ROMEO TEODOR CRISTI EUGE

IA DUMITRESCU

A

Prof. Univ. Dr., Titularul Disciplinelor: Farmacologie şi Farmacie veterinară FMV Timişoara

Asist. Univ. Drd., Disciplinele: Farmacologie şi Farmacie veterinară FMV Timişoara

VALER TEUŞDEA
Prof. Univ. Dr. Titularul disciplinelor: Igienă, Bunăstarea şi protecţia animalelor şi Protecţia mediului FMV Bucureşti

Mic dicţionar bio-medical

Referent ştiinţific:
PROF. U IV. DR. ALEXA DRU STUPARIU USAMVB Timişoara, Facultatea de Medicină Veterinară

© 2007 Toate drepturile rezervate
Tipărit în România.
Nici o parte din această lucrare nu poate fi reprodusă sub nici o formă, prin nici un mijloc mecanic sau electronic, sau stocată într-o bază de date fără acordul în prealabil în scris, al prim autorului: Prof. dr. Romeo Teodor Cristina Editura IMPACTMEDIA Timişoara este acreditată de către C CSIS
(Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior) Pagina web CNCSIS: www.cncsis.ro Tehnoredactare computerizată: Romeo T. Cristina & Eugenia Dumitrescu Coperţi, idee & layout: Romeo T. Cristina Varianta electronică a dicţionarului: Idee & layout: Romeo T. Cristina & Iulian Boboloacă Masterizare digitală: Iulian Boboloacă (YOUl i a n)

Descrierea CIP a Bibliotecii aţionale a României CRISTI A, ROMEO - TEODOR Mic dicţionar bio-medical / Romeo Teodor Cristina, Eugenia Dumitrescu / Valer Teuşdea – Timişoara: I MPACTMEDIA, 2007 620 pagini; 17 x 24 cm. Bibliogr. ISB (13)

Coperta 1: Turnul lui Babel - 1563 Autor: Pieter Brueghel de Oude (cel Bătrân) (1525-1569) ulei pe lemn 114 × 155 cm Kunsthistorisches Museum, Vienna Sursa: http://en.wikipedia.org Coperta 2: Fractal solenoid Autor: Paul Bourke, Aprilie 2006 Sursa: http://local.wasp.uwa.edu.au/~pbourke/fractals/solenoid/

2

Dragilor, Ada - Flavia & arcis - Ioan Cristina
"Cu cât cauţi să placi tuturor, cu atât eşti în primejdie să nu fii respectat de nimeni."
Delacroix

Asupra lucrării

Mic dicţionar bio-medical
Colectivul de autori propune, prioritar cu caracter didactic, un compendiu de termeni de biologie generală şi medicină, ca instrument practic eficient pentru însuşirea vocabularului profesional de stringentă necesitate, atât în sensul înţelegerii corecte a celor auzite sau citite, cât şi în sensul exprimării corecte a ceea ce trebuie comunicat altora. Doar aşa poate fi garantată înţelegerea problemelor, doar astfel pot fi evitate aberaţii terminologice regretabile sau chiar descalificante. În dicţionar, respectiv în corespondenţa electronică a acestuia, sunt definiţi peste 12000 de termeni de specialitate, autorii străduindu-se ca formularea explicaţiei fiecărui termen să fie cât mai simplă, fără ca aceasta să fie simplistă. Prin aceasta s-a dorit ca dicţionarul să fie realmente util pentru lămurirea primară, pentru descifrarea semanticii termenilor folosiţi în domeniul bio-medical. Este neîndoielnic că, faţă de acest prim pas, în decursul desăvârşirii instruirii aceste vocabule vor căpăta şi alte valenţe semantice. În felul acesta instruirea respectă un principiu didactic fundamental - "de la simplu la complex". Varianta electronică a fost adoptată şi realizată avându-se în vedere că, în prezent tot mai mulţi îşi fac documentarea pe calculator - o modalitate modernă de mare operativitate. De aceea, iniţiativa primului autor vine să impulsioneze calitatea pregătirii actuale şi să o pregătească pe cea viitoare. Datorită faptului că termenii sunt definiţi simplu, dicţionarul este foarte accesibil şi neprofesioniştilor, respectiv tuturor acelor care doresc să se informeze în domeniul medicobiologic şi să se emancipeze intelectual. Dicţionarul este rezultatul unor strădanii de informare la zi şi a selectării judicioase a termenilor impuşi de progresele cunoaşterii mai ales din ultimul deceniu. In acest sens includerea pe larg a principalelor acronime, abrevieri şi simboluri din terminologia uzuală bio-medicală a U.E. este de remarcat şi este prima încercare, după cunoştiinţa mea. Includerea lor este de netăgăduită importanţă şi un fapt lăudabil în actualul context european. Atât ca formă cât şi prin conţinut, dicţionarul este o realizare de excepţie. Aceasta scoate în evidenţă buna pregătire profesională şi vastelele cunoştiinţe biologice, medicale şi tehnice ale prim autorului, Prof. Univ. Dr. Romeo Teodor Cristina, dar şi a colaboratorilor săi: Prof. Univ. Dr. Valer Teuşdea şi Asist drd. Eugenia Dumitrescu, pentru partea editată şi a Asist. drd. Iulian Boboloacă, pentru ediţia electronică a dicţionarului. Pentru această realizare merituoasă felicit autorii şi le doresc succes deplin în continuare, iniţiativa de a elabora un dicţionar vast, actualizat şi valoros reprezentând un eveniment editorial deosebit, pentru care aceştia merită toată lauda.

Prof. Univ. Dr. Alexandru Stupariu
Referent ştiinţific

3

Cuprins:
1. Litera

A B C D E F G H I Î J K L M O P Q R S Ş T Ţ U V W X Y Z

2. Acronime, abrevieri şi iniţiale biomedicale uzuale (în original) 3. Denumiri şi încadrarea unor plante din flora spontană 4. Alfabetul grec 5. Transformări uzuale gravi-volumetrice şi de doză 6. Clasificarea generală, orientativă, după activitate a principalelor medicamente a.u.v. 7. Bibliografie

5 - 78 79 - 107 108 - 175 176 - 197 198 - 220 221 - 235 236 - 247 248 - 267 268 – 284 285 - 286 287 288 - 290 291 - 307 308 - 342 343 - 355 356 - 374 375 – 411 412 413 - 434 435 - 471 472 473 - 509 510 511 - 520 521 - 543 544 - 545 546 - 548 549 550 - 553 554 - 606 607 - 611 612 613 614 - 619 620

4

1.
A
A, A A ABAZIC ABAZIE ABBOT ABCEDAT ABCES

Dictionar de termeni bio-medicali

AB..., ABS... ABARTICULAR ABATAJ ABAXIAL

ABDOME

ABDOME DE LEM ABDOME Î TRAISTĂ ABDUCTOR

ABDUCŢIE

lipsa, absenţa de...ex. afebril, anorexie, anurie, apnee. 1. în fiziologie simbol pentru aer alveolar, 2. abr. amper, 3. grupă sanguine. 4. în fiziologie, simbol pentru sângele arterial; 5. abr. arteră. departe de, separat de....ex. abducţie, absenţă. cu articulaţii separate. (fr. abatage - doborâre); sacrificarea animalelor. linie dreaptă închipuită, in jurul căreia se învârte un corp geometric sau un plan: îndrepartat de axă. care se referă la abazie. imposibilitatea de a merge fără să existe o paralizie musculară este insoţită de multe ori şi de astazie. v. Miller-Abbot (sonda). transformat în abces, ex. tumoră abcedată, vidare spontană a conţinutului purulent. (lat. a, ab – de la, din + cedo(ere)- a pleca, a se preface), colecţie purulentă bine delimitată, formată în urma dezintegrării ţesuturilor învecinate. (lat. abdomen - pântece) partea inferioară a trunchiului, situată între torace, de care este separată prin diafragm şi planşeul pelvin care închide în partea inferioară micul bazin, cavitatea abdominală conţine cea mai mare parte a aparatului digestiv, aparatul urinar şi organele genitale interne. contractură permanentă şi dureroasă a musculaturii abdominale, caracteristică în peritonită. abdomen care atârnă ca o traistă flască peste simfiza pubiană. (lat. abduco-ere – a scoate, a depărta), muşchi care depărtează un membru faţă de planul sagital al corpului sau de planul axial al unei formaţiuni. mişcare care depărtează un membru sau un segment de membru de axul median al corpului; se defineşte cu acest termen şi poziţia

5

ABERA T ABERAŢIE

ABERAŢIE AUTOSOMALĂ ABERAŢIE CROMATICĂ

ABERAŢIE CROMOZOMIALĂ ABERAŢIE GUSTATIVĂ ABERAŢIE OPTICĂ

ABERAŢIE SFERICĂ

ABETALIPOPROTEI EMIE ABIOGE EZA

care rezultă. care se îndepărtează de normal, mai ales ca localizare; ex. tiroidă aberantă. (lat. aberratio – rătăcire, îndepărtare de adevăr), anormalitate, orice deviere de la situaţia normală, de ex., defectul imaginii date de un instrument sau un sistem optic (cum ar fi ochiul). (lat. auto – propriu, soma – corp); modificări structurale ale cromozomilor somatici. culorile componente ale luminii albe sunt refractate diferit, cel mai puternic sunt refractate razele U.V., iar cele I.R., cel mai puţin şi din această cauză, imaginea formată pe o lentilă va fi înconjurată de benzi colorate în violet înăuntru şi în roşu în afară. alterarea structurii unui cromozom în raport cu cromozomul formei originale, tipurile principale sunt deficienţa, translocaţia, inversiunea, duplicaţia. tendinţa de a consuma substanţe nealimentare, cel mai frecvent ca urmarea unei stări carenţiale sau nervoase. (gr. opsis - vedere), erori vizuale, iluzii optice privind forma, distanţa şi dimensiunea obiectelor, datorită înşelării creierului de anumite efecte (de ex. distanţa dintre două puncte este mai mare dacă între ele se găsesc mai multe puncte) (gr. sphaera - glob), formarea mai multor focare de raze care traversează suprafaţa unei lentile, întrucât cele care traversează porţiunile periferice ale lentilei vor forma un focar mai apropiat de lentilă decât razele care străbat mijlocul lentilei. sin. acantocotoza. apariţia vieţuitoarelor din materia lipsita de viata: generaţia spontanee. teoria generaţiei spontanee, a fost larg răspândită şi acceptată din antichitate până în mijlocul secolului al XVIII-lea; în cadrul teoriei se susţinea, că unele plante apar din rouă, iar unele animale se nasc din carnea în descompunere; Francesco Redi, în jurul anului 1665, a prezentat primele probe ştiinţifice care se opuneau teoriei generaţiei spontane, el a demonstrat că pe o carne în putrefacţie nu se dezvoltă larve dacă aceasta a fost plasată întrun loc ferit de muşte; Spallanzani, în jurul anului 1765, folosind o tehnică adecvată, sterilizarea prin fierbere a infuziilor în vase închise ermetic, a dovedit că nici microorganismele nu se nasc din abiogeneză, iar Louis Pasteur, în 1861, a demonstrat definitiv netemeinicia teoriei generaţiei spontane. (gr. a + bios + trophe - nutriţie) viaţa scurtă a unor celule sau tesuturi; lipsa de vitalitate; încetarea precoce a unor functii. (gr. a + bios – fără viaţă) stare lipsită de viaţă. (gr.- fără, byssos - fund), de foarte mare adâncime, abis; animal abisal, locuitor al zonelor foarte adânci ale oceanelor (peste 2000 de metri adâncime), printre acestea sunt peşti, crustacee, echinoderme, viermi ş.a, adaptate la întuneric, presiune mare etc, animalele abisale au suferit modificări ale organelor de vedere (care pot fi atrofiate sau exagerat de mari; unele pot să aibă organe care produc lumină, fiind fotogene) şi ale organelor tactile

ABIOTROFIE ABIOZĂ ABISAL

6

ABLACŢIE ABLAŢIE

(antene, tentacule); unele sunt carnivore, altele se hrănesc cu substanţe organice în descompunere. (lat. ab – contra, de la lacto(are) - alăptare) înţărcare. (lat. ablatio – îndepărtare, răpire, luare) amputare, îndepărtarea din organism a unei porţiuni dintr-un organ sau membru întreg în scop terapeutic sau de diagnostic. (gr. a + blefaron - pleoapă) lipsa parţială sau totală, congenitală sau câştigată a pleoapei. (gr. a + blepso sau blepo – a vedea, vedere) orbire. (lat. abolitio - desfiinţare) desfiinţare, suprimare. (lat. abomasum – chiag după omasum) denumirea anatomică a chiagului la mamiferele rumegătoare. (fr. a – la, borde – marginea unui vas de apă) v. calea de abord. apropierea de un animal urmată sau nu de contentia lui in vederea examinării. (lat. abortus – venit înainte de termen, avortat) intervenţii sau substanţe care pot întrerupe sarcina; nedezvoltat până la starea obişnuită sau normală; forme sau evoluţii incomplete. sin. avort. (a – fără, brachion – fără braţ) născut fară braţ. (lat. abrado-ere – a rade, a răzui), îndepărtare prin răzuire; ablaţia sau prelevarea prin raclaj a unor ţesuturi sau formaţiuni în suprafaţă: cornee, mucoasa uterină, tartru dentar; acţiunea de uzură prin frecare. ros prin frecare. (lat. absorbeo – a încorpora, a suge), apt să reţină o substanţă cu care vine în contact. (lat. abstinentia – reţinere, cumpătare) abţinere de la un act fiziologic. coordonată orizontală care serveşte, împreună cu cea verticală, la definirea poziţiei unui punct într-un plan. Suspendarea bruscă şi trecătoare a conştienţei, cu păstrarea funcţiilor vegetative, manifestare importantă în psihatrie, mai ales în epilepsie. 1. în sens general, procesul de atracţie al unei substanţe din masa alteia; 2. trecerea unei substanţe din afară în interiorul celulei; 3. trecerea în celule a unei substanţe transportată de sânge sau limfă; 4. în limbaj curent, ingestie. (gr. a + boule – hotarâre, voinţă) lipsă de hotarâre, voinţă. anticorp care acţionează asemănător unei enzime, într-o reacţie chimică specifică; anticorp catalitic.

ABLEFARIE

ABLEPSIE ABOLIRE ABOMASUM

ABORD ABORDARE

ABORTIV

ABORTUM ABRACHIE ABRAZIE (ABRAZIU E)

ABRAZAT ABSORBA T ABSTI E ŢĂ ABSCISĂ ABSE ŢĂ

ABSORBŢIE

ABULIE ABZYMĂ

7

AC

tijă fină de oţel, dreaptă sau încurbată, având o extremitate ascuţită (ac de sutură) sau una tocită (ac de ligatură) şi cealaltă extremitate deschisă pentru a permite trecerea unui fir, acele tubulare se folosesc pentru puncţii sau injecţii. (gr. a + chalasis - relaxare) incapacitatea musculaturii netede, care se gaseste in spasm, de a se relaxa, lipsa de coordonare dintre musculatura esofagului şi a sfinterului cardiei. (gr. akantha – spin, papilă, ghimpe, kephale - cap), paraziţi nemathelminţi cuprinzând mai multe genuri, care se recunosc după rostrumul dotat cu cârlige, viermii parazitează la om, maimuţă, porc, câine, raţă, gâscă etc. anomalie de formă a eritrocitelor descrisă de Bassen şi Kornzweig (1950) şi denumită de către Singer, caracterizată prin malformaţia eritrocitelor circulante care par a avea spini; eritrocitele se mai numeau şi acantocite. (gr. akantha + lysis - dizolvare) stare particulară a celulelor din stratul mucos al lui Malpighi caracterizată prin micşorarea aderenţei între ele favorizând formarea unor spaţii în care apare un lichid dând naştere unor vezicule sau bule. (gr. akantha + omos – crud, necopt,) tumoare cutanată dezvoltată în stratul Malpighi; epiteliom. Hiperplazia epiteliului; înmulţirea rândurilor de celule. (gr. a + kapnos – gaz, fum, vapori), diminuarea acidului carbonic din sânge (ex. în caz de ascensiune, efort prelungit, sau în intoxicatiile cu monoxid de carbon). (gr. a + kardia - cord) făt născut fără cord. sin. ratite, păsări lipsite de carenă cu aripile slab dezvoltate, improprii zborului (ex. struţul, emu, kiwi). (gr. akari – insectă mică), artropode din ordinul acarienilor (Acarina), clasa Arachnida cu corpul globulos format din sudura cefalotoraxului cu abdomenul, dotat cu patru perechi de picioare din care cele mai importante pentru medicină sunt familiile Demodicidae, Sarcoptidae, Ixodidae, Gamasidae; nume dat curent parazitului scabiei. proprietatea de a ucide acarienii. care este lipsit de nucleu. (gr. akari + osis din nosos), afecţiune la om şi animale, produsă de acarieni. incapacitatea celulelor hepatice de a reţine bila din care cauza aceasta trece în sânge sau limfă producând icterul. (gr. a + katecho – a ţinea) tulburare, în boala Parkinson, imposibilitatea de a păstra mult timp o anumită poziţie. lipsit de coadă.

ACALAZIE

ACA TOCEFAL

ACA TOCITOZĂ

ACA TOLIZĂ

ACA TOM ACA TOZĂ ACAP IE

ACARDIAC ACARE ATE ACARIA

ACARICID ACARIOT ACARIOZĂ

ACATECTIC ACATIZIE ACAUDAT

8

ACCELERI Ă

ACCES ACEFAL ACEFALOCIST

factor de coagulare sanguină care accelerează formarea trombinei şi tromboplastinelor; este sintetizat de ficat sub formă inactivă care se găseşte în plasma sanguină, deficitul de accelerină se manifestă prin hemoragii care amintesc hemofilia. nume dat apariţiei bruşte a unor fenomene morbide şi care au o durată scurtă, putând să apară o singură dată sau să se repete. (gr. a + kephale - cap) făt născut fără cap. (gr. a + kephale + kystis - băşică) chist echinococic fără „cap” (scolecşi). (lat. acetabulum – vas în formă de potir) cavitatea osului coxal pentru articulaţia cu capul femurului; la insecte, cavitatea toracală în care se articulează picioarele. (despre un organism) care nu este alcătuit din celule. care nu are centru; fără centru, cromozom acentric, segment cromozomal fără centromer. (lat. acerv-us(vulus) - grămadă - grămăjoară) concreţiuni calcaroase în glanda pineală. care se referă sau aparţine de acetabulum. restaurarea chirurgicală a cavităţii cotiloide. ester acetic al colinei, mediator chimic al influxului nervos în terminaţiile nervilor parasimpatici şi în fibrele preganglionare ale sistemului simpatic. lichid incolor, foarte inflamabil, cu miros caracteristic, cu gust arzător, miscibil cu apa, eterul şi cloroformul, acetona se găseşte în halena şi urina diabeticilor şi a celor expuşi la post glucidic. prezenţa acetonei în sânge. sin. cu cetonic. prezenţa acetonei în urină. (gr. a + cheilos - buză) absenţa congenitală, totală sau parţială a buzelor. tip de fruct uscat, indehiscent, monosperm (cu o singură samânţă), cu pericarp variabil lignificat, nelipit de tegumentul seminal, are diverse forme şi poate fi relativ neted sau prevăzut cu diverse escrescenţe care-i ajută răspândirea. (gr. a+chylos -suc) absenţa (diminuarea) secreţiilor digestive, achilie pancreatică, lipsa sucului pancreatic. (gr. a + kinesis - mişcare) suprimarea unor mişcări (de obicei obţinută prin administrarea unor medicamente). (gr. a + cheir - mână), fără mână, făt născut fără mâna. tendon voluminos cu care se termină muşchiul triceps al gambei şi care se inseră pe faţa posterioară a calcaneului.

ACETABULUM

ACELULAR ACE TRIC

ACERVULE

ACETABULAR ACETABULOPLASTIE ACETILCOLI Ă

ACETO Ă

ACETO EMIE ACETO IC ACETO URIE ACHEILIE ACHE Ă

ACHILIE ACHI EZIE ACHIRIE ACHILLE (TE DO UL)

9

ACHORIO ACICLOGUA OZI Ă ACICLOVIR ACIA OBLEPSIE ACID

ACID ACETIC

ACID ACETILACETIC

ACID ACETILSALICILIC

ACID ARAHIDO IC

ACID ASCORBIC

ACID ASPARTIC ACID BE ZOIC

(gr. achor – coajă, crustă) ciuperca care produce cruste: favus sin. aciclovir, antibiotic guaninic cu activitate antivirală. derivat de guanină prevăzut cu un lanţ lateral aciclic, în aplicaţii locale previne recidivarea infecţiei herpetice. incapacitatea sesizării culorii albastre. (gr. acidum – acru) orice substanţă care conţine şi poate elibera ioni de hidrogen, care pot fi înlocuiţi parţial sau total cu un metal pentru a forma săruri, virează culoarea hârtiei de turnesol în roşu. acid organic, lichid incolor, cu miros înţepător caracteristic, rezultând din fermentaţia acidă a vinului în oţet; este folosit în soluţie ca antiseptic. corp cetonic ce rezultă din descompunera imperfectă a acizilor aminaţi şi apare în sânge şi urină la diabeticii neechilibraţi; creşterea sa în sânge poate duce la acidoză. compus salicilat care se administrează oral sau în supozitoare, pentru combaterea inflamaţiei, durerilor şi febrei; are şi acţiune anticoagulantă. acid gras esenţial, constituent al lipidelor hepatice, din creier, ţesuturi glandulare precum şi al lipidelor de rezervă şi al fosfolipidelor, indispensabil pentru pentru organism, fiind încadrat alături de acidul linoleic şi linolenic în grupul vitaminelor F. sin. vitamina C, vitamina antiscorbutică, vitamină hidrosolubilă cu reacţie acidă, întâlnită în citrice, tomate, lapte etc.; în organismul animal se întâlneşte în concentraţii mari în suprarenale, hipofiză, corpii luteici; omul şi cobaiul sunt tributari aportului exogen de acid ascorbic pe care nu-l pot sintetiza. aminoacid neesenţial acid aromatic prezent în unele fructe şi frunze, folosit ca un conservant pentru alimente şi fixator pentru parfumuri şi coloranţi; acidul benzoic din alimente este eliminat prin urină sub formă de acid hipuric. produs de degradare incompletă a lipidelor. nume de ansamblu pentru acizii izolaţi din bilă; au structură steroidală. antiseptic slab, puţin iritant pentru piele şi mucoase, folosit numai pe cale externă, sub formă de apă boricată sau vaselină boricată; din cauza toxicităţii nu poate fi administrat oral. acid gras inferior saturat având patru atomi de carbon, de consistenţă lichidă; se găseşte în proporţie de aproximativ 5% în grăsimea de unt şi în lapte sub formă de ester cu unii alcoli; rezultă din fermentaţia butirică bacteriană a glucozei alături de produşi de reacţie secundari: acid acetic, acid lactic, alcool etilic. denumire improprie pentru anhidrida carbonică. lichid incolor cu miros de migdale amare care la 26°C, trece în gaz, care este mai uşor decât aerul, solubil în apă şi solvenţi organici; este utilizat ca insecticid, fungicid şi raticid fiind un

ACID BETAHIDROXIBUTIRIC ACID BILIAR ACID BORIC

ACID BUTIRIC

ACID CARBO IC ACID CIA HIDRIC

10

ACID CITRIC

ACID CLORHIDRIC ACIDOZĂ

ACID DEZOXIRIBO UCLEIC

toxic de contact cu toxicitate foarte mare la om şi animale. acid prezent din abundenţă în fructele citrice, se foloseşte la prepararea soluţiilor conservante pentru sânge şi în tratamentul hipercalcemiei. acid anorganic, constituient al sucului gastric. 1. este devierea spre aciditate a sângelui prin modificarea mecanismelor organismului de a impiedica creşterea acidităţii lichidelor organice prin sistemul tampon şi scăderea valorii pH sanguin sub limitele normale ale speciei; 2. acidoza de tip respirator se instalează datorită creşterii acidului carbonic din sânge ca urmare a hipoventilaţiei pulmonare; 3. acidoza metabolică se instalează în urma acumulării în sânge de produşi acizi de metabolism (acid lactic, acizi graşi, corpi cetonici: acetonă, acid acetic, acid oxibutiric). abr. ADN; acid nucleic având ca grupare glucidică riboza redusă; biomacromoleculă informaţională constituită dintr-un număr imens de nucleotide, cu mase moleculare de peste 108, acestea sunt dispuse într-o secvenţă strict determinată, responsabilă de proprietăţile biologice ale ADN; este constituient al nucleilor celulari în cromozomi, sub formă de nucleo-proteine, condiţionează transmiterea genelor acid organic insolubil în apă, care dă săruri mai ales în combinaţie cu sodiul; o sare a acestui acid este folosită la proba hipocalcemiei provocate. acid aromatic izolat din esenţele de flori (mai ales de trandafir), folosit în fabricarea parfumurilor; este un metabolit al fenilalaninei, provenit din acidul fenilpiruvic. vitamină hidrosolubilă din grupul B, indispensabilă, care se sintetizează de către plante, dar şi în laborator; este un factor de maturaţie al celulelor, în special a celor din măduva osoasă, intervenind în hematopoieză; are rol principal în sinteza unor acizi nucleici. acid mineral care are rol important în organism sub formă de esteri, intrând în compoziţia unor diverse substanţe organice şi intervenind în numeroase reacţii enzimatice; se foloseşte ca acidifiant urinar şi ca acidulant în unele alimente. acid uronic derivat din glucoză, este un constituient al mucopolizaharidelor din organism. aminoacid cu rol important în metabolismul celulelor nervoase, în sinteza acizilor aminaţi şi ai glucozei. este constituient al protaminelor vegetale şi al acidului folic. nume dat acizilor organici ce au în moleculă un lanţ carbonat deschis, ceea ce îl face nemiscibil cu apa. mucopoliglucid macromolecular component al substanţei fundamentale a ţesutului conjunctiv, lichidului sinovial, corpului vitros, ovulului etc; are rol important în cimentarea ţesutului conjunctiv, în împiedicarea pătrunderii în organism a toxinelor şi a germenilor patogeni, în protecţia ovulului fecundat; enzima specifică, hialuronidaza acţionează asupra acidului pe care îl depolimerizează, scindându-l în fragmente oliglucidice; hialuronidaza prezentă în bacterii înlesneşte

ACID EDETIC

ACID FE ILACETIC

ACID FOLIC

ACID FOSFORIC

ACID GLUCURO IC ACID GLUTAMIC

ACID GRAS ACID HIALURO IC

11

ACID HIPURIC

ACID LACTIC

ACID LI OLEIC

ACID LI OLE IC

ACID ICOTI IC

ACID ITRIC

ACID UCLEIC

ACID OFTALMIC ACID OLEIC

ACID OXALACETIC

ACID OXALIC

ACID PALMITIC

pătrunderea lor în acest spaţiu; spermatozoizii au în acrozomul lor hialuronidază care va scinda acidul hialuronic din jurul ovulului şi astfel îl vor penetra şi fecunda . acid organic eliminat prin urină, reprezentând forma netoxică de eliminare, combinată cu glicocol, a acidului benzoic conţinut în unele alimente vegetale. acid organic care se formează în muşchi, după un travaliu muscular intensiv; se produce deasemenea prin degradarea bacteriană a lactozei. acid gras superior esenţial care conţine 18 atomi de carbon şi două duble legături, insolubil în apă, solubil în grăsimi, conţinut în mare cantitate în uleiul de floarea soarelui, porumb, nuci şi soia. acid gras superior nesaturat care conţine 18 atomi de carbon şi trei duble legături, insolubil în apă, solubil în grăsimi, care participă la metabolizarea grăsimilor la diferite insecte şi mamifere; este sintetizat de unele plante şi intră în compoziţia uleiurilor sicative (uleiul de in). substanţă cu proprietăţi vitaminice, prezentă în majoritatea celulelor vii, ficat, lapte, drojdia de bere, porumb, făină; este folosit ca vasodilatator. acid mineral azotat, foarte puternic; lichid incolor, fumigen la aer, care serveşte la prepararea derivaţilor nitraţi; este folosit uneori ca un caustic local. substanţă chimică macromoleculară, de două tipuri: d-ribo-şi 2dezoxi-d-ribo-nucleic, cu o greutate moleculară între 25.000 şi 16x106; denumirea a fost introdusă în ştiinţă de histologul Altmann în 1889; acizii nucleici sunt purtătorii informaţiei ereditare şi joacă un rol esenţial în sinteza proteinelor; ei rezultă din polimerizarea unor unităţi mai simple denumite nucleotizi; un nucleotid este alcătuit dintr-o bază azotată (purinică sau pirimidinică) legată de o pentoză, care, la rândul ei, este legată de un grup fosfatic (acid fosforic). tripeptidă izolată din cristalinul ochiului de viţel derivat al glutationului. acid gras superior nesaturat conţinând o dublă legătură şi 18 atomi de carbon, larg răspândit în grăsimi animale (de constituţie şi de rezervă) sub formă de trigliceride mixte ca şi în uleiurile vegetale; oxidează uşor în contact cu aerul şi cu lumina. acid cetonic care constituie o legătură între metabolismul glucidelor şi cel al protidelor, deoarece este transformat cu uşurinţă, fie în acid aspartic, fie într-un produs intermediar de glucoză. acid organic conţinut în diferite plante (macriş, spanac), care se formează în cursul degradării acidului ascorbic şi a glicocolului; participă la formarea calculilor urinari sub formă de oxalaţi de calciu. Acid gras saturat conţinând 18 atomi de carbon, unul dintre cei mai răspândiţi acizi graşi din lipidele animale sub formă de trigliceride; grăsimea de porc şi seul conţin între 20-25% acid palmitic.

12

acid gras saturat izolat din seul de oaie. participă la sinteza acizilor graşi. care participă la numeroase reacţii de activare a metaboliţilor intermediari rezultaţi din diferite procese de biosinteză şi degradare. fumegând în stare concentrată: nume curent vitriol. acid organic care reprezintă un intermediar important în metabolismul glucidic. este conţinut în majoritatea grăsimilor animale şi a uleiurilor vegetale. carenţa se manifestă prin dermatite. adăugarea de acid într-o soluţie. animalele pot sintetiza acidul în rumen şi în intestinul gros. aspirinei şi a numeroşilor coloranţi. antialgic şi antiinflamator în unele unguente. cu rol major în metabolismul celular. acid manuronic pentru manoză). metioninei. care este dotat cu însuşirea de a scădea pH-ul unei substanţe. anemie. compus chimic folosit la conservarea alimentelor. prezente în sânge. lăptişorul de matcă etc. acidoză observată mai ales în diabet. hormonilor steroizi. vitamină din complexul B. la prepararea salicilaţilor. folosit în conservarea prelevărilor destinate examenului histologic. produs final de degradare a purinelor organice şi purinelor alimentare. secreţii nazale abundente. abr. fiecare din acizi derivaţi din oze (acid glucuronic pentru glucoză. se datorează acumulării în organism a corpilor cetonici. ca urmare a reducerii bazelor. provenind din degradarea glucozei. acid sub formă de lamele galbene.ACID PA GAMIC ACID PA THOTE IC ACID PARAAMI OHIPURIC ACID PICRIC ACID PIRUVIC ACID RIBO UCLEIC ACID SALICILIC sin. foarte coroziv. care este colorant şi antiseptic. proprietatea unui acid exprimată prin concentraţia în ioni de hidrogen liberi. se utilizează şi în detectarea spermei în medicina legală (reacţia barberiană). se află în ficat. vit B15 cu rol în procesele de metilare şi transmetilare celulară. uneori şi în post prelungit. activează respiraţia celulară. sterolilor şi aminoacizilor. intră în structura coenzimei A (CoA-SH). oxifilie. sin. A. adrenalinei. plantele verzi. diaree. se foloseşte ca dezinfectant. acid mineral puternic. apetit scăzut. necroza cortexului suprarenalian. hemoragii subcutanate. afinitate pentru coloranţi acizi. acid organic utilizat în explorarea funcţională a excreţiei tubulare renale. ACID STEARIC ACIDUL SULFURIC ACID URIC ACID URO IC ACIDIFIA T ACIDIFIERE ACIDITATE ACIDOCETOZĂ ACIDOFILIE ACIDOZĂ 13 .R. unde se poate acumula în unele stări patologice cum ar fi guta şi eliminat prin urină. întâlnită pretutindeni în materia vie. corespunde perioadei de comă şi de precomă diabetică. rinichi. încetinirea creşterii. suprarenale. perturbarea echilibrului acido-bazic în organism.N. funcţionează ca donator de grupe metil în biosinteza colinei. constituient al citoplasmei şi nucleului celulelor. acid nucleic având în structură riboză.

acidoza în care pH-ul sanguin rămâne normal prin intervenţia mecanismelor de reglare a echilibrului acido-bazic. a + knao . de obicei un dezechilibru între androgeni şi estrogeni. anaclorhidrie. diviziune saculară terminală a unei glande. de a apropia. florile de salcie.. fastigium. umiditate.scărpinare) leziune inflamatorie foliculară.cega). a ochiului. akinos – sâmbure de strugure) unitate histologică a glandelor. diferit de cel în care a trăit anterior. (gr. sin. excesul acizilor din urină. acidoza în care ph-ul sanguin a scăzut sub 7. acidoză prin producerea excesivă de acizi. de origine seboreică. care conţin o bază purinică. de regulă spontană. (gr. păstruga. aspect imitând sâmburii de strugure al unor glande. a + choloros – verde + opsis . 2. de ex. cancere gastrice. asociată cu producerea de corpi cetonici.vedere) incapacitatea sesizării culorii verde. familie de peşti cu schelet cartilaginos având pe corp şiruri longitudinale de plăci osoase. perioada în care simptomele sunt de intensitate maximă. 1. în gastrite cronice. constituienţi ai celulei vii. (gr. există două feluri de acizi nucleici: acid dezoxiribonucleic şi acid ribonucleic. anemii. akme .vârf) sin. un zahar şi acid fosforic (sub formă de ester). lipsită atât de caliciu (sepalele) cât şi de corolă (petalele).ACIDOZĂ ALCOOLICĂ ACIDOZA COMPE SATĂ ACIDOZA DECOMPE SATĂ ACIDOZA DIABETICĂ ACIDURIE ACI eliminarea sau reducerea rezervei alcaline în ţesuturi şi lichide organice. curenţi de aer) sau mediu (biotic şi abiotic).bilă) absenţa secreţiei biliare. care seamănă cu acneea. din această familie fac parte cega. acţiunea de a reuni. proces fiziologic de acomodare a unei specii la un climat (temperatură. absenţa acidului clorhidric în secreţia gastrică. ex nerv acneiform. în fiziologie obişnuinţa faţă de unii stimuli ACI IFORM ACI EZIE ACIPE SERIDE ACIZI UCLEICI ACLAMIDEU ACLIMATIZARE ACLORHIDRIE ACLOROPSIE ACME AC EE AC EIFORM ACOLARE ACOLIE ACOMODARE 14 .35 rezerva alcalină poate fi crescută sau diminuată. paralizie. sin. modificare.mişcare) lipsa puterii de a face mişcări. în formă de ciorchine de strugure. (gr. stadiul cel mai înalt al unei febre. care îi permite să perceapă clar obiectele situate la distanţe diferite. a + kinesis . morunul şi nisetrul. care survine ca o complicaţie în diabetul neechilibrat. floare nudă. acipenser . a + chole . (gr. sturioni (lat. (gr.

(gr. afecţiune congenitală caracterizată prin oprirea dezvoltării oaselor în lungime.1 – forma cea mai gravă. a + chroma). A. caracterizată prin acrocianoză şi senzaţii dureroase. această situaţie este legată de homozigoţia genei respective. frica de locuri înalte. akros + kyanos . însoţită şi de creşterea viscerelor.culoare). fără culoare: sistem optic care transmite lumina alba fără a o descompune în culorile componente. deformarea craniului care este anormal alungit (ţuguiat). bolta palatină despicată. lipsa de pigment în piele. (gr. (lat. (gr. cefalocordate.mare). mandibulei. Aconilium) alcaloid. ca urmare a unui adenom eozinofilic al hipofizei. fetusul fiind imediat avortat după moarte. acromion. capul feţilor este deformat. sin.vârf) extremitate. feţii sunt neviabili şi de obicei mor datorită dificultăţilor de respiraţie la una două zile de la naştere. acromegalie.albastru) cianoză rece.. a + chroma . extras din omag (Aconitum).frică). la animale se cunosc trei tipuri: A. 1. de obicei la animale moartea survine la 6-8 luni de gestaţie. pisciforme. nedureroasă şi persistentă a extremităţilor. (gr. (gr. iar membrele sunt scurte (lat. (gr. acrocianoză. acestea prezentându-se scurte. boală cronică. (gr. membre scurte. puternic toxic de origine vegetală. (gr. incapacitatea de a distinge culorile.3 forma cea mai uşoară. dereglare neurovegetativă. reprezentând forme de legătură între nevertebrate şi vertebrate. boala Pierre Marie. (gr.cord). (gr..durere) dureri ale extremităţilor. ex. dezvoltare exagerată a extremităţilor în raport cu dimensunile corporale. akros + fobos . încrengătură de animale marine. fără craniu diferenţiat.roşu) hiperemia extremităţilor producând înroşirea lor. 2. modificarea anatomopatologică rezultată din unirea pericardului cu ţesuturile învecinate. îngroşate şi răsucite. vârf. ACROMIE ACROMEGALIE 15 . organismele au coloana vertebrală scurtă. A.2 – o formă intermediară transmisă recesiv.ACO DROPLAZIE ACO ITI A ACORIE ACRA IATE ACRETIO CORDIS ACRI IE ACRO.vedere). viscerelor şi prin tulburări corespondente. core . akros . a + krinein – a secreta) lipsa de secreţie a unei glande.pupilă) lipsa congenitală a pupilei. picioarelor. (gr. a + chroma + opsis . akros + odynei . oaselor. se transmite tot recesiv având penetranţă incompletă. (gr. acretio – creştere + cordis . caracterizată prin hipertrofia mâinilor. akros + erithros . sin. akros + megas . datorată hipersecreţiei de hormon somatotrop. ACROASFIXIE ACROCIA OZĂ ACROCEFALIE ACRODI IE ACROERITROZA ACROFOBIE ACROMATIC ACROMATOPSIE ACROMATOZA. iris. particulă de formare a unor cuvinte. a + chondros – cartilaj + plassein – a forma) lipsa dezvoltării cartilajelor. tulburare vasomotorie a extremităţilor. frunte rotundă şi boltită.

1. mai evidenta la unele specii de animale. a indica acţiunea spectrului luminos. coroanei şi ongloanelor (copitei) de la bulet la extremitatea membrului. participă determinant la menţinerea homeostaziei. rădăcini) dinspre bază spre vârf. au rol important în descompunerea substanţelor organice până la azot şi carbon. Micromonospora) intermediare între bacterii şi ciuperci parazitare la om şi animal. amputare. adrenocorticotrofină (eng. formaţiune osoasa normală în forma de cârlig. care se găşeşte pe spina omoplatului. adrenocorticotrophic hormone). creşterea aminoacidemiei şi a eliminării cataboliţilor proteici. Streptomyces. familia Actinomycetaceae. a benzilor de ultraviolete şi a radiaţiilor radioactive. despicarea palatului şi hidrocefalia.ACROMICRIE ACROMIO ACROMOTRICHIE ACROPARESTEZIE ACROPETAL ACROPODIU ACROTERIOZĂ (gr. nocardioze) ACROTISM ACROZOM A. podos . apariţia glucozuriei.sensibilitate).mic). akron – vârf.picior) regiunea falangiană 2. ACTI IC ACTI OMICETE 16 . corpuscul apical sau perforator. akros + omos . administrarea la un animal normal va determina hipertrofia corticosuprarenalei. genurile Actinomycetes. akros + para – aproape + aisthesis . lipsa de pigment în păr. paralel cu creşterea glicemiei.H. (gr. scăderea rapidă a concentraţiei ţesutului glandular în colesterol şi acid ascorbic. eliminarea renală a potasiului şi retenţia de sodiu şi de clor. a + krotos – lovitură) nesesizarea pulsului. regiunea corespunzătoare chişiţei. se mai numeşte. (gr. akros + micros . gen de microorganisme unicelulare (clasa Schizomycetes. se foloseşte pt. de obicei această afecţiune este asociată cu scurtarea mandibulei. se pare datorită unui complex de gene recesive. formaţiune corpusculară derivată din aparatul Golgi care acoperă partea anterioară a capului spermatozoidului situată înaintea nucleului. iar unele specii produc boli la plante şi animale (actinoze. stare cu determinare genică anormală. (gr. cu leucotrichia. bonturile membrelor fiind acoperite de piele.T. nedezvoltarea în mod proporţional a extremitatilor faţă de corp. tulburare manifestată prin amorţeli ale vârfului degetelor. a + chroma + trichos . (gr. (gr. akros – la vârf + soma.corp).păr). se aseamnănă cu bacteriile prin structura monocelulară şi nucleul difuz. activarea catabolismului proteic. noţiune utilizată în botanică indicând apariţia şi dezvoltarea succesivă a organelor (frunze. creşterea glicogenului şi lipidelor hepatice.umăr). inflorescenţe. sin. sin. creşterea fosfatazei alcaline. (gr. ocardia. iar cu ciupercile prin talul filamentos şi înmultirea prin spori şi conidii. abr. puls imperceptibil.C. regiunea digitală 3. care se manifestă prin lipsa segmentelor de la genunchi şi jarete în jos. hormon elaborat de hipofiza anterioară care controlează creşterea şi funcţionarea glandei corticosuprarenale.

adductor. provocată de specii patogene de actinomicete. (lat. actis + skopein – a examina prin văz. cărora le aparţine grupul peştilor denumiţi sturioni. lipsa congenitală a unuia sau mai multor degete. despre un animal sau plantă care creşte sau trăieşte în mediul acvatic. ACUT ACVATIC AD. care are simetrie radială. metoda de tratament executată cu ajutorul unor ace care se introduc la diferite adâncimi în corp in anumite regiuni de obicei dureroase. (în prezenţa ionilor de calciu şi magneziu) scindând A. acuminat.T. smalţ dentar. (lat.P. ex. la A. a privi). spre sfârşitul triasicului şi începutul jurasicului. cu rol în contracţia musculară. UV. rezultă un aminoacil adenilat (aminoacil-AMP). a + daktilos – degete). adducţie. ACUZIE ACUPU CTURA (gr. ADACTILIE ADAMA TI Ă 17 .P. (gr. genă care prin acţiunea proprie activează expresia unei alte gene. către (în sens de apropiere. în scop terapeutic. acustic.D. osis – boală).. actis + therapeia – tratament). s-au dezvoltat peştii acipenserizi. formată din prismele adamantine uşor ondulate şi striate transversal (striaţiile Retzius). sin. clasă de peşti osoşi (considerată uneori subclasă a clasei Osteichthyes) apărută în devonian. cu adenozintrifosfat (ATP). complexul rezultat din interacţiunea celor două proteine miofibrilare.ACTI OMICOZĂ ACTI OMORF ACTI OPTERYGII ACTI OSCOPIE ACTI OTERAPIE ACTIVAREA AMI OACIZILOR ACTIVATOR ACŢIU EA GE EI ACTOMIOZI Ă ACU. aflat în citoplasmă. este dependentă sau produsă de o genă care stimulează dezvoltarea numai a unui anumit ţesut sau organ embrionar. floarea-soarelui. ACU. IR). actis. ex. fenomen care are loc în timpul sintezei proteinelor şi constă în reacţia unui aminoacid. boală cu evoluţie cronică. termen utilizat pentru a denumi manifestarea unei boli care are evoluţie rapidă şi o intensitate mare. actina şi miozina.. actinos – rază. întărire). acuitate. (gr. punctura – înţepare). şi fosfat anorganic cu eliberare de energie necesară contracţiei musculare. dovleacul şi animalelor care au organizare similară (meduza).. ascuţit). acus – ac. reacţie catalizată de către enzima aminoacil sARNsintetază. examen executat cu ajutorul razelor. (gr... ascuţit. hipoacuzie. a agenţilor fizici care produc raze (luminoase.-azică. aderenţă.. substanţa albă care acoperă coroana dentară.T. acţiunea de a asculta. prin evoluţie din această clasă. ex. utilizarea. acupunctură. tutunul. care se ataşează (sub influenţa aceleiaşi enzime) de o moleculă specifică de sARN. acut. denumire atribuită florilor cu formă regulată sau simetrice radial: laleaua. acutus – violent.. expresia genei relevată prin controlul specificităţii şi ratei proceselor de biosinteză. cuprinde majoritatea peştilor actuali (fac excepţie rechinul şi peştele torpilă).P. este dotată cu activitate A. substanţă care determină sau activează o enzimă. myces – ciupercă.

tumoră dezvoltată a ţesutului gladular şi conjunctiv probă pentru evaluarea cantitativă a elementelor figurate din urină. bază azotată purinică care intră în structura unui nucleotid. WILLIAM ADAMS. ex. fertilitate crescută care se poate adapta. sin. strânsă dimineaţa şi seara şi centrifugată. adaptarea unor organisme la forme de mediu variate. adaptarea este direcţională şi se bazează pe variabilitatea genetică a populaţiilor. procesul de formare a unui nou domeniu de reacţie a populaţiei care face posibilă armonizarea genotipului nou cu mediul acolo unde cel vechi nu a reuşit să o facă. 6-aminopurină. heterozisului. THOMAS ADDISO (BOALA) (gr. adaptare eladogenică. în limitele domeniului de reacţie al genotipului ca răspuns la factorii de mediu intern şi extern. un organism bine adaptat se manifestă prin: pierdere minimă în greutate pe perioada expunerii la factorii de stress. insuficienţă cronică a suprarenalei. ADDUCTOR 18 . tumoră dură de origine dentară. fiziologică a indivizilor. 1. modificarea genotipică şi fenotipică a vieţuitoarelor supuse stimulilor puternici interni şi externi. se spune despre un muşchi care execută o mişcare de adducţie. (1793-1860) boala Addison. de unde numele de maladia bronzantă care i se dă câteodată. capacitatea ochiului de a se obişnui cu variaţiile de luminozitate. medic scoţian. intră în structura acizilor nucleici şi adenozin-fosforici. adaptare derivată. sin. determinată de o rărire bruscă şi extremă (sau chiar întrerupere) a contracţiilor ventriculare sau de o tahicardie excesivă. crud. modificarea fenotipică. hipotensiune. cât şi pe plan psihic şi social. ischemie cerebrală acută. este prezentă în ţesuturile animale şi vegetale. adaptare ontogenetică. 2. necopt). tulburări gastrice şi colorarea închisă a tegumentelor (melanodermie). adamas-antos – oţel. atât pe plan fizic. variabilitate care este menţinută prin recombinarea genelor şi antrenarea genelor recesive a populaţiei. tare + omos – sălbatic. profesor la San Francisco. neoplazia ţesutului glandular. a mutaţiei. adaptare genetică. muşchiul adductor al policelui. anatomică. 18811949). ce se manifestă prin: anemie. alcătuită din două cicluri. comportamentală. caracterizată de tegumente bronzate. lama subtrochanteriană Rodet. insuficienţa corticalei suprarenalelor. sin. mergând până la pierderea cunoştinţei. astenie. facultatea pe care o are organismul de a se obişnui cu noi condiţii de viaţă. hipotensiune. (1820-1900) arcul Adams. sin. ROBERT ADAPTARE ADAPTARE DIVERGE TĂ ADAPTARE FE OTIPICĂ ADAPTARE FILOGE ETICĂ ADAPTARE LA MEDIU ADAPTIV ADE I Ă ADE OM ADE OSARCOM ADDIS (PROBA) ADDISO . longevitate. (Addis Thomas. ce aminteşte bronzarea solară. homeostaziei genetice şi polimorfismului. constă din numărarea hematiilor (eventual a leucocitelor) în urina de 12 ore. rezistenţa mare la boli.ADAMA TI OM ADAMS.

în procesul de fosforilare a glucozei. glandă. poziţia care rezultă în urma acestei mişcări. sin. ca în acidul adenozintrifosforic. a cărui structură o aminteşte pe cea a unei glande sau a unui ganglion. (gr. aden – glandă. ascuns.ADELF ADELOMORF ADE -. adenopatie. cedarea. nucleozid format din adenină şi din riboză. puţin evident + morphe . sarcos – carne + omos – necopt.frate). secţionare) ablaţia unui adenom. de nivel energetic înalt. (gr.formă) cu aspect putin evident. înseamna monstruozitate dublă. (gr.. sarcom al ganglionilor limfatici. combinaţie între adenină. grup de virusuri responsabile de faringite. uzual în cuvinte compuse. ganglion. conjunctivite şi afecţiuni respiratorii acute care pot simula o stare gripală.aprindere) inflamaţia ganglionilor limfatici. crud). C5H5N5-3 H2O). bază purinică. AP. ex. (gr. aden + omos) tumoare formată dintr-un ţesut ganglionar sau glandular. adduco-cere – a strînge). secţionarea unui ganglion limfatic sau a unor vegetaţii adenoide. (gr. (6-aninopurina. abr. guşă edematoasă. (gr. rac). adelos – abia vizibil. mişcare prin care un membru sau un segment de membru este apropiat de axul median al corpului. fibroadenom. itis . ablaţia vegetaţiilor adenoide şi a amigdalelor. cu referire la un ţesut ganlionar (vegetaţii adenoide). ex.. adenită. (gr. putând realiza legături de tip macroergic. sin. inflamaţia vegetaţiilor adenoide. constituită din două cicluri. adeno + tome – tăiere. aden + sarx. repartizarea diferitelor tipuri celulare prezente pe un frotiu prelevat prin puncţia unui ganglion limfatic. secţionarea unui ganglion limfatic sau a unor vegetaţii adenoide.ADDUCŢIE . care se referă la un adenom. îndeplineşte rol esenţial în procesele de fosforilare. care este de natura unui adenom. o pentoză şi acid fosforic. aden + karcinos – cancer. constituientă a acizilor nucleici (ADN şi ARN) care poate fi obţinută prin hidroliză. aden + eidos . antehipofiza.asemănător). ATP. ADE OADE I Ă ADE ITĂ ADE OCARCI OM ADE OFIBROM ADE OGRAMĂ ADE OHIPOFIZĂ ADE OID (lat. de către ATP a unei molecule de acid fosforic are loc cu eliberare de energie). denumire generică pentru orice afecţiune a ganglionilor limfatici. adenom. cancer al ganglionilor limfatici. adelphos . (gr. tumoră benignă formată din fibre musculare şi ţesut glandular. tumoare malignă cu localizare glandulară. ADE OIDITĂ ADE OM ADE OMATOS ADE OMECTOMIE ADE OMIGDALECTOMIE ADE OMIOM ADE OPATIE ADE OSARCOM ADE OVIRUS ADE OTOMIE ADE OZI Ă ADE OZI FOSFAT 19 .

citozină. formare de tesut adipos in organism in mod excesiv. sin.P. ADIPOS ADIPOZITATE ADIPOPEXIE ADIPOMASTIE ADIPOZĂ ADIPSIE ADITIV ADITIVITATE ADJUVA T A. ADIPO. medicament secundar. hormon antidiuretic. (gr.sete).D.D. acid dezoxiribonucleic. Watson.. cercetătorul american J. guanină şi tiamină). imposibilitatea de a executa rapid mişcări alternative.D. hormon secretat de către neurohipofiză şi vehiculat de către gamaglobuline. enzimă care catalizează sinteza acidului dezoxiribonucleic şi ribonucleic din dezoxiribonucleotizi trifosfaţi: A. un fenotip prin acumularea efectelor fiecăruia. lipsă de putere. un model al A.T... la porc şi argininvasopresină la păsări).P. G.. (gr. o oză (dezoxiriboza) şi acid fosforic. adipozitate. adipos. abr. modelul se bazează pe combinarea a patru nucleotizi care la rândul lor se compun dintro bază azotată (formată din adenină.ADEPS ADERE ŢĂ ADEZIV A. care ajută. proprietatea genelor alelice şi nealelice care alcătuiesc un genom de a realiza consecutiv interacţiunilor cu mediul.grăsime). creşterea presiunii arteriale. . lipsa poftei de a bea apă.T. T. axungia grăsimea de porc.N. stimulează eliberarea ACTH. grăsime.N. a + dynamis . (gr. acumularea de grăsimi în organe sau în ţesutul subcutanat.D.D. ADIACE T ADIADOCOCHI EZIE ADIAFOREZĂ ADI AMIE ADIP.. are activitate ocitocică şi lactagogă. multiplă. a + dipsa . (gr. se asociază cu un alt medicament..P. dezvoltarea excesivă a ţesutului gras la nivelul sânilor. oprind degradarea acestuia. de aici denumirea de vasopresină (lizinvasopresină. formaţiune interviscerală sau visceroparietală. care se găseşte în vecinătatea imediată. rezultată din organizarea conjunctivo-vasculară a exsudatelor. substanţă adăugată pentru creşterea eficienţei ingredientului principal. cu rol esenţial în menţinerea apei în organism.. adeps suillus. (lat. cum ar fi pronaţia şi supinaţia. modalitate de dispunere a ţesutului gras în organism.T.C. a + diaphorein – a transpira). în colaborare cu cercetătorul englez F.P. slăbire musculară.T. care este susceptibil a adera la o suprafaţă. adeps lanae – lanolina. AD -POLIMERAZĂ 20 . ca o consecinţă.H.. abr. în contact direct. aditivitatea stă la baza determinării valorii de ameliorare a indivizilor. potenţează proprietăţile imunogene.H.-ului pentru care au primit premiul Nobel (în 1962). grăsime.putere). lipsa transpiraţiei. şi C. reprezintă materialul genetic din care sunt alcătuite genele majorităţii organismelor. determină contracţia arteriolelor şi.matrice. adeps . în prezenţa unei catene A. adeps + osis) ţesut celulo-grăsos subcutanat. Crick au propus în 1953.

oyra – coadă. cantitatea de aer eliminată peste aerul curent. aedes . cu acţiune constrictoare asupra vaselor. care se referă la canalele şi cavităţile prin care aerul pătrunde până în pulmoni. aerul care rămâne în plămâni şi căile respiratorii după o expiraţie forţată. (lat. care a apărut şi s-a dezvoltat în condiţii sau poziţie anormală.A.D. ţesut format din celule cu membrană subţire.supărător) un gen de ţânţar care transmite febra galbenă şi febra Denque. care are acţiune similară cu a adrenalinei.65% gaz carbonic şi 14% oxigen.veni) tunica externa a arterelor formată din ţesut conjunctiv şi elemente fibroase. ad – la + sorbeo-ere – a aspira. + renes . sin. creşte tensiunea arterială. adrenopriv. mobilizează glicogenul hepatic. strongylos – rotunjit. acid adenozindifosforic.rinichi) hormon secretat de porţiunea medulară a glandei suprarenale derivat din aminoacidul tirozină. metastrongil de talie mică care parazitează de obicei la felide în pulmon. aellos – iute. 1. are activitate metabolică. ADVE TICE ADVE TIV AEDES AEULOSTRO GIL AER ALVEOLAR CURE T AER COMPLEME TAR AER CURE T AER DE REZERVĂ AER REZIDUAL AERE CHIM AERIA 21 . măreşte consumul de oxigen în organism. care se referă la glanda corticosuprarenală. mărind glicemia şi creşterea acidului lactic în sânge. absorbi) fixarea unei substanţe (adsorbat) care se găseşte într-un mediu fluid pe suprafaţa altei substanţe (adsorbant). care suprimă efectele adrenalinei în organism. laringele şi traheea.P. cantitatea de aer introdusă peste aerul curent în pulmon. ad + venio-ire . (lat. aerul conţinut în mod normal în alveolele pulmonare. după o expiraţie forţată. dispuse lax. gura. (gr. nerv ale cărui terminaţii eliberează adrenalina. (gr. prin implicarea fosforilazelor.lângă. ADRE -. care se datoreşte insuficienţei sau absenţei funcţiei suprarenaliene. conţine 5. cantitatea de aer inspirată sau expirată în timpul unei mişcări respiratorii normale. 2. cilindric). (lat. căile aeriene superioare sunt constituite din fosele nazale. care se referă la glandele suprarenale. după o inspiraţie forţată (15001600 ml). ADRE OADRE ALI Ă ADRE ERGIC ADRE OCORTICAL ADRE OLITIC ADRE OPRIV ADSORŢIE abr. faringele. adrenalină. prezent în rădăcinile şi tulpinile unor plante acvatice sau care trăiesc în locuri cu umiditate ridicată. pline cu aer. ex. ad . cu spaţii intercelulare mari. care conţine capilare prin care se hrăneşte artera. volum de rezervă inspiratorie.

polen). deglutiţie de aer care se acumulează în stomac. fără nici o afectare a acuităţii vizuale. sau. de obicei datorită pierderii memoriei. particulă solidă sau lichidă dispersată într-un gaz sau în aer. boală. a + phasis . care se produce prin intermediul aerului atmosferic. (lat. proces morbid. maladie. (gr. care nu are febră. purici cu aripile atrofiate dare pot face salturi mari prin adaptarea picioarelor în acest scop. bios . care trăieşte în aerul atmosferic. forme de rezistenţă a unor acarieni) şi a viruşilor. înclinaţiile şi pasiunile. de origine congenitală. sporii bacteriilor şi ciupercilor.vorbire) tulburare a activităţii nervoase superioare. 1. mai rar. prezenţa aerului în stomac. de vânt şi curenţii din aer. care se referă la un sentiment sau la o emoţie care produce o anume situaţie. trăire emoţională intensă. ceea ce poate provoca distensie. funcţie psihică generală care cuprinde emoţia şi variantele ei. termen folosit pentru unele leziuni. (gr. frica de aer. a fi apucat de) sin. cu evoluţie impetuoasă şi relativ scurtă. ea este perturbată în nevroză şi psihoză.001 şi 100 µm. aer – aer. (gr.AERIFER AEROB AEROBACTER care conduce aerul (gr. totalitatea microflorei (alge microscopice. (gr. a microfaunei (insecte. 2.viaţă) care se dezvoltă în prezenţa oxigenului liber bacterii aerobe şi facultativ aerobe din familia Enterobacteriaceae. antrenează pierderea acomodării şi hipermetropie. pteron . varietate de afazie motorie marcată prin lipsa spontaneităţii limbajului. defect de înţelegere a scrisului prin leziune cerebrală. officio-ere –a slăbi. kolon – colon) dezvoltarea de gaze în intestinul gros. a + phagein – a mânca) imposibilitatea de a mânca. adesea vectori ai bolilor infecţioase. larg răspândite în natură. întrebuinţarea în scop terapeutic a unor substanţe medicamentoase sub formă de aerosoli. de dimensiuni între 0. unui traumatism. absenţa cristalinului în urma operaţiei pentru cataractă. pierderea mai mult sau mai puţin completă a posibilităţii de exprimare. sentimentele. AEROCOLIE AEROFAGIE AEROFOBIE AEROGASTRIE AEROGE AEROPLA CTO AEROSOL AEROSOLOTERAPIE AFACHIE AFAGIE AFA IPTERA AFAZIE AFAZIE TRA SCORTICALĂ AFAZIE VIZUALĂ AFEBRIL AFECT AFECTIV AFECTIVITATE AFECŢIU E 22 .aripă) ordin din care fac parte familiile Pulicida şi Sarcopsiide. aphanes – invizibil. fermentează glucoza şi lactoza. aer – aer.

necheza etc. (lat. subordinul Aphidina. (gr. apto . fixare selectivă a unui colorant sau a altei substanţe pe anumite celule ori ţesuturi. frigore . la animale şi de a vorbi la om. a + galaktos .voce) imposibilitatea de a produce sunetele specifice legate de aparatul fonaţiunii: imposibilitatea de a lătra. cu scăderea fosforemiei sub 4 mg de fosfor anorganic la 100 ml de ser. (gr. pentru obţinerea unei cicatrizări regulate şi puţin marcate.frig). mugi. acţiunea de a apropria foarte precis. 2. excitant al aparatului genital. caracterizată prin scăderea până la dispariţie a fibrinogenului din sânge. cu scopul îmbolnăvirii simultane a întregului efectiv pentru a evita pandemizarea bolii. (gr.F. AFTĂ AFTIZARE Ag.AFERE T AFERE TAŢIE AFIBRI OGE EMIE AFIDE AFI ITATE AFLATOXICOZĂ AFLUX AFO IE AFOSFOROZĂ A. afecţiune congenitală care apare exclusiv la băieţi şi se manifestă prin infecţii bacteriene grave şi repetate. afecţiuni produse asupra organismelor de triada: umiditate crescută – temperaturi scăzute – curenţi de aer. capacitate de atracţie şi fixare a unor atomi de către alţii pentru a forma compuşi. procedeu vechi de transmitere voluntară a virusului în cazul apariţiei febrei aftoase. cele două buze ale unei incizii sau unei plăgi. manifestată clinic prin semne generale adesea incerte. 1. se datoreşte unui defect genetic recesiv. scăderea considerabilă a imunoglobulinelor serice şi absenţa limfocitelor B. abr. stare dependentă de conţinutul scăzut în fosfor al hranei. exclusiv fitofage (păduchi de plante). absenţa sau scăderea marcată a gamaglobulinelor plasmatice. osteomalacie.aprind) ulceraţie superficială dureroasă. manifestat prin infertilitate. aproprierea marginilor celor două buze ale unei plăgi. malnutriţie. (gr. alfafetoproteină. legat de sex. afferro-erre – a aduce) care merge spre centru. A FRIGOIRE AFRODIZIAC AFRO TA AFRO TARE (lat. margine la margine. stare constituţională congenitală sau dobândită.P. o formă particulară este agamaglobulinemia Bruton. 2. transmiterea excitaţiei nervoase de la neuronii senzoriali periferici la cei centrali.lapte) absenta secretiei lactate după parturiţie. uneori deosebit de grave. abr. caşexie etc. a + phone . intrare abundentă şi bruscă a unui lichid într-o regiune anatomică sau un organ anume. apare la nivelul mucoaselor. uneori icter şi histopatologic prin leziuni hepatice. care produc pagube. AGALACŢIE AGAMAGLOBULI EMIE 23 . pentru antigen. vas limfatic care duce limfa la un ganglion. toxicoză produsă de aflatoxine. simbol chimic pentru argint. de la Aphrodita – zeiţă a dragostei şi frumuseţii) substante care măresc excitaţia genezica. osteoporoză. insecte din ordinul Homoptera. de ex. 1.

însoţită de absenţa funcţiei specifice. extras din alge marine utilizat pentru prepararea mediilor de cultura pentru microorganisme. absenţa congenitală a limbii. ad – la. 2. aderarea şi adunarea împreună a eritrocitelor din sânge sub influenţa unor substanţe chimice. diminuarea exagerată a numărului de globule roşii din sânge. a + gnatos . (lat.genital) absenţa organelor genitale 2. a reuni. a + gone – sămânţă. nedezvoltarea organelor genitale care are o acţiune asupra organismului si produce o schimbare: agentul patogen este un micro sau macroorganism care ajuns in corpul animal produce un proces patologic. substanţă elaborată de unii microbi sau prezentă la suprafaţa globulelor roşii. în care embrionii şi seminţele se formează asexuat. producere) lipsa glandelor genitale.naştere) lipsa de formare în viaţa intrauterină a unor organe sau părţi din corp. (gr.mandibulă) lipsa congenitala sau scurtarea mandibulei. anormalitate genică legată de o genă recesivă a sexului. imposibilitatea reproducerii şi dezvoltării gametului. a + genitalis . a aglomera. fără un proces sexual. care face microbii ori aceste globule roşii aglutinabile de seruri ce conţin aglutininele specifice corespunzătoare. absenţa totală sau parţială a gustului. (gr. 1. 3. glutinum .iarbă de mare) produs sub forma de fibre sau pulbere. (gr. orice creştere a activităţii motorii care devine dezordonată şi se asociază cu excitaţie mentală. (gr. agar. AGE ITALISM AGE T AGEUZIE AGITAŢIE AGLOBULIE AGLOSIE AGLUTI A AGLUTI ARE AGLUTI I Ă AGLUTI OGE AG ATIE AG OZIE AG OZIE TACTILĂ AGO ADAL AGO IE 24 . fie globule roşii (hemoaglutinare).clei) fenomen care se produce într-un mediu de cultură constând în adunarea în grămezi a microbilor care se depun pe fundul recipientului cu un mediu lichid sau apare într-o picătură de mediu depusă pe o lamă. (gr. monstruozitate caracterizată prin nedezvoltarea unei părţi corporale. tulburare în dezvoltarea organelor genitale. a aduna într-o masă compactă. substanţă anticorp care se găseşte în anumite seruri în bolile infecţioase sau în urma imunizării active şi care au propietatea de a aglutina fie microbi.AGAMOSPERMIE AGAR AGE EZIE termen care indică toate tipurile de apomixie. 1. lipsa de recunoaştere a fiinţelor şi a mediului înconjurător. stereognozie. a + genesis . perioada de trecere dintre viaţă şi moarte caracterizată prin slăbirea şi diminuarea circulaţiei şi pierderea cunoştiinţei. sin. exclusiv reproducere vegetativă.

allas-ntos-cârnat. lipsit de capacitatea de a se mişca. a lupta. uşor şi maleabil. (lat. prefixe de origine greacă pentru altul. antiinflamatoare nesteroidiene. tendinţă la o activitate caracterizată prin afirmarea de sine într-un sens posesiv şi constructiv. abr.AGO IST AGORAFOBIE AGRAFAJ AGRAFĂ AGRAFIE AGRA ULOCITOZĂ termen care exprimă acţiunea unui muşchi în sensul dorit. va forma conexiunile vasculare ale embrionului la nivelul placentei. ALO. eidos -asemănător) membrană embrionară la vertebrate.celulă) 1. frica de mulţime sau de spaţii intinse. aminoacid monoamino-monocarboxilic răspândit în toate proteinele animale şi vegetale. produs de oxidare a acidului uric. punerea agrafelor. simbolul aluminiului. leuconeutropenie ce ajunge la dispariţia totală a granulocitelor în sângele periferic. constituită dintr-un diverticul al tubului intestinal primitiv şi care. la vacă şi scroafă are formă de panglică îngustă şi are două braţe. săruri şi derivaţi insolubili se folosesc în combaterea acidităţii gastrice. 2. ducând la infecţii grave. este o formă de apraxie. creşterea gravităţii simptomelor unei boli. grup de medicamente care acţionează prin inhibarea ciclooxigenazei.. mai ales în cursul osteosintezei. în sensul ostilităţii şi distrugerii. cytos . metal alb. incapacitatea de a scrie. (gr. cauzată de o tulburare organică sau funcţională. la mamifere. la cătea şi la iapă este formată din două: una corială şi una amniotică.. legată de o lezare a centrilor nervoşi ai scrierii. tendinţa de a ataca. mic dublu cârlig de metal destinat să aproprie buzele unei plăgi. aglomerat format prin aglutinarea elementelor figurate ale sângelui. AL. ALALIE ALA I Ă ALA TOIDĂ ALA TOI Ă 25 . imposibilitatea sau dificultatea de a executa unele mişcări. . (a + granulae – granulă.I. lentoare anormală a mişcărilor voluntare. 2. stare patologică caracterizată prin lipsa granulocitelor din sânge.. care aparţine grupului de oligoelemente.. unele săruri solubile de aluminiu sunt folosite ca astringente şi dezinfectante externe. imposibilitatea de a se exprima prin cuvinte. favorizând prin aceasta multiplicarea bacteriilor. exprimând ideea unei stări diferite. ca antidiareice şi ca dezinfectante intestinale. AGRAVARE AGREGAT AGRESI E AGRESIVITATE A. AKI ETIC AKI EZIE Al.. aggredior-essus-sum-edi – a ataca) substanţe produse de unele bacterii care au propietatea de a diminua posibilităţile de apărare ale organismului. neobişnuite sau anormale.S. însoţită de ulceraţii ale mucoaselor şi pielii.

substanţe bazice (oxid sau hidroxid) care provin din unul din cele şase metale zise alcaline: sodiu. solubilă în apă distilată şi precipitabilă cu sulfatul de amoniu la o concentraţie de 58%.000-70. concentraţia de albumină din lichidul cefalorahidian (de fapt este proteinorahie). v. cu caracter acid. piele. albumen – albuş de ou) haloproteidă cu greutate moleculară mare între 43. cataractă. sin. sin. potasiu. nistagmus. determină anomalii ca: astigmatism.ALA TIAZĂ ALARIA termen utilizat uneori pentru botulism. tunica alba. membrană conjuctivă groasă care înconjoară testiculul. albus . culoarea alb-gălbuie a pielii şi părului. iris. substanţă organică de culoare albastră. ca şi în explorarea funcţiei renale. alaris . care parazitează la vulpe. referitor la concentraţia de proteine în urină. grefon osos masiv. partea externă. nume popular pentru sclerotică. clasa Trematoda. câine şi pisică în intestinul subţire şi care are partea anterioară a corpului mai lată şi delimitată vizibil de cea posterioară. ţesut osos propriu-zis şi măduvă osoasă. rubidiu.alb) absenţa totală sau parţială congenitală a pigmentului melanic din păr. (lat. excesul de albumină în sânge (hiperalbuminemie). Bence-Jones. în sens strict. arierare mentală. tunică albă. pete albe pe cornee sau unghii. prezenţa albuminei în sânge. înaripat. (lat.aripă). termen grupând malformaţiile cardiovasculare congenitale care se însoţesc de cianoză. necolorată. folosită ca antiseptic pentru uz extern (badijonare în gât) sau administrată oral (în infecţii urinare). cu referire la aripă. ALARIS ALĂPTARE ALBASTRĂ (MALADIA) ALBASTRU DE METILE ALBEE (GREFA) ALBI ISM ALBI OID ALBUGI EA ALBUGO ALBUL OCHILOR ALBUMI Ă ALBUMI EMIE ALBUMI ORAHIE ALBUMI OS ALBUMI URIE ALBUMOZĂ ALBUR ALCAL VOLATIL ALCALI 26 . rezistenţa slabă la agenţii de mediu etc. litiu şi franciu. datorită amestecului de sânge venos cu cel arterial.000. epidimul şi corpii erectili ai penisului. iris alb-sidefiu. prin extensie şi în mod impropriu. amoniac. alimentarea sugarului cu lapte la sânul mamei sau al doicii sau cu biberonul. a lemnului secundar. vierme din familia Diplostomatidae. de obicei prelevat din tibie. cu inele de creştere din ultimii ani. cesiu. dar mai ales folosită în unele tehnici de colorare. care conţine toate straturile osului: periost. surdomutitate. spre scoarţă. (lat. care conţine albumină. unghii. proteinurie. care se referă la albumină.

(ar. de origine vegetală. rezultatul descompunerii incomplete a doi acizi aminaţi esenţiali: fenilanina şi tirozina.ALCALI ALCALI IZA T ALCALOID ALCALOZĂ care are reacţie alcalină (bazică).Ch. preparat farmaceutic obţinut prin distilarea alcoolului în prezenţa substanţelor aromatice de origine vegetală. substanţă ce determină alcalinizarea (creşterea pH-ului) umorilor.5‰ (toleranţa individuală este foarte foarte variabilă) se observă stare de euforie şi excitaţia. perturbarea echilibrului acidobazic în organism în sensul creşterii pH-ului prin creşterea raportului bicarbonat de sodiu / acid carboni peste valoarea 20. perturbarea metabolismului intermediar al acizilor aminaţi este familială şi ereditară. fiind foarte toxic. alcaptonuria nu se însoţeşte de niciun simptom clinic ani de zile. de cantităţi excesive de alcool: tulburări mentale (tulburări afective. care conţine alcool. miscibil cu apa. folosită în doze mici ca medicament. decelarea lui are importanţă în medicina legală. al + chymicos – cu privire la sucuri) ştiintă ocultă apărută în secolul al III-lea î. substanţă azotată bazică. ansamblul tulburărilor legate de ingestia repetată. care avea ca scop prepararea metalelor nobile din metalele nepreţioase. cu miros plăcut. prezenţa etanolului în sânge. urina va căpăta o culoare închisă. reprezentantul tipic este alcoolul etilic. eterul şi cloroformul. iar coma survine la 4-5‰. (alcali + gr. se obţine prin fermentarea zaharurilor şi este folosit ca antiseptic în diluţie de 70% şi intră în compoziţia unor preparate farmaceutice. în concentraţie de 1-2.alcapton) prezenţa în urină de alcaptonă (acid homogentizinic). inflamabil. subiect care prezintă alcoolism. scăderea memoriei şi a discernământului). este folosit ca solvent. de obicei timp de ani. foarte subţire) nume de ansamblu pentru substanţele organice care conţin gruparea OH. ALCAPTO URIE ALCHILA T ALCHIMIE ALCOOL ALCOOL ETILIC ALCOOL METILIC ALCOOLAT ALCOOLEMIE ALCOOLIC ALCOOLISM ALCOOLISM CRO IC 27 . care prezintă tendinţa de a accepta protoni. eliberează 7 kcal/g. euforie. are proprietăţi toxice (mai ales asupra ficatului şi sistemului nervos). agent organic capabil de a introduce un radical alchil întro moleculă organică. lichid incolor. leziuni organice (mai ales ciroză şi gastrite). al + kohol – fin. toxică. consumul de băuturi alcoolice care excede consumul alimentar acceptat în mod curent. (ar. expusă la lumină. peste 2. care se referă la alcool. brună. în anhidridă carbonică şi apă. kapto . arderea sa completă în organism. nu poate fi consumat. alcool preparat prin distilarea lemnului sau obţinut prin sinteză.5‰ se instalează narcoza. nervoase.

(gr. care intervine în metabolismul mineral (excreţia de potasiu şi retenţia de sodiu). formaldehida. aldozele pot fi: trioze (gliceraldehidă). (gr.alt. substanţă străină organismului. asigură un volum constant al lichidelor din organism printr-un mecanism complex. muşchi şi sânge. serotonină. pentoze (riboza. allelon + morphe . deoxiriboza). alelele perechi sau alelomorfe sunt perechi ale factorilor ereditari. serie de trei sau mai multe forme alternative ale unei gene. acetilcolină determinând bolile alergice: eczema. reacţie) termen care desemnează orice stare de reactivitate modificată pe baza unui mecanism imunologic. foarte solubil în apă folosit ca dezinfectant. din contactul alergen – anticorp va rezulta eliberarea de histamină. gaz incolor cu miros înţepător. atracţie mutuală între două organisme sau două celule. sin.ALCOOLIZAT ALCOOLOMA IE ALCOOLTEST ALDEHIDA FORMICĂ care conţine alcool (mai ales etanol). alt drum) forme diferite ale unei gene: genele care ocupa acelaşi poziţie pe cromozomul omolog dar care condiţionează expresii fenotipice diferite ale aceleiaşi însuşiri. care este predispus la reacţii alergice. astmul bronşic etc. tetroze (eritroza). care se găsesc în stare liberă în organismul vegetal şi animal şi de obicei rezultă din scindarea unor poliglucide sau oligoglucide. sin. care intervine în metabolismul fructozei. după numărul atomilor de carbon din moleculă. manoza). care se referă la alergie. hexoze (glucoza. sensibilizarea alergică este foarte variată şi se manifestă cel mai adesea prin semne respiratorii sau cutanate de tip urticariform. monoglucide sau oze care conţin gruparea aldehidică (R-CHO) şi mai multe grupări alcool (-OH). noţiunea de alelă subliniază calitatea diferită pe care o pot avea genele dintr-o pereche. iritant. concentraţia de aldolază în serum sanguin. ALDOLAZĂ ALDOLAZEMIE ALDOSTERO ALDOZE ALELE ALELE MULTIPLE ALELOMORFISM ALELOTROPISM ALERGE ALERGIC ALERGIE 28 . care rezultă din alergie. polimerizează dând naştere la paraformaldehidă. la un subiect bănuit de a fi în stare de ebrietate. poate creşte în unele tulburări hepatice şi musculare. hormon mineraloregulator. manifestă proprietăţi reducătoare. care ocupă acelaşi locus într-un cromozom. dependenţă alcoolică. mic instrument cu care se evaluează rapid concentraţia de alcool în aerul expirat. gameţii conţin fiecare doar unul şi prin unirea lor va apare cuplul de alele perechi. ergon .formă) termen sub care se înţeleg relaţiile dintre alelele aceluiaşi caracter. enzimă prezentă în ficat. un factor al unei alele este alelomorful factorului opus. allelon – altă formă. în care intervin diferiţi factori este eliminat prin urină sub formă de derivaţi şi se prescrie în boala Addison. care după pătrunderea în organism după naştere la anticorpi şi combinându-se cu ei generează reacţia alergică. sin. galactoza.acţiune. urticaria. la temperaturi sub 9°C. (gr. datorită prezenţei grupării funcţionale aldehidă. hormon secretat de corticosuprarenală. allos . o pulbere albă fără proprietăţi dezinfectante.

L. intoxicaţii). adaptarea precisă a lăcaşului radicular. în general. se numeşte alexie cu agrafie. în proteza dentară. folosită pentru protejarea de pătare a patului bolnavului sau a mesei de operaţie. specialistul este alergolog. glicoproteină secretată de ficatul fătului şi nou-născutului. sin. diseminată. alexein – a se împotrivi. ansamblul globulinelor plasmatice având cea mai mare mobilitate electroforetică la pH 8. dozarea ei în plasmă. de apă marină sau dulce. serveşte la diagnosticul unor forme de cancer (carcinom hepatic) şi în afecţiuni hepatice cu regenerare celulară (hepatită virală. cu tal filamentos sau lamelar. diferă de alte talofite prin prezenţa clorofilei. insecticid sintetic înrudit cu piretrinele. termen utilizat pentru a caracteriza unele boli care clinic şi prin modificările anatomopatologice se aseamănă cu leucemia dar în care nu se observă modificări ale numărului de leucocite în sânge. abr. (gr. pene de acoperire. variabile în mărime şi formă. incapacitatea de a exprima verbal emoţiile. care sunt situate la nivelul aripii suplimentare. în citoplasma unor celule şi utilizată de plante ca material nutritiv de rezervă. substanţă proteică sub formă de grăunciori.medicament) antidot. bucată de pânză impermeabilizată sau de cauciuc. alfa-lipoproteine. defect de înţelegere a scrisului prin leziune cerebrală. care dispare aproape complet din organism la câteva luni după naştere.ALERGOLOGIE ALETRI Ă ALEUCEMIE ALEULE ALEURO Ă ALEXIE ALEXIE-AGRAFIE studiul alergiei şi al manifestărilor sale morbide. prin radioimunologie sau prin tehnica imunoenzimatică. prezentă în lichidul amniotic. această proteină reapare în circulaţie în unele cancere şi afectări hepatice. sunt distruse prin căldură. pene întregi de dimensiuni mai reduse ca remigele şi rectricele. fără nicio afectare a acuităţii vizuale. farmacon . complement. concentraţia de alfaglobuline creşte în cursul unor boli inflamatorii şi neoplazice. caracterizat prin predominenţa afectării limbajului scris faţă de cea a limbajului vorbit. fotosintetizante. substanţe care blochează receptorii alfa-adrenergici. ALEXIFARMACO ALEXI E ALEXITIMIE ALEZAJ CA ALICULAR ALEZĂ ALFABLOCA T ALFAFETOPROTEI Ă ALFAGLOBULI E Α. ALGE 29 . când ultimul este normal. unicelulare şi pluricelulare.6. nume dat unor substanţe albuminoide cu proprietăţi bactericide şi care se găsesc în sânge mărind rezistenţa organismului. denumire generică pentru un grup de specii din subdiviziunea Thallophyta.P. autotrofe. sindrom clinic apropriat de afazia Wernicke.

în limbaj juridic şi curent. algo.. substanţă a cărei consumare asigură ciclul regulat de viaţă al unei persoane. tulburare mentală care defineşte pe subiect (alienat) ca periculos pentru societate. paralizie asociată cu dureri. a + lat. tulburare trofică însoţită de dureri. stare morbidă caracterizată prin scăderea sub normal a temperaturii periferice a corpului. sin. idioţie. nebunie. care produce durere. 1. escavate în care se vede o acumulare de ciuperci responsabile. prefix de origine greacă pentru durere.. psihiatru. constă din injectarea urinei de la o femelă presupus gestantă la o şoricioaică castrată. metodă biologică de aprecierea stării de gestaţie (la 120 de zile de la montă la iapă şi măgăriţă) sau de sarcină la femeie. spasme dureroase. alură. ceea ce motivează administrativ şi juridic internarea sa într-o instituţie pentru bolnavi psihici.splină) lipsa splinei. regim alimentar. îndeosebi a extremităţilor. estrogenii urinari determină dispariţia leucocitelor din secreţia vaginală a animalului injectat şi înlocuirea acestora cu celule keratinizate (Schollen)..ALGEZI. sufix de origine greacă pentru durere. mersul patrupedelor. fibroase. ALGEZIO. lien .DOISY ALLOMO Ă 30 . sensibilitate dureroasă. acţiunea de a se hrăni sau a fi hrănit. 2. care este caracterizat ori se însoţeşte de o senzaţie de frig. imbecilitate. ALGEZIO ALGEZIC ALGID ALGIDITATE ALGIE ALGO. mesager chimic folosit pentru comunicarea între specii diferite. este produs de o excitaţie puternică şi care intoxică terminaţiile nervoase. subiect suferind de imposibilitatea de a-şi folosi normal inteligenţa şi voinţa. stare de deficit a raţiunii. (gr. sin. demenţă. în cazul gestaţiei. determină reacţii la alte specii favorabile organismului ALIE IE ALIE IST ALIME T ALIME TAŢIE ALIURĂ ALESSCHERIAZĂ PULMO ARĂ ALLE . fel de-a merge) sin. allure – ţinută. sin. succesiunea mişcărilor membrelor in deplasarea corpului. caracterizată prin leziuni cronice. infecţie pulmonară produsă de o ciupercă microscopică. de obicei neînsoţită de leziuni vizibile. generează durere. ALGODISTROFIE ALGODISTROFIE POST-TRAUMATICĂ ALGOGE ALGOPARALIZIE ALGOSPASM ALIE AT ALIE AŢIE MI TALA v. Allescheria boydii. maladia Südeck. (fr...

generează (dă naştere) unui alt element. de partea opusă uneia se exercită stimularea. allos + polis – mult. allos + morphe . asemănare) fenomen de dublare al numărului de cromozomi somatici cumulaţi într-un organism hibrid prin încrucişare a două specii diferite. plu.suferinţă) metodă terapeutică în care se utilizează medicamente care combat cauzele fenomenelor patogenice sau simptomele de boală.drum) tulburări în ritmul cardiac. grefă realizată între un donor şi un receptor ce aparţin aceleaşi specii. reproducerea naturală prin fecundare încrucişată. în care gameţii masculi aparţin altor indivizi decât cei femeli. eidos – formă. chezein – a defeca) eliminarea fecalelor printun anus împotriva naturii (artificial sau congenital) (gr. tulburări de localizare a senzaţiilor tactile. allos + pathos . 1. de altă provenienţă. subiectul simte senzaţia într-un punct. (gr. proprietate de origine genetică pe care o posedă un anume număr de antigene solubile de a nu avea exact aceeaşi specificitate faţă de toţi indivizii unei aceleaşi specii animale. în chimie. accelerarea sau întârzierea ritmului dezvoltării unor organe (gr. imunizarea unui subiect printr-un antigen provenit de la alt subiect aparţinând aceleaşi specii. fecundarea încrucişată determină schimbarea genotipului.formă). derivate de la două sau trei specii diferite. tulburare motorie care constă în faptul că o mişcare cerută să fie efectuată de un membru este efectuată la membrul opus. pentru nivel molecular se foloseşte termenul alosterie. împerecherea (conjugarea) în meioza alodiploizilor a unor cromozomi de la părinţi deosebiţi. metoda opusă homeopatiei. dromos . ALOGAMIE ALOGE ALOGE ETIC ALOGREFĂ ALOIMU IZARE ALOKI EZIE ALOMETRIE ALOMORFIE ALOPATIE ALOPECIE ALOPOLIPLOIDIE ALORITMIE ALOSI TEZĂ ALOTIPIE ALOTRIOFAGIE ALOTROPIC 31 . allos – altul. mai mult sau mai puţin simetric. dar care diferă prin una sau mai multe gene sau antigene de histocompatibilitate. prin hibridare interspecifică sau intergenerică. metamorfoză (gr.având proprietăţi fizice distincte. favorizând heterozigoţia. trecerea de la o formă la alta. (gr.altul + phagein – a mânca) înclinarea de a mânca lucruri straine. prin asemănare termenul s-a adoptat la toate animalele. se spune despre un corp care există sub mai multe forme diferite. 2. (gr.ALOCHEZIE ALODROMIE ALOESTEZIE (gr. termen utilizat pentru diverse aritmii periodice ale cordului si pulsului. allos – altul. allos . alopex . deosebit prin natură şi prin origine.vulpe) termen generic folosit pentru căderea părului observat mai ales la vulpile cu scabie. mult diferite fata de alimentele obisnuite.

(lat. care se referă la febra galbenă. nervilor optici sau a centrilor nervoşi fără alterarea mediilor transparente ale ochilor. ca traiect intraosos în canalul mandibular la nivelul căruia emite o serie de ramuri pentru alveolele dentare. amaxa – căruţă.abdomen) care provine din partea terminală a tubului digestiv. sin. în general. nerv detaşat din ramura mandibulară a trigemenului. fotodermatoză produsă consecutiv consumului de ştir sălbatic (Amarantus retroflexus). lipsa congenitală a glandei mamare. incidenţa Towne. realizarea sau inducerea unirii şi concreşterii între două ţesuturi vegetale. prin alternarea unei reproduceri sexuate cu alta sexuată. nerv mandibular. degenerescenţa Alzheimer formă de demenţă presenilă. inflamaţia alveolelor. (lat. tulburări de vedere datorită unor modificări la nivelul retinei. organe. denumire latină atribuită prepuilor de peşte. glande etc.ALOTROPISM ALTER AREA GE ERAŢIILOR însuşire a unor substanţe de a se prezenta sub diferite forme fără să fie schimbată compoziţia chimică. 1. care este format din alveole (mici cavităţi). proces patologic grav al celulei nervoase. alveolus – vas mic) cavitate mică sau depresiune în ţesuturi. ALTOIRE ALTSCHUL ALVAREZ ALVEOLĂ ALVEOLAR ALVEOLĂ DE TARĂ ALVEOLĂ PULMO ARĂ ALVEOLITĂ ALVEOLIZĂ ALVEOLO-DE TAR ALVEOLO-MA DIBULAR ALVI ALEVI ALZHEIMER (BOALA) AMALGAM AMARA TISM AMARIL AMASTIE AMAUROZĂ AMAXOFOBIE 32 . atrofie progresivă a osului alveolar din jurul unuia sau mai multor dinţi. alvus . cavitate în „fund de sac” cu care se termină bronhiolele pulmonare. ansamblul simptomelor provocate de uşoare accidente vasculare cerebrale ce iau formă de mici ictusuri. sin.frică) frica de a călători cu mijloace de transport. la nivelul alveolelor se fac schimburile gazoase dintre sânge şi aerul inspirat. fixat prin ligamentul alveolodentar. (gr. care se referă la dinte şi la alveola sa. phobos . în ciclul vital se evidenţiază alternarea a două generaţii: organismul diploid şi celulele sexuale haploide. aliaj care conţine mercur folosit pentru obturarea cariei dentare. care se referă la alveole dentare ori pulmonare. sin. 2. apariţia în ciclul vital al unui organism a două sau mai multe produse diferit. cavitate săpată în maxilar unde se implantează dintele.

anticorpi care posedă două grupe haptotrofe: un grup citofil şi unul complementofil. dispariţia menstrei. fără peduncul. uneori diametral opuse.AMAZIE AMBI-. prefixe de origine latină cu sensul de unul şi celălalt.. (gr. miopia. foarte mici. ex subclasa Apterygota cu ordinele Collembola. obtuz şi arătând o insuficienţă. astigmatismul. hipermetropia sunt ametropia. plecând de la celulele generatoare de smalţ. survenită în afara sarcinii şi la femei de vârstă la care trebuie să existe. Thysanura).ochi) nume de ansamblu dat pentru tulburările de refracţie oculară produse de o convergenţă a razelor luminoase pe retină. capo-ere – a prinde) substanţă cu două legături cu rol intermediar între alexină şi molecula organică. (gr. o imperfecţiune. în psihologie şi psihatrie. care se deplasează sau care poate fi deplasat. Latreille (1762-1833) pentru a indica insectele inferioare (fără aripi) care se dezvoltă direct. a + men – lună.vedere) parazit cu vederea foarte slabă din familia Ixodidae. prefix de origine greacă cu sensul de tocit. ambo – cu două. (gr. un defect. (gr. inflorescenţă cilindrică sau globulară cu flori unisexuate. automobil special amenajat pentru transportul răniţilor şi bolnavilor. ardere partială. lipsa în meioză a diviziunii heterotipice (reducţionale) şi desfăşurarea numai a diviziunii homotipice (mitotice). AME OTROPIE AME T AMETABOLĂ 33 . amblys–obtus. AMBOAMBIA T AMBIDEXTRU AMBIVALE ŢĂ AMBLI. a + mazos – mamelă) lipsa mamelei. de cauză fiziologică sau patologică. dezvoltaă în maxilare. amblys + opsis . rezultatul va fi proiectarea defectuoasă a imaginii pe retină. denumire generică introdusă de A. dar recidivantă. tehnică de osteosinteză a unei fracturi cu una sau două broşe Kirschner. de ambele părţi. larva semănând cu adultul (insecte fără metamorfoză. AMBLIOMA AMBLIOPIE AMBOCEPTOR AMBROSAJ AMBULA T AMBULA ŢĂ AMBULATOR AMBUSTIE AME OREE AMEIOZĂ AMELIE AMELOBLASTOM AME OREE (gr. capabil să se servească în aceeaşi măsură de ambele mâini.vedere) deficit vizual fără cauză organică sau de refracţie. menes – curăţirea lunară la femeie) absenţa menstrelor.membru) lipsa congenitala a membrelor. uneşte pe de o parte antigenul şi pe alta complementul. (gr. instituţie sanitară în care se acordă asistenţă medicală bolnavilor care nu au nevoie de internare în spital. care înconjoară din toate părţile. ordinul Artropoda care parazitează pe păsări şi mamifere şi poate transmite la rumegătoare ricketsioza. tumoră epitelială benignă. a + melos .. (lat. a + metron – măsurare. manifestări simultane de sentimente contradictorii. înşirate pe o axă subţire şi pendulă. ops . omma .

(gr. răspândit în mediul acvatic. (gr. alopoliploid apărut în urma hibridării a două specii diferite care însumează numerele somatice de cromozomii: 2n + 2n sau AABB ale genitorilor. ordin din clasa Crustaceea. AMFIARTROZĂ AMFIBIE AMFIBIE I AMFIBOL AMFIDIARTROZĂ AMFIDIPLOID AMFIGO IE AMFIMIXIE AMFI EURE AMFIPODE AMFOFIL AMFORIC AMFOTERIC AMFOTO IE 34 .. termen utilizat pentru a caracteriza o stare în care temperatura. iar dimineaţa are valori normale. care prin singamie (fecundare) produc descendenţi alopoliploizi. AMFO. clasă de moluşte. reprezentând formele primitive ale acestora. mai ales seara este ridicată. adaptate condiţiilor marine din regiunile de coastă.. (gr. amphi + dia – prin + arthron . scade oboseala. (gr. adaptate atât pentru viaţa în apă cît şi pe uscat. în unele afecţiuni. care ocupă un loc intermediar între peşti şi vertebratele tetrapode terestre.. reproducere sexuată adevărată prin unirea în procesul fecundării a unor gameţi de sexe diferite. amphi + philein – a iubi) nume dat unor celule sau ţesuturi care se coloreaza atât cu coloranţi acizi cât şi cu bazici. amphi + tonos . amphi + bolos – oscilant.încheietură) articulaţie care are caracteristici amfiartroză cât şi de diartroză. se poate afirma că un amfiploid este un alopoliploid fertil. printre care puricii de plajă). care poate trăi în aer şi în apă. în jurul la. naştere) înmulţire sexuata.. printre care chitonii. amphoreus – vas de lut cu două torţi) caracterizarea unor sunete stetoscopice care se aseamana cu zgomotul obţinut când se sufla într-o amforă. (gr. foarte numeros (peste 2700 de specii. amphi + goneia – producere. se cunosc peste 1000 de specii. au un sistem nervos fără ganglioni. pornind din jurul esofagului. fiecare cromozom are omologul său. apetitul şi nevoia de somn. (gr. fiind un hibrid dublu diploid. poate duce la toxicomanie. de cele două părţi. (gr. amphoteros . ambiguu) cu dublu înţeles. (gr.AMFETAMI Ă stimulant al sistemului nervos central şi simpatic.amândouă) cu actiune dublă. este opusă apomixiei. sunt specii fitofage sau microfage. echivoc.resort) hipertonie concomitentă a sistemelor simpatic – parasimpatic ale vieţii vegetative. ambele părţi) articulaţie semimobilă. prefixe de origine greacă cu sensul de unul şi celălalt. (gr. cu suprafeţele osoase unite prin ţesut fibrocartilaginos şi prin ligamente periferice. amphi – dublu. ceea ce asigură o meioză normală şi deci formarea unor gameţi diploizi (2n). amphi + mixis . clasă de vertebrate tetrapode. AMFI..amestec) fecundaţie rezultând din amestecul a doi gameţi mascul şi femel provenind de la doi indivizi diferiţi asigurându-se ereditatea paternă şi maternă. care sporeşte randamentul fizic şi psihic.

care este asemănător cu o amibă sau care aminteşte unele caractere ale amibelor. solubile în apă. ordinul Cestoda. având 12 proglote şi întâlnit la găină. după modul de acţiune se disting alfa (dextrinogenă) şi beta (zaharogenă) amilazele. amidos – vază. oală cu buza răsfrântă. boabele de porumb.AMIBĂ AMIBIA AMIBIAZĂ protozoar parazit care aparţine ordinului Amoeba. contractată prin ingestia de chişti de amibe. (gr. celule care au configuraţia şi proprietăţile unei amibe (ex. de la leziunile colonului. Malpighamoeba mellifica care se găseşte în corpul albinelor sub formă vegetativă sau chişti. Amoebosis apis. care nu se datoreşte microbilor compus organic derivat funcţional al acizilor. cartofi. contaminarea având loc odată cu hrănirea. polipeptidelor naturale şi sintetice şi se utilizează în industria farmaceutică. scaune diareice mucopurulente şi sanguinolente. leucocitele). amoibaios + lat. care este de natura amidonului sau îi seamănă. cu reacţie neutră. (gr. amylon-ase – desemnarea unui ferment) enzimă din clasa hidrolazelor care scindează molecula de amidon şi de glicogen pe cale hidrolitică. substanţe solide. sin. netratată. unguentelor etc. amidon) care conţine amidon. hepatomegalie şi adesea icter. (gr. amylon – făină. care parazitează de obicei la gâscă în mucoasa stomacului muscular având orificiul bucal asemănător unui vas cu buza răsfrântă. amis. tenesme. care conţine amidon. stoma . (gr.panglică) parazit intestinal de talie mică din familia Taeniidae. cristalizate. cu perioade de exacerbare şi se poate complica cu leziuni hepatice cu evoluţie acută care se traduce clinic prin dureri hepatice. (gr. boală parazitară cauzată de o amibă endemică în ţările calde. formată prin unirea a numeroase molecule de glucoză. sunt prezente în constituţia proteinelor. amidonul este foarte răspândit în grăunţele de grâu. care conţine în locul grupei OH a carboxilului o grupare amino (-NH2). a + myelos – măduvă) fără mielină. care este făcut cu amidon.gură) nematod din familia Trichostongiloidae. în general. a polimerilor. AMIBIOZĂ AMIBOCITE AMIBOID AMIBOTE IA AMICROBIA AMIDĂ AMIDO AMIDOSTOMUM AMIDO AT AMIELI IC AMILACEU AMILAZĂ 35 . se manifestă printro dizenterie prezentând colici. amiba poate metastaza la alte organe. boală invazivă la albine produsă de un protozoar unicelular. sunt. substanţă de origine vegetală. infecţia devine cronică. taenia. care se referă la amibe sau care este provocat de amibe. care nu conţine germeni vizibili sau cultivabili. constituind o importantă rezervă pentru prepararea pudrelor emoliente. termen utilizat pentru denumirea nervilor lipsiţi de teacă mielică.

amylon + ei + oză-osis . care are propietatea de a dizolva amidonul. acumularea în formă de migdală de foliculi limfoizi. substanţe formate în organismul animal prin decarboxilarea aminoacizilor sub acţiunea enzimelor specifice (aminoacid decarboxilazele). produs antibacterian din grupul aminoglicozidelor. componentă a amidonului cu structură neramificată. prezenţa şi concentraţia amilazei în sânge. ablaţia amigdalelor. rinichi. unele sunt toxice (putresceina. AMILO. provocând leziuni degenerative şi diverse tulburări funcţionale. acţionează mai ales pe bacili gram-negativi. (gr. înfăşurată în spirală. AMILAZEMIE AMILAZURIE AMILOLITIC AMI Ă AMI E BIOGE E 36 . 2. similară amidonului.AMILOID AMILOIDOZĂ (gr. situată între cei doi pilieri ai vălului palatin. tiramina. amygdale . prefixe de origine greacă pentru amidon. cu forma) asemănător amidonului. cisteamina) au rol important farmacodinamic pentru că sunt precursori de coenzime.migdală). apare în ficat. o acumulare de foliculi limfoizi ce ocupă partea mediană a peretelui superior al rinofaringelui. proces enzimatic în care amidonul este hidrolizat prin diastază rezultând glucoză şi maltoză.coagulat) component al amidonului care se găseşte din abundenţă în invelişul exterior al granulelor de amidon.orice organ în formă de migdală. pe fiecare faţă laterală a porţiunii bucale faringiene... hipertrofia acestor folicului constituie vegetaţiile adenoide. 1.. care se refră la migdale extirpare chirurgicală a amigdalelor palatine.. prezenţa amilazei în urină. amylon + pektos . AMILOLIZĂ AMILOPECTI Ă AMILOZĂ AMIELIE AMIGDALĂ AMIGDALĂ FARI GIA Ă AMIGDALECTOMIE AMIGDALIA AMIGDALOTOMIE AMIGDALITĂ AMIKACI Ă AMIL. amylon + eidos – asemănător.măduvă) lipsa congenitala a măduvei spinarii.boală) boală care constă în formarea unui produs proteic amorf care dă reacţii chimice cu amidonul.. altele (histamina. triptamina. (gr. substanţă care dă reacţie de culoare cu iodul (albastru-violet) asemănătoare amidonului. derivată din amoniac care intră în compoziţia aminoacizilor. (gr. hormoni. splină. a + myelos . inflamaţie acută sau cronică a amigdalelor palatine. bază organică azotată. (gr. amigdală palatină. ganglioni şi vasele limfatice. care se depune între celulele unor ţesuturi şi organe. substanţă anormală. cadaverina). vitamine. este mult crescută la începutul unei pancreatite acute şi de asemenea în inflamaţia glandelor parotide din oreion.

fiecare dintre ele activând numai un singur fel de aminoacid. a + myos – muşchi. atrofia musculară.P. fără absorbţie digestivă.aranjare) tulburări în contracţia muşchilor.poziţii α. sintetazele sunt foarte specifice. . gentamicina. aminoacizii se clasifică esenţiali. involuntare. deşi în natură se cunosc peste 200 de aminoacizi. a + myos + taxis . enzime din clasa oxidoreductazelor care participă la oxidarea aminoacizilor. cât şi funcţii bazice aminice (NH2).hrană). a + amnos . se găsesc în special în ţesutul renal şi cel hepatic. semiesenţiali şi neesenţiali.AMI OACID AMI OACIDEMIE AMI OACIDOXIDAZE AMI OACIDURIE AMI OACIL-s A. AMI OZIDE AMIOSTE IE AMIOTAXIE AMIOTROFIE AMITOZĂ AM EZIC AM EZIE AM IOCE TEZĂ AM IOS AM IOSCOPIE AM IOTE 37 . concentraţia în urină de acizi aminaţi liberi şi. se practică spre a treia lună de sarcină. a + mis – muşchi + trophi .poziţii β. după posibilitatea de biosinteză a organismului.miel.putere) scăderea forţei de contracţie a unor muşchi. sunt toxice pentru rinichi şi nervul auditiv. ele pot fi legate de acelaşi atom de carbon .R. practicat în caz de sarcină prelungită. SI TETAZA compus organic care conţine în moleculă atât funcţii acide (carboxil COOH). de atomii de carbon învecinaţi . cele două grupe funcţionale pot ocupa în moleculă diferite poziţii una faţă de alta. doar 20-22 sunt incluşi frecvent în structura proteinelor. eliminare crescută de acizi aminaţi prin urină. (gr. (gr. amnion . prin suprafaţa sa externă se uneşte cu chorionul. (gr. grup de antibiotice cu spectru larg. prin extensie.pieliţă) cea mai internă membrană fetală de care este despărţită doar de lichidul amniotic secretat de această membrană. coloraţia lichidului permite să se evalueze starea fătului. acestui grup îi aparţin streptomicina. fără să apară cromozomi şi uneori fără divizarea corpului celular. a + mnesis – memorie. paromomicina etc. a + mitos – fir de aţă) diviziunea nucleului celular prin simplu clivaj în două părţi aproape egale. cu aspect coreiform care pot să apară în nevrite. este un parametru crescut în afecţiunile renale şi hepatice. exprimată în azot. neomicina. amintire) pierderea parţială sau totală a memoriei. care suferă de amnezie.T. grup de vertebrate ai căror embrioni sunt protejaţi de amnios şi alantoidă. (gr. lipsa de hrănire a muşchilor. administrate de regulă pe cale parenterală. enzimă care în prezenţa energiei primite de la adenozintrifosfat (A. concentraţia în sânge de aminoacizi liberi. examen vizual al lichidului amniotic cu ajutorul unui tub optic (amnioscop) introdus în colul uterin. sthenos . puncţia cavităţii amniotice şi prelevarea de lichid amniotic pentru analize. de origine reflexă.) catalizează fixarea unui anumit aminoacid la o moleculă specifică a s-A.. kanamicina.N.R. (gr. (gr.

în mod normal este mică. 2. creşterea în volum a cutei toracice în timpul inspiraţiei. amphi + stoma . în mod normal. al căror desen este caracteristic pentru fiecare individ. este datorată mai ales staziei circulatorii sau unei compresii de nerv periferic. a + morphe – formă. extremitatea dilatata a unui conduct tubular (ampula rectală). corp transparent cu aspect de peştişor. obţinut prin aplicarea pe o lamă de sticlă a suprafeţei unui fragment biopsiat ori a unei secţiuni de organ sau ţesut. toxic. 3. penicilină semisintetică ce acţionează şi pe bacilii gram negativi. ablaţia materialului de osteosinteză. tendon sau ligament. care se referă la amoniac sau care conţine amoniac. ammoniakon după zeul Ammon) gaz incolor. abr. care are orificiul bucal prevăzut cu două ventuze. formează cu apa o soluţie amoniacală. amoniacul care provine din degradarea acizilor aminaţi este transformat de ficat în uree.1000 de ori luminozitatea. fiind lipsită de structură microscopică. bioptic sau necroptic. la fiinţele vii amoniacul nu există în stare liberă decât în cantitate extrem de mică.O.AM IOTIC A. fiind de aceea necesară determinarea chimiosensibilităţii germenului implicat. (gr. conformaţie) fără structură. urmă lăsată prin compresiunea unei structuri cu consistenţă redusă. se aseamănă cu starea lichidă. senzaţie de greutate. comă hepatică. parazitează la om. cu jena mişcărilor. cu miros sufocant. animal marin acraniat. 1. se administrează oral şi parenteral. 1. porc etc. 2. stare intermediară între cea lichidă şi cea solidă. lung de 5-8 cm. boală diareică produsă de Entamoeba histocolytica. foarte solubil în apă.M. preparat pentru studiul microscopic. aparat care permite. ampulla – vas mic) recipient în formă de retortă. ordinul Trematoda. creşte în bolile hepatice grave. AMO IACAL AMO IEMIE AMORF AMORŢIRE AMPHIOXUS AMPHISTOMA AMPICILI Ă AMPLIAŢIE AMPLIFICATOR DE STRĂLUCIRE AMPRE TĂ AMPRE TE DIGITALE AMPULAR AMPULĂ 38 . cu schelet de susţinere reprezentat de notacord. care seamănă cu o ampulă. să-i crească de 200 . AMOEBIAZĂ AMO IAC care se referă la amnios. (gr. suprafaţa osoasă rugoasă pe care se fixează un muşchi. (lat. spectrul ei bacteriologic s-a modificat cu timpul. denumit Branchiostoma lanceolatum. prin amplificare electronică a unei imagini radioscopice. depresiune imprimată pe suprafaţa unui organ de către o structură anatomică vecină.gură) parazit intestinal din familia Paramphistomidae. urmele lăsate de degete pe un obiect. concentraţia de amoniac din sânge. apărută la un membru. (gr. iar macroscopic cu cea solidă fiind rezistentă la deformare.

A ABAZI Ă A ABE Ă A ABIOZĂ A ABOLIC A ABOLISM A ABOLIZA T A ACIDITATE A ACLIZĂ A ACLORHIDRIE A ACRI A ACROT A ACUSIE A ADE IE A AEROB A AEROBIOZĂ A AFAZĂ partea lărgită a rectului. amputatio – tăiere de jur împrejur) ablaţia chirurgicală a unui membru sau segment de membru. asemănător nicotinei. moral şi în mod exclusiv. prefix de origine greacă cu sensul de în sus. (gr. ana – în afară + krino . variabilă după caz. în lipsa apei sau la temperaturi scăzute.. 3. seminţe etc. viscer sau ţesut. a unor părţi moi destinate să formeze bontul. ele se dezvoltă libere în masa apei. fenomen observat mai ales la glandele din mucoasa gastrică. anabole – acţiune care indică o îngrămădire. fenomen constant şi normal prezent la unele organisme (ex. în cursul căreia perechile de cromozomi care în timpul fazelor precedente au rămas reunite la nivelul centromerului se separă prin dedublarea acestuia.bătaie) partea cea mai inaltă la înregistrarea curbei pulsului cu ajutorul sfigmografului. 2. (gr. substanţă medicamentoasă care favorizează procesele metabolice de refacere. 1. 2. aruncare în sus. a + acidus . prin secţionarea părţilor osoase. care se referă la anabolism. spori. o construcţie) ansamblul proceselor de metabolism intermediar care conduc la sinteza metaboliţilor şi componentelor structurale celulare. cele două loturi de cromozomi se îndreaptă către cei doi poli opuşi ai fusului acromatic. a + akoyein – a auzi) surditate parţială sau totală.secret) secreţie în afară. glandele anacrine varsă secreţia lor în torentul circulator.acid) lipsa de aciditate a sucului gastric. a treia fază a mitozei. existenţa vieţii în absenţa oxigenului liber. lipsa acidului clorhidric din sucul gastric. în exces. ana – în sus + krotos . (lat. (gr. (gr.. germen microbian care se dezvoltă în absenţa oxigenului liber. prin extensie. pe una sau mai multe persoane. 1. alge albastre microscopice grupate în colonii sub formă de şiraguri simple de mărgele.AMPULĂ RECTALĂ AMPUTARE AMPUTAŢIE A A. foarte toxic pentru om şi animale. revenirea la viaţa activă are loc rapid. ingestie sau respiraţie. revenirea la viaţă sau reînvierea după moarte aparentă. prin absorţia apei. prin accident sau prin intervenţie chirurgicală. tardigrade. (gr. a + aden . alcaloid extras din planta Anabis aphylla. cu conservarea. rotiferi. în psihiatrie. secţionare prin accident a unui membru sau segment de membru. (gr. situată imediat deasupra sfincterului anal. se contractă şi se dezhidratează. secţionarea şi îndepărtarea unui segment din corp. cantităţile mari determinând înflorirea apei. ablaţia chirurgicală a unui organ. din nou. licheni.glandă) lipsa parţială sau totală a unor glande. 39 . tendinţa de a se sprijini afectiv. care are proprietatea de a activa anabolismul. care se foloseşte ca insecticid de contact.) care.

gustativ.P. vestibular şi al mediilor interne. separarea unui compus chimic în elementele sale.protoplasmă) parazit globulos al eritrocitelor din familia Babesiidae. acustic şi optic. ana + plasma . medicament care combate durerea. aparţinând sistemului nervos. o asemănăre totală sau parţială a caracteristicilor esenţiale ale unui organism cu cele ale sistemului organismului cu care se compară. structura sau funcţionarea. de formă cocoidă caracterizat prin lipsa protoplasmei în jurul său. A AFILACTIZA T A AFILAXIE A AL A ALEPTIC A ALGETIC A ALGEZIC A ALGEZIE A ALITIC A ALIZATOR A ALIZĂ A ALOG A ALOGIE A AM IOTE A AM EZĂ A APLASMA 40 . (gr. medicament capabil să suprime sau să atenueze durerea prin acţiune centrală. (gr. grup de vertebrate al căror embrion este lipsit de amnios şi de alantoidă. între organele sau funcţiile a două sau mai multe specii de origini diferite. se transmite prin căpuşe la bovine. (gr. anamnasis – aducere aminte) totalitatea informaţiilor de examen clinic pe care medicul le ia de la bolnav şi însoţitorii acestuia pentru a le utiliza în vederea stabilirii diagnosticului. Pavlov pentru a denumi aparatul complex şi unitar. (gr. ordinul Sporozoa.A AFILACTIC cu caracter de anafilaxie. examen de laborator. stimulant) substanţă care excită sistemul nervos central. sfincterul sau glanda anală). care produce anafilaxie. cum sunt peştii şi ammfibienii. similitudine sau asemănare în ceea ce priveşte morfologia. bazat pe manifestarea unei stări de sensibilizare a organismului la administrarea unei cantităţi foarte mici dintr-o substanţă nevătămătoare prin ea însăşi. analeptikos – răcoritor. ana – contra + phylaxis . în vederea izolării şi identificării elementelor lor constitutive. conduce şi transforma în senzaţii excitaţiile specifice primite din mediul extern şi intern.apărare) stare de hipersensibilitate care se dezvoltă la două-trei săptămâni după injecţia unei substanţe cu proprietăţi antigenice care se manifestă printr-o reacţie violentă care survine îndată după reinjectarea aceleiaşi substanţe. care se referă la anus. studiul unui fenomen sau unei structuri. care se referă la o analiză. analizatorii excitaţiilor externe sunt: cutanat. olfactiv. analizatorii excitaţiilor interne sunt motor. suspendarea sensibilităţii la durere. stare caracterizată prin scăderea marcată sau dispariţia sensibilităţii dureroase. artera. care are rolul de a recepţiona. aparţine anusului sau are contingenţe cu partea şi deschiderea terminală a tubului digestiv gros (ex. noţiune introdusă de I. colorat intens. în limbaj curent.

fie a pleoapelor cu globul ocular.pleoapă) unirea partială sau totală. deci arătând o jenă. preparat obţinut dintr-o toxină bacteriană (difterică. termen taxonomic care desemnează familia gâştelor şi raţelor care aparţin de subordinul Anseres. care este inversat. proces patologic care produce anchiloză.. malformatie congenitala constând în sudura degetelor. congenitala sau câştigată a buzelor. edem generalizat rezultând din acumulare de lichid în ţesuturi şi în cavităţile organice. o neperformanţă. ştiinţa care se ocupă cu alteraţiile organice provocate de diverse afecţiuni.. tetanică. agkylos – îndoit. restrâns. fie intre ele. unirea partială sau totală. sparg) malformaţie care constă în deschiderea uretrei pe faţa dorsală a penisului.A APLAZIE A ASARCĂ A ASPADIAS A ASTOMOZĂ termen utilizat pentru a denumi procesul prin care unele celule pierd o parte din caracterele lor proprii. (gr. o sudură. iar chalaza este opusă hilului. A ATIDAE A ATOMIC A ATOMIE A ATOMIE PATOLOGICĂ A ATOMOPATOLOG A ATOMOPATOLOGIE A ATOXI Ă A ATROP A AVIRUS A CHIL. ana – prin + tome . congenitala sau câstigată a pleoapelor.) prin acţiunea simultană a formolului şi căldurii şi care şi-a pierdut puterea toxică. blepharon .deschidere) stabilirea prin metode chirurgicale a unei comunicări între două organe cavitare sau două părţi ale aceluiaşi organ. aderenţa limbii la planşeul gurii. ana + spao – trag. boală parazitară datorată infestării cu viermi paraziţi din genul Anchylostoma. 2.. botulinică etc. (gr. anatoxinele se folosesc pentru vaccinarea împotriva unor maladii. extract de ţesuturi infectate cu un ultravirus apoi inactivat. (gr. prefixe de origine greacă indicând relaţia de strâmt. 1. ovul anatrop. A CHILOBLEFAROM A CHILOCHEILIE A CHILODACTILIE A CHILOGLOSĂ A CHILOPOIEZA A CHILOSTOMOIDOZĂ 41 . care se referă la anatomie. în aşa fel încât hilul şi micropilul sunt apropiate. ovul răsturnat cu 180° . sin. medic care practică examenul macroscopic al ţesuturilor sau organelor excizate chirurgical sau prelevate după deces.secţiune) ştiinţă care studiază structura şi morfologia omului sau animalelor.. anchilostomiază).. A CHILO. cu ajutorul disecţiei. (gr. care priveşte părţile şi structurile organismului. caracterizată de obicei prin anemie progresivă (sin. anastomosis . anatomie patologică.

tulburări digestive. A DRO. termen care desemnează lipsa capacităţii de a forma gameţi masculi. sunt animale marine.A CHILOZĂ A COLURĂ A CO EU A DR. viermi inelaţi (Annelida). regiunea corporală a calului care se întinde de la cap până la greabăn.creier) făt născut fără creier. eventual şi a staminodiilor (stamine sterile). sin. cu sau fără apendice. muşchii care provoacă zbârlirea penajului. care seamănă cu un bărbat.. stare patologică cu manifestări clinico-biologice produse prin deficit global de hemoglobină. anemia se poate manifesta prin: paloarea pielii şi mucoaselor. spată şi piept. formarea spermei şi apariţia caracterelor secundare ale bărbatului. reprezentaţi de râmă. se disting hormoni testiculari şi hormoni de origine suprarenaliană. androgenii sunt hormoni steroizi masculini care favorizează dezvoltarea organelor genitale externe. pseudo-hermafrodit. perioadă de involuţie a funcţiei testiculare. A E CEFAL A ECOGE A ECTORI A EFRIE A ELIDE A EMIA MI ERILOR A EMIC A EMIE 42 . care provoacă apariţia caracterelor sexuale masculine. (gr. în segmente sau inele care corespund şi interiorului corpului. dezvoltarea unui individ mascul dintr-un gamet mascul sau partenogeneză masculă. cot) care este în legatură cu cotul. în antropologie. (gr. lipsa congenitală sau dobândită a unui rinichi. sin. starea unui individ androgin.. care au corpul împărţit prin pereţi transversali (dermatomere). reprezentând una din formele sub care se elimină testosteronul. androgeneza se referă cu precădere la producerea plantulelor haploide direct din grăunciorii de polen. de apă dulce şi terestre. A DROCEU A DROGE A DROGE IE A DROGE EZĂ A DROGI A DROID A DROPAUZĂ A DROSTERIL A DROSTERO limitarea sau dispariţia mişcărilor unei articulaţii rezultând dintr-o afecţiune articulară sau în urma unui traumatism. tahicardie. climacteriu masculin. androgenic... se spune despre o structură fără ecouri. individ care posedă unele caractere sexuale ale sexului opus. în ecografie. agkylos – îndoitură. activitatea sa androgenică este slabă. care suferă de anemie. care prezintă caractere masculine. hormon masculin secundar izolat din urina bărbatului. fenomen denumit metamerie. anaimia – sărăcie în sânge). ameţeli. sincope. a + egkefalos . scăderea numărului de eritrocite şi a cantităţii de hemoglobină.. prefixe de origine greacă indicând o relaţie cu omul ca individ masculin sau cu sexul masculin. regiune esenţială în mecanismul de deplasare a calului. care se referă la anemie. anemie hipocromă care complică anchilostomiaza. lipitoare etc. ea poate fi realizată şi pe cale chirurgicală. (gr. denumire generică pentru organele de reproducere mascule dintr-o floare: totalitatea staminelor.. sin.

