medius, inelar, auricular; de asemenea terminaţiile piciorului. deget a cărui falangă distală se află în flexie, din cauza pierderii extensiei active, ca urmare a unui traumatism. afecţiune frecventă caracterizată printr-o jenă în mişcarea unuia sau mai multor degete, bolnavul fiind adesea nevoit să-şi îndrepte degetul cu ajutorul celeilante mâini, cauza obişnuită este formarea unui nodul pe tendonul flexorului degetelor care jenează alunecarea tendonului în teaca sa fibroasă. deget în spatulă. probă în neurologie pentru precizarea stării de coordonare a mişcărilor voluntare a membrelor superioare; pacientul cu ochi închişi, trebuie să-şi atingă vârful nasului cu un index. (lat. deglutitio – a înghiţi) actul fiziologic al înghiţirii, prin care alimentele solide transformate în bol în gură sau alimentele lichide sunt trecute din gură prin faringe în esofag. dispariţia granulaţiilor citoplasmice, specifice unor celule, indicând pierderea funcţiei respective, ca urmare a unor procese distrofice care se traduc prin omogenizare. 1. înlăturarea (extragerea) lipidelor (grăsimilor) dintr-un aliment, în scop dietetic 2. îndepărtarea grăsimii de pe suprafaţă, în vederea prelucrării ulterioare. enzimă care activează reacţii de oxidare prin eliminarea de atomi de hidrogen. (lat. de + hisco-ere – a se deschide, a se crăpa) deschiderea foliculului de Graff şi eliberarea ovulei. eliminarea din organism a fecalelor şi urinei. v. alexiagrafie (lat. deletio - distrugere) termen utilizat în genetică sub care se înţelege o mutaţie cromozomală care constă în pierderea unui segment de cromozom. tehnică de suspensie a colului vezical, care vizează corijarea unei incontinenţe de urină la femeie. 1. sindrom de tulburare a conştienţei; 2. reflectarea eronată la nivelul gândirii a raportului dintre individ şi realitatea obiectivă. 1. care se referă la delir sau care are caracter de delir; 2. care este în criză delirantă.

DEGET DEGET CIOCA DEGET Î ARC

DEGETUL TOBOŞARULUI DEGET- AS (PROBA)

DEGLUTIŢIE

DEGRA ULARE

DEGRESARE

DEHIDROGE AZĂ DEHISCE ŢĂ DEJECŢIE DEJERI E DELEŢIU E

DELI OTTE (OPERAŢIA) DELIR

DELIRA T

182

DELIRIUM TREME S DELIVRE ŢĂ DELTA DELTOID DELTOIDITĂ DELTOPECTORAL DEM DEMASCULI IZARE DEME T DEME ŢĂ DEMIELI IZARE DEMODEX DEMOGRAFIE DE ATALITATE DE ATURARE DE DRITĂ

boală determinată de alcoolism şi caracterizată prin delir însoţit de tremurul nervos al feţei şi al membrelor. (lat. delibero-are – a debarasa, a elibera) eliminarea placentei şi a anexelor sale după expulzarea fătului. 1. a patra literă a alfabetului grec; 2. structură sau spaţiu cu formă aproximativă a unui triunghi echilateral. termen utilizat în anatomie pentru a indică un aspect de triunghi. inflamaţia deltoidului. care se referă la muşchii deltoizi şi pectorali. grup sau populaţie de indivizi vegetali, strâns înrudiţi taxonomic, cu caracteristici genetice şi citologice comune, capabili de inter-încrucişare. sin. devirilizare. din punct de vedere psihiatric, individ care prezintă o dezorganizare progresivă şi ireversibilă a personalităţii psihice. 1. slăbirea facultăţilor mentale sub influenţa unor leziuni ale creierului; 2. din punct de vedere juridic, sin. alienaţie mentală. proces de distrugere a tecilor de mielină. parazit extern din familia Demodecidae, clasa Arachnida cu aspect de vierme; se gaseşte la câine, bou, porc, cal, oaie, capră. ştiinţa care se ocupă cu studiul populaţiei considerată în special cantitativ. diminuarea numărului de naşteri într-o populaţie dată. alterarea unei substanţe prin procese fizice sau chimice. 1. (lat. dendron - pom) prelungire ramificată a protoplasmei celulei nervoase prin care impulsul nervos este transmis celulei; prelungire protoplasmatică a neuronului 2. agregate minerale în formă arborescentă. sin. arborescent. secţionare chimică sau fizică a nervilor unui anumit organ sau regiune anatomică. reducerea nitraţilor în nitriţi şi amoniac şi eliberarea de azot liber, N2. 1. raportul masei de un oarecare volum a unui corp solid sau lichid omogen faţă de alcelaşi volum de apă măsurat de obicei la 4°C; 2. raportul masei de un oarecare volum de gaz faţă de acelaşi volum de aer în condiţii de presiune şi temperatură similare. determinarea densităţii osoase prin măsurarea absorţiei fotonilor emişi de o sursă radioactivă care traversează osul. consoane care se pronunţă cu aplicarea limbii pe dinţi. care se referă la dinţi.

DE DRITIC DE ERVARE DE ITRIFICARE DE SITATE

DE SIOMETRIE OSOASĂ DE TALE DE TAR

183

DE TICUL DE TI Ă DE TITIE DE TOM DE UDARE DE UTRIŢIE

dinte pitic supranumerar. (fr. dentine) ţesut osos modificat, lipsit de celule din care este format dintele. 1. (fr. dentition) apariţia dinţilor la copii. 2. totalitatea dinţilor şi aşezarea lor. tumoră benignă constituită din ţesut dentar adult, rezultând dintr-o tulburare a dezvoltării dintelui. punerea în evidenţă sau descoperirea unei formaţiuni anatomice. (fr. dénutrition) tulburare de nutriţie cu fenomene de degenerescenţă a unui organ sau a organismului în general rezultând dintr-o carenţă nutriţională; stare a unui ţesut sau organism în care predomină dezasimilaţia (fr. déontologie) totalitatea normelor care reglementează relaţiile dintre medici şi dintre aceştia şi pacienţii lor orice virus ADN. distrugerea prin diferite mijloace a ectoparaziţilor omului sau animalelor. instrumentul ce serveşte la depărtarea buzelor unei plăgi sau a unei incizii chirurgicale, pereţilor unei cavităţi naturale, coastelor. stare psihoorganică determinată de administrarea repetată a unui medicament. formă de dependenţă caracterizată prin nevoia de a ingera alcool până la starea de beţie; se distinge o dependenţă alcoolică primară şi o dependenţă alcoolică secundară. stare de adaptare care se manifestă prin tulburări fizice intense când administrarea drogului, tabacului sau alcoolului, este întreruptă. stare în care un medicament, alcoolul sau tutunul produc un sentiment de satisfacţie şi necesitatea de a recurge periodic la acestea pentru a evita o stare de disconfort. a îndepărta periostul în vederea unei osteotomii. alterare a conştienţei propriei persoane, manifestată prin trăirea înstrăinării ideilor, sentimentelor şi acţiunilor. decolorare a tegumentelor sau anexelor prin dispariţia pigmentului. (lat. de + pilus - păr), căderea părului sau a lânii. agent chimic sau fizic care poate produce căderea părului. medicament care produce eliminarea şi ca urmare diminuarea cantitatii de lichide si electroliti din organism. diminuarea sau dispariţia unui lichid organic conţinut într-o cavitate sau organ în mod normal. căderea penelor la păsări. diminuarea polarizării şi inversarea pentru moment a încărcării electrice între două puncte ale unui ţesut sau între faţa internă şi externă a unei membrane celulare.

DEO TOLOGIE DEOXIVIRUS DEPARAZITARE DEPĂRTĂTOR DEPE DE ŢĂ DEPE DE ŢĂ ALCOOLICĂ DEPE DE ŢĂ FIZICĂ DEPE DE ŢĂ PSIHICĂ

DEPERIOSTA DEPERSO ALIZARE DEPIGME TARE DEPILAŢIE DEPILATOR DEPLETIV DEPLEŢIE DEPLUMAŢIE DEPOLARIZARE

184

DEPOZIT

1. acumulare de substanţă, a unui produs de secreţie normală sau patologică, într-un ţesut, organ sau cavitate; 2. substanţă, de obicei de natură calcară, aderentă la suprafaţa unui dinte. scădere a valorilor, a acţiunilor, cauzată de o criză. sin. depresie nevrotică. formă particulară şi extrem de frecventă, de depresie nervoasă caracterizată prin faptul că subiectul nu pare trist şi nu-şi recunoaşte starea psihică, dar se plânge de dureri nedefinite sau care devin cronice intratabile. tulburare nevrotică caracterizată printr-o depresie disproporţională, de obicei consecutivă unei experienţe penibile; nu sunt idei delirante, nici halucinaţii, dar preocupările sunt adesea centrate pe traumatismul psihic precedat de boală. în legătură cu o depresie neuropsihică. factor care inhibă o anumită funcţie. descurajant, întristător. acţiunea de îndepărtare a proteinelor. extirparea totală a pulpei sănătoase sau inflamate a unui dinte; depulparea nu se face în orice act protetic şi numai în unele cazuri rare. (lat. de + purus - curat) care favorizează eliminarea toxinelor sau a produşilor de dezasimilaţie din organism. acţiune care are drept scop distrugerea şobolanilor şi şoarecilor. cursă a cailor pur sânge englez în vârsta de trei ani. (gr. derma-tos - piele) termen utilizat în histologie pentru a desemna stratul conjunctiv profund al pielii, situat între epiderm şi ţesutul conjunctiv. (gr. derma + kentor - înţepător), parazit extern din familia Ixodidae, clasa Arachnida care parazitează la câine, cal, rumegătoare. (gr. derma + nysao - înţep), parazit extern din familia Dermanysiidae, clasa Arachnida, care parazitează la păsări. ordin de insecte format din circa 1000 de specii, din care fac parte şi urechelniţele; au aripile anterioare cornoase, de unde denumirea de Dermaptera. denumire generică pentru afecţiuni inflamatorii ale pielii, în general cu evoluţie acută sau subacută. (gr. derma + bioo - trăi), parazit extern din familia Oestridae, clasa Hexapoda, care parazitează la om, rumegătoare, cal, câine şi pisică. (gr. derma + coptein – a lovi, a răni), sin. psoroptes paraziţi externi din familia râilor (clasa Arachnida).

DEPRESIE DEPRESIE A XIOASĂ DEPRESIE MASCATĂ

DEPRESIE EVROTICĂ

DEPRESIV DEPRESOR DEPRIMA T DEPROTEI IZARE DEPULPARE DEPURATIV DERATIZARE DERBY DERM

DERMACE TOR DERMA ISSUS DERMAPTERE

DERMATITĂ DERMATOBIA DERMATOCOPTES

185

DERMATODECTES DERMATOFIŢI DERMATOFIŢIE DERMATOGE DERMATOLOGIE DERMATOMICOZĂ DERMATOMIOZITĂ DERMATOM

(gr. derma + deko – muşc), sin. sarcoptes; parazit extern din familia Sarcoptidae clasa Arachnida. (gr. derma + phyton - plantă) ciuperci care parazitează pielea sau anexele. afecţiune dermatologică determinatå de tricofiţi şi levuri; localizate pe pielea capului. zonă externă din meristemul apical care generează epiderma. ramură a medicinei care se ocupă cu studiul pielii şi afecţiunilor sale. termen generic pentru afecţiunile pielii, unghiilor şi părului. boală din grupul mitozitelor primitive, caracterizată prin erupţii cutanate cu caracter polimorf, asociate cu edem dur şi dureros la presiune. 1. (gr. derma + omos – crud, sălbatic) neoplasmele pielii; 2. zona delimitată a pielii corespunzătoare ramificaţiilor senzitive ale unui nerv rahidian. (gr. derma + osis), denumire generică pentru bolile de piele. (gr. derma + zoon + osis), afecţiuni cutanate cauzate de paraziţi animali. privitor la dermă, la piele. sin. dermatită; denumire generică pentru afecţiuni inflamatorii ale pielii. (gr. derma + eides - asemănător) cu aspect de piele; ex. chist dermoid. afecţiune a dermului provocată de ciuperci. sin. dermatoză. funcţia protectoare a învelişului cutanat contra agenţilor infecţioşi. fixare cu predilecţie de către piele a unor agenţi animaţi sau a unor substanţe chimice. bandajul pentru imobilizarea cotului pe torace după fractura claviculei. 1. individ rezultat din reproducerea sexuată. 2. cu sens decliv. 1. separarea elementelor care alcătuies un corp; 2. putrefacţie, degradarea unei substanţe organice. 1. proces fiziologic normal; constă din desprinderea celulelor cornoase cele mai superficiale; 2. în mod patologic, atunci când se descuamează un strat cornos îngroşat, descuamarea devine vizibilå sub formă de scuame. reducerea sau abolirea sensibilităţii faţă de un agent sensibilizant cu ajutorul unor factori specifici sau nespecifici. eliminarea în cantitate mare a apei din organism prin transpiraţii, diaree, vărsături etc. şi starea consecutivă. procedeu prin care se urmăreşte eliminarea apei prin evaporare. sin. dur şi fibros, ex. tumoră desmoidă.

DERMATOZĂ DERMATOZOO OZĂ DERMIC DERMITĂ DERMOID DERMOMICOZĂ DERMOPATIE DERMOFILAXIE DERMOTROP DESAULT (APARATUL) DESCE DE T DESCOMPU ERE DESCUAMARE

DESE SIBILIZARE DESHIDRATARE DESICARE DESMOID

186

DESMOPATIE DESMOPEXIE DESMOREXIE DESODAT DETARTRAJ DETERMI ARE

termen generic pentru a denumi afecţiunile ligamentelor. suturarea ligamentelor. ruperea ligamentelor. fără sare. îndepărtarea tartrului dentar. trăsătură a organismelor vii care, pe baza memoriei plasmei germinative, se dezvoltă după un anumit tipar, în aşa fel, încât descendenţii sunt organizaţi după chipul părinţilor. tip de lucrare utilizată pentru identificarea şi clasificarea organismelor vii, descrierea, denumirea şi clasificarea se pot realiza după metoda clasică, bazată pe utilizarea morfologiei comparate, sau şi prin metoda experimentală, bazată pe cercetări genetice, biochimice, imunologice, serologice etc. în medicină, stare patologică ce se caracterizează prin slăbirea gravă a unor funcţii, cu ameninţarea vieţii, în afara unui tratament. musculatura peretelui vezical. celule uzate ce sunt eliminate din organism. înlăturarea unui dren sau după intubaţie laringiană. 1. dispariţia gradată a unei tumefacţii; 2. diminuarea în volum a unui organ erectil. (gr. deuteros – cel de al doilea) hidrogenul greu. grup de animale nevertebrate triploblastice celomate, al căror orificiu bucal nu derivă din blastopor, ci este de neoformaţie, apărând în mod secundar la polul opus. substanţă nutritivă de rezervă depozitată în citoplasma unor celule. (gr. deuteros + meros - parte) cel de al doilea segment al corpului unor paraziţi din ordinul Gregarinida, clasa Sporozoa. (gr. deuteros + neyron - nerv) cel de-al doilea neuron într-o sinapsă. (gr. deuteros + nymphe - nimfă) stadiul al doilea în dezvoltarea unei nimfe la animalele nevertebrate. 1. variaţie sau îndepărtare de normal; 2. direcţie anormală a unei structuri anatomice; 3. în ortopedia dentofacială, depărtarea maxilarului de la poziţia normală. distrugerea pulpei dentare, elementul vital al dintelui. cea de a patra perioadă geologică în era paleozoică, care începe în urmă cu circa 350 milioane de ani. hormon de sinteză, puternic antiinflamator şi antialergic; se administrează oral, în pomadă sau colir şi în aerosoli. sin. dreptaci.

DETERMI ATOR

DETRESĂ DETRUSOR DETRITUS DETUBAJ DETUMESCE ŢĂ DEUTERIU DEUTEROSTOMIE E

DEUTOPLASMĂ DEUTOMERIC DEUTO EURO DEUTO IMFĂ DEVIAŢIE

DEVITALIZARE DEVO IA DEXAMETAZO DEXTRALI

187

(lat. diagnosticat numai prin proba hiperglicemiei provocate. prin modificări în compoziţia chimică a sângelui şi urinii şi în final caşexie. cu prezenţa de depozite de fier în diferite ţesuturi. diabet latent. DIABET ASIMPTOMATIC DIABET BRO ZA T DIABET FRUST DIABET GRAS DIABET I FRACLI IC DIABET I SIPID DIABET JUVE IL 188 . v. diabet zaharat fară manifestări clinice. poate fi zaharat şi insipid.dreapta) substanţă glucidă care deviază lumina polarizată înspre dreapta. înlăturarea obstruaţiei. evoluţia ontogenică a unui organism. cu ajutorul dezaminazelor. caracterizată prin asocierea cu un diabet grav. dia . care face să se rotească la dreapta. procedeu mecanic. transformare chimică a unei substanţe insolubile în dizolvanţi obişnuiţi. chimic prin care se urmăreşte îndepărtarea şi distrugerea agenţilor patogeni din exteriorul organismului. proces vital în care anumiţi principii antrenaţii în compoziţia materiei vii sunt eliberaţi şi eliminaţi din organism. substanţă chimică care face să se rotească la dreapta lumina polarizată. procesul de îndepărtare a grupării amino. diabet zaharat. sin. sin. v. a unei melanodermii şi unei ciroze hipertrofice. situare a inimii în partea dreaptă deplasarea stomacului la dreapta.din structura chimică a unui aminoacid. dextrocardie) anomalie congenitală a poziţiei inimii (în hemitoraxul drept). operaţie prin care se efectuează eliberarea unei anse intestinale invaginate. distrugerea insectelor din anumite încăperi sau locuri limitate. fizic. de + in + vagina – teacă. fără glicozurie.prin + bainein – a trece) boală metabolică caracterizată prin polifagie. adesea asociată cu o dextrocardie. dexter . deviere laterală dreaptă a coloanei vertebrale. se datoreşte unei secreţii insuficiente de hormon antidiuretic hipofizar (vasopresină).DEXTRI Ă DEXTROCARDIE DEXTROGASTRIE DEXTROGIR DEXTROSCOLIOZĂ DEZAGREGARE DEZAMI ARE DEZASIMILARE DEZOBSTRUARE DEZOXIRIBOZĂ DEZI FECŢIE DEZI SECŢIE DEZI TOXICARE DEZI VAGI AŢIE DEZVOLTARE DIABET (lat. diabetul zaharat. monozaharid care intră în alcătuirea ADN. afecţiune caracterizată prin emisie abundentă de urină cu densitate mică. înveliş). sin. maladie ereditară cauzată de o tulburare a metabolismului fierului. în substanţe dintre care cel puţin una este solubilă. (gr. scolioză. distrugerea şi îndepărtarea sau numai debarasarea organismului de anumite toxine sau otrăvuri. diabet asimptomatic. sete intensă. polidipsie şi poliurie. (fr.

afecţiune cronică caracterizată prin poliurie cu polidipsie şi glicozurie persistentă şi hiperglicemie. dia + lysis . în două grupuri. dia . (gr. se unesc 9. diabet asimptomatic.mişcare) a cincea etapă a profazei mitotice. dia + krinein – a distinge) sin. (gr. facultatea de a se produce mişcări rapide care se succed schimbându-şi sensul. formaţiune alcătuită dint-o pereche de celule. transpiraţie abundentă. diabet cu manifestări clinice şi biologice caracteristice. care este particular unei boli. diaphoresis . patognomonic. prin filamentele lor.dizolvare. procesul de identificare a unor agenţi etiologici. a rezultatului examenelor de laborator şi a explorărilor funcţionale. perete musculo-membranos care desparte cavitatea abdominală de cea toracică. diagnoză. la unele papilionate (fasole. (gr. dar care nu răspunde la insulină. sin. (gr. boli infecţioase sau traumatism şi care este mai expus să devină un diabetic adevărat. 1. după ce au schimbat între ei segmente cromatidice în etapele anterioare. 3. fără hiperglicemie. în care cromozomii omologi se depărtează unul de altul rămânând asociaţi numai la extremităţi.împrăştiere).prin + gnostikos .DIABET LATE T diabet zaharat fără manifestări clinice. descoperit prin proba hiperglicemiei provocate sensibilizată prin cortizon. devenind mai condensaţi şi mai scurţi.cunoaştere) sin. 1. determinarea cauzei morţii. cauzat de un exces de hormoni corticosuprarenali şi hiperfuncţie suprarenaliană sau ca urmare a unei administrării prelungite de cortizon sau corticotrofină. diaphysis – partea din mijloc) partea mijlocie a oaselor lungi. dia + kinesis . caliciu cu sepale libere. cu ajutorul unei membrane semipermeabile. separarea substanţelor cristaloide de cele coloide. act medical care vizează stabilirea precisă a unei boli pe baza simptomelor subiective şi obiective pe care le prezintă bolnavul. cu nuclei haploizi. DIABET PATE T DIABET RE AL DIABET STEROID DIABET SUBCLI IC DIABET ZAHARAT DIACHI EZĂ DIACRITIC DIADĂ DIADELF DIADOCOCI EZIE DIAFIZĂ DIAFOREZĂ DIAFRAGMĂ DIAG OSTIC DIALIPETALE DIALISEPALE DIALIZĂ 189 . (gr. rezultată în urma primei diviziuni meiotice. androceu cu staminele unite. (fr. corolă alcătuită din petale libere (simetrie actinomorfă). prin care se deosebeşte o boală faţă de altele. 2. este cauzat de insuficienţa producţiei de insulină de către pancreas. iar o stamină rămâne liberă. plasată între soluţia de cercetat şi apă pură. 2. afecţiune ereditară caracterizată prin glicozurie permanentă. diaphragma – gard. cauzată de rezorbţie a glucozei la nivelul tubilor renali. perete despărţitor). la un subiect care a prezentat episoade de diabet cu ocazia unei sarcini. ex. formă uşoară de diabet zaharat. (gr. descompunere) metodă terapeutică de curăţire a sângelui în cursul insuficienţelor renale. mazăre).

diastole . apărute aproximativ la acelaşi nivel. diapauza se manifestă în oricare etapă a ciclului vital şi poate avea durate variabile. separarea fără a se produce luxaţie a unei epifize. enzima care desface amidonul în dextrină şi maltoză.dilatare) dilatarea cordului. pentru a se umple cu sânge. predispoziţia la anumite boli. (gr. apoasă. clasă de alge (Bacillariophyceae) microscopice. (gr. alcătuit din două valve. dike – drept + logos – studiu. monstruozitate caracterizată prin existenţa a două capete. izolate sau asociate. de la câteva zile la câţiva ani. diathesis – aşezare. împiedicând autopolenizarea. DIAPEDEZĂ DIAREE DIARTROZĂ DIASCOP DIASTAZĂ DIASTOLĂ DIATERMIE DIATEZĂ DIATOMEE DICARIO DICEFALIE DICEOLOGIE DICHAZIU DICHOGAME DICHOTOMIE DICORIE 190 . vorbire) termen care descrie studiul drepturilor medicilor în exercitarea profesiunii lor în completarea deontologiei. dia + therme . (gr. (gr. este impregnat cu siliciu.separare). acvatice. celulă hifală sau micelială care conţine doi nuclei haploizi la Asco şi Basidiomycetes. (gr. di + kore . (gr. separarea unor oase unite printr-o simfiză. 1. 1. diastasis . respectiv gameţii femeli şi masculi. capetele osoase fiind despărţite printr-o cavitate puţin evidentă.DIAPAUZĂ încetarea pentru o anumită durată de timp a creşterii sau inactivarea unor procese fiziologice la unele specii de insecte. 2. tip de inflorescenţă cimoasă bipară.pupilă) existenţa a două pupile la un ochi. proces vascular prezent în unele afecţiuni hemato-vasculare. diarrheo – a curge) evacuarea frecventă a fecalelor cu consistenţă lichidă. care produce în timpul celui de al doilea zgomot cardiac şi la începutul primei pauze. flori în care organele de reproducere. articulaţie care permite mişcări în toate direcţiile. din care va creşte câte o ramură cu comportare similară. 3. dilatarea ritmică a unor organe sau vase. facultatea prin care leucocitele pot traversa pereţii intacţi ai capilarelor. 1. situare) reacţii specifice ale organismului la anumite boli de natură metabolică sau reacţii imunologice anormale. 2. aparat optic de proiecţie printr-un obiectiv format dintr-o lentilă. cu două axe secundare laterale. (gr.căldură) metodă de tratament cu ajutorul căldurii electrice aplicată asupra organismului şi care pătrunde în adâncime. ramificare rezultată din divizarea vârfului de creştere în doi muguri egali. peretele celular. 2. ajung la maturitatea funcţională la date diferite. a unor filme fotografice pozitive. unicelulare.

dis + phyo – a se forma + odoys-ntos . iniţial. dis + genesis . clasa Cestoda având gazda intermediară peştii. DICOTOM DICROCELIUM DICROTISM DICTIOCAULUS DICTIOZOM DIE CEFAL DIETĂ DIFERE ŢIERE DIFILOBOTRIUM DIFIODO T DIFTERIE DIGE EA DIGE EZĂ 191 . clasa Trematoda. (gr. (gr. (gr. determinată de bacilul difteric şi localizată cel mai frecvent la mucoasele nazo-faringelui unde produce plăgi cu serozităţi sau pseudomembrane greu detaşabile. dichotomos – împărţit în două) termen anatomic pentru a denumi o ramificaţie în două părţi egale care eventual. reproducere alternantă. porcul. 1. dictyon – sită. endemoepidemică.DICOTILEDO E clasă (Dycotyledoneae) din încrengătura Angiospermae care cuprinde plantele a căror seminţe posedă două frunze embrionare. are formă tubulară sau de săculeţe turtite aşezate în teancuri. se ramifică iarăşi în două şi aşa mai departe. câinele şi pisica. (fr. care parazitează la rumegătoarele domestice şi sălbatice. omul. fasciculele liberolemnoase ale tulpinei. care se poate face prin ouă dar şi prin sciziune. succesiune de procese complexe care se petrec în zigot.generaţie). reproducere dublă alternând-o pe cea sexuată cu cea asexuată. arac). diaita – fel de viaţă). (gr. parazit al căilor respiratorii din suprafamilia Metastrongiloidea.dinte) animal mamifer la care dinţii se schimbă având dinţi de lapte caduci iar în locul lor apar dinţii permanenţi. (gr. rădăcinile obişnui pivotante sau rămuroase. (gr. (gr. diencéphale) parte a creierului situată între emisfere şi trunchiul cerebral (gr. structurile şi funcţiile viitorului adult. unde prima bătaie este mai mare decât cea de-a doua. dis + genos .bătaie) bătăi duble ale cordului sesizabile la înregistrările grafice ale pulsului. dis – doi + krotos . frunzele în general peţiolate şi cu nervuri palmate sau penate. sin. în urma cărora rezultă treptat formele. reţea + kaylos – coadă. parazit al căilor biliare din familia Dicrocoelidae. colaterale deschise şi dispuse pe un singur cerc. frunză + bothrios . parazit intestinal din familia Diphillobothriidae. regim alimentar alcătuit pentru prevenirea şi tratarea unor boli prin utilizarea raţională a alimentelor şi alcătuirea de raţii speciale pentru scopul urmărit. care parazitează cel mai adesea la rumegătoare şi solipede. (gr. în microscopia electronică. foarte transmisibilă. diphthera .gropiţă). florile sunt pentamere sau tetramere.membrană). element structural fundamental al aparatului Golgi. boală infecţioasă. 2. (gr. la rândul lor. de obicei. dis + phyllon – foaie. dikros – dublu + koilia – cavitate abdominală). are loc diviziunea celulei zigot urmată de formarea a diferite tipuri distincte de celule şi ţesuturi precum şi de o perfecţionare continuă a corpului printr-o diferenţiere histologică şi morfologică crescândă. clasa ematoda.sex) endoparaziţi formând un ordin din clasa Trematoda care prezintă o generaţie alternantă (digeneză). cotiledoanele. iar gazdă finală.

iar gazdă intermediară un alt animal. plantă erbacee din familia Scrophulariaceae. (gr. puterea unei lentile cu o lungime focală de un metru este egală cu o dioptrie. de diferite grosimi. dioptron . 1. denumită popular Degeţel roşu. folosite în medicaţia tonicardiacă. faună. plantă digitalică. DIGITALĂ DIGITIGRADE DIGITALIS PURPUREA DIGLOSIE DIHETEROXE DIHIBRIDARE DILACERARE DILATARE DILATATOR DILUARE DIMORFISM DI AMOGRAF DIOECOCESTUS DIOIC DIOPTRIE DIORAMĂ 192 . fie provocat în scop terapeutic. parazit care are două gazde diferite. desfacerea unor ţesuturi. ce conţine glicozide tonicardiace. pentru a sugera sau crea impresia realităţii. dis + heteros – diferit + xenos .violenţă) împerecherea dintre părinţi care au însuşiri puternic diferite. procesul de relaxare a pereţilor unui organ cavitar sau tubular şi de mărire a cavităţii sau a lumenului. 2. sin. 1. 2. cu sexele separate. operaţie fizică de reducere a concentraţiei unei soluţii prin mărirea cantitåţii de dizolvant. cu florile mascule şi femele dezvoltate pe indivizi diferiţi. animale mamifere la care mersul are loc prin călcarea numai pe degete. digestion) sumă de procese prin care alimentele ingerate sunt transformate în produşi asimilabili şi utilizabili de către ţesuturi în scop plastic sau energetic. dis –doi + oikoi – casă + kestos – unit. (gr. reproducerea unui peisaj din mediul natural cu cea ce are caracteristic. de material plastic. limbă bifidă. aparat destinat pentru a înregistra şi măsura forţa musculară. marcat dupå o anumitå scarå de calibraj şi folosit pentru dilataţia unor cavităţii. plantă din familia Scrophulariaceae. încrucişare în care părinţii se deosebesc prin două însuşiri.DIGESTIE (fr. iar a uneia cu lungimea focală de jumate de metru este egală cu două dioptrii. a unei lentile cu o lungime focală de doi metri este egală cu o jumătate de dioptrie. anomalie constând în existenţa unei limbi cu două vârfuri.oglindă) unitate de măsură a refracţiei unei lentile. vase etc. cusut) parazit din ordinul Cestoda care parazitează la păsări. termen parazitologic care denumeşte un parazit care are gazdă definitivă un animal. (gr. floră. eventual şi condiţiile pedoclimatice ş. extract din frunzele uscate de Digitalis purpurea. unisexuat.a. (lat. dilacero-are – a sfâşia) deşirarea. (din altă specie). care conţine glicozide cardiotonice. dis + hybris . fie în mod accidental. canale. instrument metalic. (gr. de cauciuc.. proprietatea unei formaţiuni de a exista în două forme structural deosebite.gazdă). fapt care uşurează mult deplasarea pe sol.

a izbi) afrontare neregulată a dinţilor antagonişti.fesă) monstruozitate în care există un cap. sin. organism. faza sau generaţia diploidă din ciclul vital (posedă 2n cromozomi şi este situată între fecundare. şi meioză).aspect) celulă. dis – doi + pylis-dos . crud + filum – fir subţire) parazit din familia Filariide. una adusă de gametul femel. (gr. fiecare proglotă are doi pori genitali. cu două aripi anterioare vizibile. filament) a patra etapă a profazei meiotice în care cromozomii sunt dubli. dis – doi. clasa Cestodae.DIPIGIE DIPHYLIDIUM (gr. (gr. fiecare omolog fiind format din două cromatide. paralizie bilaterală. bronhii şi intramuscular. artere. subclasă de peşti inferiori adaptaţi la respiraţie dublă. sin. care atinge două membre. cavitatea toracică. pyge . articulare defectuoasă a cuvintelor. clasa Cestoda care parazitează în general la câine. diploos – dublu + genesis . în general. diplotem (gr. fiecare pereche cuprinde patru cromatide (tetrada cromozomală). DIPHYLOBOTRIUM DIPLEGIE DIPLOBLASTIC DIPLOCEFALIE DIPLLOCOCCUS DIPLOFAZĂ DIPLOGE EZĂ DIPLOID DIPLOPIE DIPLOPODE DIPLO EM DIPLOTE DIP OI DIPROSOPIE DIPTERE DIROFILARIA DISARAXIS DISARTRIE DISARTROZĂ 193 .lovitură) paralizie dublă. dys – jenă + arazein – a lovi. articulaţie care prezintă o mobilitate anormală. (gr. dirus – de rău augur.panglică). (gr. perceperea vizuală a unui obiect sub forma unei imagini duble. un torace iar de la ombilic corpul este dublu existând patru membre pelvine. monstruozitate în care un singur corp are două capete fuzionate prezentând două feţe.aripă) insecte prevăzute. dis + ploos – dublu + eidos . artropode din clasa Myriapoda care posedă câte două perechi de picioare pe fiecare segemnt al corpului. animale metazoare care au două foiţe germinative sau embrionare distincte şi anume ectoderm şi endoderm. alta de gametul mascul. ţesut.naştere) monstruozitate în care doi fetuşi sunt uniţi (gr. pisică şi vulpe. monstruozitate caracterizată prin existenţa a două capete şi un singur corp.portiţă) parazit intestinal din familia Dipilididae. clasa ematoda care parazitează la carnivore în cord. apoi se spară formând chiasme. (lat. tribul Streptococceae. care posedă în nucleu două seturi omoloage de cromozomi. diplotem. cu formarea zigotului. diploo – dublu + nema – fir. dis + pteron . gen de bacterii din familia lactobacillaceae. branhială şi pulmonară. (gr. cele posterioare fiind mai mici sau chiar atrofiate. diploos + tainia . gen de viermi paraziţi din familia Diphyllobothriidae. dis + plege . (gr.

tulburare în cheratinizarea tegumentului. (h)epatos . tulburare a dispoziţiei. studiul corpului vieţuitoarelor făcut pe baza secţionării diferitelor părţi care îl alcătuiesc. de obicei manifestate prin răguşeală. (gr. contracţie). dificultatea de înghiţire a alimentelor. tulburare a etapelor secreţiei salivare sin. dischinezie. diskinezie. paralizie incompletă.ficat). cartilaj fibros. tulburări în contracţia cardiacă. dys + phagein – a mâncă). tulburări ale manifestărilor vocale. disseminoare – a împrăştia) împrăştiere a unui vector de boală în mediu sau în organism. afecţiune caracterizată prin dereglarea metabolismului lipidelor. paralizie incompletă. dificultate în eliminarea fecalelor. dis + phone . termen perimat pentru a exprima tulburări în raporturile dintre diversele umori ale organismului. divergenţa sau separarea unei perechi de cromozomi în anafaza mitozei sau meiozei. inflamaţia glandelor sudoripare însoţită de tulburări de secreţie. 194 . discoidal.voce). (gr. tulburări ale sensibilităţii fie prin diminuarea.mers) tulburări în mers. dis + hepar. tulburare calitativă de keratinizare. dys + basis . tulburări care apar în osificaţia cartilajelor de conjugaţie urmate de modificări în formelor oaselor. aparat sau sistem. (lat. dificultate în dilatarea unor sfinctere. (gr. tulburarea funcţiei unui organ. (gr. caracterizată printr-o stare penibilă de tristeţe şi frică întâlnită de obicei la epileptici. tulburări în funcţia unei glande. aşezat între două vertebre. tulburări în deglutiţia lichidelor. fie prin exagerarea ei.DISBAZIE DISC I TERVERTEBRAL DISCHERATOZĂ DISCHEZIE DISCHILIE DISCHI EZIE DISCOID DISCO DROPLAZIE DISCOPATIE DISCRAZIE DISCRI IE DISCROMIE DISDIPSIE DISECTAZIE DISECŢIE DISEMI ARE DISE DOCRI IE DISESTEZIE DISFAGIE DISFO IE DISFORIE DISFU CŢIE DISHEPATIE DISHIDROZĂ DISISTOLIE DISJU CŢIE DISKERATOZĂ DISKI EZIE DISLIPEMIE DISLIPIDEMIE (gr. tulburări ale funcţiilor ficatului. alterarea mecanismelor contractile. tulburări în funcţia glandelor cu secreţie internă. discopathie) afectarea unuia sau a mai multor discuri intervertebrale. sin. dys + sistole – strângere. (fr. tulburări de pigmentaţie. în formă de disc. proces patologic caracterizat prin alterarea mecanismelor de reglarea activităţii motorii a organelor contractile. afecţiune caracterizată prin dereglarea metabolismului lipidelor.

răspândire. împrăştiere. (gr. (lat. tulburări în dezvoltarea unor organe sau părţi ale organismului.măsurare). într-un mediu solid. fie parţial. dys + mnesis . tulburări în actul expulzării fătului. datorită faptului că cele două lichide au punctele de fierbere diferite. duplicaţiei. (gr. fie printr-o execuţie prea lentă sau prea rapidă a unei mişcări. subiectiv: greaţă. cardiacă. în poziţia ortostatică. tulburare respiratorie de origine pulmonară. disto-are – a fi departe) termen de referinţă în anatomie. caracterizată subiectiv prin „sete de aer“. (gr. disfuncţie a glandei tiroide. dys + stasis – stat în picioare) dificultatea de menţinere pe picioare. termen impropiu şi evitat în prezent. împrăştierea unei substanţe în particule foarte fine. destillo-are – a curge. termen generic pentru unele tulburări digestive cu caracter funcţional. fie complet. tulburare în reglarea inervaţiei tonice a musculaturii netede sau striate. geană) existenţa a două rânduri de gene la o pleoapă dintre care un rând are perii îndreptaţi înspre globul ocular provocând o iritaţie permanentă. sindrom dureros care precedă sau însoţeşte menstruaţia. (gr.DISLOCAŢIE CROMOZOMIALĂ ruperea urmată de pierderea sau deplasarea unui segment cromozomal. insuficienţă ovariană. persoană a cărei stare de troficitate este tulburată. ruperea echilibrului dintre diferiţii microbi dintr-un mediu organic cu predominarea unui fel de microbi. cu două guri care în realitate sunt două ventuze. indicând o poziţie extremă. dys + metron . anemică sau nervoasă. periferică. dis + stichos – rând. procedeu fizic de obţinere a unui lichid din altul prin evaporare şi condensare. sin.memorie) tulburarea memoriei. dislocaţia poate avea ca efecte: schimbări în numărul de gene. lichid sau gazos. datorită deleţiei sau deficienţei. întindere sau umflare excesivă a unui organ sau a unei cavităţi. datorită inversiunii şi translocaţiei. dureroasă. (lat. tulburările observate în mişcările corpului. ovulaţie întârziată. monstruozitate în care există două corpuri unite. flatulenţă. schimbări în aranjarea genelor. anomalie în situaţia unor organe. DISME OREE DISMETRIE DISMICROBISM DISM EZIE DISOMIC DISOMIE DISOSMIE DISOVARIE DISOVULAŢIE DISPEPSIE DISPERSIE DISPLAZIE DISP EE DISTAL DISTAZIE DISTE SIE DISTICHIAZĂ DISTILARE DISTIMIE DISTIROIDIE DISTOCIE DISTOMA DISTO IE DISTOPIE DISTROFIC 195 . în raport cu un punct central. fie datorită unei aprecieri eronate a distanţei. tulburări ale mirosului. ciclu anovulatoriu. termen prin care astăzi se înţelege modificarea în sens depresiv a tonusului afectiv. arsuri. picătură). parazit trematod prevăzut. organism care posedă perechi de cromozomi omologi.

proces fiziologic de formare şi eliminare a urinei. însoţită sau nu de dureri. cantitatea totală de radiaţii. care indică acel membru dintr-o pereche de alele care se manifestă în stare heterozigotă. 3. creştere trecătoare a rezistenţei la suprasolicitare fizică în concursuri sportive. 1. cap alungit. cantitatea de substanţă care provoacă un anumit efect farmacologic sau toxic. (eng. de zi. în sens restrâns. absorbită de un volum dat în unitatea de timp. cantitate precisă dintr-un medicament care se administrează o dată. cabaline. separare. prezenţa de diverticuli gastrointestinali multipli. bovine. 1. cafeina. dorsum . persoană care donează sânge sau un organ. provocată artificial prin administrarea a diferite substanţe. dragon) parazit din familia Dracunculidae. fără exteriorizare clinică. care durează o zi (24 ore). DIVERTICULOZĂ DIVIZIU E DIVIZIU EA CELULEI DIZE TERIE DL50 DOCIMAZIE DOLICOCEFALIE DOLICOMORF DOMI A T DO ATOR DOPAJ DOPI G DORSAL DOSIS DOW (BOALA) DOZĂ DRACU CULUS 196 . (lat. care aparţine de spate. câine. de o anumită intensitate. 2. întâlnită la copii şi caracterizată prin oprire în dezvoltarea psihică şi somatică. tulburare acută intestinală. dracunculus – şarpe. tulburare de tranzit intestinal. creşterea secreţie şi excreţiei de urină. doza letală care reprezintă cantitatea de radiaţii în măsură să omoare 50% din indivizii expuşi iradierii sau unei doze de substanţă chimică sau medicamentoasă. tulburare genetică.). cavitate terminată în fund de sac comunicând cu cavitatea sau tubul din care s-a format. fenomenul se numeşte dominanţă. drog administrat cailor înainte de cursă). diviziunea poate fi directă sau indirectă sau cariochineză.spate). parazitează în ţesutul subcutanat la om. 1. substanţă care creşte eliminarea urinară de apă şi ioni de sodiu. 2. dope – ulei pentru maşină. corectând stările de retenţie hidrosalină. împărţire. termen utilizat pentru a desemna un craniu cu aspect alungit. termen care descrie adminstrarea la cai a substanţelor (interzise) care măresc rezistenţa faţă de efortul fizic (ex. ordinul ematoda unde femela este de 30-100cm şi masculul mic (4 cm). proces prin care se reproduc celulele. corp cu aspect lunguieţ. în sens etimologic şi general. în vederea efectuării unei transfuzii sau a unui transplant. 2. din timpul zilei. manifestată prin modificări patologice localizate la nivelul intestinului gros. dokimazein – a proba. termen utilizat de Mendel (1865). (lat. amfetamina etc.DISURIE DIURETIC DIUREZĂ DIUR DIVERTICUL emisiune dificilă a urinei. însoţită de un aspect caracteristic al feţei. a încerca) probele la care se supun unele organe dintr-un cadavru pentru a putea preciza cauzele morţii. (gr.

tare + mater . substanţă vegetală folosită la prepararea produselor farmaceutice. clasa Cestoda. migdală) şi un endocarp sclerificat. pahimeninge. 1. impuls nestăpânit de a merge. care se înmulţesc frecvent prin înmugurire. dublarea unui segment cromozomal (ex. membrana externă. deosebit de rezistentă. care începe la pilor. structură dublă. cu pereţii fibrelor lignificate puternic. un mezocarp gros. cromozomul omolog care cedează segmentul BC este deficient pentru genele respective.mamă) sin. sindrom care survine post-prandial precoce la bolnavii cu gastrectomie. (ar. folosit în scopul de a favoriza scurgerea secreţiilor patologice (puroiului) dintr-o plagă. de culoare mai închisă. tub de cauciuc sau din material plastic sau meşă de tifon. ABCBCDE). două seminţe. suculent sau cărnos. contact sexual necurat) boală produsă de Trypanosoma equiperdum la cabaline de reproducţie transmisibilă prin montă. DUBLĂ FECU DARE DUMPI G-SY DROME DUODE DUODE ITĂ DUPLEX DUPLICAŢIE DURAMATER DURAME DURI Ă 197 . care desemnează activitatea unui purgativ energic. formată din 3 porţiuni: superioară. are o lungime de 25-30cm. prima porţiune a intestinului subţire. cu o mare valoare calorică. din clasa Ascomycetes. comestibil (prună. piersică) sau necomestibil (nucă. fibroasă şi foarte rezistentă a meningelor situată între canalul osos cranio-vertebral şi membrana arahnoidă. metodă chirurgicală prin care se înlesneşte scurgerea secreţiilor sau exudatelor dintr-o plagă operatorie sau accidentală. (gr. descendentă şi inferioară.agit). drao . lemnos. impregnată cu tanin. anaerobe. parazitează la om şi palmipede. inima lemnului. (gr. caisă. caracteristică anemiei drepanocitare. poliploid care posedă două alele dominante. care închide una. drepanis-idos – seceră + tainia . 2. durus – dur. levuri. termen folosit şi ca stupefiant. răşini. această parte centrală. fiind afectat de deleţie. anemie cu celule falciforme. evoluând acut sau cronic în unele afecţiuni digestive sau generale. hematie falciformă.DRASTIC DRE DRE AJ DREPA IDOTE IA DREPA OCIT DREPA OCITOZĂ DRIFT GE ETIC DROG DROJDII DROMOMA IE DROSOPHILA DRUPĂ (gr. proces inflamator şi distrofic al mucoasei duodenale. drosos – roua + philos – iubitor de) insectă din ordinul Diptera cu care s-au efectuat numeroase cercetări. ciuperci unicelulare. schimbare în frecvenţa genelor unei populaţii mici sau experimentale datorită jocului întâmplării.panglică) parazit intestinal din familia Hymenolipididae. partea lemnului secundar vechi dinspre centrul cilindrului central. fruct cărnos simplu. cu pericarpul diferenţiat într-un epicarp subţire. respectiv hemoglobinei şi combinaţiilor sale. (lat. fuziunea sau singamia nucleului unei spermatii (n cromozomi) cu nucleul oosferei (n) pentru a forma oul sau zigotul (2n cromozomi) şi fuziunea altei spermatii (n) cu nucleul de fuziune al sacului embrionar (2n) pentru a forma nucleul celulelor endospermului (3 n cromozomi). pigmenţi. sin.

fenomen caracteristic unor grupe de organisme: artropode. ebullio-ire – a fierbe + skopein – a examina) parte a fizicii care se ocupă cu deteminarea temperaturii la care corpurile încep să fiarbă. 1. masivă şi rigidă. venin. starea unei populaţii mari panmictice în care frecvenţa genelor şi a genotipurilor se menţine constantă generaţii succesive.B. ruperea şi eliminarea periodică a cuticulei rigide. a stării sufleteşti. a năpârli). cuticula este elastică şi extensibilă permiţând creşterea corpului.viperă) substanţă neurotoxică produsă de vipere. hormonul năpârlirii sau hormonul stimulării metamorfozării (de creştere. produsă mai ales de ingestia băuturilor alcoolice. stabilitate neuropsihică. ECDISO ECDYSIS ECFILAXIE ECHIDI ECHILIBRU ECHILIBRU GE ETIC 198 .V. maladia cu virus Ebola. ekdysai – a despuia. iniţial. stare de repaus a unui corp supus acţiunii unor forţe care se anulează reciproc. echidna . ECBOLIC ECDYSIS bacil care produce febra tifoidă. prescurtarea de la eritrocit. (gr. (lat. eburnus . (gr. virus Epstein-Barr. cu osteita osificantă.E EBERTH (BACILUL) EBOLA EBRIETATE EBULOSCOPIE EBUR ARE E. ek – în afară + ballein – a arunca) care determină expulzarea fătului. de diferenţiere) secretat de glandele protoracice ale insectelor. creşterea densităţii unui os până când acesta devine compact ca fildeşul. apoi devine groasă. (gr. Ec. (lat. stare de stabilitate .fildeş) sin.protejez) suspendarea puterii de apărare într-o anumită regiune a organismului. năpârlire la artropode şi reptile. abr. stare de beţie. reptile care constă în plesnirea. care înveleşte corpul şi înlocuirea cu o cuticulă nouă. 3. (gr. 2. ek + phylasso . v.

câine.suc) pată de culoare violaceu . sinonim cu hidatidoza. oligurie şi albuminurie şi uremie consecutivă. denumire a manifestării patologice la epileptici. pisică. stelele de mare (hoteridele). medicament cu acţiune farmacologică similară cu a altui medicament. stadiul unei populaţii mari panmictice în care frecvenţa genotipurilor se menţine constantă generaţii succesive. încrengătură (Echinodermata) de animale nevertebrate marine din care fac parte crinii de mare (crinoidele). caracterizată prin convulsii.gură) parazit din familia Echinostomatide clasa Trematoda care are în jurul gurii un guler cu 37 de ghimpi şi care parazitează în intestinul palmipedelor. eklampein – a apărea brusc. transformându-se în chişti hidatici diseminaţi în organe. un simptom care apare în locul altuia obişnuit în boala respectivă. termen utilizat pentru a desemna mărire în volum prin proliferarea ţesutului cartilaginos la nivelul unor articulaţii. (gr. care elimină oncosfere prin fecale care pot ajunge în tubul digestiv la animale şi om. are embrionul hexacant şi parazitează la câine şi pisică. mucoase sau seroase. boală parazitară produsă de Echinococcus granulosus. înlocuieşte criza propriu-zisă. gură) parazit cu un guler cu 24 de ghimpi din familia Echinostomatide. 2. comună omului şi unor animale. tenia este formată din 3-4 proglote. febră crescută. ECHI OCOC ECHI OCOCOZĂ ECHI ODERME ECHI OPARIFIUM ECHI ORHI CHUS ECHI OSTOMA ECHITAŢIE ECHO DROM ECHIVALE T ECHIVALE T . (gr. şerpii de mare (ofiuridele) şi aricii de mare (echinoidele). (gr.maro care apar pe piele. (gr. echilibru genetic. împins înainte) parazit din familia Echinostomatidae. ieşirea puilor din ouă la sfârşitul perioadei de incubaţie sau ieşirea larvelor din ouă. echinos + stoma . (gr. bot) parazit acantocefal din familia Echinostomatidae. clasa Trematoda. 3. 1. care se referă la o soluţie conţinând acelaşi număr de molecule gram la un volum dat. unitate chimică de masă egală cu numărul de grame care reprezintă greutatea molară a unei substanţe. clasa Trematoda care parazitează în intestin la om. echinos – arici + chasma – crăpătură. ek + chimos . cu trompa ca un rât. echinos + rhygchos – rât.ECHILIBRUL HARDY-WEI BERG ECHIMOLAR ECHIMOZĂ ECHI OCASMUS sin. divizată prin valenţă.GRAM ECLAMPSIE ECLOZIU E 199 . familia ematode care parazitează în intestin la păsări. datorată extravazării sângelui. ekinos + kokos – grăunte. (gr. vulpe şi porc. faţă cianotică. a exploda) toxicoză gravidică cu debut brusc. (gr. echinos + paryphes – ieşitură înainte. sâmbure) parazit din familia Taeniidae. pregătirea călăreţului şi a calului prin antrenament susţinut în vederea obţinerii unor rezultate sportive deosebite. prevăzută cu cârlige care parazitează în intestinul omului sau nurcii. clasa Cestoda.

mijloc de investigare a activităţii electrice a inimii. 1. foiţa embrionară sau foiţa germinativă formată dintr-un singur strat de celule situată la exteriorul embrionului animal din care se dezvoltă aşa numitele organe ectodermale: epiderma.studiu) ramură a biologiei care are ca obiect studiul interrelaţiilor dintre organisme. la nevertebrate se mai dezvoltă traheea.casă + logos . abceselor intracraniene cu ajutorul ultrasunetelor. ectopie) poziţie anormală a unui organ ECOLALIE ECOLOGIE ECOMIMIE ECO DROM ECO DROZĂ ECOSISTEM ECOSPECIE ECOTIP ECOTOP ECRASOR ECTODERM ECTOMOGRAFIE ECTOPARAZIT ECTOPIE 200 . grup de plante sau animale. tumoră cartilaginoasă la suprafaţa unui os. înregistrarea şi studiul ecourilor diferitelor medii sau structuri organice. care formează un biotop. observată în unele stări demenţiale şi confuzionale. în ecou. se numeşte astfel o structură care dă naştere unor ecouri. ca două sunete succesive. (gr. de una sau ambele urechi. oikos + systas-ados – care stă împreună) sistem ecologic unitar rezultat din interacţiunea totalităţii organismelor şi condiţiilor abiotice. organism care parazitează pe suprafaţa corpului unui animal sau unei plante. hematoamelor. (fr. imitarea automată a gesturilor unui interlocutor. înregistrarea se face după transformarea ecourilor în semnale electrice sau semnale luminoase. biotip. 2. plante şi animale şi cu mediul lor de viaţă (biotic şi abiotic). sin cu osteocondrom stare caracterizată prin dezvoltarea a numeroase condroame (gr. explorarea tubului digestiv la toate nivelele. rezultat în urma selecţiei naturale întrun habitat particular.ECOACUZIE ECOCARDIOGRAFIE ECOE CEFALOGRAFIE ECOE DOSCOPIE DIGESTIVĂ ECOGE ECOGRAFIE impresia că un sunet unic este perceput de două ori. ai căror membri se pot reproduce între ei înşişi fără ca descendenţii să-şi piardă fertilitatea. folosită ca metodă de diagnostic. înregistrarea ecourilor produse de ultrasunete atunci când traversează diferite medii şi structuri ale organismului. a cuvintelor sau sunetelor auzite. sistemul nervos şi unele organe de simţ. oikos . tehnică de explorare cerebrală pentru depistarea tumorilor. obţinute prin aplicarea ultrasunetelor după principiul tomografiei. combinând endoscopia şi ecografia. grup de plante sau animale format din una sau mai multe ecotipuri. tip particular de habitat în cadrul unei regiuni. (fr. branhiile şi plămânii. repetarea automată. corespunde aproximativ speciei convenţionale. ecraser – a strivi) instrument prin care se face strivirea ţesuturilor. în ecografie sau ultrasonografie.

. afecţiune cutanată caracterizată prin pustule rotunde cu tendinţă de a se întinde şi unii. dermatoză eritemato-veziculoasă. (gr.. zebra. care produce anomalii congenitale. termen utilizat pentru a desemna o anomalie în aşezarea cordului. prin apariţia unor cruste. ECTOBLAST ECTOCARDIE ECTODERM ECTOMER . parţială sau totală. familie de animale ierbivore. 2. absenţa congenitală. (gr.ECTAZIE ECTIMĂ (gr.. acumulare de lichid seros în ţesuturi. fiecare din blastomerele ce concură la formarea ectodermului. răsfrângerea înafară a pleoapei. deplasarea sau aşezarea vicioasă a unui organ sau a unei pårţi dintr-un organ de origine mai ales congenitală. el putând fi situat sub diafragmă sau în afara cutiei toracice când osul stern lipseşte.germen) sin. blastos . ek – în afară + tome . (gr. ektos + zoon) parazit animal care trăieşte pe suprafaţa organismului. monstruozitate dublă în care cele două corpuri de fetuşi sunt unite numai la nivelul costosternal. unicopitate. plante şi animale. ektos – extern. totalitatea organismelor. absenţa congenitală a unuia sau a mai multor degete. sin. măgarul. parazit care trăieşte pe suprafaţa organismului animal. ECTOMIE ECTOPAG ECTOPARAZIT ECTOPIE ECTOPLASMĂ ECTRODACTILIE ECTROGE ECTROMELIE ECTROPIO ECTROPODIE ECTOZOAR ECVIDEE ECVI ISM ECZEMĂ EDAFO EDEM 201 .dilatat) dilatarea unor organe cavitare sau a unor vase. ectoderm. ca urmare a unor tulburări de circulaţie sanguină sau limfatică de natură inflamatorie sau mecanică. pătura externă a embrionului din care se formează epidermul cu fanerele şi tubul neural. hialoplasmă. ektasis . iar după spargerea pustulelor şi uscarea conţinutului.secţiune) sufix utilizat la sfîrşitul denumirii unui organ având semnificaţia de ablaţie a unui organ. formarea stimulului contraţiei cardiace în altă parte decât în nodul sinoatrial. sau a modificărilor la nivelul substanţei fundamentale. 1. malformaţie caracterizată prin absenţa sau slaba dezvoltare a unuia sau mai multor membre. zona periferică. cuprinzând calul. a unuia sau ambelor picioare. deformarea congenitală sau dobândită a piciorului care este în hiperextensie maximală şi aminteşte de copita unui cal. pruriginoasă recidivantă datorată unui mare număr de factori interni şi externi la persoane cu o predispoziţie înnăscută sau dobândită. partea externă a unui germen. care trăiesc într-un anumit sol. hialină a citoplasmei. fără vezică biliară.

ordin primitiv de insecte aripate care au durata vieţii în stadiul de adult foarte scurtă. modificarea frecvenţei unei unde (sonore. procedeu prin care anumite medicamente sunt îndulcite pentru a fi administrate mai uşor per os. abr. EDULCOLARE E.EDEMATOS EDEMAŢIAT EDE -HYBBI ETTE (OPERAŢIA) EDE TAT E. fie parţial fie total. prin grefă articulară preglenoidiană. abr. fenomenul de pierdere a apei de cristalizare a unor sustanţe cristaline cu transformarea lor în pulberi. pistrui. fenomen care durează foarte puţin. tendinţa de a concentra asupra sa activitatea şi gândurile proprii. actul de evacuare a tubului digestiv. abr. EFECT DOPPLER EFECTOR care este caracterizat prin edeme. echivalent gram. trăiesc 2-3 ani şi sunt fitofage.G. (gr.). larvele sunt acvatice. luminoase. tehnică chirurgicală pentru corectarea unei luxaţii recidivante a umărului. pete de culoare închisă. ca decongestionant nazal şi ca dilatator al pupilei.minge) conglomerat format din păr sau lână şi puţine alimente care se găsesc în rumenul sau stomacul unor animale. ultrasonice etc. degajarea unui gaz dintr-un lichid la fierbere.A.T. aigagros – capră + pilos . de la o oră la două zile. care este sediul unui edem. care conduce în afară. tulburări de transpiraţie caracterizate prin creşterea acesteia în anumite zone ale organismului. alcaloid extras din arbuşti din genul Ephedra. care apar pe piele după iradiaţii solare îndelungate. la acţiunea undelor ultrasonore sau când acest gaz rezultă dintr-o reacţie dintre douå substanţe chimice. centrifug. revărsarea unui lichid în afara organului care îl conţinea.D. animal fără dinţi. 1. EGAGROPILE EGESTA EGOCE TRISM 202 . datorată sensului unei apropieri sau îndepărtări a sursei de producere. se spune despre un organ care exercită o acţiune sau o activitate de răspuns la o stimulare nervoasă. 2. electroencefalogramă. este un simpaticomimetic prescris ca bronhodilatator. EFEDRI Ă EFELIDE EFEMER EFEMERIDE EFERE T EFERVESCE ŢĂ EFUZIU E EFIDROZĂ EFLORESCE ŢĂ E.G. terminaţie nervoasă care transmite un influx nervos care produce o contracţie musculară sau o secreţie glandulară. acidul edetaminic. obţinut şi prin sinteză.E.

prin căldura degajată de trecerea unui curent electric de înaltă frecvenţă. parazit intestinal din familia Coccidia. recepţionate de electrozi aşezaţi în diverse poziţii şi amplificaţi convenabil. este inversul complianţei. însuşirea unui corp de a se lăsa destins. conductor electric într-o pilă prin care iese sau intră curentul electric. metodă de laborator ce permite seprarea într-un câmp electric a diferitelor componente ale unei soluţii. caprine. clasa Sporozoa. cu viteze diferite. ELECTROCARDIOGRAMĂ grafic care reprezintă traseul electrocardiografic. care se deplasează sub influenţa curentului.K.C. polul pozitiv se numeşte anod. variaţia presiuni intrapulmonare. abr. aplicat în urgenţa în diferite boli cardiace grave ce pot provoca moartea. denumit după zoologul Eimer (1843-1898). electrocardiogramă. însuşirea unor anumite substanţe de a se fixa pe un tip determinat de celule sau ţesut. care parazitează în celulele intestinale. sin. segmente şi diferite intervale. electrozii sunt plasaţi în contact direct cu cortexul cerebral. hemosporid din clasa Sporozoa care parazitează în eritrocite la găină. mijloc terapeutic. la numeroase specii bovine. E. tubii contorţi. canalele biliare. metodă de înregistrare grafică a biocurenţilor cerebrali ai scoarţei şi structurilor subcorticale. apoi de a reveni la forma iniţială. determinată de variaţia corespunzătoare a volumului pulmonar.G. sin. ELECTROCO VERSIE ELECTROCORTICOGRAFIE ELECTROOCULOGRAFIE ELECTROD ELECTROE CEFALOGRAFIE ELECTROE CEFALOGRAMĂ ELECTROFOREZĂ 203 . EJACULARE E. constante pentru fiecare fracţiune. înregistrare grafică a variaţiilor de potenţial bioelectric determinate de activitatea normală sau patologică a encefalului.G. aigos – capră + phone . ELECTROCAUTER ELECTROCOAGULARE instrument pentru cauterizarea ţesuturilor. în urma degenerescenţei lor. suine şi păsări. ovine. fiind transmis de către Argas persicus. cu ajutorul unui conductor cu temperatură ridicată prin energie electrică. distrugerea circumscrisă a unui ţesut cu ajutorul unui electrod în formă de ac. aix. înregistrarea mişcărilor oculare voluntare sau reflexe. diazoreacţie. actul fiziologic de emisiune a spermei din veziculele seminale.. polul negativ se numeşte catod.EGOFO IE EGIPTIA ELA EHRLICH (REACŢIA) EIMERIE (gr. expresie a interacţiunii diferiţilor vectori pe care se descriu: unde. este larg folosită în medicină pentru separarea fracţiunilor proteice ale serului. ELASTA ŢĂ ELASTICITATE ELASTOREXIE ELECTIVITATE ELECTROCARDIOGRAFIE metodă de înregistrare grafică a contracţiilor inimii. înregistrarea grafică a ritmurilor electrice cerebrale.voce) voce sau manifestări vocale asemănătoare behăitului caprei. ruptura fibrelor elastice din piele.

servesc la protejarea aripilor membranoase şi la apărarea abdomenului insectelor aflate în repaus. provocarea unei foarte scurte descărcări electrice cu acţiune asupra creierului.cădere) prolaps vaginal. cu ajutorul unui dispozitiv mecanic. folosit în special în tumorile canceroase. (gr. prin vulvă. Fe. P. elemente chimice care se găsesc în număr mare (peste 30) în substanţa vie vegetală sau animală: H. F. grafic obţinut prin înregistrarea cantităţilor de proteine sanguine. cu scopul de a ameliora durerile lombare produse prin compresia rădăcinilor nervoase rahidiene. separate prin electroforeză. Mn etc. cronică. coborât în fundul de sac Douglas şi refulând peretele posterior al vaginului. localizat la membrele pelvine. hernie de intestin subţire. miere sau marmeladă pentru a putea fi uşor de administrat. care se referă sau care este datorat electrolizei. exercitată asupra coloanei vertebrale. O. limfangită proliferativă. mai frecvent la cal şi mai rar la alte animale. anomalie genetică. tratament cu electroni de înaltă energie. S. transformate prin sclerificare şi prin dispariţia nervurilor. mai mult sau mai puţin intensă sau progresivă. preparat farmaceutic format dintr-un amestec de siropuri cu alcoolaţi. morfologic caracterizată prin forma ovală a majorităţii eritrocitelor circulante. K.ELECTROLIT termen general care cuprinde toate substanţele ce se disociază în ioni prin dizolvare în apă sau topire.N. Mg. Cl. primele 11 sunt elemente fundamentale sau macroelemente iar restul. Br. permiţând trecerea curentului electric prin soluţia astfel rezultată. Na. mijloc terapeutic folosit în tratarea unor boli mintale. sunt microelemente sau oligoelemente. care posedă însuşirile unui electrolit. C. traseu care înregistrează variaţiile de curenţi care se produc în muşchii aflaţi în repaus sau în contracţie. 2. tracţiune. vagin + ptosis . ELECTROSISTOLIE ELECTROŞOC ELECTUAR activarea contracţiilor cardiace cu ajutorul unor stimulări electrice ritmate. 1. I. operaţia şi lateralizarea crestei tibilae anterioare pentru tratamentul unei condromalacii rotuliene. membrul este mult îngroşat având aspectul de membru de elefant. aparat folosit pentru electroliza terapeutică în cazuri de stenoză esofagiană sau uretrală. aripile anterioare sau acoperitoare ale insectelor coleoptere. preparat farmaceutic de consistenţă moale format din pulbere medicamentoasă şi un sirop. Ca. elitron – teacă.. ELECTROLITIC ELECTROLIZOR ELECTROMIOGRAMĂ ELECTRO OTERAPIE ELECTROPROTEI OGRAMĂ ELECTRORETI OGRAFIE metodă de înregistrare grafică a variaţiilor curentului electric produs de retină în urma unei stimulări luminoase. însoţită de edem. ELEFA TIAZIS ELEME TE MI ERALE ELIPTOCITOZĂ ELITRE ELITROPTOZĂ ELITROCEL ELIXIR ELMSLIE (OPERAŢIA) ELO GAŢIE 204 . care se găsesc numai în anumite citoplasme sau în cantităţi infime.

eluo-lui-lutum – a spăla) proces de dizolvare şi separare a substanţelor dintr-o coloană cromatografică prin spălare cu un solvent. care provoacă apariţia menstruaţiei. adductor şi opozant). en – înăuntru + physa – suflu). primul aparat de tomografie axială informatizată. act reflex prin care conţinutul stomacului este expulzat prin gură la monogastrice şi prin guşă la păsări. patologică. sin. conţinând un embrion. orice boală sau leziune ce afecteză embrionul. ataşaţi policelui (flexor. proeminenţa rotunjită situată pe partea externă a palmei. care introduse în tubul digestiv provoacă vomă. indiferent de la ce distanţă pornesc.. dezvoltarea embrionului. EMFIZEMATOS EMI E ŢĂ EMI E ŢĂ HIPOTE ARĂ EMI E ŢĂ TE ARĂ EMI SCA ER 205 . 1. care este suferind de enfizem. care survine în primele trei luni de sarcină şi care este responsabilă de malformaţii. 2. infiltaţie difuză de gaze în ţesutul celular. producător de vărsături. ablaţia testiculelor. obliterarea unui vas sanguin sau limfatic de un corp străin format dintr-un cheag. proeminenţa rotunjită situată pe partea externă a palmei. de la fecundarea ovulului până la formarea deplină a organelor. este formată din muşchi scurţi. este formată din muşchi scurţi. care are însuşirile enfizemului. vedere normală în care razele. (gr. caracterizat prin dilatarea permanentă a alveolelor cu pierderea elasticităţii pereţilor. vomă. fragment neoplazic etc. ridicătură osoasă. este un tomograf cu raze X. slăbire exagerată. acumulare de aer în ţesuturi. 3. de origine diferită. ataşaţi degetului al cincelea. care utilizează orice informaţie oferită de traversarea razelor X. nume dat unor substanţe.ELUŢIE EMACIERE EMASCULARE EMBOLECTOMIE EMBOLIE EMBOLUS EMBRIOCARDIE EMBRIOGE IE EMBRIOLOGIE EMBRIO EMBRIO AT EMBRIOPATIE EME AGOG EMESIS EMETIC EMETIZA T EMETROPIE EMEZĂ EMFIZEM (lat.. prima stare a unei fiinţe vii. realizat în laboratoarele firmei EMI. ritm accelerat. dop. 2. modificări în ritmul bătăilor cardiace asemănătoare bătăilor cardiace ale embrionului. care astupă un vas sanguin. antrenat în torentul circulator. ramură a biologiei care studiază formarea şi dezvoltarea embrionului. ablaţia chirurgicală a unui embolus dintr-un vas. act reflex prin care conţinutul stomacului este expulzat afară prin gură la mamifere monogastrice şi din guşă la păsări. cele două pauze au durată egală. 1. fecundat. emesis. castrare. emfizem pulmonar alveolar. cad pe retină.

reacţie afectivă vie. activitate bazată numai pe experienţă. cerebelul şi trunchiul cerebral. capacitatea de a reacţiona afectiv la impresiile percepute. materii de origine animală sau vegetală. acumulare de puroi în cavităţi anatomice ale organismului. dispuse simetric faţă de planul sagital median. pete roşii care se pot observa pe mucoase. substanţă medicamentoasă care are propietatea de a înmuia pielea după aplicarea ei pe suprafaţa cutanată. contracţie tonică a flexorilor capului. utilizată pentru acoperirea pielii sau pentru fixarea unor pansamente mici. EMISIU E EMOLIE T EMO CTUAR EMOTIVITATE EMOŢIE EMPATIE EMPERIPOIEZĂ EMPIEM EMPIREUMATIC EMPIRIC EMPLASTRU EMPROSTOTO US EMULGATOR EMULSIE E A TEM E ARTROZĂ E CA TIS E CEFAL E CEFALITĂ E CEFALI E 206 . identificarea cu altul. (lat. articulaţie în care cavitatea înconjoară mai mult de jumătate capul articular (articulaţia coxo-femurală). (gr. urină). substanţă care determinå formarea unei emulsii stabile. suprafaţa emisferei este străbătută de scizuri care delimitează lobi li prin şanţuri care separă circumvoluţii. a cărei conformaţie este asemănătoare celei a opiaceelor. polipeptide izolate din creierul mamiferelor. însoţită de manifestări neurovegetative declanşate de o situaţie deosebită. dotate cu activitate analgetică. inflamaţie cu etiologie variată a ţesutului nervos cerebral. în special a celor ce constituie învelişurile endoteliale vasculare. preluându-i sentimentele. lichid lăptos obţinut prin amestecul apei cu un corp gras fin divizat rezultând o suspensie. agreabilă sau dezagreabilă. emungo-xi-ctum-ere – a trage în afară) termen utilizat pentru organele care au destinaţia de a elimina din organism deşeurile nutriţiei. separate prin coasa cerebrală. tristeţea. aceste peptide se fixează pe receptorii unor celule nervoase prin extremitatea lor care prezintă un lanţ de tirozină Nterminală. en + pyros . hipertrofia sau tumefierea carunculului lacrimal. caracterizată prin leziuni alternative exsudative şi proliferative ale celulelor gliale. mânia şi teama.foc) termen folosit pentru mirosul care rezultă când se supun distilării. scoaterea de lichide din organism (sânge. cele patru emoţii de bază sunt: bucuria.EMISFERĂ CEREBRALĂ fiecare din cel două jumătăţi ale creierului anterior propiu-zis. parte a sistemului nervos central. analoagă morfinei. dispersarea unui lichid insolibil într-un alt lichid (de obicei apă). situată în cutia craniană şi anume: cele două emisfere cerebrale şi diencefalul. aptitudinea limfocitelor mici de a traversa alte celule. bandă din pânză prelucrată chimic încât devine impermeabilă şi adezivă la epiderm. acesta fiind aplecat înainte şi în jos.