A EMIE AREGE ERATIVĂ orice anemie cu insuficientă producere de eritrocite în măduva osoasă (absenţa eritroblastelor pe frotiul de măduvă sau prezenţa eritroblastilor anormali. adesea asociată cu o scădere a producţiei celorlalte celule din sânge. care nu se pot matura). A EMIE UTRIŢIO ALĂ A EMIE PER ICIOASĂ A EMIE REGE ERATIVĂ 43 . volumul acestora fiind normal. se asociază cu tulburări digestive şi nervoase. anemie carenţială. anemie macrocitară care se megaloblaştilor în măduva osoasă.A EMIE APLASTICĂ anemie prin insuficienta producere de precursori ai eritrocitelor în măduva osoasă. ori datorită acţiunii distructive excesive a unui ţesut sau organ). scăderea concentraţiei de A EMIE HEMOLITICĂ A EMIE HIPOCROMĂ A EMIE MACROCITARĂ anemie caracterizată printr-o scădere de hemoglobină relativ mai mică decât cea a numărului de eritrocite. însoţeşte de prezenţa A EMIE MEGALOBLASTICĂ A EMIE ORMOCITARĂ anemie caracterizată prin scăderea concentraţiei de hemoglobină. anemie gravă de tip macrocitar-megaloblastic. anemie sideropenică. A EMIE DREPA OCITARĂ anemia hemolitică din drepanocitoză. anemie a cărei cauză nu este elucidată. corelată cu scăderea numărului de eritrocite. anemie datorată unei hemoragii sau unei hemolize cu creşterea numărului de reticulocite (globule roşii tinere) în sânge. deoarece volumul globular mediu este crescut. sin. vitaminelor şi factorilor antianemici. mărturie a unei activităţi eritropoietice crescute în măduva osoasă. datorită unei malabsorbţii a vitaminei B12 provenită din alimentaţie. anemie prin distrugerea excesivă a eritrocitelor în sânge (hemoliză) sau printr-o fragilitate anormală a globulelor roşii sau prin acţiunea nocivă asupra eritrocitelor (de către substanţe toxice de origine externă sau produse în organism. este provocată de lipsa factorului gastric intrinsec (care în mod normal îi favorizează absorbţia). anemie cauzată de un deficit de aport sau de absorbţie a fierului. caracterizată prin scăderea concentraţiei corpusculare medii în hemoglobină şi a fierului seric. v. anemie caracterizată prin hemoglobină din eritrocite. eritroblastoză fetală. A EMIE ERITROBLASTICĂ A EMIE FERIPRIVĂ sin. A EMIE CARE ŢIALĂ A EMIE CRIPTOGE ETICĂ orice anemie datorată unei carenţe alimentare sau unei tulburări de absorbţie a fierului.

b. rahianestezie. monstruozitate incompatibilă cu viaţa. anemie feriprivă. la care lipseşte un cromozom dintr-o pereche. sin. partea medicinii care se ocupă de anestezie şi reanimare. prin ligamentul galben (între două lame vertebrale. caracterizată prin absenţa cerebelului şi a encefalului. organism la care numărul de cromozomi din celulele somatice este diferit faţă de numărul de bază. A EMIE SIDEROPE ICĂ A EMOFILE A E CEFALIE A E CEFALOTROFIE A ERGIE A ESTEZIC A ESTEZIE A ESTEZIE EPIDURALĂ A ESTEZIE GE ERALĂ A ESTEZIE PERIDURALĂ A A A (A ESTEZIE RAHIDIA Ă ESTEZIOLOGIE ESTEZIST ESTEZIOLOG) A ETOL A EUPLOID 44 . fără a fi multiplul acestuia. oligozome (sau hipoploide). a sensibilităţii într-o regiune (anestezie locală sau regională). agentul anestezic fiind introdus pe cale intravenoasă. dar care apare şi în timpul vieţii din cauze diverse. sau în ansamblul corpului (anestezie generală) de obicei în vederea unei intervenţii chirurgicale. persoană (medic sau auxiliar medical) care practică anestezia.hranire). simbolizaţi 2n+2. diminuarea volumului encefalului.A EMIE SIDEROBLASTICĂ tip rar de anemie în care eritrocitele circulante. din care fac parte: monozomicii. pe linia apofizelor spinoase şi la nivelul dorit. la care la o pereche oarecare de cromozomi se adaugă un al treilea membru. anestezie prin care se obţine o narcoză. pierderea sensibilităţii care poate interesa una sau mai multe forme de sensibilitate. anemia sideroblastică poate fi congenitală sau dobândită. la care lipsesc ambii cromozomi dintr-o pereche. grup de plante alogame la care polenul este transportat de vânt (gimnospermele. polizome (hiperploide). anestezie regională prin introducerea soluţiei de anestezic în orificiul inferior al canalului sacral. cu anestezice. la care se adaugă doi cromozomi la o pereche. simbolizat 2n+1 şi tetrazomicii. anestezie regională obţinută injectând anestezicul în spaţiul cuprins între canalul osos rahidian şi dura mater. prin inhalaţie sau pe cale rectală. (gr. sin. adesea congenitală. gramineele etc). se practică în obstretică şi urologia masculină. dispariţia capacităţii organismului de a reacţiona faţă de o substanţă ori agent patogen faţă de care era sensibilizat anterior. hipocrome şi microcitare se asociază cu creşterea fierului din eritroblaşti sub forma unor granule mari dispuse în inel în jurul nucleului. din care fac parte: trizomicii. suprimarea artificială. simbolizaţi 2n-1 şi nulizomicii. simbolizaţi 2n-2. eter metilic al unui alcool aromatic din uleiul esenţial de fenicul. organismele aneuploide pot fi: a. an + encephalos + trophos . de la a şaptea vertebră cervicală până la a cincea lombară). substanţă prin care se obţine pierderea temporară a sensibilităţii.

opacifiate cu substanţe de contrast. care apare în locul unde rezistenţa este diminuată prin leziune. maxilar şi spate fiind declanşată de efort. Angor pectoris... (gr. durerea iradiază deseori spre membrul superior stâng. (lat. termen care desemnează îngustarea arterelor coronare. (lat. care suferă de angină. cură chirurgicală a unui anevreism. ango-ere – a strânge.. este repede calmată prin repaus şi trinitrină (sublingual). Cynara scolymus. ansamblul constituit din ovare. uneori de frig. trompele uterine şi ligamentele largi. A EVRISMORAFIE A EXECTOMIE A EXELE UTERULUI A EXITĂ A FRACTUOZITATE A GAJARE A GE.a inimii şi vaselor mari. senzaţie de angoasă şi opresiune toracică provocată de un aport insuficient de oxigen la inimă. mai rar. inflamaţie a unui vas sanguin sau limfatic. a supăra) 1. (lat. anfractus – cotitură.. sindrom dureros determinat de ischemia anumitor viscere sin. trecerea capului fetal prin strâmtoarea superioară a bazinului. apoi sutura din interior a orificilor respective. (gr. inflamaţie acută a inelului limfatic faringian şi a amigdalelor palatine.dilatare) dilataţie permanentă a unui vas. tiamină. malformaţie sau traumatism. prefixe de origine greacă arătând relaţia cu un vas sanguin sau limfatic sau.aprindere) inflamaţia anexelor uterului numită curent salpingoovarită (infecţie care interesează deopotrivă ovarul şi trompa uterină). colecistite cronice. mononucleoză infecţioasă. A GIO. emoţie. care se referă la angină. circular) cavitate cu contur neregulat. aneyryno . constipaţiei. edeme. ceea ce va antrena ischiemie miocardică de scurtă durată. orice afecţiune a inimii şi a vaselor sanguine.. metodă radiologică de examinare .prin seriografie . inflamaţie a căilor biliare şi a veziculei biliare. annexus – unire + itis . în obstetrică. ectasis . 2.A EVRI Ă A EVRISM sin. care constă din deschiderea pungii anevrismale. pseudomembrane) 3. plantă erbacee din familia Asteraceae care se foloseşte în tratamentul hepatitei cronice. sin. cu sinuozităţi. A GEITĂ A GHI ARE A GIECTAZIE A GI Ă A GI Ă CU MO OCITE (MO OCITARĂ) A GI Ă PECTORALĂ A GI OS A GIOCARDIOGRAFIE A GIOCARDIOPATIE A GIOCOLECISTITĂ 45 .dilatare) dilatare circumscrisă a peretelui unei artere. a sugruma. ablaţia anexelor uterului. ocol. termen folosit pentru îngustarea unor căi sau canale consecutiv mai multor cauze (inflamaţii. aggeion – vas. cu un canal biliar. uneori se ajunge ca anevrismul să producă o comunicare între o arteră şi o venă (anevrism arterio-venos).

tumoră malignă care rezultă din proliferarea celulelor reticulare şi endoteliate ale vaselor sanguine. mic angiom cutanat. se practică mai ales pe artere. formată dintr-o aglomerare de vase sanguine (hemangiom) sau limfatice (limfangion). care au sămânţa închisă în fruct.). cu suprafaţă rugoasă. suferinzi de litiază biliară sau de cancer al căilor biliare şi se încadrează într-o septicemie cu bacili gram negativi cu punct de plecare biliar. uneori albăstruie. de natură alergică sau neurovegetativă. au diferite localizări şi. localizată mai ales la nivelul ficatului. sin. de obicei corelată cu stază biliară. sin. tumoră circumscrisă. folosind un balonaş gonflabil introdus printr-o sondă. meningiene. sub control coronarografic. spre deosebire de gimnosperme. pată cutanată roşie. ex. în special ale celor sanguine. edem angioneurotic. spasm arterial. foarte frecventă la nou născuţi. hiperkeratozică. colangiografie. survine mai frecvent la subiecţi în vârstă. evidenţierea radiografică a vaselor sanguine prin injectarea acestora cu substanţe de contrast. miom care conţine un număr mare de vase sanguine. sunt de origine congenitală.A GIOCOLEGRAFIE A GIOCOLITĂ A GIOCOLITĂ UREMIGE Ă sin. ruperea unor vase. edem instalat rapid. retiniene etc. splinei şi membrelor. acestea au ovule care se dezvoltă în ovarul format de către megasporofil. anomalie de dezvoltare a vaselor. retinopatie angiospastică. afecţiune (adesea congenitală sau ereditară) caracterizată prin prezenţa de angioame multiple (cutanate. inflamaţia căilor biliare. plană de întindere şi formă variabilă. intervenţie chirurgicală pentru repararea unui vas sau corijarea calibrului. (endocoronariană). necroza peretelui unui vas sanguin. încrengătură care cuprinde plante cu flori. care se referă la un angiom. parte a anatomiei care studiază vasele de sanguine şi limfatice. A GIODISPLAZIE A GIOEDEM A GIOGRAFIE A GIOKERATOM A GIOLOGIE (A GEIOLOGIE) A GIOM A GIOM (HEMA GIOM) A GIOMATOS A GIOMATOZĂ A GIOMIOM A GIO ECROZĂ A GIOPATIE A GIOPLASTIE A GIOPLASTIE CORO ARIA Ă A GIOREXIE A GIOSARCOM A GIOSPASM A GIOSPASTIC A GIOSPERME 46 . boala Bannister (Henry Martin. cel mai des. metoda a fost pusă la punct de către Grüntzig (1971). care se însoţeşte de spasm vascular. angiocolită acută febrilă care se însoţeşte de creşterea ureei sanguine (2g/l şi peste). dilatarea terapeutică a unei artere coronare stenozate. după fecundare ovarul se transformă în fruct care include una sau mai multe seminţe. termen generic pentru afecţiunile vaselor. 1884-1920). angiospermele împreună cu gimnospermele sunt grupate în subdiviziunea Spermatophyta. micşorarea unor porţiuni limitate a arterelor ca urmare a contracţiei fibrelor musculare din tunica medie. colangită.

care nu este însoţit de icter. joacă un rol important în fiziologia respiratorie şi sanguină (schimburile respiratorii şi menţinerea echilibrului acidobazic). membrană anhistă. Å. se cunosc două feluri de angiotensină (I şi II). se foloseşte la prepararea băuturilor gazoase. a fragmentelor unui os fracturat. unghiul format de porţiunile unui organ sau de poziţia a două segmente ale corpului sau a două organe vecine. solubil în apă. nume dat bioxidului de carbon (CO2). spasme digestive. antisudoral. în general localizată precordial. tremurături etc. dotate cu proprietăţi fiziologice. criză dureroasă produsă de ischemia acută de scurtă durată a miocardului. în mod normal angiotensinele sunt distruse de enzime. fizică sau psihică. ceea ce duce la hipertensiune. abr. unitate de măsură a lungimilor de undă care corespund la o zecime de milionime dintr-un metru (10-10). însoţită de o stare de anxietate marcată. transpiraţii. nu din hydor (apă) diminuarea transpiraţiei. sin. a + h-idros . sin.A GIOSTE OZĂ A GIOTE SI Ă îngustarea calibrului vaselor. strongiloidoză în medicina umană. unul în altul. referindu-se la o afecţiune hepatică. care nu are strucură tisulară sau care este lipsit de celule. îndeosebi vasoconstricţia micilor arteriole ale rinichiului. substanţă protidică provenită din angiotensinogen sub acţiunea enzimei numită renină. angiotensină. în stare solidă este un refrigerant folosit la conservarea şi transportul alimentelor. lingv. este un gaz incolor. pătrunderea.apă) absenţa sau insuficienţa secreţiei sudorale. palpitaţii şi în cazuri extreme. sin. derivat din cuvântul grec hidros (sudoare). tahicardie ori bradicardie. stare de maleză generală. inodor. angină pectorală. serozitate. (gr. care se manifestă prin tulburări neurovegetative: eritem ori paloare. în prezent această unitate se înlocuieşte prin nanometrul. sin. A GIOTO I Ă A GOASĂ A GOR A GOR PECTORIS A GORJARE A GRE ARE A GSTRÖM A GUILLULOZĂ A GULAR A HIDRAZĂ CARBO ICĂ A HIDRIDĂ A HIDROTIC A HIDROZĂ A HIST A ICTERIC 47 . durere angoasantă. uscăciunea mucoaselor. ex. care poate deveni extremă. substanţă organică formată prin eliminarea unei molecule de apă din două grupări carboxil. produs de secreţie glandulară) într-un organ care astfel devine dur şi creşte în volum. acumulare de lichid (sânge. numit şi gaz carbonic. angor.

ţânţar din genul Anopheles (care cuprinde numeroase specii). deviere de la forma. inegalitatea refracţiei celor doi ochi. rezultând dintr-o dezvoltare embrionară de origine fetală. ea poate fi aparentă (malformaţie vizibilă) sau inaparentă (decelabilă prin examene speciale ale ţesuturilor. diferenţele pot afecta mărimea şi forma. ion cu sarcină electrică negativă. măgar. care se referă la anod şi la fenomenele ce se produc în vecinătatea sa. inegalitatea diametrului celor două pupile.ochi) absenţa congenitală a ochilor. clasa Cestoda. anomalie biochimică. termen utilizat şi pentru a denumi substanţe care nu modifică starea organismului. prefix de origine greacă pentru inegal. situaţie în care fecundarea are loc între doi gameţi diferenţiaţi profund. inflamaţia localizată în jurul anusului.A ILI Ă amină fenolică extrasă din gudron. (gr. anionii se deplasează la anod. lipsa parţială sau totală a dinţilor.) şi la sinteza unor medicamente (ex. electrodul prin care curentul continuu de conducţie pătrunde într-un mediu.. vierme lat din familia Anoplocephala. intoxicaţie accidentală sau profesională cu anilină. maternă sau exogenă. astenie într-un grup muscular şi hiperstenie în grupul antagonist. care serveşte la fabricarea multor coloranţi (fuxină. a + isos – egal + kytos . fenacetina). apare la muncitorii ce lucrează la fabricarewa unor coloranţi şi medicamente.. substanţă cu acţiune sedativă prin calmarea durerii. zebră etc. ex.celulă) inegalitate de talie a elementelor dintr-o populaţie celulară. reacţie anodică. negru de anilină etc. structura sau poziţia normală. A IZOCITOZĂ A IZOCORIE A IZOCROMIE A IZOGAMIE A IZOMETROPIE A IZOSTE IE A OD A ODIC A ODI A ODO ŢIE A OFEL A OFTALMIE A OMALIE A OMALIE CO GE ITALĂ A OPLOCEFAL 48 . prezentă la naştere. morfologică sau funcţională. parazitează în general în intestinul subţire la cal. un ochi poate fi miop iar celălalt hipermetrop. eritrocite care au dimensiuni inegale. inegalitatea de coloraţie a eritrocitelor care sunt încadrate cu hemoglobină mai multă sau mai puţină. (gr. lipsă de simetrie. polul pozitiv. inegalitate de tonus în grupe de muşchi înainte de a acţiona sinergic. celulelor sau moleculelor). mai ales prin inhalare. în cursul electrolizei. cu referire în special la eritrocite şi care se traduce grafic prin lărgirea şi aplatizarea curbei Price-Jones. femelele transmit prin înţepătură parazitul malaric şi unele virusuri patogene. a + ophtalmos . A ILISM A IO A IS A ITĂ A IZO. neregularitate. Pimpinella anisum.

este analogul structural al carnozinei. care nu se însoţeşte de ovulaţie. la nivelul părţilor concave.miros) absenţa simţului mirosului. nerv optic). 1. anastomoza între o ramură desprinsă din nervul esofagian dorsal şi plexul solar. care se abate de la regulă. scăderea marcată sau pierderea apetitului. fără afectarea aparatului receptor (retină. drept mijloc de inserţie şi care le furnizează nervii şi vasele. constituită din aminoacizii histidina şi beta-alanina. ceea ce duce la slăbire rapidă (uneori la o veritabilă cahexie). în forma literei U. (gr. care nu este produs de un organism animal sau vegetal. bălţi etc. viaţă fără procese oxidative. ale jejunului şi ileonului.A OPLURE A OPSIE A ORECTAL A OREXIC A OREXIE A OREXIE ME TALĂ ordin care cuprinde insecte cunoscute sub denumirea de păduchi. conţinând o grupare metil grefată pe nucleul imidazolic al histidinei. 2. sunt păsări acvatice sau semiacvatice adaptate la viaţa pe lacuri. suspendarea sau oprirea definitivă a ovulaţiei. (gr. fiecare din cele 15 sau 16 curburi mari. dipeptidă naturală prezentă în muşchii păsărilor. care se referă la anus şi rect. a + opsis . care se îndepărtează de ceea se consideră a fi normal. a + osme . care se referă la substanţele chimice lipsite de carbon. sindrom nevrotic observat mai ales la tinere. sin. care diminuă apetitul. marginea convexă a anselor este liberă în interiorul cavităţii abdominale. structură anatomică sub formă de buclă sau inel. paraziţi pe mamifere. diminuarea aportului de oxigen la nivelul ţesuturilor şi celulelor. A OREXIGE A ORGA IC A ORHIDIE A ORMAL A OSMIE A OVARIE A OVULATOR A OVULAŢIE A OXIA DE ALTITUDI E A OXIBIOZĂ A OXIE A SĂ A SA I TESTI ALĂ A SA WRISBERG A SERIFORME A SERI Ă 49 . caracterizat prin refuzul oricărei alimentări. cu excepţia carbonaţilor şi sărurilor.vedere) orice pierdere a vederii. lipsa congenitală a ovarelor. fistulă anorectală. care este afectat de anorexie. ex. ordin din care fac parte circa 150 de specii de păsări palmipede (3 din cele 4 degete ale picioarelor sunt unite printr-o membrană interdigitală). răul de munte. absenţa congenitală a unia sau a ambelor testicule. pasageră sau durabilă. care se referă la anorexie. de la normele admise. ansele intestinale sunt cuprinse între cele două foiţe ale mezenterului care le serveşte.

înclinarea puternică înainte a uterului. porţiunea membrului superior cuprinsă între cot şi încheietura mâinii. la diverse criptogame (alge. grupaţi doi câte doi.. anteversie.. apendice situat pe capul insectelor. concentrică cu helixul. prefixe de origine greacă indicând ideea de opoziţie. alocuţiune latină cu sensul înainte de naştere. deplasare globală înainte a unui organ. A TACID A TAGO ISM A TAGO IST A TALGIC A TE. care se produce înainte de prânz.. ca şi cum bolnavul ar alerga după propriul său centru de greutate. organ sau receptacul în care sunt produse celulele sexuale mascule – anterozoizii.. proeminenţă a feţei externe a pavilionului urechii. deplasare înainte a uterului în întregime. miriapozilor şi crustaceelor. formând de fiecare parte câte o teacă. tulburare motorie caracteristică pentru maladia Parkinson. A TI. flexia înainte. orice deplasare a unui organ înainte: anteflexie. pteridofite). gametangiu mascul. de o parte şi de alta a planului de simetrie median. agent care reduce sau neutralizează aciditatea sucului gastric sau a altei secreţii. de care este despărţită prin scobitura helixului. care împiedică sau calmează durerea.. locuţiune latină cu sensul de înainte de moarte. porţiunea terminală a staminei care produce polen. care se produce în lobul anterior al hipofizei. servind mai ales ca organ de simţ tactil şi olfactiv sau pentru a percepe sunetele emise de indivizii aceleiaşi specii. în paşi mărunţi. termen folosit în medicină pentru faptele anterioare stării prezente a bolnavului şi a căror cercetare poate ajuta la stabilirea diagnosticului şi a prognosticului. se spune despre un muşchi sau un medicament a cărui acţiune se opune acţiunii altuia. de luptă sau de protecţie. oasele antebraţului sunt: radius în afară şi cubitus înăuntru.. este formată din patru saci polinici. care se referă la antebraţ. antepoziţie. lobul anterior al hipofizei.. A A A A TE MORTEM TE PARTUM TEBRAHIAL TEBRAŢ A TECEDE TE A TEDEVIAŢIE A TEFLEXIA UTERULUI A TEFLEXIE A TEHELIX A TEHIPOFIZAR A TEHIPOFIZĂ A TE Ă A TEPOZIŢIA UTERULUI A TEPOZIŢIE A TEPRA DIAL A TE(RO)PULSIE A TERĂ A TERIDIE 50 . fungi. ce constă dintr-o accelerare progresivă a mersului. acţiunea contrară a două forţe care tind să-şi anuleze reciproc efectele.A T. acesta păstrându-şi forma. care este flectat pe col. cu păstrarea curburii normale. prefix de origine latină indicând o poziţie sau o deplasare înainte.

substanţă care împiedică agregarea plachetelor (trombocitelor). înaintea toracelui. antivitaminele). agent chimic. substanţă care creşte conţinutul oxigenului în sânge. (fr. înclinarea înainte a axului vertical al unui organ. phylaxis . în partea anterioară. cu ajutorul cărora se deplasează spre oosferă. A TEROGRAD celulă sexuală masculă produsă în anteridie. ex. reacţie) medicament care previne sau suprimă o reacţie alergică. care este situat înainte.A TEROZOID A TERIOR A TERO. (gr. reţeta) având trecute numele şi adresa emitentului. tete .. amnezia anterogradă se referă la faptele petrecute după un accident. substanţe utilizate în combaterea acneei. împiedicând efectele mediatorilor chimici simpatici. fără flexie.. care neutralizează sau reduce aciditatea. substanţă care combate aritmiile cardiace. substanţe care se opune manifestării efectelor adrenalinei. care se referă la fapte survenite pornind de la un moment dat. anti . înclinarea înainte a fundului uterin. A TIACID A TIAC EIC A TIADRE ALI IC A TIADRE ERGIC A TIAFRODIZIAC A TIAGREGA T A TIALIME T A TIALDOSTERO IC A TIALERGIC A TIAMARIL A TIA AFILAXIE A TIA DROGE A TIA EMIC A TIA OXIC A TIA XIOS A TIARITMIC A TIASMATIC A TIATEROGE 51 . en – în. prefix pentru înainte. uterul aflându-se în orientarea sa normală. substanţe care produc diminuarea sau chiar abolirea instinctului genezic. substanţă care împiedică exercitarea efectelor aldosteronului. substanţă care înlătură starea de anxietate. (gr. eficace împotriva astmului. (gr.apărare) care poate suprima o stare de anafilaxie. substanţă care combate procesele de ateroscleroză. posedă cili sau flageli. anti + allos + ergon – acţiune. valorificarea digestivă sau metabolică a unui nutriment (ex.cap) inscripţie obligatorie pe unele acte (ex.contra) prefix cu semnificaţia de opus sau împotriva.. substanţă care blochează structurile adrenergice. îndeosebi se referă la sucul gastric.. fizic sau biologic. substanţă care combate efectele hormonilor androgeni. anti – contrar. substanţă chimică din ingesta care împiedică printr-un proces de concurenţă. care combate o stare de anemie. A TET A TETORACAL A TEVERSIE A TEVERSIE A UTERULUI A TEZID A TI. unul din cele două aglomerări de substanţă cenuşie aparţinând corpului striat. care acţionează împotriva febrei galbene.

fără a vătăma organismul animal unde aceştia trăiesc. anticorpi dirijaţi împotriva macromoleculelor ce reprezintă constituenţi normali ai nucleului celular. tratament în cursul căruia sunt folosite substanţele antibiotice. b) proteine. prin mecanisme variate. medicament care suprimă bacteriile patogene existente în organism la un moment dat. citostatice). c) nucleoproteine. substanţă naturală care circulă în sânge şi exercită o acţiune anticoagulantă.R. coagulum . fapt care asigură includerea aminoacidului transportat de s-A. mai ales histone. solubile în soluţiile alcaline izotonice. A TIBIOZĂ A TIBRADIKI I IC A TICA CERIGE A TICA CEROS A TIACETOGE A TICOAGULA T A TICODO A TICOLAPS A TICOLI ERGIC A TICO CEPŢIO AL A TICO VULSIVA T A TICORP A TICORPI A TI UCLEARI A TICORPI AUTOLOGI A TIDELIRA T 52 .N. (gr. autoanticorpi.N într-un lanţ polipeptidic în conformitate cu mesajul genetic al m-A. 2. sin. medicament care neutralizează efectul unui agent cancerigen.. cancerostatice. acest triplet de baze. apariţia unei sarcini. medicament sau factor care. anti + bios) antagonism microbian existent în natură substanţă care combate efectele bradikininei. combate acidoza provocată de corpii cetonici.R. dezoxiribonucleoproteine sau ribonucleoproteine. substanţă specifică de natură proteică. care împiedică fecundaţia ovulului de către speramtozoid şi. (gr. orice substanţă folosită pentru distrugerea celulelor canceroase sau împiedicarea proliferării lor (antimitotice.N.A TIAUTISTIC A TIBACTERIA A TIBIOGRAMĂ A TIBIOTERAPIE A TIBIOTIC substanţă care combate autismul. substanţă naturală sau de semisinteză care are proprietatea de a opri dezvoltarea microbilor (bacteriostatic) sau de a-i distruge (bactericid). denumire generică dată oricărui factor blocant al structurilor nervoase colinergice.R. metodă pentru determinarea spectrului de sensibilitate la antibiotice a germenilor patogeni.cheag) agent fizic sau chimic care împiedică coagularea sângelui. este complementar unui codon din moleculele de mA.R. 1.. antigene nucleare. în consecinţă.N. anticodon sau nodoc. care combate stările delirante. anti + lat. adică: a) acizi nucleici. substanţă care combate colapsul. inhibă convulsiile de natură centrală.. secvenţă de trei nucleotide situate în regiunea de curbură a moleculei de s-A. apare în organism în urma unui stimul antigenic cu care reacţionează.

phlogos . provocă formarea unui anticorp specific susceptibil să-l neutralizeze. sin. care combate edemele. care combate balonarea abdominală. sin. care normalizează tranzitul intestinal rapid.D. vasopresina este un hormon antidiuretic. care combate efectele estrogenilor. medicament hipoglicemiant (biguanide. sin. antigenul provine din surse foarte diferite: bacterii. antiinflamatorii.L. numit acum HBSA (Hepatitis B Surface Antigen). vasopresină. administrat pe cale orală în tratamentul diabetului. antiotravă. care diminuă secreţia urinară. dezvoltarea lor (fungistatic). substanţele care iau naştere în culturi de microbi virulenţi şi care se opun fagocitozei. contra doppingului. autoantigen. abr. antifaginele nu sunt distruse la 70°C. A TIEDEMATOS A TIEMETIC A TIEPILEPTIC A TIESTROGE IC A TIEXUDATIV A TIFAG A TIFAGI E A TIFIBRI OLITIC A TIFLATULE T A TIFLOGISTIC A TIFU GIC A TIGE A TIGE AUSTRALIA A TIGE AUTOLOG A TIGE V. introdusă în organism. denumit astfel pentru că a fost descoperit în serul unui aborigen australian. sulfamide). mai ales în melancolie. anti + phagein – a mânca) substanţe care se pot găsi în serul unor bolnavi şi care măresc rezistenţa microbilor opunându-se acţiunii litice a bacteriofagilor. diferit de agresine. a da naştere) substanţă care.R.dat) substanţă capabilă să neutralizeze o otravă sau să contracareze efectele ei asupra organismului. antigen standard folosit în reacţia Wassermann (diagnosticul sifilisului). anti + genos – gen. împiedicând consecutiv diareea. Veneral Disease Reference Laboratory. eng. anti + dotos . anti + phlox. (gr. o substanţă care distruge ciupercile (fungicid) sau care inhibă creşterea. (gr. gennao – a produce. reprezintă un antigen de suprafaţă. specie.A TIDEPRESIV A TIDIABETIC A TIDIABETIC ORAL A TIDIAREIC A TIDIURETIC A TIDIURETI Ă A TIDOPI G A TIDOT substanţă antipsihotică activă în stările depresive. substanţă utilizată în tratamentul epilepsiei. (gr. 53 . folosit în tratamentul diabetului. (gr. termen care desemna iniţial antigenul considerat specific hepatitei B. cu acţiune preventivă sau curativă în greţuri sau vărsături. substanţe toxice etc. virusuri. care combate fibrinoliza. celule ori proteine străine.flacără) substanţă cu efect antiinflamatoriu.

are proprietăţi de prevenire sau oprire a hemoragiei. 1. substaţă folosită în tratamentul leucemiilor. substanţă care suprimă parazitul Giardia lamblia. substanţă utilizată în tratamentul malariei. care are însuşirile unui antigen. substanţă care împiedică anumite efecte hormonale. substanţă care diminuează sau înlătură inflamaţia. algos . sin. substanţă utilizată în tratamentul hipotensiunii arteriale. orice agent adăugat unui aliment sau oricărui component supus degradării. anti + neyron – nerv. A TII FECŢIOS A TII FLAMATOR A TIISCHEMIC A TILAMBLIAZIC A TILEUCEMIC A TILIPEMIC A TILUETIC A TIMALARIC A TIMETABOLIT A TIMICOTIC A TIMITOTIC A TI EOPLAZIC A TI EVRALGIC A TIOXIDA T 54 . inhibă secreţia de hormon gonadotrop hipofizar sau îi neutralizează efectul substanţă utilizată în tratamentul gutei întrebuinţat în scopul omorârii şi/sau eliminării din organism a viermilor parazitari (intestinali). în vederea împiedicării sau întârzierii efectului modificărilor datorate oxigenului atmosferic. substanţă care combate infecţia. substanţă care blocheazå receptorii histaminici. care distruge ciupercile microscopice sau care le împiedică creşterea. substanţă care scade nivelul lipidelor din sânge. testul Coombs A TIGO ADOTROFI IC A TIGO ADOTROP A TIGUTOS A TIHELMI TIC A TIHEMORAGIC A TIHIPERTE SIV A TIHIPOTE SIV A TIHISTAMI IC A TIHORMO substanţă care combate efectele gonadotrofinelor hipofizare. 2. care distruge mitoza (multiplicarea celulei). A TIGLOBULI Ă (PROBA) sin. anticorp care apare în ser după administrare de hormoni proteici heterologi. substanţă utilizată în tratamentul hipertensiunii arteriale.A TIGE IC care se referă la antigen. antisifilitic. substanţă folosită în tratamentul cancerelor. inhibându-le sau dând naştere la compuşi ineficienţi. (gr. contracarând efectele histaminei. antimicoticele sunt folosite în chimioterapia cancerului.durere) substanţă medicamentoasă care calmează durerea. 2. substanţă care diminuează sau înlătură ischemia arterială. orice substanţă destinată combaterii efectelor nocive ale radicalilor liberi. 1. substanţă care este încorporată în lanţul reacţiilor biochimice corespunzătoare.

sin. care previne rabia. care exercită o acţiune antiinflamatoare în unele afecţiuni reumatismale. neuroleptic. care acţionează împotriva anemiei pernicioase. factor chimic sau fizic care împiedică sau diminuă spasmul musculaturii netede. substanţă care combate secreţia seboreică. substanţă care inhibă proliferarea celulară. medicament capabil să scadă temperatura crescută a corpului.A TIPALUDIC A TIPARAZITAR A TIPARKI SO IA A TIPERISTALTISM A TIPER ICIOS A TIPIRETIC A TIPIRIMIDI IC A TIPIRI Ă A TIPLASMI Ă A TIPODE A TIPROLIFERATIV A TIPROTEAZIC A TIPROTOZOARIC A TIPRURIGI OS A TIPSIHOTIC A TIRABIC A TIREUMATISMAL A TISEBOREIC A TISECTRETOR A TISEPSIE care combate sau previne paludismul. peristaltism în care contracţiile succesive se produc în sens contrar faţă de direcţia normală. sin. antiluetic. se poate folosi în imunizarea pasivă şi în tratamentul unor infecţii precum în difterie şi tetanos. în scop terapeutic. substanţă care combate efectele proteazelor (enzime cu proprietăţi litice asupra proteinelor). medicament anticancerigen de sinteză. inhibitor natural al fibrinolizinei (plasminei) din plasma sanguină. care acţionează împotriva sifilisului. substanţă folosită în tratamentul parazitozelor. care blochează în organism producerea bazelor pirimidinice. grup de trei nuclei situat în sacul embrionar la polul chalazal (opus polului micropilar unde se găseşte oosfera). anticorp antistreptococic prezent în ser în urma infecţiilor cu streptococ hemolitic sau după injecţia de streptokinază. medicament folosit ca antipiretic. sin. antireumatic. substanţă chimică având proprietatea de a împiedica dezvoltarea microorganismelor. substanţă care acţionează asupra simptomelor bolii Parkinson. inhibator al unei secreţii. A TISEPTIC A TISER A TISEROTO I ERGIC A TISIFILITIC A TISPASTIC A TISTREPTOKI AZĂ 55 . ser care conţine anticorpi obţinuţi prin inocularea unui antigen. care combate efectele serotoninei. grup de metode urmărind distrugerea microbilor prezenţi într-o plagă accidentală sau pe un obiect cu ajutorul unor substanţe chimice sau al agenţilor fizici. substanţă care suprimă protozoarele. substanţă care combate pruritul (mâncărimea).

substanţă care inhibă proteaza. mică eminenţă triunghiulară. pe care organismul îi produce sub acţiunea unei toxine sau unui venin şi care le combat efectele. factor care inhibă secreţia hormonilor tiroidieni. peristaltism exagerat. anticorp specific capabil să neutralizeze acţiunea toxică. (gr. A TISUDORAL A TITETA IC A TITIROIDIA A TITOXIC A TITOXI Ă A TITRAGUS A TITRICOMO AZIC A TITRIPSI Ă A TITROMBOTIC A TITUBERCULOS A TITUMORAL A TITUSIV A TIULCEROS A TIVAGOTO IE A TIVARIOLIC A TIVERTIGI OS A TIVIRAL A TIVITAMI Ă A TIVOMITIV A TIXE IC A TIZIMOTIC 56 . are rol în presiunea îmbolnăvirii. antihidrotic. care împiedică voma. care permite scindarea proteinelor în puncte precise.A TISTREPTOLIZI A anticorpi care neutralizează streptolizina (toxină streptococică) care apar în sânge după afecţiuni streptococice. substanţă cu structură spaţială identică cu aceea a unor vitamine. sunt distruse între 60o şi 70oC.ferment) substanţă care împiedică acţiunea unei enzime. substanţă folosită în tratamentul ulcerului. substanţă capabilă să neutralizeze acţiunea unei toxine. antitoxinele reprezintă partea activă din serurile terapeutice antitoxice. care provine sau se foloseşte în tratamentul tetanosului. se spune despre reacţia de apãrare a unui ţesut viu sau a unui organism împotriva unei substanţe nocive străine. medicament. care diminuă secreţia sudorală. termen generic pentru anumite substanţe cu efect nociv faţă de virusuri. medicament folosit în tratarea tuberculozei. putând realiza substituirea acestora. anti + zyma . care combate tusea. sin. dispariţia reflexului faringian etc. substanţă folosită în tratamentul vaginitei cu Trichomonas vaginalis. sub antehelix şi înapoi de tragus. situată pe faţa externă a pavilionului urechii. dozarea antistreptolizinei în serul sanguin este un test prin care se poate urmări evoluţia acestei boli. folosit în tratarea cancerelor. de ameţeală. bradicardie. care este activ în tratamentul hipertiroidei. de care este despărţită prin scobitura concăi. caracterizată prin moleşeală. antitoxinele sunt anticorpi strict specifici. antiputrid. vaccin antivariolic. are rol în prevenirea formării de cheaguri de sânge (trombi). în special după reumatismul articular acut. medicament recomandat pentru prevenirea/ atenuarea senzaţiei vertiginoase. stare de predominanţă vagală.

anthropos + phobos . de formă inelară A TRAX A TRECTOMIE A TROATICOTOMIE A TRODUODE ECTOMIE A TROMASTOIDITÃ A TROPOFAGIE A TROPOGE EZĂ A TROPOID A TROPOFOBIE A TROPOLOGIE A TROPOMETRIE A TROPOMORF A TROSTOMIE A TROTIMPA IC A TRU A UCLEATÃ A ULAR 57 . care prezintã unele asemãnãri cu omul. mai ales în ţesutul osos.. producerea pigmenţilor este controlată genetic. cărbune. dalac. a speciei umane. boală pulmonară produsă de inhalarea particulelor de cărbune. peşteră) termen cu semnificaţia de cavitate. rase. fie de polipi secundari. care se referã la antrul mastoidian şi la casa timpanului. annulus . prezentându-se fie sub formă de polipi coloniali. depozitat în sucul celular al tuturor ţesuturilor. care are aspectul sau culoarea cărbunelui. deschiderea chirurgicalã a unui antru sau a unui sinus în vederea unui drenaj. procesul apariţiei şi dezvoltării omului. au o morfologie foarte variată asemănătoare unor flori. care seamãnã cu manifestãri de antrax. urangutan). boală infectocontagioasă comună omului şi animalelor produsă de bacilul Antrax. anasamblul tehnicilor de mãsurare a corpului uman. ablaţia chirurgicală a pereţilor antrului mastoidian.inel). obiceiul de a se hrãni cu carne de om. cărora le conferă diverse culori: roşu. interacţionând cu antocianinele modifică culorile produse de acestea. (gr. (lat. rezecţia antrului piloric. urmatã de o anastomozã gastro-duodenalã. gorilã. dar mai frecvent în flori şi fructe. tipuri etc). albastru. (gr. se spune despre o celulã care nu posedã nucleu. inflamaţia antrului mastoidian şi a apofizei mastoide. ontogenia şi filogenia omului. sin. furuncul antracoid.frică) frica de oameni. clasă de animale marine sedentare din încrengătura Celenterate. de persoane expuse profesional unei atmosfere poluate (pneumoconioza minerilor). violet ş. care seamănă biologic cu omul. ablaţia chirurgicală a antrului piloric şi a primei porţiuni a duodenului. studiul omului sub toate aspectele (morfologie. orice maimuţã din familia Pongides (cimpanzeu. deschiderea antrului mastoidian şi aticei. antron – spaţiu gol. iar gura este înconjurată de tentacule simple sau penate. pigmentul galben al florilor (dar şi al funzelor şi tulpinilor). cu simetrie radiară. ex.A TOCIA A TOXA TI Ă A TOZOARE A TRACOID A TRACOZÃ pigment sintetizat de plante. grotă. dar cantitatea şi forma de manifestare sunt influenţate de condiţiile de mediu: pH.a. origini. lumină etc. portocaliu.

cu numeroase specii actuale (ex. în locomoţia echinodermelor. esofag. care ia naştere în ventriculul stâng. caracterizate prin: lipsa gâtului şi cozii. APARAT APARAT AMBULACRAR APARAT CIRCULATOR APARAT DIGESTIV 58 . situat la nivelul perineului posterior. orice orificiu anal. formatã din al patrulea arc aortic drept. complex de organe care asigură circulaţia sângelui şi limfei în organismul animal. pentru acidul paraaminobenzoic. ansamblu de organe.A URIC A URE care se referã la anurie. medicament tranchilizant care combate anxietatea patologică. pipăit şi prinderea hranei. inegalitatea membrelor. poate fi proiectată în afară. a unui produs opac la razele X. angrenaj tehnic folosit pentru investigaţii sau terapie. faringe.A. pentru a se asigura temporar sau definitiv eliminarea conţinutului intestinal. care serveşte la îndeplinirea uneia dintre funcţiile esenţiale ale organismului animal. prin deschidere patologică sau creat artificial. stare patologicã care se caracterizeazã prin absenţa completã sau aproape completã a urinii din vezicã. este alcătuit în principal din sistemul sanguin (inimă şi vase sanguine) şi sistemul limfatic (vase limfatice şi ganglioni limfatici). intestin subţire şi intestin gros) şi din glandele anexe (glandele salivare. la extremitatea inferioară a şanţului interfesier. 1. incizia peretelui aortic. cel mai frecvent se datoreşte unei opriri a funcţiei renale. ordin din clasa amfibienilor. broasca). limba fixată la marginea anterioară a mandibulei. membrană interdigitală pentru înot.B. anomalie de poziţie a crosei aortice care. altul decât cel natural. ficat şi pancreas). orificiu creat chirurgical. care este cuprins de anxietate. aorta descendentã şi aorta abdominală. radiografia aortei dupã injectarea în sânge. în special. dar şi în respiraţie. cu structură şi origine diferită. stomac. arcul aortic. stare afectivă patologică. teamă nedesluşită. se gãseşte în partea dreaptã a mediastinului.P. 2. starea de tensiune nervoasã şi agitaţia. dar poate fi cauzatã şi de obstrucţia ureteralã. sin. sistem de tuburi cu rol. ansamblu de organe speciale care realizează digestia şi absorbţia care este alcătuit din tubul digestiv (cavitatea bucală. ea are patru porţiuni: aorta ascendentă. caracterizată prin nelinişte psihomotorie. pe un segment intestinal şi deschis la pielea abdominală. orificiul terminal al tubului digestiv. legată de un insucces. de obicei chiar în aortã. A URIE A US A US ARTIFICIAL A US CO TRA ATURII A XIETATE A XIOLITIC A XIOS AORTA AORTÃ LA DREAPTA AORTOGRAFIE AORTOTOMIE A. deplasarea pe uscat prin salturi. trunchi de origine al tuturor arterelor din corp.

nume dat unor canale bine săpate în os. osoasã şi sudatã de stern la vârstnici. piesă la extremitatea inferioară a sternului. câmpie) deschidere largă. format din microtubuli cu diametrul de 150. dispozitivelor sau instrumentelor destinate sã fie utilizate într-un scop bine determinat. care este afectat de apatie sau caracterizat prin apatie. la care florile sunt mici şi simplificate. care degajã oxigen. muşchii labiali şi linguali precum şi sistemele vasculo-nervoase respective. în soluţie apoasă este folosită la spălarea plăgilor. structurile care îi înconjoară şi îi susţin. apendice vermicular (ileocecal). APARATAJ APAREU IE APATIC APATIE APĂ APĂ OXIGE ATĂ APĂ TARE APEDUCT APE DICE APE DICE XIFOID APE DICECTOMIE APE DICITÃ APERISTALTISM APERTURĂ APETALE APETE ŢÃ 59 . (lat. această stare este întâlnită la un grup mare de plante dicotiledone. alături de pulmoni. ansamblu de structuri care secretă şi excretă din organism. ansamblul aparatelor. asteri şi fusul central acromatic. prelungire a cecului sub formã tubularã. în limbaj curent. zbor. denumire curentă pentru acidul nitric în anatomie. este compus din hidrogen şi oxigen.250Ǻ cu pereţii de 40Ǻ. osul maxilar şi mandibula. absenţa dorinţelor şi a interesului. inflamaţia acută sau cronicã a apendicelui vermicular. este inserat pe peretele laterointern al cecului. traheea şi bronhiile. cartilaginoasă la tineri. inodor. la mamifere.APARAT LOCOMOTOR APARAT MASTICATOR APARAT MITOTIC APARAT RESPIRATOR APARAT URI AR ansamblu de mecanisme cu ajutorul cărora organismul animal se deplasează activ în spaţiu. ansamblu de structuri prezent în celulă la fiecare diviziune mitotică. în psihologie. faringele. parte accesorie dependentã de o structurã principalã. stare de insensibilitate sau indiferenţã faţă de evenimente. lemnoase. este alcătuit din centri mitotici. incapacitatea sau imposibilitatea de a îndeplini actul sexual. lichid siropos. organ sau sistem de organe care asigură schimbul de gaze între organismul animal şi mediu. absenţa mişcărilor peristaltice. înot. care se solidificã la 0°C prin îngheţare. laringele. ablaţia chirurgicală a apendicelui vermicular. din aparatul respirator fac parte căile respiratorii extrapulmonare şi anume: căile nazale. incolor. vezică urinară şi uretră. sub formă de urină. lichid incolor. unitatea funcţională compusã din dinţi. atracţie cãtre un obiect. o parte a produselor dezasimilaţiei. ureter. prin mers. salt. este alcătuit din rinichi. puţin sub orificiul ileocolic şi este în mod normal liber şi mobil. fără petale. apertum – loc deschis. declanşatã printr-o pulsiune.

apo – departe. împreunã cu olecranul formeazã extremitatea superioarã a cubitusului. fiecare din cele şase proeminenţe osoase (anterioare.aripă). în formã de dinte. culme. specificitatea este dată de aminoacizii implicaţi în enzimă. afebril fază în care nu există febră într-o boală. (gr. ex. pe ea se articuleazã ca pe un pivot. mediene şi posterioare) situate în jurul şeii turceşti. (gr. apex . absenţa congenitală a picioarelor. implantată pe corpul vertebrei axis. vârf.vârf) care aparţine de vârf. ordin (Apoda) din clasa amfibieni. vermiforme şi care trăiesc la tropice. în special la vârful inimii. nu determină febră. care este lipsit de procese regeneratoare. apo + physentai – a creşte) vârf osos proeminent. adesea vectori a numeroase boli. sistarea ventilaţiei pulmonare. caracterizată prin existenţa unei bronhii rudimentare şi absenţa ţesutului alveolar. (gr. direcţia membrelor unui animal care se găseşte în staţiune cu sprijin pe toate membrele în raport cu o linie verticală imaginară şi paralelă cu membrele. absenţă congenitală sau dezvoltarea defectuoasă a unei părţi a organismului. aici se insereazã ligamente şi muşchi. eminenţă osoasă prin care un os se articuleazã cu un os vecin. orizontalã şi anterioarã care. aphanes – invizibil. coif conic. apofizele articulare superioare şi inferioare ale unei vertebre. sin.APETIT APEX APEXIA APHA IPTERA dorinţa sau tendinţa naturală de a satisface o nevoie fizică sau mentală. insecte cu aripile atrofiate. apofizã piramidalã pãtraticã. reparatoare. malformaţie pulmonară datoritã unei anomalii în dezvoltarea embrionară. proeminenţã osoasã voluminoasã. care pot face salturi mari prin adaptarea picioarelor în acest scop. situat în vârf. care se referã la vârful unui organ. partea proteică specifică a unei enzime. arcul vertebrei atlas. APICAL APIRETIC APIREXIE APIROGE APLASTIC APLAZIA PLÃMÂ ULUI APLAZIE APLOMB AP EE APOCRI APODE APODIE APOE ZIMĂ APOFIZĂ APOFIZA ARTICULARĂ APOFIZA CLI OIDĂ APOFIZA CORACOIDĂ APOFIZA CORO OIDĂ A CUBITUSULUI APOFIZA ODO TOIDĂ 60 . ordin din care fac parte şi puricii (familia Pulicidae). pteron . krino – a secreta) glandă care secretă prin eliminarea polului celular o parte din celulă odată cu produsul de secreţie acumulat în porţiunea sa apicală. separat de. apofiză voluminoasã implantatã pe faţa superioarã a colului omoplatului. (lat. fără membre. vertical1.

dar cu păstrarea circulaţiei şi respiraţiei. inflamaţia unei aponevroze. care suferã de apoplexie. executarea unor acte ce par absurde. implantatã lateral pe arcul posterior al vertebrei. incapacitatea de a realiza un proiect. prelungire în formã de stilet a unui os. înrudite cu partenogeneza. cunoscut şi ca moartea celulară programată. având funcţiile musculare şi senzoriale conservate. inflamaţia apofizei unui os. excizia parţialã sau totalã a unei aponevroze. abces. pierderea bruscă a cunoştinţei. unirea a douã elemente. momentul când semnele unei boli ating intensitate maximã. de exemplu a douã organe ori ţesuturi. Winkler (1908). fiecare din cele douã apofize ale unei vertebre. proeminenţă mediană şi posterioară a arcului neural al vertebrei. dar incluzând dezvoltarea din alte celule decât ovulele. apraxie digitalã. la unii fungi din clasa Ascomycetes şi licheni din clasa Ascolichenes. pentru a indica înlocuirea reproducerii sexuate prin alte forme de înmulţire. ex. APOFIZĂ SPI OASĂ APOFIZÃ STILOIDÃ APOFIZÃ TRA SVERSÃ APOFIZÃ ZIGOMATICÃ APOFIZITÃ APOGEU APOMIXIE APO EVROZĂ APO EVROZECTOMIE APO EVROZITÃ APOPLEPTIC APOPLEXIE APOPTOZĂ APOS APOSTEMA APOTECIE APOZIŢIE APRAGMATISM APRAXIE 61 . în formă de cupă. ea corespunde pomeţilor. foiţă care se găseşte la capătul tendoanelor. respectiv valoarea maximă atinsă de un parametru. noţiune utilizată de biologul H. apofiza lungã care se detaşeazã din scoica temporalului. deasupra şi anterior conductului auditiv extern. motorie. la plante indică procesele reproductive fără fecundare. (termen utilizat rar). farfurie sau disc. îndreptată posterior cu vârful. partea terminală fibroasă şi lată a unui muşchi la nivelul inserţiei. care se referã la apoplexie sau i se datoreşte. organ de fructificaţie.APOFIZA PTERIGOIDÃ APOFIZA SEMILU ARĂ apofiza osoasã implantata pe faţa inferioara a sfenoidului. implantată printr-o bază largă la unghiul de unire al lamelor vertebrale. evitând meioza sau singamia. chiar dacã este un act elementar. cum sunt apogamia şi aposporia. creasta care înalţă fiecare din marginile laterale ale feţei superioare ale corpurilor vertebrale cervicale. asigură reproducerea neschimbată a genotipului respectiv. în chirurgie. colecţie de puroi. ască. incapacitatea de a executa mişcãri coordonate voluntare. a motilităţii. membrană care înveleşte un muşchi. care. care conţine apã sau care este provocat de apã. articulate cu suprafaţa oblică şlefuită a platoului inferior al vertebrei subiacente. serie regulată de evenimente care conduc la exitus şi la modificări celulare ca răspuns la semnalele fiziologice specifice.

1. în arteriografie şi flebografie. în general. care se întâlneşte la copii. cuprinde: scorpioni. monstruozitate caracterizată prin absenţa regiunii faciale.D. care nu sunt atât de grave ca cele din S. solifuge. maladia Letterer Siwe. pedipalpe.. porţiunile de piele de pe corpul păsărilor pe care nu cresc pene. au dezvoltare ametabolă şi cuprind patru ordine: Collembola.S. ansamblul elementelor nervoase care asigură transmiterea excitaţiei de la un receptor la centrii nervoşi şi transmiterea de la aceştia la organul efector producându-se reacţia adecvată drept răspuns la excitaţia iniţială. curburã formatã de o coastã şi cartilagiul corespunzãtor. para – S. Related Complex). carnivore (sug hrana). a căror caracteristică principală este lipsa aripilor. 2.V. intermediare. ale infecţiei cu H. caracterele clinice sunt foarte asemănătoare celor din maladia Hodgkin.a. (gr.LETTERER .D.I. fără aripi. sin. care se obţine dupã injectarea unui produs de contrast în artera sau în vena examinatã. A. ex.D. a + prosopos . sunt. infecţie provocatã de arbovirusuri grup de virusuri A. eng.C.I.înfăţişare) membrană subţire ca o pânză de păianjen care înveleşte măduva spinării şi encefalul.salivă) lipsa salivei. structură anatomică patologică sau normală. cataractã arborescentã. xerostomie.APROCTIE APROSOPIE APT . care prezintã ramificaţii care amintesc de cele ale unui arbore. APTERII APTERIGOTE APTIALISM AQUA ARAH IDE ARAH OIDA ARAH ODACTILIE ARAH OIDITÃ ARBORE BRO ŞIC ARBORESCE T ARBORIZAŢIE ARBOVIROZÃ ARBOVIRUS A. o formă gravă a histiocitozei X.faţă) absenţa congenitală a obrajilor. a + ptyalon .I.R. eidos . transmise prin înţepătura de artropode. ansamblul manifestărilor clinice moderate. apă. clasa Arachnida din încrengătura Artropode.R.N. imagine sub formã de ramuri.I. (gr. gură uscată (gr. arc posterior al vertebrei. araneide ş. format din pediculii şi lame vertebrale. (abr. unele duc o viaţă parazitară. lipom arborescent. adaptate la viaţa terestră. subclasă de insecte primitive. Diplura şi Thysanura. respirând prin plămâni şi trahee.SIWE lipsa congenitală a anusului.. cuprinde numeroase specii. cu aspect de linie curbă. sin. dar pot frecventa şi mediul acvatic. arachne – pânză de paianjen. malformaţie congenitală şi ereditară care constă în lungimea excesivă a degetelor de la mâini şi picioare.A. inflamaţia arahnoidei ansamblu format din cele douã bronhii suşe situate în afara plămânilor şi ramificaţiile lor la cei doi plămâni. Protura. cu falange subţiri şi atrofie musculară. ARC ARC COSTAL ARC EURAL (VERTEBRAL) ARC REFLEX 62 .A. segment de curbă sau de circumferinţă. delimiteazã împreunã cu faţa posterioarã a vertebrei orificul vertebral.

lipsa reflexelor. reprezentate de organisme unicelulare. punte sau lamă osoasă a zigomaticului care limitează orbita latero-ventral. celulă sau celule din care. care formează intestinul primitiv al embrionului. zonă circulară a pielii care are altă culoare decât tegumentul din jur. constituient al proteinelor naturale. gametangiu femel. element chimic lipsit de afinitate faţă de alte corpuri. maladia metabolică ereditară cauzată de carenţa de arginază. prezentã mai ales în ficatul omului şi altor mamifere şi care joacã rol important în metabolismul ureei. celulele mamă ale sporilor se divid reducţional şi apoi mitotic. sau atât gură cât şi anus. cavitate a gastrulei. în care se formează oosferele şi în care iau naştere după fecundare zigoţii diploizi.ARCADA CRURALĂ ARCADA DE TARĂ ARCADA ZIGOMATICĂ ARCIFORM ARCHE TERO coarda fibroasã care se întinde de la spina iliacă anterosuperioară până la spina pubienă. care în dezvoltare va deveni gură (la protostomiene) sau anus (la deuterostomiene). în această eră au apărut primele forme de viaţă. în formã de arc. din care unii pot infecta şi omul (virusul meningitei coriolimfocitare. AREFLEXIE AREGE ERATIV ARE AVIRUS AREOLĂ ARGI AZĂ ARGI I Ă ARGI I URIE ARGIRIC ARGIRIE ARGYLL-ROBERTSO (SEM ) ARGO ARHEGO ARHEOZOIC ARHESPOR ARIERAT 63 . clinic se traduce prin tulburări nervoase. comunică cu exteriorul prin orificiul blastoporal. sporofitul. prin diviziune. caracteristic pentru muşchi. fãrã modificarea reflexului pupilar de acomodare la distanţã. a cărei consecinţă este eliminarea crescută de arginină în urină. este un semn caracteristic pentru sifilis nervos. arc format din ansamblul dinţilor de pe un maxilar. cel care suferă de arieraţie mentală. grup de virusuri A. 2. se spune despre un copil a cãrui vârstă mentalã este cu cel puţin doi ani mai mică decât vârsta cronologică. arcuat. chiar pe planta care l-a produs. din care se dezvoltă. se formează celule mamă ale sporilor. înconjurată de endoblast. care cuprind agenţi patogeni pentru animale. virusul febrei Lassa).N. absenţa contracţiei pupilei la luminã. intoxicaţie lentă cu săruri de argint manifestată prin apariţia de plăci cutanate de culoare negricioasă-metalică şi degenerări ale unor organe.R. eră geologică anterioară erei proterozoice care a început în urmă cu mai bine de trei miliarde de ani. enzimã care scindeazã arginina în ornitinã şi uree. ferigi şi majoritatea gimnospermelor. care nu dã semne de regenerare. 1. de o manierã generală. care se referă la argint. prezenţa sau concentraţia de arginină în urină. acid aminat glucoformator.

acid ribonucleic. uneori foarte lungă şi rigidă. abr. enzimă (A.N.R. .N. guanina. ca matrice. similar A.R. şi A.N. trunchi arterial voluminos care duce la plămâni sângele venos din ventriculul drept.D. structural şi funcţional.D.R. dreaptă sau curbată.D. care determină formarea unor lanţuri lungi. dereglare a ritmului cardiac normal. în două ramuri: dreaptă şi stângă.R. repartizarea granulocitelor de diverse tipuri. .. componentul pentozic al A. se împarte sub crosa aortică. în prezenţa unui polimer A.-ului este riboza. imbecilitate şi idioţenie.POLIMERAZA A.R. imagine falsă obţinută la preparatele histologice datorită unor greşeli de tehnică şi care pot duce la modificarea aspectului preparatului şi la interpretări greşite.R.R.R. înserată terminal. suculent.N. complex macromolecular.R. enzimă cu ajutorul căreia a putut fi sintetizat in vitro. ARISTĂ ARITE OID ARITMIE A. după numărul de lobuli nucleari.R.R.-ului. polimerizarea implică patru tipuri de nucleotizi legaţi împreună prin legături fosfodiesterice în poziţiile 3’-5’ (de ataşare a radicalului fosforic la nivelul ribozei).R.N. zimţată sau netedă. electricitate etc. această enzimă sintetizează preferenţial A. se traduce prin tulburãri de comportare.N. după un traiect scurt. dorsal sau bazal. monocatenare. un A.R. in vitro unele produse ale A. leziune cutanatã sau mucoasã produsã de arsurã sau de alţi agenţi fizici precum şi de diverse radiaţii.ARIERAŢIE AFECTIVÃ ARIERAŢIE ME TALÃ ARIL întârziere sau anomalie a evoluţiei afectivitãţii observatã în stãri nevrotice.-ului.N. care are miros agreabil şi penetrant. sub forma unui înveliş variabil dezvoltat. anexă a tegumentului seminţelor. . colorat.-ului.N.N replicaza) capabilă să catalizeze replicarea (naşterea prin copierea informaţiei) riboviruşilor – viruşii A.SI TETAZĂ AR ETH (FORMULA) AROMATIC ARSE IC ARSE ICISM ARSURĂ ARTEFACT ARTERĂ ARTERĂ PULMO ARĂ 64 .R.N. .N.N. 2. cu proprietăţile m-A.R. în prezenţa unei matrice parentale de A. sau A. formaţiune anexă a paleei externe. având trei stadii: debilitate mentalã. iar bazele azotate sunt: adenina. A.N.-polimeraza dependentă de A.R. intoxicaţie cronicã cu arsenic.-ul complementar A. vas care transportă sângele de la inimă.N.-polimerazei acţionează ca hibrid complementar lanţurilor de A.N. cartilaj laringian în formă asemănătoare cu o cană. în chimie se spune despre substanţele care au mai mulţi nuclei de tip benzen sau antracen. oprirea sau insuficienţa în dezvoltarea facultãţilor intelectuale. citozina şi uracilul. .-ul rezultă din polimerizarea unor ribonucleotizi.N.D. A. această enzimă asigură formarea unor noi catene de A. element chimic utilizat în medicină în diferite scopuri. 1.N. ia naştere din ţesuturile de la baza funiculului.

2. pornind de la aortă. se compune din două articulaţii distincte: articulaţia astragalo-scafoidiană. extern. pe cale femurală. orice proces inflamator care afectează tunicile unei artere. orice afecţiune a pereţilor arterelor. radiografie după opacifierea arterelor bronşice cu un cateter selectiv. înglobând de asemenea şi plăci de aterom. rezecţia unei artere sau a unui segment de arteră. 1. articulaţie care uneşte primul rând al oaselor tarsiene cu cel de-al doilea. articulaţia care uneşte capul femurului cu cavitatea cotiloidă a osului iliac (articulaţia şoldului). încheietură. sin. concreţiune calcară în peretele unei artere. urmat uneori de dilataţie. ramificaţii arteriale care preced metarteriolele. raport între arcadele dentare sau între dinte şi antagonistul său în timpul ocluziei. trecerea de la o poziţie de ocluzie dentară la alta. articulaţia Lisfranc. humerală etc. articulaţia ce uneşte capul humerusului cu cavitatea glenoidă a omoplatului (articulaţia umărului). însoţindu-se uneori de tromboză. dilataţia unei artere. care se referă la arterioscleroză. articulaţia Chopart. ARTERIECTAZIE ARTERIECTOMIE ARTERIOGRAFIE ARTERIOGRAFIE BRO ŞICĂ ARTERIOGRAFIE MEDULARĂ ARTERIOGRAFIE SELECTIVĂ ARTERIOLE ARTERIOLIT ARTERIOPATIE ARTERIOSCLEROTIC ARTERIOSCLEROZĂ ARTERIOSPASM ARTERITĂ ARTERITĂ TEMPORALĂ ARTICULARE DE TARĂ ARTICULAT ARTICULAŢIE ARTICULAŢIA COXOFEMURALĂ ARTICULAŢIA MEDIOTARSIA Ă ARTICULAŢIA SCAPULOHUMERALĂ ARTICULAŢIA TARSOMETATARSIA Ă 65 . radiografie după opacifierea unei artere prin cateterism selectiv al locului de origine. 2. radiografia arterială dupã injectarea unei substanţe radioopace. ansamblul elementelor prin care un os se leagă funcţional cu altul. 1. sin. nume de ansamblu pentru afecţiuni caracterizate prin îngroşarea şi duritatea crescută a pereţilor arteriali. care posedă una sau mai multe articulaţii.ARTERIA LUSORIA anomalie frecventă a arterei subclaviculare drepte care ia naştere în stânga şi trece în spatele esofagului pentru a ajunge de partea căreia îi este destinată. sin. care suferă de arterioscleroză. dupã opacifierea pediculilor vasculari. examen radiologic al arterelor măduvii spinării. intern şi articulaţia calcaneo-cuboidiană. spasm al pereţilor unei artere. maladia Horton. articulaţia care uneşte osul cuboid şi cele trei oase cuneiforme ale tarsului cu baza celor cinci oase metatarsiene. sin. mai rar chiar de ruptură.

arahnidele şi crustaceele. litiază biliară. puncţie evacuatoare a unui revărsat intraarticular. intervenţie chirurgicală prin care se urmăreşte restabilirea mobilităţii articulaţiei. într-o articulaţie.. ordin de mamifere ungulate. denumire generică atribuită oricărei afecţiuni articulare. terestre. chitinoasă. carcterizate în mod esenţial prin diverse dureri şi tulburări legate de factori de alimentaţie: obezitate. deschiderea chirurgicală a articulaţiei. cu piciorul terminat cu două degete mari copitate şi două degete rudimentare. ARTR. durere articulară.. termenul nu trebuie folosit. încrengătură de fiinţe cu simetrie bilaterală.ARTICULAŢIA U COVERTEBRALĂ ARTIODACTILE articulaţia dintre faţa superioară a apofizei semilunare (uncus) a unei vertebre cervicale şi faţa inferioară a vertebrei situate deasupra. migrenă. gută. nume de ansamblu dat altădată unui grup de boli considerate înrudite. sunt erbivore şi multivore.. subacut sau cronic al elementelor componente ale unei articulaţii. care afectau mai mulţi membri ai familiei. cu un astragal dezvoltat. eczemă.. ARTRO. intervenţie chirurgicală prin care se urmăreşte secţionarea capsulei şi a unor ligamente pentru a mări mobilitatea articulaţiei. spălătură a unei cavităţi articulare. al căror corp. este format din mai multe segmente şi este prevăzut cu membre articulate. care cuprinde specii cu număr par de degete (2 sau 4). radiografia unei articulaţii în care s-a introdus un gaz sau o substanţă opacă pentru razele X. care se referă la artrită. odyne .. au un ax de simetrie între degetele trei şi patru. lingv. ARTRALGIE ARTRITĂ ARTRITĂ DEGE ERATIVĂ ARTRITIC ARTRITISM ARTROCE TEZĂ ARTROCLIZĂ ARTRODEZĂ ARTRODI IE ARTROFIT ARTROGRAFIE ARTROLIT ARTROLIZIE ARTROLOGIE ARTROPATIE ARTROPLASTIE ARTROPODE ATROSCOPIE ARTROTOMIE 66 . excrescenţă patologică. artroză. proces inflamator acut. se poate detaşa şi pluti liberă în interiorul ei. intervenţie chirurgicală pentru blocarea definitivă a unei articulaţii.durere) durere articulară. conceptul este desuet. hemoroizi. prefixe de origine greacă pentru articulaţie. formaţiuni cartilaginoase sau calcaroase libere în cavitatea articulară. astm. din ea fac parte insectele. partea de anatomie care tratează despre articulaţii. examenul interiorului unei cavităţi articulare cu ajutorul unui instrument special numit artroscop. arthron – articulaţie. (gr. acoperit de o carapace dură. care suferă de artrită sau de artritism. sin. osoasă sau cartilaginoasă.

AZE. sufix după un radical pentru a desemna enzima care produce degradarea (ex. se reproduc asexuat prin conidii şi sexuat prin formarea de ascospori situaţi în asce grupate în organe de fructificaţie ascocarpi. în ciclul cardiac. cei mai frecvenţi paraziţi intestinali la om.ZO DEK ASCHOFF-TAWARA ( ODUL) ASCITĂ ASCITĂ CHILOASĂ ASCOMICETE ASCORBIC ACID ASCULTAŢIE ASE. aglomerare de ţesut miocardic specializat în conducerea influxului nervos. care nu are sex. în care sunt produşi sporii. iapă şi măgăriţă. ascele rezultă în urma unirii hifelor purtătoare ale organului sexual femel – ascogoniul cu hifele purtătoare ale organului sexual mascul – anteridia. acumulare de lichid în cavitatea peritoneală. prin intermediul fasciculului His. la ciupercile ascomicete. care provoacă asfixia.. sin. genul Ascaridia.ARTROZĂ alterare distructivă a cartilagiilor sau fibrocartilagiilor articulare. gen de paraziţi intestinali din familia ascaridae. principalele localizări sunt: şoldul.. denumiţi popular „limbrici“. nodulul Aschoff-Tawara comandă transmisia excitaţiei venită de la nodulul Keith şi Flack. denotând un fel de îmbrătrânire prematură. din acest nodul pleacă fasciculul His. chiloperitoneu... metodă de diagnostic biologic de decelare a sarcinii sau gestaţiei care se bazează pe influenţa hormonilor gonadotropi din urina de femelă gestantă asupra aparatului genital al şoarecului femel impuber. prin atrii. lipsit de microorganisme. vitamina C metodă generală de examinare care utilizează simţul auzului. mâinile. de natură degenerativă. stare caracterizată prin dificultate sau oprire completă a ventilaţiei pulmonare. organ de fructificaţie. către ventriculi. simbol chimic pentru arsen. clasa nematoda. este situat în partea posterioară a peretelui interventricular. ASEPSIE ASEPTIC ASEXUAT ASFIXIA T ASFIXIE 67 . ciuperci saprofite din încrengătura micofitelor (fungi) parazite sau trăind în simbioză cu algele. ASA ARE ASBESTOZĂ ASCARICID ASCARIDIOZĂ ASCARIZI ASCĂ ASCHEIM . afecţiune pulmonară cauzată de inhalarea prafului de asbest. As. boală parazitară determinată de infestarea cu ascarizi din familia Ascaridiidae. se spune şi despre faza de dezvoltare a unui organism cu reproducere sexuată. amil + aza) condiţie în care microorganismele sunt absente. genunchiul.. coloana vertebrală. substanţă care suprimă ascarizii. acţiune care urmăreşte a favoriza condiţiile de sănătate luptând contra factorilor nocivi. metoda este atestată la femeie. piciorul.

salivă) lipsa salivei. (gr.sămânţă. gennan – a produce) lipsa posibilităţii de a produce spori. klinein – a înclina) lipsa tendinţei capului fetusului de a se angaja în timpul expulzării prin bazin păstând distanţa egală între sacrum şi pubis. se execută fie prin lovire puternică a capului cu un ciocan. relativ benign. aspergillus – mănunchi de busuioc. aparat sau instalaţie folosită pentru efectuarea asomării. enzimă care catalizează hidroliza grupei amidice din molecula asparaginei. rezultă cromozomi univalenţi. genesis . care poate fi asimilat. defect de emisiune a spermei prin absenţa secreţiei sau prin imposibilitatea ejaculării. cu alte specii de Aspergillus. assommer – a ucide lovind cu un corp dur şi greu) manoperă practicată în abator asupra unui animal înaintea sacrificării făcută cu scopul de ameţire. Aspergillus fumigatus sau. producerea unei sperme necorespunzătoare cantitativ şi calitativ. (gr. se poate manifesta prin constituirea unui ghem micotic. activitatea mentală a copiilor. (lat. care nu produce simptome. mai puţin frecvent. micoză provocată de diferite speciile de Aspergillus. neconsum voluntar de hrană. ASIMPTOMATIC ASI APSĂ ASI CLITISM ASI ERGIE ASISTOLIE ASITIE ASOMARE ASOMATOR ASOCIAL ASPARAGI AZĂ ASPERGILLUS ASPERGILOZĂ ASPERGILOZĂ PULMO ARĂ ASPERMATOGE EZĂ ASPERMIE ASPIRI Ă ASPOROGE 68 . a + sialon . (fr. fie prin curent electric sau prin alte mijloace. mâncare). (gr. lipsa paralelismului între axul capului fătului şi axul longitudinal al bazinului matern.naştere). absenţa totală sau parţială a conjugării sau împerecherii cromozomilor omologi în profaza I a meiozei. a + sporon – sămânţă. incapacitatea unui organ de a desfăşura o sistolă completă. se spune despre o persoană incapabilă să se adapteze normelor de viaţă în societate. (gr. ciupercă din metal folosită la stropit) gen de ciuperci ascomicete cuprinzând multiple specii. absenţa oricărei simetrii. infecţie a parenchimului pulmonar cu o ciupercă microscopică. deformând realul pentru a-l face asemănător unei scheme mentale.ASIALIE ASIMETRIE ASIMILABIL ASIMILAŢIE (gr. lipsa de coordonare în vederea unei acţiuni. sin. numit aspergilom. încorporarea substanţelor nutritive de către organism. a + sitos – hrană. post. tulburări ale motilităţii manifestate prin imposibilitatea de a face simultan mişcări elementare. a + sperma . fără simptome. a + syn – împreună. acid acetilsalicilic.

criză de sufocare survenită mai ales noaptea la bolnavii cu insuficienţă cardiacă. frică de fulgere şi tunete. evacuarea acestuia din plămâni făcându-se cu dificultate. sub formă de stea. cu stază pulmonară. persoană suferind de astenie. constituită din cinci antimere.AVICULAR ASTRI GE T ASTROCITOM ASTUPARE AŞCHIE 69 . a + stigma . în fracturi. 1. medicament cu acţiune locală. ASTERIDE ASTIGMATISM ASTM ASTMOGE ASTM CARDIAC ASTM EOZI OFILIC TROPICAL ASTRAFOBIE ASTRAGAL ASTRAGAL ACCESORIU ASTRAGALECTOMIE ASTRAGALO-CALCA EA ASTRAGALO.staţiune) pierderea facultăţii de a menţine corpul în poziţie vetricală (patrupedală la animale). obturarea unui canal sau a unei cavităţi prin acumulare de materii. care înconjoară centrosomul în mitoză şi meioză. cu formă pentagonală sau de stea. sin. 2. frică de furtună. ex steaua de mare. (gr. stare patologică în care există o nevoie intensă de aer. a + stasis . fragment rezultat prin "explozia" osului. pneumonia eozinofilică tropicală. au simetrie radiară. eschilă. sin. formând o tumoare. care produce retractarea ţesuturilor prin precipitarea sau coagularea reversibilă a proteinelor de suprafaţă. agent care poate provoca accese de astm. fibrele sau microtubulii asterieni care radiază în citoplasmă sunt organizate de partea distală a centriolului. mică bucată de lemn sau metal pătrunsă accidental sub piele ori sub unghie. calcaneo-astragalian care se referă la astragal şi la osul navicular sau scafoidul tarsian. osul trigon excizia astragalului sin. sinonim cu xeroză. clasă din încrengătura Echinoderma. lipsa de secreţie grăsoasă a pielii normale.ASTACI A ASTAZIE ASTEATOZĂ ASTE IC ASTE IE ASTER pigment roşu carotenoid care se găseşte în corpul crustaceilor (racilor. (gr. os tarsian numit şi talus. zone sau puncte din tractul aerofor a căror excitaţie provoacă astm. figură simetrică. multiplicarea exagerată a celulelor nevroglice denumite astrocite.punct) defect de curbură a mediilor refrigerente ale ochiului cauzând imposibilitatea convergenţei într-un singur punct a razelor homocentrice. os de formă cubică din care cauză în antichitate astragalul de miel era utilizat ca zar în jocurile de noroc. diminuare patologică a capacităţii de efort fizic şi psihic. sunt birefringente. crabilor). homarilor.

care produce dispariţia agitaţiei. abr.. apoplexie (atac cerebral). 2.AŞTEPTARE metodă care constă în a lăsa să acţioneze mijloacele naturale de apărare ale organismului şi de a nu folosi decât mijloace igienice şi dietetice.. observată la naştere. 1. determină ateroscleroză. lipsa congenitală a mamelonului. termen utilizat pentru a denumi o leziune arterială cronică sub formă de focare care conţin o masă ca o cocă. IOA ATARACTIC ATARAXIC ATARAXIE ATAVISM ATAXIC ATAXIE ATEL. unul din fondatorii fiziologiei animale româneşti. (1968 . acces brusc care marchează debutul unei maladii sau care survine în cursul evoluţiei sale.. a iniţiat fiziologia muncii. ATELĂ ATELAJ ATELECTAZIE ATELIE ATELOCARDIE ATELOCHEILIE ATELOGLOSIE ATELOG AŢIE ATELORAHIDIE ATEROGE ATEROM 70 . până la apariţia unui simptom semnificativ care impune un tratament corespunzător. care se referă la ataxie. cu criză cerebrală. proces anatomopatologic constând în turtirea alveolelor pulmonare. care nu este regulat sau obişnuit.. carton. linişte morală. plasată în afara corpului pentru a se corija o diformitate sau pentru a se menţine imobile fragmentele unui membru fracturat ori luxat. în limbaj clinic. detaşare. care suferă de ataxie. dezvoltarea incompletă şi defectuoasă a coloanei vertebrale. dezvoltarea incompletă a cordului. grunjoasă şi care leziune duce la indurarea pereţilor arteriali. medic veterinar. prefixe de origine greacă pentru incomplet. după reducerea fracturii. a studiat transmiterea energiei nervoase. dezvoltarea incompletă a mandibulei.1926). metal. ATAC ATACTIC ATA ASIU. calmant. imposibilitatea sau dificultatea coordonării mişcărilor active. 2. piele tăbăcită etc.). sindrom pulmonar secundar al unei obstrucţii bronşice. înhămarea sau înjugarea animalelor la un vehicul. ereditate ancestrală fundamentale. antitrombină. neuroleptic. sin. ATELO. în limbaj curent. chişti dermici care conţin o masă ca o cocă. 1.. dezvoltarea incompletă a buzelor. 2. planşetă mai mult sau mai puţin rigidă (lemn. sin. indiferenţă. dezvoltarea incompletă a limbii. profesor universitar. piesă sau placă metalică ce se fixează în şuruburi sau prin ligaturare pe cele două fragmente ale unui os fracturat pentru a le menţine în poziţie normală. indicând insuficienţa în dezvoltarea unui organ sau a unei părţi a corpului. 1. prin care se menţin caracterele At.

susceptibil să intre în combinaţii chimice. ATEROSCLEROZĂ ATETOZĂ A. lipsit de tonus. prima vertebră a coloanei situată între occipital şi axis. absenţa secreţiei glandei tiroide. se compune dintr-un nucleu ce cuprinde particule neutre şi particule pozitive şi dintrun strat periferic cu particule negative. atlas + didimos . proces patologic complex caracterizat prin formare de aterom cu reacţie scleroasă secundară. care nu evoluează după anumită schemă. deschiderea aticei prin trepanaţia temporalului. recesus epitimpanic. pozitia unui animal care stă pe loc. neutru electric. iar în dentistică pentru toaleta gingivo-dentară. absenţa congenitală a glandei tiroide şi. putând duce la obstrucţii sau rupturi vasculare. sub formă de jet sau nor. attitudine).I. sin. mai specific. (gr. poziţia aşezat etc. monstru cu două capete contigui ataşate la un gât scurt.dublu). miatonie. orice strat gazos care înveleşte un astru. parezia prestomacelor. (gr. prin extensie. ATICĂ ATICITĂ ATICOA TROTOMIE ATICOTOMIE ATIPIC ATIROIDIE ATITUDI E ATLAS ATLOIDO-AXOIDIA ATLODYM ATMOSFERĂ ATOCHIE (ATOKIE) ATOM ATOMIZOR ATO ATO IC ATO IE ATO IE MUSCULARĂ ATO IA PRESTOMACELOR 71 . trecerea staţiune – decubit şi invers. care se referă la atlas şi la axis. stratul de gaze care înveleşte globul terestru. decubit. în sens larg. sin.T. cea mai mică particulă a unui corp simplu. în perioada de repaus.naştere) sterilitate feminină.ATEROMATOZĂ afecţiune cronică a arterelor produsă prin depozitarea lipidelor şi a sărurilor de calciu în straturile profunde ale intimei sub formă de plăci ateromatoase cu conţinut gălbui şi păstos. aparat destinat să disperseze un lichid în particule foarte mici. care nu este cu aspect normal. etajul superior al cutiei timpanului conţinând capul ciocanului şi corpul nicovalei. (ital. unele organe contractile. antroaticotomie. care şi-a pierdut tonusul normal. sindrom de natură extrapiramidală care afectează mai ales extremitatea distală a membrelor şi faţa. în medicină se folosesc diferite tipuri de atomizoare pentru administrarea unor medicamente. a + tokos . diminuare a stării de tensiune relativ fiziologică pe care o au. v. sin. sin. unic şi incomplet dezvoltat. epitimpanită. varietate de otită medie în care inflamaţia acută sau cronică se referă în primul rând la atică. prescurtare folosită pentru (serviciul de) terapie intensivă. atitudinile pot fi: staţiune. obişnuit.

care ţine de cavitatea atrială a inimii. scăderea volumului celulelor. hidroliza oricăreia din legăturile terminale fosforice este însoţită de o degajare de energie liberă fără traumatism. urmată de concentrarea şi flocularea lor în citoplasmă.o pentoză. 3. aurul este folosit în dentistică. R.un grup fosfat. cele două cavităţi cardiace situate în spatele ventriculelor. nepermeabilizarea unui orificiu natural. adaptarea. sin. intoxicaţie cu atropină sau beladonă. cu acţiune parasimpaticolitică administrat sub formă de săruri solubile pe cale orală sau subcutanată. controlul eficienţei imediate şi permanente a protezei auditive şi educaţia protetică a deficientului de auz. cu structura schematică A-R-P-P-P. alcaloid extras din beladonă. ştiinţa care studiază auzul. P. acid adenozintrifosforic. specialist care se ocupă cu aparatele necesare celor cu deficienţă de auz. tulburări cronice de nutriţie întânite la sugari în urma unor boli şi mai ales în urma diareii de lungă durată. simbol chimic pentru aur. (gr.ATOPIC ATOXIC A. AUDIOFO AUDIOGRAMĂ AUDIOLOGIE AUDIOPROTEZIST 72 . abr. indicând o imperforaţie congenitală a unui lumen.T. mai ales administrarea de picături în ochi pentru dilatarea pupilelor. auriculotomie. lipsit de troficitate. administrarea de atropină în scop terapeutic. metal preţios. 1. pentru dilatarea pupilelor. compuşii săi au proprietăţi antiseptice puternice. a + trizis . rezistent la acizi. aparat acustic destinat persoanelor care suferă de surditate. reacţionează la anumiţi agenţi de mediu prin reacţii alergice. iar în oftalmologie. ele sunt situate la baza cordului fiind despărţite de peretele interarterial. inoxidabil în aer. riboza. dar sunt toxici. lipsit de toxicitate. sărurile se folosesc încă în tratamentul reumatismului. se folosesc oasele craniului pentru transmiterea vibraţiilor sonore nervului auditiv.P. unde A este o purină.gaură) termen generic. ţesuturilor sau organelor ca urmare a unor tulburări metabolice. incizia atriului care se face în cursul unor intervenţii pe cord. 2. eliberarea. ATRAUMATIC ATREPSIE ATREZIE ATRIAL ATRIHIE (ATRIHOZĂ) ATRIOTOMIE ATRIŢIE ATRIU ATROCITOZĂ ATROFIC ATROFIE ATROPI Ă ATROPI ISM ATROPI IZARE Au. adenina. reprezentare grafică a frecvenţelor şi intensităţilor sonore percepute de bolnav în timpul examenului audiometric. nu provoacă traumatism. sub formă de aliaj cu argint şi cupru. ocupaţia presupune alegerea. coenzimă care participă la numeroase reacţii. foarte maleabil. absenţa congenitală a părului. sub formă de colir. eroziunea pielii sau a unei alte suprafeţe prin frecare. absorţia prin membrana celulară a unor micele coloidale şi a altor substanţe. o lipsă de dezvoltare sau degenerescenţă unei formaţiuni anatomice.

se caracterizează prin ecolalie. AUTO. isterie.. sin. nivelul de inteligenţă variază de la întârziere importantă la normal sau chiar peste normal. care se referă la auriculele şi ventriculele inimii. cel de-al cincilea deget sau degetul mic (minimus). 2. sin. care se referă la ureche sau la urechiuşă ori auricul cardiac. care se referă la aur. 1. dacă ea se dezvoltă. atriotomie. sin. aplicând urechea pe partea ce trebuie examinată sau cu ajutorul unui stetoscop (mediată). AUTISM AUTISM I FA TIL 73 . sindromul Kahner. acţiunea de a asculta sau de a auzi. manifestate la doze foarte mici. apărut la începutul AURĂ AURIC AURICUL AURICULAR AURICULOGRAMĂ AURICULOTOMIE AURICULOVE TRICULAR AURIFICARE AURO. autism care există de la naştere sau începe aproape întotdeauna în cursul primelor treizeci de luni de viaţă.. răspunsurile la stimulii auditivi şi uneori la cei vizuali sunt anormale şi survin de obicei grave dificultăţi de înţelegere a limbajului vorbit. auscultarea poate fi directă (imediată). referitor la auz. examen medical ce constă din ascultarea zgomotelor ce se produc în interiorul corpului. procedeu stomatologic de obturare dentară ce constă în umplerea cavităţii cariei cu aur pur. boală. crizoterapie.... autos + klasis . sin. prefix pentru aur. substanţe care se găsesc în mod normal în organism. care îl conţine sau care îl utilizează. partea din electrocardiogramă care corespunde activităţii atriului. eventual forme respiratorii şi septicemice. inversarea pronumelor. vorbirea este întârziată şi. simptom prodromal la un atac de epilepsie. infecţioasă inoculabilă comună mai multor specii de animale produsă de un virus specific şi manifestată prin encefalită. percepţia sunetelor.sfărâmare) liza unor porţiuni din corp prin fermenţi proprii. imaturitatea structurii gramaticale şi incapacitatea folosirii termenilor abstracţi. astm. paralizia bulbară infecţioasă.. au acţuni multiple. alergii etc). sin. AUTOCLAZIE AUTACOIZI prefixe de origine greacă pentru „sine însuşi”. atriogramă. AUROTERAPIE AUSCULTAŢIE AUSTRALOPITEC AUT. prurit.. foarte intense. primul hominid primitiv. participă la unele procese fiziologice şi intervin adesea împreună în diferite procese patologice (inflamaţii. pleistocenului în sudul şi estul Africii.AUDIOVIZUAL AUDITIV AUDIŢIE AUJESZKI care se referă la transmitere prin auz şi văz. pierderea contactului cu realitatea şi scufundarea în lumea trăirilor interioare. diverticul care prelungeşte atriul drept sau stâng. fosil. (gr. pseudoturbare. psihoză infantilă.

fuziunea gameţilor masculi şi femeli produşi în aceiaşi floare la plantele hermafrodite. care se formează în organism. observarea de sine şi analiza unei tulburări mentale şi a circumstanţelor care o condiţionează. care se produce sau se dezvoltă fără intervenţiii străine. (gr. de obicei cilindric. în special dintr-un ţesut sau organ infectat ori lezat. plantele hermafrodite cu polenizare directă se numesc autogame.sfărâmare) liza unor porţiuni din corp prin fermenţi proprii. autos + klasis . poliploid complex în care este combinată autopoliploidia cu alopoliploidia. fuziunea unor gameţi masculi şi femeli produşi de acelaşi individ. pansamentelor. autofecundare în care doi nuclei fraţi fuzionează în cadrul aceleiaşi celule. substanţă cu proprietăţi antigenice (imunogen) eliberată de propriul organism. să aglutineze globulele roşii din propriul sânge. un asemenea genotip integrează seturi cu numere variabile de cromozomi şi de origini diferite. aglutinine prezente în ser. facultatea de a aprecia propria comportare şi propriile acţiuni. catalizarea unei reacţii datorită chiar produselor rezultate din reacţie. recipient de metal. unirea unor gameţi masculi şi femeli produşi pe aceiaşi plantă. antigen autolog. sin. anticorpi care apar prin stimularea manifestată de un antigen provenit din propriul organism (autoantigen). anticorpi autologi. în unele condiţii. este vorba aproape întotdeauna de melancolici sau de alcoolici. AUTOAGLUTI ARE AUTOAGLUTI I Ă AUTOALOPOLIPLOID AUTOA ALIZĂ AUTOA TICORPI AUTOA TIGE AUTOAPĂRARE AUTOCATALIZĂ AUTOCLAV AUTOCLAVARE AUTOCLAZIE AUTOCOMPATIBILITATE AUTOCRITICĂ AUTOFAGIE AUTOFECU DARE AUTOGAMIE AUTOGE 74 . ansamblul de macanisme interne prin care organismul reuşeşte să îşi menţină echilibrul biologic normal. adunarea spontană şi aderarea între ele a eritrocitelor în momentul recoltării sângelui. varietate de delir în care subiectul se acuză de fapte rele imaginare sau exagerate faţă de realitate. cu închidere ermetică.AUTIST AUTOACUZARE care se referă la autism. sterilizare prin vapori de apă sub presiune a unor materiale şi instrumente medicale. care suferă de autism. cu pereţi groşi. instrumentelor etc. reacţia unei celule sau substanţe datorită influenţei unui produs sau unei secreţii proprii. sin. consum din propriile rezerve când organismul este supus inaniţiei. în psihiatrie. care sunt capabile. folosit pentru sterilizare prin vapori sub presiune a mănuşilor.

fie prin creşterea virulenţei microbilor declanşează îmbolnăvirea organismului. termen pentru a indica un neoplasm provenit din celule care apar în mod normal în organul respectiv.a strica. în medicină. autos + inficio-feci-fectum-ere. executarea unor acte fără ca voinţa să poată interveni. se spune despre o infecţie contractată în locul unde trăieşte bolnavul. de a străbate stilul şi de a fecunda ovulele proprii.sânge + therapeia) metodă de tratament în care se utilizează sângele propriu prin recoltare dintr-o venă şi introducerea lui imediat pe cale s. independenţă funcţională. a devasta. a face pagubă) infestare cu un parazit care este deja în organism indiferent în ce stadiu se găseşte. liza propriilor eritrocite de către serul sanguin propiu. indigen. autoaglutinare. intoxicaţie prin produşi de metabolism ai propriului organism. sin. ţesut transplantat dintr-o parte în alta a unui organism. sau i. (gr. automatismul ambulator este impulsul manifestat prin mers până la epuizare. simptom observat în turbare la câine. fenomen care constă în inhibarea polenului propiu de a germina. fenomen în care proteinele organismului se desfac datorită unor enzime care iau naştere în celulele propii. produs sau component provenind de la acelaşi organism 2. (gr. 1. acuzare în justiţie) ori pentru obţinerea unor avantaje. lizine care produc distrugerea eritrocitelor propii. stare care rezultă din imunizarea unui subiect faţă de structuri proprii. AUTOHTO AUTOIMU ITATE AUTOI COMPATIBILITATE AUTOI FECŢIE AUTOI FESTARE AUTOI TOXICAŢIE AUTOGREFĂ AUTOLIZĂ AUTOLIZI E AUTOLOG AUTOMATISM AUTOMATIZARE AUTOMUTILARE AUTO OMIE 75 . sin. dat fiind repetarea sa foarte frecventă. printre care lupusul eritematos acut diseminat. a corupe. care trăieşte acolo unde este născut.m. ce survine în unele cazuri de alienaţie mentală. transformarea unei activităţi voluntare în activitate automată. autoimunizarea poate duce la stări patologice. autos + haima . (gr. mutilarea voluntară.c. molipsire) îmbolnăvire prin microbi care s-au găsit în organism de mai mult timp şi care în anumite împrejurări – fie prin slăbirea rezistenţei organismului. interesate. fie anormali. fie normali. autos + infesto(are) – a ataca. este practicată uneori de subiecţi care vor să scape de uinele obligaţii sau responsabilităţi (serviciu militar. se poate pune în evidenţă prin prezenţa de anticorpi faţă de structurile proprii.AUTOGREFĂ AUTOHEMAGLUTI ARE AUTOHEMOLIZĂ AUTOHEMOTERAPIE implantarea într-un organism a unei porţiuni dintr-un ţesut preluat din acelaşi organism. automatism cardiac (forma cronotropă).

el este sistematizat în: bazipodiu (carp şi tars). mărirea garniturii de cromozomi. prin sinteza substanţelor organice direct din materialul anorganic. omul are 44 autozomi şi 2 cromozomi sexuali. metodă modernă de cercetare. examinarea unui cadavru după deschiderea cavităţilor şi disecarea corpului în vederea stabilirii cauzei morţii. în afară de orice influenţă străină. AUTOPOLIPLOIDIE AUTOPSIE AUTORADIOGRAFIE AUTOSEXARE AUTOSI DEZĂ AUTOSUGESTIE AUTOTOMIE AUTOTOXEMIE AUTOTOXICOZĂ AUTOTOXI Ă AUTOTRA SFUZIE AUTOTRA SPLA T AUTOTROF AUTOVACCI AUTOVACCI ARE AUTOZOM 76 . sugestie apărută spontan la o persoană. care este capabil să-şi procure hrana. tratament cu vaccinuri preparate din germeni proveniţi chiar de la bolnavi (autovaccin). transfuzia la o persoană a propriului sânge. bazată pe studiul imaginii fotografice a localizării în ţesuturi a unei substanţe radioactive. fenomenul este un reflex declanşat de o excitaţie care provoacă o violentă contracţie musculară. sin. termen utilizat în medicina omului. cei 44 autozomi formează 22 perechi de cromozomi identici. fragmentul de ţesut folosit în autoplastie. prelevat înaintea unei intervenţii chirurgicale sângerânde sau stocat în prealabil în vederea unei operaţii. însuşire a unor rase sau hibrizi de păsări care permite recunoaşterea sexului de la vârste timpurii după caracterele de exterior. independent de substanţele organice din mediu.AUTOPLASTIE AUTOPODIU implantare de grefon propriu. toxină produsă în organism. sin. care opreşte hemoragia. fiind prezenţi atât la fetele cât şi la băieţii care provin din aceeaşi descendenţă. exceptând cromozomii sexuali (heterocromozomi). autoamputarea unei părţi a corpului. denumire pentru definirea regiunii distale a membrelor de la carp la tars în jos. metapodiu (metacarp şi metatars) şi acropodiu (zona falangiană). autointoixicaţie. vaccin preparat din produsele recoltate de la organismul căruia se va administra sau la alte animale din acelaşi lot. este o practică relativ curentă datorită pericolelor infectării cu hiv prin tranfuzie. împerecherea în meioză a cromozomilor de la acelaşi părinte într-un alopoliploid. eidos – asemănător) fenomen prin care se face o multiplicare a numărului de cromozomi somatici. fiecare din cromozomii ce alcătuiesc patrimoniul genetic al unei persoane. capabilă să-i împiedice funcţionarea şi dezvoltarea. concomitent muşchiul extensor formează o diafragmă homostatică. îndeosebi după culoarea penajului. imaginea se obţine pe o peliculă de emulsie fotografică. sin. autointoxicaţie. (gr. dar nu sunt legaţi de sex. necropsie. autos + polys – mult.

din care fac parte păsările. disciplină care studiază creşterea organismelor. în frunze tinere şi mai ales în mugurii în dezvoltare. AVERSIU E AVES A.F. unde suferă un proces de resorbţie. este produsă în fructe. expulzarea din cavitatea uterină a produsului de concepţie până în luna a IV-a inclusiv.vorbire). care se referă la păsări. (gr. ori poate fi eliminat mort sau neviabil. mumifiere. denumirea primelor stadii ale celulelor sexuale. glicoproteină existentă albuşul de ou. vârful tulpinii şi al rădăcinii. avort provocat de salmonele.V.L. procedeu chirurgical care constă în excizia buzelor unei plăgi (care se doreşte a fi reunite prin sutură) sau a unei suprafeţe de ţesut.V. sin. polen. care este lipsit de virulenţă. maceraţie. atrioventricular (folosită mai ales în electrocardiografie). i se atribuie un rol nedefinit clar încă în fiziologia reproducţiei. repulsie declanşată instinctiv. ca şi în celulele spermatice. AVIAR AVIDI Ă lucrător sanitar de nivel neprofesional. pelagră.AUXILIAR AUXI Ă AUXOCIT AUXOLOGIE AUXOPATIE AUXOTROF AUZ A. pentru favorizarea cicatrizării. Termen care defineşte un microorganism mutant defectiv nutriţional care a pierdut capacitatea de a forma enzime ce catalizează o reacţie în producerea unui constituient celular necesar. în care electrodul explorator este fixat pe gamba stângă. ayxe + logos . semnalată şi în oviduct la găini. de unde printr-un sistem special de transport. sin. AVORT AVORT PARATIFIC AVORTO 77 . simţul auzului. abortus – a naşte înainte de vreme). dezgust. sin.V. este condusă spre celulele din zonele de creştere. caracterizate prin prezenţa penajului. în acest caz. sin. orice afecţiune sau ansamblu de tulburări cauzate de lipsa uneia sau a mai multor vitamine. substanţă organică regulatoare a creşterii plantelor. acesta poate fi reţinut în uter. beriberi. clasă de vertebrate superioare. (gr. derivaţia unipolară în care electrodul este fixat pe braţul stâng. scorbut. seminţe. abr. simbol pentru derivaţia unipolară augmentată. produs de concepţie care nu îşi mai continuă dezvoltarea în cavitatea uterină din cauza întreruperii gestaţiei. a aripilor şi a sângelui cald. abr. rahitism. care ajută pe cei având calificare. (lat. ayxe + pathos) tulburări de creştere. AVIRULE T AVITAMI OZĂ AVITAMI AVITAMI AVITAMI AVITAMI AVIVARE OZĂ B1 OZĂ C OZĂ D OZĂ PP A. putrefacţie.

cele două vene cave. axon + plasma – formaţie) protoplasma axonului. pierderea unui membru sau a unei porţiuni din organism prin smulgere. AXIS AXOLIT AXOPLASMĂ AXU GIA AZAPERO A AZIGOS AZIGOS (VE A) AZOTOBACTER AZOLI AZOOSPERMIE AZOT AZOTEMIE AZOTURIE 78 .grăsime) grăsime de porc. nitrogen. etc). superioară şi inferioară: marea venă azigos la dreapta şi cele două vene mici azigos la stânga. 1. simbol pentru derivaţia unipolară în care electrodul explorator ester fixat pe braţul drept. element chimic răspândit în atmosferă.A. adâncitură anatomică structurată între partea superioară şi internă a braţului şi peretele lateral al toracelui. sin. 2. animal de laborator lipsit de orice germen saprofit sau respectiv patogen.C. bacterie aerobă din sol care fixează azotul liber din aer. într-un an această bacterie poate fixa 20-40 kg azot per hectar. axium – ax. biotina.G. mielencefal. (gr. absenţă totală de spermatozoizi în spermă. sin. după moartea bacteriei. fiecare dintre cele trei vene impare care leagă. eliminarea exagerată de produşi azotaţi în urină. linia dreaptă. ca heteroatomi. vitamina A. vitamina B12. creşterea. partea sistemului nervos conţinută în craniu şi în canalul rahidian. cuprinzând encefalul şi măduva spinării. lemma . pe laturile coloanei vertebrale toracice. (gr. în sânge a produşilor de excreţie azotaţi: uree. nevrax. sin. în cantitate mare. care se refră la axa unui corp.R. combinaţii cu cicluri de 5 atomi. acidul nicotinic. (lat. pereche) fără pereche. în jurul căreia se poate efectua rotaţia unui corp. axon – axă. azotul organic este mineralizat şi folosit de către plantele superioare. (gr. reală sau fictivă. tiofen sau pirol şi care conţin. (gr. a + zygos – jug. uraţi etc..teacă) membrană care acoperă axoplasma. riboflavina. stadiul larvar acvatic al unei specii de salamandre. osie + unguen . în mecanică.V. regiune axilară. axon – axă + nema . sin. sedativ utilizat pentru tranchilizarea animalelor la transport (la porci). transformându-l în azot uşor asimilabil de către plante. tiamina. a doua vertebră cervicală care este prevăzută cu o prelungire (apofiză odontoidă) în jurul căreia se execută mişcările de rotaţie ale atlasului. prelungirea celulei nervoase care conduce influxul nervos de la corpul celulei în sens centrifug. fiinţele vii care au nevoie de oxigen nu pot trăi într-un mediu format numai din azot.fir) partea axială a cromozomului. care se referă la axilă. derivate de la furan. N şi O sau N şi S. AXĂ AXO AXOLEMA AXO EMA AXE IC AXEROFTOL AXIAL AXILAR AXILĂ în E. această bacterie secretă produşi stimulatori pentru creşterea plantelor (acidul pantotenic. AVULSIE AX CEREBROSPI AL AX.

extensia lentă a halucelui. antibiotic cu spectru folosit în general ca biostimulator. dejecţii. â BABEUR BABI SKI (SEM UL) BACĂ BACIL BACIL PIOCIA IC BACILAR BACILEMIE BACILIFORM BACILLUS PERTUSSIS BACILOSCOPIE BACILOZĂ BACILUL PESTEI BACILURIE BACITRACI Ă BACK-MUTAŢIE trecerea bacililor în urină. boală produsă de un protozoar din genul Babesia. în mod normal se produce flexia degetelor. β BABCOCK (OPERAŢIA) BABESIOZĂ 1. cu endocarp nesclerificat. 1. prin intermediul unei căpuşe şi manifestată prin febră. cu miez (mezocarp) suculent. trecerea bacililor în sânge. simbolul chimic al bariului. rezecţia parţială a rectului în cancer. uneori insuficienţă renală. examinarea unor organe. sin. produse patologice pentru a pune în evidenţă prezenţa bacililor. 2. transmisă ocazional la om de la animale. numele dat de obicei pentru bacteria Pseudomonas aeruginosa. anemie hemolitică. care se referă la bacili. asociată câteodată cu extensia celorlalte degete. 79 . bacterie în formă de bastonaş. arătând o leziune a fascicolului piramidal. inversia sau reversia (prin mutaţie) a unei gene mutante în forma sa originară. simbolul unităţii de intensitate sonoră bell. în formă de bacil (bastonaş). fruct cărnos. hemoglobinurie. a doua literă a alfabetului grec. Bordetella pertussis. sin. 2. în care se găsesc una sau mai multe seminţe. afecţiune provocată de un bacil. provocată de o excitaţie mecanică a marginii externe a plantei.B B Ba. bolnav de tuberculoză care elimină bacili tuberculoşi în spută. schimbare ereditară într-o genă mutantă care restaurează secvenţa originară a nucleotizilor. icter. lapte degresat şi acidulat prin fermentaţie lactică. semnul lui Babinski este patologic după vârsta de 18 luni. Yersinia pestis – agentul ciumei (pestei). grupă sanguină.

din grupa protitelor inferioare (procariote). metan. în aceste condiţii nitraţii sunt utilizaţi ca acceptori de hidrogen. substanţă care provoacă moartea bacteriilor. capabil să împiedice multiplicarea bacteriilor. utilizând culturile. care în absenţa oxigenului. bacterie care necesită oxigen elementar liber pentru existenţa ei bacterie care nu necesită prezenţa oxigenului liber sau dizolvat pentru metabolism. reduce nitraţii şi nitriţii. liza microbilor sub acţiunea unor substanţe din organism. la conservarea furajelor. bacterie care atacă substanţele organice şi animale. bacterie care are capacitatea de a forma pigmenţi. BACTERIE LACTICĂ BACTERIE LIZOGE Ă BACTERIE PATOGE Ă BACTERICID BACTERIDIE BACTERIEMIE BACTERIFORM BACTERIOCI BACTERIOFAG (FAG) BACTERIOLIZĂ BACTERIOLIZI E BACTERIOLOGIE BACTERIOPEXIE BACTERIOSTATIC 80 . o singură celulă bacteriană poate fi lizogenică pentru mai mulţi profagi. este folosită în industria alimentară. eliberându-se azotul molecular. formând în special acidul lactic. bacterie care posedă în genomul său un virus – profag. ramură a biologiei care are în studiu bacteriile (structură. invizibil cu microscopul obişnuit.BACK-CROSS BACTERICID BACTERIE BACTERIE AEROBĂ BACTERIE A AEROBĂ BACTERIE CELULOLITICĂ BACTERIE CHEMOTROFĂ BACTERIE CROMOGE Ă BACTERIE DE PUTREFACŢIE BACTERIE DE ITRIFICATOARE încrucişarea unui hibrid cu unul dintre părinţi.). anticorpi cu afinitate pentru un microorganism şi capabili să-i provoace liza. prezenţa de scurtă durată a unor bacterii în sânge neurmată de fenomene de localizare secundară. nume dat în mod curent bacilului cărbunelui (Bacillus anthracis). microscopia etc. inoculările. produs sau substanţă care provoacă moartea bacteriilor. microorganism unicelular din genul Schizomycetes. descompunându-le până la apă. bioxid de carbon. condiţii de viaţă etc. fixarea bacteriilor în corpul animal în diferite organe. o proteină produsă de o bacterie care este toxică pentru alte tulpini înrudite. bacterie din sol (Bacillus denitrificans). bacterie autotrofă care foloseşte ca donator de electroni substraturi anorganice oxidabile. care produce diferite boli la oameni. funcţii. în formă de bacterie. virus care trece filtrul pentru bacterii. bacterie care degradează celuloza din resturile vegetale în compuşi mai simpli. animale sau plante. care are proprietatea de a liza unii microbi având o strânsă specificitate. hidrogen sulfurat etc. activitatea acidifiantă a bacteriei lactice. bacterie care descompune carbohidraţii. care segregă ca markeri bacteriali şi ocupă loci specifici.

1. aşternut sau gunoi. sin. tijă maleabilă. inflamaţia glandului şi a prepuţului. indicând relaţia cu glandul penisului.BACTERIOTOXI Ă BACTERIOTROP BACTERIURIE BACTEROIDES BADIJO ARE BAGASOZĂ BAKER (CHISTUL) BAKES (DILATATORUL) B. ejectarea sângelui şi trecerea lui în vasele sanguine mari. gradată în milimetri. IC ITĂ O . salivă mai mult sau mai puţin vâscoasă sau spumoasă. cuprinzând bacili cu capete rotunjite. a mişcărilor foarte discrete ale corpului uman produse prin contractarea inimii. mecanică sau electrică. BALA OPREPUŢIAL BALA SIERE BALE BALEIAJ BALISTOCARDIOGRAFIE BAL EOTERAPIE BALO ARE 81 . febră. radiaţii solare. prin extensie. (fr. imagine proiectată pe un ecran). prefix de origine greacă.A. care se scurge în manieră incontrolabilă din gura bătrânilor sau a bolnavilor cu turbare ori în crize de epilespie.trestie de zahăr). lumină artificială şi. în special electrocardiograma. prezenţa bacteriilor în urină. ele provin din reducerea şi transformarea perechii a doua de aripi şi au forma unor măciuci.. bagasse. bursită poplitee. boală profesională observată la cei care manipulează reziduuri uscate de trestie de zahăr care se manifestă prin tulburări respiratorii: tuse. a lua.. aplicarea razelor infraroşii sau ultraviolete. (gr. nisip.L. bacil din familia Bacteriodaceae. constând din pensularea unei suprafeţe cutaneo-mucoase cu o soluţie medicamentoasă. sin. inclusiv a băilor de nămol. balanos . terapeutic sau anestezic. în mod gradat. un câmp sau o zonă determinată (în particular.POSTITA toxină elaborată de o bacterie. procedeu profilactic. defect de coagulare a laptelui sau maturare a brânzeturilor manifestat prin apariţia unor goluri dese în masa coagului sau a brânzei.gland) inflamaţia mucoasei glandului penisului. BALA BALA BALA BALA ... organe senzoriale şi regulatoare ale zborului la diptere. ajunse în lapte din furaje. cu ajutorul unui balistocardiograf. ceea care se referă la gland şi la prepuţ.. produsă de obicei de acumulare de gaze în stomac sau intestin. British Antilewisite. 2. a unui sistem destinat să exploreze sistematic. gram negativi anaerobi. antidot în intoxicaţiile cu metale grele. a se îndrepta spre) denumire dată unor substanţe chimice care se fixează în mod electiv pe bacterii. dimercaptopropanol. (gr. abr. care permite înregistrarea. senzaţie de preaplin la nivelul stomacului sau în altă parte a abdomenului. dispnee. servind la exploatarea şi dilatarea sfincterului Oddi. apariţia defectului se datoreşte contaminării laptelui cu bacterii familiile Bacillacae şi Enterobacteriaceae. care se referă la glandul penisului. metodă de explorare folosită în cardiologie. rezultatul înregistrat este balistocardiograma şi completează datele furnizate de alte metode grafice. BALA O. deplasare în plan paralel. cu capătul în formă de olivă. utilizarea terapeutică a băilor de diverse temperaturi. bacteria + trepein – a apuca.

2. prin extensie. medicament aromatic. sin. rami. în trecut. filamente subţiri şi lungi care cresc oblic din rahisul penei. orice medicament hipnotic derivat din acidul barbituric sau omologii săi.BALO IZARE VALVULARĂ BALOTARE BALSAM BALSAMIC BA DAJ prolapsul. toracică etc. obstacolul opus de placentă la trecerea unor compuşi toxici. senzaţie dureroasă afectând o zonă alungită. urmată de ciroză şi ascită. întreruperea bruscă a unei mişcări. dispuse pe latura superioară şi inferioară a barbelor. reprezentate prin ramuri secundare. radii. compus din răşini. este un mijloc de apărare al produsului de concepţie. în psihiatrie. scurte şi fine. de origine vegetală. folosit pentru frecţii şi unguente sau pentru prepararea unor soluţii pe bază de alcool sau uleiuri. bruceloză. 2. baros – apăsare) unitatea de măsură a presiunii atmosferice echivalentă cu presiunea a 1000 dine/cm2 (1000 milibari corespund la 750. 2. formând lama. bazată pe cercetarea flocurării serului sanguin influenţa clorurii de calciu. 1. 1. orice dispozitiv sau aparat folosit în chirurgie ca mijloc de contenţie. (gr. metaboliţilor. în timpul sistolei. fapt care se datoreşte unei gene mutante cu efect dominant situată pe heterozom. durere în bară epigastrică. metodă de determinare a disproteinemiei. paralele. activităţi sau discurs. această manifestare se exprimă clinic prin constituirea unui sindrom de clic apical sistolic. 1. orizontală. sin. indicând o reacţie de apărare sau de ambivalenţă. uneia sau ambelor valvule mitrale refluate în atriul stâng. aromatic. sin. care conţine un calmant cu astfel de proprietăţi. compresă sau imobilizare în poziţia dorită. procedeu de identificare a petelor de spermă cu ajutorul acidului picric cu care se formează cristale de spermină. caracter anormal la Drosophila melanogaster. simptom observat la schizofrenici. de consistenţă moale. afecţiune caracterizată prin splenomegalie şi anemie. în medicina legală. BA DĂ WELTMA BA G (MALADIA) BAR BA TI (BOALA) BARAJ-BLOCAJ BARĂ BARBERIO (REACŢIA) BARBE BARBITURIC BARBITURISM BARBULE BARIERA PLACE TARĂ 82 . produs natural. maladia ca atare şi etiopatogenia ei sunt în prezent contestate. dar în acelaşi timp aceasta nu permite pătrunderea gamaglobulinelor materne şi din acest considerent la naştere fetuşii nu posedă mijloace de apărare specifice faţă de agenţii microbieni. de compresie etc. mişcare imprimată prin mâna examinatorului unui corp solid care se găseşte liber într-un lichid în interiorul organismului. intoxicaţie acută sau cronică produsă de barbiturice. care constă înreducerea numărului de faţete ale ochilor. agenţilor bacterieni etc din sângele femelei la făt.1 mm coloană de mercur). piesă sau bandă textilă ce urmează să fie aplicată pe o regiune a corpului ca pansament. părţile componente ale penei.

prin percuţii repetate ale maselor musculare cu marginea palmei. ar corespunde unui din cei doi cromozomi X ai cariotipului feminin şi care în celulele somatice devine inactiv. leziune provocată de modificările bruşte şi repetate ale presiunii atmosferice. simptome caracteristice: tumefierea tiroidei. în limbaj clinic. bastonaşele produc o vedere neclară şi fără culoare. care permite determinarea sexului cromatinian. (gr. iar unele cu corpul de fructificaţie foarte dezvoltat. 2. receptor senzorial care înregistrează o presiune externă sau o modificare a presiunii interne. format dintr-o celulă sau patru celule care produc spori. în timp ce conurile permit o viziune netă şi colorată. tulburări cardiovasculare. intervenţie chirurgicală pentru rezolvarea unei hernii inghinale. receptori sensibili la lumină. afecţiune produsă prin funcţia excesivă a glandei tiroide (hipertiroidie). dar numai când lumina este intensă (vedere diurnă). clasă de ciuperci – Basidiomycetes care cuprinde formele cele mai evoluate. sin. endemică în unele văi ale munţilor Anzi. mai ales sub formă gelatinoasă sau în suspensie. incidenţa pentru radiografia de faţa a articulaţiei lombo-sacrate. hidroxid de bariu: pudră cristalină foarte toxică. scorbut infantil. cu hifele pluricelulare. folosită ca reactiv de laborator. ansamblul manifestărilor morbide provocate la sugar şi copilul mic de carenţa de vitamina C. pentru radiografia tubului digestiv. baros – presiune + narkosis . organ caracteristic ciupercilor basidiomicete. se formează la exteriorul basidiei pe pedunculi scurţi denumiţi sterigme. sulfat de bariu: pudră albă.. inflamaţia glandelor Bartholin. aflată în nucleul celulelor somatice ale mamiferelor femele şi ale femeilor.. adesea provocată de gonococ sau colibacil. astenie.aţipire) procedeu de narcoză în care se utilizează o presiune superioară presiunii atmosferice în momentul administrării prin inhalarea unui amestec anesteziant. pierdere în greutate. folosită ca substanţă de contrast. se transmite prin înţepătura unui flebotom. boală infecţioasă febrilă. glande situate câte una de fiecare parte a jumătăţii posterioare a orificiului vaginal. tehnică de masaj. parazit al globulelor roşii şi ale celulelor endoteliale. diaree. BARLOW (BOALA) BARO. cauzată de un microorganism în formă de bastonaş.BARIU 1. chiar în luminozitate slabă. mică masă de cromatină intens colorabilă. insolubilă în apă. prefix de origine greacă în relaţie cu greutatea. sin. situaţi în zona periferică a retinei. BAROCEPTOR BARO ARCOZĂ BAROTRAUMATISM BARR (CORPUSCULUL) BARSO Y (I CIDE ŢA) BARTHOLI (GLA DA) BARTOLI ITĂ BARTO ELOZĂ BASEDOW (BOALA) BASIDIE BASIDIOMICETE BASSI I (PROCEDEUL) BASTO AŞ BATAJ 83 . glandă vulvo-vaginală. exoftalmie însoţită de diverse semne oculare.

A. componente esenţiale ale acizilor nucleici ADN şi ARN. se continuă la polul inferior prin ureter. totalitatea factorilor ereditari ai unei populaţii de animale sau unui singur individ. v. partea inferioară a unui organ (ex. spaţiul delimitat de cele două oase iliace unite anterior prin simfiza pubiană şi posterior de sacru şi coccis. din care cauză miocardul nu intră în tetanie iar contracţia care se face la stimulul prag formează legea "totul sau nimic". vezi pirimidine. 1. vezi metabolismul bazal. baza craniului) sau punctul de legătură al unui organ. bloc atrioventricular 1. berbec castrat. (gr. bathys – adânc + pnein – a respira ) respiraţie adâncă. basis + philos – a iubi) celule sau granule celulare care fixeaza coloranti bazici. situat la joncţiunea marilor calicii. orice substanţă capabilă să elibereze ioni de OH. care se referă la baza craniului. esenţial. pelvis. se varsă în vena humerală internă. care se găseşte la baza unui organ. 2. BAZAL BAZĂ BAZĂ EREDITARĂ BAZĂ PIRIMIDI ICĂ BAZĂ PURI ICĂ BAZE A ALOAGE BAZE AZOTATE BAZIFIL BAZICĂ BAZICRA IA BAZILAR BAZILICĂ (VE A) BAZI BAZI ET BAZIPETAL BAZOCELULAR BAZOFIL 84 . care se referă la o bază chimică sau are însuşirile acesteia. vezi purine. baze purinice şi pirimidinice a căror structuri diferă foarte puţin de cea a bazelor azotate normale din acizii nucleici. cea mai voluminoasă dintre venele superficiale ale braţului. inflorescenţe) dinspre vârf spre bază. funcţia batmotropă a miocardului este capacitatea muşchiului cardiac de a răspunde unei excitaţii la un stimul prag dar numai în anumite perioade care alternează cu perioade refractare. fundamental. 2. (lat. mai ales alcalinitatea. ceea care constituie baza unui organ sau structuri anatomice. care se referă la stratul cel mai profund de celule al epidermului. sunt compuşi heterociclici cu azot: pirimidine şi purine. BAUHI (VALVULA) B. valvulă situată la orificiul de comunicare dintre ileon şi colonul ascendent. din care acestea iau naştere prin hidroliză acidă sau enzimatică. abr. care serveşte de bază unui organ. segment lărgit al căilor urinare.BATAL BATIP EE BATMOTROP sin. 3.V. 2. principiul activ al unui medicament. excipient sau pomadă. situată deasupra cecului. termen care denumeşte apariţia şi dezvoltarea succesivă a unor organe (frunze. rezervor deschis de mari dimensiuni. ax bazicranian. 1. bazofil. ex. sin.

afinitatea unei celule sau unui ţesut pentru coloranţi bazici. putând fi cauză de avorturi spontane repetate. abr. 2. abr. B6. discul germinativ la oul de pasăre. B-COMPLEX B-CROMOZOMI 1. 1. blastodiscul se găseşte într-un stadiu când segmentarea este încheiată şi când începe formarea endodermului. provocată prin compresiunea pielii între os şi încălţăminte. după Bechterew Vladimir BECHTEREW (BOALA) Mihailovici. operaţiune care constă în îndepărtarea vârfului ciocului la BECOTOMIE păsări.F. B3. în cazul când este un ou fecundat. congenitală sau consecinţa unui traumatism obstetrical. noţiune utilizată de geneticianul L. care nu se datoresc unor sunete venite din exterior. BEA T (DESCHIS. fracţiunea de lumină absorbită şi deci scăderea intensităţii luminoase. fiecare din contracţiile şi dilataţiile alternative ale inimii şi arterelor. Randolph (1928) pentru a indica corpusculi heterocromatici aflaţi în unele cariotipuri. bechos – tuse) mijloc utilizat contra tusei. BEA T (COL UTERI ) starea unui organ cavitar menţinut deschis datorită structurii sale sau elasticităţii. dificultate în vorbire caracterizată prinntr-o articulare ezitantă şi imperfectă a cuvintelor. zgomote de intensitate variabilă. ci unor cauze interne. B12. localizată în general pe faţa dorsală a degetelor piciorului. B2. neurolog rus (1857-1927).BAZOFILIE BĂ UŢ BĂTAIE (ZGOMOT) BĂTĂTURĂ BÂLBÂIALĂ BÂZÂIT (ZUMZET) B. sin. spondilartrita anchilozantă. creşterea anormală a numărului de granulocite bazofile în sânge. factor genetic care este responsabil de apariţia semnelor caracteristice. urechea umană fiind capabilă să aprecieze diferenţe de intensitate de zece ori mai slabe decât un bel. bacil Calmette-Guerin insuficientă închidere a orificiului intern al colului uterin. LARG) BEER-LAMBERT (LEGEA) lege fundamentală în colorimetrie care se referă la absorţia luminii de către o substanţă colorată traversată de un fascicul luminos. dură. asemenea corpusculi au fost descoperiţi atât la plante cât şi la animale. BECK-DOLERIS (OPERAŢIA) tehnică de histeropexie prin fixarea ligamentelor rotunde la peretele anterior al abdomenului. a stratului cornos al epidermei. în practica medicală se foloseşte decibelul. în plus faţă de numărul normal de cromozomi. este proporţională cu grosimea stratului traversat. îngroşare considerabilă. (gr. BEHIC (BECHIC) BEL BELTO 85 . denumite muşcături albastre sau portocalii la câini. bex.G.B. percepute în mod continuu sau intermitent. dureroasă.S. B. unitatea de măsură a intensităţii sonore. Besnier-Boeck-Schaumann grup de factori de creştere printre care se numără vitaminele hidrosolubile B1. folosit incorect în loc de antibehic.C.

MIMETIC BETA-SIMPATOLITIC BETATERAPIE BETATRO BEŢIA ADÂ CURILOR 86 . boală care prezintă leziuni asemănătoare celor din tuberculoză. electronii produc raze X foarte penetrante. fractura boxerilor. (lat. tratament radioactiv practicat eseţialmente cu ajutorul razelor beta. 2. de la o adâncime de 30 metri. lacuri etc. însuşirea unei boli care se vindecă uşor 1. lichid cu miros caracteristic. totalitatea proteinelor plasmatice cu o mobilitate electroforetică intermediară între alfa şi gamaglobuline. mărilor şi oceanelor. act sexual practicat de către o fiinţă umană cu un animal.bun) lipsit de gravitate. extras din uleiuri uşoare de huilă.063-1. mai ales în fecale. foarte inflamabil. a doua literă a alfabetului grecesc (β) care stimulează receptorii beta-adrenergici. unicelulare şi pluricelulare. substanţă mult folosită în industrie. acută sau cronică. totalitatea organismelor. boală carenţială datorată lipsei de vitamina B1 în alimentaţie. prin bombardarea unui material.210). begninus . folosit ca solvent în sinteza unei serii de compuşi organici.2. ce poate surveni la cei ce lucrează în industria de cauciucuri. BE IG ITATE BE IQUE (SO DA) BE ETT (FRACTURA) BE TO BE ZE BE ZIDI Ă BE ZOE COLOIDAL (REACŢIA) BE ZOLISM BERI-BERI BERILIOZĂ BES IER-BOECKSCHAUMA BESTIALITATE BETA BETA-ADRE ERGIC BETA-BLOCA T BETAGLOBULI E BETALIPOPROTEI E BETA. accelarator de electroni care dezvoltă o energie care poate ajunge la 300 mv. lipoproteine din serul sanguin. termen utilizat pentru a caracteriza o boală sau un proces patologic care are o evoluţie favorabilă şi uşoară. produsă de inhalarea unor produse care conţin beriliu. formate în ficat şi intestin. plante şi animale. folosită pentru evidenţierea sângelui uman. medic. putând afecta toate organele. boală profesională pulmonară. folosită ca mijloc de diagnostic. pe măsura care presiunea partială creşte. care blochează receptorii beta-adrenergici. folosite în terapie. orice cateter uretral metalic. BE CE-JO ES (ALBUMI URIE) BE IG prezenţa în urină a unei proteine aparte. substanţă care combate efectele beta-adrenergice. stare comparabilă cu betia alcoolică care poate afecta scafandrul echipat cu o butelie de aer comprimat. adaptate vieţii de pe fundul lacurilor. reprezintă 9-15% din proteinele plasmei sanguine. intoxicaţie profesională cu benzoli. care precipită la 5060°C şi se redizolvă la fierbere (Bence-Jones Henry. aceasta stare se datoreşte efectului narcotic al azotului. culoare specifică la câinii Setter. prin extensie. reacţia de floculare a unei suspensii coloidale de benzoe în prezenţa lichidului cefalorahidian. fractura bazei primului metacarpian. 1813-1873). toxică. precum şi în medicina legală. având densitate mare (1. substanţă foarte puţin solubilă în apă. substanţă care stimulează receptorii beta-adrenergici. sin. bujie maleabilă pentru dilatarea uretrei.

în soluţie ca sare de sodiu. sare a acidului carbonic. care se referă la muşchiul biceps brahial sau crural. anionul bicarbonat este unul dintre principalii anioni ai mediului intern. există trei forme: bilharzioza asiatică (arteriovenoasă).BEZOAR Bi. muşchi al braţului. simbol chimic pentru bismut. 1. care se referă la două părţi opuse şi simetrice. care se referă la bilă. produsul de secreţie al ficatului. care se referă la muşchiul biceps brahial şi la inserţia sa pe radius. 2. reprezintă o combinaţie de bilirubină şi acid glucuronic. valvula atrio-ventriculară care are două vârfuri. care posedă două capete referindu-se în special la un muşchi anume. cavitate naturală divizată în două părţi. America de sud şi în Asia orientală. care se referă la cele două urechi sau la cele două auricule ale inimii. (lat. bilharizioza intestinală şi bilharizioza vezicală. în botanică plantă cu un ciclu vital ce durează doi ani. care se datoreşte unei hipersecreţii biliare. 1. referindu-se la lentile şi lunete. termen perimat. BIAURICULAR BICARBO AT conglomerări calcaroase care se pot forma în tubul digestiv. schistozomiază. în care există bilă. care este desfăcut în două părţi de la mijloc înspre partea terminală. care prezintă două suprafeţe convexe opuse. care posedă două focare. fiind vorba mai ales de lentile. formă a bilirubinei care se poate doza direct. care durează sau se întâmplă la fiecare doi ani. ţesuturi. în serul normal nu există decât în concentraţie mică. desfăcut în două. aceste boli sunt foarte răspândite în Africa. afecţiune produsă de paraziţi din genul Schistosoma (Bilharzia). 2. bis + geminus . care prezintă două suprafeţe concave opuse. în calculii biliari ca sare de calciu. dat fiind buna solubilitate în apă. sin. vomitat bilios. fiind vorba mai ales de lentile.gemeni) termen utilizat pentru a caracteriza contracţii duble ale cordului care se succed la interval scurt. anemie pernicioasă. care conţine bilă. constituie esenţialul rezervei alcaline. bilirubina conjugată trecând în mod normal în bilă. în particular la două părţi ale corpului sau la două organe cu structură simetrică. această conjugare are loc în ficat. BICEPS BICIPITAL BICIPITORADIAL BICO CAV BICO VEX BICUSPIDA BIE AL BIERMER (BOALA) BIFIDUS BIFOCAL BIFURCAT BIGEMI AT BILA BILATERAL BILHARZIA BILHARZIOZĂ BILIAR BILIOS BILOCULAR BILIRUBI Ă BILIRUBI Ă DIRECTĂ 87 . pigment roşu prezent în bilă. care se referă la Bilharzia (parazit) sau este provocat de aceasta. o creştere a concentraţiei şi apariţia sa în urină arată existenţa unei retenţii biliare extrahepatice ori intrahepatice. sin.

1. externă şi internă. în ser. 2. viteza şi cantitatea absorbită din principiul activ al unei preparaţii farmaceutice. compuşi care facilitează. care prezintă două lentile oculare. gastreoctomie parţială care se face prin două tehnici diferite: tipul I şi II. sub formă conjugată. (gr. 2. în urma creşterii sale în sânge. se spune despre o substanţă care poate fi descompusă cu ajutorul organismelor vii. care se execută cu ambele mâini. energia produsă în structurile vii (în procesele energogenetice). 1.BILIRUBI Ă I DIRECTĂ bilirubina care se dozează prin reacţia indirectă Van der Bergh reprezintă bilirubina care încă nu a traversat celulele hepatice. vitaminele. manifestată clinic cu sau fără icter decelabil. totalitatea condiţiilor climatice ale unei regiuni şi care exercită o influenţă certă asupra dezvoltării fiinţelor. concentraţia sanguină normală este de 3-6 mg/l. responsabilă în parte de culoarea galbenă a serului. doi constituienţi sau din două elemente chimice. pigment verde produs prin oxidarea bilirubinei. ramură a biologiei care se ocupă cu studiul fenomenelor chimice care se petrec în organismele vii. deci înainte de a ajunge în bilă. energia vitală exprimată atât pe plan somatic cât şi pe plan mental. care este format din două unităţi. numit biotop. care se referă la ambii ochi. hormonii. ale gambei. grăbesc şi ordonează reacţiile metabolismului cum sunt enzimele. care se referă la bilirubină. element chimic indispensabil vieţii. bilirubina se găseşte mai ales sub formă liberă (bilirubina indirectă) şi sub formă conjugată (bilirubină directă). care prezintă două nuclee. prezenţa bilei sau sărurilor biliare în urină. bios + koinos . determinată cu ajutorul curbei: timp/concentraţie în circulaţia generală sau prin stabilirea excreţiei urinare. prezenţa patologică a bilirubinei în urină. 1. care se referă la cele două maleole. concentraţia bilirubinei totale variază între 4 şi 8 mg/l. este crescută în icterele hemolitice şi în icterul fiziologic al nou-născutului. prin extensie.comun) totalitatea animalelor şi vegetalelor care trăiesc într-un anumit loc. BILIRUBI EMIE BILIRUBI IC BILIRUBI URIE BILIURIE BILIVERDI A BILLROTH (OPERAŢIA) BILOBAT BIMALEOLAR BIMA UALĂ BI AR BI OCULAR BI UCLEAR BIOCATALIZATOR BIOCE OZA BIOCHIMIE BIOCLIMAT BIODEGRADABIL BIODISPO IBILITATE BIOELEME TE BIOE ERGIE 88 . mai ales al microorganismelor. orice element chimic constituent al substanţei vii. în psihologie şi psihiatrie. prezenţa bilirubinei în exces. care este divizat în doi lobi. prezenţa fiziologică a bilirubinei în sânge. poate preceda apariţia icterului. 2.

reproducerea şi. substanţă vie a celulei (fără incluziuni) reprezentând întregul corp al celulei. care produce viaţă sau favorizează dezvoltarea ei. 1. cu studiul virusurilor. grup de ecosisteme cu structură generală identică. microbiologie şi biologie generală. studiul microscopic al structurilor celulelor vii. structurii genelor. totalitatea fiinţelor vii. apei sau reziduurilor. ca funcţie sau structură. organism independent. macromoleculelor. compus care mimează. materia organică vie care intră în constituţia tuturor vieţuitoarelor. ablaţia totală a unei tumori şi examenul său microscopic imediat. biologie vegetală. tesut. 2. a fiziologiei celulare. teorie. 2. termen utilizat pentru bolile cauzate de agenţi animaţi. se referă îndeosebi la elementele chimice prezente în mod normal în substanţa vie. precum şi a tuturor fenomenelor care produc sau însoţesc naşterea. dezvoltarea. în final. dintr-un anumit loc. biodegradarea poluanţilor organici în procesul refacerii calităţii solului. moartea şi dezagregarea lor. ştiinţa vieţii sau studiul fiinţelor vii. evoluţia. nutriţia. preparat biologic folosit pentru apărarea sănătăţii animalelor aşa cum sunt vaccinurile şi serurile. animale şi plante. aerului. plante şi animale. după care tot ce este viu este produs numai de ceva viu. metodă utilizată pentru selecţia animalelor şi care constă în măsurarea diferiţilor parametri animali şi prelucrarea matematică şi statistică a acestor date. neoplasm pentru a se face apoi un examen microscopic sau chimic din porţiunea prelevată. pe o anumită suprafaţă. 1. BIOM BIOMASĂ BIOMETRIE BIOMICROSCOPIE BIOMIMETIC BIO BIO OZĂ BIOPLASMĂ BIOPREPARAT BIOPSIE BIOPSIE PRI FORAJ BIOPSIE-EXEREZĂ BIOREMEDIERE 89 . astfel există biologie animală. individual. 1. producerea luminii de către organismele vii: licurici.BIOETICĂ BIOFOR BIOGE BIOGE EZĂ BIOLOGIE BIOLUMI ESCE ŢĂ BIOLOGIE MOLECULARĂ disciplină care se ocupă cu principiile morale ale practicii medico-chirurgicale şi ale cercetării medicale. preparate biologice folosite la însilozarea furajelor. corelată cu o combinaţie determinată a factorilor fizici. diverse animale marine. termen utilizat pentru a descrie o tehnică care imită un proces bio-chimic natural. numeroase ciuperci şi bacterii. biopsie realizată cu ajutorul unui trocar special. ansamblu de studii consacrate modului de funcţionare al fiinţelor vii. microorganisme. condriom). inclusiv porţiunile diferenţiale (nucleu. 2. cea mai elementară unitate ereditară alcătuită din mai multe molecule materiale cu sediul în nucleu. preluarea (printr-un act chirurgical) de la un animal viu a unei porţiuni dintr-un organ. suma ontogeniei şi filogeniei. o substanţă naturală.

cameră test folosită pentru cercetările biologice. surse importante: gălbenuşul de ou. biosinteza acidului aspartic. în cadrul căreia condiţiile de mediu pot fi controlate şi dirijate. sin.loc). se referă la o femeie care a avut doi copii în sarcini diferite. spasme. cu un anumit ansamblu de factori abiotici (temperatură. învelişul sau aceea parte a globului pământesc (sol şi subsol. carenţa determină dermatite. BIOTIC BIOTI Ă BIOTIP BIOTOP BIOTRO BIOXID BIPAR BIPARTIT BIPED 90 . plante şi animale care populează peşterile. 1. stă sau pe două picioare. ramură a speologiei care studiază vieţuitoarele.BIOSI TEZĂ BIOSFERĂ BIOSPEOLOGIE BIOSTIMULI Ă BIOSTIMULA T BIOTEH OLOGIE BIOTELEMETRIE BIOTERAPIE apariţia unor compuşi chimici noi în cursul proceselor vitale. rinichiul. oleic etc. subdiviziune a unei populaţii. vegetale). biocenoză. grup de indivizi cu o constituţie ereditară identică. folosirea tehnicilor telemetrice. 2.picior) fiinţă care are. biostimulinele au efect stimulator local asupra zonei unde au fost implantate ţesuturile dar şi în general asupra organismului. metodă terapeutică care pretinde să nu folosească decât substanţe biologice şi medicamente folosite în doze infinitezimale. aplicarea ingineriei şi principiilor tehnice la ştiinţele biologice. indiferent nedozabil şi adesea neidentificabil. lactatele. atmosferă şi hidrosferă) care conţine toatalitatea organismelor vii (plante şi animale). se opune terapeuticii pe baze ştiinţifice curent admise. flora bacteriană a rumenului şi colonului. vitamină hidrosolubilă din complexul B cu funcţie de coenzimă a unor decarboxilaze şi dezaminaze. paralizii ale membrelor. bis – de două ori. în timp ce bioterapia se adresează mai ales bolnavului. mediu geografic circumscris. pedis . care este divizat în două părţi. un oxid care conţine doi atomi de oxigen. produs prin acţiunea organismelor vii. factor infinitezimal. are rol de coenzimă a enzimelor implicate în procesele de carboxilare şi decarboxilare. despre sau legat de viaţă sau organismele vii. de natură necunoscută produsă de ţesuturile grefate şi care au proprietatea de a stimula procesele de regenerare şi reparare tisulară. pentru studierea comportamentului şi fiziologiei animalelor. asigurându-se astfel observaţiile asupra efectului variaţiilor de mediu asupra organismelor vii. (lat. hemoragii. în dezaminarea aminoacizilor. bios + topos . 1. umiditate etc) sau biotici (animale. caracteristice temperamentului şi comportamentului său. ansamblu de specii vegetale şi animale careşi desfăşoară viaţa în acest mediu. (lat. cele mai sensibile fiind păsările. rezultat dintr-o reacţie a ţesuturilor vii menţinute în condiţii improprii şi eliberat în condiţii improprii şi eliberat în condiţii organice normale. dar care sunt considerate agresive şi orientate exclusiv de boala respectivă. în special a undelor radio. 2.

în psihanaliză. celulele sanguine. de obicei cu rol medicinal. sunt folosite în terapeutică pentru protejarea mucoasei digestive. blastos . butilhidroxitoluen. digestiv. se spune despre un element chimic care posedă o putere de combinare egală cu cea a doi atomi de hidrogen. de culoare albă cu reflexe roz uşor de redus în pudră. unele săruri.H. cochilie formată din două valve legate împreună. lichid de obicei alcoolic. celula mamă. manopera executată pentru castrarea tăuraşilor şi a berbecilor mici prin răsucirea testiculelor în bursele intacte cu scopul de a se produce şi rasucirea arterelor din cordon realizându-se obliterarea lor. operaţia de opărire şi fierbere a cărnii sau unor bucăţi de carne gata porţionate destinate preparării conservelor. B. 2. crustaceii. celula primară. prezenţa la acelaşi individ (animal sau plantă) a caracterelor de reproducere mascule şi femele. 1. sin. altele se utilizează local ca pudre astringente şi antiseptice. în stadii succesive. imatură şi nediferenţiată din care se dezvoltă. moluştele lamelibrahiate.A.K. stadiu în dezvoltarea embrionului caracterizat prin prezenta unei cavităţi. bacilul Koch (bacilul tuberculos) punctul de sutură utilizat pentru închiderea unei plăgi într-o regiune unde pielea are o grosime deosebită. în stadii succesive. teorie după care toate fiinţele umane ar avea constituţional dispoziţii sexuale atât feminine cât şi masculine. stridiile.H. alte celule. BLA SARE BLAST BLASTOCEL BLASTOCIST BLASTOCIT 91 .A. substanţă antioxidantă folosită în farmaceutică. substanţă antioxidantă folosită în farmaceutică. morulă veziculară. operaţie practicată în tetrada Fallot. imatură. cavitatea de segmentare a celulei sin. hermafrodit. din care se dezvolta. abr. corp simplu.germen) celulă primară. care ar juca un rol în conflictele care iau naştere atunci când subiectul vrea să-şi asume propiul sex. vezi reacţia biuretului. vezicula blastodermică.BIPOLAR BISEXUALITATE BISEXUAT BISMUT BISTURIU BISTUR AJ BITTER BIURET BIVALE T BIVALE ŢĂ BIVALV B. butilhidroxianisol. constând în anastomoza arterei subclaviculare drepte sau stângi cu una din ramurile arterei pulmonare pentru creşterea debitului sanguin şi ameliorarea oxigenării în plămâni. BLAIR-DO ATI BLALOCK-TAUSSIG care are doi poli. cu blastula. valenţă dublă celei a unui atom de hidrogen care are două valve. starea unui organism bisexuat. această teorie a fost infirmată prin descoperirea sexului cromatinian. preparat prin extragere sau distilarea plantelor sau părţilor amare din plante. (gr. abr. ex. abr. insolubile. B. cuţit utilizat în chirurgie.

reproducere prin înmugurire. primele stadii de dezvoltare a embrionului când apare blastodermul. el dă naştere prin multiplicare şi diferenţiere celulară la organe şi aparate ale fetusului. inconjurata de celule epiteliale. căpătând culoare roşcată. suturarea pleoapelor când fanta palpebrala este foarte mare.contuzie) afecţiune circumscrisă a pododermului de natură traumatică întâlnită la solipede şi rumegătoare. patogene pentru om şi animale. (gr. copepodelor sau tunicatelor. bleime . celule. anchenteronul. cicatriceală sau legată de bătrâneţe. dinoflagelate variate ca formă. afecţiune care poate fi ereditară şi constă din relaxarea ţesutului subcutanat al ploapei superioare. închiderea incompletă a pleoapelor. incizia ploapei mai ales în unghiul extern. dermul din regiunea respectivă devenind subţire. 2. caracterizate prin leziuni cutanate granulomatoase şi ulcerate care pot invada şi organele interne. flasc şi pliat.aprindere) inflamaţia marginii libere a pleoapelor. îngustarea fantei palpebrale. blastomicoza sud americană. comunică cu exteriorul. gura primitivă a embrionului prin care cavitatea internă a gastrulei. gen de ciuperci levuriforme din familia Aleuriospores. BLASTODI IDAE BLASTOGE EZĂ BLASTOM BLASTOMERE BLASTOMICES BLASTOMICOZĂ BLASTOMYCES BLASTOSPOR BLASTULĂ BLEFARITĂ BLEFAROCALAZIE BLEFAROCO JUCTIVITĂ BLEFARODIASTAZĂ BLEFAROFIMOZĂ BLEFAROFTALMIE BLEFAROPLASTIE BLEFAROPTOZA BLEFARORAFIE BLEFAROSPASM BLEFAROSTAT BLEFAROTOMIE BLEIMĂ 92 . inflamaţia concomitentă a ploapelor şi conjunctivei.BLASDODERM membrana embrionului formată dintr-un singur strat de celule în stadiul de blastulă. tumoră formată din celule nediferenţiate. 8 etc. 4. blepharon – pleoapă + itis . 1. format prin invaginarea blastulei. (fr. pe sau în corpul nematodelor. asemănătoare cu o sferă goala. căderea pleoapei superioare ca urmarea unei paralizii. celule asemănătoare între ele care rezultă în urma diviziunii zigotului in 2. micoza cauzată de ciuperci din genul Blastomyces există două forme: blastomicoza nord americană. operaţie pentru repararea malformaţiilor sau pierderii de substanţă la nivelul pleoapelor. inflamaţia concomitentă a pleoapelor şi globului ocular. gen de ciuperci care se găsesc în drojdia de bere. instrument care poate să ţină pleoapele îndepărtate. stadiu evolutiv în multiplicarea celulelor oului care urmeaza după morulă şi este caracterizată prin apariţia unei cavitaţi în centru. clasa Adelomycetes. parazite marine. spasmul pleoapelor. orificiul gastrulei.

în cazul genunchilor. bloc auriculo-ventricular. oprire. poate fi produsă de aderenţe inflamatorii (meningită) sau de compresie (tumoră). BLOC AURICULOVE TRICULAR întârzierea sau întreruperea conducerii între atrii şi ventricule. bloc de ramură stânga. porţiune rezultată din tranşarea carcasei de bovine care are ca bază anatomică muşchii coastelor după detaşarea spetei. ansamblul localului şi materialului necesar pentru intervenţii într-un centru chirurgical. prin peretele BLOC ALVEOLOCAPILAR alveolelor pulmonare şi a capilarelor. BLOC CARDIAC BLOC DE ARBORIZAŢIE BLOC DE RAMURĂ BLOC OPERATOR BLOC VERTEBRAL BLOCADĂ BLOCAJ ARTICULAR BLOCAJ I TESTI AL BLOCAJ ME I GIA BLOCAJ RE AL BLOCAJ VE TRICULAR 93 . acesta va fi diferenţiat de disociaţiile auriculo-ventriculare. cu oprirea tranzitului materiilor intestinale şi gazelor. datorită unei îngroşări a pereţilor alveolari. sudarea poate fi parţială sau totală şi poate antrena o modificare a curburilor normale ale coloanei vertebrale. tulburare în difuziunea oxigenului din aer. oprirea bruscă a funcţiei renale.BLE ORAGIE BLE OREE BLET BLOC boală venerică infecţioasă (transmisibilă) caracterizată prin scurgeri purulente. blok – grămadă. ceea ce constituie un obstacol pentru schimburile gazoase între alveole şi capilare. blocaj. se manifestă prin colici violente şi balonare.A. sin. întârzierea activării unuia din ventriculi. abr. tulburarea conducerii intraventriculare în peretele interventricular la nivelul ramurii drepte a fascicolului His. întreruperea comunicării dintre spaţiile subarahnoidiene B. temporară ori definitivă a conducerii nervoase între auricule şi ventricule. printr-o leziune de menisc. oprirea bruscă a tranzitului intestinal produsă de obicei prin ocluzie intestinală. transmiterea se face pe cale sexuală. datorită unei leziuni a fascicolului His respectiv. prin leziunea întinsă a reţelei subendoteliale.V. (ger. al căror mecanism este distinct de acesta. bloc auriculo-ventricular în electrocardiografie. se disting: bloc de ramură dreaptă. manifestată prin anurie. bloc cardiac caracterizat prin modificări de ritm cardiac datorită tulburărilor sistemului de conducere. sudarea congenitală sau dobândită a două sau mai multe vertebre. rezultând din frânarea sau oprirea totală. BLOC ATRIOVE TRICULAR tulburare de conducere a influxului între atriu şi fasciculul His. imobilizarea bruscă şi dureroasă a unei articulaţii provocată de obicei de prezenţa unui corp străin în interiorul articulaţiei sau. obstrucţie). oprirea circulaţiei lichidului cefalorahidian în spaţiile subarahnoidiene ependimare şi ventriculare. care constau într-o intermitenţă a contracţiilor cardiace şi dintr-o dizlocaţie a contracţiilor atrioventriculare. sin. tulburare a conducerii intraventriculare prin întreruperea conducerii la nivelul ramurii stângi a fascicolului Hiss. orice scurgere cronică mucopurulentă. întreruperea conducerii nervoase intraventriculare.

(o clostridioză produsă în general de Clostridium perfringens tipurile A. dermatoză toxi-alimentară întâlnită mai ales la rumegătoarele la îngrăşat. D. sin. câine. boala hemoragică a bizamilor. gamma. neutroni). unde hrănirea se face aproape exclusiv cu borhoturi. boală infecţioasă virotică care apare la nurcile mutante (Aleutină şi Safir) cu evoluţie cronică şi mortalitate însemnată. produsă de un virus asociat cu agenţi etiologici ai dermatitelor gangrenoase. sin. de tulburările tisulare şi ţesutul afectat sau în funcţie de procesul morfopatologic. edeme. manifestată prin excitaţia cerebrală cu hiperestezie. paralizia de baterie a găinilor. (eng. cu manifestări diferite în funcţie de natura şi intensitatea razelor. enterocolită şi hepatită cronică. hepatita bacteriană în focare a mânjilor. plasmocitoza hipergamaglobulinică. din momentul contactului până la dispariţia consecinţelor. se manifestă prin eritem. boala Errington. eczema de borhot.BOALA BOALA ALEUTI Ă BOALA ARIPILOR ALBASTRE BOALA BĂRBIŢELOR BOALA CERBULUI BOALA COZII UMEDE BOALA DE ALTITUDI E BOALA DE BOR A BOALA DE BORHOT BOALA DE CUŞCĂ A GĂI ILOR BOALA DE IARBĂ BOALA DE IRADIERE periferice şi unul sau mai mulţi ventriculi cerebrali. enterita acută a iepurilor. rezultată printr-un baraj meningean. boala Tyzzer. timp de expunere etc. germeni asemănători dar nu identici cu Pasterurella multocida. boală infecţioasă întâlnită la om. tulburări care apar datorită presiunii scăzute şi cantităţii reduse de oxigen care apar la om şi animale care sunt expuse brusc la mari altitudini. are ca urmare hipertensiunea intracraniană. care se manifestă prin anorexie. sin. 2. tetanos. encefalita virotică a calului. crevase sau erupţii localizete la extremităţi. slăbire. sin. tetania de iarbă. manifestată prin tulburări digestive. trismus şi contractura diferitelor grupe musculare asociată cu perioade de depresiune accentuată a musculaturii în afara crizelor. înţepeneală. mai ales de pin şi stejar. X. abatere şi sindrom hemoragipar. C septicum şi Staphylococcus aureus la puii de găină şi curcă. sin. boală produsă de Clostridium piliforme. boală de asociaţie sporadică sau endemică. tulburări ale întregului organism. beta. pisică şi alte specii BOALA DE LĂSTĂRIŞ BOALA DE LYME 94 . sin. care în cazurile grave pot fi însoţite de semne clinice grave. tulburările pot fi clasificate în funcţie de categoria agentului patogen (animat sau neanimat). care poate fi întâlnită la efectivele care au trecut prin holera aviară. 1. în urma infectării plăgilor accindentale sau operatorii. boală produsă de pasteurelizi. encefalita europeană a calului. tulburare ce afectează întreg organismul sau numai o anumită parte din el. vezicule. boală infecţioasă întâlnită la cabaline şi rar la oaie. produse de energia radiantă (razele alfa.) lockjaw. complex de fenomene şi manifestări organice în interrelaţie cu un factor patogen. ale unor organe şi ţesuturi. fălcăriţă. intoxicaţie produsă consecutiv consumului de muguri de arbori. polidipsie. sin.

caracterizată prin simptome nervoase şi edem palbebral. sin. iar morfopatologic prin edemul gelatinos al peretelui stomacal şi al mezenterului colonului. sau tifosul canin sau boala de Stuttgart. produsă de regulă de L. se târăsc în faţa stupului şi mor. BOALA DE TESCHE sin. boala apare în luna iunie. datorită unui alcaloid. septicemia virotică a salmonidelor. manifestată prin gastroenterită mortală la purcei. albinele fiind incapabile să zboare. meningoencefalita enzootică. icterohaemorrhagiae şi mai rar de L. manifestată prin dermatită crustoasă. sin. boală care apare la albine care poate avea BOALA DE PĂDURE cauze diferite: consumul de mană. boală care apare datorită consumului de polen de Ranunculus BOALA DE MAI acer (Piciorul cocoşului) care este toxic pentru albine. necrobaciloza iepurilor. paratuberculoza.domestice sau sălbatice. intoxicaţia cu poluanţi sau o viroză. enterotoxiemia colibacilară a porcului. boală a viermilor de BOALA DE VAR mătase frecventă în zonele cu clima caldă. în special vitamina A. boală infecţioasă care BOALA GLÄSER afectează purceii tineri. cruste sângerânde infectate. BOALA EGTVED parazitoză severă produsă de protozoarul ciliat Ichtyophtirius BOALA GRA ULOASĂ A multifidus manifestată prin apariţia pe branhii şi tegument la PEŞTILOR peşti a unor formaţiuni granulare alb – cenuşii. edemul malign al suinelor. eventual. artrite. boală sporadică care apare la 95 . gastoenterita infecţioasă a purceilor. tifoza aviară. sin. produsă de tulpini de L. de dezechilibrare (de raport) sau exces. sin. boală virală infecţioasă. BOALA HUTCHI GS-DAYLE sin. produsă de Borrelia burgdorferi. sin. paralizie bulbară infecţioasă. sau icterul BOALA DE STUTTGART infecţios. sin. caracterizată prin inflamaţia serofibirnoasă a seroaselor şi articulaţiilor uneori cu tulburări nervoase. pomona şi o formă uremică. contagioasă. sin. au abdomenul mărit negru. limfomatoza neurală aviară. care se poate întâlni la purcei. boala jegului. albinele au abdomenul mărit. este o formă BOALA EDEMELOR particulară de colibaciloză. BOALA KLEI sin. BOALA LUI AUJESZKI BOALA LUI JOH E BOALA LUI KŐVES BOALA LUI MAREK BOALA LUI SCHMORL sin. 1. sin. cu evoluţie sporadică. sau boala lui Weil. debilitate. miere sau polen alterat. muscaridina viermilor de mătase. stare patologică dependentă de insuficienţa calitativă sau BOALA DE UTRIŢIE cantitativă a principiilor nutritivi. pomona. manifestată prin dermatite. meningoencefalite şi tulburări generale. coli. prurit. poliserozita şi artrita serofibrinoasă. pseudoturbare. BOALA DRUMULUI DE FIER sin. leptospiroza canină cu două forme: una icterică. tetania de transport. 2. lucios şi depilat. produsă de tuplini hemolitice de E. sin. transmisă prin căpuşe. nefrită toxică la rumegătoarele care consumă plante răşinoase sau bogate în taninuri. afecţiune carenţială în oligoelemente şi BOALA DE MURDĂRIE vitamine. după consum. sin. boala neagră. sin.

sin. scorbut infantil. stafilococia aposteomatoasă a oilor şi caprelor. de tip supraacut cu leziuni necrotice caracteristica în ficat. caracterizată prin enterotoxiemine şi convulsii precomatoase. boală toxiinfecţioasă (observată de către Morse şi Bennets la prepeliţa japoneză) a păsărilor cu caracter endemic produsă de Clostridium colinum manifestată prin enterohepatită necrotică. pesta porcină. boală toxiinfecţioasă a ovinelor produsă de Clostridium novy. la pielea şi ţesuturile profunde ale feţei şi cavităţii bucale. sub care se constată prezenţa unor chişti încapsulaţi. caracterizată prin evoluţie sporadică sau endemică.BOALA LUI WEIL BOALA MIEILOR GEME I BOALA MITRALĂ BOALA MO TGOMERY BOALA MOLLER-BARLOW BOALA MOREL BOALA MUCOASELOR BOALA MUŞCHILOR ALBI BOALA EAGRĂ BOALA PETELOR EGRE BOALA PICIOARELOR ROŞII BOALA PREPELIŢEI iepurii de crescătorie. cu manifestări clinice locomotorii. de origine nutriţională (vitaminoză E etc. caracterizată prin apariţia unor boseluri deformate renale. mânz. postodiplostomia. distrofie musculară nutriţională. miopatie degenerativă enzootică. boală infecţioasă produsă de Clostidium perfingens tip D. întâlnită la rumegătoare. musculatură şi limfonodurile superficiale. la necropsie se constată congestia renală şi modificări pulpoase post-mortem. mai rar în ţesutul conjuctiv subcutanat. sin. mortală. adenomatoză) întâlnită la suine şi bovine. leptospiroza canină forma icterică. sin. câine. anomalie. sin. căţei şi iepuri fiind expresia carenţei în vitamina C. afecţiune identificată la necropsie. sin. cu origine neelucidată (infecţie. tulburare hemodinamică determinată de coexistenţa insuficienţei valvulare şi a stenozei orificiale pe orificiul mitral. subspecia anaerobius şi evoluează mai ales la tineret ovin şi caprin menţinut în condiţii deficitare fiind caracterizat prin apariţia unor abcese de 5-10 cm. deutche bradsot etc. diaree profuză. complexul bolii mucoaselor – diareea virotică. (foarte asemănător cu cel al rinotraheitei infecţioase a taurinelor) foarte contagioasă. sin. enterita ulceroasă. în ţesutul conjunctiv subcutanat.). toxiemia de gestaţie a oilor. sin. afecţiune degenerativă întâlnită la miel. distrofia musculară progresivă. sin. hepatita necrozantă. clostridioza D. viţel. sin. fără tendinţă de încapsulare. BOALA RI ICHIULUI PULPOS BOALA RI ICHIULUI CHISTIC BOALA RÂTULUI STRÂMB 96 . epizootia septicemică. miopatie exudativă depigmentară. aureus. sin. manifestată prin inflamaţia necrotică. sin. caracterizată prin degenerescenţă musculară care debutează la nivelul membrelor şi care cuprind ulterior întreaga musculatură. quail disease. cu diferite localizări sub forma unor abcese încapsulate. cardiorespiratorii. sin. black disease. manifestată prin catar febril bucoocular şi gastrointestinal. sin. este produsă de S. boală infecţioasă produsă de un virus. rinita atrofică a porcului. se întâlneşte la purcei. boală caracterizată prin semne locomotorii şi generale.

tetraborat de sodiu. orice proeminenţă convexă anormală a unei părţi a corpului. frisoane. infecţie sistemică febrilă sau subfebrilă. bacterioza păstrăvilor. care constă din înglobarea substanţelor active medicamentoase şi prelucrarea lor într-o formă globulară sau cilindroidă. de asemenea este utilizat în industrie. aparat de radioterapie care utilizează ca emiţător radioactiv o sursă de radio sau alt element radioactiv. unitate de dozarea a fosfatazelor serice (alcaline sau acide). sin. la poarta de intrare se pot identifica leziuni eritematoase sau eruptive. boală cronică în care peştii prezintă eroziuni sau ulcere cutanate diseminate neregulat pe tegument. este mărginită anterior şi lateral de arcada gingivodentară superioară şi se continuă cu vălul palatului. parazit extern din familia Ixodidae. care formează peretele superior al cavităţii bucale. foarte înrudită cu B. (en. ciuntit. cantitate de alimente care poate fi deglutită odată. se cunosc patru clase de bonitare: record.. care se datorază anticorpilor antiser produşi de către animalul receptor în 8 – 10 zile interval. acoperită de o mucoasă. infecţie produsă obişnuit de către Bartonella henselae. cl. ansamblul curburilor cu concavitate inferioară pe care le prezintă faţa inferioară a piciorului: o curbură longitudinală şi una transversală maximă la nivelul bazei metatarsienelor. elită. substanţă cu proprietăţi antiacide.) cat-scratch disease. fără vârf. boala se manifestă prin limfonodită unilaterală (uneori granulomatoasă sau piogenă). sin. de obicei pentru animalele de talie mare sau medie. sin. formă farmaceutică de administrare orală. solubilă în apă. insolubilă în alcool. U.BOALA RUBARTH BOALA SERULUI sin. zgomote hidroaerice produse prin deplasarea gazelor în stomac BOALA ULCEROASĂ A SALMO IDELOR BOALA ZGÂRIETURII DE PISICĂ BODA SKY (U ITĂŢI) BOL BOL ALIME TAR BOLTA CRA IULUI BOLTA PALATI Ă BOLTA PLA TARĂ BOLTIRE BOLUS ALBA BOMBĂ BO ITAREA A IMALELOR BO T BOOFILUS (BOOPHYLUS) BORAX BORBORIGME 97 . este folosit ca şi agent conservant al cărnii de peşte şi al unor fructe. quintana (care produce febra de tranşee sau febra recurentă la om) care apare la oameni prin contactul cu pisicile sau prin intermediul puricilor. II. producţiilor şi performanţelor rudelor. operaţiune de clasarea animalelor pe baza aprecierii exteriorului. I şi cl. care se combate prin administrarea antibioticelor în hrană. este antiseptic slab şi astringent. operaţiunea este inclusă în testarea şi selecţia animalelor. substanţă cristalină incoloră. şi tulburări digestive. calota craniană faţa inferioară concavă a palatului osos. adsorbante şi de protecţie a mucoaselor gastrică şi intestinală. adaptată taliei animalului.B. clasa Arachnida care poate transmite babesioza. manifestare anafilactică (şoc) apărută imediat după a doua injectare a serului sau altui material biologic heterolog (poate apare şi după prima injecţie. hepatita infecţioasă a câinelui şi encefalita vulpilor. când are o manifestare tardivă). abr.

produsă în asociaţie de microbi. tehnică de artrodeză lombosacrată prin încastrarea unui grefon iliac suplu între apofiza spinoasă 1 . de obicei nu au semnificaţie patologică. uşor sângerândă. paraziţi pentru om şi animale. erupţii. infestarea se face prin ingestia de peşte sau crustacei care conţin larvele parazitului. aerob. o tenie. deformare în formă de bose a cupolelor diafragmatice. prin care cele două cavităţi cardiace comunică la făt. proeminenţa dintre sprâncene. gen de microorganisme anaerobe de formă spiralată cu capete efilate şi terminate prin filamente foarte fine. sin. situată mai ales pe degetele de la picioare sau tălpi. orificiul situat în partea postero-superioară a peretelui interatrial. gen de bacterii din familia Brucelaceae. botulus . circulaţia sanguină ocolind plămânii care încă nu sunt funcţionali. botriocefaloză. agent cauzal al tusei convulsive. cu un cap cu două ventuze şi foarte multe inele.cârnat) boală produsă de toxina bacilului botulinic răspândită prin preparatele alimentare. 1. efectuată cu serul sanguin sau lichidul cefalorahidian. botriocefal. mică tumoră inflamatorie benignă. lungă de 2-8 m. încapsulat. reacţie folosită în diagnosticul sifilisului. hemolitici. imobil. sin. ameţeli şi uneori comă. BOSĂ BOSĂ DIAFRAGMATICĂ BOSĂ FRO TALĂ BOSWORTH (OPERAŢIA) BOT DE IEPURE BOTAL (CA ALUL) BOTAL (ORIFICIUL) BOTA ICĂ BOTRICEFAL BOTRICEFALOZĂ BOTRIOMICOM BOTRIOMICOZĂ BOTULISM 98 . boala întâlnită la cal şi porc cu aspect tumoral caracterizată prin formarea de abcese multiple. intoxicaţie produsă prin ingestia în doze mari sau prelungite de derivaţi de bor (adăugarea frauduloasă a acidului boric ca agent conservant în alimente). de obicei pediculată. canalul se obliterează în mod normal la naştere.4 şi creasta sacrată. ciupercă de castrare. tumefiere produsă prin şoc sau revărsat subcutant de sânge. pentru cocoaşă. canalul care la făt face să comunice aorta şi artera pulmonară drenând majoritatea sângelui din artera pulmonară direct în aortă fără ca acesta să treacă prin plămâni. malformaţie congenitală a feţei constituită dintr-o fantă a buzei superioare. 2. persistenţa sa constituie o anomalie destul de frecvent întâlnită în clinică. dispus în perechi sau în lanţuri scurte. bazată pe fixarea complementului. boală produsă de prezenţa în intestin a botriocefalului. adesea asociată cu fanta maxilarului superior şi a boltei palatine. constă mai ales din tulburări gastrointestinale. se atrofiază progresiv şi devine un ligament fibros denumit ligamentul arterial. din ordinul Cestoda. sin.BORDET-WASSERMA BORDETELLA PERTUSSIS BORDETELLA BORELIOZĂ BORISM BORRELIA sau intestin. cuprinzând colibacili mobili sau imobili gram negativi. (lat. unele specii sunt patogene. vierme intestinal lat. ştiinţă biologică care se ocupă cu studiul plantelor. renale. sin. orice afecţiune produsă de diferite specii de Borrelia. cocobacil gram negativ.

boala Bowen. scurt (ex. bradys – rar + khardia . determinând formarea unei plante pitice). inserată pe tulpină.BOUILLAUD (BOALA) BOUR EVILLE (BOALA) BOUVERET (SEM UL) sin. 2. mişcări lente. pitic. fenomenul este controlat genetic şi este utilizat în ameliorare. poziţie). tuberculoză bovină. bractee secundară. 1. în caz de stomac bilocular sau de stenoză. bractee mică. animale nevertebrate care au antene scurte. după John Templeton Bowen (18571941). observată în cazuri de melancolie şi în confuzie mentală. reumatism articular acut. distensia cecului. mamifere care au coarne scurte. sin. Léon.cord) frecvenţă redusă a contracţiilor cardiace. Bouveret. 1. tulburare a vorbirii constând dintr-o pronunţare foarte lentă. scleroză tuberoasă. la subsuoara sau în axilul bracteei apare o floare sau pedicelul floral. 1850-1929. brachitismul cauzează o scurtare accentuată a internodiilor tulpinale situate sub punctul de inserţie a ştiuletului. tendinţă patologică de a se idealiza. oaia. diskeratoză Bowen. prin spălătură stomacală se obţine alternativ lichid cu sau fără resturi alimentare. identifica cu un personaj care este admirat sau pentru dorinţa de a obţine ceva (avere. dermatoză precanceroasă cutanată sau mucoasă. sin. capra. situată de o parte şi de alta la baza unui pedicel floral. dat înainte de a fi examinată radiologic. după. prânz cu proprietatea de a provoca evacuarea vezicii biliare. BOVARISM BOVIDEE BOVI BOWMA BOWE (CAPSULA) structură de forma unei foi fine a tubului urinar. 2. care se referă la bou. se compune din gălbenuş de ou cu cremă proaspătă. prelungirea apreciabilă a pauzei diastolice. care învăluie ghemul vascular al glomerulului renal. bradipsihie. masticaţie lentă. sin. 3. care provine de la bou. încetinire în ritmul de emitere a cuvintelor. Desire Magloir. disritmie cu frecvenţă cardiacă redusă faţă de normal. (gr. familie de rumegătoare din care fac parte boul. bombarea intermitentă a epigastrului. BOXĂ BOYDE (PRÂ ZUL) BRACHICERA BRACHITIC BRACTEE BRACTEOLĂ BRADIARITMIE BRADICARDIE BRADICHI EZIE BRADIDIASTOLIE BRADIFAGIE BRADIFAZIE BRADIFEMIE BRADIFRE IE BRADILALIE 99 . la porumb. spaţiu delimitat într-un adăpost pentru a putea separa unul sau un număr restrâns de animale. stare caracterizată prin încetinirea anormală a ritmului vorbirii. importanţă. după Bourneville. bivolul. ex. frunzuliţă florală. obişnuit membranoasă. neurolog francez (1840-1909).

trunchiul brahiocefalic venos. colaterală a aortei primitive (la suine şi carnivore) sau terminală a aortei ascendente (cabaline. scăderea numărului de pulsaţii pe unitatea de timp. care parazitează pe branhiile racilor. gregare. dispozitiv pentru transportul în poziţie culcată a bolnavilor şi răniţilor. care se referă la braţ. deformare congenitală în care mandibula este mai scurtă decât normal. rumegătoare şi suine) sau prin două carotide comune. poate provoca vărsături. malformaţie congenitala sau câstigata. intelectuale. trunchiul brahiocefalic arterial. este bazat pe aranjarea diferită a unuia până la şase puncte în relief. masă musculară ce defineşte complexul cliedobrachial – cleidomastoidian. stomacul fiind situat parţial în torace. încetinirea funcţiilor psihice. regurgitaţii. durere in regiunea braţului. în care unul sau mai multe degete sunt mai scurte decât degetele normale. colon anormal de scurt. dulcicol. în encefalogramă. malformaţie congenitală caracterizată prin lungimea anormal de mică a esofagului. cu simetrie bilaterală. cu corpul închis în cochilie bivalvă. sin. extremităţile servind ca mânere pentru brancardieri. ex. observată în diferite afecţiuni mentale sau nervoase: stări depresive. sin. ex lingula. 1. încetinirea frecvenţei undelor cerebrale. cap scurt. hematemeze. animale nevertebrate care au antene scurte. animale nevertebrate. clasă (Brachiopoda) din încrengătura tentaculatelor. fie BRADIP EE BRADIPSIHIE BRADIRITMIE BRADISFIGMIE BRAHIAL BRAHIALGIE BRADICEFALIC BRAHICEFALIE BRACHICERA BRAHICOLO BRAHIDACTILIE BRAHIESOFAG micşorarea numărului de respiraţii în unitatea de timp. epilepsie. BRAHIG ATIE BRAHIMELIE BRAHIOBDELLA BRAHIOCEFALIC BRAHIOCEFALICĂ BRAHIMORF BRAHIOLE BRAHIOPODE BRAHIP EE BRAILLE BRA CARDĂ 100 . sistem de scriere pentru nevăzători. membre anormal de scurte în rapor cu trunchiul. dispuse într-un dreptunghi vertical. adaptat universal. formaţiuni dispuse pe marginea şanţurilor celor cinci zone ambulacrare (ajută la orientarea hranei spre gură). marine sedentare. nematod de 5-12 mm lungime. care acţionează ca înclinător lateral al capului. fie secreţiilor contracţiilor lente din tubul digestiv. care se referă la braţ şi cap.BRADIPEPSIE digestie lentă datorită. insuficiente. cu dimensiuni transversale disproporţionat de dezvoltate în raport cu lungimea. animale mamifere cu coarne scurte. tumori cerebrale. respiraţie scurtă şi lentă. rumegătoare) terminată după un scurt traiect printr-o arteră subclaviculară dreaptă şi un trunchi bicarotic (la cabaline. bradicardie. 2. se foloseşte în denumirea unui corp scurt. obişnuit fixate.

sunt hermafrodite. transpiraţie cu miros înţepător. unele specii au schelet calcaros. impropriu. intoxicarea cu brom. cu miros iritant înăbuşitor. nud sau îmbrăcat într-o carapace ca un scut sau din două valve. se asociază aproape întodeauna cu hemiplegia. 1. limfoblastom folicular gigant. având ca schelet humerusul. boala Brill-Symmers. cetazolin. întâlnit la animalele acvatice care asigură schimburile gazoase dintre sânge şi mediul ambiant. afazie produsă de un ramolisment cerebral în regiunile superficiale şi profunde ale arterei silviene. corespunzând fontanelei anterioare a nounăscutului.BRA DES (OPERAŢIA) BRA HIE BRA CHIOPODE BRAŢ B. produs obţinut prin reducerea în fragmente foarte mici a unei mase solide. constând din pierderea vorbirii şi a facultăţii de a scrie şi a citi. abr. banda care fixează un organ sau un muşchi în organism. cu interesarea feţei şi pierderea sensibilităţii la partea lezată. conformaţia animalelor brevimorfe caracterizată prin corp şi membre mai scurte în timp ce dimensiunile în lărgime sunt mai dezvoltate.D. prin rezecţia părţii proximale a primei falange a halucelui. sare de amoniu cuaternar 10-20% în soluţie alcoolică. încrengătură (Bryophyta) de plante din care fac parte muşchii hepatici şi muşchii frunzoşi. clasă (Bryozoa sau Ectoprocta) de animale mici. reprezintă prelungiri exterioare ale tegumentelor în formă de lamele sau tufe. limfom macrofolicular.R. partea membrului superior cuprinsă între umăr şi cot. ori fante ale faringelui. limforeticuloză cu evoluţie îndelungată. element chimic. după medicii Nathan Brill şi Douglas Symmres. participând la formarea recifelor de corali. unul din cele trei tipuri de organe respiratorii existente în regnul animal. elemente de solidizare sin. animale cu conformaţie în care dimensiunile trunchiului. urmată de o întrerupere fibroasă. subclasă (Branchiopoda) de crustacee inferioare obişnuit. bloc de ramură dreaptă. răspândite în toate zonele geografice. ale gâtului şi ale membrelor sunt mai scurte. cu fecundare internă şi expulzarea progeniturii în stadiul de larvă. de apă dulce. lichid fumegător. corpul este segmentat. prin care este eliminată apa care a pătruns prin gură. nesegmentate. punctul în care se reunesc suturile anterioare ale craniului (osul parietal şi frontal). este utilizat ca detergent şi dezinfectant (în soluţii 1-2‰) 101 . nevertebrate marine. bromura de cetilpiridiniu. sin. sedentare şi coloniale. din care. limfom giganto-folicular. membrul superior în totalitate. BREGMA BREVILI BREVIMORF BRIDĂ BRIDE BRILL-SYMMERS (BOALA) BRIOFITE BRIOZOARE BROCA (AFAZIE) BROIAT BROM BROMISM BROMHIDRAZĂ BROMOCET intervenţie pentru halus valgus. 2. ale căror picioare sunt prevăzute cu formaţii brahiale. prin înmuguriri repetate asexuate şi rapide se formează un zoarium de dimensiuni mari.

(sin. BRO HOCO STRICTOR reducerea calibrului bronhiilor şi bronhiolelor. cu fibroză progresivă a bronhiolelor. poate fi acută. prin BRO HOASPIRAŢIE intermediul bronhoscopului sau a unui cateter de cauciuc mai rigid introdus în arborele bronşic (respirator). putând provoca. b. uneori foarte gravă BRO HIOLITĂ pentru sugar. mărirea calibrului bronhiilor şi bronhiolelor. BRO HOPATIE paralizia bronhiilor. vindecabilă spontan în 23 săptămâni. compuşi ai bromului folosiţi ca sedative. BRO HODILATAŢIE Endoscopie bronşică practicată cu ajutorul unui fibroscop suplu. BRO HOCO STRICŢIE dacă depăşeşte anumite limite. fiind eliminată în mod electiv prin bilă. tulburări ale ventilaţiei pulmonare. bronşita infecţioasă. primul agent provoacă mai ales pneumonii cu tuse. CAPRELOR debilitate şi în cazurile grave. bronşita micotică. retenţie crescută denotă insuficienţa hepatică. boală parazitară produsă de BRO HOP EUMO IA VIERMOI OASĂ A OILOR ŞI Protostongylus rufescens sau Dyctiocaulus felina. BROMURĂ canal care continuă traheea şi prin care aerul ajunge la alveolele BRO HIE pulmonare. dureroasă. sin.substanţă colorată folosită în explorarea funcţiei excretoare a ficatului. boală infecţioasă de natură diplostreptococică care apare la BRO HOP EUMO IA mânjii de 1-4 luni. BRO HOPLEGIE sindrom inflamator bronhoalveolar cu focare multiple. BRO HOALVEOLITĂ aspirarea secreţiilor conţinute în arborele bronşic. BROMSULFOFTALEI A 102 . care pătrund în plămân. BRO HOMICOZĂ afecţiune a bronhiilor. substanţă care are proprietatea de a reduce calibrul bronhiilor. manifestată prin catar acut al căilor TAURI ELOR respiratorii. BRO HOFIBROSCOPIE radiografie a arborelui bronhic după introducerea unei substanţe BRO HOGRAFIE opace pentru contrast. în mod normal retenţia în sânge după injectarea intravenoasă a colorantului este sub 5% după 45 de minute. produsă de BRO HOP EUMO IA I FECŢIOASĂ A CALULUI ŞI un virus pneumotrop manifestată sub două forme: a. succedând formei de bronşită pură. moarte. boala căpătând adesea caracter enzootic. în care ramificaţiile lor formează arborele bronşic. E ZOOTICĂ A MÂ JILOR boală extrem de contagioasă a calului şi bovinelor. boală contagioasă produsă de un virus specific care afectează BRO HOP EUMO IA I FECŢIOASĂ A PURCEILOR purceii de 8-10 săptămâni care se manifestă prin tuse rebelă cu debilitare. traheea se împarte în două bronhii (dreaptă şi stângă). sau poate complica astmul bronşic. Inflamaţia concomitentă a bronhiilor şi alveolelor pulmonare. primitiv BRO HOP EUMO IE sau secundar bolilor infecţioase. laringotraşeita infecţioasă a calului) tradusă prin semne clinice de pneumonie. bronhopneumonia infecţioasă. poate fi de asemnea urmarea unei pneumonii grave. protostongiloză ovină şi canină. cu tuse uscată. ramificaţie terminală a unei bronhii în interiorul unui lob BRO HIOLĂ pulmonar. tendinţă de sufocare. datorită unei infecţii virale.

BRO HOSCOPIE BRO HOSPASM BRO HOSPASMOLIZĂ BRO HOSPIROMETRIE BRO HOSTE OZĂ BRO HOTOMIE BRO ŞECTAZIA T BRO ŞECTAZIE BRO ŞIC BRO ŞIOLITĂ BRO ŞITA I FECŢIOASĂ A GĂI ILOR BRO ŞITĂ BRO ŞITIC BROSAJ BROSCUŢĂ BROŞĂ BROW -SEQUARD BROW E (ATELA) 103 . poate fi în legătură cu astmul bronşic. se caracterizează prin paralizie cu abolirea sensibilităţii profunde şi tactile de partea lezată. care se referă la bronhii.BRO HOP EUMO IA PRI CORPI STRĂI I BRO HOPULMO AR BRO HORAGIE BRO HOREE BRO HOSCOP sin. în bronhii. manifestată prin tulburări respiratorii. aparat destinat să corijeze piciorul retractat în varusul ecvin congenital bilateral prin mobilizare activă. tumoră. grenuietă. tijă de oţel. scăderea producţiilor şi mortalitate redusă. hemoragie din mucoasa bronhială hipersecreţie patologică de seromucus bronşic. gangrenă pulmonară. deformare linguală produsă de retenţia salivei (chistul glandei submaxilare şi sublinguale). inflamaţia bronhiilor. care se referă la bronhie şi parenchimul pulmonar. fie după traheotomie. 2. bronhopneumonie gangrenoasă. survenită cel mai des după afecţiuni ale bronhiilor. sin. cu ajutorul unui bronhoscop dublu destinat celor doi pulmoni. sin. bronhopneumonie ab ingestis sau prin perforaţia cu pulmonului de către corpii străini care acţionează din esofag. determinarea capacităţii funcţionale a fiecărui plămân. ranulă. aparat format dintr-un tub prevăzut cu un dispozitiv de luminat. contracţie spastică a brohiilor. broscuţă sublinguală. se însoţeşte adesea de expectoraţie muco-purulentă abundentă. incizia unei bronhii care declanşează sau favorizează ectazia bronşică. sindrom neurologic datorat unei leziuni unilaterale a măduvei spinării prin traumatism. hemoragie. folosită în chirurgia osoasă. în mod normal cel stâng asigură 45%. după anestezie locală. transtoracic. 1. metodă care permite obţinerea unei examinări directe endobronşice cu ajutorul bronhoscopului. însoţită uneori de semnele inflamaţiei (broscuţă inflamatorie). inflamaţie a bronhiolelor pulmonare. pulmonului sau pleurei. pentru a permite tracţiunea unui membru. diminuarea sau înlăturarea spasmului bronşic. fie pe cale bucală. afecţiune bronhopulmonară cronică. observată în cursul sau după bronşitele cronice. reţea. care se introduce. boală infecţioasă contagioasă provocată de un virus specific. caracterizată prin dilatarea bronhiilor de calibru mic şi mijlociu. iar pulmonul drept 55% din ventilaţia pulmonară. în alte cazuri broşa este un mijloc de osteosinteză. în general ascuţită la o extremitate. care se referă la bronhii. menţinerea unei fracturi cu ajutorul broşelor metalice. care indică suprainfecţia adăugată. hemiplegie spinală. care suferă de bronşită cronică. separat. afecţiune cronică. diminuarea permanentă a calibrului bronhiilor.

abr. ramură nervoasă detaşată din nervul intemedio-facial (se disting: un nerv bucal dorsal şi un nerv bucal ventral). care se referă la gură şi dinţi.252 cal. patogene pentru om şi unele specii de animale domestice care produce boala denumită bruceloză. gram). nervul buccinator (sin. BUERGER (MALADIA) B. prezentând o porţiune bucală (muşchiul bucal) şi una molară (muşchiul molar). flexia pasivă a coapsei de partea opusă provocată prin flexia celeilante coapse. Brucella melitensis la ovine şi caprine). pentru tratamentul leziunilor superficiale localizate în zone unde se găsesc organe subiacente radiosensibile. obraz) cu referire la gură (cale. BUBO prin extensie.S. BUCOLABIAL care se referă la obraji şi limbă. termen folosit iniţial pentru inflamaţia ganglionilor inghinali. în dermatologie. BUCODE TAR care se referă la peretele intern al obrazului şi la gingii. BRUXOMA IE (BRUXISM) sin. (produsă de Brucella suis) cu localizare la nivelul aparatului genital mascul şi femel şi articulaţiilor.L. în meningita cerebrospinală. gen de microorganisme din familia Brucellaceae.T. bromsulftaleină. care reprezintă căldura necesară pentru a ridica temperatura unei livre de apă (453. în prezent. cu lungime de undă BUCKYTERAPIE de 1-2Å (raze Bucky). care este folosită la aprecierea valorii nutritive a nutreţurilor. la bovine. (cal. boala poate fi transmisă la om. scăderea producţiei. apoi. folosirea terapeutică a razelor X de slabă energie. BUCOLI GUAL v. mucoasă bucală). nerv bucal) este o ramură nervoasă detaşată din trigemen şi distribuit muşchilor temporal şi pterigoidian lateral. unitate de măsură pentru energia calorică B.59 g) cu 1° Fahrenheit (F). cu rol în prehensiunea apei. sin. BUCAL 2.abr. nervul bucal. BRUCELLA 104 . 2. BRUDZI SKI (SEM UL) 1. specie cuprinzând bivolii. care echivalează cu 0. glande duodenale.U.R. glandelor molare şi mucoasei care căptuşeşte pereţii cavităţii bucale. flexia coapselor şi gambelor provocată de flexia capului (semnul Brudzinski al cefei). 2. (lat.S. formaţiuni glandulare tubuloacinoase BRU ER ramificate într-o grupă superficială situată în corionul mucoasei duodenale şi o grupă profundă în submucoasă. ecvine (produsă Brucella abortus) şi suine. British Thermal Unit. abr. trombangeită. bucca – gură. boală infecţioasă şi transmisibilă la rumegătoare (de Brucella abortus BRUCELOZĂ Bang. 1. urmată de avort. supt şi împingerea alimentelor spre tablele dentare în timpul masticaţiei. superfamilie de moluşte gasteropode aparţinând ordinului BUCCI ACEAE Prosobrachia. B. BUBALI E 1. termenul se aplică în particular la tumefierea ganglionară din pestă (pesta bubonică). 1. 2. sterilitate. Bloc de Ramură Stângă. a scrâşni din dinţi. pentru orice tumefiere ganglionară de origine infecţioasă. BUCOGI GIVAL care se referă la obraji şi buze. muşchiul buccinator este situat în jumătatea rostrală a peretelui BUCCI ATOR lateral al cavităţii bucale.

(lat. este unit cu cerebelul prin cei doi bulbi cerebeloşi inferiori. localizată în parenchimul pulmonar. în mod normal. rigidă sau flexibilă. care se introduce în uretră. 1.. paralizia bulbară). mers legănat observat la unii cai de obicei în urma dresajului. condiţionare medicamentoasă având formă de bastonaş. 2. asemănător unui supozitor mic. sin. provenit dintr-o alveolă superficială. poate antrena formarea unui pneumotorax spontan. care are forma rotunjita şi uşor umflată. glob ocular. dezvoltată la rumegătoare şi suine bulă de aer sub pleură. atribuită unui viciu congenital al ţesutului elastic. având forme şi dimensiuni variabile. pe suprafaţa fiecărui bulb se observă terminarea aparentă a nervilor olfactivi. flicten. care este situat la locul de continuare a uretrei membranoase cu uretra spongioasă.balon) sin. fiecare bulb fiind legat de restul telencefalului prin trei pedunculi. se lasă dilatată la examenul radiologic. bulbus cerebri) sin. din el se formează ultimele patru perechi de nervi cranieni. poate fi normală sau patologică. formaţiune îngroşată de implantare a firului de păr care adăposteşte papila dermică modificată. extremitatea posterioară lărgită a corpilor spongioşi ai penisului. segmentul iniţial al porţiunii ascendente a crosei aortice. traversează gaura occipitală şi se continuă cu protuberanţa inelară. cu conţinut lichid seros. alcătuită din uretră. sin. cu diametrul mai mare de 1 cm. folosită pentru explorarea sau dilatarea unui canal: esofag. bastonaş medicamentos. care continuă măduva spinării la nivelul arcului atlas. sondă plină. (lat. sin. rect. (lat. segment inferior al trunchiului cerebral. col uterin. afecţiune oculară cracterizată prin distensia globului ocular datorată creşterii presiunii intraoculare. conţinând aer.BUFEURI BUFTALMIE BUIESTRU BUJIE BUJIU BULĂ BULĂ LACRIMALĂ BULĂ PLEURALĂ BULĂ PULMO ARĂ BULĂ TIMPA ICĂ BULB BULB AORTIC BULB CAROTIDIA BULB CEREBRAL BULB DUODE AL BULB OCULAR BULB OLFACTIV BULB PILOS BULB RAHIDIA BULB SPO GIOS BULB URETRAL BULBAR „valuri“ de căldură. uretră etc. din prima porţiune a duodenului care. bulbus urethrae) porţiunea mai îngroşată a canalului urogenital. care se referă la bulbul rahidian (ex. cavitate cu pereţi foarte subţiri. ridicătură bine circumscrisă a epidermului. formaţiune osoasă pneumatizată dependentă de osul lacrimal şi situată pe podeaua orbitei. 105 . câteodată de aspect tulbure sau sanguinolent. hidroftalmie. ţesut erectil şi rădăcinile corpului cavernos. bulb rahidian. bulbus oculi). are rol de cameră de rezonanţă ataşată urechii mijlocii şi de dispersare a presiunii zonale exercitată în timpul masticaţiei. (lat. bulla . cu consistenţă elastică pentru a putea fi introdus în gâtul uterin. bulbus duodeni) partea iniţială. bulbus olphactericus) porţiunea din rinencefal plasată la nivelul foselor etmoidale. formaţiune osoasă pneumatizată din osul temporal şi situată la baza piramidei temporalului. sinus carotidian (lat. cilindrică. mobilă. (lat.

format din puroi şi ţesut dermic BURBIO necrozat.5-0. noţiune cvasiştiinţifică care defineşte regiunea articulaţiei metacarpo BULET şi metetarso-falangiana la animale. care se referă la bulbul spongios al penisului şi la uretră (ex. I TERTUBERCULARĂ tendonului proximal al bicepsului prinrumegătoare) pentru a se fixa pe BULBO-PO TIC BULBIL 106 . bulb mic. care se formează pe o plagă în curs de cicatrizare. care completează cavitatea BURELET glenoidă. formaţiune sinovială care epiplon de alunecarea BURSĂ curbură a stomacului (de pe rumen la şanţul intertubercular. (lat.sin. bursa – burduf de piele) formaţiune anatomică în formă de sac.care se referă la bulbul rahidian şi la protuberanţa inelară a acestuia. BULIMIC 2. sau aerian (în inflorescenţa unor liliacee). punct central al unui furuncul. supă de carne utilizată ca mediu de cultură în microbiologie. 2. hiperfagie.5-1m la suine). care este atins de bulimie. aditus bursae omentalis). pungă omentală. cu rol BURSĂ FABRICIUS probabil endocrino-metabolic. glandele BULBOURETRAL bulbouretrale). destinat să refacă BULO AJ fracturile. sin. pungă epiloică BURSĂ OME TALĂ spaţiul virtual rezultat din trecerea marelui serveşte la pe marea sin. BURSĂ plină cu fluid vâscos. apărut subteran din mugurii axilari la subsuoara frunzelor bulbilor. având aspectul unei mici mase rotunjite. au rol similar bulbului. semicirculară a pielii la extremitatea inferioară a membrelor la animale având rol în formarea articulaţiilor copitei şi a ongloanelor. observată în nevroze şi psihoze. putând duce BULIMIE la consumarea unor mari cantităţi de alimente. GLE OIDIA BURJEO (MUGURE) 1. denumire de abator pentru rect (care are lungimea de 0. BULIO procedeu de osteosinteză cu ajutorul unui bulon. formarea normală sau exagerată de muguri cărnoşi la suprafaţa unei BURJEO AREA plăgi. prima schiţă a unui organ.8m la BUMBAR rumegătoare şi de 0. burrelet – pernă sub formă de colac) formaţiune BURELET fibrocartilaginoasă dură. la înmulţirea vegetativă şi în depozitarea substanţei de rezervă. este interpusă între alte două formaţiuni. roşietică. poliorexie. al orbitei sau a unor BURKITT (LIMFOM) viscere. formaţiune glandulară situată deasupra zonei cloacale la păsări. formaţiune fibro-cartilaginoasă de completare situată pe sprânceana BURELET cavităţii acetabulare a coxalului. după fasonare şi conservare se utilizează ca membrană de protecţie pentru anumite mezeluri. (gr. îngroşarea indurativă în jurul unui focar inflamator. 1. mică excrescenţă cărnoasă. provocată de BULETURĂ retracţia tendoanelor flexoare (buletura adevărată) sau de tendinţa reflexă de menanjare a tensiunii aponevrozei plantare (buletura simptomatică) 1. care se elimină odată cu deschiderea furunculului. exagerare morbidă a apetitului. (fr. descris la copii din zona tropicală a Africii. care se referă la bulimie. pungă bicipitală. PLĂGII limfom malign. la usturoi (aşa numiţii căţei sunt bulbili). devierea regiunii buletului înaintea liniei de aplomb. uşurându-le mişcarea. 2. localizat la nivelul maxilarelor. produs de virusul Epstein-Barr. BULBUL GLA DULUI zonă erectilă situată între porţiunea liberă şi cea fixă a penisului la câine. COTILOIDIA formaţiune fibro-cartilaginoasă articulară.

de la suprafaţă spre profunzime: piele (scrotul). tunica celulară subcutanată. nume dat uneori arcului superior stâng al siluetei cardiovasculare BUTO AORTIC evidenţiat în radiologie. îndeosebi ale gurii. pontaj coronarian. pungă testiculară. porţiune dintr-un ţesut sau organ vegetal. arbori şi arbuşti. care are BURSĂ SEROASĂ rolul de a uşura alunecarea organelor la care este anexată. la cabaline se disting mai multe asemenea TROCA TERICĂ spaţii (pungă trocanterică cranială. subacută sau cronică a unei burse. sub formă lichidă. la plural: marginile unei plăgi ori ale unei incizii. ansamblul învelişurilor testiculului care formează înaintea perineului şi sub penis un sac alungit vertical. BURSECTOMIE sin. alcaloid puternic care alături de buxină. BUZĂ 2. BURSITĂ tumefacţia chistică apărută în spaţiul (groapa) poplitee prin inflamaţia BURSITĂ POPLITEE bursei seroase a muschiului popliteu. caracterizat prin prezenţa butonilor (papule-pustule. tunica fibroasă superficială (sau aponevrotică). aceste învelişuri sunt denumite. noduli) pe piele. care după prelucrare sunt folosite în arta culinară. B. se obţine prin secţionarea coardelor la viţa de vie. un perete median (rafeul) separă sacul în două loji conţinând fiecare câte un testicul şi porţiunea cordonului spermatic corespunzător. tunica musculară (cremaster). inflamaţie acută. BUTO OS ex. BUTIROMETRU care se poate administra pe gură. confecţionat din ţesătură BY-PASS de material plastic folosit pentru înlocuirea unor segmente arteriale. reacţia Bordet-Wassermann. a ramurilor tinere la pomii fructiferi. spaţiu de clivaj conjunctiv care include o sinovială de alunecare BURSĂ tendinoasă peste trocanter. aparat utilizat pentru determinarea grasimii din lapte. provine din plante BUXIDI Ă aparţinătoare genului Buxus (Cimişir). abr.W. excizia unei burse seroase. a rădăcinilor şi frunzelor la plantele ornamentale. BUVABIL 1. higromă. BURSOTOMIE 1. tunica fibroasă profundă şi tunica vaginală. sin. ori BUTO IERĂ la piele. sau abdomen BURTĂ 2. tub de calibru diferit. acnee butonoasă. instrument de sticlă gradat. comunicarea pungii omentale cu restul spaţiului peritoneal se realizează prin orificiul inelar denumit hiatusul Winslow membrană conjunctivă care delimitează o cavitate închisă. denumire de abator atribuită rumenului şi reţelei de la rumegătoare. caudală şi laterală).plafonul cavităţii abdominale. care foloseşte la determinarea volumetrică BUTIROMETRU a conţinutului în substanţe grase din lapte şi produsele lactate. relief care ocupă versantele unei fante. cavitate abdominală. BURSĂ TESTICULARĂ sin. utilizată la înmulţirea BUTAŞ vegetativă. incizia chirurgicală a unei burse. incizie practicată în peretele unei cavităţi naturale sau patologice. 107 . care corespunde părţii superioare orizontale a crosei aortice. dartos.

C6. (lat.. 2. zonă de tranziţie care înconjură discul germinativ la embrion.gură) exhalarea unui miros dezagreabil din cavitatea bucală. având corpul aproape de verticală cu membrele toracice scoase din sprijin şi ridicate. 3.. amină biogenă care rezultă prin decarboxilarea biogenă a lizinei sub acţiunea bacteriilor de putrefacţie asupra cărnii. 1. dinte caduc.cadavru) care se referă la cadavru sau caracteristicile lui. C5. Cn C C ° c.C C 1. grad Celsius. kakos – rău. caducus – care cade timpuriu). vertebră cervicală sau rădăcină nervoasă cervicală. clearance. 2. stoma . termen utilizat pentru definirea unor formaţiuni organice care se înlocuiesc definitiv. cadaver . peri caduci etc sau periodic (coarnele cervideelor). urmată de cifra respectivă. abr. (fr.. de ex. cabra . prefix pentru centi. abr. simbol pentru Coulomb. metal de culoare albă asemănător zincului.capră) poziţie bipedală de scurtă durată cu sprijin pe membrele pelvine. CACOSMIE CACOSTOMIE CADAVERIC CADAVERI Ă CADAVRU VITELI CADMIU CADUC 108 . C2. 1. simbol chimic pentru calciu. C1. sânge capilar. Ca CABRARE CACO. simbol chimic pentru carbon. abr. termen folosit în cazul petalelor sau sepalelor care după înflorire se scutură. (gr. de ex. prefix de origine greacă având sensul de rău. (lat. (de lapte). percepţia unor mirosuri dezagreabile. simbolizarea generaţiilor succesive de consangvinizare. prezentă în carnea alterată şi este rezistentă la fierbere care determină efect hipertensiv.. abr. este o diamină toxică. abr. 2. (perimat) Curie. penele în perioada de năpârlire etc. abr. 4.

slăbire extremă cu consumarea tuturor substanţelor de rezervă. este un stimulent al sistemului nervos. (gr. împlântat în piele în cea mai mare parte.T. plantele din familia Cyperaceae şi Juncaceae). valori fiziologice: 8. fascioloză abr. 2. calx-cis . fiind toxică atât în stare verde cât şi uscată. sin. saponine. pe care sunt fixate numeroase flori. cursuri de apă) care posedă o tulpină ierboasă. rol: participă în excitabilitatea neuromusculară. în plasma sanguină este distribuit sub trei forme: calciu ionizat. tip de inflorescenţă racemoasă. cele bazale peţiolate. plin de solzişori membranoşi. coagularea sângelui. scurt. atribut a lui Hermes. până la atrofia musculară. CALAMUS CALATHIDIU CALCA EU CALCEA CALULUI CALCA EITĂ CALCA EOASTRAGALIA CALCA EODI IE CALCA EO AVICULAR CALCAR CALCEMIE 109 . 1. neionizat. emblema corpului medical care. caşexie. fracţiunea funcţional activă o reprezintă calciul ionizat. (lat. (lat.2-13. calx-cis . este reprezentat printr-un fascicul de beţişoare. inflamaţia calcaneului. mlaştini. împreună cu placenta. prin extensie. extremitatea inferioară a scheletului de susţinere a unei pene (tija). os tarsian situat în rândul întâi. înapoia astragalului. fluier) tulpină aeriană dreaptă prevăzută cu noduri şi internoduri având în interior o măduvă spongioasă (ex.var + gr. porţiunea mucoasei uterine care se detaşează şi este expulzată după naştere. 18 mg% CADUCEU CAFEI Ă CAFEISM CAHEXIE CAHEXIA APOASĂ Cal. caffeinum). care se referă la calcaneu şi la osul navicular (sau scafoid) al tarsului.P. calorie. tuberozitatea calcaneană proeminând sub piele.9 mg% la suine. prezenţa fiziologică a calciului în sânge. durere în regiunea calcaneului.4 mg% la cabaline şi până la max. sin.5-11. fosfataze. surmontat de oglinda prudenţei. înconjurate de un involucru de bractee (ex la floarea soarelui). sin. concentraţia calciului sanguin. legat de proteine. cilindric. fistuloasă având frunze reniforme.6 mg% la bovine. (lat. mucoasa uterină în timpul sarcinii. în jurul căreia se află răsucit şarpele din Epidaur.stare).călcâi) osul calcâiului. calamus – trestie. fini. Caltha laeta) plantă perenă din familia Ranunculaceae frecventă în mediile umede (bălţi. kakos – rău. alcaloid derivat din xantină. 7. care se referă la calcaneu şi astragal. obţinut de asemenea prin sinteză. cele tulpinale sesile. intoxicaţie cronică prin cafea sau alte produse de origine vegetală care conţin cafeină.6-11. toc de scris. conţine alcaloizi. rocă din carbonat de calciu. (lat.CADUCĂ 1. 8. (lat.-aza musculară etc).sânge). conţinut în ceai şi cafea. 2. 11. în antichitate.5-11 mg% la om. trimetilxantină. sesile. 9-12 mg% la ovine. tub. cele mai sensibile fiind cabalinele şi bovinele (gastroenterite şi inflamaţii ale rinichilor). A. (h)aima . caracterizată printr-un ax lăţit. glicozizi. activator de enzime (lipaze. în contracţia musculară. sin. exis .

calx + therapeia . calx + gr. calx + gr. (lat. calcul format în vezicula biliară sau în căile biliare. în transmiterea influxului nervos şi în contracţia musculară. corp simplu care constituie 3. calx + penia . calx + pexis . din care se doreşte eliminarea prin distrugere a substanţelor organice. spermolit. 3. calx + facio. a aşeza. ex.CALCIC CALCIFEROL CALCIFICARE care se referă la calciu sau la carbonat de calciu. rinichi). pexis . vitaminelor D şi cu cel al fosforului. muşchi) sau în parenchimul unui organ (ex. (lat. calx + privus . datorită pH-ului acid. vitamina D. (lat. (lat. aport şi fixarea calciului într-un ţesut fără apariţia de osteoame. în reglarea echilibrului acidobazic.tratament) terapia cu produşi care conţin calciu. (lat.lipsit) care se referă sau se datoreşte unei deficienţe în calciu sau absenţei sale. care afectează ţesuturile şi lichidele organice şi tulbură procesele în care e implicat acesta.fixare) fixarea calciului în organism. philein – a iubi) însuşirea unor ţesuturi de a fixa sărurile de calciu. sialolit. calx + osis tulburarea calciului) depozit de săruri de calciu într-un ţesut (ex. calciul fiind mobilizat de către ţesutul osos. a depune săruri de calciu) sin. structura calcitoninei extrase din tiroida de porc este constituită din 78 de aminoacizi. cu acţiune asupra osului şi rinichiului şi efect antagonist faţă de parathormon. sărurile de calciu insolubile din alimente ajunse în stomac. tetanie calciprivă. 1. (lat. prin depunerea de colesterol. este al cincelea element. hormon hipocalcemiant de origine tiroidiană.sărăcie) carenţă de calciu. oyron .urină) eliminarea urinară a calciului. calculus – piatră mică) concreţiune formată în orice parte a organismului. feci. în coagularea sângelui.64% din scoarţa terestră. în cazul lipsei lui. încălzirea la roşu a unei substanţe. lipom calcificat.fixare) fixarea calciului în ţesuturi. facere – a face. ex. în ordinea abundenţei. (lat. metabolismul calciului. tirocalcitonină. care a suferit o calcificare. între concentraţia calciului şi secreţia de calcitonină există proporţionalitate. (lat. sin. 2. sin. calx + gr. sin. CALCIFILIE CALCI ARE CALCI OZĂ CALCIPE IE CALCIPEXIE CALCIPRIV CALCITERAPIE CALCITO I Ă CALCIU CALCIURIE CALCIUPEXIE CALCUL CALCUL BILIAR CALCUL SALIVAR CALCUL SEMI AL 110 . (lat. factum. rata absorbţiei va fi reglată de raportul cu fosforul. corelat cu activitatea hormonilor paratiroidieni. (lat. osificare. vor fi transformate în săruri solubile (CaCl2) şi astfel calciul va fi absorbit. sin. compusă de obicei dintr-un nucleu de substanţă organică. scade de asemenea fosfatemia în sinergie cu parathormonul. pigmenţi şi săruri biliare. calciul joacă rol important în formarea osului (unde se află 99%) şi dinţilor.

ceaun) formaţiune anatomica cu aspect de cupă. sepalele unite între ele formează un gamosepal iar cele libere un dialisepal.CALCUL VE OS CALCULOS CALCULOZĂ CALE sin flebolit. denumită popular Gălbenea. după Caldwell. George W. la licheni şi muşchi. în chirurgie. din unirea calicelor rezultă bazinetul. nume de ansamblu pentru o structură tubulară prin care trec diverse substanţe organice. pulbere cristalină albă. Loligo) cefalopode cu corpul alungit şi ascuţit şi înotătoarele scurte şi triunghiulare. conducte excretoare ale rinichiului formate prin reunirea a 2-4 calicii mici de obicei în număr de trei şi care se reunesc pentru a forma bazinetul. cu gura înconjurată de zece tentacule. kalix – cupă. puterea calorifică. metodă chirurgicală folosită în tratamentul sinuzitelor maxilare. (gr. (lat.căldură) unitate de măsură a cantităţii de căldură necesare pentru a ridica temperatura unui gram de apă distilată de la 14.5°C (caloria de 20°C). în formă de mici canale membranoase care. vaccin B. 1834-1918. denumită caloria mică sau caloria . calculus + gr.C. care atenuează sau face să dispară durerea.5°C (caloria de 15°C) sau de la 19. care se referă la căldură. afecţiune caracterizată de prezenţa calculilor într-un organ pe un traiect. traseul pe care-l urmează operatorul ca să ajungă la organul vizat. caliculus – cupă mică) formaţiune anatomică cu aspect de cupă mică.G. (lat. (lat. plantă din familia Asteraceae.gram. prin extremitatea lor în formă de pâlnie. aer şi pentru structuri care conduc un anume tip de influx nervos. kalor . purgativă şi antiseptică. clorura mercuroasă. formaţiune de colectare a urinii situată la nivelul papilei renale. Luc.5°C la 20. CALE DE ABORDARE CALICE CALICIU CALICII MARI CALICII MICI CALICUL CALIPTRĂ CALDWELL-LUC (METODA) CALE DULA OFFICI ALIS CALMA T CALMAR CALMETTE-GUERI CALOMEL CALORIE CALORIFIC 111 . Henry.5°C la 15. care se referă la calculi. prin cealaltă extremitate se deschid într-unul din marile calicii. segmentele iniţiale ale căilor excretoare ale rinichiului. 1855-1925. care îi conţine. Hydrargyrum chloratum) sin. în care se deschid porii urinari. se inseră pe circumferinţa unei papile renale. pielita calculoasă. pe care trebuie să le traverseze. ex. ţesut care protejează conul de creştere al rădăcinii. v. denumite sepale.boală) sin. operaţia Caldwell-Luc. au rol protector. litiază. pornind de la piele şi străbătând diverse organe interpuse. (lat. alcătuit din frunzişoare verzi. din care două sunt late şi prehensile. ex. cu acţiune diuretică. (lat. ţesutul care înconjoară capsulele şi provine din arhegon.. învelişul extern al unei flori. osis .

absenţa sau pierderea părului de pe calota craniană la om. cu camera posterioară. (fr. durata şi distanţa transportului. calvities . A OCHIULUI CAMERA POSTERIOARĂ A OCHIULUI CAMERĂ CAMFOR CAMFORAT CAMPIMETRIE CAMPAT CAMPILOTROP spaţiul cuprins între iris şi fundul globului ocular. ca urmare a unei imobilizări incorecte sau a unui tratament inadecvat. faţă de aplomb. viermi vivipari cilindrici nedivizaţi care parazitează tubul digestiv al peştilor dulcicoli sau marini. corp.chelie) sin. produs cu miros aromatic pătrunzător. astfel că micropilul ajunge alături de chalază şi hil. calus care fixează fragmentele unui os fracturat într-o poziţie defavorabilă funcţional. (despre un ovul) care este curbat. exprimată în procente. fes) partea superioară şi rotunjită a craniului. calvescenţă. cavitate. ansamblu de procedee care permit măsurarea schimburilor calorice. în acest fel protejază o sursă calorică sau împiedică pierderile de calorii. traumă mecanică produsă de jug sau ham.CALORIFUG CALORIGE CALORIMETRIE CALOTA CRA IA Ă CALOS CALOU se spune despre o substanţă rău conducătoare de căldură care. valoarea lui este reglementată pe specii de animale. impropriu termenul este folosit şi la animale. explorarea şi determinarea câmpului vizual periferic şi central. este folosit ca revulsiv şi stimulent local. 112 . care se formează pe suprafeţele rănite ale ramurilor şi tulpinilor ca reacţie de apărare. care conţine camfor sau care posedă proprietăţile sale. prima perioadă geologică din era paleozoică. care duce la hipertrofia.000. termen utilizat pentru a descrie la cal direcţia mai înainte a membrelor toracice şi mai înapoi a membrelor pelvine. începe în urmă cu circa 600. conţinând umoarea apoasă. producînd liber secundar şi lemn secundar. obţinut prin distilarea lemnului şi scoarţei copacului de camfor. conţinând umoarea apoasă şi în comunicare prin intermediul pupilei. cornoase. care determină creşterea în grosime a rădăcinii şi tulpinii. (lat. zonă meristematică activă. callote – mică bonetă care acoperă doar vârful capului. inflamarea. pierderi din greutatea vie a unui animal. cu contur neregulat. CALOZITATE CALUS CALUS VICIOS CALVIŢIE CAMALLA US CAMBIU CAMBRIA CAMELIA CAMERA A TERIOARĂ spaţiu cuprins între iris şi cornee.000 ani. în timpul transportului. situată în cilindrul central. care produce căldură. cornificarea şi fisurarea pielii. callositas – bătătură) termen dermatologic pentru a denumi ingroşări epidermice. formaţiune comisurală de substanţă albă care leagă cele două emisfere cerebrale între ele. circumscrise. (lat. Camelia sativa) plantă introdusă din America de Nord cu un conţinut ridicat de ulei şi proteină (40%). (lat. în anatomie spaţiu închis.

fie prin intermediul ampulei Vater. porţiune a căilor spermatice. frunzele şi tulpinile uscate ale plantei Cannabis indica.CAMPTODACTILIE CAMPYLOBACTER PYLORI CA ABIS CA ABISM CA AL ARTERIAL CA AL ATRIOVE TRICULAR COMU CA AL CARPIA malformaţie care constă în flexia permanentă şi ireductibilă a unuia sau mai multor degete. canalul Botal. traversează oblic peretele intern al celei de a doua porţiuni a duodenului. se deschide în porţiunea prostatică a uretrei. conduct cilindric îngust. segment al căilor spermatice care continuă canalul deferent de la unirea sa cu vezicula seminală în interiorul prostatei. ramura dreaptă a originii canalului hepatic comun. dreaptă şi stângă. mediu şi inferior. pe partea laterală a Veru montanum. iar la femeie. format din unirea canalului hepatic comun cu canalul cistic. canal filiform longitudinal care se întinde pe toată înălţimea măduvei spinării. canal osteo-fibros constituit de jgheabul anterior al carpului. malformaţie cardiacă reprezentată prin prezenţa unui orificiu auriculoventricular unic şi printr-o deschidere în peretele interventricular din apropierea acestui orificiu. sin. formaţiune tubulară. a ligamentului rotund şi constituie unul din punctele slabe principale ale peretelui abdominal. sin. este situat în centrul comisurii cenuşii. care pornesc dintr-un lob al mamelei şi ajung la mamelon. segment al căii biliare principale. de la ventriculul al patrulea până la ventriculul terminal. intoxicaţie prin diverse preparaţii pe bază de cannabis indica şi mai ales prin haşiş. închis faţă de ligamentul inelar anterior al carpului. porneşte de la coada epididimului şi duce la la punctul de joncţiune cu vezicula seminală. a porţiunii inferioare a peretelui abdominal anterior. reprezentând rudimente ale canalelor Wolf. sin. fiecare din canalele excretoare ale laptelui. teacă fibroasă formată din aponevroza femurală care cuprinde vasele femurale. Helicobater pylori. prezentă în mucoasa vaginală (podeaua) la vacă. conduct biliar care asigură comunicarea vezicii biliare cu canalul hepatic. cu peretele gros. (lat. canalul prezintă trei segmente: superior. pulbere obţinută din florile. de unde se continuă prin canalul ejaculator. care permite trecerea spermei. la bărbat. permite trecerea. constituind după această unire canalul coledoc. interstiţiu musculo-aponevrotic situat de fiecare parte. care drenează lobul hepatic drept. între canalele eferente ale testiculului şi canalul deferent. permite trecerea tendoanelor flexorilor degetelor. ductus hepaticus) ramura stângă a originii canalului hepatic comun: drenează lobul hepatic stâng. CA AL COLEDOC CA AL COHLEAR CA AL CISTIC CA AL DEFERE T CA AL EJACULATOR CA AL EPE DIMAR CA AL EPIDIDIMAR CA AL FEMURAL CA AL GALACTOFOR CA AL GÄRT ER CA AL HEPATIC STÂ G CA AL HEPATIC DREPT CA AL I GHI AL 113 . a cordonului spermatic. labirintul membranos. în care se deschide fie direct.

iar la femele. canalul Santorini. sin. nervii şi vasele care trec pe aici din loja posterioară a gambei spre plantă. recurbate în potcoavă. prin reuniunea a două trunchiuri limfatice lombare. canalul mandibular. canalele semicirculare joacă un rol important în menţinerea echilibrului corpului. în spatele aortei. canalul de eliminare a secreţiei salivare ataşat glandei submandibulare. sudate între ele. el conţine măduva osoasă. stabileşte comunicarea între cutia craniană şi orbită. iar la mascul. cavitate osoasă centrală care ocupă. sin canalul Stenon. canalul Wirsung. orizontal. canalul extern. canalul osteofibromuscular situat în spatele maleolei interne şi coborând spre planta piciorului. conduct osos format pe toată lungimea coloanei vertebrale de succesiunea orificiilor vertebrale. care la mascul este reprezentată de porţiunea uretrală cuprinsă între orificiul ejaculator şi meatul urinar extern. la origine prezintă câteodată o dilataţie numită cisterna Pecquet. meningele şi rădăcinile rahidiene de la atlas şi până la sacru. conţine tendoanele. săpate în labirintul osos al urechii interne şi conţinând cele trei canale semicirculare membranoase. formaţiune embrionară pară. canalul colector principal al pancreasului. cel mai voluminos dintre trunchiurile limfatice din corp. canalul posterior. sin. între jghiabul lacrimal al osului maxilar şi foseta lacrimală. constituie învelişul osos care protejează măduva spinală. acestea au orientare diferită în spaţiu: canalul anterior. care drenează toate vasele limfatice subdiafragmatice. prezentând orificiul de deschidere în cavitatea bucală la nivelul plicei carunculare sublinguale în apropierea frâului limbii. îşi are originea în interiorul abdomenului. la adult. se termină la extremitatea sa inferioară la nivelul celei de a 5-a piese sacrate printr-o despicătură deschisă spre înapoi. cu excepţia unei părţi a limfaticelor hepatice şi limfaticele părţi supraombilicale a peretelui abdominal. vertical şi paralel cu axa stâncii. toată diafiza oaselor lungi. porţiunii cuprinse între meatul urinar şi vulvă (vestibulul vaginal). canalul săpat în aripa mică a osului sfenoid şi care conţine nervul optic şi artera oftalmică. jghiabul sacrat. porţiune dreaptă tranhipodermică a canalului de eliminare a transpiraţiei. segmentul inferior al canalului rahidian constituit din orificiile vertebrale ale pieselor sacrate. care are o extremitate superioară care se deschide în cavitatea celomică şi o extremitate inferioară care ajunge până la sinusul genito-urinar. uterul şi vaginul. este compus dintr-un tub membranos conţinut într-un canal osos. ansamblul a trei tuburi cilindrice. la femelă canalele Müler formează oviductele. sin. utriculul prostatic. porţiunea canaliculară comună aparatului genital şi urinar.CA AL LACRIMAL conduct care aduce lacrimile din sacul lacrimal la meatul din cornetul inferior al nasului. CA AL MEDULAR CA AL MÜLER CA AL OPTIC CA AL PA CREATIC ACCESORIU CA AL PA CREATIC CA AL PAROTIDIA CA AL RAHIDIA CA AL SACRAT CA AL SUDORIPAR CA AL TARSIA CA AL TORACIC CA AL UROGE ITAL CA AL(E) SEMICIRCULAR(E) CA AL WHARTO 114 . vertical şi perpendicular pe axa stâncii temporalului. în mod normal.

provocând boala numită candidoză. (lat. 1. chinologie. formată dintr-un amestec de miere şi zahăr. aberaţie comportamentală întâlnită la unele specii de animale domestice. gen de levuri din clasa Adelomycetes. 1.. abolirea instinctului matern şi consumarea puilor ca urmare a unui stress determinat de senzaţia de frică la iepuroaice şi vulpi. canal creat pe cale chirurgicală pentru drenajul unei răni. erupţie cutanată de natură alergică datorată candidei. care este capabil să producă degenerarea malignă a ţesuturilor. între incisivul lateral şi primul premolar. împiedică extensia cancerului.CA AL WOLFF CA ALIZARE CA CER CA CEROFOBIE CA CERICID CA CERIGE CA CERIFORM CA CEROLOGIE CA CEROS CA CEROSTATIC CA CROID CA DELĂ CA DI CA DIDA ALBICA S CA DIDOZĂ CA DIDURIE CA DIDIDĂ CA IBALISM canalul mezonefronului sau rinichiului embrionar la vertebrate. abolirea instinctului matern. la dreapta şi la stânga incisivilor. natural sau patologic. 1. cant extern de partea temporală. dinte. 2. întreţinere necorespunzătoare. care poate distruge celulele canceroase. creşterea câinilor. 4. ciugulirea şi consumul ţesuturilor vii a congenerilor în cadrul sindromului de pică la păsări. sin. 2. canus . eliminarea de Candida albicans în urină. teama morbidă de a fi atins de cancer. unghiul format de pleoapa superioară cu pleoapa inferioară la fiecare extremitate a fantei palpebrale: cant intern în unghiul nazal. care pot popula cavitatea bucală. traiectul genito-urinar etc. constând în devorarea produşilor (mai ales la scroafe). care se referă la câine. epiteliom al pielii cu evolutie mai lentă decât a cancerului. care suferă de cancer care împiedică proliferarea celulelor canceroase şi. care seamănă cu un cancer ramură a medicinei care se ocupă cu studiul tumorilor maligne. cu o consistenţă tare. afecţiune generată de Candida albicans. situat bilateral. formarea unui canal. 2. folosită în perioadele reci. 3.cărunt) albirea sau depigmentarea părului. având cauze nutriţionale. claustraţie. etc. termen general indicând variate tipuri de tumori maligne. în număr de doi pe fiecare maxilar. prin aceasta. CA ICULTURĂ CA I CA IŢIE CA T 115 . unitate fundamentală pentru intensitatea luminoasă în internaţional de unităţi. neoplasm de origine epitelială sau conjunctivală. sistemul hrană pentru albine.

volumul interior al unui recipient destinat de a conţine lichide. termen introdus de către Leger. volum expirator maxim pe secundă CAPACITATE DE VALORIFICAREA HRA EI CAPACITATE I SPIRATORIE CAPACITATE MAXIMĂ DE REABSORŢIE TUBULARĂ CAPACITATE MAXIMĂ A EXCREŢIEI TUBULARE CAPACITATE MOTRICĂ CAPACITATE PRODUCTIVĂ CAPACITATE PULMO ARĂ TOTALĂ CAPACITATE PULMO ARĂ UTILIZABILĂ LA EFORT 116 . studiul sau rezistenţa faţă de suferinţă. alţi indicatori mai pot fi: sporul absolut. alura cea mai lentă şi mai puţin obositoare de galop. de a reţine sau a absorbi. la care se adaugă aerul rezidual (1. indicatorul cel mai des utilizat pentru a evidenţia comportamentul de îngrăşare pe o perioadă determinată sau pe toată perioada îngrăşării. sporul relativ şi intesitatea de creştere. unde valoarea nutritivă pentru peşti a unei ape. termen folosit în zootehnie care indică particularitatea pe care o manifestă un animal de a da produşi valoroşi. de calibre diferite. 3. factor condiţionat de specie. care participă la formarea unei articulaţii.2 litri). 2. exprimată în bogăţia organismelor care constituie hrana lor naturală. 1. însumarea aerului curent şi aerului complementar. eminenţă osoasă cu aspect sferoid. capacitatea totală (4 litri). dacă este împerecheat cu anumiţi parteneri. sex. rasă. cantitatea maximă dintr-o substanţă care poate fi reabsorbită prin tubii renali în timp de un minut. ape foarte bune cu un număr excesiv de mare de organisme. canna – nai. (lat. vârstă. acoperită cu cartilaj. în care calul face un kilometru în 2'30". gaze sau alte materii. însuşirea organismului de a folosi cu eficienţă maximă hrana. sin. însuşirea corpului animal de a câştiga în greutate consecutiv îngrăşării. cantitatea maximă dintr-o substanţă care poate fi excretată prin tubii renali în cursul unui minut. particularitatea pe care o manifestă un animal de a da produşi valoroşi. galop mic. se cunosc zece valori: I-III ape sărace cu puţine organisme. sin. valoarea nutritivă a furajului şi forma lui de administrare. VII-IX ape bune cu un mare număr de organisme şi X. termen din zootehnie care indică producţia care se poate obţine de la un animal într-o anumită perioadă de timp şi exploatare corespunzătoare. trestie) instrument tubular. totalitatea mişcărilor pe care le poate face un animal. folosit pentru introducerea sau extragerea de aer sau lichid din organism. valoare de ameliorare specială. este exprimată prin sporul mediu zilnic. aptitudinea de a conţine. indiferent de partenerii cu care este împerecheat.CA TER CA ULĂ CAP ARTICULAR CAPACITATE CAPACITATE BIOGE ICĂ CAPACITATE COMBI ATIVĂ GE ERALĂ CAPACITATE COMBI ATIVĂ SPECIALĂ CAPACITATE DE Î GRĂŞARE sin. IVVI ape milocii cu relativ numeroase organisme. aptitudine mentală care permite înţelegerea.

cantitatea de aer conţinută în căile aeriene la sfârşitul unei expiraţii normale. sferică sau cilindrică. ansamblul propietăţilor tuburilor capilare. 300° la găină).păr) mic vas de sânge care conectează cele mai mici ramificaţii ale arteriolelor cu cele ale venulelor sau cele mai mici vase limfatice. porc şi păsări). în special capsula articulară sau capsula cristalinului. totalitatea stimulilor şi excitaţiilor lumii obiective sesizate de organism. al cărei perete. CAPILAR CAPILLARIA CAPILARECTAZIE CAPILARITĂ CAPILAROPATIE CAPILARITATE CAPILAROSCOPIE CAPILITIUM CAPITO AJ CAPREOLAR CAPITUL CAPSIDĂ CAPSULĂ CAPSULAR CAPSULA ARTICULARĂ CAPSULA BOWMA -MÜLLER CAPSULA GLISSO CAPSULA MEDICAME TOASĂ CAPSULA SCHWEIGGER-SEIDEL 117 . microangioscopie. boală care afectează capilarele. tip de inflorescenţă racemoasă simplă. caracterizată printr-un ax scurt. după ingestie. la cal. examenul pe subiectul viu. un proces morbid etc. însă imaginile se suprapun (26° la găină). care este în formă de spirală. sesile. foarte subţiri care parazitează în intestin sau în alte organe la păsări şi mamifere dilataţia capilarelor. formaţiune care înveleşte glomerulul renal care marchează originea căilor urinare intrarenale fibroasa proprie de acoperire subperitoneală a ficatului. capillus . care încastrează sporii în corpii de fructificaţie la unele ciuperci. cu rol în reglarea şi moderarea presiunii sanguine intrasplenice. (lat. în raport cu lichidele conţinute. eliberând astfel substanţa medicamentoasă conţinută. inflamaţia vaselor capilare. viermi din familia Capillariidae. se dizolvă în interiorul tubului digestiv. capsula – cutie mică) teacă fibroasă care înconjoară un organ. aceasta variază cu specia: ierbivorele şi păsarile datorită faptului că au ochii plasaţi lateral supraveghează o zonă mai mare (ex. procedeu chirurgical destinat suprimării unei cavităţii prin suturarea în masă a pereţilor opuşi. clasa ematoda. (lat. globulos. înveliş complet închis. datorită structurii ochiului. a capilarelor cutanate sau a mucoaselor conjunctive. ceea ce permite o bună supraveghere. înveliş proteic al unei particule virale. o neoformaţie. sin. cu ajutorul microscopiei. care se referă la o capsulă.CAPACITATE PULMO ARĂ VITALĂ CAPACITATE REZIDUALĂ FU CŢIO ALĂ CAPACITATE SE ZORIALĂ volumul maxim de aer inspirat după o expiraţie forţată sau volumul maxim de aer expirat după o inspiraţie forţată. pe retina calului se localizează concomitent obiective apropiate şi îndepărtate. de formă ovoidă. cu flori numeroase. înveliş fibros care menţine în contact suprafeţele articulare şi care se inseră în apropierea cartilajelor articulare ale celor două oase în contact. reţea tubulară protoplasmatică. rigidă şi inextensibilă care înveleşte porţiunea terminală a arterelor penicilate din splină (la câine. formaţiune ovală.

CAPSULOPLASTIE CAPSULOTOMIE CAPTATIV CAPTATIVITATE incizia unei capsule articulare sau a capsulei cristalinului în psihiatrie. acele caractere a căror apariţie este coordonată de existenţa unui genotip alcătuit dintr-o singură pereche de gene alelice. retracţie şi îngroşare a capsulei articulare a umărului. tendinţa de a iubi pe cineva de o manieră exclusivă. transmiterea la descendenţi a variaţiilor fenotipice apărute la părinţi în timpul vieţii. caracterele pot fi autosomale când genele care alcătuiesc genotipul intră în structura cromozomilor autosomali sau pot fi legate de sex cînd genele care le determină intră în structura heterosomilor. 2.CAPSULA SI OVIALĂ sin. excizia parţială sau totală a unei capsule. prezenţa anhidridei carbonice în sânge CARBU CUL CARBOHEMIE 118 . termen introdus de Bateson în 1907. se spune despre un subiect care încearcă să acapareze afecţiunea celor care îl înconjoară. scut sau blindaj chitinos sau osos care îmbracă parţial sau total corpul unor animale. punga sinovială. (lat. care se apropie de el sau care îl serveşte. Ă intervenţie plastică efectuată asupra unei capsule articulare. genele asigură potenţialitatea de a produce sau de a contribui la producerea unui anumit caracter. care se referă la expresia fenotipică a acţiunii uneia sau mai multor perechi de gene alelice. CARACTER PARA OIC sin. ceea ce îl înconjoară. CAPSULECTOMIE CAPSULITĂ RETRACTILĂ CAPSULOLE TICULAR care se referă la cristalin şi la capsula sa. în special a porţiunii inferioare. CARACTER(E) CARACTERE CALITATIVE CARACTERE CA TITATIVE CARACTERE DOBÂ DITE CARACTERE SEXUALE însuşiri care definesc sexul unui individ. sub acţiunea factorilor de mediu. personalitate paranoică. lucru sau fenomen. posesivă şi tiranică. reprezintă o leziune caracteristică a umărului blocat. acele caractere a căror apariţie este coordonată de existenţa unui genotip alcătuit dintr-un număr mare de perechi de celule alelice. abcese subcutanate cauzate de stafilococi cu producere de necroza. caracterele se grupează în două categorii: calitative şi cantitative. CARACTERISTICĂ CARAPACE CARA TI Ă trăsătură predominantă diferenţiatoare a unei fiinţe. (fr. quarantaine – în jur de patruzeci) măsuri luate de izolarea pe un anumit timp a unor animale (sau oameni) suspecte de a fi contaminate de o boala contagioasa egală cu cea mai lungă perioada de incubaţie. după felul în care este alcătuit genotipul care coordonează apariţia unui anumit caracter. pungile sinoviale pot fi articulare sau subcutane. carbunculus – cărbune mic) abcesul care se formează în antrax. la adult. spaţiu cavitar de clivare conjunctivă (primară sau secundară) plin cu sinovie. tendinţa instinctivă a oricărui copil mic de a-şi însuşi. 1. pentru a preveni răspândirea acesteia într-o zonă sau unitate indemnă. din lumea exterioară.

000 ani. utilizat în radiocardiologie. provenit din combinarea reversibilă a hemoglobinei cu oxidul de carbon. carcinomatoză. celulaza. care conţine carbon. tumoare malignă a ţesutului epitelial. enzimă care catalizează procesul de eliberare a CO2 din gruparea carboxilică a unui acid organic. metaloid. care au creat condiţii favorabile dezvoltării unei vegetaţii luxuriante. termenul se foloseşte mai ales în legătură cu lanţul unei molecule organice format din atomi de carbon. dând naştere carboxihemoglobinei compus mult mai stabil decât oxihemoglobina şi care diminuă transportul oxigenului prin sânge. lactaza.000. amilaza. cancerigen. transformarea unui corp organic în cărbune. zaharaza. ca şi constituient al fiinţelor vii. CARBO (OXID. corp simplu. care este de natura carcinomului. gaz incolor şi inodor. formate în acea perioadă. poate fi recunoscută prin spectrul său de absorţie caracteristic (o bandă în verde şi o bandă în galben). pectinaza. grafit. unul din principalele componente ale aerului atmosferic. în prezenţa unei cantităţi limitate de aer. care se referă la carbon. negru de fum. precum şi în studiul venelor E suprahepatice sau verificarea permeabilităţii anastomozelor portocave şi splenorenale. cărbune. orice sare care conţine radicalul CO3. provenind dintr-un acid carbonic ipotetic. această perioadă a fost caracterizată prin căldură şi climat umed. denumire dată acelor factori nervoşi sau umorali care au acţiunea de rărire a frecvenţei bătăilor cardiace. MO OXID) CARBO AT CARBO ATAT CARBO IC CARBO IFER CARBO IZARE CARBOXIA GIOGRAFI procedeu radiologic care foloseşte ca mijloc de contrast gazul carbonic (CO2). se spune mai ales despre anumiţi derivaţi ai săi. este toxic datorită afinităţii sale pentru hemoglobină. anhidrază carbonică. enzimă care catalizează o reacţie de carboxilare. denumire generică pentru procesul de formare a tumorilor canceroase. cu tumori multiple. care s-a transformat în imense zăcăminte de cărbune situate în stratele terestre.CARBOHIDRAZĂ CARBOA HIDRAZĂ CARBOI HIBITOR CARBO enzimă specifică care catalizează hidroliza glucidelor. 119 . CARBOXIHEMOGLOBI Ă CARBOXILAZĂ CARBOXIPEPTIDAZA CARCI OGE CARCI OGE EZĂ CARCI OM CARCI OMATOS CARCI OMATOZĂ CARCI OZĂ pigment roşu aprins-zmeuriu. foarte răspândit în natură ca multipli compuşi minerali. sub acţiunea căldurii sau a acidului sulfuric. care există sub diverse forme: diamant. începutul carboniferului se situează în urmă cu 300. proces carcinomatos extins la mai multe organe sau pe o suprafaţă seroasă. penultima perioadă geologică în era paleozoică. sin. aşa sunt maltaza. sin.