si proliferativă a endocardului. care este situat în interiorul colului uterin. suprafaţa interioară a craniului. se spune despre o tumoră cu aspectul şi consistenţa creierului. care se găseşte sau se produce în interiorul unei cavităţi organice. prezenţa agentului infecţios este permanentă iar cazurile de îmbolnăviri umane se produc constant. mai ales la nivelul arterelor mici ale membrelor inferioare. inflamaţie de natură microbiană. mucoasa internă a colului uterin. partea internă a unui cartilaj. ramolisment cerebral. care se referă la glandele cu secreţie internă sau hormoni. situaţie epidemiologică în care într-un anumit teritoriu. condrom ce apare în substanţa medulară a unor oase. tunica internă a arterelor. endoderm membrană subţire care căptuşeşte cavităţile inimii. inflamaţia intimei arterelor. afecţiune degenerativă a creierului de natură neinfecţioasă. uneori se referă la dura mater cerebrală. din care derivă mucoasa intestinală şi glandele anexe din tubul digestiv. formă de endarterită. inflamaţia intimei vaselor sanguine. afecţiune inflamatorie exudo. ducând la obliterarea lui. sin.E CEFALOCEL E CEFALOID E CEFALOMALACIE E CEFALOMIELITĂ E CEFALOPATIE E CEFALOZĂ E CO DRAL E CO DROM E DA GEITĂ E DARTERĂ E DARTERITĂ E DARTERITĂ OBLITERA TĂ E DEMIE hernia encefalului sau hernia meningelor encefalului printr-o deschidere a craniului prin lipsa de sudură a oaselor. neuroinfecţie caracterizată prin leziuni inflamatorii în encefal şi măduvă. ramură a medicinei (disciplină medicală) care se ocupă cu studiul glandelor endocrine. determinată de cauze variate. care se găseşte ori se formează în interiorul unui cartilaj sau a unui ţesut cartilaginos. cu îngroşarea circumscrisă ce stenozează lumenul vasului. foiţa internă a embrionului. inflamaţia mucoasei interne a colului uterin. denumire generică dată unui complex simptomatic polimorf care exprimă o suferinţă difuză a encefalului. E DOBLAST E DOCARD E DOCARDITĂ E DOCAVITAR E DOCERVICAL E DOCERVICITĂ E DOCERVIX E DOCO DRAL E DOCRA IU E DOCRI E E DOCRI OLOGIE E DOCRI OPATIE E DOCRI OZĂ E DODERM 207 . afecţiune datorată disfuncţiei unei glande cu secreţie internă. afecţiune a unei glande cu secreţie internă caracterizată printr-un dezechilibru în activitatea secretorie.

zonă internă granulară şi mai puţin transparentă a citoplasmei. lichid care umple cavităţile labirintului membranos.E DOE ZIMĂ E DOFLEBITĂ E DOGAMIE enzimă care îşi exercită activitatea chiar în celula care o produce. care căptuşeşte cavităţile articulare. sistem de reproducere a unei populaţii. mucoasă care tapisează interiorul cavităţii uterine. inima. uneori foarte variate. în cursul vieţii femeii. parazit care trăieşte în interiorul corpului gazdei. care se găseşte sau se efectuează în interiorul globului ocular. cu ciclul şi gestaţia. sinonim cu granuloplasma. fiecare din polipeptidele izolate din creierul mamiferelor. care înconjoară embrionul şi este utilizat de acesta în primele faze de dezvoltare. cu localizări multiple. care se găseşte sau se efectuează în interiorul unui nerv. endometrioză care evoluează ca o veritabilă tumoră. vasele sanguine etc. determinând un efect sedativ faţă de durere. fin. determină fenomenul de endopoliploidie. formă difuză de endometriom. urmat de diviziunea succesivă a acestui nucleu al endospermului care este triploid (3n). care este situat sau se produce în interiorul stomacului. lamă de ţesut conjunctiv care tapisează cavitatea medulară a oaselor lungi. pavimentos. care implică o frecvenţă de încrucişări consanguine mai mare decât cea care ar rezulta din întâlnirea întâmplătoare a gameţilor. dotată cu activitate analgezică analoagă morfinei. trecerea unei substanţe prin membrana osmotică din afară înspre înăuntru. strat celular. care este situat în interiorul laringelui. tendinoase. inflamaţia tunicii interne a venei. metodă de examinare prin care pot fi inspectate cavităţi din interiorul organismului cu ajutorul unor instrumente optice care luminează locul şi reflectă imaginea interioară vizibilă prin ocular. endometrul prezintă o serie de modificări anatomo-funcţionale în raport cu stadiul dezvoltării genitale. ia naştere în sacul embrionar prin fecundarea nucleului de fuziune (2n) cu nucleul unei spermatii (n). pungi sinoviale. E DOGASTRIC E DOGE E DOLARI GIA E DOLIMFĂ E DOMETRIOZĂ E DOMETRIOM E DOMETRITĂ E DOMETRU E DOMIOMETRITĂ E DOMITOZĂ E DO EURAL E DOOCULAR E DOPARAZIT E DOPLASMĂ E DORFI E E DOS E DOSCOPIE E DOSPERM E DOOSMOZĂ E DOTELIU 208 . inflamaţia mucoasei uterine. duplicarea cromozomilor fără diviziune nucleară. concentraţia endorfinelor crşte în creier în numeroase împrejurări fiziologice şi psihologice. inflamaţie a endometrului (mucoasei uterine) şi a muşchiului uterin. care este produs în interiorul organsimului sau al uneia dintre părţile sale. tesut nutritiv la unele seminţe. aceste peptide se fixează pe receptori unor neuroni similar opiaceelor.

cu sau fără perete celular. prin desprinderea de endoblast şi dezvoltare dau naştere E TEROBIUS E TEROCATAR E TEROCOLOSTOMIE E TEROCEL E TEROCELIE 209 . delir alcoolic acut. retragerea ochiului în fundul orbitei. folosită în orto-rino-laringologie. tunica internă a unei vene. anastomoza chirurgicală între intestinul subţire şi colon. inflamaţia unui endoteliu. se dezvoltă în cavitatea bucală. gen de viermi paraziţi din familia Oxyuridae. pentru spălarea conductului auditiv. producţie osoasă formată din ţesut compact care umple canalul medular al osului. (gr. orice unitate (fiziologică sau morfogenetică) protoplasmică uninucleată vie. ulterior. operaţie chirurgicală prin care se realizează o comunicaţie laterală între două anse intestinale. aparat de ventilaţie pulmonară artificială aplicat unui bolnav. afecţiune intestinală cu caracter inflamator. cuprinzând bacili mobili.E DOTELIOM E DOTELITĂ E DOTOXI Ă E DOVE Ă E DOVITRAL E EMA E ERGIDĂ E ERGOGE E GSTROM (APARATUL) E OFTALMIE E OLISM E OMA IE E OSTOZĂ E TAMOEBA E TERALGIE E TERIC E TERITĂ E TERECTOMIE E TEROA ASTOMOZĂ E TEROBACTERIACEAE tumoră alcătuită din celule endoteliale. tip de formare a mezodermului sau mezoblastului la metazoarele tridermice de tip deuterostomian. hernia unei anse intestinale. caşexie etc. formă de alcoolism prin abuz de vin. situat în interiorul corpului vitros. care se dezvoltă uşor pe medii artificiale. enteron + ektome . inflamaţie a mucoasei intestinale. care. gen de amibă parazită din clasa Rhizopoda. substanţă toxică produsă de microorganisme şi care rămân în microbii ce le produc. 1. gram negativi. trec în mediul ambiant numai după distrugerea microbilor. simptom întâlni în deshidratări ale organismului. clasa ematoda. familie de bacterii făcând parte din ordinul eubacteriales. sau imobili. generator de energie. care se referă la intestinul subţire. durere intestinală. inflamaţia intestinului având ca rezultat producerea unui lichid seros ce este eliminat la exterior. stare preagonică. pară de cauciuc care aspiră şi refulează.ablaţie) operaţia prin care se rezecă o porţiune din intestin. prin evaginaţii ale endoblastului. nevoia irezistibilă de vin. cu cili peritrihi.

sutura unei plăgi intestinale. din el fac parte virusul poliomielitei şi echovirusurile. E TEROCHI AZĂ E TEROCOC E TEROCOLITĂ E TERODI IE E TEROEPIPLOCEL E TEROGE E TEROLITE E TROMIXOREE E TEROPATIE E TEROPATOGE E TROPEXIE E TEROPLASTIE E TEROPTOZĂ E TERORAFIE E TERORAGIE E TEROSPASM E TEROSOLUBIL E TEROSTE OZĂ E TEROSTOMIE E TEROTOM E TERO-HEPATITĂ E TEROVIRUS E TITATE MORBIDĂ E TOMOFAG 210 . enteron + odyne . hemoragie intestinală. afecţiune inflamatorie mai mult sau mai puţin întinsă a intestinului subţire şi gros. instrument în formă de foarfecă având o ramură mai lungă şi cu capătul bont cu care se poate deschide intestinul în lungul său. rahitism.durere) durere intestinală.cavităţilor celomice ale corpului şi unor organe. grup de virusuri care se multiplică de preferinţă în tubul digestiv. spasm dureros al intestinului. E TEROCE TEZĂ E TEROCISTOPLASTIE puncţia intestinului în caz de dilatare exagerată cu scopul de a evacua lichidele sau gazele. operaţie prin care se realizează o mărire a diametrului unei anse stenozate. limitată la mucoasă sau extinsă la peretele intestinal în întregime. substanţă ce se poate dizolva la nivelul intestinului. insectivor. operaţie prin care se stabileşte o deschidere a unei anse intestinale în afară prin deschiderea peretelui abdominal. afecţiune localizată pe intestin. care mănâncă insecte. simptom observat în caz de ascită. calculi intestinali. care este produs de intestin. vezi streptococcus. evacuarea prin rect a unor cantităţi mari de mucus. pensă specială pentru a crea un anus artificial. 2. inflamaţie necrotică a cecumului şi a ficatului. căderea masei intestinale. germene care poate provoca o afecţiune la nivelul tubului digestiv. formând un tot individualizat. (gr. cu ajutorul unui segment de intestin subţire sau de colon. hernia unei anse intestinale şi a epiploonului. fistulă intestinală. enzimă care se găseşte în intestin având rolul de a transforma tripsinogenul în tripsină. procedeu chirurgical având ca scop mărirea unei vezici urinare mici sau de a crea o nouă vezică. slăbire exagerată. operaţie prin care se fixează o ansă intestinală de peretele abdominal. ipoteză care dă o explicaţie filogenetică originii mezodermului şi celomului. ansamblu de manifestări patologice caracterizate prin constanţa şi gruparea lor. micşorarea lumenului intestinal datorită strâmtării pereţilor săi.

în cantităţi apreciabile. ventriculii cerebrali. care afectează animalele. bacteriologică. extinsă pe o suprafaţă delimitată unde agentul patogen se găseşte în permanenţă. entoma – insectă. epiteliu care căptuşeşte canalul central al măduvei spinării. logos . 2. entomos – tăiat în două.E TOMOFILE E TOMOLOGIE E TORSĂ E TROPIO E UCLERE grup de plante alogame adaptate la polenizarea cu ajutorul insectelor. E UREZIS E ZIMĂ E ZIMĂ ADAPTIVĂ E ZIME I DUCIBILE E ZIMOPATIE E ZOOTIC EOCE EOZI Ă EOZI OCIT E ZOOTIE EOZI OFILE EOZI OFILIE EOZI OFILIA TISULARĂ EOZI OPE IE EPA ŞAME T EPARVE EPE DIM 211 . astm bronşic etc. 1. hotărâtoare pentru diagnosticul unor afecţiuni tumorale sau inflamatorii. prezenţa unui lichid normal sau patologic într-o cavitate sau ţesut în care nu ar trebui să fie în mod normal.studiu) ramură a zoologiei care studiază insectele. afecţiune cauzată de o modificare enzimatică ereditară. colorant acid roz. după unele clasificări a doua. (gr. sin. răsucirea pleoapleor înspre globul ocular. trunchiului cerebral. enzime a căror rată de sinteză poate fi ridicată în cazul prezenţei în celulă a unor inductori. ferment. numai ca răspuns la necesitatea metabolizării unor constituienţi ai mediului. ori a unor produse cosmetice. întâlnită mai frecvent la copii cu tulburări nevrotice sau cu malformaţii congenitale. prima. colorându-se în roşu. în această perioadă devin dominante mamiferele. pierdere involuntară a urinii. de obicei în timpul nopţii. boală limitată la o anumită localitate. operaţie prin care se elimină o tumoare încapsulată prin secţionarea capsulei. înmulţirea eozinofilelor peste procentul normal (apare în helmintoze. climat sau sezon. afecţiune articulară rezultând dintr-o distensiune bruscă. poate reapare periodic sau intermitent. scăderea numărului de granulocite eozinofile din sânge. nume dat unor leucocite a căror granule se colorează cu eozină. cu deşirarea ligamentelor dar fără o deplasare permanentă a suprafeţelor articulare. epocă în perioada terţiară a erei cenozoice. operaţie prin care se scoate globul ocular din orbită. exostoză situată la faţa inferioară şi internă a jaretului la cabaline şi bovine. folosit ca antiseptic extern şi pentru coloraţia histologică. boală infecţioasă la animale. enzimă produsă de un organism. substanţă produsă de anumite celule vii care accelerează reacţiile chimice în celulă. prezenţa polinuclearelor eozinofile în număr anormal de mare în ţesuturi. sin. spavan. roşu (în soluţie apoasă) sau violaceu (în soluţie alcoolică). celulă care fixează eozina.

tumoră benignă compusă din celule ependimare uniforme. canale şi pseudorozete perivasculare. care se găseşte pe piele. foiţa externă a cordului. care este situat sau are loc pe suprafaţa externă a durei mater. dermatomicoză superficială. clasa Ascomicetes. vârf). canal care continuă canaliculele eferente ale testiculului şi se găseşte în afara lui. procesul este prezent în mod normal la unele rase. răspândită la mai multe persoane. situată peste chorium. durere localizată la epicondil. timp de câţiva ani. sinonim cu pericardul visceral. prin sau de repetare. inflamaţia epididimului. după. porţiune a tulpinii plantei situată deasupra cotiledoanelor. 2. accidentale. simptome accesorii. dispuse în rozete. fără să adere la el. mai ales rasa galbenă. evoluţia obişnuită este cea a unei tumori cu creştere lentă. plante care trăiesc pe alte plante. care este situat pe condil (sferă. dar se admite existenţa unor forme anaplazice. gen de dermatofiţi din familia Gymnoasceae. bilă. ataşată pentru un timp de corpul acestuia prin intermediul cargilajului de conjugare după a cărui osificare face corp EPI. epitelială.. fără a afecta părul. inflamaţia ţesutului aflat în contact direct cu faţa externă a durei mater. asemănător cu epiderma. afectează stratul epidermic al pielii şi fanerele. în cursul unei afecţiuni. repliu semilunar al pielii. fără a fi în legătură cu această afecţiune. aproape vertical şi de obicei simetric.EPE DIMITĂ EPE DIMOM inflamaţia endoteliului care tapisează ependimul. protectoare a pielii. peste. extremitatea unui os. afecţiune dureroasă a epidermului humenal datorată unor fenomene de suprasolicitare funcţională a inserţiilor musculare epicondiliene. 1. inflamaţie a epidermului şi dermului. al epifizei. pătură externă. referitor la epifiză. care acoperă câteodată unghiul intern al ochiului. criptogame parazitare pe pielea animalelor. boală contagioasă care afectează în mod rapid populaţia umană pe o suprafaţă teritorială mai mult sau mai puţin întinsă. boală de piele datorată unor ciuperci microscopice care se localizează în epiderm (piele). de obicei în urma unei inflamaţii a regiunii.. EPICA T(US) EPICARD EPICO DIL EPICO DILALGIE EPICO DILITĂ EPICOTIL EPICUTA AT EPIDEMIE EPIDERMIS EPIDERMODERMITĂ EPIDERMOFIŢIE EPIDERMOID EPIDERMOMICOZĂ EPIDERMOPHITO EPIDIDIM EPIDIDIMITĂ EPIDURAL EPIDURITĂ EPIFE OME EPIFITE EPIFIZAR EPIFIZĂ 212 . sufix care are semnificaţia: pe.

vizând încetinirea sau oprirea creşterii unui osului. scurgere de lacrimi datorită. neoplasm al glandelor suprarenale. formă de monstru dublu având un geamăn parazit sau o parte ataşată de regiunea epigastrică a celuilalt.parte) aparat de fixare al unor paraziţi din ordinul Gregarinida. care produce epilepsie sau provoacă fenomene epileptice. EPIGLOTĂ EPILEPSIE EPILEPTIC EPILEPTOGE EPIMERIT EPI EFROM EPIPLOCEL EPIPLOITĂ EPIPLOO EPIPLOPEXIE EPISCLERITĂ EPISPADIE EPISTASIE EPISTAXIS EPITELIAL EPITELIOM 213 . gena a cărei expresie este inhibată de către gena epistatică se numeşte hipostatică.comun cu restul osului. ligamente ale stomacului. de obicei o insectă. suferind de epilepsie. iar fenomenul se numeşte hipostasie. mascarea expresiei fenotipice a unei gene sau a unor gene de către o altă genă sau gene nealele. inflamaţia epiploonului. hemoragie nazală produsă prin lezarea unui vas sanguin. fie unei obstrucţii a canalului lacrimal. fie secreţiei exagerate a glandei lacrimale. deschiderea anormală a uretrei pe faţa dorsală a penisului. de novo. care este situat deasupra diafragmului. inflamaţia ţesutului celular care acoperă sclera sau chiar a sclerei. datorită unei tulburări în dezvoltarea cartilajului său de conjugare. separarea epifizei unui os. fibrocartilaj mobil aşezat anterior şi deasupra laringelui. hernia epiploonului. clasa Sporozoa la peretele intestinal al gazdei. sin. al epigastrului. EPIFIZIODEZĂ EPIFIZIOLIZĂ EPIFIZITĂ EPIFRE IC EPIFORĂ EPIGASTRALGIE EPIGASTRIC EPIGASTRIUS EPIGASTRU EPIGE EZĂ separarea cartilajelor de conjugare ale unui os. durere în regiunea epigastrică. inflamaţia unei epifize. epi – prin + meros . partea superioară a abdomenului. (gr. operaţie prin care se fixează epiploonul la peretele abdominal. omentum. formate anterior. tumoare epitelială. al epiteliului. teorie elaborată pe baza cercetărilor embriologice de Wolff (1733-1794) şi dezvoltată de Baer (1792-1826) conform căreia ţesuturile şi organele apar treptat. din ţesuturi şi structuri mai simple. sindrom de suferinţă cerebrală datorat unor cauze extrem de variate. în cursul ontogeniei.

EPOCA PIETREI EPUIZA T EPUIZARE EPULIS EPURAŢIE EQUISETALE ERĂ GEOLOGICĂ ERADICARE ERATIC ERBIVORE ERECŢIE EREDITAR EREDITATE EREDITATE CITOPLASMATICĂ EREDITATE CRISS-CROSS mecanism de transmitere încrucişată a caracteristicilor determinate de gene înlănţuite în cromozomul X. ce se găsesc într-un teritoriu mai mult sau mai puţin întins. în patologia infecţioasă: dispariţia totală. care se moşteneşte. 1. fiecare eră geologică se caracterizează prin schimbări profunde în scoarţa terestră. iar părintele de sex mascul transmite caracteristicile sale descendenţilor de sex femel. sin. coada calului. astfel. epurare. respectiv în afara cromozomilor. favorizează conjugarea şi recombinarea. sin. reprezentat printr-un singur gen (Equisetum). în afara nucleului. 2. care epuizează. extenuare. sutura vulvei utilizată în prevenirea sau tratamentul prolapsului vaginal sau uterin. stadiul extrem al oboselii. în patologia generală: dispariţia unei boli pe un teritoriu dat. sau mai multe specii. grup de animale mamifere care se hrănesc cu vegetale. definitivå a unei boli endemoepidermice.EPITELIU EPITELIZARE EPIZIOCEL EPIZIORAFIE EPIZOM EPIZOOTIE ţesut compus din celule unite între ele cu o cantitate redusă de ciment intercelular.). transmis din generaţie în generaţie. termen utilizat pentru procesele de purificare a diferiţilor factori de mediu sau a unor lichide biologice. format din ADN. (lat. cu rizomi şi două feluri de tulpini aeriene: fertile şi sterile. perenă. hernie în regiunea perineo-vulvară. plantă erbacee. creşterea în volum a unui organ erectil în urma acumulării de sânge. localizaţi în citoplasmă. părintele matern transmite caracteristicile sale descendenţilor de sex mascul. diviziune a timpului în trecutul istoric al Pământului. ordin Equisetales de pteridofite. erro-are – a rătăci) caracterul neregulat sau rătăcitor al unui simptom (durere. perioadă în cultura materială umană în care au fost utilizate unelte din piatră. element genetic neesenţial. totalitatea funcţiilor care asigură transmiterea caracterelor în succesiunea de generaţii. în evoluţia organismelor vii. ereditate controlată de factori ereditari denumiţi plasmagene. 214 . tumefacţie etc. boală contagioasă ce se răspândeşte rapid peste tot efectivul de animale dintr-o specie. în climă. ea este situată în pleistocen şi începe odată cu desprinderea omului din lumea animală şi cuprinde o lungă perioadă din istoria omenirii. tumoare care apare la gingie cuprinzând baza osoasă. prezent în numeroase celule bacteriene. dezvoltarea epiteliului peste suprafaţa unui alt ţesut.

localizată la marile plici. globulă roşie. stare de hiperexcitabilitate a unui organ oarecare. erythros + opsis . sin. vezicule. macoblast. înroşirea congestivă a pielii. în acest caz fenotipul heterozigoţilor este intermediar între formele parentale homozigote fiind controlat de acţiunea unei perechi heterozigote de alele care manifestă dominanţa incompletă. cu conţinut mare de hemoglobină. prin vasodilataţie intensă şi hipertensiune. care părăseşte organul hematopoietic dând naştere eritrocitului adult. activ în infecţiile cu germeni grampozitivi. în organele hematopoietice ale mamiferelor acest proces se desfăşoară în stadiile de: perieritroblast. proces de formare a globulelor roşii (hematiilor). diminuarea numărului de eritrocite. polietiologică. antibiotic izolat din culturile de Streptomices erithreus. informaţii primite de la pacient privind bolile avute de rudele apropiate (mamă. sin. generatoare de tulburări funcţionale de diverse grade. distrugerea şi dizolvarea eritrocitelor evidentă prin hemoglobinurie. fragmentarea eritrocitelor. paralizia vasomotorie a extremităţilor. la microscopul electronic ribozomi apar ataşaţi de reticulul endoplasmatic.EREDITATE I TERMEDIARĂ mod de manifestare a eredităţii datorită dominanţei incomplete. pigment EREDO-COLATERALE EREDOPATIE ERETISM ERGASTOPLASMĂ ERGOGRAF ERGO E ERITEM ERITEMATODES ERITRASMA ERITROBLAST ERITROCIT ERITROCLAZIE ERITRODERMIE ERITROFOBIE ERITROLIZĂ ERITROPE IE ERITROPOIEZĂ ERITROMEGALIE ERITROMICI Ă ERITROPOIEZĂ ERITROPSI Ă 215 . boala Weir-Mitchell. dermatoză acută. afecţiune manifestată prin roşeaţă a pielii. rodopsina. frica de culoarea roşie manifestată la animale prin agresivitate. boala Gerhardt.). ribozomi care posedă componente citoplasmice şi care reprezintă zone bazofile. constă dintr-un eritem dureros şi fierbinte. substanţe biologice care au rolul de a stimula funcţiile organismului. normoblast şi normocit. tată etc. sinonim cu normocit. celulă fără nucleu la mamifere. subacută sau cronică. descuamare. apariţie de edeme. datorată parazitului Microsporon minutissimum. această formaţiune evoluează spre stadiul de reticulocit. eritroliză. (gr. afecţiune moştenită şi care se transmite descendenţilor. epidermomicoză superficială. circumscris sau difuz. acromegalie. cu normoplast. angioneuroză primitivă sau secundară a extremităţilor. purpura retiniană. celulă iniţială din care ia naştere eritrocitul. dispare la presiune. sin.vedere). sinonim cu eritrocitopenie. proces de diferenţiere (formare) a eritrocitelor la vertebrate. cu hematie. cu nucleu la păsări. aparat de înscris travaliul unui muşchi sau grupă de muşchi. boala Bahrensprung.

2. în placentă. care provoacă sensibilitate exagerată. care astupă.roşu care există în celulele cu bastonaş din retină având rol de vedere. preparate care conţin hormoni feminini (estrogeni şi progesteron). necroză tisulară rezultată prin acţiunea distructivă a unor agenţi fizici sau chimici asupra ţesuturilor normale prin pierderea troficităţii. cuprinzând bacili în general mobili. puţin contagioasă. deschiderea esofagului prin secţionarea peretelui său. nu permite schimbul de aer sau gaze. leziune organică rezultând dintr-o pierdere circumscrisă de substanţă interesând straturile superficiale. 1. astfel încât valorile indicate de acesta să corespundă valorilor fixe a unei anumite unităţi de măsură. eliminarea pe cale eso-orală de gaze sau de mici cantităţi de suc gastric din stomac. antinevralgic şi antireumatic. mic fragment de os în caz de fractură cominutivă. referitor la esofag. termen generic utilizat mai ales în dermatologia şi patologia infecţioasă pentru cele mai variate modificări ale tegumentului.. în urină etc. sensibilitate. momentul când unul sau mai mulţi dinţi perforează gingia. proces inflamator al esofagului. gram negativ. principalul foliculoid ovarian. compus format prin combinarea unui acid organic cu un alcool. extrasă din scoarţa castanului sălbatic. zgârietură. bacil mobil. hormon natural sau compus de sinteză care provoacă dezvoltarea organelor sexuale accesorii a caracterelor secundare sexuale feminine. gen de bacterii din familia Enterobacteriaceae. tub care leagă cavitatea bucală (gura) cu stomacul. hormon steroid prezent în ovar. care conţine etil. hemoragie din peretele esofagului. ESCARĂ ESCHERICHIA ESCHERICHIA COLI ESCHILĂ ESCORIAŢII ESCULI Ă ESOFAG ESOFAGIA ESOFAGITĂ ESOFAGORAGIE ESOFAGOTOMIE ESTER ESTEZIE ESTEZIOGE ESTRADIOL ESTROGE ESTRO-PROGESTATIVE ESTRU ETALO ARE ETILIC 216 . ERIZIPEL ERMETIC EROZIU E ERUCTAŢIE ERUPŢIE dermită acută provocată de streptococul hemolitic. substanţă glicozidă. fază a ciclului sexual la mamifere în care se produce expulzarea ovulului de către ovar. care se dezvoltă pe mediile obiţinute de cultură. în testicul. care se foloseşte ca febrifug. închide perfect. operaţie de gradare sau verificare a stării unui instrument de măsură. gram negativi. al esofagului.

ramură a geneticii care se ocupă cu studiul posibilităţilor şi factorilor care pot contribui la îmbunătăţirea sau înrăutăţirea caracteristicilor ereditare morfofiziologice şi sufleteşti ale omului. studiul cauzelor bolilor şi al diferiţilor factori care le determină. provoacă starea de euforie. (lat. aparat format dintr-o cutie care se închide ermetic în care se poate ridica temperatura peste 100°C. 1.. (gr. care sunt adaptate la o mare variaţie a salinităţii mediului. trema – orificiu + helmins . senzaţie de bine. ETMOID ETUVĂ EU. os cranial având mai multe orificii.. frecvenţă şi ritm. uneori dă sensul de uşurinţă în. ey + praxis . cutie)..vierme) trematod care parazitează în intestin la carnivore.ETILISM ETIOLOGIE ETOLOGIE sin.. zonele eucromatice cuprind principalele gene. (gr. bine. şi mai multe seturi la poliploizi -3 x la triploizi. două seturi la diploizi – 2 x. în celulele somatice ale euploizilor se poate găsi un singur set de cromozomi la monoploizi –x. care corespunde fie unei ameliorări reale a sănătăţii. ethos – obicei + logos) ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul comportării şi deprinderilor organismelor animale în mediul natural obişnuit de viaţă. 2. fie unei iluzii. care generează. 4 x la tetraploizi. ey) particulă aşezată la începutul unui cuvânt compus. EUCARIOTE EUCRAZIE EUCROMATI Ă EUFORIE EUFORIZA T EUGE IE EUPARIFIUM EUPEPTIC EUPIC OZĂ EUPLOIDIE EUP EE EUPRAXIE EURIHALI E EURIHELMI TS 217 . substanţe care pot favoriza digestia.acţiune) facultatea de a coordona şi grada mişcările cu scopul urmărit. organisme care au nucleu bine conturat şi delimitat faţă de citoplasmă. care parazitează la carnasierele domestice şi sălbatice. stuba – ladă. (gr. (gr. drept. termen utilizat de medicii antichităţii şi care însemna un amestec corect între diferite umori ale organismului din care rezultă starea de bună sănătate. stare de fericire. de beatitudine. de încredere în sine. respiraţie normală ca amplitudine. (gr. eyrys – lat. care are semnificaţia de bun. substanţă cromozomală care se colorează normal şi care trece printr-un ciclu regulat de spiralizare şi despiralizare în timpul diviziunii celulare. alcoolism. noţiune care indică un cariotip format dintr-un număr de cromozomi ce reprezintă exact multiplul numărului de bază sau numărului monoploid (simbolizat X) de cromozomi. uşor.. colorarea şi spiralizarea normală a unor cromozomi sau segmente de cromozomi. clasa Trematoda. destinat sterilizării a diferite materiale. ey + paryphes – împins în afară) parazit din familia Echinostomatidae. sau amplificarea unei funcţii.

. eyrys + xenos . (gr. (gr.gazdă) parazit care are ca gazdă un grup zoologic foarte vast. systole – care se strânge) activitate cardiacă normală. din paleozoic. origine etc. eliminare a conţinutului unui organ sau a unei formaţii patologice.EURIPTERIDE ordin de artropode marine care cuprinde numai forme fosile.moarte) modalitate de-a produce moartea fără suferinţă. (gr. al cărui organism se dezvoltă armonios. trematod cu ventuză mare care parazitează în canalele pancreatice sau biliare şi duoden la om şi rumegătoare. ectoparaziţi hematofagi care sunt adaptaţi pentru gazde din specii diferite (gr.nutrit) individ bine şi corect alimentat. particulă care dă sensul de întărire a înţelesului pentru afară.naştere) naştere normală. secţionarea şi scoaterea din organism a unei porţiuni de ţesut sau organ pe cale chirurgicală. (lat. puls cu ritm regulat. polifagi. (gr. apare cu un caracter eruptiv în cursul unora din bolile infecţioase sau dermatologice. modificare de culoare şi aspect a pielii. scoaterea globului ocular din orbită.viscere) scoaterea organelor din cavitatea abdominală şi toracică după moartea animalului.. dezvoltarea treptată a organismelor în cursul generaţiilor succesive. ey + tokos .aspru) intensificare. EURITMIE EURITREMA EURITROF EURIXE EUSISTOLIE EUSTRO GILUS EUTA ASIE EUTIROIDIE EUTOCIE EUTROFIE EVACUARE EVE TRAŢIE EVISCERAŢIE EVULSIE EVOLUŢIE EX . lipsă. e + viscera . ey + tanathos . (gr. ey – bun. eyrys + trophein – a mânca). ey + strog-gylos . (gr. unele de dimensiuni mari.smulgere) operaţie prin care se scoate o porţiune din organism prin smulgere. eyrys + trema – orificiu). (gr. capacitatea ţesuturilor vii de a răspunde la diferiţi stimuli prin reacţii specifice. uşoară. ieşirea organelor din cavitatea abdominală printr-o plagă accidentală sau operatorie a pereţilor cavităţii. stare de funcţionare normală a tiroidei. până la 1. în care se încorporeză una sau mai multe substanţe active. (gr. ex – întărire + acerbus . (lat. ey + trophe .rotunjit) nematod din familia Dioctophymoidea care se găseşte în tubul digestiv la gâscă şi raţă. substanţă farmacologic inactivă. prin acumularea variaţiilor ereditare folositoare datorită selecţiei naturale. mai multe specii de animale. evulsio . pentru a deveni consumabile şi manipulabile. terminare. sin.80 m lungime. care au înfăţişare de scorpion. EXACERBARE EXA TEM EXCIPIE T EXCITABILITATE EXCIZIE 218 .

poliedrice. sfârşitul unei boli. alcătuit din unul sau mai multe straturi de celule mari. după căderea perilor sugători dă naştere zonei aspre. în vederea stabilirii diagnosticului. 1. tumoră osoasă care apare la suprafaţa unui os. a unor părţi necrozate. EXFOLIERE EXOFTALMIE EXOGE EXOMFALOCEL EXOPEPTIDAZĂ EXOSCHELET EXOSEROZĂ EXOSMOZĂ EXOSTOZĂ EXOTOXI E EXPECTAŢIE EXPECTORAŢIE EXPERTIZĂ EXPLORARE 219 . moartea individului. ectopie cardiacă în afara cutiei toracice. ex + osmos – acţiunea de a străbate) trecerea unei substanţe prin membrana osmotică din interior spre exterior. situat în rădăcină sub rizodermă.EXCORIAŢIE EXCRESCE ŢĂ EXCREŢIE EXEREZĂ EXFOLIAŢIE EXI Ă EXITUS EXOCARDIE EXOCARP EXOCRI EXODERM jupuire uşoară a pielii. (lat. caracterul produşilor de secreţie externă a unor glande de a fi eliminaţi prin intermediul unuia sau mai multor canale excretorii. obişnuit. (lat. sin. ablaţia unei părţi inutile sau vătămătoare din organism. sin. fenomen prin care sunt eliminate anumite produse. este prezent la unele artropode. descuamaţie. strat specializat. clinică sau de laborator.ombilic) hernie ombilicală sistem enzimatic care catalizează hidroliza extracelulară a peptidelor.otravă) substanţe de natură proteică cu acţiune dăunătoare eliminate în mediu de unii microbi. expectare . extern. eliminarea produşilor de secreţie din aparatul respirator. 2. ex + omphalos . propulsia în afară a globului ocular. care provine sau acţionează din afară. exo + serum . membrana externă a grăunciorului de polen. stratul extern al pericarpului. (gr. formaţiune delimitată situată la o anumită suprafaţă care a rezultat din proliferarea accentuată a unui ţesut. intervenţie chirurgicală exploratorie. este prevăzută cu sclupturi caracteristice. care pot fi utilizate în identificarea speciilor.ser) afecţiune cutanată caracterizată prin multiple vezicule care se sparg şi lasă să se scurgă la exterior o mare cantitate de serozitate (gr. exo + toxos . examen făcut de persoane competente. eliminarea sub formă de lamele a straturilor superficiale ale pielii. cercetare amănunţită. structură rigidă. fie din organism. (lat.aşteptare) atitudinea de aşteptare a medicului pentru a observa evoluţia unei boli pentru stabilirea diagnosticului şi instituirea tratamentului. sub formă de lamele. cu rol de schelet în afara corpului sau situată în tegument. sin. suberificate. fie din unele glande. broasca ţestoasă). eliminarea. moluşte (scoica) şi vertebrate (unii peşti. cu experienţă privind o problemă. os mort.

care exprimă uşor sentimentele şi gândurile sale şi care se adaptează bine mediului ambiant. care detectează stimuli din afara organismului. receptori situaţi în organele de simţ. dă importanţă mai ales lumii exterioare. spre o amplitudine mai mică decât contracţia normală. care este caracterizat prin proliferarea sau producerea abundentă. la om şi animalele superioare. sin. în obstetrică. individ care. depinde de genotip şi de condiţiile de mediu. în care îşi găseşte plăcerile. extra + gr. preparat medicamentos obţinut prin menţinerea de produşi vegetali sau animali într-un lichid care apoi este supus evaporării obţinându-se astfel concentraţia dorită. ca urmare a creşterii presiunii sanguine în vasele mici şi capilare. systole – care se strânge) contracţie suplimentară de origine ectopică a cordului înaintea sistoliei care produce modificarea ritmului. chemoreceptori şi receptori de contact. de scoatere pe cale chirurgicală a unui organ bolnav. preparat sau administrat fără amânare. EXPULZIE EXSICOZĂ EXSUDAT EXTEMPORA EU EXTEROCEPTOR EXTIRPARE EXTRACT EXTRA UCLEAR EXTRASISTOLĂ EXTRAVAZARE EXTRI SEC EXTROVERTIT EXUBERA T EXULCERAŢIE EZERI Ă 220 . eliminarea fătului sau a placentei din cavitatea uterină. fenomen de trecere a serului sau limfei din vasele sanguine şi limfatice în ţesuturile înconjuråtoare. în citoplasmă. excesivă. lichid extravazat într-un focar inflamator sau cavitate. după modul de recepţionare a excitaţiilor. tipul sau gradul de manifestare fenotipică a unei caracteristici controlată de o genă. care provine din exterior sau din altă nregiune a organismului. calus exuberant. după Jung. care este localizat în afara nucleului. (lat. exteroceptorii pot fi: telereceptori.EXPRESIVITATE gradul în care o genă produce un efect fenotipic. alcaloid cu nucleu indolic izolat din Physostigma venenosum. a unei tumori etc. deshidratare. în patologie. acţiunea de înlăturare. cu eroziune. fiziostigmină. sin. ex.

nume de ansamblu pentru unele substanţe de natură foarte diferită. devine patologică la unii mitomani. induraţia cristalinului. sin. expresie) expresia sau aspectul feţei. uneori credibile. vitamina C. consecinţa este acumularea de glicolipide în celulele endoteliale şi dezvoltarea de angiokeratoame cutanate în partea inferioară a corpului. fie chiar prin limfokine capabile de a modifica profund macrofagele. creator) termen utilizat pentru a desemna o cauză a unui proces sau care contribuie la realizarea unui efect (ex. autor. grade Fahrenheit. cauzată de o tulburare a metabolismului glicofosfolipidelor prin deficit al enzimei α-galactozidaza. factor – cel ce face. tumorale benigne.). ereditari. maladie ereditară proprie bărbatului. (lat. frecvenţă respiratorie. (lat. în anatomie se mai foloseşte şi ca sinonim pentru suprafaţă. figură. vasculare sau fibromatoase ale pielii. ochiului şi sistemului nervos central. 2. abr.F F ° simbol chimic pentru fluor abr. nume generic pentru un grup de afecţiuni care au drept caracter comun prezenţa de malformaţii mici. 1. substanţă produsă de macrofage şi monocite atunci când acestea sunt FACTOR DE ACTIVARE LIMFOCITARĂ stimulate. de mediu etc. 221 . fie de diferiţi agenţi dotaţi cu posibilităţi de activare directă a macrofagelor.aprindere) inflamaţia capsulei cristalinului. vitamina K. pe radiografie este adesea confundat cu un fragment osos sau un corp străin. descris în unele afecţiuni abdominale grave. (gr. fabulaţia este frecventă şi normală la copilul mic. factori de coagulare. os sesamoid situat în grosimea muşchiului extern al gambei. facies cu trăsături contractate. mucoaselor. facies – faţă. istorisiri imaginare. phakos – lentilă + (h)ymen – membrană + itis . ramolisment al cristalinului. F f FABELLA FABRY (MALADIA) FABULAŢIE FACIES FACIES TEROS FACOHIME ITĂ FACOMALACIE FACOMATOZĂ FACOSCLEROZĂ FACTOR FACTOR A TIHEMORAGIC FACTOR A TISCORBUTIC sin. ca fiind reale. cu efecte fiziologice sau/şi biochimice bine definte a căror compoziţie chimică nu este întodeauna uşor de identificat.

falx-cis . celulă dotată cu proprietatea de a integra (înghiţi) bacterii sau alte proteine FAGOCIT străine. după amputarea unuia din degetele mari. micile segmente osoase care alcătuiesc degetele. fiecare din cele două conducte. existenţa acestui factor a fost demonstrată la om. este transportat spre uter. care se referă la fagocit sau fagocitoză. cu excepţia degetului mere care are două falange. DE PROLACTI Ă sin. FAGIE mănâncă. excizia unei falange. prezente în serul bolnavilor care suferă de poliartrită reumatoidă. acid nicotinic sau nicotinamida. FALA GE FALA GECTOMIE FALA GETĂ FALA GIZARE FALA GO-FALA GIA FALCIFORM FALLOPE (TROMPA) 222 .seceră) având forma unei secere. cu rol în mecanismul complex al coagulării sângelui. drept şi stâng. dar pentru mulţi aceasta ar desemna accelerina. falanga ditală sau unghială. acest factor este capabil să inducă proliferarea limfocitelor T şi B şi această acţiune este destul de importantă pentru ca un anticorp care acţionează contra acestei limfokine să inhibe pur şi simplu reacţia imună în cultură de limfocite mixte.FACTOR DE ACTIVARE factor capabil de a aglomera plachetele sanguine şi a elibera conţinutul acestora. unde va fi digerată. (gr. autoanticorpi care acţionează asemănător imunoglobulinelor IgG. se cunosc 12 factori numerotaţi cu cifre romane de la I la XIII (cifra patru nu este atribuită. emise de celulă. ovulul matur. fiecare deget este format din trei falange. prin trompa Fallope. globulină sanguină care accelerează formarea de trombină şi tromboplastină). obsesie de) foame exagerată şi tendinţa bolnăvicioasă de a ingera în permanenţă hrana. se eliberează primul metacarpian în scopul mobilizării sale pentru înlocuirea policelui în mişcările de apucare. FACTORUL PP (gr. care se întind spre ovare unde formează pavilionul trompei... FAGOCITAR proces în care unele organisme unicelulare şi unele celule înglobează şi FAGOCITOZĂ digeră corpusculi străini. cel care . FAGOMA IE (gr. iepure şi porc. tehnică chirurgicală prin care. phagein – a mânca) sufix ce are ca înţelesul: mâncător. se realizează cu ajutorul unor expansiuni citoplasmice mobile. (gr. care se referă la două falange contigue ale unui deget. factor secretat de hipotalamus şi care asigură limitarea activităţii secreţiei de FACTOR I HIBITOR prolactină hipofizară. încovoiat. phagedaina – foame devorantă) termen utilizat în dermatologie pentru FAGEDE IC definirea ulcerelor cu tendinţă de a se adânci şi extinde pe suprafaţa cutanată. phagein + mania – nebunie. care înconjoară partea absorbită într-o vacuolă. limfokină descrisă sub numele de mitogenic factor produsă de o subclasă de FACTOR MITOGE IC limfocite T. ale uterului. posedând FACTOR REUMATOID o structură similară imunogloulinelor IgM. când sunt stimulate de un antigen. detaşat de ovar şi captat de pavilion. PLACHETARĂ FACTOR DE COAGULARE fiecare din factorii prezenţi în sânge sau ţesuturi.

membrele pelvine la care apare morva cutanată. morvă cutanată. producţii ale imaginaţiei sau viselor. gestaţie imaginară. dextropoziţia originii aortei.aparent) formaţiuni epidermice: unghii. ablaţia unei părţi din faringe. phanon – drapel mic) pliu al pielii în partea inferioară a gâtului întâlnită la taurine. comunicare TETRALOGIA) interventriculară înaltă şi hipertrofia ventriculară dreaptă. se spune despre plantele ale căror organe de reproducere sunt aparente în floare. pene. fente – deschizătură mică) în anatomie sau embriologie. organ musculo-cartilaginos şi cavitar. 4. biologice etc referitoare la medicamente şi la prepararea lor. ştiinţă care cuprinde date chimice. phaneros . examen vizual al cavităţii faringiene cu ajutorul unui apăsător de limbă şi al unui dispozitiv luminos. FALSĂ GESTAŢIE FALS-POZITIV FALUS FA ERE FA EROGAME FA O FA TASME FA TĂ FARAD FARCI avort spontan. farcio-ire – a îndesa. pe piele identificându-se butonii morvoşi. locaţie unde sunt preparate şi vândute medicamentele. la încruşirarea căilor respiratorii cu cele digestive. situat în partea superioară a esofagului. cea mai frecventă malformaţie cardiacă congenitală cianogenă care comportă stenoza pulmonară. FALLOT (TETRADA.FALLOT (PE TALOGIA) cardiopatie congenitală care cuprinde malformaţiile anatomice ale unei tetrade Fallot la care se adaugă o a cincea anomalie. (gr. trusă portativă de medicamente pentru prim ajutor. FARI GE FARI GECTOMIE FARI GISM FARI GITĂ FARI GOEPIGLOTIC FARI GOPARALIZIE FARI GOSCOPIE FARI GOTOMIE FARI X FARMACIE FARMACIST 223 . phallos . conduct musculo-membranos care asigură comunicarea între cavitatea bucală şi esofag pe de o parte şi cu fosele nazale şi laringele pe de altă parte. organul mascul de copulaţie. 2. păr. (fr. titularul unei diplome în farmacie. care se referă la faringe şi epiglotă. spaţiu alungit între două sau mai multe elemente anatomice.penis). reacţie care este pozitivă la un pacient care de fapt are o reacţie negativă. cu diverse aspecte anatomoclinice. unitatea de capacitate electrică în sistemul internaţional. care sunt tumefiate şi au aspectul de îndesat. (lat. a umplea) sin. contracţia spasmodică a muşchilor faringieni. (fr. fizice. inflamaţia mucoasei faringiene. 1. (gr. paralizia muşchilor faringieni. incizia unui perete faringian. comunicarea interauriculară. 3.

partea laterală. uneori şi fizică. clasa Trematoda. fastigium – culme. a aponevrozei superficiale a coapsei. pharmacon + logos – studiu.FARMACOCI ETICĂ (gr. structurii. proprietăţi fizico . diminutiv din fascis – legătură.forţă) studiul activităţii medicamentelor asupra organismului (pharmacon + gnosis . pharmacon + dynamis . legal şi obligatoriu în toate farmaciile unei ţări. clasa Trematoda. precum şi a utilizării lor în tratamentul diferitelor afecţiuni. membrană conjunctivă fibroasă constituită din unirea aponevrozelor care îmbracă muşchii superficiali sau membrana fibroasă care cloazonează planurile musculare. mergând de la creasta iliacă până la tibie. ansamblu de structuri de formă alungită. cal. având gazdă intermediară un melc (Galba truncatula). mănunchi) parazit al căilor hepatice din familia Fasciolidae.mişcare) studiul traseului parcurs de un medicament în organism. a face) formularul oficial. ştiinţa care se ocupă cu studiul medicamentelor sub aspectul originii. pharmacon + poiein – a pregăti. consecutivă utilizării mai mult sau mai puţin îndelungate a unui medicament. (lat. FARMACODEPE DE ŢĂ FARMACODI AMIE FARMACOG OZIE FARMACOLOGIE FARMACOLOGIE CLI ICĂ FARMACOLOGIE MOLECULARĂ FARMACOMA IE FARMACOPEE FASCEITĂ FASCIE FASCIA LATA FASCIA SUPERFICIALIS FASCICUL FASCICULAŢIE FASCIOLA FASCIOLOPSYS FASTIDIC FASTIGIUM FATAL 224 . care conţine descrierea medicamentelor utilizate curent în medicină.chimice. intensitatea maximă a unui simptom. caracterizată prin dificultatea de a se lipsi de medicamentul în cauză. dispuse paralel. (lat. care provoacă dezgust. ştiinţa medicamentului cu privire în special asupra relaţiei între moleculele active şi receptorii celulari. care se termină prin deces. vârf) punctul cel mai ridicat în cursul unei febre. porc. fastidium . vorbire). conservare). (gr. cineticii şi acţiunii acestora în organism. (gr. mai groasă. studiul cantitativ al resorbţiei. stare psihică. (lat. tendinţa de a lua medicamente fără motivaţie. inflamaţia uneia sau a mai multor aponevroze. pharmacon + kinesis . membrană fibroasă sau fibrocelulară care limitează în profunzime paniculul adipos subcutanat.întâlnit la rumegătoare. snop. distribuţiei în diferite organe şi eliminării unui medicament şi a metaboliţilor săi. care se parazitează în intestinul subţire la om. contracţie fasciculară.cunoaştere) studiul şi cunoaşterea medicamentelor (origine. preparare. parazit din familia Fasciolidae.dezgust) aversiune faţă de. studiul efectelor medicamentului asupra bolnavului. (gr.

punerea în contact. fuzionează cu acesta pentru a constitui oul care va da naştere unui nou individ. febră) sindrom caracterizat prin ridicarea temperaturii corpului. febră de lapte.FATIGAŢIE FAU Ă FAVUS FAZĂ LUTEALĂ FAZĂ LUTEI ICĂ FEBRĂ (lat. tulburări digestive şi stare generală de lâncezeală şi toropeală. conexiune + back – spate. caracterizat prin febră. aptitudinea de reproducere care depinde de formarea de spermatozoizi de către organele genitale masculine şi a ovulelor de către organele genitale femele. dar folosit şi în tehnică şi biologie pentru a desemna un principiu a unui sistem care se autoreglează. febris – tremurare. în prezenţa glucidelor. pneumonia legionarilor. termen luat din cibernetică. 1. mare şi imobil. faex-cis – fecale + gr. astfel denumite din pricina evoluţiei lor marcate prin accese febrile care se repetă după perioade de remisiune totală. pătrunde în gametul femel (ovulul). autoreglarea se realizează prin retroinhibiţie când răspunsul la un stimul se întoarce şi influenţează stimulul însuşi pentru menţinerea integrităţii şi echilibrul sistemului . accelerarea pulsului şi respiraţiei. fază a ciclului menstrual.. în vitro a spermatozoizilor cu unul sau mai multe ovule. de materii fecale. fatigatio . (lat. nosologic diferenţiate cu diferite denumiri (ex. care este asemănător materiilor fecale. fază a ciclului mestrual. care se referă la excremente. invers) conexiune inversă. apariţia anormală a caracterelor somatice şi psihice specifice sexului feminin la bărbaţi. totalitatea animalelor dintr-un areal. soluţie alcalină de hidroxid cupric care. care este dotat cu fecunditate.oboseală) starea de oboseală accentuată. (lat. provocată de Trichophyton. boală infecţioasă epidemică manifestată prin febră mare. acumulată în intestinul gros. în biologie. 2. dermatomicoză a pielii capului. mic şi mobil. simulând o tumoră. în mediu nutritiv. faunus – divinitate romană descriind un animal). (lat. (eng. boală infecţioasă care apare la lăuze datorită pătrunderii în uter a unor microbi. stadiu de reproducere sexuală în cursul căreia gametul masculin. feed – încărcare.asemănător) masă dură. afecţiuni. dezvoltă o culoare roşie datorată formării oxidului de cupru. febră aftoasă. sin. FEBRĂ DE PO TIAC FEBRĂ RECURE TĂ FEBRĂ PUERPERALĂ FEBRĂ TIFOIDĂ FEBRIL FECAL FECALOID FECALOM FECU D FECU DARE FECU DARE I VITRO FECU DITATE FEED-BACK FEHLI G FEMI IZARE 225 . se întâlneşte în unele tumori testiculare şi corticosuprarenale. eidos . grup de maladii infecţioase produse de Borrelia spp. febră tifoidă etc). la cald.

2. sin. care se referă la făt şi mamă. cauzate de factori ereditari şi într-o oarecare măsură de influenţa exercitată de mediul ambiant. proteină care conţine fier şi care constituie rezerva şi depozitul de fier din splină. desuet pentru enzimă. se transmite recesiv şi se caracterizează prin eliminarea urinară de acid fenilpiruvic şi alţi derivaţi intermediari. termen perimat. produsul concepţiei unui mamifer. respingător. 1. cu localizare mai ales în medulo-suprarenală. foetus. care este provocat de lipsa fierului. pentru desemnarea (incorectă) a microorganismelor care provoacă fermentaţii. FE OFTALEI Ă FE OL FE OTIP FEOCROMOCITOMECTOMIE FEOCTROMOCITOM FERESTRUIRE FERIC FERIPRIV FERITI Ă FERME T FERMI (VACCI ) FEROPEXIE FEROS FETID FETIŞISM FETOMATER FETOPATIE FETOPELVI FETUS FIBRĂ 226 .FEMUR FEMURAL FEMUROPATELAR FE ACETI Ă FE ILALA I Ă FE ILCETO URIE os lung care constituie singur scheletul coapsei. se spune despre un compus în care fierul este bivalent. antinevralgic şi sedativ. tip de vaccin antirabic. tumoare a ţesutului cromafin. ansamblu de caractere observabile. deviaţie sexuală în care apariţia şi satisfacerea dorinţelor sexuale sunt condiţionate de vederea sau contactul cu unele obiecte. phaino – a străluci) sin. cu miros greu. formarea unei deschizături în pretele unei cavităţi organice. violetă în soluţie alcalină. sin. structură elementară vegetală sau animală cu aspect filamentos. (gr. fixarea sau retenţia fierului. ale unui individ. tulburare ereditară a metabolismului fenilalaninei datorită lipsei fenilalaninhidroxilazei. aparente. aminoacid constituient al proteinelor animale şi vegetale în cantităţi variabile. substanţă chimică utilizată ca indicator de pH. medicament antipiretic. rămâne incoloră în mediu acid. faza de dezvoltare intrauterină care urmează celei de embrion şi durează până în momentul naşterii. acid carbolic. excizia tumorii responsabile de sindromul feocromocitomic. care se referă la făt şi bazinul mamei. care se referă la femur şi rotulă. care se referă la fier şi în special la compuţii fierului trivalent. care se referă la femur şi coapsă. ficat şi măduvă osoasă. afecţiune care survine după a 3-a lună de viaţă intrauterină. indispensabil alimentaţiei. luat per os.

partea principală a cheagului sanguin. metal clast în categoria oligoelementelor. FIBROZĂ FIBROZITĂ FIBULĂ FICAT F. nematodae. examen endoscopic realizat prin intermediul unei sonde suple. cu dungi. fibra + omos + osis) afecţiunea caracterizată prin fibroame multiple. bine vascularizată. (lat. alcătuită din fibrocite tipice şi numeroase fibre conjunctive. gen de viermi paraziţi din familia Filariide. 1. fibroză difuză a pulmonului. fosa iliacă dreaptă. în formă de fir lung şi subţire. perceput la palpare ca un fir. formată din histocite şi celule asemănătoare acestora.. dispuse în spirale sau spiţe de roată. săbatic) tumoare formată din ţesut muscular striat. metastazantă. numele latin al peroneului. cea mai voluminoasă glandă şi organ. folosit mai des în literatura engleză şi germană. tumoră benignă necapsulată.D.. (se spune despre) un puls slab. dezvoltare exagerată a ţesutului conjunctiv sărac în celule şi bogat în fibre colagene. iubitor de. particulă care desemnează atracţie.. inflamarea dureroasă a ţesutului fibros. cu o greutate medie la om de 1500g. care secretă bila şi asigură un număr mare de funcţii biochimice indispensabile vieţii. (fr. utilizat fie ca prefix filo. 2. myos-muşchi + omos-necopt. recidivantă. fibrinogene) proteină din plasma sângelui. proprietatea organismului de a lupta contra infecţiilor prin mijloace specifice (fagocitoză. anticorpi etc). fibra + gr. celulă conjunctivă derivată direct din celula mezenchimală primordială. rhabdos-striat.. proteină insolubilă.. filie. formată din proliferarea anarhică a ţesutului fibros. clasa ematoda.FIBRILAŢIE FIBRI Ă FIBROADE OM FIBROBLAST FIBRI OGE FIBROM FIBRORABDOMIOM FIBROMATOZĂ FIBROSARCOM FIBROSCOPIE FIBROTORAX FIBROXA TOM stare caracterizată prin contracţii fine şi rapide ale unui grup de fibre musculare. denumire generică dată unor îmbolnăviri prin viermii paraziţi din familia Filariidae. prietenie. ca şi adjectivul fibular. înclinaţie. de culoare roşie-brună. din fibre de sticlă şi prevăzută cu un dispozitiv de luminare şi de amplificare a imaginii. FIER . FIL FILARII FILARIOZĂ FILAXIE FILIFORM 227 . rezultată din transformarea fibrinogenului sub acţiunea trombinei. fie ca sufix. de obicei consecutivă unei tuberculoze fibrozante stabilizate. care se transformă în fibrină tumoare benignă a ţesutului conjunctiv. (lat. tumoră de obicei de malignitate crescută. dură şi încapsulată. abr. producătoare de colagen. fil. tumoare benignă glandulară caracterizată prin hiperplazia epiteliului şi a stromei.I.

3. organism unicelular prevăzut cu unul sau mai mulţi flageli. evidenţierea dimensiunilor. fecundare in vitro şi transfer de embrioni. FIZIOLOGIE FIZIOLOGIC FIZIOPATOLOGIE FIZIOTERAPIE FLAGEL FLAGELAT FLA C 228 . disciplină care studiază funcţiile şi proprietăţile organelor şi ţesuturilor din organismele vii.FILOGE EZĂ FILTRABIL FILTRARE formarea şi dezvoltarea de linii animale şi vegetale în decursul timpurilor. fiecare din părţile laterale ale trunchiului cuprinse între hipocondru şi fosa iliacă corespunzătoare. (lat. crăpătură (îngustă). aspectelor şi rapoartelor unui traiect fistulos cu ajutorul razelor Röentgen. (gr. FIMBRIARIA FIMOZĂ FI STERER (OPERAŢIA) F. cu emisie de neutroni şi raze gamma şi eliberarea unei cantităţi considerabile de energie. cărora le permite deplasarea. ruptura nucleului unui atom greu. sin.T. procedeu de separare care constă în trecerea unei suspensii de germeni printr-un perete poros sau prin straturi de celuloză cu pori fini. uneşte un organ intern cu exteriorul. cu mijloace specifice. physis + pathos + logos) studiul funcţiilor organismelor în caz de boală şi al mecanismelor producerii diferitelor boli. fissura. fimbria – fibră. gastrectomie parţială. prezentă în cereale. physis + therapeia . împiedicându-se astfel degajarea glandului. îngustarea mai mult sau mai puţin marcantă a inelului cutanat care formează orificiul prepuţial. discurs). aerul. canal supurativ accidental rămas în urma închiderii unui abces. referitor la fiziologie.plantă) sarea de calciu şi magneziu a acidului fitic sau inozitolhexafosforic. uneori accidentală.S. abr. (gr. FISIU E UCLEARĂ FISTULĂ FISTULOGRAFIE FISURĂ FITI Ă FITOTERAPIE F. phyton . plesnitură. physis . separarea materiilor solide dintr-un lichid în care se află în suspensie.tratament) utilizarea în scop terapeutic. capabili să reţină microorganisme de un anumit diametru. de o parte şi de alta a regiunii ombilicale.natură + logos – studiu. cel mai des congenitală. filament protoplasmatic mobil. care poate traversa un filtru. tratamentul cu plante. 1. sub influenţa fitazei este descompusă.I.I. prezent al unele microorganisme şi la spermatozoizi. a unor agenţi fizici naturali ca apa.V. canal făcut pe cale chirurgicală. în bacteriologie. (gr. franjuri) cestod din familia Hymenolepididae care parazitează în intestin la palmipede. astfel calciul şi magneziul putând fi absorbite în organism. aţă. fosa iliacă stângă. (gr.E. ulceraţie adâncă în ţesuturi. 2. 2. lipsa fitazei duce la rahitism. abr. lumina. 1. electricitatea etc).

vizualizarea radiologică a venelor prin opacifierea cu substanţe de contrast. denumire a particulelor vizibile rezultate prin separarea fazei disperse a unei suspensii coloidale. aglomerare de particule. sunt unite în flocoane. afecţiune caracterizată prin întărirea şi rigidizarea elasticităţii pereţilor venelor. apare frecvent după arsuri. sin. roşu-aprins sau după unele leziuni cutanate burjonate şi roşii. dilataţie venoasă. poate transmite unele boli la om (kala-azar. situat pe faţa anterioară a cerebelului. mişcare prin care un membru. concreţie calcară formată într-o venă. mic nodul al corneei sau conjunctivei. substanţă care creşte tonusul pereţilor venoşi. sin. mic globul par şi simetric. care este în flexie. bulă. febra Pappataci etc). totalitatea organismelor vegetale dintr-o anumită regiune sau perioadă geologică. cel mai des ca urmare a calcificării unui cheag. în suspensie într-un lichid. constituie cel mai ades locul de plecare al unei embolii. proces prin care particule foarte fine. cu conţinut serocitrin sau serohemoragic. prezintă o tendinţă invadantă. se spune despre un muşchi a cărui acţiune produce flexie. inflamaţie a peretelui venos determinată de agenţii septici sau toxici. desuet pentru inflamator. insectă hematofagă nocturnă care atacă omul şi mamiferele. 2. arşiţă) inflamaţie. care poate produce o inflamaţie. phlegma – ardere.FLAPPI G TREMOR FLATULE ŢĂ FLEBITĂ FLEBECTAZIE FLEBOGRAFIE FLEBOLIT FLEBOSCLEROZĂ FLEBOTOMIE FLEBOTOMUS FLEBOTO IC FLEBOTROMBOZĂ desemnează o tremurătură foarte amplă a membrelor superioare observată în unele stări comatoase. 1. (gr. 1. rezultat al procesului de floculare. 2. deschiderea peretelui venos pentru a provoca scurgerea sângelui în scop terapeutic. veziculă situată la nivelul pielii. se spune despre un ten colorat. mortificând ţesuturile respective. un segment de membru sau o parte a corpului fac un unchi ascuţit cu segmentul vecin. FLECTAT FLEGMAZIE FLEGMO FLEXIE FLEXOR FLICTE Ă FLOCOA E FLOCULARE FLOCULUS FLOGISTIC FLOGOGE FLORĂ FLORID 229 . fără alterare inflamatorie apreciabilă a pereţilor. inflamaţie supurativă care se dezvoltă în ţesutul conjunctiv lax. acumulare excesivă de gaz în stomac şi intestine şi eliminarea lor prin orificiul anal. tromboză venoasă printr-un cheag puţin aderent.

intoxicarea cu fluor sau derivaţii săi. cel de-al treilea compartiment dintre compartimentele gastrice ale rumegătoarelor având partea internă sub formă de numeroase foi. este toxic. glucocorticoid de sinteză mai puternic decât hidrocortizonul folosit sub formă de pomadă pentru proprietăţile sale antiinflamatorii şi antialergice. undă). focar infecţios). senzaţia de val care se percepe la palpaţie în contact cu o pungă în care este un lichid. care are frică. caracterizată prin mici pustule (băşicuţe) pline cu puroi localizate în jurul unui fir de păr. sin. acte sau situaţii. sediul principal al unei maladii sau leziuni. coroziv şi periculos pentru orice ţesut viu. obsedantă. termen generic pentru structuri anatomice în formă de foaie. înveliş conjunctiv al rădăcinii părului. vibraţie sau pulsaţie rapidă. corp simplu care formează un gaz gălbui cu miros iritant. când cu cealată mână se apasă pe pereţii pungii (în colecţiile purulente subcutanate. adaos de fluor (sub formă de fluoruri) în apă pentru prevenirea cariilor dentare. . abr. provocată de germeni microbieni sau paraziţi micotici. punct servind la definirea proprietăţiilor unui sistem optic. esteronă. 2. care se referă la un focar (centru de focalizare al unei lentile optice.FLUCTUAŢIE 1.O. 1. sin. 2. corp lichid sau gazos care-şi schimbă forma sub acţiunea unei forţe foarte mici. hematoame subcutanate). roşeată cutanată pasageră provocată de o vasodilataţie. fund de ochi. omas. fiinţe. dispersie. curgere a unei cantităţi vectoriale într-o anumită arie. FLUOR FLUORARE FLUOROZĂ FLUDROCORTIZO FLUID FLUSH FLUTTER FLUX F. sin. gonadotropina A. în statistică. FOB FOBIE FOCAL FOCAR FOCOMELIE FOGARTHY (CATETERUL) sondă suplă cu balonaş utilizată pentru extracţia cheagurilor sau trombusurilor vasculare. FOLIUM FOLICULOSTIMULI Ă 230 . unitate structurală histologică (folicul limfoid). faţă de unele obiecte. contracţia muşchiului cardiac cu frecvenţa de 200-350 bătăi/min. abatere faţă de o anumită medie. fluctus – val. boală de piele. (lat. FOIOS FOLICUL FOLICULI Ă FOLICULITĂ sin. monstruozitate caracterizată prin lipirea falangelor sau a părţilor excentrice pe corp. frică iraţională. rezultată şi luată în considerare la măsurătorile unor valori biologice 2.. sufix de origine grecă cu înţelesul de teamă. sin. 1..

forum . care conţine un fosfat. care se referă la fonaţie. zonă neosificată la locurile de unire a suturilor oaselor craniene la făt. folosit pentru extragerea fătului. sub cavitatea craniană şi intern faţă de cavităţile orbitale. instrument compus din două braţe articulate uşor demontabile cu capete în formă de lingură ferestruite. cele două cavităţi ale feţei separate printr-un sept median subţire. lichid incolor cu miros înţepător. sugar. prevăzut de legile statului. situate deasupra cavităţii bucale. sin. sare sau ester al acidul fosforic cu rol în diferite procese metabolice. circular format din conjunctivă care porneşte de pe faţa posterioară a pleoapelor pe faţa interioară a globului ocular. manevră hemostatică provizorie care constă în a aplica pe un vas lezat o pensă care comprimă. amestec de aldehidă formică şi alcool metilic. nounăscut.piaţă) care este legal. cavitate de mică dimensiune sau uşoară depresiune asupra feţei unui os sau a altei structuri anatomice. laringele este organul esenţial. care participă la actul fonaţiei. unitate fiziologică de măsură pentru senzaţia sonoră. şaua turcească. cuvânt latin care înseamnă orificiu (folosit în anatomie). care se referă la limbaj sau la sunete articulate. oficial.FOLICULUL DE GRAAF FO FO ATOR FO ATORIU FO AŢIE FO ETIC FO IATRIE FO OCARDIOGRAFIE FO TA ELĂ FORAJ FORAME FORCEPS FORCIPRESURĂ FORE ZIC FORMOL mică veziculă formând o proeminenţă pe suprafaţa ovarului şi care cuprinde un ovul matur învelit în două tunici. (lat. studiul vorbirii sau al sunetelor articulate. cavitate mai mult sau mai puţin profundă cel mai des osoasă. 2. studiul vocii şi al tulburărilor de fonaţie. manevră chirurgicală cu utilizarea unui trepan: forajul unui os sau organ în scop biopsic sau explorator. FOSETĂ FOSFAT FOSFATAT 231 . FORMULĂ LEUCOCITARĂ numărul de leucocite pe mm3 de sânge cu procentajul diferitelor tipuri. ansamblu de fenomene voluntare care produc vocea şi cuvântul. foarte iritant pentru mucoasele oculară şi nazală. metodă de înregistrare grafică a zgomotelor cardiace cu ajutorul unui fonocardiograf. 1. fiecare din cele două regiuni inferioare ale abdomenului limitate la exterior de osul iliac şi în interior dintr-o linie care uneşte ombilicul cu pubisul. FOR IX FOSĂ ILIACĂ FOSĂ PITUITARĂ FOSĂ FOSELE AZALE fund de sac neregulat.