CARDIOA GIOGRAFIE sin. studiul inimii şi al bolilor sale. rezecţia aderenţelor pericardului la peretele toracal sau a celor stabilite între cele două foiţe pericardice. cardiocinetic. ostium cardiacum. pentru a-i reda dimensiunile normale. care se referă la inimă şi la pulmon. muşhi cardiac 2. orice tehnică servind la înregistrarea contracţiilor cardiace. ruptura cordului. angiocardiografie CARDIOCI ETIC CARDIODILATATOR CARDIOGRAF CARDIOGRAFIE CARDIOGRAMĂ CARDIOHEPATIC CARDIOI HIBITOR CARDIOKI ETIC CARDIOLIZĂ CARDIOLOG CARDIOLOGIE CARDIOMEGALIE CARDIOMIOPATIE CARDIO ECTOR (SISTEM) CARDIOPATIE CARDIOPILORIC CARDIOPLASTIE care stimulează activitatea inimii. (gr. curba inregistrată de un cardiograf. instrument destinat dilatării cardiei în caz de stenoză sau cardiospasm. medic specialist în bolile de inimă. induraţia miocardului ca urmare a hipertrofiei ţesutului conjunctiv. în cazul unei reduceri a diametrului său sau în cazul unui cardiospasm. termen folosit câteodată pentru a desemna o durere profundă corespunzând regiunii cardiace. durere sau arsură localizată în regiunea epigastrică. miocardiopatie. ţesutul nodal al cordului. sin. înregistrarea obţinută se numeşte cardiogramă. CARDIOPLEGIE CARDIOPULMO AR CARDIORAFIE CARDIOREXIE CARDIOSCLEROZĂ CARDIOSPASM CARDIOTOCOGRAF CARDIOTOCOGRAFIE 120 .CARDIA CARDIAC CARDIALGIE sin. cardia – inimă) care este în legătură cu inima. 1. contracţie spasmotică a porţiunii terminale a esofagului. care se referă la cord şi la ficat. care se referă la cardia şi pilor. suferind de o boală de inimă. care inhibă activitatea cardiacă. aparat cu ajutorul căruia se pot înregistra contracţiile inimii. creşterea volumului cardiac. sin. cu ajutorul unui cardiograf. tococardiograf. sin. operaţie plastică practicată asupra cardiei. sin. orificiul de comunicare dintre esofag şi stomac. tococardiografie. temen generic pentru bolile de inimă. paralizia muşchilor inimii. sutura plăgilor inimii. a cardiei.

stările fiziologice şi patologice care măresc consumul.A. (gr. sunt observate în cursul stărilor de delir şi al bolilor febrile grave. apoi dentina care este atacată de bacterii şi poate ajunge la necroza pulpei dentare. care se referă la cord şi la vasele sanguine. care se referă la cardia şi la marea tuberozitate a stomacului. tulburare psiho-somatică determinată de o separare sau ruptură în mediul familial. anafaza şi telofaza. 2. punct principal) parte importantă sau principală (simptom cardinal. caries . microelemente (carenţa minerală).rupere) fragmentarea nucleului. kytos . 2.I. sin. karyon + klasis . 1.mişcare). inflamaţia celor trei straturi ale cordului. grup de păsări. se disting carenţe primare. se spune despre o substanţă care poate leza nucleul celular şi întrerupe mitoza. (lat. sâmbure. 1.E. cardinis – ţintă. nucleu.celulă) celula nucleată din care ia naştere eritrocitul. distrugere localizată şi progresivă a dinţilor care afectează în primul rând emailul. complicaţie post-traumatică cu caracter infecţios hipertoxic a ţesutului osos. karyon + kinesis . sau condiţionate (legate de tulburări digestive.D. se spune despre un copil suferind de carenţă afectivă (lat. metafaza. sin. mişcări dezordonate. involuntare. osteita cronică purulentă. (gr. (lat. acţiune cardinală). majoritatea bune zburătoare. pancardită. carrere – a lipsi) care se referă la o lipsa sau insuficienţa în vitamine (vitaminică). mitoză. despre orice organism lipsit de ceva necesar. CARE ŢĂ AFECTIVĂ CARE ŢĂ IMU ITARĂ T CARFOLOGIE CARIE CARIE DE TARĂ CARIE OSOASĂ CARIOCIT CARIOCHI EZĂ CARIOCLAZICĂ CARIOCLAZIE 121 . S. karion – nucă. carena sternală sau creasta osoasă asezată pe faţa externă a sternului la cele mai multe pasări.putrezire) osteită cronică cu distrugere şi pierdere de substanţă. care creşte tonicitatea muşchiului cardiac. la care sternul are carenă. sin.I.CARDIOTOMIE CARDIOTO IC CARDIOTOXIC CARDIOTUBEROZITAR CARDIOVASCULAR CARDI AL CARDITĂ CARE Ă CARE ATE CARE ŢAT CARE ŢĂ incizie chirurgicală a inimii. cardo. C. de aport şi secundare. care exercită o acţiune toxică asupra cordului.T. abr. etc indispensabile a organismului. (gr. ale mâinilor unui bolnav care pare că încearcă să prindă fulgi imaginari sau care trage şi respinge cuverturile fără răgaz. diviziunea celulei cu transformări în structura nucleului caracterizată prin succesiunea a patru stadii: profaza. care reduc digestia sau absorbţia).

fragmentarea nucleului celular cu prilejul necrozei unei celule. a cariotipului prin aşezarea cromozomilor în funcţie de aspectul lor morfologic pe categorii de mărime şi formă. studiu) studiul structurii şi funcţiilor nucleului. (gr. carne închisă şi lipicioasă. 122 . aderenţa mare şi adezivitate. tip de fruct caracteristic cerealelor. karyon + piknos – gros) condensarea cromatinei nucleare prezentându-se puternic colorată. CARIOKI EZĂ CARIOLIMFĂ CARIOLIZĂ CARIOLOBAT CARIOLOGIE CARIOPIC OZA CARIOPLASMA CARIOPSĂ CARIOREXIS CARIOTIP CARIOZOM CARMI ATIV CAR ASIERĂ CAR E CAR E D. reprezentată de totalitatea musculaturii scheletului împreună cu toate ţesuturile la care aderă (vase. molar plasat pe fiecare jumătate de arcadă dentară. care posedă un nucleu format din mai mulţi lobi. karyon + gamos – căsătorie) fuziunea nucleilor celor doi gameţi. (gr. karyon + genesis – naştere) procesul de formare şi apariţia nucleului. reprezentarea diagramatică pe baza măsurătorilor cromozomilor. 2. această carne se foloseşte mai ales pentru mezelurile fierte. idiogramă. 2. perechea ei având dimensiunile cele mai mari. monosperm.C.B. (gr. sac pentru vânat. piele etc). karyon + plasma – formaţiune) substanţă alcătuind un sistem bicoloidal format dintr-un mediu de dispersie şi un mediu dispersat. în urma sacrificării sau vânării. cu un pericarp subţire şi concrescut cu sămânţa. ţesuturile moi (în particular muşchii) ale corpului uman sau animal. peşti. (gr. precarnasiera şi respectiv postcarnasiera sunt situate înaintea şi înapoia carnasierei. karyon + lysis – distrugere) dispariţia nucleului în urma unui fenomen de necrobioză. denumirea veche pentru granulele de cromatină în faza intercinetică. diviziunea nucleului celular în timpul mitozei. totalitatea cromozomilor unui individ sau a unei specii dispuşi într-un sistem standard în ordinea mărimii descrescânde.CARIOGAMIE CARIOGE E CARIOGE EZĂ CARIOGRAMĂ (gr. partea comestibilă obţinută de la mamifere. (gr. este uscat. karyon + logos – vorbire. karyon + limpha – apă limpede) mediu de dispersie reprezentat de sucul nuclear în care se găsesc dispersate particule constituite din nucleoproteide care alcătuiesc cromatina. medicament care favorizează expulzarea gazelor intestinale. (gr. (eng. grăunţele de cromatină fiind diseminate în citoplasmă. indehiscent. păsări. starea anormală a cărnii de vită caracterizată prin culoarea închisă. crustacee. 1. sin. 1. dur şi rigid. moluşte. carne grasă şi carne macră. substanţe care determină apariţia de carii dentare. cu funcţia de tăiere la animalele carnivore. carnea se clasifică după conţinutul în grăsime şi modul de finisare în: carne slabă. prin opoziţie cu scheletul. Dark Cutting Beef) sin.

poliene.F. din aceată grupă se disting: licopenele. (gr. sin. în testicul etc. CAR IFICARE CAR ITI Ă CAR IVOR CAR OZI Ă CAROLI (MALADIA) CAROTE AZĂ CAROTE I CAROTE OIDE CAROTIDĂ CAROTIDIA CAROTE AZĂ CAROTI EMIE CARP CARPELĂ 123 . ambele pare. dilatare a canalelor biliare segmentare interhepatice. dipeptidă naturală constituită din aminoacizii histidina şi beta-alanina. carne pală. stigmatul. stare anormală a cărnii caracterizată prin culoare pală. moale şi umedă. xantofilele etc. nu se conservă bine şi nu se poate folosi la obţinerea şuncii sau semiconservelor. hidrocarburi nesaturate sau derivaţi ai acestora.S. prezenţa proviaminelor A (caroteni) în sânge.. receptiv pentru polen. care nu pot fi sintetizate de organismul animal. arteră principală cervicocefalică care este compusă din carotida comună şi carotida externă. este alcătuit dintr-o parte bazală îngroşată. de origine vegetală. beta-carotenul are cel mai mare randament în formarea vitaminei A. care poartă o terminaţiune lăţită. parenchim pulmonar cu aspect de carne rezultând dintr-un proces de sclerozare si condensare a tesutului. cel mai frecvent această carne se întîlneşte la rasele specializate. a potoli ) fiecare dintre cele două artere situate de o parte şi de alta a gâtului.CAR E D. carotenele. provitamine A. numită ovar. (lat. sintetizaţi de către plante care există sub formă liberă sau combinată cu proteinele. Pal Soft Exudativ) sin. animal care se hrăneşte exclusiv cu carne. tendoane. este prezentă în muşchii mamiferelor având proprietăţi hipotensive. în cantităţi mici se poate găsi şi în organismul animal sub forma grăsimilor de depozit. constituient al muşchiului striat şi al ficatului. enzimă care este implicată în hidroliza compuşilor carotenoizi. consistenţă moale şi exudarea apei de consistenţă. enzimă care afectează hidroliza compuşilor carotenoizi folosită la albirea făinilor. (eng. structură din cadrul gineceului. Dark Firm Dried) sin. CAR E P. transformarea petrecându-se în intestin în prezenţa ezimei hidrolitice specifice (carotenaza). care se găseşte între regiunea antebraţului şi fluierului la animale sau mâna la om. această carne pierde mult din greutate în timpul conservării. afectând regiunile cu carne valoroasă din carcasă. sau ramificată. foarte răspândite în natură. în care se formează ovulele prinse de placentă. reprezintă organul sexual femel la plantele cu flori. care aparţine carotidei. (eng. din clasa polienelor cu catena de 18 atomi de carbon şi 9 duble legături.E. cu rol în formarea vitaminei A. carpo – a rupe) regiunea carpienă formată din oase carpiene. ligamente. în corpul galben. este folosită şi la albirea făinilor. starea anormală a cărnii caracterizată prin culoare închisă. este acidul trimetil α-amino-βhidroxibutiric.D. tare şi uscată la palpare şi degustare. şi o parte alungită numită stil. karotides – a aţipi. această carne nu se pretează pentru fabricarea mezelurilor crude. de culoare galbenă sau violet. sinonim cu induraţia pulmonară. lipocromi. dar se găsesc în grăsimea din lapte şi ouă. carne închisă şi tare.

posterior faţă de cartilajul tiroidian. în formă de inel. CARTILAJ ARTICULAR sin. sin. cartilaj diafizo-epifizar. sin. a căror linie o urmează întocmai. bandă transversală de ţesut cartilaginos reunind diafiza cu epifizele oaselor lungi şi la nivelul căreia se efectuează creşterea în lungime a osului. este foarte rezistentă şi elastică. sin cartilajul Santorini. situat în partea sa anterosuperioară. de formă pătrată unite prin marginea lor anterioară şi care formează spre înainte o carenă ca un scut. prelungire cartilaginoasă anterioară a fiecărei coaste. care prelungeşte în sus şi înăuntru cartilajul aritenoid. CARTILAJ MIXT CARTILAJ TIROIDIA 124 .CARPIA CARPOCARPIA CARPOMETACARPIA CARPOCIFOZĂ CARRIO (MALADIA) CARTILAJ care se referă la carp. de origine congenitală. sin. deformaţie în baionetă a pumnului. situat în partea antero-superioară a laringelui. CARTILAJ AURICULAR fibrocartilaj al pavilionului urechii. tip de ţesut cartilaginos. cartilaj de învelis. cartilaj de conjugare. drept şi stâng care se articulează în partea lor inferioară cu cartilajul cricoid şi sunt locul de inserţie a corzilor vocale inferioare. ale coastelor. bartoneloză. sin. este format din două lame laterale.zgârci) ţesut flexibil elastic şi relativ solid care poate să rămână toată viaţa în această stare sau reprezintă forma iniţială a ţesutului osos. cartilaj articular. cartilaj articular. (lat. fiecare din cele două cartilaje. fibrocartilaj. are un dublu rol: suprafaţă de frecare şi organ elastic de transmitere a presiunilor. cartilaj impar şi median. sin. unul din cele trei cartilaje impare. strat de cartilaj foarte neted. unul din cele trei cartilaje impare ale laringelui. acoperă suprafeţele osoase la nivelul articulaţiilor. care se referă la o formaţiune de legătură între regiunea carpiană şi metacarpiană. în funcţie de componentele structurale se disting cartilaje: elastice. ţesut cartilaginos a cărui substanţă fundamentală este traversată de fascicule conjunctive şi de fibre elastice. care acoperă suprafeţele articulare. a cărei substanţă fundamentală aparent amorfă. această formaţie este mai dezvoltată la bărbaţă decât la femei şi se numeşte mărul lui Adam. CARTILAJ ARITE OID CARTILAJ COR ICULAT CARTILAJ COSTAL CARTILAJ CRICOID CARTILAJ DE ACOPERIRE CARTILAJ DE CO JUGARE CARTILAJ DE Î VELIŞ CARTILAJ DIAFIZOEPIFIZAR CARTILAJ EPIGLOTIC CARTILAJ FIBROS CARTILAJ HIALI mic nod cartilaginos al laringelui. fibroase şi hialine. sin. cartilago . constituie inelele traheei şi bronhiilor. care se referă la două elemente distincte ale carpului. situat în partea sa inferioară. porţiunile cartilaginoase ale nasului. ale laringelui. cartilaj de acoperire. desupra cartilajului cricoid şi dedesuptul osului hioid. este cel mai răspândit din tipurile de ţesut cartilaginos.

sin. cavitate din ureche medie. formaţiuni care rezultă din gruparea mai multor cripte uterine prezente pe endometrul rumegătoarelor. situate de o parte şi de alta a liniei mediane. sunt în număr de 16-20. uşor roşcat. situat la unghiul intern al ochiului. formaţiuni cornoase pe faţa internă a membrelor calului la partea inferioară a antebraţului şi partea superioară a fluierului membrelor posterioare (la unele rase de măgari şi cai acestea pot lipsi). situată între conductul auditiv extern în afară. pe feţele laterale ale nasului. sau de sfârc. tumoră limfoidă benignă. şi anume: cele impare. înapoi se continuă cu cavităţile mastoidiene. se adaugă uneori două cartilaje: sesamoid posterioar şi interaritenoidian. mărimea lor crescând de la vârful cornului uterin spre baza acestuia şi în raport cu stadiul gestaţiei. (lat. considerate vestigii filoevolutive 2. caruncula – bucăţi de carne) formaţii mici cu aspect cărnos. lacrimal. în al cărei centru se deschide canalul Santorini. cuniforme şi sesamoide anterioare. aparente pe piele sau mucoase (caruncul duodenal. 1. în care se deschid coledocul şi canalul Wirsung. tumorile limfoide multiple pot complica infecţiile cu virusul H. CARTILAJELE TRAHEEI CARTILAJUL LATERAL fiecare din cele două lamele cartilaginoase triunghiulare. CARU CULA LACRIMALĂ CARU CUL cută a conjunctivei. puţin deasupra carunculei mari. numărul fiind diferit în funcţie de specie. de care este separat prin membrana timpanului şi înspre înăuntru urechea internă. este împărţită în două etaje: etajul superior. sin. marea papilă duodenală. fructul castanului.V. cu utilizări în farmaceutică şi cosmetologie. pe care o menţine astfel deschisă circulaţiei libere a aerului. destul de vascularizat. tiroidian şi epiglotic. de înălţime redusă. datorată ampulei Vater. caruncula mare: excrescenţă conică situată pe faţa internă a celei de a doua porţiuni a duodenului. cel mai adesea unică localizată în special în mediastin. inele cartilaginoase incomplete.CARTILAJELE LARI GELUI ansamblul celor 11 piese cartilaginoase care constituie scheletul laringelui. CARU CUL DUODE AL CARU CULE MIRTIFORME CARU CUL UTERI CASA (CUTIA) TIMPA ULUI CASTA E CASTELMA (MALADIA) CASTOR(EUM) 125 . reprezintă resturile himenului după prima naştere. lingual). conţinute în grosimea tunicii externe a traheei. în formă de mic con. etajul inferior. caruncula mică: mică escrescenţă conică situată pe faţa internă a celei de a doua porţiuni a duodenului. corniculate. mica papilă duodenală. iar cele cu soţ cartilajele aritenoide.I. formaţiuni care apar în uterul rumegătoarelor în timpul gestaţiei. în partea AL ASULUI inferioară a oaselor nazale şi deasupra aripilor nasului. substanţă grasă odorantă secretată de glandele perineale la castor. conţine aer şi comunică spre rinofaringe prin trompa Eustachio.cartilajele cricoid. mici escrescenţe cărnoase situate împrejurul vulvei.

CASTORI CASTRARE nume dat uneori blănurilor nedepilate de nutrie.. sin.tomografie axială computerizată. scăderea masei musculare. caracterizată prin uşoare expansiuni arteriale survenind după şocul principal. datorită prezenţei în cantitate redusă a unei substanţe (numită catalizator) care se regăseşte neschimbată la sfârşitul reacţiei. se exprimă cu uşoare croşete în partea descendentă a curbei sfigmografice. compusă din două capace îmbucate.T. exis – stare. prezentă în ţesuturile vegetale şi animale şi care descompune peroxidul de hidrogen. enzimă din clasa oxidoreductazelor. (gr. tulburare profundă a tuturor funcţiilor organismului care se caracterizează prin scăderea accentuată a greutăţii corporale. neregularitate a pulsului.. substanţă care stimulează catabolismul. foarte toxic pentru om şi animale (DL50 = 1. CASTRIX CAŞEXIE CAŞEXIE HIPOFIZARĂ CAŞET C. dispoziţie). oxigenul eliberat este folosit de către celula vie şi participă la mărirea presiunii de oxigenare a ţesuturilor mai puţin oxigenate. katabole . Computerised Axial Tomography . edeme şi astenie. sin. katalepsis . care se referă la cataliză sau care o provoacă. frecvent folosită în limbajul tomodensiometric. de recul. dispariţia ţesutului adipos. sau suprimarea funcţionalităţii lor pe alte căi (ex.atac) stare organică generală caracterizată prin suprimarea sensibilităţii şi motricităţi caracterizat de o stare de uşoară hipertonie musculară. factor degenerativ care afectează substanţa celulară. derivat al pirimidinei utilizat ca raticid de ingestie pentru şobolani.A. hormonal).25 mg/kg la şobolan). formă de ambalare a unui medicament care urmează să fie administrat per os. format în cursul proceselor metabolice în apă şi oxigen. în modelul unei mici cutii circulare. eng. CATA. extirparea uneia sau a celor două gonade la mascul (orhitectomie) sau femelă (ovariectomie). accelerarea unei reacţii chimice. (gr. crimidină. catabolismul şi anabolismul sunt cele două aspecte antagonice ale metabolismului care se află într-un echilibru fragil. CATABOLISM CATABOLIZA T CATACROTISM CATAGE EZĂ CATALAZĂ CATALEPSIE CATALITIC CATALIZĂ 126 . care va fi pusă în libertate în stomac. prefix de origine greacă cu sensul de în jos şi exprimând ideea de degradare. procesele de cataliză din organism sunt produse de enzime. boala Simmonds. abr.desfacere) ansamblul proceselor de metabolism intermediar care realizează scindarea şi degradarea metaboliţilor. (gr. de natură papiracee şi conţinând substanţă activă în pulbere. kakos – rău. una din cele patru faze ale activităţii ciclice a foliculilor piloşi şi anume faza de oprire a creşterii fibrelor (evidentă la animalele care năpârlesc).

katharsis . în scopul degongestionării ţesuturilor şi organelor. (gr. mai mult sau mai puţin completă. frecventă la animale. cu acţiune simpaticomimetică: adrenalina şi precursorii. afecţiune contagioasă. care se aplică extern. proces prin care unele celule pierd o parte din caracterele proprii fără a se întoarce la starea de celulă primitivă. antropoide caracterizate printr-un sept nazal îngust. urmată de o cădere la pământ.vibraţii) care seamănă cu torsul unei pisici. catus – pisică. streptococi. (gr. (gr. provocată de factori multipli de natură incomplet cunoscută (viruşi. cu viaţă arboricolă sau terestră. însoţit de apariţia unui exudat. katarrhactis – cădere de apă) afecţiune a ochiului caracterizată prin opacifierea cristalinului sau a capsulei sale. putând fi provocată de o emoţie vie. senzaţie tactilă înregistrată la palparea cordului cu orificiile lezionate. pierderea bruscă a tonusului muscular. hiperestazie şi descuamarea celulelor epiteliale (catar seromucos). cu coadă neprehensilă sau lipsite de coadă.CATAME IAL CATAM EZĂ CATAPLASMĂ care se produce în timpul sau imediat înaintea menstrelor. kataracta – cascada. realizat dintr-o pulbere amestecată cu apă. katarrhous .aplicare) formă de condiţionare medicamentoasă de consistenta păstoasă. dopamina şi metaboliţii săi. afecţiunea este în general abortivă şi urmată de sterilitate. instrument destinat determinării vitezei curenţilor de aer din locuinţe şi adăposturi. (lat. kataplasma . refulate în subconştient şi care se află la originea unui traumatism psihic.purgativ) care exercită o acţiune purgativă. metodă psihologică prin care se obţine trecerea în conştient a o serie de amintiri neplăcute. hibrid rezultat din împerecherea unei iepe cu un măgar. însoţită de inerţie şi negativism. care se referă la catatonie. din familia aminelor. CATAPLAZIE CATAPLEXIE CATAR CATAR CU FREMISME T CATAR VAGI AL I FECŢIOS CATARACTĂ CATARAL CATARCTIC CATARI E CATARSIS CATATERMOMETRU CATATO IC CATATO IE CATÂR CATECOLAMI Ă 127 . fungi etc). informaţii obţinute după încheierea tratamentului şi care permit urmărirea evoluţiei unei maladii şi stabilirea unui prognostic. factori igienici. sin. vaginită granuloasă. care se găseşte într-o stare catatonică. stare de fixare tonică persistentă a corpului în anumite poziţii. nume dat unui ansamblu de substanţe înrudite. dar fără pierderea conştinţei. fr. care se manifestă clinic prin vaginită. cataire . tumefacţie vulvară şi apariţia pe mucoasa vestibulo-vulvară a unor granulaţii ce reprezintă hipertrofia foliculilor limfoizi din mucoasă. cu 32 de dinţi şi au ciclu menstrual. seromucoase. epinefrina (levartenonul). care se însoţeşte de secreţii abundente. urmată adesea de modificări mucopurulente (catar mucopurulent). (gr.scurgere) forma cea mai simplă de inflamaţie a unei mucoase. omnivore.

ca urmare a pierderii unuia sau mai multor electroni. care se referă la cationi.A. kaystikos – fierbinte. (gr. a i se conferi o soliditate suplimentară. kathienai – a stăbate de sus în jos) instrument tubular metalic.intestin) fir de sutura obtinut de obicei din intestin de oaie. (eng. activă în general după distrugerea celulei. introducerea unor sonde în anumite organe cavitare cu scop explorator sau terapeutic. dintre care cele mai importante sunt catepsina A (sau I). catgut impregnat cu argint pt. resorbabil în organism. cale) electrodul prin care iese curentul electric de conducţie dintr-un mediu.scobitură) vena prin care sângele din corp se întoarce la inimă. (lat. gut . cauda . 2. CATETER CATETERISM CATGUT CATGUT ARGI TAT CATGUT CROMAT CATIO CATIO IC CATOD CATODIC CAUDĂ CAUDAL CAUSTIC CAUSTICITATE CAUTER CAUTERIZARE CAUZALGIE C. structura unui organ erectil. migrează spre polul negativ şi se fixează în jurul catodului. catgut impregnat cu trioxid de crom pentru a i se întârzia resorbţia. enzimă intracelulară proteolitică.CATE Ă CATEPSI Ă lanţ de atomi într-o moleculă. caracterul specific al unei substanţe caustice. homospecifică cu tripsina. kata – în jos.vizuină) termen generic pentru desemnarea unei cavităţi. canal atrioventricular comun (lat. homospecifică cu pepsina gastrică şi catepsina B (sau II). arzător) calitatea unor substanţe de a ataca chimic materiile organice şi de a distruge ţesuturile animale prin arsură. (gr.coadă) termen pentru a indica un organ care se gaseste in apropierea cozii sau o direcţie îndreptată spre coadă. partea subţiată posterioară sau terminală a unui organism sau organ. (gr. (lat. 1. arderea unor tesuturi cu mijloace fizice (căldură sau îngheţ) sau chimice. de cauciuc sau material plastic. prezentă în ficat.V. splină şi rinichi. care îi conţine. cat – pisică. care se referă la. (gr. CAVA CAVER Ă CAVER OS 128 . care este în legătură cu o cavernă (ral cavernos. electrodul negativ. kayterion – fier de călcat) instrument utilizat pt. cavus . caverna . abr. structură cavernoasă. care descompune proteinele. lanţ de molecule în polimeri care formează macromolecule. suflu cavernos). kata + odos – drum. arderea ţesuturilor. sau este produs la catod sau care provine de la catod. ion-ton – care merge) atom sau grup de atomi. folosit pentru golirea de conţinut a organelor cavitare. (gr. sindrom dureros cu bogată componentă vegetativă prezent în special în urma amputării membrelor. având sarcină electrică pozitivă.

vestibulul bucal. spaţiul virtual cuprins între cele două foiţe pericardice şi care poate deveni real în cazul existenţei unui lichid la acest nivel. caprinele. ovinele. radiografia unei vene cave care devine vizibilă prin injectarea unui lichid opac la razele X. vezi abdomen. bazinetele. ale peritoneului şi care poate deveni real în cazul existenţei unui lichid la acest nivel. CAZUISTICĂ CĂI BILIARE CĂI URI ARE 129 . (lat.CAVER ULĂ CAVICOR E escavaţie mică. peritoneală şi visecerală. de natura sau consistenţa brânzeturilor. rinofaringe. format din cazeum. ce se află într-un organ. CAVITAR CAVITATE CAVITATE ABDOMI ALĂ CAVITATE AM IOTICĂ cavitate delimitată de amnios. în care se articulează capul femural. albicioasă sau de culoare galbenă. glenă. spaţiul virtual cuprins între două foi pleurale şi care poate deveni real în cazul existenţei unui lichid. sin. în general de origine patologică. canal medular. antilopele şi gazelele. substanţă păstoasă. vezica şi uretra. CAVITATE BUCALĂ CAVITATE COTILOIDĂ CAVITATE GLE OIDĂ CAVITATE MEDULARĂ CAVITATE PELVI Ă CAVITATE PERICARDICĂ CAVITATE PERITO EALĂ CAVITATE PLEURALĂ vezi gură. CAVITATE TIMPA ICĂ sin. ulceroasă. cavus – scobit + cornu . rezultată din necroza masivă a ţesuturilor.corn) denumire atribuită subordinului Ruminantia care înglobează animalele care au coarne cavitare fixate pe cepi osoşi ai craniului. casa timpanului. care cuprinde bovinele. cavitatea osului iliac. sin. cavitate circumscrisă de micul bazin şi părţile sale moi. sin. ansamblul canalelor prin care trece bila în interiorul ficatului şi în afara ficatului. spaţiu gol sau cavitate situată într-o anumită regiune a corpului sau întrun organ. ureterele. numele dat unor cavităţi. care se referă la o cavitate sau care se caracterizează prin prezenţa unor cavităţi. totalitatea bolnavilor consultaţi de un medic sau prezentaţi la un dispensar sau la un serviciu de consultaţii. sin. proteina care se găseşte în lapte. ansamblul anatomo-fiziologic care cuprinde calicele. în special în urma unor leziuni tuberculoase. CAVITATE TORACICĂ CAVITATE VESTIBULARĂ CAVOGRAFIE CAVUM CAZEI A CAZEIOS CAZEUM spaţiul cuprins în interiorul toracelui limitat în partea inferioară de diafragm. spaţiul virtual cuprins între cele două foi. în anatomie.

Cererea Biochimică de Oxigen sin. cc. căldura eliminată din organism prin convecţie. conducţie şi radiaţie care poate fi folosită pentru încălzirea aerului. contaminează solul şi diverse produse de origine animală. Dermacentor. modificări la nivelul segmentelor externe ale aparatului genital. spaţiul sau intervalul de timp perceput de un individ „aici şi acum”. şervete sterile de pânză.M. Ixodes sau Haemaphysalis la mamifere. CÂMP OPERATOR 1. abr. mijloc utilizat pentru dezinfecţia sticlăriei. sin. apetit capricios. Cd. abr. CÂMP VIZUAL C. 2. se descrie o formă externă prin pătrunderea bacililor la nivelul unei leziuni (pustulă malignă) şi o formă internă (cărbune gastro-intestinal sau pulmonar). neutilizabilă pentru încălzirea aerului. eng. candel. centimetrul cub.O. suprafaţă sau regiune delimitată. partea corpului care rămâne expusă aşa încât operatorul să poată ajunge la organul vizat. la temperatură şi în condiţii specifice. arie. mijloc utilizat pentru dezinfecţie prin utilizarea apei fierbinţi. datorată bacteridiei cărbunoase (Bacilus anthracis). care servesc la delimitarea. într-o anumită perioadă de timp. unul din stadiile sexuale la femele.180°C în etuve. sin. care este format din carne în anatomie. vaporilor de apă sub presiune. cd. estrus. fierberii. scăderea producţiei şi modificarea compoziţiei laptelui. foarte rezistenţi. obiectelor metalice etc. întinderea de spaţiu pe care o cuprinde privirea.C. abr. abr.B. excitaţie sexuală etc). acarieni hematofagi din clasa Arachnoidea care atacă aproape toate speciile de homeoterme neliniştindu-le şi transmiţând numeroase boli. Argas) şi Rhyphicephalus. cu aerul încălzit la 120 . CĂPUŞE CĂRBU E CĂR OS CÂMP CÂMP AL CO ŞTII ŢEI în psihologie. comună omului şi vitelor. izolarea şi protecţia regiunii unde va fi practicată intervenţia chirurgicală. cele mai frecvente căpuşe sunt întâlnite la păsări (Dermanysus. spaţiul. se spune despre ochii care au irisul de culoare diferită la cei doi ochi. ai cărei spori.H. caracterizat prin manifestări specifice fiecărei specii. test de evaluare a impurităţilor apelor uzate care analizează cantitatea de oxigen folosit în oxidarea biochimică a materiei organice. modificări de comportament (agitaţie. în acest stadiu se constată modificări la nivelul ovarului (foliculii ovarieni maturi sau dehiscenţi). polidipsie. ochiul rămânâd imobil. CEACÂR 130 . Biochemical Oxigen Demand. C. Concentraţie Corpusculară Medie în Hemoglobină.CĂLDURA LATE TĂ CĂLDURA SE SIBILĂ CĂLDURA UMEDĂ CĂLDURA USCATĂ CĂLDURI căldura eliminată din organism prin evaporarea apei la nivelul pielii şi mucoasei respiratorii. maladie infecto-contagioasă. important pentru stabilirea momentului optim al montei. simbolul chimic pentru cadmiu.

kephale + hydro + kele) deformare la nivelul capului datorită acumulării de lichid cefalo-rahidian printr-o soluţie de continuitate a cutiei osoase sau datorită lipsei de sutura a oaselor craniene. ficat (6. drepte.6 mg/kgc. la păsări există două cecuri voluminoase şi alungite. este utilizat ca raticid (DL50 – 0. care se referă la cap sau la extremitatea unui os. kefalis . mai mic la carnivore şi. (gr. puţin dezvoltat la om. Scillatox. rinichi (3. afazie fixarea chirurgicală a cecului la peretele fosei iliace tiflopexie. plantă care conţine glucozizi. CEBOCECAL CEC CECAL(Ă) CECITATE CECITATE VERBALĂ CECOFIXARE (CECOPEXIE) CECOPLICATURĂ operaţie care constă în efectuarea unei cute longitudinale pe peretele cecului (cel mai adesea prin invaginare). durere de cap. revărsare sanguină între oasele craniene şi periost. sin. mucoasa cecală sau artera omonimă. ex. sin. cuprinzând toate părţile moi situate în afara coloanei vertebrale. orbire.). sin. (gr. proces fiziologic caracteristic iepurilor care constă din dubla circulare digestivă. substanţă organică de constituţie complexă (în general lipide complexe ce conţin fosfor şi azot). la nou născut. Ratinin. dezvoltat la animalele ierbivore.5%) şi gălbenuşul de ou. deschiderea cecului la peretele abdominal. Scilla maritima.cap) monstru cu zona orbitară modificată având orbitele foarte apropiate şi regiunea nazală nedezvoltată. kibos – maimuţă. sin. (gr. nervi cefalici etc. Scillaren. CECOSTOMIE CECOTROFIE CECUM CEFALALGIE CEFALEE CEFALHEMATOM CEFALIC CEFALI Ă CEFALOCEL CEFALOHIDROCEL 131 . care se află în fosa iliacă dreaptă. durere de cap. scillirozida. care se referă la cec. kele . extremitatea cefalică. kephale – cap. abolirea totală totală a facultăţilor vizuale. coecus . dar este slab toxic pentru om şi animalele domestice. (lat.orb) prima porţiune a intestinului gros la mamifere. scillatoxina. porţiune de intestin care se găseşte la trecerea de la intestinul subţire la cel gros. în timpul nopţii iepurii consumând cecotrofele şi asigurând o valorificare superioară a substanţelor nutritive din furaje. Urginea maritima. la cabaline. cefalee. pentru reducerea unui calibru excesiv al acestui organ.tumoră) hernia tumoriformă a unei părţi din sistemul nervos care are sediul în cutia craniana. scillaperina.7%). cu aspect de sac alungit.0%). foarte asemănătoare lecitinelor. suine şi iepuri pereţii apar boselaţii datorită unor formaţiuni specifice (tenii) sub formă de benzi longitudinale. cefalgie.CEAFĂ CEAPĂ DE MARE partea posterioară a gâtului. care se găseşte în cantităţi mari în creier (13. prin deschiderea ei.

cu ajutorul unui endoscop. kephale + melos . faţa ventrală a unuia vine în contact cu marginea dorsală a celui de al doilea individ. cu corpul format din două straturi de celule: ectoderm şi endoderm.C. 2. prevăzute cu ventuze) situate în regiunea capului.CEFALOMEL CEFALOMETRIE CEFALOPAG (gr. celialgie. circulatoare şi pentru eliberarea ovulelor şi spermatozoizilor. 1. rezultând dintr-un proces de filtrare la nivelul plexurilor coroide. L. puţin la dreapta de linia mediană. încrengătura Coelenterata de animale metazoare inferioare. CEL CELE TERATE CELE TERO CELIAC CELIACHIE CELIALGIE CELIODI IE CELIOSCOPIE CELIOTOMIE CELOBIOZĂ 132 .Lichid Cefalo Rahidian.membre) monstru prezentând un membru fixat pe cap. are un orificiu buco-anal. reprezintă unitatea diglucidică repetitivă din structura celulozei. regiune a corpului formată prin unirea capului cu toracele la clasa arahnide şi la clasa crustacee. cu ochi mari.. examen vizual al cavităţii abdominale. de obicei în regiunea dintre extremitatea inferioară a sternului şi ombilic. maladie celiacă. lichid protector şi drenator pentru centrii nervoşi aflat între piamater şi arahnoidă. sin. inundând spaţiile subarahnoidiene. caracatiţa) cu o cochilie. ganglion celiac. sunt adaptate mediului acvatic. în general corpul este prevăzut (calmarul) sau nu (sepia. mai ales marin. podos . clasă (Cephalopoda) de moluşte marine. . care se referă la cap şi la coloana vertebrală. diglucid cu caracter reductor constituit din două molecule de β-glucoză. cavitatea gastrovasculară la celenterate. CEFALOPODE CEFALORAHIDIA CEFALOTOMIE CEFALOTORACE CEFALOTRIPSIE . kephale – cap. regiune celiacă. durere abdominală de tip nevralgic. laparotomie. strivirea capului fătului în cazul remedierii distociilor prin fetotomie. sin. pus. evoluate. laparoscopie. situată la nivelul plexului solar. căreia îi aparţin subîncrengăturile Cnidaria şi Ctenophora. abr. prin fundul de sac Douglas. care îndeplineşte rolul de cavitate digestivă. umflătură) sufix care denotă o deformare cu aspect tumoral care rezultă dintr-o herniere a unui organ. sin. sin. ex.unire) monstru format din doi indivizi uniţi de la nivelul ombilicului având un singur cap. kele – tumoare. sin. în cazul remedierii distociilor. ea este scindată enzimatic în ozele componente. care se referă la cavitatea abdominală. (gr. operaţia de decapitare.R. cu capul delimitat şi cu piciorul transformat în braţe (810 tentacule. tăierea capului fătului în cadrul operaţiei de fetotomie. măsurători făcute asupra capului. introdus prin peretele abdominal sau pe cale vaginală. radiară. ventriculii cerebrali şi canalul ependimar. sub acţiunea celobiazei (β-glucozidază) secretată de flora digestivă a rumegătoarelor.picior). coeliac. (gr. peritoneoscopie.. (gr. kephale + pageis . au o structură simplă. hernie.

celulele osoase adulte (osteocitele) de formă ovoid stelată. în cavităţile numite osteoplaste. sin. în sistemul internaţional unitatea de măsură a temperaturii. care se referă la celulă. aceste cavităţi sunt legate între ele prin canaliculele străbătute de prelungirile filiforme ale citoplasmei osteocitelor. care îi aparţine. care conţine o incluzie mare. koiloma . celula alfa v. unitatea morfofuncţională a unui ţesut. precum şi un nucleu periferic alterat. relativ ramificat. are formă alungită şi manifestă însuşiri de excitabilitate. pancreas sau glanda tiroidă. formă particulară a unui leucocit sau monocit. în formare celulele osoase denumite osteoblaste.cămăruţa). sunt celule germinale agameţii sau sporii (produşi prin meioză şi mitoză) şi gameţii (produşi prin meioză). înalte. capabilă de a capta una sau mai multe amine sau precursorii lor. hepatocit. vezi neuron. sunt localizate în masa de substanţă fundamentală. celulă care intră în alcătuirea ţesutului muscular. celule speciale care stau la baza corpusculului gustativ. de culoare bazofilă pală. scară termometrică. celulă care la maturitate este capabilă să reproducă un organism în întregime. kele + soma . care intră în structura retinei. formarea celulelor se datoreşte prezenţei în sângele bolnavilor a unor anticorpi care alterează nucleii celulari.corp) monstru care are fisurat peretele abdominal prin care se produce eventraţia. reprezintă a suta parte din diferenţa dintre temperatura gheţii care se topeşte (ceea ce corespunde punctului 0) şi cea a apei care fierbe la presiunea atmosferică normală (care corespunde gradului 100). (gr. cu aspect special. celulă beta. de a-i decarboxila şi a elabora hormoni polipeptidici. de susţinere. situată în tractul gastrointestinal. conductibilitate şi contractilitate. sin. miocit. cellula . celulă care intră în alcătuirea ţesutului osos. sin. celulele interstiţiale cu rol endocrin prezente în testicul. celule mari. sunt paralelipipedice. identificată de Hargraves în sângele periferic sau frotiurile de măduvă osoasă provenind de la bolnavii suferind de lupus eritematos acut diseminat. cu prelungiri citoplasmatice anastomozate. apoi stelate şi secretă substanţa fundamentală a ţesutului osos (oseina). forma fundamentală de organizare a materiei vii. fără funcţie secretoare.CELOM CELOSOM CELSIUS (GRADE) (gr.cavitate) cavitate care apare in timpul dezvoltarii embrionului. celulă endocrină originară din creasta neurală. Langerhans. CELULAR CELULĂ CELULĂ A CELULĂ APUD CELULĂ B CELULĂ BAZALĂ HERMA CELULĂ GERMI ALĂ CELULĂ HEPATICĂ CELULĂ LE CELULĂ LEYDIG CELULĂ MÜLLER CELULĂ MUSCULARĂ CELULĂ ERVOASĂ CELULĂ OSOASĂ 133 . (lat. membrana celulei musculare este denumită sarcolemă.

rezistentă la sucurile gastrice ale omului şi animalelor. proprietatea unor bacterii sau protozoare care au capacitatea de a hidroliza. poliglucid reprezentând scheletul membranei celulare. foarte răspândit în regnul vegetal. insolubilă în apă şi în solvenţii organici. (lat. termen impropriu pentru procesele inflamatorii ale ţesutului adipos subcutanat sau subperitoneal. celule cu un set de cromozomi. produse de ciuperci. celulele gustative). iar al doilea set haploid de la părintele mascul. din unirea a două celule de sex opus rezultă zigotul cu un număr diploid de cromozomi. cementom gigant. ţesut celular modificat sau în legătură. cu rol de a reproduce organismul.aprindere). 1. grup de enzime extracelulare. care. un neuron care are procesele sale terminale conectate cu terminaţiile senzoriale. care hidrolizează celuloza. caracteristic speciei. sin. hematie aplatizată caracterizată printr-o dispoziţie în cocardă a hemoglobinei care îi dă un aspect de ţintă.CELULĂ PSEUDOSE ZORIALĂ CELULĂ RETICULARĂ CELULĂ SE ZORIALĂ celulă din epiteliul senzorial care-şi menţine caracterul epitelial primitiv (ex. celulele ţintă sunt frecvente în talasemie. 1. cellula + itis . degradată însă de simbionţii ruminali de la rumegătoare care posedă echipamentul enzimatic (βglucozidaze) necesar pentru a o transforma în glucoză asimilabilă. ulterior va fi convertită în glicogen. care conţine cavităţi sub formă de alveole. elemente sinciţiale cu rol trofic la nivelul tubilor seminiferi. 2. constituit din policondensarea a 2000-10000 molecule de β-glucoză. ţesut mineralizat care constituie învelişul extern al rădăcinii dinţilor. celulă din ţesuturile corpului. osteocit sau celule osoase. adaptat pentru recepţia şi transmiterea excitaţiilor. sin. element celular superficial al epiteliului mixt din vezica urinară. bacterii. se găsesc şi în anemiile hipocrome. inflamaţia celulelor. insecte şi alte animale inferioare. gamet. având 2n cromozomi. este o celulă diploidă. care se referă la ţesutul conjunctiv lax şi la paniculul adipos care se găseşte sub piele. CELULĂ SERTOLI CELULĂ SEXUALĂ CELULĂ SOMATICĂ CELULĂ ŢI TĂ CELULĂ UMBELIFORMĂ CELULĂ WIRCHOW CELULAZĂ CELULITĂ CELULO-ADIPOS CELULOLITIC CELULOS CELULOZĂ CEME T CEME TOAME MULTIPLE 134 . rezultă din unirea la fecundare a două seturi normale haploide n de cromozomi: un set haploid de la părintele femel. 2. vezi reţeaua reticulară. sin.

separarea cu ajutorul forţei centrifuge produse printr-o rotaţie rapidă a unor elemente de densităţi diferite. care sub influenţa mutaţiei şi a selecţiei naturale au evoluat în acelaşi sens. senzaţia vagă a propriei existenţe datorită sensibilităţii organice care derivă din toate organele de simţ. aisthesis – sensibilitate. se spune despre o soluţie a cărei concentraţie este egală cu a suta parte dintr-o soluţie normală. a început în urmă cu circa 60-70. unitate de măsură egală cu o sutime de gram.01m sau m/100. unitate de capacitate egală cu a suta parte dintr-un litru. unitate. cu ajutorul unei mişcări rotative extrem de rapide. care rezultă dintr-un ansamblu de senzaţii interne. 0. CE OBIU CE OZOIC CE TESIMAL CE TEZĂ CE TIGRAD CE TIGRAM CE TILITRU CE TIMETRU CE TIMOLAR CE TIMORGA CE TI ORMAL CE TRE GE ICE CE TRIFUG CE TRIFUGARE CE TRIFUGĂ 135 .000 ani şi este subîmpărţită în următoarele perioade: terţiar şi cuaternar. a suta parte dintr-un grad. a unei forţe suficient de active pentru a separa două produse cu densităţi inegale.01n sau n/100. care se referă la o diviziune într-o sută de părţi. kentesis .01. (gr. foarte calcificat. tumoră benignă dezvoltată plecând de la cimentul dentar şi având aspectul unei mase dure. senzaţie). stare generală „neplăcuta” sau de „bine”. masă lobulată de cement dens. caracterizate printr-o mare abundenţă şi variaţie de specii vegetale înrudite şi. care este caracterizată prin depunerea unui strat de pseudociment. (gr. se spune despre un flux motor transmis dintr-un centru nervos spre un organ periferic. aceasta corespunde unui interval în care numărul mediu de încrucişări/cromatidă. produse în timpul meiozei este de 0. aparat care permite dezvoltarea. numărul celulelor şi aranjarea acestora sunt caracteristice unor alge.CEME TOBLASTOM BE IG CEME TOM CEME TOM GIGA T CE ESTEZIE neoformaţie odontogenă benignă. a suta parte dintr-un metru abr. perceperea reflectând propriul organism. divizat în o sută de grade. care ţine să se înmdepărteze sau să îndepărteze de centrul mişcării. opacă la razele X care apare în mai multe puncte ale maxilarelor. respectiv. 0. de genotipuri alcătuite din gene. zone geografice delimitate.înţepătură) puncţia unei cavităţi în scop de diagnostic sau de a evacua un lichid şi eventual a introduce un medicament. în mod curent folosită în genetică pentru a măsura distanţele. abr. localizat aproape totdeauna în jurul rădăcinii premolarilor sau a unor molari. colonie de celule nediferenţiate (vegetativ sau reproductiv).000. koinos – comun. se spune despre o soluţie a cărei concentraţie este egală cu a suta parte dintr-o soluţie molară. eră geologică actuală care a urmat erei mezozoice.

parte a encefalului care se află dedesubtul creierului mare în etajul inferior al cutiei craniene. (gr. situate pe segmentul posterior al abdomenului unor insecte. kentron + desmos . centrozom. simple sau articulate. procedeu terapeutic a prolapsului ano-rectal şi redresarea lui prin aplicarea unor puncte de sutură de jur împrejurul mucoasei. procedeu de consolidare al unei fracturi prin unirea fragmentelor fracturate cu ajutorul unor fire sau lame metalice. cromozomul se indoaie sub forma de cot putând fi asezat. unitate) parazit din clasa Flagelata. structură celulară care determină polii celulei în timpul diviziunii nucleare. (lat. koinos – comun. (gr. care pare a fi apatogen. keras . (gr.bandă) filament care leagă doi centrozomi şi participă la fusul de diviziune celulară.particulă) locul unde.CE TRIPET care tinde să apropie sau să se apropie de centrul mişcării. sin. 2. creierul mic.C. C. lat. fie la mijlocul cromozomului. (gr. oyra . kentron. care parazitează la cal şi măgar. sin. corp granular aşezat lângă membrana celulară.creieruş).centru) organit citoplasmatic care se găseşte în apropierea nucleului celulelor animale şi la unele plante inferioare ele fiind implicate în formarea cililor şi flagelilor şi în formarea aparatului mitotic. tentativa de a exclude o paternitate sau o maternitate prezumate prin examenul diferitelor grupe şi tipuri sanguine.C. kentron + meros . totalitatea oaselor care leagă membrele inferioare de coloana vertebrală. cerebellum . fie mai apropiat de o extremitate a sa.coadă) boală produsă la oi prin localizarea în encefal de larve Coenurus cerebralis. reprezinta centrul cinetic al celulei fiind format din centriol. kerkos + monas – corp mic. ale Taeniei multiceps din familia Taeniidae. căreia îi revine o funcţie oarecare. regiune din organism de unde porneşte anumită decizie. (gr. la copil şi la părinţi. regiune din S. centrum .. cu rol senzorial. (gr. 3. comandă. (gr.U.corn) cu referire la ţesutul cornos sau la animalele care au coarne. în serologie. pereche de apendice. 1.N. ansamblu administrativ constituit pe de o parte dintr-un centru spitalicesc regional precum şi din una sau mai multe unităţi medicale de învăţământ. punct median al unei linii sau al unui spaţiu oarecare.coadă) stadiu larvar prevazut cu coada al viermilor trematozi care se dezvolta din sporocisti sau redii şi se transforma în metacercari. clasa Cestoda care parazitează la câine. în timpul mitozei şi al meiozei. se spune despre influxul nervos transmis de la periferie către un centru nervos. CE TRIOL CE TRODESMOZĂ CE TROMER CE TROZOM CE TRU CE TRU CELULAR CE TRU CLI IC U IVERSITAR CE TURĂ PELVIA Ă CE UROZĂ CERATA CERCAR CERCETAREA FILIAŢIEI CERCI CERCLAJ CERCOMO AS CEREBEL 136 . care dirijează migrarea cromozilor spre poli în timpul diviziunii celulare. kerkos .

acumularea sa în acest loc produce zgomote accesorii şi reduce acuitatea auditivă. ceruri.gât) din partea posterioară a gâtului. de la ceafă. sin. minte. cele mai cunoscute sunt: cerazina. care se referă la gât şi la braţ. prelungiri nervoase). care se referă la creier şi la măduva spinală. în cazul unui accident de muncă sau la constatarea unei maladii profesionale.CEREBELITĂ CEREBELORUBRIC CEREBELOS CEREBRAL CEREBROM inflamaţia cerebelului de origine infecţioasă sau datorită unor cauze neidentificate. ceara albă şi galbenă de albine şi cetaceul (spermanţetul). cerebrum + gr. cei mai importanţi reprezentanţi sunt: lanolina. celule nervoase embrionare primitive. certificat redactat de medicul curant. proteină plasmatică care conţine cupru şi care îi asigură transportul în organism. secretată de glandele sebacee din conductul auditiv extern. în legătură cu gâtul. (lat. necopt) tumoră localizată în creier formată din elemente nervoase (nevroglie. judecată.boală) modificări morfofuncţionale produse de arterioscleroza cerebrală. care se referă la cerebel. gălbuie. în momentul însănătoşirii sau al vindecării leziunilor produse de un accident de muncă. care se refera la creier.aprindere) inflamaţie acută. care se manifestă printr-un sindrom cerebelos. cerebrum + gr. concentraţia sa în sânge creşte în afecţiuni hepatice şi este scăzută în sindromul nefrotic sau maladia Wilson. CEREBROMALACIE CEREBROSCLEROZĂ CEREBROSPI AL CEREBROZIDE CERIDE CERTIFICAT FI AL CERTIFICAT I IŢIAL CERULOPLASMI Ă CERUME CERVICAL CERVICALGIE CERVICARTROZĂ CERVICITĂ CERVICOAXILAR CERVICOBRAHIAL CERVICOCAPITAL CERVICODIAFIZARĂ 137 . au rol protector a suprafeţelor organismelor animale şi vegetale. care se referă la colul şi diafiza unui os lung. (lat. acţionând ca agenţi anti-apă. (lat. lipide simple constituite din amestecurile dintre acizi graşi superiori cu alcooli monohidroxilici superiori (ex. palmitatul de cetil). rezistente la acţiunea agenţilor chimici şi nu râncezesc deoarece nu conţin acizi graşi nesaturaţi. certificat eliberat de medicul curant. scleros – dur + nosos . cerebrona (frenozina) şi nervona.moliciune) mortificarea şi ramolirea unor porţiuni din creier. (lat. artroza coloanei cervicale. care se referă la gât şi la axilă. durere în regiunea gâtului sau porţiunii cervicale a coloanei vertebrale. lipide azotate nefosforate care conţin în molecula lor şi un glucid. cervix + itis . materie cu aspect gras. cervix-cis . cerebrum + malakia . subacută sau cronică a colului uterin. (lat. omos – sălbatic. care se referă la cerebel şi la nucleul roşu şi în special la fasciculul nervos care leagă aceste două structuri. care se referă la gâtul şi capul (extremitatea) unui os.

CESTODA CESTOIDEA CETACEE CETOACIDOZĂ CETOGE CETOGE EZĂ CETOLITIC CETOLIZĂ CETO Ă CETO EMIC CETO IC CETO URIE CETOSTEROID 17-CETOSTEROID CETOZĂ CETOZURIE 138 . care se referă la faţa vestibulară (labială) a coletului unui incisiv sau canin. fixare chirurgicală a colului uterin. care se referă la funcţia cetonă. care conţine o cetonă sau posedă proprietăţile ei. ordin (Cetaceae) de mamifere adaptate la viaţa exclusiv acvatică: balena. plathelminţi. excreţia corpilor cetonici prin urină. care se referă la faţa vestibulară a coletului unui molar sau premolar. kestos – panglică. iar puii se nasc în apă. sau incizia colului uterin. în speciali la diabetici în acidoză. creşterea numărului de corpi cetonici în sânge şi urină. de consistenţă elastică care asigură comunicarea dintre corpul uterin şi vagin. care se referă la cetoliză. inflamaţia colului uterin şi a mucoasei vaginale. distrugerea corpilor cetonici în ţesuturi. având ca tip retrospectiv Taenia. nivelul corpilor cetonici în sânge. sunt cetogeni unii aminoacizi şi acizii graşi. acesta este perfect închis în timpul gestaţiei. sin. care se referă la faţa linguală a coletului unui dinte. clasă de viermi paraziţi cu corpul în formă de panglică segmentată. sin. în timpul ciclului sexual fiind întredeschis. care se referă la colul uterin şi la vagin. un strat gros de grăsime sub tegument. incizie practicată la nivelul gâtului. caşalotul ş. (gr. orice substanţă care poate produce corpi cetonici. care se referă la gât şi la torace. permiţând accesul spre căile genitale ascendente. delfinul.CERVICODORSAL CERVICOLABIAL CERVICOLI GUAL CERVICOOCIPITAL CERVICOPEXIE CERVICOTOMIE CERVICOTORACIC CERVICOVAGI AL CERVICOVAGI ITĂ CERVICOVESTIBULAR CERVIX care se referă la gât sau regiune cervicală şi cea dorsală. centură). prezenţa cetozei în urină. plaţi. clasă de viermi paraziţi. acidoză produsă de acumularea corpilor cetonici în organism. fiecare din steroizi care posedă o funcţie cetonică din poziţia 17. acizii acetil-acetic şi betahidroxibutiric. gât uterin. membrele anterioare adaptate la înot. segmentul terminal al uterului cu aspectul unui tub fibrocartilaginos. care se referă la coloana cervicală şi la occipital. orice derivat organic cu formula generală R-COO-R. orice steroid care posedă o funcţie cetonică.a. ansamblul de procese metabolice care duc la sinteza în ficat de acetonă şi precursorii săi. cea mai simplă cetonă este acetona. producător de cetone.. care distruge corpii cetonici. au corpul pisciform.

sânge coagulat. folosind un aparat compresor în formă de scară de şa. bază osoasă alcătuită din oasele carpiene şi tarsiene. prezentând o fisură mediană a buzelor. produs alimentar obţinut din lapte. caedere – a tăia) operaţie prin care se extrage fătul pe cale abdominală. Concentraţie Globulară Medie în Hemoglobină.G. care parazitează la rumegătoare. electrodul indiferent fiind fixat pe membrul inferior. C.închis. regiune situată la baza nucelei în ovulul plantelor cu flori. tehnică de artrodeză tibiotarsiană sau a genunchiului. simbolul unei derivaţii unipolare precordiale. parazit intestinal din familia Strongylidae ordinul ematoda. (gr. produs de origine alimentară folosit la prepararea brânzeturilor.CEZARIA Ă C. compartiment al stomacului policompartimentat la rumegătoare 3. CHAGAS (MALADIA) CHALAZĂ CHALAZIO CHARCOT (BOALA) CHAR LEY (OPERAŢIA) CHAUFFARD CHAUSSÉ (I CIDE ŢA) incidenţe (II. sutura unei buze. Cgr. format din fibrină. folosind o proteză de oţel care înlocuieşte capul femural excizat şi o proteză cotiloidiană de material plastic. termen generic pentru leziuni de tip inflamator ale mucoasei buzelor. CHABERTIA (lat. masă de diverse forme şi de consistenţă gelatinoasă. CHEAG 1. IV) utilizate în radiologie pentru a pune în evidenţă stânca (urechea medie. caesum.Secundă. produsă prin coagularea plasmei şi a diferitelor elemente figurate. 1. 2. regiune de măcelărie de calitate inferioară care reprezintă articulaţia genunchiului (cheia din faţă) şi jaretului (cheia din spate). rezultat prin fermentarea alcoolică controlată a lactozei sub acţiunea drojdiei Torula chefiri. sin. 2. C.S. sistemul Centimetru . scleroza laterală amiotrofică. 2. denumit după medicul veterinar Chabert (1737-1814). tripanosomiaza americană. operaţie prin care se urmăreşte refacerea unei buze. centigram. CHEAG SA GUI CHEFIR CHEIA CHEILITĂ CHEILOPLASTIE CHEILORAFIE CHEILOSCHIZIS CHEILOSTOMATOPLASTIE 139 . orice intervenţie de chirurgie plastică care se adresează buzelor şi gurii.F. tehnică de artroplastie a coapsei. coedo. Cg. piatră mică) inflamaţie purulentă a glandelor Meibohm la pleoape având aspect de tumorete. abr. Minkovski Chauffard (boala). urechea internă). v. abr.M. în caz de distocie. sin. în electrocardiografie.G. 1.Gram . abr. buză de iepure. chalaza – bob de grindină.H. III. în a cărei reţea sunt prinse trombocitele şi eritrocitele care îi dau culoare roşu. centigrad.

indică o insuficienţă a oxigenării centrului respirator. coarne. leucină. suine etc. keras + derma . microorganism lipsit de clorofilă care trăieşte pe seama unor substanţe anorganice.corn) substanţă proteică care se gaseste în special în unghii. boala scafandrilor. (gr. (gr. ansamblu de tulburări care se observă la scafandri şi muncitorii care lucrează în chesoane cu aer comprimat. în general la animalele artiodactile (taurine. keras + osis) afecţiune cronică constând din îngroşarea peretelui cornos. (gr. sălbatic) îngroşarea stratului cornos al pielii. după trecerea bruscă la presiune atmosferică normală. alcaloid toxic (gr. asemănătoare) tumoare benignă a pielii. complex chelatic. inflamaţia membranei cheratogene a ongloanelor. sin. CHELO IE I CHEMO ASTIE CHEMORECEPTOR CHEMOSE SIBIL CHEMOSIS CHEMOTROF CHE OPODI Ă CHERATI Ă CHERATITĂ CHERATODERMATOZ Ă CHERATOM CHERATOMICOZĂ CHERATOSCOP CHERATOZĂ CHESO (MALADIA DE) CHEY E-STOKES (DISP EE) 140 . sin. sin.piele) îmbolnăvirea stratului cornos al pielii.) (gr. capabil să formeze combinaţii complexe cu ionii metalici. este caracteristică subîncrengăturii Chelicerata. chimiosensibil. dermice şi plăci cornoase. chimioceptor. epidermice. eidos – formă. urmată de o pauză respiratorie. ovine.ciupercă) îmbolnăvirea stratului cornos al pielii cauzată de o ciupercă. organ de simţ care răspunde la stimulii chimici. au corpul acoperit cu un ţesut format din plăci uşoare. păr. keras + chiton + itis) inflamaţia corneei. ordin (Chelonia) de reptile care cuprinde broştele ţestoase. tumoră. umflătură. examinarea corneei în scopul aprecierii convexităţii ei cu ajutorul unui disc pe care sunt desenate cercuri albe alternând cu cercuri negre. dispnee ciclică formată din trei faze: accelerare. care apare adesea pe locul unei cicatrice hipertrofice. caprine. (gr. keratos . (gr. chemosis. mişcare neorientată a organelor unor plante la un excitant indirect sau difuz. kele – hernie. piele. atac şi apărare. fibroasă alungită cu prelungiri radiculare.întredeschidere) infiltraţie edematoasă. extremitatea unor membre la acarieni având forma de foarfece. sin. apoi încetinirea ritmului respirator. keras. (gr. keras + mykes . datorat formării de bule de azot în sânge şi ţesuturi. keras + omos – necopt. inflamatorie a conjunctivei care formeaza un burelet circular. chaino .CHELĂ CHELAT CHELATOR CHELICERE CHELODERMATITĂ CHELOID (KELOID) pereche de apendice anterioare adaptate pentru apucarea hranei.

încrucişare) încrucişarea a două formaţiuni anatomice (nervi. utilizând in acest scop aparatul Röntgen. care produce degradarea unor proteine şi care este folosită în scop terapeutic pentru proprietăţile sale antiinflamatoare. urmarea unei perforaţii traumatice sau tumorale a canalului toracic. conţinutul gastric. sin. suc rezultând din procesele digestiei intestinale care se absoarbe prin vasele limfatice. sin. 1. zonă din substanţa albă a creierului. ansamblul fenomenelor supuse legilor chimice. renină. încrucişându-se parţial pentru a forma nervii optici. chiasma . ascită chiloasă. pleurezia chiloasă. formarea chilului. pentru a se separa din nou. în acest fel. 2. caracterizată printr-o coloraţie albă. enzimă de origine pancreatică. 1. care are proprietatea de a precipita proteinele din lapte. precum şi reacţiile care au loc între elemente sau molecule.CHIASMA 1. aşezată deasupra şeii turceşti. puncte de contact între cromozomii omologi. sin. lichid gastric format din alimentele care au suferit acţiunea salivei şi sucului gastric. revărsarea de chil în cavitatea pleurală. şi. ansamblu de proprietăţi chimice ale unui corp simplu sau a compuşilor organici sau minerali. lăptoasă a acesteia. substanţă toxică răşinoasă obţinută din Cucuta de apă (Cicuta virosa). vase limfatice care pleacă din intestine şi duc chilul. care seamănă ochiului. fie spontan. CHIASMA OPTICĂ CHICKE -POX CICUTOXI Ă CHIL CHILIFER CHILIFORM CHILOPERITO EU CHILOPOIEZĂ CHILOTORAX CHILURIE CHIM CHIMIE CHIMIOTAXIE CHIMIOTERAPIE CHIMISM CHIMISM GASTRIC CHIMOGRAFIE CHIMOTRIPSI Ă CHIMOZI A 141 . enzimă proteolitică prezentă în stomacul animalelor tinere (în special la viţei şi miei). denumire generică pentru terapia prin substanţe chimice. sin.umoare). fie sub influenţa unor agenţi fizici. fenomenul de atragere sau de respingere a leucocitelor de către anumite substanţe de natură toxică. (gr. tendoane) 2. revărsarea de chil în cavitatea peritoneală. relaţie. (gr. sin. ştiinţa care tratează despre compoziţia şi structura intimă a materiei. 1. kimos . anume cazeinogenul sub formă de cazeinat de calciu. unde cele două bandelete optice se alipesc şi par să se sudeze. activitate sau proprietate chimică. labferment. cheag. se favorizează scindarea enzimatică a acestor proteine. metoda de inregistrare a mişcărilor unor organe care au aspect de unde. studiată în cursul anumitor probe (proba cu histamină). variola găinilor. prezenţa grăsimilor emulsionate în urină. 2. compoziţia sucului gastric. fiecare cromozom are două cromatide iar perechea cuprinde patru (tetrada cromozomială).

datorită unei inflamaţii urmată de necroza pulpei dentare. ca şi toate degetele membrelor posterioare. nu poate fi diferenţiat de chistul pilar. specialist în chirurgie. este numită uneori chiropraxie. CHIROPRACTOR CHIROPTERE CHIRURG CHIRURGIE CHIRURGIE PLASTICĂ (SAU REPARATORIE) CHIST CHIST DERMOID CHIST EPIDERMIC CHIST FOLICULAR CHIST HIDATIC CHIST PILAR CHIST PROLIFERA T CHIST RADICULAR CHIST SEBACEU CHISTECTOMIE CHISTOGRAFIE 142 . tumoră chistică formată într-un organ (mai ales în ficat) prin dezvoltarea unei larve de Taenia echinococcus. ramură a terapiei care utilizeaza intervenţia manuală sângeroasă sau nesângeroasă. hipertrofie. ovarieni (foliculari). chist epidermic. astfel încât să se restabilească o formă sau o funcţie cât mai apropiată de cea normală. uni sau pluriloculari. mai ales în lăţime. cheiroygia – lucru manual) parte a artei medicale. sero-sanguinolenţi (post-traumatici). ablaţia unui chist. chist pilar. de obicei fluid. chist observat cel mai frecvent la nivelul maxilarelor. frică exagerată de câini. (gr. ordin (Chiroptera) de mamifere adaptate la zbor: liliacul. conţinând sebum.. formaţiune veziculară sau tumorală. în special asupra coloanei vertebrale. metodă terapeutică constând în efectuarea diverselor manipulări sau tratamente mecanice asupra unor părţi ale corpului. vampirul ş. a uneia sau ambelor mâini. poate atinge o mărime considerabilă. ruperea sa poate da reacţie inflamatorie puternică. iar primul deget serveşte la agăţat. tumoră cutanată de mărime variabilă. se disting mai multe tipuri: seroşi. partea chirurgiei care se ocupă de operaţii destinate corijării unei anomalii congenitale sau căpătate.senzaţie) totalitatea senzaţiilor care reflectă mişcările corpului. a completa o pierdere de substanţă (cel mai adesea cu ajutorul unei grefe). ergon – lucrare. cheir – mână. tumorali etc. v. formaţiune tumorală constituită dintr-o enclavă epidermică conţinând adesea foliculi piloşi. parazitari. delimitat de straturi de celule epiteliale pseudo epidermoide şi conţinând un material histologic amorf. chist keratinizat. sin. glande sebacee şi care se localizează cu predilecţie la extremitatea externă a sprâncenei. clinic. cel mai adesea unic şi localizat în pielea păroasă sau pe spate. chist tapisat de un epieliu pavimentos stratificat şi umplut cu straturi de cheratină. membrele anterioare s-au transformat în aripi membranoase. aistezis .CHI ESTEZIE CHI OFOBIE CHIROMEGALIE CHIROPRACTICĂ (gr. persoană care execută chiropractica.a. kinein – a se mişca. directă sau înarmată cu instrumente. format din resturi epiteliale ale ligamentului alveolodentar. examen radiografi al unui chist după injectarea unei substanţe de contrast în cavitatea chistică. de origini diferite constituită dintrun perete organizat (de reacţie) şi un conţinut. la nivelul gâtului sau scrotului.

sin. dând naştere peştilor crosopterigieni şi dipnoi. acest grup a apărut în devonian. apropiate bacteriilor. afecţiune nervoasă caracterizată prin mişcări involuntare şi neregulate. trahom. în principal. de culoare albastră. obişnuit marini. gen de microorganisme de formă sferică. care are afinitate pentru coloranţi albaştri. de care se distinge clinic prin prezenţa astmului hipereozinofilic sever.H. ornitoză.chişiţă) regiune corporală la animale cuprinsă între articulaţia buletului şi coroana copitei sau a ongloanelor având ca bază anatomică prima şi a doua falangă. este scindată de chitinază (chitază) şi formează trama de susţinere a crustei chitinoase la insecte. cianoză. angeită necrozantă similară periarteritei nodoase. articulaţia mediotarsiană. utilizată pentru curăţirea interiorului unei cavităţi a organismului (conduct auditiv. deschiderea posterioară a cavităţilor nazale. orice infecţie datorată microorganismelor din genul Chlamydia. CHITI Ă CHIURETAJ CHIURETĂ CHLAMIDIAZĂ (CHLAMIDIOZĂ) CHLAMYDIA CHLOASMA CHOA E CHOA OTE IA CHOA ICHTHYES CHOPART (ARTICULAŢIA) CHOREE (COREE) CHRISTMAS (FACTOR) CHURG ŞI STRAUSS (A GEITA) CIA OCOBALAMI Ă CIA ODERMIE CIA OFIL CIA OFITE 143 . sin. în citoplasmă sunt răspândiţi. Clasificarea Histologică Internaţională a Tumorilor. cu scheletul osos: (o parte sau în întregime). kičita . clasă de peşti. când lente. mai ales în cursul sarcinii (aşa numita mască a gravidelor). factor de coagulare. sunt patogene pentru diverse animale şi om. răzuirea cu chiureta a pereţilor din interiorul unei cavităţi.I. vitamina B12. mucopolizaharid cu structură similară celei a celulozei.CHIŞIŢĂ (sârb. abr. însoţite de hipotonie musculară şi tulburări de coordonare. şi clorofila de culoare verde. crustacee etc. precum şi virusurilor. care pot apare pe faţă în unele maladii. infecţii genitourinare. se găseşte în intestin la găini şi fazani. sin. cel mai adesea în formă de lingură cu margini tăioase sau rotunjite. diagnosticat la bolnav deja de mai mulţi ani şi care se complică periodic prin episoade de infiltrate pulmonare labile. C. când rapide. instrument. clasa Cestoda cu proglotele în formă de pâlnie. parazit din familia Taeniidae. uter) sau pentru a curăţa un ţesut osos sau cartilaginos. gram negative. doi pigmenţi: ficocianina. care constituie cuticula insectelor şi a crustaceelor. alge albastre. încrengătură cu o singură clasă mică. pete pigmentare cu contur neregulat. pentru a îndepărta unele neoformaţii sau alte ţesuturi în scop diagnostic sau terapeutic.T.

caracteristică cianozei. cum este albastru de metilen. care este afectat de ciclotimie. compuşi chimici ale căror formule au catene închise în formă de cerc. plantă din familia Asteraceae. ţesut care are o culoare albastră-violacee. Chilomastix parazit din familia Retortamonididae. care se referă la ciclotimie. sin. proliferare de ţesut conjuctiv. ca formă accentuată a ciclotimiei. are acţiune stomahică şi colagogă. paralizie totală a musculaturi interne şi externe a ochilor care sunt imobilizaţi în poziţie mijlocie. constituţie psihică prezentată printr-o alternanţă de excitaţie maniacală şi depresie melancolică. (gr.. tendinţă patologică oscilând între excitaţia euforică şi depresie. în formele sale atenuate. clasa Zoomastigophora care parazitează la om. poate trece aproape neobservată. denumită popular Cicoare. sare sau ester al acidului cianhidric. substanţă produsă de un ţesut şi capabilă să inhibe activitatea funcţională a acelui ţesut însuşi. emisiune de urină colorată în albastru. extrem de toxice pentru om şi animalele domestice.C. inflamaţia corpului ciliar însoţită de obicei de o inflamaţie a irisului. kyanos . (gr. pahar. al cărui efect este reversibil. acţionând selectiv asupra limfocitelor T. termen utilizat pentru a desemna repetarea unor fenomene fiziologice la intervale egale sau anumite intervale (ciclul sexual). paralizie a muşchiului ciliar. produs de o ciupercă.H. cu pupilele în stare de dilataţie permanentă. 1. kyathos – cupă. clordanul.flagel). 2. care prezintă cianoză datorita insuficientei oxigenari a sângelui. monstruozitate constand in prezenta unui singur ochi prin unirea celor doua globuri intr-o orbită. somatostatina este o ciberină. produs foarte toxic.T.CIA OGE CIA OTIC CIA OZAT CIA URĂ CIATOMASTIX care produce cianoză. mastix . cele mai utilizate au fost: aldrinul. şi H. mai ales în urma administrării unor anumite substanţe. agent imunosupresor polipeptidic. ca rezultat final al vindecării unei leziuni cutanate care a atins dermul sau al unei leziuni infiltrate. în lichidul foliculului ovarian există o ciberină care prezintă o interacţiune cu hormonul luteinic (LH). acum obţinut prin sinteză. excizia parţială a corpului ciliar. mişcare circulară a globului ocular. responsabilă de abolirea capacităţii de acomodare a ochiului. ciclosporina permite combaterea eficace a fenomenelor de respingere a grefelor de organ. hidrocarburi ciclice clorurate cu activitate insecticidă similară cu a D.D. CIA URIE CIBER I Ă CICATRICE CICHORIUM I TYBUS CICLECTOMIE CICLIC CICLITĂ CICLODIE E CICLODUCŢIE CICLOIDIE CICLOPIE CICLOPLEGIE CICLOSPORI Ă CICLOTIMIC CICLOTIMIE 144 .albastru) care se referă la cianoză: edem cianotic. heptaclorul şi toxafenul.

ciclu vital la bacteriofagii virulenţi care constă din: faza de repaus sau de fag matur. al căror ciclu vital. ansamblul modificărilor periodice (la 24-28 de zile). fie trecerea bacteriofagului în faza de profag (provirus) prin fixarea sa de cromozomul bacterian cu care se duplică sincron. are o periodicitate de la câteva zile la trei sau patru săptămâni. accelerator al particulelor grele (protoni. profagul poate trece spontan sau indus în stare litică. pe care. iniţiat de obicei când temperatura mediului depăşeşte 5°C. circuit de reacţii biochimice prin care o parte din acidul lactic rezultat din degradarea glicogenului.CICLOTOMIE CICLOTRO secţionarea corpului ciliar. precum şi în tratamentul unor forme de cancer. 2. sin. determinând recombinarea materialului genetic la bacterii. serie completă a variaţiilor de amplitudine prezentate de un fenomen periodic. în chimia organică. care au loc de la pubertate şi până la menopauză şi care se datoresc hormonilor ovarieni. 4. moleculă sau grup de atomi care se prezintă sub forma unui lanţ închis. poate determina fie lizarea rapidă a bacteriei. cu ajutorul căruia un câmp electric de frecvenţă constantă produce în mod repetat acceleraţii sincrone de particule care urmează o traiectorie circulară. cu revenirea la punctul de plecare şi o repetiţie indefinită. după infectare. termen care defineşte perioada din cursul unui an când are loc procesul de creştere a unei plante. respectiv glucozei la nivelul ţesutului muscular este tranferat pe cale sanguină la ficat unde va fi reutilizat la sinteza glicogenului. faza vegetativă sau de eclipsă. prezentate de mucoasa uterină şi vaginală. 1. traseu în cerc închis parcurs de unele substanţe conţinute în bilă şi care reprezintă unul din modurile de a regla nivelul lor în sânge. energia neceasară pentru această resinteză este furnizată prin oxidarea a 1/5 din acidul lactic. ciclotronul este utilzat în medicină pentru producerea de markeri radioactivi. în urma căreia poate prelua materialul din cromozomul bacterian. revoluţie cardiacă. ciclu caracteristic bacteriofagilor temperaţi. ciclu reproductiv propriu femelelor matură ale majorităţii speciilor de mamifere. la o nouă infecţie. 3. astfel ia naştere un clon bacterian purtător al unui profag (fenomenul de lizogenie). în fizică. care apare în absenţa sarcinii. succesiune de fapte sau de fenomene care se produc într-o ordine şi un interval de timp determinat. deutroni). mişcarea protoplasmei în interiorul celulei. faza de absorţie sau de infectare. îl transferă într-un alt cromozom bacterian. CICLOZĂ CICLU CICLU CARDIAC CICLU CORI CICLU DE VEGETAŢIE CICLU ESTRAL CICLU E TEROHEPATIC CICLUL LITIC CICLU LIZOGE IC CICLU ME STRUAL (ESTRAL) 145 . suită de modificări care afectează un organism sau o suită de stadii diferite ale unui fenomen. faza de fag matur şi faza de liză.

laureat Nobel în 1953. fumaric. 2. micronucleul cu funcţii sexuale şi un nucleu mare. apoi prin dehidrogenarea imediată a acidului malic se formează din nou acidul oxaloacetic şi piruvic. reprezintă principala bază energetică a celulei şi este asociat cu mitocondriile. sistem genetic care asigură recombinarea fără meioză şi fecundare (ex. de la apariţia acestuia şi până la naşterea unor noi descendenţi. kyphos . sin. asimilarea. la femeia adultă. acetic. sin. care prezintă cifoză. macronucleul cu funcţii mai ales trofice (ex. reproducerea se realizează asexuat. sin. pe glucoză. spinare de crap. etapele principale şi procesele ce se petrec într-un organism. ciclu ovarian. circulaţia atomilor de azot în natură sub influenţa transformatoare ciclică a compuşilor azotului de către biosferă. care se referă la cifoză. denitrificarea. cu convexitate posterioară şi curbură laterală. unicelulare. prevăzute cu cili vibratili şi un aparat nuclear format dintr-un nucleu mic.curbat). malic. ciclul acidului citric descoperit de H. reprezintă a doua etapă în degradarea enzimatică a glucozei (dar şi a lipidelor şi protidelor) în celula vegetală (prima etapă glicolitică sau ciclul gluconic. între pubertate şi menopauză. expansiune citoplasmatică filiformă a unei celule sau a unui microorganism. deviaţie dublă a coloanei vertebrale.P. Krebs. sin. axon. cu eliberarea de energie şi formarea în final a acidului piruvic).T. ce constă dintr-un schimb mutual de micronuclei între doi indivizi şi care reprezintă un început de înmulţire asexuată. clasă (Ciliata) de organisme protozoare microscopice. care permite reluarea întregului proces şi descompunerea acidului acetic până la CO2 si H2O. devierea dorsală coloanei vertebrale cu formarea unei convexităţi în partea superioară la animale şi posterioară la om. în ciclul Krebs prin decarboxilarea şi dehidrogenarea acidului piruvic iau naştere diferiţi acizi organici. etapele principale sunt: fixarea.A.). lipsită de corp tigroid. corespunde vieţii individuale sau ontogeniei. viruşi. maladia Scheuermann. nitrificarea. bacterii etc. păr al pleoapei. amonificarea. (gr. CICLUL AZOTULUI CICLUL KREBS CICUTOXI Ă CIFOSCOLIOZĂ CIFOTIC CIFOZA ADOLESCE ŢILOR CIFOZĂ CIL CILIATE CILI DRAX 146 . 1. substanţă răşinoasă foarte toxică a cucutei de apă (Cicuta virosa). parameciul). prelungirea neuronală. transformarea glucozei în ester glucofosforic prin transferarea unei molecule de acid fosforic din A. oxalilacetic. constă în fosforilarea oxidativă a glucozei. unică şi neramificată. succinic. ciuperci. în zona de detaşare din pericarion observându-se conul de emergenţă. şi prin conjugare. prin diviziune binară transversală.CICLU OVARIA CICLU PARASEXUAL CICLU SEXUL CICLU VITAL ansamblu de modificări periodice ale ovarului.

debitul de cilindri renali în unitatea de timp. de mişcare. fie pasive a unor segmente din corp. după opacifierea cu un mediu de contrast. vitalizarea bontului. în cazul unor afecţiuni renale. cu ramificare simpodială care se clasifică după numărul axelor secundare şi poziţia acestora faţă de axul principal: cimă unipară (ex. partea centrală a rădăcinilor şi tulpinilor la plantele vasculare. excrescenţe osoase de obicei asociate cu durerea. cimex-cis – ploşniţă. pe faţa internă a emisferelor cerebrale. sin. (lat. care se referă la. înregistrarea cinematografică a unui vas. referitor la mişcare. care se referă la mişcare. termen utilizat pentru a descrie o mişcare voluntară din organism. râs sardonic. tratament în care se practică diferite mişcări. orice mişcare simplă sau complexă. cimă bipară (ex. iris). înregistrarea pe o peliculă cinematografică a imaginilor radiologice ale cavităţilor cardiace şi a marilor vase. 2. care reunesc lobul frontal cu lobul temporal. medicament sintetic utilizat în tratamentul ulcerului gastroduodenal. la guşa porumbelului). operaţie plastică prin care se modelează un bont de amputaţie astfel încât să se utilizeze tendoanele musculare pentru a putea folosi o proteză articulată. radiocinematografie. ramură a mecanicii care studiază mişcarea. activă sau pasivă. păduche de lemn) parazit extern din familia Cimicidae. laptele câinelui). se dezvoltă din plerom şi constă din ţesut conducător reprezentat de fasciculele lemnoase şi liberiene alternate sau grupate. (alb. clasa Hexapoda. în fiziologie. čok – gura păsării) aparatul de prehensiune şi de masticaţie la păsări format dintr-un înveliş cornos care imbracă maxilarul şi mandibula. fie active. (lat. sau care se datoreşte mişcării. trăieşte în adăposturile de păsări. înconjurând corpul calos. cineplastică.CILI DRI URI ARI mulaje de materie proteică şi de celule provenind din tubii urinari şi care se găsesc la examenul microscopic în sedimentul urinar. 1. sin. tip de inflorescenţă cimoasă. fascicul de fibre asociative. sin. prezenţa de cilindri în sedimentul urinar. 2. studiul mişcărilor corpului uman. 1. cimă multipară (ex. după injectarea unui produs opacifiant. cinereus – gri-cenuşiu) formaţiuni de culoare gri-cenuşie. CILI DRU CE TRAL CILI DRURIE CIMĂ CIMETIDI Ă CIMEX CI EA GIOGRAFIE CI ECARDIOA GIOGRAFIE CI EMATICĂ CI EPLASTIE (CI EMATIZARE) CI ERADIOGRAFIE CI EREU CI ETIC CI ETICĂ CI EZĂ CI EZIE CI EZIOLOGIE CI EZITERAPIE CI GULUM CI IC (SPASM) CI OFOBIE (CHI OFOBIE) CIOC 147 . teamă morbidă de câini.

inclus în membrana timpanului ale cărui vibraţii le transmite la nicovală. care este în circulaţie. mişcare circulară. ocheana etc.. fără ca sângele să mai treacă prin inimă sau plămâni. fitofagi. mişcare circulară. activă sau pasivă. circulaţie compensatorie care se stabileşte în urma obstrucţiei unui vas sanguin principal. circum – în jur. circuit al sângelui care. omnivori. papură. apoi se reoxigenează şi se injectează în vasele mari care duc la inimă. determinând scăderea valorii nutritive a furajelor recoltate de pe aceste terenuri. articulat cu nicovala. erbacee care vegetează pe terenurile mlăştinoase. tehnică folosită în operaţiile pe cord deschis. plante din familia Cyperacae (bumbăcăriţă. pornind din ventriculul stâng prin aortă. cum ar fi a ochilor. gâtul şi mânerul. circulaţia sanguină. v. circinatus . linul. cu corpul oval alungit. care aminteşte forma unui cerc ex. cu o singură aripioară dorsală.CIOCA elementul cel mai extern din lanţul de oscioare aflat în cutia timpanului. prin intermediul venelor cave superioară şi inferioară. care a suferit circumcizia. circuit sanguin care.circular) formaţiuni sau leziuni elementare ale pielii cu aspect de cerc. CIPERACEE CIPRI IDE CIRCADIA CIRCI AT CIRCULA T CIRCULAR CIRCULARĂ DE CORDO CIRCULAŢIA (MARE) CIRCULAŢIA COLATERALĂ CIRCULAŢIA PULMO ARĂ CIRCULAŢIE CIRCULAŢIE (MICĂ) CIRCULAŢIE EXTRACORPORALĂ CIRCULAŢIE GE ERALĂ CIRCUMCIS CIRCUMCIZIE CIRCUMDUCŢIE 148 . cea mai răspândită familie de peşti teleosteeni de apă dulce. lanţ format de cordonul ombilical când se răsuceşte în jurul gâtului fetal în timpul sarcinii. care este caracterizat printr-o alternanţă de circa 24 h. (lat. amputaţie circulară. 2. a unui membru sau a mandibulei. plătica. pipirig) perene. sin. caedo-ere – tăiere) operaţie prin care se practică o incizie circulară. distribuie sângele arterial tuturor ţesuturilor şi organelor la nivelul cărora se efectuează schimburile nutritive şi apoi readuce sângele venos în auriculul drept. (lat. turtit. el cuprinde trei părţi: capul. astfel încât să asigure continuitatea irigării sanguine. cu valoare nutritivă redusă şi gust acru. de a devia provizoriu sângele în afara organismului. revine în auriculul stâng prin venele pulmonare. circulaţia pulmonară. acoperit cu solzi cicloizi. sângele venos prelevat înainte de a se înapoia în inimă este făcut incoagulabil şi este menţinut la temperatura corpului. în limbaj curent. după ce trece prin pulmoni unde s-a încărcat cu oxigen. sin. în cerc. prin dilatarea vaselor secundare care asigură astfel irigarea teritoriului corespunzător. circulaţie (marea). în jurul unui punct sau axe fixe. din care fac parte: crapul. mişcare regulată şi continuă care se efectuează după un circuit determinat. nictemer(al). caracuda. 1. trimis de ventriculul drept prin artera pulmonară.

termen introdus de către Haldane în 1942. 2. cranială. se disting: circumflexa femurală. la cei doi loci se găsesc genele normale sau genele dominante. circumvolvo-vi-utum – a se învârti în jurul) termen generic pentru definirea cutelor sinuoase de la suprafaţa emisferelor cerebrale. alcătuită din specii sedentare. tentaculiforme aflate pe suprafaţa unor animale. termen generic folosit pentru inflamaţiile cronice. laterală şi mediană. care se pot contracta sau alungi şi sunt de natură şi dimensiuni diferite. servind ca organe de respiraţie şi tactile. de copulaţie. pot fi întâlniţi de asemenea. unghii. pentru a defini o anumită poziţie a genelor la un locus. iar la celălalt cromozom homolog la locii respectivi se găsesc genele mutante sau. cuplare. caudală şi cranială. kystis – vezică. pe acelaşi cromozom. în special ca anatomie. operaţie executată în scop de a îndepărta vezica. CIRIPEDE CIROZĂ CIRSOTOMIE CIS CISTALGIE CISTECTAZIE CISTECTOMIE CISTEI Ă CISTER OGRAFIE CISTIC CISTICEFAL CISTICERCOZĂ CISTICITĂ 149 . kirrhos – galben-roşcat murdar + osis) afecţiune cronică progresivă a ficatului. dilataţie a vezicii. (gr. monstru caracterizat prin aspectul vezicular al capului. în raport cu poziţia genelor de la alt locus pe aceeaşi pereche de cromozomi homologi. (lat. în cazul poziţiei cis. kirsos – varice. algos . fixate sau parazite. 1. care intră în constituţia diferitelor proteine. interstiţiale ale unui organ. picioarele fiind adaptate la prinderea hranei s-au transformat în ciri. cele recesive. de fixare. artera desprinsă direct sau indirect din trunchiul arterial principal din zona articulaţiei scapulo-humerale.durere) tulburare funcţională dureroasă a vezicii. care se referă la vezicula biliară. sin. cirii sunt prevăzuţi cu muşchi. cele mai bogate în cisteină sunt scleroproteinele ţesuturilor animale (păr. inflamaţia canalului cistic. (gr. de prindere a hranei.secţiune) operaţie prin care se extirpă un varice. subclasă (Ciripedia) de crustacee marine. tome . copite). caudală. metodă radiologică pentru punerea în evidenţă a conturului şi dimensiunilor cisternelor subarahnodiene. (gr. boală parazitară determinată de dezvoltarea cisticercilor de Taenia. piele. aminoacid monoaminocarboxilic conţinând sulf sub formă tiol (-SH).CIRCUMFLEXĂ FEMURALĂ (ARTERA) CIRCUMFLEXĂ HUMERALĂ (ARTERA) CIRCUMVOLUŢIE CIRI arteră detaşată din trunchiul principal arterial din zona femurului. care se referă la vezică. distingându-se artera circumflexă humerală. ca atare sau sub forma sa oxidată de cistină (-S-S-). prelungiri filamentoase lungi. pătrunzând printre muşchi într-un traiect variat. la peşti şi insecte.

anomalie ereditară metabolică. este puţin solubilă în apă. inflamaţia vezicii urinare. fază evolutivă a unei cistite cronice sau a unei cistalgii cronice cu modificări organice. litiază vezicală. prezenţa cistinei în sânge. după inocularea unui produs de contrast. sin. fixarea vezicii urinare la peretele abdominal. al ureterelor şi a vezicii. prezenţa cistinei în urină. de a urina. boală a vezicii. cistografie. determinarea capacităţii vezicii cu ajutorul unui cistometru. studiu radiologic al vezicii în cursul micţiunii. sin. hernia vezicii urinare. parazit cu bursă caudală din familia Protrostrongylidae. CISTI EMIE CISTI OZĂ CISTI URIE CISTITĂ CISTOCAULUS CISTOCEL CISTOCOLEDOCIA CISTOCOLOSTOMIE CISTODI IE CISTOGRAFIE CISTOGRAFIE MICŢIO ALĂ CISTOLITIAZĂ CISTOMETRIE CISTOPATIE CISTOPEXIE CISTOPIELITĂ CISTOPIELOGRAFIE CISTOPIELO EFRITĂ CISTOPLASTIE CISTOPLEGIE CISTORADIOGRAFIE CISTORAFIE CISTOSCOP 150 . putând fi realizată. instrument optic cu ajutorul căruia se poate examina mucoasa vezicii urinare. operaţie prin care se urmăreşte inchiderea unei fistule vezicale. precum şi a diferitelor presiuni interne la care corespunde nevoia. rahitism vitamino-rezistent. clasa ematoda. sin. sutura vezicii urinare. inflamatorii . se găseşte în pulmon la oaie şi capră. asocierea unei cistite cu o pielită şi cu o nefrită. cistalgie metodă radiologică pentru investigaţia vezicii urinare. operaţie care constă în crearea unei comunicaţii între vezică şi colon astfel încât urina să poată trece în rect. caracterizată prin nanism. care se referă la vezica biliară şi la coledoc. asocierea unei cistite cu o pielită. ceea ce explică posibilităţile de precipitare a ei în cursul eliminării patologice prin urină. fie printr-o urografie intravenoasă la termenul calculat.CISTICOTOMIE CISTI Ă incizia canalului cistic. fie prin cistografie retrogradă. sindrom ereditar caracterizat prin eliminarea crescută a cistinei prin urină. paralizia vezicii urinare. examen radiologic al bazinetelor. hipofosfatemie. aminoacid care conţine sulf şi face parte din numeroase proteine. mai mult sau mai puţin imperioasă.infiltrative ale mucoasei şi submucoasei.

tinzând să stabilească substratul celular al proceselor ereditare. (gr. incizia vezicii. un cistron reprezintă o genă funcţională şi posedă în medie circa 1500 perechi de nucleotide aranjate liniar. care posedă informaţia necesară pentru sinteza unei enzime. 1. citos + lat. procesul de regenerare celulară.CISTOSCOPIE CISTOSTOMIE CISTOTOMIE CISTOURETERITĂ CISTOURETRITĂ CISTOURETROCEL examenul vizual al interiorului vezicii cu ajutorul unui cistoscop. CISTOURETROGRAFIE radiografia vezicii şi a uretrei în timpul micţiunii. inflamaţia cuprinzând în general şi bazinetul. sin. 2. termen utilizat pentru a desemna distrugerea eritrocitelor. ştiinţa funcţiilor şi activităţilor la nivel celular. determină liza. prolaps al vezicii şi al uretrei la femeie. (gr. după opacifierea vezicii. kytos – celulă. enzimă care catalizează reacţiile de oxidare celulară. diagnostic facut pe baza examenului unor celule. pentru a stabili un citodiagnostic sau pentru a evalua evoluţia unei boli. biologie celulară studiul constituţiei chimice a celulei şi reacţiilor chimice care se petrec la acest nivel. distrugerea celulelor. după opacifierea vezicii prin introducerea în uretră a substanţei de contrast. ştiinţa care corelează cercetările citologice cu observaţiile genetice. operaţie prin care se sectioneaza peretii vezicii urinare. (gr. CISTOURETROGRAFIE radiografia vezicii şi a uretrei. citogeneză. MICŢIO ALĂ CISTRO unitate alcătuită dintr-un segment de ADN sau ARN. ansamblul modificărilor pe care le prezintă citoplasma în cursul diviziunii celulare. cavitate) în cuvinte compuse are semnificaţia de celulă. determinarea tipurilor celulare şi a numărului lor într-un lichid organic sau pe un frotiu. asocierea unei cistite cu o uretrită. citos + geneticos – a se naşte). în care el intervine prin transport de electroni. procesul de formare a celulelor. CIT CITOBIOLOGIE CITOCHIMIE CITOCHI EZĂ CITOCROM CITODIAG OSTIC CITOFIZIOLOGIE CITOGE ETICĂ CITOGE IE CITOGRAMĂ CITOHEMOLIZĂ CITOHORMO CITOKI EZĂ CITOLIMFĂ CITOLITIC 151 .apă) partea fluidă a citoplasmei. inflamaţia vezicii şi a ureterelor. hormon secretat de celule endocrine izolate neconstituite in glande. lympha . divizarea celulei care se produce prin apariţia celor doi nuclei rezultând din strangularea celulei la mijlocul ei.

toxină sau anticorpi care pot ataca specific anumite categorii de celule. corpul întreg al celulei. hialoplasmă. substanţe care apar în sânge după introducerea parenterală de celule de origine animală şi care substanţe denumite lizine distrug aceste celule. grup de bacterii din familia enterobacteriaceae. stare caracterizată prin creşterea volumului unor anumite celule. sin. funcţiile. toată protoplasma unei celule cu excepţia nucleului şi membranei celulare (după Strasburger. (lat. hioscină). fructe sub formă de capsulă ghimpoasă. este alcătuită dintr-o matrice citoplasmatică şi organite citoplasmatice. studiul celulelor. Laur. flori albe. care conferă protecţia celulelor. hiosciamină. cu frunzele inegal dinţate. sin. partea patologiei care se ocupă cu studiul modificărilor patologice la nivelul celulei. ferment respirator. care are efect toxic asupra unor celule. majoritatea proceselor vitale sunt desfăşurate în citoplasmă. respectiv cele legate de structura. originară din America de Nord.CITOLIZĂ CITOLIZI E CITOLOGIE distrugerea unei celule vii prin dizolvarea elementelor care o compun. citrat-pozitive. dezvoltarea şi reproducerea celulelor. denumirea dată nodozităţilor de pe filamentele asterului (la centrul celular). Datura stramonium) plantă din familia Solanaceae care conţine alcaloizi toxici (atropină. ferment galben Warburg. seminţe negre şi miros neplăcut. care opreşte mitozele într-o anumită fază. CITOMEGALIE CITOMEGALOVIRUS CITOMETRU CITOMICROSOMI CITOMORFOZĂ CITOPATOLOGIE CITOPE IE CITOPEXIE CITOPLASMĂ CITOPOIEZĂ CITOPROTECTOR CITOSCOPIE CITOSTATIC CITOTOXIC CITOTOXI Ă CITOTROP CITROBACTER CITROCROM CITOZI Ă CIUMĂFAIE 152 . enzimă care catalizează transferul electronilor. examenul unor celule care se gasesc într-un lichid din organism. este situată între membrana celulară şi cea nucleară (la eucariote). bază azotată pirimidinică care intră în structura acizilor nucleici. totalitatea transformărilor pe care le suferă o celulă de la naşterea ei şi până la moartea ei. posibilitatea pe care o au unele organe de a fixa celulele normale sau patologice. aparat destinat număratorii celulelor sau determinării dimensiunilor lor. 1882). care este atras de celule sau se fixează la suprafaţa lor. domeniul biologiei care se ocupă cu studiul fenomenelor care au loc la nivelul celulei. sin. formarea şi dezvoltarea celulelor. celule reduse numeric sau volumetric faţă de normal. ea reprezentând substratul pentru acţiunea genelor. virus din grupul Herpes responsabil de infecţii foarte diverse şi adesea severe. sin.

Microsporum. permiţând astfel comprimarea persistentă a unui conduct organic.CIUMIZA (lat.000 de specii). cu rol asimilator. care contribuie la alcătuirea planctonului de apă dulce. CIUPERCI CIUPERCI DERMATOFILE cl. care împreună alcătuiesc miceliul. drepte sau curbe. (fr. ciupercile pot fi saprofite sau parazite. ordin (Cladocera) de crustacee acvatice. Ascomycetes şi Basidiomycetes. au corpul acoperit pe laturi ca o carapace transparentă mai mult sau mai puţin dezvoltată şi prevăzută anterior şi ventral cu 4-6 perechi de picioare articulate şi lăţite. simbol chimic al clorului. o cavitate sau ţesuturi care sângerează. iar unele se pot înmulţi vegetativ prin înmugurire (Saccharomyces cerevisiae). Elipsoidaeus) secretă fermentul zimaza care este responsabil de fermentaţia alcoolică. cu talul format din numeroase filamente denumite hife. teacă. fung. fără frunze sau cu frunze foarte reduse. se înmulţesc sexuat sau asexuat. mici. lăţită. formând diferite tipuri de spori. chlamydos – haină. care trăiesc parazitând celulele. drojdia de bere (Saccharomyces cerevisiae.animal) organisme intermediare între bacterii şi virusuri. Setaria italica maxima) plantă graminee originară din Asia.întindere). ciupercile din familia Phycomicetae (Mucor) produc îmbolnăvirea animalelor (mucormicozele) care generează cel mai adesea ulcere gastro-intestinale sau alte afecţiuni. care poate fi însoţită cel mai adesea de ruptura parţială (fibrilară) a tendoanelor flexoare. cu tulpina înaltă (80-150 cm). asexuat. Cl. care aparţin încrengăturii Mycophyta.cu perete gros. pensă chirurgicală cu două braţe metalice. cu frunzele late şi inflorescenţa de tip panicul spiciform. constituind hrana a numeroşi peşti. tendinită de efort. produs de unele ciupeci. zoon . Phycomycetes. sin. care posedă un mecanism de blocare a braţelor. cu capăt rigid sau suplu. care este compusă din clasele: Archymicetes. la acest mare grup se mai adaugă ciupercile imperfecte (Deuteromycetes). alte ciuperci secretă fermenţi. gen de conidiosporate din clasa Adelomycetales. ciuperci din genurile Trichophyton. clacquement – zgomot de frecare) zgomot cardiac anormal cu nuanţă de frecare. tulpină metamorfozată sau ramură axilară. având unele specii rareori patogene. cultivată pentru boabe. claquage . precum şi menţinerea provizorie a unui organ în poziţia operatorie dorită. (gr. centilitru. spor de rezistenţă. sin. abr. CLACAJ CLACME T CLADOCERA(E) CLADODIU CLADOSPORIUM CLAMIDOSPOR CLAMIDOZOARE CLAMP 153 . Acherion capabile să producă îmbolnăviri ale pielii şi fanerelor la om şi animale. (fr. pe plante ciupercile specifice (din clasle Ascomiycetes şi Basidiomycetes) produc boli deosebit de grave care compromit recoltele. organisme uni sau pluricelulare din categoria talofitelor. organisme vegetale inferioare foarte numeroase (peste 100. S. clacare.

CLAMPAJ. 2. 1. descriere şi denumire a plantelor şi animalelor a fost naturalistul suedez Karl Linne. denumire dată unor tulburări cu caracter tranzitoriu care apar în cursul activităţi mai intense a unor organe. sin. bătătură. pe baza originii. mai târziu (1758). se datoreşte unui aport insuficient de sânge în muşchii gambei. animal cu urechile purtate atârnând. unei anchiloze sau unei leziuni dureroase unilaterale. în ediţia a X-a a lucrării: “Systema aturae” Linne a pus bazele unei nomenclaturi ştiinţifice în zoologie. tendinţa unui om de a se ascunde. în chimie sau în farmacologie. sin. grup de indivizi dintr-o populaţie care prezintă aceeaşi valoare a unui caracter cantitativ. (ger. elită. CLASAREA A IMALELOR CLASĂ CLASIFICARE CLAUDICARE CLAUDICAŢIE CLAUDICAŢIE I TERMITE TĂ CLAUSTRARE CLAUSTROFILIE CLAUSTROFOBIE CLAUSTRUM CLAVICULĂ CLAVUS CLĂPĂUG 154 . provocată de leziune arterială. pentru a se izola de lumea exterioară. clasa II). conformaţia. hiperkeratoză circumscrisă de formă rotundă sau ovalară. os având forma asemănătoare cu o cheie. klappen – a face un zgomot asemănător cu clap-clap) zgomot obţinut prin sucusiunea efectuată asupra peretelui abdominal sau a unei colecţii subcutanate rezultând din mişcarea unui lichid închis într-o cavitate unde se găseşte şi un gaz. 3. clangor – zgomot puternic) accentuarea patologică a celui de al doilea zgomot cardiac care se aude în special în focarul aortic ca un zgomot de tablă lovită sau sunetul gongului. repartizarea animale în clase productive (record. datorată acţiunii mecanice de frecare sau de presare a pielii. utilizată în clasificarea organismelor vii. tipul productiv al rasei. crampă dureroasă. (lat. CLAMPARE CLA GOR (CLA GUROS) CLAPI G CLAPOTAJ fixarea unui clamp în timpul operaţiei. însuşirilor sau modului de acţiune comun. ante-zid. clasa I. ca tehnică de masaj. care apare în cursul mersului şi dispare la oprire. pălmuirea uşoară. de a se izola în spaţii închise. asimetrie a mersului datorită scurtării unui membru inferior. în general a moletului. inferioară încrengăturii şi superioară ordinului. constituţia. a substanţelor chimice şi a medicamentelor. capacitatea de producţie şi descendenţa). prin lovirea repetată a maselor musculare cu latul mâinii. gruparea. izolare totală şi voluntară pe care şi-o impun anumite persoane care suferă de nevroză sau psihoză. concepţie despre clasificarea ştiinţifică a plantelor a fost fundamentată de Linne în lucrarea “Species Plantarum” (1753). unitate sistematică. frica unui om sau animal de spaţii inchise. sistem de ordonare şi grupare a fiinţelor vii după criterii ştiinţifice. consecutiv examinării şi aprecierii efectuate după un complex de criterii specifice (originea. Cel care a elaborat şi aplicat metode ştiinţifice de clasificare. dezvoltarea corporală.

limitând jgheabul jugular. perioadă de viaţă în cursul căreia se produc în organism anumite modificări hormonale. în medicină termenul este utilizat pentru a caracterizarea semnelor. în funcţie de schimbarea gradată a condiţiilor de mediu. mobilizarea ei realizându-se prin presiunea ţesutului gras orbitar şi contracţia retractorului bulbar. tendinţă patologică de a fura. care se referă la apofiza clinoidă. klini . medic care stabileşte diagnosticul prin examen direct al bolnavilor.secţionare) secţionarea claviculei. fie într-un centru particular. care are tendinţe nivelatoare. fluxul genic dintre populaţiile adiacente tinde să anuleze aceste diferenţe. la bărbat se manifestă printr-o încetinire a activităţii sexuale. tome . fiind plasată în unghiul nazal al ochiului. foarte dezvoltată la păsări şi reptile. apofiza clinoidă. formaţiune anexă din orbită. vierme parazit care parazitează ca adult în cavitatea bucală la stârci. la care au aspect membranos. tendinţă maladivă a unor neurastenici de a sta în pat sau în poziţie declivă prelungită. (gr. kleidion . termen introdus de către Huxley în 1939. încetarea fiziologică a funcţiei genitale şi ansamblul tulburărilor care o însoţesc. v. unei boli observabile. iar ca larvă (metacercar). pătrat şi piramidal). în musculatura striată sau sub piele la peşti. fiind mobilizată de doi muşchi mici (mm.claviculă. fie la spital. clinele sunt rezultatul conflictului dintre selecţia adaptativă la condiţiile locale şi fluxul genic. (gr.curăţire) capacitatea specifică a unor organe de prelevare din sânge a unor substanţe endogene sau exogene prin cantitatea de plasmă depurată de substanţa respectivă în unitatea de timp. a frecvenţei genotipurilor (genocline) sau fenotipurilor (fenocline). somatice şi psihice. (gr. CLEIDOTOMIE CLEIDO-MASTOIDIA CLEISTOGAMIE CLEPTOMA CLEPTOMA IE CLIG OTA T (CORPUL) CLIMATERIU CLIMACTERIU CLI Ă CLI IC CLI ICĂ CLI ICIA CLI OID CLI OIDIA CLI OMA IE CLI OSTATIC CLI OSTATISM CLI OSTOMUM COMPLA ATUM 155 .pat) care se referă la clinică. poziţia culcat a corpului şi diferitele aspecte care decurg din ea. care suferă de cleptomanie. sub formă de chişti ovalari. kline + statein – a sta.CLEARA CE (eng. spital în care se face instrucţia studenţilor la patul bolnavilor. a se ţine) se referă la poziţia culcată a unui bolnav şi fenomenele care se produc în această poziţie. fecundare. muşchi din stratul superficial al regiunii cervicale inserat cranial pe apofiza mastoidiană şi pe claviculă sau creasta anterioară a şanţului spiralat al humerusului. pentru a indica gradul de creştere sau descreştere într-o populaţie continuă. la mamifere are un schelet cartilaginos. cleareance . care marchează la femeie sfârşitul activităţii genitale şi care. evoluţiei etc. la plantele autogame. în cadrul unei flori nedeschise. aceasta înseamnă că atunci când anumiţi factori ai mediului sunt discontinui.

mai ales în leucemia cronică. cloretilamină aromatică. în limbaj medical curent. bărbie. subţire. monocelulară sau pluricelulară. cordon fibros. chloasma – verde maro murdar) denumire generală pentru petele de formă neregulată de culoare galben-brun-cenuşie. (gr. (gr. (gr. rickettsii şi virusuri de talie mare. introducerea pe cale rectală a unei soluţii de sulfat de bariu. agent citostatic activ în limfoamele maligne. klyxo – klysma – a clăti) introducerea unui lichid in rect. care apare după un mers care durează un anumit timp şi este produsă prin instalarea unei ischemii la membrele pelvine şi care dispare dacă animalul se opreşte şi rămâne un anumit timp în repaus. activ faţă de coci şi bacili gram pozitivi şi gram negativi. CLODICAŢIE CLO Ă CLO IC CLO IE CLO US CLOQUET (LIGAME TUL) CLOR CLOR RADIOACTIV CLORAMBUCIL CLORAMFE ICOL CLORAT CLOREMIE CLORE CHIM 156 . regulate. contracţii sub forma de de convulsii puternice. succesiune de contracţii rapide. element chimic sub formă gazoasă. care conţine clor. reprezentând la femelele mamifere omologul penisului. ritmice declanşate de elongaţia bruscă cu menţinerea în tensiune a unor muşchi. transport de ioni prin membrane. situat în centrul cordonului spermatic. entitate biologică. antibiotic obţinut din culturi de Streptomyces venezuelae. obraji. de culoare verde-galbuie.CLIP CLISMĂ CLISMĂ BARITATĂ CLISTIR (CLISMĂ) CLIŞEU CLITORIS CLIVAJ CLOACĂ CLOASMĂ agrafă utilizată în special în chirurgie.închizător) structură erectilă. bacteriostatic cu spectru larg. situată la intrarea în vagin. şchiopătură. convulsie scurtă care antrenează o scurtă deplasare a unei părţi sau chiar a întregului corp. la embrionul tânăr. situate pe frunte. sunt folosiţi în anumite studii de fiziologie: metabolismul mineral. concentraţia normală în serul sanguin este de 3. reprezentând un vestigiu al canalului perineovaginal al fătului. care provine prin reproducere asexuată dintr-o singură celulă sau un singur individ. care este reprezentat de mezofilul frunzelor şi de alte părţi verzi ale plantelor. (gr. bogate în cloroplaste. fiecare din cei doi radioizotopi ai clorului: clor 36 şi clor 38. în vederea explorării radiologice a intestinului gros. lavaj. klysma – a clăti) sin. ritmice.6g la litru. membrii unei clone sunt genetic identici. radiografie. parenchim asimilator sau ţesut clorofilian. strangularea citoplasmei după terminarea diviziunii nucleului. camera endodermală comună intestinului posterior al alantoidei. conţinutul de clor în sânge. kleitoris . dar acum preparat prin sinteză.

M. cu spectru larg de acţiune. algele verzi sunt organisme autotrofe. cu miros caracteristic. v. fotosintetizat şi care se găseşte în frunze. citomegalovirus. asemănătoare celor din plantele superioare. constituienţi vii ai celulelor vegetale sub formă de bastonaşe de culoare verde datorită clorofilei pe care o elaborează şi o conţin. care se referă la clor. anemie caracterizată prin diminuarea numărului de eritrocite şi a cantităţii de hemoglobină. acid clorhidric. knemis. pigment verde. prezenţa clorurilor în sânge. kopto – a lovi) parazit extern cu localizare mai ales pe cap şi picioare din familia Sacroptidae. (gr. care produc spori cu diametrul mai mare decât al formelor vegetative. 157 . abr. gen de bacterii din familia Bacillaceae. clasa Arachnida care parazitează la păsări. este anestezic general şi dizolvant. unicelulare şi pluricelulare. sărurile acidului clorhidric şi derivaţii cloruraţi ai unor acizi organici. răspândiţi în organism reprezentând o formă de leucemie. nume generic dat combinaţiilor clorului cu elemente simple. chloros + plastos . abr. CLOROFORM CLOROFORMAT CLOROM CLOROPE IE CLOROPEXIE CLOROPLASTE CLOROS CLOROZĂ CLORTETRACICLI Ă CLORURĂ CLORURARE CLORURAT CLORUREMIE CLORURIE CLOSTRIDIUM C EMIDOCOPTES cm. scăderea cantităţii de cloruri din organism. lichid incolor. care conţine clor sau o clorură.V. încrengătura Chlorophyta cu câteva clase şi multe mii de specii. antibiotic izolat din culturile de Streptomyces aureofaciens. pentru a combate hipocloruremia sau pentru a efectua proba de clorurie alimentară. cuprinzând bacili gram pozitivi. apă cloroformată noduli limfatici de culoare verzuie cu aspect de tumori. care conţine cloroform. poate produce tulburări digestive prin modificarea florei intestinale cu predominenţa levurilor. prezenţa clorurilor în urină. acestea au în citoplasmă nucleu şi cromatofori cu clorofile a şi b.idos – jambiere. alge verzi. mobili. procedeu de purificare a apei destinată consumului şi care constă în introducerea în apă a unei cantităţi mici de clor în stare liberă. ex. anaerobi. în celulă este localizată în cloroplaste. centimetru. C.fixare) fixarea de cloruri în lichidele din organism. cu administrare pe cale orală. (gr. administrarea pe cale orală a unei cantităţi determinate de clorură de sodiu. globula roşie care a pierdut culoarea roşie normală având un aspect verzui.CLORHIDRAT CLORHIDRIC CLORI ARE CLOROCIT CLOROFILĂ CLOROFITE sare a acidului clorhidric cu o bază azotată.

transversale. consolidare în formă de coamă tendinoasă a capsulei articulare a umărului. îngustarea unui conduct natural. (lat. abr. articulată pe apofiza transversă a celei de a vertebrei VII cervicale. coagulare care produce scăderea fibrinogenului şi unor factori de coagulare (V. care la expirarea aerului vibrează şi emit sunete. COAGULOPATIE COAGULOPATIE DE CO SUM COALESCE ŢĂ grup de sindroame hemoragice datorate tulburårii coagulării sângelui prin deficit de factori activatori. care produc sunete. fenomen coloidal care constă într-o emulsie din unirea unor picături mai mici într-o picătură mare. 2. sin. segment al membrului inferior cuprins între şold şi genunchi. malformaţie frecventă a coloanei vertebrale.I. gudron de huilă.. pliuri musculoase. COAFAT COAGULABIL COAGULABILITATE COAGULA T COAGULARE simbol chimic al cobaltului abr. la majoritatea mamiferelor. germeni ale căror enzime nu determină coagulare. după reducerea. compusă cu participarea celor patru muşchi rotatori ai săi. COAGULAZOEGATIVI COAGULAZO-POZITIVI germeni ale căror enzime determină coagulare. COALTAR COAMA ROTATORILOR COAPSĂ COAPTARE COAPTOR COARCTARE COARCTAŢIE AORTICĂ COARDE VOCALE COASTĂ COASTĂ CERVICALĂ 158 . care favorizează coagularea.Co. coalesco-es-cere – a se uni. care duce la îngustări sau întreruperi ale vasului. care nu au rol în fonaţie. atelă metalică folosită în osteosinteză pentru menţinerea într-o poziţie bună. pentru conducere osoasă. aderenţe care se formează între suprafeţe tisulare în contact prelungit. reducerea unei fracturi sau a unei luxaţii prin îndreptarea deformării regiunii respective. VIII). proces complex de transformare a unui produs din stare lichidă în stare de cheag. în laringe. care aderă intim la capsulă. formula chimică a oxidului de carbon (lat. constând în prezenţa unei coaste suplimentare.coagul) care poate coagula. ale membranei mucoase laringiene. coagulum . proprietatea unor substanţe de a coagula. Coagulare Intravasculară Diseminată. malformaţie congenitală a aortei. arcuit care intră în constituirea cutiei toracice. coffia .cască) termen utilizat pentru a desemna – mai ales crotine acoperite cu false membrane. a două segmente ale unui os lung fracturat.O. os alungit. a se lega) 1. C. (lat.D. simetrice şi extensibile. se găsesc două perechi de coarde vocale superioare. C. şi inferioare sau adevărate.

R. folosit în soluţii pentru instilaţii nazale sau oculare. bacterie în formă de bastonaş scurt. este apropiat de fier şi nichel.D. sâmbure rotund) nume dat bacteriilor cu formă rotundă. anelide şi tunicieri. gen de ciuperci din clasa Archimicetes.R.N.COBALT COBALT 60 COBALTOTERAPIE COC COCAI Ă COCAI OMA COCAI OMA IE COCCIDI IE corp simplu metalic.R. imobile. osul cozii. pluralul de la coc.N. care emite raze beta şi gamma. care aparţine de labirintul auricular. durere foarte vie în regiunea coccigiană. anestezic local de suprafaţă.N. de culoare alb-roză. un sistem care presupune transcripţia informaţiei codului genetic din A. streptococ). în secvenţa ribonucleotizilor din mA. alcaloid extras din opiu. (sau A. bacterie de formă rotunjită (stafilococ. aproape totdeauna de origine traumatică.D.N. (gr. individ dependent de cocaină. (A. utilizarea terapeutică a emanaţiilor radioactive ale cobaltului 60 în tratamentul tumorilor maligne. sistem în care informaţia genetică este conţinută într-o secvenţă de baze în A.N. de formă rotunjită. de consistenţă dură. aproape de dimensiunile unui coc. folosind bomba de cobalt.) şi aminoacizii incluşi în lanţul polipeptidic sintetizat. (sau A.N. inclusiv la om. corespondenţa care există între grupele de nucleotizi din molecula de A. clasă (Coccidia) de sporozoare unicelulare. toxicomania la cocaină. boli determinate mai ales de specii de Eimeria.R. viral). prin proprietăţile sale. la vertebrate. ca sedativ contra tusei administrat oral. folosit sub formă de sare. kokkos – grăunte. uneori consecutivă travaliului naşterii. asemănătoare cu a unui coc. radioizotop al cobaltului. COCCIDII COCCIDIOIDES COCCIS COCHLEAR COCI COCOBACIL COCOBACTERIE COCOID COCO COCUS CODEI Ă CODEX MEDICI ALIS CODO COD GE ETIC 159 . sunt paraziţi intracelulari ai epiteliului intestinului.D. producând coccidioze.N. care. exacerbată în poziţie şezândă şi la defecare. mesager) şi translaţia acestei informaţii în secvenţa aminoacizilor particulari în lanţul polipeptidic al diverselor proteine sintetizate. parazite la artropode. termen utilizat pentru a desemna o grupă de baze azotate care codifică un anumit aminoacid într-o secvenţa proteică în mesajul genetic. registrul oficial al medicamentelor autorizate. alcaloid extras din foile de Coca sau obţinut prin sinteză. stratul extern de protecţie al oului la viermii de mătase. bacterie de formă intermediară între coc şi bacil.

sin. în stare heterozigotă. coenzimă. inflamaţia căilor biliare. coenzimă. parte a urechii interne. incizia unui canal biliar. cancer primitiv al ficatului. copulare între un bărbat şi o femeie. partea catalitic activă dintr-o enzimă. factor numeric care multiplică o funcţie sau o expresie algebrică. toate intervenţiile care urmăresc să amelioreze funcţia acustică perturbată. care se referă la melc şi vestibulul urechieii interne şi prin extensie la audiţie şi echilibru. formată dintr-un canal osos răsucit în spirală. asigură expresia simultană. (lat. a ambelor caracteristici controlate de acestea. metodă radiologică pentru punerea în evidenţă a canalelor biliare intra. chirurgia surdităţii.CODOMI A TE alele diferite care. prezenţa sărurilor biliare în sânge. la un nivel care nu depăşeşte în mod normal 4 mg/l. sin. orice afecţiune a căilor biliare. sin. (gr. aliment sau medicament care provoacă evacuarea bilei în intestin. substanţă albuminoidă a fibrelor albe din ţesutul conjunctiv. cifră exprimând o proprietate fizică particulară. se spune despre o cavitate sau un conduct ai căror pereţi îşi pierd lumenul printr-un proces patologic sau în urma unei intervenţii. COEFICIE T DE ELASTICITATE COEFICIE T COE ZIMĂ COFACTOR COFERME T COFOCHIRURGIE COFOZĂ COG ITIV COHLEAR COHLEE COHLEO-VESTIBULAR COIT COIT A AL COL COLABARE COLABAT COLAGE COLAGE AZĂ COLAGOG COLALEMIE COLALURIE COLA GIECTAZIE COLA GIOGRAFIE COLA GIOM COLA GIOPATIE COLA GIOTOMIE COLA GITĂ 160 . situat în cohlee. închiderea unei cavităţi prin turtire. cartilaginos şi osos.şi extrahepatice. kophos + osis . relativ la cunoaştere. dilataţia canalelor biliare. enzima care lizează colagenul. introducerea penisului în anusul partenerului. sin. prezenţa sărurilor biliare în urină.surd) surzenie. collum . independentă. elastanţă.gât) denumirea anatomică atribuită gâtului uterin.

acţionează prin blocarea cromozomilor în metafază.COLAPS(US) COLATERAL 1. 1. care se referă la vezicula biliară. care se deplasează cu ajutorul unor apendici abdominali prin salturi. 2. metodă radiologică pentru punerea în evidenţă a vezicii biliare cu ajutorul unei substanţe de contrast. deschiderea chirurgicala a canalului coledoc. litiază biliară. COLCHICI Ă COLECALCIFEROL COLECIST COLECISTECTAZIE COLECISTECTOMIE COLECISTIC COLECISTITĂ COLECISTOGRAFIE COLECISTOKI ETIC COLECISTOLITIAZĂ COLECISTOPATIE COLECISTOTOMIE COLECTAZIE COLEDOC COLEDOCTOMIE COLELITIAZĂ COLEMBOLE COLEMIE COLEMIMETRIE COLE CHIM 161 . accesoriu. sin. sin. ţesut mecanic de susţinere. format din celule vii ai căror pereţi celulozici sunt îngroşaţi. trecerea bilei în sânge. astfel că ei nu pot migra la poli şi după clivare rămîn cuprinşi în aceeiaşi membrană nucleară. 3. proces inflamator acut. determinat mai ales de modificări în compoziţia chimică a bilei. canal care conduce bila care rezultă din unirea canalelor hepatice şi a celor biliare. când se vorbeşte despre un vas sau un nerv secundar. 2. care se detaşează dintr-un trunchi principal. fapt care face ca. urmat de producerea unei infecţii. alcaloid extras din planta brânduşa de toamnă (Colchicum autumnale) utilizat în inducerea poliploidiei la plante. pot fi şi vectori ai unor boli. operaţie prin care se realizează îndepărtarea vezicii biliare din organism. contribuind la degradarea resturilor vegetale şi producerea humusului sau sunt paraziţi pe plante şi ciuperci. dozarea pigmentilor biliari din sânge. (gr. ordin de insecte mici apterigote (fără aripi). vezică biliară. care provoacă evacuarea bilei în intestin. colagog. sin. vesica fellea. subacut sau cronic al veziculei biliare. prăbuşirea forţelor organismului datorită unei insuficienţe circulatorii. calculi în vezica biliara. alipirea pereţilor unei formaţiuni cavitare. vitamina D. după replicare. se hrănesc cu detritusuri vegetale. secţionarea peretelui vezicii biliare pentru a se face evacuarea conţinutului ei. kolon – intestin gros) dilatarea colonului. distensia veziculei biliare. prin inhibarea formării fusului central. (gr. care se găseşte aşezat paralel. de fiecare parte a unei structuri anatomice. termen generic pentru afecţiunile vezicii biliare. numărul de cromozomi din acelaşi nucleu să se dubleze. secundar. chole + dochos – conduct) canal biliar principal care ţine de la vărsarea canalului cistic până la deschiderea lui în duoden.

dureri abdominale. fr. în muşchi. enzimă hidrolitică a acetilcolinei eliberând acid acetic şi colină şi având largă distribuţie în regnul animal. caracteristică embrionului gramineelor. cu rolul de a proteja muguraşul în timpul germinării.000 de specii. kolon + itis) inflamaţia colonului. gram negativ. porţiune în formă de şănţuleţ la limita dintre rădăcină şi coroana dintelui. derivat sterolic monoalcoolic prezent într-o serie de grăsimi tisulare. lichefia) lichefierea unor ţesuturi necrozate. iar cele posterioare sunt membranoase. putând fi vegetarieni şi carnivori. kolon – intestinul gros. ale indexului refractometric şi modificări de coagulabilitate. cu caracter spasmodic. care este stimulat sau transmis prin intermediul acetilcolinei. termen utilizat mai ales pentru necroza şi lichefierea ţesutului nervos. teacă care protejează rădăcina embrionară la graminee. în ţesutul nervos. urticarie. apare mai ales când în circuitul sanguin se introduce o substanţă coloidală urmând fenomene care preced o stare anafilactică. colliquo-ere – a se topi. rupt şi sfărâmat. care se dezvoltă pe mediile obişnuite de cultură. factor care stimulează secreţia hepatică de bilă. prezenţa colesterolului în sânge. febră. preparat lichid folosit în tratamentul anumitor afecţiuni ale ochilor. prin evaporare. la acestea aripile anterioare sunt transformate în elitre. secreţia şi excreţia de bila. floră formată predominant din Escherichia coli. (gr. frison. proces de astupare a porilor unui filtru. provocată de colibacil. cu aspect şi proprietăţi de coloid. servind la zbor. cunoscute popular sub denumirea de gândaci. lasă o pelicula aderentă la locul de aplicare.COLEOPTERE ordin (Coleoptera) de insecte din care fac parte peste 300. zonă la nivelul trecerii de la rădăcină la tulpină. COLEOPTIL COLEORIZĂ COLERETIC COLEREZA COLESTAZĂ COLESTEROL COLESTEROLEMIE COLET COLIBACIL COLIBACILOZĂ COLICĂ COLICI COLIFORMĂ COLI ERGIC COLI ESTERAZĂ COLICVAŢIE COLIR COLITĂ COLMATARE COLODIU COLOIDAL COLOIDOCLAZIE 162 . soluţie de nitroceluloză în alcool şi eter. cel mai adesea de origine intestinală. tulburări în starea coloidală a sângelui evidenţiate prin modificări ale vitezei de sedimentare. (lat. care aplicată pe tegument. bacil mobil. colique – dureri abdominale) durere abdominală violentă. au un aparat bucal pentru apucat. stare provocată de întreruperea scurgerii bilei din căile biliare în intestin. frunzuliţă sub formă de teacă. infecţie generalizată sau localizată. (gr.

axa osoasă a cochleei din urechea mamiferelor. oprirea tranzitului prin colon ducând la staza conţinutului intestinal sau chiar la ocluzie intestinală. care a determinat. datorită combinării libere a alelelor în timpul formării gameţilor. în descendenţă.. sin. ablaţia parţială a vaginului. ax în jurul căruia este răsucită cochilia la gasteropode. koma – somn adânc) stare patologică de inhibiţie profundă a activităţii nervoase superioare. grup de indivizi animali dintr-o anumită specie organizat într-o asociaţie temporară sau permanentă. metodă chimică de analiză cantitativă bazată pe principiul absorbţiei diferite a soluţiilor de concentraţie diferită ale aceleiaşi substanţe când sunt străbătute de un fascicul luminos. substanţe care posedă grupări bazice care coloreză cromatina: fucsina bazică. fixarea la peretele abdominal a unor anse ale colonului. inflamaţia concomitentă a colonului şi a cecului. structură columnară la animale şi plante. şi polimorfe. în cazul în care indivizii sunt analogi. inflamaţia mucoasei vaginale. (gr. potrivit acestui principiu genele sunt independente unele faţă de altele. a avut loc o segregare independentă. a obţinut un heterozigot în F1 cu structură alelică AaBb. COLOPATIE COLOPEXIE COLORA T BAZIC COLORIMETRIE COLOSTAZĂ COLOSTOMIE COLOSTRU COLOTOMIE COLOTIFLITĂ COLPECTOMIE COLPITĂ COLPOHISTEROSTOMIE COLPORAFIE COLPOPTOZĂ COLUMELA COLURIE COMĂ COMBI AREA I DEPE DE TĂ A GE ELOR 163 . carminul etc. Mendel a observat acest fenomen la dihibridări. îndeplinind funcţii diferite. prolaps vaginal. reptile şi păsări. trihibridări etc. axul osos şi cartilaginos care leagă timpanul de urechea internă la amfibieni. deosebiţi prin două perechi de alele. suturarea pereţilor vaginali în caz de plăgi vaginale. când indivizii sunt diferenţiaţi. pe lângă apariţia combinaţiilor parentale de gene. termen folosit pentru procesele patologice de la nivelul colonului. desfacerea unor aderenţe ale colonului. hematoxilina. prezenţa de bilă în urină. din combinarea acestor heterozigoţi F1. kolon – intestin gros) parte a intestinului care începe la cecum şi se termină la joncţiunea rectosigmoidiană. caracterizată prin pierderea completă sau parţială a cunoştinţei. astfel din încrucişarea a doi indivizi homozigoţi. coloniile sunt monomorfe. şi apariţia unor combinaţii noi ale alelelor şi respectiv ale caracteristicilor parentale: Aabb şi aaBB. AABB şi aabb. cu păstrarea funcţiilor vegetative fundamentale. deschiderea şi fixarea operatorie la piele a unui segment a colonului. lapte secretat de glanda mamară imediat după parturiţie.COLOIDOTERAPIE COLOLIZĂ COLO COLO IE tratament facut cu substante coloidale pentru a produce un şoc. (gr. legea a treia mendeliană. şi anume AABB X aabb. sin. operaţie în care se face secţionarea pereţilor vaginali şi uterini când fătul este angajat parţial în bazin. vaginită. deschiderea chirurgicală a colonului.

însoţită de stare de şoc. concresco-ere – a se condensa. fenomenul este condiţionat de faptul BAZELOR că între cele două catene există legături de hidrogen. structuri cavitare la algele brune. bucată de pânză sau vată umezită şi aplicată pe o porţiune a corpului. în care se formează organele sexuale. commotio . bucăţi de tifon sterilizate utilizate în chirurgie. conchia auriculară sau pavilionul urechii. loc de unire. de îmbinare. preparate farmaceutice solide obţinute prin comprimarea substanţelor. grupate la vârful ramificaţiilor talului. prin mecanismul contracarării deficitului sau excesului creat cu ajutorul fenomenelor de hipertrofie şi hiperfuncţie ale altor organe. cor. COMPLIA ŢĂ COMPLICAŢIE variaţie de de volum toraco-pulmonară necesară pentru a produce o variaţie de presiune transpulmonară de o unitate. asemănător unui condil. sin. COMPRESIU E COMPRESĂ COMPRIMATE CO CAV CO CEPTACLU CO CHIE CO CREME T CO CRETIO CORDIS CO DIL CO DILOID CO DILOM 164 . concretio – alcătuire din părţi. organ sau lentile care au suprafaţa scobită faţă de margini. (lat. a se întări) corp tare care ia naştere din modificarea solubilităţii apoi prin precipitarea sau impregnarea cu săruri a unor celule descuamate. situată la nivelul tegumentelor şi mucoaselor. cordis . (lat. comitia – adunarea poporului la romani) care este legat de epilepsie. menţinerea (readucerea) funcţiilor unui organ oarecare în limite normale.COMEDO COME SALISM COMI UTIV COMISURĂ COMIŢIAL COMOŢIE COMPE SARE dop cornos care obturează orificiul unei glande sebacee. formaţiune tumorală. denumire utilizată pentru a desemna înrăutăţirea evoluţiei unei maladii prin apariţia de noi procese patologice. constituind aşanumitul punct negru (pe faţă) sau punct seboreic. unei sfere. (lat. (lat.zguduire) zguduire puternică a unui organ urmată de întreruperea temporară a funcţiei sale. de obicei de origine inflamatorie sau virotică. spart în numeroase fragmente mici. exacerbarea unor tulburări deja instalate. consumarea în comun a hranei de către două specii diferite de animale fără a-şi produce daune şi fără a se ajunge la parazitism. metodă utilizată pentru reducerea cantităţii de radiaţii secundare care iau naştere într-un volum străbătut de radiaţii penetrante. COMPLEME TARITATEA împerechere complementară specifică a bazelor azotate în macromolecula bicatenară de ADN.cord) modificare anatomopatologică constând din unirea celor două foiţe ale pericardului în caz de pericardită. care se pot realiza numai între poziţia amino a adeninei–A şi poziţia keto a tiaminei–T sau între poziţia keto a guaninei–G şi poziţia amino a citozinei–C. cap articular.

CO FORMAŢIE CO FUZIE MI TALĂ CO GE ITAL CO GESTIE CO GLUTI ARE CO IDIE CO IMETRIE 165 . inflamaţia unui cartilaj. procedeu de a pune în evidenţă şi de a determina cantitatea de praf din atmosfera unei încăperi prin examen microscopic sau cu un aparat special (conimetru). ca urmare a unui proces patologic petrecut în timpul vieţii intrauterine. neconstituind o entitate nosologică. produs de către unele ciuperci. sinonim cu mitocondrii. a raporturilor diferitelor regiuni şi îmbinării lor.praf) spor asexuat uni sau multicelular. formarea de grămezi din eritrocite datorită sensibilizării acestora faţă de unele substanţe existente în anumite seruri. a nounăscutului. termen care se referă la o tulburare. a maselor musculare. îndepartarea chirurgicală a unui cartilaj din organism. de obicei denumite canale sau ducte. denumire pentru afecţiunile degenerative ale ţesutului cartilaginos. o condrodistrofie caracterizată prin diminuarea consistenţei cartilajelor. celula cartilaginoasă. reprezintă gradul de dezvoltare şi aspectul exterior al corpului animalului ca rezultat al dezvoltării oaselor. care este asemănător cu cartilajul. proprietatea de transmitere a diferitelor forme de energie de la un punct la altul. termen generic utilizat pentru desemnarea tulburărilor de conştienţă de diferite etiologii. termen folosit uneori pentru formaţiuni anatomice canaliculare. tumoră formată din ţesut cartilaginos. tumoră a ţesutului cartilaginos formată din celule tinere. tulburări în osificările encondrale având ca rezultat oprirea creşterii oaselor lungi. prezenţa unei cantităţi mai mari de sânge într-o anumită regiune datorată fie afluxului crescut fie obturării căilor de întoarcere venoasă. konis . fenomen patologic având ca rezultat distrugerea ţesutului cartilaginos. aparentă sau latentă. tulburări de nutriţie ale cartilajelor caracterizate prin modificarea osteogenezei normale. (gr.CO DRAL CO DRIECTOMIE CO DRIOZOM CO DRITĂ CO DROBLAST CO DROBLASTOM CO DROCIT CO DROCLAZIE CO DRODISPLAZIE CO DRODISTROFIE CO DROGE EZĂ CO DROID CO DROLIZĂ CO DROM CO DROMALACIE CO DROZĂ CO DUCT CO DUCTIBILITATE cu referire la ţesutul cartilaginos. resorbţia ţesutului cartilaginos de către celulele condrioclaste. celula primară formatoare de ţesut catilaginos. formaţiuni intracelulare cu aspect de granulaţii sau bastonaşe. formarea de ţesut cartilaginos. fără degradarea sau deplasarea părţilor componente ale corpului conductor respectiv.

răspândirea unei boli produsă prin agenţi animaţi de la un individ bolnav la alti sănătoşi prin contact direct sau indirect. încovoierea sau răsucirea exagerată a unui segment corporal produsă prin contracţii musculare puternice.CO IOZĂ CO JUCTIVĂ CO JUCTIVITĂ CO JUGARE afecţiune respiratorie sau cutanată cauzată de praf. transmiterea influxului nervos prin sinapse. ansamblu de însuşiri morfofuncţionale care decid reacţia organismului faţă de modificările din ambianţă. poate fi ischemică. sol etc. 2. ciliate. fracturi sau ruperi de tesut. slăbirea şi pierderea în greutate a organismului datorită unor afecţiuni grave. inflamaţie acută sau cronică a conjunctivei.. care se pot transmite mai departe şi să provoace infecţia animalului purtător sau a altor indivizi. termen utilizat în medicina veterinară având înţelesul de imobilizare a unui animal în vederea executării examinarii sau de operaţii astfel încât să nu poată accidenta. alimente. bacterii. acumularea exagerată de fecale în partea terminală a tubului digestiv datorita unei evacuări dificile. persoanele din jur. răsucit. 1. unirea nucleilor. proces de slăbire exagerată în unele afecţiuni. propagarea unei boli contagioase de la un animal la altul care se găsesc în contact direct de vecinătate. de durată mai lungă a unui muşchi sau a unui grup muscular. întortocheat. raportul dintre indivizii nascuţi din aceiaşi părinţi. nume dat unui obiect solid care aplicat cu putere pe suprafaţa corpului produce contuzii. 2. factor care provoacă îngustarea/restrângerea unei formaţiuni anatomice. însuşirea unor ţesuturi sau organe de a-şi schimba forma realizându-se o tensionare şi o micşorare a organului respectiv. unirea unor tipuri de împerechere la alge. membrană subţire care căptuşeşte pleoapele şi acoperă globul ocular până la cornee. existenţa unor germeni patogeni pe pielea animalelor sau pe unele obiecte. CO SA GVI ITATE CO STRICTIV CO SUMPTIV CO SUMPŢIE CO STIPAŢIE CO STITUŢIE CO TAGIOS CO TAMI ARE CO TE ŢIE CO TIGUITATE CO TO DE T CO TORSIU E CO TORT CO TRACŢIE CO TRACTURĂ 166 . 1. reacţia organismului faţă de variaţiile mediului ambiant condiţionată de însuşirile morfofuncţionale ale organismului. indivizi cu sânge comun care poate fi de mai multe grade. ea se referă mai mult la regularitatea cu care se desfăşoară funcţiile organice precum şi la sensibilitatea organismului faţă de agenţii nocivi. transmisibil prin contact. miogenă. neurogenă. în opunerea sa. proces care determină sinapsa sau împerecherea cromozomilor omologi în meioză. contracţie involuntară. antalgică. fuziunea gameţilor în procesul fecundării.

(ex. achiziţionarea prin lizogenizare a unor noi proprietăţi fenotipice. în cadrul căreia bolnavul doreşte să afle afecţiunea de care suferă şi tratamentul pe care trebuie să-l urmeze. provocat de factori nervoşi vegetativi sau umorali. a unor grupe musculare sau ale întregii musculaturi. testul antiglobulinic. subclasă de crustacee. efectul lui principal este de prevenire a sarcinii. medicament. prin schimbare de formă. (1768-1841). ADN-ul este o macromoleculă rezultată din copolimerizarea a patru feluri de monomeri). pentru stabilirea diagnosticului şi indicarea tratamentului. stabile din punct de vedere genetic. contracţie involuntară violentă. discuţie între un bolnav şi un medic. prelungită a musculaturii unui segment corporal sau a întregului corp care survine în epilepsie. de obicei scurtare. în practica medicală. vomă cu fecale. sin. testul Coombs. evoluţia unor specii iniţial diferite. de apă dulce şi marine. cu pierderea forţei musculare şi topirea ţesuturilor.CO TRACŢIE CO TUZIE CO SULT CO SULTAŢIE fenomen de îngustare a unei formaţiuni anatomice canaliculare. unghia formată dintr-o cutie cornoasă care acoperă extremitatea membrelor la unele vertebrate putând fi despicată sau nedespicată. terapia indicată pentru prevenirea/combaterea convulsiilor. însuşirea unor ţesuturi. se foloseşte numai după sfatul medicului. CO SUMPŢIERE CO TRACEPTIV CO TRACTILITATE CO VALESCE ŢĂ CO VERGE ŢĂ CO VERSIE CO VEX CO VULSIE CO VULSII CO VULSIOTERAPIE COOMBS COOPERIA COPEPODE COPITĂ COPOLIMERIZARE COPREMEZĂ 167 . termen utilizat în optică precum şi pentru a descrie unele organe sau regiuni corporale care au suprafaţă bombată şi rotunjită în afară faţa de margini. perioada care urmează dispariţiei semnelor de boală şi vindecării clinice. spre unele trăsături comune. examinarea unui bolnav de către o comisie medicală. puternice. de a răspunde la stimulări. în special cel muscular. zvârcolire. parazit din familia Trichostongilide clasa ematoda denumit după medicul Cooper A. procesul de formare a unor macromolecule prin unirea unor monomeri de tipuri diferite. participă la alcătuirea planctonului. în stări febrile la copii. servind la hrana peştilor. modificări produse într-un ţesut sau organ în urma aplicării cu forţa pe suprafaţa corpului a unui corp dur bont fără ruperea tegumentului. sub acţiunea aceloraşi factori ai selecţiei naturale.P. frământare. în care timp organismul trece în mod treptat la o nouă stare de sănătate. fără carapace. succesiune de contracţii involuntare. parazitează la ovine şi caprine în mucoasa duodenală. slăbire accentuată. spasm.

organul principal al sistemului circulator. când se formează flori pe ramificaţii secundare. de la care începe sistemul arterial al marii circulaţii şi al circulaţiei pulmonare şi la care se termină sistemul venelor cave şi cel al venelor pulmonare. grup mare de animale care cuprinde încrengăturile: Urocordata. unirea sexuală între mascul şi femelă. reprezintă una din cauzele alterării informaţiei genetice. manifestări asemănătoare cu coreea. foarte deosebite între ele. concreţii intestinale formate din materii fecale având consistenţa dură. Cephalocordata şi Vertebrata.N. inflorescenţa se numeşte corimb compus. COPULAŢIE COPY-CHOICE COPY-ERROR COR CORACOID CORAL CORD CORDAITALES CORDAT CORDATE CORECTOPIE COREE COREIFORM COREOATETOZĂ COREPRESOR CORIMB 168 . sin. treptat mai scurţi spre vârf. oides . (sau A. ipoteză care sugereză că fenomenul de crossing-over apare în timpul proceselor de duplicare cromozomală. mai lungi la bază şi. aducând florile la acelaşi nivel. cu rol în ereditate). inimă. fie printr-o defecaţie rară eliminându-se numai câteva crotine. cu aspect de inima. iar acestea sunt dispuse în corimb simplu. (lat. sindrom caracterizat printr-o asociere de mişcări coreice şi atetozice.R. având însă şi unele trăsături comune.). cornus – corn) îngroşarea delimitată a stratului cornos epidermic interesând şi o anumita adâncime a pielii. produsul final al unei căi metabolice care deterimnă descreşterea cantităţii unei proteine specifice.. acumularea exagerată de fecale în partea terminală a tubului digestiv caracterizata fie prin oprirea defecaţiei.R.N. denumire generică dată unor boli sau sindroame ale sistemului nervos central.COPREMIE COPROFAGIE COPROLITE COPROLOGIE COPROSTAZĂ absorbţia în sânge a unor substanţe din fecale care produc accidente toxice. consumul de fecale.N. korax-akos – corb.asemănător) denumire anatomică atribuită unei formaţii care este asemănător cu ciocul corbului. (gr. ordin de gimnosperme reprezentat în prezent doar de specii fosile. inflorescenţă racemoasă simplă la care pedicelii florali sunt inegali. studiul şi examenul fecalelor. sin. cât şi erorile în replicarea A. scheletul calcaros al unor animale marine celenterate şi briozoare care formează polipi coloniali.D. anomalie congenitală caracterizată prin deschiderea laterală a pupilei şi nu în centrul irisului. (sau A.N. care a avut perioada maximă de dezvoltare în carbonifer. sunt animalele cele mai evoluate.D. termen care indică atât erorile în includerea unor nucleotizi în macromolecula de A.

se găseşte la cal. rădăcină şi frunze. oaie. protejată de frunzuliţe subţiri. inflamaţia coroidei şi retinei. una din cele două grupe mari (Cormophyta). CORIO-RETI ITĂ CHORIOPTES CORIZĂ CORM CORMOFITE COR AJ COR EE COR IFICARE COR OS COROIDAL COROIDĂ COROLĂ CORO A CORO AR CORO ARITĂ CORO ARODILATATO substanţe care determină dilataţia arterelor coronare ale inimii. porţiunea profundă a dermului. o reţea de fibre elastice şi o reţea de reticulină. strat la epidermei. corioepiteliom . CORO AROPATIE CORP termen anatomic folosit pentru desemnarea fie a organismului în totalitate. prevăzute cu muguri. tip de tulpină subterană. ţesut care alcătuieşte coroida. format din celule cornoase. cu o axă verticală cărnoasă. care cuprinde câteva internoduri scurte. parazit din clasa Acantocephala. păstrându-se în unele celule resturi de nuclei picnotici. în care este împărţit regnul vegetal. se găşeşte in tubul digestiv la nurci. cu structura cornului. caracterizată prin prezenţa în număr mare a fibrelor colagene organizate în fascicule. membrană vasculară şi pigmentară a ochiului. situată între sclerotică şi retină. parazit extern din familia Sarcoptidae. păsări acvatice. zgomot de stenoză care se aude de la distanţă când respiraţia este dificilă luând naştere în diferite părţi ale aparatului respirator. corpul plantelor superioare. „în formă de coroană“ în jurul unui organ. iepure producând râia extremităţilor. R boală care afectează coronarele. totalitatea petalelor dintr-o floare.CORI EBACTERIE CORI OSOMA CORIOCARCI OM CORIO bacterie în formă de măciucă. înconjurată de o regiune corticală. cuprinde briofitele şi plantele vasculare al căror corp este alcătuit din ţesuturi specializate. urmată de pierderea nucleului. obişnuit colorate. fie a părţii principale a unui organ. referitor la vasele sanguine. reumatică a arterelor coronare. clasa Arachnida. încărcare cu parachidină a celulelor stratului superficial al epidermului. inflamaţie acută catarală a mucoasei nazale. membrană vasculară şi pigmentară a ochiului situată între sclerotică şi retină. porţiune anterioară transparentă a globului ocular. diferenţiate în tulpină. producând stenoza acestor vase. favorizată de frig şi de umezeală. poate fi dialipetală (cu petale libere) şi gamopetală (cu petale unite). bou. capră. formaţiune cu aspect de coroană sau ale cărei elemente diverg ca un fascicul de raze. inflamaţia luetică.tumoare malignă care se dezvoltă în uter din resturile placentare rămase după o naştere sau un avort. 169 .

respectiv analogi sintetici. la amfibieni este asociat cu gonadele. din centura pelviană. adesea umflaţi la capete. formaţiune care se găseşte în placenta unor mamifere. 1. reprezentând unul dintre mediile refringente ale acestuia. (cromatina sexuală). partea periferică a celor două glande suprarenale. oricare organit al celulei. 2. unitate filtrantă a sângelui în rinichiul vertebratelor. elementele sanguine. os coxal. corp mic. identificat ca fiind unul din cei doi cromozomi X. nodul de ţesut limfoid care participă la formarea aşa-numitei pulpe albe din parenchimul splenic. în cavitatea folicului de Graaf. CORP CALOS CORP LUTEU CORP VITROS CORPORA ALLATA CORPUSCUL CORPUSCUL BARR CORPUSUL MALPIGHI CORTEX CORTICALĂ CORTICOID CORTICOSTEROID CORTICOSUPRARE ALĂ CORTICOTERAPIE CORY EBACTERIUM COTILEDO COTUG IA COWPERITA COW-POX COXA COXAL 170 . formată în ovar. substanţa constitutivă are culoare galbenă fiind produsă sub influenţa hormonului luteinizant. fasciculată şi reticulată. la insecte acest ţesut este răspândit în tot corpul şi funcţionează ca substanţă de rezervă. care produce hormoni. 1. reprezentând practic glandele deosebite de medulosuprarenală. 1. la om. secretat de hipofiză. după ovulaţie. la mamifere. terapia cu hormoni corticosuprarenali sau cu derivaţi ai acestora. umplut cu globule de grăsime. acesta este situat în spaţiul intern al globului ocular. şoldul sau articulaţia şoldului. scoarţa cerebrală. cromocentru prezent în interfază în nucleul celulelor somatice ale femelelor de mamifere. apare numai în celulele care au mai mult decât un cromozom X.CORP ADIPOS ţesut structurat. sin. parte a sistemului dioptric al ochiului. fascicul de fibre nervoase care leagă cele două emisfere cerebrale. porţiunea periferică a unui organ situată imediat dedesubtul capsulei. uneori cu granulaţii. inclusiv nucleul. format din membrana hialoidă şi umoarea sticloasă. corticoid. 2. parazit din ordinul Cestoda care parazitează la găină şi raţă. vascularizat. variola taurinelor. microorganisme din familia Corynebactericeae cuprinzând bacili grampozitivi. care aparţine scoarţei cerebrele. inflamaţia glandelor lui Cowper (glandele vestibulare majore sau bulbouretrale). la arahnide şi insecte. situat în capul unor insecte. corpusculul Barr lipseşte la masculii normali. între cristalin şi retină. formaţiune temporară. organ glandular mic. corticosuprarenalele sunt alcătuite din trei zone concentrice: glomerulară. segmentul bazal al piciorului. hormon steroid secretat de corticosuprarenală. os-pereche. format din trei piese osoase: ilium. ischium şi pubis. care aparţine învelişului exterior al unui organ 2.

(ger. ţeastă (popular). sin. artrita acută coxo-femurală. krene – sursă. mal. pisică. clasa ematoda care parazitează în aparatul respirator la câine. la vertebrate adăposteşte creierul 2. vulpe şi lup.atârnare) muşchi susţinător al testiculului. zgomot care se produce când: 1. cele doua capete ale unui os fracturat se freacă între ele. CRAPOD CRAPODI Ă CRATAEGUS MO OGY A CRATERIFORM CRAZIS CREATI Ă CREIER CREMASTER CREMOFOBIE CRE OSOMA CRE OTERAPIE CREPITAŢIE 171 . (gr. artroză coxof-emurală survenind mai ales la vârste înaintate şi caracterizată prin dureri şi impotenţă funcţională. soma . izvor. (fr. fântână) tratamentul făcut cu ape minerale. kranion + pageis -. krämpen – a contracta) contracţie intermitentă. 2. folosit în tratamentul afecţiunilor cardiace cu substrat nervos.amestec) constituţia şi temperamentul animalului sănătos. (gr. crapaud – broască insectivoră cu corpul scurt şi pielea verucosă). partea anterioară a SNC adăpostită în compartimentul superior al cutiei craniene. krasis . când bule mici de gaz se găsesc în tesutul subcutanat şi acestea sunt sparte sau puse în mişcare prin palpaţie. denumit popular Păducel. uniţi printr-o secreţie în timpul expiraţiei.unire) monstruozitate rezultată din unirea a doi fetuşi la nivelul capului. lipsa de osificaţie pe linia mediană a oaselor capului. cutia osoasă a capului. dureroasă a unui muşchi sau a unei grupe de muşchi. teama patologică de prăpăstii. (gr. cracquement – zgomot produs de o rupere sau o deşiare) perceperea prin ascultaţie sau palpaţie a unei senzaţii de crepitaţie. krenos – margine. deformare de corn ca urmare a tulburarii cheratogenezei la nivelul bureletului cutidural şi perioplic.COXALGIE COXARTROZĂ COXITĂ CRACME T CRAMPĂ CRA IA CRA IOMETRIE CRA IOPAG CRA IOSCHISIS CRA IU dureri localizate în articulaţia coxo-femurală. care apare la ecvide. creierul propriu-zis sau creierul mare este alcătuit din emisferele cerebrale. (gr. substanţă proteică care se gaseşte în muşchi. caracterizată prin proliferări ale papilelor velutoase şi oprirea cheratogenezei. arbust din familia Rosaceae. 1. al craniului. (gr. involuntară. studiul capului prin măsuratori executate fie pe schelet. kremaster . (fr. denumire veche dată unei inflamaţii hipertrofice cu evoluţie cronică a pododermului şi a corionului. capul descărnat provenit de la un om mort. în formă de cupă. 3. papilele care apar în acest stadiu fiind asemănătoare pielii broaştei. când aerul pătrunde în inspiraţie în alveolele pulmonare şi se dezlipesc pereţii alveolari. fie pe animal.corp) vierme din familia Metastrongilidae. referitor la craniu.

revenirea sub formă de acces a unei boli cronice. anestezie obţinută prin frig. imbecilitate sau idioţie. criptice. corp elastic biconvex. fenomen care se produce în organismul bolnav semnificând un prognostic favorabil şi constă în scăderea bruscî a temperaturii. coloraţie de protecţie a unor animale care asigură ascunderea.inel) formaţiuni anatomice cu aspect de inel. se manifestă prin oprirea dezvoltării glandelor genitale. accentuarea diurezei şi apariţia transpiraţiei. coada sau de la fluierul piciorului la cal. cristale în urină. tripanosome. care rămâne într-o poziţie intraabdominală. alelă recesivă ascunsă. etiologie ascunsă. se dezvoltă primele mamifere şi plante cu flori. transformat în cristale. termen utilizat pentru afecţiuni a căror etiologie nu este clara. prin înţepăturile sale poate transmite la animalele mari antraxul. ciuperci. clasa Hexapoda. formaţiuni anatomice perforate ca un ciur. (gr. dar care. dizolvată sau gazoasă în stare cristalină. CRETI ISM CREZOL CRIBRIFORM CRICOID CRI IS CRIOA ESTEZIE CRIOFITE CRIOTERAPIE CRIPTIC CRIPTOGE ETIC CRIPTOMER CRIPTORHIDIE CRISOPS CRISTALI CRISTALIZARE CRISTALIZAT CRISTALURIE CRIZĂ 172 . formă de polimorfism datorat prezenţei alelelor recesive. dar şi din muşchi. krinis – păr lung) păr din coama. întârziere mintală. tratament efectuat prin aplicarea de frig sub diferite forme. acestea trăiesc pe zăpadă.000 ani şi se caracterizează printr-o extindere a dinozaurilor şi coniferelor. apariţia şi declanşarea bruscă a unei boli.000. nu se încrucişează. krikos . chrysos – aur + ops . anomalie congenitală rezultată dintr-o tulburare în procesul de coborâre a testiculului. situat în capsula sau imediat înapoia pupilei. în mod normal. grup de plante alcătuit mai ales din alge. boală provocată de tulburări funcţionale ale tiroidei. 1. dezinfectant local folosit în soluţii saponate. transparent. bacterii. adaptate la temperaturi relativ scăzute.ochi) parazit hematofag din familia Tabanidae. tularemia.CRETACIC ultima perioadă geologică din era mezozoică. procesul de trecere a unei substanţe din stare lichidă. care începe în urmă cu circa 120. (gr. (gr. pe gheaţă în regiuni alpine şi în apa din zonele arctice şi antartice. sin. 3. 2. organul refracţiei pentru acomodare. mutaţii genice mici. intrainghinală lângă osul pubis. momentul culminant al unei boli când simptomele au intensitate maximă. specii cu extremă similaritate morfologică.

D. metoda fizico-chimică de separare şi analiză a unor compuşi chimici constând în separarea componentelor unui amestec de substanţe dizolvate prin trecerea printr-o coloană constituită dintr-o substanţă solidă care este absorbantă.N. fibrile cromatinice bazofile din citoplasmă. dispariţia prin degenerescenţă a cromatinei nucleare. celulă pigmentară situată în tegument şi care determină culoarea la animale. schimbatoare de ioni sau suport.N. îngroşări care se găsesc pe cromoneme şi care se colorează intens. şi A. colorarea lichidului transpirat.. filamente care se găsesc în nucleu. dermatomicoză caracterizată prin prezenţa de noduli verucoşi cu tendinţă de ulcerare. cu tendinţa de a se colora cu săruri de crom. plastide care se găsesc în celulele vegetale şi sunt colorate în diferiţi pigmenţi (carotina . termen utilizat pentru anumite substanţe care. grup de atomi într-o moleculă care absorb lumina şi care sunt responsabili pentru coloraţia moleculei.H. aşezate paralel sau în spirală având pe traiectul lor ingroşări numite cromomere şi sunt înglobate într-o substanţă fundamentală numită matrice. celulă primară din care se dezvoltă succesiv o celulă care conţine pigment. se găsesc în celulele petalelor. xantofila . evoluând în puseuri caracterizate prin dureri abdominale. Ă CROMOFIL CROMOFOB CROMOFORI CROMOGE CROMOHIDROZĂ CROMOMERE CROMO EME avid de culoare.portocaliu. deşi incolore. pot.CRIZOTERAPIE CROH (BOALA) tratament făcut cu săruri de aur. determinarea cantităţii de hemoglobină luând în considerare culoarea sa în comparaţie cu o scara etalon colorată. substanţă principală colorantă a nucleului formând o reţea care conţine A. să dea naştere unor produşi coloraţi. din anumite cauze.S. CROMAFI CROMAFI OM CROMATIDĂ CROMATI Ă CROMATOBLAST CROMATOFAG CROMATOFOR CROMATOGRAFIE CROMATOLIZĂ CROMATURIE CROMIDIE CROMOBLASTOMICOZ sin. accelerarea V. cromatina Barr este un corpuscul mic de culoare închisă existent în celulele femelelor şi care lipseşte la mascul. cromatida devine vizibilă între începutul profazei şi metafază în mitoză şi între diplonem şi metafaza I în meioză. cromomicoză. celula reticulohistiocitară având proprietatea de a îngloba elemente care conţin pigment. scaune diareice. eliminarea de urină anormal colorată. proces inflamator cronic intestinal delimitat. CROMOMETRIE CROMOPLASTE 173 .R. care se coloreaza uşor. tumoră a ţesutului cromafin din medulo-suprarenală.galben). una din cele două subunităţi structurale longitudinale ale unui cromozom. care nu are tendinţa de a se colora. febră. care nu fixează coloranţi.

fără separarea acestora. care conţine eritrocite. care controlează aceleaşi caracteristici.sânge) partea colorată a sângelui (eritrocitele). krotaphos . proprietatea miocardului de a emite automat impulsuri ritmice cu o anumită frecvenţă. iar XY (sau XO) sexul heterogametic. mascule şi femele. sugerând numele de perie de lampă. care are o evoluţie lentă. substanţa nucleară din care sunt alcătuiţi cromozomii şi care are proprietatea de a se colora rapid se numeşte cromatină. mărimea şi forma caracteristică a cromozomilor. reprezentând cromozomii bivalenţi şi bucle laterale perechi. (lat. cruor . tip special de cromozom caracteristic nucleilor din glandele salivare ale larvelor de Diptere. în mitoză şi meioză. instrument în forma de cârlig. cromozomi dispuşi în pereche la organismele diploide sunt similari în mărime. care defineşte un corpuscul nucleoproteic. cromozomi care sunt implicaţi. simbolizaţi X şi Y. aceştia se unesc prin singamie în zigot. în special. care se colorează intens cu coloranţi bazici şi care este observabil cu ajutorul microscopului în timpul diviziunii celulare. formula cromozomală XX determină sexul homogametic. aşa-numitul cariotip se realizează în metafază şi sunt constante pentru o anumită specie şi de la o generaţie la alta. cromozomi sau segmente de cromozomi care conţin loci deosebiţi. peştilor. (gr. celulelor epiteliale ale intestinului etc. mărimea acestor cromozomi este dată de clivarea repetată a celor două cromatide iniţiale. CROMOZOM PERIE DE LAMPĂ CROMOZOM URIAŞ CROMOZOMI OMOLOGI CROMOZOMI EOMOLOGI CROMOZOMII SEXULUI CRO AXIE CRO IC CRO OTROPISM CROSSI G-OVER CROŞET CROTAFIT CRUOR CRUORIC 174 . nu se conjugă în meioză. determinat de prelungirea stadiului de diplonem din profaza I a meiozei. are o axă principală. numărul. dureroasă şi de lungă durată. tip special de cromozom prezent în nucleii ovocitelor primare ale amfibienilor. durata minimă în care un nerv răspunde la o excitaţie electrică. manifestând respingere unul faţă de altul. reptilelor şi păsărilor. se conjugă şi se separă în meioză. denumire introdusă de Waldeyer (1888).tâmplă) cu referire la tâmplă. formă şi identici în structura locilor. aceasta este de două tipuri: eucromatină şi heterocromatină. cei doi membri provin de la părinţi: unul adus de gametul femel altul de gametul mascul. examenul unor lichide din organism prin aprecierea culorii lor. încrucişare reciprocă. în determinarea sexului la organismele unisexuate.CROMOPROTEIDĂ CROMOSCOPIE CROMOTIP CROMOZOM substanţă rezultată din conjugarea unei proteine cu un pigment. formarea de noi cromozomi în urma fragmentării la chiasme a cromatidelor din unii cromozomi omologi între genele înlănţuite şi regruparea în ordine schimbată a segmentelor cromatidice rupte. totalitatea factorilor ereditari localizaţi în cromozomi sau reprezentaţi de genele cromozomale.

substanţă care provoacă relaxarea. clasa Hexapoda. leziune dermatologică elementară. (lat. cumy – lapte la iapă fermentat) lactat alimentar din lapte de iapă. (lat. piesă de sprijin cu scop de amortizare formată din ţesut adipos sau fibroadipos (cuzinet ocular. CRYPTOCOCCUS CTE OCEFALUS CUATER AR CUBITUS CUBITALĂ CULEX CUMARI E CUMÂS CU EIFORM CURA T CURARA CURARIZA T CURATIV CURĂ CUSHI G (SUTURA) CUSPID CUTA AT CUTICULĂ CUTIS CUTIREACŢIE CUZI ET CY ARA SCOLIYMUS 175 . uscat. proces patologic reprezentat de formarea unor membrane fibrinoase la suprafaţa mucoaselor fără a se produce pierdere de substanţă. plantă din familia Asteraceae. (eng. strat subţire la suprafaţă.cap) parazit extern din familia Pulicidae. perioadă geologică în era cenozoică (neozoică) formată din două epoci: pleistocen şi actuală sau holocen şi care a început în urmă cu 1 milion de ani. ordinul Aphaniptera. culex-licis . clasă de artropode (Crustacea). iar tegumentul alcătuit din chitină este împregnat cu săruri de calciu. poate transmite parazitul Dipylidium. croup . sinonim cu osul ulna. branhii. cuspis . cuzinet plantar). parazitează la câine şi pisică. (lat.CRUP CRUPAL CRURAL CRUSTĂ CRUSTACEE 1. homarul. ele au două perechi de antene. ciclopul şi forme superioare: racul. crabul. odată cu glaciaţiunea care a acoperit Europa şi America de Nord. chitină care acoperă corpul unor nevertebrate. cubitus . referitor la piele.ţânţar) parazit extern din familia Culicidae. poate fi purtător de filarii. metodă utilizată pentru a pune în evidenţă existenta unei sensibilităţi alergice a organismului executată prin introducerea în piele prin scarificare a unui antigen. tratament cu durată varialbilă sutură digestivă cu fir continuu sero-seros. care ţine de cubitus. secundară uscării la suprafaţa pielii a secreţiilor fiziologice sau patologice. termen utilizat pentru a desemna pielea corpului la animale.laringită) laringită pseudomembranoasă. os având forma de ic. cuprinzând forme inferioare: dafnia.cot) os lung al antebraţului. care se referă la false membrane. ktenos – creastă + kephale . al cubitusului. extract brut. care ţine de regiunea superioară a coapsei.vârf) formaţiune anatomică cu aspect de vârf ascuţit. ricketsii etc. strat superficial de celule epiteliale împregnate cu calciu. care vindecă. grupă de compuşi derivaţi ai cumarinei. din diferite specii de Strychnos. denumire veche pentru o serie întreagă de levuri şi ciuperci levuriforme. 2. (gr. medic care îngrijeşte în mod obişnuit un bolnav. urmată de paralizia musculaturii striate. langusta. (tăt. denumită popular Anghinare. majoritatea acvatice. medic curant.

D
D DI, DII, DIII d DACRIOADE ITĂ DACRIOCISTITĂ DACRIOCISTECTOMIE DACRIOCISTOGRAFIE IZOTOPICĂ DACRIOGE DACRIOLITE DACRIOSI UZITĂ DACTIL DACTILOFAZIE DACTILOMEGALIE DACTILOSCOPIE DACTILOSIMFIZĂ DAKI (SOLUŢIA) DALAC DALTO ISM 1. abr. vertebra dorsală sau pentru rădăcina nervoasă dorsală; 2. abr. coeficient de difuziune pulmonară. abr. derivaţia I (braţ stâng-braţ drept), derivaţia II (gambă stângă-braţ drept), derivaţia III (gambă stângă-braţ drept) în electrocardiografie. 1. abr. densitate; 2. simbol pentru prefixul deci(gr. dakrion – lacrimă + aden – glandă + itis - inflamaţie) inflamaţia acută sau cronică a glandei lacrimale. inflamaţia acută sau cronică, mucopurulentă, a sacului lacrimal. eliminarea prin act chirurgical a sacului lacrimal. metodă care utilizează substanţe izotopice pentru evaluarea funcţiei evacuatoare a căilor lacrimale care constă în a depune în centru corneei o picătură de lichid marcat cu Techneţium 99 şi obţinerea unei scintilaţii. care favorizează secreţia lacrimală. calculi formaţi în conductele lacrimale. inflamaţia căilor lacrimale şi a sinusurilor etmoidale. care se referă la deget şi la aspectele lui; partea terminală ventrală a pretarsului la scorpion. procedeu folosit pentru surdomuţi pentru a comunica între ei cu ajutorul degetelor. (gr. daktilos – deget + megas - mare) osteopatie hipertrofică a degetelor. examen al particularităţilor degetelor, în special a liniilor papilare, în vederea identificării individuale. sin. sindactilie, unirea congenitală a două sau mai multor degete; lichid limpede, uşor roz-violaceu, cu miros slab de clor, folosit ca antiseptic local, pentru spălarea plăgilor infectate. (tur. dalak - splină) termen popular utilizat pentru antrax. tulburări de vedere constând în imposibilitatea de a percepe unele culori (roşu şi verde).

176

DALTO IST DA DY-FEVER DA GA

care este afectat de daltonism. sin. englezesc pentru febra dengă. semn făcut pe suprafaţa corpului animalelor cu ajutorul unui fier înroşit având diferite forme pentru a putea fi identificate; metodă utilizată mai ales în creşterea cailor pentru a se marca anumite clase sau linii. forme de acţiuni instinctive, repetate sau ritmice, ale animalelor, devenite rituale şi asociate cu împerecherea; variază de la un grup la altul sau de la o specie la alta, şi au diverse funcţii, mai ales de a atrage atenţia femelei şi de a o pregăti pentru împerechere sau de a stimula şi pregăti masculii pentru copulare. ansamblul dinţilor naturali; în stomatologie se face distincţie între dantura superioară şi cea inferioară. sin. arsonvalizare, după d´Arsonval (1851-1940), utilizarea în scop terapeutic de curenţi electrici de înaltă frecvenţă (în algii localizate la supraţa corpului). membrană roşietică a feţei profunde a scrotului, formată din fibre musculare netede, fibre conjunctive şi fibre elastice. teorie propusă de Darwin pentru a explica mecanismul evoluţiei, după caracterele noi apărute la unii indivizi sub influenţa mediului şi a influenţei acestuia pentru adaptare, creează o selecţie naturală care antrenează supravieţuirea celor mai apţi. parazit din familia Davaineidae, clasa Cestoda; se găseşte în tubul digestiv la găini. abr. Denumire Comună Internaţională (fr. Denomination Commune Internationale). abr. decubit dorsal. abr. diclo-difenil-tricloretan. element lexical şi morfologic care poate fi folosit ca prefix dând înţelesul de: de, din, de la, de pe, despre, sub, lângă, din cauza, pentru, în afara; în compunere neagă, distruge, privează sau întăreşte ceva (fie prin alăturarea lui de fie a lui des sau dez). sin. foliculul ovarian. care prezintă manifestări de debilitate; sensibil, lipsit de rezistenţă la eforturi fizice şi boli. stare generală de slăbiciune a organismului rezultată din scăderea tonusului general al ţesuturilor, în special al celui muscular; sănătate şubredă. slăbiciune marcată a noilor născuţi, în general prematuri, ca urmare a unor traumatisme sau leziuni intrauterine, intoxicaţii sau boli ale mamei, tare genetice sau malformaţii congenitale. stare de deficienţă cronică a organismului, care apare în copilărie.

DA S DE ÎMPERECHERE

DA TURĂ DARSO VALIZARE

DARTOS (SCROTAL) DARWI ISM

DAVAI EA D.C.I. D.D. D.D.T. DE...

DE GRAAF (FOLICULUL) DEBIL DEBILITATE

DEBILITATE CO GE ITALĂ DEBILITATE CO STITUŢIO ALĂ

177

DEBILITATE ME TALĂ

insuficienţa dezvoltării inteligenţei, caracterizată prin tulburări de judecată şi dificultate în adaptare la situaţii noi (este primul grad de arieraţie mentală). ansamblu de tulburări motrice (exagerare a reflexelor osteotendinoase, neîndemânare) care pot fi observate de obicei la debili mentali şi la idioţi. în fizică, volum de lichid care se scurge în unitatea de timp. cantitatea de sânge expulzat de fiecare ventricul într-un minut, valorile medii variază între 5,5 şi 6,5 litri, normal debitul ventricular drept şi stâng sunt identice. sin. debit de expunere, intensitate de doză; cantitatea de radiaţii ionizante la care este expus un individ pe unitatea de timp, exprimată de obicei în roentgeni, razi sau remi pe oră; se utilizează de asemenea şi subunităţile sau multiplii acestor unităţi, debitul de doză serveşte şi pentru indicarea radioactivităţii unei zone contaminate. volumul de sânge care trece prin artera pulmonară ml/minut. cantitatea de sânge expulzată la fiecare sistolă ventriculară; valorile oscilează normal între 80-90 ml. cantitatea de urină eliminată de rinichi într-o unitate de timp dată. sin. debit respirator; volumul de aer ventilat pe unitatea de timp, debitul ventilator alveolar se notează cu VA. în psihologie şi psihanaliză, suprimarea inhibiţiilor afective care împiedică o exteriorizare a obsesiilor sau a conflictelor incoştiente refulate. sondă pentru biopsie care funcţionează prin aspirare-secţionare, utilizată pentru explorarea mucoasei intestinului subţire. 1. secţionarea sau excizia bridelor care comprimă ţesuturile sau organele sau care incomodează circulaţia; 2. deschidere largă într-un focar sau cavitate cu epanşament. sindromul congenital de insuficienţă adrenogenitală, însoţit de pierderea electroliţilor. substanţă a cărei administrare în timp are ca efect secundar demineralizarea (decalcifierea) ţesutului osos. 1. sin. decalcificare; demineralizare a ţesutului osos şi a dinţilor, 2. procedeu tehnic de dizolvare a complexelor organocalcice din ţesuturi cu ajutorul unor soluţii acide. îndepărtarea unui câmp (în chirurgie). proces fizic de separare a particulelor dintr-o suspensie, realizat prin îndepărtarea lichidului care constituie faza continuă a dispersiei. suprimarea unei canule traheale plasată după traheotomie. 1. spălarea unei suprafeţe cu ajutorul unui produs chimic adecvat; 2. în dermatologie, îndepărtarea scuamelor din psoriazis prin aplicarea locală repetată a unui medicament.

DEBILITATE MOTRICĂ DEBIT DEBIT CARDIAC

DEBIT DE DOZĂ

DEBIT PULMO AR DEBIT SISTOLIC DEBIT URI AR DEBIT VE TILATOR DEBLOCAJ

DEBRAY (SO DA) DEBRIDARE

DEBRE-FIBIGER (SI DROM) DECALCIFIA T DECALCIFIERE

DECAMPAJ DECA TARE DECA ULARE DECAPAJ

178

DECAPA T

1. agent terapeutic care exfoliază stratul cornos al epidermului 2. substanţă care dezoxidează metalele oxidate şi previne oxidarea lor în cursul unei prelucrări termice ulterioare. ordin de artropode din clasa crustaceelor, căruia îi aparţin circa 8000 de specii, majoritatea acvatice, natante şi reptante, cu cinci perechi de picioare, care servesc la mers. rezecţia capsulei unui organ. sin. carboxilază, enzimă care catalizează procesul de eliberare a dioxidului de carbon în gruparea carboxilică a unui acid organic. moartea unei persoane. unitatea de măsură a intensităţii sunetului echivalentă cu a zecea parte dintr-un bel, (simbol dB). sin. caducă (despre dentiţie). tumoră uterină formată din celule deciduale. care cade la sfârşitul periodei de creştere sau la maturitate; ex. frunzele unor arbori cad după fiecare perioadă de vegetaţie (monociclice sau terofile); dinţii de lapte la copii ş.a. leziune benignă a colului uterin caracterizată prin proliferarea de celule deciduale aberante sub formă de tumori conopidiforme sau ulceraţii sângerânde acompaniate de metroragii sau scurgeri roşietice fetide: pot fi confundate cu un cancer al colului; biopsia permite diagnosticul corect. soluţie a cărei concentraţie este egală cu a zecea parte dintr-o soluţie molară, abr. 0,1 M sau M/10. soluţie a cărei concentraţie este egală cu a zecea parte dintr-o soluţie normală, abr. 0,1 N sau N/10. 1. stadiul unei maladii acute în cursul căreia simptomele clinice diminuează în intensitate. 2. perioadă a vieţii caracterizată prin regresia generală a funcţiilor organice şi care marchează începutul bătrâneţii. 1. punctul cel mai de jos al unei cavităţi, al unei plăgi, al unei leziuni sau al unei părţi a corpului. 2. înclinat, de ex. poziţia declivă a corpului. eliminarea clorului din apa de băut sau din apa de canal. care produce o declorurare. (lat. decoquo-coxi-coctum – a fierbe) lichidul rezultat din fierberea în apă a unor plante medicinale în scopul de a se extrage principiul activ. 1. (lat. de – desfacere + collum - gât) dezlipirea a două formaţiuni anatomice (ex. dezlipirea placentei, retinei, epifizei etc.). 2. operaţie care constă în secţionarea gâtului la făt în caz de distocie pentru a se putea face extragerea lui. pierderea capacităţii de adaptare la eforturi mecanice, biochimice etc. a unui sistem morfofuncţional.

DECAPODE

DECAPSULARE DECARBOXILAZĂ DECES DECIBEL DECIDUALĂ DECIDUOM DECIDUOS

DECIDUOZĂ

DECIMOLARĂ DECI ORMALĂ DECLI

DECLIV

DECLORARE DECLORURA T DECOCŢIE DECOLARE

DECOMPE SARE

179

DECOMPE SAT

se spune despre organismul care intră într-un stadiu în care mecanismele compensatorii nu mai sunt capabile să împiedice apariţia unor tulburări funcţionale sau metabolice. 1. suprimarea presiunii exercitate asupra unui corp de aer, gaz sau lichid; 2. în medicină, tehnici vizând reducerea presiunii exercitate la nivelul unor organe sau reducerea graduată a presiunii din chesoane; 3. în medicina spaţială, scăderea foarte rapidă a presiunii atmosferice în zborul la mare altitudine. proces destinat a suprima o condiţionare prin asocierea repetată a unor factori dezagreabili. sin. decongestiv; antiinflamator. întreruperea unor legături între funcţiuni ale sistemului nervos vegetativ, obţinută după administrarea de diferite medicamente, în scopul facilitării anesteziei. care a suferit o deconectare. care diminuă sau suprimă congestia. reducerea sau îndepărtarea de materii radioactive de pe o construcţie, un spaţiu descoperit, un obiect sau o persoană. relaxarea unui muşchi contractat. 1. separarea unui organ de învelişul său normal sau patologic (decorticare pulmonară prin secţionarea aderenţelor pleurale); 2. ablaţia substanţei corticale a unui organ (cortex cerebral sau suprarenal). sin. decăzut. stare de decădere totală; ultimul stadiu al senilităţii. 1. atitudine a corpului, spontană şi în repaus pe un plan orizontal; 2. escare cu evoluţie rapidă în afecţiuni grave ale sistemului nervos în special la hemiplegie. ieşirea unui bolnav de sub efectul curarei fie spontan fie pe cale medicamentoaså. încrucişarea pe linia mediană a fasciculelor nervoase similare (motorii, senzitive sau vegetative) ale sistemului nervos central, ex. decusaţia piramidală în bulb. (fr. déglutition) înghiţire. 1. expulzarea fecalelor din rect; 2. depunerea de sedimente pe fundul unui recipient care conţine un lichid colorat; 3. tratarea urinei cu un reactiv chimic pentru a îndeparta substanţele reducatoare cum ar fi uraţii, creatina precum şi proteinele. (rus. defektologiia), studiu celor cu deficienţe senzoriale şi intelectuale. (lat. defero-ere – a duce, atransporta în afară, în jos) canal deferent sau canal care duce mai departe, în afară.

DECOMPRESIE

DECO DIŢIO ARE DECO GESTIO A T DECO ECTARE

DECO ECTAT DECO GESTIV DECO TAMI ARE DECO TRACTURARE DECORTICARE

DECREPIT DECREPITUDI E DECUBIT

DECURARIZARE DECUSAŢIE

DEGLUTIŢIE DEFECARE

DEFECTOLOGIE DEFERE T

180

DEFERE TITĂ DEFERE TOGRAFIE DEFERE ŢIAL DEFERVESCE ŢĂ DEFIBRILARE DEFIBRI Ă DEFIBRI ARE DEFICIE T DEFICIE ŢĂ DEFICIT IMU ITAR

inflamaţia unui canal deferent. radiografia unui canal deferent după injectarea în lumen a unei substanţe de contrast. care se referă la canalul deferent. (lat. de + ferveo-ere – a fierbe, a fi cald) diminuarea sau dispariţia febrei la un bolnav, urmată de ameliorarea stării generale. oprirea fibrilaţiei arteriale sau ventriculare şi restabilirea ritmului cardiac normal. a priva o substanţă, în special sângele, de fibrinogenul conţinut. eliminarea fibrinogenului din sânge sau dintr-un lichid organic. care prezintă o deficienţă, ex. deficient senzorial. insuficienta dezvoltare sau funcţionare a unui organ, sistem sau organism în ansamblu, ex. deficienţă mentală. defect al sistemului imunitar, acest sistem cuprinde mai multe părţi în acţiunea sa: de o parte celulele care activează, proliferează şi uneori ucid corpul străin, pe de altă parte anticorpii care se formează după activarea celulară şi care sunt molecule de proteine solubile; există deficit pur umoral sau pur celular, dar şi deficit imunitar combinat. sin. SIDA. 1. poziţia în extensie a capului fătului în timpul travaliului, contrară flexiei naturale, care caracterizează prezentarea cu faţa; 2. în electrocardiografie, orice deviaţie a traseului deasupra sau sub linia izoelectrică: deflecţie intrinsecă sau extrinsecă; 3. în electroencefalografie, mişcarea executată de inscriptor, a cărei înregistrare dă caracterizarea curentului cerebral înregistrat. ruptura himenului, normal în timpul primului raport sexual. dispariţia leziunilor cutanate într-o maladie eruptivă. iregularitate dobândită a formei unui organ sau a unei părţi a corpului. întreruperea influxurilor nervoase care încetinesc ritmul cardiac şi moderează tensiunea arterială, prin secţionarea chirurgicală a nervilor depresori şi a zonelor barosensibile aortice: această denervare cardiacă este propusă în tratamentelor angorului sever, rebel. eliberarea şi exteriorizarea conştientă, în cursul şedinţelor de psihanaliză, a tendinţelor şi sentimentelor până atunci refulate în subconştient. ansamblu de mişcări care permit prezentarea fetală, trecerea prin strâmtoarea inferioară, planşeul perineal şi orificiul vulvar (lat. degenero-are – a se strica, a cădea, a regresa) finalul unui proces de degenerescenţă. care a pierdut, total sau parţial, însuşirile morfologice sau funcţionale caracteristice genului sau speciei.

DEFICIT IMU ITAR DOBÂ DIT DEFLECŢIE

DEFLORARE DEFLORESCE ŢĂ DEFORMARE DEFRE ARE

DEFULARE DEGAJARE DEGE ERARE DEGE ERAT

181

DEGE ERESCE ŢĂ DEGERĂTURĂ

modificare regresivă a ţesuturilor, organelor şi funcţiilor, cu reducerea randamentului lor util. 1. roşeaţă violacee şi dureroasă, cu tumefierea pielii, ce apare în timpul sezonului rece, mai ales la nas, urechi şi degete; 2. leziune cutanată gravă provocată de expunerea la ger puternic şi caracterizată de producerea de flictene uşoare. fiecare din prelungirile care termină mâna: police, index, medius, inelar, auricular; de asemenea terminaţiile piciorului. deget a cărui falangă distală se află în flexie, din cauza pierderii extensiei active, ca urmare a unui traumatism. afecţiune frecventă caracterizată printr-o jenă în mişcarea unuia sau mai multor degete, bolnavul fiind adesea nevoit să-şi îndrepte degetul cu ajutorul celeilante mâini, cauza obişnuită este formarea unui nodul pe tendonul flexorului degetelor care jenează alunecarea tendonului în teaca sa fibroasă. deget în spatulă. probă în neurologie pentru precizarea stării de coordonare a mişcărilor voluntare a membrelor superioare; pacientul cu ochi închişi, trebuie să-şi atingă vârful nasului cu un index. (lat. deglutitio – a înghiţi) actul fiziologic al înghiţirii, prin care alimentele solide transformate în bol în gură sau alimentele lichide sunt trecute din gură prin faringe în esofag. dispariţia granulaţiilor citoplasmice, specifice unor celule, indicând pierderea funcţiei respective, ca urmare a unor procese distrofice care se traduc prin omogenizare. 1. înlăturarea (extragerea) lipidelor (grăsimilor) dintr-un aliment, în scop dietetic 2. îndepărtarea grăsimii de pe suprafaţă, în vederea prelucrării ulterioare. enzimă care activează reacţii de oxidare prin eliminarea de atomi de hidrogen. (lat. de + hisco-ere – a se deschide, a se crăpa) deschiderea foliculului de Graff şi eliberarea ovulei. eliminarea din organism a fecalelor şi urinei. v. alexiagrafie (lat. deletio - distrugere) termen utilizat în genetică sub care se înţelege o mutaţie cromozomală care constă în pierderea unui segment de cromozom. tehnică de suspensie a colului vezical, care vizează corijarea unei incontinenţe de urină la femeie. 1. sindrom de tulburare a conştienţei; 2. reflectarea eronată la nivelul gândirii a raportului dintre individ şi realitatea obiectivă. 1. care se referă la delir sau care are caracter de delir; 2. care este în criză delirantă.

DEGET DEGET CIOCA DEGET Î ARC

DEGETUL TOBOŞARULUI DEGET- AS (PROBA)

DEGLUTIŢIE

DEGRA ULARE

DEGRESARE

DEHIDROGE AZĂ DEHISCE ŢĂ DEJECŢIE DEJERI E DELEŢIU E

DELI OTTE (OPERAŢIA) DELIR

DELIRA T

182

DELIRIUM TREME S DELIVRE ŢĂ DELTA DELTOID DELTOIDITĂ DELTOPECTORAL DEM DEMASCULI IZARE DEME T DEME ŢĂ DEMIELI IZARE DEMODEX DEMOGRAFIE DE ATALITATE DE ATURARE DE DRITĂ

boală determinată de alcoolism şi caracterizată prin delir însoţit de tremurul nervos al feţei şi al membrelor. (lat. delibero-are – a debarasa, a elibera) eliminarea placentei şi a anexelor sale după expulzarea fătului. 1. a patra literă a alfabetului grec; 2. structură sau spaţiu cu formă aproximativă a unui triunghi echilateral. termen utilizat în anatomie pentru a indică un aspect de triunghi. inflamaţia deltoidului. care se referă la muşchii deltoizi şi pectorali. grup sau populaţie de indivizi vegetali, strâns înrudiţi taxonomic, cu caracteristici genetice şi citologice comune, capabili de inter-încrucişare. sin. devirilizare. din punct de vedere psihiatric, individ care prezintă o dezorganizare progresivă şi ireversibilă a personalităţii psihice. 1. slăbirea facultăţilor mentale sub influenţa unor leziuni ale creierului; 2. din punct de vedere juridic, sin. alienaţie mentală. proces de distrugere a tecilor de mielină. parazit extern din familia Demodecidae, clasa Arachnida cu aspect de vierme; se gaseşte la câine, bou, porc, cal, oaie, capră. ştiinţa care se ocupă cu studiul populaţiei considerată în special cantitativ. diminuarea numărului de naşteri într-o populaţie dată. alterarea unei substanţe prin procese fizice sau chimice. 1. (lat. dendron - pom) prelungire ramificată a protoplasmei celulei nervoase prin care impulsul nervos este transmis celulei; prelungire protoplasmatică a neuronului 2. agregate minerale în formă arborescentă. sin. arborescent. secţionare chimică sau fizică a nervilor unui anumit organ sau regiune anatomică. reducerea nitraţilor în nitriţi şi amoniac şi eliberarea de azot liber, N2. 1. raportul masei de un oarecare volum a unui corp solid sau lichid omogen faţă de alcelaşi volum de apă măsurat de obicei la 4°C; 2. raportul masei de un oarecare volum de gaz faţă de acelaşi volum de aer în condiţii de presiune şi temperatură similare. determinarea densităţii osoase prin măsurarea absorţiei fotonilor emişi de o sursă radioactivă care traversează osul. consoane care se pronunţă cu aplicarea limbii pe dinţi. care se referă la dinţi.

DE DRITIC DE ERVARE DE ITRIFICARE DE SITATE

DE SIOMETRIE OSOASĂ DE TALE DE TAR

183

DE TICUL DE TI Ă DE TITIE DE TOM DE UDARE DE UTRIŢIE

dinte pitic supranumerar. (fr. dentine) ţesut osos modificat, lipsit de celule din care este format dintele. 1. (fr. dentition) apariţia dinţilor la copii. 2. totalitatea dinţilor şi aşezarea lor. tumoră benignă constituită din ţesut dentar adult, rezultând dintr-o tulburare a dezvoltării dintelui. punerea în evidenţă sau descoperirea unei formaţiuni anatomice. (fr. dénutrition) tulburare de nutriţie cu fenomene de degenerescenţă a unui organ sau a organismului în general rezultând dintr-o carenţă nutriţională; stare a unui ţesut sau organism în care predomină dezasimilaţia (fr. déontologie) totalitatea normelor care reglementează relaţiile dintre medici şi dintre aceştia şi pacienţii lor orice virus ADN. distrugerea prin diferite mijloace a ectoparaziţilor omului sau animalelor. instrumentul ce serveşte la depărtarea buzelor unei plăgi sau a unei incizii chirurgicale, pereţilor unei cavităţi naturale, coastelor. stare psihoorganică determinată de administrarea repetată a unui medicament. formă de dependenţă caracterizată prin nevoia de a ingera alcool până la starea de beţie; se distinge o dependenţă alcoolică primară şi o dependenţă alcoolică secundară. stare de adaptare care se manifestă prin tulburări fizice intense când administrarea drogului, tabacului sau alcoolului, este întreruptă. stare în care un medicament, alcoolul sau tutunul produc un sentiment de satisfacţie şi necesitatea de a recurge periodic la acestea pentru a evita o stare de disconfort. a îndepărta periostul în vederea unei osteotomii. alterare a conştienţei propriei persoane, manifestată prin trăirea înstrăinării ideilor, sentimentelor şi acţiunilor. decolorare a tegumentelor sau anexelor prin dispariţia pigmentului. (lat. de + pilus - păr), căderea părului sau a lânii. agent chimic sau fizic care poate produce căderea părului. medicament care produce eliminarea şi ca urmare diminuarea cantitatii de lichide si electroliti din organism. diminuarea sau dispariţia unui lichid organic conţinut într-o cavitate sau organ în mod normal. căderea penelor la păsări. diminuarea polarizării şi inversarea pentru moment a încărcării electrice între două puncte ale unui ţesut sau între faţa internă şi externă a unei membrane celulare.

DEO TOLOGIE DEOXIVIRUS DEPARAZITARE DEPĂRTĂTOR DEPE DE ŢĂ DEPE DE ŢĂ ALCOOLICĂ DEPE DE ŢĂ FIZICĂ DEPE DE ŢĂ PSIHICĂ

DEPERIOSTA DEPERSO ALIZARE DEPIGME TARE DEPILAŢIE DEPILATOR DEPLETIV DEPLEŢIE DEPLUMAŢIE DEPOLARIZARE

184

DEPOZIT

1. acumulare de substanţă, a unui produs de secreţie normală sau patologică, într-un ţesut, organ sau cavitate; 2. substanţă, de obicei de natură calcară, aderentă la suprafaţa unui dinte. scădere a valorilor, a acţiunilor, cauzată de o criză. sin. depresie nevrotică. formă particulară şi extrem de frecventă, de depresie nervoasă caracterizată prin faptul că subiectul nu pare trist şi nu-şi recunoaşte starea psihică, dar se plânge de dureri nedefinite sau care devin cronice intratabile. tulburare nevrotică caracterizată printr-o depresie disproporţională, de obicei consecutivă unei experienţe penibile; nu sunt idei delirante, nici halucinaţii, dar preocupările sunt adesea centrate pe traumatismul psihic precedat de boală. în legătură cu o depresie neuropsihică. factor care inhibă o anumită funcţie. descurajant, întristător. acţiunea de îndepărtare a proteinelor. extirparea totală a pulpei sănătoase sau inflamate a unui dinte; depulparea nu se face în orice act protetic şi numai în unele cazuri rare. (lat. de + purus - curat) care favorizează eliminarea toxinelor sau a produşilor de dezasimilaţie din organism. acţiune care are drept scop distrugerea şobolanilor şi şoarecilor. cursă a cailor pur sânge englez în vârsta de trei ani. (gr. derma-tos - piele) termen utilizat în histologie pentru a desemna stratul conjunctiv profund al pielii, situat între epiderm şi ţesutul conjunctiv. (gr. derma + kentor - înţepător), parazit extern din familia Ixodidae, clasa Arachnida care parazitează la câine, cal, rumegătoare. (gr. derma + nysao - înţep), parazit extern din familia Dermanysiidae, clasa Arachnida, care parazitează la păsări. ordin de insecte format din circa 1000 de specii, din care fac parte şi urechelniţele; au aripile anterioare cornoase, de unde denumirea de Dermaptera. denumire generică pentru afecţiuni inflamatorii ale pielii, în general cu evoluţie acută sau subacută. (gr. derma + bioo - trăi), parazit extern din familia Oestridae, clasa Hexapoda, care parazitează la om, rumegătoare, cal, câine şi pisică. (gr. derma + coptein – a lovi, a răni), sin. psoroptes paraziţi externi din familia râilor (clasa Arachnida).

DEPRESIE DEPRESIE A XIOASĂ DEPRESIE MASCATĂ

DEPRESIE EVROTICĂ

DEPRESIV DEPRESOR DEPRIMA T DEPROTEI IZARE DEPULPARE DEPURATIV DERATIZARE DERBY DERM

DERMACE TOR DERMA ISSUS DERMAPTERE

DERMATITĂ DERMATOBIA DERMATOCOPTES

185

DERMATODECTES DERMATOFIŢI DERMATOFIŢIE DERMATOGE DERMATOLOGIE DERMATOMICOZĂ DERMATOMIOZITĂ DERMATOM

(gr. derma + deko – muşc), sin. sarcoptes; parazit extern din familia Sarcoptidae clasa Arachnida. (gr. derma + phyton - plantă) ciuperci care parazitează pielea sau anexele. afecţiune dermatologică determinatå de tricofiţi şi levuri; localizate pe pielea capului. zonă externă din meristemul apical care generează epiderma. ramură a medicinei care se ocupă cu studiul pielii şi afecţiunilor sale. termen generic pentru afecţiunile pielii, unghiilor şi părului. boală din grupul mitozitelor primitive, caracterizată prin erupţii cutanate cu caracter polimorf, asociate cu edem dur şi dureros la presiune. 1. (gr. derma + omos – crud, sălbatic) neoplasmele pielii; 2. zona delimitată a pielii corespunzătoare ramificaţiilor senzitive ale unui nerv rahidian. (gr. derma + osis), denumire generică pentru bolile de piele. (gr. derma + zoon + osis), afecţiuni cutanate cauzate de paraziţi animali. privitor la dermă, la piele. sin. dermatită; denumire generică pentru afecţiuni inflamatorii ale pielii. (gr. derma + eides - asemănător) cu aspect de piele; ex. chist dermoid. afecţiune a dermului provocată de ciuperci. sin. dermatoză. funcţia protectoare a învelişului cutanat contra agenţilor infecţioşi. fixare cu predilecţie de către piele a unor agenţi animaţi sau a unor substanţe chimice. bandajul pentru imobilizarea cotului pe torace după fractura claviculei. 1. individ rezultat din reproducerea sexuată. 2. cu sens decliv. 1. separarea elementelor care alcătuies un corp; 2. putrefacţie, degradarea unei substanţe organice. 1. proces fiziologic normal; constă din desprinderea celulelor cornoase cele mai superficiale; 2. în mod patologic, atunci când se descuamează un strat cornos îngroşat, descuamarea devine vizibilå sub formă de scuame. reducerea sau abolirea sensibilităţii faţă de un agent sensibilizant cu ajutorul unor factori specifici sau nespecifici. eliminarea în cantitate mare a apei din organism prin transpiraţii, diaree, vărsături etc. şi starea consecutivă. procedeu prin care se urmăreşte eliminarea apei prin evaporare. sin. dur şi fibros, ex. tumoră desmoidă.

DERMATOZĂ DERMATOZOO OZĂ DERMIC DERMITĂ DERMOID DERMOMICOZĂ DERMOPATIE DERMOFILAXIE DERMOTROP DESAULT (APARATUL) DESCE DE T DESCOMPU ERE DESCUAMARE

DESE SIBILIZARE DESHIDRATARE DESICARE DESMOID

186

DESMOPATIE DESMOPEXIE DESMOREXIE DESODAT DETARTRAJ DETERMI ARE

termen generic pentru a denumi afecţiunile ligamentelor. suturarea ligamentelor. ruperea ligamentelor. fără sare. îndepărtarea tartrului dentar. trăsătură a organismelor vii care, pe baza memoriei plasmei germinative, se dezvoltă după un anumit tipar, în aşa fel, încât descendenţii sunt organizaţi după chipul părinţilor. tip de lucrare utilizată pentru identificarea şi clasificarea organismelor vii, descrierea, denumirea şi clasificarea se pot realiza după metoda clasică, bazată pe utilizarea morfologiei comparate, sau şi prin metoda experimentală, bazată pe cercetări genetice, biochimice, imunologice, serologice etc. în medicină, stare patologică ce se caracterizează prin slăbirea gravă a unor funcţii, cu ameninţarea vieţii, în afara unui tratament. musculatura peretelui vezical. celule uzate ce sunt eliminate din organism. înlăturarea unui dren sau după intubaţie laringiană. 1. dispariţia gradată a unei tumefacţii; 2. diminuarea în volum a unui organ erectil. (gr. deuteros – cel de al doilea) hidrogenul greu. grup de animale nevertebrate triploblastice celomate, al căror orificiu bucal nu derivă din blastopor, ci este de neoformaţie, apărând în mod secundar la polul opus. substanţă nutritivă de rezervă depozitată în citoplasma unor celule. (gr. deuteros + meros - parte) cel de al doilea segment al corpului unor paraziţi din ordinul Gregarinida, clasa Sporozoa. (gr. deuteros + neyron - nerv) cel de-al doilea neuron într-o sinapsă. (gr. deuteros + nymphe - nimfă) stadiul al doilea în dezvoltarea unei nimfe la animalele nevertebrate. 1. variaţie sau îndepărtare de normal; 2. direcţie anormală a unei structuri anatomice; 3. în ortopedia dentofacială, depărtarea maxilarului de la poziţia normală. distrugerea pulpei dentare, elementul vital al dintelui. cea de a patra perioadă geologică în era paleozoică, care începe în urmă cu circa 350 milioane de ani. hormon de sinteză, puternic antiinflamator şi antialergic; se administrează oral, în pomadă sau colir şi în aerosoli. sin. dreptaci.

DETERMI ATOR

DETRESĂ DETRUSOR DETRITUS DETUBAJ DETUMESCE ŢĂ DEUTERIU DEUTEROSTOMIE E

DEUTOPLASMĂ DEUTOMERIC DEUTO EURO DEUTO IMFĂ DEVIAŢIE

DEVITALIZARE DEVO IA DEXAMETAZO DEXTRALI

187

(lat. în substanţe dintre care cel puţin una este solubilă. deviere laterală dreaptă a coloanei vertebrale. diabet asimptomatic. de + in + vagina – teacă. diabetul zaharat. procesul de îndepărtare a grupării amino. substanţă chimică care face să se rotească la dreapta lumina polarizată. sin. v.din structura chimică a unui aminoacid. sin. situare a inimii în partea dreaptă deplasarea stomacului la dreapta. cu ajutorul dezaminazelor. fără glicozurie. v. afecţiune caracterizată prin emisie abundentă de urină cu densitate mică. proces vital în care anumiţi principii antrenaţii în compoziţia materiei vii sunt eliberaţi şi eliminaţi din organism. transformare chimică a unei substanţe insolubile în dizolvanţi obişnuiţi. prin modificări în compoziţia chimică a sângelui şi urinii şi în final caşexie. diabet latent. dextrocardie) anomalie congenitală a poziţiei inimii (în hemitoraxul drept). polidipsie şi poliurie. sete intensă. care face să se rotească la dreapta.dreapta) substanţă glucidă care deviază lumina polarizată înspre dreapta.DEXTRI Ă DEXTROCARDIE DEXTROGASTRIE DEXTROGIR DEXTROSCOLIOZĂ DEZAGREGARE DEZAMI ARE DEZASIMILARE DEZOBSTRUARE DEZOXIRIBOZĂ DEZI FECŢIE DEZI SECŢIE DEZI TOXICARE DEZI VAGI AŢIE DEZVOLTARE DIABET (lat. chimic prin care se urmăreşte îndepărtarea şi distrugerea agenţilor patogeni din exteriorul organismului. diabet zaharat. înveliş). distrugerea insectelor din anumite încăperi sau locuri limitate. procedeu mecanic. caracterizată prin asocierea cu un diabet grav. sin. distrugerea şi îndepărtarea sau numai debarasarea organismului de anumite toxine sau otrăvuri. fizic. operaţie prin care se efectuează eliberarea unei anse intestinale invaginate. (fr. cu prezenţa de depozite de fier în diferite ţesuturi. evoluţia ontogenică a unui organism. dexter . diabet zaharat fară manifestări clinice. poate fi zaharat şi insipid. DIABET ASIMPTOMATIC DIABET BRO ZA T DIABET FRUST DIABET GRAS DIABET I FRACLI IC DIABET I SIPID DIABET JUVE IL 188 .prin + bainein – a trece) boală metabolică caracterizată prin polifagie. dia . se datoreşte unei secreţii insuficiente de hormon antidiuretic hipofizar (vasopresină). adesea asociată cu o dextrocardie. monozaharid care intră în alcătuirea ADN. (gr. scolioză. diagnosticat numai prin proba hiperglicemiei provocate. a unei melanodermii şi unei ciroze hipertrofice. înlăturarea obstruaţiei. maladie ereditară cauzată de o tulburare a metabolismului fierului.

(fr. a rezultatului examenelor de laborator şi a explorărilor funcţionale. diaphysis – partea din mijloc) partea mijlocie a oaselor lungi. perete musculo-membranos care desparte cavitatea abdominală de cea toracică.cunoaştere) sin. prin filamentele lor. se unesc 9. plasată între soluţia de cercetat şi apă pură. cauzat de un exces de hormoni corticosuprarenali şi hiperfuncţie suprarenaliană sau ca urmare a unei administrării prelungite de cortizon sau corticotrofină. la un subiect care a prezentat episoade de diabet cu ocazia unei sarcini. patognomonic. (gr. ex. act medical care vizează stabilirea precisă a unei boli pe baza simptomelor subiective şi obiective pe care le prezintă bolnavul. separarea substanţelor cristaloide de cele coloide. 3. dia + krinein – a distinge) sin. cu nuclei haploizi. procesul de identificare a unor agenţi etiologici. diabet asimptomatic.împrăştiere). diabet cu manifestări clinice şi biologice caracteristice. dar care nu răspunde la insulină.DIABET LATE T diabet zaharat fără manifestări clinice. prin care se deosebeşte o boală faţă de altele. în două grupuri. descompunere) metodă terapeutică de curăţire a sângelui în cursul insuficienţelor renale. (gr. după ce au schimbat între ei segmente cromatidice în etapele anterioare. 1.prin + gnostikos . afecţiune cronică caracterizată prin poliurie cu polidipsie şi glicozurie persistentă şi hiperglicemie. 2.dizolvare. fără hiperglicemie. la unele papilionate (fasole. este cauzat de insuficienţa producţiei de insulină de către pancreas. boli infecţioase sau traumatism şi care este mai expus să devină un diabetic adevărat. (gr. corolă alcătuită din petale libere (simetrie actinomorfă). afecţiune ereditară caracterizată prin glicozurie permanentă. (gr. 1. dia + kinesis . formă uşoară de diabet zaharat. caliciu cu sepale libere. DIABET PATE T DIABET RE AL DIABET STEROID DIABET SUBCLI IC DIABET ZAHARAT DIACHI EZĂ DIACRITIC DIADĂ DIADELF DIADOCOCI EZIE DIAFIZĂ DIAFOREZĂ DIAFRAGMĂ DIAG OSTIC DIALIPETALE DIALISEPALE DIALIZĂ 189 . iar o stamină rămâne liberă. diaphoresis . formaţiune alcătuită dint-o pereche de celule. sin. rezultată în urma primei diviziuni meiotice. cu ajutorul unei membrane semipermeabile. mazăre). dia . facultatea de a se produce mişcări rapide care se succed schimbându-şi sensul. care este particular unei boli. 2. transpiraţie abundentă. cauzată de rezorbţie a glucozei la nivelul tubilor renali.mişcare) a cincea etapă a profazei mitotice. determinarea cauzei morţii. dia + lysis . androceu cu staminele unite. (gr. (gr. perete despărţitor). descoperit prin proba hiperglicemiei provocate sensibilizată prin cortizon. devenind mai condensaţi şi mai scurţi. diagnoză. în care cromozomii omologi se depărtează unul de altul rămânând asociaţi numai la extremităţi. diaphragma – gard.

împiedicând autopolenizarea. apoasă. separarea fără a se produce luxaţie a unei epifize. diastasis . dia + therme . (gr. (gr. cu două axe secundare laterale. tip de inflorescenţă cimoasă bipară. flori în care organele de reproducere. diastole . monstruozitate caracterizată prin existenţa a două capete. acvatice.separare). 2. este impregnat cu siliciu. izolate sau asociate. peretele celular. 1. care produce în timpul celui de al doilea zgomot cardiac şi la începutul primei pauze. apărute aproximativ la acelaşi nivel. vorbire) termen care descrie studiul drepturilor medicilor în exercitarea profesiunii lor în completarea deontologiei. diarrheo – a curge) evacuarea frecventă a fecalelor cu consistenţă lichidă. 1. proces vascular prezent în unele afecţiuni hemato-vasculare. facultatea prin care leucocitele pot traversa pereţii intacţi ai capilarelor. enzima care desface amidonul în dextrină şi maltoză. din care va creşte câte o ramură cu comportare similară. diapauza se manifestă în oricare etapă a ciclului vital şi poate avea durate variabile. a unor filme fotografice pozitive. 1. aparat optic de proiecţie printr-un obiectiv format dintr-o lentilă. alcătuit din două valve. (gr. articulaţie care permite mişcări în toate direcţiile. predispoziţia la anumite boli. respectiv gameţii femeli şi masculi.pupilă) existenţa a două pupile la un ochi. ramificare rezultată din divizarea vârfului de creştere în doi muguri egali. unicelulare.DIAPAUZĂ încetarea pentru o anumită durată de timp a creşterii sau inactivarea unor procese fiziologice la unele specii de insecte. (gr. capetele osoase fiind despărţite printr-o cavitate puţin evidentă. situare) reacţii specifice ale organismului la anumite boli de natură metabolică sau reacţii imunologice anormale. pentru a se umple cu sânge. dike – drept + logos – studiu. 2. 3. (gr. de la câteva zile la câţiva ani. celulă hifală sau micelială care conţine doi nuclei haploizi la Asco şi Basidiomycetes. clasă de alge (Bacillariophyceae) microscopice. diathesis – aşezare. (gr. di + kore . 2.căldură) metodă de tratament cu ajutorul căldurii electrice aplicată asupra organismului şi care pătrunde în adâncime. separarea unor oase unite printr-o simfiză. ajung la maturitatea funcţională la date diferite. dilatarea ritmică a unor organe sau vase.dilatare) dilatarea cordului. (gr. DIAPEDEZĂ DIAREE DIARTROZĂ DIASCOP DIASTAZĂ DIASTOLĂ DIATERMIE DIATEZĂ DIATOMEE DICARIO DICEFALIE DICEOLOGIE DICHAZIU DICHOGAME DICHOTOMIE DICORIE 190 .

(gr. (gr. dikros – dublu + koilia – cavitate abdominală). frunză + bothrios . DICOTOM DICROCELIUM DICROTISM DICTIOCAULUS DICTIOZOM DIE CEFAL DIETĂ DIFERE ŢIERE DIFILOBOTRIUM DIFIODO T DIFTERIE DIGE EA DIGE EZĂ 191 . colaterale deschise şi dispuse pe un singur cerc. omul. parazit al căilor respiratorii din suprafamilia Metastrongiloidea.bătaie) bătăi duble ale cordului sesizabile la înregistrările grafice ale pulsului. parazit al căilor biliare din familia Dicrocoelidae. (gr. dis + genos . clasa Cestoda având gazda intermediară peştii. care se poate face prin ouă dar şi prin sciziune. dis + genesis . parazit intestinal din familia Diphillobothriidae. porcul. endemoepidemică.generaţie). dis + phyllon – foaie. iar gazdă finală. cotiledoanele. (gr. diaita – fel de viaţă). diphthera .membrană).sex) endoparaziţi formând un ordin din clasa Trematoda care prezintă o generaţie alternantă (digeneză).dinte) animal mamifer la care dinţii se schimbă având dinţi de lapte caduci iar în locul lor apar dinţii permanenţi. (gr. care parazitează cel mai adesea la rumegătoare şi solipede. diencéphale) parte a creierului situată între emisfere şi trunchiul cerebral (gr.DICOTILEDO E clasă (Dycotyledoneae) din încrengătura Angiospermae care cuprinde plantele a căror seminţe posedă două frunze embrionare. (fr. reproducere alternantă. boală infecţioasă. succesiune de procese complexe care se petrec în zigot. se ramifică iarăşi în două şi aşa mai departe. (gr. clasa Trematoda. care parazitează la rumegătoarele domestice şi sălbatice. foarte transmisibilă. florile sunt pentamere sau tetramere. iniţial. are loc diviziunea celulei zigot urmată de formarea a diferite tipuri distincte de celule şi ţesuturi precum şi de o perfecţionare continuă a corpului printr-o diferenţiere histologică şi morfologică crescândă. în urma cărora rezultă treptat formele. 1. reproducere dublă alternând-o pe cea sexuată cu cea asexuată. frunzele în general peţiolate şi cu nervuri palmate sau penate. determinată de bacilul difteric şi localizată cel mai frecvent la mucoasele nazo-faringelui unde produce plăgi cu serozităţi sau pseudomembrane greu detaşabile. dichotomos – împărţit în două) termen anatomic pentru a denumi o ramificaţie în două părţi egale care eventual. unde prima bătaie este mai mare decât cea de-a doua. (gr. dis + phyo – a se forma + odoys-ntos . sin. element structural fundamental al aparatului Golgi. structurile şi funcţiile viitorului adult. (gr. are formă tubulară sau de săculeţe turtite aşezate în teancuri. dictyon – sită. reţea + kaylos – coadă. câinele şi pisica. de obicei.gropiţă). arac). (gr. fasciculele liberolemnoase ale tulpinei. regim alimentar alcătuit pentru prevenirea şi tratarea unor boli prin utilizarea raţională a alimentelor şi alcătuirea de raţii speciale pentru scopul urmărit. dis – doi + krotos . rădăcinile obişnui pivotante sau rămuroase. în microscopia electronică. clasa ematoda. 2. la rândul lor.

pentru a sugera sau crea impresia realităţii. operaţie fizică de reducere a concentraţiei unei soluţii prin mărirea cantitåţii de dizolvant.oglindă) unitate de măsură a refracţiei unei lentile. 1. eventual şi condiţiile pedoclimatice ş. aparat destinat pentru a înregistra şi măsura forţa musculară. (gr. (gr. puterea unei lentile cu o lungime focală de un metru este egală cu o dioptrie. procesul de relaxare a pereţilor unui organ cavitar sau tubular şi de mărire a cavităţii sau a lumenului. dis –doi + oikoi – casă + kestos – unit. instrument metalic. (gr. cusut) parazit din ordinul Cestoda care parazitează la păsări. încrucişare în care părinţii se deosebesc prin două însuşiri. plantă din familia Scrophulariaceae. faună. iar gazdă intermediară un alt animal. animale mamifere la care mersul are loc prin călcarea numai pe degete. denumită popular Degeţel roşu. a unei lentile cu o lungime focală de doi metri este egală cu o jumătate de dioptrie.a. plantă digitalică. canale. (lat. extract din frunzele uscate de Digitalis purpurea. proprietatea unei formaţiuni de a exista în două forme structural deosebite. dis + hybris . ce conţine glicozide tonicardiace. limbă bifidă. parazit care are două gazde diferite. cu florile mascule şi femele dezvoltate pe indivizi diferiţi. de diferite grosimi. fie în mod accidental. de material plastic. desfacerea unor ţesuturi. folosite în medicaţia tonicardiacă. cu sexele separate. digestion) sumă de procese prin care alimentele ingerate sunt transformate în produşi asimilabili şi utilizabili de către ţesuturi în scop plastic sau energetic. floră. sin.DIGESTIE (fr.gazdă). termen parazitologic care denumeşte un parazit care are gazdă definitivă un animal. plantă erbacee din familia Scrophulariaceae. (gr. 2. anomalie constând în existenţa unei limbi cu două vârfuri. vase etc. 1. dilacero-are – a sfâşia) deşirarea.. dis + heteros – diferit + xenos . iar a uneia cu lungimea focală de jumate de metru este egală cu două dioptrii. marcat dupå o anumitå scarå de calibraj şi folosit pentru dilataţia unor cavităţii. DIGITALĂ DIGITIGRADE DIGITALIS PURPUREA DIGLOSIE DIHETEROXE DIHIBRIDARE DILACERARE DILATARE DILATATOR DILUARE DIMORFISM DI AMOGRAF DIOECOCESTUS DIOIC DIOPTRIE DIORAMĂ 192 . dioptron . 2. fie provocat în scop terapeutic. (din altă specie). fapt care uşurează mult deplasarea pe sol. unisexuat. care conţine glicozide cardiotonice. de cauciuc.violenţă) împerecherea dintre părinţi care au însuşiri puternic diferite. reproducerea unui peisaj din mediul natural cu cea ce are caracteristic.

aspect) celulă. diplotem. (gr. alta de gametul mascul. articulaţie care prezintă o mobilitate anormală.aripă) insecte prevăzute. tribul Streptococceae. diploos – dublu + genesis . (gr. dis – doi. diploos + tainia . dis + ploos – dublu + eidos . filament) a patra etapă a profazei meiotice în care cromozomii sunt dubli. (gr. dis – doi + pylis-dos . monstruozitate caracterizată prin existenţa a două capete şi un singur corp. articulare defectuoasă a cuvintelor. gen de bacterii din familia lactobacillaceae. gen de viermi paraziţi din familia Diphyllobothriidae. fiecare proglotă are doi pori genitali. clasa Cestodae. cu două aripi anterioare vizibile. fiecare pereche cuprinde patru cromatide (tetrada cromozomală).portiţă) parazit intestinal din familia Dipilididae. una adusă de gametul femel. branhială şi pulmonară. (gr. fiecare omolog fiind format din două cromatide. care posedă în nucleu două seturi omoloage de cromozomi.fesă) monstruozitate în care există un cap. cele posterioare fiind mai mici sau chiar atrofiate. cavitatea toracică.DIPIGIE DIPHYLIDIUM (gr. sin. (lat.naştere) monstruozitate în care doi fetuşi sunt uniţi (gr. DIPHYLOBOTRIUM DIPLEGIE DIPLOBLASTIC DIPLOCEFALIE DIPLLOCOCCUS DIPLOFAZĂ DIPLOGE EZĂ DIPLOID DIPLOPIE DIPLOPODE DIPLO EM DIPLOTE DIP OI DIPROSOPIE DIPTERE DIROFILARIA DISARAXIS DISARTRIE DISARTROZĂ 193 . dys – jenă + arazein – a lovi. diplotem (gr. animale metazoare care au două foiţe germinative sau embrionare distincte şi anume ectoderm şi endoderm. dirus – de rău augur. diploo – dublu + nema – fir. dis + plege . pisică şi vulpe. în general. şi meioză). paralizie bilaterală. un torace iar de la ombilic corpul este dublu existând patru membre pelvine. artere.panglică). ţesut. care atinge două membre. cu formarea zigotului. bronhii şi intramuscular. clasa Cestoda care parazitează în general la câine. apoi se spară formând chiasme. (gr. a izbi) afrontare neregulată a dinţilor antagonişti. organism. sin. perceperea vizuală a unui obiect sub forma unei imagini duble. crud + filum – fir subţire) parazit din familia Filariide. pyge . (gr. dis + pteron . monstruozitate în care un singur corp are două capete fuzionate prezentând două feţe. faza sau generaţia diploidă din ciclul vital (posedă 2n cromozomi şi este situată între fecundare.lovitură) paralizie dublă. subclasă de peşti inferiori adaptaţi la respiraţie dublă. clasa ematoda care parazitează la carnivore în cord. artropode din clasa Myriapoda care posedă câte două perechi de picioare pe fiecare segemnt al corpului.

tulburări în funcţia glandelor cu secreţie internă. tulburări ale funcţiilor ficatului. dis + hepar. alterarea mecanismelor contractile.ficat). studiul corpului vieţuitoarelor făcut pe baza secţionării diferitelor părţi care îl alcătuiesc. dischinezie. (gr. tulburarea funcţiei unui organ. tulburare a etapelor secreţiei salivare sin. dys + phagein – a mâncă). de obicei manifestate prin răguşeală. tulburare în cheratinizarea tegumentului. tulburare a dispoziţiei. tulburări în deglutiţia lichidelor. fie prin exagerarea ei. afecţiune caracterizată prin dereglarea metabolismului lipidelor. dificultatea de înghiţire a alimentelor. disseminoare – a împrăştia) împrăştiere a unui vector de boală în mediu sau în organism. dificultate în dilatarea unor sfinctere. dys + basis . discopathie) afectarea unuia sau a mai multor discuri intervertebrale. dificultate în eliminarea fecalelor. paralizie incompletă. 194 . sin. (h)epatos . tulburări în funcţia unei glande. dys + sistole – strângere. diskinezie. inflamaţia glandelor sudoripare însoţită de tulburări de secreţie. divergenţa sau separarea unei perechi de cromozomi în anafaza mitozei sau meiozei. tulburări care apar în osificaţia cartilajelor de conjugaţie urmate de modificări în formelor oaselor. (gr. caracterizată printr-o stare penibilă de tristeţe şi frică întâlnită de obicei la epileptici. în formă de disc. termen perimat pentru a exprima tulburări în raporturile dintre diversele umori ale organismului. contracţie). (fr. aparat sau sistem. dis + phone . (lat. tulburare calitativă de keratinizare. discoidal. (gr. aşezat între două vertebre. tulburări de pigmentaţie.DISBAZIE DISC I TERVERTEBRAL DISCHERATOZĂ DISCHEZIE DISCHILIE DISCHI EZIE DISCOID DISCO DROPLAZIE DISCOPATIE DISCRAZIE DISCRI IE DISCROMIE DISDIPSIE DISECTAZIE DISECŢIE DISEMI ARE DISE DOCRI IE DISESTEZIE DISFAGIE DISFO IE DISFORIE DISFU CŢIE DISHEPATIE DISHIDROZĂ DISISTOLIE DISJU CŢIE DISKERATOZĂ DISKI EZIE DISLIPEMIE DISLIPIDEMIE (gr. tulburări în contracţia cardiacă.voce). (gr. tulburări ale manifestărilor vocale. tulburări ale sensibilităţii fie prin diminuarea. paralizie incompletă. afecţiune caracterizată prin dereglarea metabolismului lipidelor. cartilaj fibros. proces patologic caracterizat prin alterarea mecanismelor de reglarea activităţii motorii a organelor contractile.mers) tulburări în mers.

termen impropiu şi evitat în prezent. (gr. DISME OREE DISMETRIE DISMICROBISM DISM EZIE DISOMIC DISOMIE DISOSMIE DISOVARIE DISOVULAŢIE DISPEPSIE DISPERSIE DISPLAZIE DISP EE DISTAL DISTAZIE DISTE SIE DISTICHIAZĂ DISTILARE DISTIMIE DISTIROIDIE DISTOCIE DISTOMA DISTO IE DISTOPIE DISTROFIC 195 . împrăştierea unei substanţe în particule foarte fine. duplicaţiei. (lat. picătură). într-un mediu solid. geană) existenţa a două rânduri de gene la o pleoapă dintre care un rând are perii îndreptaţi înspre globul ocular provocând o iritaţie permanentă. ciclu anovulatoriu. flatulenţă. subiectiv: greaţă.memorie) tulburarea memoriei. parazit trematod prevăzut. datorită inversiunii şi translocaţiei. fie printr-o execuţie prea lentă sau prea rapidă a unei mişcări. ovulaţie întârziată. caracterizată subiectiv prin „sete de aer“. monstruozitate în care există două corpuri unite. dureroasă. tulburare în reglarea inervaţiei tonice a musculaturii netede sau striate. împrăştiere. sin. ruperea echilibrului dintre diferiţii microbi dintr-un mediu organic cu predominarea unui fel de microbi. anemică sau nervoasă. (gr. termen generic pentru unele tulburări digestive cu caracter funcţional. cu două guri care în realitate sunt două ventuze. (lat.măsurare). organism care posedă perechi de cromozomi omologi. în raport cu un punct central. dys + metron . tulburări în dezvoltarea unor organe sau părţi ale organismului. întindere sau umflare excesivă a unui organ sau a unei cavităţi. datorită faptului că cele două lichide au punctele de fierbere diferite. dislocaţia poate avea ca efecte: schimbări în numărul de gene. anomalie în situaţia unor organe. tulburări în actul expulzării fătului. fie parţial. dis + stichos – rând. dys + mnesis . fie datorită unei aprecieri eronate a distanţei. arsuri. termen prin care astăzi se înţelege modificarea în sens depresiv a tonusului afectiv. disfuncţie a glandei tiroide. datorită deleţiei sau deficienţei. (gr. destillo-are – a curge. tulburări ale mirosului. dys + stasis – stat în picioare) dificultatea de menţinere pe picioare. (gr. sindrom dureros care precedă sau însoţeşte menstruaţia. fie complet. indicând o poziţie extremă. tulburările observate în mişcările corpului. insuficienţă ovariană. tulburare respiratorie de origine pulmonară. lichid sau gazos. disto-are – a fi departe) termen de referinţă în anatomie. în poziţia ortostatică. schimbări în aranjarea genelor. persoană a cărei stare de troficitate este tulburată. procedeu fizic de obţinere a unui lichid din altul prin evaporare şi condensare. periferică. cardiacă. răspândire.DISLOCAŢIE CROMOZOMIALĂ ruperea urmată de pierderea sau deplasarea unui segment cromozomal.

cap alungit. dokimazein – a proba. (gr. 3. 1. DIVERTICULOZĂ DIVIZIU E DIVIZIU EA CELULEI DIZE TERIE DL50 DOCIMAZIE DOLICOCEFALIE DOLICOMORF DOMI A T DO ATOR DOPAJ DOPI G DORSAL DOSIS DOW (BOALA) DOZĂ DRACU CULUS 196 . corp cu aspect lunguieţ. care durează o zi (24 ore).spate). de o anumită intensitate. termen utilizat pentru a desemna un craniu cu aspect alungit. persoană care donează sânge sau un organ. (eng. de zi. amfetamina etc. în sens etimologic şi general. cantitate precisă dintr-un medicament care se administrează o dată. cantitatea totală de radiaţii. substanţă care creşte eliminarea urinară de apă şi ioni de sodiu. fenomenul se numeşte dominanţă. întâlnită la copii şi caracterizată prin oprire în dezvoltarea psihică şi somatică. cavitate terminată în fund de sac comunicând cu cavitatea sau tubul din care s-a format. 1. care indică acel membru dintr-o pereche de alele care se manifestă în stare heterozigotă. (lat. din timpul zilei. câine. provocată artificial prin administrarea a diferite substanţe. 2. cantitatea de substanţă care provoacă un anumit efect farmacologic sau toxic. tulburare de tranzit intestinal. prezenţa de diverticuli gastrointestinali multipli. împărţire. drog administrat cailor înainte de cursă). doza letală care reprezintă cantitatea de radiaţii în măsură să omoare 50% din indivizii expuşi iradierii sau unei doze de substanţă chimică sau medicamentoasă. dragon) parazit din familia Dracunculidae. dorsum . (lat. separare. a încerca) probele la care se supun unele organe dintr-un cadavru pentru a putea preciza cauzele morţii. termen utilizat de Mendel (1865). însoţită de un aspect caracteristic al feţei. manifestată prin modificări patologice localizate la nivelul intestinului gros. care aparţine de spate. în vederea efectuării unei transfuzii sau a unui transplant. tulburare acută intestinală. cafeina. ordinul ematoda unde femela este de 30-100cm şi masculul mic (4 cm). termen care descrie adminstrarea la cai a substanţelor (interzise) care măresc rezistenţa faţă de efortul fizic (ex.). în sens restrâns. 1. 2. fără exteriorizare clinică. dracunculus – şarpe. tulburare genetică. proces fiziologic de formare şi eliminare a urinei. dope – ulei pentru maşină. creşterea secreţie şi excreţiei de urină. proces prin care se reproduc celulele. cabaline. bovine. absorbită de un volum dat în unitatea de timp.DISURIE DIURETIC DIUREZĂ DIUR DIVERTICUL emisiune dificilă a urinei. parazitează în ţesutul subcutanat la om. diviziunea poate fi directă sau indirectă sau cariochineză. creştere trecătoare a rezistenţei la suprasolicitare fizică în concursuri sportive. 2. corectând stările de retenţie hidrosalină. însoţită sau nu de dureri.

metodă chirurgicală prin care se înlesneşte scurgerea secreţiilor sau exudatelor dintr-o plagă operatorie sau accidentală. lemnos.DRASTIC DRE DRE AJ DREPA IDOTE IA DREPA OCIT DREPA OCITOZĂ DRIFT GE ETIC DROG DROJDII DROMOMA IE DROSOPHILA DRUPĂ (gr. schimbare în frecvenţa genelor unei populaţii mici sau experimentale datorită jocului întâmplării. respectiv hemoglobinei şi combinaţiilor sale. poliploid care posedă două alele dominante. care se înmulţesc frecvent prin înmugurire. (lat. sindrom care survine post-prandial precoce la bolnavii cu gastrectomie. levuri. care desemnează activitatea unui purgativ energic. (gr.mamă) sin. dublarea unui segment cromozomal (ex. din clasa Ascomycetes. caisă.agit). drosos – roua + philos – iubitor de) insectă din ordinul Diptera cu care s-au efectuat numeroase cercetări. evoluând acut sau cronic în unele afecţiuni digestive sau generale. ciuperci unicelulare. tub de cauciuc sau din material plastic sau meşă de tifon. piersică) sau necomestibil (nucă. pigmenţi. deosebit de rezistentă. drepanis-idos – seceră + tainia . 1. ABCBCDE). cu pereţii fibrelor lignificate puternic. care începe la pilor. folosit în scopul de a favoriza scurgerea secreţiilor patologice (puroiului) dintr-o plagă. fruct cărnos simplu. impuls nestăpânit de a merge. anaerobe. de culoare mai închisă. structură dublă. inima lemnului. care închide una. clasa Cestoda. impregnată cu tanin. răşini. hematie falciformă. fiind afectat de deleţie. suculent sau cărnos. DUBLĂ FECU DARE DUMPI G-SY DROME DUODE DUODE ITĂ DUPLEX DUPLICAŢIE DURAMATER DURAME DURI Ă 197 . comestibil (prună. cu o mare valoare calorică. termen folosit şi ca stupefiant. durus – dur. descendentă şi inferioară. prima porţiune a intestinului subţire. această parte centrală. migdală) şi un endocarp sclerificat. proces inflamator şi distrofic al mucoasei duodenale. membrana externă. partea lemnului secundar vechi dinspre centrul cilindrului central. (gr. un mezocarp gros. formată din 3 porţiuni: superioară. parazitează la om şi palmipede. are o lungime de 25-30cm. tare + mater . (ar. caracteristică anemiei drepanocitare. 2. sin. fibroasă şi foarte rezistentă a meningelor situată între canalul osos cranio-vertebral şi membrana arahnoidă. anemie cu celule falciforme. drao . pahimeninge.panglică) parazit intestinal din familia Hymenolipididae. cu pericarpul diferenţiat într-un epicarp subţire. contact sexual necurat) boală produsă de Trypanosoma equiperdum la cabaline de reproducţie transmisibilă prin montă. substanţă vegetală folosită la prepararea produselor farmaceutice. două seminţe. cromozomul omolog care cedează segmentul BC este deficient pentru genele respective. fuziunea sau singamia nucleului unei spermatii (n cromozomi) cu nucleul oosferei (n) pentru a forma oul sau zigotul (2n cromozomi) şi fuziunea altei spermatii (n) cu nucleul de fuziune al sacului embrionar (2n) pentru a forma nucleul celulelor endospermului (3 n cromozomi).

viperă) substanţă neurotoxică produsă de vipere. (gr. ekdysai – a despuia. abr. de diferenţiere) secretat de glandele protoracice ale insectelor. a năpârli). venin. ECBOLIC ECDYSIS bacil care produce febra tifoidă. starea unei populaţii mari panmictice în care frecvenţa genelor şi a genotipurilor se menţine constantă generaţii succesive. Ec. (lat. 1. produsă mai ales de ingestia băuturilor alcoolice. 3. cuticula este elastică şi extensibilă permiţând creşterea corpului. (gr. stare de beţie. hormonul năpârlirii sau hormonul stimulării metamorfozării (de creştere.fildeş) sin. eburnus .E EBERTH (BACILUL) EBOLA EBRIETATE EBULOSCOPIE EBUR ARE E. prescurtarea de la eritrocit. fenomen caracteristic unor grupe de organisme: artropode. stabilitate neuropsihică. ebullio-ire – a fierbe + skopein – a examina) parte a fizicii care se ocupă cu deteminarea temperaturii la care corpurile încep să fiarbă. năpârlire la artropode şi reptile. masivă şi rigidă. (gr.protejez) suspendarea puterii de apărare într-o anumită regiune a organismului. (lat. ek – în afară + ballein – a arunca) care determină expulzarea fătului. (gr. reptile care constă în plesnirea. cu osteita osificantă.B. echidna . apoi devine groasă. ruperea şi eliminarea periodică a cuticulei rigide. v. iniţial.V. a stării sufleteşti. stare de repaus a unui corp supus acţiunii unor forţe care se anulează reciproc. virus Epstein-Barr. stare de stabilitate . care înveleşte corpul şi înlocuirea cu o cuticulă nouă. maladia cu virus Ebola. creşterea densităţii unui os până când acesta devine compact ca fildeşul. ECDISO ECDYSIS ECFILAXIE ECHIDI ECHILIBRU ECHILIBRU GE ETIC 198 . ek + phylasso . 2.