FRACTURĂ CU EIFORMĂ fractură cu detaşarea unui fragment în formă de colţ. sau în cazul unor tumori cerebrale. phos – lumină. în oftalmologie. provocată de obicei printr-o acţiune bruscă şi violentă. mai mult sau mai puţin dispersate. consecinţa acţiunii unor substanţe fotosensibilizatoare. FOTOSE SIBILIZARE FOTOTAXIE FOTOTERAPIE FOVEA FOWLER (SEGME TUL ) FRACTURA SPIROIDĂ FRACTURA SUBCAPITALĂ fractura femurului sub capul femural. 1. FRACTURA ruperea sau spargerea totală sau parţială a unui os. fractura unui os lung. care apare de obicei în urma unui traumatism prin torsiune. (gr. parte a fizicii care se ocupă cu măsurarea intensităţii luminoase. în limbaj clinic. hipersensibilitate a ochiului la lumină. cu traseu în formă de spirală. depresiune în centrul maculei lutea. asigurată de celule conice retiniene. traumatism etc. conţinutul în fosfataze alcaline sau acide în sânge.FOSFATAZĂ FOSFATAZEMIE FOSFATEMIE FOSFATURIE FOSFE E FOSFOREMIE FOTODERMATOZĂ FOTOFOBIE FOTOCOAGULARE FOTOMETRIE FOTOMETRU FOTO FOTOPICĂ FOTOPSIE enzimă care activează eliberarea acidului fosforic combinat cu o substanţă organică cu care formează esteri. FRACTURĂ COMI UTIVĂ fractură în care există numeroase fragmente osoase. a apărea) senzaţie subiectivă când apar scântei în faţa ochilor. care apare de obicei la nivelul epifizelor. loc) reacţia protoplasmei la lumină. căzături. expunerea pacientului la lumină puternică naturală sau artificială. procedeu de coagulare a unui ţesut cu ajutorul laserului. 232 . scântei şi mănunchiuri luminoase care apar în unele afecţiuni ale retinei şi coroidei. cantitatea de fosfaţi conţinută în sânge. 1. din care cele mai mici poartă numele de eschile. consecutiv unei lovituri. 2. creşterea concentraţiei de fosfor în sânge. dermatoză provocată de expunerea pielii la razele solare. 1. 2. phos + taris – aranjare. percepţia vizuală în lumină vie. în scop terapeutic. eliminarea de fosfaţi prin urină. phaino – a fi vizibil. sin. fie de atracţie. măsurarea acuităţii vizuale cu ajutorul fotometrului. constituie simptom al unor afecţiuni oculare. segmentul Nelson. aparat care serveşte la măsurarea intensităţii luminoase. 2. fosetă. tulburare a vederii constând în perceperea de cercuri irizate. particulă elementară a radiaţiei electromagnetice. fie de respingere. (gr. fovea centralis. licoarea Fowler. creşterea sensibilităţii organismului faţă de radiaţiile spectrului solar.

fractură cu margini dantelate amintind marginile unui timbru poştal. prin care se limitează mişcările unui organ (frâu labial. secţionarea unui frâu (al limbii. 1. al prepuţiului). diafragmatic. 2. termen atribuit unei fracturi care se produce la nivelul unei leziuni osoase preexistente. tendinoasă. la copil. fractură a osului plat la care traiectele de fractură sunt în stea. indiferenţă sau repulsie faţă de raportul sexual la femei. nervul frenic. phren – minte. persoană care prezintă o stare constituţională debilă. FREMISME T FRE AJ FRE ATOR FRE IC FRE OTOMIE FRE OLOGIE FRE ULUM FREO FRIGIDITATE 233 . numărul ciclurilor respiratorii pe minut. ramură motrice profundă a plexului cervical care coboară prin torace până la diafragm căruia îi asigură inervarea motorie. (gr. structură anatomică în formă de repliu. fractură în care părţile moi nu prezintă leziuni care se deschid în afară. vibraţii fine percepute la palpare. termen care denumeşte hipoplazia genitală la o femelă care s-a născut gemenă cu un mascul. fractură care comunică cu exteriorul printr-o breşă în ţesuturile moi. corticala nefiind complet fracturată. cută la nivelul pielii sau a unei mucoase. cu trasarea mai multor travee osoase spongioase. spirit + logos) studiul raportului dintre forma craniului şi dezvoltarea intelectuală. care poate fi de structură mucoasă. sin. care moderează sau inhibă activitatea unor organe sau orice activitate organică în general. mai rar. folosit ca agent frigorigen (de îngheţare). compus organic al fluorului. fractură fără deplasarea fragmentelor. sin. din care este alcătuită marginea unui organ. mai ales despre copiii cu stare generală precară. fractură în care fragmentele osoase rămân cap la cap. sin. spontan sau ca urmare a unui traumatism minim. fremitus. se datorează faptului că gonadele fătului mascul se dezvoltă în viaţa intrauterină mai repede şi astfel influenţează aspectul somatic şi dezvoltarea gonadelor femele la gemenul de sex femel. frâu lingual etc). frâul meniscal al articulaţiei temporo-mandibulare. datorată lipsei orgasmului. fractură metafizară incompletă. formaţiune filamentoasă sau lameliformă multiplă.FRACTURĂ DE OBOSEALĂ FRACTURĂ DESCHISĂ FRACTURĂ Î BULGĂRE DE U T FRACTURĂ Î LEM VERDE FRACTURĂ Î TIMBRU POŞTAL FRACTURĂ Î CHISĂ FRACTURĂ PATOLOGICĂ FRACTURĂ PRI A GRE AJ FRACTURĂ STELARĂ FRAGIL FRÂU FRECVE ŢĂ RESPIRATORIE FREEMARTI ISM fractură care intervine ca urmare a unor traumatisme repetate. se însoţeşte de o reacţie importantă a periostului cu formarea unui calus fibros fuziform. care se întâlneşte mai mult la copii sau ca o complicaţie a decalcifierii la adult. mai des întâlnită la membrele inferioare.

follicle-stimulating hormone. inflamaţia unui cordon spermatic.-substanţă localizată ladezvoltarea ciupercilor. fugitiv. fourbure durere care opreşte copită) congestie neinflamatorie a sin.FRISO FRO TAL senzaţie de frig. care aparţine sau se referă la fundul unui organ cavitar. înveleşte elementele cozii la cal şi se termină la cea de a două vertebră sacrată. roşu de anilină. ansamblşu de efecte morbide provocate de trăsnet. termen desuet pentru tuberculoza pulmonară (fr. caracterul unei stări patologice cu puţine manifestări. în prezenţa calciului stabilizează structura fibrinei. 2. sin.F. deasupra masivului facial. abr. capacitatea rinichiului de a produce urină. phtisiologie) studiul tuberculozei pulmonare. porţiune a durei mater rahidiene care coboară sub măduva spinală. micostatic. unei ulceraţii mucoase. exfolierea celulelor epiteliale sub formă de pelicule asemănătoare tărâţelor. 1. os impar sau median situat în partea anterioară a craniului. în vederea unui examen microscopic. provocator. fructo-furanoză. fugo-are – a fugi) în cuvinte compuse înseamnă: a goni.. în general foarte vascularizată. (lat. care se referă sau care este cauzat de ciuperci. parte a ochiului care poate fi văzută prin mediile sale transparente. ţesutului cheratogen la cabaline şi bovine vegetaţie carnală. limbă şi dinţi în caz că exfolierea epiteliului bucal nu se face normal. ca o rază strălucitoare. preparat întins pe o lamă. cu ajutorul unui oftalmoscop. 1. însoţită de tremurături. (fr. inflamaţia rădăcinii nervoase în traiectul său intrarahidian. FROTIU FRUCTOZĂ FRU TE Î CARE Ă FRUST F.. care produce explozie. care se referă la frunte. trecător. care se dezvoltă pe cercar cu unei plăgi cutanate sau a suprafaţa coada în formă de furcă. ansamblu actelor îndeplinite de o structură organică definită în vederea unui rezultat determinat. rapid ca o strălucire. sin. acţiunea fulgerului asupra corpului uman şi animal. frunte care prezintă pe linia mediană o proeminenţă cauzată de sutura osoasă mediofrontală. exploziv. abr. violent. factorul XIII al coagulării. formează fruntea şi plafonul orbitelor.S. cetohexoză existentă în vegetale. manifestată de obicei înainte sau în timpul febrei. colorant utilizat în bateriologie şi histologie. FTIRIAZĂ FTIZIE FTIZIOLOGIE FUCSI Ă . împreună cu glucoza ia parte la formarea zaharozei. prin extensie. ameninţător. infestare cu păduchi din genul Phtirius. 2. 2. 1. a îndepărta.FUG FUGACE FULGURA T FULGURARE FULIGI OZITATE FULMI A TĂ FU CŢIE FU CŢIE UROPOETICĂ FU D DE OCHI FU D DE SAC DURAL FU DIC FU GIC FURBURĂ FU GISTATIC FU GOZITATE FURCOCERCAR FU ICULITĂ FURFURĂ 234 . strat negricios care se formează prin depunerea prafului pe mucoasa bucală.

foroncle) inflamaţie necrozantă. 235 . furunculi multipli. colorant bazic format dintr-un derivat al anilinei.FURU CUL FURU CULOZĂ FUSCI Ă FUSOBACTERIUM FUXI Ă FUZIBIL FUZIFORM FUZIU E (fr. inflamaţie subcutanată purulentă. anevrism fuziform. în formă de fus. pigment de culoare brun închis care se găseşte în retină şi coroidă. gen de microorganisme din familia Bacteriodaceae. timp mai mult sau mai puţin îndelungat. a mai multor foliculi pilosebacei. combinare. utilizat în laboratoarele de microbiologie şi hematologie. cuprinzând bacili de obicei cu capete ascuţite. care se poate topi la căldură. dar succesiv. de natură stafilococică. ex. unire. evoluând independent. trecerea unui corp din stare solidă în stare lichidă prin încălzire.

tehnică bazată pe studiul diluţiei pe care o suferă o substanţă radioactivă care emite raze gama şi care este introdusă în circulaţie. evaluarea funcţiei cardiace. gramma). monozaharid benzoic izomer al glucozei. diagnostic cu ajutorul unei substanţe radioactive care emite raze gama. a debitului cardiac şi a circulaţiei pulmonare. G. (gr. inflamaţia canalelor excretoare ale glandelor mamare. acidul gama-aminobutiric. GALACTOFOR GALACTOFORITĂ simbol pentru giga. după Galenos. prezent în lapte. prin scintigrafie.A. (gr. (gr. GALACTOGE GALACTOGOG GALACTOPOIEZĂ GALACTOREE GALACTOZĂ GALACTOURIE GALACTOZEMIE GALE IC care determină secreţia lactată. metodă care constă din aplicarea unui curent electric continuu în scopuri terapeutice. a treia literă a alfabetului grecesc. a curge) secreţie excesivă şi spontană a laptelui de către glandele mamare. gala + agagos – care aduce) substanţă medicamentoasă sau alimentară care măreşte secreţia lactată. după medicul italian Luciano Galvani (1737-1798). (103-201) medic grec care a trăit la Roma şi care a studiat plantele medicinale fiind considerat părintele farmaciei. prin opoziţie cu cele preparate din substanţe chimice pure. (gr. gala + poiein – a face) elaborarea laptelui de către glanda mamară. cauter al cărui vârf este încălzit prin pătrunderea unui curent electric de slabă tensiune dar de intensitate puternică. se spune despre medicamentele extrase din vegetale. sub formă de lactoză. gala + ourein) eliminare de urină cu aspect lăptos.B. gala.A. galactos – lapte + phorein – a duce) canalele excretoare prin care trece laptele.G G g. GALVA OCAUTER GALVA OTERAPIE GAMA (GAMMA) GAMACARDIOGRAFIE GAMADIAG OSTIC 236 . (gr. abr. GALACTOFOROMASTITĂ inflamaţia concomitentă a canalelor galactofore şi a glandei mamare. prezenţa galactozei în sânge. simbol pentru gram (gr. gala + rhoe – râu.

adesea calcificată şi chistică. aplanogameţi. unire). tumoră a ganglionilor simpatici. tumoră benignă a ţesutului nervos simpatic. boală care afectează numărul sau calitatea imunoglobulinelor din sânge. mobili. formaţiunea anatomică alcătuită din celule limfoide situată pe un vas limfatic. înmulţire sexuată (prin unirea unui gamet mascul cu unul femel). egali. sin. (gr. hiperglobulinemie. celulele sexuale care participă la conjugaţie şi copulaţie. abcese. formate dintr-o aglomerare de celule limfoide. cu creşterea lentă şi în general benignă. cu ajutorul scintigrafiei. segment al membrului inferior cuprins între genunchi şi gleznă. parasimpatic etc. iar cel mascul este mai mic (microgamet). (gr. cum ar fi: agamaglobulinemie. 1. formaţiune anatomică alcătuită din celule nervoase situată pe traiectul unui nerv (ex. ganglion rahidian.GAMAE CEFALOGRAFIE GAMAGLOBULI E GAMAGLUTAMILTRA SFERAZĂ GAMAPATIE GAMBĂ GAMET diagnosticul leziunilor cerebrale hematoame. gagglion – nod + ektome . anisogameţi. situat la dreapta şi la stânga aortei. în faţa trunchiului celiac. unde gametul femel este mai mare (macrogamet). formarea succesivă de ovogonii. 2. formarea gameţilor masculin şi feminin pornind de la celule germinative primordiale. perpetuare. enzimă a cărei dozare în sânge permite aprecierea funcţiei hepatice şi biliare. tumoră constituită în special din celule ganglionare mature.). gametes – soţ. ganglioni limfatici sunt organe limfopoetice şi centri de fagocitoză. gamos – căsătorie.ablaţie) ablaţia unui ganglion în scop de diagnostic sau curativ. tumori.. circumscrise. aglomerare de celule nervoase. înmulţire). pereche. la femeie. (gr. (gr. celulă sexuală spermatozoid (mascul) şi ovulă (femel) care prin unire dau zigotul. spermatocite. (gr. ovocite şi ovule. gamos + goneia – producţie. tumoră compusă din celule ganglionare şi celule gliale care pot suferi o transformare malignă. 3. imobili.. mici organe sferoide situate pe traiectul vaselor limfatice. limfonodul.GAMIE GAMMAPATIE GA GLIECTOMIE GA GLIOCITOM GA GLIOGLIOM GA GLIOM GA GLIO GA GLIO CELIAC GA GLIO LIMFATIC GA GLIO ERVOS GA GLIO EUROM 237 . gamos) în completarea altor cuvinte are sensul de reproducere. isogameţi. cu structură similară GAMETOGE EZĂ GAMETOGO IE . macroglobulinemie. situată pe traiectul unui nerv. 2. orice anomalie cantitativă sau calitativă a imunoglobulinelor plasmatice. 1. simpatic. ganglion) grup de celule nervoase situate în afara creierului şi măduvei spinării. ansamblul globulinelor plasmatice cu mobilitate electroforetică minimă. la bărbat formarea succesivă de spermatogonii. spermatide şi spermatozoizi. ganglion nervos visceral prevertebral. dar cu evoluţie lentă. neuniformi. există planogameţi. gagglion – nod.

gaster + discos + eides . prietenie) parazit al tubului digestiv reprezentat de forma larvară a unei insecte din familia Gasterophilidae. practicată mai ales în cazurile de nevralgie facială rebelă. (gr. operaţie prin care stomacul este fixat de pereţii abdominali. care se referă la stomac şi la epiploon. care se referă la stomac şi la diafragm. nervul maxilar superior şi nervul mandibular. inflamaţia acută sau cronică a mucoasei gastrice şi a celei intestinale.ganglionului simpatic. (gr. stimulează secreţia gastrică de acid clorhidric şi de pepsină. gastralgie. ganglion voluminos şi senzitiv al trigemenului. gaggraina – roadere. (gr.durere). pe un membru. cu scopul de a opri sau a se preveni hemoragia. sin. (gr. ablaţia ganglionului Gasser. circulare. fiecare din substanţele de natură hormonală secretate de mucoasa gastrică şi duodenală. la care se leagă trei ramuri: nervul oftalmic. fasciita necrozantă medicament lichid destinat spălării şi dezinfecţiei gurii şi faringelui. sin. GA GRE Ă DE SPITAL GARGARISM GAROU GASSER GASSERECTOMIE GASTRALGIE GASTRI Ă GASTERECTOMIE GASTRITĂ GASTROCEL GASTRODI IE GASTRODISCOIDES GASTRODUODE AL GASTRODUODE ITĂ GASTROE TERITĂ GASTROEPIPLOIC GASTROFIL GASTROFRE IC GASTROMEGALIE GASTROPATIE GASTROPEXIE 238 . care parazitează în intestin la om şi porc.durere) durere provocată de modificări patologice ale stomacului. care se referă la stomac şi la duoden. (gr. care parazitează la cabaline. în formă de semilună. iar în cea posterioară de disc. gastros – stomac + algos . mâncare) necroză a unei porţiuni mai mult sau mai puţin întinse caracterizat prin mortificarea şi putrefacţia ţesuturilor adiacente. rezecţie operatorie parţială sau totală a stomacului. gaster + kele – umflătură. hernie) hernia stomacului. afecţiune inflamatorie şi distrofică a stomacului evoluând acut sau cronic. este situat la vârful stâncii osului temporal. gaster. GA GLIOPLEGIE GA GRE Ă substanţă care împiedică în mod temporar transmiterea influxului nervos prin ganglionii vegetativi. legătură elastică servind la exercitarea unei compresii externe. suferinţa stomacului manifestată prin dureri în regiunea epi şi mezogastrică. clasa Hexapoda. mai precis la nivelul antrului piloric. gaster + odyne . gaster + phylia – iubire.asemănător) plathelmint din familia Paramphistomatidae cu partea superioară în formă de con. (gr. mărirea stomacului faţă de normal orice afecţiune a stomacului. inflamaţia mucoasei gastrice şi a celei duodenale.

orificiul mare al osului iliac. deschiderea şi secţionarea stomacului. stare de decrepitudine profundă. întreţine sau adăposteşte un agent infecţios. (lat. gelum – gheaţă.GASTROPLEGIE GASTROPILORIC GASTROPLICATURARE GASTROPTOZĂ GASTRORAFIE GASTRORAGIE GASTROREE GASTROSCOPIE GASTROSPASM GASTROTOMIE GASTRULĂ paralizia pereţilor stomacului care conduc la ectazie accentuată. în condiţii naturale. în mod abuziv. care se referă la corpul stomacului şi la pilor. datorată relaxării ligamentelor de fixare. orificiu al etajului mijlociu al bazei craniului. operaţie care constă în reducerea volumului unui stomac dilatat. solubile în apă caldă. orificiu mare ovalar care traversează partea inferioară mediană a osului occipital. contracţia puternică a tunicii musculare a stomacului. se spune despre un infirm sau un alienat cu incontinenţă de urină şi materii fecale. hipersecreţia de suc gastric care produce vomizări.piftie) holoproteină obţinută prin încălzirea la autoclav a colagenului animal. 1. ptoza (deplasarea) stomacului şi căderea lui. la dreapta şi la stânga. om sau altă fiinţă. fizică şi mentală. cuprinse între două vertebre prin care ies nervii rahidieni din canalul vertebral. (gr. îngheţ) corp cu structură asemănătoare piftiei fiind un sistem coloidal uniform dispersat (lat. prezentată sub formă de foi translucide. hemoragie care are sediul în mucoasa stomacului. casante. sutura stomacului. gelatio . introducerea alimentelor în stomac cu ajutorul unui tub. alienaţi sau foarte bătrâni care prezintă incontinenţă sfincteriană. fiecare din orificiile. indicând distribuţia normală probabilă a unui ansamblu de date. a unor bolnavi paralizaţi. termenul este folosit şi pentru slăbiciune intelectuală. gastra. GATISM GATOS GAURA DE CO JUGARE GAURA ISCHIOPUBIA Ă GAURA OCCIPITALĂ GAURA OVALĂ GAUSS (CURBA) GAVAJ GAZDĂ GEL GELATI Ă 239 . gastron . delimitat în sus de cavitatea cotiloidă. 2. face să comunice cavitatea craniană cu canalul rahidian. în spatele găurii mari rotunde. prin plicaturarea peretelui său. săpat în aripa mare a sfenoidului. deseori complicată cu escare de decubit. examen vizual direct al interiorului stomacului cu ajutorul unui endoscop introdus prin esofag. se foloseşte în tratament ca substituient de plasmă şi în farmacie ca agent solidifiant pentru prepararea ovulelor şi supozitoarelor.abdomen) stadiu de dezvoltare embrionar ce urmează celui de blastulă şi în timpul căruia se formează foiţele embrionare. inclusiv păsări sau artropode care. curbă în formă de clopot. înainte de pubis şi în spate de ischion.

capsulă constituită din două anvelope gelatinoase care se îmbucă una pe alta. specialist în genetică. (lat. 2. care la rândul ei va da naştere la alta etc). anestezie generală. care se referă la reproducere. generaţia poate fi compusă din organisme uni sau pluricelulare sau celule ale unui organism. cuprinzând o substanţă medicamentoasă. v. care este dublu sau dispus în perechi. succesiunea ereditară dintre generaţii (una parentală care dă naştere unei noi generaţii. gel care se obţine din dizolvarea agar-agarului în apă. care se referă la gemeni.GELATI A DE CHI A GELFOAM GELOZĂ GELULĂ sin. cu utilizări în mediile de cultură din microbiologie. ştiinţa eredităţii. de origine (ex. fiecare din cele două gene ce ocupă locuri identice pe cromozomii omologi şi care determină caractere opuse. patogen) 2. 2. 3. 1. Bordet-Gengou (cocobacilul). care este produs. etiologie. circulaţie generală. care se referă la studii privind ereditatea. 2.GE GE Ă GE Ă ALELOMORFĂ GE ERAL GE ERAŢIE GE ERIC GE ETICĂ GE ETICIA GE EZĂ GE EZIC GE GOU GE IC GE ICULAT 240 . se spune despre structuri sau despre formaţiuni în formă de genunchi sau unghiulare. agar-agar. denumire (comună recunoscută internaţională) . 1. 1. ex. care se referă la gene. funcţia de reproducere a fiinţelor.. 1. formată esenţial din acid dezoxiribonucleic şi care este responsabilă de transmiterea ereditară a unui caracter.. produs hemostatic cu aspect poros. sufix care are înţelesul de: a produce (ex. GEMELAR GEMI AT . generatio – reproducerea fiinţelor vii ). produsul este folosit în chirurgie. gelulele se dizolvă repede în sucul digestiv. 2. obţinut prin încălzirea unei soluţii de gelatină îmbibată cu formol şi trombină. mod de formare. în anatomie. neurogen). totalitatea unor produşi de aceeaşi vârstă care rezultă din părinţi asemănători. vorbind de o boală. gennan – a produce) particulă elementară dintr-un cromozom. (gr. care se referă sau se întinde la tot organismul. 1. origine. care se referă la un gen. de producere.

cavitate reală sau fictivă. care se referă la organele genitale şi la coapsă. 241 . (lat. interesând evoluţia sarcinii. sin. GE OTIP GE U RECURBATUM GE U VALGUM GE UI GEODĂ GEOFAGIE GERIATRIE GERME GERMI AL(GERMI ATIV) care se află la originea unei proliferări celulare. cavitate bine delimitată. genuinus – firesc din naştere) propriu. rotunjită. cifoză. cu proeminarea genunchiului înăuntru. constând într-o incurbare cu concavitatea internă a coapsei şi a gambei. poate fi de origine traumatică. 2. situată în interiorul unui ţesut şi rezultând dintr-un proces patologic. (gr. 1. consumul de pământ. (gr. umflătură). ansamblul genelor conţinute în celulele unui organism şi care constituie patrimoniul său ereditar. ca urmare a pervertirii gustului. geneion + hyoides – asemănător literei Y) muşchi situat între bărbie şi osul limbii. când aceasta se află în extensie maximă. gibbus – cocoaşă. toxicoza de gestaţie. gennan – a produce) ansamblul cromozomilor unui gamet al cărui număr este caracteristic pentru fiecare specie şi care sunt prezenţă într-un singur exemplar. modificări patologice care survin în cursul gestaţiei. ce apare pe imaginea radiologică a unui os. sin. infecţioasă sau congenitală. aceste celule având două genotipuri. deformare congenitală sau dobândită a genunchiului. orice operaţie plastică efectuată la nivelul bărbiei. format de gambă şi coapsă. natural. parte care constituie punctul de plecare în dezvoltarea oricărui organism. caracterizată prin prezenţa unui unghi deschis înainte. idiopatic. rodnic) care se referă la reproducerea sexuată. studiul bătrâneţii sub toate aspectele. la specia umană genomul este format din 23 de cromozomi. deformare a membrului inferior.GE IOGLOS GE IOHIOID GE IOPLASTIE GE ITAL GE ITOCRURAL GE OM (gr. (lat.limbă) denumirea unui muşchi care se găseşte între bărbie şi limbă. glossa . geneion – bărbie + glotta. uscarea şi flascitatea pielii. (lat. cu aspect de pată clară. născut. adevărat. GERODERMIE GERO TISM GERO TOLOGIE GESTAŢIE GESTOZĂ GHIBOZITATE senilism caracterizat prin apariţia pe piele a ridurilor. ramură a gerontologiei care se ocupă cu studiul aspectelor fiziopatologice ale vârstei înaintate. senilism. curbura coloanei vertebrale în regiunea dorsală formând o convexitate aparentă. denumire dată perioadei de timp care se scurge din momentul fecundaţiei până la naştere. genitalis – fecund.

cunoscută pentru proprietăţile sale tonifiante. cu apariţia de secreţie lactată. medicament extras din rădăcinile plantei Aralia. nucă) extremitatea liberă a penisului la mascul sau a clitorisului la femelă. (gr. (gr. hemoragie la nivelul gingiilor. gigas. gyandrie). care provoacă mai ales la copii dureri abdominale. hipofiza. boală parazitară determinată de un protozoar. (lat.balama) sin. gigglimos . păstrându-şi caracterele genetice şi gonadice. fiind prevăzut cu un mâner la fiecare extremitate. alună. retractile într-un gât mai subţire decât restul corpului. pseudohermafroditism parţial la femeie care. (gr. parazit trematod din familia Diplostomatidae care parazitează în căile biliare şi rumen la bovine. inflamaţia gingiei din cauze iritative. gigas + rhygchos . gyne + mastos . anemie şi chiar tulburări nervoase.rât) nematod cu trompa prevăzută cu mai multe rânduri de cârlige recurbate spre înapoi.mamelă) dezvoltarea excesivă a glandelor mamare la bărbat. gyrhus . fără limite bine definite. şarnieră. cât şi în lăţime care poate fi dată de tulburări endocrine hipofizare. partea îngroşată a mucoasei bucale care acoperă arcadele dentare. gigantos . toxice sau infecţioase. (gr.deschidere) dezvoltarea incompletă a tractusului genital femel.rotund) denumire atribuită circumvoluţiunii cerebrală. (gr. procedeu de coloraţie a celulelor şi microorganismelor cu ajutorul unei soluţii Giemsa. între cele două arcade sprâncenoase. situată pe faţa externă a osului fronatal. (fr. (gr. sin.uriaş) anomalie caracterizată prin dezvoltarea excesivă a scheletului. sin. lambliază. fir de oţel ce comportă asperităţi fine pe toată lungimea. diaree sau constipaţie. GIEMSA GIGA TISM GIGA TOCOTIL GIGA TORHI CUS GIGLI (FIERĂSTRĂUL) GI A DRIE GI ATREZIE GI ECOLOGIE GI ECOMASTIE GI GIE GI GIVITĂ GI GIVORAGIE GI GLIMĂ GI OID GI SE G GIRUS GLABELĂ GLA D GLA DA PITUITARĂ GLA DĂ 242 . prezintă trăsături sexuale secundare masculine. proeminenţă mediană largă. gyne. atât în lungime. care parazitează în intestinul subţire la porc. se spune despre un bărbat care prezintă unele caractere de tip feminin. gyne. gynaikos – femeie + logos) disciplină medicală care se ocupă cu studiul patologiei aparatului genital feminin. articulaţie în formă de balama. organ secretor cu structură şi funcţii diferenţiate. (gr. glans-dis – ghindă. aderând intim la periostul maxilarelor şi care înconjoară pe dinafară coletul dinţilor.GIARDIA (LAMBLIA) GIARDIOZĂ protozoar intestinal care provoacă îmbolnăvirea de giardioză (lambliază). se foloseşte în chirurgia osoasă. gynaikos – femeie + a + tresis .

combinat sub formă de esteri în lipide simple sau sub formă de glicerofosfaţi. fiind sintetizat în organism. secreţia mucoasă alcalină a glandelor din colul uterin. este tipul de glande sudoripare mici. lichid siropos.GLA DĂ APOCRI Ă glandă al cărei produs de secreţie este expulzat odată cu o parte a celulelor care se găsesc către partea terminală a canalului său secretor. cavitate rotunjită a unui os. diminuă sub influenţa progesteronului şi a contraceptivelor care conţin acest hormon. glaire – clar + lat. clasa Arachnida care trăiesc pe grăunţele de cereale. participă la sinteza diferitelor glucide. subprodus industrial la fabricarea săpunurilor. este prezent într-un număr mare de proteine. ceva mai consistent decât mucusul. glicerol. conţinutul în glucoză al sângelui. se găseşte în ţesuturile vii. care protejează spermatozoizii şi favorizează trecerea în uter. sub acţiunea enzimelor specifice. asemănător albuşului de ou. filant. în care se aplică un alt os. sin. glaykos – albastru-verzui) complex simptomatic ocular determinat de creşterea tensiunii intraoculare. 243 . sub influenţa estrogenilor. fără să antreneze moartea celulelor învecinate.dulce+ lysis . desfacerea glicogenului în organism. GLICOGE GLICOGE EZĂ substanţă glucidică care constituie o formă importantă de rezervă de glucoză a organismului. GLA DĂ ECRI Ă GLA DĂ HOLOCRI Ă GLA DĂ MEZOCRI Ă GLA DE VULVOVAGI ALE GLA DULAR GLAUCOM GLE Ă GLE OID GLERĂ GLERĂ CERVICALĂ GLEROS GLIAL GLICEMIE GLICERI Ă GLICEROL GLICIFAGUS GLICOCOL GLICOLIZĂ (GLUCOLIZĂ) (gr. glykys . aminoacid care nu este indispensabil în alimentaţie. glandele sebacee sunt glande holocrine. (gr. pe seama glicogenului. glandă al cărei produs de secreţie este escretat în afară. glandă al cărei canal excretor se deschide printr-un por direct la suprafaţa pielii. glandă al cărei produs de excreţie antrenează liza celulelor secretoare. mai abundentă în timpul ovulaţiei. fân sau cuiburi de păsări. mai ales din ficat. insecte din familia Tyroglyphidae. diseminate pe aproape întreaga piele. nume dat unei cavităţi articulare puţin adânci. glanda mamară este o glandă apocrină. glanda Bartholin care se referă la o glandă. ovi – albuş de ou) lichid transparent. sin. sinteza glucozei în celula vie. secretat de unele mucoase. care se referă la nevroglie. tărâţe. cu gust dulce. lichid clar. (fr.liză) descompunerea.

afecţiune degenerativă amiloidă sau lipodă a ţesuturilor. structură mică. sfingolipid a cărui moleculă conţine zaharuri. particulă sau celulă liberă. glucozurie. format dintr-un ghem de capilare arteriale. de formă aproximativ sferică. tumoră cerebrală malignă constituită prin proliferarea celulelor gliale nediferenţiate. având aspect de ghem rotunjit. în ţesuturi. în raport cu creşterea glucozei în sânge. nefropatie predominant glomerulară. prezenţa anormală a glucozei în urină. excluzând albumina. globulinele serice reprezintă toate proteinele sângelui. durere localizată în limbă. prezenţa normală a globulinelor în serul sanguin. inflamaţia rinichilor şi a tubilor contorţi. fixarea şi depozitarea sub formă de glicogen. vierme nematod din familia Ancylostomatidae. acestea pot transmite boala somnului (tripanosomiaza). glia – clei + omos – sălbatic. proteină a cărei legătură cu hemul formează hemoglobina. superficiale sau profunde. glossina – limbă mică) insecte tabanide din clasa Hexapoda care au trompa în formă de limbă mică. prin deficit congenital al unei enzime ce intervine în metabolismul glicogenului. elementul iniţial al nefronului. mai ales în ficat şi în muşchi. formată din ţesut nervos embrionar. la nivel hepatic sau muscular. sub acţiunea enzimelor. denumire de ansamblu dată proteinelor care se deosebesc de albumine printr-o greutate moleculară mai mare. lipid a cărui moleculă conţine un zahăr. necopt). orice tumoră dezvoltată pe seama nevrogliei. care parazitează la porc. denumire generică pentru inflamaţii acute sau cronice. prezenţa globulinelor în urină. care are formă de glob sau de globul. GLICOLIPID GLICOPEXIE GLICOPROTEIDĂ GLICORAHIE GLICOSFI GOLIPID GLICOZURIE GLIOBLASTOM GLIOM GLOBI Ă GLOBOCEFAL GLOBUL GLOBULAR GLOBULI E GLOBULI EMIE GLOBULI URIE GLOBULOS GLOMERUL GLOMERUL RE AL GLOMERULO EFRITĂ GLOMERULO EFROZĂ GLOSALGIE GLOSI E GLOSITĂ 244 . orice afecţiune prin acumularea excesivă de glicogen în unul sau mai multe organe sau ţesuturi. care se referă la unele globule. ale limbii. (gr. heteroproteină formată dintr-o proteină şi un glucid. prezenţa fiziologică a glucozei în lichidul cefalorahidian. coafat de o porţiune subţiată a tubului urinifer numită capsula Bowmann. sin. (lat. ca rezervă de glucoză. mai ales globulele roşii.GLICOGE OLIZĂ GLICOGE OZĂ transformarea glicogenului în glucoză.

T. structură complexă din citoplasma celulară.gură). cu buze aparente formate din alungirea cuticulei. G. GLUTEUS G ATOSCHIZIS G ATOSTOMA G OZIE GODEU GOLGI (APARATUL) GOMĂ GO ADĂ 245 . care apare la copil. cea mai răspândită hexoză din natură. având acţiune asemănătoare cu aceea a cortizonului. de unde. hormon secretat de celulele alfa ale insulelor Langerhans din pancreas. referitor la glotă. în care valoarea ei în sânge creşte. transaminază foarte activă.. substanţă naturală sau sintetizată. deschizătură a laringelui care lasă să iasă aerul din plămâni şi serveşte la emiterea sunetelor vocale.G. 2. parazit din familia Gnathostomatidae. GLUCOZĂ GLUTAMATOXALOACETATTRA SAMI AZA GLUTAMAT-PIRUVATTRA SAMI AZA GLUTE zahăr simplu. compusă din carbon. care se referă la limbă şi faringe concomitent. în cursul hepatitei. (gr. căderea limbii în afara cavităţii bucale ca urmare a unei paralizii a limbii. servind ca termen de referinţă pentru clasa glucidelor.O. clasa Nematoda.. facultate care permite recunoaşterea unui obiect sau fapt prin unul din simţuri. trece în sânge la valori mult peste normal. (gr.şezut) care aparţine regiunii crupei şi a fesei.GLOSODI IE GLOSOFARI GIA GLOSOPLEGIE GLOSOPTOZĂ GLOSOSCHISIS GLOTĂ GLOTIC GLUCAGO GLUCIDĂ sin. creşte glicemia. care parazitează la porc.T.P. gnatos – falcă + stoma . amprentă produsă prin apăsarea cu degetul pe pielea infiltrată cu edem. glosalgie. glanda sexuală embrionară înainte de diferenţierea ei morfologică în ovar sau testicul.P. ulcerare şi cicatrizare scleroasă. deosebit de abundentă în miocard. despicare longitudinală congenitală sau accindetală a limbii. al glotei. sin. durere localizată la limbă. rumegătoare şi om în mucoasa gastrică. 1. paralizia limbii. T. despicarea mediană a maxilarului superior. în bot de iepure. având acţiune antagonistă faţă de insulină.. GLUCOCORTICOSTEROID denumire de ansamblu pentru hormonii secretaţi de corticosuprarenală şi de omologii sintetici. provocând scaune diareice grăsoase şi o stare gravă de denutriţie. care evoluează către ramolisment. transaminază abundentă în ficat. glandă sau organ producător de gameţi. amestec de proteine prezent în făina de cereale. intoleranţa la gluten (maladia celiacă şi celiakie sau sprue nostras) este o afecţiune a intestinului subţire. nodul patologic de natură infecţioasă. G. se foloseşte în diagnosticul infarctului de miocard. abr. abr. gloytos . care are un rol important în pocesele de secreţie şi absorţie ale celulei. hidrogen şi oxigen.

în cuvinte compuse dă semnificaţia de: înscriere. capră şi bovine. celulă sexuală în stadiul iniţial al dezvoltării. G. pulsul etc. spori ai unor bacterii. abr. scăderea numărului de leucocite granulare din sânge.T. uretrită gonocoasă. termen care descrie un bolnav imobilizat la pat. sin. în medicina clinică. glutamat-oxaloacetat-transaminază.fir) nematod din familia Telaziidae cu aspect de fir rotund. 1. glutamat-piruvat-transaminază. (gr. reprezentând o elaborare secretorie celulară. sin. blenoragie.. 1.. caracterul unor microbi ca. boală venerică transmisibilă pe cale sexuală. caracterul unor microbi ca în cadrul coloraţiei gram să piardă în cursul decolorării colorantul bazic.GO ADOTROFI Ă GO ADOTROP GO ARTRITĂ GO ARTROZĂ GO IE GO IOMETRU hormon care acţionează asupra dezvoltării şi activităţii glandelor sexuale. după numele medicului Gram Henry (1853-1938). eisseria gonorrheae. artrita genunchiului. GO DII GO GILO EMA GO OCOC GO OCOCIE GO OREE G. manifestată prin scurgeri uretrale. 2. în cadrul coloraţiei gram să păstreze colorantul bazic. urmată de o decolorare cu alcool-acetonă. afecţiune în care se constată creşterea peste valorile normale a granulocitelor din sânge. apoi colorarea cu fuxină (gram negativi). nema . goggylos – rotund.P. foaie pe care se înregistrează zilnic temperatura. care parazitează în mucoasa esofagienă la porc. tumefiere şi limitarea flexiei. instrument pentru măsurarea amplorii unghiurilor pe care le formează articulaţiile în cursul diferitelor mişcări.O.T. ansamblul manifestărilor morbide produse de prezenţa gonococului în organism. oaie. GRABATAR GRAFIC .EGATIVI GRAM-POZITIVI GRA D MAL GRA ULE GRA ULOCIT GRA ULOCITOPE IE GRA ULOCITOZĂ 246 . ale unui bolnav. formă de epilepsie caracterizată prin convulsii tonice şi clonice. alge care trăiesc în simbioză cu ciuperci formând împreună licheni. comportând o primă colorare cu violet de genţiana (microbii care reţin această culoare sunt cunoscuţi ca fiind gram pozitivi).GRAFIE GRAM (COLORAŢIA) GRAM. particule intercelulare mici. metodă de coloraţie uzuală a bacteriilor. abr. formă de condiţionare a pulberilor medicamentoase. care acţionează asupra glandelor sexuale. înregistrare etc. 2. tensiunea arterială. artroza genunchiului ce se manifestă prin dureri. bacterie ce produce blenoragia (gonoreea) la om. celulă conţinând granulaţii în citoplasmă.

caracterizată prin febră şi alterarea stării generale. orice afecţiune inflamatorie cronică având caracteristica formării de granuloame sau mase cu aspect tumoral. calitatea gustativă proprie unui produs alimentar. bază purinică în componenţa ARN şi ADN. ca mijloc de depistare a fenilcetonuriei. simţul care permite perceperea savorii. cu localizare în aparatul respirator. cercetarea fenilalaninei în sânge.podagră) boală provocată prin depunerea acidului uric la încheieturi şi manifestată prin umflături dureroase ale acestora. cordon fibromuscular care se întinde de la testicul până la scrot la fetus. caracterizată prin jetaj abundent. (lat. graphis – daltă de scris) partea de ţesut. 2. 247 . amputaţia coapsei deasupra genunchiului. utilizată la repunerea fracturilor pentru a imobiliza capetele osoase. greben – spinare la animale) regiune anatomică care are ca bază apofizele spinoase ale primelor vertebre dorsale şi cartilajele spetelor. în perioada când testiculele sunt reţinute în cavitatea abdominală. care este emis de gât. gutiera esofagienă) 2. guttur – gâtlej) creşterea în volum a glandei tiroide. cauzată de mai multe tipuri de virusuri.GRA ULOM GRA ULOMATOZĂ GRA ULOTERAPIE GRAVELĂ GREBĂ (GREABĂ ) GREFĂ GREFO GRILAJ COSTAL GRIPĂ GRITTI (AMPUTAŢIA) GRUP SA GUI GUA I Ă GUBER ACULUM TESTIS GURMĂ GUST GUSTATIV GUŞĂ GUTĂ GUTHRIE (PROBA) GUTIERĂ GUTURAL pseudotumoare inflamatorie constituită dintr-un ţesut conjunctiv de granulaţie. (lat. care se referă la gust. sau materiale diferite suportate de organism implantate pentru a reface părţi din organism sau de a stimula organismul. sunet gutural. piesă confecţionată din diferite materiale. ex. transplantate în altă regiune faţă de locul unde a fost recoltat. fragment de ţesut viu. tuse guturală. gouttier – gheab. canal deschis) în formă de jgeab anatomic (ex. 1. categorie în care se situează fiecare persoană după varietatea aglutinogenelor din sângele său. care îi sunt proprii. aproape totdeauna epidemică. cu conservarea rotulei care se fixează pe suprafaţa secţiunii femurale. (fr. organ sau material străin care se introduce în operaţia de grefă. ansamblu coastelor ce formează pereţii laterali ai cutiei toracice. care afectează caii tineri. (fr. denumire desuetă pentru litiaza renală. gourme – scursoare abundentă) boală infectocontagioasă. mai ales atunci când calculii sunt foarte mici. 1. greifen – a apuca. (sârb. în formă de jgheab având o anumită consistenţă. produsă de un streptococ. gutta . metodă terapeutică în care se utilizează o pulbere foarte fină într-o suspensie administrată pentru a stimula leucocitoza. (ger. a prinde) boală infecţioasă foarte contagioasă. fiecare categorie aparţinând unui sistem bine definit. (gr.

decalcifierea oaselor. zonă circulară roşie în jurul leziunilor variolice. a muşchilor pectorali şi a ganglionilor axilari. generic. care vor depune larvele pe pielea cabalinelor. teritoriu locuit de oameni. de locuit. datorată în general artrozei articulaţiei metatarso-falangiene. unde sunt consumate de larvele unor muşte şi ajung astfel în corpul muştelor. 1. percepţie fără obiect. animale sau plante. unde produce ouă care sunt eliminate în mediul extern. 1. hiotop. frecvent. brom şi iod.H H h. de o parte şi de alta a ei. cură chirurgicală a cancerului de sân prin exereza totală a glandei mamare. specie de Haemophilus întâlnită în tractul respirator. v. (gr. HABE ULA simbol chimic pentru hidrogen simbol pentru oră. ansamblul condiţiilor de trai. limitarea flexiei şi extensiei degetului mare de la picior. respiraţie neplăcut mirositoare. aer care iese din plămâni prin expiraţie. în stomac la cabaline. sin. acordat unor persoane care au dreptul de a ţine cursuri universitare. HABILITAT HABITAT HABITUAL HABRO EMA HAEMOPHILUS I FLLUE ZAE HAGEMA (FACTORUL) HALE Ă HALISTEREZĂ HALOGE HALOU HALSTED (OPERAŢIA) HALUCI AT HALUCI AŢIE HALUS RIGIDUS 248 . împreună cu mediul înconjurător. habros – iritant + nema – fir subţire) parazit nematod din familia Spiruridae care parazitează. clor.aptitudine) titlu legal în anumite ţări. care pleacă din epifiza cerebrală. numită şi influenţă). virusul care produce gripa (în trecut. 2. fiecare din cele două fascicule subţiri de substanţă albă nervoasă. 2. se mai numesc şi pedunculi ai epifizei. (gr. cerc roşiatic care înconjură o zonă inflamată a pielii. elemente chimice din grupul halogenilor: flour. habilitas . în forma sa adultă. pentru oameni. care este afectat de halucinaţii. obişnuit. spolierea oaselor de sărurile minerale. factorii coagulării. faţă de care bolnavul nu are atitudine critică şi care poate fi generatoare de delir. sin.

este pozitivă în icterele din hepatită sau ciroză. acidorezistent. în urma amestecului plasmei unui bolnav suferind de lupus eritematos acut. gameţii sunt haploizi. canale anastomozate ce constituie o reţea în interiorul ţesutului osos compact al diafizei unui os. nivelul de fixare fiind în funcţie de gradul de saturaţie cu hormoni tiroidieni ai acestor proteine. celulă care nu posedă decât un exemplar din fiecare cromozom al speciei. grupare atomică care permite unei molecule de toxină să se fixeze pe ţesuturi. virusul hepatitei A. substanţă extrasă din cânepa indiană. linii de creştere. imagini radiografice ale şanţurilor transversale care separă boselurile colonului. bazat pe studiul fixării triiodotironinei marcate cu iod radioactiv. reacţia de floculare cu cefalin-colesterol pentru diagnosticul diferenţial al unor leziuni hepatice. bacil gram pozitiv. tumoră provenită din hiperplazia celulelor nevice sau din dezvoltarea ţesutului tumoral într-o regiune în care nu se găseşte în mod normal. apariţia celulelor LE.V. negativă în icterele prin retenţie. de către proteinele specifice din plasmă. devierea către marginea internă a piciorului a degetului mare. a se uni) substanţă care intră în componenţa antigenului şi care are capacitatea de a se uni cu anticorpii. instrument metalic utilizat pentru spălătura sinusului maxilar. în radiologie. (gr. test pentru evaluarea funcţiei tiroidiene. 2. HAMARTOM 1. ca şi marihuana şi kif. abr. persoană cu posibilităţi reduse de a îndeplini a activitate profesională. cânepa indiană.A. cu măduva osoasă sau cu o suspensie de leucocite ale unui subiect sănătos. 2. provenită din proliferarea elementelor normale ale pielii sau a ţesutului embrionar. tumoră care seamănă cu un neg.HALUS VALGUS HALUS VARUS devierea către marginea externă a piciorului a degetului mare. 1. HAVERS (CA ALELE) 249 . îndepărtat astfel de celelante degete. sin. agentul leprei umane. HAMAMELIS VIRGI IA A arbust din familia Hamamelidaceae. datorate unei insuficienţe sau unei diminuări a capacităţilor fizice sau mentale. HAMOLSKY (TESTUL) HAMPTO (LI IA) HA DICAPAT HA GER (REACŢIA) HA SE (BACILUL) HAPLOID HAPTE Ă HAPTOFOR HARGRAVES (CELULA) HARRIS (LI IILE) HARTMA (CA ULA) HASERICK (TESTUL) HAŞIŞ HAUSTRAŢII H. canabis. sin celula LE. cu încălecarea eventuală a degetului al doilea. haptein – a atinge. linie clară separând o nişă gastrică din peretele sănătos al stomacului.

formă clinică a schizofreniei.G. virusul hepatitei B antigen care este pozitiv în momentul unei infecţii cu virusul hepatitei B. lipoproteine cu densitate mare (1. abr. pentru oxihemoglobină. virusul hepatitei C. Hb. este un semn precoce de sarcină. bacterie izolată în 1983 din biopsii gastrice ale bolnavilor suferind de gastrită cronică sau ulcer gastroduodenal. abr. seria completă are calibre de la 2 la 30 mm. nefixate.B.C. abr. v.V.21). H. pentru gonadotropina corionică formula chimică pentru acidul clorhidric. psihoză dezintegrativă. abr. orice afectare cutanată produsă de expunere prelungită la razele solare. H. referitor la helminţi. ramolirea istmului uterin percepută la tuşeul vaginal combinat cu palparea abdominală. de a evita ceea ce este dezagreabil. DILATATOARE) HEGAR (SEM UL) HEI E-MEDI (BOALA) HEI Z (CORPII) HELICOBACTER PYLORI HELICOIDAL HELIODERMITĂ HELIX HELLER (DEME ŢĂ I FA TILĂ) HELMI TIC 250 .V. în formă de spirală. hepatita D.O2 H.M.L. sin. corpul şi colul părând a fi independente unul de altul.HAYEM (METODA) determinarea timpului de coagulare. Hb. H. naftalină. hemoglobină. tendinţă de a căuta plăcerea. poliomielita anterioară acută. HCl H. tije metalice pentru dilatarea colului uterin sau a rectului. localizate pe faţa dorsală a articulaţiilor interfalangiene distale.S. vizibili în globulele roşii.G. corpusculi rotunjiţi. efectuată cu sânge prelevat prin puncţia venoasă şi pus în două tuburi care se aşează în etuvă. comportament pueril caricatural cu tendinţe la acte antisociale. se observă în diverse intoxicaţii (cu anilină. de la conchie până în partea superioară a lobului. repliu proeminent.G.C. HEBEFRE IE HEBERDE ( ODULII) HABETUDI E HEDO ISM HEGAR (BUJII. mai ales după o coloraţie vitală.D. Hb. nitrat şi clorat de sodiu). mărginind pavilionul urechii. hemoglobină globulară medie. sin. caracteristice pentru artroză.D. puţin numeroşi. abr. nodozităţi dure.0631. în formă de semicerc.A. la interval de un milimetru. H. sângele normal coagulează în 8-13 minute.S. stare de abrutizare intelectuală totală în urma unui şoc emotiv sau în raport cu o confuzie mentală. Hight Density Lipoprotids.

revărsare de sânge într-o articulaţie. orice tumoră formată prin acumulare de sânge. 1. vomă cu sânge provenit din leziuni ale tractului digestiv. eritrocit. aparat pentru stabilirea gradului de diluţie sau concentrare a sângelui. HEMAGLUTI I Ă HEMA GIOM HEMA GIOMATOZĂ HEMARTROZĂ HEMATEMEZĂ HEMATIE HEMATIMETRU HEMATI Ă HEMATI EMIE HEMATOBIA HEMATOCEL HEMATOCRIT HEMATODERMIE HEMATOFAG HEMATOGE HEMATOGO IE HEMATOFORMATOR HEMATOIDI Ă HEMATOLOGIE 251 . fracţiune neproteinică a hemoglobinei. formarea eritrocitelor şi leucocitelor în organism. substanţă derivată din hemoglobină cu aspect de cristale microscopice de culoare roşie. aglutinarea eritrocitelor din sânge sub acţiunea aglutininelor specifice. sin. forma adultă a insectei atacă animalele la păşune. substanţe care au capacitatea de a mări cantitatea de sânge.puternic) parazit din Stomoxidinae. care se ocupă de morfofiziopatologia sângelui şi a organelor hematopoietice. 2. anticorpi care produc aglutinarea hematiilor. globul roşu. (h)aima + bia . aglutinarea unei suspensii de extracte bacteriene absorbite pe hematii de către serul unui convalescent-ca test de diagnostic. prezenţa de hematină în plasmă. ramură a biologiei şi patologiei. 1. pentru a permite numărarea la microscop a globulelor roşii pe unitate de volum. care rezultă din sânge şi care face să crească numărul globulelor roşii din sânge. care dă culoarea roşie şi care conţine fier. arată de obicei o proliferare. hematoglobinometru.vierme) nume generic folosit pentru paraziţii (viermii) intestinali. care se hrăneşte cu sânge. 2. 2. organ care are capacitatea de a produce elemente figurate ale sângelui.HELMI ŢI HEM HEMAGLUTI ARE (gr. a celulelor sanguine sau a precursorilor acestora. tumoră benignă constituită din vase neoformate şi dilatate. la femeie. formă chimică de hem în care atomul de fier este oxidat. cel mai des de cauză traumatică. (gr. 1. orice manifestare cutanată corelată cu o boală de sânge (leucemie) sau boli ale organelor hematopoetice. clasa Hexapoda. (h)elminthio . 1. mic recipient. pe o lamă de sticlă cu careiaj. care este produs de sânge. în fundul de sac Douglas. dezvoltarea de multiple hemangioame în diverse organe şi ţesuturi. de obicei malignă. survine în unele sindroame hemolitice. metodă pentru determinarea masei eritrocitare într-un volum dat de sânge. sin. poate apare în sânge în unele stări patologice precum anemia pernicioasă. gradat. 2. colecţie de sânge în scrot sau.

larg răspândit la plantele superioare. prin care sângele se încarcă cu oxigen şi se debarasează de o parte din anhidrida carbonică. care antrenează tulburări în formarea hemoglobinei care are ca rezultat apariţia afecţiunii denumite generic porfirie sau hematoporfirie. polizaharid complex. în special în semiobscuritate. retenţia de sânge menstrual în uter. trombocite) în organele hematopoietice. parazit din familia Haematopinididae care parazitează pe ecvidee. în particular protozoarul parazit responsabil de paludism. procesul de formare şi de maturaţie a elementelor figurate ale sângelui (hematii. slăbirea pe jumătate a capacităţii de a mirosi. necopt. tulburări de metabolism ale nucleului pirolic.HEMATOM (gr. schimburile gazoase dintre aer şi sânge la nivelul plămânilor. parazit care trăieşte în sânge. 2. dar evoluând rapid spre diseminare. hemoragie în interiorul rinichiului care duce la eliminarea de sânge prin urină. HEMATOMETRIE HEMATOMIELIE HEMATO EFROZĂ HEMATOPI US HEMATOPOIETI Ă HEMATOPOIEZĂ HEMATOPORFIRI Ă HEMATOSALPI X HEMATOSARCOM HEMATOZĂ HEMATOZOAR HEMATOTOXICOZĂ HEMATOZOAR HEMATURIE HEMERALOPIE HEMIALGIE HEMIA ESTEZIE HEMIA OPSIE HEMIA OSMIE HEMIATROFIE HEMICELULOZĂ HEMICOLECTOMIE 252 . incapacitatea de a sesiza un miros pe o nară. rezecţia colonului drept sau stâng. (h)aima + omos –crud. la început bine circumscrisă. hemoragie în măduva spinării. 1. tumoră malignă dezvoltată pe seama celulelor limfoide sau reticulare. la lumină redusă. atrofie unilaterală. orice parazit care trăieşte în sânge. durere care cuprinde jumătatea corpului. acumulare de sânge în trompa uterină. bovine şi suine. abolirea sensibilităţii la o jumătate a corpului (în sens longitudinal). leziuni ale aparatului hematoformator prin acţiunea unor toxine. scăderea sau pierderea completă a vederii la o jumătate din câmpul vizual al unui ochi sau al ambilor. diminuarea importantă a acuităţii vizuale. substanţă secretată probabil de rinichi sub influenţa hipoxiei şi care excită funcţiile hematopoietice ale măduvei oaselor. sălbatic) acumulare pseudoumorală de sânge extravazat adesea ca urmare a unui traumatism sau inflamaţii hemoragice. substanţă de culoare roşie rezultată din modificarea hematinei prin eliberarea fierului. leucocite. prezenţa în urină a sângelui provenit din aparatul urinar. limfocite.

cultura . eritroblastoze. frisoane după consumul alimentelor. etc. (gr. limfogranulomatoză. distrugerea globulelor sanguine. afecţiune proliferativă a sistemului de formare a sângelui caracterizată prin tumefierea organeleor hematoformatoare ca în leucoze. tulburare a metabolismului fierului. apare uneori înaintea atacurilor de astm.HEMICLO IE HEMICOREE HEMIHIDROZĂ HEMIPAREZĂ HEMIPLEGIE HEMIPROSTATECTOMIE HEMISACRALIZARE mişcări mioclonice care cuprind jumătate de corp. asociată cu paralizia omolaterală a unor nervi cranieni. urticarie. denumire dată fenomenului de trecere a sângelui printr-o membrană semipermeabilă. HEMITERMIE HEMITORACE HEMOASPIRAŢIE HEMOBLAST HEMOBLASTOZĂ HEMOCITOLIZĂ HEMOCITOMETRU HEMOCLAZIE HEMOCO CE TRAŢIE HEMOCRI IE HEMOCROMATOZĂ HEMOCULTURĂ HEMODIALIZĂ HEMOFIL HEMOFILIE 253 . pneumoleucoze. mişcări coreiforme observate la jumătatea corpului. mai mult sau mai puţin completă. jumătatea stângă sau dreaptă a toracelui. anomalie caracterizată prin sudarea. pentru identificarea lor. clorom. paralizie flască sau spastică a unei jumătăţi de corp. proces prin care o glandă endocrină devarsă hormonul său direct în curentul sanguin. paralizie uşoară a unei jumătăţi a corpului (în plan sagital). în scopul înmulţirii eventualilor microbi care sar găsi în sânge. termen care desemnează un dezechilibru care apare în compoziţia sângelui caracterizat printr-o micşorare a presiunii sanguine.cultivare) însămânţarea unui mediu de cultură pentru microbi cu sânge. creşterea coagulabilităţii sângelui. aparat utilizat pentru a număra elementele figurate din sânge. aspirarea continuă a sângelui dintr-un câmp oprator printr-un aspirator mecanic. a unei jumătăţi laterale a celei de a cincea vertebre lombare cu partea corespunzătoare a sacrului. elementul celular premergător eritrocitului. (h)aima + lat. hipersecreţie a transpiraţiei pe o jumătate a corpului. ridicarea temperaturii corpului care se observă pe partea paralizată la bolnavii cu hemiplegie. limfosarcom. leucopenie. caracteristică prin depunere de pigment hemosiderinic în diferite organe. suferind de hemofilie. creşterea volumului eritrocitelor pe unitatea de volum de sânge precum şi raportat la volumul sanguin total. sindrom hemoragic datorat deficienţei sau lipsei unuia dintre factorii tromboplastinici antihemofilici şi caracterizat prin hemoragii grave şi prelungite produse de unele traumatisme. ablaţia chirurgicală a unei jumătăţi laterale a prostatei. mielom.

sporozoar din familia Haemoprotidae. care parazitează la păsări în sânge şi celulele epiteliale. afecţiune ereditară datorată prezenţei uneia sau mai multor hemoglobine anormale la indivizi homo-. prezenţa de hemoglobină liberă în urină. nematod hematofag din familia Trichostongilidae care posedă două papile cervicale laterale în formă de dinţi. substanţă toxică. care distruge hematii. însoţită sau nu de tuse. depunerea de hemosiderină în diferite ţesuturi în anemii hemolitice. îndepărtarea pe cale chirurgicală a hemoroizilor. HEMOPATIE HEMOPERICARD HEMOPERITO EU HEMOPIS HEMOPOIETI Ă HEMOPROTEUS HEMOPTIZIE HEMOROIDECTOMIE HEMOROIZI HEMOSIDERI Ă HEMOSIDEROZĂ HEMOSPORID 254 . stare varicoasă a venelor hemoroidale externe determinând apariţia unei tumefieri dureroase şi uneori sângerânde la anus. fenomenul de distrugere a globulelor roşii cu eliberarea hemoglobinei. nume generic dat tuturor afecţiunilor sângelui. administrare îndelungată de fier. a cărei culoare devine brună. înzestrată cu proprietatea de a liza hematiile. dirijaţi înapoi. lipitoare din subclasa Hirudineae introdusă odată cu adăparea în tubul digestiv la cabaline sau bovine. eliminarea pe gură de sânge aerat. roşu. pigment feric de rezervă intrând în ciclul de sinteză sau de degradare a moleculei de hemoglobină. întâlnit la vertebrate. revărsat sanguin în cavitatea pericardică. respectiv ale sistemului hematopoietic. ansamblul de examene hematologice care cuprinde numărătoarea de globule roşii şi albe. substanţă produsă de organism după hemoragii mari care are proprietatea de a stimula producerea eritrocitelor. revărsat sanguin în cavitatea peritoneală. mai des de origine bacteriană. hetero. pigment roşu conţinut în hematii. care parazitează la rumegătoare în abomas. hemoragie în interiorul globului ocular. fiind o heteroproteină formată dintr-o proteină (globina) şi un fragment neproteic (hemul). care se fixează pe mucoasa faringiană sau esofagiană dând naştere la tulburări grave. protozoar coccidiomorf parazit al globulelor roşii. termen generic utilizat pentru a denumi anumite afecţiuni ale sângelui.HEMOFILTRARE HEMOFLAMIE HEMOGE IE HEMOGLOBI Ă HEMOGLOBI OPATIE HEMOGLOBI URIE HEMOGRAMĂ HEMOLITIC HEMOLIZĂ HEMOLIZI Ă HEMO CHUS procedeu terapeutic prin care se pot înlătura din organism substanţe care nu mai pot fi eliminate.sau dublu heterozigoţi.

care inhibă formarea şi acţiunea tromboplastinei şi a trombinei. 2. 2. formă de hepatită virală transmisă pe cale orală. substanţă capabilă să oprească hemoragia.HEMOSPERMIE HEMOSTATIC HEMOSTAZĂ prezenţa sângelui în spermă emisă în momentul ejaculării. 1. al cărei agent etiologic se transmite pe cale sanguină. a cărui replicare este condiţionată de prezenţa virusului hepatitei B. HEMOTORAX HE LE (A SA) HEPARI Ă HEPARI EMIE HEPARI IZARE HEPATECTOMIE HEPATIC HEPATITĂ HEPATITA A HEPATITA B HEPATITA C HEPATITA D HEPATIZAŢIE HEPATOBLASTOM HEPATOCIT HEPATOGE HEPATOM HEPATOMEGALIE HEPATORE AL HEPATOSPLE OMEGALIE creşterea în volum a ficatului şi a splinei. 255 . revărsat sanguin în cavitatea pleurală. lapte. amestecul sângelui cu heparină pentru împiedicarea coagulării. cel mai des prin apă. în special prin injecţii cu seringi nesterilizate şi material infectat. întreruperea unei hemoragii prin mijloace fizice sau chimice. substanţă anticoagulantă cu acţiune puternică şi rapidă. precum şi pe cale sexuală. evoluând acut sau cronic. c) coagularea. modificarea patologică a ţesutului pulmonar în cursul evoluţiei unei pneumonii luând aspectul şi consistenţa ficatului. creşterea în volum a ficatului. ceea ce comportă: a) vasoconstricţie. prezenţa şi concentraţia de heparină în sânge. 1. care se referă la ficat. incubaţia fiind de peste şase săptămâni. ansamblu fenomenelor fiziologice responsabile de oprirea unei hemoragii. formă de hepatită virală apropiată hepatitei B. ceea ce se referă la ficat şi la rinichi. spre vindecare sau spre ciroză. care se referă la hemostază. spermă). de cele mai multe ori de origine virotică. celulă hepatică. b) formarea cheagului plachetar. structură anatomică a nefronului. care este produs de ficat. salate. al cărui înveliş îl împrumută. afecţiune inflamatorie a ficatului. stridii. rezecţia unei părţi din ficat. tumoare hepatică. hepatită datorată unui virus defectiv. constituită din celule asemănătoare celulelor primitive ale parenchimului hepatic. formă de hepatită virală al cărei agent etiologic se transmite prin sânge şi alte lichide organice (salivă. evoluează rapid letal. tumoră malignă hepatică ce survine mai ales la copil. HEPATOPATIE nume generic pentru bolile ficatului. cauzată de o inflamaţie a prostatei sau veziculelor seminale.

HERMAFRODITISM HER IA LI IEI ALBE HER IA TREITZ HER IE HER IE CRURALĂ HER IE OMBILICALĂ HER IE STRA GULATĂ HEROI Ă HERPES HERTER (BOALA) HERXHEIMER (JÄRICH) HESPERA OPIE HETERACHIS HETEROAGLUTI ARE HETEROA TICORPI HETEROCROMIE HETEROCROMOZOM 256 . în oftalmologie. localizate mai ales pe mucoasa buzelor (herpes labial). substanţe care au capacitatea de a proteja celula hepatică şi de a ajuta la regenerarea ei. hernia unui segment intestinal printre fibrele încrucişate ale liniei albe. 1. adică care este contribuţia bazei genetice şi care este participarea mediului când se apreciază un caracter. hernierea unei anse intestinale la nivelul ombilicului. căderea ficatului datorită relaxării ligamentelor de fixare. în jurul nasului sau organelor genitale (herpes genital). devenind apt să fecundeze şi să fie fecundat. sin. reacţia Herxheimer (Järich). derivat de opium care se prezintă ca o pulbere albă şi amară. cota cu care contribuie genotipul la exprimarea unui fenotip. coloraţia diferită a celor două irisuri. termen utilizat pentru cromozomii sexului X şi Y care nu sunt omologi. hernierea unui segment intestinal prin inelul crural. este un analgezic şi un hipnotic puternic. hernie complicată. 2. apare la administrarea în doze foarte mari a unui antibiotic. parazit nematod din familia Heterachidae care parazitează în intestinul găinii. boală de piele datorată virusului herpetic manifestată prin apariţia de erupţii veziculare (băşicuţe) grupate. cu descărcarea din bacteriile omorâte a unei cantităţi foarte crescute de enzime care pot deveni toxice. mai mult sau mai puţin subit. prin constricţia fermă şi permanentă a conţinutului său. vizibilă sub arcada crurală şi putând ajunge să se etaleze pe faţa internă a rădăcinii coapsei. coloraţia în culori diferite a unor componente care în mod normal nu ar trebui să fie monocrome. coeficient de ereditate. prezenţa simultană la un individ a organelor genitale masculine şi feminine. ieşirea sub învelişurile organismului a unuia sau mai multor viscere printr-un orificiu creat în peretele conţinătorului. capacitatea unui ser de a aglutina celule aparţinând unui animal din altă specie. sin. diminuarea capacităţii de a vedea în amurg în semiîntuneric. care poate transmite histomonoza. coeficient de transmitere. boala celiacă. partea aeriană a unei plante erbacee.HEPATOPEXIE HEPATOPTOZĂ HEPATOPROTECTOARE HERBA HERITABILITATE fixarea chirurgicală a ficatului la peretele abdominal. herniere retroperitoneală a unei anse intestinale prin hiatusul Winslow. anticorpi capabili să reacţioneze cu un antigen care provine de la o specie diferită. mai activ decât morfina.

disparate. premolari şi molari. serul antirujetic este preparat pe cal şi se administrază la porc). gametul femel este mai mare şi imobil. 2. care este constituit din elemente diferite. compuşi organici formaţi din proteine asociate cu o substanţă neprotidică. infuzor care are cilii repartizaţi pe tot corpul având cili adorali mai dezvoltaţi decât pe restul corpului. care provine de la o specie sau dintr-o sursă diferită. denumit gazdă definitivă. compus glucidic care se desface prin hidroliză în una sau mai multe oze şi o substanţă neglucidică. termen atribuit unui parazit care în stadiul de adult se găseşte la un animal. se spune despre celula sau individul care are în cromozomii săi omologi două gene diferite. 2. 2. care ia naştere într-un loc anormal. la electrocardiografie. 1. termen utilizat pentru a descrie o leziune sau tulburare fiziologică care afectează două organe sau două părţi ale organismului situate unul la dreapta. se deosebesc între ei morfologic şi fiziologic. lipoproteine şi fosfoproteine. termen care exprimă superioritatea hibrizilor din prima generaţie comparativ cu formele parentale. cromoproteine. glicoproteine. 1. căruia i se administrează parenteral acest material (ex. în cardiologie. individ cu tendinţe sexuale normale. altul la stânga planului median elemente neoformate care diferă de ţesutul care le-a generat. grefă practicată cu un şesut provenind de la o altă specie decât organismul primitor. amplasarea anormală a unor componente ale organismului sau ale unor ţesuturi. termen utilizat pentru a evidenţia faptul că cei doi gameţi nu sunt egali.HETERODO TE HETERODROM HETEROGAMIE mamifere care au dinţi diferenţiaţi în incisivi canini. 1. termen utilizat pentru a evdenţia că donatorul de la care se recoltează materialul este dintr-o specie diferită faţă de primitor. iar cea larvară la alt animal diferit ca specie. producere de ţesut sau numai de celule izolate cu însuşiri diferite de ţesutul din care fac parte. animale care în mod normal îşi schimbă temperatura corpului după cea a mediului ambiant. arată o excitaţie care nu urmează căile obişnuite. iar cel mascul mai mic şi mobil. dar cu aceeaşi localizare. HETEROGE HETEROGREFĂ HETEROLOG HETEROMORF HETERO IM HETEROPLAZIE HETEROPROTEIDĂ HETEROSEXUAL HETEROTERME HETEROTOPIE HETEROTRICH HETEROTROP HETEROXE HETEROZID HETEROZIGOT HETEROZIS 257 . denumit gazdă intermediară. cu forme diferite. având atracţie sexuală pentru persoane de sex opus. o excitaţie născută în afara nodulului sinusal sau a unui ritm a cărui comandă nu este sinusală.

transmisă prin carnea de vită). care are transparenţa sticlei. pornind de la colesterol şi de la progesteron. unde se produce prin acţiunea corticotrofinei. malformaţie congenitală care constă în existenţa a şase degete la mâini sau la picioare. larva este prevăzută cu şase cârlige. în radiologie. care se referă la hidatide ori care le conţine. intoxicaţie cu mercur sau compuşii săi. ex. enzimă mucolitică. 1. secretată de mai multe bacterii. fixarea apei pe un corp oarecare. hormon glucocorticosteroid izolat din corticala suprarenalei. care se referă la apă şi electroliţi şi la echilibrul lor în organism. HIDROELECTROLITIC HIDROFIL 258 . care parazitează la câine care poate transmite babesioza la cal şi teilerioza la câine. căpuşe din familia Ixodidae. cu afinitate pentru apă. care se compune numai din apă. constituită dintr-un sistem coloidal puţin refringent. spermă. veziculă biliară care conţine bilă anormal de fluidă. concentraţia de apă din sânge. protoplasma nefigurativă a unei celule.HEXACA T HEXADACTILIE HEXAPODA HEXOZĂ Hg. ţesut conjunctiv. 2. degenerescenţă hialină. manifestându-se mai ales prin tulburări renale şi nervoase. spaţiu sau deschidere marcată de obicei într-o structură unică. carilaj hialin. prezenţa unei cantităţi excesive de lichid amniotic în cavitatea care înconjoară fătul. introducerea de apă în organism. cu şase atomi de carbon. acumulare de lichid seros în tunica vaginală a testiculelor sau în învelişurile cordonului spermatic. încrucişare sexuată sau vegetativă a doi indivizi cu ereditate diferită. se spune despre o imagine caracterizată prin prezenţa într-o cavitate de revărsat hidric şi de gaze. clasa Arachnoidea. acumulare de lichid seros într-o cavitate articulară. simbol chimic pentru mercur. prezentă în testicul. care absoarbe sau reţine apă. creştere patologică a cantităţii de lichid cefalorahidian conţinut în craniu. HIALI HIALOMA HIALOPLASMĂ HIALURO IDAZĂ HIAT (HIATUS) HIBRIDARE HIDARTROZĂ HIDATIC HIDRADE OM HIDRAM IOS HIDRARGIRIE HIDRATARE HIDREMIE HIDRIC HIDROAERIC HIDROCEFALIE HIDROCEL HIDROCOLECIST HIDROCORTIZO prima formă larvară a unei specii de tenie (Taenia saginata. clasă de insecte cu şase picioare substanţă glucidică simplă. mică tumoră benignă având ca punct de plecare un canal sudoripar şi cu localizare mai frecventă la pleoape.