pregătirea călăreţului şi a calului prin antrenament susţinut în vederea obţinerii unor rezultate sportive deosebite. care se referă la o soluţie conţinând acelaşi număr de molecule gram la un volum dat. 1. bot) parazit acantocefal din familia Echinostomatidae. stadiul unei populaţii mari panmictice în care frecvenţa genotipurilor se menţine constantă generaţii succesive.gură) parazit din familia Echinostomatide clasa Trematoda care are în jurul gurii un guler cu 37 de ghimpi şi care parazitează în intestinul palmipedelor. febră crescută. gură) parazit cu un guler cu 24 de ghimpi din familia Echinostomatide. unitate chimică de masă egală cu numărul de grame care reprezintă greutatea molară a unei substanţe. ekinos + kokos – grăunte. sinonim cu hidatidoza. echinos – arici + chasma – crăpătură. caracterizată prin convulsii. familia ematode care parazitează în intestin la păsări.maro care apar pe piele.suc) pată de culoare violaceu . divizată prin valenţă. comună omului şi unor animale. clasa Trematoda. (gr. denumire a manifestării patologice la epileptici. are embrionul hexacant şi parazitează la câine şi pisică. echinos + rhygchos – rât. câine. pisică. un simptom care apare în locul altuia obişnuit în boala respectivă. echilibru genetic. termen utilizat pentru a desemna mărire în volum prin proliferarea ţesutului cartilaginos la nivelul unor articulaţii. şerpii de mare (ofiuridele) şi aricii de mare (echinoidele).ECHILIBRUL HARDY-WEI BERG ECHIMOLAR ECHIMOZĂ ECHI OCASMUS sin. clasa Trematoda care parazitează în intestin la om. oligurie şi albuminurie şi uremie consecutivă. tenia este formată din 3-4 proglote. transformându-se în chişti hidatici diseminaţi în organe. faţă cianotică. a exploda) toxicoză gravidică cu debut brusc. (gr. vulpe şi porc. ECHI OCOC ECHI OCOCOZĂ ECHI ODERME ECHI OPARIFIUM ECHI ORHI CHUS ECHI OSTOMA ECHITAŢIE ECHO DROM ECHIVALE T ECHIVALE T . boală parazitară produsă de Echinococcus granulosus. medicament cu acţiune farmacologică similară cu a altui medicament. clasa Cestoda. ek + chimos . eklampein – a apărea brusc. înlocuieşte criza propriu-zisă. ieşirea puilor din ouă la sfârşitul perioadei de incubaţie sau ieşirea larvelor din ouă. echinos + paryphes – ieşitură înainte. (gr. împins înainte) parazit din familia Echinostomatidae. datorată extravazării sângelui. mucoase sau seroase. sâmbure) parazit din familia Taeniidae. (gr. (gr. stelele de mare (hoteridele). cu trompa ca un rât. încrengătură (Echinodermata) de animale nevertebrate marine din care fac parte crinii de mare (crinoidele). (gr. (gr. 3. prevăzută cu cârlige care parazitează în intestinul omului sau nurcii. care elimină oncosfere prin fecale care pot ajunge în tubul digestiv la animale şi om. 2. echinos + stoma .GRAM ECLAMPSIE ECLOZIU E 199 .

se numeşte astfel o structură care dă naştere unor ecouri. repetarea automată. (fr. hematoamelor. 1. grup de plante sau animale format din una sau mai multe ecotipuri. înregistrarea ecourilor produse de ultrasunete atunci când traversează diferite medii şi structuri ale organismului. oikos . ai căror membri se pot reproduce între ei înşişi fără ca descendenţii să-şi piardă fertilitatea. rezultat în urma selecţiei naturale întrun habitat particular. mijloc de investigare a activităţii electrice a inimii. (fr. înregistrarea se face după transformarea ecourilor în semnale electrice sau semnale luminoase. observată în unele stări demenţiale şi confuzionale. ca două sunete succesive. (gr. în ecou. grup de plante sau animale. combinând endoscopia şi ecografia. a cuvintelor sau sunetelor auzite. imitarea automată a gesturilor unui interlocutor. obţinute prin aplicarea ultrasunetelor după principiul tomografiei. tumoră cartilaginoasă la suprafaţa unui os. corespunde aproximativ speciei convenţionale. folosită ca metodă de diagnostic. explorarea tubului digestiv la toate nivelele. plante şi animale şi cu mediul lor de viaţă (biotic şi abiotic). oikos + systas-ados – care stă împreună) sistem ecologic unitar rezultat din interacţiunea totalităţii organismelor şi condiţiilor abiotice. sin cu osteocondrom stare caracterizată prin dezvoltarea a numeroase condroame (gr. ectopie) poziţie anormală a unui organ ECOLALIE ECOLOGIE ECOMIMIE ECO DROM ECO DROZĂ ECOSISTEM ECOSPECIE ECOTIP ECOTOP ECRASOR ECTODERM ECTOMOGRAFIE ECTOPARAZIT ECTOPIE 200 . branhiile şi plămânii. biotip. foiţa embrionară sau foiţa germinativă formată dintr-un singur strat de celule situată la exteriorul embrionului animal din care se dezvoltă aşa numitele organe ectodermale: epiderma. tehnică de explorare cerebrală pentru depistarea tumorilor. 2. de una sau ambele urechi. care formează un biotop. organism care parazitează pe suprafaţa corpului unui animal sau unei plante. ecraser – a strivi) instrument prin care se face strivirea ţesuturilor. în ecografie sau ultrasonografie. sistemul nervos şi unele organe de simţ. înregistrarea şi studiul ecourilor diferitelor medii sau structuri organice. tip particular de habitat în cadrul unei regiuni. la nevertebrate se mai dezvoltă traheea.ECOACUZIE ECOCARDIOGRAFIE ECOE CEFALOGRAFIE ECOE DOSCOPIE DIGESTIVĂ ECOGE ECOGRAFIE impresia că un sunet unic este perceput de două ori.studiu) ramură a biologiei care are ca obiect studiul interrelaţiilor dintre organisme.casă + logos . abceselor intracraniene cu ajutorul ultrasunetelor.

ek – în afară + tome . ca urmare a unor tulburări de circulaţie sanguină sau limfatică de natură inflamatorie sau mecanică. fiecare din blastomerele ce concură la formarea ectodermului.dilatat) dilatarea unor organe cavitare sau a unor vase. răsfrângerea înafară a pleoapei. termen utilizat pentru a desemna o anomalie în aşezarea cordului. totalitatea organismelor.. (gr. plante şi animale. ektos – extern. el putând fi situat sub diafragmă sau în afara cutiei toracice când osul stern lipseşte.secţiune) sufix utilizat la sfîrşitul denumirii unui organ având semnificaţia de ablaţie a unui organ. cuprinzând calul. (gr. ECTOMIE ECTOPAG ECTOPARAZIT ECTOPIE ECTOPLASMĂ ECTRODACTILIE ECTROGE ECTROMELIE ECTROPIO ECTROPODIE ECTOZOAR ECVIDEE ECVI ISM ECZEMĂ EDAFO EDEM 201 . deplasarea sau aşezarea vicioasă a unui organ sau a unei pårţi dintr-un organ de origine mai ales congenitală. ektasis . iar după spargerea pustulelor şi uscarea conţinutului. formarea stimulului contraţiei cardiace în altă parte decât în nodul sinoatrial.ECTAZIE ECTIMĂ (gr. monstruozitate dublă în care cele două corpuri de fetuşi sunt unite numai la nivelul costosternal. afecţiune cutanată caracterizată prin pustule rotunde cu tendinţă de a se întinde şi unii. a unuia sau ambelor picioare. hialoplasmă. deformarea congenitală sau dobândită a piciorului care este în hiperextensie maximală şi aminteşte de copita unui cal. prin apariţia unor cruste. pruriginoasă recidivantă datorată unui mare număr de factori interni şi externi la persoane cu o predispoziţie înnăscută sau dobândită. sin. ektos + zoon) parazit animal care trăieşte pe suprafaţa organismului. fără vezică biliară. malformaţie caracterizată prin absenţa sau slaba dezvoltare a unuia sau mai multor membre. ectoderm. care trăiesc într-un anumit sol. pătura externă a embrionului din care se formează epidermul cu fanerele şi tubul neural. unicopitate. dermatoză eritemato-veziculoasă. absenţa congenitală a unuia sau a mai multor degete. 1.. ECTOBLAST ECTOCARDIE ECTODERM ECTOMER . acumulare de lichid seros în ţesuturi. partea externă a unui germen. care produce anomalii congenitale. (gr. hialină a citoplasmei. măgarul. familie de animale ierbivore. parazit care trăieşte pe suprafaţa organismului animal. zebra. blastos . sau a modificărilor la nivelul substanţei fundamentale.. 2. zona periferică.germen) sin. absenţa congenitală. parţială sau totală.

pistrui. EFECT DOPPLER EFECTOR care este caracterizat prin edeme. echivalent gram. obţinut şi prin sinteză. actul de evacuare a tubului digestiv. (gr. de la o oră la două zile.minge) conglomerat format din păr sau lână şi puţine alimente care se găsesc în rumenul sau stomacul unor animale. care apar pe piele după iradiaţii solare îndelungate. prin grefă articulară preglenoidiană. abr.). tehnică chirurgicală pentru corectarea unei luxaţii recidivante a umărului.A.G. tendinţa de a concentra asupra sa activitatea şi gândurile proprii. ultrasonice etc. abr. pete de culoare închisă. este un simpaticomimetic prescris ca bronhodilatator. ca decongestionant nazal şi ca dilatator al pupilei.E. care conduce în afară. animal fără dinţi.G. abr. aigagros – capră + pilos . degajarea unui gaz dintr-un lichid la fierbere. 1. trăiesc 2-3 ani şi sunt fitofage. fenomenul de pierdere a apei de cristalizare a unor sustanţe cristaline cu transformarea lor în pulberi. fenomen care durează foarte puţin. centrifug. care este sediul unui edem. electroencefalogramă. se spune despre un organ care exercită o acţiune sau o activitate de răspuns la o stimulare nervoasă. EDULCOLARE E. luminoase. fie parţial fie total. tulburări de transpiraţie caracterizate prin creşterea acesteia în anumite zone ale organismului. larvele sunt acvatice. EFEDRI Ă EFELIDE EFEMER EFEMERIDE EFERE T EFERVESCE ŢĂ EFUZIU E EFIDROZĂ EFLORESCE ŢĂ E. datorată sensului unei apropieri sau îndepărtări a sursei de producere. terminaţie nervoasă care transmite un influx nervos care produce o contracţie musculară sau o secreţie glandulară. acidul edetaminic. revărsarea unui lichid în afara organului care îl conţinea. alcaloid extras din arbuşti din genul Ephedra. modificarea frecvenţei unei unde (sonore.EDEMATOS EDEMAŢIAT EDE -HYBBI ETTE (OPERAŢIA) EDE TAT E.T. ordin primitiv de insecte aripate care au durata vieţii în stadiul de adult foarte scurtă. 2. procedeu prin care anumite medicamente sunt îndulcite pentru a fi administrate mai uşor per os. la acţiunea undelor ultrasonore sau când acest gaz rezultă dintr-o reacţie dintre douå substanţe chimice.D. EGAGROPILE EGESTA EGOCE TRISM 202 .

segmente şi diferite intervale. este inversul complianţei. cu ajutorul unui conductor cu temperatură ridicată prin energie electrică. E. ruptura fibrelor elastice din piele. metodă de înregistrare grafică a biocurenţilor cerebrali ai scoarţei şi structurilor subcorticale. clasa Sporozoa. este larg folosită în medicină pentru separarea fracţiunilor proteice ale serului. parazit intestinal din familia Coccidia. la numeroase specii bovine. distrugerea circumscrisă a unui ţesut cu ajutorul unui electrod în formă de ac. polul negativ se numeşte catod. diazoreacţie. polul pozitiv se numeşte anod. hemosporid din clasa Sporozoa care parazitează în eritrocite la găină. canalele biliare. ELECTROCO VERSIE ELECTROCORTICOGRAFIE ELECTROOCULOGRAFIE ELECTROD ELECTROE CEFALOGRAFIE ELECTROE CEFALOGRAMĂ ELECTROFOREZĂ 203 .C. care se deplasează sub influenţa curentului. suine şi păsări. aigos – capră + phone . în urma degenerescenţei lor. cu viteze diferite. mijloc terapeutic.. metodă de laborator ce permite seprarea într-un câmp electric a diferitelor componente ale unei soluţii. sin. fiind transmis de către Argas persicus.G. sin. electrocardiogramă. electrozii sunt plasaţi în contact direct cu cortexul cerebral. EJACULARE E.voce) voce sau manifestări vocale asemănătoare behăitului caprei. ELECTROCAUTER ELECTROCOAGULARE instrument pentru cauterizarea ţesuturilor.G. variaţia presiuni intrapulmonare. expresie a interacţiunii diferiţilor vectori pe care se descriu: unde. conductor electric într-o pilă prin care iese sau intră curentul electric. aix. înregistrarea mişcărilor oculare voluntare sau reflexe. tubii contorţi. înregistrare grafică a variaţiilor de potenţial bioelectric determinate de activitatea normală sau patologică a encefalului. abr. ELECTROCARDIOGRAMĂ grafic care reprezintă traseul electrocardiografic. caprine. constante pentru fiecare fracţiune.K. recepţionate de electrozi aşezaţi în diverse poziţii şi amplificaţi convenabil. prin căldura degajată de trecerea unui curent electric de înaltă frecvenţă. însuşirea unui corp de a se lăsa destins. însuşirea unor anumite substanţe de a se fixa pe un tip determinat de celule sau ţesut. actul fiziologic de emisiune a spermei din veziculele seminale. aplicat în urgenţa în diferite boli cardiace grave ce pot provoca moartea. înregistrarea grafică a ritmurilor electrice cerebrale. ovine. determinată de variaţia corespunzătoare a volumului pulmonar. denumit după zoologul Eimer (1843-1898). care parazitează în celulele intestinale. apoi de a reveni la forma iniţială.EGOFO IE EGIPTIA ELA EHRLICH (REACŢIA) EIMERIE (gr. ELASTA ŢĂ ELASTICITATE ELASTOREXIE ELECTIVITATE ELECTROCARDIOGRAFIE metodă de înregistrare grafică a contracţiilor inimii.

aripile anterioare sau acoperitoare ale insectelor coleoptere. anomalie genetică. S. localizat la membrele pelvine. Na. aparat folosit pentru electroliza terapeutică în cazuri de stenoză esofagiană sau uretrală. elitron – teacă.cădere) prolaps vaginal. operaţia şi lateralizarea crestei tibilae anterioare pentru tratamentul unei condromalacii rotuliene. preparat farmaceutic format dintr-un amestec de siropuri cu alcoolaţi. membrul este mult îngroşat având aspectul de membru de elefant. primele 11 sunt elemente fundamentale sau macroelemente iar restul. tracţiune. permiţând trecerea curentului electric prin soluţia astfel rezultată. K. care se găsesc numai în anumite citoplasme sau în cantităţi infime. ELEFA TIAZIS ELEME TE MI ERALE ELIPTOCITOZĂ ELITRE ELITROPTOZĂ ELITROCEL ELIXIR ELMSLIE (OPERAŢIA) ELO GAŢIE 204 . hernie de intestin subţire. F. elemente chimice care se găsesc în număr mare (peste 30) în substanţa vie vegetală sau animală: H. mai frecvent la cal şi mai rar la alte animale. preparat farmaceutic de consistenţă moale format din pulbere medicamentoasă şi un sirop. (gr. însoţită de edem. ELECTROSISTOLIE ELECTROŞOC ELECTUAR activarea contracţiilor cardiace cu ajutorul unor stimulări electrice ritmate. servesc la protejarea aripilor membranoase şi la apărarea abdomenului insectelor aflate în repaus. Fe. cu scopul de a ameliora durerile lombare produse prin compresia rădăcinilor nervoase rahidiene. transformate prin sclerificare şi prin dispariţia nervurilor. C. limfangită proliferativă. exercitată asupra coloanei vertebrale. P. miere sau marmeladă pentru a putea fi uşor de administrat. cu ajutorul unui dispozitiv mecanic. cronică. mijloc terapeutic folosit în tratarea unor boli mintale. prin vulvă. 2. care posedă însuşirile unui electrolit.N. Br. Mn etc. morfologic caracterizată prin forma ovală a majorităţii eritrocitelor circulante. care se referă sau care este datorat electrolizei. I. sunt microelemente sau oligoelemente.. Mg. 1. O. provocarea unei foarte scurte descărcări electrice cu acţiune asupra creierului. Ca. vagin + ptosis . coborât în fundul de sac Douglas şi refulând peretele posterior al vaginului. grafic obţinut prin înregistrarea cantităţilor de proteine sanguine. traseu care înregistrează variaţiile de curenţi care se produc în muşchii aflaţi în repaus sau în contracţie.ELECTROLIT termen general care cuprinde toate substanţele ce se disociază în ioni prin dizolvare în apă sau topire. ELECTROLITIC ELECTROLIZOR ELECTROMIOGRAMĂ ELECTRO OTERAPIE ELECTROPROTEI OGRAMĂ ELECTRORETI OGRAFIE metodă de înregistrare grafică a variaţiilor curentului electric produs de retină în urma unei stimulări luminoase. mai mult sau mai puţin intensă sau progresivă. tratament cu electroni de înaltă energie. separate prin electroforeză. folosit în special în tumorile canceroase. Cl.

ritm accelerat. caracterizat prin dilatarea permanentă a alveolelor cu pierderea elasticităţii pereţilor. fragment neoplazic etc. ataşaţi degetului al cincelea.. ablaţia testiculelor. orice boală sau leziune ce afecteză embrionul. de origine diferită. acumulare de aer în ţesuturi. dezvoltarea embrionului. este formată din muşchi scurţi. este un tomograf cu raze X. 2. ridicătură osoasă. sin. 1. conţinând un embrion. antrenat în torentul circulator. care astupă un vas sanguin. cele două pauze au durată egală. emesis. de la fecundarea ovulului până la formarea deplină a organelor. prima stare a unei fiinţe vii. eluo-lui-lutum – a spăla) proces de dizolvare şi separare a substanţelor dintr-o coloană cromatografică prin spălare cu un solvent.ELUŢIE EMACIERE EMASCULARE EMBOLECTOMIE EMBOLIE EMBOLUS EMBRIOCARDIE EMBRIOGE IE EMBRIOLOGIE EMBRIO EMBRIO AT EMBRIOPATIE EME AGOG EMESIS EMETIC EMETIZA T EMETROPIE EMEZĂ EMFIZEM (lat. proeminenţa rotunjită situată pe partea externă a palmei. en – înăuntru + physa – suflu). act reflex prin care conţinutul stomacului este expulzat afară prin gură la mamifere monogastrice şi din guşă la păsări. 1. 3. adductor şi opozant). care survine în primele trei luni de sarcină şi care este responsabilă de malformaţii. EMFIZEMATOS EMI E ŢĂ EMI E ŢĂ HIPOTE ARĂ EMI E ŢĂ TE ARĂ EMI SCA ER 205 . emfizem pulmonar alveolar. care utilizează orice informaţie oferită de traversarea razelor X. primul aparat de tomografie axială informatizată. ablaţia chirurgicală a unui embolus dintr-un vas. slăbire exagerată. producător de vărsături. care provoacă apariţia menstruaţiei. 2. obliterarea unui vas sanguin sau limfatic de un corp străin format dintr-un cheag. proeminenţa rotunjită situată pe partea externă a palmei. dop. care introduse în tubul digestiv provoacă vomă. act reflex prin care conţinutul stomacului este expulzat prin gură la monogastrice şi prin guşă la păsări. care are însuşirile enfizemului. infiltaţie difuză de gaze în ţesutul celular. este formată din muşchi scurţi. modificări în ritmul bătăilor cardiace asemănătoare bătăilor cardiace ale embrionului. realizat în laboratoarele firmei EMI. (gr. vedere normală în care razele. ramură a biologiei care studiază formarea şi dezvoltarea embrionului. cad pe retină. castrare. fecundat. vomă. ataşaţi policelui (flexor. care este suferind de enfizem.. patologică. nume dat unor substanţe. indiferent de la ce distanţă pornesc.

suprafaţa emisferei este străbătută de scizuri care delimitează lobi li prin şanţuri care separă circumvoluţii. cerebelul şi trunchiul cerebral. situată în cutia craniană şi anume: cele două emisfere cerebrale şi diencefalul. dispersarea unui lichid insolibil într-un alt lichid (de obicei apă). agreabilă sau dezagreabilă. en + pyros . a cărei conformaţie este asemănătoare celei a opiaceelor. analoagă morfinei. identificarea cu altul. utilizată pentru acoperirea pielii sau pentru fixarea unor pansamente mici. bandă din pânză prelucrată chimic încât devine impermeabilă şi adezivă la epiderm.foc) termen folosit pentru mirosul care rezultă când se supun distilării. acesta fiind aplecat înainte şi în jos. inflamaţie cu etiologie variată a ţesutului nervos cerebral. EMISIU E EMOLIE T EMO CTUAR EMOTIVITATE EMOŢIE EMPATIE EMPERIPOIEZĂ EMPIEM EMPIREUMATIC EMPIRIC EMPLASTRU EMPROSTOTO US EMULGATOR EMULSIE E A TEM E ARTROZĂ E CA TIS E CEFAL E CEFALITĂ E CEFALI E 206 . polipeptide izolate din creierul mamiferelor. separate prin coasa cerebrală. capacitatea de a reacţiona afectiv la impresiile percepute. parte a sistemului nervos central. reacţie afectivă vie. activitate bazată numai pe experienţă. însoţită de manifestări neurovegetative declanşate de o situaţie deosebită. urină). (gr. pete roşii care se pot observa pe mucoase. aptitudinea limfocitelor mici de a traversa alte celule. dotate cu activitate analgetică.EMISFERĂ CEREBRALĂ fiecare din cel două jumătăţi ale creierului anterior propiu-zis. lichid lăptos obţinut prin amestecul apei cu un corp gras fin divizat rezultând o suspensie. articulaţie în care cavitatea înconjoară mai mult de jumătate capul articular (articulaţia coxo-femurală). substanţă care determinå formarea unei emulsii stabile. acumulare de puroi în cavităţi anatomice ale organismului. materii de origine animală sau vegetală. caracterizată prin leziuni alternative exsudative şi proliferative ale celulelor gliale. în special a celor ce constituie învelişurile endoteliale vasculare. preluându-i sentimentele. hipertrofia sau tumefierea carunculului lacrimal. mânia şi teama. cele patru emoţii de bază sunt: bucuria. (lat. dispuse simetric faţă de planul sagital median. substanţă medicamentoasă care are propietatea de a înmuia pielea după aplicarea ei pe suprafaţa cutanată. contracţie tonică a flexorilor capului. emungo-xi-ctum-ere – a trage în afară) termen utilizat pentru organele care au destinaţia de a elimina din organism deşeurile nutriţiei. tristeţea. aceste peptide se fixează pe receptorii unor celule nervoase prin extremitatea lor care prezintă un lanţ de tirozină Nterminală. scoaterea de lichide din organism (sânge.

mucoasa internă a colului uterin. denumire generică dată unui complex simptomatic polimorf care exprimă o suferinţă difuză a encefalului.si proliferativă a endocardului. situaţie epidemiologică în care într-un anumit teritoriu. sin. inflamaţie de natură microbiană. care se referă la glandele cu secreţie internă sau hormoni. prezenţa agentului infecţios este permanentă iar cazurile de îmbolnăviri umane se produc constant. neuroinfecţie caracterizată prin leziuni inflamatorii în encefal şi măduvă. ducând la obliterarea lui. ramolisment cerebral. endoderm membrană subţire care căptuşeşte cavităţile inimii. determinată de cauze variate. mai ales la nivelul arterelor mici ale membrelor inferioare. uneori se referă la dura mater cerebrală. suprafaţa interioară a craniului. din care derivă mucoasa intestinală şi glandele anexe din tubul digestiv. formă de endarterită. condrom ce apare în substanţa medulară a unor oase. se spune despre o tumoră cu aspectul şi consistenţa creierului. afecţiune inflamatorie exudo. ramură a medicinei (disciplină medicală) care se ocupă cu studiul glandelor endocrine. inflamaţia mucoasei interne a colului uterin.E CEFALOCEL E CEFALOID E CEFALOMALACIE E CEFALOMIELITĂ E CEFALOPATIE E CEFALOZĂ E CO DRAL E CO DROM E DA GEITĂ E DARTERĂ E DARTERITĂ E DARTERITĂ OBLITERA TĂ E DEMIE hernia encefalului sau hernia meningelor encefalului printr-o deschidere a craniului prin lipsa de sudură a oaselor. foiţa internă a embrionului. partea internă a unui cartilaj. tunica internă a arterelor. afecţiune degenerativă a creierului de natură neinfecţioasă. afecţiune a unei glande cu secreţie internă caracterizată printr-un dezechilibru în activitatea secretorie. care se găseşte ori se formează în interiorul unui cartilaj sau a unui ţesut cartilaginos. cu îngroşarea circumscrisă ce stenozează lumenul vasului. E DOBLAST E DOCARD E DOCARDITĂ E DOCAVITAR E DOCERVICAL E DOCERVICITĂ E DOCERVIX E DOCO DRAL E DOCRA IU E DOCRI E E DOCRI OLOGIE E DOCRI OPATIE E DOCRI OZĂ E DODERM 207 . care se găseşte sau se produce în interiorul unei cavităţi organice. inflamaţia intimei vaselor sanguine. afecţiune datorată disfuncţiei unei glande cu secreţie internă. inflamaţia intimei arterelor. care este situat în interiorul colului uterin.

fin. duplicarea cromozomilor fără diviziune nucleară. sinonim cu granuloplasma. cu ciclul şi gestaţia. metodă de examinare prin care pot fi inspectate cavităţi din interiorul organismului cu ajutorul unor instrumente optice care luminează locul şi reflectă imaginea interioară vizibilă prin ocular. determină fenomenul de endopoliploidie. care căptuşeşte cavităţile articulare. inima. ia naştere în sacul embrionar prin fecundarea nucleului de fuziune (2n) cu nucleul unei spermatii (n). care implică o frecvenţă de încrucişări consanguine mai mare decât cea care ar rezulta din întâlnirea întâmplătoare a gameţilor. urmat de diviziunea succesivă a acestui nucleu al endospermului care este triploid (3n). parazit care trăieşte în interiorul corpului gazdei. endometrul prezintă o serie de modificări anatomo-funcţionale în raport cu stadiul dezvoltării genitale. care se găseşte sau se efectuează în interiorul globului ocular. cu localizări multiple. aceste peptide se fixează pe receptori unor neuroni similar opiaceelor. inflamaţie a endometrului (mucoasei uterine) şi a muşchiului uterin. lamă de ţesut conjunctiv care tapisează cavitatea medulară a oaselor lungi. pungi sinoviale. sistem de reproducere a unei populaţii. inflamaţia tunicii interne a venei. care se găseşte sau se efectuează în interiorul unui nerv. în cursul vieţii femeii. trecerea unei substanţe prin membrana osmotică din afară înspre înăuntru. lichid care umple cavităţile labirintului membranos. E DOGASTRIC E DOGE E DOLARI GIA E DOLIMFĂ E DOMETRIOZĂ E DOMETRIOM E DOMETRITĂ E DOMETRU E DOMIOMETRITĂ E DOMITOZĂ E DO EURAL E DOOCULAR E DOPARAZIT E DOPLASMĂ E DORFI E E DOS E DOSCOPIE E DOSPERM E DOOSMOZĂ E DOTELIU 208 . concentraţia endorfinelor crşte în creier în numeroase împrejurări fiziologice şi psihologice. uneori foarte variate. tesut nutritiv la unele seminţe. formă difuză de endometriom. care este situat în interiorul laringelui. care înconjoară embrionul şi este utilizat de acesta în primele faze de dezvoltare. dotată cu activitate analgezică analoagă morfinei. strat celular. fiecare din polipeptidele izolate din creierul mamiferelor. zonă internă granulară şi mai puţin transparentă a citoplasmei. tendinoase. endometrioză care evoluează ca o veritabilă tumoră. vasele sanguine etc. care este situat sau se produce în interiorul stomacului.E DOE ZIMĂ E DOFLEBITĂ E DOGAMIE enzimă care îşi exercită activitatea chiar în celula care o produce. pavimentos. mucoasă care tapisează interiorul cavităţii uterine. care este produs în interiorul organsimului sau al uneia dintre părţile sale. determinând un efect sedativ faţă de durere. inflamaţia mucoasei uterine.

inflamaţie a mucoasei intestinale. orice unitate (fiziologică sau morfogenetică) protoplasmică uninucleată vie. caşexie etc. tip de formare a mezodermului sau mezoblastului la metazoarele tridermice de tip deuterostomian. inflamaţia intestinului având ca rezultat producerea unui lichid seros ce este eliminat la exterior. simptom întâlni în deshidratări ale organismului. tunica internă a unei vene. hernia unei anse intestinale. (gr. generator de energie. cu cili peritrihi. gen de amibă parazită din clasa Rhizopoda. prin desprinderea de endoblast şi dezvoltare dau naştere E TEROBIUS E TEROCATAR E TEROCOLOSTOMIE E TEROCEL E TEROCELIE 209 . substanţă toxică produsă de microorganisme şi care rămân în microbii ce le produc. pentru spălarea conductului auditiv. care. gram negativi. afecţiune intestinală cu caracter inflamator. ulterior. care se dezvoltă uşor pe medii artificiale. sau imobili. delir alcoolic acut. folosită în orto-rino-laringologie. aparat de ventilaţie pulmonară artificială aplicat unui bolnav. clasa ematoda. cuprinzând bacili mobili. retragerea ochiului în fundul orbitei. producţie osoasă formată din ţesut compact care umple canalul medular al osului. durere intestinală. trec în mediul ambiant numai după distrugerea microbilor.E DOTELIOM E DOTELITĂ E DOTOXI Ă E DOVE Ă E DOVITRAL E EMA E ERGIDĂ E ERGOGE E GSTROM (APARATUL) E OFTALMIE E OLISM E OMA IE E OSTOZĂ E TAMOEBA E TERALGIE E TERIC E TERITĂ E TERECTOMIE E TEROA ASTOMOZĂ E TEROBACTERIACEAE tumoră alcătuită din celule endoteliale. operaţie chirurgicală prin care se realizează o comunicaţie laterală între două anse intestinale. situat în interiorul corpului vitros. familie de bacterii făcând parte din ordinul eubacteriales. cu sau fără perete celular. 1. inflamaţia unui endoteliu. formă de alcoolism prin abuz de vin. care se referă la intestinul subţire. gen de viermi paraziţi din familia Oxyuridae. anastomoza chirurgicală între intestinul subţire şi colon. nevoia irezistibilă de vin. enteron + ektome . prin evaginaţii ale endoblastului. stare preagonică.ablaţie) operaţia prin care se rezecă o porţiune din intestin. se dezvoltă în cavitatea bucală. pară de cauciuc care aspiră şi refulează.

vezi streptococcus. instrument în formă de foarfecă având o ramură mai lungă şi cu capătul bont cu care se poate deschide intestinul în lungul său. slăbire exagerată. (gr. care este produs de intestin. hernia unei anse intestinale şi a epiploonului. substanţă ce se poate dizolva la nivelul intestinului. formând un tot individualizat. simptom observat în caz de ascită. pensă specială pentru a crea un anus artificial. afecţiune localizată pe intestin. hemoragie intestinală. procedeu chirurgical având ca scop mărirea unei vezici urinare mici sau de a crea o nouă vezică. E TEROCHI AZĂ E TEROCOC E TEROCOLITĂ E TERODI IE E TEROEPIPLOCEL E TEROGE E TEROLITE E TROMIXOREE E TEROPATIE E TEROPATOGE E TROPEXIE E TEROPLASTIE E TEROPTOZĂ E TERORAFIE E TERORAGIE E TEROSPASM E TEROSOLUBIL E TEROSTE OZĂ E TEROSTOMIE E TEROTOM E TERO-HEPATITĂ E TEROVIRUS E TITATE MORBIDĂ E TOMOFAG 210 . germene care poate provoca o afecţiune la nivelul tubului digestiv. spasm dureros al intestinului. 2. insectivor. E TEROCE TEZĂ E TEROCISTOPLASTIE puncţia intestinului în caz de dilatare exagerată cu scopul de a evacua lichidele sau gazele. din el fac parte virusul poliomielitei şi echovirusurile. operaţie prin care se stabileşte o deschidere a unei anse intestinale în afară prin deschiderea peretelui abdominal. fistulă intestinală. micşorarea lumenului intestinal datorită strâmtării pereţilor săi. calculi intestinali. rahitism. inflamaţie necrotică a cecumului şi a ficatului.cavităţilor celomice ale corpului şi unor organe. afecţiune inflamatorie mai mult sau mai puţin întinsă a intestinului subţire şi gros.durere) durere intestinală. enteron + odyne . ipoteză care dă o explicaţie filogenetică originii mezodermului şi celomului. sutura unei plăgi intestinale. grup de virusuri care se multiplică de preferinţă în tubul digestiv. limitată la mucoasă sau extinsă la peretele intestinal în întregime. evacuarea prin rect a unor cantităţi mari de mucus. enzimă care se găseşte în intestin având rolul de a transforma tripsinogenul în tripsină. cu ajutorul unui segment de intestin subţire sau de colon. operaţie prin care se realizează o mărire a diametrului unei anse stenozate. operaţie prin care se fixează o ansă intestinală de peretele abdominal. ansamblu de manifestări patologice caracterizate prin constanţa şi gruparea lor. care mănâncă insecte. căderea masei intestinale.

enzimă produsă de un organism. ori a unor produse cosmetice. epiteliu care căptuşeşte canalul central al măduvei spinării. celulă care fixează eozina. întâlnită mai frecvent la copii cu tulburări nevrotice sau cu malformaţii congenitale. E UREZIS E ZIMĂ E ZIMĂ ADAPTIVĂ E ZIME I DUCIBILE E ZIMOPATIE E ZOOTIC EOCE EOZI Ă EOZI OCIT E ZOOTIE EOZI OFILE EOZI OFILIE EOZI OFILIA TISULARĂ EOZI OPE IE EPA ŞAME T EPARVE EPE DIM 211 . operaţie prin care se elimină o tumoare încapsulată prin secţionarea capsulei. folosit ca antiseptic extern şi pentru coloraţia histologică. roşu (în soluţie apoasă) sau violaceu (în soluţie alcoolică).studiu) ramură a zoologiei care studiază insectele. spavan. în această perioadă devin dominante mamiferele. răsucirea pleoapleor înspre globul ocular. logos . în cantităţi apreciabile. operaţie prin care se scoate globul ocular din orbită. afecţiune cauzată de o modificare enzimatică ereditară. hotărâtoare pentru diagnosticul unor afecţiuni tumorale sau inflamatorii. 2. entomos – tăiat în două. scăderea numărului de granulocite eozinofile din sânge. enzime a căror rată de sinteză poate fi ridicată în cazul prezenţei în celulă a unor inductori. de obicei în timpul nopţii. înmulţirea eozinofilelor peste procentul normal (apare în helmintoze. cu deşirarea ligamentelor dar fără o deplasare permanentă a suprafeţelor articulare. (gr. sin. trunchiului cerebral. entoma – insectă. substanţă produsă de anumite celule vii care accelerează reacţiile chimice în celulă. poate reapare periodic sau intermitent. astm bronşic etc. ferment. prezenţa unui lichid normal sau patologic într-o cavitate sau ţesut în care nu ar trebui să fie în mod normal. care afectează animalele. sin. bacteriologică. pierdere involuntară a urinii. prezenţa polinuclearelor eozinofile în număr anormal de mare în ţesuturi. afecţiune articulară rezultând dintr-o distensiune bruscă. ventriculii cerebrali.E TOMOFILE E TOMOLOGIE E TORSĂ E TROPIO E UCLERE grup de plante alogame adaptate la polenizarea cu ajutorul insectelor. numai ca răspuns la necesitatea metabolizării unor constituienţi ai mediului. prima. colorându-se în roşu. după unele clasificări a doua. boală infecţioasă la animale. climat sau sezon. boală limitată la o anumită localitate. exostoză situată la faţa inferioară şi internă a jaretului la cabaline şi bovine. epocă în perioada terţiară a erei cenozoice. nume dat unor leucocite a căror granule se colorează cu eozină. extinsă pe o suprafaţă delimitată unde agentul patogen se găseşte în permanenţă. 1. colorant acid roz.

gen de dermatofiţi din familia Gymnoasceae. plante care trăiesc pe alte plante. ataşată pentru un timp de corpul acestuia prin intermediul cargilajului de conjugare după a cărui osificare face corp EPI. boală de piele datorată unor ciuperci microscopice care se localizează în epiderm (piele). timp de câţiva ani. afectează stratul epidermic al pielii şi fanerele. extremitatea unui os. dar se admite existenţa unor forme anaplazice. inflamaţia ţesutului aflat în contact direct cu faţa externă a durei mater. dermatomicoză superficială. boală contagioasă care afectează în mod rapid populaţia umană pe o suprafaţă teritorială mai mult sau mai puţin întinsă. durere localizată la epicondil. dispuse în rozete. canale şi pseudorozete perivasculare. care acoperă câteodată unghiul intern al ochiului. mai ales rasa galbenă. de obicei în urma unei inflamaţii a regiunii. sinonim cu pericardul visceral. fără a fi în legătură cu această afecţiune. vârf). peste. situată peste chorium. 1. criptogame parazitare pe pielea animalelor. canal care continuă canaliculele eferente ale testiculului şi se găseşte în afara lui. tumoră benignă compusă din celule ependimare uniforme. foiţa externă a cordului. epitelială. după. afecţiune dureroasă a epidermului humenal datorată unor fenomene de suprasolicitare funcţională a inserţiilor musculare epicondiliene.. aproape vertical şi de obicei simetric. EPICA T(US) EPICARD EPICO DIL EPICO DILALGIE EPICO DILITĂ EPICOTIL EPICUTA AT EPIDEMIE EPIDERMIS EPIDERMODERMITĂ EPIDERMOFIŢIE EPIDERMOID EPIDERMOMICOZĂ EPIDERMOPHITO EPIDIDIM EPIDIDIMITĂ EPIDURAL EPIDURITĂ EPIFE OME EPIFITE EPIFIZAR EPIFIZĂ 212 . repliu semilunar al pielii. porţiune a tulpinii plantei situată deasupra cotiledoanelor.EPE DIMITĂ EPE DIMOM inflamaţia endoteliului care tapisează ependimul. 2. referitor la epifiză. sufix care are semnificaţia: pe. care este situat pe condil (sferă. în cursul unei afecţiuni. evoluţia obişnuită este cea a unei tumori cu creştere lentă. răspândită la mai multe persoane. bilă. al epifizei. prin sau de repetare. simptome accesorii. fără să adere la el. asemănător cu epiderma. fără a afecta părul. inflamaţia epididimului. accidentale. clasa Ascomicetes. procesul este prezent în mod normal la unele rase. protectoare a pielii.. care se găseşte pe piele. care este situat sau are loc pe suprafaţa externă a durei mater. pătură externă. inflamaţie a epidermului şi dermului.

epi – prin + meros . inflamaţia epiploonului. EPIGLOTĂ EPILEPSIE EPILEPTIC EPILEPTOGE EPIMERIT EPI EFROM EPIPLOCEL EPIPLOITĂ EPIPLOO EPIPLOPEXIE EPISCLERITĂ EPISPADIE EPISTASIE EPISTAXIS EPITELIAL EPITELIOM 213 . partea superioară a abdomenului. scurgere de lacrimi datorită.parte) aparat de fixare al unor paraziţi din ordinul Gregarinida. suferind de epilepsie. tumoare epitelială. hemoragie nazală produsă prin lezarea unui vas sanguin. (gr. fibrocartilaj mobil aşezat anterior şi deasupra laringelui. clasa Sporozoa la peretele intestinal al gazdei. fie secreţiei exagerate a glandei lacrimale. inflamaţia unei epifize. din ţesuturi şi structuri mai simple. formate anterior. teorie elaborată pe baza cercetărilor embriologice de Wolff (1733-1794) şi dezvoltată de Baer (1792-1826) conform căreia ţesuturile şi organele apar treptat. de novo. deschiderea anormală a uretrei pe faţa dorsală a penisului. separarea epifizei unui os. formă de monstru dublu având un geamăn parazit sau o parte ataşată de regiunea epigastrică a celuilalt. ligamente ale stomacului. care este situat deasupra diafragmului. EPIFIZIODEZĂ EPIFIZIOLIZĂ EPIFIZITĂ EPIFRE IC EPIFORĂ EPIGASTRALGIE EPIGASTRIC EPIGASTRIUS EPIGASTRU EPIGE EZĂ separarea cartilajelor de conjugare ale unui os. care produce epilepsie sau provoacă fenomene epileptice. datorită unei tulburări în dezvoltarea cartilajului său de conjugare. sindrom de suferinţă cerebrală datorat unor cauze extrem de variate. fie unei obstrucţii a canalului lacrimal.comun cu restul osului. iar fenomenul se numeşte hipostasie. în cursul ontogeniei. gena a cărei expresie este inhibată de către gena epistatică se numeşte hipostatică. inflamaţia ţesutului celular care acoperă sclera sau chiar a sclerei. vizând încetinirea sau oprirea creşterii unui osului. sin. de obicei o insectă. neoplasm al glandelor suprarenale. omentum. mascarea expresiei fenotipice a unei gene sau a unor gene de către o altă genă sau gene nealele. durere în regiunea epigastrică. hernia epiploonului. al epiteliului. operaţie prin care se fixează epiploonul la peretele abdominal. al epigastrului.

stadiul extrem al oboselii. termen utilizat pentru procesele de purificare a diferiţilor factori de mediu sau a unor lichide biologice. prezent în numeroase celule bacteriene. în patologia generală: dispariţia unei boli pe un teritoriu dat. 1. perioadă în cultura materială umană în care au fost utilizate unelte din piatră. 214 . care epuizează. în afara nucleului. 2. ea este situată în pleistocen şi începe odată cu desprinderea omului din lumea animală şi cuprinde o lungă perioadă din istoria omenirii. perenă. coada calului. sin. ce se găsesc într-un teritoriu mai mult sau mai puţin întins. tumefacţie etc. care se moşteneşte. ereditate controlată de factori ereditari denumiţi plasmagene. plantă erbacee. format din ADN. EPOCA PIETREI EPUIZA T EPUIZARE EPULIS EPURAŢIE EQUISETALE ERĂ GEOLOGICĂ ERADICARE ERATIC ERBIVORE ERECŢIE EREDITAR EREDITATE EREDITATE CITOPLASMATICĂ EREDITATE CRISS-CROSS mecanism de transmitere încrucişată a caracteristicilor determinate de gene înlănţuite în cromozomul X.EPITELIU EPITELIZARE EPIZIOCEL EPIZIORAFIE EPIZOM EPIZOOTIE ţesut compus din celule unite între ele cu o cantitate redusă de ciment intercelular. în evoluţia organismelor vii. reprezentat printr-un singur gen (Equisetum). tumoare care apare la gingie cuprinzând baza osoasă. iar părintele de sex mascul transmite caracteristicile sale descendenţilor de sex femel. în climă. erro-are – a rătăci) caracterul neregulat sau rătăcitor al unui simptom (durere. fiecare eră geologică se caracterizează prin schimbări profunde în scoarţa terestră. sau mai multe specii. (lat. definitivå a unei boli endemoepidermice. extenuare. sin. diviziune a timpului în trecutul istoric al Pământului. transmis din generaţie în generaţie. boală contagioasă ce se răspândeşte rapid peste tot efectivul de animale dintr-o specie.). element genetic neesenţial. sutura vulvei utilizată în prevenirea sau tratamentul prolapsului vaginal sau uterin. grup de animale mamifere care se hrănesc cu vegetale. epurare. astfel. ordin Equisetales de pteridofite. în patologia infecţioasă: dispariţia totală. localizaţi în citoplasmă. hernie în regiunea perineo-vulvară. cu rizomi şi două feluri de tulpini aeriene: fertile şi sterile. totalitatea funcţiilor care asigură transmiterea caracterelor în succesiunea de generaţii. favorizează conjugarea şi recombinarea. părintele matern transmite caracteristicile sale descendenţilor de sex mascul. dezvoltarea epiteliului peste suprafaţa unui alt ţesut. respectiv în afara cromozomilor. creşterea în volum a unui organ erectil în urma acumulării de sânge.

(gr. prin vasodilataţie intensă şi hipertensiune.vedere). macoblast. descuamare. vezicule. eritroliză. frica de culoarea roşie manifestată la animale prin agresivitate. sinonim cu eritrocitopenie. stare de hiperexcitabilitate a unui organ oarecare. la microscopul electronic ribozomi apar ataşaţi de reticulul endoplasmatic. sin. pigment EREDO-COLATERALE EREDOPATIE ERETISM ERGASTOPLASMĂ ERGOGRAF ERGO E ERITEM ERITEMATODES ERITRASMA ERITROBLAST ERITROCIT ERITROCLAZIE ERITRODERMIE ERITROFOBIE ERITROLIZĂ ERITROPE IE ERITROPOIEZĂ ERITROMEGALIE ERITROMICI Ă ERITROPOIEZĂ ERITROPSI Ă 215 . sinonim cu normocit. în acest caz fenotipul heterozigoţilor este intermediar între formele parentale homozigote fiind controlat de acţiunea unei perechi heterozigote de alele care manifestă dominanţa incompletă. normoblast şi normocit. celulă fără nucleu la mamifere. polietiologică. proces de formare a globulelor roşii (hematiilor). substanţe biologice care au rolul de a stimula funcţiile organismului. circumscris sau difuz. diminuarea numărului de eritrocite. celulă iniţială din care ia naştere eritrocitul. erythros + opsis . boala Gerhardt. înroşirea congestivă a pielii. subacută sau cronică. afecţiune manifestată prin roşeaţă a pielii. boala Bahrensprung. rodopsina. sin. informaţii primite de la pacient privind bolile avute de rudele apropiate (mamă. distrugerea şi dizolvarea eritrocitelor evidentă prin hemoglobinurie. dispare la presiune. paralizia vasomotorie a extremităţilor. activ în infecţiile cu germeni grampozitivi. cu conţinut mare de hemoglobină. constă dintr-un eritem dureros şi fierbinte. globulă roşie. boala Weir-Mitchell. aparat de înscris travaliul unui muşchi sau grupă de muşchi.). datorată parazitului Microsporon minutissimum.EREDITATE I TERMEDIARĂ mod de manifestare a eredităţii datorită dominanţei incomplete. această formaţiune evoluează spre stadiul de reticulocit. purpura retiniană. apariţie de edeme. care părăseşte organul hematopoietic dând naştere eritrocitului adult. generatoare de tulburări funcţionale de diverse grade. acromegalie. localizată la marile plici. angioneuroză primitivă sau secundară a extremităţilor. ribozomi care posedă componente citoplasmice şi care reprezintă zone bazofile. sin. dermatoză acută. în organele hematopoietice ale mamiferelor acest proces se desfăşoară în stadiile de: perieritroblast. fragmentarea eritrocitelor. cu normoplast. cu nucleu la păsări. epidermomicoză superficială. tată etc. proces de diferenţiere (formare) a eritrocitelor la vertebrate. afecţiune moştenită şi care se transmite descendenţilor. cu hematie. antibiotic izolat din culturile de Streptomices erithreus.

care conţine etil. 2.. al esofagului. referitor la esofag. în urină etc. ERIZIPEL ERMETIC EROZIU E ERUCTAŢIE ERUPŢIE dermită acută provocată de streptococul hemolitic. proces inflamator al esofagului. sensibilitate. compus format prin combinarea unui acid organic cu un alcool. gram negativ. leziune organică rezultând dintr-o pierdere circumscrisă de substanţă interesând straturile superficiale. care se dezvoltă pe mediile obiţinute de cultură. în testicul. în placentă. mic fragment de os în caz de fractură cominutivă. antinevralgic şi antireumatic. zgârietură. gen de bacterii din familia Enterobacteriaceae. momentul când unul sau mai mulţi dinţi perforează gingia. hemoragie din peretele esofagului.roşu care există în celulele cu bastonaş din retină având rol de vedere. care se foloseşte ca febrifug. gram negativi. care provoacă sensibilitate exagerată. ESCARĂ ESCHERICHIA ESCHERICHIA COLI ESCHILĂ ESCORIAŢII ESCULI Ă ESOFAG ESOFAGIA ESOFAGITĂ ESOFAGORAGIE ESOFAGOTOMIE ESTER ESTEZIE ESTEZIOGE ESTRADIOL ESTROGE ESTRO-PROGESTATIVE ESTRU ETALO ARE ETILIC 216 . închide perfect. principalul foliculoid ovarian. bacil mobil. hormon natural sau compus de sinteză care provoacă dezvoltarea organelor sexuale accesorii a caracterelor secundare sexuale feminine. extrasă din scoarţa castanului sălbatic. cuprinzând bacili în general mobili. preparate care conţin hormoni feminini (estrogeni şi progesteron). nu permite schimbul de aer sau gaze. operaţie de gradare sau verificare a stării unui instrument de măsură. tub care leagă cavitatea bucală (gura) cu stomacul. termen generic utilizat mai ales în dermatologia şi patologia infecţioasă pentru cele mai variate modificări ale tegumentului. deschiderea esofagului prin secţionarea peretelui său. substanţă glicozidă. care astupă. 1. necroză tisulară rezultată prin acţiunea distructivă a unor agenţi fizici sau chimici asupra ţesuturilor normale prin pierderea troficităţii. puţin contagioasă. fază a ciclului sexual la mamifere în care se produce expulzarea ovulului de către ovar. hormon steroid prezent în ovar. eliminarea pe cale eso-orală de gaze sau de mici cantităţi de suc gastric din stomac. astfel încât valorile indicate de acesta să corespundă valorilor fixe a unei anumite unităţi de măsură.

(gr. destinat sterilizării a diferite materiale. provoacă starea de euforie. care corespunde fie unei ameliorări reale a sănătăţii. şi mai multe seturi la poliploizi -3 x la triploizi. organisme care au nucleu bine conturat şi delimitat faţă de citoplasmă.ETILISM ETIOLOGIE ETOLOGIE sin. clasa Trematoda. care parazitează la carnasierele domestice şi sălbatice. colorarea şi spiralizarea normală a unor cromozomi sau segmente de cromozomi. zonele eucromatice cuprind principalele gene. EUCARIOTE EUCRAZIE EUCROMATI Ă EUFORIE EUFORIZA T EUGE IE EUPARIFIUM EUPEPTIC EUPIC OZĂ EUPLOIDIE EUP EE EUPRAXIE EURIHALI E EURIHELMI TS 217 . fie unei iluzii. ey + paryphes – împins în afară) parazit din familia Echinostomatidae. substanţă cromozomală care se colorează normal şi care trece printr-un ciclu regulat de spiralizare şi despiralizare în timpul diviziunii celulare. ETMOID ETUVĂ EU. care are semnificaţia de bun.. două seturi la diploizi – 2 x. (gr.. senzaţie de bine. eyrys – lat. (lat. ethos – obicei + logos) ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul comportării şi deprinderilor organismelor animale în mediul natural obişnuit de viaţă. (gr. drept. ramură a geneticii care se ocupă cu studiul posibilităţilor şi factorilor care pot contribui la îmbunătăţirea sau înrăutăţirea caracteristicilor ereditare morfofiziologice şi sufleteşti ale omului. sau amplificarea unei funcţii. de beatitudine.acţiune) facultatea de a coordona şi grada mişcările cu scopul urmărit. (gr. de încredere în sine. care generează. termen utilizat de medicii antichităţii şi care însemna un amestec corect între diferite umori ale organismului din care rezultă starea de bună sănătate. bine.. uneori dă sensul de uşurinţă în. în celulele somatice ale euploizilor se poate găsi un singur set de cromozomi la monoploizi –x. uşor. os cranial având mai multe orificii. ey + praxis .vierme) trematod care parazitează în intestin la carnivore. stuba – ladă. alcoolism.. (gr. studiul cauzelor bolilor şi al diferiţilor factori care le determină. respiraţie normală ca amplitudine.. 4 x la tetraploizi. 2. stare de fericire. trema – orificiu + helmins . cutie). 1. substanţe care pot favoriza digestia. care sunt adaptate la o mare variaţie a salinităţii mediului. frecvenţă şi ritm. ey) particulă aşezată la începutul unui cuvânt compus. aparat format dintr-o cutie care se închide ermetic în care se poate ridica temperatura peste 100°C. noţiune care indică un cariotip format dintr-un număr de cromozomi ce reprezintă exact multiplul numărului de bază sau numărului monoploid (simbolizat X) de cromozomi.

moarte) modalitate de-a produce moartea fără suferinţă. unele de dimensiuni mari. EURITMIE EURITREMA EURITROF EURIXE EUSISTOLIE EUSTRO GILUS EUTA ASIE EUTIROIDIE EUTOCIE EUTROFIE EVACUARE EVE TRAŢIE EVISCERAŢIE EVULSIE EVOLUŢIE EX . evulsio . scoaterea globului ocular din orbită. ieşirea organelor din cavitatea abdominală printr-o plagă accidentală sau operatorie a pereţilor cavităţii. (lat. al cărui organism se dezvoltă armonios. ectoparaziţi hematofagi care sunt adaptaţi pentru gazde din specii diferite (gr. până la 1.rotunjit) nematod din familia Dioctophymoidea care se găseşte în tubul digestiv la gâscă şi raţă. (gr. (gr.gazdă) parazit care are ca gazdă un grup zoologic foarte vast.viscere) scoaterea organelor din cavitatea abdominală şi toracică după moartea animalului. ey – bun. (gr. ey + strog-gylos . lipsă.80 m lungime. sin. prin acumularea variaţiilor ereditare folositoare datorită selecţiei naturale. stare de funcţionare normală a tiroidei. EXACERBARE EXA TEM EXCIPIE T EXCITABILITATE EXCIZIE 218 . mai multe specii de animale.EURIPTERIDE ordin de artropode marine care cuprinde numai forme fosile. eyrys + trophein – a mânca). origine etc. ey + tokos . apare cu un caracter eruptiv în cursul unora din bolile infecţioase sau dermatologice. eyrys + trema – orificiu). ey + tanathos . (gr.nutrit) individ bine şi corect alimentat. din paleozoic. e + viscera . terminare. capacitatea ţesuturilor vii de a răspunde la diferiţi stimuli prin reacţii specifice. dezvoltarea treptată a organismelor în cursul generaţiilor succesive. (lat. în care se încorporeză una sau mai multe substanţe active. puls cu ritm regulat. substanţă farmacologic inactivă. trematod cu ventuză mare care parazitează în canalele pancreatice sau biliare şi duoden la om şi rumegătoare. systole – care se strânge) activitate cardiacă normală. secţionarea şi scoaterea din organism a unei porţiuni de ţesut sau organ pe cale chirurgicală. eliminare a conţinutului unui organ sau a unei formaţii patologice. eyrys + xenos .smulgere) operaţie prin care se scoate o porţiune din organism prin smulgere.naştere) naştere normală.. (gr.aspru) intensificare. ey + trophe . ex – întărire + acerbus . polifagi. (gr. care au înfăţişare de scorpion. (gr. (gr. uşoară. particulă care dă sensul de întărire a înţelesului pentru afară. pentru a deveni consumabile şi manipulabile.. modificare de culoare şi aspect a pielii.

sfârşitul unei boli. care provine sau acţionează din afară. (lat. care pot fi utilizate în identificarea speciilor. extern. ablaţia unei părţi inutile sau vătămătoare din organism. fenomen prin care sunt eliminate anumite produse. membrana externă a grăunciorului de polen. poliedrice. fie din organism. situat în rădăcină sub rizodermă. 1. a unor părţi necrozate. obişnuit. (gr. (lat. după căderea perilor sugători dă naştere zonei aspre. os mort. propulsia în afară a globului ocular. formaţiune delimitată situată la o anumită suprafaţă care a rezultat din proliferarea accentuată a unui ţesut. este prezent la unele artropode. fie din unele glande. EXFOLIERE EXOFTALMIE EXOGE EXOMFALOCEL EXOPEPTIDAZĂ EXOSCHELET EXOSEROZĂ EXOSMOZĂ EXOSTOZĂ EXOTOXI E EXPECTAŢIE EXPECTORAŢIE EXPERTIZĂ EXPLORARE 219 .ser) afecţiune cutanată caracterizată prin multiple vezicule care se sparg şi lasă să se scurgă la exterior o mare cantitate de serozitate (gr. sin. broasca ţestoasă). stratul extern al pericarpului. suberificate. exo + toxos . (lat. sin. examen făcut de persoane competente. cu experienţă privind o problemă. alcătuit din unul sau mai multe straturi de celule mari. descuamaţie. clinică sau de laborator. exo + serum . strat specializat. moluşte (scoica) şi vertebrate (unii peşti. cu rol de schelet în afara corpului sau situată în tegument. cercetare amănunţită. eliminarea sub formă de lamele a straturilor superficiale ale pielii. structură rigidă. în vederea stabilirii diagnosticului. sub formă de lamele. ex + osmos – acţiunea de a străbate) trecerea unei substanţe prin membrana osmotică din interior spre exterior. 2.EXCORIAŢIE EXCRESCE ŢĂ EXCREŢIE EXEREZĂ EXFOLIAŢIE EXI Ă EXITUS EXOCARDIE EXOCARP EXOCRI EXODERM jupuire uşoară a pielii. tumoră osoasă care apare la suprafaţa unui os.aşteptare) atitudinea de aşteptare a medicului pentru a observa evoluţia unei boli pentru stabilirea diagnosticului şi instituirea tratamentului. caracterul produşilor de secreţie externă a unor glande de a fi eliminaţi prin intermediul unuia sau mai multor canale excretorii.ombilic) hernie ombilicală sistem enzimatic care catalizează hidroliza extracelulară a peptidelor. eliminarea produşilor de secreţie din aparatul respirator. sin. este prevăzută cu sclupturi caracteristice.otravă) substanţe de natură proteică cu acţiune dăunătoare eliminate în mediu de unii microbi. expectare . ectopie cardiacă în afara cutiei toracice. ex + omphalos . eliminarea. intervenţie chirurgicală exploratorie. moartea individului.

în citoplasmă. eliminarea fătului sau a placentei din cavitatea uterină. systole – care se strânge) contracţie suplimentară de origine ectopică a cordului înaintea sistoliei care produce modificarea ritmului. după Jung. după modul de recepţionare a excitaţiilor. care este localizat în afara nucleului. preparat sau administrat fără amânare. lichid extravazat într-un focar inflamator sau cavitate.EXPRESIVITATE gradul în care o genă produce un efect fenotipic. a unei tumori etc. fenomen de trecere a serului sau limfei din vasele sanguine şi limfatice în ţesuturile înconjuråtoare. sin. care provine din exterior sau din altă nregiune a organismului. care detectează stimuli din afara organismului. exteroceptorii pot fi: telereceptori. chemoreceptori şi receptori de contact. excesivă. de scoatere pe cale chirurgicală a unui organ bolnav. acţiunea de înlăturare. care exprimă uşor sentimentele şi gândurile sale şi care se adaptează bine mediului ambiant. cu eroziune. la om şi animalele superioare. tipul sau gradul de manifestare fenotipică a unei caracteristici controlată de o genă. ex. extra + gr. sin. spre o amplitudine mai mică decât contracţia normală. (lat. în obstetrică. care este caracterizat prin proliferarea sau producerea abundentă. preparat medicamentos obţinut prin menţinerea de produşi vegetali sau animali într-un lichid care apoi este supus evaporării obţinându-se astfel concentraţia dorită. ca urmare a creşterii presiunii sanguine în vasele mici şi capilare. receptori situaţi în organele de simţ. în care îşi găseşte plăcerile. depinde de genotip şi de condiţiile de mediu. dă importanţă mai ales lumii exterioare. alcaloid cu nucleu indolic izolat din Physostigma venenosum. calus exuberant. individ care. deshidratare. fiziostigmină. în patologie. EXPULZIE EXSICOZĂ EXSUDAT EXTEMPORA EU EXTEROCEPTOR EXTIRPARE EXTRACT EXTRA UCLEAR EXTRASISTOLĂ EXTRAVAZARE EXTRI SEC EXTROVERTIT EXUBERA T EXULCERAŢIE EZERI Ă 220 .

2.F F ° simbol chimic pentru fluor abr. vitamina K. autor. factor – cel ce face. cauzată de o tulburare a metabolismului glicofosfolipidelor prin deficit al enzimei α-galactozidaza. substanţă produsă de macrofage şi monocite atunci când acestea sunt FACTOR DE ACTIVARE LIMFOCITARĂ stimulate. (lat. F f FABELLA FABRY (MALADIA) FABULAŢIE FACIES FACIES TEROS FACOHIME ITĂ FACOMALACIE FACOMATOZĂ FACOSCLEROZĂ FACTOR FACTOR A TIHEMORAGIC FACTOR A TISCORBUTIC sin. maladie ereditară proprie bărbatului. fabulaţia este frecventă şi normală la copilul mic. mucoaselor. sin. expresie) expresia sau aspectul feţei. creator) termen utilizat pentru a desemna o cauză a unui proces sau care contribuie la realizarea unui efect (ex. uneori credibile. figură. 1. pe radiografie este adesea confundat cu un fragment osos sau un corp străin. ca fiind reale. phakos – lentilă + (h)ymen – membrană + itis . ramolisment al cristalinului. os sesamoid situat în grosimea muşchiului extern al gambei. nume generic pentru un grup de afecţiuni care au drept caracter comun prezenţa de malformaţii mici. istorisiri imaginare. de mediu etc. facies cu trăsături contractate. 221 . consecinţa este acumularea de glicolipide în celulele endoteliale şi dezvoltarea de angiokeratoame cutanate în partea inferioară a corpului. (gr. factori de coagulare. ereditari.aprindere) inflamaţia capsulei cristalinului. frecvenţă respiratorie. vitamina C. grade Fahrenheit.). cu efecte fiziologice sau/şi biochimice bine definte a căror compoziţie chimică nu este întodeauna uşor de identificat. (lat. descris în unele afecţiuni abdominale grave. induraţia cristalinului. devine patologică la unii mitomani. fie chiar prin limfokine capabile de a modifica profund macrofagele. tumorale benigne. vasculare sau fibromatoase ale pielii. abr. facies – faţă. nume de ansamblu pentru unele substanţe de natură foarte diferită. ochiului şi sistemului nervos central. fie de diferiţi agenţi dotaţi cu posibilităţi de activare directă a macrofagelor. în anatomie se mai foloseşte şi ca sinonim pentru suprafaţă.

iepure şi porc.. încovoiat. unde va fi digerată. acid nicotinic sau nicotinamida. fiecare din cele două conducte. existenţa acestui factor a fost demonstrată la om. (gr. PLACHETARĂ FACTOR DE COAGULARE fiecare din factorii prezenţi în sânge sau ţesuturi. celulă dotată cu proprietatea de a integra (înghiţi) bacterii sau alte proteine FAGOCIT străine. care înconjoară partea absorbită într-o vacuolă. se cunosc 12 factori numerotaţi cu cifre romane de la I la XIII (cifra patru nu este atribuită. prezente în serul bolnavilor care suferă de poliartrită reumatoidă. după amputarea unuia din degetele mari. (gr. FAGIE mănâncă. este transportat spre uter.FACTOR DE ACTIVARE factor capabil de a aglomera plachetele sanguine şi a elibera conţinutul acestora. FAGOCITAR proces în care unele organisme unicelulare şi unele celule înglobează şi FAGOCITOZĂ digeră corpusculi străini. cu rol în mecanismul complex al coagulării sângelui. micile segmente osoase care alcătuiesc degetele.seceră) având forma unei secere. se realizează cu ajutorul unor expansiuni citoplasmice mobile. care se referă la fagocit sau fagocitoză. obsesie de) foame exagerată şi tendinţa bolnăvicioasă de a ingera în permanenţă hrana. excizia unei falange. phagein – a mânca) sufix ce are ca înţelesul: mâncător. phagein + mania – nebunie. FAGOMA IE (gr. prin trompa Fallope. dar pentru mulţi aceasta ar desemna accelerina. DE PROLACTI Ă sin. factor secretat de hipotalamus şi care asigură limitarea activităţii secreţiei de FACTOR I HIBITOR prolactină hipofizară. detaşat de ovar şi captat de pavilion. falx-cis . posedând FACTOR REUMATOID o structură similară imunogloulinelor IgM. cel care . care se întind spre ovare unde formează pavilionul trompei. FACTORUL PP (gr. cu excepţia degetului mere care are două falange. tehnică chirurgicală prin care. globulină sanguină care accelerează formarea de trombină şi tromboplastină). acest factor este capabil să inducă proliferarea limfocitelor T şi B şi această acţiune este destul de importantă pentru ca un anticorp care acţionează contra acestei limfokine să inhibe pur şi simplu reacţia imună în cultură de limfocite mixte. emise de celulă. limfokină descrisă sub numele de mitogenic factor produsă de o subclasă de FACTOR MITOGE IC limfocite T. falanga ditală sau unghială. autoanticorpi care acţionează asemănător imunoglobulinelor IgG. phagedaina – foame devorantă) termen utilizat în dermatologie pentru FAGEDE IC definirea ulcerelor cu tendinţă de a se adânci şi extinde pe suprafaţa cutanată. ale uterului. care se referă la două falange contigue ale unui deget. drept şi stâng. se eliberează primul metacarpian în scopul mobilizării sale pentru înlocuirea policelui în mişcările de apucare. FALA GE FALA GECTOMIE FALA GETĂ FALA GIZARE FALA GO-FALA GIA FALCIFORM FALLOPE (TROMPA) 222 . când sunt stimulate de un antigen.. ovulul matur. fiecare deget este format din trei falange.

a umplea) sin. unitatea de capacitate electrică în sistemul internaţional. conduct musculo-membranos care asigură comunicarea între cavitatea bucală şi esofag pe de o parte şi cu fosele nazale şi laringele pe de altă parte. FALSĂ GESTAŢIE FALS-POZITIV FALUS FA ERE FA EROGAME FA O FA TASME FA TĂ FARAD FARCI avort spontan. 3. ablaţia unei părţi din faringe. cea mai frecventă malformaţie cardiacă congenitală cianogenă care comportă stenoza pulmonară. comunicarea interauriculară. (gr. examen vizual al cavităţii faringiene cu ajutorul unui apăsător de limbă şi al unui dispozitiv luminos. (gr. phanon – drapel mic) pliu al pielii în partea inferioară a gâtului întâlnită la taurine. incizia unui perete faringian. FALLOT (TETRADA. locaţie unde sunt preparate şi vândute medicamentele. (fr. fente – deschizătură mică) în anatomie sau embriologie. spaţiu alungit între două sau mai multe elemente anatomice. cu diverse aspecte anatomoclinice. reacţie care este pozitivă la un pacient care de fapt are o reacţie negativă. 1. comunicare TETRALOGIA) interventriculară înaltă şi hipertrofia ventriculară dreaptă. păr. gestaţie imaginară. organul mascul de copulaţie. biologice etc referitoare la medicamente şi la prepararea lor. paralizia muşchilor faringieni. membrele pelvine la care apare morva cutanată. trusă portativă de medicamente pentru prim ajutor. fizice. morvă cutanată. producţii ale imaginaţiei sau viselor. pe piele identificându-se butonii morvoşi. FARI GE FARI GECTOMIE FARI GISM FARI GITĂ FARI GOEPIGLOTIC FARI GOPARALIZIE FARI GOSCOPIE FARI GOTOMIE FARI X FARMACIE FARMACIST 223 .aparent) formaţiuni epidermice: unghii. phallos . (lat. dextropoziţia originii aortei. phaneros .FALLOT (PE TALOGIA) cardiopatie congenitală care cuprinde malformaţiile anatomice ale unei tetrade Fallot la care se adaugă o a cincea anomalie. ştiinţă care cuprinde date chimice. la încruşirarea căilor respiratorii cu cele digestive.penis). se spune despre plantele ale căror organe de reproducere sunt aparente în floare. titularul unei diplome în farmacie. organ musculo-cartilaginos şi cavitar. care sunt tumefiate şi au aspectul de îndesat. (fr. situat în partea superioară a esofagului. 2. 4. inflamaţia mucoasei faringiene. pene. care se referă la faringe şi epiglotă. contracţia spasmodică a muşchilor faringieni. farcio-ire – a îndesa.

snop.dezgust) aversiune faţă de. fastidium . a aponevrozei superficiale a coapsei. dispuse paralel. mănunchi) parazit al căilor hepatice din familia Fasciolidae. (lat. ansamblu de structuri de formă alungită. (gr. fastigium – culme. precum şi a utilizării lor în tratamentul diferitelor afecţiuni. care se parazitează în intestinul subţire la om. (lat. clasa Trematoda. consecutivă utilizării mai mult sau mai puţin îndelungate a unui medicament. parazit din familia Fasciolidae. (lat. care provoacă dezgust. a face) formularul oficial. contracţie fasciculară. vorbire). pharmacon + dynamis .cunoaştere) studiul şi cunoaşterea medicamentelor (origine. uneori şi fizică. structurii. pharmacon + logos – studiu.întâlnit la rumegătoare. preparare. clasa Trematoda. care se termină prin deces.chimice. având gazdă intermediară un melc (Galba truncatula). ştiinţa medicamentului cu privire în special asupra relaţiei între moleculele active şi receptorii celulari. distribuţiei în diferite organe şi eliminării unui medicament şi a metaboliţilor săi. intensitatea maximă a unui simptom. cal. membrană fibroasă sau fibrocelulară care limitează în profunzime paniculul adipos subcutanat. cineticii şi acţiunii acestora în organism. porc.forţă) studiul activităţii medicamentelor asupra organismului (pharmacon + gnosis . pharmacon + poiein – a pregăti. mergând de la creasta iliacă până la tibie. membrană conjunctivă fibroasă constituită din unirea aponevrozelor care îmbracă muşchii superficiali sau membrana fibroasă care cloazonează planurile musculare. tendinţa de a lua medicamente fără motivaţie. studiul cantitativ al resorbţiei. pharmacon + kinesis . mai groasă.FARMACOCI ETICĂ (gr. caracterizată prin dificultatea de a se lipsi de medicamentul în cauză. conservare). ştiinţa care se ocupă cu studiul medicamentelor sub aspectul originii. (gr. partea laterală. vârf) punctul cel mai ridicat în cursul unei febre. FARMACODEPE DE ŢĂ FARMACODI AMIE FARMACOG OZIE FARMACOLOGIE FARMACOLOGIE CLI ICĂ FARMACOLOGIE MOLECULARĂ FARMACOMA IE FARMACOPEE FASCEITĂ FASCIE FASCIA LATA FASCIA SUPERFICIALIS FASCICUL FASCICULAŢIE FASCIOLA FASCIOLOPSYS FASTIDIC FASTIGIUM FATAL 224 . inflamaţia uneia sau a mai multor aponevroze. (gr. studiul efectelor medicamentului asupra bolnavului. diminutiv din fascis – legătură. stare psihică. legal şi obligatoriu în toate farmaciile unei ţări. care conţine descrierea medicamentelor utilizate curent în medicină. proprietăţi fizico .mişcare) studiul traseului parcurs de un medicament în organism.

(lat.FATIGAŢIE FAU Ă FAVUS FAZĂ LUTEALĂ FAZĂ LUTEI ICĂ FEBRĂ (lat. fază a ciclului mestrual. apariţia anormală a caracterelor somatice şi psihice specifice sexului feminin la bărbaţi. simulând o tumoră. nosologic diferenţiate cu diferite denumiri (ex. febră de lapte. boală infecţioasă care apare la lăuze datorită pătrunderii în uter a unor microbi.. soluţie alcalină de hidroxid cupric care. pătrunde în gametul femel (ovulul). provocată de Trichophyton. grup de maladii infecţioase produse de Borrelia spp. punerea în contact.oboseală) starea de oboseală accentuată. termen luat din cibernetică. în mediu nutritiv. febră aftoasă. mare şi imobil. faex-cis – fecale + gr. (eng. care se referă la excremente. caracterizat prin febră. totalitatea animalelor dintr-un areal. eidos . care este dotat cu fecunditate. în vitro a spermatozoizilor cu unul sau mai multe ovule. dar folosit şi în tehnică şi biologie pentru a desemna un principiu a unui sistem care se autoreglează. fază a ciclului menstrual. febris – tremurare. (lat. 2. autoreglarea se realizează prin retroinhibiţie când răspunsul la un stimul se întoarce şi influenţează stimulul însuşi pentru menţinerea integrităţii şi echilibrul sistemului . FEBRĂ DE PO TIAC FEBRĂ RECURE TĂ FEBRĂ PUERPERALĂ FEBRĂ TIFOIDĂ FEBRIL FECAL FECALOID FECALOM FECU D FECU DARE FECU DARE I VITRO FECU DITATE FEED-BACK FEHLI G FEMI IZARE 225 . febră) sindrom caracterizat prin ridicarea temperaturii corpului. accelerarea pulsului şi respiraţiei. (lat. în biologie. fatigatio . feed – încărcare. astfel denumite din pricina evoluţiei lor marcate prin accese febrile care se repetă după perioade de remisiune totală. 1. de materii fecale. febră tifoidă etc). stadiu de reproducere sexuală în cursul căreia gametul masculin. faunus – divinitate romană descriind un animal). aptitudinea de reproducere care depinde de formarea de spermatozoizi de către organele genitale masculine şi a ovulelor de către organele genitale femele. sin. conexiune + back – spate. boală infecţioasă epidemică manifestată prin febră mare. invers) conexiune inversă. pneumonia legionarilor. se întâlneşte în unele tumori testiculare şi corticosuprarenale. acumulată în intestinul gros. care este asemănător materiilor fecale. în prezenţa glucidelor. dermatomicoză a pielii capului. mic şi mobil. la cald. afecţiuni. tulburări digestive şi stare generală de lâncezeală şi toropeală. dezvoltă o culoare roşie datorată formării oxidului de cupru. fuzionează cu acesta pentru a constitui oul care va da naştere unui nou individ.asemănător) masă dură.

rămâne incoloră în mediu acid.FEMUR FEMURAL FEMUROPATELAR FE ACETI Ă FE ILALA I Ă FE ILCETO URIE os lung care constituie singur scheletul coapsei. care se referă la femur şi coapsă. produsul concepţiei unui mamifer. foetus. cu localizare mai ales în medulo-suprarenală. se spune despre un compus în care fierul este bivalent. tip de vaccin antirabic. formarea unei deschizături în pretele unei cavităţi organice. luat per os. ansamblu de caractere observabile. 2. se transmite recesiv şi se caracterizează prin eliminarea urinară de acid fenilpiruvic şi alţi derivaţi intermediari. care se referă la făt şi mamă. care se referă la fier şi în special la compuţii fierului trivalent. tumoare a ţesutului cromafin. acid carbolic. medicament antipiretic. violetă în soluţie alcalină. proteină care conţine fier şi care constituie rezerva şi depozitul de fier din splină. indispensabil alimentaţiei. FE OFTALEI Ă FE OL FE OTIP FEOCROMOCITOMECTOMIE FEOCTROMOCITOM FERESTRUIRE FERIC FERIPRIV FERITI Ă FERME T FERMI (VACCI ) FEROPEXIE FEROS FETID FETIŞISM FETOMATER FETOPATIE FETOPELVI FETUS FIBRĂ 226 . substanţă chimică utilizată ca indicator de pH. desuet pentru enzimă. antinevralgic şi sedativ. phaino – a străluci) sin. (gr. termen perimat. ficat şi măduvă osoasă. fixarea sau retenţia fierului. sin. care este provocat de lipsa fierului. tulburare ereditară a metabolismului fenilalaninei datorită lipsei fenilalaninhidroxilazei. faza de dezvoltare intrauterină care urmează celei de embrion şi durează până în momentul naşterii. cauzate de factori ereditari şi într-o oarecare măsură de influenţa exercitată de mediul ambiant. cu miros greu. respingător. afecţiune care survine după a 3-a lună de viaţă intrauterină. care se referă la femur şi rotulă. deviaţie sexuală în care apariţia şi satisfacerea dorinţelor sexuale sunt condiţionate de vederea sau contactul cu unele obiecte. aparente. care se referă la făt şi bazinul mamei. structură elementară vegetală sau animală cu aspect filamentos. pentru desemnarea (incorectă) a microorganismelor care provoacă fermentaţii. ale unui individ. sin. 1. excizia tumorii responsabile de sindromul feocromocitomic. aminoacid constituient al proteinelor animale şi vegetale în cantităţi variabile.

gen de viermi paraziţi din familia Filariide.. în formă de fir lung şi subţire. săbatic) tumoare formată din ţesut muscular striat. fibra + gr. de obicei consecutivă unei tuberculoze fibrozante stabilizate. FIBROZĂ FIBROZITĂ FIBULĂ FICAT F. fosa iliacă dreaptă. cu dungi.. perceput la palpare ca un fir. myos-muşchi + omos-necopt. celulă conjunctivă derivată direct din celula mezenchimală primordială.. formată din proliferarea anarhică a ţesutului fibros. ca şi adjectivul fibular. folosit mai des în literatura engleză şi germană. FIL FILARII FILARIOZĂ FILAXIE FILIFORM 227 .. recidivantă.I.D. examen endoscopic realizat prin intermediul unei sonde suple. fibroză difuză a pulmonului. (lat. filie. rhabdos-striat. de culoare roşie-brună. prietenie. tumoare benignă glandulară caracterizată prin hiperplazia epiteliului şi a stromei. (fr. fil. fibra + omos + osis) afecţiunea caracterizată prin fibroame multiple. formată din histocite şi celule asemănătoare acestora. 1. dură şi încapsulată. cea mai voluminoasă glandă şi organ. dispuse în spirale sau spiţe de roată. fibrinogene) proteină din plasma sângelui. numele latin al peroneului. (lat. tumoră de obicei de malignitate crescută. 2. partea principală a cheagului sanguin. rezultată din transformarea fibrinogenului sub acţiunea trombinei. inflamarea dureroasă a ţesutului fibros. proteină insolubilă. alcătuită din fibrocite tipice şi numeroase fibre conjunctive. metastazantă. denumire generică dată unor îmbolnăviri prin viermii paraziţi din familia Filariidae. fie ca sufix. iubitor de. bine vascularizată. producătoare de colagen. dezvoltare exagerată a ţesutului conjunctiv sărac în celule şi bogat în fibre colagene. anticorpi etc). din fibre de sticlă şi prevăzută cu un dispozitiv de luminare şi de amplificare a imaginii. care se transformă în fibrină tumoare benignă a ţesutului conjunctiv. proprietatea organismului de a lupta contra infecţiilor prin mijloace specifice (fagocitoză. care secretă bila şi asigură un număr mare de funcţii biochimice indispensabile vieţii. cu o greutate medie la om de 1500g.. particulă care desemnează atracţie. nematodae. metal clast în categoria oligoelementelor. utilizat fie ca prefix filo. înclinaţie. abr. FIER .FIBRILAŢIE FIBRI Ă FIBROADE OM FIBROBLAST FIBRI OGE FIBROM FIBRORABDOMIOM FIBROMATOZĂ FIBROSARCOM FIBROSCOPIE FIBROTORAX FIBROXA TOM stare caracterizată prin contracţii fine şi rapide ale unui grup de fibre musculare. clasa ematoda. tumoră benignă necapsulată. (se spune despre) un puls slab.

S. împiedicându-se astfel degajarea glandului. prezent al unele microorganisme şi la spermatozoizi. FIZIOLOGIE FIZIOLOGIC FIZIOPATOLOGIE FIZIOTERAPIE FLAGEL FLAGELAT FLA C 228 . organism unicelular prevăzut cu unul sau mai mulţi flageli. (gr. care poate traversa un filtru. fiecare din părţile laterale ale trunchiului cuprinse între hipocondru şi fosa iliacă corespunzătoare. phyton . ulceraţie adâncă în ţesuturi. evidenţierea dimensiunilor. franjuri) cestod din familia Hymenolepididae care parazitează în intestin la palmipede. sin. aerul. ruptura nucleului unui atom greu. plesnitură. 2.FILOGE EZĂ FILTRABIL FILTRARE formarea şi dezvoltarea de linii animale şi vegetale în decursul timpurilor. filament protoplasmatic mobil. cu mijloace specifice. 1. FIMBRIARIA FIMOZĂ FI STERER (OPERAŢIA) F. canal făcut pe cale chirurgicală. (gr. disciplină care studiază funcţiile şi proprietăţile organelor şi ţesuturilor din organismele vii. tratamentul cu plante. (gr. gastrectomie parţială. îngustarea mai mult sau mai puţin marcantă a inelului cutanat care formează orificiul prepuţial. cu emisie de neutroni şi raze gamma şi eliberarea unei cantităţi considerabile de energie. referitor la fiziologie. în bacteriologie. aţă. a unor agenţi fizici naturali ca apa. capabili să reţină microorganisme de un anumit diametru. procedeu de separare care constă în trecerea unei suspensii de germeni printr-un perete poros sau prin straturi de celuloză cu pori fini.natură + logos – studiu. (lat.T. separarea materiilor solide dintr-un lichid în care se află în suspensie. cel mai des congenitală.plantă) sarea de calciu şi magneziu a acidului fitic sau inozitolhexafosforic. crăpătură (îngustă). (gr. fimbria – fibră. prezentă în cereale. FISIU E UCLEARĂ FISTULĂ FISTULOGRAFIE FISURĂ FITI Ă FITOTERAPIE F. electricitatea etc). fosa iliacă stângă. discurs). de o parte şi de alta a regiunii ombilicale. physis . aspectelor şi rapoartelor unui traiect fistulos cu ajutorul razelor Röentgen. abr. physis + pathos + logos) studiul funcţiilor organismelor în caz de boală şi al mecanismelor producerii diferitelor boli. lipsa fitazei duce la rahitism. 2. astfel calciul şi magneziul putând fi absorbite în organism. lumina. physis + therapeia . abr. fissura. canal supurativ accidental rămas în urma închiderii unui abces. sub influenţa fitazei este descompusă.tratament) utilizarea în scop terapeutic. fecundare in vitro şi transfer de embrioni. uneori accidentală. uneşte un organ intern cu exteriorul. 3.I.E. 1.V. cărora le permite deplasarea.I.

veziculă situată la nivelul pielii. insectă hematofagă nocturnă care atacă omul şi mamiferele. 2. cel mai des ca urmare a calcificării unui cheag. dilataţie venoasă. care este în flexie. concreţie calcară formată într-o venă. proces prin care particule foarte fine. apare frecvent după arsuri. afecţiune caracterizată prin întărirea şi rigidizarea elasticităţii pereţilor venelor. inflamaţie supurativă care se dezvoltă în ţesutul conjunctiv lax. phlegma – ardere. mic nodul al corneei sau conjunctivei. sunt unite în flocoane. sin. bulă. totalitatea organismelor vegetale dintr-o anumită regiune sau perioadă geologică.FLAPPI G TREMOR FLATULE ŢĂ FLEBITĂ FLEBECTAZIE FLEBOGRAFIE FLEBOLIT FLEBOSCLEROZĂ FLEBOTOMIE FLEBOTOMUS FLEBOTO IC FLEBOTROMBOZĂ desemnează o tremurătură foarte amplă a membrelor superioare observată în unele stări comatoase. mortificând ţesuturile respective. FLECTAT FLEGMAZIE FLEGMO FLEXIE FLEXOR FLICTE Ă FLOCOA E FLOCULARE FLOCULUS FLOGISTIC FLOGOGE FLORĂ FLORID 229 . 1. substanţă care creşte tonusul pereţilor venoşi. un segment de membru sau o parte a corpului fac un unchi ascuţit cu segmentul vecin. tromboză venoasă printr-un cheag puţin aderent. poate transmite unele boli la om (kala-azar. rezultat al procesului de floculare. (gr. febra Pappataci etc). se spune despre un muşchi a cărui acţiune produce flexie. în suspensie într-un lichid. arşiţă) inflamaţie. inflamaţie a peretelui venos determinată de agenţii septici sau toxici. se spune despre un ten colorat. sin. denumire a particulelor vizibile rezultate prin separarea fazei disperse a unei suspensii coloidale. care poate produce o inflamaţie. constituie cel mai ades locul de plecare al unei embolii. prezintă o tendinţă invadantă. mişcare prin care un membru. desuet pentru inflamator. fără alterare inflamatorie apreciabilă a pereţilor. roşu-aprins sau după unele leziuni cutanate burjonate şi roşii. mic globul par şi simetric. 1. acumulare excesivă de gaz în stomac şi intestine şi eliminarea lor prin orificiul anal. vizualizarea radiologică a venelor prin opacifierea cu substanţe de contrast. cu conţinut serocitrin sau serohemoragic. aglomerare de particule. 2. deschiderea peretelui venos pentru a provoca scurgerea sângelui în scop terapeutic. situat pe faţa anterioară a cerebelului.

obsedantă. este toxic.. FLUOR FLUORARE FLUOROZĂ FLUDROCORTIZO FLUID FLUSH FLUTTER FLUX F. omas. rezultată şi luată în considerare la măsurătorile unor valori biologice 2. corp lichid sau gazos care-şi schimbă forma sub acţiunea unei forţe foarte mici. unitate structurală histologică (folicul limfoid). contracţia muşchiului cardiac cu frecvenţa de 200-350 bătăi/min. hematoame subcutanate). acte sau situaţii. provocată de germeni microbieni sau paraziţi micotici. când cu cealată mână se apasă pe pereţii pungii (în colecţiile purulente subcutanate. care are frică. termen generic pentru structuri anatomice în formă de foaie. FOIOS FOLICUL FOLICULI Ă FOLICULITĂ sin. coroziv şi periculos pentru orice ţesut viu. monstruozitate caracterizată prin lipirea falangelor sau a părţilor excentrice pe corp. înveliş conjunctiv al rădăcinii părului. adaos de fluor (sub formă de fluoruri) în apă pentru prevenirea cariilor dentare. caracterizată prin mici pustule (băşicuţe) pline cu puroi localizate în jurul unui fir de păr. boală de piele. FOB FOBIE FOCAL FOCAR FOCOMELIE FOGARTHY (CATETERUL) sondă suplă cu balonaş utilizată pentru extracţia cheagurilor sau trombusurilor vasculare. 1. dispersie. sediul principal al unei maladii sau leziuni.FLUCTUAŢIE 1. focar infecţios). esteronă. sufix de origine grecă cu înţelesul de teamă. care se referă la un focar (centru de focalizare al unei lentile optice. sin. senzaţia de val care se percepe la palpaţie în contact cu o pungă în care este un lichid. fund de ochi. 2. abr. FOLIUM FOLICULOSTIMULI Ă 230 . fluctus – val. roşeată cutanată pasageră provocată de o vasodilataţie. punct servind la definirea proprietăţiilor unui sistem optic. glucocorticoid de sinteză mai puternic decât hidrocortizonul folosit sub formă de pomadă pentru proprietăţile sale antiinflamatorii şi antialergice. (lat. undă). corp simplu care formează un gaz gălbui cu miros iritant. 2. abatere faţă de o anumită medie. 1. sin.. în statistică. gonadotropina A. faţă de unele obiecte. . curgere a unei cantităţi vectoriale într-o anumită arie. cel de-al treilea compartiment dintre compartimentele gastrice ale rumegătoarelor având partea internă sub formă de numeroase foi. frică iraţională. intoxicarea cu fluor sau derivaţii săi. sin. sin. fiinţe.O. vibraţie sau pulsaţie rapidă.

circular format din conjunctivă care porneşte de pe faţa posterioară a pleoapelor pe faţa interioară a globului ocular.FOLICULUL DE GRAAF FO FO ATOR FO ATORIU FO AŢIE FO ETIC FO IATRIE FO OCARDIOGRAFIE FO TA ELĂ FORAJ FORAME FORCEPS FORCIPRESURĂ FORE ZIC FORMOL mică veziculă formând o proeminenţă pe suprafaţa ovarului şi care cuprinde un ovul matur învelit în două tunici. laringele este organul esenţial. unitate fiziologică de măsură pentru senzaţia sonoră. 2. care conţine un fosfat. sare sau ester al acidul fosforic cu rol în diferite procese metabolice. studiul vocii şi al tulburărilor de fonaţie. studiul vorbirii sau al sunetelor articulate. cavitate de mică dimensiune sau uşoară depresiune asupra feţei unui os sau a altei structuri anatomice. (lat. cavitate mai mult sau mai puţin profundă cel mai des osoasă. care se referă la limbaj sau la sunete articulate. şaua turcească. sugar. foarte iritant pentru mucoasele oculară şi nazală. lichid incolor cu miros înţepător. folosit pentru extragerea fătului. oficial. FOSETĂ FOSFAT FOSFATAT 231 . FOR IX FOSĂ ILIACĂ FOSĂ PITUITARĂ FOSĂ FOSELE AZALE fund de sac neregulat. care se referă la fonaţie. sub cavitatea craniană şi intern faţă de cavităţile orbitale. instrument compus din două braţe articulate uşor demontabile cu capete în formă de lingură ferestruite. zonă neosificată la locurile de unire a suturilor oaselor craniene la făt. manevră hemostatică provizorie care constă în a aplica pe un vas lezat o pensă care comprimă. forum . care participă la actul fonaţiei. prevăzut de legile statului. ansamblu de fenomene voluntare care produc vocea şi cuvântul. 1. amestec de aldehidă formică şi alcool metilic. fiecare din cele două regiuni inferioare ale abdomenului limitate la exterior de osul iliac şi în interior dintr-o linie care uneşte ombilicul cu pubisul. cuvânt latin care înseamnă orificiu (folosit în anatomie). situate deasupra cavităţii bucale. FORMULĂ LEUCOCITARĂ numărul de leucocite pe mm3 de sânge cu procentajul diferitelor tipuri. sin. manevră chirurgicală cu utilizarea unui trepan: forajul unui os sau organ în scop biopsic sau explorator. cele două cavităţi ale feţei separate printr-un sept median subţire. nounăscut. metodă de înregistrare grafică a zgomotelor cardiace cu ajutorul unui fonocardiograf.piaţă) care este legal.

percepţia vizuală în lumină vie. măsurarea acuităţii vizuale cu ajutorul fotometrului. 1. în oftalmologie. phos – lumină. 232 . FRACTURĂ CU EIFORMĂ fractură cu detaşarea unui fragment în formă de colţ. (gr. provocată de obicei printr-o acţiune bruscă şi violentă. sau în cazul unor tumori cerebrale. depresiune în centrul maculei lutea.FOSFATAZĂ FOSFATAZEMIE FOSFATEMIE FOSFATURIE FOSFE E FOSFOREMIE FOTODERMATOZĂ FOTOFOBIE FOTOCOAGULARE FOTOMETRIE FOTOMETRU FOTO FOTOPICĂ FOTOPSIE enzimă care activează eliberarea acidului fosforic combinat cu o substanţă organică cu care formează esteri. consecinţa acţiunii unor substanţe fotosensibilizatoare. care apare de obicei în urma unui traumatism prin torsiune. traumatism etc. FRACTURĂ COMI UTIVĂ fractură în care există numeroase fragmente osoase. expunerea pacientului la lumină puternică naturală sau artificială. fovea centralis. fie de respingere. fie de atracţie. tulburare a vederii constând în perceperea de cercuri irizate. dermatoză provocată de expunerea pielii la razele solare. constituie simptom al unor afecţiuni oculare. sin. 2. care apare de obicei la nivelul epifizelor. a apărea) senzaţie subiectivă când apar scântei în faţa ochilor. licoarea Fowler. aparat care serveşte la măsurarea intensităţii luminoase. în scop terapeutic. parte a fizicii care se ocupă cu măsurarea intensităţii luminoase. segmentul Nelson. căzături. cantitatea de fosfaţi conţinută în sânge. mai mult sau mai puţin dispersate. procedeu de coagulare a unui ţesut cu ajutorul laserului. (gr. în limbaj clinic. FRACTURA ruperea sau spargerea totală sau parţială a unui os. scântei şi mănunchiuri luminoase care apar în unele afecţiuni ale retinei şi coroidei. 1. 2. 1. FOTOSE SIBILIZARE FOTOTAXIE FOTOTERAPIE FOVEA FOWLER (SEGME TUL ) FRACTURA SPIROIDĂ FRACTURA SUBCAPITALĂ fractura femurului sub capul femural. phos + taris – aranjare. creşterea concentraţiei de fosfor în sânge. particulă elementară a radiaţiei electromagnetice. din care cele mai mici poartă numele de eschile. 2. consecutiv unei lovituri. hipersensibilitate a ochiului la lumină. asigurată de celule conice retiniene. loc) reacţia protoplasmei la lumină. fractura unui os lung. eliminarea de fosfaţi prin urină. creşterea sensibilităţii organismului faţă de radiaţiile spectrului solar. fosetă. conţinutul în fosfataze alcaline sau acide în sânge. cu traseu în formă de spirală. phaino – a fi vizibil.

persoană care prezintă o stare constituţională debilă. prin care se limitează mişcările unui organ (frâu labial. la copil. termen atribuit unei fracturi care se produce la nivelul unei leziuni osoase preexistente. structură anatomică în formă de repliu. al prepuţiului). corticala nefiind complet fracturată. FREMISME T FRE AJ FRE ATOR FRE IC FRE OTOMIE FRE OLOGIE FRE ULUM FREO FRIGIDITATE 233 . mai rar. fractură care comunică cu exteriorul printr-o breşă în ţesuturile moi. datorată lipsei orgasmului. mai ales despre copiii cu stare generală precară. vibraţii fine percepute la palpare. ramură motrice profundă a plexului cervical care coboară prin torace până la diafragm căruia îi asigură inervarea motorie. se însoţeşte de o reacţie importantă a periostului cu formarea unui calus fibros fuziform. care se întâlneşte mai mult la copii sau ca o complicaţie a decalcifierii la adult. fractură a osului plat la care traiectele de fractură sunt în stea. fractură în care părţile moi nu prezintă leziuni care se deschid în afară. compus organic al fluorului. diafragmatic. spirit + logos) studiul raportului dintre forma craniului şi dezvoltarea intelectuală. fremitus. (gr. formaţiune filamentoasă sau lameliformă multiplă. cută la nivelul pielii sau a unei mucoase.FRACTURĂ DE OBOSEALĂ FRACTURĂ DESCHISĂ FRACTURĂ Î BULGĂRE DE U T FRACTURĂ Î LEM VERDE FRACTURĂ Î TIMBRU POŞTAL FRACTURĂ Î CHISĂ FRACTURĂ PATOLOGICĂ FRACTURĂ PRI A GRE AJ FRACTURĂ STELARĂ FRAGIL FRÂU FRECVE ŢĂ RESPIRATORIE FREEMARTI ISM fractură care intervine ca urmare a unor traumatisme repetate. frâul meniscal al articulaţiei temporo-mandibulare. sin. care moderează sau inhibă activitatea unor organe sau orice activitate organică în general. numărul ciclurilor respiratorii pe minut. phren – minte. cu trasarea mai multor travee osoase spongioase. fractură cu margini dantelate amintind marginile unui timbru poştal. 2. spontan sau ca urmare a unui traumatism minim. din care este alcătuită marginea unui organ. sin. fractură metafizară incompletă. frâu lingual etc). fractură în care fragmentele osoase rămân cap la cap. nervul frenic. mai des întâlnită la membrele inferioare. care poate fi de structură mucoasă. secţionarea unui frâu (al limbii. indiferenţă sau repulsie faţă de raportul sexual la femei. tendinoasă. fractură fără deplasarea fragmentelor. folosit ca agent frigorigen (de îngheţare). sin. 1. termen care denumeşte hipoplazia genitală la o femelă care s-a născut gemenă cu un mascul. se datorează faptului că gonadele fătului mascul se dezvoltă în viaţa intrauterină mai repede şi astfel influenţează aspectul somatic şi dezvoltarea gonadelor femele la gemenul de sex femel.

deasupra masivului facial. (fr.-substanţă localizată ladezvoltarea ciupercilor. împreună cu glucoza ia parte la formarea zaharozei. 1. provocator. înveleşte elementele cozii la cal şi se termină la cea de a două vertebră sacrată. în vederea unui examen microscopic. manifestată de obicei înainte sau în timpul febrei. os impar sau median situat în partea anterioară a craniului. fugo-are – a fugi) în cuvinte compuse înseamnă: a goni. follicle-stimulating hormone. exploziv. în prezenţa calciului stabilizează structura fibrinei. cetohexoză existentă în vegetale. preparat întins pe o lamă.S. fructo-furanoză. limbă şi dinţi în caz că exfolierea epiteliului bucal nu se face normal. inflamaţia rădăcinii nervoase în traiectul său intrarahidian. ansamblu actelor îndeplinite de o structură organică definită în vederea unui rezultat determinat. violent. parte a ochiului care poate fi văzută prin mediile sale transparente. trecător. 2. fourbure durere care opreşte copită) congestie neinflamatorie a sin. ca o rază strălucitoare. strat negricios care se formează prin depunerea prafului pe mucoasa bucală. care se referă sau care este cauzat de ciuperci. 2.. fugitiv. 1. prin extensie. ţesutului cheratogen la cabaline şi bovine vegetaţie carnală. ansamblşu de efecte morbide provocate de trăsnet. în general foarte vascularizată. însoţită de tremurături. micostatic. formează fruntea şi plafonul orbitelor.FRISO FRO TAL senzaţie de frig. factorul XIII al coagulării. abr. a îndepărta. 2. sin. care se dezvoltă pe cercar cu unei plăgi cutanate sau a suprafaţa coada în formă de furcă. capacitatea rinichiului de a produce urină. porţiune a durei mater rahidiene care coboară sub măduva spinală. roşu de anilină. care produce explozie. cu ajutorul unui oftalmoscop. FROTIU FRUCTOZĂ FRU TE Î CARE Ă FRUST F.. rapid ca o strălucire. unei ulceraţii mucoase. frunte care prezintă pe linia mediană o proeminenţă cauzată de sutura osoasă mediofrontală.F. care se referă la frunte. 1. ameninţător.FUG FUGACE FULGURA T FULGURARE FULIGI OZITATE FULMI A TĂ FU CŢIE FU CŢIE UROPOETICĂ FU D DE OCHI FU D DE SAC DURAL FU DIC FU GIC FURBURĂ FU GISTATIC FU GOZITATE FURCOCERCAR FU ICULITĂ FURFURĂ 234 . colorant utilizat în bateriologie şi histologie. sin. exfolierea celulelor epiteliale sub formă de pelicule asemănătoare tărâţelor. acţiunea fulgerului asupra corpului uman şi animal. termen desuet pentru tuberculoza pulmonară (fr. (lat. phtisiologie) studiul tuberculozei pulmonare. infestare cu păduchi din genul Phtirius. FTIRIAZĂ FTIZIE FTIZIOLOGIE FUCSI Ă . caracterul unei stări patologice cu puţine manifestări. inflamaţia unui cordon spermatic. care aparţine sau se referă la fundul unui organ cavitar. abr.

ex.FURU CUL FURU CULOZĂ FUSCI Ă FUSOBACTERIUM FUXI Ă FUZIBIL FUZIFORM FUZIU E (fr. timp mai mult sau mai puţin îndelungat. care se poate topi la căldură. inflamaţie subcutanată purulentă. cuprinzând bacili de obicei cu capete ascuţite. utilizat în laboratoarele de microbiologie şi hematologie. colorant bazic format dintr-un derivat al anilinei. evoluând independent. în formă de fus. anevrism fuziform. unire. 235 . gen de microorganisme din familia Bacteriodaceae. foroncle) inflamaţie necrozantă. combinare. pigment de culoare brun închis care se găseşte în retină şi coroidă. a mai multor foliculi pilosebacei. furunculi multipli. de natură stafilococică. trecerea unui corp din stare solidă în stare lichidă prin încălzire. dar succesiv.

evaluarea funcţiei cardiace. gala + poiein – a face) elaborarea laptelui de către glanda mamară. monozaharid benzoic izomer al glucozei. sub formă de lactoză. galactos – lapte + phorein – a duce) canalele excretoare prin care trece laptele. prin scintigrafie. a debitului cardiac şi a circulaţiei pulmonare. după medicul italian Luciano Galvani (1737-1798). G. gala + agagos – care aduce) substanţă medicamentoasă sau alimentară care măreşte secreţia lactată. simbol pentru gram (gr. (gr. acidul gama-aminobutiric. (gr.A. se spune despre medicamentele extrase din vegetale. prezent în lapte. a curge) secreţie excesivă şi spontană a laptelui de către glandele mamare. (gr. a treia literă a alfabetului grecesc. gala + rhoe – râu. (103-201) medic grec care a trăit la Roma şi care a studiat plantele medicinale fiind considerat părintele farmaciei. prezenţa galactozei în sânge. abr. GALACTOGE GALACTOGOG GALACTOPOIEZĂ GALACTOREE GALACTOZĂ GALACTOURIE GALACTOZEMIE GALE IC care determină secreţia lactată. inflamaţia canalelor excretoare ale glandelor mamare. GALACTOFOR GALACTOFORITĂ simbol pentru giga.G G g. (gr.A. GALACTOFOROMASTITĂ inflamaţia concomitentă a canalelor galactofore şi a glandei mamare.B. GALVA OCAUTER GALVA OTERAPIE GAMA (GAMMA) GAMACARDIOGRAFIE GAMADIAG OSTIC 236 . gala + ourein) eliminare de urină cu aspect lăptos. diagnostic cu ajutorul unei substanţe radioactive care emite raze gama. cauter al cărui vârf este încălzit prin pătrunderea unui curent electric de slabă tensiune dar de intensitate puternică. (gr. metodă care constă din aplicarea unui curent electric continuu în scopuri terapeutice. prin opoziţie cu cele preparate din substanţe chimice pure. după Galenos. gramma). gala. tehnică bazată pe studiul diluţiei pe care o suferă o substanţă radioactivă care emite raze gama şi care este introdusă în circulaţie.

formate dintr-o aglomerare de celule limfoide. 3. formaţiunea anatomică alcătuită din celule limfoide situată pe un vas limfatic. sin. anisogameţi. (gr.GAMIE GAMMAPATIE GA GLIECTOMIE GA GLIOCITOM GA GLIOGLIOM GA GLIOM GA GLIO GA GLIO CELIAC GA GLIO LIMFATIC GA GLIO ERVOS GA GLIO EUROM 237 . înmulţire). gamos – căsătorie. isogameţi. (gr. gamos + goneia – producţie. ovocite şi ovule. cu creşterea lentă şi în general benignă. boală care afectează numărul sau calitatea imunoglobulinelor din sânge. unire). gagglion – nod. segment al membrului inferior cuprins între genunchi şi gleznă. ganglioni limfatici sunt organe limfopoetice şi centri de fagocitoză. celulă sexuală spermatozoid (mascul) şi ovulă (femel) care prin unire dau zigotul. abcese. enzimă a cărei dozare în sânge permite aprecierea funcţiei hepatice şi biliare. cu structură similară GAMETOGE EZĂ GAMETOGO IE . perpetuare. cu ajutorul scintigrafiei. spermatide şi spermatozoizi.. ganglion rahidian. există planogameţi. macroglobulinemie. imobili. celulele sexuale care participă la conjugaţie şi copulaţie. parasimpatic etc. (gr. egali. mici organe sferoide situate pe traiectul vaselor limfatice. în faţa trunchiului celiac.. pereche. 2. gamos) în completarea altor cuvinte are sensul de reproducere. situat la dreapta şi la stânga aortei. 1. limfonodul. aplanogameţi. mobili. tumoră constituită în special din celule ganglionare mature. (gr. orice anomalie cantitativă sau calitativă a imunoglobulinelor plasmatice. cum ar fi: agamaglobulinemie. la bărbat formarea succesivă de spermatogonii. aglomerare de celule nervoase. spermatocite. unde gametul femel este mai mare (macrogamet). hiperglobulinemie. la femeie. ganglion nervos visceral prevertebral. simpatic. neuniformi. tumoră a ganglionilor simpatici. gametes – soţ. ansamblul globulinelor plasmatice cu mobilitate electroforetică minimă. iar cel mascul este mai mic (microgamet). formarea succesivă de ovogonii. 1.ablaţie) ablaţia unui ganglion în scop de diagnostic sau curativ. ganglion) grup de celule nervoase situate în afara creierului şi măduvei spinării. tumori. tumoră benignă a ţesutului nervos simpatic. 2.). înmulţire sexuată (prin unirea unui gamet mascul cu unul femel). tumoră compusă din celule ganglionare şi celule gliale care pot suferi o transformare malignă. dar cu evoluţie lentă. situată pe traiectul unui nerv. formaţiune anatomică alcătuită din celule nervoase situată pe traiectul unui nerv (ex.GAMAE CEFALOGRAFIE GAMAGLOBULI E GAMAGLUTAMILTRA SFERAZĂ GAMAPATIE GAMBĂ GAMET diagnosticul leziunilor cerebrale hematoame. formarea gameţilor masculin şi feminin pornind de la celule germinative primordiale. circumscrise. gagglion – nod + ektome . adesea calcificată şi chistică. (gr.

(gr. operaţie prin care stomacul este fixat de pereţii abdominali. inflamaţia acută sau cronică a mucoasei gastrice şi a celei intestinale.durere). este situat la vârful stâncii osului temporal. iar în cea posterioară de disc. pe un membru. care se referă la stomac şi la duoden. practicată mai ales în cazurile de nevralgie facială rebelă. afecţiune inflamatorie şi distrofică a stomacului evoluând acut sau cronic.asemănător) plathelmint din familia Paramphistomatidae cu partea superioară în formă de con. (gr. ablaţia ganglionului Gasser. legătură elastică servind la exercitarea unei compresii externe. hernie) hernia stomacului. suferinţa stomacului manifestată prin dureri în regiunea epi şi mezogastrică. sin. gaster + discos + eides . ganglion voluminos şi senzitiv al trigemenului. gaster + phylia – iubire. fiecare din substanţele de natură hormonală secretate de mucoasa gastrică şi duodenală. circulare. sin. gastralgie. (gr.ganglionului simpatic. în formă de semilună. (gr. inflamaţia mucoasei gastrice şi a celei duodenale. (gr. care parazitează la cabaline. GA GLIOPLEGIE GA GRE Ă substanţă care împiedică în mod temporar transmiterea influxului nervos prin ganglionii vegetativi. mai precis la nivelul antrului piloric. prietenie) parazit al tubului digestiv reprezentat de forma larvară a unei insecte din familia Gasterophilidae. stimulează secreţia gastrică de acid clorhidric şi de pepsină. gaggraina – roadere. gastros – stomac + algos . gaster. care se referă la stomac şi la diafragm. care parazitează în intestin la om şi porc. la care se leagă trei ramuri: nervul oftalmic. gaster + odyne . mâncare) necroză a unei porţiuni mai mult sau mai puţin întinse caracterizat prin mortificarea şi putrefacţia ţesuturilor adiacente. cu scopul de a opri sau a se preveni hemoragia.durere) durere provocată de modificări patologice ale stomacului. rezecţie operatorie parţială sau totală a stomacului. fasciita necrozantă medicament lichid destinat spălării şi dezinfecţiei gurii şi faringelui. nervul maxilar superior şi nervul mandibular. clasa Hexapoda. mărirea stomacului faţă de normal orice afecţiune a stomacului. gaster + kele – umflătură. GA GRE Ă DE SPITAL GARGARISM GAROU GASSER GASSERECTOMIE GASTRALGIE GASTRI Ă GASTERECTOMIE GASTRITĂ GASTROCEL GASTRODI IE GASTRODISCOIDES GASTRODUODE AL GASTRODUODE ITĂ GASTROE TERITĂ GASTROEPIPLOIC GASTROFIL GASTROFRE IC GASTROMEGALIE GASTROPATIE GASTROPEXIE 238 . care se referă la stomac şi la epiploon. (gr.

termenul este folosit şi pentru slăbiciune intelectuală.piftie) holoproteină obţinută prin încălzirea la autoclav a colagenului animal. gelatio . orificiu al etajului mijlociu al bazei craniului. contracţia puternică a tunicii musculare a stomacului.abdomen) stadiu de dezvoltare embrionar ce urmează celui de blastulă şi în timpul căruia se formează foiţele embrionare. stare de decrepitudine profundă. hipersecreţia de suc gastric care produce vomizări. (gr. întreţine sau adăposteşte un agent infecţios. delimitat în sus de cavitatea cotiloidă. orificiu mare ovalar care traversează partea inferioară mediană a osului occipital. (lat. indicând distribuţia normală probabilă a unui ansamblu de date. cuprinse între două vertebre prin care ies nervii rahidieni din canalul vertebral. prezentată sub formă de foi translucide. orificiul mare al osului iliac. casante. 2. operaţie care constă în reducerea volumului unui stomac dilatat. datorată relaxării ligamentelor de fixare. inclusiv păsări sau artropode care. deschiderea şi secţionarea stomacului. care se referă la corpul stomacului şi la pilor. în condiţii naturale. în spatele găurii mari rotunde. om sau altă fiinţă. la dreapta şi la stânga. îngheţ) corp cu structură asemănătoare piftiei fiind un sistem coloidal uniform dispersat (lat. solubile în apă caldă. introducerea alimentelor în stomac cu ajutorul unui tub. hemoragie care are sediul în mucoasa stomacului. gastron . fizică şi mentală. examen vizual direct al interiorului stomacului cu ajutorul unui endoscop introdus prin esofag. deseori complicată cu escare de decubit. sutura stomacului. alienaţi sau foarte bătrâni care prezintă incontinenţă sfincteriană.GASTROPLEGIE GASTROPILORIC GASTROPLICATURARE GASTROPTOZĂ GASTRORAFIE GASTRORAGIE GASTROREE GASTROSCOPIE GASTROSPASM GASTROTOMIE GASTRULĂ paralizia pereţilor stomacului care conduc la ectazie accentuată. face să comunice cavitatea craniană cu canalul rahidian. se spune despre un infirm sau un alienat cu incontinenţă de urină şi materii fecale. se foloseşte în tratament ca substituient de plasmă şi în farmacie ca agent solidifiant pentru prepararea ovulelor şi supozitoarelor. în mod abuziv. prin plicaturarea peretelui său. GATISM GATOS GAURA DE CO JUGARE GAURA ISCHIOPUBIA Ă GAURA OCCIPITALĂ GAURA OVALĂ GAUSS (CURBA) GAVAJ GAZDĂ GEL GELATI Ă 239 . curbă în formă de clopot. a unor bolnavi paralizaţi. ptoza (deplasarea) stomacului şi căderea lui. 1. fiecare din orificiile. înainte de pubis şi în spate de ischion. gastra. săpat în aripa mare a sfenoidului. gelum – gheaţă.

3. mod de formare. 1.. ex. care este produs. patogen) 2. v. 1. capsulă constituită din două anvelope gelatinoase care se îmbucă una pe alta. care se referă sau se întinde la tot organismul. funcţia de reproducere a fiinţelor. etiologie. generatio – reproducerea fiinţelor vii ). circulaţie generală. care se referă la gene. de producere. anestezie generală. neurogen). de origine (ex. 1. 2. totalitatea unor produşi de aceeaşi vârstă care rezultă din părinţi asemănători. denumire (comună recunoscută internaţională) .GE GE Ă GE Ă ALELOMORFĂ GE ERAL GE ERAŢIE GE ERIC GE ETICĂ GE ETICIA GE EZĂ GE EZIC GE GOU GE IC GE ICULAT 240 . formată esenţial din acid dezoxiribonucleic şi care este responsabilă de transmiterea ereditară a unui caracter. produsul este folosit în chirurgie. agar-agar. gelulele se dizolvă repede în sucul digestiv. Bordet-Gengou (cocobacilul). 1. 2. cu utilizări în mediile de cultură din microbiologie. care se referă la studii privind ereditatea. sufix care are înţelesul de: a produce (ex. 2. în anatomie. GEMELAR GEMI AT . care se referă la gemeni. (gr.GELATI A DE CHI A GELFOAM GELOZĂ GELULĂ sin. 1. fiecare din cele două gene ce ocupă locuri identice pe cromozomii omologi şi care determină caractere opuse. gel care se obţine din dizolvarea agar-agarului în apă. 2. specialist în genetică.. care este dublu sau dispus în perechi. produs hemostatic cu aspect poros. (lat. obţinut prin încălzirea unei soluţii de gelatină îmbibată cu formol şi trombină. origine. care la rândul ei va da naştere la alta etc). generaţia poate fi compusă din organisme uni sau pluricelulare sau celule ale unui organism. cuprinzând o substanţă medicamentoasă. vorbind de o boală. care se referă la reproducere. ştiinţa eredităţii. se spune despre structuri sau despre formaţiuni în formă de genunchi sau unghiulare. care se referă la un gen. gennan – a produce) particulă elementară dintr-un cromozom. succesiunea ereditară dintre generaţii (una parentală care dă naştere unei noi generaţii.

gibbus – cocoaşă. rotunjită. sin. parte care constituie punctul de plecare în dezvoltarea oricărui organism. ce apare pe imaginea radiologică a unui os. interesând evoluţia sarcinii. (gr. umflătură). cu aspect de pată clară. cavitate bine delimitată. consumul de pământ. studiul bătrâneţii sub toate aspectele. ansamblul genelor conţinute în celulele unui organism şi care constituie patrimoniul său ereditar. denumire dată perioadei de timp care se scurge din momentul fecundaţiei până la naştere. 241 . 2. cifoză. idiopatic. cavitate reală sau fictivă. geneion + hyoides – asemănător literei Y) muşchi situat între bărbie şi osul limbii. curbura coloanei vertebrale în regiunea dorsală formând o convexitate aparentă. natural. orice operaţie plastică efectuată la nivelul bărbiei. sin. la specia umană genomul este format din 23 de cromozomi. deformare a membrului inferior. genuinus – firesc din naştere) propriu. (gr. născut.GE IOGLOS GE IOHIOID GE IOPLASTIE GE ITAL GE ITOCRURAL GE OM (gr. senilism. gennan – a produce) ansamblul cromozomilor unui gamet al cărui număr este caracteristic pentru fiecare specie şi care sunt prezenţă într-un singur exemplar. GERODERMIE GERO TISM GERO TOLOGIE GESTAŢIE GESTOZĂ GHIBOZITATE senilism caracterizat prin apariţia pe piele a ridurilor. glossa . care se referă la organele genitale şi la coapsă. format de gambă şi coapsă. situată în interiorul unui ţesut şi rezultând dintr-un proces patologic. geneion – bărbie + glotta. (lat. constând într-o incurbare cu concavitatea internă a coapsei şi a gambei. deformare congenitală sau dobândită a genunchiului. modificări patologice care survin în cursul gestaţiei. caracterizată prin prezenţa unui unghi deschis înainte. (lat. adevărat. ca urmare a pervertirii gustului. cu proeminarea genunchiului înăuntru. genitalis – fecund. când aceasta se află în extensie maximă. GE OTIP GE U RECURBATUM GE U VALGUM GE UI GEODĂ GEOFAGIE GERIATRIE GERME GERMI AL(GERMI ATIV) care se află la originea unei proliferări celulare. toxicoza de gestaţie. 1. rodnic) care se referă la reproducerea sexuată. infecţioasă sau congenitală. poate fi de origine traumatică.limbă) denumirea unui muşchi care se găseşte între bărbie şi limbă. uscarea şi flascitatea pielii. (lat. aceste celule având două genotipuri. ramură a gerontologiei care se ocupă cu studiul aspectelor fiziopatologice ale vârstei înaintate.

hipofiza. pseudohermafroditism parţial la femeie care. gigas.balama) sin. care parazitează în intestinul subţire la porc. gynaikos – femeie + a + tresis .mamelă) dezvoltarea excesivă a glandelor mamare la bărbat. gyne. medicament extras din rădăcinile plantei Aralia. inflamaţia gingiei din cauze iritative. procedeu de coloraţie a celulelor şi microorganismelor cu ajutorul unei soluţii Giemsa. fiind prevăzut cu un mâner la fiecare extremitate. gyne + mastos . cât şi în lăţime care poate fi dată de tulburări endocrine hipofizare. partea îngroşată a mucoasei bucale care acoperă arcadele dentare.rotund) denumire atribuită circumvoluţiunii cerebrală.uriaş) anomalie caracterizată prin dezvoltarea excesivă a scheletului. gigantos . gynaikos – femeie + logos) disciplină medicală care se ocupă cu studiul patologiei aparatului genital feminin. (gr. parazit trematod din familia Diplostomatidae care parazitează în căile biliare şi rumen la bovine. gyne. se foloseşte în chirurgia osoasă. se spune despre un bărbat care prezintă unele caractere de tip feminin. aderând intim la periostul maxilarelor şi care înconjoară pe dinafară coletul dinţilor. (gr. retractile într-un gât mai subţire decât restul corpului. (gr. situată pe faţa externă a osului fronatal. cu apariţia de secreţie lactată. anemie şi chiar tulburări nervoase. organ secretor cu structură şi funcţii diferenţiate. cunoscută pentru proprietăţile sale tonifiante. (gr. (gr. articulaţie în formă de balama. între cele două arcade sprâncenoase. atât în lungime. fără limite bine definite. boală parazitară determinată de un protozoar. (gr. (fr. toxice sau infecţioase. proeminenţă mediană largă. gigas + rhygchos . (lat. alună. sin. hemoragie la nivelul gingiilor. nucă) extremitatea liberă a penisului la mascul sau a clitorisului la femelă. gyandrie). gyrhus . GIEMSA GIGA TISM GIGA TOCOTIL GIGA TORHI CUS GIGLI (FIERĂSTRĂUL) GI A DRIE GI ATREZIE GI ECOLOGIE GI ECOMASTIE GI GIE GI GIVITĂ GI GIVORAGIE GI GLIMĂ GI OID GI SE G GIRUS GLABELĂ GLA D GLA DA PITUITARĂ GLA DĂ 242 . şarnieră. glans-dis – ghindă. care provoacă mai ales la copii dureri abdominale. păstrându-şi caracterele genetice şi gonadice. fir de oţel ce comportă asperităţi fine pe toată lungimea.rât) nematod cu trompa prevăzută cu mai multe rânduri de cârlige recurbate spre înapoi. sin. diaree sau constipaţie. prezintă trăsături sexuale secundare masculine. gigglimos .deschidere) dezvoltarea incompletă a tractusului genital femel.GIARDIA (LAMBLIA) GIARDIOZĂ protozoar intestinal care provoacă îmbolnăvirea de giardioză (lambliază). (gr. lambliază.

în care se aplică un alt os. glandă al cărei produs de excreţie antrenează liza celulelor secretoare. ovi – albuş de ou) lichid transparent. lichid clar. care protejează spermatozoizii şi favorizează trecerea în uter. glykys . glanda Bartholin care se referă la o glandă. tărâţe. fără să antreneze moartea celulelor învecinate. glaykos – albastru-verzui) complex simptomatic ocular determinat de creşterea tensiunii intraoculare. diminuă sub influenţa progesteronului şi a contraceptivelor care conţin acest hormon. fân sau cuiburi de păsări. secretat de unele mucoase. glicerol. glandă al cărei produs de secreţie este escretat în afară. nume dat unei cavităţi articulare puţin adânci. este prezent într-un număr mare de proteine. cavitate rotunjită a unui os. sinteza glucozei în celula vie. conţinutul în glucoză al sângelui. subprodus industrial la fabricarea săpunurilor. asemănător albuşului de ou. sin. mai abundentă în timpul ovulaţiei. desfacerea glicogenului în organism. cu gust dulce. filant. glandă al cărei canal excretor se deschide printr-un por direct la suprafaţa pielii. fiind sintetizat în organism.liză) descompunerea. pe seama glicogenului. secreţia mucoasă alcalină a glandelor din colul uterin. aminoacid care nu este indispensabil în alimentaţie. diseminate pe aproape întreaga piele. glaire – clar + lat. sub acţiunea enzimelor specifice.dulce+ lysis . insecte din familia Tyroglyphidae.GLA DĂ APOCRI Ă glandă al cărei produs de secreţie este expulzat odată cu o parte a celulelor care se găsesc către partea terminală a canalului său secretor. glanda mamară este o glandă apocrină. participă la sinteza diferitelor glucide. combinat sub formă de esteri în lipide simple sau sub formă de glicerofosfaţi. GLICOGE GLICOGE EZĂ substanţă glucidică care constituie o formă importantă de rezervă de glucoză a organismului. lichid siropos. (gr. mai ales din ficat. care se referă la nevroglie. glandele sebacee sunt glande holocrine. 243 . sin. sub influenţa estrogenilor. clasa Arachnida care trăiesc pe grăunţele de cereale. ceva mai consistent decât mucusul. (fr. GLA DĂ ECRI Ă GLA DĂ HOLOCRI Ă GLA DĂ MEZOCRI Ă GLA DE VULVOVAGI ALE GLA DULAR GLAUCOM GLE Ă GLE OID GLERĂ GLERĂ CERVICALĂ GLEROS GLIAL GLICEMIE GLICERI Ă GLICEROL GLICIFAGUS GLICOCOL GLICOLIZĂ (GLUCOLIZĂ) (gr. este tipul de glande sudoripare mici. se găseşte în ţesuturile vii.

GLICOGE OLIZĂ GLICOGE OZĂ transformarea glicogenului în glucoză. care se referă la unele globule. structură mică. particulă sau celulă liberă. prezenţa anormală a glucozei în urină. (lat. superficiale sau profunde. orice tumoră dezvoltată pe seama nevrogliei. în ţesuturi. vierme nematod din familia Ancylostomatidae. ca rezervă de glucoză. tumoră cerebrală malignă constituită prin proliferarea celulelor gliale nediferenţiate. necopt). inflamaţia rinichilor şi a tubilor contorţi. prezenţa fiziologică a glucozei în lichidul cefalorahidian. excluzând albumina. glia – clei + omos – sălbatic. prezenţa globulinelor în urină. format dintr-un ghem de capilare arteriale. sin. de formă aproximativ sferică. având aspect de ghem rotunjit. denumire de ansamblu dată proteinelor care se deosebesc de albumine printr-o greutate moleculară mai mare. prin deficit congenital al unei enzime ce intervine în metabolismul glicogenului. ale limbii. denumire generică pentru inflamaţii acute sau cronice. coafat de o porţiune subţiată a tubului urinifer numită capsula Bowmann. sub acţiunea enzimelor. glossina – limbă mică) insecte tabanide din clasa Hexapoda care au trompa în formă de limbă mică. formată din ţesut nervos embrionar. orice afecţiune prin acumularea excesivă de glicogen în unul sau mai multe organe sau ţesuturi. lipid a cărui moleculă conţine un zahăr. proteină a cărei legătură cu hemul formează hemoglobina. fixarea şi depozitarea sub formă de glicogen. glucozurie. la nivel hepatic sau muscular. mai ales în ficat şi în muşchi. globulinele serice reprezintă toate proteinele sângelui. care are formă de glob sau de globul. afecţiune degenerativă amiloidă sau lipodă a ţesuturilor. GLICOLIPID GLICOPEXIE GLICOPROTEIDĂ GLICORAHIE GLICOSFI GOLIPID GLICOZURIE GLIOBLASTOM GLIOM GLOBI Ă GLOBOCEFAL GLOBUL GLOBULAR GLOBULI E GLOBULI EMIE GLOBULI URIE GLOBULOS GLOMERUL GLOMERUL RE AL GLOMERULO EFRITĂ GLOMERULO EFROZĂ GLOSALGIE GLOSI E GLOSITĂ 244 . sfingolipid a cărui moleculă conţine zaharuri. prezenţa normală a globulinelor în serul sanguin. mai ales globulele roşii. care parazitează la porc. elementul iniţial al nefronului. durere localizată în limbă. heteroproteină formată dintr-o proteină şi un glucid. (gr. acestea pot transmite boala somnului (tripanosomiaza). în raport cu creşterea glucozei în sânge. nefropatie predominant glomerulară.

T.şezut) care aparţine regiunii crupei şi a fesei. compusă din carbon. servind ca termen de referinţă pentru clasa glucidelor. având acţiune asemănătoare cu aceea a cortizonului. (gr. GLUCOCORTICOSTEROID denumire de ansamblu pentru hormonii secretaţi de corticosuprarenală şi de omologii sintetici. structură complexă din citoplasma celulară. referitor la glotă. amestec de proteine prezent în făina de cereale. având acţiune antagonistă faţă de insulină. facultate care permite recunoaşterea unui obiect sau fapt prin unul din simţuri. GLUCOZĂ GLUTAMATOXALOACETATTRA SAMI AZA GLUTAMAT-PIRUVATTRA SAMI AZA GLUTE zahăr simplu.T. abr. clasa Nematoda. T. cu buze aparente formate din alungirea cuticulei. 1. deschizătură a laringelui care lasă să iasă aerul din plămâni şi serveşte la emiterea sunetelor vocale. paralizia limbii. glanda sexuală embrionară înainte de diferenţierea ei morfologică în ovar sau testicul. rumegătoare şi om în mucoasa gastrică. de unde. se foloseşte în diagnosticul infarctului de miocard. care evoluează către ramolisment. durere localizată la limbă. glandă sau organ producător de gameţi. care are un rol important în pocesele de secreţie şi absorţie ale celulei. transaminază foarte activă. ulcerare şi cicatrizare scleroasă. care se referă la limbă şi faringe concomitent. 2.GLOSODI IE GLOSOFARI GIA GLOSOPLEGIE GLOSOPTOZĂ GLOSOSCHISIS GLOTĂ GLOTIC GLUCAGO GLUCIDĂ sin. G. GLUTEUS G ATOSCHIZIS G ATOSTOMA G OZIE GODEU GOLGI (APARATUL) GOMĂ GO ADĂ 245 .O. creşte glicemia. în bot de iepure. intoleranţa la gluten (maladia celiacă şi celiakie sau sprue nostras) este o afecţiune a intestinului subţire. glosalgie. care parazitează la porc.. provocând scaune diareice grăsoase şi o stare gravă de denutriţie.P. amprentă produsă prin apăsarea cu degetul pe pielea infiltrată cu edem. în care valoarea ei în sânge creşte. deosebit de abundentă în miocard. al glotei. abr. hormon secretat de celulele alfa ale insulelor Langerhans din pancreas. cea mai răspândită hexoză din natură. gnatos – falcă + stoma .G. sin. hidrogen şi oxigen. despicare longitudinală congenitală sau accindetală a limbii.. gloytos . parazit din familia Gnathostomatidae. substanţă naturală sau sintetizată. în cursul hepatitei. nodul patologic de natură infecţioasă.gură). trece în sânge la valori mult peste normal. G. căderea limbii în afara cavităţii bucale ca urmare a unei paralizii a limbii. transaminază abundentă în ficat. care apare la copil. (gr.P.. despicarea mediană a maxilarului superior.

glutamat-oxaloacetat-transaminază. caracterul unor microbi ca în cadrul coloraţiei gram să piardă în cursul decolorării colorantul bazic. artrita genunchiului. sin. alge care trăiesc în simbioză cu ciuperci formând împreună licheni. pulsul etc. bacterie ce produce blenoragia (gonoreea) la om. tumefiere şi limitarea flexiei. formă de epilepsie caracterizată prin convulsii tonice şi clonice. ansamblul manifestărilor morbide produse de prezenţa gonococului în organism. după numele medicului Gram Henry (1853-1938). spori ai unor bacterii. caracterul unor microbi ca. GRABATAR GRAFIC . care acţionează asupra glandelor sexuale.GO ADOTROFI Ă GO ADOTROP GO ARTRITĂ GO ARTROZĂ GO IE GO IOMETRU hormon care acţionează asupra dezvoltării şi activităţii glandelor sexuale. celulă sexuală în stadiul iniţial al dezvoltării. goggylos – rotund. eisseria gonorrheae. foaie pe care se înregistrează zilnic temperatura. 1. înregistrare etc.GRAFIE GRAM (COLORAŢIA) GRAM. afecţiune în care se constată creşterea peste valorile normale a granulocitelor din sânge.P. comportând o primă colorare cu violet de genţiana (microbii care reţin această culoare sunt cunoscuţi ca fiind gram pozitivi). uretrită gonocoasă. în medicina clinică. 2. în cadrul coloraţiei gram să păstreze colorantul bazic. formă de condiţionare a pulberilor medicamentoase. 1. GO DII GO GILO EMA GO OCOC GO OCOCIE GO OREE G. manifestată prin scurgeri uretrale. artroza genunchiului ce se manifestă prin dureri.O. boală venerică transmisibilă pe cale sexuală.T.. termen care descrie un bolnav imobilizat la pat. care parazitează în mucoasa esofagienă la porc. celulă conţinând granulaţii în citoplasmă. G. scăderea numărului de leucocite granulare din sânge. reprezentând o elaborare secretorie celulară. în cuvinte compuse dă semnificaţia de: înscriere. oaie. metodă de coloraţie uzuală a bacteriilor. 2. instrument pentru măsurarea amplorii unghiurilor pe care le formează articulaţiile în cursul diferitelor mişcări. (gr. abr. ale unui bolnav.fir) nematod din familia Telaziidae cu aspect de fir rotund. glutamat-piruvat-transaminază.. apoi colorarea cu fuxină (gram negativi). particule intercelulare mici. abr.T. urmată de o decolorare cu alcool-acetonă. tensiunea arterială. sin. blenoragie. nema .EGATIVI GRAM-POZITIVI GRA D MAL GRA ULE GRA ULOCIT GRA ULOCITOPE IE GRA ULOCITOZĂ 246 . capră şi bovine.

ex. canal deschis) în formă de jgeab anatomic (ex.podagră) boală provocată prin depunerea acidului uric la încheieturi şi manifestată prin umflături dureroase ale acestora. aproape totdeauna epidemică. cordon fibromuscular care se întinde de la testicul până la scrot la fetus. cu localizare în aparatul respirator. ansamblu coastelor ce formează pereţii laterali ai cutiei toracice. guttur – gâtlej) creşterea în volum a glandei tiroide.GRA ULOM GRA ULOMATOZĂ GRA ULOTERAPIE GRAVELĂ GREBĂ (GREABĂ ) GREFĂ GREFO GRILAJ COSTAL GRIPĂ GRITTI (AMPUTAŢIA) GRUP SA GUI GUA I Ă GUBER ACULUM TESTIS GURMĂ GUST GUSTATIV GUŞĂ GUTĂ GUTHRIE (PROBA) GUTIERĂ GUTURAL pseudotumoare inflamatorie constituită dintr-un ţesut conjunctiv de granulaţie. bază purinică în componenţa ARN şi ADN. gourme – scursoare abundentă) boală infectocontagioasă. caracterizată prin febră şi alterarea stării generale. metodă terapeutică în care se utilizează o pulbere foarte fină într-o suspensie administrată pentru a stimula leucocitoza. greifen – a apuca. mai ales atunci când calculii sunt foarte mici. gouttier – gheab. piesă confecţionată din diferite materiale. fiecare categorie aparţinând unui sistem bine definit. utilizată la repunerea fracturilor pentru a imobiliza capetele osoase. care se referă la gust. (sârb. (fr. în perioada când testiculele sunt reţinute în cavitatea abdominală. 1. fragment de ţesut viu. cu conservarea rotulei care se fixează pe suprafaţa secţiunii femurale. sau materiale diferite suportate de organism implantate pentru a reface părţi din organism sau de a stimula organismul. tuse guturală. simţul care permite perceperea savorii. graphis – daltă de scris) partea de ţesut. 2. ca mijloc de depistare a fenilcetonuriei. gutiera esofagienă) 2. transplantate în altă regiune faţă de locul unde a fost recoltat. în formă de jgheab având o anumită consistenţă. (lat. amputaţia coapsei deasupra genunchiului. care îi sunt proprii. gutta . (ger. care este emis de gât. cauzată de mai multe tipuri de virusuri. (gr. sunet gutural. 247 . cercetarea fenilalaninei în sânge. orice afecţiune inflamatorie cronică având caracteristica formării de granuloame sau mase cu aspect tumoral. a prinde) boală infecţioasă foarte contagioasă. produsă de un streptococ. organ sau material străin care se introduce în operaţia de grefă. (lat. caracterizată prin jetaj abundent. greben – spinare la animale) regiune anatomică care are ca bază apofizele spinoase ale primelor vertebre dorsale şi cartilajele spetelor. calitatea gustativă proprie unui produs alimentar. denumire desuetă pentru litiaza renală. categorie în care se situează fiecare persoană după varietatea aglutinogenelor din sângele său. (fr. 1. care afectează caii tineri.

acordat unor persoane care au dreptul de a ţine cursuri universitare. sin. elemente chimice din grupul halogenilor: flour. limitarea flexiei şi extensiei degetului mare de la picior. ansamblul condiţiilor de trai. pentru oameni. specie de Haemophilus întâlnită în tractul respirator. 2. factorii coagulării. de locuit. care pleacă din epifiza cerebrală. unde sunt consumate de larvele unor muşte şi ajung astfel în corpul muştelor. 1. brom şi iod. cură chirurgicală a cancerului de sân prin exereza totală a glandei mamare. aer care iese din plămâni prin expiraţie. frecvent. numită şi influenţă). respiraţie neplăcut mirositoare. habros – iritant + nema – fir subţire) parazit nematod din familia Spiruridae care parazitează.H H h. se mai numesc şi pedunculi ai epifizei. v. obişnuit. teritoriu locuit de oameni. HABILITAT HABITAT HABITUAL HABRO EMA HAEMOPHILUS I FLLUE ZAE HAGEMA (FACTORUL) HALE Ă HALISTEREZĂ HALOGE HALOU HALSTED (OPERAŢIA) HALUCI AT HALUCI AŢIE HALUS RIGIDUS 248 .aptitudine) titlu legal în anumite ţări. zonă circulară roşie în jurul leziunilor variolice. (gr. a muşchilor pectorali şi a ganglionilor axilari. unde produce ouă care sunt eliminate în mediul extern. în forma sa adultă. clor. datorată în general artrozei articulaţiei metatarso-falangiene. virusul care produce gripa (în trecut. sin. percepţie fără obiect. HABE ULA simbol chimic pentru hidrogen simbol pentru oră. împreună cu mediul înconjurător. (gr. cerc roşiatic care înconjură o zonă inflamată a pielii. hiotop. 2. care vor depune larvele pe pielea cabalinelor. spolierea oaselor de sărurile minerale. habilitas . de o parte şi de alta a ei. faţă de care bolnavul nu are atitudine critică şi care poate fi generatoare de delir. care este afectat de halucinaţii. 1. generic. în stomac la cabaline. animale sau plante. fiecare din cele două fascicule subţiri de substanţă albă nervoasă. decalcifierea oaselor.

cu măduva osoasă sau cu o suspensie de leucocite ale unui subiect sănătos. tumoră care seamănă cu un neg. negativă în icterele prin retenţie. 2. este pozitivă în icterele din hepatită sau ciroză. apariţia celulelor LE. test pentru evaluarea funcţiei tiroidiene. cu încălecarea eventuală a degetului al doilea. sin. sin celula LE. grupare atomică care permite unei molecule de toxină să se fixeze pe ţesuturi. reacţia de floculare cu cefalin-colesterol pentru diagnosticul diferenţial al unor leziuni hepatice. gameţii sunt haploizi. nivelul de fixare fiind în funcţie de gradul de saturaţie cu hormoni tiroidieni ai acestor proteine. în radiologie. devierea către marginea internă a piciorului a degetului mare. HAVERS (CA ALELE) 249 .HALUS VALGUS HALUS VARUS devierea către marginea externă a piciorului a degetului mare. a se uni) substanţă care intră în componenţa antigenului şi care are capacitatea de a se uni cu anticorpii. 1. HAMOLSKY (TESTUL) HAMPTO (LI IA) HA DICAPAT HA GER (REACŢIA) HA SE (BACILUL) HAPLOID HAPTE Ă HAPTOFOR HARGRAVES (CELULA) HARRIS (LI IILE) HARTMA (CA ULA) HASERICK (TESTUL) HAŞIŞ HAUSTRAŢII H.A. în urma amestecului plasmei unui bolnav suferind de lupus eritematos acut. HAMAMELIS VIRGI IA A arbust din familia Hamamelidaceae. bacil gram pozitiv. canabis. substanţă extrasă din cânepa indiană. instrument metalic utilizat pentru spălătura sinusului maxilar. linie clară separând o nişă gastrică din peretele sănătos al stomacului. abr. îndepărtat astfel de celelante degete. celulă care nu posedă decât un exemplar din fiecare cromozom al speciei. cânepa indiană. (gr. virusul hepatitei A. persoană cu posibilităţi reduse de a îndeplini a activitate profesională. provenită din proliferarea elementelor normale ale pielii sau a ţesutului embrionar. imagini radiografice ale şanţurilor transversale care separă boselurile colonului. haptein – a atinge. 2. linii de creştere. bazat pe studiul fixării triiodotironinei marcate cu iod radioactiv. ca şi marihuana şi kif. de către proteinele specifice din plasmă. acidorezistent. datorate unei insuficienţe sau unei diminuări a capacităţilor fizice sau mentale. agentul leprei umane. canale anastomozate ce constituie o reţea în interiorul ţesutului osos compact al diafizei unui os.V. HAMARTOM 1. tumoră provenită din hiperplazia celulelor nevice sau din dezvoltarea ţesutului tumoral într-o regiune în care nu se găseşte în mod normal.

Hb. H.V. formă clinică a schizofreniei. hemoglobină.G. psihoză dezintegrativă.HAYEM (METODA) determinarea timpului de coagulare. HEBEFRE IE HEBERDE ( ODULII) HABETUDI E HEDO ISM HEGAR (BUJII. este un semn precoce de sarcină.L. naftalină.G. hemoglobină globulară medie. în formă de spirală. localizate pe faţa dorsală a articulaţiilor interfalangiene distale.B. sin. seria completă are calibre de la 2 la 30 mm. nitrat şi clorat de sodiu). stare de abrutizare intelectuală totală în urma unui şoc emotiv sau în raport cu o confuzie mentală. Hb. poliomielita anterioară acută. vizibili în globulele roşii. abr. comportament pueril caricatural cu tendinţe la acte antisociale. HCl H. Hight Density Lipoprotids. nefixate.A. ramolirea istmului uterin percepută la tuşeul vaginal combinat cu palparea abdominală. se observă în diverse intoxicaţii (cu anilină. tendinţă de a căuta plăcerea. mărginind pavilionul urechii. corpusculi rotunjiţi. efectuată cu sânge prelevat prin puncţia venoasă şi pus în două tuburi care se aşează în etuvă. sângele normal coagulează în 8-13 minute. bacterie izolată în 1983 din biopsii gastrice ale bolnavilor suferind de gastrită cronică sau ulcer gastroduodenal. abr. lipoproteine cu densitate mare (1. de la conchie până în partea superioară a lobului. hepatita D.C.C.D. abr. H.G. de a evita ceea ce este dezagreabil. la interval de un milimetru. orice afectare cutanată produsă de expunere prelungită la razele solare.V. v. sin.S. Hb.21).S.M. în formă de semicerc.0631. tije metalice pentru dilatarea colului uterin sau a rectului. abr. mai ales după o coloraţie vitală.D. puţin numeroşi. nodozităţi dure. virusul hepatitei C. pentru oxihemoglobină. pentru gonadotropina corionică formula chimică pentru acidul clorhidric.O2 H. H. referitor la helminţi. DILATATOARE) HEGAR (SEM UL) HEI E-MEDI (BOALA) HEI Z (CORPII) HELICOBACTER PYLORI HELICOIDAL HELIODERMITĂ HELIX HELLER (DEME ŢĂ I FA TILĂ) HELMI TIC 250 . virusul hepatitei B antigen care este pozitiv în momentul unei infecţii cu virusul hepatitei B. H. repliu proeminent. abr. caracteristice pentru artroză. corpul şi colul părând a fi independente unul de altul.

hematoglobinometru. poate apare în sânge în unele stări patologice precum anemia pernicioasă. formă chimică de hem în care atomul de fier este oxidat. substanţă derivată din hemoglobină cu aspect de cristale microscopice de culoare roşie. cel mai des de cauză traumatică. (h)elminthio . pe o lamă de sticlă cu careiaj. arată de obicei o proliferare. eritrocit. 2. 1. de obicei malignă. 1. care dă culoarea roşie şi care conţine fier. prezenţa de hematină în plasmă. 2. a celulelor sanguine sau a precursorilor acestora. metodă pentru determinarea masei eritrocitare într-un volum dat de sânge. tumoră benignă constituită din vase neoformate şi dilatate. gradat. vomă cu sânge provenit din leziuni ale tractului digestiv. orice tumoră formată prin acumulare de sânge.HELMI ŢI HEM HEMAGLUTI ARE (gr. care rezultă din sânge şi care face să crească numărul globulelor roşii din sânge. anticorpi care produc aglutinarea hematiilor. la femeie. (gr. 1. globul roşu. orice manifestare cutanată corelată cu o boală de sânge (leucemie) sau boli ale organelor hematopoetice. aglutinarea eritrocitelor din sânge sub acţiunea aglutininelor specifice. HEMAGLUTI I Ă HEMA GIOM HEMA GIOMATOZĂ HEMARTROZĂ HEMATEMEZĂ HEMATIE HEMATIMETRU HEMATI Ă HEMATI EMIE HEMATOBIA HEMATOCEL HEMATOCRIT HEMATODERMIE HEMATOFAG HEMATOGE HEMATOGO IE HEMATOFORMATOR HEMATOIDI Ă HEMATOLOGIE 251 . 2. forma adultă a insectei atacă animalele la păşune. ramură a biologiei şi patologiei. care se ocupă de morfofiziopatologia sângelui şi a organelor hematopoietice. fracţiune neproteinică a hemoglobinei. în fundul de sac Douglas. aparat pentru stabilirea gradului de diluţie sau concentrare a sângelui. pentru a permite numărarea la microscop a globulelor roşii pe unitate de volum. care este produs de sânge. aglutinarea unei suspensii de extracte bacteriene absorbite pe hematii de către serul unui convalescent-ca test de diagnostic. organ care are capacitatea de a produce elemente figurate ale sângelui. sin. clasa Hexapoda. 2. colecţie de sânge în scrot sau. care se hrăneşte cu sânge. dezvoltarea de multiple hemangioame în diverse organe şi ţesuturi. survine în unele sindroame hemolitice. 1. substanţe care au capacitatea de a mări cantitatea de sânge.vierme) nume generic folosit pentru paraziţii (viermii) intestinali. (h)aima + bia . formarea eritrocitelor şi leucocitelor în organism. revărsare de sânge într-o articulaţie.puternic) parazit din Stomoxidinae. sin. mic recipient.

în special în semiobscuritate. abolirea sensibilităţii la o jumătate a corpului (în sens longitudinal). acumulare de sânge în trompa uterină. limfocite. la început bine circumscrisă. bovine şi suine. hemoragie în măduva spinării. scăderea sau pierderea completă a vederii la o jumătate din câmpul vizual al unui ochi sau al ambilor. slăbirea pe jumătate a capacităţii de a mirosi. incapacitatea de a sesiza un miros pe o nară. substanţă secretată probabil de rinichi sub influenţa hipoxiei şi care excită funcţiile hematopoietice ale măduvei oaselor. leucocite. prezenţa în urină a sângelui provenit din aparatul urinar. substanţă de culoare roşie rezultată din modificarea hematinei prin eliberarea fierului. orice parazit care trăieşte în sânge. hemoragie în interiorul rinichiului care duce la eliminarea de sânge prin urină. leziuni ale aparatului hematoformator prin acţiunea unor toxine. polizaharid complex. procesul de formare şi de maturaţie a elementelor figurate ale sângelui (hematii. la lumină redusă. atrofie unilaterală.HEMATOM (gr. 2. 1. prin care sângele se încarcă cu oxigen şi se debarasează de o parte din anhidrida carbonică. necopt. schimburile gazoase dintre aer şi sânge la nivelul plămânilor. tumoră malignă dezvoltată pe seama celulelor limfoide sau reticulare. sălbatic) acumulare pseudoumorală de sânge extravazat adesea ca urmare a unui traumatism sau inflamaţii hemoragice. dar evoluând rapid spre diseminare. diminuarea importantă a acuităţii vizuale. larg răspândit la plantele superioare. durere care cuprinde jumătatea corpului. care antrenează tulburări în formarea hemoglobinei care are ca rezultat apariţia afecţiunii denumite generic porfirie sau hematoporfirie. parazit din familia Haematopinididae care parazitează pe ecvidee. (h)aima + omos –crud. rezecţia colonului drept sau stâng. în particular protozoarul parazit responsabil de paludism. parazit care trăieşte în sânge. tulburări de metabolism ale nucleului pirolic. retenţia de sânge menstrual în uter. HEMATOMETRIE HEMATOMIELIE HEMATO EFROZĂ HEMATOPI US HEMATOPOIETI Ă HEMATOPOIEZĂ HEMATOPORFIRI Ă HEMATOSALPI X HEMATOSARCOM HEMATOZĂ HEMATOZOAR HEMATOTOXICOZĂ HEMATOZOAR HEMATURIE HEMERALOPIE HEMIALGIE HEMIA ESTEZIE HEMIA OPSIE HEMIA OSMIE HEMIATROFIE HEMICELULOZĂ HEMICOLECTOMIE 252 . trombocite) în organele hematopoietice.

sindrom hemoragic datorat deficienţei sau lipsei unuia dintre factorii tromboplastinici antihemofilici şi caracterizat prin hemoragii grave şi prelungite produse de unele traumatisme. tulburare a metabolismului fierului. aparat utilizat pentru a număra elementele figurate din sânge. suferind de hemofilie. limfosarcom. leucopenie.HEMICLO IE HEMICOREE HEMIHIDROZĂ HEMIPAREZĂ HEMIPLEGIE HEMIPROSTATECTOMIE HEMISACRALIZARE mişcări mioclonice care cuprind jumătate de corp. afecţiune proliferativă a sistemului de formare a sângelui caracterizată prin tumefierea organeleor hematoformatoare ca în leucoze. HEMITERMIE HEMITORACE HEMOASPIRAŢIE HEMOBLAST HEMOBLASTOZĂ HEMOCITOLIZĂ HEMOCITOMETRU HEMOCLAZIE HEMOCO CE TRAŢIE HEMOCRI IE HEMOCROMATOZĂ HEMOCULTURĂ HEMODIALIZĂ HEMOFIL HEMOFILIE 253 . distrugerea globulelor sanguine. etc. apare uneori înaintea atacurilor de astm. mai mult sau mai puţin completă. ridicarea temperaturii corpului care se observă pe partea paralizată la bolnavii cu hemiplegie. paralizie flască sau spastică a unei jumătăţi de corp.cultivare) însămânţarea unui mediu de cultură pentru microbi cu sânge. urticarie. ablaţia chirurgicală a unei jumătăţi laterale a prostatei. anomalie caracterizată prin sudarea. pneumoleucoze. asociată cu paralizia omolaterală a unor nervi cranieni. a unei jumătăţi laterale a celei de a cincea vertebre lombare cu partea corespunzătoare a sacrului. aspirarea continuă a sângelui dintr-un câmp oprator printr-un aspirator mecanic. termen care desemnează un dezechilibru care apare în compoziţia sângelui caracterizat printr-o micşorare a presiunii sanguine. mielom. proces prin care o glandă endocrină devarsă hormonul său direct în curentul sanguin. jumătatea stângă sau dreaptă a toracelui. pentru identificarea lor. hipersecreţie a transpiraţiei pe o jumătate a corpului. denumire dată fenomenului de trecere a sângelui printr-o membrană semipermeabilă. creşterea volumului eritrocitelor pe unitatea de volum de sânge precum şi raportat la volumul sanguin total. în scopul înmulţirii eventualilor microbi care sar găsi în sânge. (gr. elementul celular premergător eritrocitului. (h)aima + lat. caracteristică prin depunere de pigment hemosiderinic în diferite organe. paralizie uşoară a unei jumătăţi a corpului (în plan sagital). creşterea coagulabilităţii sângelui. cultura . clorom. limfogranulomatoză. eritroblastoze. frisoane după consumul alimentelor. mişcări coreiforme observate la jumătatea corpului.

HEMOFILTRARE HEMOFLAMIE HEMOGE IE HEMOGLOBI Ă HEMOGLOBI OPATIE HEMOGLOBI URIE HEMOGRAMĂ HEMOLITIC HEMOLIZĂ HEMOLIZI Ă HEMO CHUS procedeu terapeutic prin care se pot înlătura din organism substanţe care nu mai pot fi eliminate. întâlnit la vertebrate. care distruge hematii. eliminarea pe gură de sânge aerat. prezenţa de hemoglobină liberă în urină. care se fixează pe mucoasa faringiană sau esofagiană dând naştere la tulburări grave. respectiv ale sistemului hematopoietic. termen generic utilizat pentru a denumi anumite afecţiuni ale sângelui. ansamblul de examene hematologice care cuprinde numărătoarea de globule roşii şi albe. fenomenul de distrugere a globulelor roşii cu eliberarea hemoglobinei. însoţită sau nu de tuse. administrare îndelungată de fier. înzestrată cu proprietatea de a liza hematiile. protozoar coccidiomorf parazit al globulelor roşii. sporozoar din familia Haemoprotidae. nematod hematofag din familia Trichostongilidae care posedă două papile cervicale laterale în formă de dinţi. lipitoare din subclasa Hirudineae introdusă odată cu adăparea în tubul digestiv la cabaline sau bovine. substanţă produsă de organism după hemoragii mari care are proprietatea de a stimula producerea eritrocitelor. fiind o heteroproteină formată dintr-o proteină (globina) şi un fragment neproteic (hemul). depunerea de hemosiderină în diferite ţesuturi în anemii hemolitice.sau dublu heterozigoţi. substanţă toxică. îndepărtarea pe cale chirurgicală a hemoroizilor. hemoragie în interiorul globului ocular. nume generic dat tuturor afecţiunilor sângelui. dirijaţi înapoi. pigment feric de rezervă intrând în ciclul de sinteză sau de degradare a moleculei de hemoglobină. a cărei culoare devine brună. care parazitează la rumegătoare în abomas. roşu. stare varicoasă a venelor hemoroidale externe determinând apariţia unei tumefieri dureroase şi uneori sângerânde la anus. hetero. revărsat sanguin în cavitatea peritoneală. mai des de origine bacteriană. HEMOPATIE HEMOPERICARD HEMOPERITO EU HEMOPIS HEMOPOIETI Ă HEMOPROTEUS HEMOPTIZIE HEMOROIDECTOMIE HEMOROIZI HEMOSIDERI Ă HEMOSIDEROZĂ HEMOSPORID 254 . revărsat sanguin în cavitatea pericardică. pigment roşu conţinut în hematii. afecţiune ereditară datorată prezenţei uneia sau mai multor hemoglobine anormale la indivizi homo-. care parazitează la păsări în sânge şi celulele epiteliale.

hepatită datorată unui virus defectiv. ceea ce se referă la ficat şi la rinichi. 1. ansamblu fenomenelor fiziologice responsabile de oprirea unei hemoragii. 255 . HEMOTORAX HE LE (A SA) HEPARI Ă HEPARI EMIE HEPARI IZARE HEPATECTOMIE HEPATIC HEPATITĂ HEPATITA A HEPATITA B HEPATITA C HEPATITA D HEPATIZAŢIE HEPATOBLASTOM HEPATOCIT HEPATOGE HEPATOM HEPATOMEGALIE HEPATORE AL HEPATOSPLE OMEGALIE creşterea în volum a ficatului şi a splinei. tumoră malignă hepatică ce survine mai ales la copil. tumoare hepatică. cauzată de o inflamaţie a prostatei sau veziculelor seminale. structură anatomică a nefronului. care este produs de ficat. precum şi pe cale sexuală.HEMOSPERMIE HEMOSTATIC HEMOSTAZĂ prezenţa sângelui în spermă emisă în momentul ejaculării. formă de hepatită virală apropiată hepatitei B. c) coagularea. care inhibă formarea şi acţiunea tromboplastinei şi a trombinei. al cărei agent etiologic se transmite pe cale sanguină. HEPATOPATIE nume generic pentru bolile ficatului. formă de hepatită virală al cărei agent etiologic se transmite prin sânge şi alte lichide organice (salivă. incubaţia fiind de peste şase săptămâni. stridii. 2. care se referă la hemostază. ceea ce comportă: a) vasoconstricţie. a cărui replicare este condiţionată de prezenţa virusului hepatitei B. spermă). evoluând acut sau cronic. b) formarea cheagului plachetar. modificarea patologică a ţesutului pulmonar în cursul evoluţiei unei pneumonii luând aspectul şi consistenţa ficatului. spre vindecare sau spre ciroză. amestecul sângelui cu heparină pentru împiedicarea coagulării. lapte. substanţă anticoagulantă cu acţiune puternică şi rapidă. al cărui înveliş îl împrumută. în special prin injecţii cu seringi nesterilizate şi material infectat. constituită din celule asemănătoare celulelor primitive ale parenchimului hepatic. care se referă la ficat. întreruperea unei hemoragii prin mijloace fizice sau chimice. celulă hepatică. prezenţa şi concentraţia de heparină în sânge. evoluează rapid letal. cel mai des prin apă. creşterea în volum a ficatului. revărsat sanguin în cavitatea pleurală. formă de hepatită virală transmisă pe cale orală. substanţă capabilă să oprească hemoragia. de cele mai multe ori de origine virotică. 2. salate. afecţiune inflamatorie a ficatului. 1. rezecţia unei părţi din ficat.

HERMAFRODITISM HER IA LI IEI ALBE HER IA TREITZ HER IE HER IE CRURALĂ HER IE OMBILICALĂ HER IE STRA GULATĂ HEROI Ă HERPES HERTER (BOALA) HERXHEIMER (JÄRICH) HESPERA OPIE HETERACHIS HETEROAGLUTI ARE HETEROA TICORPI HETEROCROMIE HETEROCROMOZOM 256 . sin. prin constricţia fermă şi permanentă a conţinutului său. în oftalmologie. hernierea unei anse intestinale la nivelul ombilicului.HEPATOPEXIE HEPATOPTOZĂ HEPATOPROTECTOARE HERBA HERITABILITATE fixarea chirurgicală a ficatului la peretele abdominal. coeficient de ereditate. boala celiacă. 2. partea aeriană a unei plante erbacee. herniere retroperitoneală a unei anse intestinale prin hiatusul Winslow. coloraţia diferită a celor două irisuri. localizate mai ales pe mucoasa buzelor (herpes labial). vizibilă sub arcada crurală şi putând ajunge să se etaleze pe faţa internă a rădăcinii coapsei. termen utilizat pentru cromozomii sexului X şi Y care nu sunt omologi. hernierea unui segment intestinal prin inelul crural. parazit nematod din familia Heterachidae care parazitează în intestinul găinii. hernie complicată. reacţia Herxheimer (Järich). apare la administrarea în doze foarte mari a unui antibiotic. boală de piele datorată virusului herpetic manifestată prin apariţia de erupţii veziculare (băşicuţe) grupate. adică care este contribuţia bazei genetice şi care este participarea mediului când se apreciază un caracter. capacitatea unui ser de a aglutina celule aparţinând unui animal din altă specie. căderea ficatului datorită relaxării ligamentelor de fixare. cu descărcarea din bacteriile omorâte a unei cantităţi foarte crescute de enzime care pot deveni toxice. anticorpi capabili să reacţioneze cu un antigen care provine de la o specie diferită. devenind apt să fecundeze şi să fie fecundat. care poate transmite histomonoza. coloraţia în culori diferite a unor componente care în mod normal nu ar trebui să fie monocrome. ieşirea sub învelişurile organismului a unuia sau mai multor viscere printr-un orificiu creat în peretele conţinătorului. este un analgezic şi un hipnotic puternic. substanţe care au capacitatea de a proteja celula hepatică şi de a ajuta la regenerarea ei. 1. mai mult sau mai puţin subit. în jurul nasului sau organelor genitale (herpes genital). diminuarea capacităţii de a vedea în amurg în semiîntuneric. sin. derivat de opium care se prezintă ca o pulbere albă şi amară. cota cu care contribuie genotipul la exprimarea unui fenotip. coeficient de transmitere. mai activ decât morfina. hernia unui segment intestinal printre fibrele încrucişate ale liniei albe. prezenţa simultană la un individ a organelor genitale masculine şi feminine.

lipoproteine şi fosfoproteine. termen utilizat pentru a evidenţia faptul că cei doi gameţi nu sunt egali. denumit gazdă intermediară. căruia i se administrează parenteral acest material (ex. o excitaţie născută în afara nodulului sinusal sau a unui ritm a cărui comandă nu este sinusală. termen utilizat pentru a evdenţia că donatorul de la care se recoltează materialul este dintr-o specie diferită faţă de primitor. disparate. dar cu aceeaşi localizare. care ia naştere într-un loc anormal. în cardiologie. se deosebesc între ei morfologic şi fiziologic. HETEROGE HETEROGREFĂ HETEROLOG HETEROMORF HETERO IM HETEROPLAZIE HETEROPROTEIDĂ HETEROSEXUAL HETEROTERME HETEROTOPIE HETEROTRICH HETEROTROP HETEROXE HETEROZID HETEROZIGOT HETEROZIS 257 . la electrocardiografie. având atracţie sexuală pentru persoane de sex opus. se spune despre celula sau individul care are în cromozomii săi omologi două gene diferite. altul la stânga planului median elemente neoformate care diferă de ţesutul care le-a generat. cromoproteine. gametul femel este mai mare şi imobil. premolari şi molari. care provine de la o specie sau dintr-o sursă diferită. animale care în mod normal îşi schimbă temperatura corpului după cea a mediului ambiant. termen atribuit unui parazit care în stadiul de adult se găseşte la un animal. 2. iar cel mascul mai mic şi mobil. 2. termen utilizat pentru a descrie o leziune sau tulburare fiziologică care afectează două organe sau două părţi ale organismului situate unul la dreapta. individ cu tendinţe sexuale normale. care este constituit din elemente diferite. 1. compuşi organici formaţi din proteine asociate cu o substanţă neprotidică. serul antirujetic este preparat pe cal şi se administrază la porc). compus glucidic care se desface prin hidroliză în una sau mai multe oze şi o substanţă neglucidică. 1. glicoproteine. grefă practicată cu un şesut provenind de la o altă specie decât organismul primitor. arată o excitaţie care nu urmează căile obişnuite. producere de ţesut sau numai de celule izolate cu însuşiri diferite de ţesutul din care fac parte. infuzor care are cilii repartizaţi pe tot corpul având cili adorali mai dezvoltaţi decât pe restul corpului.HETERODO TE HETERODROM HETEROGAMIE mamifere care au dinţi diferenţiaţi în incisivi canini. 1. termen care exprimă superioritatea hibrizilor din prima generaţie comparativ cu formele parentale. denumit gazdă definitivă. 2. cu forme diferite. amplasarea anormală a unor componente ale organismului sau ale unor ţesuturi. iar cea larvară la alt animal diferit ca specie.

care se referă la apă şi electroliţi şi la echilibrul lor în organism. veziculă biliară care conţine bilă anormal de fluidă. pornind de la colesterol şi de la progesteron. concentraţia de apă din sânge. simbol chimic pentru mercur. larva este prevăzută cu şase cârlige. intoxicaţie cu mercur sau compuşii săi. creştere patologică a cantităţii de lichid cefalorahidian conţinut în craniu. spermă. prezenţa unei cantităţi excesive de lichid amniotic în cavitatea care înconjoară fătul. ex. protoplasma nefigurativă a unei celule. acumulare de lichid seros într-o cavitate articulară.HEXACA T HEXADACTILIE HEXAPODA HEXOZĂ Hg. HIALI HIALOMA HIALOPLASMĂ HIALURO IDAZĂ HIAT (HIATUS) HIBRIDARE HIDARTROZĂ HIDATIC HIDRADE OM HIDRAM IOS HIDRARGIRIE HIDRATARE HIDREMIE HIDRIC HIDROAERIC HIDROCEFALIE HIDROCEL HIDROCOLECIST HIDROCORTIZO prima formă larvară a unei specii de tenie (Taenia saginata. ţesut conjunctiv. mică tumoră benignă având ca punct de plecare un canal sudoripar şi cu localizare mai frecventă la pleoape. cu şase atomi de carbon. încrucişare sexuată sau vegetativă a doi indivizi cu ereditate diferită. clasa Arachnoidea. carilaj hialin. fixarea apei pe un corp oarecare. 1. cu afinitate pentru apă. 2. enzimă mucolitică. se spune despre o imagine caracterizată prin prezenţa într-o cavitate de revărsat hidric şi de gaze. degenerescenţă hialină. hormon glucocorticosteroid izolat din corticala suprarenalei. care se compune numai din apă. unde se produce prin acţiunea corticotrofinei. secretată de mai multe bacterii. care absoarbe sau reţine apă. care are transparenţa sticlei. constituită dintr-un sistem coloidal puţin refringent. introducerea de apă în organism. în radiologie. malformaţie congenitală care constă în existenţa a şase degete la mâini sau la picioare. prezentă în testicul. manifestându-se mai ales prin tulburări renale şi nervoase. căpuşe din familia Ixodidae. care parazitează la câine care poate transmite babesioza la cal şi teilerioza la câine. HIDROELECTROLITIC HIDROFIL 258 . acumulare de lichid seros în tunica vaginală a testiculelor sau în învelişurile cordonului spermatic. care se referă la hidatide ori care le conţine. clasă de insecte cu şase picioare substanţă glucidică simplă. transmisă prin carnea de vită). spaţiu sau deschidere marcată de obicei într-o structură unică.

are acţiune asemănătoare. clasa Cestoda care parazitează la găină şi fazan. regiune. distensia trompei uterine prin acumularea de lichid seros şi puroi. situată pe marginea ei superioară. a suprafeţei unui organ. inflamaţie stafilococică a glandelor sudoripare din axilă sau din regiunea perianală. derivat sintetic al morfinei. HIDROLAZĂ HIDROLIZĂ HIDROMFALIE HIDROMORFO Ă HIDRO EFROZĂ HIDROPERICARD HIDROPIGE HIDROPIOSALPI X HIDROPIZIE HIDROREE HIDROSADE ITĂ HIDROSALI HIDROSALPI X HIDROSOLUBIL HIDROTIMETRIE HIDROXID HIDROZĂ HIDRURIE HIGHMORE (CORPUL) HIGROMĂ HIGROSCOPIC HIL HIME OLEPIS 259 . acumularea de serozitate într-o cavitate naturală a corpului sau în ţesutul conjunctiv celular. cu acumularea de urină. pe unde pătrund ori ies vasele sanguine sau limfatice şi nervii. procesul de scindare în molecule mici a unor macromolecule cu fixare concomitentă a unei molecule de apă la nivelul legăturii scindate. proprietatea unor substanţe sau materiale de adsorbi apa. aprecierea apei din punct de vedere igienic. soluţie apoasă ce conţine şi sare. fără gust) şi inflamabil care împreună cu oxigenul formează apa. element chimic cu numărul atomic 1 şi greutatea moleculară 1. colecţie de lichid peritoneal care apare sub formă de veziculă variabilă ca mărime în regiunea ombilicului când cicatrizarea ombilicului s-a făcut defectuos. colecţie seroasă adunată în trompele uterine.HIDROFOBIE HIDROGE teama morbidă de apă. situat pe căile urinare sau de o scădere a tonicităţii bazinetului. orice tulburare funcţională a secreţiei sudorale. de obicei deprimată. parazit din familia Hymenolepidae. transpiraţie abundentă. insipid (fără culoare. după determinarea cantităţii de săruri feroase pe care le conţine. care produce hidropizie. orice enzimă care activează o hidroliză. acumulare de lichid în bursele seroase cu aspect de tumoare sinonim cu bursita. 1. dilatarea bazinetului şi calicelor renale. inodor. fără miros. gaz incolor. denumire dată oricărui agent chimic care se dizolvă în apă. compus chimic anorganic a cărui moleculă conţine gruparea hidroxil. eliminarea de urină cu aspect de apă cu densitate foarte mică. parte îngroşată din albugineea testiculară. cauzată de un obstacol temporar sau permanent. ceea ce duce la formarea de colecţii purulente.0079. 2. acumulare în cantitate mare a lichidului pericardic.

excitabilitate excesivă. în formă de potcoavă. HIPERCOAGULABILITATE stare caracterizatå prin creşterea coagulabilităţii sângelui. creşterea anormală a concentraţiei bilirubinei în sânge. creşterea concentraţiei sanguine de clor. sindrom datorat secreţiei excesive de estrogeni. aciditate crescută. anormală. creşterea exagerată a stratului cornos din epiderm. care parazitează la suine. sindrom încă incomplet conturat. în special cele care survin la începutul sarcinii. 1. situat transversal deasupra laringelui. 260 . acumulare anormală de compuşi azotaţi neproteici în sânge. HIPERCORTICISM HIPERCROMIE HIPEREMEZĂ HIPEREMIE HIPEREPIFIZIE HIPERESTROGE ISM HIPEREXCITABILITATE manifestări cutanate şi hidroelectrolitice determinate de secreţia în exces a hormonilor corticosuprarenali. sin. sensibilitate exagerată faţă de stimulii dureroşi. presiune crescută a O2 peste presiunea atmosferică. stare de congestie provocată fie de staza sanguină dintr-un anumit teritoriu vascular. prezenţa unor mari cantităţi de bioxid de carbon în sângele circulant.HIOEPIGLOTITĂ HIOID HIOSTRO GIL HIPERACIDITATE HIPERACUZIE HIPERALDOSTERO ISM HIPERALGIE HIPERAMO IEMIE HIPERA XIETATE HIPERAZOTEMIE HIPERBARĂ HIPERBILIRUBI EMIE HIPERCALCEMIE HIPERCALCIURIE HIPERCAP IE HIPERCHERATOZĂ HIPERCLOREMIE HIPERCLORHIDRIE care se referă la osul hioid şi la epiglotă. valoarea anormală a azotului neproteic total din sânge. os median şi impar. eliminarea urinară crescută a calciului. vărsături abundente şi prelungite. creşterea localizată sau întinsă a pigmentării normale a pielii. parazit nematod din familia Trichostongilidae. creşterea sensibilităţii auditive. creşterea concentraţiei de amoniac în sânge. creşterea anormală a calciului în sânge. aldosteronism. HIPERCOLESTEROLEMIE creşterea concentraţiei sanguine de colesterol. hipoglicemie. fie de un aport sanguin crescut. 2. hiperfoliculinism. caracterizat prin hipotiroidism. sindrom constând din tulburări ale metabolismului electrolitic provocat de hipersecreţia de aldosteron. HIPERCO DROPLAZIE creşterea excesivă a ţesutului cartilaginos de conjugare având ca rezultat alungirea mai mare a oaselor. creşterea acidităţii totale a sucului gastric. stare de angoasă intensă. inhibiţie gonadică.

creşterea peste limitele normale a apetitului. hiperfosfatazemie. exagerarea contracţiilor pereţilor stomacului sau a intestinelor. motilitate exagerată determinată de activitatea intensă a musculaturii striate sau netede. exaltarea memoriei. sin.HIPERFIBRI OLIZĂ HIPERFOSFATEMIE HIPERFU CŢIE HIPERGLICEMIA T HIPERGLICEMIE HIPERGLICERIDEMIE HIPERHIDRATARE HIPERKALIEMIE HIPERKERATOZĂ HIPERKI ETIC HIPERKI EZIE HIPERLACTEMIE HIPERLIPEMIE HIPERLIPIDEMIE fibrinoliză crescută. activitate exagerată a unui organ. HIPERLIPOPROTEI EMIE creşterea concentraţiei de lipoproteine în sânge. concentraţia crescută a potasiului din sânge. HIPERLIPOPROTEI LIPAZĂ HIPERMAG EZIEMIE HIPERME OREE HIPERMETRIE HIPERMOTILITATE HIPERM EZIE HIPER ATRIEMIE HIPERERGIE HIPER EFRIE HIPERORCHIDIE HIPEROREXIE HIPEROSMIE HIPEROSMOLARĂ HIPEROSTOZĂ HIPEROVARIE HIPERPARATIROIDISM HIPERPERISTALTISM creşterea concentraţiei de lipoproteinlipază. creşterea fosforului (şi/sau a azotului) în sânge. creşterea concentraţiei sanguine de glucoză. mişcări multiple. dezvoltarea accentuată a stratului cornos al epidermului. dezvoltare anormală prin hipertrofie sau hiperplazie a unor zone osoase. stare morbidă datorată secreţiei excesive de parathormon. creşterea acidului lactic în sânge. creşterea concentraţiei de lipide în sânge. reacţie exagerată faţă de o substanţă sau un excitant. neconcordanţa dintre mişcare şi scopul urmărit. caracterizată printr-o exagerare a mişcărilor. creşterea lipidelor serice peste cifra normală de 2-3 g%. substanţă care poate determina creşterea glicemiei. menstruaţie foarte abundentă. exagerarea secreţiei interne a ovarului. creşterea exagerată a simţului mirosului. mişcări exagerat de multe. creşterea activităţii secretorii a testicolelor. secreţia exagerată a glandelor suprarenale. creşterea conţinutului de apă al organismului. soluţie cu osmolaritate crescută. 261 . creşterea trigliceridelor în sânge. creşterea sodiului în sânge. creşterea concentraţiei de magneziu în sânge. variate.

creşterea motilităţii. salivaţie abundentă. depăşind 39-40 °C. fie creşterii numărului de celule (hipetrofie hiperplazică). exagerarea reflexelor. fie măririi în volum a celulelor. creşterea concentraţiei de prolactină în sânge. sin. creşterea concentraţiei de renină în sânge. sindrom datorat excesului de hormoni tiroidieni la nivelul ţesuturilor receptoare.HIPERPERMEABILITATE HIPERPIREXIE HIPERPLAZIE HIPERP EE HIPERPOTASEMIE HIPERPROLACTI EMIE HIPERPROTEIC HIPERREFLEXIE HIPERRE I EMIE HIPERSALIVAŢIE HIPERSECREŢIE HIPERSE SIBILITATE HIPERSPLE ISM HIPERSTIMULARE HIPERSUDORAŢIE HIPERTE IE HIPERTE SIU E HIPERTE SIV HIPERTERMIE HIPERTIROIDIA HIPERTIROIDIE HIPERTIROIDISM HIPERTO IE HIPERTRICOZĂ permeabilitate crescută a membranelor. creşterea volumului unui ţesut sau organ datorată creşterii numărului elementelor celulare componente. creşterea tonusului. concentraţie crescută a potasiu din sânge. luată de obicei în sens de hipertensiune vasculară sau arterială. suferind de hipertiroidie. creşterea temperaturii corpului prin insuficienţa deperdiţiei calorice sau prin producţie calorică excesivă. stimulare accentuată. sindrom datorat excesului de hormoni tiroidieni la nivelul ţesuturilor receptorii. HIPERTRIGLICERIDEMIE creşterea concentraţiei de trigliceride în sânge. conţinut al raţiei alimentare prea bogat în proteine. anomalie provocată mai ales de tulburări endocrine şi constând dintr-o creştere exagerată a părului. HIPERTROFIE creşterea în volum a unui ţesut sau organ care poate fi datorită. stare patologică funcţională având de obicei un mecanism patogenic imunologic. hiperpirexis. 2. suferind de hipertensiune. termen folosit pentru ascensiunile termice mari. hipertiroidie. creşterea tensiunii. 262 . sudoraţie abundentă. creşterea ventilaţiei pulmonare paralel cu aportul de oxigen. stare de reactivitate crescută indusă specific la diferiţi agenţi. creşterea peste normal a conţinutului în săruri a unui lichid biologic. secreţie excesivă a diverselor glande endocrine sau exocrine. creşterea exagerată a tonicităţii unui organ sau ţesut. sin. 1. creşterea excesivă a temperaturii corpului. febră mare. la organele cavitare ea poate fi concentrică când cavitatea se mişorează sau excentrică când cavitatea rămâne normală.

secreţie insuficientă de acid clorhidric în sucul gastric. clasa Hexapoda. datorită unor tulburări psihice. sin. stratul care se găseşte sub piele. tonus vagal crescut. diminuarea secreţiei biliare. legată de acesta prin tija hipofizară. diminuarea intensităţii recepţiei diverselor tipuri de sensibilitate. având baza anatomică pe articulaţiile costocondrale. porcul. Hypophysis. care scade sensibilitatea la nivel cutatat. scăderea anormală a calciului în sânge. care uşurează sau provoacă apariţia somnului de tip fiziologic. creşterea acidului uric în urină.HIPERURICEMIE HIPERURICOZURIE HIPERVAGOTO IE HIPIATRIE HIP OI DUCTOR HIP OTIC HIPOACIDITATE HIPOACUZIE HIPOALGEZIE HIPOA ABOLICE HIPOBOSCA HIPOCALCEMIE HIPOCHILIE HIPOCI ETIC HIPOCOLESTEROLEMIE HIPOCOLIE HIPOCO DRU HIPOCORTICISM HIPOCROMIE HIPODERM HIPODERMA creşterea acidului uric în sânge peste cifrele normale. scăderea secreţiei de lapte HIPOESTEZIA T HIPOESTEZIE HIPOFIBRI OGE EMIE HIPOFIZĂ HIPOFIZECTOMIE HIPOGALACŢIE 263 . care atacă calul. distrugerea glandei hipofize prin izotopi radioactivi. coagulare. nu determină constrângerea la somn. care provoacă o depresiune în mişcările organismului. diminuarea producerii de suc gastric. scădere a acuităţii auditive datorată lezării aparatului de transmisie a sunetelor. alcool. regiune anatomică dreaptă şi stângă. sin. substanţe care induc somnul în care instalarea acestuia este dificilă. diminuarea sensibilităţii faţă de durere. scăderea secreţiei de cortizol. glandă endocrină ataşată de planşeul diencefalului. parazit din familia Oestride. extirpare chirurgicală. clasa Hexapode care parazitează la bovine unde depune ouăle pe corpul acestora iar de aici larvele ajung în organism în ţesutul subcutanat din regiunea dorsolombară şi prin perforarea pielii ies în mediul exterior. insecte din familia Hippoboscidae. care scad anabolismul. decolorarea tegumentului sau a unor organe. hipinoză scăderea cantităţii normale de fibrinogen în sânge. boul în regiunile lipsite de păr. deprimant al sistemului nervos central. studiul bolilor cabalinelor. scăderea concentraţiei sanguine de colesterol.

8 meq/litru. prezenţa puroiului în partea inferioară a camerei anterioare a ochiului. diminuarea puterilor corpului. revărsare de sânge în camera anterioară a ochiului. constituind o stare fiziologică la naştere. magneziul scăzut în sânge. scăderea sodiului din plasma sanguină sub valoarea normală de 142 meq/litru. diminuare a cantităţii de lipide din sânge. având aspect de divizare. eliminarea de urină cu o presiune osmotică diminuată faţă de normal.HIPOGASTRU regiune situată în partea inferioară a cavităţii abdominale la om şi posterior la animale. mişcări puţine. mai evidentă în pulmonul din partea pe care corpul rămâne culcat timp mai îndelungat. HIPOGLICEMIA T HIPOGLICORAHIE HIPOGO ADISM HIPOGLOBULIE HIPOHEMA HIPOKALIEMIE HIPOLIPEMIE HIPOLIPIDEMIA T HIPOLIPOPROTEI EMIE HIPOMAG EZIEMIE HIPOMA IACAL HIPOMA IE HIPOME OREE HIPOMOTILITATE HIPO ATREMIE HIPOPIO HIPOPITUITARISM HIPOPLAZIE HIPOP EE HIPOPOTASEMIE HIPOPROSEXIE HIPOPROTROMBI EMIE HIPOREFLEXIE HIPOSPADIAS HIPOSTAZĂ HIPOSTE IE HIPOSTE URIE 264 . stare maniacală atenuată. mărginit anterior de regiunea mezogastrică şi lateral de regiunile inghinale dreptă şi stângă. reduse. scăderea potasiului plasmatic sub 4. flux menstrual în cantitate mică. diminuarea atenţiei. substanţă care are ca efect scăderea glicemiei. scăderea forţei musculare a întregului organism. suferind de hipomanie. termen generic pentru insuficienţa hipofizară de lob anterior sau de lob posterior. scăderea potasiului în sânge. scăderea sub valorile normale a numărului de globule din sânge. diminuarea activităţii reflexe. care scade lipidele din sânge. caracterizată prin deschiderea în partea inferioară a penisului. deficit secretor al gonadelor. diminuarea amplitudinii şi a numărului de respiraţii în unitatea de timp. acumulare de sânge în partea declivă. conformaţie defectuoasă congenitală a uretrei la mascul. dezvoltarea incompletă a unui ţesut. concentraţie scăzută a lipoproteinelor din sânge. orificiul fiind mai lung. scăderea cantităţii de glucoză faţă de normal din lichidul rahidian. deficit de protrombrină în plasmă.

neoformaţie uterină. dureri localizate în uter. metodă care pune în evidenţă cavitatea uterină şi salpingele prin injectarea directă a unei substanţe de contrast radioopace. HIS-PURKI JE (REŢEA) HISTAMI IC HISTERALGIE HISTERECTOMIE HISTEROCEL HISTEROM HISTEROPEXIE HISTEROSALPI GOGRAFIE HISTEROTOMIE HISTIOCIT 265 . hernia uterului. scăderea volumului total de sânge circulant întâlnită imediat după hemoragii acute. fie puse pe suprafaţa corpului la mamifere pentru a extrage sânge şi introduce hirudină. operaţie prin care se fixează uterul de peretele abdominal. sin. fie extrăgându-se din glandele sale salivare hirudina. stare de slăbire a tineretului animal datorită denutriţiei. infuzor lipsit de cili pe faţa dorsală a corpului. substanţă care scade tensiunea arterialå. dezvoltarea subnormală a unui ţesut. tonus scăzut. scăderea temperaturii organismelor homeoterme (cu sânge cald) sub nivelul fiziologic. sin. anelid acvatic care atacă omul şi animalele. sub valorile normale. structură anatomică la nivelul snc (sistemului nervos central). tensiune arterială mică. macrofag al ţesutului conjunctiv. structură anatomică în inimă cu rol în conducerea impulsului electric nervos. cu proprietăţi anticoagulante. a fost utilizat în medicină. medii de cultură sau aer. stare caracterizată prin scăderea presiunii osmotice a lichidelor organismului. organ sau a organismului. 2. referitor la histamină. reducerea nivelului oxigenului sub limitele normale în ţesuturi. produs de histamină. sindrom datorat insuficienţei de hormoni tiroidieni la nivelul ţesuturilor receptoare. 1. scăderea presiunii parţiale şi a saturaţiei în oxigen a sângelui arterial. dezvoltarea precoce a corpului cu tulburări în sfera sexuală. intervenţie chirurgicală care constă din extirparea uterului.HIPOTALAMIC HIPOTALAMUS HIPOTE SIU E HIPOTE SOR HIPOTERMIE HIPOTIROIDIE HIPOTO HIPOTO IE HIPOTREPSIE HIPOTRICH HIPOTROFIE HIPOVOLEMIE HIPOXIEMIE HIPOXIE HIRSUTISM HIRUDO referitor la hipotalamus. deschiderea chirurgicală a uterului. obezitate şi hipertricoză. oxigenare insuficientă a unui organ. hipotonicitate. lipitoare.

piele.A). animale cu sânge cald. glande la care celula secretorie împreună cu produsul elaborat de ea formează elementele componente ale secreţiei glandulare. sânge. modificări sesizabile pe întreaga durată a diastolei. în acelaşi locus în cromozomi omologi. enunţat de către Hahnemann în care un sindrom se poate trata cu mijloace care produc la omul sau animalul sănătos simptome asemănătoare cu termen utilizat pentru a defini o leziune sau o tulburare care afectează boala care trebuie tratată. boală infecţioasă acută produsă de vibrionul holeric. care parazitează în stomacul muscular şi glandular la raţă. în intestin şi ficat. studiul anatomiei comparative. ţesuturilor şi structura organelor. aceleaşi regiuni sau părţi ale corpului la animale din specii diferite. suflu sistolic. (A. eng. menţinerea în cadrul valorilor normale a diferitelor constante fiziologice ale mediului intern. care se localizează şi se dezvoltă în celulele sistemului reticulohistiocitar.I. studiul microscopic al modificărilor apărute în ţesuturi în cursul diferitelor îmbolnăviri. HOLERĂ HOLOCRI HOLODIASTOLA HOLOSISTOLA HOLOTRICH HOMOLOG HOMEOPATIE HOMO IM HOMEOSTAZIE HOMOSEXUALITATE HOMEOTERME HOMOTRA SPLA T HOMOZIGOT HOMOCROMIE 266 . produsă de ciuperca Histoplasma capsulatum.HISTOGE EZĂ HISTOLIZĂ HISTOLOGIE HISTOMO AS dezvoltarea ţesuturilor normale. gen de ciuperci imperfecte din clasa Adelomicetae. organism care provine din părinţi cu caractere asemănătoare din punct de capacitatea unor animale inferioare de a-şi colora învelişul corporal cât vedere geetic. clasa Mastigophora. parazit nematod din familia Dioctophymidae. corpului. de aceeaşi parte a planului median. parazit din familia Trichomonadidae. există alele identice mai asemănător cu mediul ambiant. temperatura mediului ambiant. boală infecţioasă cu prognostic întunecat. două organe sau două părţi dintr-un organ. în doctrină medicală care se bazează pe principiul Similia similibus curentur. 2. os. perversiune manifestată prin atracţie sexuală faţă de indivizii de acelaşi sex. Human Imunodeficient Syndrome (sindromul imunodeficienţei dobândite). parazitează la curcă.V. dizolvarea. care ţine pe toată durata sistolei. cu referire la organe sau produse provenite de la aceeaşi specie. studiul ţesuturilor. abr. produce boala capului negru fiind transmisă de nematodul Heterakis. HISTOPATOLOGIE HISTOPLASMĂ HISTOPLASMOZĂ HISTOPOIEZĂ HISTRICHIS H. endemoepidemică în ţările de sud ale Asiei. categorie de animale care-şi păstrează temperatura internă aproape neschimbată şi care nu variază după transplant de la un individ din aceeaşi specie. distrugerea ţesuturilor. sin. ser. care are cilii egali ca mărime şi distribuiţi uniform pe toată suprafaţa 1. totalitatea fenomenelor biochimice care au loc şi datorită cărora se modifică structura celulelor în cursul dezvoltării lor diferenţiindu-se în vederea unor aptitudini speciale. ştiinţa care se ocupă cu studiul microscopic al celulelor.

se determină timpul de coagulare a plasmei oxalatate. test important de coagulare globală. os al membrului toracic articulat la un capăt cu scapulum. abr. HOWELL (TESTUL) HUMERUS H. transmis organelor asupra cărora activează specific pe cale sanguină. clasa Cestodae. hipertrofie ventriculară dreaptă.S. abr. hipertrofie ventriculară stângă.V. folosită în electrocardiografie.HORIPILAŢIE HORMO zbârlirea părului. produs de secreţie al glandelor endocrine. HYME OLEPSIS 267 . H. folosită în electrocardiografie. gen de viermi paraziţi din familia himenolepididae. iar la altul cu radius şi ulna.D.V.

IDES (IDEUS) IDIOGRAMĂ IDIOPATIC IDIOSI CRAZIE IDIOTIPIE 268 . sin. care apare exclusiv la subiecţii de peste 50 de ani. prin care un subiect adoptă caracteristicile care aparţin unei alte persoane.asemănător) particulă utilizată în cuvinte compuse pentru a da înţelesul de asemănare cu . sin. amnezie cu apariţie brutală şi cu durată scurtă. deltoid(eus). Institutul de Anatomie Patologică. reacţie exagerată sau anormală faţă de o substanţă (medicament.H. Indice Biliar Plasmatic. 2.S. (gr.. pentru gonadotrofina B. ex.. (turc. hepatita A. hepatita B. abr. care provoacă o stare psihică reactivă determinată de atitudinea greşită a medicilor şi personalului sanitar.gălbenare) simptom care constă din colorarea în galben mai mult sau mai puţin a pielii şi mucoaselor datorată impregnării cu bilirubină în hepatite. denumire generică dată fenomenelor normale sau patologice de cauză necunoscută. idios + syn – împreună + krasis – amestec corect) desemnează reactivitatea patologică a unei persoane faţă de diverse substanţe. (gr. abr.) care nu provoacă reacţii supărătoare la alţi indivizi.cleşte) instrument de contenţie la animalele de talie mare.A. abr.C. insuficienţă aortică. şoc) denumire dată stărilor morbide instalate brusc.. I. eidos . după antigenele cu care ei se combină şi după subiecţii care îi elaborează. abr.P. particularitatea unor anticorpi de a avea o specificitate antigenică variabilă. ikteros . (gr.P. sufix sau prefix care defineşte termeni legaţi de medic sau medicină.. I. proces psihologic fundamental în dezvoltarea personalităţii.B.I I I. reprezentarea schematică a cariotipului în care cromozomii sunt aranjaţi şi numerotaţi astfel ca să uşureze identificarea lor. aliment etc. yavaşa . ICTER CATARAL ICTER PRI SER OMOLOG ICTUS ICTUS AM EZIC IDE TIFICARE . glutoid(eus) trapezoid(eus).. 1. luată ca model. ICTER simbolul chimic al iodului. IATROGE IATROS (IATRU) IAVAŞA I. ictus – lovitură. (lat.A.

inflamaţie concomitentă a ileonului şi a colonului. (gr. animal inferior care a trecut prin toate stadiile metamorfozei. inflamaţia ileonului. Ig.. abr. abr. 269 . arierare mentală ce corespunde la o vârstă mentală situată între 3 şi 7 ani şi la un coeficient intelectual între 30 şi 50 de ani. intradermoreacţie. simbol pentru imunoglobulină. este urmat de litera care indică clasa la care aparţine imunoglobulina. fenomen însoţit şi de diminuarea funcţiei secretorii a cutisului. care împreună cu ischiul şi pubisul formează coxalul.m. porţiunea distală a intestinului subţire. 2. care se referă la osul iliac şi la femur. care apără de ardere materialele şi obiectele care pot lua foc. care se întinde de la jejun la intestinul gros. începe în copilărie şi persistă toată viaţa. ichor .M. acoperirea pielii cu scuame uscate (ca solzii peştilor). (lat.putoare) mirosul dezagreabil al puroiului fetid. IGIE Ă IG IFUG IHOROS IHTIOZĂ abr. ILEITĂ ILEITĂ REGIO ALĂ ILEOCECAL ILEOCOLIC ILEOCOLITĂ ILEO ILEOSTOMIE ILIAC ILIITĂ ILIOFEMURAL ILIO (ILIU) ILIOSACRAT I. care se referă la ilion şi sacru. substanţe care inhibă monoaminoxidaza. enzimă implicată în degradarea adrenalinei şi noradrenalinei. imagine) termen folosit în zoologie pentru a denumi aspectul adult al unui animal inferior în opoziţie cu starea de larvă sau pupă. mai ales a ileonului terminal.M.D. se inserează pe capsula articulaţiei şoldului. imago – tablou.I.M. inflamaţia osului iliac. care se referă sau aparţine de ileon sau de colon. 1.R. deschiderea unei anse intestinale ileale la piele. ansamblul metodelor care vizează asigurarea unei bunăstări fizice şi mentale ale individului şi facilitarea adaptării lui armonioase la mediu. care nu a ajuns la stadiul de maturitate. (i. infirmitate motorie cerebrală sau pentru infirm motor cerebral. care încă nu s-a dezvoltat complet. dermatită cu caracter familial. în scopul evacuării conţinutului intestinal. este considerată o malformaţie a pielii.) IMAGO IMAO IMATUR IMBECILITATE I. inflamaţia cronică a unui segment intestinal. segmentul superior lat şi mare. insuficienţă mitrală. abr. care se referă la ileon şi cec. ex. globul roşu imatur.C. al osului iliac. I. intramuscular. muşchi.. ultima parte a intestinului subţire.

abr. substanţă radioactivă sau fragment de ţesut. care nu se poate cântări. substanţă care deprimă imunitatea. care nu are greutate. imposibilitatea îndeplinirii în mod normal a actului sexual. care este atins de malarie. în vederea vindecării. prin precipitare. se referă şi la persoane şi la regiuni. globulină plasmatică dotată cu proprietăţi imunitare şi având rol de anticorpi în organism. aspect radiologic al boltei craniene produs prin depresiunile tablei interne a oaselor. starea unei persoane lipsite de posibilitatea folosirii unuia ori mai multor membre care şi-au pierdut funcţionalitatea. immunitas – ferire. imunosupresor. comprimat medicamentos. 2. forţă care împinge înainte. termenul se foloseşte pentru desemnarea stării de nereceptivitate totală faţă de o infecţie. în general iraţională şi iresponsabilă. care prezintă deficit al imunităţii. formare de bube sau vezicule pustuloase. IMPALUDAT IMPERFORAŢIE IMPETIGO acţiunea de a imobiliza un membru sau orice altă parte a organismului.M. care determină o acţiune. IMU OGE ETICĂ IMU OGLOBULI E IMU OI HIBITOR parte a geneticii care studiază mecanismele transmiterii ereditare a antigenelor şi a altor factori cu rol în răspunsul imun. care încă nu a ajuns la pubertate.P. 1. sin. (lat. scutire) stare de lipsă de receptivitate a organismului faţă de un agent infecţios sau un produs nociv. se spune despre o persoană protejată faţă de un agent nociv prin prezenţa anticorpilor sau a unui ser ce conţine astfel de anticorpi. 270 . 2. metodă de investigare imunologică ce permite dozare proteinelor. grup de dermatoze infecţioase streptococice sau stafilococice.IMOBILIZARE I. destinate implantării. 1. prin separarea lor electroforetică şi prin punerea în evidenţă cu ajutorul unor anticorpi specifici. imprimate de circumvoluţiunile cerebrale. IMPLA T IMPO DERABIL IMPOTE ŢĂ IMPRESIU I DIGITALE IMPUBER IMPULSIU E IMPULSIV IMPULSIVITATE IMU IMU ITATE IMU ODEFICITAR IMU ODEPRESIV IMU ODIFUZIU E IMU O-ELECTROFOREZĂ metodă de analiză a componentelor antigenice dintr-un lichid biologic. malformaţie congenitală ce constă din absenţa deschiderii unui canal sau unui orificiu natural. care este incapabil să-şi stăpânească impulsurile. forţă interioară bruscă. tendinţa de a acţiona în mod subit şi negândit. după deschidere rămân eroziuni acoperite cu cruste. Institutul Medico Pedagogic.

IMU OSCI TIGRAFIE IMU OSER IMU OSUPRESOR IMU OTERAPIE I LOCO DOLE TI I SITU I VITRO I VIVO I ACTIV I ACTIVARE I ADAPTAT I A IŢIE I APETE ŢĂ I CAPACITATE I CARCERAREA PLACE TEI I CARCERAT 271 . detectarea cu ajutorul unei instalaţii speciale a unei posibile legături a acestui complex cu tumora şi înregistrarea imaginii care permite trasarea conturului tumorii. împiedică formarea şi înmulţirea celulelor imunologic competente. lipsă a poftei de mâncare. practicat în zona dureroasă. în eprubetă. care nu are nici un efect terapeutic. reducerea capacităţii funcţionale de a duce o existenţă cotidiană fructoasă. unui dezechilibru afectiv sau unei deficienţe fizice. acţionând asupra proceselor imunitare: imunostimulante şi imunorestauratoare pe de o parte. orice agent natural sau sintetic. sau alt remediu. 1. destinat tratamentului diferitelor boli. corp sau medicament care nu exercită o anume acţiune.IMU OLOGIC IMU OLOGIE IMU OMODULATOR care se referă la imunologie. imunosupresoare pe de alta. (lat. ca urmare a unui accident sau a unei boli. in vivus . in vitrum – în sticlă) în laborator. în poziţie normală. poziţie) starea unui organ care se găseşte la locul său normal. serul unui animal imunizat activ împotriva unui anume antigen. loc. fenomen care se produce într-un organism viu. (lat. injectarea de anticorpi sub formă de ser specific pentru diminuarea gravităţii unei infecţii. accidentul ce constă din blocarea placentei printr-un inel de contractură musculară. locuţiune latină care se foloseşte la orice injecţie medicamentoasă. suprimarea activităţii biochimice sau biologice a unei substanţe sau a puterii patogene a unui germen sau alt agent fizic sau chimic. imunosupresivele fac parte dintre substanţele citotoxice. se spune despre o persoană care este în imposibilitatea să facă faţă condiţiilor de mediu social în care trăieşte. precum şi aspectele de imunitate celulară. 2. se vorbeşte despre incapacitate de muncă atunci când subiectul se află în imposibilitatea de a executa o muncă profesională. partea medicinii care studiază reacţiile imunitare ale organismului. se zice despre o substanţă. situat la partea inferioară a uterului. in situs – aşezare. datorită unui deficit intelectual. medicament capabil să inhibe procese imunogenetice.viu) pe viu. care este fixat sau strangulat. 1. 2. după injectarea unui anticorp purtător de un element radioactiv (în general iodul -123). diminuarea dorinţelor sexuale. (lat. stare în care se află organismul după o perioadă prelungită sau lipsă de hrană.

în epidemiologie. prin natura lor. cu excitaţie. frate + soră). în limbaj curent se spune despre funcţiile ce sunt independente de voinţă. este cazul unui antigen şi a anticorpului său specific. în cursul travaliului. imposibilitatea anumitor substanţe de a fi prezente împreună fără a suferi modificări. I CIDE ŢĂ I CI ERARE I CISIV I CITAŢIE I CIZIE I CIZURA CARDIOTUBEROZITARĂ I CLAVAREA CAPULUI FETAL I CLUZIE I COERCIBIL I COERE ŢĂ I COMPATIBILITATE I CO GRUE ŢĂ I CO ŞTIE T I CO ŞTIE ŢĂ I CO TI E ŢĂ I COORDO ARE I CUBAŢIE I CUBATOR 272 . incapacitatea de a controla emisiunea de urină şi fecale. defect de adaptare a celor două extremităţi ale unui os fracturat. în zootehnie se poate practica pentru a consolida caracterele la produşi (tată + fiică. 1. mai ales. sau pentru ecloziunea ouălor. timpul necesar ouălor pentru ecloziune. scapă conştienţei şi. tot ceea ce. ansamblul dorinţelor ascunse şi nemărturisite faţă de sine. 2. prin extensie. care nu poate fi oprit sau reţinut. care influenţează conduita individului. cu transformarea lor în cenuşă. unghiul ascuţit format de marginea stângă a esofagului abdominal şi marginea dreaptă a marii tuberozităţi a stomacului. scapă conştienţei. în domeniul activităţii psihice. 2. mai ales în fracturile cu pierdere de substanţă. sin. 1. imobilizarea capului fătului în timpul coborârii în canalul pelvin. distrugerea cadavrelor prin ardere. corpul însuşi. timpul scurs de la pătrunderea microorganismelor patogene în organism până la apariţia simptomelor de boală. în radiologie unghiul sub care este luat un clişeu radiografic. eliminare incontrolabilă. ceea ce rezultă din această intervenţie. persoana care şi-a pierdut conştienţa. caracterul fenomenelor care. 1. în vorbire sau în acţiuni. 2. privarea permanentă de conştienţă sau abolirea ei momentană.I CEST (lat. pângărit) împerecherea între rude apropiate. secţionarea părţilor moi cu ajutorul unui instrument tăios şi. mamă + fiu. 3. 1. direcţia după care o rază sau un corp întâlneşte o suprafaţă. lipsă de înlănţuire logică în idei. în psihologie. în fiziologie. numărul de cazuri noi de boală sau de persoane îmbolnăvite pe o perioadă de timp dată şi într-o populaţie determinată. 3. aparat în care sunt create condiţii optime pentru copii născuţi precoce. tulburare a coordonării mişcărilor. fiecare din dinţii care se găsesc în partea anterioară centrală a arcadei dentare. 2. incestus – nelegiuit. prin extensie. starea unui corp care este conţinut într-un altul şi.

ca rezultat al acţiunii florei intestinale asupra triptofanului din alimente. 1. 2. redat la sfârşitul ei. component al triptofanului. raportul dintre doza curativă şi doza maximă tolerată dintr-un medicament. care se referă la copilărie sau la copil. se manifestă prin întârziere în dezvoltare.I CURABIL I DEM I DEX 1. I DEX COLORIMETRIC I DEX MITOTIC I DEX PIC OTIC I DICATOR I DICE I DICE BILIAR PLASMATIC I DICE TERAPEUTIC I DIGESTIE I DOL I DUCTOR I DUCŢIE I DURAŢIE I ERT I ERŢIE I ERVAŢIE I FA TIL I FA TILISM 273 . moleşeală. care aminteşte. prin schimbarea culorii care se produce într-un mediu. 1. stare caracterizată prin persistenţa. tabel alfabetic al termenilor citaţi într-o carte. nucleu aromatizat heterociclic. prin extensie. sin. la un adult. se spune despre unele produse chimice sau asocierile lor. urmare a unui proces inflamator cronic cu hiperplazie de ţesut conjunctiv. toropeală. index reprezentând cantitatea de hemoglobină dintr-un eritrocit. indemnis – nevătămat. numărul de celule vaginale cu nucleu picnotic raportat la 100 de celule. alături de scatol este prezent în materiile fecale. prin unele caractere. greutate epigastrică. condensarea şi întreţinerea unui ţesut sau organ. uneori asociată cu nanism etc. pe un frotiu vaginal. 2. se spune despre o boală care nu poate fi vindecată. indice. 2. starea unui organ care şi-a pierdut facultăţile contractile. 1. numărul de celule în mitoză dintr-un ţesut faţă de o mie de celule numărate. neatins) stare de sănătate şi absenţa bolilor la un individ sau populaţie. folosite pentru declanşarea unei anestezii generale. indice exprimând concentraţia pigmenţilor biliari în plasmă. cel de-al doilea deget al mâinii. se spune despre un bolnav care nu se poate vindeca. arată prezenţa unui corp chimic sau săvârşirea unei reacţii. însoţită de greţuri şi vărsături. incapacitate de acţiune. distribuţia nervilor într-un organ sau într-o regiune a organismului. a unor caractere proprii copilăriei. termen vag care arată o tulburare gastrointestinală trecătoare care se traduce printr-o senzaţie de jenă. care nu are nici o activitate. orice substanţă care. (lat. 3. în anesteziologie. de copilărie sau de copil. număr care exprimă raportul dintre două mărimi. cu indicarea numărului paginei. stadiul de anestezie generală indicând începutul somnului. raportat la valoarea normală pentru sexul şi vârsta considerate. 2.

care este atins de o infirmitate. ansamblul reacţiilor care se produc în organism ca răspuns la acţiunea iritantă sau la perturbarea creată de diverşi factori. datorită obstruării arterei de irigare a zonei respective. fenomenul electric ce se produce este numit potenţial de acţiune. a strica) fixarea paraziţilor externi pe o gazdă sau pătrunderea într-un organism viu a paraziţilor. în vederea unei resorbţii de lungă durată. se spune despre o persoană sau animal ale căror tegumente sau haine sunt invadate de paraziţi externi. lichid de administrat pe gură) ceai medicamentos obţinut prin opărirea unor plante medicinale. 2. în cantitate mare. care produce infecţie. care este caracterizat prin inflamaţie. I FECŢIOS I FESTARE I FESTAT I FILTRAT I FILTRAŢIE I FIRM I FIRMITATE I FLAMAT I FLAMATOR I FLAMAŢIE I FLEXIU E I FLUX ERVOS I FLUE ZAE I FRALIMI AL I FRASU ET I FU DIBUL I FUZIE 274 . care este inferior pragului de recepţie sau de reacţie fiind incapabil de a produce excitaţia. (lat. 2. se spune despre o regiune în care se găsesc deseori agenţi infecţioşi sau animale vătămătoare. anestezice în special. (lat. formarea şi dezvoltarea unui infarct. după o curbă.I FARCT I FARCTIZARE I FECTA T I FECŢIE tumefierea. infiltrarea şi necroza unui ţesut în urma unui aport insuficient de sânge. infesto-are – a ataca. unde sonore cu frecvenţă joasă care nu sunt percepute de urechea umană. 1. care se referă la inflamaţie. 2. în cantitate mai mare. infiltrat interpleural. infectus – murdărit. acumulat lichidian într-o cavitate (ex. nu mai are integritate funcţională sau corporală. care este susceptibil să producă sau să transmită o infecţie. care adăposteşte un microorganism dotat cu puterea de a produce o infecţie sau care este produs de o infecţie. congenital sau după un accident. 1. administrarea parenterală. care alterează starea de sănătate. care este sediul unei inflamaţii. virus care provoacă boală cunoscută în trecut sub numele de “influenţă“ (gripă. TBC etc. orice parte a unui organ sub formă de pâlnie. schimbare bruscă de accent sau de ton în vorbire. otrăvit) interacţiunea microorganismului patogen al unei boli cu organismul omului sau al animalului în care acesta a pătruns. infusus – băutură.). 1. starea unei persoane care. mişcare prin care un lucru se abate din drum. a unor fluide medicamentoase. termenul folosit astăzi). (lat. modificare fizicochimică fiziologică ce se propagă de-a lungul unui nerv sub efectul unei excitaţii. proces de introducere la nivelul unui ţesut a unei substanţe medicamentoase. vopsit. dar fără ca sănătatea sa generală să fie total compromisă.

introducerea în stomac a alimentelor sau altor substanţe solide sau lichide. stare caracterizată printr-o încetinire sau o diminuare a activităţii psihice sau fizice. acţionează asupra secreţiei de gonadotrofină A hipofizară. încetinirea sau suprimarea unei funcţii. sin. substanţă care creşte contractilitatea. substanţă polipeptidică secretată de către celulele Sertoli din testicul. impregnarea alimentelor cu salivă. 1. introducerea unui lichid sau gaz în vase. activităţi fiziologice sau a unei reacţii chimice. propietatea miocardului de a se contracta. totalitatea alimentelor solide şi lichide administrate. a cărei eliberare o inhibă. 3. a administra) actul fiziologic prin care se introduc alimente în organism 2. metodă terapeutică care constă din a absorbi prin inspiraţie vapori de apă încărcaţi cu medicamente volatile sau cu diferite gaze. orice substanţă care diminuă sau opreşte dezvoltarea sau multiplicarea unui organism. a vaporilor de apă sau a unui gaz. 2. prin injecţie. 1. 2. ţesuturi şi organe. ingero-gessi-gestum – a da. sin. ca răspuns la stimuli. substanţă care reduce viteza de reacţie a unei enzime. acţiunea de a introduce un germen în organismul viu. însămânţarea unui mediu de cultură. 1. regiune anatomică situată la rădăcina membrului inferior. absorţia prin inspiraţie.I FUZORI I GERARE I GESTA clasă de protozoare prevăzute cu cili vibratili. organul motor principal al circulaţiei sângelui în organism. în căile respiratorii. în biochimie. inflamaţie a ţesutului fibros. cu ajutorul unei seringi sau altui instrument ataşate la un ac. care poate fi transmis prin inoculare. pătrunderea în organism a unui microorganism patogen printr-o plagă cutanată ori mucoasă. I GESTIE I GHI ALĂ I HALAŢIE I HIBI Ă I HIBITOR I HIBIŢIE I IMĂ I JECŢIE I OCUITATE I OCULABIL I OCULARE I OTROP I OTROP POZITIVĂ I OTROPISM I OTROP. în mod similar. care se referă la energia de contracţie a fibrelor musculare. caracterul de a nu fi vătămător. printr-un canal sau într-o cavitate naturală a organismului. 2. 1. în biologie şi microbiologie. a turna.EGATIVĂ I OZI ITĂ I SALIVAŢIE 275 . este primul timp al digestiei. substanţă care reduce contractilitatea. (lat. 2. cord. înghiţire. 1. care provoacă inhibiţie.

metodă terapeutică.I SECTĂ animale din încrengătura Artropoda cu corpul divizat în trei regiuni: cap. multe specii sunt parazite. prezintă modificări foarte frecvente ce par să scape regulilor clasice de invarianţă a materialului genetic. introducerea spermei în vagin în urma copulării sau introducerea spermei în vagin pentru obţinerea fecundării. abolirea sensibilităţii locale sau generale. care nu se dizolvă sau se dizolvă foarte puţin în altă substanţă. timpul respirator în care aerul este atras în pulmon prin distensia cutiei toracice. de obicei lichidă. favorizând expansiunea cutiei toracice şi pătrunderea aerului în pulmoni. care se datoreşte unui instinct. punct de legătură a unei structuri anatomice. care este de natura unui instinct. unele hematofage. care suferă de insomnie. se administrează. descongenstionate în afecţiunile mucoaselor. care se referă la instinct. 1. ceea ce se referă la influenţele factorilor sociali asupra formării personalităţii. medicamente dezinfectante. trăsătură de caracter care face ca subiectul să nu se poată fixa la ceea ce şi-a propus. să nu poată persevera într-o acţiune. sub formă de picătură. sub efectul unei cauze minime. imposibilitatea sau dificultatea de a dormi. însuşirea unui ansamblu destul de disparat de fenomene în care intervin elemente genetice care. prin insuficienţa controlului psihic şi motor necesar. stadiul instinctual al dezvoltării sexuale. ex. solicitarea internă care determină un om sau un animal la un act determinat. acţiunea de a implanta. în psihologie. I SEMI AŢIE I SE SIBILIZARE I SERŢIE I SERŢIO ITĂ I SIDIOS I SIPID I SOLAŢIE I SOLUBIL I SOM IAC I SOM IE I SPIRATOR I SPIR I STABIL I STABILITATE GE ETICĂ I STABILITATE PSIHOMOTORIE I STILAŢIE I STI CT I STI CTIV I STI CTUAL I STITUŢIO AL 276 . fără participarea inteligenţei sau voinţei. se spune despre un muşchi care participă la inspiraţie. care nu are gust. se spune despre evoluţia unei boli care nu pare la începutul ei atât de gravă pe cât este în realitate. consecinţa unei expuneri prelungite la razele solare. cel puţin în unele circumstanţe. se spune despre o substanţă chimică ce se alterează repede sau despre un echilibru care se modifică spontan sau foarte rapid. abdomen. 2. inflamaţia locului de inserţie al unui tendon muscular sau al unui ligament. torace. putând transmite diferite boli la om şi animale.

valoarea numerică a unei mărimi.I SOLAŢIE I SUFICIE ŢĂ I SUFICIE ŢĂ CORO ARIA Ă I SUFICIE ŢĂ MITRALĂ I SUFICIE ŢĂ TRICUSPIDIA Ă I SUFLAŢIE I SULA (REIL) I SULAR I SULI Ă tulburări care apar în organism consecutiv expunerii timp îndelungat la acţiunea razelor solare. stare deficitară a unui organ sau unei glande. tulburare funcţională a cordului datorită unei proste irigări a miocardului. manifestată clinic prin angină pectorală. absenţa scăderii glicemiei sau scăderea ei în mică măsură. 1. I SULI EMIE I SULI OM I SULI OREZISTE ŢĂ I SULI OTERAPIE I TE SITATE I TE SITATEA (DE IRADIERE) I TE ŢIE I TERARTICULAR I TERAURICULAR I TERCAROTIDIA I TERCARPIA I TERCO DILIA I TERCOSTAL I TERCURE T I TERDIGITAL 277 . fractură intercondiliană (de femur sau de humerus). care se referă la insulele pancreatice (Langerhans). concentraţia de insulină din sânge. lob al emisferei cerebrale situat în fundul scizurii Sylvius. ex. situat între cei doi condili. cicatrizare. ex. după administrarea de insulină. situat între cele două auricule (atrii). cauzat de o leziune organică sau de o tulburare funcţională. muşchi intercostal. cel mai des prin arteroscleroză coronariană. într-o cavitate naturală a corpului. sept interauricular. ex. introducerea.M. 2. tumoare cu punct de plecare în celulele insulelor Langerhans. epilepsie insulară. micoză interdigitală. v. situat la bifurcarea arterei carotide primitive. ex. administrarea de insulină în tratamentul diabetului. ceea ce antrenează un reflux de sânge din ventriculul stâng în atriul stâng. gaz sau substanţă pulverizată. situat între două sau mai multe articulaţii. debitul dozei. situat între coaste. de aer. ex. în expresii: în prima intenţie sau în a doua intenţie. defect de închidere a valvulei mitrale. se spune despre o complicaţie sau o boală ce survine în cursul unei alte boli. situat între două degete adiacente de la mâini sau de la picioare. defect de închidere a valvulelor tricuspide în timpul sistolei. care nu mai este capabilă săşi îndeplinească funcţiile în mod normal. = 34500). este secretată de celulele ß ale insulelor pancreatice Langerhans. care se referă la insulă (Reil). conţine cantităţi importante de tirozină şi în special de cistină (12%). DOZEI sin. hormon pancreatic hipoglicemiant de natură holoproteică (G. sub presiune. care este situat între oasele carpului.

în special între doi lobi pulmonari. muşchi interspinos. ex. sept intermuscular. situat între doi sau mai mulţi muşchi. un semn. în electrocardiografie. anomalie de traseu cauzată de faptul că o excitaţie nu poate acţiona pe regiunea miocardului la care este destinată. se spune despre sensibilitatea la variaţiile care se produc în interiorul corpului. 1.ligament interosos. 2. ex. care se referă sau care se efectuează în interiorul corpului sau care este introdus în organism pe cale orală sau parenterală. care se situează între doi pedunculi cerebrali. 1. ex. acest proces poate deveni patologic în unele boli mentale şi se numeşte autism. febră intermitentă. termen care se referă la spaţiile sau formaţiunile anatomice situate între elementele organelor sau ţesuturilor ce se găsesc la distanţe foarte mari între ele. proces mental prin care o persoană se detaşează de realităţile şi contingenţele exterioare pentru a se reculege şi a se izola în intimitatea eului său. 2. excitat de schimbările ce survin în mediul intern. ligament intertransvers. care separă sau leagă două oase sau două componente osoase.I TERFALA GIA I TERFAZĂ I TERFERE ŢĂ care este situat între două falange. spaţiu care este ocupat în mod normal de cartilaje. ex. situat între două oase parietale. receptor senzitiv. se spune despre o boală. care este situat între omoplaţi. regiune interscapulară. articulaţie interfalangiană. zonă lineară clară pe care o dă pe radiografie proiecţia spaţiului cuprins între două suprafeţe osoase ale unei articulaţii. care apar la intervale regulate sau neregulate (ex. care este situat între apofizele transverse ale vertebrelor. care se găseşte în interiorul corpului. puls intermitent). acestea fiind transparente la razele X. se spune despre un medic care se consacră ansamblului afecţiunilor de patologie internă. aceasta aflându-se încă în perioada refractară în urma unei excitaţii venită dintrun alt centru de automatism. 3. un fenomen. situat între apofizele spinoase a două vertebre. se spune despre una din două structuri anatomice care se găseşte mai aproape de planul sagital median al corpului. ex. ex. care este situat între doi lobi ai unui organ. ţesutul conjuctiv lax situat în spaţiile dintre celelalte ţesuturi. I TERIORIZARE I TERLABIAL I TERLI IU ARTICULAR I TERLOBAR I TERMITE T I TERMUSCULAR I TER I TER IST I TEROCEPTIV I TEROCEPTOR I TEROSOS I TERPARIETAL I TERPEDU CULAR I TERSCAPULAR I TERSPI OS I TERSTIŢIAL I TERTRA SVERS 278 . în deosebi stimuli din muşchi şi din labirint sau de stimuli ce pleacă din viscere. fază a vieţii celulare în timpul căreia nucleul se află în repaus. care este situat între cele două buze.

ex. care se găseşte sau are loc în interiorul craniului.I TERTRIGO I TERTROHA TERIA I TERVALUL Q-T I TERVE TRICULAR I TERVERTEBRAL I TESTI I TESTI RADIC leziune cutanată localizată în plici. intervalul de timp ce corespunde duratei sistolei ventriculare. profunzime. care se produce între marele şi micul trohanter. receptivitate sau sensibilizare a unui subiect faţă de bolile respective. care are loc în piele. injecţie intracutanată. care se găseşte sau se produce în interiorul unei articulaţii. ex. reacţie inflamatorie locală produsă prin injectarea intradermică a unei mici cantităţi de antigen sau toxină şi care permite să se cerceteze gradul de imunitate. locuţiune latină cu sensul de în timpul vieţii. ansamblul tulburărilor consecutive ingestiei de alimente care: au fost contaminate cu bacterii patogene. 279 . ex. conţin produşi toxici proveniţi din metabolismul bacterian. agent fizic sau chimic etc. tunica internă a unei artere sau a unei vene. care este situat între două vertebre. I TESTI AL I TIMA I TIMITATE I TOLERA ŢĂ I TOXICAŢIE I TOXICAŢIE ALIME TARĂ I TOXICAŢIE E DOGE Ă sin. hipertensiune intracraniană. toxicoză. stază intestinală. care se găseşte sau se produce în derm. produc o reacţie alergică la unele proteine şi alţi constituanţi sau sunt contaminate chimic. provocat în general de streptococi sau agenţi micotici. care este produs sau care se găseşte în interiorul unui atriu. situat între cei doi ventriculi cardiaci. survenită mai ales după asocierea radioterapie-chirurgie (pentru cancer de col uterin) şi după iradiere foarte întinsă (pentru boala Hodgkin). reacţie anormal de intensă a organismului faţă de o agresiune (medicamente. ex. acţiunea pe care o exercită o substanţă toxică asupra organismului şi ansamblul tulburărilor care rezultă. care se referă la intestin. vilozităţi intestinale. perete interventricular. când se referă la grosimea unui ţesut sau organ. ex. I TRAPARTUM I TRAVITAM I TRAARTERIAL I TRAARTICULAR I TRAAURICULAR I TRACARDIAC I TRACELULAR I TRACRA IA I TRACUTA AT I TRADERMIC I TRADERMOREACŢIE locuţiune latină cu sensul de în timpul naşterii. uneori zemuind. injecţie intradermică. ex. disc intervertebral. porţiunea tubului digestiv situată între pilor şi anus. complicaţie intestinală a radioterapiei. variabil în funcţie de frecvenţa cardiacă. în electrocardiografie.) pe care majoritatea persoanelor o suportă fără nici o manifestare patologică. care se găseşte sau care are loc în interiorul inimii. mijloc terapeutic de administrare a unor substanţe în lumenul arterelor. eritem bine delimitat. care se găseşte sau se produce în interiorul unei celule. se împarte în intestinul subţire şi intestinul gros.

ex. care este situat în peretele unui organ cavitar sau a unui conduct organic. care se găseşte în măduva spinării. sin. care este situat în interiorul şeii turceşti. hemoliză intravasculară. hematomul intradural). tumefacţie. care este situat în parenchimul unui organ. se spune despre o persoană care are tendinţa de a se izola. care se găseşte sau se efectuează în interiorul traheei. muşchii intrinseci ai globului ocular. care este situat sau trece în lumenul unui vas sau unui conduct organic. presiune intratoracică. ex. hemoragie intraoculară). caracteristic pentru un organ anumit. care se găseşte sau se produce în muşchi (ex. sin. se produce sau are loc în interiorul uterului. anestezie intratraheală. care se găseşte sau se produce în interiorul globului ocular (ex. care se găseşte. se produce sau se efectuează în canalul rahidian. radiculografie. explorarea pe care subiectul o face asupra vieţii sale interioare. care este situat în interiorul unui lobul hepatic sau pulmonar. ex. anevrism intramural. care se găseşte.I TRADURAL I TRADUROGRAFIE I TRAHEPATIC I TRALOBULAR I TRALUMI AL I TRAMEDULAR I TRAMURAL I TRAMUSCULAR I TRAOCULAR I TRAPARE CHIMATOS I TRARAHIDIA I TRATORACIC I TRATRAHEAL I TRAŞELAR I TRAUTERI I TRAVASCULAR I TRAVE OS I TRAVE TRICULAR I TRI SEC I TROSPECŢIE I TROVERTIT I TUBAŢIE I TUMESCE ŢĂ I TUMESCE T care se găseşte sau se produce în interiorul durei mater (ex. ex. care creşte în volum. 280 . de a se replia asupra sa. ex. care se găseşte. care se găseşte sau se produce în interiorul ficatului. se produce sau se efectuează în interiorul unei vene. mortalitate intrauterină. ex. care se găseşte. aponevroză intramusculară). căi biliare intrahepatice. care se tumefiază. se produce sau se efectuează în interiorul unui ventricul cardiac sau cerebral. ex. care se găseşte. introducerea unui tub într-un conduct natural. care se găseşte sau se produce în interiorul toracelui. se produce sau se efectuează în interiorul unui vas sanguin.

atom sau moleculă primitiv neutră. conţinutul sângelui în iod. alcaloid izolat din scoarţa de Corynathe yohimbe (Rubiaceae). starea unei persoane invalide. folosit ca topic extern în tratamentul plăgilor. introducerea de medicamente prin piele cu ionizare prin curent electric. homosexualitate. insulină ordinară (sau insulina cristalizată). ionoterapie. poziţia inversă a unui organ în raport cu cea obişnuită. se foloseşte pentru studiul funcţiei glomerulare a rinichilor. cataforeză. foarte răspândit în cele trei regnuri. are acţiune simpatolitică. nu este capabilă să exercite normal o activitate profesională. 2. evaluare biochimică a electroliţilor din punct de vedere cantitativ. fiind folosit în sinteza hormonilor tiroidieni. preparată din rădăcină de cicoare sau din tuberculi de dalie. pătrunderea unui segment intestinal. 1. perioadă de debut a unei boli. ca un deget de mănuşă întors.I ULI Ă I VAGI AŢIE I VALID I VALIDITATE I VAZIE I VAZIV I VERSIU E I VERSIU E SEXUALĂ I VERSIU E SPLA H ICĂ I VERSIU EA AORTEI I VERTIT I VOLUŢIE substanţă glucidică. care survine la un organ. sin. homosexual. iodul este indispensabil organismului uman. compus iodat derivat din tironină.O. devenite încărcate electric prin pierderea sau câştigarea unuia sau mai multor electroni. ion + phorein – a purta). procesul poate fi de natură infecţioasă sau canceroasă. caracterul unui proces morbid de a cuprinde rapid organismul. tratament aplicat prin introducerea de ioni în organism. situs inversus. datorită unei boli. abundent în vegetaţia marină. sin. în sensul unei regresii. dextropoziţia aortei. o tumoră sau la întregul organism. sin. vasodilatatoare periferică şi afrodisiacă. producerea de ioni din molecule electric neutre. IOD IODEMIE IODOFORM IODOPSI Ă IODOTIRO I Ă IODURIE IOHIMBI Ă IO IO IZARE IO OGRAMĂ IO OFOREZĂ IO OTERAPIE 281 . se spune despre o persoană care. transformarea. element din grupul halogenilor. fiziologică sau patologică. caracterizată prin apariţia progresivă a simptomelor. prezenţa iodului în urină. sin. sin. pigment din conurile retinei. abr. pudră sau soluţie. accident sau unei infirmităţi. antiseptic energic. într-un alt segment intestinal superior sau inferior. I. sub formă de pomadă. întoarcerea la un stadiu evolutiv anterior. (gr.

inflamaţia membranei iriene. inflamaţia irisului şi a corneei. I. care formează jumătatea posterioară a cadrului osos al găurii obturatoare. Insuficienţă Renală Cronică. 2. care este provocat de o iritaţie. care a suferit o iradiere. care se referă la ischion.C. intrarahidian. paralizia irisului. deficit circulator local prin micşorarea afluxului de sânge arterial în ţesutul respectiv. în cursul extracţiei cristalinului afectat de cataractă. rezecţia unei părţi din iris.R. pupila fiind dilatată şi imobilă.Q. abr.R. I. care se referă la iris şi la corpul ciliar. abr. inflamaţia irisului şi a corpului ciliar. de obicei asociată cu inflamaţia corpului ciliar.IPOTEZĂ I. ultraviolete sau ionizante. cu excitabilitate. sin. 1. se manifestă clinic prin dureri precordiale caracteristice iar electrocardiografic prin prezenţa undei „t“ ascuţite şi simetrice (pentru ischiemia cardiacă). care se propagă depărtându-se de punctul său de origine. (gr. membrană a ochiului care formează un diafragm circular care separă camera anterioară de cea posterioară şi având un orificiu central pupilar. inflamaţia irisului şi a coroidei. 1. sin. excitaţie. 1. 2. mai ales cu raze X. inflamaţie uşoară. care se referă la ischion şi la coccis. stare patologică a unui ţesut sau organ care reacţionează în exces la o simplă stimulare. ischion – şold. şezut) segment al osului iliac. care nu poate fi pus în poziţia sa normală. expunerea la o sursă de raze luminoase. formează coxalul. care se referă la iris. 2. propagarea unei dureri dintr-o regiune lezată spre una sănătoasă. (engl. de obicei în scop terapeutic. intelligence quotient – coeficient de inteligenţă). rupere accindentală sau chirurgicală a irisului. abr. 1. 2. în limbaj curent. IRADIAT IRADIERE supoziţie verosimilă asupra unui lucru şi care se admite în mod provizoriu înainte de a fi supusă controlului experimentului. IREDUCTIBIL IRIDECTOMIE IRIDIA IRIDOCICLITĂ IRIDOCILIAR IRIDODIALIZĂ IRIDOCOROIDITĂ IRIDOKERATITĂ IRIDOPLEGIE IRIS IRITABILITATE IRITATIV IRITAŢIE IRITĂ ISCHEMIE ISCHIATIC ISCHIO (ISCHIU) ISCHIOCOCCIGIA 282 . os care împreună cu ilionul şi pubisul.

care este electric neutru. ixos – vâsc. (i.v. care permite despărţirea organului respectiv în două segmente. (gr.T. ant.) I. atunci când nici un curent nu traversează oscilograful. sub care se găseşte o enzimă în acelaşi organism. care prezintă aceeaşi culoare. care are acelaşi potenţial electric.V. abr. abr. care este uniform colorat. abr. termen utilizat pentru eritrocite cu diametru egal având aceeaşi dimensiune. isos – egal + trichos .S. I. aceasta corespunde absenţei oricărei activităţi electrice. dar aparţinând unui grup sanguin diferit.ISCHIURIE ISOSPORA ISOTRICHA oprirea secreţiei de urină. 2. I. (gr. partea îngustă a glandei tiroide care uneşte cei doi lobi tiroidieni. insuficienţă ventriculară dreaptă. concentraţia de MB este mai mare la 18 ore după necroză. deschidere prin care cavitatea bucală comunică posterior cu faringele. insuficienţă ventriculară stângă. intravenos. permite diagnosticul de infarct miocardic.păr) infuzor din clasa Ciliata care trăieşte la animalele rumegătoare în rumen.V. separabile prin electroforeză. 1. fiecare din diferitele forme. segment îngustat al părţii terminale a crosei aortice.V. care are aceeaşi durată ca un alt fenomen. când este peste 4%. aglutinarea eritrocitelor unui subiect printr-o aglutină ce provine de la alt individ de aceeaşi specie. culoare crem-gălbuie (cafea cu lapte) a părului şi extremităţilor membrelor. anizocorie.D. abr. egalitate de diametru a ambelor pupile. IXODES IZABEL IZOAGLUTI ARE IZOCITOZĂ IZOCORIE IZOCROM IZOCRO IZOELECTRIC IZOE ZIMA MB IZOE ZIMĂ 283 . ISTM AORTIC ISTM FARI GIA ISTM TIROIDIA ISTM UTERI ISTMIC ITERATIV I. observată la ecvidee. ixodes – care se fixează ca vâscul) căpuşă hematofagă din familia Ixodidae. care se repetă de mai multe ori. sporozoar din ordinul Coccidia care parazitează în intestin la câine. îngustare a părţii mijlocii a uterului. fracţiune izoenzimatică de creatinfosfokinază (CPK) a cărei concentraţie în sânge. situat imediat înaintea originii arterei subclaviculare.P. linia izoelectrică este linia orizontală înscrisă pe electrocardiogramă. clasa Arachnida care parazitează la mamifere şi păsări. care se referă la un istm. 3. Trombocitopenie Acută Idiopatică.

2. iar la om. dar au însuşiri fizico-chimice deosebite şi formule chimice spaţiale diferite (ex. 1. grefă realizată între un donator şi un receptor ce aparţin aceleaşi specii şi posedă aceleaşi gene şi antigene de histocompatibilitate. care menţine aceleaşi dimensiuni.IZOGE IC se spune despre fiecare din organismele care posedă acelaşi patrimoniu ereditar. sin.). (folosit în mod greşit) alogrefă. termen folosit pentru a defini elementele chimice care ocupă acelaşi loc în tabelul lui Mendeleev. dar cu aceleaşi proprietăţi chimice. IZOGREFĂ IZOGRUP IZOIMU IZARE IZOMERI IZOMETRIC IZOOSMOZĂ IZOTO IE IZOTOP 284 .: glucoza. tensiune osmotică egală. manoza. din acelaşi grup. care au greutate atomică diferită datorită numărului numărului diferit de neutroni din nucleu. în cazul gemenilor univitelini. substanţe care au aceeaşi compoziţie chimică şi aceeaşi formulă chimică brută. imunizarea unei persoane cu un antigen provenit de la un individ de aceiaşi specie. care provin din aceeaşi linie. altroza etc. care se efectuează cu acelaşi grup sanguin. această situaţie nu se întâlneşte decât la animalele care aparţin unei linii consanguine. osmolaritate a unei substanţe egală cu cea a plasmei.

moluşte. procesul are loc prin deshidratări celulare şi îngroşarea membranei externe. soluţiile fenicate. durere sau senzaţia de bloc de gheaţă. particularitate de culoare la membre care constă dintr-o zonă albă care se întinde de la extremitatea inferioară până la nivelul genunchiului (anterior) şi jaretului (posterior). datorită condiţiilor necorespunzătoare de depozitare şi păstrare. pintenogeală. Brahma). formolul etc. viermi sau vertebrate în regnul animal). gimnosperme în regnul vegetal sau protozoare. potrivirea perechilor de animale în vederea montei. conservarea cadavrelor prin introducerea intraarterială a substanţelor care împiedică putrefacţia (clorura sau sulfatul de zinc. penajul de pe fluierele şi degetele la unele rase de păsări (ex. capabile să ducă o viaţă latentă până la apariţia unor condiţii favorabile dezvoltării lor. 2.). sin. 1. atenuarea caracterelor sălbatice. sângelui. 2. alterarea unui produs din carne sau furaj. proces de modificare lentă a unor proprietăţi ale unui material.Î ÎMBĂIERE ÎMBĂLSĂMARE ÎMBĂTRÂ IRE ÎMBLÂ ZIRE ÎMPÂSLIRE ÎMPERECHERE Î CASTELAT Î CĂLŢAT mijloc de menţinere a igienei corporale prin introducerea animalelor în apa din bazinele de îmbăiere.) în condiţii neprielnice. alge. hiposulfitul de sodiu. chişti. care provoacă dureri în timpul mersului mai ales la cai. animal cu copita deformată. 1. defect ereditar datorită împlântării dezordonate a foliculilor piloşi. ţinând cont de gradul de înrudire şi particularităţile individuale. afecţiune determinată de îngurgitarea nutreţurilor fibroase. 2. coagulare (a laptelui. fază de domesticire a animalelor. sin. care din punct de vedere al dezvoltării lor istorice. obstrucţia foiosului. constând din apropierea exagerată. lignificate care vor determina destinderea foiosului de către materialul alimentar indurat şi aglomerat şi care se manifestă prin colică. la palpaţia prin izbire. chiar petrecerea călcâielor unul peste altul. ciuperci. care delimitează o grupare de organisme (plante sau animale). evoluţie treptată şi ireversibilă a ţesuturilor vii spre starea de bătrâneţe. împerecherea raţională este bazată pe analiza datelor de selecţie. categorie sistemică superioară clasei. manifestat prin creşterea temperaturii şi hidroliza substanţelor proteice. sublimatul coroziv. 1. capsule etc. celenterate. Î CĂLŢĂTURĂ Î CHEGARE Î CHISTARE Î CI GERE Î CRE GĂTURĂ 285 . în scopul obţinerii celei mai bune combinaţii a însuşirilor productive. Cochinchina. care va determina încâlcirea lânii la oaie. ca şi al organizării anatomice sau morfologice sunt înrudite între ele (ex. diatomee. sin. de agresivitate etc. trecerea organismelor inferioare în formele lor de rezistenţă (spori. îmbăiere terapeutică. umorilor în general).

după ecloziune. 2. fiind o metodă în care se folosesc trei sau mai multe rase de animale sau soiuri de plante. de produşi înalt productivi. metodă de ameliorare prin care se urmăreşte remedierea unui defect existent la o anumită rasă. Î CRUCIŞARE DE AMELIORARE Î CRUCIŞARE DE I FUZIE metodă practicată în zootehnie cu scopul îmbunătăţirii însuşirilor unei rase distingându-se mai multe tipuri: de absorbţie. prin îndopare păsările consumă cu 3050% mai multă hrană. iarnă. Î CRUCIŞARE I DUSTRIALĂ Î DOPARE Î FLORIREA APELOR Î FLUTURAREA GOGOŞILOR Î HUMARE Î LĂ ŢUIREA GE ELOR Î SĂMÂ ŢARE Î SĂMÂ ŢARE (I SEMI ARE) ARTIFICIALĂ Î SILOZARE Î SPICAT Î ŞURUBARE Î TIPĂRIRE Î ŢĂRCARE 286 . metodă de încrucişare a femelelor (plantelor) dintr-o rasă (varietate) Î CRUCIŞARE locală.Î CRUCIŞARE sin. fără a avea loc actul sexual. hrănirea forţată a păsărilor. datorită consumului oxigenului în procesul de respiraţie. neameliorată. în general nocivă pentru vieţuitoarele acvatice. sin. de om sau obiectele mişcătoare. observată de Lorentz. metodă de învăţare la păsări. până la apariţia furajului verde. pregătirea şi păstrarea furajelor pt. în scopul obţinerii unor produşi superiori. a adulţilor. realizată prin împerecheri între animale din rase diferite. produşii care rezultă fiind la rândul lor împerecheaţi cu alţi reproducători din cadrul rasei respective. infuzie etc. hibridare sexuată. particularitate de culoare întâlnită la cabaline unde se pot vedea fire albe amestecate cu cele colorate în regiunea frunţii. 1. constă în ataşarea puilor. datorită generării excesive a oxigenului solvit. obţinându-se o creştere în greutatea corporală şi a unor organe (ficatul la gâscă) în timp scurt. dezvoltarea excesivă a fitoplanctonului. metoda permite însămânţarea de acelaşi reproducător a unui număr mare de femele în comparaţie cu monta naturală. introducerea unui şurub în fragmentele unui os fracturat pentru a le menţine în contact. în scopul îngrăşării intensive şi exagerate. încetarea alăptării. astfel realizându-se acţiunea de ameliorare rapidă cu reproducători de valoare şi cu prevenirea bolilor transmisibile. iar noaptea prin asfixie. ca urmare a fotosintezei. ziua. linkage. încrucişările în scop economic imediat. apariţia fluturilor de mătase care se petrece în orele dimineţii până la prânz dacă în hala de producţie temperatura este de 25°C. introducerea (inocularea) unui microorganism într-un mediu de cultură. îngroparea unui cadavru. introducerea gameţilor masculi în organele genitale femele cu ajutorul unor instrumente. privarea toxicomanului de drogul său obişnuit în cura de dezintoxicare. care constă din încrucişarea unui grup de femele neameliorate cu masculi amelioratori. practicată în special la palmipede. ulterior. cu masculi (plante) din rase (soiuri) ameliorate timp DE ABSORBŢIE de mai multe generaţii. prin care se urmăreşte obţinerea efectului heterozis. Î CRUCIŞARE COMPLEXĂ încrucişare pentru obţinerea unor rase (sau soiuri) noi.