1. situat pe căile urinare sau de o scădere a tonicităţii bazinetului. element chimic cu numărul atomic 1 şi greutatea moleculară 1. colecţie de lichid peritoneal care apare sub formă de veziculă variabilă ca mărime în regiunea ombilicului când cicatrizarea ombilicului s-a făcut defectuos. orice enzimă care activează o hidroliză. derivat sintetic al morfinei. regiune. de obicei deprimată. HIDROLAZĂ HIDROLIZĂ HIDROMFALIE HIDROMORFO Ă HIDRO EFROZĂ HIDROPERICARD HIDROPIGE HIDROPIOSALPI X HIDROPIZIE HIDROREE HIDROSADE ITĂ HIDROSALI HIDROSALPI X HIDROSOLUBIL HIDROTIMETRIE HIDROXID HIDROZĂ HIDRURIE HIGHMORE (CORPUL) HIGROMĂ HIGROSCOPIC HIL HIME OLEPIS 259 . pe unde pătrund ori ies vasele sanguine sau limfatice şi nervii. clasa Cestoda care parazitează la găină şi fazan. inodor. colecţie seroasă adunată în trompele uterine. parazit din familia Hymenolepidae. soluţie apoasă ce conţine şi sare. ceea ce duce la formarea de colecţii purulente. aprecierea apei din punct de vedere igienic. parte îngroşată din albugineea testiculară. 2. dilatarea bazinetului şi calicelor renale. acumularea de serozitate într-o cavitate naturală a corpului sau în ţesutul conjunctiv celular. transpiraţie abundentă. cu acumularea de urină.0079. are acţiune asemănătoare. care produce hidropizie.HIDROFOBIE HIDROGE teama morbidă de apă. proprietatea unor substanţe sau materiale de adsorbi apa. denumire dată oricărui agent chimic care se dizolvă în apă. eliminarea de urină cu aspect de apă cu densitate foarte mică. cauzată de un obstacol temporar sau permanent. după determinarea cantităţii de săruri feroase pe care le conţine. procesul de scindare în molecule mici a unor macromolecule cu fixare concomitentă a unei molecule de apă la nivelul legăturii scindate. a suprafeţei unui organ. fără gust) şi inflamabil care împreună cu oxigenul formează apa. compus chimic anorganic a cărui moleculă conţine gruparea hidroxil. gaz incolor. acumulare de lichid în bursele seroase cu aspect de tumoare sinonim cu bursita. inflamaţie stafilococică a glandelor sudoripare din axilă sau din regiunea perianală. insipid (fără culoare. orice tulburare funcţională a secreţiei sudorale. acumulare în cantitate mare a lichidului pericardic. fără miros. distensia trompei uterine prin acumularea de lichid seros şi puroi. situată pe marginea ei superioară.

creşterea anormală a concentraţiei bilirubinei în sânge. presiune crescută a O2 peste presiunea atmosferică. 260 . în formă de potcoavă. sin. creşterea acidităţii totale a sucului gastric. situat transversal deasupra laringelui. fie de un aport sanguin crescut. caracterizat prin hipotiroidism. parazit nematod din familia Trichostongilidae. stare de angoasă intensă. prezenţa unor mari cantităţi de bioxid de carbon în sângele circulant. stare de congestie provocată fie de staza sanguină dintr-un anumit teritoriu vascular. creşterea sensibilităţii auditive. hiperfoliculinism. creşterea anormală a calciului în sânge. creşterea concentraţiei de amoniac în sânge. 1.HIOEPIGLOTITĂ HIOID HIOSTRO GIL HIPERACIDITATE HIPERACUZIE HIPERALDOSTERO ISM HIPERALGIE HIPERAMO IEMIE HIPERA XIETATE HIPERAZOTEMIE HIPERBARĂ HIPERBILIRUBI EMIE HIPERCALCEMIE HIPERCALCIURIE HIPERCAP IE HIPERCHERATOZĂ HIPERCLOREMIE HIPERCLORHIDRIE care se referă la osul hioid şi la epiglotă. hipoglicemie. aldosteronism. creşterea localizată sau întinsă a pigmentării normale a pielii. care parazitează la suine. excitabilitate excesivă. HIPERCO DROPLAZIE creşterea excesivă a ţesutului cartilaginos de conjugare având ca rezultat alungirea mai mare a oaselor. valoarea anormală a azotului neproteic total din sânge. creşterea exagerată a stratului cornos din epiderm. aciditate crescută. 2. eliminarea urinară crescută a calciului. HIPERCOAGULABILITATE stare caracterizatå prin creşterea coagulabilităţii sângelui. HIPERCOLESTEROLEMIE creşterea concentraţiei sanguine de colesterol. anormală. sindrom datorat secreţiei excesive de estrogeni. acumulare anormală de compuşi azotaţi neproteici în sânge. sindrom încă incomplet conturat. creşterea concentraţiei sanguine de clor. inhibiţie gonadică. sindrom constând din tulburări ale metabolismului electrolitic provocat de hipersecreţia de aldosteron. în special cele care survin la începutul sarcinii. vărsături abundente şi prelungite. os median şi impar. sensibilitate exagerată faţă de stimulii dureroşi. HIPERCORTICISM HIPERCROMIE HIPEREMEZĂ HIPEREMIE HIPEREPIFIZIE HIPERESTROGE ISM HIPEREXCITABILITATE manifestări cutanate şi hidroelectrolitice determinate de secreţia în exces a hormonilor corticosuprarenali.

reacţie exagerată faţă de o substanţă sau un excitant. substanţă care poate determina creşterea glicemiei. 261 . variate. mişcări multiple.HIPERFIBRI OLIZĂ HIPERFOSFATEMIE HIPERFU CŢIE HIPERGLICEMIA T HIPERGLICEMIE HIPERGLICERIDEMIE HIPERHIDRATARE HIPERKALIEMIE HIPERKERATOZĂ HIPERKI ETIC HIPERKI EZIE HIPERLACTEMIE HIPERLIPEMIE HIPERLIPIDEMIE fibrinoliză crescută. dezvoltarea accentuată a stratului cornos al epidermului. creşterea trigliceridelor în sânge. secreţia exagerată a glandelor suprarenale. creşterea lipidelor serice peste cifra normală de 2-3 g%. stare morbidă datorată secreţiei excesive de parathormon. creşterea activităţii secretorii a testicolelor. creşterea peste limitele normale a apetitului. soluţie cu osmolaritate crescută. creşterea sodiului în sânge. motilitate exagerată determinată de activitatea intensă a musculaturii striate sau netede. HIPERLIPOPROTEI EMIE creşterea concentraţiei de lipoproteine în sânge. dezvoltare anormală prin hipertrofie sau hiperplazie a unor zone osoase. creşterea concentraţiei sanguine de glucoză. hiperfosfatazemie. creşterea fosforului (şi/sau a azotului) în sânge. creşterea concentraţiei de magneziu în sânge. HIPERLIPOPROTEI LIPAZĂ HIPERMAG EZIEMIE HIPERME OREE HIPERMETRIE HIPERMOTILITATE HIPERM EZIE HIPER ATRIEMIE HIPERERGIE HIPER EFRIE HIPERORCHIDIE HIPEROREXIE HIPEROSMIE HIPEROSMOLARĂ HIPEROSTOZĂ HIPEROVARIE HIPERPARATIROIDISM HIPERPERISTALTISM creşterea concentraţiei de lipoproteinlipază. creşterea acidului lactic în sânge. neconcordanţa dintre mişcare şi scopul urmărit. creşterea conţinutului de apă al organismului. mişcări exagerat de multe. exaltarea memoriei. creşterea concentraţiei de lipide în sânge. exagerarea secreţiei interne a ovarului. activitate exagerată a unui organ. menstruaţie foarte abundentă. exagerarea contracţiilor pereţilor stomacului sau a intestinelor. concentraţia crescută a potasiului din sânge. caracterizată printr-o exagerare a mişcărilor. creşterea exagerată a simţului mirosului. sin.

sudoraţie abundentă. 2. creşterea temperaturii corpului prin insuficienţa deperdiţiei calorice sau prin producţie calorică excesivă. creşterea exagerată a tonicităţii unui organ sau ţesut. la organele cavitare ea poate fi concentrică când cavitatea se mişorează sau excentrică când cavitatea rămâne normală. suferind de hipertiroidie. fie măririi în volum a celulelor. sin. creşterea volumului unui ţesut sau organ datorată creşterii numărului elementelor celulare componente. febră mare. conţinut al raţiei alimentare prea bogat în proteine. sindrom datorat excesului de hormoni tiroidieni la nivelul ţesuturilor receptorii. 1. creşterea motilităţii. luată de obicei în sens de hipertensiune vasculară sau arterială. hiperpirexis. creşterea peste normal a conţinutului în săruri a unui lichid biologic. creşterea tonusului. creşterea tensiunii. depăşind 39-40 °C. suferind de hipertensiune. secreţie excesivă a diverselor glande endocrine sau exocrine. creşterea excesivă a temperaturii corpului. HIPERTRIGLICERIDEMIE creşterea concentraţiei de trigliceride în sânge. stare patologică funcţională având de obicei un mecanism patogenic imunologic. exagerarea reflexelor. hipertiroidie. HIPERTROFIE creşterea în volum a unui ţesut sau organ care poate fi datorită. stimulare accentuată. 262 . salivaţie abundentă. creşterea concentraţiei de renină în sânge.HIPERPERMEABILITATE HIPERPIREXIE HIPERPLAZIE HIPERP EE HIPERPOTASEMIE HIPERPROLACTI EMIE HIPERPROTEIC HIPERREFLEXIE HIPERRE I EMIE HIPERSALIVAŢIE HIPERSECREŢIE HIPERSE SIBILITATE HIPERSPLE ISM HIPERSTIMULARE HIPERSUDORAŢIE HIPERTE IE HIPERTE SIU E HIPERTE SIV HIPERTERMIE HIPERTIROIDIA HIPERTIROIDIE HIPERTIROIDISM HIPERTO IE HIPERTRICOZĂ permeabilitate crescută a membranelor. creşterea concentraţiei de prolactină în sânge. fie creşterii numărului de celule (hipetrofie hiperplazică). stare de reactivitate crescută indusă specific la diferiţi agenţi. anomalie provocată mai ales de tulburări endocrine şi constând dintr-o creştere exagerată a părului. sindrom datorat excesului de hormoni tiroidieni la nivelul ţesuturilor receptoare. creşterea ventilaţiei pulmonare paralel cu aportul de oxigen. sin. termen folosit pentru ascensiunile termice mari. concentraţie crescută a potasiu din sânge.

clasa Hexapoda. porcul. distrugerea glandei hipofize prin izotopi radioactivi. sin. parazit din familia Oestride. coagulare. diminuarea secreţiei biliare. stratul care se găseşte sub piele. având baza anatomică pe articulaţiile costocondrale. care uşurează sau provoacă apariţia somnului de tip fiziologic. secreţie insuficientă de acid clorhidric în sucul gastric. insecte din familia Hippoboscidae. alcool. tonus vagal crescut. scăderea secreţiei de cortizol. Hypophysis. diminuarea intensităţii recepţiei diverselor tipuri de sensibilitate. deprimant al sistemului nervos central. scăderea concentraţiei sanguine de colesterol. boul în regiunile lipsite de păr. care atacă calul. datorită unor tulburări psihice.HIPERURICEMIE HIPERURICOZURIE HIPERVAGOTO IE HIPIATRIE HIP OI DUCTOR HIP OTIC HIPOACIDITATE HIPOACUZIE HIPOALGEZIE HIPOA ABOLICE HIPOBOSCA HIPOCALCEMIE HIPOCHILIE HIPOCI ETIC HIPOCOLESTEROLEMIE HIPOCOLIE HIPOCO DRU HIPOCORTICISM HIPOCROMIE HIPODERM HIPODERMA creşterea acidului uric în sânge peste cifrele normale. scăderea secreţiei de lapte HIPOESTEZIA T HIPOESTEZIE HIPOFIBRI OGE EMIE HIPOFIZĂ HIPOFIZECTOMIE HIPOGALACŢIE 263 . scădere a acuităţii auditive datorată lezării aparatului de transmisie a sunetelor. care provoacă o depresiune în mişcările organismului. care scade sensibilitatea la nivel cutatat. decolorarea tegumentului sau a unor organe. care scad anabolismul. regiune anatomică dreaptă şi stângă. glandă endocrină ataşată de planşeul diencefalului. nu determină constrângerea la somn. legată de acesta prin tija hipofizară. clasa Hexapode care parazitează la bovine unde depune ouăle pe corpul acestora iar de aici larvele ajung în organism în ţesutul subcutanat din regiunea dorsolombară şi prin perforarea pielii ies în mediul exterior. creşterea acidului uric în urină. scăderea anormală a calciului în sânge. substanţe care induc somnul în care instalarea acestuia este dificilă. diminuarea producerii de suc gastric. sin. extirpare chirurgicală. studiul bolilor cabalinelor. hipinoză scăderea cantităţii normale de fibrinogen în sânge. diminuarea sensibilităţii faţă de durere.

scăderea forţei musculare a întregului organism. eliminarea de urină cu o presiune osmotică diminuată faţă de normal. deficit de protrombrină în plasmă. caracterizată prin deschiderea în partea inferioară a penisului. scăderea potasiului plasmatic sub 4. deficit secretor al gonadelor. mai evidentă în pulmonul din partea pe care corpul rămâne culcat timp mai îndelungat.HIPOGASTRU regiune situată în partea inferioară a cavităţii abdominale la om şi posterior la animale. constituind o stare fiziologică la naştere. care scade lipidele din sânge. revărsare de sânge în camera anterioară a ochiului. având aspect de divizare. diminuarea amplitudinii şi a numărului de respiraţii în unitatea de timp. conformaţie defectuoasă congenitală a uretrei la mascul. diminuarea puterilor corpului. acumulare de sânge în partea declivă. concentraţie scăzută a lipoproteinelor din sânge. flux menstrual în cantitate mică. reduse. mişcări puţine. termen generic pentru insuficienţa hipofizară de lob anterior sau de lob posterior. scăderea sub valorile normale a numărului de globule din sânge. substanţă care are ca efect scăderea glicemiei. diminuarea activităţii reflexe. suferind de hipomanie. diminuarea atenţiei. magneziul scăzut în sânge. scăderea sodiului din plasma sanguină sub valoarea normală de 142 meq/litru. prezenţa puroiului în partea inferioară a camerei anterioare a ochiului. stare maniacală atenuată. mărginit anterior de regiunea mezogastrică şi lateral de regiunile inghinale dreptă şi stângă. dezvoltarea incompletă a unui ţesut. orificiul fiind mai lung.8 meq/litru. scăderea potasiului în sânge. diminuare a cantităţii de lipide din sânge. scăderea cantităţii de glucoză faţă de normal din lichidul rahidian. HIPOGLICEMIA T HIPOGLICORAHIE HIPOGO ADISM HIPOGLOBULIE HIPOHEMA HIPOKALIEMIE HIPOLIPEMIE HIPOLIPIDEMIA T HIPOLIPOPROTEI EMIE HIPOMAG EZIEMIE HIPOMA IACAL HIPOMA IE HIPOME OREE HIPOMOTILITATE HIPO ATREMIE HIPOPIO HIPOPITUITARISM HIPOPLAZIE HIPOP EE HIPOPOTASEMIE HIPOPROSEXIE HIPOPROTROMBI EMIE HIPOREFLEXIE HIPOSPADIAS HIPOSTAZĂ HIPOSTE IE HIPOSTE URIE 264 .

scăderea volumului total de sânge circulant întâlnită imediat după hemoragii acute. sin. macrofag al ţesutului conjunctiv. tensiune arterială mică. hernia uterului. hipotonicitate. operaţie prin care se fixează uterul de peretele abdominal. intervenţie chirurgicală care constă din extirparea uterului. fie extrăgându-se din glandele sale salivare hirudina.HIPOTALAMIC HIPOTALAMUS HIPOTE SIU E HIPOTE SOR HIPOTERMIE HIPOTIROIDIE HIPOTO HIPOTO IE HIPOTREPSIE HIPOTRICH HIPOTROFIE HIPOVOLEMIE HIPOXIEMIE HIPOXIE HIRSUTISM HIRUDO referitor la hipotalamus. anelid acvatic care atacă omul şi animalele. metodă care pune în evidenţă cavitatea uterină şi salpingele prin injectarea directă a unei substanţe de contrast radioopace. oxigenare insuficientă a unui organ. sub valorile normale. medii de cultură sau aer. dureri localizate în uter. fie puse pe suprafaţa corpului la mamifere pentru a extrage sânge şi introduce hirudină. 1. scăderea presiunii parţiale şi a saturaţiei în oxigen a sângelui arterial. stare caracterizată prin scăderea presiunii osmotice a lichidelor organismului. infuzor lipsit de cili pe faţa dorsală a corpului. structură anatomică în inimă cu rol în conducerea impulsului electric nervos. tonus scăzut. sin. cu proprietăţi anticoagulante. 2. produs de histamină. a fost utilizat în medicină. dezvoltarea precoce a corpului cu tulburări în sfera sexuală. organ sau a organismului. scăderea temperaturii organismelor homeoterme (cu sânge cald) sub nivelul fiziologic. HIS-PURKI JE (REŢEA) HISTAMI IC HISTERALGIE HISTERECTOMIE HISTEROCEL HISTEROM HISTEROPEXIE HISTEROSALPI GOGRAFIE HISTEROTOMIE HISTIOCIT 265 . neoformaţie uterină. dezvoltarea subnormală a unui ţesut. substanţă care scade tensiunea arterialå. stare de slăbire a tineretului animal datorită denutriţiei. sindrom datorat insuficienţei de hormoni tiroidieni la nivelul ţesuturilor receptoare. structură anatomică la nivelul snc (sistemului nervos central). obezitate şi hipertricoză. deschiderea chirurgicală a uterului. reducerea nivelului oxigenului sub limitele normale în ţesuturi. lipitoare. referitor la histamină.

clasa Mastigophora. boală infecţioasă acută produsă de vibrionul holeric. enunţat de către Hahnemann în care un sindrom se poate trata cu mijloace care produc la omul sau animalul sănătos simptome asemănătoare cu termen utilizat pentru a defini o leziune sau o tulburare care afectează boala care trebuie tratată. există alele identice mai asemănător cu mediul ambiant. glande la care celula secretorie împreună cu produsul elaborat de ea formează elementele componente ale secreţiei glandulare. suflu sistolic. menţinerea în cadrul valorilor normale a diferitelor constante fiziologice ale mediului intern. Human Imunodeficient Syndrome (sindromul imunodeficienţei dobândite).V.A). perversiune manifestată prin atracţie sexuală faţă de indivizii de acelaşi sex. ştiinţa care se ocupă cu studiul microscopic al celulelor. animale cu sânge cald. sin. corpului. în intestin şi ficat. 2. HISTOPATOLOGIE HISTOPLASMĂ HISTOPLASMOZĂ HISTOPOIEZĂ HISTRICHIS H. endemoepidemică în ţările de sud ale Asiei. totalitatea fenomenelor biochimice care au loc şi datorită cărora se modifică structura celulelor în cursul dezvoltării lor diferenţiindu-se în vederea unor aptitudini speciale. modificări sesizabile pe întreaga durată a diastolei. (A. HOLERĂ HOLOCRI HOLODIASTOLA HOLOSISTOLA HOLOTRICH HOMOLOG HOMEOPATIE HOMO IM HOMEOSTAZIE HOMOSEXUALITATE HOMEOTERME HOMOTRA SPLA T HOMOZIGOT HOMOCROMIE 266 . două organe sau două părţi dintr-un organ. studiul anatomiei comparative. care ţine pe toată durata sistolei. produsă de ciuperca Histoplasma capsulatum. de aceeaşi parte a planului median. cu referire la organe sau produse provenite de la aceeaşi specie. aceleaşi regiuni sau părţi ale corpului la animale din specii diferite. produce boala capului negru fiind transmisă de nematodul Heterakis. parazitează la curcă. os. care are cilii egali ca mărime şi distribuiţi uniform pe toată suprafaţa 1. în doctrină medicală care se bazează pe principiul Similia similibus curentur.HISTOGE EZĂ HISTOLIZĂ HISTOLOGIE HISTOMO AS dezvoltarea ţesuturilor normale. ser. sânge. distrugerea ţesuturilor. ţesuturilor şi structura organelor. în acelaşi locus în cromozomi omologi. care se localizează şi se dezvoltă în celulele sistemului reticulohistiocitar. parazit din familia Trichomonadidae. studiul ţesuturilor. care parazitează în stomacul muscular şi glandular la raţă. temperatura mediului ambiant.I. boală infecţioasă cu prognostic întunecat. organism care provine din părinţi cu caractere asemănătoare din punct de capacitatea unor animale inferioare de a-şi colora învelişul corporal cât vedere geetic. categorie de animale care-şi păstrează temperatura internă aproape neschimbată şi care nu variază după transplant de la un individ din aceeaşi specie. eng. studiul microscopic al modificărilor apărute în ţesuturi în cursul diferitelor îmbolnăviri. dizolvarea. gen de ciuperci imperfecte din clasa Adelomicetae. piele. parazit nematod din familia Dioctophymidae. abr.

V. folosită în electrocardiografie. transmis organelor asupra cărora activează specific pe cale sanguină. gen de viermi paraziţi din familia himenolepididae. HYME OLEPSIS 267 . produs de secreţie al glandelor endocrine. hipertrofie ventriculară stângă. clasa Cestodae. os al membrului toracic articulat la un capăt cu scapulum.HORIPILAŢIE HORMO zbârlirea părului. HOWELL (TESTUL) HUMERUS H. abr.V. folosită în electrocardiografie. test important de coagulare globală. H. iar la altul cu radius şi ulna. hipertrofie ventriculară dreaptă. se determină timpul de coagulare a plasmei oxalatate.D. abr.S.

Institutul de Anatomie Patologică. (gr. prin care un subiect adoptă caracteristicile care aparţin unei alte persoane. hepatita A.cleşte) instrument de contenţie la animalele de talie mare.. IATROGE IATROS (IATRU) IAVAŞA I. sin.A. luată ca model.. sufix sau prefix care defineşte termeni legaţi de medic sau medicină.) care nu provoacă reacţii supărătoare la alţi indivizi. idios + syn – împreună + krasis – amestec corect) desemnează reactivitatea patologică a unei persoane faţă de diverse substanţe. glutoid(eus) trapezoid(eus). ICTER CATARAL ICTER PRI SER OMOLOG ICTUS ICTUS AM EZIC IDE TIFICARE . abr. I. deltoid(eus). care apare exclusiv la subiecţii de peste 50 de ani. insuficienţă aortică. pentru gonadotrofina B. abr. hepatita B. Indice Biliar Plasmatic. denumire generică dată fenomenelor normale sau patologice de cauză necunoscută. (gr. (gr.S.B.I I I. proces psihologic fundamental în dezvoltarea personalităţii. eidos .asemănător) particulă utilizată în cuvinte compuse pentru a da înţelesul de asemănare cu . ikteros . care provoacă o stare psihică reactivă determinată de atitudinea greşită a medicilor şi personalului sanitar. (turc. abr.IDES (IDEUS) IDIOGRAMĂ IDIOPATIC IDIOSI CRAZIE IDIOTIPIE 268 .A. abr. după antigenele cu care ei se combină şi după subiecţii care îi elaborează. particularitatea unor anticorpi de a avea o specificitate antigenică variabilă.. I. ictus – lovitură.H. yavaşa .. şoc) denumire dată stărilor morbide instalate brusc. reacţie exagerată sau anormală faţă de o substanţă (medicament.P. ICTER simbolul chimic al iodului.gălbenare) simptom care constă din colorarea în galben mai mult sau mai puţin a pielii şi mucoaselor datorată impregnării cu bilirubină în hepatite. aliment etc. ex. amnezie cu apariţie brutală şi cu durată scurtă. 1.. reprezentarea schematică a cariotipului în care cromozomii sunt aranjaţi şi numerotaţi astfel ca să uşureze identificarea lor.P.C. (lat. 2. sin.

în scopul evacuării conţinutului intestinal. porţiunea distală a intestinului subţire. fenomen însoţit şi de diminuarea funcţiei secretorii a cutisului. este considerată o malformaţie a pielii. arierare mentală ce corespunde la o vârstă mentală situată între 3 şi 7 ani şi la un coeficient intelectual între 30 şi 50 de ani.M. care se referă la osul iliac şi la femur. dermatită cu caracter familial.. infirmitate motorie cerebrală sau pentru infirm motor cerebral. care se referă sau aparţine de ileon sau de colon..M. segmentul superior lat şi mare. ultima parte a intestinului subţire. (i.D. Ig.R. care apără de ardere materialele şi obiectele care pot lua foc. abr. 1. începe în copilărie şi persistă toată viaţa.C. imagine) termen folosit în zoologie pentru a denumi aspectul adult al unui animal inferior în opoziţie cu starea de larvă sau pupă. intradermoreacţie.I. (lat. I. se inserează pe capsula articulaţiei şoldului. ILEITĂ ILEITĂ REGIO ALĂ ILEOCECAL ILEOCOLIC ILEOCOLITĂ ILEO ILEOSTOMIE ILIAC ILIITĂ ILIOFEMURAL ILIO (ILIU) ILIOSACRAT I. globul roşu imatur.) IMAGO IMAO IMATUR IMBECILITATE I. este urmat de litera care indică clasa la care aparţine imunoglobulina. inflamaţia osului iliac. care încă nu s-a dezvoltat complet. inflamaţie concomitentă a ileonului şi a colonului. simbol pentru imunoglobulină.M. care se referă la ilion şi sacru. mai ales a ileonului terminal. ex. abr. deschiderea unei anse intestinale ileale la piele. imago – tablou. al osului iliac.m. inflamaţia cronică a unui segment intestinal. animal inferior care a trecut prin toate stadiile metamorfozei. care se referă la ileon şi cec. (gr. 2. intramuscular.putoare) mirosul dezagreabil al puroiului fetid. insuficienţă mitrală. IGIE Ă IG IFUG IHOROS IHTIOZĂ abr. ichor . care se întinde de la jejun la intestinul gros. inflamaţia ileonului. abr. muşchi. acoperirea pielii cu scuame uscate (ca solzii peştilor). 269 . enzimă implicată în degradarea adrenalinei şi noradrenalinei. ansamblul metodelor care vizează asigurarea unei bunăstări fizice şi mentale ale individului şi facilitarea adaptării lui armonioase la mediu. care nu a ajuns la stadiul de maturitate. care împreună cu ischiul şi pubisul formează coxalul. substanţe care inhibă monoaminoxidaza.

globulină plasmatică dotată cu proprietăţi imunitare şi având rol de anticorpi în organism.P. scutire) stare de lipsă de receptivitate a organismului faţă de un agent infecţios sau un produs nociv. care este incapabil să-şi stăpânească impulsurile. prin separarea lor electroforetică şi prin punerea în evidenţă cu ajutorul unor anticorpi specifici. malformaţie congenitală ce constă din absenţa deschiderii unui canal sau unui orificiu natural. în vederea vindecării. 1. care nu se poate cântări. 270 .IMOBILIZARE I. imunosupresor. imposibilitatea îndeplinirii în mod normal a actului sexual. se referă şi la persoane şi la regiuni. prin precipitare. destinate implantării. starea unei persoane lipsite de posibilitatea folosirii unuia ori mai multor membre care şi-au pierdut funcţionalitatea. forţă interioară bruscă. comprimat medicamentos. abr. substanţă radioactivă sau fragment de ţesut. imprimate de circumvoluţiunile cerebrale.M. tendinţa de a acţiona în mod subit şi negândit. immunitas – ferire. care este atins de malarie. IMU OGE ETICĂ IMU OGLOBULI E IMU OI HIBITOR parte a geneticii care studiază mecanismele transmiterii ereditare a antigenelor şi a altor factori cu rol în răspunsul imun. substanţă care deprimă imunitatea. care încă nu a ajuns la pubertate. care determină o acţiune. forţă care împinge înainte. formare de bube sau vezicule pustuloase. 1. 2. IMPLA T IMPO DERABIL IMPOTE ŢĂ IMPRESIU I DIGITALE IMPUBER IMPULSIU E IMPULSIV IMPULSIVITATE IMU IMU ITATE IMU ODEFICITAR IMU ODEPRESIV IMU ODIFUZIU E IMU O-ELECTROFOREZĂ metodă de analiză a componentelor antigenice dintr-un lichid biologic. sin. metodă de investigare imunologică ce permite dozare proteinelor. Institutul Medico Pedagogic. termenul se foloseşte pentru desemnarea stării de nereceptivitate totală faţă de o infecţie. care nu are greutate. IMPALUDAT IMPERFORAŢIE IMPETIGO acţiunea de a imobiliza un membru sau orice altă parte a organismului. care prezintă deficit al imunităţii. aspect radiologic al boltei craniene produs prin depresiunile tablei interne a oaselor. 2. după deschidere rămân eroziuni acoperite cu cruste. grup de dermatoze infecţioase streptococice sau stafilococice. (lat. în general iraţională şi iresponsabilă. se spune despre o persoană protejată faţă de un agent nociv prin prezenţa anticorpilor sau a unui ser ce conţine astfel de anticorpi.

(lat. locuţiune latină care se foloseşte la orice injecţie medicamentoasă. imunosupresoare pe de alta. 1. corp sau medicament care nu exercită o anume acţiune. serul unui animal imunizat activ împotriva unui anume antigen. 2. se spune despre o persoană care este în imposibilitatea să facă faţă condiţiilor de mediu social în care trăieşte. diminuarea dorinţelor sexuale. medicament capabil să inhibe procese imunogenetice. împiedică formarea şi înmulţirea celulelor imunologic competente. IMU OSCI TIGRAFIE IMU OSER IMU OSUPRESOR IMU OTERAPIE I LOCO DOLE TI I SITU I VITRO I VIVO I ACTIV I ACTIVARE I ADAPTAT I A IŢIE I APETE ŢĂ I CAPACITATE I CARCERAREA PLACE TEI I CARCERAT 271 . reducerea capacităţii funcţionale de a duce o existenţă cotidiană fructoasă. se vorbeşte despre incapacitate de muncă atunci când subiectul se află în imposibilitatea de a executa o muncă profesională.viu) pe viu. accidentul ce constă din blocarea placentei printr-un inel de contractură musculară. lipsă a poftei de mâncare. loc. injectarea de anticorpi sub formă de ser specific pentru diminuarea gravităţii unei infecţii. ca urmare a unui accident sau a unei boli. sau alt remediu. in situs – aşezare. care este fixat sau strangulat. 1. in vivus . partea medicinii care studiază reacţiile imunitare ale organismului. datorită unui deficit intelectual. în poziţie normală. suprimarea activităţii biochimice sau biologice a unei substanţe sau a puterii patogene a unui germen sau alt agent fizic sau chimic. acţionând asupra proceselor imunitare: imunostimulante şi imunorestauratoare pe de o parte. poziţie) starea unui organ care se găseşte la locul său normal. (lat.IMU OLOGIC IMU OLOGIE IMU OMODULATOR care se referă la imunologie. în eprubetă. unui dezechilibru afectiv sau unei deficienţe fizice. orice agent natural sau sintetic. care nu are nici un efect terapeutic. (lat. se zice despre o substanţă. in vitrum – în sticlă) în laborator. 2. situat la partea inferioară a uterului. detectarea cu ajutorul unei instalaţii speciale a unei posibile legături a acestui complex cu tumora şi înregistrarea imaginii care permite trasarea conturului tumorii. precum şi aspectele de imunitate celulară. imunosupresivele fac parte dintre substanţele citotoxice. destinat tratamentului diferitelor boli. stare în care se află organismul după o perioadă prelungită sau lipsă de hrană. practicat în zona dureroasă. după injectarea unui anticorp purtător de un element radioactiv (în general iodul -123). fenomen care se produce într-un organism viu.

corpul însuşi. 1. timpul scurs de la pătrunderea microorganismelor patogene în organism până la apariţia simptomelor de boală. starea unui corp care este conţinut într-un altul şi. în limbaj curent se spune despre funcţiile ce sunt independente de voinţă. fiecare din dinţii care se găsesc în partea anterioară centrală a arcadei dentare. imobilizarea capului fătului în timpul coborârii în canalul pelvin. în fiziologie. direcţia după care o rază sau un corp întâlneşte o suprafaţă. 1. 1. distrugerea cadavrelor prin ardere. I CIDE ŢĂ I CI ERARE I CISIV I CITAŢIE I CIZIE I CIZURA CARDIOTUBEROZITARĂ I CLAVAREA CAPULUI FETAL I CLUZIE I COERCIBIL I COERE ŢĂ I COMPATIBILITATE I CO GRUE ŢĂ I CO ŞTIE T I CO ŞTIE ŢĂ I CO TI E ŢĂ I COORDO ARE I CUBAŢIE I CUBATOR 272 . în vorbire sau în acţiuni. 1. în zootehnie se poate practica pentru a consolida caracterele la produşi (tată + fiică. în domeniul activităţii psihice. imposibilitatea anumitor substanţe de a fi prezente împreună fără a suferi modificări. aparat în care sunt create condiţii optime pentru copii născuţi precoce. scapă conştienţei şi. sau pentru ecloziunea ouălor. este cazul unui antigen şi a anticorpului său specific. cu transformarea lor în cenuşă. scapă conştienţei. mamă + fiu. incapacitatea de a controla emisiunea de urină şi fecale. cu excitaţie. unghiul ascuţit format de marginea stângă a esofagului abdominal şi marginea dreaptă a marii tuberozităţi a stomacului. mai ales în fracturile cu pierdere de substanţă.I CEST (lat. mai ales. timpul necesar ouălor pentru ecloziune. frate + soră). caracterul fenomenelor care. care nu poate fi oprit sau reţinut. în psihologie. numărul de cazuri noi de boală sau de persoane îmbolnăvite pe o perioadă de timp dată şi într-o populaţie determinată. pângărit) împerecherea între rude apropiate. 2. 2. ansamblul dorinţelor ascunse şi nemărturisite faţă de sine. sin. persoana care şi-a pierdut conştienţa. tot ceea ce. eliminare incontrolabilă. care influenţează conduita individului. 2. 2. prin extensie. ceea ce rezultă din această intervenţie. tulburare a coordonării mişcărilor. 3. lipsă de înlănţuire logică în idei. în cursul travaliului. incestus – nelegiuit. 3. prin natura lor. privarea permanentă de conştienţă sau abolirea ei momentană. în epidemiologie. prin extensie. secţionarea părţilor moi cu ajutorul unui instrument tăios şi. în radiologie unghiul sub care este luat un clişeu radiografic. defect de adaptare a celor două extremităţi ale unui os fracturat.

sin. cel de-al doilea deget al mâinii. 2. greutate epigastrică. orice substanţă care. urmare a unui proces inflamator cronic cu hiperplazie de ţesut conjunctiv. la un adult. 3. alături de scatol este prezent în materiile fecale. ca rezultat al acţiunii florei intestinale asupra triptofanului din alimente. se spune despre un bolnav care nu se poate vindeca. (lat. folosite pentru declanşarea unei anestezii generale. I DEX COLORIMETRIC I DEX MITOTIC I DEX PIC OTIC I DICATOR I DICE I DICE BILIAR PLASMATIC I DICE TERAPEUTIC I DIGESTIE I DOL I DUCTOR I DUCŢIE I DURAŢIE I ERT I ERŢIE I ERVAŢIE I FA TIL I FA TILISM 273 . stadiul de anestezie generală indicând începutul somnului. care se referă la copilărie sau la copil. 2. prin extensie. index reprezentând cantitatea de hemoglobină dintr-un eritrocit. neatins) stare de sănătate şi absenţa bolilor la un individ sau populaţie. condensarea şi întreţinerea unui ţesut sau organ. moleşeală. tabel alfabetic al termenilor citaţi într-o carte. toropeală. a unor caractere proprii copilăriei. uneori asociată cu nanism etc.I CURABIL I DEM I DEX 1. 1. arată prezenţa unui corp chimic sau săvârşirea unei reacţii. cu indicarea numărului paginei. însoţită de greţuri şi vărsături. se manifestă prin întârziere în dezvoltare. 1. indice. prin unele caractere. redat la sfârşitul ei. în anesteziologie. se spune despre unele produse chimice sau asocierile lor. raportat la valoarea normală pentru sexul şi vârsta considerate. stare caracterizată prin persistenţa. 1. nucleu aromatizat heterociclic. număr care exprimă raportul dintre două mărimi. distribuţia nervilor într-un organ sau într-o regiune a organismului. starea unui organ care şi-a pierdut facultăţile contractile. care aminteşte. numărul de celule în mitoză dintr-un ţesut faţă de o mie de celule numărate. termen vag care arată o tulburare gastrointestinală trecătoare care se traduce printr-o senzaţie de jenă. se spune despre o boală care nu poate fi vindecată. 2. indemnis – nevătămat. pe un frotiu vaginal. numărul de celule vaginale cu nucleu picnotic raportat la 100 de celule. raportul dintre doza curativă şi doza maximă tolerată dintr-un medicament. care nu are nici o activitate. 2. de copilărie sau de copil. incapacitate de acţiune. indice exprimând concentraţia pigmenţilor biliari în plasmă. prin schimbarea culorii care se produce într-un mediu. component al triptofanului.

în cantitate mai mare. în vederea unei resorbţii de lungă durată. infiltrat interpleural. (lat. datorită obstruării arterei de irigare a zonei respective. a unor fluide medicamentoase. formarea şi dezvoltarea unui infarct.I FARCT I FARCTIZARE I FECTA T I FECŢIE tumefierea. administrarea parenterală. ansamblul reacţiilor care se produc în organism ca răspuns la acţiunea iritantă sau la perturbarea creată de diverşi factori. infesto-are – a ataca. anestezice în special. (lat. 1. proces de introducere la nivelul unui ţesut a unei substanţe medicamentoase. se spune despre o persoană sau animal ale căror tegumente sau haine sunt invadate de paraziţi externi. unde sonore cu frecvenţă joasă care nu sunt percepute de urechea umană. acumulat lichidian într-o cavitate (ex. nu mai are integritate funcţională sau corporală. infusus – băutură. I FECŢIOS I FESTARE I FESTAT I FILTRAT I FILTRAŢIE I FIRM I FIRMITATE I FLAMAT I FLAMATOR I FLAMAŢIE I FLEXIU E I FLUX ERVOS I FLUE ZAE I FRALIMI AL I FRASU ET I FU DIBUL I FUZIE 274 . congenital sau după un accident. care este susceptibil să producă sau să transmită o infecţie. virus care provoacă boală cunoscută în trecut sub numele de “influenţă“ (gripă. a strica) fixarea paraziţilor externi pe o gazdă sau pătrunderea într-un organism viu a paraziţilor. care este sediul unei inflamaţii. infiltrarea şi necroza unui ţesut în urma unui aport insuficient de sânge. care produce infecţie. TBC etc. care alterează starea de sănătate. care este inferior pragului de recepţie sau de reacţie fiind incapabil de a produce excitaţia. modificare fizicochimică fiziologică ce se propagă de-a lungul unui nerv sub efectul unei excitaţii. schimbare bruscă de accent sau de ton în vorbire. dar fără ca sănătatea sa generală să fie total compromisă. starea unei persoane care. lichid de administrat pe gură) ceai medicamentos obţinut prin opărirea unor plante medicinale. termenul folosit astăzi). otrăvit) interacţiunea microorganismului patogen al unei boli cu organismul omului sau al animalului în care acesta a pătruns. după o curbă. în cantitate mare. care adăposteşte un microorganism dotat cu puterea de a produce o infecţie sau care este produs de o infecţie. (lat. care se referă la inflamaţie. vopsit. 2. mişcare prin care un lucru se abate din drum. 2. se spune despre o regiune în care se găsesc deseori agenţi infecţioşi sau animale vătămătoare. care este atins de o infirmitate. care este caracterizat prin inflamaţie. 1. orice parte a unui organ sub formă de pâlnie. fenomenul electric ce se produce este numit potenţial de acţiune. 2. infectus – murdărit. 1.).

printr-un canal sau într-o cavitate naturală a organismului. totalitatea alimentelor solide şi lichide administrate. (lat. înghiţire. sin. 1. 1. 2. activităţi fiziologice sau a unei reacţii chimice. substanţă care reduce contractilitatea. stare caracterizată printr-o încetinire sau o diminuare a activităţii psihice sau fizice. a vaporilor de apă sau a unui gaz. 1. orice substanţă care diminuă sau opreşte dezvoltarea sau multiplicarea unui organism.EGATIVĂ I OZI ITĂ I SALIVAŢIE 275 . 1. introducerea unui lichid sau gaz în vase. care provoacă inhibiţie. absorţia prin inspiraţie. substanţă polipeptidică secretată de către celulele Sertoli din testicul. substanţă care creşte contractilitatea. organul motor principal al circulaţiei sângelui în organism. în mod similar. 2. în biologie şi microbiologie. încetinirea sau suprimarea unei funcţii. sin. metodă terapeutică care constă din a absorbi prin inspiraţie vapori de apă încărcaţi cu medicamente volatile sau cu diferite gaze. 1.I FUZORI I GERARE I GESTA clasă de protozoare prevăzute cu cili vibratili. propietatea miocardului de a se contracta. 2. regiune anatomică situată la rădăcina membrului inferior. a cărei eliberare o inhibă. însămânţarea unui mediu de cultură. inflamaţie a ţesutului fibros. în biochimie. 3. impregnarea alimentelor cu salivă. caracterul de a nu fi vătămător. care poate fi transmis prin inoculare. introducerea în stomac a alimentelor sau altor substanţe solide sau lichide. cu ajutorul unei seringi sau altui instrument ataşate la un ac. 2. în căile respiratorii. ca răspuns la stimuli. ţesuturi şi organe. cord. substanţă care reduce viteza de reacţie a unei enzime. I GESTIE I GHI ALĂ I HALAŢIE I HIBI Ă I HIBITOR I HIBIŢIE I IMĂ I JECŢIE I OCUITATE I OCULABIL I OCULARE I OTROP I OTROP POZITIVĂ I OTROPISM I OTROP. a turna. acţionează asupra secreţiei de gonadotrofină A hipofizară. prin injecţie. pătrunderea în organism a unui microorganism patogen printr-o plagă cutanată ori mucoasă. acţiunea de a introduce un germen în organismul viu. care se referă la energia de contracţie a fibrelor musculare. este primul timp al digestiei. ingero-gessi-gestum – a da. a administra) actul fiziologic prin care se introduc alimente în organism 2.

ex. putând transmite diferite boli la om şi animale. unele hematofage. imposibilitatea sau dificultatea de a dormi. se administrează. de obicei lichidă. acţiunea de a implanta. fără participarea inteligenţei sau voinţei. abdomen. care este de natura unui instinct. stadiul instinctual al dezvoltării sexuale. care nu se dizolvă sau se dizolvă foarte puţin în altă substanţă.I SECTĂ animale din încrengătura Artropoda cu corpul divizat în trei regiuni: cap. se spune despre un muşchi care participă la inspiraţie. se spune despre o substanţă chimică ce se alterează repede sau despre un echilibru care se modifică spontan sau foarte rapid. sub efectul unei cauze minime. I SEMI AŢIE I SE SIBILIZARE I SERŢIE I SERŢIO ITĂ I SIDIOS I SIPID I SOLAŢIE I SOLUBIL I SOM IAC I SOM IE I SPIRATOR I SPIR I STABIL I STABILITATE GE ETICĂ I STABILITATE PSIHOMOTORIE I STILAŢIE I STI CT I STI CTIV I STI CTUAL I STITUŢIO AL 276 . însuşirea unui ansamblu destul de disparat de fenomene în care intervin elemente genetice care. trăsătură de caracter care face ca subiectul să nu se poată fixa la ceea ce şi-a propus. sub formă de picătură. metodă terapeutică. inflamaţia locului de inserţie al unui tendon muscular sau al unui ligament. punct de legătură a unei structuri anatomice. care nu are gust. abolirea sensibilităţii locale sau generale. care se referă la instinct. torace. prin insuficienţa controlului psihic şi motor necesar. 1. care suferă de insomnie. medicamente dezinfectante. introducerea spermei în vagin în urma copulării sau introducerea spermei în vagin pentru obţinerea fecundării. multe specii sunt parazite. descongenstionate în afecţiunile mucoaselor. solicitarea internă care determină un om sau un animal la un act determinat. prezintă modificări foarte frecvente ce par să scape regulilor clasice de invarianţă a materialului genetic. în psihologie. se spune despre evoluţia unei boli care nu pare la începutul ei atât de gravă pe cât este în realitate. cel puţin în unele circumstanţe. ceea ce se referă la influenţele factorilor sociali asupra formării personalităţii. timpul respirator în care aerul este atras în pulmon prin distensia cutiei toracice. 2. favorizând expansiunea cutiei toracice şi pătrunderea aerului în pulmoni. consecinţa unei expuneri prelungite la razele solare. care se datoreşte unui instinct. să nu poată persevera într-o acţiune.

care se referă la insulele pancreatice (Langerhans). situat între două sau mai multe articulaţii. concentraţia de insulină din sânge. manifestată clinic prin angină pectorală. stare deficitară a unui organ sau unei glande. defect de închidere a valvulei mitrale. fractură intercondiliană (de femur sau de humerus).I SOLAŢIE I SUFICIE ŢĂ I SUFICIE ŢĂ CORO ARIA Ă I SUFICIE ŢĂ MITRALĂ I SUFICIE ŢĂ TRICUSPIDIA Ă I SUFLAŢIE I SULA (REIL) I SULAR I SULI Ă tulburări care apar în organism consecutiv expunerii timp îndelungat la acţiunea razelor solare. ex. care se referă la insulă (Reil). cel mai des prin arteroscleroză coronariană. cicatrizare. ex. tumoare cu punct de plecare în celulele insulelor Langerhans. 2. debitul dozei. epilepsie insulară. defect de închidere a valvulelor tricuspide în timpul sistolei. 1. = 34500). cauzat de o leziune organică sau de o tulburare funcţională. conţine cantităţi importante de tirozină şi în special de cistină (12%). situat între cei doi condili. într-o cavitate naturală a corpului. după administrarea de insulină. situat între cele două auricule (atrii). introducerea. I SULI EMIE I SULI OM I SULI OREZISTE ŢĂ I SULI OTERAPIE I TE SITATE I TE SITATEA (DE IRADIERE) I TE ŢIE I TERARTICULAR I TERAURICULAR I TERCAROTIDIA I TERCARPIA I TERCO DILIA I TERCOSTAL I TERCURE T I TERDIGITAL 277 . absenţa scăderii glicemiei sau scăderea ei în mică măsură. hormon pancreatic hipoglicemiant de natură holoproteică (G. în expresii: în prima intenţie sau în a doua intenţie. DOZEI sin. ex. de aer. administrarea de insulină în tratamentul diabetului. sept interauricular. tulburare funcţională a cordului datorită unei proste irigări a miocardului. gaz sau substanţă pulverizată. care nu mai este capabilă săşi îndeplinească funcţiile în mod normal. este secretată de celulele ß ale insulelor pancreatice Langerhans. micoză interdigitală. v. muşchi intercostal. situat între coaste. care este situat între oasele carpului. ceea ce antrenează un reflux de sânge din ventriculul stâng în atriul stâng. se spune despre o complicaţie sau o boală ce survine în cursul unei alte boli. situat între două degete adiacente de la mâini sau de la picioare. valoarea numerică a unei mărimi. sub presiune.M. lob al emisferei cerebrale situat în fundul scizurii Sylvius. ex. ex. situat la bifurcarea arterei carotide primitive.

I TERIORIZARE I TERLABIAL I TERLI IU ARTICULAR I TERLOBAR I TERMITE T I TERMUSCULAR I TER I TER IST I TEROCEPTIV I TEROCEPTOR I TEROSOS I TERPARIETAL I TERPEDU CULAR I TERSCAPULAR I TERSPI OS I TERSTIŢIAL I TERTRA SVERS 278 . se spune despre sensibilitatea la variaţiile care se produc în interiorul corpului. acestea fiind transparente la razele X. muşchi interspinos. ligament intertransvers. care se situează între doi pedunculi cerebrali. acest proces poate deveni patologic în unele boli mentale şi se numeşte autism. un semn. situat între două oase parietale. ex. ex. ex. ţesutul conjuctiv lax situat în spaţiile dintre celelalte ţesuturi. în deosebi stimuli din muşchi şi din labirint sau de stimuli ce pleacă din viscere. se spune despre o boală. 2. care se găseşte în interiorul corpului. care este situat între omoplaţi. anomalie de traseu cauzată de faptul că o excitaţie nu poate acţiona pe regiunea miocardului la care este destinată. în special între doi lobi pulmonari. în electrocardiografie. articulaţie interfalangiană. se spune despre un medic care se consacră ansamblului afecţiunilor de patologie internă. receptor senzitiv. un fenomen. puls intermitent). 2.I TERFALA GIA I TERFAZĂ I TERFERE ŢĂ care este situat între două falange. aceasta aflându-se încă în perioada refractară în urma unei excitaţii venită dintrun alt centru de automatism. zonă lineară clară pe care o dă pe radiografie proiecţia spaţiului cuprins între două suprafeţe osoase ale unei articulaţii. ex. termen care se referă la spaţiile sau formaţiunile anatomice situate între elementele organelor sau ţesuturilor ce se găsesc la distanţe foarte mari între ele. excitat de schimbările ce survin în mediul intern. fază a vieţii celulare în timpul căreia nucleul se află în repaus. 1. situat între doi sau mai mulţi muşchi. ex. care apar la intervale regulate sau neregulate (ex. regiune interscapulară. sept intermuscular. 1. care se referă sau care se efectuează în interiorul corpului sau care este introdus în organism pe cale orală sau parenterală. situat între apofizele spinoase a două vertebre. ex. spaţiu care este ocupat în mod normal de cartilaje. care este situat între doi lobi ai unui organ. care este situat între cele două buze.ligament interosos. se spune despre una din două structuri anatomice care se găseşte mai aproape de planul sagital median al corpului. proces mental prin care o persoană se detaşează de realităţile şi contingenţele exterioare pentru a se reculege şi a se izola în intimitatea eului său. febră intermitentă. care este situat între apofizele transverse ale vertebrelor. care separă sau leagă două oase sau două componente osoase. 3.

care are loc în piele. injecţie intracutanată. care este situat între două vertebre. variabil în funcţie de frecvenţa cardiacă. vilozităţi intestinale. se împarte în intestinul subţire şi intestinul gros. receptivitate sau sensibilizare a unui subiect faţă de bolile respective. ex. I TRAPARTUM I TRAVITAM I TRAARTERIAL I TRAARTICULAR I TRAAURICULAR I TRACARDIAC I TRACELULAR I TRACRA IA I TRACUTA AT I TRADERMIC I TRADERMOREACŢIE locuţiune latină cu sensul de în timpul naşterii. reacţie anormal de intensă a organismului faţă de o agresiune (medicamente. survenită mai ales după asocierea radioterapie-chirurgie (pentru cancer de col uterin) şi după iradiere foarte întinsă (pentru boala Hodgkin). complicaţie intestinală a radioterapiei. disc intervertebral. reacţie inflamatorie locală produsă prin injectarea intradermică a unei mici cantităţi de antigen sau toxină şi care permite să se cerceteze gradul de imunitate.I TERTRIGO I TERTROHA TERIA I TERVALUL Q-T I TERVE TRICULAR I TERVERTEBRAL I TESTI I TESTI RADIC leziune cutanată localizată în plici. provocat în general de streptococi sau agenţi micotici. care se găseşte sau se produce în interiorul unei articulaţii. când se referă la grosimea unui ţesut sau organ. care este produs sau care se găseşte în interiorul unui atriu. stază intestinală. injecţie intradermică. situat între cei doi ventriculi cardiaci. hipertensiune intracraniană. care se produce între marele şi micul trohanter. perete interventricular. ex. ex. tunica internă a unei artere sau a unei vene.) pe care majoritatea persoanelor o suportă fără nici o manifestare patologică. uneori zemuind. eritem bine delimitat. care se găseşte sau are loc în interiorul craniului. toxicoză. I TESTI AL I TIMA I TIMITATE I TOLERA ŢĂ I TOXICAŢIE I TOXICAŢIE ALIME TARĂ I TOXICAŢIE E DOGE Ă sin. conţin produşi toxici proveniţi din metabolismul bacterian. porţiunea tubului digestiv situată între pilor şi anus. profunzime. ex.ex. intervalul de timp ce corespunde duratei sistolei ventriculare. care se referă la intestin. agent fizic sau chimic etc. care se găseşte sau se produce în derm. care se găseşte sau se produce în interiorul unei celule. ansamblul tulburărilor consecutive ingestiei de alimente care: au fost contaminate cu bacterii patogene. mijloc terapeutic de administrare a unor substanţe în lumenul arterelor. în electrocardiografie. acţiunea pe care o exercită o substanţă toxică asupra organismului şi ansamblul tulburărilor care rezultă. produc o reacţie alergică la unele proteine şi alţi constituanţi sau sunt contaminate chimic. locuţiune latină cu sensul de în timpul vieţii. 279 . care se găseşte sau care are loc în interiorul inimii. ex.

se produce sau are loc în interiorul uterului. care este situat în parenchimul unui organ. se produce sau se efectuează în canalul rahidian. muşchii intrinseci ai globului ocular. anevrism intramural. hemoliză intravasculară. care se găseşte sau se produce în interiorul toracelui.I TRADURAL I TRADUROGRAFIE I TRAHEPATIC I TRALOBULAR I TRALUMI AL I TRAMEDULAR I TRAMURAL I TRAMUSCULAR I TRAOCULAR I TRAPARE CHIMATOS I TRARAHIDIA I TRATORACIC I TRATRAHEAL I TRAŞELAR I TRAUTERI I TRAVASCULAR I TRAVE OS I TRAVE TRICULAR I TRI SEC I TROSPECŢIE I TROVERTIT I TUBAŢIE I TUMESCE ŢĂ I TUMESCE T care se găseşte sau se produce în interiorul durei mater (ex. sin. care se găseşte. ex. ex. ex. mortalitate intrauterină. care este situat în interiorul şeii turceşti. de a se replia asupra sa. radiculografie. 280 . caracteristic pentru un organ anumit. care este situat în peretele unui organ cavitar sau a unui conduct organic. presiune intratoracică. sin. ex. care se găseşte. care se găseşte sau se produce în interiorul globului ocular (ex. hemoragie intraoculară). se produce sau se efectuează în interiorul unui ventricul cardiac sau cerebral. tumefacţie. aponevroză intramusculară). se produce sau se efectuează în interiorul unei vene. ex. se produce sau se efectuează în interiorul unui vas sanguin. ex. anestezie intratraheală. care creşte în volum. care se găseşte. care se găseşte sau se produce în interiorul ficatului. ex. care se găseşte în măduva spinării. se spune despre o persoană care are tendinţa de a se izola. introducerea unui tub într-un conduct natural. explorarea pe care subiectul o face asupra vieţii sale interioare. care se găseşte sau se produce în muşchi (ex. căi biliare intrahepatice. care este situat în interiorul unui lobul hepatic sau pulmonar. hematomul intradural). care se găseşte. care se găseşte. care este situat sau trece în lumenul unui vas sau unui conduct organic. care se găseşte sau se efectuează în interiorul traheei. care se tumefiază.

abr. sin. care survine la un organ. sin. nu este capabilă să exercite normal o activitate profesională. procesul poate fi de natură infecţioasă sau canceroasă. prezenţa iodului în urină. devenite încărcate electric prin pierderea sau câştigarea unuia sau mai multor electroni. o tumoră sau la întregul organism. conţinutul sângelui în iod. sub formă de pomadă. folosit ca topic extern în tratamentul plăgilor. în sensul unei regresii. abundent în vegetaţia marină. fiind folosit în sinteza hormonilor tiroidieni. starea unei persoane invalide. evaluare biochimică a electroliţilor din punct de vedere cantitativ. are acţiune simpatolitică. datorită unei boli. pudră sau soluţie. I. ca un deget de mănuşă întors. vasodilatatoare periferică şi afrodisiacă. sin. tratament aplicat prin introducerea de ioni în organism. homosexualitate. pătrunderea unui segment intestinal. introducerea de medicamente prin piele cu ionizare prin curent electric. alcaloid izolat din scoarţa de Corynathe yohimbe (Rubiaceae). producerea de ioni din molecule electric neutre. element din grupul halogenilor. 2. accident sau unei infirmităţi. caracterul unui proces morbid de a cuprinde rapid organismul. perioadă de debut a unei boli. sin. IOD IODEMIE IODOFORM IODOPSI Ă IODOTIRO I Ă IODURIE IOHIMBI Ă IO IO IZARE IO OGRAMĂ IO OFOREZĂ IO OTERAPIE 281 . iodul este indispensabil organismului uman.O. sin. atom sau moleculă primitiv neutră. cataforeză. antiseptic energic. se foloseşte pentru studiul funcţiei glomerulare a rinichilor. caracterizată prin apariţia progresivă a simptomelor. într-un alt segment intestinal superior sau inferior. ion + phorein – a purta). dextropoziţia aortei.I ULI Ă I VAGI AŢIE I VALID I VALIDITATE I VAZIE I VAZIV I VERSIU E I VERSIU E SEXUALĂ I VERSIU E SPLA H ICĂ I VERSIU EA AORTEI I VERTIT I VOLUŢIE substanţă glucidică. ionoterapie. întoarcerea la un stadiu evolutiv anterior. se spune despre o persoană care. insulină ordinară (sau insulina cristalizată). situs inversus. poziţia inversă a unui organ în raport cu cea obişnuită. compus iodat derivat din tironină. 1. preparată din rădăcină de cicoare sau din tuberculi de dalie. pigment din conurile retinei. homosexual. transformarea. foarte răspândit în cele trei regnuri. (gr. fiziologică sau patologică.

care a suferit o iradiere. (engl. rupere accindentală sau chirurgicală a irisului. Insuficienţă Renală Cronică. inflamaţia membranei iriene. membrană a ochiului care formează un diafragm circular care separă camera anterioară de cea posterioară şi având un orificiu central pupilar. 2. rezecţia unei părţi din iris. IRADIAT IRADIERE supoziţie verosimilă asupra unui lucru şi care se admite în mod provizoriu înainte de a fi supusă controlului experimentului. abr. în limbaj curent. inflamaţia irisului şi a corpului ciliar.Q. sin. intelligence quotient – coeficient de inteligenţă). 2. IREDUCTIBIL IRIDECTOMIE IRIDIA IRIDOCICLITĂ IRIDOCILIAR IRIDODIALIZĂ IRIDOCOROIDITĂ IRIDOKERATITĂ IRIDOPLEGIE IRIS IRITABILITATE IRITATIV IRITAŢIE IRITĂ ISCHEMIE ISCHIATIC ISCHIO (ISCHIU) ISCHIOCOCCIGIA 282 . în cursul extracţiei cristalinului afectat de cataractă. intrarahidian. paralizia irisului. care formează jumătatea posterioară a cadrului osos al găurii obturatoare.R. 2. cu excitabilitate. care se referă la ischion şi la coccis. inflamaţie uşoară. care se propagă depărtându-se de punctul său de origine. abr. expunerea la o sursă de raze luminoase.R. sin. abr. care este provocat de o iritaţie. ischion – şold. de obicei în scop terapeutic. de obicei asociată cu inflamaţia corpului ciliar. care se referă la ischion. care se referă la iris şi la corpul ciliar. I. inflamaţia irisului şi a corneei. 1. formează coxalul. propagarea unei dureri dintr-o regiune lezată spre una sănătoasă. excitaţie. I. (gr. se manifestă clinic prin dureri precordiale caracteristice iar electrocardiografic prin prezenţa undei „t“ ascuţite şi simetrice (pentru ischiemia cardiacă). 2. 1. 1. mai ales cu raze X. care nu poate fi pus în poziţia sa normală. inflamaţia irisului şi a coroidei.C. şezut) segment al osului iliac. deficit circulator local prin micşorarea afluxului de sânge arterial în ţesutul respectiv. ultraviolete sau ionizante. pupila fiind dilatată şi imobilă. os care împreună cu ilionul şi pubisul. care se referă la iris. stare patologică a unui ţesut sau organ care reacţionează în exces la o simplă stimulare. 1.IPOTEZĂ I.

IXODES IZABEL IZOAGLUTI ARE IZOCITOZĂ IZOCORIE IZOCROM IZOCRO IZOELECTRIC IZOE ZIMA MB IZOE ZIMĂ 283 . care este uniform colorat. termen utilizat pentru eritrocite cu diametru egal având aceeaşi dimensiune.V. insuficienţă ventriculară dreaptă. care este electric neutru. concentraţia de MB este mai mare la 18 ore după necroză. abr.S. fracţiune izoenzimatică de creatinfosfokinază (CPK) a cărei concentraţie în sânge. intravenos. culoare crem-gălbuie (cafea cu lapte) a părului şi extremităţilor membrelor. ixos – vâsc.T. abr.v. situat imediat înaintea originii arterei subclaviculare. ISTM AORTIC ISTM FARI GIA ISTM TIROIDIA ISTM UTERI ISTMIC ITERATIV I. ant. care are acelaşi potenţial electric. sub care se găseşte o enzimă în acelaşi organism. observată la ecvidee. fiecare din diferitele forme.V. care prezintă aceeaşi culoare. abr.) I. I. sporozoar din ordinul Coccidia care parazitează în intestin la câine. aceasta corespunde absenţei oricărei activităţi electrice. când este peste 4%. care permite despărţirea organului respectiv în două segmente.P. separabile prin electroforeză. 3. (gr. 1. (i. 2. care se referă la un istm. egalitate de diametru a ambelor pupile.ISCHIURIE ISOSPORA ISOTRICHA oprirea secreţiei de urină. anizocorie. segment îngustat al părţii terminale a crosei aortice. clasa Arachnida care parazitează la mamifere şi păsări. I. Trombocitopenie Acută Idiopatică. care se repetă de mai multe ori. linia izoelectrică este linia orizontală înscrisă pe electrocardiogramă.păr) infuzor din clasa Ciliata care trăieşte la animalele rumegătoare în rumen. îngustare a părţii mijlocii a uterului. (gr. atunci când nici un curent nu traversează oscilograful. abr. care are aceeaşi durată ca un alt fenomen. insuficienţă ventriculară stângă. aglutinarea eritrocitelor unui subiect printr-o aglutină ce provine de la alt individ de aceeaşi specie. partea îngustă a glandei tiroide care uneşte cei doi lobi tiroidieni. dar aparţinând unui grup sanguin diferit. ixodes – care se fixează ca vâscul) căpuşă hematofagă din familia Ixodidae. isos – egal + trichos . permite diagnosticul de infarct miocardic. deschidere prin care cavitatea bucală comunică posterior cu faringele.D.V.

care menţine aceleaşi dimensiuni. dar au însuşiri fizico-chimice deosebite şi formule chimice spaţiale diferite (ex. care se efectuează cu acelaşi grup sanguin. grefă realizată între un donator şi un receptor ce aparţin aceleaşi specii şi posedă aceleaşi gene şi antigene de histocompatibilitate.IZOGE IC se spune despre fiecare din organismele care posedă acelaşi patrimoniu ereditar. altroza etc. imunizarea unei persoane cu un antigen provenit de la un individ de aceiaşi specie. în cazul gemenilor univitelini. 2. termen folosit pentru a defini elementele chimice care ocupă acelaşi loc în tabelul lui Mendeleev. iar la om. care provin din aceeaşi linie. dar cu aceleaşi proprietăţi chimice. IZOGREFĂ IZOGRUP IZOIMU IZARE IZOMERI IZOMETRIC IZOOSMOZĂ IZOTO IE IZOTOP 284 . manoza.). 1. substanţe care au aceeaşi compoziţie chimică şi aceeaşi formulă chimică brută. (folosit în mod greşit) alogrefă. osmolaritate a unei substanţe egală cu cea a plasmei. sin.: glucoza. care au greutate atomică diferită datorită numărului numărului diferit de neutroni din nucleu. această situaţie nu se întâlneşte decât la animalele care aparţin unei linii consanguine. tensiune osmotică egală. din acelaşi grup.

Cochinchina. care va determina încâlcirea lânii la oaie. coagulare (a laptelui. 2. ca şi al organizării anatomice sau morfologice sunt înrudite între ele (ex. care provoacă dureri în timpul mersului mai ales la cai. de agresivitate etc. la palpaţia prin izbire. gimnosperme în regnul vegetal sau protozoare. conservarea cadavrelor prin introducerea intraarterială a substanţelor care împiedică putrefacţia (clorura sau sulfatul de zinc. alterarea unui produs din carne sau furaj.) în condiţii neprielnice. trecerea organismelor inferioare în formele lor de rezistenţă (spori. celenterate. sin. împerecherea raţională este bazată pe analiza datelor de selecţie. constând din apropierea exagerată. ţinând cont de gradul de înrudire şi particularităţile individuale. Brahma). proces de modificare lentă a unor proprietăţi ale unui material. 2. care delimitează o grupare de organisme (plante sau animale). Î CĂLŢĂTURĂ Î CHEGARE Î CHISTARE Î CI GERE Î CRE GĂTURĂ 285 . procesul are loc prin deshidratări celulare şi îngroşarea membranei externe. penajul de pe fluierele şi degetele la unele rase de păsări (ex. capsule etc. datorită condiţiilor necorespunzătoare de depozitare şi păstrare. potrivirea perechilor de animale în vederea montei. afecţiune determinată de îngurgitarea nutreţurilor fibroase.). manifestat prin creşterea temperaturii şi hidroliza substanţelor proteice. particularitate de culoare la membre care constă dintr-o zonă albă care se întinde de la extremitatea inferioară până la nivelul genunchiului (anterior) şi jaretului (posterior). sin. atenuarea caracterelor sălbatice. 2. umorilor în general). capabile să ducă o viaţă latentă până la apariţia unor condiţii favorabile dezvoltării lor. hiposulfitul de sodiu. chiar petrecerea călcâielor unul peste altul. soluţiile fenicate. diatomee. în scopul obţinerii celei mai bune combinaţii a însuşirilor productive. pintenogeală. lignificate care vor determina destinderea foiosului de către materialul alimentar indurat şi aglomerat şi care se manifestă prin colică. viermi sau vertebrate în regnul animal). îmbăiere terapeutică. alge. sublimatul coroziv. categorie sistemică superioară clasei. moluşte.Î ÎMBĂIERE ÎMBĂLSĂMARE ÎMBĂTRÂ IRE ÎMBLÂ ZIRE ÎMPÂSLIRE ÎMPERECHERE Î CASTELAT Î CĂLŢAT mijloc de menţinere a igienei corporale prin introducerea animalelor în apa din bazinele de îmbăiere. 1. fază de domesticire a animalelor. ciuperci. formolul etc. sin. obstrucţia foiosului. 1. sângelui. evoluţie treptată şi ireversibilă a ţesuturilor vii spre starea de bătrâneţe. defect ereditar datorită împlântării dezordonate a foliculilor piloşi. care din punct de vedere al dezvoltării lor istorice. 1. animal cu copita deformată. durere sau senzaţia de bloc de gheaţă. chişti.

hrănirea forţată a păsărilor. încrucişările în scop economic imediat. obţinându-se o creştere în greutatea corporală şi a unor organe (ficatul la gâscă) în timp scurt. infuzie etc. metodă de învăţare la păsări. linkage. neameliorată. încetarea alăptării. particularitate de culoare întâlnită la cabaline unde se pot vedea fire albe amestecate cu cele colorate în regiunea frunţii. după ecloziune. privarea toxicomanului de drogul său obişnuit în cura de dezintoxicare. Î CRUCIŞARE DE AMELIORARE Î CRUCIŞARE DE I FUZIE metodă practicată în zootehnie cu scopul îmbunătăţirii însuşirilor unei rase distingându-se mai multe tipuri: de absorbţie. ziua. hibridare sexuată. iar noaptea prin asfixie. în general nocivă pentru vieţuitoarele acvatice. în scopul îngrăşării intensive şi exagerate. datorită generării excesive a oxigenului solvit. astfel realizându-se acţiunea de ameliorare rapidă cu reproducători de valoare şi cu prevenirea bolilor transmisibile. metodă de încrucişare a femelelor (plantelor) dintr-o rasă (varietate) Î CRUCIŞARE locală. practicată în special la palmipede. cu masculi (plante) din rase (soiuri) ameliorate timp DE ABSORBŢIE de mai multe generaţii. introducerea (inocularea) unui microorganism într-un mediu de cultură. apariţia fluturilor de mătase care se petrece în orele dimineţii până la prânz dacă în hala de producţie temperatura este de 25°C. introducerea unui şurub în fragmentele unui os fracturat pentru a le menţine în contact. în scopul obţinerii unor produşi superiori. a adulţilor. prin care se urmăreşte obţinerea efectului heterozis. îngroparea unui cadavru. prin îndopare păsările consumă cu 3050% mai multă hrană. pregătirea şi păstrarea furajelor pt. fiind o metodă în care se folosesc trei sau mai multe rase de animale sau soiuri de plante. produşii care rezultă fiind la rândul lor împerecheaţi cu alţi reproducători din cadrul rasei respective. 2. constă în ataşarea puilor. sin. realizată prin împerecheri între animale din rase diferite. dezvoltarea excesivă a fitoplanctonului. introducerea gameţilor masculi în organele genitale femele cu ajutorul unor instrumente. Î CRUCIŞARE I DUSTRIALĂ Î DOPARE Î FLORIREA APELOR Î FLUTURAREA GOGOŞILOR Î HUMARE Î LĂ ŢUIREA GE ELOR Î SĂMÂ ŢARE Î SĂMÂ ŢARE (I SEMI ARE) ARTIFICIALĂ Î SILOZARE Î SPICAT Î ŞURUBARE Î TIPĂRIRE Î ŢĂRCARE 286 . metoda permite însămânţarea de acelaşi reproducător a unui număr mare de femele în comparaţie cu monta naturală. datorită consumului oxigenului în procesul de respiraţie.Î CRUCIŞARE sin. de om sau obiectele mişcătoare. metodă de ameliorare prin care se urmăreşte remedierea unui defect existent la o anumită rasă. Î CRUCIŞARE COMPLEXĂ încrucişare pentru obţinerea unor rase (sau soiuri) noi. iarnă. observată de Lorentz. de produşi înalt productivi. care constă din încrucişarea unui grup de femele neameliorate cu masculi amelioratori. fără a avea loc actul sexual. ca urmare a fotosintezei. până la apariţia furajului verde. 1. ulterior.

poziţie învecinată. ataşament morbid al unei mame faţă de fiul ei.genunchi) articulaţia tibiotarso-metatarsiene la animale. jugulum – gât. juxta + glomerulus – ghem mic) ţesutul din vecinătatea glomerulilor. (fr. 2. displazia fibroasă a oaselor. durere vie. afazie caracterizată prin schimbarea silabelor şi cuvintelor. sin. prin impactul produs de un curent sanguin anormal de puternic. ceea ce face vorbirea de neînţeles. care se referă la obraz. 287 . pt. leziune endocardiacă sau a unei artere mari. garetum . beregată) regiunea inferioară şi laterală a gâtului. a vărsa) scurgerea prin nări la animale. jeter – a da afară. zeul cu două feţe. aşezat lângă. 1. monstru dublu rezultând din sudarea a două corpuri în partea superioară.J J (JOULE) JACKSO IA JAFFE (REACŢIA) JAFFE-LICHTE STEI (BOALA) JA ICEPS JARET JARGO AFAZIE JAVART JEJU JEJU ECTOMIE JEJU OILEITĂ JEJU OILEOSTOMIE JEJU OSTOMIE JET (LEZIU E) JETAJ JEU JOCASTA (COMPLEX) JUGAL JUGULARĂ JU GHI JUXTAARTICULAR JUXTAGLOMERULAR JUXTAPOZIŢIE JUXTALIMI AR JUXTAPILORIC simbol pentru Joule. (fr. inflamaţia jejunului şi ileonului.gol) a doua diviziune a intestinului subţire între duoden şi ileon. o persoană care nu a mâncat şi nu a băut de un anume timp. după zeul Janus. unitate de travaliu şi de energie. iar capul are două feţe. practicarea unei anastomoze între jejun şi ileon. vene situate în jgheabul jugular. identificarea creatininei în urină (se colorează oranj cu picrat de sodiu). acută. javart . care duc sângele de reîntoarcere. (lat. (lat. care este situat în imediata apropiere a pilorului. deschiderea jejunului la peretele abdominal. (lat. rezecţia unei părţi din jejun. care se referă la manifestările epileptice descrise de Jackson (1835-1911). care este apropiat de pragul de percepţie sau de reacţie. jejunus . care este situat alături de o articulaţie.gangrena) gangrena unui ţesut fibros sau fibrocartilaginos (gr.

cheloid. 288 . cestodicid preparat din perişorii fructelor plantei Mallotus philippinensis. din bengaleză. afecţiune tumorală cu etiologie necunoscută. în păr şi unghii. concentraţia potasiului în sânge. sarcomatoza multiplă idiopatică hemoragică. numită şi prin aspiraţie. (ind. KELOID KELOTOMIE KELVI KERATI Ă sin. clasată diferit în grupele: reticulozelor. influxul se transmite spre fasciculul His. în care iau naştere influxurile care produc contracţiile inimii. reacţie de floculare a serului sanguin sau a lichidului cefalorahidian pentru diagnosticul sifilisului. secţionarea bridelor în hernia strangulată. numele a fost atribuit datorită faptului că la început se prepara din cenuşa rezultată din arderea lemnelor. abr. carirorhexis. care se formează în stratul cornos al pielii. exprimă temperatura absolută în scara Kelvin. mielom. prezenţa sau concentraţia de potasiu în urină.K K KAHLER (BOALA) KAH (REACŢIA) KALA-AZAR simbolul chimic al potasiului. proteină dură. unitatea de bază a temperaturii. procedeu de întrerupere voluntară a sarcinii. potasemie. situată în peretele atriului drept. sin. kalah – a arde) sin. KALIEMIE KALIUM KALIURIE KAMALA KA ER (SI DROMUL) KAPOSI KARRIORRHEXIS KARMA (METODA) Kcal. sin. în termodinamică. KEFIR KEITH ŞI FLACK ( ODUL) regiunea din miocardul diferenţiat. boală. angiomatozelor sau sarcomatozelor. angiomatoza Kaposi (Moritz John. având două forme: mediteraneană şi asiatică. acidulată: este un produs de fermentare a laptelui supus unui procedeu primitiv de fabricare de către muntenii din Caucaz. caracterizată în mod esenţial prin anemie gravă cu splenomegalie. v. băutură lactată gazeificată. sin. de la acest nodul. cu potasiu. kilocalorie. 1837-1902). (ebr. boala neagră) boală infecţioasă produsă de o specie de Leishmania. făcând parte din sistemul internaţional. prin adăugarea de levuri numite grăunţe de kefir. autism infantil. bogată în sulf. sin.

dată de expunerea de lungă durată la lumină. sin. vezi hiperkeratoză. cu tumefierea părţilor moi şi limitarea mişcărilor. rămânând însă transparentă. înlocuirea unei părţi opace a corneei cu un fragment cornean transparent. sin. în KERATOZĂ ACTI ICĂ care epidermul prezintă o hiperkeratoză importantă. cheratom KERATOM KERATOTOMIE RADIARĂ tratament chirurgical al miopiei prin incizii în spiţe de roată ale corneei. sin. sin. egală cu 1000 de watti. care se referă la cornee şi la conjunctivă. k. necroza aseptică a osului semilunar. unitatea pentru diferenţa de potenţial. 2. pudră de flori şi frunze de cânepă. deformaţie. determină totdeauna miopie şi un astigmatism asimetric. numită şi marea calorie. KERATITĂ KERATOCO KERATOCO JU CTIVAL KERATOCO JU CTIVITĂ inflamaţie simultană a corneei şi a conjunctivei. a corneei care devine conică. care se fumează amestecată cu tutun. chinestezie.KERATI IZARE 1. sin. înlocuirea unei părţi opace a corneei cu un fragment de material organic inert şi transparent.. adesea bilaterală şi de origine microtraumatică. proces prin care celulele stratului superficial al epidermului se impregnează cu keratină şi capătă astfel o mare soliditate.) KILOCALORIE KILORŐE TGE KILOVOLT KILOWATT KIMOGRAF KI AZĂ KI ESTEZIE KI EZIPLASTICĂ KI EZITERAPIE 289 . modificare patologică a unei mucoase care ia astfel aspectul pielii. simbolul kilogramului. egală cu 1000 de volţi. KERATOZĂ PREEPITELIOMATOASĂ KER IG (SEM UL) Kg. manifestându-se prin dureri persistente ale încheieturii mâinii. cheratită. inflamaţie supurativă sau nesupurativă a corneei. în general bilaterală. unitate pentru putere. chimogramă denumire de ansamblu a enzimelor a căror prezenţă este necesară pentru activarea unei alte enzime. keratoză actinică. KIF KILO (K. KERATODERMIE KERATOPLASTIE KERATOPROTEZĂ keratoza palmelor şi plantei picioarelor. având semnificaţia de o mie. unitate care determină cantitatea de căldură egală cu 1000 calorii. semn caracteristic în meningită. cinematizare. unitate pentru cantitatea de radiaţie X egală cu 1000 rontgeni. în intenţia de a-i diminua curbura. (gr. utilizarea în scopuri terapeutice a mişcărilor active (gimnastică medicală) sau pasive (masaje. KIE BOCK (BOALA) sin. mobilizare). KERATOZĂ leziune precanceroasă. chilioi – o mie) termen care indică unităţile de măsură.

se întâlnesc frecvent în tractul respirator. tulburări psihice produse prin leziuni atrofice. se desfăşoară în patru timpi: o inspiraţie profundă. sin.KI KI G KIRSCH ER (BROŞA) KLEBSIELLA v. cresc uşor pe medii de cultură obişnuite. confabulaţie. sindrom de scleroatrofie avansată a mucoasei vulvare sau peniene. pe secţiune. pete albicioase situate pe mucoasa bucală în rujeolă. este vorba de o hiperventilaţie alveolară care tinde să compenseze acidoza diabetică. dezorientare. care se introduce în canalul osos medular. pseudocoarctaţia aortei. KLEBSIELLA AEROBACTER KLI EFELTER (SI DROM) sindrom descris la bărbatul tânăr. incizie ce permite accesul în articulaţia coxofemurală. o expiraţie subită. în formă de inimă. observată mai ales la femeie. cu ginecomastie. litera V sau U. azoospermie şi creşterea gonadotrofinelor urinare: aceste modificări sunt legate de prezenţa unui cromozom X suplimentar. 2. gen de bacterii de formă bacilară. care joacă rol important în procesul de apărare faţă de infecţii. KOPLIK (PETELE) KORSAKOFF (SI DROM) KRAUROSIS KU TSCHER (CUIUL) celulă endotelială de formă stelată. Aerobacter. dotată cu mare putere fagocitară. consecutive unei carenţe nutriţionale KWASHIORKOV apărute la copilul mic mai ales după înţărcare. eunucoidism discret. pentru transfixierea unui os fracturat şi aplicarea unei tracţiuni continue asupra osului. necroză aseptică spontană a osului scafoid tarsian. posibil transformări maligne. ansamblul unor tulburări grave. difuze. din familia Enterobacteriaceae. urmată de o pauză. comportă o insuficienţă testiculară prin degenerescenţa şi scleroza tubilor seminali. KÜSSMAUL (RESPIRAŢIE) caracteristică în coma diabetică. rigid. 1. (SI DROM) KUPFFER (CELULA) 290 . tijă de oţel inoxidabil. pe toată lungimea unui os lung fracturat şi care permite menţinerea celor două fragmente în poziţie bună. cerebrale. căreia îi succede o nouă pauză. dar destul de bruscă. în vecinătatea ventriculului al treilea: pierderea memoriei de fixare. cu tumefierea dureroasă a celei de a doua articulaţii metatarsofalangiene. filament de oţel inoxidabil. intestinal şi urogenital al omului. la persoane vârstnice. necroză aseptică spontană a corpului celui de al doilea metatarsian. ce survine la băieţi şi se traduce prin impotenţă funcţională şi tumefierea dureroasă a tarsului. cu geamăt. KOCH (BACILUL) KOCHER (I CIZIA) KOHLER (BOALA) agentul cauzal al tuberculozei. din sinusurile hepatice.

agogos – conducând la. gr. (lat. nestatornic.buză) care se referă la buze. 1. propietatea materiei vii de a-şi modifica starea în care se găseşte în funcţie de diverşi factori. apare ca o complicaţie gravă a otomastoiditei. (lat. marginile unei plăgi sau unei incizii. relief ocupând cei doi versanţi ai unei fante. sin. coagulează la 70-75°C şi este asemănătoare cu albumina din plasma sanguină. leucocit. sensibil. în special ai gurii. abr. 2. albumină care se găseşte în lapte şi care poate fi izolată din acesta sub forma unei substanţe cristaline solubilă în apă. labium – buză) buză inferioară la insecte. comisura labială. faţa labială a unui dinte. care determină secreţia glandei lacrimale. leziune rezultată dintr-o sfâşiere în adâncime a pielii. lactis – lapte. (lat. labrum . în biologie. labium . sensibilitate exagerată fizică sau psihică. cuprinde trei părţi: vestibulul. care se referă la lacrimi şi la secreţia lor. intervenţie chirurgicală care constă în înlăturarea ţesuturilor prin dilaceraţie. ansamblul cavităţilor osoase ale urechii interne. canalele semicirculare şi melcul. ansamblul cavităţilor membranoase conţinut în labirintul osos al urechii interne. sistem de canale şi cavităţi comunicante între ele. duce la) substanţă care produce creşterea secreţiei de lapte. la suine (alcătuit din şase alele) şi la găini (alcătuit din patru alele). inflamaţie acută sau cronică a labirintului. ex. (lat.L L L l. 2. vertebră lombară. sistem de grupă sanguină determinat la taurine (alcătuit din două alele). simbolul pentru litru.buză) termen anatomic utilizat pentru formaţiuni fibroase cu aspect de buză. abr. săpat în stânca osului temporal şi situat intern faţă de căsuţa timpanului. până în ţesutul subcutanat. LABIRI T LABIRI T MEMBRA OS LABIRI T OSOS LABIRI TITĂ LABIU LABRUM LACERAŢIE LACRIMAL LACRIMOGE LACTAGOG LACTALBUMI Ă 291 . renină. LABFERME T LABIAL LABIE LABIL LABILITATE 1.

aparat pentru măsurarea densităţii laptelui în raport cu densitatea apei. conţine apă. care se referă la lapte. iaurtul. (gr. întâlnite mai ales în produse alimentare fermentate. până ajunge la exterior. bacilul care provoacă fermentarea lactozei. pentru determinarea conţinutului în substanţe uscate din lapte. substanţă care scade secreţia laptelui. sin. termenul se utilizează în anatomie pentru definirea canalelor prin care trece laptele de la acinul glandular. de sodiu etc). se folosesc lactometre de tipul aerometrelor. substanţă proteică din grupa globulinelor. instrument utilizat pentru determinarea purităţii laptelui. sare a acidului lactic (lactat de calciu. (lat. provocată de diferite cauze: hipotonicitate. care favorizează creşterea secreţiei de lapte. concreţie gastrică observată la sugarul hrănit cu lapte praf nediluat suficient. format din bacili imobili. dispozitiv pentru determinarea impurităţilor din lapte. pentru a se recunoaşte. laptele bătut. riboflavină. care are aspectul laptelui. lactis . fracţiune a laptelui rezultată după extragerea grăsimii şi precipitarea proteinelor. dacă i s-a adăugat apă şi lactometre de tipul refractometrelor. 2. gen de bacterii. grampozitivi care fermentează hidraţii de carbon cu producere de acid lactic. lactase) enzimă specifică. având proprietatea de a descompune lactoza în glucoză şi galactoză. rheo – a curge). prin măsurarea densităţii laptelui.lapte). stare caracterizată prin producerea de lapte de la nivelul mameloanelor. enzimă care produce transformarea acidului lactic în acid piruvic. după opacitatea sa. (fr. lactoză şi componenţi minerali ai laptelui. substanţele rămase pe filtru se compară cu anumite etaloane convenţionale. în urma prelucrării sale din această categorie fac parte brânzeturile. unele specii sunt utilizate în industria alimentară. produs obţinut pe bază de lapte. substanţă cu rol bacteriostatic şi bactericid prezentă în lapte şi zer. LACTAŢIE LACTAZĂ LACTE I Ă LACTESCE T LACTIC LACTIFER LACTICODEHIDROGE AZĂ LACTIGE LACTOBACILLUS LACTOBACILLUS ACIDOPHILUS LACTOBEZOAR LACTODE SIMETRU LACTOFILTRU LACTOFLAVI Ă LACTOFUG LACTOGLOBULI Ă LACTOMETRU LACTOREE LACTOSCOP LACTOSERUM 292 . paralizie etc. galactofor – care conduce laptele. untul. eliminarea continuă a laptelui din mamelon ca urmare a relaxării sfincterului papilar.LACTAT 1. instrument cu ajutorul căruia se apreciază laptele. sin.

lucrarea sa “Fiziologia zoologică” (1809) cuprinde concepţia sa DE MO ET despre evoluţia vieţuitoarelor (lamarckismul). fenomen care are loc sub influenţa directă a mediului.F. Lamarck despre adaptare. Factor de Activare Limfocitară. şi prin prezenţa branhiilor lamelare. lagos – iepure + ophtalmos . biolog francez. groapă) cavitate care apare în urma distugerii ţesuturilor dintr-un organ. 2. denumire atribuită unui mic spaţiu circumscris. clasă de moluşte caracterizate prin corpul turtit lateral. este prezentă în lapte şi are rol în transferul fierului. trăind pe fundul apei sau fixate pe pietre. cu doi nuclei şi patru cili. ordin în sistematica zoologică în care sunt cuprinse toate speciile asemănătoare cu iepurii. care se găseşte în lapte. se întâlneşte la femeia gravidă aproape de termen. flagelat piriform. substanţă glucidică. care parazitează în epiteliul intestinului subţire la om. sunt animale acvatice. sin. lacuna – lipsă. de care rămâne ataşată numai printr-un pedicul vascular. în general alcoolică. EC (CIROZA) LAGOFTALMIE LAGOMORPHA LAMARK JEA -BAPTISTE (1744-1829). fie prin scurtarea ei. Giardia (după biologul francez Giard Antoine. fie prin paralizia muşchiului orbicular. în radiologie. caracterizată prin ficat mic. plăcuţă de sticlă foarte subţire. scleros şi dur.A.ochi) anomalie care constă în imposibilitatea pleoapei de a acoperi globul ocular. (gr. LAMARCKISM teorie evoluţionistă formulată de J. care se referă la lacune sau care prezintă lacune. acoperit cu cochilie bivalvă. a cărui structură evocă un aspect de lamele suprapuse.LACTOTRA SFERI Ă LACTOZĂ LACTOZURIE LACU AR LACU Ă metalproteidă care conţine fier. LAMBLIA LAMBOU LAMELĂ LAMELAR LAMELIBRA HIATE LAMI A DURA LAMI ECTOMIE 293 . cal. care este format din lamele. uneori greu de interpretat pe clişeu. unul dintre întemeietorii evoluţionismului în biologie. formată dintr-o moleculă de glucoză şi una de galactoză. adâncitură. rumegătoare şi câine. în chirurgie. în conformitate cu cele două legi ale lamarckismului.B.. porţiunea de piele sau de muşchi detaşată de locul său de origine. (lat. (lat. LAE L. mărginind spaţiul periodontal ce conturează rădăcina. eliminarea de lactoză prin urină. marine sau dulcicole. 1846-1908). abr. linie densă. identificat şi denumit prima oară de către patologul William Lambl (1824-1895). 1. care acoperă un preparat microscopic de pe o lamă. ciroza atrofică a ficatului. anatomic sau patologic. lamina – lamă.ablaţie) rezecţia uneia sau mai multor lame vertebrale cu scopul de împiedica o presiune pe măduva spinării. lamă mică. alcătuind în unele mări bancuri masive. foaie + ektome .

metodă de adaptare a unui virus prin pasaj pe iepure. fantomă) în parazitologie: stadiu din evoluţia artropodelor sau a viermilor. distribuite neregulat în ţesutul pancreatic şi bogat vascularizate. paralizia muşchilor laringelui. lapara – partea moale a abdomenului + skopein – a examina) sin. în parte sau în întregime laringele. care este primul timp al unui mare număr de operaţii ce vizează organe conţinute în abdomen. cu revărsat articular. efectuat cu ajutorul unei mici oglinzi montate pe un mâner şi prevăzut cu dispozitiv de luminat. palmipede cu penele foarte dese. care acoperă capul fătului. examinarea cavităţii abdominale cu ajutorul unui endoscop introdus în cavitatea peritoneală prin traversul pereţilor abdominali. ptao – lovesc. LA CEOLAT LA DSTEI ER (SISTEM) LA GERHA S (I SULE) LA UGO LAPAROSCOPIE LAPAROSTOMIE LAPAROTOMIE LAPI IZARE LARDACEU LARIFORME LARI GE LARI GECTOMIE LARI GITĂ LARI GOLOGIE LARI GOPLEGIE LARI GOSCOPIE LARI GOSPASM LARSE -JOHA SSO (BOALA) LARVĂ 294 . (gr. sin. spasm al muşchilor glotei. consecutivă unei infecţii microbiene sau virotice. care se dezvoltă prin metamorfoză. larva – mască. lanugo . sistemul grupelor sanguine eritrocitare. aparenţă. conduct aerian interpus între faringe şi trahee. tulburare de osificare a rotulei. LAMPĂ R. ordin de păsări acvatice. având în general culoarea cenuşie pe spate şi pe faţa dorsală a aripilor şi albă pe piept şi pe pântece. care parazitează în ţesutul conjunctiv subcutanat la găină. situat în partea mediană şi anterioară a gâtului. în formă de lance. provoacă dispnee şi disfonie. zone cenuşii sau gălbui. spasm glotic. ating) acarian din familia Laminosioptidae. care în condiţii normale nu este patogen pentru această specie. producând râia laminosioptică lampă cu cuarţ sau sticlă transparentă şi vapori de mercur utilizată pentru producerea artificială a radiaţiilor ultraviolete.U.LAMI OSIOPTES (lat. urmând după stadiul de ou. spasm laringian.V. în general în peritonitele zise depăşite. deschiderea la piele a cavităţii peritoneale. celioscopie.puf) fire de păr foarte subţiri. operaţie prin care se extirpă. inflamaţie acută sau cronică a mucoasei laringelui. deschiderea chirurgicală a peretelui abdominal şi a peritoneului. imediat după naştere cu excepţia palmelor şi tălpilor. care are aspectul şi consistenţa slăninei. care se manifestă la copil prin tumefierea dureroasă a genunchiului. examen vizual al laringelui. (lat. lamina + gr. studiul laringelui şi bolilor sale. practicată în situaţii foarte grave. (lat. cu scopul de a obţine variante vacinale cu patogenitate modificată. v.

sin. observată în leziuni ale labirintului urechii interne. din engleză (Light Amplification by Simulated Emision of Radiation). sub discul germinativ. care transportă într-un timp foarte scurt o mare cantitate de energie. uşurează tranzitul intestinal prin lubrifiere şi emulsionare. creşte peristaltismul intestinal. particule de polistiren folosite pentru cercetarea factorului reumatoid în ser. sin. dominanta funcţională a unei părţi a corpului uman asupra celeilalte. amplificator de lumină. durere pe faţa posterioară a membrului inferior. după incizia tijei sau trunchiului. intoxicaţie cu plante din genul Lathyrus. vizibile sau infraroşii. deplasarea laterală a unui organ. 2. femeie aflată în starea fiziologică normală imediat următoare naşterii. cu gamba în extensie. tendinţă de deviere laterală în timpul mersului sau de aplecare într-o parte.. 2. 2. 1. lăuzia are durata de 6 săptămâni după naştere. (lat. stare de inactivitate aparentă. provocată de flexia coapsei pe bazin. aşa ca unele anomalii sau unele faze ale unei afecţiuni. laxe – larg. LATEBRĂ LATE T LATE ŢĂ LATERALITATE LATEROFLEXIA UTERULUI LATEROLATERAL LATERO-POZIŢIE LATEROPULSIU E LATEROVERSIE LATEX LATIRISM LAVAJ LAX LAXATIV LAZARET LĂUZĂ 295 . înclinarea laterală a unui organ. abr. obţinut prin scurgere liberă. pentru a opri introducerea bolilor infecţioase într-o ţară. în carese depune numai vitelus alb. lazarus . 1. dificultate manifestată de parkinsonieni de a se menţine în echilibru după un pas executat lateral.lepros) termen vechi. califică o anastomoză obţinută prin sutura deschiderilor practicate pe laturile a două conducte juxtapuse. zonă în centrul ovulei de pasăre. care există fără să-şi manifeste prezenţa. în dentistică. deviere a uterului în care corpul acestui organ basculează spre una din părţi. manevră practicată de examinator.LARVICID LASEGUE (SEM UL) LASER substanţă care are propietatea de a distruge larvele. spălare. (lat. substanţă care provoacă eliminarea unuia sau mai multor scaune moi. întâlnită la rumegătoare şi cabaline. într-o direcţie bine definită. spaţios. 2. cu lateropoziţie. 1. care defineşte o instituţie de supraveghere a sănătăţii oamenilor. devierea unuia sau mai multor dinţi înspre partea dreaptă sau stângă a arcadei dentare. care emite un fascicul îngust de raze luminoase. 1. în timp ce colul îşi păstrează poziţia normală. prezent mai ales în poliartrita reumatoidă. liber) termen utilizat pentru ţesuturi care prezintă multe spaţii şi mobilitate crescută. lichid lăptos care circulă în corpul unor plante.

soia. necapsulat. denumit de către Leishman (1865-1926). unde produce boala denumită leishmanioză. iar frecvenţa genotipului heterozigot este egală cu de două ori produsul între frecvenţele celor două gene. ubicuitar. legea lui Liebig – lege care stabileşte că în producţie este hotărâtoare substanţa nutritivă prezentă în cele mai mici cantităţi. netratată. LEGEA FACTORILOR sin. gen de protozoar. conţinând azot (care le conferă un caracter amfoter). atrofie optică Leber (Theodor von. legea minimului. după care.D. b. tumoră benignă formată din ţesut muscular neted. poate apare în musculatura netedă. plex scleros episclerat în jurul limbului sclerocornean. determinată de frecvenţa genelor la un anumit locus. legea echilibrului populaţiilor – o populaţie este considerată ca fiind în echilibru atunci când. năut) sau furajere (lucernă. conform cu legile eredităţii şi adaptabilităţii. mai ales în uter.).R. sparcetă. provoacă infecţii nozocomiale intraspitaliceşti. LEGEA WEI BERG HARDY. în cursul dezvoltării sale ontogenetice. a. alimentare (mazăre. boală ereditară şi familială care debutează prin nevrită optică subacută şi ajunge la atrofie optică bilaterală.sin. cu creştere dificilă în caz de încorporare aerogenă provoacă „boala legionarilor“. pneumonie atipică. înseamnă că o populaţie este în echilibru atunci când frecvenţa genotipului homozigot este egală cu pătratul frecvenţei genei respective. lupin etc. LEBER abr. în absenţa unor factori modificatori. aparţinând familiei Tripanosomidae. LECITI E LEGEA BIOGE ETICĂ lege formulată de E. ea LIMITATIVI este valabilă nu numai pentru funcţiunile chimice. (gr. ţinând seamă de distribuţia binominală a genotipurilor. abr. lactatdehidrogenază. individul repetă cele mai importante modificări ale formei FU DAME TALĂ prin care au trecut strămoşii lui în cursul dezvoltării lor filogenetice lente şi îndelungate. Această lege se bazează pe următoarele elemente: frecvenţa tipurilor de gameţi produşi de indivizii unei generaţii sunt aceleaşi cu frecvenţa genelor respective în generaţia care produce gameţii. bacil gram negativ. LEGILE EREDITĂŢII LEGIO ELLA P EUMOPHILA LEGUMI OASE LEIOMIOM LEISHMA IA 296 . sin. familie botanică cuprinzând numeroase specii de plante spontane sau cultivate. L. trifoi.H. Haekel. lekithos – gălbenuş de ou) fosfolipide lipsite de sulf. frecvenţa noilor genotipuri în generaţia filială depinde numai de frecvenţa genelor în generaţia parentală şi nu de frecvenţa genotipurilor parentale. fasole. dar şi pentru majoritatea celor vitale. lichid cefalorahidian. îşi menţine în generaţii succesive aceeaşi frecvenţă a genelor şi aceeaşi structură genetică. boala are sfârşit letal. legea grupării independente a materialului genetic – acţionează atât în gametogeneză cât şi în fecundare. legea segregării materialului genetic – acţionează numai în gametogeneză când se realizează trecerea de la spermatociţii sau ovociţii primari la spermatociţii sau ovociţii secundari. clasa Mastigophora care parazitează la câine şi la om. linte.L. 1840-1917).C. fenomene genetice cu caracter universal care acţionează în două momente cruciale ale ciclului vital al organismelor şi care constituie mecanismul de transmitere al caracterelor de la o generaţie la alta.

proteză oculară de contact.inflamaţie) inflamaţia membranei piamater. localizat pe faţă. sitemul nervos periferic. ca un cordon. (gr. subdivizate în multe grupe şi tipuri. volumul rămânând normal. (gr. în formă de bob de linte. deformabilă sub apăsare. de formă helicoidală. 1. sin. tip de vaccin antipoliomielitic. la porcine şi la câini. cu valoare nutritivă scăzută. cristalinian. sin.5 mm. afecţiunea firelor de păr care prezintă la bază mici concreţiuni. lens + ptosis . piesă din sticlă cu suprafaţă curbată care poate refracta razele luminose. la cabaline. leptos + soma . solz mic + thrix . 2. din polimetil metacrilat. bacil acidorezistent. leptos + nema . singur) parazit din familia Trypanosomatide. (gr. dar reluându-şi forma iniţială când presiunea încetează. căderea cristalinului înapoi sau hernia lui în camera anterioară. familie în sistematica zoologică aparţinând rozătoarelor. prima etapă a profazei meiotice în care cromozomii se individualizează sub forma unor filamente lungi şi subţiri. tricorexie nodoasă. LEPTOCIT LEPTOME I GITĂ LEPTOMO AS LEPTO EM LEPTOSOMATIC LEPTOSPIRA LEPTOSPIROZĂ LEPTOZOM LEST 297 . foarte răspândite în natură.cădere). gen de bacterii mobile. boala Hansen. (lat. boală infecţioasă cronică produsă de Mycobacterium leprae. care este caracterizat prin corp alungit şi subţire. (gr. dar necesar declanşării dinamicii gastrice. eritrocit de grosime redusă şi cu diametrul crescut. (gr. mic nev pigmentar. corespunzând zonei corneene optice. prezent în trunchiul cerebral. clasa Mastigophora care se găseşte la vertebrate. varietate de fractură a primului metacarpian. sin. aliment grosier. gât sau mâini. care se referă la nucleul lenticular şi la corpul striat. cu diametrul de 8. proteză oculară de contact.corp) individ cu corpul mai subţire decât normal. leptos + monas – unul. din care unele patogene pentru om. plan sau reliefat. lepis – coajă. (gr. dură.păr).filament).LEM ISC LE OIR (FRACTURA) LE TICULAR LE TICULOSTRIAT LE TIGO LE TILĂ LE TILĂ HIBRIDĂ LE TILĂ SUPLĂ LE TOPTOZĂ LEPI E (VACCI ) LEPORIDE LEPOTRIX LEPRĂ fascicul nervos. leptos + menigx – membrană + itis . boală produsă de leptospire care se întâlneşte la bovine. subordinul Logomorpha din care fac parte iepurii. leptoten. localizată îndeosebi pe piele. lazarus-lepros – cu pielea acoperită de cruste) sin. sistemul limfatic şi diverse viscere.

LEUCEMIE (gr. prezenţa de leucoblaşti în sângele circulant. termen folosit pentru leucoză. creşterea numărului de leucocite peste cifrele normale (6000-8000). în legătură cu moartea. riscul pe care îl prezintă o boală de a fi mortală. prezenţa acestor celule. hemoragii cu adenopatii şi anemie. prezenţa leucocitelor în urină în cantitate mare.germen) celulă iniţială din care se formează globulele albe. fatal. somn profund. hiperplazia măduvei osoase şi evoluţie rapidă spre moarte.moarte) mortal. caracterizat în general prin creşterea insolită a numărului de elemente leucocitare mieloide sau limfoide. la sugar. leucos –alb. leukos + kytos + zoon . care parazitează la păsări în sânge şi organe. celulă nucleată din sângele periferic normal. dar cu modificări importante ale mielogramei şi o proliferare considerabilă a ţesutului hematopoetic. moarte aparentă. indică prezenţa leucemiei. iar pielea. caracterizată anatomic prin leziuni inflamatorii.animal) hemosporide lipsite de pigmentul melanic. orice afecţiune cerebrală. irisul şi copitele pigmentate. leukos –alb. sin. ca răspuns la un proces de apărare al organismului. la noul născut. (gr. chiar în număr mic. (gr. predominante la nivelul substanţei albe din emisferele cerebrale. se pune în evidenţă prin examenul sedimentului urinar. termenul cuprinde elemente mieloide numite şi granulocite (neutrofile. LETTERER-SIWE (BOALA) boală caracterizată prin proliferarea difuză a celulelor reticuloendoteliale care se supraîncarcă adesea cu colesterol. eozinofile. bazofile). prin febră. constituient normal al proteinelor. globul alb. exceptând cazuri excepţionale. citos -celulă). LEUCI Ă LEUCISM LEUCOBLASTEMIE aminoacid natural indispensabil. traducându-se clinic.alb + blastos . mai ales când este urmarea unei boli de piele. LEUCOBLAST LEUCOBLASTOZĂ LEUCOCIT LEUCOCITOZĂ LEUCOCITOZOO LEUCOCITURIE LEUCODERMIE LEUCOE CEFALITĂ 298 . elemente limfatice (limfocite). părul fiind total lipsit de pigment. mai mult sau mai puţin intensă a pielii. prelungit însoţit de diminuarea funcţiilor vitale. proces proliferativ neoplazic al mezenchimului leucoblastic. sin. decolorarea. hepatomegalie. însoţită de metaplazii ale organelor hematopoietice. letum . stadiu intermediar între mieloblast şi promielocit. leukos. haima -sânge). culoare albă a părului de acoperire şi protecţie întâlnită la animale.LETAL LETALITATE LETARGIE (lat. (gr. LEUCEMIE ALEUCEMICĂ stadiu evolutiv precoce sau o formă particulară de leucemie în care nu se constată creşterea notabilă a leucocitelor sanguine. nume dat uneori afecţiunilor caracterizate prin creşterea numărului de leucoblaşti în organele hematopoietice şi în sângele circulant. în psihiatrie: acces de somn amintind de somul hipnotic. întâlnit şi în encefalita letargică ca o expresie a leziunilor diencefalice.

formare a diferite tipuri de globule albe.H. albicioasă. pierderi albe. decolorarea parţială sau totală a unghiilor. amigdală. tumoră malignă circumscrisă. sin. leziune cicatricială opacă. din clasa Ascomiceta. gonadotrofina B. care este normal situată. cetohexoză existentă în vegetale. aleucemică şi eritroidă). parte a hemogramei care cuprinde numai numărătoarea leucocitelor şi formula leucocitară. de obicei. necesar dezvoltării lui Leuconostoc citrovorum. anomalie congenitală rară. fructofuranoză. splină. 1. dar prezintă malformaţii complexe. leukos + osis) proces morbid care evoluează în ţesutul leucopoietic (se cunosc: leucoza leucemică. celulă din testicul. ganglion. 2. poligonală pe secţiune şi aşezată în cuiburi perivasculare între tubii seminiferi (glande interstiţiale). 2. (gr. la care aderă câteodată irisul. noradrenalină. devierea spre stânga a globului ocular prin contracţia muşchiului oculomotor comun. factor de creştere înrudit cu acidul folic. scăderea cifrei leucocitare în sângele periferic sub 4000 elemente/mm3. (lat. modificare patologică la nivelul ţesuturilor abr. peptid format sub acţiunea proteinazelor eliberate de leucocite în cursul unui sindrom inflamator şi având proprietăţi vasodilatatoare. având ca punct de plecare un ţesut sau organ leucopoietic. plagă sau alt prejudiciu adus corpului de o forţă exterioară. sin. grup de substanţe care rezultă din metabolismul acidului arahidonic cu rol în inflamaţie.cerc) care face ca lumina polarizată să se întoarcă spre stânga. 299 . (gr. decolorarea congenitală a părului. levo-are – a dospi) ciuperci unicelulare. flur albus. ordinul Protoscales care se înmulţeşte prin înmugurire şi care produc fermentaţii. 1. sin. leucocitopenie. levo-are – a ridica) cu referire la muşchii care au funcţia de a ridica.LEUCOGRAMĂ LEUCOKI I Ă LEUCOM LEUCO ICHIE LEUCOPEDEZĂ LEUCOPE IE LEUCOPOIEZĂ LEUCOREE LEUCOSARCOM LEUCOTRICHIE LEUCOTRIE E LEUCOVORI LEUCOZĂ LEVARTERE OL LEVATOR LEVOCARDIE analiză de laborator. LEVOGIR LEVULOZĂ LEVURĂ LEYDIG LEZIU E L. sin. laeva – la stânga + gyros . leukos + pedao – sar peste) migrarea leucocitelor prin spaţiile intercelulare ale endoteliului capilar. sin. în care toate organele interne au poziţia inversată. (lat. în afară de inimă. leucocitopoieză. care interesează întreaga grosime a corneei. denumire atribuită oricărei scurgeri albe din vagin. însoţită de leucopenie. hipoleucocitoză. (lat.

legătură) fascicul fibros.splină) în legătură cu splina. foarte rar lemnoase. constituient al peretelui celulelor vegetale. adenită – inflamaţia ganglionilor limfatici. având un areal foarte larg. LIGAME TE Î CRUCIŞATE LIGAME TOPEXIE LIGAME T FALCIFORM (LA FICAT) LIGATURĂ LIG IFICARE LIG I Ă LILLEHEI-KASTER (VALVA) LILIACEAE LIMAX LIMB LIMBĂ SABURALĂ LIMFADE ITĂ LIMFADE OPATIE LIMFADE OM LIMFADE OZĂ 300 . inel. limax . familie de plante care fac parte din clasa Monocotyledonatae. repliu peritoneal în formă de coasă. (lat. (lat. tonus biologic al instinctului şi nevoilor sexuale. nylon etc în jurul unui vas. rezistent şi puţin extensibil. grupate în 250 de genuri şi 12 subfamilii. pentru a corecta retroflexia sau retroversia. leichen . cuprinde circa 4. sunt plante ierboase. inflamaţia căilor şi ganglionilor limfatici. sin. care leagă faţa superioară a ficatului cu diafragmul şi cu peretele abdominal anterior. destinat înlocuirii valvelor mitrale. limbă încărcată cu un depozit alb-galben. cele două ligamente interne ale genunchiului (anterior şi posterior). produs biologic cu structură coloidală.melc) gen de melci din familia Limacidae. structură anatomică mărginind un organ şi având în general formă rotunjită sau inelară. 2. releasing factor.Li. apetit sexual. mătase. (gr. proces de impregnare a unor celule cu lignină. reprezentând ceea ce rămâne după dizolvarea glucidelor. proteză valvulară cu disc bascular şi liber. sin.pecingine) denumirea generică pentru o serie de afecţiuni de cauze multiple. variabil ca formă şi mărime. lykos – lup + orexis . tumoare a ganglionilor limfatici afecţiune a ganglionilor caracterizată prin creşterea în volum a tuturor ganglionilor limfatici.000 de specii. aortice sau tricuspidiene. în special a celulozei lemnului. (lat. care leagă între ele două piese osoase. pentru a obţine hemostaza sau în jurul altui conduct. sin. pentru a se întrerupe continuitatea sau înainte de a-l secţiona. ligamentum . operaţie prin care se scurtează şi se fixează ligamentele rotunde ale uterului.poftă) apetit exagerat. lien . rezultat al secreţiei plexurilor coroide. tumoretă în spaţiul dintre unghii la bovine. mai ales la nivel articular sau diverse organe sau părţi din corp. având ca leziuni elementare mici papule. LIBERI Ă LIBIDO LICHE LICHID CEFALORAHIDIA LICOREXIE LIE AL LIGAME T simbolul litiului. (gr. ordinul Liliales. 1. nod făcut cu un fir de catgut. cordon sau pedicul.

2. LIMFOMATOZĂ 301 . lympha + agein – a mări. dilatarea vaselor limfatice angiom al vaselor limfatice caracterizat prin îngroşarea şi dilatarea pereţilor vaselor limfatice.LIMFAGOG LIMFĂ (lat. 1. formarea limfocitelor în ţesuturile limfoide. 1. tumoare cu arhitectură de ganglion limfatic. limfopoieză. creşterea proporţională a numărului de limfocite din sânge peste valorile normale peste valorile celor albe (fără ca numărul acestora din urmă să fie modificat). LIMFOKI E LIMFOM substanţe secretate de limfocite cu rol în imunitate. scăderea numărului de limfocite. splină. considerate stadiul terminal al seriei limfocitare. limfocite care produc anticorpi. diateză limfatică – stare caracterizată prin dezvoltarea exagerată a sistemului limfatic. 2. rezultat din transsudarea plasmei sanguine la nivelul spaţiilor limfatice. 2. eczeme etc. construită din limfocite. cu un nucleu intens colorat. afecţiune caracterizată prin creşterea în volum a ganglionilor limfatici. maturarea lor se face prin pasajul lor în timus sub influenţa unui factor timic. sursa de origine a plasmei interstiţiale. creşterea numărului de limfocite din sânge faţă de numărul celorlalte feluri de leucocite. asigură schimbul metabolic la nivelul ţesuturilor şi celulelor. lympha – apă limpede + gr. (lat. celulă considerată precursor a limfocitelor. kytos . care intervin în reglarea răspunsului imunitar şi în rejectarea grefelor. a zori) substanţe care măresc cantitatea de limfă. timus). constituind un adevărat suport predispozant pentru unele stări patologice. datorită reducerii schimburilor la nivel tisular. trecerea unui număr mare de limfocite în diferitele lichide din organism. limfocitom. infecţii cutanate. producerea de limfă.celulă) celule formate în organele limfatice (ganglioni. una din cele două populaţii de limfocite. sin. LIMFA GITĂ LIMFA GIECTAZIE LIMFA GIOM LIMFA TISM LIMFATIC LIMFOBLAST LIMFOCIT LIMFOCITE B LIMFOCITE T LIMFOCITEMIE LIMFOCITOPE IE LIMFOCITOPOIEZĂ LIMFOCITOZĂ LIMFOGE EZĂ LIMFOGRA ULOMATOZĂ infecţie granulomatoasă a sistemului limfatic. termen utilizat pentru definirea animalelor cu temperament atenuat şi constituţie grosolană. produs biologic cu structură coloidală. limfadenom. 1. inflamaţia vaselor limfatice. sin. reprezentând 25-30% din leucocitele sângelui. nume generic pentru toate tumefacţiile ganglionare de diferite cauze. care se referă la limfă.

frică) comportarea moleculelor sau particulelor dispersate de a nu absorbi la suprafaţa lor molecule ale mediului de dispersie în soluţiile coloidale. scăderea numărului de limfocite. lyo + phobos . lyo – eliberez. care este abia perceptibil. glucozid cianogen din seminţele de in. în sensul că este egal cu numărul cromozomilor dintr-un genom. prin îngheţare şi îndepărtarea apei îngheţate prin evaporarea în vid. (gr. v. format de cătreîmbinarea aponevrozelor muşchilor oblici şi transverşi ai abdomenului. LI GULECTOMIE LI IE ALBĂ LI IME T LI ITĂ LI ITĂ PLASTICĂ LI KAGE LI KAGE GRUP LI KERI LIOFIL LIOFILIZARE LIOFOB 302 . de unde concluzia că numărul grupelor de înlănţuire este limitat.LIMFOPE IE LIMFORAGIE LIMFOSARCOM LIMI AR LIM EE LI AMAROZID LI DA LI GUAL LI GUATULA sin. (ca abatere de la legile lui Mendel). care se referă la limbă. cu alterarea arhitectonicii normale glandurale şi invazie capsulară. ablaţia chirurgicală a lingulei plămânului stâng. linguatus – în formă de limbă) parazit din familia Linguatulidae. (gr. desfac + phylia . procedeu pentru conservarea unor preparate biologice. limfocitopenie. 1. inflamaţia peretelui stomacului formă de cancer gastric care infitrează cu ţesut scleros o bună parte a peretelui stomacului. (eng. (gr. limne – mlaştină. producându-se segregarea neregulată. sin. hexaclor ciclohexan. lac) melci acvatici din familia Lymnaeidae de obicei gazde intermediare a unor paraziţi. sin. 2. tendon rigid ce se găseşte pe linia mediană a abdomenului. sin. folosit pentru uz extern în fricţiuni sau aplicaţii locale. fiind la limita pragului de sensibilitate. (lat. linamarină. legături care unesc mai multe molecule de ADN aşezate cap la cap în cromozom. tumoare malignă a ganglionului limfatic.iubire) comportarea moleculelor sau particulelor dispersate (faza dispersată) din soluţiile coloidale. linio-ire – a unge) preparat farmaceutic lichid sau semisolid cu aspect limpede sau lăptos. care este la limita pragului de eficacitate. scurgerea limfei în urma deschiderii accidentale a vaselor limfatice. Linkage – înlănţuire) transmiterea înlănţuită a genelor din acelaşi cromozom. grup de înlănţuire – grupul de gene care segregă împreună ca urmare a situării lor pe acelaşi cromozom. de a absorbi la suprafaţa lor molecule ale mediului de dispersie. (lat. criodesicare. ordinul Pentastomida care parazitează în cavităţile şi sinusurile nazale şi frontale la câine. un anumit linkage grup corespunde unui anumit cromozom.

depozitarea acestora în ţesutul adipos şi implicit îngrăşarea animalului. un regim bogat în glucide şi lipide favorizează lipogeneza. cu relaxare parţială sau completă. lipoidoză. care activează degradarea gliceridelor în acizi graşi şi glicerol. catabolizează procesul de hidroliză a esterilor organici. lipos + kao – ard. enzimă care determină lipoliza.LIPAZĂ LIPAZĂ PA CREATICĂ LIPAZEMIE LIPECTOMIE LIPEMIE LIPIDE LIPIDOZĂ LIPOATROFIE LIPOCAIC LIPOCEL LIPODISTROFIE LIPOFILIC LIPOFUSCI Ă LIPOGE EZĂ enzimă de tip esterazic. proces morbid caracterizat prin existenţa de mai multe tumori grăsoase în organism proces de moarte locală a ţesutului gras într-o parte a organismului. constituite din acizi graşi şi derivaţi ai acestora. hernie) hernia formată din ţesut grăsos. a conştienţei. granulat. cu efect de distrugere a ţesutului adipos. descompunere chimică a lipidelor. cu liză a grăsimilor şi eliberare de acizi graşi şi glicerină. fixarea de grăsimi în organism. reticulului endoplasmatic. enzimă conţinută în sucul pancreatic. componente ale materiei vii. (gr. cu afinitate pentru ţesutul adipos. membranelor celulare. tecilor de mielină ale neuronilor. lipos + omos) tumoare benignă de ţesut adipos. datorată scăderii marcate a presiunii sanguine. infiltraţia cu grăsimi a celulelor organismului. pigment brun. lipsa ţesutului conjunctivoadipos subcutanat (gr. (lat. distrofie a ţesutului conjunctivoadipos subcutanat. pierdere bruscă. substanţe organice. spirit) popular leşin. sin. (gr. lipos – grăsime + haima . desfac) hormon sau substanţe cu rol în metabolismul grăsimilor care previn depozitarea acestora în ficat. proces biochimic de biosinteză a lipidelor. LIPOLITIC LIPOLIZĂ LIPOM LIPOMATOZĂ LIPO ECROZĂ LIPOPEXIE LIPOPROTEIDE LIPOPROTEI LIPAZĂ LIPOSARCOM LIPOSOLUBIL LIPOTIMIE 303 . cu formarea grăsimilor de rezervă. mitocondriilor. lipos + kele – umflătură. heteroproteide constituite dintr-o componentă proteică şi o componentă neproteică de natură lipidică. concentraţia serică de lipată. excizie de ţesut adipos la un subiect obez. leipein – a lipsi + thymos – suflet. aflat în interiorul celulelor epiteliale şi conjunctive senescente sau care au suferit alterări degenerative.sânge) prezenţa lipidelor în sânge. de scută durată. tumoare malignă a ţesutului gras substanţă solubilă în structurile lipidice. (lat. participă la structura celulelor.

mai ales pentru porci şi păsări. LISTERIA LITECTOMIE LITEMIE LITIAZĂ LITOGE E LITOLITIC LITOTRIPSIE LITOPEXIE LITTLE (BOALA) LITOSFERĂ LIZAT LIZĂ LIZEREU LIZI Ă LIZOFORM 304 . cuprinde bacili grampozitivi. lichid transparent. 3. lithos + lysis . aminoacid esenţial. observată în unele afecţiuni grave ale ficatului. dunga colorată care apare în jurul dinţilor. cu cili peritrichi. a fost retras din uz în 1966 din cauza marii sale toxicităţi. strict indispensabil în alimentaţia animalelor. (gr. (gr. îmbracă forme de paraplegie. nivelul litiului în sânge. distrucţie) dizolvarea unor celule sau bacterii de către lizine. termoliză) . datorată ageneziei fasciculelor nervoase piramidale. tetraplegie sau monoplegie. dă soluţii spumoase. paralizie spastică. (gr. formarea de calculi (concreţiuni) în diferite cavităţi sau canale anatomice. lisere – panglică îngustă ce mărgineşte o suprafaţă) linie evidentă ce mărgineşte o suprafaţă (ex. se obţine din amestecul a 40% formol. scurţi. amestecat cu apă. produs de distrugere (liză) a unor structuri biologice. după Little William John. a se întoarce) factor care previne acumularea de grăsimi în ficat.dizolvare) substanţe capabile să distrugă calculii din organism.fixare) fixarea de calculi într-un organ sau ţesut. lysis . mobili. (gr. substanţă halucinogenă experimentată în psihiatrie ca psihodisleptic. (gr. sin.turbare) 2.ablaţie) extragerea prin manopere chirurgicale a unor calculi. calculoză. în funcţia de reproducţie şi în formarea ţesuturilor. (gr. lipos + tropein – a îndrepta spre. congenitală. specia Listeria monocitogenes este patogenă pentru om şi animale. care. are importanţă în sinteza proteinelor corporale. în intoxicaţiile cu metale grele). uşor gălbui. mărgineşte gingia. 1. lyssa . articulaţia tarso-metatarsiană. (fr. 40% săpun şi 20% alcool etilic şi se foloseşte în dezinfecţie în concentraţii de 1-5%. sin. LIPURIE LISERGIC (ACID) LISFRA C (ARTICULAŢIA) sin. lizereu gingival. displegie spastică infantilă. (1810-1894). 2. gen de bacterii aerobe din familia Corynebacteriaceae.LIPOTROP 1. care generează formarea de calculi. cu miros înecăcios. lithos – piatră + ektome .dizolvare. lithos + triptes – cel care sfarmă) metodă fizică sau chimică de mărunţire a unui calcul în organism. eliminarea de substanţe grase prin urină. (gr. proprietatea unor substanţe chimice de a se fixa electiv pe ţesutul adipos.lithos -piatră) partea solidă a scoarţei terestre. diminuarea treptată a temperaturii corpului în febră sau atenuarea gradată a unor simptome (sin. (gr. litos + pexis . termanul este utilizat cu predilecţie pentru concreţiunile tofice cu consistenţă mare care se formează în ţesutul adipos la gutoşi. pancreasului şi rinichilor.

observată la unii bolnavi mentali. (gr. gena are în mod natural două sau mai multe alele). locheia. (lat. lochos . brun-roşcat. îndeosebi hidrolitice.longus – lung. 2.şale) regiunea din coloana vertebrală situată între regiunea spinării şi regiunea sacrală. iar membrele lungi şi gracile. sau seroase.LOGIE LOGOPEDIE LOGOREE LOHII LOJĂ LOMBALGIE LOMBAR LOMBARTROZĂ LOMBOSCIATICĂ LOMBOTOMIE LO GEVITATE LO GILI 305 . durere în regiunea lombară. 1.ferment) substanţă bacteriolitică care se găseşte în unele umori şi secreţii din organism precum şi în albuşul din ou. (gr. LIZOZIM LIZOZOM LOB LOBECTOMIE LOBITĂ LOBOTOMIE LOCOMOŢIE LOCUS .LIZOGE IE LIZOL capacitatea unor bacterii de a produce bacteriofagi în generaţii succesive. mic organit intramicroplasmic vizibil cu microscopul electronic în celule. pulmon. inflamaţia unui lob. reprezintă distanţa ocupată de genă în grupul ligatural (în acelaşi locus. destinată a permite cale de acces la organele subjacente. acţiune de deplasare a animalului de la un punct la altul.petec. situată în zona lombară. artroza coloanei vertebrale. ficat). lichid omogen. (lat.. folosit ca tratament al unor tulburări psihice. de origine vertebrală. aevum . durata vieţii unui animal sau a unei plante. incizie a regiunii dorsale. se spune despre un individ care are corpul alungit şi foarte svelt. cavitate. în care se găseşte un organ sau o altă structură anatomică. (gr. serosanguinolente. lombus . sanguinolente. secţiune chirurgicală a fibrelor nervoase care merg de la cortexul lobului frontal. ablaţia chirurgicală a unui lob de organ (ex. în părţi egale. cu ajutorul membrelor. parenchimatos. pe cromozomii omologi genele omoloage ocupă acelaşi locus. vorbire inepuizabilă. lysis + zyme . lob) porţiune sau subdiviziune macroscopică a unui organ compact. aflaţi în faza de surescitare. musculară. ştiinţă. întâlnite în perioada lăuziei la femele.loc) localizare fizică a genei pe cromozomi. lobus . locus . mai mult sau mai puţin bine delimitată.vorbire) în cuvinte compuse are semnificaţia de: studiu. care se mişcă simultan şi succesiv după felul mersului. (lat. durere pe traiectul nervului sciatic. vorbire despre. de crezoli bruţi şi săpun de potasiu şi se foloseşte în dezinfecţie în concentraţii de 3-5%. care sunt eliberate în citoplasmă în cursul proceselor citolitice. (lat. logos . cu miros neplăcut şi persistent. depăşind media de vârstă normală.naştere) scurgeri din uter. obţinut prin amestecul. ansamblul mijloacelor destinate să corijeze defectele de pronunţie la copil. nevoie irezistibilă de a vorbi. conţine enzime.vârstă) durată neobişnuit de mare a vieţii unui organism..

galben) sin. de partea rădăcini sale. dezinfectant. umidificare. procedeu ce constă din a cere bolnavului să atingă marginea patului cu palma apoi cu muchia mâinii. lordoză asociată cu scolioză.LOOSER (LI IA) LORDOSCOLIOZĂ LOŢIU E LOVITURĂ Î LA CE LOVITURĂ Î SECURE LOWE STEI (MEDIUL) L. apoi cu pumnul.E. LUBRIFIERE LUCILLIA LUCITĂ LUDIC LUES LUETĂ LUETIC LUGOL LUMBAGO LUME în radiologia oaselor.. (lat. vezi Humulus lupulus. unitate de flux luminos egală cu fluxul luminos emis în unitate de unghi solid de o sursă punctiformă. sin. hormon secretat de corpul galben. lues . depresiune musculară. care se referă la joc. 2. observată uneori în osteomalacie şi alte osteite decalcifiate. inserarea unui lichid vâscos. (lat.H. situată la suprafaţa unghiei. 1. (lat. iodură de potasiu). proeminenţă mediană a marginii posterioare a vălului palatin. care se referă la luetă. afecţiune articulară inflamatorie cronică. persoană care suferă de sifilis. luteus . mediu de cultură foarte folosit pentru izolarea bacililor din genul Mycobacterium. pentru a depista eventualele leziuni ale circumvoluţiilor cerebrale frontale. bandă subţire. desuet pt. lotio . sindrom caracterizat prin dureri şi contractură în masele musculare lombare. mialgie lombară. cum ar fi vasele sanguine şi limfatice. clară. (lat. spaţiul din interiorul unui organ sau formaţiune tubulară. intestinul etc. depresiune musculară întâlnită înaintea spetei. soluţie iod-iodurată (iod. metafizară sau diafizară. producând miaze. întâlnită la trecerea dintre gât şi grebăn. sin. antimicotic. ungere. rapid şi succesiv. cu reflexe metalice verzui. hormon luteotrop. din familia Calliphoridae. mai mult sau mai puţin pronunţată.lup). care depun ouă pe plăgi sau piele. 1. 2. albăstrui sau auriu. lichidul cu care se face spălarea corpului. LU ULĂ LUPI LUPI I A LUPULUS LUPUS LURIA (MA EVRA) LUTEI Ă 306 . sifilis. zonă albicioasă în formă de semicerc. leziune cutanată produsă de lumina solară. care se pune între două corpuri care se freacă. 2. lupus . L. utilizată ca reactiv. transparentă. 1. antihelmintic etc. cu manifestări cutanate (eritem în fluture) şi afectare renală. plantă anuală din familia Leguminoase.epidemie) sin. termen vechi folosit pentru toate bolile venerice la om.T..S.spălare) spălarea unei porţiuni sau a corpului întreg. abr. diptere colorate. omuşor. toxialcaloid din lupin (Lupinus). progesteron. abr. (lupus eritematos sistemic).

Roccus etc. sindrom de piele opărită. verucoase pe corp. simbol pentru lizină. viroză nespecifică produsă de un virus hexagonal. cap şi înotătoare. una faţă de alta. peştii bolnavi au excrescenţele granulate. lux – lumină) unitate de iluminat în sistemul metric. sin.LUTEI IZARE LUTEOSTIMULI Ă LUX LUXAŢIE LYELL (SI DROM) transformarea ovarului prin secreţia progesteronului (luteinizarea tecii interne. (lat. neuroliză ectodermică buloasă. cu evoluţie cronică care apare la peştii marini cum sunt Pleuronectidele (frecvent). gonadotrofina B. transformarea foliculului dehiscent în corp galben etc. Fundulus. uneori cu caracter hemoragic. LYMPOCYSTIS LYS 307 . prin mecanism alergotoxic. sin. epidermoliză toxică cutanată. deplasarea anormală. Mullus (mai rar)..). ca urmare a unei intoleranţe medicamentoase. a extremităţilor osoase în articulaţie.

situat la mijlocul liniei care uneşte ombilicul cu creasta iliacă anterosuperioară dreaptă.mare) prefix de origine greacă pentru mare. (gr. în timp ce se roteşte gamba flectată în afară şi înăuntru. în anatomie.M M M (m) mA Mc. într-un lichid. din genul Ara şi alte genuri înrudite. semn de afectare hepatică. au coada lungă. 1.MURRAY(TEH ICA) MACRA CA TORICOZA PORCULUI MACRO.LAGE (TESTUL) Mc. acantocefaloză produsă de Macranthorhipihus hirudinaceus. pentru separarea elementelor solubile. macies . MACROBLAST 308 . maceratio – scoaterea prin înmuiere de suc dintr-o plantă) în farmacie. slăbit. atunci când pansamentul care le acoperă este prea ermetic şi nu este schimbat la timp. MACAW MACERAŢIE MACIAT Mc. 3. (soluţie) molară.slăbire) sin. simbol pentru miliamper. Macao – nume comun pentru multe specii de papagali din America Centrală şi de Sud.. punct sensibil la palpare. simbol pentru metru. (lat. makros + blastos . sin. a unei plăgi şi a ţesuturilor care o înconjoară. punct apendicular. palparea interliniei articulare. pentru molalitate. la serul pacientului se adaugă un reactiv ce conţine timol şi se evaluează flocularea după 30 de minute. indivizii sunt strălucitor coloraţi. 2. 2. prezenţa unei floculări arată o creştere a gamaglobulinelor şi o scădere a albuminelor serice. 1. makros . descompunerea ţesuturilor fătului mort în uter.. un cioc întors şi o zonă golaşe în jurul ochilor. (gr. (lat.BUR EY (PU CTUL) abr. abr.celulă) celulă mare intermediară. procedeul prin care se lasă un fragment de ţesut să stea mai mult timp într-un lichid adecvat. în apendicită. urmată de ramolisment. probă funcţională hepatică pentru depistarea unei disproteinemii (tulburare întâlnită în hepatită şi ciroză). manoperă pentru diagnosticul clinic al unei leziuni de menisc al genunchiului. 4. în seria eritropoiezei. pentru disocierea diverselor elemente anatomice. sin. tumefiere. procedeul ce constă din a lăsa la rece un corp solid. emaciat.

(gr. dezvoltarea exagerată a degetelor faţă de restul corpului. (gr. în cantităţi supranormale. makros + cheilos . element important în mecanismul de apărare al organismului având proprietatea de a îngloba elemente celulare sau diferite particule străine de dimensiuni variabile. poate da naştere la micronuclei în orice organism. în mod normal în ser. reprezentând gametul femel. ceea ce face să apară o deviere la stânga a curbei Price-Jones. 1. fragmentarea materialului nuclear. prezenţa macrocitelor în sânge. nucleu mare implicat în procesele vegetative.limbă) dezvoltarea exagerată a limbii în raport cu restul corpului. grupă de antibiotice cu moleculă mare extrase din tuplini de Streptomyces care cuprinde inele lactonice mari. elemente minerale prezente în cantităţi relativ mari în organismele sau ţesuturile vii. (gr.buză) hipertrofia buzelor. (gr. (gr. cu structură caracteristică. prezenţa de macroglobuline în ser. cu o greutate moleculară extrem de mare (peste un milion) şi cu constanta de sedimentare la ultracentifugare de peste 15 unităţi Svedberg. în concentraţii foarte mici. compus care prin desfacerea legăturilor sale furnizează energie organismului. makros + phagein . hidrocefalia putând fi una din cauze.membru) dezvoltarea exagerată în lungime a membrelor în raport cu restul corpului. grupă de antibiotice antiparazitare extrase din tulpinile de Streptomyces avermitilis. legate între ele prin oze dimetilate. monocit). aparent amitotic. se dezvoltă printr-un proces de maturare din macrospor (la plantele heterospore).MACROCEFALIE MACROCHEILIE MACROCIT creşterea patologică în volum a capului. în special sub acţiunea radiaţiilor. (gr.mamelă) dezvotarea exagerată a glandei mamare faţă de normal la femelele din specia şi rasa respectivă. tot la ciliate există şi nuclei mai mici care. clasificate în avermectine (abamectine) şi milbemicine cu mod de acţiune multifuncţional. 2. makros + melos . apariţia de macrocite în sângele periferic denotă o tulburare a eritropoiezei (de ex. makros + mastos . celulă sexuală femelă mare. MACROCITARĂ MACROCITOZĂ MACRODACTILIE MACROELEME T MACROERGIC MACROFAG MACROGAMET MACROGAMETOCIT MACROGLOBULI Ă MACROGLOBULI EMIE MACROGLOSIE MACROLIDE MACROMASTIE MACROMELIE MACRO UCLEU 309 . care se referă la macrocite. makros + glossa . care ia naştere din merozoid şi care devine apoi macrogamet sau gametul femel. prin mitoză. în anemia pernicioasă). componentă a complexului proteinelor serice. la ciliate se divide. makros + gametes – soţ) celulă mare.a mânca) celulă fixă sau liberă derivată din sistemul reticulohistiocitar (histocit. dau naştere la pronuclei schimbaţi în conjugare. globul roşu cu diametrul între 8-10 µm şi un volum de 100 µl. întâlnit în mod normal la nou-născut.

a privi). makros + skopein – a examina. magister – maestru. 2. uşor scobită. orificiu median în acoperişul celui de-al patrulea ventricul. magma – terci.gură) dezvoltarea exagerată a gurii faţă de restul corpului. (gr. carpocifoză. 1. sporangiu în care se formează macrosporii. crescuţi în aceleaşi condiţii.picior) dezvoltarea exagerată a picioarelor în comparaţie cu restul corpului. se referă la pătarea suprafeţei pielii. celulă spor de dimensiuni mari. special pentru un anume bolnav. de culoare gălbuie. leziuni dermatologice. sin. pastă vâscoasă) reziduu obţinut după exprimarea părţii lichide dintr-o anumită substanţă. medic) se spune despre o preparaţie medicamentoasă a cărei compoziţie este prescrisă de medic. macula . zonă ovală. vezi prolactină. se numeşte fovea centralis. (gr.MACRO UTRIE T MACROPODIE MACROPROLACTI OM MACROSCOPIC MACROSOMIE element chimic. (gr. de pe retina optică situată la polul posterior al axului vizual în ochiul unor vertebrate fiind bogată în celule vizuale cu con.). material păstos. ce face comunicarea cu marea cisternă. mici ridicături la suprafaţa pielii. are acţiune sinergică cu calciul în excitabilitatea musculară. (gr. care după dispariţie lasă urme/pete pe suprafaţa pielii. makros + podos . intervine în permeabilitatea celulară. care dispare la apăsarea cu degetul. (gr. la plantele cu flori este reprezentat de ovul.corp) dezvoltarea exagerată în volum şi greutate a corpului la un individ în raport cu indivizii normali din aceeaşi specie. makros + stoma .pată) în dermatologie. (lat. vâscos rezultat din necroza unor ţesuturi sau după un proces purulent local. produsă de plante vasculare heterospore. bioelement localizat în proporţie mare în oase şi muşchi. MACROSPOR MACROSPORA GIU MACROSTOMIE MACULARĂ MACULĂ MACULA LUTEA MACULOPAPULE MADELU G (A OMALIA) MAGE DIE (ORIFICIUL) MAGISTRAL MAGMĂ MAG EZIU 310 . makros + soma . macula lutea este locul de pe retină unde se formează imaginile cele mai clare. azot etc. potasiu. care este vizibil cu ochiul liber. esenţial. spre deosebire de medicamentele distribuite sub un nume comercial. din macrospor se formează sacul embrionar. haploidă. partea centrală a petei galbene. în cantităţi mari pentru creşterea plantelor şi animalelor (sodiu. Rol biochimic: este activator al unor enzime. (lat. leziune elementară caracterizată printr-o modificare de culoare a pielii având aspectul de pată roşie de diferite dimensiuni.

începând cu cauzele posibile. MALADIA MARBURG CU MALADIA LEGIO ARILOR sin. intermitente.. intens şi durabil. diagnosticul se bazează pe decelarea de autoanticorpi şi prezenţa de limfocite sensibilizate. VIRUS febră hemoragică gravă. MALA DRĂ MALARIE MALATIO MALEI Ă 311 . utilizat ca insecticid şi acaricid.MAG EZIEMIE MAISO EUVE (FRACTURA) MALABSORBŢIE concentraţia magneziului din sânge. pneumonia legionarilor. manifestat în organism. apoi diaree apoasă şi. ştiinţa care se ocupă cu studiul moluştelor. malleus . localizată la nivelul unghiurilor de flexiune antebrahio-carpo-metacarpian la animalele mari. fractura colului peroneului asociată cu diastazis tibioperonier inferior şi cu fractura de maleolă internă. rapid confluentă. vectorii virusului fiind liliacul şi diverse rozătoare mici. crevasă eczematoasă. a atrage) absorţia defectuoasă şi insuficienta folosire a grăsimilor. sin. silicoză. datorită unor deficienţe morfofuncţionale (insuficienţă secretorie enzimatică. mai greu observat la africani. paludism. sin. alterarea mucoaselor tractului digestiv etc. evoluţie etc. provocată de tânţarul anofel. precum şi un eritem. tripanosomiaza africană. sin. sin. (lat. ca urmare a amestecului sângelui venos cu cel arterial. manifestări. MALACIE MALACOLOGIE MALADIE MALADIA ALBASTRĂ MALADIA A ZILOR MALADIA CIOPLITORILOR DE PIATRĂ MALADIA EBOLA febră virală hemoragică produsă de virusul Ebola. proteinelor. curând. către a 5-7-a zi apare erupţie caracteristică papulară. localizată pe trunchi şi faţa externă a braţelor. diminuarea sau pierderea consistenţei unui ţesut sau organ. barbarism indicând un proces patologic privit în ansamblu. descrisă în 1967 în oraşul Marburg (Austria) şi produsă de virusul căreia i s-a dat acelaşi nume. malum + absorbeo-ere – a absorbi. Malatox – ester al acidului ditiofosforic.). se manifestă prin febră mare. afecţiune provocată de leziuni datorate unui proces autoimun spontan. MALADIA SOM ULUI MALADIA AUTOIMU Ă sin. rău de munte. examenul sângelui arată trombocitopenie importantă. glucidelor şi vitaminelor (în special vitamina B12). şi terminând cu consecinţele posibile. (lat. însoţită de diaree apoasă. boală infecţioasă. termen general grupând malformaţiile cardiovasculare congenitale cianogene. tuse. cu spectru mare de acţiune şi toxicitate redusă pentru mamifere. se manifestă prin friguri puternice. după o perioadă de incubaţie de 4-16 zile apar febră. Carbofos. în Africa. care prin înţeparea pielii inoculează microbul. artralgii.morvă) extract obţinut din culturi de bacilul morvei şi utilizat pentru diagnostic.

nutriţie deficitară. (lat. către ischion şi articulaţia sacroiliacă. caracterizate prin talie mică. sin. dar se hrănesc cu pene. ordin de insecte asemănătoare păduchilor. sin. care se găsesc în celula hepatică. mai ales în ciroza alcoolică. MALUM MAMAR MAMECTOMIE MAMELĂ 312 . sin. nu sug sânge. acid care se găseşte în anumite fructe în stare liberă sau sub formă de săruri. mallos – suviţă + phagein – a mânca). zahăr din malţ. poziţie defectuoasă/greşită a unui organ sau a corpului. glomerul renal. trăiesc pe corpul păsărilor şi al mamiferelor. în care însăşi viaţa este primejduită. nenorocire) termen pentru a denumi o boală. Malthnus. (lat.ablaţie) operaţie chirurgicală prin care se îndepărtează parţial sau integral glanda mamară. cu scopul de a depista animalele cu morvă ocultă. are forma unui cap de ciocan anomalie congenitală.ciocan) apofiză osoasă. MALTAZĂ MALTOZĂ MALTHUSIA ISM enzimă ce catalizează hidroliza maltozei în două molecule de glucoză. MALEOLĂ MALFORMAŢIE MALGAI E (FRACTURA) MALIC MALIG MALOFAGE MALOFAGIE MALOFAGOZĂ MALLORY (CORPI) MAL UTRIŢIE MALOCLUZIE MALO ILUREE MALPOZIŢIE MALPIGHI (CORPUSCUL) MALPIGHI (PIRAMIDELE) 8-10 mase conice conţinute în partea medulară a rinichiului şi constituite din tubi uriniferi drepţi. lipsa aripilor. păr şi descuamaţii ale pieli. există maltază salivară şi intestinală. indică natura gravă a unui proces patologic. ansamblu constituit la mamifere din glanda mamară. R. întâlnită la ovine şi constând din consumul lânii. malum – boală. ocluzie dentară defectuoasă sau neregulată. provenind de la ramura anterioară a pubisului. în timp ce mijloacele de subzistenţă cresc în progrsie aritmetică. se întrebuinţează pentru tumori. malleolus . pielea care o acoperă şi stratul intermediar de ţesut adipos. corpii hialini. incluziuni intracitoplasmatice cu formă neregulată. fractură a bazinului. fondată de Th. care acţionează mecanic şi iritativ. holozid format din două molecule de glucoză. teorie burgheză reacţionară. abdomenul mare şi turtit dorsoventral. acid barbituric.MALEI IZARE sin. indică un caracter recidivant şi metastazant al acestora ducând la exitus. se referă la orice organ al corpului. mamma – mamelă + ektome . parazitoză determinată de prezenţa pe corp a insectelor malofage. formă de manifestare a pervertirii gustului (pica). care se referă la glanda mamară. (lat. maleinare – administrarea subcutanată sau intradermopalpebral a maleinei şi analizarea modificărilor reactive prezentate de animalul maleinizat. potrivit căreia populaţia creşte în progresie geometrică. (gr.

acoperite cu o coajă groasă. care este un oligoelement indispensabil vieţii. subsol. eventual proeminent. fapt care a permis adaptarea şi răspândirea lor în toate mediile de viaţă: sol. microscopice. ocupând partea centrală a glandei mamare. 2. mai ales a coloanei vertebrale. lingual. care este acoperit de mici eminenţe rotunjite. pe care le elimină la exterior unde sunt clocite. sin. echidna) şi. tijă metalică servind drept conductor pentru instalarea unui cateter. manitol. servind la aprecierea stării de îngrăşare a animalelor. secretat de glandele mamare. dar majoritatea lor sunt vivipare. bucal (buccinator). cu cea mai complexă organizare structurală. telocite. alveolomandibular. oligolecite şi fără coajă. formează ouă mari. fiind homeoterme.MAMELO proeminenţa cilindrică sau conică. hormon luteotrop. ramură a nervului trigemen. metal cenuşiu. os care constituie scheletul maxilarului inferior. apă. mastită. filament din oţel inserat în acul de injecţie pentru a-l menţine permeabil. clasă (Mamalia) de animale vertebrate tetrapode. numită areolă. 1. care serveşte pentru mişcarea. care este afectat de manie. loc acoperit sau deschis prevăzut cu nisip. formând ouă mici. depozit subcutanat de grăsime. tratament manual ce constă din mobilizarea progresivă şi cu măsură a uneia sau mai multor articulaţii. care se referă la manie. aer şi în toate zonele geografice. 1. situate în mamelă. reţinute în uter unde are loc dezvoltarea embrionului. filtrează glomerular şi nu se absoarbe tubular. mamiferele au temperatura corpului constantă. sin. inflamaţia glandei mamare. tehnică de dozare a proteinelor. obsesie. MAMELO AT MAMIFERE MAMITĂ MAMOGRAFIE MAMOTROFI Ă MA CI I (METODA) MA DIBULĂ MA DIBULAR ( ERV) MA DRE MA EJ MA GA MA IAC MA IAME T MA IE MA IPULARE MA ITĂ 313 . mamelonul este înconjurat de o zonă inelară pigmentată. după singamie. accelerarea ritmului ideativ până la fuga de idei şi hiperactivitate. precum şi pentru învăţarea călăriei. ieşind din craniu prin gaura ovală şi ramificată la rândul ei în: nervul masticator. derivat din manoză. stare psihică bolnăvicioasă caracterizată prin triada simptomatică: dispoziţie euforică. corpul este acoperit cu păr şi îşi hrănesc puii cu lapte. unde se deschid canalele galactofore. furie. radiografia glandei mamare fără pregătire prealabilă (fără opacifiere cu un produs de contrast). sin. sin. imunodifuzia radială. dresajul şi antrenamentul cailor. puţine mamifere sunt ovipare (ornitorincul. asigurată prin sângele mamei primit prin placentă. apropiat de fier. nebunie. pterigoidian. polialcool. milohioidian şi temporal superficial. 2. provoacă diureză predominant de tip osmotic. sin.

pentru studiu. format din porţiunea carpometacarpiană şi porţiunea digitală. care se articulează cu cele două clavicule şi cu primele două cartilagii costale. prin fixarea locală a unei substanţe radioactive. mică tumoră cutaneo-mucoasă. abr. după a treia zi. care este la limita conştienţei sau semiconştient. reacţia este pozitivă când apare la locul injecţiei. o zonă roşie indurată. între manta şi peretele corpului se găseşte aşa-numita cavitate paleală sau a mantalei cu rol în respiraţie. care se găseşte în fructele de pădure şi în seminţe vegetale. este utilizată în explorări precise funcţionale şi morfologice. a unei cantităţi de tuberculină. 2. diverse celule (mai ales sanguine). care este situat la marginea unui organ sau unei structuri. sin. mână. MA OZĂ MA OZIDOZĂ MA TA MA TOUX (TESTUL) MA UAL MA UBRIU STER AL MA US M. fie întregul corp (la scoică). procedeu folosit pentru a pune în evidenţă. nutriţie. controlat de o genă majoră. care se face cu mâna. de aceea.A. (gr.MA ITOL MA OPERĂ alcool obţinut din manoză. procedeu ce constă în a face un bolnav să ia o atitudine particulară. una din principalele hexoze naturale. pata oarbă. ( lat. preparat din frunzele şi florile uscate de canabis. în psihologie. oză cu 6 atomi de carbon. care se referă la mână. timp particular în cursul unor intervenţii chirurgicale sau obstetricale. limfomatoza neurală a găinilor. utilizat sub formă de ţigarete. introdusă în organism sau într-un produs organic. fenotip distinct. 2.O. în terapeutică se administrează intravenos pentru activarea diurezei şi prevenirea edemului cerebral. riguros dozată. maraino – a slăbi) formă gravă de denutriţie. clinic se manifestă prin dismorfie facială ce evocă boala lui Hurler (gargoilism). localizată la marginea anusului prin transformarea fibroasă a unui hemoroid. 1. 1. probă de sensibilitate ce comportă injecţia intradermică cu un ac foarte fin. cu slăbire extremă. MARASM MARCARE MAREK (BOALA) MARGI AL MARIHUA A MARKER MARKER GE ETIC MARIOTTE (PATA) MARISC 314 . iar la copil cu întârziere în creştere. fie în scop terapeutic. segmentul cel mai distal al membrului superior. substanţă care. în care să execute unele mişcări. reprezentat de o răsfrângere a tegumentului care acoperă fie numai masa viscerală (la melc). partea superioară a sternului. circulaţia apei şi eliberarea gameţilor. pallium – manta) organ caracteristic moluştelor. fie pentru a se pune în evidenţă un semn clinic. dar mult mai discretă şi prin întârziere psihomotorie netă. utilizat în analiza genetică şi în detectarea recombinărilor genice care au loc în vecinătatea sa. mantaua îndeplineşte rol protector şi secretă cochilia. boală congenitală caracterizată prin deficit de alfa-D-manozidază. ridată. de consistenţă moale şi indoloră. este uşor identificabilă datorită proprietăţilor sale particulare şi care. monoaminoxidază.

aplacentare (ex. tumoră rară. de care rămâne ataşat până la dezvoltarea completă. marsupium – pungă. atât cât are rezerve de hrană în vezicula vitelină. muşchiul maseter. lovituri. v. buzunar). pungă tegumentară caracteristică mamiferelor marsupiale. dar din cauza placentei nedezvoltate. mecanică şi fizico-chimică în urma căreia alimentele introduse în gură sunt zdrobite şi supuse acţiunii secreţiei salivare înainte de deglutiţie (înghiţire). subclasă de mamifere vivipare.. acţiune combinată. apăsând pe stern puternic şi ritmic. (lat. embrionul rămâne puţin timp în uter. care serveşte la masticaţie. sin. durerea sânilor. tratament ce constă din supunerea unor ţesuturi la diverse manipulări: frecţie. susţinută de două oase marsupiale fixate de bazin şi în care sunt adăpostiţi şi purtaţi puii după naştere până la dezvoltarea deplină. în America) cu numeroşi reprezentanţi fosili în cretacicul superior.MARMORIZAŢIE MARSUPIALE creşterea considerabilă a densităţii unui os. din care unele domesticite şi altele sălbatice. sin. după naştere. care desemnează medicamente pe bază de fier cu activitate în anemii. fie cel mai adesea prin peretele toracic. formată din mastocite celulare. sindrom caracterizat prin dureri mamare şi care survine la femeile prezentând angorjare discrinică mamară. MARSUPIU MARTES MARŢIAL MASAJ MASAJ CARDIAC MASCULI IZARE MASETER MASETERI ( ERVUL) MASTALGIE MASTECTOMIE MASTICATOR MASTICAŢIE MASTITĂ MASTOCIT MASTOCITOM MASTODI IE 315 . opossum. labrocit. mama introduce puiul în marsupiu unde acesta se prinde de mamelon. cangurul. după care este născut în stare insuficientă de dezvoltare (ex. mastzelle. o formă de vierme. situată în regiunea abdominală a femelelor (acolo unde se află şi mameloanele). Marte – zeul războiului) care se referă la fier. în Australia. la cangur. care devine compact şi cu duritatea marmurei. în general cutanată. metodă de reanimare folosită în cazurile de stop cardiac sau de fibrilaţie ventriculară. care se poate face fie pe torace deschis. gen în sistematica zoologică în care sunt cuprinse importante specii de animale carnivore cu blană valoroasă. exercitând manual presiuni ritmice direct pe cord. mamită. vibraţii. embrionul se dezvoltă în uterul mamei. puiul are 2-3 cm. ciupituri. caracterizat prin marea cantitate de granulaţii bazofile. a mesteca. afecţiune inflamatorie a glandei mamare. ablaţia glandei mamare. metacromatice în citoplasmă. fără ochi şi membre). (lat. modificarea caracterelor secundare feminine în caractere secundare de tip masculin. ramură motorie desprinsă din ramura mandibulară a trigemenului. element celular din măduva oaselor. derivat din celule reticulohistiocitare.

zonă de creştere a unghiei formată din dermul în care se implantează rădăcina unghială. ştiinţa care studiază glanda mamară. modificări ale mamelelor. care. cu 2n=32 cromozomi. lucrătoarele. care provine de extracromozomală. în mod normal. înalt. caracterizate prin apariţia de chisturi cu conţinut seros sau mucos. onanie. după ieşirea din ou. sunt hrănite cu lăptişor de matcă doar primele 2-3 zile. adult. deplasarea în jos a sânilor. fie unei scăderi în greutate. femela genetic şi funcţional-fertilă. la mamă. la albine. partea ţesutului în care stau unele organe. sunt femele (2n=30 cromozomi autozomi+XX). mastocit celule mari cu nucleul rotund sau ovoid cu granulaţii. 3. MATRICE MATRICE U GHIALĂ MATTI-RUSSE (GREFA) 316 . (fr. (ger. denumire generică dată oricărei afecţiuni a mamelei. sin. sunt sonore la percuţie. molecula de ADN (sau ARN pentru unele virusuri) purtătoare a informaţiei genetice. se simt la palpare. deci 2n=30 autozomi+XX cromozomi. în stadiul larvar. grefă de os spongios destinată să remedieze o pseudoartroză a scafoidului carpian. manus – mână + strupum .MASTOIDĂ MASTOIDITĂ MASTOLOGIE MASTOPATIE MASTOPEXIE MASTOPLASTIE MASTOPTOZĂ MASTOZĂ partea postero-inferioară a osului temporal. unei slăbiri generale. genetic. se găsesc în ţesutul conjunctiv şi în mod excepţional în torentul circulator. fixarea chirurgicală de aponevroza muşchilor pectorali a sânilor căzuţi. 2. situată în spatele conductului auditiv extern. funcţia sa. ereditate maternală sau ereditate MASTURBAŢIE MASTZELE MAT (MATITATE) MATCĂ MATERIAL GE ETIC MATER AL MATITATE sunet lipsit de rezonanţă. a revărsatelor sau infiltratelor patologice din organele care. chirurgie plastică practicată pe sân. iclusiv cromozomii sexului XX. autoexcitaţie genezică provocată de mascul până la ejaculaţie.desfrâu). anomaliile şi bolile sale.celulă). lipsit de aer sau gaze. sunt sterile. (lat. sin. de obicei consecutivă unei otite medii. diploidă. sunet surd. inflamaţia mucoasei apofizei mastoide. mat – foarte compact) sunet perceput la percuţia unui organ sau regiuni. care atârnă. cu funcţie autocatalitică (matrice pentru propria replicare) şi heterocatalitică (matrice pentru transcripţia mesajului genetic pe molecule de ARNm şi pentru sinteza unei proteine specifice). larvele sunt hrănite cu lăptişor de matcă în tot stadiul larvar. ţesut care schiţează modelul viitorului ţesut matur. într-un lung proces enzimatic. 1. au la bază o stare de hiperfoliculinie. ADN sau ARN. deoarece. scurt. consecutivă fie dezvoltării lor excesive. lanţ preexistent de acid dexoribonucleic (ADN) pe tiparul căruia se va sintetiza. obţinut prin percuţia organelor pline. mast – îngrăşare + zellen .

perioadă de viaţă. M. (lat. abr. 2.starea sau calitatea de a fi matur). la plante. conţinută în canalul rahidian. beladonină). iniţialele din limba latină.MATURARE 1. Greutate Corpusculară Medie de Hemoglobină. 2. metabolism bazal. abr.signetur– semnează. la animale. fiind excavat în interior de sinusul maxilar.H. fiecare din spaţiile cuprinse între cornetele nazale sau între un cornet şi peretele extern al fosei nazale. abr. plantă ierboasă care conţine o serie de alcaloizi toxici (hiosciamină. 2. µg. cu semnificaţia Misce – amestecă. 1.parte centrală). poate servi la depozitarea unor materii nutritive de rezervă. de la gaura occipitală şi până la a doua vertebră lombară.D. incizia pereţilor unui meat îngustat sau obturat. greu de delimitat. în canalul vertebral. care asigură formarea gameţilor maturi la eucariote. maturatio – copt. segment distal al membrului superior. 2. Signa.C. cu care se termină redactarea unei reţete. 1. parte a sistemului nervos central. volumul corpuscular mediu. medulla . MEAT MEATOTOMIE 317 . MĂDUVĂ OSOASĂ MĂDUVA SPI ĂRII MĂTRĂGU Ă MÂ Ă M. care împreună cu encefalul alcătuiesc sistemul nervos cerebrospinal sau nevraxul. MĂDUVĂ (lat.C. de ex. în timpul meiozei. M. care umple partea entrală a oaselor lungi şi diferitele cavităţi şi areole ale oaselor spongioase. stare de dezvoltare completă. concentraţia corpusculară medie în hemoglobină. obişnuit de consistenţă moale. la animalele vertebrate. Mcg M. dezvoltare deplină la plante sau animale. (Atropa belladona). matur). M. sin.. cuprinsă între tinereţe şi bătrâneţe. abr. a diferitelor organe. izoenzima MB. 1. fiind bogată în vase sanguine şi în terminaţii nervoase.C. 2. abr. măduva osoasă poate avea rol în osteogeneză şi în hematopoieză.S. măduva osoasă se găseşte în canalul medular şi în alte cavităţi ale oaselor este alcătuită din ţesut conjunctiv reticulat. meatus – loc de trecere) orificiul unui canal. fiecare din oasele care formează maxilarele. ţesut de consistenţă moale. MATURITATE MAXILAR MAXILĂ MAY-GRU WALD-GIEMSA tehnică de colorare diferenţiată a celulelor sanguine cu ajutorul a doi coloranţi ce conţin eozină şi derivaţi de albastru de metilen aplicaţi succesiv. (lat. care se referă la maxilare.H. ansamblu de schimbări petrecute în celulele germinale. microgram. os al craniului în care se găsesc implantaţi molarii superiori.V. în fosele nazale.B. măduva lemnului este alcătuită din ţesut parenchimatic şi se găseşte în cilindrul central al tulpinii şi rădăcinii. scopolamină. meatul urinar. care continuă închietura mâinii şi se termină prin cele cinci degete. este situată măduva spinării. maturitas . Da-detur– dă.C. (lat. 1.

care se efectuează indirect. folosirea în terapeutică a unuia sau mai multor produse medicamentoase. compusă din grăsimi. MEDIA MEDIAL MEDIA MEDIA ( ERV) MEDIA Ă (ARTERĂ) MEDIASTI MEDIASTI OGRAFIE MEDIASTI OTOMIE MEDIAT MEDIATOR CHIMIC MEDICAME T MEDICAŢIE MEDICI Ă TRADIŢIO ALĂ MEDICI AL MEDICOCHIRURGICAL MEDIOCARPIA (Ă) MEDIOCLAVICULARĂ (LI IA) MEDIODORSAL MEDIOTARSIA 318 .MECKEL (DIVERTICUL) MECO IU diverticul al ultimului segment de ileon. în anatomie sin. se sprijină în general pe tradiţii. cu un scop bine determinat. oral sau în scris. regiune situată în porţiunea mediană a cavităţii toracice. la nou-născut. lobul median al tiroidei. ansamblul cunoştinţelor empirice populare folosite pentru identificarea.). situat la 50-60 cm înaintea valvulei ileocecale. se elimină prin anus în cursul primelor zile după naştere. materie moale. care se referă la medicina inernă şi la chirurgie. care serveşte de intermediar în transmiterea influxului nervos de către organul receptor. între cei doi plămâni. orice substanţă sau amestec de substanţe folosite pentru tratarea sau prevenirea bolilor sau tulburărilor funcţionale. tunica medie a arterelor. nerv voluminos detaşat din plexul brahial şi distribuit musculaturii membrului anterior. păstosă. ceea ce permite abordarea ţesutului celular şi a organelor pe care le conţine. conferind în acelaşi timp sensibilitatea pielii de la corp în jos. după ce a emis pe traiect ramuri musculare antebrahiale. mucus şi bilă. după insuflare de gaz în spaţiul celular mediastinal. acestea fiind transmise din generaţie în generaţie. care este situat la mijlocul spatelui sau la mijlocul părţii dorsale a unui organ. intern. explorarea radiologică a mediastinului. mental sau social. deschiderea chirurgicală a mediastinului. care se găseşte sau se referă la partea mediană a tarsului. linie verticală virtuală care trece prin mamelon şi partea mijlocie a claviculei. conţinută în intestinul fătului şi care. prin ceva intermediar. de culoare brunverzuie. mekonium – suc de mac). ex. continuare a arterei brahiale în regiunea antebraţului şi terminată în treimea distală prin două artere (radială şi ulnară. care se află la mijloc. prevenirea sau suprimarea unui dezechilibru fizic. orice substanţă eliberată de o fibră nervoasă excitată. experienţa trăită şi pe observaţie.. (gr. articulare etc. care este situat(ă) între cele două rânduri de oase carpiene. care are proprietăţile necesare pentru a fi utilizat în medicină. acoperiţi de pleura respectivă. termenul se utilizează mai ales cu referire la unele substanţe: spirt medicinal etc.

(lat.MEDIU MEDIU DE CULTURĂ orice substanţă capabilă să facă vizibile. care reprezintă generaţia sexuată. al treilea deget al mâinii. marin. egală cu un therm sau cu 1000 kcal. animal celenterat. are formă de umbrelă (clopot) şi înoată sacadat. dilataţie a esofagului. gr. fără limite precise. megas . sterilizat. care se referă la măduva (osoasă sau spinală). cu miros de putrefacţie. se reproduce în general sexuat. mielogramă. lichid sau solid. unitate de măsură pentru energia calorică. care formează partea centrală a unui organ sau care se referă la aceasta. congenitală sau dobândită. gramma -scris) sin. prin înmulţire asexuată. 2. MEGABAZI ET MEGABULB MEGACALICE MEGACALORIE MEGACARIOBLAST MEGACARIOCIT MEGACEFALIE MEGACOLO MEGADOLICOCOLO MEGAESOFAG MEGALOBLAST MEGALOBLASTOZĂ 319 . 1. astfel.mare) particulă care într-un cuvânt compus denotă o dimensiune mare. iau naştere meduzele. reprezentând primul stadiu de diferenţiere către seria trombocitară. însoţită de staza tranzitului intestinal. (gr. în radiologie. caracteristic anemiei pernicioase.. constituită din celule mici rotunde sau uşor ovalare. produs nutritiv artificial. tumoră. de obicei congenitală. dilataţia bulbului duodenal. intermediară între megacarioblast şi trombocit. radiografia măduvei. celulă prezentă în măduva osoasă. dilatarea (congenitală) a colonului. substanţă toxică pentru măduva hematopoietică. care serveşte la însămânţarea microorganismelor cu scopul de a le cultiva. prin contrastul realizat. celulă din măduva osoasă. prezentat în eprubete de sticlă.cap) dezvoltarea excesivă în volum a capului în raport cu restul corpului. (gr. prin contracţia umbrelei. flacoane sau cutii transparente. calice renal dilatat. boală a sângelui caracterizată prin prezenţa în sânge a unor globule roşii cu nucleu de mari dimensiuni. liber. megas + kephale . 2. prezentarea procentuală a diferitelor celule din măduva osoasă. (lat. element nuclear patologic din seria eritropoietică de dimensiuni mai mari decât eritroblastul. diferite structuri ale corpului.. rău mirositor. 1. particulă care în completarea unităţilor de măsură indică o multiplicare cu 106 şi se notează cu M. 1. mefitis .putoare). 2. de regulă de origine congenitală. medulla – măduvă. adesea foarte însemnată. dilatarea bazinetului. MEDIUS MEDULAR MEDULOBLASTOM MEDULOGRAMĂ MEDULOTOXIC MEDUZĂ MEFITIC MEGA. dilataţia şi alungirea colonului. de obicei cerebeloasă. din ou se dezvoltă o larvă care dă naştere unui polip. din care.

nucleul sacului embrionar trece apoi prin trei diviziuni mitotice succesive. megalos + splaghnon . 2. trei se dezvoltă. celulă clară a stratului bazal epidermic. iar în a doua etapă survine fisurarea longitudinală a cromozomilor. celulă diploidă din ovar.puls) puls slab. 2. meion + sphygmos . megalos + ophtalmos . (gr. iar a patra se dezvoltă alcătuind sacul embrionar. activitate slabă.viscer) dezvoltarea exagerată a viscerelor. rezistenţă scăzută. susceptibilă să producă melanină. reacţia de floculare a serului pentru diagnosticul sifilisului. trei nuclei de la polul opus formează antipodele. în unele tumori precum şi în urină. în cursul formării celulelor sexuale. rezultate din meioză. (gr. MEGALOFTALMIE MEGALOMA IE MEGALOSPLAH IE MEGASIGMOID MEGASPOROCITĂ MEGASPOROGE EZĂ MEI ICKE (REACŢIA) MEIOPRAGIE MEIOSFIGMIE MEIOZĂ MELALGIE MELA COLIC MELA HIDROZĂ MELA I Ă MELA ISM MELA OBLAST 320 . (gr. diviziune în două etape succesive a unor celule. folosindu-se ca antigen un extract de miocard de bou. (gr. provenit din megaloblast.MEGALOCEFALIE MEGALOCIT dezvoltare exagerată a craniului. durere a membrelor. care se găseşte în măduva osoasă în cursul anemiilor prin carenţă de vitamină B12 şi care poate apare şi în sângele circulant în anemia pernicioasă. (gr. care îndeplinesc următoarele funcţiuni: unul din cei trei nuclei situaţi lângă micropil devine oosferă. dilataţia şi alungirea ansei sigmoide a colonului. megasporogeneza se desfăşoară astfel: din cele patru celule. ceilanţi doi formează sinergidele. melas-idor – sudoare) transpiraţie de culoare închisă.negru). abia perceptibil faţă de contracţiile cordului. proces de formare a megasporilor. care alcătuiesc tetrada de megaspori. idee exagerată pe care şi-o fac unii oameni despre putere lor şi despre situaţia lor socială. meion – puţin + prasso – a face) producţie scăzută. doi nuclei se unesc formând nucleul secundar sau de fuziune. prezent în mod normal în piele. astfel încât cele două celule care rezultă sunt de tip haploid. melas . 1. în mod patologic. pigment brun închis sau negru. melanodermie. în urma căreia rezultă patru megaspori haploizi. îndeosebi a celor inferioare. unde are loc meioza. păr şi învelişurile ochiului. prima etapă cuprinde reducerea la jumătate a numărului de cromozomi. urmată de diviziunea corpului celular. culoare anormal de închisă a pielii sau blănii unui animal. care se referă la melancolie. de dezvoltare a sacului embrionar şi de producerea gameţilor la plantele cu flori. 1. (celulă mamă megaspor). care suferă de melancolie.ochi) anomalie congenitală caracterizată prin volum mare a globului ocular. unele regiuni din creier şi. sin. eritrocit anormal de mare. (gr. în urma cărora rezultă opt nuclei.

prezenţa în urină de pigmenţi care. se transformă în melanină. expectoraţie abundentă. trifoiul.MELA OBLASTOM MELA OCIT MELA ODERMIC MELA ODERMIE orice tumoră malignă constituită din proliferarea melanoblastelor. pe care o prezintă câteodată persoanele cu antracoză. tumoră melanică malignă. apar din cauza unor infecţii cronice. din care albinele prepară mierea. conţine 50% zahăr şi 50% amide. melas + omos – sălbatic. ferre –a purta). subprodus provenit de la fabricarea zahărului. a unor tulburări metabolice. pornind de la melanoblastele din coroidă. bobul sulfina etc. lucerna. parte a urechii interne. crud) sin. de culoare brun-neagră. MELA OFOR MELA OGE MELA OM MELA OPTIZIE MELA OSARCOM MELA OSTIMULI Ă MELA OZĂ MELA URIE MELASĂ MELCUL OSOS MELEAGRIDAE MELE Ă MELIFERE MELITOCOCIE MELITURIE 321 . (lat. prezenţa de depozite anormale de melanină în piele şi alte ţesuturi. simptom care constă în evacuarea prin anus de sânge negru (digerat). negricioasă. localizate sau generalizate. se foloseşte în industria fermentativă şi în hrana animalelor ca nutreţ energetic cât şi pentru creşterea palatabilităţii. teiul. care stimulează sinteza de melanină în celulele apte să o elaboreze. termen generic pentru formaţiuni tumorale provenite din celule formatoare de pigment melanic. un precursor incolor al melaninei. termen care se utilizează pentru a desemna păsări asemănătoare cu curca. endocrine (boala Addison). care se dezvoltă mai ales în globii oculari. (lat. tumoare pigmentară. vacă. floarea-soarelui etc. amestecat sau nu cu materii fecale. sin. (gr. boală infecţioasă transmisibilă la om prin lapte sau direct de la capră. mel-miere. precum conchilia unui melc. Malta – insula + kokkos . respectiv diversele curci domestice cât şi sălbatice împreună cu bibilicile de diferite genuri. precum şi salvia. melas – închis la culoare + phoros . sunt melifere majoritatea speciilor de plante din familia leguminoaselor (salcâmul. fiecare din hormonii secretaţi de lobul intermediar al hipofizei. în contact cu aerul. plante ale căror flori produc din adundenţă nectar şi polen. care are pielea de culoare închisă. produsă de Brucella melitensis sau B. sarcomatoasă. (gr. (gr. formată dintr-un canal lung helicoidal. meli-melitos – miere + oyron . abortus. celulă care conţine un pigment brun închis sau negru. oaie. cu aspect siropos. a unui parazitism cutanat prelungit. are aspect de păcură.grăunte).). roiniţa. denumire generică pentru hiperpigmentări cutanate difuze sau circumscrise. febra ondulată.purtător) purtător de pigment negru.urină) eliminarea de glucoză în urină.

apendice mobil. care aderă la albuş şi membrană cochilieră externă care aderă la coajă. care acoperă suprafaţa tuturor celulelor. mela – turmă de oi + phagein – a mânca) parazit hematofag din familia Hippoboscidae clasa Hexapoda. de natura membranelor. (gr. legile descoperite de către Mendel şi care determină transmiterea ereditară a caracterelor: 1.MELOFAG (gr. separândo de cavităţile adiacente. MELOMELIE MELOSCOP MEMBRA Ă MEMBRA Ă BAZALĂ MEMBRA Ă BIOLOGICĂ MEMBRA Ă CELULARĂ MEMBRA Ă MUCOASĂ MEMBRA Ă VITELI Ă MEMBRA E COCHILIFERE MEMBRA OS MEMBRU ME AGOG ME DEL. secretate de oviduct în istm şi care învelesc gălbenuşul împreună cu albuşul. peliculă extrem de fină. membrana celulară este responsabilă pentru menţinerea constantă a compoziţiei mediului intern prin controlul strict al circulaţiei substanţelor între mediul extra şi intracelular. sin. men – lună + agein – a grăbi. zona radiata – membrană a gălbenuşului formată prin diferenţierea ectoplasmei. legea disjuncţiei. dispus pereche şi servind la locomoţie ori la prehensiune. JOHA ME DEL (LEGILE) ME IERE (VERTIJ) 322 . în motilitate. monstruozitate constând din dublarea unui membru. 2. formată din fosfolipide şi proteine. transparentă şi permeabilă pentru trecerea substanţei nutritive şi a apei din afară spre interior. emenagog. în care se acumulează vitelusul. naturalist austriac. cu ajutorul cărora se stabilesc nuanţele culorii mierii care urmează a fi comercializată. este foarte subţire. ameţeli. elastică. membrană alcătuită dintr-o ţesătură de fibre pe care se sprijină epiteliul unui ţesut conjunctiv. legat de trunchi. tunică mucoasă – tip de membrană care căptuşeşte cavităţile şi canalele care au comunicare cu aerul. GREGOR (1822-1884). care produce sau favorizează apariţia menstruaţiei. ansamblul tulburărilor cauzate de o afectare a labirintului şi caracterizat prin triada Meniere: surditate. învelişul subţire care înconjoară. sin. peliculă subţire care acoperă o formaţiune vegetală sau animală. care este caracterizat prin prezenţa membranelor. la exterior. sunt două membrane: membrana cochiliară internă. legea uniformităţii hibrizilor din prima generaţie. este întreţinută în stare umedă de către secreţiile glandulare. aparat prevăzut cu mai multe placi de sticlă diferit colorate. la om şi la unele animale. strat format la suprafaţa filtrelor lente prin absorţia suspensiilor fine de granule de nisip. torace sau abdomen. legea independenţei caracterelor. vâjâieli în urechi. cu evoluţie paroxistică. sin. celulele sau organismele unicelulare. a împinge). 3. care parazitează la oaie în regiunea submandibulară. întemeietor al geneticii. membrane terţiare la oul de pasăre.

oprirea menstruaţiei prin scăderea fiziologică a funcţiei hormonale. curgerea menstrelor. apare la 45-48 ani. (gr. structură anatomică care înveleşte organele sistemului nervos central. stare fiziologică normală. 2. observată la tranzitul baritat. bacteriemie şi septicemie cu meningococ. cutanate. pentru a umple spaţiul ce există între suprafeţele articulare şi pentru a le facilita alunecarea. pia mater şi arahnoidă. care durează mai mult de 7 zile. karpos-fruct). morcov. agent cauzal al meningitei cerebrospinale epidemice la om. de cauze diverse: infecţioase. alcătuite din dura mater. meris-parte. (gr. climacteriu feminin. diplococ gramnegativ. ME I GOMIELITĂ ME I GORADICULITĂ ME I GORAGIE ME ISC (gr. fructe parţiale rezultate din fragmentarea în bucăţi a fructelor articulate. toxice.ME I GE ME I GEAL ME I GIOM ME I GITĂ ME I GOCEL ME I GOCOC ME I GOCOCEMIE ME I GOE CEFALITĂ membranele care acoperă creierul şi măduva spinării. care se referă la bărbie. nalbă etc. febră peteşială.aprindere) inflamaţia concomitentă a măduvei spinării şi a învelitorilor sale. a cărei parte profundă se insinuează în interlinia articulară. levănţică. merykismos . imagine radiologică al unui cancer ulcerat al stomacului. corespund frecvent unui fragment de carpelă.rumegare) cu referire la rumegare. ME OPAUZĂ ME ORAGIE ME OREE ME TAL ME TO IER ME TAGROPHYTES MERCUR MERICARPII MERICIC 323 . sin. 1. mericarpii se formează la ridichiea sălbatică. nu se întâlneşte la animale. cu posibile localizări meningiene. inflamaţia meningelor rahidiene şi a rădăcinilor nervoase ale nervilor rahidieni. alergice şi prin factori fizici şi chimici. ME I GOE CEFALOCEL protruzia unei porţiuni din creier şi a meningelor respective printr-o breşă a calotei craniene. menigx – membrană + myelos – măduvă+ itis . menstruaţie abundentă. tulburare ce se dezvoltă din celulele meningelor. inflamaţie a meningelui şi encefalului. menigx + rhegnymi – a curge) hemoragie meningeană. metal care se află în stare pură sub formă de lichid argintiu. hernia meningelor printr-o breşă craniană. pulmonare etc. fixată la periferia capsulei articulare. inflamaţia meningelor. (gr. specie de fungi. care se referă la inteligenţă. sin. lamă fibrocartilaginoasă în formă de corn.

instrument. producere) naşterea unui organism dintrun ou fecundat. termen utilzat în genetică pentru a desemna o fracţiune de acid ribonucleic care transmite informaţia genetică de la ADN la o proteină care este pe cale de sintetizare. sin. care îndeplineşte rol de gamet. impulsia dată de bipedul posterior este de slabă intensitate. cum se poate observa la sporozoare. localizat în punctele de creştere a plantelor. care are dimensiuni mai mari. modul de deplasare al animalului care îşi mişcă membrele într-un anumit fel. mersul este dur. cele dinainte cuprinzând teren în urma impulsiei imprimate de membrele posterioare. meros + soma . meristemele sunt localizate în special în vârful tulpinilor şi rădăcinilor. oscilaţiile trunchiului. (gr. din ţesuturi embrionare. (gr. 1. dar şi în cadrul unor ţesuturi definitive. rezultat în urma unor diviziuni multiple şi care este mai mic decât organismul obişnuit. (gr. MERS MERS DEFECTUOS MESAGER 324 . capului şi gâtului sunt prea evidente. meros – parte + krinein – a elimina) glande care în timpul secreţiei elimină doar o parte din celulele lor. utilizat în abatoare pentru asomarea animalelor prin comoţie cerebrală. meros . (gr. spre deosebire de hologamet. bogate în vitelus şi în plachete viteline. moleculă cu efect specific. şi care poate da naştere la gameţi masculi şi femeli urmând apoi o reproducţie sexuată. în mod obişnuit gametul mascul este merogamet. (gr. primordiale sau promeristeme. articulaţiile nu se deschid şi închid complet. excitant chimic cu rol operativ elaborat în organism (ex. (la protozoare) individ specializat pentru singamie. segment al corpului. celulele din vârful de creştere al radiculei şi tulpiniţei embrionare. segmentarea parţială este caracteristică pentru ovulele mari. mers ce se realizează atunci când ritmul mişcărilor este neuniform. razele osoase nu oscilează în planuri paralele cu planul median. meros + systole – îngustare. acestea provin direct din ţesuturile embrionului şi sunt meristeme embrionare. hormon) MERISTEM APICAL MERLI Ă MEROBLASTICĂ MEROCRI MEROGAMET MEROGO IE MEROMER MEROSISTOLIC MEROZOIT MEROZOM Meq. membrele se ridică puţin sa exagerat de sol. în care are loc un proces continuu de diviziune. segmentarea oului sau zigotului animal şi formarea de blastomere numai în regiunea nucleului (la aşa numitul pol animal) şi nu şi a masei oului care formează sacul vitelin (gălbenuşul). de forma unui ciocan cu coadă lungă.MERISTEM ţesut format din celule cu o mare capacitate de diviziune. strângere) suflu cardiac care se aude numai într-o parte a sistolei. metamer. în general.corp). (gr. rezultă. schizogonie. 2. meros + zoon .parte) o parte sau un segment din corpul animal. după o succesiune de diviziuni ele formează conul meristematic al tulpinii şi rădăcinii. miliechivalent. asociindu-le simultan sau succesiv.animal) individ rezultat din reproducţia asexuată. rezultat din unirea a două celule sexuale (gameţi). iar cel femel – hologamet. meros + goneia – naştere. greoi şi nespornic etc.

al proteinei. are drept rezultat menţinerea vieţii. metabole – schimbare) suma proceselor de asimilaţie şi dezasimilaţie. la organismele autotrofe. mesos – jumătate + araios – subţire. fin). aminoacizi etc. element de compunere în formarea denumirilor unor substanţe.. metaboliţii sunt reprezentaţi numai de substanţele anorganice: apă. la rândul lor. valoarea standard a metabolismului bazal este dată de numărul de calorii produse pe oră la un metru pătrat din suprafaţa corporală. ansamblul celor cinci metacarpiene ce formează scheletul mâinii. fie pentru formarea denumirilor de polimeri ai unor substanţe. (gr. datorită acestei poziţii a centromerului. cromozomul pare alcătuit dintr-o cromatidă cu două braţe egale sau uşor inegale. metabolismul glucidelor. exprimat obişnuit în calorii.3 ortho şi para. în chimie. care se desfăşoară într-un organism viu. pentru corpurile mai puţin hidratate (ex. sunt condiţionate de procese de degradare cu eliberare a energiei necesare pentru biosinteză. alcaloid extras dintr-un cactus din Mexic care este dotat cu proprietăţi halucinogene. în timp ce la organismele heterotrofe metaboliţi sunt reprezentaţi atât de substanţe anorganice cât şi de substanţe organice diverse. pentru a indica (ex.sin. particulă de compunere cu sensul: după. totalitatea transformărilormetabolice ale unei substanţe (ex. CO2. nitraţi. lipidelor. mezenter. articulaţia buletului – articulaţie complexă între metacarp. elemente radioactive etc. categorie de cromozomi caracterizaţi prin poziţia în zona mediană a centromerului. în seria benzoică). totalitatea proceselor metabolice care au loc în intimitatea celulelor din momentul asimilării substanţelor absorbite până la apariţia substanţelor proprii rezultate din procesele de resinteză. după intensitatea transformărilor. două ligamente funiculare colaterale. o transformare. la temperatura camerei de circa 18°C. . printre care vitamine. (gr. al apei etc. în chimia minerală. acidul metafosforic faţă de cel fosforic). sondă de pânză fină sau din ţesut rezorbabil. despre insectele cu metamorfoză. care. repliu peritoneal care menţine intestinele la peretele abdominal. META. care se introduce într-o plagă sau fistulă pentru a se împiedica închiderea printr-o cicatrizare prea rapidă. 1. facilitând astfel scurgerea serozităţii şi puroiului sau pentru a opri o hemoragie în interiorul unei cavităţi. substanţă care ia parte la desfăşurarea proceselor de metabolism. un ligament intersesamoidian şi o serie de ligamente sesamoidiene inferioare.MESARAIC MESCALI Ă MEŞĂ (gr. 2. care se referă la metacarp şi la falange. meta – între). în chimia organică. sin.. metamorfoza cuprinde două tipuri principale: metamorfoza hemimetabolă şi metamorfoza holometabolă. la om. derivaţii substituiţi în poziţiile 1. METABOLE METABOLISM METABOLISM BAZAL METABOLISM I TERMEDIAR METABOLISM PARŢIAL METABOLIT METACARP METACARPOFALA GIA METACARPOSESAMO FALA GIA Ă METACE TRIC 325 . prima falangă şi marii sesamoizi.). metabolismul standard al unui organism în stare de repaus. respectivele oase fiind solidarizate prin: o capsulă articulară.. sau indică o schimbare.

la insecte. organ tubular. (gr. deschis atât spre exterior. transportul unor elemente celulare sau materiale organice ori anorganice. meta + morphosis . cercar închistat. unde determină noi focare ale bolii de bază sau alte leziuni. cât şi spre cavitatea generală a corpului prin pavilioanele vibratile. schimbarea formei sau structurii suferite de unele organisme în cursul dezvoltării lor. în legătură cu ce se produce după perioada critică a unei boli. au totuşi unele proprietăţi ale acestora. (gr. fără să fie metale. (gr. îndeosebi cea de a forma ioni simpli. meta + meros – parte). ansamblul celor cinci metatarsiene care se articulează posterior cu oasele tarsului şi anterior cu primele falange ale degetelor piciorului. Cu. pe cale orală sau prin injecţii subcutanate ori intramusculare. pierde coada. (gr. 2. la vertebratele amniote. reprezintă la anelide şi moluşte organe excretoare. leziune. succedaneu al morfinei. Mn. Mg etc. celulă din măduva osoasă. nume dat unor corpuri simple care. alcool metilic. care se referă la metafiza şi la diafiza unui os. porţiunea unui os lung situată între epifiză şi diafiză. modificarea culorii pielii sau a părului datorită unor boli sau vârstei.coada). din locul în care se află la distanţă. 1. Co.culoare). folosit sub formă de clorhidrat. de metatorace sunt ataşate o pereche de picioare şi o pereche de aripi. faza unei mitoze sau a unei meioze care urmează profazei şi precede anafaza.criză). al treilea segment toracal. sin.formă).METACERCAR (gr. rinichiul definitiv. rezultă dintr-un cercar care iese din corpul melcului în mediul exterior.). meta + krisis . METACRITIC METACROMATISM METADIAFIZAR METADO Ă METAEPIFIZAR METAFAZĂ METAGE EZĂ METAFIZĂ METALOID METALPROTEIDE METAMIELOCIT METAMORFOZĂ META EFRIDIE META EPHROS META OL METAPLAZIE METASTAZĂ METATARS METATORACE 326 . (gr. pe cale sanguină sau limfatică. anormal prin localizarea sa. meta + kerkos . înainte de a ajunge la stadiul adult. intermediară între mielocit şi granulocit. meta – după + tarsos – picior). împărţirea corpului în segmente mai mult sau mai puţin identice. heteroproteide în care o componentă neproteică o constituie un metal (Fe. care începe să funcţioneze spre sfârşitul stadiului embrionar şi la adult. dar şi pentru expulzarea gameţilor. iar prin glandele cistogene se produce închistarea. care se referă la metafiza şi epifiza unui os. prin pori excretori. transformarea unui ţesut diferenţiat în alt ţesut. meta + chroma . sin. formă evolutivă a paraziţilor trematozi.

din care se dezvoltă un fel de veziculă alcătuită dintr-un singur strat de celule. spre deosebire de protozoare care sunt unicelulare. în care fierul. sin. velocimetrie ultrasonică. animale care au corpul constituit din mai multe celule. METE CEFAL METEORISM METEOROSE SIBILITATE sensibilitate la schimbarea vremii. inflamaţia uterului şi a trompelor. dând naştere la embrion. hemoragie uterină survenită în afara perioadei menstruale. cuprinde pedunculii cerebrali. oul. porţiune a encefalului. au celulele diferenţiate şi grupate în ţesuturi şi organe. blastula. prezenţa methemoglobinei în sânge. produşi prin diviziune reducţională. situată deasupra punţii şi sub creierul intermediar. mucoasă sau purulentă. distensia abdomenului prin acumulare de gaze fie în intestin în cursul unor afecţiuni digestive. din care. fenomen biologic general. prin invaginare. tuberculii cvadrigemeni şi pedunculii cerebeloşi. inflamaţia cronică a uterului şi peritoneului. metazoarele se înmulţesc atât sexuat cât şi asexuat. prezenţa methemoglobinei în urină. durere localizată în uter. de care nu se delimitează precis. segmentează. METHEMOGLOBI Ă METHEMOGLOBI EMIE METHEMOGLOBI URIE METIL METIO I Ă produs de oxidare a hemoglobinei. rezultatul încrucişării a două persoane de rase sau variante diferite. afecţiune inflamatorie a uterului. provenind din uter. porţiune a encefalului cuprinsă între bulbul rahidian (mielencefal) şi mezencefal (pedunculii cerebrali şi tuberculii patrugemeni corespunzând punţii cerebelului şi pedunculilor cerebeloşi mijlocii). gastrula. scurgere apoasă. METIS METODA DOPPLER METRALGIE METRITĂ METROPERITO ITĂ METRORAGIE METROREE METROREXIE METROSALPI GITĂ MEZE CEFAL 327 . care trece prin diferite stadii embrionare şi anume: iniţial apare un aglomerat de celule. care rezultă din unirea unor gameţi. se divide. care contribuie la echilibrul lipidic în ţesutul hepatic prin efectul lipotrop pe care îl manifestă.METAXE IE METAXILEM METAZOARE influenţa fiziologică a gametului patern (polen) asupra ţesuturilor materne. a pierdut puterea de a fixa oxigen. dar în cadrul aceleiaşi specii. se formează al treilea stadiu. lemn primar produs (după protoxilem) în tulpină şi rădăcină de către procambiu. tioaminoacid monoaminomonocarboxilic cu rol crescut în metabolismul intermediar. ruptură uterină. denumite ectoderm şi endoderm. trecut din starea feroasă în starea ferică. care are două straturi de celule sau foiţe embrionare. stadiul de morulă. fie în spaţiul peritoneal (pneumoperitoneu). reacţiile excesive duc la tulburări neplăcute (meteorolabilitate) sau la declanşarea unor boli. radical chimic monovalent. reprezentând al doilea stadiu.

sin. în stare funcţională la embrion şi substituită. inflamaţia mezenterului. derma-piele). plante adaptate climatului temperat. format din câteva straturi de celule. tumoră benignă sau malignă. este generatorul ţesutului conjunctiv. care leagă jejuno-ileonul de peretele abdominal posterior. care dă naştere diferitelor ţesuturi şi elementelor celulare sanguine. corespunzând ligamentelor largi. ambele sale feţe sunt acoperite de o foiţă peritoneală. cu spaţii mari de aer între ele şi care. alcătuit din mai multe straturi de celule alungite. necelular. de metanephros. muşchilor. situat între epiderma superioară şi epiderma inferioară a limbului frunzei. care se produce sau care se referă la mijlocul diastolei. cută peritoneală care leagă rectul de plafonul cavităţii abdominale. cută a peritoneului care leagă ovarul de peretele cavităţii abdominale. mesos – între. MEZE TERICA CRA IALĂ MEZE TERITĂ MEZIAL MEZOBLAST MEZODERM (artera) colaterală a arterei descendente distribuind prin diverse ramuri sânge intestinului subţire şi intestinului gros. cută peritoneală care leagă uterul de peretele abdominal. parte a rinichiului. distribuită colonului descendent şi rectului. de formă diversă. ţesut median. situat între straturile celulare extern şi intern ale corpului spongierilor şi celenteratelor. (gr. prin camerele substomatice. având cerinţe medii faţă de aprovizionarea cu apă. oaselor. mezoul trompei uterine. tumoră formată pe seama mezoteliului membranelor seroase. cu celule stelate. strat intermediar gelatinos. mezoderm. (gr. care conţin puţine cloroplaste. organelor sexuale etc. mitra-uter). bogate în cloroplaste şi care asigură fotosinteza şi ţesut lacunos. intern. se inseră în partea sa superioară la ligamentul larg. la vertebratele amniote. MEZODIASTOLIC MEZOFIL MEZOFITE MEZOGASTRU MEZOGLEA MEZOMETRU MEZO EPHROS MEZOOVAR MEZORECT MEZOSALPI X MEZOTELIOM 328 .MEZE CHIM MEZE CHIOM MEZE TER forma tânără de ţesut conjunctiv. sângelui. se spune despre faţa unui dinte care este cea mai apropiată de linia mediană. (gr. mesos – între. mesos – mijloc + enteron – intestin). la organiusmul adult. formată din ţesut fibros şi din două sau mai multe elemente mezenchimatoase net identificabile. este diferenţiat în ţesut asimilator palisadic. MEZE TERICĂ CAUDALĂ (artera) colaterală a aortei descendente. repliu peritoneal lung. regiunea mijlocie a abdomenului situată între regiunea epigastrică şi cea hipogastrică în general corespunzând zonei grupate în jurul ombilicului. sunt în legătură cu atmosfera înconjurătoare. foiţă embrionară situată între ectoderm şi endoderm.

F. eră geologică care începe în urmă cu circa 190. 2. mg. parazitoză tropicală provocată de către prezenţa larvelor de insecte vii. sin. Mg. rhiza – rădăcină). termen general utilizat pentru definirea bolilor provocate de micoplasme. provocată de larvele muştii Sarcofaga magnifica sau de larvele altor diptere. abr. miligram. la insecte. boala Erb . se subîmparte în perioadele: triasic. care tapisează suprafaţa internă a membranelor serose. boală caracterizată prin epuizarea anormală şi rapidă a forţei musculare. fenomen care constă în asocierea simbiotică a unei ciuperci cu rădăcinile unei plante superioare pentru realizarea unei nutriţii micotrofe. (gr. totalitatea hifelor sau aparatul vegetativ al ciupercilor. altele obligatoriu micotrofe. mykes – ciupercă. sin. care trăiesc parazite în corpul animalelor.000 de ani. durere musculară. logos -ştiinţă) – ramură a botanicii care studiază sistematica. oligoelement esenţial pentru om şi animale. Streptomyces. de mezotorace sunt ataşate o pereche de picioare şi o pereche de aripi. fără semne de paralizie. M. dezvoltate într-o plagă sau într-o cavitate naturală. mucegaiuri. sin. particulă în suspensie dintr-o soluţie coloidală. 1. abr.000 de ani şi durează peste 120. metal bivalent. miodinie. cretacic. (gr. Madurella etc. iar ciuperca substanţele asimilabile cu azot. orice substanţă toxică produsă în cursul metabolismului unor specii banale de ciuperci microscopice. al doilea segment toracal. (ex. MIALGIE MIASTE IE MIATO IE MIAZĂ MICELĂ MICELIU MICETE MICOBACTERIOZĂ MICOLOGIE termen general utilizat pentru definirea oricărei boli provocate de Mycobacterium. care se dezvoltă în resturi alimentare. mycos –ciupercă. repliu peritoneal care leagă un viscer de peretele abdominal sau de alt organ.). morfologia şi biologia ciupercilor în legătură cu daunele pe care le provoacă şi cu rolul lor ca producătoare de substanţe utile. ocardia.000. fungistatic.000. jurasic. factor mitogenic.Goldflam. a apariţiei mamiferelor şi a plantelor cu flori. fiind era reptilelor uriaşe. ciuperci din speciile Actinomyces. boală. în general cutanată. unele plante sunt facultativ micotrofe. Mangnezia – regiune din Grecia) simbolul magneziului. MICORIZĂ MICOPLASMOZĂ MICOSTATIC MICOTOXI Ă 329 . (gr. deficienţă sau lipsa tonusului muscular. planta asigură glucidele.MEZOTELIU MEZOTORACE MEZOU MEZOZOIC ţesut format dintr-un unic strat de celule epiteliale.

bios – viaţă). micologia. MICROAMPER MICROA GIOPATIE MICROB MICROBIOLOGIE MICROBISM MICROBICID MICROCALCIFICARE MICROCEFALIE MICROCIT MICROCITOZĂ MICROCLIMAT MICROCOC MICRODRAJEURI MICROELEME T MICROE CEFAL MICROFAG MICROGAMET MICROGLOSIE MICROMELIE MICRO MICRO UTRIE T 330 . Ni. cu diametrul sub 6 µ. (gr. Aspergillus. de exemplu. în organismele vii. 1. 2. mijloc fizic sau chimic utilizat pentru distrugerea microbilor.Pb.MICOZĂ (gr. anomalie congenitală produsă printr-o mutaţie recesivă şi caracterizată prin dezvoltarea incompletă a membrelor. Cd. medicamente de dimensiuni mici al căror înveliş este făcut din zahăr sau ciocolată. Zn. stare de infectare a unui adăpost de animale cu diferite specii de microbi. din microbiologie s-au desprins o serie de ramuri: virologia. în cantităţii infime. globul roşu. egală cu o milionime de amper. Cu. termen generic pentru îmbolnăvirea vaselor capilare. element chimic care apare ca un constituient natural. leucocit (granulocit neutrofil) deosebit de activ în fagocitarea celulelor degenerate şi a microbilor în inflamaţii. prezenţa microcitelor în sângele circulant. element mineral sau compus al acestora. (gr. egală cu a mia parte dintr-un mm (0. gram pozitiv. sin. necesar în cantităţiminime în nutriţia plantelor şi animalelor. Blastomyces sau Actinomyces. stare de infectare a unui organism cu microbi. complex de factori fizici. nume dat organismelor invizibile cu ochiul liber. cu capul mic. unitate de lungime pentru obiecte microscopice. caracterizată prin tendinţă de supuraţie şi fistulizare la perete. care aparţine genului Micrococus. Mn. bacteriologia. În funcţie de tipul microorganismelor. gamet mascul care are dimensiuni mici comparativ cu gametul femel. unitate de intensitate pentru curentul electric. chefali-cap). îndeosebi celor capabile să producă infecţii. mykes – ciupercă). dimensiune anormal de mică a craniului. afecţiune datorată unei ciuperci din genurile Candida. Coccidioides. mikros – mic. mikros –mic. micrometru.001 mm) sau 10-4 cm. protozoologia. cea care se observă în ţesutul glandelor mamare. calcificare de dimensiuni foarte mici. microorganism de formă sferică. anomalie de dezvoltare a craniului şi encefalului. dezvoltarea incompletă a limbii. chimici şi biologici ai aerului din locuinţe şi adăposturi. ştiinţa care studiază organismele microscopice. Ag. care rămâne cu dimensiuni mai mici decât normale.

nanism . sporangiu în care are loc formarea microsporilor. Microsporon sabouraudites. datorită unei disfuncţiuni prehipofizare ş. (gr. structura intimă a unui obiect. sin.deficienţă în creştere. granule citoplasmatice. în microsporangiu. instrument optic ce mai multe lentile. cu o mărire de peste 10 ori. rară la adult. foarte contagiosă la copii.a. 1. fracţiune subcelulară constituită din fragmente şi mici vezicule rezultate prin disrupţia reticulului endoplasmatic. bogate în ARN. gen de dermatofiţi caracterizaţi prin spori mici care parazitează abundent firul de păr. care permite examinarea obiectelor. boala Gruby. dimensiunile corporale rămânând subnormale. sin. 2. la plantele heterospore. subclasă de rozătoare din familia Muridae. invizibil cu ochiul liber. un set important de enzime care participă la diverse reacţii biochimice sunt localizate în microsomi. inflamaţie acută. hemaglutinare. inflamaţia măduvei osoase. unul din cei patru spori formaţi în urma meiozei. pentru examinare microscopică. care formează teaca medulară a unor fibre nervoase. se desfăşoară în antere. arareori independentă. de culoare albă. (lat.MICROORGA ISM MICROPIL MICROSCOP MICROSCOPIE MICROSOMIE MICROSOMI sin. mictio . subacută sau cronică a măduvei spinării. dermatomicoză produsă de ciuperci din genul Microsporon. prin micropil are loc pătrunderea tubului polinic. celulă mamă diploidă. substanţă lipoidică. fosfolipide şi proteine. interesează îndeosebi pielea păroasă a capului. instrument pentru tăierea unor secţiuni subţiri de ţesături sau organe. tondandă microscopică. sin. MICROSPOR MICROSPORA GIU MICROSPORIDIOZĂ MICROSPOROCIT MICROSPOROFILĂ MICROSPOROGE EZĂ MICROSPORUM MICROSTRUCTURĂ MICROROSPORIE MICROTI E MICROTOM MICROZOM MICŢIU E MIDDLEBROOK . puternic refractilă. a polenului (a microsporilor. sau formaţiunilor foarte mici. în urma celor două diviziuni meiotice. microb. din microsporangiu se dezvoltă grăuncioarele de polen. procesul de formare a microsporilor la plantele cu flori. (stamină) frunzuliţă modificată care dă naştere microsporangiului. (reacţie) v. myelos – măduvă). observarea şi studierea obiectelor şi fenomenelor cu ajutorul microscopului. organism microscopic. din care se dezvoltă grăunciorii de polen. observată la microscop. organism sau material. care iau naştere în urma celor două diviziuni ale meiozei). act fiziologic de eliminare a urinei pe căile naturale. coexistând adesea cu procese inflamatorii ale osului (osteomielită). (Microtinae). dermatomicoză. din fiecare microsporocită rezultă patru celule haploide. care cuprinde lemingii şi şobolanii.urinare). în microsporocite. (la plantele cu flori) deschidere (canal) în partea apicală a învelişului ovulului.DUBAS MIELI Ă MIELITĂ 331 .

ca urmare a acestui proces frecvenţa genelor din populaţia respectivă se va schimba. lungime egală cu a mia parte dintr-un micron (0. (gr. osteomielofibroză. sin. boală malignă a măduvei osoase cu evoluţie lungă. de obicei multiple. care seamănă cu un bob de mei.MIELOBLAST (gr. dintr-o parte în alta. vasomotorii (paloare sau roşeaţă) şi uneori de tulburări senzoriale (scotoame luminoase. termen generic pentru neoformaţii. hematogenă. denumire generică dată bolilor măduvei osoase şi măduvei spinării. proces care se petrece la nivel populaţional şi care constă în introducerea de gene într-o populaţie.000001 mm). sindrom caracterizat prin crize paroxistice de cefalee. termen generic pentru viciile de dezvoltare ale măduvei spinării. fără granulaţii şi nucleu sferic sau ovoid. care apar în măduva oaselor şi care. zgomote auriculare).boală). a canalului medular şi a conţinutului său. ramură fină detaşată din nervul mandibular al trigemenului. posedă citoplasmă bazofilă. depresia măduvei hematopoietice. sin. cu localizare sau predominanţă hemicraniană. însoţite de tulburări digestive (greţuri. gradat. a glandelor lacrimale şi salivare. cu două canale. proporţia diferitelor specii celulare prezente pe frotiurile din măduva osoasă. 2. inervând muşchiul milohioidian. de sistem. care provin din aceasta. myelos –măduvă. cu ajutorul unei substanţe de contrast. celulă nediferenţiată din măduva osoasă. deplasare în masă. inflamaţia măduvei spinale şi a rădăcinilor nervilor rahidieni. formarea măduvei osoase sau a celulelor din sânge. capabil de diviziune. exprimată prin procente. vomismente). MIELOBLASTOZĂ MIELODISPLAZIE MIELODEPRESIE MIELOFIBROZĂ MIELOGRAFIE MIELOGRAMĂ MIELOM MIELOPATIE MIELOPOIEZĂ MIELORADICULITĂ MIGRARE MIGRAŢIE GE ETICĂ MIGRE Ă MIKULICS (SI DROMUL) MILIAR MILIGRAM MILILITRU MILIMICRO MILLER-ABBOT (SO DA) MILOHIOIDIA 332 . prin creşterea lor pot să distrugă osul. indoloră. osteomieloscleroză. unitate de capacitate egală cu o miime de litru. deplasare. myelos-măduvă.muşchi extrinsec al hioidului. tub lung de cauciuc. din seria granulocitelor. blastos -mugur). participând la formarea podelei cavităţii bucale şi inserat pe de o parte pe un safeu median iar pe de altă parte pe linia mileană. având aspect membranos. unitate de măsură egală cu o miime de gram. metodă de investigaţie radiologică. pathos . fapt ce va determina o schimbare a frecvenţei tipurilor de gameţi produşi în populaţia respectivă şi de aici apariţia unei alte structuri genetice la populaţia filială. stare patologică în care survine o proliferare excesivă a mieloblastelor. de punere în evidenţă. migraţie. cu scăderea sau absenţa secreţiei lacrimale şi uscăciunea gurii. 1. unul comunicând cu un balonaş care s poate umfla şi altul servind la aspirarea lichidului intestinal. hipertrofie bilaterală.

mys-muşchi + kardia – inimă). similară cu aceea produsă prin stimulare electrică.MILTO (TEST) MIMETISM test de diagnostic în gestaţie la vacă. comparabilă cu hemoglobina. lipsite de mijloace de protecţie. proteină musculară ce conţine fier. în formele acute. proprietate a unor specii de animale. celulă musculară. caracteristice citoplasmei celulelor musculare. parazitare. În natură există numeroase cazuri de mimetism dar ele sunt mai frecvente printre insecte. manevră pentru punerea în evidenţă a unei pareze uşoare de membru: după ridicarea paralelă a celor două membre. al cărei rol este de a fixa oxigenul. MIOCARD MIOCARDITĂ MIOCARDIOPATIE MIOCARDOZĂ MIOCE MIOCIT MIOCLO IE MIODISTROFIE MIOEPITELIU MIOFIBRILE MIOGE E MIOGLOBI Ă MIOGLOBI EMIE 333 .). sin. miocardopatie care apare în cadrul unor afecţini cu disproteinemie intensă (ciroze. cu menţinerea capului în poziţie normală.000 de ani. contracţie musculară involuntară. epocă în perioada terţiară a erei cenozoice. constând din cercetarea gonadotrofinelor urinare. hormoni suprarenali predominantă asupra metabolismului apei şi sărurilor. metaplasmice. prezenţa de mioglobină în sânge. afecţiune inflamator-degenerativă a miocardului determinată. (gr. cu acţiune MI ERALOCORTICOIZI MI ERVĂ MI GAZZI I (PROBA) aparat ortopedic. halocarticoizi. În miocen a avut loc o deosebită dezvoltare a mamiferelor uriaşe. gros. fibrile contractile specifice miocitului. micotice. cel aflat de partea afectată coboară sau cade. (gr.000. prin injectare la broscoi. iar în formele cronice de infecţii specifice sau apărând ca sechele. (gr. Hymalaia. proteine musculare cu structură diferenţiată de cea a miozinei. vezi „distrofia“. bruscă. diferenţieri filamentoase. alcătuite din proteine contractile (actina şi miozina). este dublat spre interior de endocard şi spre exterior de epicard şi pericard. sindroame nefrotice etc. mys – muşchi + kytos – celulă).). începe în urmă cu circa 30. fie în cadrul unor boli difuze ale ţesutului conjunctiv (calagenoze) sau muscular (miopatii. vezi „epiteliu“. afecţiune cardiacă neinflamatorie. halocortine. reprezentând o specializare pentru funcţia contractilităţii. Anzi. miastenii etc. mimesis – imitare). care constituie aproape totalitatea peretelui inimii. infecţioase. de a imita alte specii. formarea munţilor Alpi. cu aspect predominant degenerativ: apare fie în tulburările generale ale metabolismului. destinat imobilizării coloanei cervicale în extensie. gipsat sau din material plastic. muşchi striat reticulat. de cauze alergice. care posedă mijloace active de apărare.

inflamaţia musculaturii uterine. complexul plexiform al fibrelor musculare netede care alcătuiesc pătura medie a uterului. a formei şi a duratei acesteia. cu ajutorul miografului. MIOGRAFIE MIOGRAMĂ MIOID MIOI OZITOL MIOLOGIE MIOM MIOMALACIE MIOMECTOMIE MIOMETRITĂ MIOMETRU MIOP MIOPATIE MIOPATIE EXUDATIVĂ v. myometrium. tehnica de înscriere a curbelor de contracţie musculară. cu structură similară cu cea a muşchilor.MIOGLOBI URIE MIOGRAF prezenţa de mioglobină în urină. 1. subiectul vede mai bine de aproape decât la distanţă. operaţie în care se foloseşte un lambou de muşchi pentru a umple o pierdere de substanţă sau pentru a corija o diformitate. care este afectat de miopie. cu ajutorul căreia se poate face aprecierea mărimii. se unesc întrun focar înaintea retinei. malakia -înmuiere). DEPIGME TARĂ MIOPIE defect de vedere în care razele vizuale paralele. consecutivă unor procese degenerative. ablaţia chirurgicală a unui miom. sin. capitol al anatomiei care se ocupă cu studiul muşchilor. fiind un constituient al tuturor ţesuturilor. logos -ştiinţă). de la infinit. unde blochează neuronii de asociaţie. acţioneză la nivelul căilor polisinaptice subcorticale şi spinale. este sintetizat de organismul animal. denumire generică pentru orice boală musculară. ruptură musculară. Se foloseşte terapeutic în spasmele reactive ale musculaturii striate şi în contracturile piramidale. are rol în prevenirea degenerării grase a ficatului şi depunerea colesterolului. refacerea chirurgicală a unui muşchi. sarcom constituit în cea mai mare parte din fibre musculare netede sau striate. (gr. mai ales a miomului uterin. obţinut cu ajutorul unui aparat de înregistrare. mys –muşchi. 2. boala muşchilor albi. graphein –a nota). MIOPLASTIE MIORAFIE MIORELAXA T MIOREXIE MIOSARCOM 334 . mys –muşchi. sutura unui muşchi rupt sau secţionat. muşchiul uterin. reducerea consistenţei muşchilor. substanţă hidrosolubilă cu acţiune vitaminică. substanţă care relaxează musculatura striată contractată patologic. (gr. poate fi primară (idiopatică) sau secundară (neuropatică). tumoare benignă a ţesutului muscular neted (leiomiom) sau a celui striat (rabdomiom). mys –muşchi. (gr. aparat de înregistrare grafică a contracţiei musculare. traseul unei contracţii musculare.

dar care se atenuază progresiv după repetarea mişcărilor. inflamaţia membranei timpanului. boala Gull. 2. boală cu caracter eredofamilial. caracterizată prin infiltraţia mucoidă a pielii şi mucoaselor. 1. cu scopul de a urmări starea şi dezvoltarea embrionului. bastonş sau filament şi care poate fi pus în evidenţă prin tehnici speciale de fixare şi colorare. organit citoplasmatic prezent în toate celulele vegetale sau animale. diviziune anormală. clasă de cianofite (alge albastre). globulină care este constituienta principală a miofibrilelor. aversiune morbidă faţă de sexul masculin. operaţiune de examinare cu ajutorul ovoscopului a ouălelor supuse incubaţiei. caracterizată printr-o decontracţie foarte dificilă a muşchilor la executarea primelor mişcări progresive. cariokineză. termenul utilizat şi pentru definirea operaţiei de disecţie a muşchilor. care are formă de grăunţe. formă tipică a insuficenţei tiroidiene avansate. 2. a centromerului. cu vârful în jos şi baza în sus. 1. refacerea chirurgicală a membranei timpanului. anafază şi telofază. sin. orice agent care favorizează mitoza. MIOZĂ MIOZI Ă MIOZITĂ MIRAJ MIRIAPODE MIRI GITĂ MIRI GOPLASTIE MISCIBIL MISDIVIZIU E MISOA DRIE MISOGI IE MIŞU Ă MITOCO DRIE MITOGE MITOMA IE MITOZĂ MITRAL MIXEDEM MIXOFICEE 335 . aversiune sau dispreţ faţă de femei. care se poate amesteca cu alt corp. care comunică cu exteriorul prin mijlocul dintelui şi este căptuşit de smalţ. este format din numeroase segmente. se referă îndeosebi la lichide. care se referă la aparatul valvural mitral. adâncitură în substanţa incisivului sub formă de con turtit dinainte înapoi. diviziune nucleară indirectă desfăşurată de obicei în 4 stadii: profază. 1. 2. diviziune celulară indirectă. la fabulaţie şi minciună. substanţă ce stimulează transformarea limfoblastică a limfocitelor. 2. care se referă la mioză. 1. contracţie excesivă a pupilei. secţionarea unui muşchi. de obicei conştientă. clasă (Myriapoda) de artropode formată din peste 9.MIOTE OZITĂ MIOTIC MIOTOMIE MIOTO IE inflamaţia unui muşchi şi a tendonului său. care provoacă o contracţie a pupilei. homonome. determină apariţia cromozomilor telocentrici şi a izocromozomilor.000 de specii la care corpul. transversală. sin. metafază.cu aspect vermiform. în general. fiecare fiind prevăzut cu o pereche sau două de picioare. inflamaţie a unui muşchi striat. spasm tonic al unui muşchi. tendinţă patologică. 1. 2.

simbol chimic pentru mangan. care se referă la molă. faţă de genul uman. simbol pentru milimetru. de diverse culori este format dintr-o masă de protoplasmă cu numeroşi nuclei. transformarea în organism a substanţelor de rezervă în substanţe utilizabile. se atribuie unor caractere recesive. moarte survenită în perioada fetală. intoxicaţiilor. faţă de societate şi. în general. MIXOMICETE MIXOPLOID MIXTURĂ MIYAGAW ELLA MIZA TROPIE ml. dând aspectul extern al morţii întâlnită. 1. cu droguri în general. într-o substanţă fundamentală bogată în mucus. la speciile multipare. cu dispariţia coerenţei sale funcţionale şi. ura faţă de oameni. a unor infecţii respiratorii la păsări sau mamifere etc. cuprinzând mai multe specii nepatogene şi mai ales patogene. 2. gen de rickettsii din familia Chlamydiaceae. ulterior fiind absorbiţi. eliberarea unui organ sau a unei structuri anatomice din aderenţe. poate emite pseudopode care servesc la locomoţie şi la ingerarea hranei. moarte subită. termeni care desemnează intoxicatia morfinică. fiecare din dinţii (3+3) din partea posterioară a arcadelor dentare superioare şi inferioare. datorită în general unor boli infecţioase. mm. Mn. ca agentul ornitozei. stare de reducere extremă a funcţiilor vitale. MOARTE MOARTE ALBĂ MOARTE APARE TĂ MOARTE EMBRIO ARĂ MOARTE FETALĂ MOARTE TIMICĂ MOAŞĂ MOBILIZARE MODIFICAŢIE MOLAR 336 . care posedă unele caracteristici comune atât plantelor cât şi animalelor. preparaţie farmaceutică constituită prin amestecul a două sau mai multe substanţe. formată prin proliferarea celulelor conjunctive nediferenţiate. având funcţia de măcinare. 2. talul mixomicetelor denumit plasmodiu sau simplast. de obicei sub formă lichidă. sunt saprofite. oprirea completă şi definitivă a funcţiilor vitale ale unui organism viu. materne sau fetale. mai ales. grup de organisme cu o structură simplă. modificare fenotipică neereditară produsă de factori din mediul ambiant. cu aspect gelatinos. simbol pentru mililitru. simbol pentru minimal sau minimum. de tip embrionar. care se referă la molecula gram. 3. moarte consecutivă unei hipotermii sau unei refrigeraţii prelungite. provocată de o hiperplazie a timusului. punerea în mişcare a unuia sau mai multor membre ori a uneia sau mai multor articulaţii. distociilor. moarte cu substrat genetic. hipotoniei uterine. 1. unii dintre zigoţi murind în prima perioadă a gestaţiei. 2. 3. cadru mediu sanitar cu atribuţii în asigurarea actelor necesare supravegherii naşterii şi a îngrijirilor postnatale ale mamei şi copilului.MIXOM tumoră moale. 2. 1. a activităţii electrice a creierului cu distrugerea progresivă a unităţilor sale tisulare şi celulare. populaţie de celule al căror cariotip reprezintă grade diferite de ploidie. impune reanimarea. 1. de exemplu la unii nou –născuţi.

descoperirea şi izolarea acestei categorii de microorganisme a fost realizată de Nocard şi Roux. produsă de Monilia albicans şi manifestată prin stomatită şi inflamaţia guşii. în 1942 (care l-au considerat un virus filtrabil). întâlnită mai ales la tineret. (lat. iar natura agentului a fost studiată de Chanock şi colaboratorii în 1963. denumire dată unor grupuri de fluturi mici şi mijlocii din ordinul Lepidoptera. majoritatea sunt acvatice cu corpul nesegmentat. tip de inflorescenţă cimoasă (ex. încrengătură (Mollusca) polimorfă de animale nevertebrate. vezi „candida“. derivând din monoblastul din măduva osoasă. masă viscerală şi picior. ex. cu nucleu nesegmentat. ale căror larve atacă diferite produse vegetale sau animale. celulă din măduva osoasă din care provine monocitul. prin filamentele lor. au studiat boala care producea pleuropneumonia la taurine. compus din trei părţi principale: cap. dându-i denumirea de Mycoplasma pneumoniae. la malvacee (bumbac. mollis -moale).000 de specii. caracterizată prin transformarea vilozităţilor coriale în numeroase vezicule grupate în ciorchini.MOLARITATE MOLĂ concentraţia unei soluţii exprimate în moli la kilogramul de apă. cu corpul moale şi vâscos. prezentă în hifele sau miceliul unor ciuperci. colorat cenuşiualbastru în coloraţia Giemsa. maladie a placentei. care aminteşte însuşirile rasei mongole. care cuprinde circa 115. la graniţa dintre virusuri şi bacterii. termen care indică plantele care înfloresc şi fructifică o singură dată în timpul vieţii. cea mai mică parte dintr-o substanţă chimică omogenă. apoi a fost izolat în pneumonia primară atipică la om de către Eaton şi colaboratorii. care încă posedă toate proprietăţile acestei substanţe şi care poate să existe în stare liberă. duce la avort spontan în luna a patra. artrită localizată la o singură articulaţie. în 1898. de talie mare. care. sunt specii parazite la animale şi plante saprofite care posedă un genom format din A. MOLECULĂ MOLET MOLICUT MOLIE MOLUŞTE MO ADELF MO GOLIC MO ILIACEAE MO ILIAZĂ MO OAMI OOXIDAZĂ MO OARTRITĂ MO OBLAST MO OCARIO MO OCARP MO OCHAZIU MO OCIT 337 . afecţiune parazitară. nalbă). care acoperă masa viscerală.N. într-o coloană. la care se adaugă mantaua sau pallium. adeseori protejat de o cochilie sau scoică.D. leucocit din sânge. care-l încadrează în grupa micoplasmelor. enzima care degradează adrenalina şi noradrenalina. mollis cutis – piele moale). grup de microorganisme unicelulare situat pe scara evoluţiei. între spaţiul popliteu şi gleznă. la stânjenel). partea cărnoasă a feţei posterioare a gambei. celulă haploidă uninucleată. (lat. şi un mecanism genetic şi enzimatic care asigură viaţa autonomă şi sinteza proteică. androceu la care toate staminele sunt unite.

tulpină care creşte în înălţime prin mugurele terminal. termen utilizat pentru definirea existenţei unei oftalmii la un singur ochi. nesegmentat. la nivele diferite. majoritatea păsărilor sunt digastrice sau bigastrice. (gr. flori cu un singur înveliş floral. monocitele..MO OCITOZĂ MO OCROMATIC MO OCLAMIDEU MO OCOTILEDO ATE creşterea numărului de monocite din sânge. calul. daktilos-deget). cabalinele sunt monogastrice. se caracterizează printr-un embrion. care are o singură culoare. crin etc). secretat de macrofage şi de precursorii lor. organisme monofage se întâlnesc mai ales printre paraziţi. ramurile care se dezvoltă din acest ax. comparativ cu trunchiul principal. cu un singur stomac. (despre o caracteristică ereditară) care este controlată de o singură genă. printre care Liliales. anuale şi perene. denumit perigon care poate fi verzui (perigon sepaloid: fag. celulă sau teritoriu citoplasmic cu un singur nucleu normal (cu un singur complement pe celulă). prezenţa unui număr crescut de leucocite mononucleate în sânge. prin rădăcini fasciculate. tip de nutriţie bazată pe un singur fel de hrană. Orchidales. dar rămân mai scurte. celulă sau organism care posedă un singur set sau un singur număr de bază de cromozomi. MO ODACTILIE MO OE ERGIDĂ MO OFAG MO OFAGIE MO OFILETIC MO OFTALMIE MO OGASTRIC MO OGE IC MO OHIBRIDARE MO OIC MO OKI Ă MO O UCLEAR MO O UCLEOZĂ MO OPLEGIE MO OPLOID MO OPODIU MO OPSIE 338 . monstruozitate caracterizată prin dezvoltarea unui singur ochi. clasă (Monocotyledoneae) de plante angiosperme. mediator solubil pentru interacţiunile celulare ale imunităţii. ca urmare. cu frunzele simple. atât flori unisexuate femele cât şi flori unisexuate mascule. Cyperales. celulă sanguină cu un singur nucleu. cresc tot terminal. sunt poligenice. animale ale căror picioare se termină cu un singur deget (ex. gaster -stomac). monos –singur. Graminales etc. cu florile alcătuite pe tipul 3. în realizarea cărora sunt implicate două sau mai multe gene şi. spre deosebire de alte caracteristici. paralizia limitată la un singur membru. insectă care atacă o singură specie sau un singur fel de plante. alungite şi cu nervuri paralele. nuc) sau colorat (perigon ptaloid: lalea. comparativ cu cealaltă clasă a plantelor cu flori (Dicotyledoneae) sunt incluse mult mai puţine ordine. mai rar lemnoase. în care. monos –unu. neramificate. cu fascicule libero-lemnoase din tulpină situate colateral. implicarea în hibridare a unei singure perechi de alele sau de caracteristici. care are un singur cotiledon. (despre un grup taxonomic) care descinde dintr-o singură formă ancenstrală. majoritatea erbacee. (gr. tip de plantă la care pe acelaşi individ se găsesc înserate. măgarul etc).

la femele actul montei are loc în perioada de călduri. denumire dată descoperirilor în domeniul eredităţii şi tezelor formulate de genetistul american Thomas Hunt Morgan (1866-1945) şi colaboratorilor săi. imobile. ornitorincul şi echidna). alcaloid extras din opiu. gramnegative. iar puii ling laptele. a capului şi colului femural. zaharuri simple. rezultă din hidroliza glucidelor complexe. caracteristicile structurii materiale pe care se sprijină mecanismul eredităţii. ele sunt aranjate în ordine liniară de-a lungul cromozomilor ca mărgelele într-un sirag. ordin (Monotermata) de mamifere primitive. caracterizate prin prezenţa cloacăi. are formula 2n-1. adică de la o anumită pereche de cromozomi omologi lipseşte unul. organul reţinut suferă profunde modificări până la degenerarea epiteliului seminal. de formă bacilară. au analizat. cum sunt pentozele şi hexozele. în urma cercetărilor s-a constatat că genele sunt particule materiale localiazate în cromozomi. organism la care lipseşte un membru dintr-o pereche de cromozomi. este un narcotic şi un analgetic foarte puternic.MO ORHIDIE anomalie congenitală manifestată prin reţinerea unui testicul. toxicomanie la morfină. care are o singură valenţă. organism cu abateri grave de la conformaţia caracteristică speciei. dezvoltarea formelor şi structurilor unui organism. pe de altă parte. pentru artroplastia şoldului. în cavitatea abdominală sau pe traiectul canalului ingvinal. nu-l sug (ex. Drosophila melanogaster. proteză din vitalium. se spune despre un vaccin sau ser preparat dintr-o singură specie bacteriană şi care asigură protecţia numai faţă de infecţiile produse de această specie. MO OSOMIE MO OTREME MO OVALE T MO OZAHARIDE MO OZOMIC MO STRU MO TĂ MOORE (PROTEZĂ) MORBID MORBILIFORM MORFI Ă MORFI OMA IE MORFOGE EZĂ MORFOLOGIE MORGA ISM MORAXELLA 339 . pe de o parte. tip de aneuploidie care constă din lipsa unui cromozom din complementul cromozomial diploid. utilizând. care se referă la boală. act sexual. ştiinţa care se ocupă cu studiul formelor şi structurilor unui organism (animal sau vegetal). prezintă elemente mici. prin depunerea ouălor. gen de bacterii aerobe din familia Brucellaceae. (teoria monocromozomală a eredităţii). în timpul migraţiei testiculare. mecanismul genetic al variabilităţii la organismele vii şi. care seamănă cu erupţia rujeolică. Morgan şi colaboratorii. după excizia capului femural. scurte. dispuse în diplo. în vederea reproducţia. musculiţa de oţet. pe care le cloceşte. împreunarea a două animale de sex opus. pot fi patogene la animale cu sânge cald la care provoacă în special afecţiuni oculare. pentru cercetări. 2. 1.

care activează degradarea mucinelor. primul stadiu de segmentare a oului fecundat care ia aspect de mură. Penicllium spp. sin. care îi dă proprietăţi adezive şi de întărire. formaţiune cu aspect de pungă chistică. grupă de glicoproteide care conţin un glucid combinat cu aminoacizi şi polipeptide. cuprinse între corzile vocale superioare şi cele inferioare corespunzătoare. lichidul sinovial şi în urină.). MORTIFCARE MORULĂ MORVĂ MOŞTE IREA CARACTERELOR DOBÂ DITE MOTILITATE MOTRICITATE MOZAIC GE ETIC MUCEGAI MUCILAGIU MUCI AZĂ MUCI Ă MUCIPAR MUCOASĂ MUCOCEL MUCOMETRU MUCOPOLIGLUCIDE MUCOPROTEI E MUCOR MUCORMICOZĂ 340 . fenomen care constă în transmiterea la descendenţi a caracterelor dobândite de ascendenţi sub influenţa factorilor mediului. proprietatea de a se mişca. necroză – termen utilizat în special în chirurgie şi în patologia generală pentru definirea procesului de suprimare a proceselor vitale de nutriţie. fie mişcări reflexe sau automate. denumire dată aglomerărilor de miceliu. de schimb etc. ordinul Zygomicetes ce se pot dezvolta pe substraturi de origine organică. (lat. care secretă mucus. enzimă din sucul intestinal. MORTALITATE 1.MORGAG I (VE TRICUL) fiecare dintre cele două diverticule laterale ale laringelui. fie că sunt mişcări voluntare. datorate aparatului neuromuscular. substanţă vegetală care se umflă sub acţiunea apei. manifestată clinic prin leziuni nodulare şi ulcerative ale pielii. Mucor mucedo. care apar ca un păienjeniş mătăsos produs de anumite ciuperci saprofite şi parazite (ex. sin. din masa unei porţiuni de organ sau dintr-un ţesut. glicoproteină complexă. gen de ciuperci din familia Mucoraceae. mucoaselor. constituite dintr-o componentă glucidică cantitativ predominantă şi o componentă proteică în proporţie redusă. funcţia care asigură mişcările corpului. acumulare de mucus în cavitatea uterină însoţită de deformarea acesteia. membrană de înveliş a cavităţilor naturale ale organismului. prezentă în mucus. întâlnită în special la ecvine. mucegaiul alb. motus -mişcare). datorată acumulării de mucus întro cavitate ce are orificiul obstruat. 1. proporţia de animale moarte din numărul total de indivizi dintr-o specie sau categorie de animale. pulmonului etc. în sectoare diferite. inoculabilă. dintr-o anumită unitate sau zonă. luând consistenţa de gumă. mucegaiul verde-albăstrui. mucopolizaharide –poliglucide cu structură eterogenă de origine animală. moştenite de la părinţi. produsă de Malleomyces mallei. având întotdeauna suprafaţa uşor umedă. caracteristici alelomorfe.. micoză determinată de ciuperci din genul Mucor. boală contagioasă. 2. 2. hibrid care manifestă concomitent. ansamblul mişcărilor produse de un sistem sau de un organ. proporţia de morţi din cei bolnavi.

MUGUR MULTIPARĂ MULTIVALE T MURIDE MURMUR VEZICULAR MURPHY (SEM UL) MUSCARI ICE MUSCULAR MUSCULATURĂ MUTA T MUSCULOTROP MUSEUX (PE SA) MUTAŢIE MUSTELIDE MUŞCHI STRIAŢI MUTAŢIO ISM MUTAGE MUTAGE EZĂ 341 . la care meioza. statistic previzibil. totalitatea muşchilor din corp. pentru a (lat. sunt foarte prolifice iar unele specii sunt purtătoare a unor agenţi patogeni. apar indivizi net diferiţi de părinţii lor. lemingii etc. şobolanii. care reprezintă un lăstar. produs de secreţie al glandelor mucoase. este caracteristică pentru colecistită. este anormală şi. durere provocată în cursul unei inspiraţii profunde de apăsarea în profunzime. indică variaţii ereditare în particule submicroscopice ale cromozomilor. sau a unei părţi din corp. aspirativ. dispuse în mănunchiuri sau fascicule de diferite grosimi. de unde Vries (1848-1935). potrivit teoriei mutaţioniste. grup de substanţe care acţionează ca şi muscarina. organismele vii suferă în mod întâmplător. boală congenitală ereditară transmisă recesiv autozom. din această cauză. dar inducţia mutaţiei. mari şi mici. ale genotipului. locus. neretractile. (în genetică) structură rezultată din împerecherea. precum şi recombinările cu excepţia Australiei. electiv. ca sin. o frunzuliţă sau o floare embrionară. familie de mamifere rozătoare. celule descuamate şi leucocite. spre deosebire de Darwin. bruşte. În pentru a defini schimbările concepţia mamifere carnivore de talie mică şi mijlocie. cu deosebire în sectorul bronhiolo –alveolar. care cuprinde şoarecii. este consecinţa aerodinamicii respiratorii. trăiesc pe toate continentelegenelor. element caabil să realizeze o mutaţie. care se variaţia este continuă. prinde şi trage colul uterin. descoperit la ascultaţia ariei pulmonare. concepţia lui de Vries.MUCOVISCIDOZĂ MUCUS sin. formarea multivalentă este caracteristică autopoliploizilor. în profaza I a meiozei. cu absenţa totală a de un agent mutagen. care susţinea că striate. cu corpul foarte familie de actuală. de Vries. formaţiune caracteristică tulpinii plantelor superioare. în lucrarea Die îndeplinesc un rol contractil voluntar. a veziculei biliare. teorie legaţi de oase. multus –mult. (lat. care se referă la muşchi. zgomot respirator normal. pensă a cărei– extremitate are patru utilzată de gheare. ca urmare. parere -naştere). variaţia diferite oase. muşchifundamentată de Hugo de şi denumirea de muşchi scheletici. mutatio a schimba). variaţii de schimbare materialului genetic şi. bruscă şi tranşantă. format mai ales din mucină şi din apă. fibroză chistică de pancreas. mai intens sau mai evident numai în timpul inspiraţiei. a mai mult de doi cromozomi omologi sau parţial omologi. cu afinitate pentru ţesutul muscular. sub rebordul costal drept. în continuă cu tendoanele inserate pe este discontinuă. manifestă un grad ridicat de sterilitate a gameţilor. sunt alcătuiţi din fibre musculare Mutationstheorie (1901). săruri. care picioarele numărul şi structura suplu. mucusul are rol protector pentru mucoasele pe care le acoperă. genă afectată de mutaţie. femelă care naşte mai mulţi pui odată. la nivelul sinapselor parasimpatice periferice. constând dint-o serie de modificări insesizabile. deosebite de lungă. fenomenul schimbării substanţei ereditare a fost numit de el mutaţie. noţiune sau şase Hugo utilizată în 1901. procesulspontane bruşteaîn materialul ereditar indus urmare. cu coada de obicei acelea cu afectează scurte cu gheare cromozomilor. organism afectat de mutaţie.

tranziţiei dintre indivizii normali. clasa Schyzomycetes crustacee pelagice sau bentonice salmastre. incapacitatea de a vorbi în urma fie a unei leziuni a organelor fonaţiei. şi formele mutante. fie a centrilor nervoşi implicaţi în procesul fiziologic respectiv sau în urma unei surdităţi congenitale care împiedică pe cel afectat să înveţe a vorbi. gen de bacterii din familia Mycobacteriaceae. prin extensie. sin. mutaţia este în general rară în natură. micobacterii. care formează majoritatea indivizilor. MUTILARE ablaţia sau pierderea accidentală a unui membru şi. marine şi dulcicole. a unei părţi anatomice. dar odată apărută se transmite la urmaşi ca atare. fără revenirea gradată la forma originală. gen de microorganisme aparţinând familiei Mycoplasmataceae. MUTITATE MYCOBACTERIUM MYCOPLASMA MYSIDACEA 342 . cu corpul alungit prevăzut cu o carapace care acoperă toracele însă este concrescută numai cu primele 2-3 segmente toracice.

.hipotrofie staturală şi ponderală. formă particulară de leucemie acută. simbol nm.simbolul chimic pentru azot. din mucoasa colului uterin. în psihanaliză. manifestare morbidă care survine în crize repetate de durată variabilă caracterizate printr-o nevoie impetuoasă de somn. termen utilizat pentru definirea deschiderii anterioare. 2. narke -somn). 2n. numărul endospermic de cromozomi (3n). 2n. narcos –adormit. cu o spermatie. pentru propriul corp. popular: piticism. nanosomie. însoţită sau nu de infantilism. (lat. tendinţă irezistibilă de a-şi administra substanţe cu efect narcotic. formulă chimică pentru clorura de sodiu. numărul diploid. naris -nas). (gr. rezultat din unirea nucleului de fuziune. mici chisturi formate de glandele mucipare obstruate. dragostea unui individ pentru propria persoană. anestezie generală. ABOTH aCl AEGELI AKAYAMA (APARAT) A ISM A OGRAM A OMETRU ARĂ ARCISISM ARCOLEPSIE ARCOMA IE ARCOTIC ARCOLEPTA ALGEZIE ARCOZĂ ARI Ă 343 . orificiu care permite fosei nazale să comunice cu exteriorul. simboluri care indică: numărul haploid sau gametic de cromozomi (n). 1. nanos . ameţit). somatic sau zigotic de cromozomi (2n).pitic). considerată de către Freud ca sursă primordială a energiei sexuale şi care se traduce prin căutarea la altul a reflectării sinelui. simbol: ng. care produce narcoză. unitate de măsură egală cu a milioana parte dintr-un miligram. a. administrarea pe cale intravenoasă a unui sedativ sau a unui somnifer uşor. unitate de lungime egală cu o milionime de milimetru. de comunicare cu exteriorul a cavităţilor nazale. dispozitiv comportând inele de diferite calibre. sin. care se poate instala la toate vârstele. n. n. ce servesc la anastomoza fără sutură a vaselor mici. atenţie excesivă acordată pentru sine. (gr. microsomie. înaintea unei explorări instrumentale pentru a atenua sau chiar a suprima senzaţiile dezagreabile şi inconfortul produs. 3n simbolul chimic pentru sodiu. în limbaj curent. (gr.

1. 2. complicaţii ale plăgilor etc. care se referă la naştere. în prezenţa unei insecte la planta carnivoră Dionea are loc strângerea frunzelor în formă de capcană. ce determină panariţiu. la plante. individului precum şi condiţiilor de mediu. mişcare. 1. vitamine. normal: 320-340 mg% (136-142 meq/l). care se vor transforma în antenule. regina nopţii. de detaşare a unei formaţiuni.apăsare). excitanţii din mediu provoacă şi schimbarea în cursul nopţii a poziţiei frunzelor la leguminoase. specia mai importantă este ecrobacterium necrophorum. colaterală a arterei maxilare (interne) la nivelul hiatusului maxilar pătrunzând în cavitatea nazală. săruri minerale etc). autovehiculele etc. moartea celulelor într-un ţesut viu. pe oră şi pe cap de animal. cerinţele calitative şi cantitative ale diferitelor specii şi categorii de animale domestice pentru diferite grupe de substanţe nutritive (energie digestibilă. concentraţia sodiului din sânge. termenul se foloseşte în biologie pentru a indica apariţia unui nou născut. din alta principală. trecând prin cele patru faze: anageneză. 2. caracteristic crustaceelor. pentru a se distribui mucoasei de pe septumul nazal şi peretele lateral al cavităţii nazale. rasei. dar care este independentă de direcţia stimulului. condiţionând slăbirea. de cădere şi înlocuire simultană a învelişului pilos la animale acoperite cu păr sau cu lână foarte groasă. se poate calcula pe baza cantităţilor de bioxid de carbon. proteine digestibile. păpădie. zonă de necroză într-un ţesut. (gr. cantitatea de aer ce trebuie introdusă în şi evacuată din adăpost. nesegmentat şi neîmpărţit în regiuni. stadiu prenecrotic. mişcările nastice sunt determinate de o anumită temperatură: deschiderea rapidă sau într-un anumit moment a florilor de lalea. într-o ordine şi o durată caracteristice speciei. provocată de un stimul din mediu. gram negative. nastos . în fiziologie indică apariţia unui corp organizat care n-a existat până atunci. teleogeneză. larvar. termen general prin care se defineşte procesul fiziologic.ASAL ABORAL ( ERV) ASAL ABORALĂ (ARTERA) ASTIE ramură detaşată din nervul maxilar al trigemenului trecând prin gaura nazală a hiatusului pentru a se distribui pituitarei. eliminarea sodiului în urină. catageneză. iar lovirea sau scuturarea provoacă la Mimosa pudica aplecarea frunzelor. termen definind orice boală provocată de Spherophorus necrophorus. în anatomie arată baza de pornire. dintre apendice are numai 3 perechi. la păsări se schimbă total sau parţial penele vechi cu altele noi. gen de bacterii polimorfe. dezechilibru vagotonic provocat de transportul animalelor cu vaporul. umiditate. căldură. rezultat al unei degenerescenţe. anaerobe.. metageneză. corpul acestei larve este oval. omfalite. antene şi mandibule. scăderea producţiei etc. sub control endocrin. stadiu primitiv. AŞTERE ATAL ATRIURIE ATREMIE AUPATIE AUPLIUS AVICULAR ĂPÂRLIRE ECESARUL DE AER ECESARUL DE SUBSTA ŢE UTRITIVE ECROBACILOZĂ ECROBACTERIUM ECROBIOZĂ 344 . în formă de navă sau de nacelă.

ECROPSIE ECROZAT ECROZA DIFUZĂ A FICATULUI ECROZA PIELII ECROZA SPLI EI ECROZĂ ECROZOOSPERMIE ECTAR ECTO EDEPOLARIZAT EDIFERE ŢIAT EFELIO EFRALGIE EFRECTOMIE EFRIDIE EFRITĂ 345 . cadavru. nu prezintă nici o tendinţă de diferenţiere şi care.ECROFAG ECROPATIE (gr. larva unor moluşte. acute sau cronice de natură inflamatorie sau degenerativă. mai ales în cazul celor slabe şi cu proeminenţele osoase evidente. substanţă dulce. iar celălalt capăt conduce la exterior excreţiile sau gameţii. anelide. are rolul de a atrage insectele polenizatoare. nekros –moarte. sin. precum şi la amphioxus). (gr. (gr. din zona pelagică a oceanelor. degenerescenţă hepatică difuză. secretată de glandele (nectarii) situate în floarea angiospermelor. hienele etc. în prezent este folosită numai referitor la nefropatiile interstiţiale. denumire utilizată în trecut pentru desemnarea unei afecţiuni renale bilaterale. larvele unor insecte. nu poate fi situat într-o categorie determinată. rotifere. pathos –boală. ce progresează rapid spre necroză şi coafectarea altor parenchime. se manifestă prin semne clinice incerte şi diferite. situată pe cornee. boala se manifestă şi prin semne generale grave. organe etc. vezi „depolarizant“. referitoare la prezenţa unui infarct actual sau cicatrizat. animale înotătoare. distrugerea unui teritoriu tisular. care este afectat de necroză. mărilor şi lacurilor. Termenul de autopsie este propriu doar pentru specia moartă. ablaţie chirurgicală a rinichiului. alături de leziuni. din acest motiv. noţiune electrocardiografică. ejacularea de spermatozoizi morţi.. determinată de factorii de natură diferită. care acţionează brutal. cu autopsie. necropsia este valabilă (cercetarea cadavrului) la orice specie. stare sau predispoziţie organică. se spune despre o celulă sau un ţesut care păstrează caractere embrionare. organ excretor prezent la numeroase animale nevertebrate (platelminţi. 1. nekros –cadavru. 2. care se hrănesc cu cadavre (ex. modificarea ţesuturilor pielii pe fondul unei rosături şi ca urmare a unei presiuni puternice provocate de harnaşament pe corpul animalelor. phagein –a mânca) –despre unele animale.rinichi). durere renală. în anatomia patologică.). constă dintr-un tub de origine ecto-mezodermică care este închis proximal de celule cu flamură vibratilă (protonefridii) sau se deschide printr-o pâlnie (metanefridii) în cavitatea generală (celom). antrenând necroza succesivă în diverse zone. boală produsă după obstrucţia vaselor splenice sau prin degenerare de altă natură. pată superficială care nu este complet opacă. afecţiune). nephros .

egri –corpusculii intracitoplasmatici oxifili. generic –boală ce afectează rinichiul. după rezecţie parţială. hemoragie renală. iar cele întunecate apar transparente. extracţia calculilor din bazinet şi calice după degajarea. incizia rinichiului. peliculă sau placă fotografică pe care porţiunile luminoase apar întunecate.. exteriorizarea şi incizia rinichiului. EFRO EFROPATIE EFROPEXIE EFROPLASTIE EFROPTOZĂ EFRORAGIE EFROSCLEROZĂ EFROTOMIE EFROZĂ EG EGATIV EGATOSCOP EGRI (CORPUSCULI) 346 . structuraţi. care apare pe piele datorită unei hipertrofii a papilelor pielii. la animalele moarte de turbare. abundenţi în celulele piramidale din cornul lui Amon.4 ecran translucid. sin. prevăzut cu un dispozitiv de luminat. ramură a medicinii care are ca obiect studiul rinchilor şi tratamentul bolilor renale. nedureroasă. adenosarcom renal cu celule de tip embrionar. alcătuită din două elemente: corpuscul Malpighi (care constă din capsulă Bowman şi glomerul) şi tub urinifer. tumoră deosebit de malignă. afecţiune renală caracterizată prin precipitate de calciu difuze în parenchimul renal. corelată cu hipertensiune arterială. examen radiologic al rinichiului. repunerea şi fixarea în poziţie normală a unui rinichi ptozat. având posibilitate de a reface ţesutul renal. bulb olfactiv. ce serveşte la examinarea prin transparenţă a clişeelor radiografice. de origine renală. 2. forma sa compactă.EFROA GIOSCLEROZĂ EFROBLASTOM EFROCALCI OZĂ EFROGE EFROGRAFIE EFROLITOTOMIE EFROLOGIE EFROLITIAZĂ scleroza arteriolelor renale. celule Bety din creier etc. în prezent termen secundar pentru a preciza caracterul degenerativ al unor nefropatii predominant glomerulare (glomerulonefroze). termen practic părăsit. înlocuit cu nefroangioscleroză. unitate structurală şi funcţională a rinichiului la vertebrate. denumire utilizată în trecut pentru desemnarea bolilor renale. tumoare mică. după opacifierea parenchimului renal prin urografie intravenoasă sau prin arteriografie renală. ce survine aproape exclusiv la copil. motilitatea anormală şi coborârea rinichiului. 1. rotundă. se manifestă prin insuficienţă renală. orice tehnică operatorie care urmăreşte să redea rinichiului. corpusculi Babeş. condiţie patologică aparent benignă dar cu potenţial distructiv renal grav caracterizată prin formarea de calculi în aparatul urinar ca urmare a unor tulburări generale sau locale care modifică starea fizico-chimică a urinei. cauzată de relaxarea mijloacelor sale de susţinere.

cu corpul filiform. perioadă din istoria omenirii care urmează paleoliticului. în timpul creşterii larvele lor năpârlesc de mai multe ori. teorie rezultată din exagerarea unor aspecte ale teoriei lui Lamarck. segment apical al lobului pulmonar inferior. având la un capăt o umflătură conică.precum şi la plante. cu mobilitate normală păstrată într-un mediu de conservare. ca vectori ai unor boli virotice. dispuse în perechi gram negative. caracterizată prin invazia ţesuturilor învecinate. în limbaj clinic. tumoră. pe care le pot afecta direct sau indirect. reacţie serologică specifică pentru diagnosticul sifilisului. folosit per os. a adaptării directe şi adecvate la condiţiile de mediu. viermi din subîncrengătura emathelminthes.000-10. articulaţie artificială creată chirurgical. în tratamentul plăgilor infectate. antibiotic cu spectru larg. a cultivat plante.EISSERIA ELATO (SO DA) gen de bacterii aerobe sau anaerobe din familia cocoidă. s-a dezvoltat meşteşugăritul casnic. bazată pe activitatea serului sau lichidului cefalorahidian specific de a imobiliza treponemele. teorie sintetică axată pe darvinism şi pe cuceririle geneticii care explică evoluţia lumii organice pe baza mutaţiilor şi selecţiei naturale (eliminând ideea despre variaţia continuă şi despre ereditatea caracterelor dobândite).000 de ani în Orientul Apropiat. în special a ideilor despre tendinţele interne. reconstituirea unui ţesut prin operaţii plastice. au sexe separate. termenul se foloseşte pentru tumorile maligne. ELSO (SEGME T) ELSO (TESTUL) EMATHELMI ŢI EMATODE EOARTROZĂ EOCOTIL EODARVI ISM EOFORMAŢIE EOLAMARCKISM EOLITIC EOMICI Ă EOMOGE EO ATAL EOPLASM EOPLASTIE EOPLAZIE 347 . împotriva germenilor patogeni din gastroenterite sau local. eisseriaceae. de mărime variată. care se referă la nou-născut. se spune câteodată. 1. lung. după care s-a răspândit în restul Lumii Vechi. perioada neonatală cuprinde primele 28 de zile după naştere. a eredităţii caracterelor dobândite. din grupul streptomicinei. de dimensiuni microscopice până la zeci de centimetri. despre structura unui os care prezintă plaje clare şi plaje întunecate. prevăzuţi cu un tub digestiv complet. a crescut animale domestice. clasă ( ematoda) din încrengătura viermilor nemathelminţi. cilindric şi nesegmentat. de formă sondă flexibilă. cu un şanţ longitudinal. care se înmulţesc sexuat. începe în urmă cu circa 15. în neolitic omul a produs unelte şi arme din piatră şlefuită. lângă care se află o mică deschizătură ovală. 2. arthros . formare de ţesuturi noi în sensul unei heteroplazii. formaţie de ţesut nou într-unul deja diferenţiat.articulaţie). nematodele pot fi paraziţi la animale şi om. tumoare malignă (cancer). de cauciuc. proteză din material sintetic pentru cavitatea cotiloidă a osului iliac. în radiologie. (gr. neos – nou. se foloseşte pentru sondajul vezical.

în limbaj curent. sistemul nervos visceral accesoriu. favorizată de surmenaj şi însoţită de tulburări psihice. constă dintr-o distribuţie neregulată a cromozomilor omologi în meioza primară. care se realizează în zigonem. apariţia caracteristicilor de adult la larvă. celulă nervoasă embrionară din care se va dezvolta celula nervoasă. nervul frenic inervează numeroase organe. 2. cu o adâncime de până la 200 de metri. stare emotivă de iritabilitate. de tulburări funcţionale şi de dureri cu diferite localizări. la insecte. inima. a zecea pereche de nervi cranieni. îndeplineşte funcţii parasimpatice. tumoră a nervilor. care leagă un centru nervos de un organ. printre care şi diafragmul. trecând împreună într-una din cele două celule fiice rezultate din meioza primară. lichid sau gaz care nu poate fi preluat de către vasele limfatice sau sanguine. stomacul. care se referă la nervi. este constituit din axonii neuronilor ce alcătuiesc fibre nervoase grupate în fascicule. arătând o stare de mare oboseală. tumoare formată din celule asemănătoare cu celulele embrionare nervoase (neuroblaste) şi având ca loc de elecţie sistemul nervos vegetativ şi substanţa medulară a suprarenalelor. rezecţia parţială a unui nerv. care aparţine sistemului nervos. plantă sau animal care trăieşte în zona mariană din apropierea ţărmurilor.EOPTIL EOSTOMIE puf embrionar. datorită faptului că sinapsa cromozomilor omologi. termen şi concept perimat. în limbaj curent se zice despre un individ anormal de iritabil şi emotiv sau având manifestări ce traduc această stare. dar încă folosit în limbaj curent. la mamifere. fascicul libero-lemnos situat în limbul frunzelor. organism. EOTE IE ERESORBABIL ERITIC ERV ERVOS ERVOZITATE ERVUL FRE IC ERVUL VAG ERVURĂ ESEGREGARE EURAL EURASTE IE EURECTOMIE EURI OM EUROBLAST EUROBLASTOM 348 . 2. inervând esofagul. nelinişte. al unei cavităţi sau al unui canal. astfel ca să poată comunica în exterior cu un alt organ. 1. fenomenul de persistenţă a stadiului larvar şi de realizare a maturităţii sexuale şi a reproducerii în acest stadiu timpuriu de dezvoltare. tensiune interioară. cordon cilindric şi albicios. 2. formarea chirurgicală a unei deschideri artificiale la nivelul unui organ. din pereţii căruia ia naştere sistemul nervos. 1. canal care brăzdează ectodermul embrionului. este aşa de puternică încât cei doi cromozomi rămân lipiţi şi în fazele următoare. dezvoltată pornind de la celulele tecii lui Schwann. 1. fenomen genetic pus în evidenţă pentru prima oară în 1913 de Bridges. la vertebrate.

unitate fundamentală. ca un mediator chimic. care se prezintă sub formă de plăci îngroşate. orice afecţiune care interesează în acelaşi timp sistemul nervos şi muşchii. fie încapsulată – dacă este situată pe un trunhi nervos. EUROFIBRILĂ EUROFIBROM EUROFIBROMATOZĂ EUROFIBROSARCOM EUROGE EUROHORMO EUROHIPOFIZĂ EUROLEPTIC EUROLITIC EUROLIZĂ fibrilă hialină fină. deversate în sânge. EUROLOGIE EUROMIOPATIE EURO 349 . porţiunea neurală sau lobul posterior al hipofizei. (gr. fie difuză – dacă se formează pornind de la ramurile foarte fine din piele. de formă sferică. generat de sistemul nervos. a ţesutului nervos. 1. 2. sin. 1. 2. axonul. intervenţia chirurgicală pentru eliberarea unui nerv din aderenţele sale patologice periferice. substanţă elaborată de celulele nervoase. tumoră a nervilor. neuron – nerv. curent electric de mic voltaj generat de sistemul nervos. morfofuncţională. forma malignă a neurofibromului. specialitate medicală care se ocupă cu studiul şi patologia sistemului nervos. sau unul din produşii de secreţie ai neurohipofizei. distrugerea sau dizolvarea substanţei nervoase. şi prelungiri protoplasmatice inconstante şi în număr variabil. 3. sin.EUROCRA IU EUROCRI IE EURODEPRESOR EURODERMATOZĂ EURODERMITĂ EUROELECTRICITATE EUROE DOCRI partea craniului care adăposteşte creierul. care exercită o acţiune distructivă asupra substanţei nervoase. câteodată generalizată şi complicată cu leziuni eczematoase. consecutivă unor tulburări nervoase: zona zoster. dendrite. neuroplegic. medicament psihotrop cu efect sedativ. în axon şi în dendrite. dermografismul etc. cutanată. 1. cu boala Recklinghausen. logos . producerea de către celulele nervoase a unor substanţe care. prezentă în număr mare în citoplasma celulei nervoase. distrugerea unui nerv prin injecţii cu alcool în nervul respectiv. EUROE DOCRI OLOGIE studiul interrelaţiilor structurale şi funcţionale dintre sistemul nervos şi cel endocrin.ştiinţă) ramură a anatomiei care studiază sistemul nervos. de talie variabilă. alopecia neurovegetativă. întodeauna unică. acţionează ca hormoni. ovoidă sau poliedrică. boală neinflamtorie. 2. acţionând local sau la distanţă. de origine nervoasă. fără acţiune narcotică. este o celulă situată în centrii nervoşi. determinat. prezintă o prelungire. afecţiune cutanată foarte pruriginoasă. care se referă la efectele exercitate asupra organismului de sistemul nervos şi de glandele endocrine. orice medicament care reduce sau inhibă unele funcţii ale sistemului nervos central.

2. EUROPATIE EUROPATOLOGIE EUROPLASTIE EUROPLEGIC EUROPTERE EURORETI ITĂ EUROSTIMULA T EUROTOMIE EUROTOXIC EUROTRA SMIŢĂTOR EUROTRIPSIE EUROTROP EURULĂ EUROVEGETATIV EUTRALITATE TERMICĂ EUTRALIZARE EUTROFIL 350 . cu nervaţiunea bogată. inactivarea unui antigen prin anticorpii specifici. 1. stadiu postglandular în dezvoltarea embrionară a animalelor cordate. în special un agent nociv.. care se referă la neuroni. Se spune şi nevrotomie. determinată de o temperatură externă optimă în condiţiile căreia. leucocit cu afinitate pentru coloranţii neutri. obţinându-se o substanţă neutră. 1. apt pentru a trăi în mediu nici acid. sin. se referă la toxine. 2. sin. neuromediator. germeni etc. termogeneza şi termoliza fiind echilibrate. 3. referitor la sistemul nervos vegetativ. tip de neuroni ai căror axoni se termină în organele efectoare. în reţea. medicament care excită sistemul nervos central. ramură a neurologiei care se ocupă cu studiul bolilor sistemului nervos. operaţie plastică vizând restabilirea continuităţii unui nerv lezat. care se hrănesc cu diferite insecte şi păienjeni mici etc. sunt prădătoare şi răpitoare terestre. cu afinitate pentru sistemul nervos. cu corpul moale. neuronii motori intră în alcătuirea nervilor cranieni motori şi a rădăcinilor anterioare a nervilor spinali. valoare sau zona în care organismul se găseşte într-o stare de echilibru termic cu temperatura mediului înconjurător. După tipul de acţiune există analeptice şi psihotonice.EURO AL EURO I MOTORI sin. mecanismele de termoreglare nu intervin. termen generic pentru afecţiunile sistemului nervos. inflamaţie a nervului optic şi a retinei. stare de confort termic a organismului animalelor homeoterme. 2. fiind folositoare pentru agricultură. anularea efectelor exercitate de un agent oarecare. 1. secţiunea unui nerv practicată în general în nevralgii rebele. adăugarea unei substanţe acide la o substanţă bazică în soluţie sau invers. operaţie ce constă din zdrobirea unui nerv. din care se va forma sistemul nervos central. cu neuroleptic. ordin ( europtera) de insecte holometabole. care exercită o acţiune toxică asupra sistemului nervos. iar valoarea metabolismului este minimă. caracterizate prin două perechi similare de aripi membranoase. caracterizat prin diferenţierea tubului neural. neuronic. din care cauză sunt denumiţi şi neuroni efectori. nici alcalin. sunt de dimensiuni mari şi multipolari şi conduc influxul nervos de la sistemul nervos central la organele efectoare.

EUTROFILIE EUTRO EUTROPE IE EUTRU 1. reducerea proporţiei. format din celule de talie mare. denumire generică dată întregului grup de animale lipsite de coloană vertebrală şi de schelet osos intern. agent patogen pentru tetanos. inclusiv ganglionii spinali. sin. nici pozitive. sin. există două tipuri: nev pigmentar şi nev vascular. 1. care se referă la nevroglie. care suferă de nevroză. afinitatea unei celule sau ţesut pentru coloranţi neutri. 2. boala Rankheit. sub formă de pată sau tumoră. desemnând o stare de slăbiciune a sistemului nervos. ICOTI Ă principalul alcaloid din tutun. 2. care poate supravieţui mult timp în sol. bacil gram pozitiv. EVERTEBRATE EVIC EVRALGIE EVRAX EVRITĂ EVROGLIAL EVROGLIE EVROM EVROPAT EVROPATIE EVROZĂ EVUS EW-CASTLE (BOALA) EWMARKET (BOALA) ICOLAIER (BACILUL) ICOLAS FAVRE (BOALA) sin. tumoră formată dintr-o masă de fibre nervoase cu structură mai mult sau mai puţin normală. limfogranulomul venerian. neurodinie. ţesut de susţinere a sistemului nervos. produce o toxină neurotropă. care se referă la un nevus. pseudopesta aviară –boală infecţioasă. creşterea numărului de granulocite neutrofile din sânge. frecventă la galinacee. particulă elementară. ax neural. porţiunea din sistemul nervos cuprinsă în interiorul cavităţi cranio-vertebrale. de granulocite neutrofile în circulaţia periferică sanguină. cu diverse forme. dar nu îl poate stăpâni. malformaţie congenitală a pielii. în particular despre o substanţă fără sarcini. nici negative. care este format de nevroglie. nici bazică (cu un pH de 7). eceptând nucleul de hidrogen normal şi care are o sarcină electrică nulă. axa cerebrospinală. tulburare psihică manifestată printr-un comportament anormal. de care bolnavul este conştient. virotică. 351 . care se manifestă mai ales prin tulburări psihice. contagioasă şi inoculabilă. mielinizate sau nu. răspunzătoare de manifestările bolii. se spune despre o substanţă în care nu intervine nici un fenomen electric sau magnetic. cel mai des este congenital. concept şi termen perimat. foarte toxic. durere resimţită spontan sau la provocare pe traiectul unui nerv senzitiv sau al ramificaţiilor sale. se spune despre o substanţă chimică sau o soluţie care nu este nici acidă. sistem nervos central. sin. neuralgie. gripa calului –boală respiratorie foarte contagioasă. sin. putând fi întâlnită şi la palmipede. dată de doi viruşi pneumotropi care afectează caii de toate vârstele. respectiv a cifrei absolute. inflamaţia nevraxului. constituient oişnuit al nucleilor atomici.

2. formă de delir în care subiectul neagă realitatea. colere – a trăi). fugere – a părăsi. substanţă cu acţiune bacteriostatică şi bactericidă. volumul urinei nocturne reprezentând mai mult de jumătate din volumul eliminat în decurs de 24 de ore. situat între ciocan în afară şi înainte. cel de-al treilea stadiu din dezvoltarea albinei. care. după ieşirea din ou. facultatea de a vedea noaptea sau de a distinge mai bine obiectele luminate slab. în psihiatrie. nidus. tehnică chirurgicală pentru corectarea prin fundoplicatură a unei hernii hiatale prin alunecare. sub acţiunea bacteriilor aerobe nitrificatoare. iar în etapa a două. prezentă în: drojdia de bere. şi săriţă spre înăuntru. bacteriile din genul itrosomonas oxidează amoniacul în nitriţi. despre puii unor specii de păsări care. germenii şi învelişul grăunţelor de cereale. spaţiu de timp de 24 de ore. bacteriile din genul itrobacter continuă oxidarea până la nitraţi care sunt asimilaţi de către plante. schimbarea poziţiei frunzelor plantelor la alternarea zilei cu noaptea. 1. la nivelul unei ulceraţii. proces complex de oxidare a amoniacului. termen general prin care se defineşte stadiul din metamorfoza insectelor holometabole. după ieşirea din ou. fixarea oului fecundat în mucoasa uterină. care modifică turgescenţa celulelor de la baza frunzelor. câteodată chiar propria sa existenţă. teamă morbidă în timpul nopţii sau în obscuritate. ICOVALĂ ICTALOPIE ICTEMER ICTI ASTIE ICTOFOBIE ICTURIE IDAŢIE IDICOL IDIFUGI IHILISM IMFĂ IMFOZĂ ISSE (OPERAŢIA) ISI Ă ISTAGMUS IŞĂ ITRIFICARE 352 . în urma cărora printr-o nouă năpârlire se trece la stadiul de fluture. a florilor. în ficat. fenomenul se petrece în a 21-a zi a ciclului în care s-a produs fecundaţia. care are loc în sol. rinichi. decât în plină lumină. obţinută din cultura unor microorganisme. imagine radiologică asemănătoare unui mulaj opac al peretelui unui viscer cavitar. orb şi trebuie să rămână în cuib pentru a fi îngrijit de părinţi până la dezvoltarea completă. Sunt determinate de schimbarea temperaturii. în prima etapă. cu succesiunea unei nopţi şi unei zile. despre puii unor păsări.ICOTI AMIDĂ amidă a acidului nicotinic. (lat. în mediul neutru sau alcalin. este acoperit cu puf şi suficient de dezvoltat ca să poată părăsi imediat cuibul. mişcări involuntare ale globilor oculari sub formă de oscilaţii ritmice (secuse). sau succesiunea zi-noapte. este incomplet dezvoltat: golaş. condiţie în care ritmul nictemeral de eliminare a urinei este inversat. utilizate în industria brânzeturilor cu durată lungă de fermentare în scopul preveniri apariţiei unor defecte de maturare. nidus. oscior din cutia timpanului. a intensităţii luminii. a fugi). a unei părţi sau în totalitate din ce îl înconjoară. urmat celui de larvă şi premergător celui de adult. carnea proaspătă. în cursul căruia au loc procese de histoliză şi de histogeneză. are rol în respiraţia celulară. (lat. durata stadiului de crisalidă.

lichid uleios. sin.). apariţia de simptome neplăcute după administrarea unui medicament. focar tuberculos nodular. 2. ex. gen de bacterii aerobe care transformă amoniacul în nitiţi. ITROCELULOZĂ ITROFURA ITROGLICERI Ă ITROSOMO AS OCARDIA OCARDIAZĂ OCEBO (EFECT) OCIV OCUITATE OD ODUL ODAL ODOZITATE ODULAR OME CLATURĂ BI ARĂ sistem ştiinţific de denumire a speciilor de plante şi animale. ţesut care constituie nodulul Keith şi Flack şi nodulul Tawara. structură anatomică formată dintr-o îngrămădire celulară ce exercită o funcţie particulară. O -DISJU CŢIE separarea neregulată a cromozomilor homologi (în meioză) sau a cromatidelor (în mitoză). chimioterapic pulverulent gălbui. trichomone etc. este un vasoconstrictor mai puternic decât adrenalina. termen descriptiv radiologic pentru opacităţile pulmonare. 1. postganglionare. care este periculos pentru sănătate. de obicei indurată a unui viscer. clasa Schyzomycetes.ITROBACTER gen de bacterii aerobe care transformă nitriţii în nitraţi. în cadrul proceselor de nitrificare a materiei organice cu azot. gen de ciuperci din familia Actinomycetaceae. adică folosirea sistemului cu două denumiri. O E (REACŢIA) ORADRE ALI Ă 353 . prescris pe cale bucală sau sublingual ca vasodilatator şi hipotensor în angina pectorală. celuloză nitratată având aspect de vată rugoasă. proces patologic circumscris. fapt care determină prezenţa în una dintre celulele-fiice a ambilor membri şi absenţa cromozomului respectiv în cealaltă celulă-fiică. activ contra numeroşi microbi şi a unor protozoare (coccidii. micoză datorată unei ciuperci din genul ocardia. în cadrul proceselor de nitrificare a materiei organice cu azot. producând tulburări sau leziuni. oosporoză. dar care nu pot fi atribuite acţiunii proprii medicamentului. însuşirea de a fi nociv. foarte inflamabilă. explozibil puternic şi violent. leziune granulomatoasă adeseori rotundă. rotunjit şi indurat. el a demonstrat superioritatea denumirii binominale în lucrarea Species plantarum (1753) pentru plante şi în Systema aturae (în a zecea ediţie apărută în 1758) pentru animale. nocardoză. a pielii sau ţesuturilor. reacţie prin care se evidenţiază globulinele din lichidul cefalorahidian. se datorează marelui biolog suedez Karl Linne (17071778). prima utilizare sistematică a nomenclaturii binare. folosită la fabricarea colodiului. nondisjuncţia este principala cale a aneuploidiei. în formă de nodul sau constituit din noduli. amină simpaticomimetică având rol de mediator chimic al transmiterii nervoase simpatice. derivat de glicerol.

hrişcă. kytos -celulă). substanţă omogenă ce ocupă în totalitate spaţiile din jurul diverşilor constituienţi ai nucleului. 2. în care se formează sacul embrionar. fruct uscat. constituit dintr-o pentoză şi o bază purinică sau pirimidinică. adică nu numai este puber fiind capabil să procreeze sau să conceapă. norma –regulă. sin. cânepă etc). agent. separat de citoplasmă prin membrana nucleară. colorabilitatea şi volumul. la vertebratele superioare. conţinând cromozomii. prezent în număr variabil în nucleul celulei vii. factor. marcă depusă pentru procaină. chorde-coardă). papaina. ştiinţa clasificării sistematice a bolilor. enzimă ce descompune acizii nucleici.ORMOBLAST ORMOCIT OR ICOTI Ă OSEMOZA sin. constituient esenţial al celulei. care împiedică digestia. ţesut parenchimatic. substanţă care stimulează sistemul nervos central. la nucleul atomic sau la un nucleu anatomic (nucleii cenuşii centrali. care are un rol esenţial în sinteza acizilor ribonucleici. care a devenit apt(ă) pentru mariaj. elastic. endoparazitoză a albinelor adulte produsă de un parazit localizat în intestinul mediu. gr. (gr. bi sau policarpelar. în jurul lui dezvoltându-se coloana vertebrală. învelit de integumente. OSOLOGIE OOTROP OTOCORD OVOCAI Ă OXĂ UBIL(Ă) UCĂ UCELĂ UCLEAR UCLEAT UCLEAZĂ UCLEOL UCLEOLIZĂ UCLEOPLASMĂ UCLEOPROTEI Ă UCLEOTID UCLEOZID UCLEU 354 . spinare. diareea infecţioasă a albinelor. 1. ax de susţinere. notocordul este prezent în stadiile iniţiale la toate cordatele. nume de ansamblu pentru compuşi constituiţi dintr-un zahăr legat de acid fosforic sub formă de ester şi combinat cu o bază purinică sau o bază pirimidinică. cu efecte nefavorabile. la plante. hematie matură. învelit într-un manşon de ţesut conjunctiv. la vertebratele inferioare. noton – spate. corpuscul sferic omogen. studiul însuşirilor care permit să se definească bolile.. toxialcaloid din frunzele de tutun. este situat dorsal. în deosebi). (lat. fără nucleu o celulă este incapabilă să se reproducă şi să sintetizeze materia vie. sub sistemul nervos central şi deasupra tubului digestiv. heteroproteină constituită prin unirea unei proteine bazice cu un acid nucleic (ARN sau ADN). produs de degradare parţială a unui nucleotid. protozoarul osema apis. situat în centrul ovulului. lignificat. substanţă etc. tratamentul unei hernii de disc prin injectarea într-un spaţiu intervertebral a unei enzime proteolitice. normală în cea ce priveşte forma. dăunătoare sau nocive pentru organism. indehiscent. care se referă la nucleul celulei. (ex. care provoacă disoluţia unui nucleu pulpos. cu pericarpul tare. se spune despre o celulă care are nucleu. de obicei monosperm. eritroblast normal.

curbarea sau mişcarea laterală şi în spirală a vârfului de creştere al unor organe ale plantelor (tulpini. rădăcini. 1. 1. termen ce defineşte un organism aneuploid. prezenţi în mod normal în celulele somatice şi apărând în cursul mitozei. metodă de apreciere a eficacităţii proceselor de autopurificare sau purificare artificialăa apelor de suprafaţă prin determinarea numărului total de bacterii /ml apă. partea centrală. hrănitor. număr de cromozomi ce provin din două genomuri. de forma unei monede. a funcţiilor normale şi a energiei necesare. are rolul de a amortiza hidraulic presiunile ce asigură mişcările platourilor vertebrale în toate sensurile. numărul de cromozomi ai genomului unei specii. numărul haploid de cromozomi al speciilor diploide strămoşeşti sau ancestrale. 2. poliploid care posedă pentru o anumită caracteristică doar alelele recesive . ansamblul proceselor de asimilaţie şi dezasimilaţie a alimentelor în organism. pedunculi florali). ULIGESTĂ ULIPARĂ ULIPLEX ULIZOMIC UMĂR DE BAZĂ UMĂR DIPLOD UMĂR HAPLOID UMĂR TOTAL DE GERME I UMULAR UTAŢIE UTRITIV UTRIŢIE 355 . 2. a discului intervertebral. la care lipsesc ambii membri ai unei perechi de cromozomi homologi. care se referă la hrană. simbolizat cu X. simbolizat 2n-2. prezent în mod normal în celulele sexuale şi apărând în cursul meiozei. anexat formaţiilor şi căilor neocerebelului. se spune despre o femeie care n-a fost niciodată însărcinată. rotunjită. ştiinţa care tratează despre alimente şi alimentaţie sub toate aspectele. de consistenţă gelatinoasă.UCLEU DI ŢAT UCLEU GELATI OS nucleul cenuşiu central al cerebelului. prin care se asigură: menţinerea vieţii. se spune despre o femeie care nu a avut copii.

poate fi de origine endogenă sau exogenă. incidenţă oblică anterioară dreaptă (în radiografia toracelui). obesitas . oprind sau împiedicând circulaţia normală a substanţelor din organism. care se referă la obstetrică. persoană care prezintă obezitate. OBEZ OBEZITATE simbol chimic pentru oxigen. regiunea laterală a feţei cuprinsă între orbită.A. în cercetarea ştiinţifică în general.D. obsesia este sursă de angoasă.A. prin pierderea temporară a conştienţei. OBIECTIV OBIŞ UI ŢĂ OBLIC OBLITERA T OB UBILARE OBRAZ OBSEDA T OBSERVAŢIE OBSESIE OBSTETRICĂ OBSTETRICAL OBSTRUCŢIE 356 .O O O. 2. mai mult sau mai puţin generalizată. a unui vas de sânge. acumulare excesivă. îngustează un vas de sânge. 1. care astupă. (lat. muşchiul marele oblic şi muşchiul micul oblic al abdomenului. 1. de ţesut adipos. se spune despre simptomele care pot fi percepute de un observator. la o lupă sau un microscop. mai puţin sensibil la un medicament. starea organismului care devine treptat. altul decât bolnavul însuşi. caracterizată prin constatarea simplă a faptelor şi înregistrarea lor. în jos. stare patologică manifestată prin ameţeli. este situat de partea obiectului de examinat. care acţionează pentru a (se) oblitera (şterge. astupare. gândire cu preocupare permanentă şi cu caracter chinuitor. dispare).S. care preocupă cu stăruinţă şi se impune în mod irezistibil atenţiei subiectului.. metodă de investigaţie în patologie şi zootehnie etc. lentilă sau sistem de lentile care. incidenţă oblică anterioară stângă (în radiografia toracelui).îngrăşare). în sus şi marginea inferioară a mandibulei. O. abr. 2. gâtuire a unui canal. specialitate în medicină care se ocupă cu studiul proceselor patologice din organismul femel începând cu momentul fecundaţiei până la sfârşitul perioadei puerperale. în ciuda caracterului ei absurd. care se impune spiritului subiectului în orice moment. v. ceea ce duce la o creştere a greutăţii cu peste 25 % faţă de normal. obişnuinţă la excitaţii multiple (acomodaţie). abr.

are o structură polipeptidică ciclică. colici. care poate fi fiziologică şi trecătoare sau patologică. limfadenomegalii perifaringiene). vomitări. OCCIPITO-CERVICAL OCCIPUT OCEL OCHI OCITOCIC OCITOCI Ă OCLUZAL OCLUZIE 357 . se manifestă prin abatere. partea posterioară şi inferioară a craniului şi capului. determinând închiderea lor. 2. hormon secretat de lobul posterior al hipofizei. prin enteroliţi. receptor elementar de lumină. ieşind din bazin prin gaura obturată şi distribuind colaterale muşchilor coapsei. după consumul furajelor rădăcinoase sau fructelor netocate. cu reducerea sau suspendarea tranzitului şi defecării. membrană obturatoare. mărirea în volum a guşii etc. când cele două maxilare sunt apropiate. ocellus – ochi mic). apropierea marginilor unui canal. cu efect de stimulare a contracţiilor uterine. sin. impar şi median. indigestia ingluvială – este observată după consumul unor furaje de dimensiuni mari. 2. 2. care se referă sau ţine de occipital.OBSTRUCŢIA FARI GELUI OBSTRUCŢIA GUŞII sin.. organ al vederii constituit din globul ocular şi diversele medii pe care le conţine. OBTURAŢIE OCCIPITAL acţiunea de a umple o carie dentară cu o materie solidă. protuberanţă occipitală. sin. 1. corpi străini etc. guşă tare. se manifestă prin colici flase. fecaloame. ocelii sunt de două tipuri: oceli dorsali sau primari (în număr de până la 3) specifici adulţilor şi nimfelor. orificiu sau ale unei fante naturale. în anatomie. 1. meteorism ruminal. zgribulire. meteorism etc. blocarea din interior a lumenului intestinal. (lat. şi oceli laterali. ireversibilă. fiind constituit din opt aminoacizi. ocluzie faringiană –reducerea de diferite grade a lumenului faringian. 1. care se întâlnesc de regulă. situaţie de contact între dinţii superiori şi inferiori. sindrom caracterizat prin lipsa defecării. al ştiuleţilor de porumb etc. atunci când pereţii se lipesc. OBSTRUCŢIE ESOFAGIA Ă OBSTRUCŢIE I TESTI ALĂ OBTURATOR OBTURATORIE (ARTERĂ) arteră parietală. care se referă la occiput şi regiunea cervicală. prin corpi obturanţi sau prin ocluzie din exterior (faringită filamentoasă. la larve. care serveşte la astuparea unei deschizături. este situat în orbită şi legat de creier prin nervul optic. care se referă la ocluzia dentară. deglutiţii în gol. coprostază. a corpilor străini.. sindrom de ocluzie intestinală. placă sau dispozitiv destinat să împiedice accesul printr-o deschizătură. os lat. ex. salivaţie abundentă. în lipsa pietrişului etc. prezent la nevertebrate. senzaţie de obstacol la sondaj. la insecte. situat în partea posterioară şi inferioară a craniului. mai frecventă la taurine.. regiunea occipitală.

care se referă la feţele ocluzale şi vestibulare ale unui premolar sau molar. cum sunt cele din genul Gastrophilus la cabaline. însoţită de durere. (gr. fiind bune zburătoare. care comandă mişcările de ansamblu ale globilor oculari şi. larvele sunt acvatice şi au metamorfoza incompletă. formă de euploidie manifestată prin existenţa a opt seturi de cromozomi în nucleul celulei. prin extensie. cortico-suprarenală şi placentă. boală parazitară provocată de oeştrii. bruscă sau progresivă. care se referă la mişcările globilor oculari sau care le determină. 1. familie de diptere. transparente. ochi foarte mari. prin secreţia lor. partea sistemului optic al microscopului prin care se examinează preparatul. studiul dinţilor şi bolilor acestora şi. sin. germen). inflamaţia sfincterului Oddi. blastos – mugure. durere localizată la un organ dentar (dinte şi elementele lui de susţinere). mai ales ca entitate anatomică. care provine dintr-un dinte sau din ţesuturile care îl înconjoară. oprirea mai mult sau mai puţin completă. celule care. sunt carnivore. de Hipoderma etc. însoţit de rivalitatea ostilă pentru părintele de acelaşi sex.OCLUZIE ESOFAGIA Ă OCLUZIE I TESTI ALĂ jena sau surprinderea tranzitului esofagian. au două perechi de aripi membranoase. cu larve parazite. în mod special. a tranzitului intestinal. cele de Oestrus în sinusuri la ovine. cu aspect sticlos. ordin (Odonata) de insecte din care fac parte libelulele. care se referă la ochi. ideea pe care un copil şi-o face despre poziţia pe care el o ocupă în triunghiul format din el însuşi şi cei doi părinţi ai săi şi care se traduce cel mai adesea printr-un ataşament excesiv faţă de părintele de sex opus. impuls) vezi estru. OCLUZOVESTIBULAR OCTOPLOIDIE OCULAR OCULOGIR OCULOMOTOR OCULOPALPEBRAL ODDI (SFI CTERUL) ODDIPATIE ODDITĂ ODI OFAGIE ODO ATE ODO TOBLASTE ODO TALGIE ODO TOGE Ă ODO TOLOGIE OEDIP (COMPLEXUL) OESTRADIOL OESTRIDE OESTROGE OESTRO Ă OESTROZĂ OESTRU 358 . formează dentina. foliculină. leziune care interesează sfincterul Oddi sau îi încetineşte funcţia. dificultatea deglutiţiei. poate fi de natură mecanică sau de natură funcţională. sfincter care înconjoară ampula Vater (canalul comun coledocopancreatic) în grosimea carunculei mari a duodenului. prin modificări ale pereţilor esofagului sau prin acţiuni mecanice externe. substanţă care facilitează sau provoacă apariţia oestrului la femelele castrate. de placentă. 2. la vertebrate se găsesc în pulpa dentară. medicina dentară. odous – dinte. distingându-se oestrogeni naturali şi de sinteză. rotaţia lor. (gr. care se referă la ochi şi pleoape. dihidrofoliculina naturală –produs de foliculul ovarian. oistros – dorinţă.

intervenţie de chirurgie plastică asupra globului ocular şi anexelor sale. 2. nerv olfactiv. clasă (Ophiuroidea) de echinoderme. survenită după o rănire a celuilant ochi. care conţine ulei sau ce seamănă cu acesta. care se referă la miros. (lat. care au formă de stea. pentru a se divide în interiorul tecii orbitare în trei nervi: frontal.. sin.. care face corp comun cu buza superioară la taurine. apofiza posterioară şi verticală a extremităţii superioare a osului cubitus. examenul fundului de ochi cu ajutorul oftalmoscopului. care permite să se observe interiorul globului ocular. ex. lacrimal şi nasociliar. serpentiforme. care este în relaţie cu ochiul. care. karinon . OFTALMO. OLEAGI OS OLECRA OLEUM OLFACTIV 359 . logos . (gr.. pentru determinarea astigmatismului. ramură colaterală a arterei maxilare care pătrunde în teaca orbitară. care se referă la ochi. paralizia muşchilor oculari. inflamaţia corneei şi conjunctivei. se găseşte gata preparat de farmacist. instrument de bază în oftalmologie.OFICI AL 1. în relaţie cu ochiul. bine delimitate de partea centrală a animalului. se reproduc sexuat şi prin sciziparitate. situată în partea anterioară a feţeii. ulei. prefix de origine greacă. simple sau ramificate.. în regiuni muntoase înalte. provocată de razele ultraviolete. în general. olfactus – a mirosi). (arteră). se spune despre un medicament al cărui mod de preparare este indicat în Codex şi care. în care se găsesc numeroase glande serose care menţin botul în permanenţă umed. oglinda nasului. ramură a nervului trigemen. sin. OFTALMIA ZĂPEZILOR OFTALMIC OFTALMIC ( ERV) OFTALMICA EXTER Ă OFTALMOLOGIE OFTAMIE SIMPATICĂ OFTAMODI AMOMETRIE măsurarea presiunilor intraoculare cu ajutorul unui aparat numit oftalmodinamometru. formează marea cavitate sigmoidă ce se articulează cu trohleea humerusului. împreună cu apofiza coronoidă.cap). pe ea se inseră tendonul muşchiului triceps brahial. dar spre deosebire de asteride au braţele lungi. oleni – cot. ieşind din craniu prin marea fisură sfenoidală. inflamaţia ochiului sănătos. mică suprafaţă circumscrisă. mucoasă olfactivă. care este ca un disc. ophtalmos – ochi. (gr.. OFIURIDE OFTALM. ramură a ştiinţelor medicale care se ocupă cu bolile ochiului şi ale anexelor acestui organ. care este folosit în farmacie pentru prepararea diferitelor produse.ştiinţă). OFTAMOMETRU OFTALMOPLASTIE OFTALMOPLEGIE OFTALMOSCOP OFTALMOSCOPIE OGLI DA BOTULUI aparat ce măsoară gradele de curbură ale corneei.

gene majore.2%) în organismele vii. în conexiune cu căile vestibulare şi cerebeloase. nevroglie de tip special. insectivore etc. se pot înmulţi şi prin regenerare. efectul lor se manifestă sub forma unei discontinuităţi. sin. deficient pentru unul sau mai mulţi cromozomi. sunt hermafrodite. în oligocen a avut loc dezvoltarea mamiferelor superioare. sin. evident. ex râmele au corpul segmentat. prin fenotipuri net diferenţiate. phagein – a mânca). clasă (Oligochaeta) de anelide dulcicole şi terestre lipsite de parapode şi cu puţini cheţi.000. organism aneuploid. tip de nutriţie bazat pe hrană aparţinând aceluiaşi tip biologic.000. cu ramificaţii multiple şi nodozităţi pe prelungirile celulare.oligos –puţin. reducere a frecvenţei menstruaţiei. oligos – puţin. diminuarea secreţiei urinare până la mai puţin de 500 ml/24 h. element chimic (metal sau metaloid) care se găseşte în cantitate foarte mică (sub 0. secretaţi de către o şa glandulară. stare patologică a omului. haima -sânge). OLIGOAM IOS OLIGOA URIE OLIGOASTE OSPERMIE OLIGOCE OLIGOCHETE OLIGOCITEMIE OLIGODE DROGLIE OLIGOELEME T OLIGOFAGIE OLIGOFRE IE OLIGOGE E OLIGOGE IC OLIGOHEMIE OLIGOME OREE OLIGOSPERMIE OLIGOZAHARID OLIGOZOMIC OLIGURIE OLIVA BULBARĂ 360 . fiecare din cei doi nuclei cenuşii din bulbul cerebral. eliminare de urină în cantitate redusă sau chiar absentă. care strânse în mănunchiuri. reducerea masei totale de sânge. care este controlată de un număr mic de gene. având atât gonade femele cât şi mascule al căror conţinut este vărsat în capsule numite coconi. în unele boli endocrine etc.OLFACTIVI ( ERVI) firişoare nervoase fine. (gr. număr redus de spermatozoizi în spermă (sub 20 milioane /ml).000 ani.puţin). pentru a pătrunde în lobii olfactivi. în tegumentul cărora sunt înfipţi puţini cheţi (periţori chitinoşi). cât şi animalele ihtiofage. în timpul ultimelor luni de sarcină. (gr. (gr. despre o caracteristică ereditară. caracterizată prin dezvoltarea incompletă şi întârziată a facultăţilor psihice. scădere a numărului de spermatozoizi din lichidul seminal. având o motilitate diminuată. scăderea numărului de eritrocite şi leucocite din sânge. debilitate mintală. epocă superioară a paleocenului situată în urmă cu circa 40.000 30. întâlnită înainte de menopauză. prezenţa a mai puţin de 200 ml lichid amniotic în cavitatea amniotică intactă. substanţă chimică zaharidică cu număr redus de oze. oligofagia este proprie atât paraziţilor care îşi schimbă gazda. oligos . gene situate în acelaşi locus asociate cu un efect fenotipic pronunţat. cu origine la nivelul celulelor olfactorii din mucuoasa nazală. străbat lama ciuruită a etmoidului. clitellum. cuprinde viermii inelaţi. iar fecundarea se face reciproc între două râme prin schimb de spermatozoizi.

OMOLOG 2. fibrom. fixarea chirurgicală a epiploonului. (lat.. în dreptul primelor şapte coaste. carcinom. 361 . boală a ombilicului sau a unora dintre componentele lui. 1. sarcom. suine) detaşată aproape de originea hipogastricei. monstru dublu monoomfal. situat pe traiectul digestiv între reţea şi cheag.000 de ani. omnis – tot. triunghiular. care ar însemna şi mâncător de oameni. erau scunzi. aproape erectă. prezentând un aspect sferoidal turtit şi mucoasa cu pliuri mari sistematizate în patru categorii în funcţiede dimensiunile lor. din perioada paleolitică. OMUL DE EA DERTHAL specie (din genul Homo) de om primitiv. arcadele supraorbitare proemninente şi o poziţie.OLIVAR OLLIER-THIERSCH (GREFA) . Termen incorect. la unii neanderthalezi lipsea osul bărbii. fiind caracterizat printr-o mare variabilitate. cu formă de olivă. constituit din elemente de acelaşi fel sau repartizate OMOGE uniform. (Aconitum napellus) plantă perenă din familia Ranunculaceae – plantă toxică pentru animale. pentru a se căpăta acces la bursa omentală. se spune despre doi cromozomi care formează o pereche. termenul corect este multivor. colaterală a arterei hipogastrice (taurine. inflamaţia epiploonului. rezecţia parţială sau totală a marelui epiploon. emiţând pe traiect o arteră uterină (la femelă) sau deferenţială (la mascul) şi terminându-se cu ramuri vezicale craniale (pentru vezica urinară). care prezintă o depresiune centrală ce aminteşte de ombilic. cicatrice formată după căderea cordonului ombilical. situat pe partea posterioară şi OMOPLAT superioară a toracelui. cu structură uniformă. se spune despre substanţe chimice asemănătoare. în Germania şi care a trăit acum circa 150. incizie a părţii înalte a marelui epiploon. OMBILICALĂ (ARTERA) OMBILIC OMBILICAT OME TECTOMIE OME TITĂ OME TOPEXIE OME TOTOMIE OMFALITĂ OMFALOPAG OMFALOPATIE OMFALOTOMIE OM IVOR (lat. umbilicus).OM OMAG OMARTRITĂ OMASUM 1. astfel. al cărui schelet fosil a fost găsit pentru prima data în anul 1856 în valea Neanderthal. foios –compartiment prestomacal la mamiferele rumegătoare. care se hrăneşte atât cu ţesuturi vegetale cât şi animale. de grosime redusă. inflamaţia ombilicului şi a cordonului ombilical.. a devora). în mers. care se referă la oliva bulbară. conţine aconitină. aveau cap mare. inflamaţia articulaţiei umărului (artrită scapulohumerală). secţionarea cordonului ombilical. situată în mijlocul peretelui abdominal. mai voluminoase decât grefonii epidermici. vorare – a mânca. 2. particulă greacă pentru tumoră: epiteliom. grefă cutanată practicată cu bandelete dermoepidermice. sin. os lat.

fragiliate anormală a unghiilor. noţiune folosită pentru denumirea animalelor care prezintă la extremitatea membrelor vârful degetelor învelite într-o cutie de corn. decolarea unghiei din patul unghial. observată în Africa şi America Centrală.. a cancerelor. cu multă citoplasmă granuloasă. caracterizată prin halucinaţii vizuale. decolarea. (lat. rinichi. glande salivare. având localizare diversă: tiroidă. (gr. bronhii. gradios – a merge). începând cu perioada concepţiei. noţiune folosită pentru denumirea animalelor care în deplasare se sprijină pe vârful degetelor. clivarea sau fisurarea unghiei.. cancerigen. care se fisurează în lungime. O CO. având dublu sens: de mare (tumoră... care se referă sau care se aseamănă cu visul. obiceiul morbid de a-şi roade unghiile. trecând prin dezvoltarea embrionară şi până la realizarea formei sale definitive. specialistul se numeşte oncolog. cu ulceraţie şi fungozităţi: forma tipică este unghia încarnată. ramolismentul unghiilor. orice tulburare distrofică a unghiilor. serie de transformări suferite de un organism animal sau vegetal. erupţie pruriginoasă şi leziuni oculare. studiul tumorilor şi. favorizează apariţia de tumori.O C. la animalele artiodactile. celulă voluminoasă. copitat. on. porţiunea acoperită de cutia de corn a extremităţii distale a fiecărui deget. care se găseşte în epiteliul canalelor sau acinilor glandelor salivare. de obicei benignă. care opreşte evoluţia unei tumori. cel mai des cronică. aceste etape reproduc în esenţă pe cele ale filogenezei. boală parazitară produsă de filaria Onchocerca volvulus. caracterizată prin mici noduli subcutanaţi conţinând parazitul. de cauză traumatică sau patologică. orice afecţiune a unghiilor. ale tiroidei şi paratiroidelor şi ale mai multor parenchimuri glandulare. O COCIT O COCITOM O COGE O COLOGIE O COSTATIC O GLO O GULAT O GULIGARD O IHIE O IHOFAGIE O IHOLIZĂ O IHOMALACIE O IHOPATIE O IHOREXIS O IHOSCHIZIS O IHOZĂ O IRIC O IRISM O IXIS O TOGE EZĂ 362 . halucinaţii ale sensibilităţii generale sau ale simţurilor sau sensibilităţii musculare. ungula – unghie. existenţă. ontos – fiinţă. genesis – descendenţă. prin extensie. stare delirantă subacută sau acută. masă) şi croşet. O CHOCERCOZĂ prefixe greaceşti. sin. generaţie). tumoră cu structură glandulară. inflamaţia matricei unghiale. inflamaţia patului unghial. sin..

Jacob şi J. oon – ou. din unirea oosferei cu o spermatie rezultă zigotul. mic şi mobil. 2. la animale. pentru mecanismul genetic al reglării sintezei proteinelor. imagine a unui ţesut. în parazitologie. celulă sexuală femelă. prin interacţiunea cu un represor specific. o asemenea reproducere sexuată este caracteristică pentru metazoare şi pentru unele plante. pentru a le face vizibile şi să le muleze contururile în cursul examenului radiologic. cu un gamet mascul.căsătorie). (gr. punte de substanţă nervoasă albă care acoperă sau uneşte unele circumvoluţiuni cerebrale. injectarea unui produs de contrast într-un organ cavitar sau într-un conduct. oon + gamos . la plante. orice leziune cicatriceală care modifică transparenţa normală a corneei sau a cristalinului. ou). proces sexual în care are loc unirea unui gamet femel. dezvoltarea şi maturarea gametului femel sau ovulului. kytos . cu ajutorul unor instrumente care permit o cale de acces în câmpul operator. mare şi imobil. intervenţie chirurgicală practicată pe un organism viu.Monod. calitatea unei substanţe sau a unui mediu de a rămâne inpenetrabil la trecerea luminii sau a altor radiaţii. la polul micropilar. gametul femel. spor de rezistenţă. formarea.celulă). poate controla funcţionarea uneia sau câtorva gene structurale. 3. OOGE EZĂ OOGO OOSFERĂ OOSPOR OOTECĂ OPAC OPACIFIERE OPACITATE OPERAŢIE OPERATOR OPERCUL OPERO 363 . format în urma fecundării oosferei. (zigot. căpăcel care se găseşte în polul superior al ouălor paraziţilor din genul Fasciola. 2. cu 2n cromozomi. cu rol de mesager policistronic. sporangiu. 1. în radilogie. din a cărui transcripţie rezultă o singură moleculă de acid ribonucleic. rezultă în urma meiozei şi este situată în sacul embrionar. 2. care dă naştere prin traducere la mai multe proteine independente. diploidă. segment de acid dezoxiribonucleic. la unele plante. care nu lasă să treacă lumina sau razele X. în care are loc meioza pentru formarea ovulelor. 1. la unele talofite. pungă secretată de femelele unor insecte în care sunt închise ca într-un pachet ouăle. organul sexual femel de reproducere. model propus de F. total sau parţial opac la raze X. care se hrăneşte cu ouă. 1. care conţine câteva oosfere. în 1961. structură animală destinată acoperirii unei deschizături şi având deseori formă de capac.OOCIT OOFAG OOGAMIE (gr. 1. 2. genă (segment de ADN dintr-un operon) care. celule ale ovarului care suferă diviziuni mitotice frecvente şi din care se pot forma oocite. în anatomie.

în urma contractării tonice a extensorilor capului şi gâtului. caracterizat prin oscilaţii neregulate ce afectează capul. 1. al pleoapelor. creasta orbitonazală. suc gras obţinut prin incizia. din cauza contractării extensorilor. traiectorie în formă de curbă închisă. a fructului unei varietăţi de mac. muşchiul orbicular al buzelor. prezentate sub formă de tablou. care se referă la orbită şi la osul nasului sau la nas în general. perechea I de nervi cranieni. cavitate osoasă profundă. notă scrisă. înainte de maturare. situată de fiecare parte a foselor nazale. simptom descris în hipertensiunea arterială. cu deucerea capului pe spate. ex. intoxicaţie cronică provocată de folosirea repetată a opiului. pe cale bucală (gură). de înălţimi diferite. miopie. care se referă la vedere. fascicul nervos-gros. în serii succesive. v. OPIU OPPE HEIM (MERSUL) OPRESIU E OPSIURIE OPTIC ( ERV) OPTICĂ OPTOMETRIE OPTOTIP ORAL ORB ORBICULAR ORBITĂ ORBITO AZAL ORBITOTEMPORAL ORDI ORDO A ŢĂ (MEDICALĂ) 364 . 2. întindere forţată a extremităţilor. conţinând prescripţiile recomandate pentru tratamentul unui bolnav.tensiune). este un stupefiant care produce toxicomanie. reţetă. în care se găseşte globul ocular şi anexele sale. parcursă de un corp mobil. ansamblul procedeelor subiective care permit măsurarea acuităţii vizuale. superior familiei şi inferior clasei. încurbarea dorsală a regiunii cervicale. opistnen – spre înapoi. mai ales sub formă de inhalare din pipă. în fizică. care se referă la orbită şi la regiunea temporală. ramură a fizicii care studiază legile luminii. 2. datorită încetinirii resorbţiei intestinale. 2. ce conţine mai mulţi alcaloizi. datată şi semnată de medic. unitate sistematică utilizată în clasificarea organismelor. literă. în formă de inel. care are relaţii sau raporturi cu cavitatea bucală. tip de mers observat în scleroza în plăci. 1. 2. (gr. în anumite cazuri de tetanos. mai ales cu privire la viciile de refracţie (astigmatism. 1. hipermetropie). care este lipsit de vedere. mod de administrare a medicamentelor.OPIACEU OPIOMA IE OPISTOTO US care conţine opium. nervul ochiului. tonos . trunchiul şi membrele. se foloseşte ca sedativ şi analgezic. cu origine la nivelul retinei străbătând gaura optică de la nivelul hiatusului orbitar. caracter sau figură care serveşte la măsurarea acuităţii vizuale. întârzierea emisiunii de urină după masă. impresia sau senzaţia de jenă respiratorie. 1. care se deplasează sub influenţa unor forţe centrale. sin. sin.

organ propiu animalelor. cu excepţia nucleului: mitocondrii. apărând în epidemii restrânse. destinată să îndeplinească o funcţie determinată sau mai multe. îndeplinind anumite funcţii în viaţa celulei. centrozom. structură şi compoziţie chimică determinate.000 de ani. apar primii peşti primitivi nevertebraţi etc. să se dezvolte şi să se reproducă. 1. OREIO ORGA ORGA DE SIMŢ ORGA E DE STRIDULAŢIE ORGA E FOTOFORE ORGA E RUDIME TARE ORGA E SUPRABRAHIALE ORGA IC ORGA ISM ORGA ISME MEZOSAPROBE ORGA ISME OLIGOSAPROBE ORGA ISME POLISAPROBE ORGA IT ORGA ITE CELULARE 365 . sunt generate prin transformarea scheletului osos al primului arc brahial într-un ţesut spongios. formaţii tegumentare la unii peşti marini abisali sau batipelagici. la unele artropode. care se referă la un organ. la animalele superioare şi la om. boală infecţioasă relativ benignă provocată de virusul urlian din grupul mixovirusuri. formaţiuni constitutive permanente ale celulei animale sau vegetale. nasul. 2. se spune despre o substanţă chimică ce conţine carbon. organisme care caracterizează apele în care procesele de autoepurare sunt mai active şi oxigenul se găseşte în cantităţi medii. un strat de celule cu guanină şi la exterior un strat de celule cu melanină (melanofori). care este produs de un organ sau de un organism viu. care se referă la perioada de mai sus sau la formaţiile din această perioadă. organe pentru reproducerea sunetelor. servesc peştilor din grupa Anabantidae pentru a capta aer atmosferic în actul respiraţiei. un canal excretor. organisme care caracterizează apele curate. în mod deosebit la copii. predominant în anotimpul rece. parotidită epidemică. simplă sau complexă. din care rezultă (prin opoziţie cu mineral sau anorganic). cea de a doua perioadă din paleozoic care începe în urmă cu circa 500. ele iau naştere în stadiul embrionar. organisme prezente în apele puternic impurificate cu substanţe organice şi cu o cantitate redusă de oxigen.000. 3.ORDOVICIA 1. entitate biologică animală sau vegetală. este caracterizată prin nevertebrate marine. parte bine individulalizată a corpului. fără substanţe organice în descompunere şi cu un conţinut normal de oxigeb. din mediul extern sau intern. înzestrat cu capacitatea de a recepţiona anumiţi excitanţi fizici sau chimici adecvaţi. alcătuit din ţesuturi caracteristice. cu formă. situate pe diferite părţi ale corpului. papilele gustative. dar nu se dezvoltă pe deplin la adult. capabilă să nască. urechea. sunetele stimulează împerecherea. componentă elementară diferenţiată din interiorul celulelor. ochiul. sunt alcătuite dintr-un grup de celule granulare care secretă substanţa luminoasă (luciferina). organele de simţ sunt pielea. organe care şi-au pierdut valoarea funcţională în cursul procesului istoric de evoluţie a vieţuitoarelor. şi care sub forma unor excitaţii sunt transmise la centrii nervoşi unde sunt transformate în senzaţii. sin. 2. funcţia unui asemenea organ este simţul.

şir de mici oase care leagă vezica înotătoare cu urechea internă la peştii din grupa Cypriniformes. boală infecţioasă a păsărilor.surprins). bucală. care face să comunice un organ. loc de provenienţă). scolioze. altele decât papagalii. nu intră în structura proteinelor. extirparea chirurgicală a testiculului. aparatele de orteză sunt folosite în poliomielită. inis – naştere. intervenţie de chirurgie plastică la nivelul testiculului. etc. la nivelul uneia din glandele sebacee. aminoacid cu două grupări aminice. produsă de Chlamydia. a faringelui. ablaţia unuia sau ambelor testicule. numi prin organele de simţ. delimitată în sus de vălul palatin. de dimensiuni reduse. ORGA UL LUI WEBER ORHIALGIE ORHIDECTOMIE ORHIDOPEXIE ORHIDOPLASTIE ORHIDOTOMIE ORHIECTOMIE ORHIEPIDIDIMITĂ ORHITĂ ORIE TARE ORIFICIU ORIGI E ORJELET OR ITI Ă OR ITOZĂ OR ITHISCHIA OROFARI GE ORTEZĂ 366 . incizia testiculului pentru explorare sau pentru evacuarea unui abces. aparate destinate să supleeze sau să corijeze alterarea morfologică a unui organ. v. locul din care provine o boală. răspândit în mezozoic care a conţinut doar specii erbivore. (gr. la vertebrate (om) este îndeplinit de ureche. transmisibilă la om. nerv etc. leptos . un canal sau o cavitate cu exteriorul sau cu o altă structură anatomică. orhidectomie. 2.ORGA IZATOR UCLEOLAR ORGA OGE EZĂ ORGA OLEPTIC ORGA UL AUDITIV regiune a unor cromozomi situată în constricţia secundară. inflamaţia testiculului. a unui membru sau segment de membru sau să corecteze o deficienţă a unei funcţii. care se dezvoltă la marginea pleoapei. care participă în ciclul de formare a ureei (urogeneză). hemiplegie. inflamaţia acută supurativă. este responsabil pentru formarea nucleolului şi a ARN-ului ribozomal. ordin fosil de reptile. un grup de animale. formarea şi dezvoltarea diferitelor organe ale organismului. termen utilizat în anatome pentru a indica zona de detaşare a unui vas. psitacoză. sin. asigurat prin aparatul vestibular. care reprezintă segmentul periferic al analizatorului acusticovestibular şi care conţine aparatele receptoare a două simţuri: simţul auzului şi simţul poziţiei în raport cu gravitatea şi acceleraţia. comunică prin istmul gâtului cu cavitatea bucală şi prezintă pe părţile laterale amigdalele palatine şi pilierii vălului palatin. capacitatea unui individ de a se situa în timp şi spaţiu. (lat. inflamaţia testiculului şi a epididimului. intervenţie ce constă în coborârea unui testicul ectopic în bursa scrotală şi şi fixarea lui. porţiunea medie. 1. durere testiculară. caracteristicile unor substanţă care pot fi sesizate direct. organon – organ. deschizătură bine delimitată. organ de simţ pentru recepţionarea sunetelor. origo.

asemănător ca formă cu o sămânţă de susan. 2. în tendoanele mâinii şi piciorului. identificat macroscopic în dublu lanţ ganglionar paravertebral de la nivelul căruia se detaşează fibre eferente pentru plexurile organice. hernie inghinoscrotală. 1. 1. în medicină. dispnee de decubit. inclus în tendoanele sau ligamentele muşchilor mamiferelor. tumoră a scrotului. dificultate de a respira în poziţie culcată bolnavul fiind obligat să se ridice în picioare sau să stea în şezut. prin reeducarea vederii binoculare. 2. adică funiculul. (lat. orthos – drept.orthos – drept. 2.ORTODO ŢIE ORTOGE EZĂ parte a medicinii dentare consacrată prevenirii şi tratamentului poziţiilor defectuoase ale dinţilor. hilul. component al sistemului neurovegetativ. fiecare din piesele de consistenţă dură şi de culoare alburie. orice tumoră sau tumefiere a burselor scrotale. specialist optician (nemedic) care practică metode de reeducaţie a ochiului. sin. evoluţie a speciilor animale ori vegetale într-o direcţie orientată. chalaza şi micropilul se află într-o linie verticală. ordin (Orthoptera) de insecte cu aripile anterioare pergamentoase. 2. în medicina veterinară defineşte aceea parte a chirurgiei care se ocupă cu corectarea viciilor de conformaţie a copitei şi în sens mai larg. datorită acţiunii unor tendinţe inerente din materialul ereditar. oscior. adică ortoptica. fitofage dăunătoare şi păgubitoare. o perioadă lungă de timp. os. definită. ossis – os. (gr. 1. (gr. fenomenul de menţinere a corpului în poziţie verticală. care alcătuiesc scheletul. oris . care se produce numai în poziţie verticală. care se referă la vederea binoculară normală. (despre un ovul) care este drept. rectiliniu. creştere). ortostatică. destinată să corijeze tulburările vederii binoculare şi motilităţii oculare. mişcarea unui corp care trece în mod regulat prin aceleaşi poziţii cu aceleaşi viteze. paideia – educaţie. naştere) în biologie. ontogeneză normală. ansamblul procedeelor de reeducare a ochilor.gură). ORTOPEDIE ORTOP EE ORTOPTERE ORTOPTIC ORTOPTIST ORTOPTOSCOP ORTOTROP ORTOSIMPATIC ORTOSTATIC ORTOSTATISM OS OS SESAMOID OSCHEOCEL OSCHEOM OSCILAŢIE 367 . adaptate pentru sărit. aparat pentru corecţia strabismului. care ajută la menţinerea poziţiei verticale (ortostatice). genesis – origine. 1. la om. cele posterioare late şi membranoase şi cu picioarele posterioare lungi. cu studiul bolilor copitei în general. Sunt terestre.

fie prin intermediul unei ciorne cartilaginoase. care poate apare în perioada de creştere.. OSTEO. fie direct. cu punct de plecare în extremităţile osoase articulare sau în ţesuturile moi ale articulaţiei cu evoluţie ulterioară osoasă.OSCIOR OSEI Ă fiecare din cele trei oase mici. are în componenţă molecule de acid glutamic carboxilate printrun sistem enzimatic cu vitamina K.prezentă în concentraţie de 10 grame la kilogramul de schelet. este elaborată de osteoblaşti. sin. OSTEICHTHYES OSTEITĂ OSTEOARTRITĂ OSTEOBLAST OSTEOCALCI Ă OSTEOCARTILAGI OS OSTEOCIT OSTEOCLAST OSTEOCLAZIE 368 . de natura osului. celulă mezenchimală cu aspect variabil. având rol în resorbţia osului. clasă de peşti osoşi sau asteopterigieni. cu nucleu mare. proteină de consistenţă dură. sin. după o fractură. formarea normală a ţesutului osos. trecerea unui solvent printr-o membrană semipermeabilă care separă două soluţii de concentraţii diferite. în general. la schelet. celulă constitutivă a ţesutului osos matur. plecând de la ţesutul conjunctiv.. termen generic pentru inflamaţiile ţesutului osos.. care traversează casa timpanului. pe seama unei ciorne fibroase. presiunea osmotică exprimată prin cantitatea de molecule-gram prezente într-un litru de soluţie. sin. osteodinie. proteină a osului. după unele clasificări ar fi formată din două subclase: Actinopterygii şi Choanichtyes. proces de resorbţie osoasă prin intervenţia osteoclaştilor. reprezintă aproximativ 30% din greutatea osului. care este constituit din os şi din cartilagiu. (gr. metodă chirurgicală ce constă din fracturarea osului pentru a remedia unele diformităţi sau de a redresa un membru care. rotund. unde secretă materia proteică specifică (oseina). tumefiere dureroasă a tuberozităţii anterioare a tibiei. care constituie substanţa fundamentală a oaselor adulte. care a luat caracterele ţesutului osos.. mare. s-a consolidat într-o poziţie vicioasă. durere osoasă profundă. 1. 2. se vindecă spontan. subacut sau cronic. constituit din os. celulă multinucleată. care se referă la oase şi. prefixe de origine greacă folosite în relaţie cu osul. articulate între ele. de la timpan şi până la fereastra ovală. proces infecţios acut. osteocondral. situat periferic la nivelul ţesutului osos.osmos – impuls. sau o soluţie din solventul pur. OSGOOD-SCHLATTER (BOALA) OSIFICARE OSIFICAT OSLER (MALADIA) OSMOLARITATE OSMOTIC OSMOZĂ OSOS OSTEALGIE OSTE. referitor la osmoză.. îndemn). endocardită bacteriană lentă.

mărimii. excrescenţă osoasă de ţesut spongios. mai rar intramuscular. din care se detaşează fragmente osteocartilaginoase ce devin corpi străini în cavitatea articulară. fie sub formă de rarefiere. localizată de obicei la nivelul scheletului. osteon –os. tulburarea de dezvoltare osoasă. sin. mai des. denumire generică pentru orice boală a sistemului osos. rareori celui alb. dezvoltată pe seama periostului. os fosil. sin. osteocartilaginos. mai frecventă la bărbat. diminuarea densităţii oaselor prin reducerea numărului de osteoblaşti. caracterizată prin modificarea structurii şi densităţii oaselor. sin.OSTEOCO DRAL OSTEOCO DRITĂ OSTEOCO DRODISPLAZIE OSTEOCO DROM OSTEOCO DROMATOZĂ sin. caracterizată printr-o îngroşare viloasă a sinovialei. inflamaţie simultană a oaselor şi a măduvei lor. studiu). de condensare exprimate prin neregularităţi şi alte anomalii ale craniului şi coloanei vertebrale. nume generic pentru afecţiunile datorate unei anomalii de creştere sau de dezvoltare a oaselor şi cartilajelor. formată din lamele osoase concentrice în jurul unui canal Havers. panosteită. boală articulară ce afectează mai ales cotul şi genunchiul. logos –ştiinţă. tulburări locomotorii. dezvoltată la suprafaţa unui os lung sau în vecinătatea cartilajului de conjugare. osteocondrită. termen generic pentru afecţiuni osoase caracterizate prin modificarea formei. tumoră benignă osteocartilaginoasă. fie dimpotrivă. înmuiere a scheletului produsă de decalcifiere. leziune elementară radiologică osoasă exprimată prin zone întinse sau limitate de condensare sau transparenţă crescută. unitate de structură a osului compact. în vecinătatea unei articulaţii afectate de leziuni inflamatorii sau. procesul de formare şi dezvoltare a osului. purulentă şi necrozantă. OSTEOCO DROZĂ OSTEODISPLAZIE OSTEODISTROFIE OSTEOFIT OSTEOFIBROZĂ OSTEOGE EZĂ OSTEOLIT OSTEOLIZĂ OSTEOLOGIE OSTEOM OSTEOMALACIE OSTEOMIELITĂ OSTEO OSTEO ECROZĂ OSTEOPATIE OSTEOPE IE 369 . parte a anatomiei care se ocupă cu studiul sistematic al scheletului şi oaselor componente. rezorbţia ţesutului osos. dentare etc. boala capului mare – boală a animalelor domestice şi sălbatice care se manifestă prin îngroşarea oaselor capului şi ale membrelor. produsă de moartea celulară a ţesutului osos prin ischemie. orice afecţiune a cartilajului articular. datorată stafilococului auriu. putând duce la distugeri mai mult sau mai puţin întinse a oaselor. consistenţei sau creşterii osului. tumoră benignă formată din ţesut osos. de leziuni degenerative. osteita fibroasă deformantă. (gr.

cu constituţie fină şi la cele cu stare de întreţinere şi sănătate necorespunzătoare. osteogenic.OSTEOPERIOSTITĂ OSTEOPLASTIC OSTEOPOROMALACIE OSTEOPOROZĂ termen sub care se defineşte inflamaţia simultană a periostului şi a ţesutului osos din zona corespunzătoare. formaţiune inertă. care se deschide la nivelul epidermei frunzelor şi tulpinilor verzi. ostium – uşă). otos – ureche. veziculă auditivă sau cu rol în echilibru la nevertebrate. (gr. deschidere asemănătoare gurii.piatră). peritecii). tumoră malignă a osului. proces de resorbţie şi înmuiere a scheletului osos ca urmare a demineralizării osoase. bogată în cristale calcare. proces de resorbţie osoasă datorat unor cauze complexe şi care au ca urmare demineralizarea osoasă şi porozitate prin lărgirea cavităţilor medulare (canale Havers). denumirea de ostiolă este dată şi spaţiului dintre cele două celule ale unei stomate. este produsă de traumatisme. denumire improprie a plăcii cornoase dispusă pe partea ventrală a bazioccipitalului la craniul ciprinidelor. surmanaj etc. (lat. operaţie de amputare a urechilor. kystis . ous + lithos . Operaţie chirurgicală prin care se fixează fragmentele osoase ale unei fracturi. în antere. la spongieri. sin. care se referă la osteoplastie. fixare şi reunire a fragmentelor osoase ale unei fracturi. pe unde intră în cavitatea gastrală apa cu alimentele şi oxigenul. cu sediul fix pe maleola inferioară şi internă a tibiei. OSTEOSARCOM OSTEOSCLEROZĂ OSTEOSI TEZĂ OSTEOSPO GIOZĂ OSTEOTOMIE OSTIOLĂ OSTIUM OSUL AMAR OSUL CAPREI OSUL LAPTELUI OTECTOMIE OTIC OTITĂ OTOCIST OTOGE OTOLIT 370 . serveşte împreună cu dinţii faringieni la mărunţirea hranei.vezică). care devine compact. ous. cu strâmtarea cavităţilor medulare. îngroşarea osului spongios. intervenţie chirurgicală constând din secţiunea unui os în scopul obţinerii axării. derotării. întâlnită la cal. deschiderile (porii) în pereţii corpului. 1. termen generic pentru afecţiunile inflamatorii ale urechii. (gr. la alge (conceptaclu). conţinută în endolimfa labirintului membranos şi a canalului cohlear. apofiză spinoasă a ultimei vertebre dorsale care apare mai proeminentă la vacile din tipul de lapte. scurtării sau sprijinului său. por sau deschidere mică în corpii de fructificare la ciuperci (picnidii. 2. exagerarea porozităţilor osului printr-un proces de rarefacţie osoasă. al urechii. o infecţie meningiană care survine ca o complicaţie a unei otite. prin care sunt eliberaţi sporii sau polenul. alungirii. tară dură.

intervenţie chirurgicală destinată să corijeze defectele congenitale sau dobândite ale pavilionului urechii. care se referă la ovar. viermi anelizi şi multe grupe de animale şi care se caracterizează prin vitelus nutritiv mai puţin bogat şi neseparat de cel formativ. cu anexele lor. constituie cauza frecventă a infertilităţii.OTOLOGIE ramură a otorinolaringologiei (ORL). ovoconalbumina. 2. fiecare din cele două glande genitale femele. ovum. situate în bazin. traumatică. zigot – 2n). hormonii ovarieni sunt: estrogenii şi progesteronul. faţă de pavilionul trompelor. reptile. prin conductul auditiv extern. (lat. localizat la nivelul ovarului. OVARIOPEXIE OVARIOTESTIS 371 . OTOMICOZĂ OTOREE OTOPLASTIE OTORAGIE OTOREE OTOSCLEROZĂ OTOSCOPIE OU OUĂ OLIGOLECITE OUĂ MEZOLECITE OUĂ TELOLECITE OVALBUMI Ă OVAR OVARECTOMIE OVARIA OVARIOHISTERECTOMIE ablaţia chirurgicală a ovarelor şi a uterului. inflamaţie a tegumentului conductului auditiv extern şi a timpanului. sin. carenţe alimentare şi vitaminominerale. ovomucina şi ovomucoidina. scurgerea de lichid purulent din ureche prin conductul auditiv extern. albumină cu mare valoare nutritivă. cu etiologie variată: endocrină. prezentă în albuşul de ou. zigot celulă ce rezultă din fecundarea unui gamet femel cu cel masculin. procordate şi mamifere şi care se caracterizează prin vitelus nutritiv foarte puţin. produc ovule şi secretă o parte din hormonii sexuali feminini.ovotestis –formă de hermafroditism caracterizat prin existenţa unei gonade compuse în care se găseşte atât ţesut ovarian cât şi ţesut testicular. ouăle produse de amfibieni. cu ajutorul otoscopului. scurgere de sânge din conductul auditiv extern. examenul vizual al conductului auditiv extern. în obstetrică. OVARIOPATIE proces morbid. în spatele ligamentelor largi. sin. termen care în mod curent se foloseşte pentru proteinele din albuş: ovalbumina. peşti selacieni şi teleosteeni şi de moluşte cefalopode şi care se caracterizează prin vitelus nutritiv abundent. mucos sau purulent. infecţioasă. ansamblul produsului de concepţie: embrion sau făt. scurgere de lichid seros. disciplină medicochirurgicală care studiază afecţiunile urechii în conexiune cu starea cavităţilor nazosinuzale şi bucofaringiene. afecţiune auriculară caracterizată prin invazia casei timpanului cu ţesut cicatriceal care înglobează oscioarele (surditate progresivă). fixarea ovarului la peretele pelvin. echinoderme. ouăle produse de celenterate. ablaţia unuia sau ambelor ovare. produsă de paraziţi vegetali. ouăle produse de păsări. unei mastoidite etc. 1. separat de vitelusul formativ. datorită existenţei unei otite. ovogloulina.

păsări se deschide în cloacă. la mamifere. formarea. la plante (gimnosperme şi angiosperme). ovum. OVIGER OVIPAR OVIPOZITOR OVOCIT OVOGE EZĂ OVOGLOBULI Ă OVOGO IE OVOMUCOID OVOSCOP OVOTESTIS OVOTRA SFERI Ă OVOVITELI E OVOVIVIPAR OVUL OVUL 372 . folosit în ovariectomie. inclusiv în corpul altor organisme. inflamaţie acută sau cronică a ovarului. pornind de la celulele epiteliului germinativ ovarian. rezultând din transformaea unei ovogonii şi din care derivă ovulul. care depune ouă ce trebuie eclozionate pentru dezvoltarea embrionului. conţine diferiţi compuşi activi şi se administrează pe cale vaginală. mobilitatea gălbenuşului. (lat. ţesut sau zonă unde se formează ovulele. după fecundarea oosferei. de origine tegumentară. (lat. la insectele de sex femel. gennan – a produce). fazele dezvoltării embrionare din ouăle supuse incubaţiei. care poate să fie înfipt în diferite substraturi şi prin lumenul căruia ouăle pot fi eliminate şi depuse în locuri inaccesibile.ou). 1. metalproteidă care conţine fier. caedere –a ucide) substanţă care are proprietatea de a distruge ouăle insectelor. structură care. îndepărtarea unui chist sau unei tumori. denumit trompă uterină. şi un nucleu haploid (n). organ caracteristic unor animale hermafrodite. conţin peste 2% fosfor şi sunt. se dezvoltă în sămânţă. oviductul. care funcţionează atât ca ovar cât şi ca testicul. ovulul reprezintă gametul femel care se dezvoltă în ovar şi are o masă citoplasmatică bogată. mai lung sau mai scurt. de care embrionul rămâne separat prin membranele oului. iar la peşti. situată în grosimea parenchimului ovarian. organ extern. prima celulă sexuală formată în cursul ovogenezei. canal care serveşte la evacuarea ovulelor din ovar sau din celom spre exterior. aparat utilizat în avicultură pentru a determina mărimea şi forma camerei de aer a ouălor. ovum . starea şalazelor. sin. tip de proteină care intră în structura albuşului de ou. ovum – ou. embriogeneza are loc pe seama organismului matern. acarienilor etc. se deschide în uter. rezecţia parţială a unui ovar pt. la animale. 2. amfibieni. (lat. fosfoproteide existente în gălbenuşul de ou. dezvoltarea şi maturarea celulelor sexuale feminine în ovar. ovi –ou.OVARIOTOM OVARIOTOMIE OVARITĂ OVICID OVIDUCT instrument chirurgical. vitelusul. 2. care formează ouă ce rămân în oviducte. glicoproteidă existentă în albuşul de ou. tot timpul necesar pentru dezvoltarea embrionului. special conceput. celulă germinală femelă. preparat farmaceutic de formă ovoidă sau sferică. obişnuit în formă de tub. de regulă. asociate cu lecitinele. este localizată în albuşul de ou şi are rol în transportul fierului. impropriu pentru ovariectomie. ovogonia se transformă în ovocit. 1.

Joacă un rol fiziologic esenţial în respiraţie şi în procesele metabolice ale tuturor organismelor animale şi vegetale. transfer de hidrogen. infecţii urinare. eozinofil. o moleculă organică sau un radical. prezenţa în urină de acid oxalic. oxidarea unei substanţe şi reducerea celeilalte în reacţie. care este produs de oxidul de carbon. fixarea oxigenului pe un corp organic. enzimă care catalizează oxidarea prin transferul hidrogenului din substrat direct pe oxigenul molecular. al scoarţei terestre şi al organismelor animale şi vegetale. care conţine oxigen sau îl poate degaja. nume de ansamblu pentru cetosteroizi şi hidroxisteroizi. folosind un sistem fotoelectric. gaz incolor. bazată pe diferenţa absorţiei luminii roşii de către oxihemoglobină şi respectiv hemoglobina redusă şi realizat cu ajutorul oximetrului. orice sare sau ester de acid oxalic. dehidrogenaze. metodă rapidă de determinare a saturaţiei sângelui cu oxigen. prezenţa în sânge de acid oxalic sau oxalaţi. uşor solubil în apă. fiind constituient al atmosferei. concentraţia normală este de 2 mg la litrul de plasmă. creşterea valenţei unui cation sau scăderea valenţei unui anion. izolat din culturi de Streptomyces. are un caracter ciclic. pierderea hidrogenului de către o substanţă sau de electronii unui atom. OXALAT OXALEMIE OXALURIE OXICARBO AT OXID OXIDARE OXIDAT OXIDAZĂ OXIDOREDUCERE OXIDOREDUCTAZE OXIFIL OXIFORICĂ OXIGE OXIGE ARE OXIGE AT OXIHEMOGLOBI Ă OXIMETRIE OXISTEROID OXITETRACICLI Ă 373 . combinaţia unei substanţe chimice cu oxigenul. reacţie în care se efectuează simultan. 1. administrat pe cale orală sau locală în infecţii acute streptococice. infecţii cutanate. 2. foarte răspândit în natură. pneumococice. în sens mai larg. prin schimb de electroni. stafilococice. 3. element chimic. sin. care a suferit o oxidare.OVULAŢIE fenomen complex neuroendocrin prin care se înţelege dehiscenţa foliculului matur şi expulzarea ovocitului împreună cu celule foliculare din teaca internă şi lichid folicular. mai ales sub formă de săruri de calciu. colibaciloze. inodor şi insipid. clasă de enzime care catalizează reacţiile de oxidare şi reducere prin: ransfer de electroni. care este combinat cu oxidul de carbon. capacitatea sângelui de a transporta oxigenul către diferitele ţesuturi. combinare cu oxigenul molecular etc. datorită hemoglobinei din eritrocite care fixează oxigenul. ex. orice compus al oxigenului cu un corp simplu. antibiotic cu spectru larg de acţiune. citocromoxidaza. care a fost tratat cu oxigen sau cu o substanţă capabilă să îl furnizeze.

sufix pentru boli neinflamatorii sau o stare sau condiţie. care este un vierme alb. sub formă de băi. hexoze etc. după gruparea chimică funcţională se clasifică în: aldoze (-CHO) şi cetoze (>C=O). mai frecvent în fosele nazale. boală parazitară din cele mai frecvente determinată de oxiuri.OXIUR vierme nematod. uneori cu ideea de exces. foarte mic. pentoze. injecţii. gaz albastru. cu miros caracteristic. caracterizată prin atrofia mucoasei.. monozaharide. tetroze.. mai ales la altitudine mare şi care poate fi produs prin descărcări electrice în oxigen sau prin acţiunea razelor ultraviolete asupra oxigenului. glucide simple conţinând în moleculă un număr relativ mic de atomi de carbon şi care nu pot fi hidrolizate în alte componente mai simple cu caracter glucidic. duşuri. foarte oxidant şi toxic. clisme. supuraţie crustoasă şi fetidă. iar după numărul atomilor de carbon în: trioze.OZĂ OZE OZE Ă OZO OZO OTERAPIE 374 . prezent în cantitate mică în atmosferă. parazit al intestinului mamiferelor. afecţiune inflamatorie cronică. mai ales Enterobius vermicularis. folosirea terapeutică a unui amestec de oxigen şi ozon. OXIURAZĂ . sin. filiform şi care parazitează intestinul omului.

abr. obstrucţie organică sau funcţională a venei atriale. mai rar a regiunii perineale. blefarom . acid paraaminohipuric.P P P PAB.pachis – gros. îngroşarea celor două foiţe pleurale.pleoapă) îngroşarea pleoapelor. pot trăi în simbioză cu spongieri şi cu celenterate. având aspectul unei mici plăci eczematoase. abr. P2 – bunici. pe care animalul le schimbă pe măsură ce creşte. abr. care cuprinde circa 1. PAGET (SI DROMUL) PAGET (MALADIA) PAGURI P. persoană care va fi supusă unui examen medical sau unui tratament sau unei operaţii. (gr. kefali . pachis – gros. îngroşarea exagerată a acropodiului.F. emiţător de stimuli.H. la unele animale având caracter congenital. PACHIDERMIE PACHIME I GITĂ PACHIPLEURITĂ PACIE T PACKI G simbolul chimic al fosforului.. produşi de degradare ai fibrinogenului.străbunici). prefix grec cu sensul de îngroşare.A. P3 . se adăpostesc în cochiliile goale de gasteropode. cauzată de o malformaţie sau de stază limfatică. din engl.A. care poate complica o pleurezie cronică.cap) – îngroşarea oaselor craniului. simbol pentru generaţia parentală (P1 – părinţi. stimulator cardiac. apărând de obicei la braţul mai activ al bărbaţilor tineri şi musculoşi şi ducând la o insuficienţă venoasă acută a membrului respectiv. cu abdomen moale şi asimetric.. afecţiune precanceroasă a mamelonului. cuvânt englez care înseamnă o compresă plasată în faringe în cursul unei anestezii generale prin inhalare.. în urma blefaritelor cronice. grup de crustacee. P. acid paraaminobenzoic.500 de specii. zemuindă şi acoperită de cruste. cu vârsta devin mai voluminoase şi se calcifică. mici escrescenţe viloase pe suprafaţa externă a arahnoidei encefalice. PARA PACCHIO I (CORPUSCULII) PACEMAKER PACHI. îngroşare regională a pielii cu exagerarea pliurilor sale. PAHIBLEFAROZĂ PAHICEFALIE PAHIDACTILIE 375 . aplicată pentru evitarea inundării traheei în timpul unei intervenţii în cavitatea orală. (gr. situate mai ales în zona sinusului longitudinal superior. care apare de obicei la femeile peste 40 de ani. inflamarea cu îngroşarea durei mater.

prelungită în spate cu o parte musculomembranoasă. bolta palatină. însuşire organoleptică apreciată pe baza sezaţiei de gust. în paleozoic s-au dezvoltat peştii.000-400. alcătuit din două frunzişoare situate în spiculeţ la baza fiecărei flori. perete care separă fosele nazale de cavitatea bucală. cea de a două eră în istoria Pământului. paralizie a vălului palatin. denumirea provine de la faptul că senzaţia este percepută la nivelul palatului şi vălului palatin. în alte clasificări este sinonimă cu eocenul. vălul palatin. precede cu circa 5-10. sunet articulat a cărui emisie se face cu participarea palatului. situată între precambrian şi mezozoic. medicament stimulativ sau procedură ameliorativă. 2. contracarând efectele greutăţii. în unele clasificări. reptilele. înveliş floral la graminee. şi care începe în urmă cu circa 600. din care au rezultat cărbunele. este constituit anterior dintr-o parte osoasă. obişnuită în pleuritele cronice. corecţie chirurgicală a unei fisuri congenitale sau a unei perforaţii accidentale a bolţii palatului.000. este denumită lemma. petrolul şi numerose fosile. miros şi aromă.000. perioadă din preistoria omenirii care începe odată cu apariţia omului şi este situată în epoca de piatră (între eolitic şi neolitic). ramură a botanicii care se ocupă cu studiul plantelor fosile. sin. primii amfibieni. fisură congenitală a bolţii palatine. iar paleea superioară este inserată pe axul florii (bracteolă). paliativ. obţinute din masticarea şi degustarea produsului.PAHIPLEURITĂ PALAT îngroşarea pleurei prin reacţie conjunctivo-vasculară. epocă din terţiar care.000 de ani şi durează circa 350.000. care ajută la atenuarea durerii sau a intensităţii simptomelor unei boli. care poate fi asociată cu buza de iepure.000 ani eocenul.000 de ani. medicament care uşurează starea de boală fără a o vindeca. plantele de apă şi de uscat şi au avut loc schimbări extreme în condiţiile climatice ce au determinat distrugerea a numeroase grupe de organisme.000. paleoliticul se situează în pleistocen şi începe ca şi această epocă geologică în urmă cu circa 1. 1. ansamblu funcţional constituit din elementele cerebelului care asigură comanda tonusului de postură a muşchilor scheletului. PALATABILITATE PALATAL PALATI AL PALATOPLASTIE PALATOPLEGIE PALATORAFIE PALATOSCHIZIS PALEE PALEATIV PALEOBOTA ICĂ PALEOCE PALEOCEREBEL PALEOLITIC PALEO TOLOGIE PALEOZOIC 376 . ştiinţa care studiază formele de viaţă preistorice şi din toate epocile geologice pe baza fosilelor plantelor şi animalelor. sutura chirurgicală a unei fisuri a palatului. paleea inferioară înserată pe axul spiculeţului şi similară unei bractei.000 ani. când omul primitiv a utilizat unelte din piatră. al palatinului (al cerului gurii).000.

care evoluează la nivelul degetelor de la mână sau de la picior. mişcare. 5. compusă. familie de crustacei decapozi care cuprinde langustele şi homarii. numite barbule. tensiune. ambulatoare sau prehensile. temperatură. situaţi câte doi de fiecare parte a orificiului bucal. medicament care uşurează starea de boală fără a o vindeca. 3. 1. 2. la rândul ei. nume dat unor remedii presupus eficace în orice boală. (la lamelibrahiate) palpi labilali. a pipăi). cu rol în mişcare sau nutriţie. maladie infecţioasă provocată de parazitarea sângelui de către paraziţii din genul Plasmodium. sensibilitate. la unele insecte există două perechi de papili pluriarticulaţi cu rol olfactiv şi în nutriţie. îndepărtate înainte. (la chelicerate) a doua pereche de apendice (pedipalpi sau palpi maxilari). leucopenie şi trombocitopenie. care servesc în general ca apendice senzoriale. scăderea cifrei globale a elementelor sanguine din sângele periferic realizând o asociere de anemie. dezvoltarea parazitului se face mai întâi în organele interne şi apoi în eritrocite pe care le distruge. inflamaţia globală a inimii. mixtă. de o parte şi de alta. având suprafaţa acoperită cu cili. sin. prin acţiune manuală digitală sau cu ajutorul pumnului închis. cu rol în protecţia corpului şi la zbor. (la crustacee) parte a apendicelui biramat. (lat. poziţie etc. metodă de examinare a animalului. sunt mari (numiţi şi velum).PALIATIV PALI URIDAE PALMAR PALMIPEDE 1. (lat. glandă secundar retroperitoneală. formă. (la anelide – viermi policheţi) apendici senzoriali ai capului. produs al pielii la păsări. denumite barbe. pe care sunt inserate tangenţial firişoare scurte şi mai subţiri. redus la un mic papil mandibular. palma – palmă. ca urmare a înţepăturii femelei ţânţarului anofel. infecţie microbiană sau micotică. care se referă la pleoapă. sunt unite printr-o membrană interdigitală ce le ajută la înot. fiecare alcătuită. incidenţa Towne. cauzată de perceperea neobişnuită a bătăilor cardiace. la care cele trei degete. palpare – a atinge. palma mâini) care aparţine palmei mâinii (feţei volare a autopodiului): aponevroză palmară etc. situată transversal peste peretele posterior al abdomenului. derivat filogenetic din solzii reptilelor. 4. consistenţă. din filamente aşezate oblic pe ax. inflamaţia tuturor straturilor unei artere. de-a lungul căruia. a unei regiuni sau organ în scopul stabilirii variaţiilor de mărime. care ajută la conducerea hranei. senzaţia mai mult sau mai puţin neplăcută pentru subiect. care ajută la atenuarea durerii sau a intensităţii simptomelor unei boli. 2. grup de păsări acvatice cu picioarele relativ scurte. este prinsă câte o lamă (vexillum). PALPAŢIE PALPEBRAL PALPI PALPITAŢII PALUDISM PA Ă PA ACEU PA ARIŢIU PA ARTERITĂ PA CARDITĂ PA CITOPE IE PA COAST (I CIDE ŢA) PA CREAS 377 . o pană este formată dintr-un ax (scapus).

trombopoeză) a măduvei osoase hematoformatoare. se spune despre un colorant care pune în evidenţă orice structură microscopică a unui preparat histologic prin coloraţii diferenţiale. inflamaţia ţesutului adipos subcutanat. leucopoeză. ovăzul. ablaţia parţială sau totală a pancreasului. cât şi pe cea cenuşie a encefalului. (lat. radiografia pancreasului după injectarea unei substanţe opace în canalul Wirsung prin cateterism şi duodenostomie. epidemie care se extinde aproape la toţi locuitorii unei aşezări şi care poate interesa o zonă geografică importantă. (artera) artera colaterală a arterei hepatice şi terminată printr-o ramură duodenală pancreatică. PA MIXIE PA OFTALMIA METASTATICĂ PA OPTIC PA SAME T PA SAJ PA SI UZITĂ 378 . prin absenţa oricărei selecţii. acuplare liberă şi la întâmplare. liberă şi nediscriminatorie. extract brut din mucoasa intestinală care stimulează secreţia sucului pancreatic. reducerea activităţii globale (eritropoieză. la care axul principal se ramifică. iar viabilitatea descendenţilor este de asemeni aceiaşi pentru toţi. grup de encefalite în care procesul inflamator afectează atât substanţa albă. amestec de enzime extrase din pancreas. că probabilitatea de a se uni este aceiaşi pentru toţi indivizii şi că fecunditatea este aceeaşi pentru toate cuplurile. aplicarea pe o plagă sau pe o leziune. orezul). inflamaţia simultană a mai multor sinusuri ale feţei. inflamaţie acută sau cronică a pancreasului. sistem de împerechere întâmplătoare. de comprese sterile impregnate sau nu cu substanţe medicamentoase care sunt menţinute printr-un bandaj sau cu ajutorul unui material adeziv. complicaţie oculară în boli infecţioase. grup de encefalite în care procesul inflamator afectează atât substanţa albă. manifestată prin iridociclocoroidită supurativă. iar pe axele secundare se formează spiculeţe uniflore (ex. tip de inflorescenţă racemoasă.PA CREATALGIE PA CREATECTOMIE PA CREATICODUODE ALĂ PA CREATI Ă PA CREATITĂ PA CREATOGRAFIE PA CREATOPRIV PA CREOZIMI Ă PA DEMIE PA DY (REACŢIA) PA E CEFALITE PA ICUL PA ICULITĂ PA HIPOPITUITARISM PA MIELOFTIZIE PA MIELOZA ACUTĂ durere localizată la pancreas. între indivizii unei populaţii (alogame). cât şi pe cea cenuşie a encefalului. reacţie de floculare pentru globulinele din lichidul cefalorahidian. preocupare) operaţiuni destinate întreţinerii igienei corporale a animalelor. reacţia pozitivă indică un proces inflamator meningian. care este în raport cu ablaţia pancreasului sau cu suprimarea secreţiilor sale. plecându-se de la ipoteza că partenerii se întâlnesc din întâmplare. pensum – îndatorire.

1. care se găsesc pe mucoasa părţii dorsale a limbii şi care conţin muguri gustativi. cu aspect de papilă. de obicei de talie mică. stare caracterizată prin tendinţa de a forma papiloame multiple. mică proeminenţă bine delimitată. 2. situată la 20 mm în spatele clitorisului şi imediat înaintea tuberculului vaginal. care se dezvoltă pe piele sau pe o mucoasă. evidente pe mucoasa feţei interne a comisurilor buzelor. intens coloraţi. disc rotund alburiu. alcaloid extras dintr-o specie de mac de grădină (Papaver rhoeas). este locul de penetrare al nervului optic şi al vaselor sanguine centrale care trec prin învelişurile globului ocular. eminenţe conice. boală cu extensiune exagerată. pe cale orală. cu diametrul de 1. de formă mai mult sau mai puţin conică. amintind un mamelon. formaţiune anatomică situată la baza bulbului pilos a fibrelor de lână şi de păr cu rol nutritiv. hiperplazia şi inflamaţia pliului duodenal la nivelul căruia se varsă canalul coledoc. poate fi pediculată sau simplă proeminenţă cu aspect mai dur. termen general utilizat pentru definirea unei boli. de obicei la nivelul unei mucoase. vizibil la examenul de fund de ochi. folosit ca spasmolitic al musculaturi netede. fac parte din grupa peptidazelor şi acţionează asupra proteinelor.PA US 1. cu nuclei mari.5mm. ţesut inflamator neoformat care provine din sinoviala unei articulaţii care formează o bandeletă aplicată peste cartilajul articular. este utilizată ca vermifug. leziunea fiind caracteristică în trahom. panusul corneei: infiltraţia de natură inflamatorie a corneei cu vase neoformate. PA ZOOTIE PAPAI Ă PAPA ICOLAU (TEST) PAPAVERI Ă PAPILA OPTICĂ PAPILA URETRALĂ PAPILĂ PAPILĂ DERMICĂ PAPILE DUODE ALE PAPILE FU GIFORME PAPILE LI GUALE PAPILE RE ALE PAPILECTOMIE PAPILIFORM PAPILITĂ PAPILOM PAPILOMATOZĂ 379 . 2. tumoră benignă. răspândită pe tot globul şi la toate speciile. mulţi surprinşi în mitoză. examenul microscopic al celulelor de descuamare prelevate de pe colul uterin şi fixate în frotiu pe lamă. proeminenţă a orificiului inferior al uretrei feminine. în proliferarea celulelor epiteliale ale bulbului pilos. 2. în vederea creşterii fibrelor. inflamaţia porţiunii intraoculare a nervului optic. excizia ampulei Vater împreună cu marea carunculă duodenală. caracterizată prin hipertrofia papilelor dermice. în anatomie. rectală sau parenterală. v. carunculi duodenali. mici proeminenţe în interiorul micilor calicii renale şi care corespund vârfului piramidelor malpighiene. 1. bine delimitate. enzimă proteolitică extrasă din planta tropicală Carica papaya. mici proeminenţe de forme diferite. uşor escavat. este un mijloc de depistare precoce a cancerului de col uterin care se caracterizează prin apariţia de celule atipice. desfăcându-le în peptone şi aminoacizi. afectând în acelaşi timp toate speciile dintr-o regiune dată. în sens precis.

PARABIOZĂ incizia papilei Vater pentru extracţia unui calcul. întrebuinţat ca insecticid. coloraţie May Grunwald Giemsa. nămol de origine vulcanică utilizat în amestec cu parafină în aplicaţii locale contra durerilor reumatice. 3.PAPILOTOMIE PAPIRACEU PAPPE HEIM PAPULĂ PAPULOERITEMATOS PAPULOPUSTULĂ PAPULOSCUAMOS PAPUS P. (gr. cu formă şi aspect diferit. alături + kentron . biosis – tip de viaţă) situaţia în care doi gemeni sunt legaţi între ei prin naştere. 2. puncţia cu un ac sau incizie cu un bisturiu a unui organ cavitar sau a unei cavităţi pentru evacuarea lichidului acumulat. localizarea sau intensitatea. (gr.R. consistentă. para – lângă. atunci când prepuţul este insuficient de larg pentru a descoperi o parte sau în totalitate glandul. legarea chirurgicală experimentală a doi indivizi. care este caracterizat prin papule şi scuame. boala Fauchard. o fază de răspuns în excitaţia neuro-musculară insistentă. strangularea glandului care poate complica o fimoză incompletă.A. la Compositae) care serveşte la răspândirea fructelor. care este situat în vecinătatea imediată a unui dinte. presiune arterială retiniană. stare a formaţiunilor excitabile în care răspunsul este paradoxal. papulă având în centru o pustulă. constând dintr-o mică ridicătură la suprafaţa pielii. alături. care se aseamănă cu hârtia.centru). circumscrisă. despre o schimbare structurală intercromozomală care are loc într-un singur braţ al cromozomului şi nu afectează centromerul. abr. caliciu persistent (ex. mai ales datorită caracterului de subţirime. amestec de hidrocarburi constituind un reziduu din purificarea petrolului sau a diferite roci. 1. la care contribuie o serie de factori predispozanţi generali de origine endogenă şi factori iritativi locali de origine exogenă. (ger. leziune elementară dermatologică. PARACE TEZĂ PARACE TRIC PARACO DRITĂ PARACO DRU PARACUZIE PARADE TAR PARADICLORBE ZE PARADO TOZĂ PARADO ŢIU PARAFA GO PARAFIMOZĂ PARAFI Ă PARAFIZĂ 380 . sin. inflamaţia paracondrului. percepţie eronată a sunetului care poate interesa înălţimea. la muşchi. este o substanţă albă translucidă. proces patologic complex al parodonţiului marginal. paradontium) ţesuturile în care sunt fixaţi dinţii. unele alge şi ciuperci. filament epidermal steril. care creşte alături de organele sporogene. care este caracterizat prin prezenţa de papule şi eritem. derivat clorurat al benzenului. sin. ţesut conjunctiv din jurul unui cartilaj. care se topeşte la căldură. para – lângă.

prin mania persecuţiei. paranoia) sin.PARAFRE IE PARAGA GLIO PARAIMU ITATE PARAI FECŢIOS PARAI FLUE ŢĂ PARAKERATOZĂ delir cronic care. PARALDEHIDĂ PARALIZIE PARALIZIE GE ERALĂ PARALOCA PARAMECIUM PARAMEDIA PARAMETRITĂ PARAMETRU PARAMORF PARAMYXOVIRUSURI PARA EOPLAZIC PARA OIA PARA OID PARAPLEGIE PARAPODII PARAPROTEI Ă 381 . egocentrism. factor reumatoid. adesea asociată cu paralizie sfincteriană. grupuri de virusuri aparţinând Myxovirus care se disting de virusurile gripale prin talia mai mare şi aptitudinea de a produce incluziuni citoplasmatice în celulele infectate. cu acţiune hipnotică. de apă dulce stagnată care se înmulţesc asexuat şi prin conjugare. orice variantă taxonomică intraspecifică. denumire utilizată. macroglobulinele anormale. care este situat sau care are loc în vecinătatea liniei mediane. în special. pereche de apendice laterale. la unele gasteropode. gen de protozoare ciliate (infuzori). incoerent. produs de polimerizare a acetaldehidei. dar fără un raport direct cu acesta sau cu metastazele sale. care în evoluţie afectează inteligenţa. pliuri laterale ale piciorului care servesc la înot. terminate cu cârlige chitinoase şi situate de o parte şi de alta a gurii. cu funcţii de glande endocrine. meningoencefalită luetică caracterizată prin diferite tulburări nervoase şi psihice. proces de keratinizare incompletă a celulelor epiteliale cutanate. produsă sub acţiunea altui microb. în general este cauzată de o leziune a măduvei spinării. care uneşte marginea sa laterală cu peretele pelvin lateral. partea inferioară a ligamentului larg al uterului. la viermii policheţi. termen utilizat adesea pentru a desemna globulinele anormale ale serului sanguin: crioglobuline. rămâne compatibil cu o adaptare apreciabilă socială şi profesională. animale microscopice. diminuarea sau dispariţia funcţiei motorii musculare. se spune despre un delir cronic nestructurat. fiind atacat şi puietul căpăcit şi necăpăcit. în cazurile în care. simptomele sunt asemănătoare celor două forme de loca. inflamaţie acută sau cronică a ligamentului larg al uterului. din lipsa datelor. fără aderenţă între celule şi apariţia de scuame. două perechi de picioare. aglomerare de celule nervoase de origine embrionară. având ca rezultat un strat cornos nucleat. a grandorii. paralizia ambelor membre inferioare. pe segmentele corpului. la unele artropode primitive. viroză paragripală. prin neîncredere etc. cu tot caracterul adesea extravagant. locomotoare. care este în raport cu o infecţie fără a fi legat direct de cauzele acesteia. boală cauzată de Streptococcus para-alvi. boală psihică manifestată prin idei delirante fixe. nu se poate face o descriere precisă şi completă. rezistenţă faţă de un anumit microb. ansamblu de manifestări diferite care evoluează simultan cu un cancer. (fr.

organism vegetal sau animal care în timpul unei părţi a existenţei sale sau în totalitatea timpului se hrăneşte. fiecare din cele patru glande endocrine (două superioare şi două inferioare) situate pe faţa posterioară a lobilor laterali ai glandei tiroide. ale simpaticului. inflamaţia glandelor paratiroide. bacterioză a taurinelor produsă de Mycobacterium paratuberculosis. făcută greşit în ţesutul care înconjoară vena. PARASIMPATIC (SISTEM) PARASIMPATICOLITICE PARASIMPATOMIMETIC PARASISTOLIE PARATHORMO PARATIFOIDĂ (FEBRA) PARATIREOPRIV PARATIREOSTIMULI Ă PARATIREOZĂ PARATIROIDĂ PARATIROIDECTOMIE PARATIROIDITĂ PARATO IE PARATUBERCULOZĂ PARAVE OASĂ PARAVITAMI OZĂ PARAZIT PARAZITICID 382 . hormon hipofizar neizolat. sin. 1. cel ectopic fiind mai lent. cu excepţia unor cazuri rare în care paraziţii s-au dezvoltat excesiv. 2. sistemul nervos vegetativ care se află alături de sistemul simpatic. cu diaree. forma cea mai gravă de manifestare a carenţelor vitaminice. la plante. provocând contracţia musculaturii netede digestive. observată obişnuit doar în condiţii experimentale. însă cu altă etiologie. 1. mijloc fizic sau chimic care omoară paraziţii. sindrom similar celor produse de avitaminoze. injecţie cu destinaţie intravenoasă. centrii săi fiind situaţi la cele două extremităţi. ablaţia chirurgicală a unei glande paratiroide sau a celor patru glande paratiroide în totalitate. sub influenţa unor stimuli externi. stimularea sau întârzierea unor mişcări. afecţiune neinflamatorie a glandelor paratiroide. slăbire treptată până la cahexie şi enterită hiperplazică difuză. 2. tip de pararitmie. sin. bronşice şi vezicale. paratifos. hormon secretat de glandele paratiroide şi care joacă un rol esenţial în echilibrul fosfocalcic. caracterizată prin evoluţie cronică. grup de substanţe care reproduc efectele excitării parasimpaticului. boală având manifestări similare cu cele ale tuberculozei. de sus şi de jos. cu substanţe produse de o altă fiinţă pe care nu o distruge. în permanenţă sau temporar. boală cu simptome asemănătoare cu cele ale febrei tifoide. proces patologic cauzat de absenţa glandelor paratiroide. cu modificări ireversibile. hormon paratireotrop. caracterizat prin coexistenţa a două ritmuri cu frecvenţe apropiate.PARAPSORIAZIS nume dat unor dermatoze cronice caracterizate în general prin plăci roşietice scuamoase care amintesc de pielea din psoriazis dar fără caracteristicile esenţiale ale acestuia. dedus după acţiunea pe care o au extractele antehipofizare asupra paratiroidelor. produsă de un bacil înrudit cu cel tific. grup de substanţe care împiedică efectele excitării nervilor parasimpatici şi ale substanţelor parasimpatomimetice prin acţiune blocantă la nivelul sinapselor neuroefectorii. însă cu altă etiologie.

os alveolar şi gingie. bogat în vase sanguine. fiecare dintre cele două glande salivare aşezate sub ureche. 1. care interesează în special osul alveolar şi desmodontul. 3.PARAZITIFUG PARAZITISM substanţă care. caracteristică în insuficienţa coronariană. incompletă. denumire dată bolilor de origine parazitară. inflamaţia parodontului care debutează la nivelul gingiei care devine dureroasă. datorită mirosului ce-l emană. anomalie a traseului electrocardiografic. incidenţă în radiografie pentru articulaţia temporomaxilară. pariétal) formând un perete osos sau situat pe un perete. moale şi spongios. fără tendinţă la supuraţie. termen utilizat pentru indicarea oricărei deplasări a testiculelor în afara pungilor testiculare. condiţie a unui organism care trăieşte ca parazit al unui alt organism. senzaţie subiectivă spontană. 1. desmodont. 2. os pereche care formeazã partea de mijloc a cutiei craniene boală degenerativă a sistemului nervos central apărând la vârste înaintate. ţesut moale cu aspect spongios. caracterizată prin: senzaţie de amorţeală. 1. 2. tulburare funcţională a sistemului nervos. formă de parodontoliză care debutează cu atrofia marginală a osului alveolar. PARAZITOLOGIE PARAZITOZĂ PARDEE (U DA) PARE CHIM PARE TERAL PARESTEZIE PAREZĂ PARIETAL PARKI SO (BOALA) PARMA (I CIDE ŢA) PARODO T PARODO TITĂ PARODO TOLIZĂ PARODO TOZĂ PARO ICHIE PARORHIDIE PAROTIDĂ 383 . paralizie parţială. simetrică şi ascuţită. afecţiune caracterizată prin atrofia progresivă a parodontului. compus din celule vii. aparţinând la sau în relaţie cu osul parietal al cutiei craniene. manifestată prin diminuarea forţei musculare. prezenţa paraziţilor pe un individ sau în unele organe. elaborând totodată măsuri de prevenire a infestării şi de combatere a paraziţilor. de arsură sau de rece. 2. disciplină biologică al cărui obiect îl constituie studiul organismelor parazite din punct de vedere morfologic şi biologic. fără a-i omorî. tumefacţie inflamatorie în jurul unghiei. ţesut vegetal. starea unui organism infestat cu paraziţi. pe altă cale decât prin tubul digestiv. care umple intervalele dintre părţile fibroase. ţesut de susţinere a dintelui constituit din ciment. comportând un declaj superior al segmentului ST. anormală. de tip variabil care nu atinge pragul dureros. alături de maxilarul inferior. îndepărtează ectoparaziţii. 1. (fr. cu evoluţie progresivă. mod de administrare a medicamentelor. cu concavitate inferioară şi o undă T negativă. 2.

gangrenoase etc. extirparea glandei parotide. febră. genesis . după Pasteur. dezvoltarea unor fructe fără seminţe. femelă care naşte. metastaze de tip piosepticemic etc. resturile fosile indică prezenţa lor chiar din eocen. purulente. contagioasă. formarea unui embrion şi dezvoltarea unui organism din gametul femel nefecundat. elipsoidali sau alungiţi. pasteurizarea laptelui se face la 90°C timp de 30 de secunde. sin. coloraţi bipolar. 3. care nu face probă de nici o iniţiativă. gen de bacterii din familia Brucellaceae.PAROTIDITĂ inflamaţia glandei parotide. gramnegativi. produsă prin traumatisme. a fost membru al Academiei Franceze.. întâlnit la rozătoarele sălbatice. 2. inoculabilă. (gr. vaccin antirabic.. urmată de răcirea bruscă la 10°C. pt. nefiind necesară intervenţia omului şi poartă denumirea de eutocie. leziuni catarale.virgin. în general cu o masă mică sau cu mici dimensiuni. PAROTIDECTOMIE PAROXISM PARSO ET (BUZU AR) PARTICULĂ PARTE OCARPIE PARTE OGE EZĂ PARTURIE TĂ PARTURIŢIE PASIV PASERIFORME PASTĂ PASTEUR (VACCI UL) PASTEUR LOUIS PASTEURELLA PASTEURELLA TULARE SIS PASTEURELOZĂ PASTEURIZARE 384 . acetică. bacil tularemic. orice act care nu este consecinţa unei acţiuni voluntare. sin. după numele marelui chimist şi bacteriolog Louis Pasteur (1822-1895) v. agentul etiologic al tularemiei la om şi animale. cantitate de materie. cocobacil aerob. parthenos . intensitate maximă.descendenţă). perioadă de acutizare a simptomelor unei boli. fătare – poate decurge normal. alcoolică etc sunt determinate de activitatea unor microorganisme specifice şi nu de procese pur chimice. fenomen sau proces care este rezultatul indirect al unei acţiuni. în special a celor care revin periodic. metodă de a distruge agenţii animaţi prin încălzire la 70-75°C timp de 20 min. procedeu pentru conservarea temporară a alimentelor prin eliminarea relativă a germenilor prin încălzire la o temperatură inferioară a 100°C. care suportă fără a reacţiona. gram negativ. dovedind că fermentaţiile lactică. clasa Schizomycetes. manifestată prin tulburări în consumul furajelor. semne de septicemie hemoragică etc. având aspect de bacili scurţi. într-un lichid după care se răceşte brusc. naştere. boală infecţioasă. deformarea şi durere locală. la începuturile activităţii sale s-a ocupat de cercetări în domeniul chimiei iar ulterior a cercetat procesele de fermentaţie. se numeşte distocie. (1822-1895) chimist şi biolog francez. întâlnită în majoritatea speciilor domestice produsă de diferite pasteurele şi caracterizată prin tulburări generale. când nu se poate desfăşura numai prin eforturile femelei şi trebuie să intervină omul pentru extragerea fătului. tip de unguent cu cantitate mai mare în substanţa activă (peste 20 %). cel mai bogat ordin de păsări cuprinzând circa 65 de familii şi peste 5100 de specii. pungă destinată să găzduiască un stimulator cardiac (pacemaker) implantat în regiunea pectorală. fixare şi împiedicarea deplasării în ţesutul celular. 1.

PATA OARBĂ PATCH-TEST PATELA PATELECTOMIE PATELITĂ PATELLA ALTA PATELLA BAJA PATELLA BIPARTITA PATELOPLASTIE PATER AL PATHEY (MAMECTOMIA) PATOGE PATOGE IE PATOGE ITATE PATOG OMO IC PATOLOGIE regiune a câmpului vizual corespunzând papilei optice la nivelul căreia nu se formează nici o imagine deoarece lipsesc elementele retiniene fotosensibile. (gr. care permite punerea diagnosticului. simularea conştientă sau inconştientă. cu aspect de eminenţe. pathos – boală. a unei substanţe. capabil să producă o boală. la doze care în mod normal ar trebui să fie bine suportate. operaţie chirurgicală pentru tratarea unor subluxaţii congenitale ale coapsei sau pentru corectarea unei coxa valga. ablaţia unui sân cu muşchiul mic pectoral şi a ganglionilor axilari. teoria pavloniană a reflexelor condiţionate. ramură a medicinei care se ocupă cu studiul bolilor cauzale şi modificările produse de ele în structura şi funcţiile organismului. PATOLOGIE IATROGE Ă PATOMIMIE PATRUGEME I PAUCISIMPTOMATIC PAUL-BU ELL (REACŢIA) PAUWELS (OPERAŢIA) PAVILIO PAVIME TOS PAVLO IA 385 . pavilionul trompei uterine). inflamaţia rotulei. reacţie pentru diagnosticul mononuclozei infecţioase. intervenţie chirurgicală reparatorie a rotulei. nocivă şi neaşteptată. rotulă situată foarte sus. aplicarea pe piele. perechi. gennae – a naşte. pavilionul urechii. anomalie congenitală a rotulei. care provine de la tată. situată la extremitatea unui conduct (ex. din engleză. cu scopul determinării sensibilităţii la un anumit agent. simptom sau semn specific unei boli. care se referă sau care este datorat fiziologului rus Pavlov. 1. (tuberculi) formaţiuni encefalice situate deasupra pedunculilor cerebrali înapoia hipofizei. a crea). patogeneză. patelă situată prea jos. capacitatea de a produce îmbolnăvire. ex. 2. epiteliu constituit din celule plate. porţiune cu aspect de cornet. cu o formă care aminteşte pavajul. care se formează într-un punct de osificare suplimentar. a unei boli sau infirmităţi. bazată pe evidenţierea în serul bolnavului a unei imunoglobuline specifice prezente în 95% din cazuri. ablaţia parţială sau totală a rotulei. orice reacţie la un medicament. ansamblul modificărilor morbide care apar în ţesuturile corpului în cursul unei anumite boli. sin. afecţiune care se manifestă printr-un număr restrâns de simptome. mecanismul prin care apare şi se dezvoltă o boală. caracterizată prin prezenţa unui fragment osos izolat. legate la corpii îngenunchiaţi. numele latin al rotulei.

structura cu aspect de pieptene. leziuni cutanate cauzate de păduchi. fasole. naştere).B. pedicul vertebral. sau pe organele unor plante. abr. muşchiul marele şi micul pectoral. care se referă la picior. mazăre etc. cu mimică. puncţie biopsie. este caracteristică majorităţii leguminoaselor (ex. PAVOR OCTUR PĂDUCHE PĂR PĂSTAIE P. P. abr. Pb. în anatomie. formă de tuberculină preparată din culturi de bacili ai tuberculozei bovină. care se află în foliculul pilos. pais – copil. prevăzut cu o scobitură – papila piloasă. a primit premiul Nobel pentru fiziologie şi medicină (1904). sin. are la bază o parte mai dilatată – bulbul pilos. subţire de origine epidermodermică.). comparativ cu corpul. pedogeneza apare în urma dezvoltării mai rapide a organelor de reproducere. apărând la copii în timpul somnului şi manifestat printr-o tulburare de conştienţă de tip crepuscular. partea anterioară a toracelui. poliartrită cronică evolutivă. phaneros vizibil) filiformă. în ştiinţă. (gr. ex. materie mucilaginoasă prezentă în numeroase vegetale. v. 1. PEAK PECQUET (CISTER A) PECTI AT PECTI Ă PECTORAL PECTUS PEDAL PEDICUL PEDICULOZĂ PEDIGREE PEDOGE EZĂ 386 . monocarpelar. mai ales din punct de vedere funcţional. situat