(fr. a vărsa) scurgerea prin nări la animale. care este situat alături de o articulaţie. jeter – a da afară. care duc sângele de reîntoarcere. 287 . sin.gangrena) gangrena unui ţesut fibros sau fibrocartilaginos (gr. afazie caracterizată prin schimbarea silabelor şi cuvintelor. care este situat în imediata apropiere a pilorului. garetum . (fr.genunchi) articulaţia tibiotarso-metatarsiene la animale. (lat. pt. (lat. monstru dublu rezultând din sudarea a două corpuri în partea superioară. ceea ce face vorbirea de neînţeles. beregată) regiunea inferioară şi laterală a gâtului. aşezat lângă. inflamaţia jejunului şi ileonului. după zeul Janus. unitate de travaliu şi de energie. leziune endocardiacă sau a unei artere mari. javart . ataşament morbid al unei mame faţă de fiul ei. practicarea unei anastomoze între jejun şi ileon. (lat.J J (JOULE) JACKSO IA JAFFE (REACŢIA) JAFFE-LICHTE STEI (BOALA) JA ICEPS JARET JARGO AFAZIE JAVART JEJU JEJU ECTOMIE JEJU OILEITĂ JEJU OILEOSTOMIE JEJU OSTOMIE JET (LEZIU E) JETAJ JEU JOCASTA (COMPLEX) JUGAL JUGULARĂ JU GHI JUXTAARTICULAR JUXTAGLOMERULAR JUXTAPOZIŢIE JUXTALIMI AR JUXTAPILORIC simbol pentru Joule. care se referă la manifestările epileptice descrise de Jackson (1835-1911). durere vie. 2. identificarea creatininei în urină (se colorează oranj cu picrat de sodiu). zeul cu două feţe. poziţie învecinată. juxta + glomerulus – ghem mic) ţesutul din vecinătatea glomerulilor. jejunus . vene situate în jgheabul jugular. jugulum – gât. prin impactul produs de un curent sanguin anormal de puternic. acută. 1. o persoană care nu a mâncat şi nu a băut de un anume timp. care este apropiat de pragul de percepţie sau de reacţie. displazia fibroasă a oaselor. iar capul are două feţe. rezecţia unei părţi din jejun. care se referă la obraz. deschiderea jejunului la peretele abdominal.gol) a doua diviziune a intestinului subţire între duoden şi ileon.

în păr şi unghii. făcând parte din sistemul internaţional. angiomatozelor sau sarcomatozelor. băutură lactată gazeificată. sin. în termodinamică. caracterizată în mod esenţial prin anemie gravă cu splenomegalie. care se formează în stratul cornos al pielii. acidulată: este un produs de fermentare a laptelui supus unui procedeu primitiv de fabricare de către muntenii din Caucaz. sin. 288 . potasemie.K K KAHLER (BOALA) KAH (REACŢIA) KALA-AZAR simbolul chimic al potasiului. în care iau naştere influxurile care produc contracţiile inimii. de la acest nodul. secţionarea bridelor în hernia strangulată. mielom. procedeu de întrerupere voluntară a sarcinii. autism infantil. reacţie de floculare a serului sanguin sau a lichidului cefalorahidian pentru diagnosticul sifilisului. bogată în sulf. cu potasiu. prin adăugarea de levuri numite grăunţe de kefir. sarcomatoza multiplă idiopatică hemoragică. abr. cheloid. din bengaleză. sin. KALIEMIE KALIUM KALIURIE KAMALA KA ER (SI DROMUL) KAPOSI KARRIORRHEXIS KARMA (METODA) Kcal. sin. având două forme: mediteraneană şi asiatică. numită şi prin aspiraţie. boala neagră) boală infecţioasă produsă de o specie de Leishmania. afecţiune tumorală cu etiologie necunoscută. kilocalorie. situată în peretele atriului drept. (ind. boală. 1837-1902). v. exprimă temperatura absolută în scara Kelvin. kalah – a arde) sin. cestodicid preparat din perişorii fructelor plantei Mallotus philippinensis. numele a fost atribuit datorită faptului că la început se prepara din cenuşa rezultată din arderea lemnelor. KEFIR KEITH ŞI FLACK ( ODUL) regiunea din miocardul diferenţiat. proteină dură. angiomatoza Kaposi (Moritz John. clasată diferit în grupele: reticulozelor. prezenţa sau concentraţia de potasiu în urină. influxul se transmite spre fasciculul His. concentraţia potasiului în sânge. KELOID KELOTOMIE KELVI KERATI Ă sin. unitatea de bază a temperaturii. carirorhexis. (ebr.

unitate pentru putere. pudră de flori şi frunze de cânepă.. dată de expunerea de lungă durată la lumină. manifestându-se prin dureri persistente ale încheieturii mâinii. cheratită. proces prin care celulele stratului superficial al epidermului se impregnează cu keratină şi capătă astfel o mare soliditate. KIE BOCK (BOALA) sin. KERATITĂ KERATOCO KERATOCO JU CTIVAL KERATOCO JU CTIVITĂ inflamaţie simultană a corneei şi a conjunctivei. cheratom KERATOM KERATOTOMIE RADIARĂ tratament chirurgical al miopiei prin incizii în spiţe de roată ale corneei. deformaţie. chinestezie. inflamaţie supurativă sau nesupurativă a corneei. KIF KILO (K. chimogramă denumire de ansamblu a enzimelor a căror prezenţă este necesară pentru activarea unei alte enzime. keratoză actinică. simbolul kilogramului. semn caracteristic în meningită. în general bilaterală. vezi hiperkeratoză. egală cu 1000 de watti. modificare patologică a unei mucoase care ia astfel aspectul pielii. cinematizare. KERATODERMIE KERATOPLASTIE KERATOPROTEZĂ keratoza palmelor şi plantei picioarelor. egală cu 1000 de volţi. mobilizare). adesea bilaterală şi de origine microtraumatică. înlocuirea unei părţi opace a corneei cu un fragment de material organic inert şi transparent. sin. a corneei care devine conică. KERATOZĂ PREEPITELIOMATOASĂ KER IG (SEM UL) Kg. care se fumează amestecată cu tutun. numită şi marea calorie. sin. determină totdeauna miopie şi un astigmatism asimetric. sin. KERATOZĂ leziune precanceroasă. în KERATOZĂ ACTI ICĂ care epidermul prezintă o hiperkeratoză importantă. necroza aseptică a osului semilunar.KERATI IZARE 1. (gr. unitate pentru cantitatea de radiaţie X egală cu 1000 rontgeni. k. unitate care determină cantitatea de căldură egală cu 1000 calorii. unitatea pentru diferenţa de potenţial. sin. 2. utilizarea în scopuri terapeutice a mişcărilor active (gimnastică medicală) sau pasive (masaje. înlocuirea unei părţi opace a corneei cu un fragment cornean transparent. chilioi – o mie) termen care indică unităţile de măsură. în intenţia de a-i diminua curbura. care se referă la cornee şi la conjunctivă.) KILOCALORIE KILORŐE TGE KILOVOLT KILOWATT KIMOGRAF KI AZĂ KI ESTEZIE KI EZIPLASTICĂ KI EZITERAPIE 289 . sin. având semnificaţia de o mie. cu tumefierea părţilor moi şi limitarea mişcărilor. rămânând însă transparentă.

KOPLIK (PETELE) KORSAKOFF (SI DROM) KRAUROSIS KU TSCHER (CUIUL) celulă endotelială de formă stelată. tulburări psihice produse prin leziuni atrofice. ce survine la băieţi şi se traduce prin impotenţă funcţională şi tumefierea dureroasă a tarsului. 1. care se introduce în canalul osos medular. necroză aseptică spontană a osului scafoid tarsian. sin. cerebrale. se întâlnesc frecvent în tractul respirator. posibil transformări maligne. (SI DROM) KUPFFER (CELULA) 290 . KÜSSMAUL (RESPIRAŢIE) caracteristică în coma diabetică. filament de oţel inoxidabil. dar destul de bruscă. intestinal şi urogenital al omului. cresc uşor pe medii de cultură obişnuite. cu geamăt. căreia îi succede o nouă pauză. se desfăşoară în patru timpi: o inspiraţie profundă. pete albicioase situate pe mucoasa bucală în rujeolă. tijă de oţel inoxidabil. la persoane vârstnice. litera V sau U.KI KI G KIRSCH ER (BROŞA) KLEBSIELLA v. cu ginecomastie. cu tumefierea dureroasă a celei de a doua articulaţii metatarsofalangiene. azoospermie şi creşterea gonadotrofinelor urinare: aceste modificări sunt legate de prezenţa unui cromozom X suplimentar. eunucoidism discret. este vorba de o hiperventilaţie alveolară care tinde să compenseze acidoza diabetică. urmată de o pauză. consecutive unei carenţe nutriţionale KWASHIORKOV apărute la copilul mic mai ales după înţărcare. care joacă rol important în procesul de apărare faţă de infecţii. confabulaţie. pe secţiune. 2. în formă de inimă. ansamblul unor tulburări grave. din sinusurile hepatice. dezorientare. difuze. o expiraţie subită. Aerobacter. incizie ce permite accesul în articulaţia coxofemurală. din familia Enterobacteriaceae. necroză aseptică spontană a corpului celui de al doilea metatarsian. observată mai ales la femeie. în vecinătatea ventriculului al treilea: pierderea memoriei de fixare. pseudocoarctaţia aortei. dotată cu mare putere fagocitară. pe toată lungimea unui os lung fracturat şi care permite menţinerea celor două fragmente în poziţie bună. comportă o insuficienţă testiculară prin degenerescenţa şi scleroza tubilor seminali. sindrom de scleroatrofie avansată a mucoasei vulvare sau peniene. KOCH (BACILUL) KOCHER (I CIZIA) KOHLER (BOALA) agentul cauzal al tuberculozei. pentru transfixierea unui os fracturat şi aplicarea unei tracţiuni continue asupra osului. KLEBSIELLA AEROBACTER KLI EFELTER (SI DROM) sindrom descris la bărbatul tânăr. rigid. gen de bacterii de formă bacilară.

în biologie. (lat. cuprinde trei părţi: vestibulul. vertebră lombară. comisura labială. care determină secreţia glandei lacrimale. LABFERME T LABIAL LABIE LABIL LABILITATE 1. sistem de canale şi cavităţi comunicante între ele. la suine (alcătuit din şase alele) şi la găini (alcătuit din patru alele). abr. (lat.buză) termen anatomic utilizat pentru formaţiuni fibroase cu aspect de buză. apare ca o complicaţie gravă a otomastoiditei. coagulează la 70-75°C şi este asemănătoare cu albumina din plasma sanguină. 1. în special ai gurii. relief ocupând cei doi versanţi ai unei fante. ansamblul cavităţilor osoase ale urechii interne. canalele semicirculare şi melcul. labium . ex. sistem de grupă sanguină determinat la taurine (alcătuit din două alele). sin. labium – buză) buză inferioară la insecte. agogos – conducând la. sensibilitate exagerată fizică sau psihică. marginile unei plăgi sau unei incizii. care se referă la lacrimi şi la secreţia lor. (lat. (lat. săpat în stânca osului temporal şi situat intern faţă de căsuţa timpanului. duce la) substanţă care produce creşterea secreţiei de lapte. simbolul pentru litru. labrum . propietatea materiei vii de a-şi modifica starea în care se găseşte în funcţie de diverşi factori. intervenţie chirurgicală care constă în înlăturarea ţesuturilor prin dilaceraţie. albumină care se găseşte în lapte şi care poate fi izolată din acesta sub forma unei substanţe cristaline solubilă în apă. până în ţesutul subcutanat. faţa labială a unui dinte. lactis – lapte. inflamaţie acută sau cronică a labirintului. 2. abr. nestatornic. 2. leziune rezultată dintr-o sfâşiere în adâncime a pielii. renină. ansamblul cavităţilor membranoase conţinut în labirintul osos al urechii interne. leucocit. gr.L L L l. sensibil. LABIRI T LABIRI T MEMBRA OS LABIRI T OSOS LABIRI TITĂ LABIU LABRUM LACERAŢIE LACRIMAL LACRIMOGE LACTAGOG LACTALBUMI Ă 291 .buză) care se referă la buze.

sin. eliminarea continuă a laptelui din mamelon ca urmare a relaxării sfincterului papilar. instrument cu ajutorul căruia se apreciază laptele. în urma prelucrării sale din această categorie fac parte brânzeturile. substanţă cu rol bacteriostatic şi bactericid prezentă în lapte şi zer. LACTAŢIE LACTAZĂ LACTE I Ă LACTESCE T LACTIC LACTIFER LACTICODEHIDROGE AZĂ LACTIGE LACTOBACILLUS LACTOBACILLUS ACIDOPHILUS LACTOBEZOAR LACTODE SIMETRU LACTOFILTRU LACTOFLAVI Ă LACTOFUG LACTOGLOBULI Ă LACTOMETRU LACTOREE LACTOSCOP LACTOSERUM 292 . având proprietatea de a descompune lactoza în glucoză şi galactoză. laptele bătut. grampozitivi care fermentează hidraţii de carbon cu producere de acid lactic. lactoză şi componenţi minerali ai laptelui. gen de bacterii. întâlnite mai ales în produse alimentare fermentate. aparat pentru măsurarea densităţii laptelui în raport cu densitatea apei. sare a acidului lactic (lactat de calciu. se folosesc lactometre de tipul aerometrelor. pentru a se recunoaşte. lactis . până ajunge la exterior. dacă i s-a adăugat apă şi lactometre de tipul refractometrelor. provocată de diferite cauze: hipotonicitate. riboflavină. după opacitatea sa. conţine apă. substanţă proteică din grupa globulinelor. format din bacili imobili. de sodiu etc). care favorizează creşterea secreţiei de lapte. produs obţinut pe bază de lapte. paralizie etc. galactofor – care conduce laptele. unele specii sunt utilizate în industria alimentară.lapte). stare caracterizată prin producerea de lapte de la nivelul mameloanelor. concreţie gastrică observată la sugarul hrănit cu lapte praf nediluat suficient. untul. (fr. lactase) enzimă specifică. enzimă care produce transformarea acidului lactic în acid piruvic. (lat. dispozitiv pentru determinarea impurităţilor din lapte. care se referă la lapte. pentru determinarea conţinutului în substanţe uscate din lapte. rheo – a curge). sin. instrument utilizat pentru determinarea purităţii laptelui. substanţele rămase pe filtru se compară cu anumite etaloane convenţionale. (gr. fracţiune a laptelui rezultată după extragerea grăsimii şi precipitarea proteinelor. termenul se utilizează în anatomie pentru definirea canalelor prin care trece laptele de la acinul glandular. care are aspectul laptelui. prin măsurarea densităţii laptelui. substanţă care scade secreţia laptelui. bacilul care provoacă fermentarea lactozei. iaurtul. 2.LACTAT 1.

LAMBLIA LAMBOU LAMELĂ LAMELAR LAMELIBRA HIATE LAMI A DURA LAMI ECTOMIE 293 . uneori greu de interpretat pe clişeu. EC (CIROZA) LAGOFTALMIE LAGOMORPHA LAMARK JEA -BAPTISTE (1744-1829). sunt animale acvatice. linie densă. sin. de care rămâne ataşată numai printr-un pedicul vascular.A. plăcuţă de sticlă foarte subţire. şi prin prezenţa branhiilor lamelare. identificat şi denumit prima oară de către patologul William Lambl (1824-1895). lucrarea sa “Fiziologia zoologică” (1809) cuprinde concepţia sa DE MO ET despre evoluţia vieţuitoarelor (lamarckismul).ochi) anomalie care constă în imposibilitatea pleoapei de a acoperi globul ocular.F. marine sau dulcicole. fenomen care are loc sub influenţa directă a mediului. scleros şi dur. în chirurgie. rumegătoare şi câine. lamă mică. 1. Giardia (după biologul francez Giard Antoine. mărginind spaţiul periodontal ce conturează rădăcina. cal. ordin în sistematica zoologică în care sunt cuprinse toate speciile asemănătoare cu iepurii. în radiologie. în conformitate cu cele două legi ale lamarckismului. fie prin scurtarea ei. formată dintr-o moleculă de glucoză şi una de galactoză.B. lamina – lamă. lacuna – lipsă. caracterizată prin ficat mic. care este format din lamele. în general alcoolică. este prezentă în lapte şi are rol în transferul fierului. clasă de moluşte caracterizate prin corpul turtit lateral. (gr. a cărui structură evocă un aspect de lamele suprapuse. denumire atribuită unui mic spaţiu circumscris.ablaţie) rezecţia uneia sau mai multor lame vertebrale cu scopul de împiedica o presiune pe măduva spinării. (lat. care se găseşte în lapte. se întâlneşte la femeia gravidă aproape de termen. abr. care parazitează în epiteliul intestinului subţire la om. lagos – iepure + ophtalmos . substanţă glucidică. acoperit cu cochilie bivalvă. unul dintre întemeietorii evoluţionismului în biologie. alcătuind în unele mări bancuri masive. Lamarck despre adaptare. care se referă la lacune sau care prezintă lacune. porţiunea de piele sau de muşchi detaşată de locul său de origine. LAMARCKISM teorie evoluţionistă formulată de J. cu doi nuclei şi patru cili.LACTOTRA SFERI Ă LACTOZĂ LACTOZURIE LACU AR LACU Ă metalproteidă care conţine fier. trăind pe fundul apei sau fixate pe pietre. 2. adâncitură. anatomic sau patologic. flagelat piriform. LAE L.. eliminarea de lactoză prin urină. Factor de Activare Limfocitară. care acoperă un preparat microscopic de pe o lamă. 1846-1908). foaie + ektome . groapă) cavitate care apare în urma distugerii ţesuturilor dintr-un organ. fie prin paralizia muşchiului orbicular. biolog francez. ciroza atrofică a ficatului. (lat.

producând râia laminosioptică lampă cu cuarţ sau sticlă transparentă şi vapori de mercur utilizată pentru producerea artificială a radiaţiilor ultraviolete. examinarea cavităţii abdominale cu ajutorul unui endoscop introdus în cavitatea peritoneală prin traversul pereţilor abdominali. conduct aerian interpus între faringe şi trahee. sistemul grupelor sanguine eritrocitare. LA CEOLAT LA DSTEI ER (SISTEM) LA GERHA S (I SULE) LA UGO LAPAROSCOPIE LAPAROSTOMIE LAPAROTOMIE LAPI IZARE LARDACEU LARIFORME LARI GE LARI GECTOMIE LARI GITĂ LARI GOLOGIE LARI GOPLEGIE LARI GOSCOPIE LARI GOSPASM LARSE -JOHA SSO (BOALA) LARVĂ 294 .LAMI OSIOPTES (lat. cu revărsat articular. deschiderea la piele a cavităţii peritoneale.U. în parte sau în întregime laringele. (lat. v. care se dezvoltă prin metamorfoză. care se manifestă la copil prin tumefierea dureroasă a genunchiului. spasm laringian. în formă de lance. studiul laringelui şi bolilor sale. lanugo .puf) fire de păr foarte subţiri. care are aspectul şi consistenţa slăninei. lamina + gr. ordin de păsări acvatice. imediat după naştere cu excepţia palmelor şi tălpilor. în general în peritonitele zise depăşite. zone cenuşii sau gălbui. larva – mască. lapara – partea moale a abdomenului + skopein – a examina) sin. operaţie prin care se extirpă. care parazitează în ţesutul conjunctiv subcutanat la găină. tulburare de osificare a rotulei. distribuite neregulat în ţesutul pancreatic şi bogat vascularizate. practicată în situaţii foarte grave. care acoperă capul fătului. situat în partea mediană şi anterioară a gâtului. spasm al muşchilor glotei. provoacă dispnee şi disfonie. (gr. sin. fantomă) în parazitologie: stadiu din evoluţia artropodelor sau a viermilor. inflamaţie acută sau cronică a mucoasei laringelui. efectuat cu ajutorul unei mici oglinzi montate pe un mâner şi prevăzut cu dispozitiv de luminat. (lat. metodă de adaptare a unui virus prin pasaj pe iepure. paralizia muşchilor laringelui. care în condiţii normale nu este patogen pentru această specie. examen vizual al laringelui. spasm glotic. ptao – lovesc. LAMPĂ R. consecutivă unei infecţii microbiene sau virotice. care este primul timp al unui mare număr de operaţii ce vizează organe conţinute în abdomen. aparenţă. având în general culoarea cenuşie pe spate şi pe faţa dorsală a aripilor şi albă pe piept şi pe pântece. cu scopul de a obţine variante vacinale cu patogenitate modificată. deschiderea chirurgicală a peretelui abdominal şi a peritoneului. celioscopie. urmând după stadiul de ou. palmipede cu penele foarte dese.V. ating) acarian din familia Laminosioptidae.

din engleză (Light Amplification by Simulated Emision of Radiation). 2. devierea unuia sau mai multor dinţi înspre partea dreaptă sau stângă a arcadei dentare. spălare. pentru a opri introducerea bolilor infecţioase într-o ţară. uşurează tranzitul intestinal prin lubrifiere şi emulsionare. 1. întâlnită la rumegătoare şi cabaline. creşte peristaltismul intestinal. înclinarea laterală a unui organ. lichid lăptos care circulă în corpul unor plante. în timp ce colul îşi păstrează poziţia normală. amplificator de lumină. tendinţă de deviere laterală în timpul mersului sau de aplecare într-o parte. lazarus . după incizia tijei sau trunchiului. care transportă într-un timp foarte scurt o mare cantitate de energie. dominanta funcţională a unei părţi a corpului uman asupra celeilalte. spaţios. sin. în carese depune numai vitelus alb. provocată de flexia coapsei pe bazin. liber) termen utilizat pentru ţesuturi care prezintă multe spaţii şi mobilitate crescută.lepros) termen vechi. prezent mai ales în poliartrita reumatoidă. (lat.. (lat. cu lateropoziţie. deplasarea laterală a unui organ. abr. 1. care defineşte o instituţie de supraveghere a sănătăţii oamenilor. 2. observată în leziuni ale labirintului urechii interne. intoxicaţie cu plante din genul Lathyrus. în dentistică. stare de inactivitate aparentă. cu gamba în extensie. sin. obţinut prin scurgere liberă. zonă în centrul ovulei de pasăre. particule de polistiren folosite pentru cercetarea factorului reumatoid în ser. dificultate manifestată de parkinsonieni de a se menţine în echilibru după un pas executat lateral. femeie aflată în starea fiziologică normală imediat următoare naşterii. LATEBRĂ LATE T LATE ŢĂ LATERALITATE LATEROFLEXIA UTERULUI LATEROLATERAL LATERO-POZIŢIE LATEROPULSIU E LATEROVERSIE LATEX LATIRISM LAVAJ LAX LAXATIV LAZARET LĂUZĂ 295 .LARVICID LASEGUE (SEM UL) LASER substanţă care are propietatea de a distruge larvele. 1. 2. într-o direcţie bine definită. manevră practicată de examinator. califică o anastomoză obţinută prin sutura deschiderilor practicate pe laturile a două conducte juxtapuse. 2. lăuzia are durata de 6 săptămâni după naştere. laxe – larg. vizibile sau infraroşii. care emite un fascicul îngust de raze luminoase. durere pe faţa posterioară a membrului inferior. care există fără să-şi manifeste prezenţa. 1. sub discul germinativ. substanţă care provoacă eliminarea unuia sau mai multor scaune moi. aşa ca unele anomalii sau unele faze ale unei afecţiuni. deviere a uterului în care corpul acestui organ basculează spre una din părţi.

lichid cefalorahidian. lupin etc. legea grupării independente a materialului genetic – acţionează atât în gametogeneză cât şi în fecundare. denumit de către Leishman (1865-1926). individul repetă cele mai importante modificări ale formei FU DAME TALĂ prin care au trecut strămoşii lui în cursul dezvoltării lor filogenetice lente şi îndelungate. pneumonie atipică.R. legea echilibrului populaţiilor – o populaţie este considerată ca fiind în echilibru atunci când.C. mai ales în uter. bacil gram negativ. dar şi pentru majoritatea celor vitale. necapsulat. linte.D.H. b. lactatdehidrogenază. unde produce boala denumită leishmanioză. fasole. iar frecvenţa genotipului heterozigot este egală cu de două ori produsul între frecvenţele celor două gene. alimentare (mazăre. gen de protozoar. provoacă infecţii nozocomiale intraspitaliceşti. boala are sfârşit letal. netratată. soia.L. determinată de frecvenţa genelor la un anumit locus. LEBER abr. atrofie optică Leber (Theodor von. năut) sau furajere (lucernă. LEGEA FACTORILOR sin. 1840-1917). legea lui Liebig – lege care stabileşte că în producţie este hotărâtoare substanţa nutritivă prezentă în cele mai mici cantităţi. în absenţa unor factori modificatori. tumoră benignă formată din ţesut muscular neted. legea minimului.). cu creştere dificilă în caz de încorporare aerogenă provoacă „boala legionarilor“. boală ereditară şi familială care debutează prin nevrită optică subacută şi ajunge la atrofie optică bilaterală.sin. L. lekithos – gălbenuş de ou) fosfolipide lipsite de sulf. înseamnă că o populaţie este în echilibru atunci când frecvenţa genotipului homozigot este egală cu pătratul frecvenţei genei respective. Această lege se bazează pe următoarele elemente: frecvenţa tipurilor de gameţi produşi de indivizii unei generaţii sunt aceleaşi cu frecvenţa genelor respective în generaţia care produce gameţii. legea segregării materialului genetic – acţionează numai în gametogeneză când se realizează trecerea de la spermatociţii sau ovociţii primari la spermatociţii sau ovociţii secundari. sin. după care. în cursul dezvoltării sale ontogenetice. trifoi. îşi menţine în generaţii succesive aceeaşi frecvenţă a genelor şi aceeaşi structură genetică. conţinând azot (care le conferă un caracter amfoter). ţinând seamă de distribuţia binominală a genotipurilor. ea LIMITATIVI este valabilă nu numai pentru funcţiunile chimice. fenomene genetice cu caracter universal care acţionează în două momente cruciale ale ciclului vital al organismelor şi care constituie mecanismul de transmitere al caracterelor de la o generaţie la alta. familie botanică cuprinzând numeroase specii de plante spontane sau cultivate. aparţinând familiei Tripanosomidae. plex scleros episclerat în jurul limbului sclerocornean. (gr. conform cu legile eredităţii şi adaptabilităţii. sparcetă. clasa Mastigophora care parazitează la câine şi la om. LECITI E LEGEA BIOGE ETICĂ lege formulată de E. frecvenţa noilor genotipuri în generaţia filială depinde numai de frecvenţa genelor în generaţia parentală şi nu de frecvenţa genotipurilor parentale. poate apare în musculatura netedă. LEGILE EREDITĂŢII LEGIO ELLA P EUMOPHILA LEGUMI OASE LEIOMIOM LEISHMA IA 296 . ubicuitar. a. abr. Haekel. LEGEA WEI BERG HARDY.

(gr. prima etapă a profazei meiotice în care cromozomii se individualizează sub forma unor filamente lungi şi subţiri. lepis – coajă. cu valoare nutritivă scăzută. familie în sistematica zoologică aparţinând rozătoarelor.inflamaţie) inflamaţia membranei piamater. afecţiunea firelor de păr care prezintă la bază mici concreţiuni. leptos + soma . (gr. tricorexie nodoasă. boala Hansen. prezent în trunchiul cerebral. boală infecţioasă cronică produsă de Mycobacterium leprae. la porcine şi la câini. leptos + monas – unul. sin. dar necesar declanşării dinamicii gastrice. din polimetil metacrilat. deformabilă sub apăsare. mic nev pigmentar. leptos + menigx – membrană + itis . plan sau reliefat. care se referă la nucleul lenticular şi la corpul striat.5 mm. piesă din sticlă cu suprafaţă curbată care poate refracta razele luminose. sin. subdivizate în multe grupe şi tipuri. 2. din care unele patogene pentru om. LEPTOCIT LEPTOME I GITĂ LEPTOMO AS LEPTO EM LEPTOSOMATIC LEPTOSPIRA LEPTOSPIROZĂ LEPTOZOM LEST 297 . varietate de fractură a primului metacarpian. (gr. solz mic + thrix . la cabaline. singur) parazit din familia Trypanosomatide. subordinul Logomorpha din care fac parte iepurii. dar reluându-şi forma iniţială când presiunea încetează. gât sau mâini. leptos + nema . volumul rămânând normal. clasa Mastigophora care se găseşte la vertebrate. boală produsă de leptospire care se întâlneşte la bovine.LEM ISC LE OIR (FRACTURA) LE TICULAR LE TICULOSTRIAT LE TIGO LE TILĂ LE TILĂ HIBRIDĂ LE TILĂ SUPLĂ LE TOPTOZĂ LEPI E (VACCI ) LEPORIDE LEPOTRIX LEPRĂ fascicul nervos. lens + ptosis . care este caracterizat prin corp alungit şi subţire. gen de bacterii mobile.păr). cristalinian.corp) individ cu corpul mai subţire decât normal. lazarus-lepros – cu pielea acoperită de cruste) sin. (lat. (gr. leptoten. localizat pe faţă. sin. eritrocit de grosime redusă şi cu diametrul crescut. foarte răspândite în natură. 1. proteză oculară de contact. corespunzând zonei corneene optice. ca un cordon. aliment grosier. bacil acidorezistent. localizată îndeosebi pe piele. cu diametrul de 8. dură.filament).cădere). în formă de bob de linte. tip de vaccin antipoliomielitic. proteză oculară de contact. (gr. (gr. sistemul limfatic şi diverse viscere. de formă helicoidală. căderea cristalinului înapoi sau hernia lui în camera anterioară. sitemul nervos periferic.

LETTERER-SIWE (BOALA) boală caracterizată prin proliferarea difuză a celulelor reticuloendoteliale care se supraîncarcă adesea cu colesterol. termen folosit pentru leucoză. leukos. decolorarea. însoţită de metaplazii ale organelor hematopoietice. elemente limfatice (limfocite). letum . leucos –alb. chiar în număr mic. sin. globul alb. mai ales când este urmarea unei boli de piele.germen) celulă iniţială din care se formează globulele albe. constituient normal al proteinelor. LEUCEMIE ALEUCEMICĂ stadiu evolutiv precoce sau o formă particulară de leucemie în care nu se constată creşterea notabilă a leucocitelor sanguine. dar cu modificări importante ale mielogramei şi o proliferare considerabilă a ţesutului hematopoetic. hepatomegalie. creşterea numărului de leucocite peste cifrele normale (6000-8000). (gr. exceptând cazuri excepţionale.moarte) mortal. predominante la nivelul substanţei albe din emisferele cerebrale. irisul şi copitele pigmentate. haima -sânge). proces proliferativ neoplazic al mezenchimului leucoblastic. stadiu intermediar între mieloblast şi promielocit. sin. se pune în evidenţă prin examenul sedimentului urinar. la noul născut. termenul cuprinde elemente mieloide numite şi granulocite (neutrofile. prezenţa de leucoblaşti în sângele circulant. eozinofile.LETAL LETALITATE LETARGIE (lat. caracterizat în general prin creşterea insolită a numărului de elemente leucocitare mieloide sau limfoide. fatal. culoare albă a părului de acoperire şi protecţie întâlnită la animale. hemoragii cu adenopatii şi anemie. în psihiatrie: acces de somn amintind de somul hipnotic. caracterizată anatomic prin leziuni inflamatorii.alb + blastos . LEUCOBLAST LEUCOBLASTOZĂ LEUCOCIT LEUCOCITOZĂ LEUCOCITOZOO LEUCOCITURIE LEUCODERMIE LEUCOE CEFALITĂ 298 . părul fiind total lipsit de pigment. iar pielea. orice afecţiune cerebrală. celulă nucleată din sângele periferic normal. somn profund. (gr. care parazitează la păsări în sânge şi organe. leukos –alb. întâlnit şi în encefalita letargică ca o expresie a leziunilor diencefalice. leukos + kytos + zoon . mai mult sau mai puţin intensă a pielii. prin febră. (gr. în legătură cu moartea. indică prezenţa leucemiei. riscul pe care îl prezintă o boală de a fi mortală. bazofile). moarte aparentă. la sugar. ca răspuns la un proces de apărare al organismului. prezenţa leucocitelor în urină în cantitate mare. citos -celulă). nume dat uneori afecţiunilor caracterizate prin creşterea numărului de leucoblaşti în organele hematopoietice şi în sângele circulant. prelungit însoţit de diminuarea funcţiilor vitale. LEUCI Ă LEUCISM LEUCOBLASTEMIE aminoacid natural indispensabil.animal) hemosporide lipsite de pigmentul melanic. traducându-se clinic. hiperplazia măduvei osoase şi evoluţie rapidă spre moarte. LEUCEMIE (gr. prezenţa acestor celule.

flur albus. grup de substanţe care rezultă din metabolismul acidului arahidonic cu rol în inflamaţie. 299 . 1. leucocitopenie. însoţită de leucopenie. gonadotrofina B. sin. fructofuranoză. (lat. levo-are – a dospi) ciuperci unicelulare. celulă din testicul. sin. laeva – la stânga + gyros . tumoră malignă circumscrisă. ganglion.cerc) care face ca lumina polarizată să se întoarcă spre stânga. scăderea cifrei leucocitare în sângele periferic sub 4000 elemente/mm3. ordinul Protoscales care se înmulţeşte prin înmugurire şi care produc fermentaţii. denumire atribuită oricărei scurgeri albe din vagin. care este normal situată. splină. în care toate organele interne au poziţia inversată. leziune cicatricială opacă. (gr. levo-are – a ridica) cu referire la muşchii care au funcţia de a ridica. amigdală. de obicei. sin. în afară de inimă. cetohexoză existentă în vegetale. pierderi albe. aleucemică şi eritroidă). poligonală pe secţiune şi aşezată în cuiburi perivasculare între tubii seminiferi (glande interstiţiale). având ca punct de plecare un ţesut sau organ leucopoietic. modificare patologică la nivelul ţesuturilor abr. hipoleucocitoză. parte a hemogramei care cuprinde numai numărătoarea leucocitelor şi formula leucocitară. peptid format sub acţiunea proteinazelor eliberate de leucocite în cursul unui sindrom inflamator şi având proprietăţi vasodilatatoare. 2. 1. (gr. (lat. plagă sau alt prejudiciu adus corpului de o forţă exterioară. anomalie congenitală rară. care interesează întreaga grosime a corneei.LEUCOGRAMĂ LEUCOKI I Ă LEUCOM LEUCO ICHIE LEUCOPEDEZĂ LEUCOPE IE LEUCOPOIEZĂ LEUCOREE LEUCOSARCOM LEUCOTRICHIE LEUCOTRIE E LEUCOVORI LEUCOZĂ LEVARTERE OL LEVATOR LEVOCARDIE analiză de laborator. formare a diferite tipuri de globule albe. noradrenalină. din clasa Ascomiceta. (lat. LEVOGIR LEVULOZĂ LEVURĂ LEYDIG LEZIU E L. decolorarea parţială sau totală a unghiilor. dar prezintă malformaţii complexe. albicioasă. devierea spre stânga a globului ocular prin contracţia muşchiului oculomotor comun. leucocitopoieză.H. 2. sin. leukos + osis) proces morbid care evoluează în ţesutul leucopoietic (se cunosc: leucoza leucemică. necesar dezvoltării lui Leuconostoc citrovorum. leukos + pedao – sar peste) migrarea leucocitelor prin spaţiile intercelulare ale endoteliului capilar. la care aderă câteodată irisul. sin. decolorarea congenitală a părului. factor de creştere înrudit cu acidul folic.

destinat înlocuirii valvelor mitrale. tumoare a ganglionilor limfatici afecţiune a ganglionilor caracterizată prin creşterea în volum a tuturor ganglionilor limfatici. structură anatomică mărginind un organ şi având în general formă rotunjită sau inelară. ordinul Liliales. limbă încărcată cu un depozit alb-galben. limax . releasing factor. tonus biologic al instinctului şi nevoilor sexuale.Li. sin. LIGAME TE Î CRUCIŞATE LIGAME TOPEXIE LIGAME T FALCIFORM (LA FICAT) LIGATURĂ LIG IFICARE LIG I Ă LILLEHEI-KASTER (VALVA) LILIACEAE LIMAX LIMB LIMBĂ SABURALĂ LIMFADE ITĂ LIMFADE OPATIE LIMFADE OM LIMFADE OZĂ 300 . (lat. tumoretă în spaţiul dintre unghii la bovine. apetit sexual. cuprinde circa 4. 2. adenită – inflamaţia ganglionilor limfatici. leichen . având ca leziuni elementare mici papule. inflamaţia căilor şi ganglionilor limfatici.poftă) apetit exagerat. proteză valvulară cu disc bascular şi liber.000 de specii. cordon sau pedicul. produs biologic cu structură coloidală. (lat. operaţie prin care se scurtează şi se fixează ligamentele rotunde ale uterului. (lat. lykos – lup + orexis . (gr. pentru a corecta retroflexia sau retroversia. variabil ca formă şi mărime. sunt plante ierboase. cele două ligamente interne ale genunchiului (anterior şi posterior). nylon etc în jurul unui vas. pentru a obţine hemostaza sau în jurul altui conduct. având un areal foarte larg. care leagă faţa superioară a ficatului cu diafragmul şi cu peretele abdominal anterior. reprezentând ceea ce rămâne după dizolvarea glucidelor. sin. inel. familie de plante care fac parte din clasa Monocotyledonatae. 1. nod făcut cu un fir de catgut. proces de impregnare a unor celule cu lignină. mai ales la nivel articular sau diverse organe sau părţi din corp. repliu peritoneal în formă de coasă. în special a celulozei lemnului. mătase.pecingine) denumirea generică pentru o serie de afecţiuni de cauze multiple.melc) gen de melci din familia Limacidae. lien . constituient al peretelui celulelor vegetale. foarte rar lemnoase.legătură) fascicul fibros. ligamentum . care leagă între ele două piese osoase. (gr. rezistent şi puţin extensibil. rezultat al secreţiei plexurilor coroide. pentru a se întrerupe continuitatea sau înainte de a-l secţiona.splină) în legătură cu splina. sin. LIBERI Ă LIBIDO LICHE LICHID CEFALORAHIDIA LICOREXIE LIE AL LIGAME T simbolul litiului. aortice sau tricuspidiene. grupate în 250 de genuri şi 12 subfamilii.

creşterea proporţională a numărului de limfocite din sânge peste valorile normale peste valorile celor albe (fără ca numărul acestora din urmă să fie modificat). limfocitom. inflamaţia vaselor limfatice. infecţii cutanate. lympha + agein – a mări. 1.celulă) celule formate în organele limfatice (ganglioni. considerate stadiul terminal al seriei limfocitare. 2. LIMFOKI E LIMFOM substanţe secretate de limfocite cu rol în imunitate. timus). tumoare cu arhitectură de ganglion limfatic. reprezentând 25-30% din leucocitele sângelui. asigură schimbul metabolic la nivelul ţesuturilor şi celulelor. sin. constituind un adevărat suport predispozant pentru unele stări patologice. 1. formarea limfocitelor în ţesuturile limfoide. scăderea numărului de limfocite. creşterea numărului de limfocite din sânge faţă de numărul celorlalte feluri de leucocite. afecţiune caracterizată prin creşterea în volum a ganglionilor limfatici. LIMFA GITĂ LIMFA GIECTAZIE LIMFA GIOM LIMFA TISM LIMFATIC LIMFOBLAST LIMFOCIT LIMFOCITE B LIMFOCITE T LIMFOCITEMIE LIMFOCITOPE IE LIMFOCITOPOIEZĂ LIMFOCITOZĂ LIMFOGE EZĂ LIMFOGRA ULOMATOZĂ infecţie granulomatoasă a sistemului limfatic. produs biologic cu structură coloidală. rezultat din transsudarea plasmei sanguine la nivelul spaţiilor limfatice. trecerea unui număr mare de limfocite în diferitele lichide din organism. nume generic pentru toate tumefacţiile ganglionare de diferite cauze. (lat. 2. limfocite care produc anticorpi. lympha – apă limpede + gr. 1. limfopoieză. a zori) substanţe care măresc cantitatea de limfă. kytos . sursa de origine a plasmei interstiţiale. celulă considerată precursor a limfocitelor. construită din limfocite. care se referă la limfă.LIMFAGOG LIMFĂ (lat. maturarea lor se face prin pasajul lor în timus sub influenţa unui factor timic. sin. cu un nucleu intens colorat. producerea de limfă. splină. dilatarea vaselor limfatice angiom al vaselor limfatice caracterizat prin îngroşarea şi dilatarea pereţilor vaselor limfatice. limfadenom. termen utilizat pentru definirea animalelor cu temperament atenuat şi constituţie grosolană. diateză limfatică – stare caracterizată prin dezvoltarea exagerată a sistemului limfatic. una din cele două populaţii de limfocite. datorită reducerii schimburilor la nivel tisular. eczeme etc. 2. LIMFOMATOZĂ 301 . care intervin în reglarea răspunsului imunitar şi în rejectarea grefelor.

sin. inflamaţia peretelui stomacului formă de cancer gastric care infitrează cu ţesut scleros o bună parte a peretelui stomacului.iubire) comportarea moleculelor sau particulelor dispersate (faza dispersată) din soluţiile coloidale. (gr. fiind la limita pragului de sensibilitate. lyo – eliberez. care este la limita pragului de eficacitate. de unde concluzia că numărul grupelor de înlănţuire este limitat. (eng. (lat. hexaclor ciclohexan. sin. producându-se segregarea neregulată. scăderea numărului de limfocite. (gr. format de cătreîmbinarea aponevrozelor muşchilor oblici şi transverşi ai abdomenului. scurgerea limfei în urma deschiderii accidentale a vaselor limfatice. care este abia perceptibil. folosit pentru uz extern în fricţiuni sau aplicaţii locale. glucozid cianogen din seminţele de in. ablaţia chirurgicală a lingulei plămânului stâng. (lat. LI GULECTOMIE LI IE ALBĂ LI IME T LI ITĂ LI ITĂ PLASTICĂ LI KAGE LI KAGE GRUP LI KERI LIOFIL LIOFILIZARE LIOFOB 302 . (gr. grup de înlănţuire – grupul de gene care segregă împreună ca urmare a situării lor pe acelaşi cromozom. 2. legături care unesc mai multe molecule de ADN aşezate cap la cap în cromozom. lyo + phobos . Linkage – înlănţuire) transmiterea înlănţuită a genelor din acelaşi cromozom. (ca abatere de la legile lui Mendel). criodesicare. procedeu pentru conservarea unor preparate biologice. v. un anumit linkage grup corespunde unui anumit cromozom. linio-ire – a unge) preparat farmaceutic lichid sau semisolid cu aspect limpede sau lăptos. ordinul Pentastomida care parazitează în cavităţile şi sinusurile nazale şi frontale la câine. lac) melci acvatici din familia Lymnaeidae de obicei gazde intermediare a unor paraziţi. limne – mlaştină. sin. de a absorbi la suprafaţa lor molecule ale mediului de dispersie.frică) comportarea moleculelor sau particulelor dispersate de a nu absorbi la suprafaţa lor molecule ale mediului de dispersie în soluţiile coloidale. linguatus – în formă de limbă) parazit din familia Linguatulidae. linamarină. limfocitopenie. care se referă la limbă. prin îngheţare şi îndepărtarea apei îngheţate prin evaporarea în vid.LIMFOPE IE LIMFORAGIE LIMFOSARCOM LIMI AR LIM EE LI AMAROZID LI DA LI GUAL LI GUATULA sin. cu alterarea arhitectonicii normale glandurale şi invazie capsulară. în sensul că este egal cu numărul cromozomilor dintr-un genom. tendon rigid ce se găseşte pe linia mediană a abdomenului. desfac + phylia . tumoare malignă a ganglionului limfatic. 1.

un regim bogat în glucide şi lipide favorizează lipogeneza. cu relaxare parţială sau completă. tecilor de mielină ale neuronilor. granulat.sânge) prezenţa lipidelor în sânge. constituite din acizi graşi şi derivaţi ai acestora. membranelor celulare. hernie) hernia formată din ţesut grăsos. componente ale materiei vii. substanţe organice. depozitarea acestora în ţesutul adipos şi implicit îngrăşarea animalului. reticulului endoplasmatic. care activează degradarea gliceridelor în acizi graşi şi glicerol. cu liză a grăsimilor şi eliberare de acizi graşi şi glicerină. proces biochimic de biosinteză a lipidelor. cu efect de distrugere a ţesutului adipos. participă la structura celulelor. LIPOLITIC LIPOLIZĂ LIPOM LIPOMATOZĂ LIPO ECROZĂ LIPOPEXIE LIPOPROTEIDE LIPOPROTEI LIPAZĂ LIPOSARCOM LIPOSOLUBIL LIPOTIMIE 303 . (gr. lipos + omos) tumoare benignă de ţesut adipos. lipos – grăsime + haima . sin. desfac) hormon sau substanţe cu rol în metabolismul grăsimilor care previn depozitarea acestora în ficat. cu afinitate pentru ţesutul adipos. de scută durată. lipos + kao – ard. datorată scăderii marcate a presiunii sanguine. pierdere bruscă. catabolizează procesul de hidroliză a esterilor organici. lipos + kele – umflătură. fixarea de grăsimi în organism. (gr. lipsa ţesutului conjunctivoadipos subcutanat (gr. a conştienţei.LIPAZĂ LIPAZĂ PA CREATICĂ LIPAZEMIE LIPECTOMIE LIPEMIE LIPIDE LIPIDOZĂ LIPOATROFIE LIPOCAIC LIPOCEL LIPODISTROFIE LIPOFILIC LIPOFUSCI Ă LIPOGE EZĂ enzimă de tip esterazic. excizie de ţesut adipos la un subiect obez. enzimă care determină lipoliza. mitocondriilor. distrofie a ţesutului conjunctivoadipos subcutanat. tumoare malignă a ţesutului gras substanţă solubilă în structurile lipidice. pigment brun. proces morbid caracterizat prin existenţa de mai multe tumori grăsoase în organism proces de moarte locală a ţesutului gras într-o parte a organismului. spirit) popular leşin. (lat. enzimă conţinută în sucul pancreatic. aflat în interiorul celulelor epiteliale şi conjunctive senescente sau care au suferit alterări degenerative. cu formarea grăsimilor de rezervă. heteroproteide constituite dintr-o componentă proteică şi o componentă neproteică de natură lipidică. concentraţia serică de lipată. infiltraţia cu grăsimi a celulelor organismului. leipein – a lipsi + thymos – suflet. lipoidoză. descompunere chimică a lipidelor. (lat.

LIPURIE LISERGIC (ACID) LISFRA C (ARTICULAŢIA) sin. nivelul litiului în sânge. se obţine din amestecul a 40% formol. lithos + triptes – cel care sfarmă) metodă fizică sau chimică de mărunţire a unui calcul în organism. produs de distrugere (liză) a unor structuri biologice. în intoxicaţiile cu metale grele). termanul este utilizat cu predilecţie pentru concreţiunile tofice cu consistenţă mare care se formează în ţesutul adipos la gutoşi. lizereu gingival.dizolvare. (1810-1894). (gr. dunga colorată care apare în jurul dinţilor. (gr. sin. cu cili peritrichi. calculoză. 2. formarea de calculi (concreţiuni) în diferite cavităţi sau canale anatomice. scurţi. uşor gălbui. lysis .LIPOTROP 1. LISTERIA LITECTOMIE LITEMIE LITIAZĂ LITOGE E LITOLITIC LITOTRIPSIE LITOPEXIE LITTLE (BOALA) LITOSFERĂ LIZAT LIZĂ LIZEREU LIZI Ă LIZOFORM 304 . (gr. datorată ageneziei fasciculelor nervoase piramidale. termoliză) . substanţă halucinogenă experimentată în psihiatrie ca psihodisleptic. 3. mai ales pentru porci şi păsări.lithos -piatră) partea solidă a scoarţei terestre. în funcţia de reproducţie şi în formarea ţesuturilor. (gr. mărgineşte gingia. a se întoarce) factor care previne acumularea de grăsimi în ficat. proprietatea unor substanţe chimice de a se fixa electiv pe ţesutul adipos. după Little William John. lithos – piatră + ektome . 1. mobili. observată în unele afecţiuni grave ale ficatului. îmbracă forme de paraplegie. care. gen de bacterii aerobe din familia Corynebacteriaceae. amestecat cu apă. (gr.fixare) fixarea de calculi într-un organ sau ţesut. lipos + tropein – a îndrepta spre. sin.turbare) 2. specia Listeria monocitogenes este patogenă pentru om şi animale. articulaţia tarso-metatarsiană. litos + pexis . a fost retras din uz în 1966 din cauza marii sale toxicităţi. strict indispensabil în alimentaţia animalelor. dă soluţii spumoase. eliminarea de substanţe grase prin urină. aminoacid esenţial. diminuarea treptată a temperaturii corpului în febră sau atenuarea gradată a unor simptome (sin. cu miros înecăcios. tetraplegie sau monoplegie. 40% săpun şi 20% alcool etilic şi se foloseşte în dezinfecţie în concentraţii de 1-5%. pancreasului şi rinichilor. lichid transparent. lithos + lysis . care generează formarea de calculi. distrucţie) dizolvarea unor celule sau bacterii de către lizine. (gr. lyssa . paralizie spastică. displegie spastică infantilă. (fr. lisere – panglică îngustă ce mărgineşte o suprafaţă) linie evidentă ce mărgineşte o suprafaţă (ex. are importanţă în sinteza proteinelor corporale.ablaţie) extragerea prin manopere chirurgicale a unor calculi. cuprinde bacili grampozitivi.dizolvare) substanţe capabile să distrugă calculii din organism. (gr. congenitală. (gr.

destinată a permite cale de acces la organele subjacente. lysis + zyme . sanguinolente. (lat. reprezintă distanţa ocupată de genă în grupul ligatural (în acelaşi locus. îndeosebi hidrolitice. secţiune chirurgicală a fibrelor nervoase care merg de la cortexul lobului frontal. cu ajutorul membrelor..LOGIE LOGOPEDIE LOGOREE LOHII LOJĂ LOMBALGIE LOMBAR LOMBARTROZĂ LOMBOSCIATICĂ LOMBOTOMIE LO GEVITATE LO GILI 305 . parenchimatos. (gr. conţine enzime. lichid omogen. 1. (gr.vorbire) în cuvinte compuse are semnificaţia de: studiu. inflamaţia unui lob. cu miros neplăcut şi persistent. artroza coloanei vertebrale. vorbire despre.naştere) scurgeri din uter. LIZOZIM LIZOZOM LOB LOBECTOMIE LOBITĂ LOBOTOMIE LOCOMOŢIE LOCUS . 2. lobus . cavitate. (lat. musculară. locheia. nevoie irezistibilă de a vorbi. ablaţia chirurgicală a unui lob de organ (ex. sau seroase. aevum . ansamblul mijloacelor destinate să corijeze defectele de pronunţie la copil. în părţi egale. logos . pe cromozomii omologi genele omoloage ocupă acelaşi locus.loc) localizare fizică a genei pe cromozomi. lob) porţiune sau subdiviziune macroscopică a unui organ compact. în care se găseşte un organ sau o altă structură anatomică. durere pe traiectul nervului sciatic. folosit ca tratament al unor tulburări psihice. incizie a regiunii dorsale. serosanguinolente. aflaţi în faza de surescitare. de origine vertebrală. situată în zona lombară.. vorbire inepuizabilă. acţiune de deplasare a animalului de la un punct la altul.longus – lung. iar membrele lungi şi gracile. care se mişcă simultan şi succesiv după felul mersului. brun-roşcat. mai mult sau mai puţin bine delimitată. (gr.petec. depăşind media de vârstă normală. locus . pulmon. lombus . durata vieţii unui animal sau a unei plante.şale) regiunea din coloana vertebrală situată între regiunea spinării şi regiunea sacrală.ferment) substanţă bacteriolitică care se găseşte în unele umori şi secreţii din organism precum şi în albuşul din ou. mic organit intramicroplasmic vizibil cu microscopul electronic în celule. lochos . se spune despre un individ care are corpul alungit şi foarte svelt. (lat. durere în regiunea lombară. gena are în mod natural două sau mai multe alele). de crezoli bruţi şi săpun de potasiu şi se foloseşte în dezinfecţie în concentraţii de 3-5%. (lat.vârstă) durată neobişnuit de mare a vieţii unui organism. care sunt eliberate în citoplasmă în cursul proceselor citolitice. obţinut prin amestecul.LIZOGE IE LIZOL capacitatea unor bacterii de a produce bacteriofagi în generaţii succesive. întâlnite în perioada lăuziei la femele. ficat). ştiinţă. observată la unii bolnavi mentali.

(lupus eritematos sistemic). antihelmintic etc. vezi Humulus lupulus. depresiune musculară întâlnită înaintea spetei. afecţiune articulară inflamatorie cronică. (lat. mialgie lombară. 1. abr. de partea rădăcini sale. intestinul etc. 2. întâlnită la trecerea dintre gât şi grebăn. lues . 2. soluţie iod-iodurată (iod. unitate de flux luminos egală cu fluxul luminos emis în unitate de unghi solid de o sursă punctiformă.lup). 2. spaţiul din interiorul unui organ sau formaţiune tubulară. proeminenţă mediană a marginii posterioare a vălului palatin. iodură de potasiu). plantă anuală din familia Leguminoase. clară. depresiune musculară. cu manifestări cutanate (eritem în fluture) şi afectare renală. dezinfectant. lordoză asociată cu scolioză. LUBRIFIERE LUCILLIA LUCITĂ LUDIC LUES LUETĂ LUETIC LUGOL LUMBAGO LUME în radiologia oaselor. termen vechi folosit pentru toate bolile venerice la om. lichidul cu care se face spălarea corpului.E. (lat.. persoană care suferă de sifilis. lupus . umidificare. care se pune între două corpuri care se freacă. (lat. inserarea unui lichid vâscos.spălare) spălarea unei porţiuni sau a corpului întreg. hormon secretat de corpul galben. L. bandă subţire. producând miaze. omuşor. antimicotic. sifilis. metafizară sau diafizară. care depun ouă pe plăgi sau piele.S. cu reflexe metalice verzui. transparentă.T. sin.. 1. utilizată ca reactiv. hormon luteotrop. din familia Calliphoridae. sindrom caracterizat prin dureri şi contractură în masele musculare lombare. sin. observată uneori în osteomalacie şi alte osteite decalcifiate. albăstrui sau auriu. pentru a depista eventualele leziuni ale circumvoluţiilor cerebrale frontale. ungere. rapid şi succesiv. diptere colorate. 1. cum ar fi vasele sanguine şi limfatice. toxialcaloid din lupin (Lupinus). desuet pt. care se referă la joc. abr.epidemie) sin. procedeu ce constă din a cere bolnavului să atingă marginea patului cu palma apoi cu muchia mâinii.H. leziune cutanată produsă de lumina solară. care se referă la luetă. zonă albicioasă în formă de semicerc. mediu de cultură foarte folosit pentru izolarea bacililor din genul Mycobacterium. mai mult sau mai puţin pronunţată. luteus .galben) sin. apoi cu pumnul. lotio . LU ULĂ LUPI LUPI I A LUPULUS LUPUS LURIA (MA EVRA) LUTEI Ă 306 .LOOSER (LI IA) LORDOSCOLIOZĂ LOŢIU E LOVITURĂ Î LA CE LOVITURĂ Î SECURE LOWE STEI (MEDIUL) L. situată la suprafaţa unghiei. (lat. progesteron.

sindrom de piele opărită. deplasarea anormală. Fundulus. Roccus etc. LYMPOCYSTIS LYS 307 . a extremităţilor osoase în articulaţie.LUTEI IZARE LUTEOSTIMULI Ă LUX LUXAŢIE LYELL (SI DROM) transformarea ovarului prin secreţia progesteronului (luteinizarea tecii interne. Mullus (mai rar). sin. neuroliză ectodermică buloasă. transformarea foliculului dehiscent în corp galben etc. lux – lumină) unitate de iluminat în sistemul metric. sin. peştii bolnavi au excrescenţele granulate. verucoase pe corp. (lat.. viroză nespecifică produsă de un virus hexagonal. epidermoliză toxică cutanată.). ca urmare a unei intoleranţe medicamentoase. simbol pentru lizină. uneori cu caracter hemoragic. una faţă de alta. cap şi înotătoare. cu evoluţie cronică care apare la peştii marini cum sunt Pleuronectidele (frecvent). prin mecanism alergotoxic. gonadotrofina B.

abr. atunci când pansamentul care le acoperă este prea ermetic şi nu este schimbat la timp.MURRAY(TEH ICA) MACRA CA TORICOZA PORCULUI MACRO. pentru molalitate. simbol pentru miliamper. în apendicită.. emaciat. procedeul prin care se lasă un fragment de ţesut să stea mai mult timp într-un lichid adecvat. au coada lungă. într-un lichid. 2. makros .M M M (m) mA Mc. la serul pacientului se adaugă un reactiv ce conţine timol şi se evaluează flocularea după 30 de minute. 1. (lat.LAGE (TESTUL) Mc.. pentru separarea elementelor solubile. palparea interliniei articulare. din genul Ara şi alte genuri înrudite. urmată de ramolisment. pentru disocierea diverselor elemente anatomice. 3. un cioc întors şi o zonă golaşe în jurul ochilor. MACROBLAST 308 . tumefiere. în anatomie. descompunerea ţesuturilor fătului mort în uter. situat la mijlocul liniei care uneşte ombilicul cu creasta iliacă anterosuperioară dreaptă. sin. MACAW MACERAŢIE MACIAT Mc. procedeul ce constă din a lăsa la rece un corp solid. 4. (gr. în timp ce se roteşte gamba flectată în afară şi înăuntru. în seria eritropoiezei. (soluţie) molară.slăbire) sin. 2. makros + blastos . 1.mare) prefix de origine greacă pentru mare. indivizii sunt strălucitor coloraţi. probă funcţională hepatică pentru depistarea unei disproteinemii (tulburare întâlnită în hepatită şi ciroză). prezenţa unei floculări arată o creştere a gamaglobulinelor şi o scădere a albuminelor serice. punct sensibil la palpare. a unei plăgi şi a ţesuturilor care o înconjoară. (lat. sin. simbol pentru metru. acantocefaloză produsă de Macranthorhipihus hirudinaceus.celulă) celulă mare intermediară. manoperă pentru diagnosticul clinic al unei leziuni de menisc al genunchiului. (gr. slăbit. maceratio – scoaterea prin înmuiere de suc dintr-o plantă) în farmacie. Macao – nume comun pentru multe specii de papagali din America Centrală şi de Sud. semn de afectare hepatică.BUR EY (PU CTUL) abr. macies . punct apendicular.

ceea ce face să apară o deviere la stânga a curbei Price-Jones. întâlnit în mod normal la nou-născut. globul roşu cu diametrul între 8-10 µm şi un volum de 100 µl. legate între ele prin oze dimetilate. compus care prin desfacerea legăturilor sale furnizează energie organismului. (gr.MACROCEFALIE MACROCHEILIE MACROCIT creşterea patologică în volum a capului. 2. în cantităţi supranormale. la ciliate se divide. makros + gametes – soţ) celulă mare. în mod normal în ser. grupă de antibiotice cu moleculă mare extrase din tuplini de Streptomyces care cuprinde inele lactonice mari. makros + melos . elemente minerale prezente în cantităţi relativ mari în organismele sau ţesuturile vii. (gr. makros + glossa . celulă sexuală femelă mare. makros + cheilos . makros + phagein .membru) dezvoltarea exagerată în lungime a membrelor în raport cu restul corpului. tot la ciliate există şi nuclei mai mici care. dau naştere la pronuclei schimbaţi în conjugare. (gr.mamelă) dezvotarea exagerată a glandei mamare faţă de normal la femelele din specia şi rasa respectivă. dezvoltarea exagerată a degetelor faţă de restul corpului. (gr. poate da naştere la micronuclei în orice organism. (gr. prin mitoză.a mânca) celulă fixă sau liberă derivată din sistemul reticulohistiocitar (histocit. fragmentarea materialului nuclear. cu structură caracteristică. prezenţa macrocitelor în sânge. în concentraţii foarte mici. în anemia pernicioasă). componentă a complexului proteinelor serice. prezenţa de macroglobuline în ser. se dezvoltă printr-un proces de maturare din macrospor (la plantele heterospore).buză) hipertrofia buzelor. în special sub acţiunea radiaţiilor. grupă de antibiotice antiparazitare extrase din tulpinile de Streptomyces avermitilis. reprezentând gametul femel. 1. makros + mastos . cu o greutate moleculară extrem de mare (peste un milion) şi cu constanta de sedimentare la ultracentifugare de peste 15 unităţi Svedberg. MACROCITARĂ MACROCITOZĂ MACRODACTILIE MACROELEME T MACROERGIC MACROFAG MACROGAMET MACROGAMETOCIT MACROGLOBULI Ă MACROGLOBULI EMIE MACROGLOSIE MACROLIDE MACROMASTIE MACROMELIE MACRO UCLEU 309 . care ia naştere din merozoid şi care devine apoi macrogamet sau gametul femel. clasificate în avermectine (abamectine) şi milbemicine cu mod de acţiune multifuncţional. care se referă la macrocite. aparent amitotic. hidrocefalia putând fi una din cauze. nucleu mare implicat în procesele vegetative. apariţia de macrocite în sângele periferic denotă o tulburare a eritropoiezei (de ex.limbă) dezvoltarea exagerată a limbii în raport cu restul corpului. monocit). element important în mecanismul de apărare al organismului având proprietatea de a îngloba elemente celulare sau diferite particule străine de dimensiuni variabile. (gr.

în cantităţi mari pentru creşterea plantelor şi animalelor (sodiu. sporangiu în care se formează macrosporii. (gr. azot etc. orificiu median în acoperişul celui de-al patrulea ventricul. magister – maestru. de culoare gălbuie. macula . carpocifoză.pată) în dermatologie. Rol biochimic: este activator al unor enzime. (gr. (gr. mici ridicături la suprafaţa pielii. are acţiune sinergică cu calciul în excitabilitatea musculară. makros + stoma . haploidă. sin. se referă la pătarea suprafeţei pielii. la plantele cu flori este reprezentat de ovul. esenţial.gură) dezvoltarea exagerată a gurii faţă de restul corpului. 2. de pe retina optică situată la polul posterior al axului vizual în ochiul unor vertebrate fiind bogată în celule vizuale cu con. care după dispariţie lasă urme/pete pe suprafaţa pielii. (gr. zonă ovală. makros + podos . 1. partea centrală a petei galbene.MACRO UTRIE T MACROPODIE MACROPROLACTI OM MACROSCOPIC MACROSOMIE element chimic. leziuni dermatologice. macula lutea este locul de pe retină unde se formează imaginile cele mai clare. (gr. produsă de plante vasculare heterospore. (lat. potasiu. celulă spor de dimensiuni mari. leziune elementară caracterizată printr-o modificare de culoare a pielii având aspectul de pată roşie de diferite dimensiuni.corp) dezvoltarea exagerată în volum şi greutate a corpului la un individ în raport cu indivizii normali din aceeaşi specie. din macrospor se formează sacul embrionar. makros + soma . material păstos. care dispare la apăsarea cu degetul.picior) dezvoltarea exagerată a picioarelor în comparaţie cu restul corpului. pastă vâscoasă) reziduu obţinut după exprimarea părţii lichide dintr-o anumită substanţă. se numeşte fovea centralis. bioelement localizat în proporţie mare în oase şi muşchi. magma – terci. (lat. crescuţi în aceleaşi condiţii. care este vizibil cu ochiul liber. MACROSPOR MACROSPORA GIU MACROSTOMIE MACULARĂ MACULĂ MACULA LUTEA MACULOPAPULE MADELU G (A OMALIA) MAGE DIE (ORIFICIUL) MAGISTRAL MAGMĂ MAG EZIU 310 . spre deosebire de medicamentele distribuite sub un nume comercial. uşor scobită. vâscos rezultat din necroza unor ţesuturi sau după un proces purulent local. vezi prolactină. makros + skopein – a examina. a privi).). special pentru un anume bolnav. medic) se spune despre o preparaţie medicamentoasă a cărei compoziţie este prescrisă de medic. intervine în permeabilitatea celulară. ce face comunicarea cu marea cisternă.

către a 5-7-a zi apare erupţie caracteristică papulară. MALA DRĂ MALARIE MALATIO MALEI Ă 311 . utilizat ca insecticid şi acaricid. vectorii virusului fiind liliacul şi diverse rozătoare mici. se manifestă prin febră mare. sin. descrisă în 1967 în oraşul Marburg (Austria) şi produsă de virusul căreia i s-a dat acelaşi nume. glucidelor şi vitaminelor (în special vitamina B12). însoţită de diaree apoasă. începând cu cauzele posibile. MALACIE MALACOLOGIE MALADIE MALADIA ALBASTRĂ MALADIA A ZILOR MALADIA CIOPLITORILOR DE PIATRĂ MALADIA EBOLA febră virală hemoragică produsă de virusul Ebola. paludism. sin. sin.). Malatox – ester al acidului ditiofosforic. care prin înţeparea pielii inoculează microbul. în Africa.MAG EZIEMIE MAISO EUVE (FRACTURA) MALABSORBŢIE concentraţia magneziului din sânge. diminuarea sau pierderea consistenţei unui ţesut sau organ. tripanosomiaza africană. termen general grupând malformaţiile cardiovasculare congenitale cianogene. intens şi durabil. provocată de tânţarul anofel. ca urmare a amestecului sângelui venos cu cel arterial. se manifestă prin friguri puternice. mai greu observat la africani.. după o perioadă de incubaţie de 4-16 zile apar febră. fractura colului peroneului asociată cu diastazis tibioperonier inferior şi cu fractura de maleolă internă. diagnosticul se bazează pe decelarea de autoanticorpi şi prezenţa de limfocite sensibilizate. datorită unor deficienţe morfofuncţionale (insuficienţă secretorie enzimatică. rău de munte. localizată pe trunchi şi faţa externă a braţelor. ştiinţa care se ocupă cu studiul moluştelor.morvă) extract obţinut din culturi de bacilul morvei şi utilizat pentru diagnostic. MALADIA MARBURG CU MALADIA LEGIO ARILOR sin. apoi diaree apoasă şi. evoluţie etc. MALADIA SOM ULUI MALADIA AUTOIMU Ă sin. (lat. manifestat în organism. pneumonia legionarilor. manifestări. rapid confluentă. crevasă eczematoasă. proteinelor. tuse. artralgii. localizată la nivelul unghiurilor de flexiune antebrahio-carpo-metacarpian la animalele mari. Carbofos. VIRUS febră hemoragică gravă. şi terminând cu consecinţele posibile. examenul sângelui arată trombocitopenie importantă. (lat. boală infecţioasă. precum şi un eritem. curând. intermitente. sin. cu spectru mare de acţiune şi toxicitate redusă pentru mamifere. barbarism indicând un proces patologic privit în ansamblu. malum + absorbeo-ere – a absorbi. alterarea mucoaselor tractului digestiv etc. malleus . a atrage) absorţia defectuoasă şi insuficienta folosire a grăsimilor. afecţiune provocată de leziuni datorate unui proces autoimun spontan. silicoză.

parazitoză determinată de prezenţa pe corp a insectelor malofage. lipsa aripilor. nenorocire) termen pentru a denumi o boală. ocluzie dentară defectuoasă sau neregulată. acid barbituric. malum – boală. nu sug sânge. pielea care o acoperă şi stratul intermediar de ţesut adipos.MALEI IZARE sin. (lat. păr şi descuamaţii ale pieli. se întrebuinţează pentru tumori. mai ales în ciroza alcoolică. mamma – mamelă + ektome . glomerul renal. abdomenul mare şi turtit dorsoventral. MALUM MAMAR MAMECTOMIE MAMELĂ 312 .ablaţie) operaţie chirurgicală prin care se îndepărtează parţial sau integral glanda mamară. cu scopul de a depista animalele cu morvă ocultă. mallos – suviţă + phagein – a mânca). sin. poziţie defectuoasă/greşită a unui organ sau a corpului. indică natura gravă a unui proces patologic. incluziuni intracitoplasmatice cu formă neregulată. în timp ce mijloacele de subzistenţă cresc în progrsie aritmetică. provenind de la ramura anterioară a pubisului. fondată de Th. (gr. care se găsesc în celula hepatică. caracterizate prin talie mică. MALTAZĂ MALTOZĂ MALTHUSIA ISM enzimă ce catalizează hidroliza maltozei în două molecule de glucoză. formă de manifestare a pervertirii gustului (pica). ordin de insecte asemănătoare păduchilor. (lat. care acţionează mecanic şi iritativ. trăiesc pe corpul păsărilor şi al mamiferelor. teorie burgheză reacţionară. acid care se găseşte în anumite fructe în stare liberă sau sub formă de săruri. holozid format din două molecule de glucoză. R. (lat. fractură a bazinului. are forma unui cap de ciocan anomalie congenitală. corpii hialini. sin. întâlnită la ovine şi constând din consumul lânii. malleolus . Malthnus. către ischion şi articulaţia sacroiliacă. în care însăşi viaţa este primejduită. dar se hrănesc cu pene.ciocan) apofiză osoasă. sin. potrivit căreia populaţia creşte în progresie geometrică. există maltază salivară şi intestinală. maleinare – administrarea subcutanată sau intradermopalpebral a maleinei şi analizarea modificărilor reactive prezentate de animalul maleinizat. ansamblu constituit la mamifere din glanda mamară. MALEOLĂ MALFORMAŢIE MALGAI E (FRACTURA) MALIC MALIG MALOFAGE MALOFAGIE MALOFAGOZĂ MALLORY (CORPI) MAL UTRIŢIE MALOCLUZIE MALO ILUREE MALPOZIŢIE MALPIGHI (CORPUSCUL) MALPIGHI (PIRAMIDELE) 8-10 mase conice conţinute în partea medulară a rinichiului şi constituite din tubi uriniferi drepţi. se referă la orice organ al corpului. nutriţie deficitară. care se referă la glanda mamară. zahăr din malţ. indică un caracter recidivant şi metastazant al acestora ducând la exitus.

bucal (buccinator). sin. microscopice. inflamaţia glandei mamare. 1. mastită. milohioidian şi temporal superficial. fapt care a permis adaptarea şi răspândirea lor în toate mediile de viaţă: sol. ramură a nervului trigemen. MAMELO AT MAMIFERE MAMITĂ MAMOGRAFIE MAMOTROFI Ă MA CI I (METODA) MA DIBULĂ MA DIBULAR ( ERV) MA DRE MA EJ MA GA MA IAC MA IAME T MA IE MA IPULARE MA ITĂ 313 . apă. formează ouă mari. care serveşte pentru mişcarea. 1. pe care le elimină la exterior unde sunt clocite. mamiferele au temperatura corpului constantă. tijă metalică servind drept conductor pentru instalarea unui cateter. puţine mamifere sunt ovipare (ornitorincul. mai ales a coloanei vertebrale. radiografia glandei mamare fără pregătire prealabilă (fără opacifiere cu un produs de contrast). formând ouă mici. imunodifuzia radială. subsol. polialcool. accelerarea ritmului ideativ până la fuga de idei şi hiperactivitate. unde se deschid canalele galactofore. reţinute în uter unde are loc dezvoltarea embrionului. situate în mamelă. telocite. care se referă la manie. alveolomandibular. filtrează glomerular şi nu se absoarbe tubular. furie. lingual. metal cenuşiu. ieşind din craniu prin gaura ovală şi ramificată la rândul ei în: nervul masticator. derivat din manoză. 2. după singamie. fiind homeoterme. secretat de glandele mamare. nebunie. filament din oţel inserat în acul de injecţie pentru a-l menţine permeabil. asigurată prin sângele mamei primit prin placentă. numită areolă. sin. 2. care este un oligoelement indispensabil vieţii. stare psihică bolnăvicioasă caracterizată prin triada simptomatică: dispoziţie euforică. sin. aer şi în toate zonele geografice. depozit subcutanat de grăsime. ocupând partea centrală a glandei mamare. cu cea mai complexă organizare structurală. eventual proeminent. dresajul şi antrenamentul cailor. echidna) şi. apropiat de fier. dar majoritatea lor sunt vivipare. hormon luteotrop. obsesie.MAMELO proeminenţa cilindrică sau conică. manitol. sin. care este acoperit de mici eminenţe rotunjite. loc acoperit sau deschis prevăzut cu nisip. os care constituie scheletul maxilarului inferior. servind la aprecierea stării de îngrăşare a animalelor. provoacă diureză predominant de tip osmotic. pterigoidian. corpul este acoperit cu păr şi îşi hrănesc puii cu lapte. sin. oligolecite şi fără coajă. clasă (Mamalia) de animale vertebrate tetrapode. mamelonul este înconjurat de o zonă inelară pigmentată. care este afectat de manie. tratament manual ce constă din mobilizarea progresivă şi cu măsură a uneia sau mai multor articulaţii. precum şi pentru învăţarea călăriei. acoperite cu o coajă groasă. tehnică de dozare a proteinelor.

mână. fie întregul corp (la scoică). localizată la marginea anusului prin transformarea fibroasă a unui hemoroid. în terapeutică se administrează intravenos pentru activarea diurezei şi prevenirea edemului cerebral. timp particular în cursul unor intervenţii chirurgicale sau obstetricale. controlat de o genă majoră. clinic se manifestă prin dismorfie facială ce evocă boala lui Hurler (gargoilism). circulaţia apei şi eliberarea gameţilor. maraino – a slăbi) formă gravă de denutriţie. sin. (gr. monoaminoxidază. prin fixarea locală a unei substanţe radioactive. 1. ridată. pentru studiu. oză cu 6 atomi de carbon.A. de consistenţă moale şi indoloră. 2. pata oarbă. a unei cantităţi de tuberculină. 1. segmentul cel mai distal al membrului superior. care se face cu mâna. dar mult mai discretă şi prin întârziere psihomotorie netă. MA OZĂ MA OZIDOZĂ MA TA MA TOUX (TESTUL) MA UAL MA UBRIU STER AL MA US M. boală congenitală caracterizată prin deficit de alfa-D-manozidază. iar la copil cu întârziere în creştere. una din principalele hexoze naturale. procedeu folosit pentru a pune în evidenţă.O. de aceea. nutriţie. după a treia zi. care este situat la marginea unui organ sau unei structuri. procedeu ce constă în a face un bolnav să ia o atitudine particulară. partea superioară a sternului. format din porţiunea carpometacarpiană şi porţiunea digitală. abr. este uşor identificabilă datorită proprietăţilor sale particulare şi care. diverse celule (mai ales sanguine). reprezentat de o răsfrângere a tegumentului care acoperă fie numai masa viscerală (la melc). fenotip distinct. probă de sensibilitate ce comportă injecţia intradermică cu un ac foarte fin. fie în scop terapeutic. este utilizată în explorări precise funcţionale şi morfologice. reacţia este pozitivă când apare la locul injecţiei. în psihologie. între manta şi peretele corpului se găseşte aşa-numita cavitate paleală sau a mantalei cu rol în respiraţie. care se articulează cu cele două clavicule şi cu primele două cartilagii costale. mică tumoră cutaneo-mucoasă. în care să execute unele mişcări. utilizat sub formă de ţigarete. 2. riguros dozată. care se referă la mână. limfomatoza neurală a găinilor. substanţă care. care este la limita conştienţei sau semiconştient. preparat din frunzele şi florile uscate de canabis. mantaua îndeplineşte rol protector şi secretă cochilia. o zonă roşie indurată. MARASM MARCARE MAREK (BOALA) MARGI AL MARIHUA A MARKER MARKER GE ETIC MARIOTTE (PATA) MARISC 314 . ( lat. introdusă în organism sau într-un produs organic. cu slăbire extremă. utilizat în analiza genetică şi în detectarea recombinărilor genice care au loc în vecinătatea sa.MA ITOL MA OPERĂ alcool obţinut din manoză. care se găseşte în fructele de pădure şi în seminţe vegetale. pallium – manta) organ caracteristic moluştelor. fie pentru a se pune în evidenţă un semn clinic.

a mesteca. fără ochi şi membre). ablaţia glandei mamare. mama introduce puiul în marsupiu unde acesta se prinde de mamelon. în Australia. MARSUPIU MARTES MARŢIAL MASAJ MASAJ CARDIAC MASCULI IZARE MASETER MASETERI ( ERVUL) MASTALGIE MASTECTOMIE MASTICATOR MASTICAŢIE MASTITĂ MASTOCIT MASTOCITOM MASTODI IE 315 . durerea sânilor. care se poate face fie pe torace deschis. embrionul se dezvoltă în uterul mamei. tumoră rară. din care unele domesticite şi altele sălbatice. situată în regiunea abdominală a femelelor (acolo unde se află şi mameloanele). dar din cauza placentei nedezvoltate. la cangur. modificarea caracterelor secundare feminine în caractere secundare de tip masculin.MARMORIZAŢIE MARSUPIALE creşterea considerabilă a densităţii unui os. Marte – zeul războiului) care se referă la fier. gen în sistematica zoologică în care sunt cuprinse importante specii de animale carnivore cu blană valoroasă. mecanică şi fizico-chimică în urma căreia alimentele introduse în gură sunt zdrobite şi supuse acţiunii secreţiei salivare înainte de deglutiţie (înghiţire). v. care desemnează medicamente pe bază de fier cu activitate în anemii. ramură motorie desprinsă din ramura mandibulară a trigemenului. afecţiune inflamatorie a glandei mamare. sindrom caracterizat prin dureri mamare şi care survine la femeile prezentând angorjare discrinică mamară. în America) cu numeroşi reprezentanţi fosili în cretacicul superior. aplacentare (ex. după care este născut în stare insuficientă de dezvoltare (ex. fie cel mai adesea prin peretele toracic. puiul are 2-3 cm. formată din mastocite celulare. care devine compact şi cu duritatea marmurei. de care rămâne ataşat până la dezvoltarea completă. mastzelle. caracterizat prin marea cantitate de granulaţii bazofile. tratament ce constă din supunerea unor ţesuturi la diverse manipulări: frecţie. apăsând pe stern puternic şi ritmic. atât cât are rezerve de hrană în vezicula vitelină. cangurul. metodă de reanimare folosită în cazurile de stop cardiac sau de fibrilaţie ventriculară. lovituri. element celular din măduva oaselor. derivat din celule reticulohistiocitare. metacromatice în citoplasmă. sin. ciupituri. labrocit. buzunar). acţiune combinată. în general cutanată. o formă de vierme. subclasă de mamifere vivipare. marsupium – pungă. pungă tegumentară caracteristică mamiferelor marsupiale. care serveşte la masticaţie. sin. muşchiul maseter. embrionul rămâne puţin timp în uter. după naştere. vibraţii.. mamită. exercitând manual presiuni ritmice direct pe cord. (lat. opossum. susţinută de două oase marsupiale fixate de bazin şi în care sunt adăpostiţi şi purtaţi puii după naştere până la dezvoltarea deplină. (lat.

fixarea chirurgicală de aponevroza muşchilor pectorali a sânilor căzuţi. sunt sonore la percuţie. care provine de extracromozomală. mastocit celule mari cu nucleul rotund sau ovoid cu granulaţii. femela genetic şi funcţional-fertilă. sunt hrănite cu lăptişor de matcă doar primele 2-3 zile. sin. la mamă. denumire generică dată oricărei afecţiuni a mamelei. (fr. de obicei consecutivă unei otite medii. înalt. (lat. la albine. mast – îngrăşare + zellen . modificări ale mamelelor. deoarece. chirurgie plastică practicată pe sân. în mod normal. ereditate maternală sau ereditate MASTURBAŢIE MASTZELE MAT (MATITATE) MATCĂ MATERIAL GE ETIC MATER AL MATITATE sunet lipsit de rezonanţă. sin. grefă de os spongios destinată să remedieze o pseudoartroză a scafoidului carpian. caracterizate prin apariţia de chisturi cu conţinut seros sau mucos. anomaliile şi bolile sale.desfrâu). 1. care atârnă. unei slăbiri generale. lucrătoarele.MASTOIDĂ MASTOIDITĂ MASTOLOGIE MASTOPATIE MASTOPEXIE MASTOPLASTIE MASTOPTOZĂ MASTOZĂ partea postero-inferioară a osului temporal. în stadiul larvar. cu 2n=32 cromozomi. situată în spatele conductului auditiv extern. funcţia sa. genetic. ţesut care schiţează modelul viitorului ţesut matur. se simt la palpare. mat – foarte compact) sunet perceput la percuţia unui organ sau regiuni. manus – mână + strupum . sunt sterile. deci 2n=30 autozomi+XX cromozomi. într-un lung proces enzimatic. deplasarea în jos a sânilor. 2. a revărsatelor sau infiltratelor patologice din organele care. MATRICE MATRICE U GHIALĂ MATTI-RUSSE (GREFA) 316 . au la bază o stare de hiperfoliculinie. adult. diploidă. fie unei scăderi în greutate. ADN sau ARN. partea ţesutului în care stau unele organe. iclusiv cromozomii sexului XX. inflamaţia mucoasei apofizei mastoide. cu funcţie autocatalitică (matrice pentru propria replicare) şi heterocatalitică (matrice pentru transcripţia mesajului genetic pe molecule de ARNm şi pentru sinteza unei proteine specifice). molecula de ADN (sau ARN pentru unele virusuri) purtătoare a informaţiei genetice. sunt femele (2n=30 cromozomi autozomi+XX). după ieşirea din ou. se găsesc în ţesutul conjunctiv şi în mod excepţional în torentul circulator. lipsit de aer sau gaze. zonă de creştere a unghiei formată din dermul în care se implantează rădăcina unghială. obţinut prin percuţia organelor pline. care. scurt. larvele sunt hrănite cu lăptişor de matcă în tot stadiul larvar. sunet surd. 3. consecutivă fie dezvoltării lor excesive.celulă). autoexcitaţie genezică provocată de mascul până la ejaculaţie. onanie. (ger. lanţ preexistent de acid dexoribonucleic (ADN) pe tiparul căruia se va sintetiza. ştiinţa care studiază glanda mamară.

beladonină). MĂDUVĂ (lat. care asigură formarea gameţilor maturi la eucariote. 2.C. microgram. Mcg M. abr. 2.C. os al craniului în care se găsesc implantaţi molarii superiori. µg. obişnuit de consistenţă moale. Da-detur– dă. de ex. concentraţia corpusculară medie în hemoglobină. de la gaura occipitală şi până la a doua vertebră lombară. măduva osoasă poate avea rol în osteogeneză şi în hematopoieză. cu semnificaţia Misce – amestecă. Greutate Corpusculară Medie de Hemoglobină. MEAT MEATOTOMIE 317 . cuprinsă între tinereţe şi bătrâneţe. măduva osoasă se găseşte în canalul medular şi în alte cavităţi ale oaselor este alcătuită din ţesut conjunctiv reticulat. 1. M. (lat. segment distal al membrului superior.starea sau calitatea de a fi matur). MATURITATE MAXILAR MAXILĂ MAY-GRU WALD-GIEMSA tehnică de colorare diferenţiată a celulelor sanguine cu ajutorul a doi coloranţi ce conţin eozină şi derivaţi de albastru de metilen aplicaţi succesiv. Signa.parte centrală). meatul urinar. medulla . perioadă de viaţă. 2. 1. matur). în timpul meiozei.S. abr. meatus – loc de trecere) orificiul unui canal. incizia pereţilor unui meat îngustat sau obturat. fiind excavat în interior de sinusul maxilar. plantă ierboasă care conţine o serie de alcaloizi toxici (hiosciamină.H. în fosele nazale. greu de delimitat. dezvoltare deplină la plante sau animale. ţesut de consistenţă moale. scopolamină. 1. abr. volumul corpuscular mediu. izoenzima MB. fiind bogată în vase sanguine şi în terminaţii nervoase. abr. în canalul vertebral. iniţialele din limba latină. MĂDUVĂ OSOASĂ MĂDUVA SPI ĂRII MĂTRĂGU Ă MÂ Ă M. a diferitelor organe. maturitas . este situată măduva spinării. care umple partea entrală a oaselor lungi şi diferitele cavităţi şi areole ale oaselor spongioase. parte a sistemului nervos central. M. metabolism bazal. cu care se termină redactarea unei reţete. poate servi la depozitarea unor materii nutritive de rezervă. 2. (lat. care împreună cu encefalul alcătuiesc sistemul nervos cerebrospinal sau nevraxul.V. (lat.D.C. 2. care se referă la maxilare. ansamblu de schimbări petrecute în celulele germinale. fiecare din oasele care formează maxilarele. maturatio – copt. M. 1. la animalele vertebrate. care continuă închietura mâinii şi se termină prin cele cinci degete. sin. la plante. (Atropa belladona).signetur– semnează.H. măduva lemnului este alcătuită din ţesut parenchimatic şi se găseşte în cilindrul central al tulpinii şi rădăcinii..B. abr. la animale. stare de dezvoltare completă.MATURARE 1. conţinută în canalul rahidian. fiecare din spaţiile cuprinse între cornetele nazale sau între un cornet şi peretele extern al fosei nazale.C.

orice substanţă sau amestec de substanţe folosite pentru tratarea sau prevenirea bolilor sau tulburărilor funcţionale. prevenirea sau suprimarea unui dezechilibru fizic. păstosă. ceea ce permite abordarea ţesutului celular şi a organelor pe care le conţine. cu un scop bine determinat.). se sprijină în general pe tradiţii. conţinută în intestinul fătului şi care.MECKEL (DIVERTICUL) MECO IU diverticul al ultimului segment de ileon.. de culoare brunverzuie. mental sau social. acoperiţi de pleura respectivă. MEDIA MEDIAL MEDIA MEDIA ( ERV) MEDIA Ă (ARTERĂ) MEDIASTI MEDIASTI OGRAFIE MEDIASTI OTOMIE MEDIAT MEDIATOR CHIMIC MEDICAME T MEDICAŢIE MEDICI Ă TRADIŢIO ALĂ MEDICI AL MEDICOCHIRURGICAL MEDIOCARPIA (Ă) MEDIOCLAVICULARĂ (LI IA) MEDIODORSAL MEDIOTARSIA 318 . ansamblul cunoştinţelor empirice populare folosite pentru identificarea. se elimină prin anus în cursul primelor zile după naştere. care se găseşte sau se referă la partea mediană a tarsului. care este situat la mijlocul spatelui sau la mijlocul părţii dorsale a unui organ. care are proprietăţile necesare pentru a fi utilizat în medicină. după insuflare de gaz în spaţiul celular mediastinal. lobul median al tiroidei. explorarea radiologică a mediastinului. în anatomie sin. experienţa trăită şi pe observaţie. prin ceva intermediar. (gr. situat la 50-60 cm înaintea valvulei ileocecale. deschiderea chirurgicală a mediastinului. care serveşte de intermediar în transmiterea influxului nervos de către organul receptor. compusă din grăsimi. orice substanţă eliberată de o fibră nervoasă excitată. care se referă la medicina inernă şi la chirurgie. continuare a arterei brahiale în regiunea antebraţului şi terminată în treimea distală prin două artere (radială şi ulnară. nerv voluminos detaşat din plexul brahial şi distribuit musculaturii membrului anterior. după ce a emis pe traiect ramuri musculare antebrahiale. folosirea în terapeutică a unuia sau mai multor produse medicamentoase. tunica medie a arterelor. intern. între cei doi plămâni. oral sau în scris. ex. conferind în acelaşi timp sensibilitatea pielii de la corp în jos. materie moale. care se efectuează indirect. articulare etc. acestea fiind transmise din generaţie în generaţie. mucus şi bilă. regiune situată în porţiunea mediană a cavităţii toracice. la nou-născut. care este situat(ă) între cele două rânduri de oase carpiene. linie verticală virtuală care trece prin mamelon şi partea mijlocie a claviculei. mekonium – suc de mac). care se află la mijloc. termenul se utilizează mai ales cu referire la unele substanţe: spirt medicinal etc.

dilataţia bulbului duodenal. dilataţie a esofagului. celulă prezentă în măduva osoasă. se reproduce în general sexuat. 2. congenitală sau dobândită. adesea foarte însemnată. lichid sau solid. (gr.putoare). calice renal dilatat. produs nutritiv artificial. 1. de obicei cerebeloasă. marin. boală a sângelui caracterizată prin prezenţa în sânge a unor globule roşii cu nucleu de mari dimensiuni. rău mirositor. unitate de măsură pentru energia calorică. dilatarea bazinetului. intermediară între megacarioblast şi trombocit. diferite structuri ale corpului. astfel. 2. element nuclear patologic din seria eritropoietică de dimensiuni mai mari decât eritroblastul. prin înmulţire asexuată. MEGABAZI ET MEGABULB MEGACALICE MEGACALORIE MEGACARIOBLAST MEGACARIOCIT MEGACEFALIE MEGACOLO MEGADOLICOCOLO MEGAESOFAG MEGALOBLAST MEGALOBLASTOZĂ 319 . care se referă la măduva (osoasă sau spinală). prin contrastul realizat. 2. dilataţia şi alungirea colonului. reprezentând primul stadiu de diferenţiere către seria trombocitară. al treilea deget al mâinii. fără limite precise. celulă din măduva osoasă. din ou se dezvoltă o larvă care dă naştere unui polip. care formează partea centrală a unui organ sau care se referă la aceasta. radiografia măduvei.cap) dezvoltarea excesivă în volum a capului în raport cu restul corpului. dilatarea (congenitală) a colonului. (lat.. cu miros de putrefacţie. megas . în radiologie. din care.mare) particulă care într-un cuvânt compus denotă o dimensiune mare. liber. MEDIUS MEDULAR MEDULOBLASTOM MEDULOGRAMĂ MEDULOTOXIC MEDUZĂ MEFITIC MEGA. iau naştere meduzele. tumoră. prezentarea procentuală a diferitelor celule din măduva osoasă. animal celenterat. sterilizat. care reprezintă generaţia sexuată. 1. (gr. megas + kephale . de regulă de origine congenitală. însoţită de staza tranzitului intestinal. 1. substanţă toxică pentru măduva hematopoietică. flacoane sau cutii transparente.. constituită din celule mici rotunde sau uşor ovalare. are formă de umbrelă (clopot) şi înoată sacadat. particulă care în completarea unităţilor de măsură indică o multiplicare cu 106 şi se notează cu M. mefitis . caracteristic anemiei pernicioase. (lat. prezentat în eprubete de sticlă. egală cu un therm sau cu 1000 kcal. medulla – măduvă. mielogramă.MEDIU MEDIU DE CULTURĂ orice substanţă capabilă să facă vizibile. gr. gramma -scris) sin. care serveşte la însămânţarea microorganismelor cu scopul de a le cultiva. prin contracţia umbrelei. de obicei congenitală.

în mod patologic. trei nuclei de la polul opus formează antipodele. susceptibilă să producă melanină. folosindu-se ca antigen un extract de miocard de bou. durere a membrelor. în cursul formării celulelor sexuale.puls) puls slab. rezistenţă scăzută. care se găseşte în măduva osoasă în cursul anemiilor prin carenţă de vitamină B12 şi care poate apare şi în sângele circulant în anemia pernicioasă. rezultate din meioză. celulă clară a stratului bazal epidermic. pigment brun închis sau negru. melanodermie. MEGALOFTALMIE MEGALOMA IE MEGALOSPLAH IE MEGASIGMOID MEGASPOROCITĂ MEGASPOROGE EZĂ MEI ICKE (REACŢIA) MEIOPRAGIE MEIOSFIGMIE MEIOZĂ MELALGIE MELA COLIC MELA HIDROZĂ MELA I Ă MELA ISM MELA OBLAST 320 .negru). (celulă mamă megaspor). (gr. sin. eritrocit anormal de mare. în unele tumori precum şi în urină. care alcătuiesc tetrada de megaspori. idee exagerată pe care şi-o fac unii oameni despre putere lor şi despre situaţia lor socială. care suferă de melancolie. trei se dezvoltă. 2. urmată de diviziunea corpului celular. care îndeplinesc următoarele funcţiuni: unul din cei trei nuclei situaţi lângă micropil devine oosferă. unde are loc meioza. astfel încât cele două celule care rezultă sunt de tip haploid. meion – puţin + prasso – a face) producţie scăzută. prima etapă cuprinde reducerea la jumătate a numărului de cromozomi. megasporogeneza se desfăşoară astfel: din cele patru celule. celulă diploidă din ovar. (gr. ceilanţi doi formează sinergidele. melas . prezent în mod normal în piele. proces de formare a megasporilor. (gr. 1.ochi) anomalie congenitală caracterizată prin volum mare a globului ocular. îndeosebi a celor inferioare. culoare anormal de închisă a pielii sau blănii unui animal. 1. 2. iar a patra se dezvoltă alcătuind sacul embrionar. abia perceptibil faţă de contracţiile cordului. megalos + splaghnon . melas-idor – sudoare) transpiraţie de culoare închisă.viscer) dezvoltarea exagerată a viscerelor. (gr. unele regiuni din creier şi. păr şi învelişurile ochiului. (gr. care se referă la melancolie. (gr. provenit din megaloblast. în urma cărora rezultă opt nuclei. diviziune în două etape succesive a unor celule.MEGALOCEFALIE MEGALOCIT dezvoltare exagerată a craniului. în urma căreia rezultă patru megaspori haploizi. iar în a doua etapă survine fisurarea longitudinală a cromozomilor. nucleul sacului embrionar trece apoi prin trei diviziuni mitotice succesive. de dezvoltare a sacului embrionar şi de producerea gameţilor la plantele cu flori. activitate slabă. meion + sphygmos . reacţia de floculare a serului pentru diagnosticul sifilisului. megalos + ophtalmos . doi nuclei se unesc formând nucleul secundar sau de fuziune. dilataţia şi alungirea ansei sigmoide a colonului.

bobul sulfina etc. simptom care constă în evacuarea prin anus de sânge negru (digerat). are aspect de păcură. (lat. respectiv diversele curci domestice cât şi sălbatice împreună cu bibilicile de diferite genuri. subprodus provenit de la fabricarea zahărului.purtător) purtător de pigment negru. melas – închis la culoare + phoros . a unor tulburări metabolice. sin. roiniţa. negricioasă. (lat. teiul. sarcomatoasă. precum şi salvia. celulă care conţine un pigment brun închis sau negru. fiecare din hormonii secretaţi de lobul intermediar al hipofizei. pe care o prezintă câteodată persoanele cu antracoză. lucerna. meli-melitos – miere + oyron .MELA OBLASTOM MELA OCIT MELA ODERMIC MELA ODERMIE orice tumoră malignă constituită din proliferarea melanoblastelor. expectoraţie abundentă. (gr. cu aspect siropos. conţine 50% zahăr şi 50% amide. febra ondulată. a unui parazitism cutanat prelungit. se foloseşte în industria fermentativă şi în hrana animalelor ca nutreţ energetic cât şi pentru creşterea palatabilităţii. boală infecţioasă transmisibilă la om prin lapte sau direct de la capră. floarea-soarelui etc. prezenţa în urină de pigmenţi care. parte a urechii interne. de culoare brun-neagră. termen care se utilizează pentru a desemna păsări asemănătoare cu curca. crud) sin. se transformă în melanină. Malta – insula + kokkos . formată dintr-un canal lung helicoidal. pornind de la melanoblastele din coroidă. care stimulează sinteza de melanină în celulele apte să o elaboreze. care are pielea de culoare închisă. melas + omos – sălbatic. (gr. mel-miere.grăunte). apar din cauza unor infecţii cronice. endocrine (boala Addison). vacă. abortus. în contact cu aerul. MELA OFOR MELA OGE MELA OM MELA OPTIZIE MELA OSARCOM MELA OSTIMULI Ă MELA OZĂ MELA URIE MELASĂ MELCUL OSOS MELEAGRIDAE MELE Ă MELIFERE MELITOCOCIE MELITURIE 321 . precum conchilia unui melc. ferre –a purta). termen generic pentru formaţiuni tumorale provenite din celule formatoare de pigment melanic. localizate sau generalizate. denumire generică pentru hiperpigmentări cutanate difuze sau circumscrise. un precursor incolor al melaninei. prezenţa de depozite anormale de melanină în piele şi alte ţesuturi. din care albinele prepară mierea. trifoiul. oaie.). tumoră melanică malignă.urină) eliminarea de glucoză în urină. care se dezvoltă mai ales în globii oculari. (gr. amestecat sau nu cu materii fecale. produsă de Brucella melitensis sau B. plante ale căror flori produc din adundenţă nectar şi polen. tumoare pigmentară. sunt melifere majoritatea speciilor de plante din familia leguminoaselor (salcâmul.

legat de trunchi. emenagog. apendice mobil. mela – turmă de oi + phagein – a mânca) parazit hematofag din familia Hippoboscidae clasa Hexapoda. ameţeli. formată din fosfolipide şi proteine. strat format la suprafaţa filtrelor lente prin absorţia suspensiilor fine de granule de nisip. men – lună + agein – a grăbi. GREGOR (1822-1884). naturalist austriac. la om şi la unele animale. celulele sau organismele unicelulare. transparentă şi permeabilă pentru trecerea substanţei nutritive şi a apei din afară spre interior. sin. cu ajutorul cărora se stabilesc nuanţele culorii mierii care urmează a fi comercializată. întemeietor al geneticii. ansamblul tulburărilor cauzate de o afectare a labirintului şi caracterizat prin triada Meniere: surditate. a împinge). legea independenţei caracterelor. în care se acumulează vitelusul. separândo de cavităţile adiacente. peliculă subţire care acoperă o formaţiune vegetală sau animală. 2. 3. monstruozitate constând din dublarea unui membru. legile descoperite de către Mendel şi care determină transmiterea ereditară a caracterelor: 1. care produce sau favorizează apariţia menstruaţiei. peliculă extrem de fină. învelişul subţire care înconjoară. MELOMELIE MELOSCOP MEMBRA Ă MEMBRA Ă BAZALĂ MEMBRA Ă BIOLOGICĂ MEMBRA Ă CELULARĂ MEMBRA Ă MUCOASĂ MEMBRA Ă VITELI Ă MEMBRA E COCHILIFERE MEMBRA OS MEMBRU ME AGOG ME DEL. de natura membranelor. în motilitate. la exterior. care aderă la albuş şi membrană cochilieră externă care aderă la coajă. membrane terţiare la oul de pasăre. sin. este foarte subţire. elastică. aparat prevăzut cu mai multe placi de sticlă diferit colorate.MELOFAG (gr. JOHA ME DEL (LEGILE) ME IERE (VERTIJ) 322 . legea uniformităţii hibrizilor din prima generaţie. torace sau abdomen. sin. vâjâieli în urechi. dispus pereche şi servind la locomoţie ori la prehensiune. cu evoluţie paroxistică. sunt două membrane: membrana cochiliară internă. legea disjuncţiei. care parazitează la oaie în regiunea submandibulară. care acoperă suprafaţa tuturor celulelor. zona radiata – membrană a gălbenuşului formată prin diferenţierea ectoplasmei. (gr. tunică mucoasă – tip de membrană care căptuşeşte cavităţile şi canalele care au comunicare cu aerul. membrană alcătuită dintr-o ţesătură de fibre pe care se sprijină epiteliul unui ţesut conjunctiv. este întreţinută în stare umedă de către secreţiile glandulare. membrana celulară este responsabilă pentru menţinerea constantă a compoziţiei mediului intern prin controlul strict al circulaţiei substanţelor între mediul extra şi intracelular. care este caracterizat prin prezenţa membranelor. secretate de oviduct în istm şi care învelesc gălbenuşul împreună cu albuşul.

sin.rumegare) cu referire la rumegare. alergice şi prin factori fizici şi chimici. de cauze diverse: infecţioase. agent cauzal al meningitei cerebrospinale epidemice la om. ME OPAUZĂ ME ORAGIE ME OREE ME TAL ME TO IER ME TAGROPHYTES MERCUR MERICARPII MERICIC 323 . 1. corespund frecvent unui fragment de carpelă. bacteriemie şi septicemie cu meningococ. fixată la periferia capsulei articulare. 2. hernia meningelor printr-o breşă craniană. mericarpii se formează la ridichiea sălbatică. oprirea menstruaţiei prin scăderea fiziologică a funcţiei hormonale. inflamaţie a meningelui şi encefalului.ME I GE ME I GEAL ME I GIOM ME I GITĂ ME I GOCEL ME I GOCOC ME I GOCOCEMIE ME I GOE CEFALITĂ membranele care acoperă creierul şi măduva spinării. specie de fungi. toxice. stare fiziologică normală. a cărei parte profundă se insinuează în interlinia articulară. (gr. febră peteşială. menigx – membrană + myelos – măduvă+ itis . care se referă la bărbie. cu posibile localizări meningiene. sin. merykismos . nu se întâlneşte la animale. menstruaţie abundentă. levănţică. meris-parte. pia mater şi arahnoidă. diplococ gramnegativ. care se referă la inteligenţă. fructe parţiale rezultate din fragmentarea în bucăţi a fructelor articulate. tulburare ce se dezvoltă din celulele meningelor. metal care se află în stare pură sub formă de lichid argintiu. observată la tranzitul baritat. menigx + rhegnymi – a curge) hemoragie meningeană. climacteriu feminin. curgerea menstrelor. pentru a umple spaţiul ce există între suprafeţele articulare şi pentru a le facilita alunecarea. pulmonare etc. inflamaţia meningelor rahidiene şi a rădăcinilor nervoase ale nervilor rahidieni. ME I GOE CEFALOCEL protruzia unei porţiuni din creier şi a meningelor respective printr-o breşă a calotei craniene. alcătuite din dura mater. cutanate. structură anatomică care înveleşte organele sistemului nervos central. karpos-fruct). lamă fibrocartilaginoasă în formă de corn. ME I GOMIELITĂ ME I GORADICULITĂ ME I GORAGIE ME ISC (gr. (gr. imagine radiologică al unui cancer ulcerat al stomacului.aprindere) inflamaţia concomitentă a măduvei spinării şi a învelitorilor sale. care durează mai mult de 7 zile. morcov. apare la 45-48 ani. (gr. nalbă etc. inflamaţia meningelor.

primordiale sau promeristeme. care are dimensiuni mai mari. dar şi în cadrul unor ţesuturi definitive. meros – parte + krinein – a elimina) glande care în timpul secreţiei elimină doar o parte din celulele lor. după o succesiune de diviziuni ele formează conul meristematic al tulpinii şi rădăcinii. meros + zoon . din ţesuturi embrionare. segmentarea parţială este caracteristică pentru ovulele mari. iar cel femel – hologamet. în care are loc un proces continuu de diviziune. meros + soma . articulaţiile nu se deschid şi închid complet. metamer. capului şi gâtului sunt prea evidente. asociindu-le simultan sau succesiv. în general. de forma unui ciocan cu coadă lungă. oscilaţiile trunchiului. celulele din vârful de creştere al radiculei şi tulpiniţei embrionare. impulsia dată de bipedul posterior este de slabă intensitate. meros + systole – îngustare. şi care poate da naştere la gameţi masculi şi femeli urmând apoi o reproducţie sexuată. (gr. (la protozoare) individ specializat pentru singamie.corp). greoi şi nespornic etc. rezultă. mersul este dur. meros + goneia – naştere. bogate în vitelus şi în plachete viteline.animal) individ rezultat din reproducţia asexuată. hormon) MERISTEM APICAL MERLI Ă MEROBLASTICĂ MEROCRI MEROGAMET MEROGO IE MEROMER MEROSISTOLIC MEROZOIT MEROZOM Meq. MERS MERS DEFECTUOS MESAGER 324 . sin. termen utilzat în genetică pentru a desemna o fracţiune de acid ribonucleic care transmite informaţia genetică de la ADN la o proteină care este pe cale de sintetizare. mers ce se realizează atunci când ritmul mişcărilor este neuniform. excitant chimic cu rol operativ elaborat în organism (ex. membrele se ridică puţin sa exagerat de sol. 1. cele dinainte cuprinzând teren în urma impulsiei imprimate de membrele posterioare. (gr. spre deosebire de hologamet. meristemele sunt localizate în special în vârful tulpinilor şi rădăcinilor. meros . modul de deplasare al animalului care îşi mişcă membrele într-un anumit fel. cum se poate observa la sporozoare. (gr.parte) o parte sau un segment din corpul animal. rezultat în urma unor diviziuni multiple şi care este mai mic decât organismul obişnuit. care îndeplineşte rol de gamet. moleculă cu efect specific. segment al corpului. utilizat în abatoare pentru asomarea animalelor prin comoţie cerebrală. în mod obişnuit gametul mascul este merogamet. rezultat din unirea a două celule sexuale (gameţi). producere) naşterea unui organism dintrun ou fecundat. acestea provin direct din ţesuturile embrionului şi sunt meristeme embrionare. (gr.MERISTEM ţesut format din celule cu o mare capacitate de diviziune. (gr. schizogonie. strângere) suflu cardiac care se aude numai într-o parte a sistolei. instrument. segmentarea oului sau zigotului animal şi formarea de blastomere numai în regiunea nucleului (la aşa numitul pol animal) şi nu şi a masei oului care formează sacul vitelin (gălbenuşul). localizat în punctele de creştere a plantelor. (gr. miliechivalent. 2. razele osoase nu oscilează în planuri paralele cu planul median.

prima falangă şi marii sesamoizi. articulaţia buletului – articulaţie complexă între metacarp. metabole – schimbare) suma proceselor de asimilaţie şi dezasimilaţie. categorie de cromozomi caracterizaţi prin poziţia în zona mediană a centromerului. (gr. care. după intensitatea transformărilor. în chimie. la om. metabolismul glucidelor. sunt condiţionate de procese de degradare cu eliberare a energiei necesare pentru biosinteză. totalitatea transformărilormetabolice ale unei substanţe (ex. alcaloid extras dintr-un cactus din Mexic care este dotat cu proprietăţi halucinogene. pentru a indica (ex.MESARAIC MESCALI Ă MEŞĂ (gr. METABOLE METABOLISM METABOLISM BAZAL METABOLISM I TERMEDIAR METABOLISM PARŢIAL METABOLIT METACARP METACARPOFALA GIA METACARPOSESAMO FALA GIA Ă METACE TRIC 325 . element de compunere în formarea denumirilor unor substanţe. despre insectele cu metamorfoză. sondă de pânză fină sau din ţesut rezorbabil. 1. la temperatura camerei de circa 18°C. în seria benzoică). elemente radioactive etc. 2. substanţă care ia parte la desfăşurarea proceselor de metabolism. nitraţi. acidul metafosforic faţă de cel fosforic). o transformare. pentru corpurile mai puţin hidratate (ex. un ligament intersesamoidian şi o serie de ligamente sesamoidiene inferioare..3 ortho şi para. care se introduce într-o plagă sau fistulă pentru a se împiedica închiderea printr-o cicatrizare prea rapidă. care se desfăşoară într-un organism viu. care se referă la metacarp şi la falange. aminoacizi etc. două ligamente funiculare colaterale. respectivele oase fiind solidarizate prin: o capsulă articulară. al apei etc.). repliu peritoneal care menţine intestinele la peretele abdominal. CO2. metaboliţii sunt reprezentaţi numai de substanţele anorganice: apă. în chimia organică. printre care vitamine.. particulă de compunere cu sensul: după. sau indică o schimbare. facilitând astfel scurgerea serozităţii şi puroiului sau pentru a opri o hemoragie în interiorul unei cavităţi. fie pentru formarea denumirilor de polimeri ai unor substanţe. mezenter. totalitatea proceselor metabolice care au loc în intimitatea celulelor din momentul asimilării substanţelor absorbite până la apariţia substanţelor proprii rezultate din procesele de resinteză. (gr. în chimia minerală. valoarea standard a metabolismului bazal este dată de numărul de calorii produse pe oră la un metru pătrat din suprafaţa corporală. lipidelor. metabolismul standard al unui organism în stare de repaus. în timp ce la organismele heterotrofe metaboliţi sunt reprezentaţi atât de substanţe anorganice cât şi de substanţe organice diverse. sin. mesos – jumătate + araios – subţire. meta – între). ansamblul celor cinci metacarpiene ce formează scheletul mâinii. la rândul lor. datorită acestei poziţii a centromerului. META.. metamorfoza cuprinde două tipuri principale: metamorfoza hemimetabolă şi metamorfoza holometabolă. derivaţii substituiţi în poziţiile 1. exprimat obişnuit în calorii. al proteinei.sin. . fin). are drept rezultat menţinerea vieţii. cromozomul pare alcătuit dintr-o cromatidă cu două braţe egale sau uşor inegale. la organismele autotrofe.

meta + kerkos . dar şi pentru expulzarea gameţilor. alcool metilic.).formă). Mn. la vertebratele amniote. reprezintă la anelide şi moluşte organe excretoare. faza unei mitoze sau a unei meioze care urmează profazei şi precede anafaza. fără să fie metale. pierde coada. care se referă la metafiza şi la diafiza unui os. iar prin glandele cistogene se produce închistarea. din locul în care se află la distanţă. METACRITIC METACROMATISM METADIAFIZAR METADO Ă METAEPIFIZAR METAFAZĂ METAGE EZĂ METAFIZĂ METALOID METALPROTEIDE METAMIELOCIT METAMORFOZĂ META EFRIDIE META EPHROS META OL METAPLAZIE METASTAZĂ METATARS METATORACE 326 . de metatorace sunt ataşate o pereche de picioare şi o pereche de aripi. Cu. organ tubular. (gr. care se referă la metafiza şi epifiza unui os. folosit sub formă de clorhidrat.coada). prin pori excretori. rinichiul definitiv. ansamblul celor cinci metatarsiene care se articulează posterior cu oasele tarsului şi anterior cu primele falange ale degetelor piciorului. sin. sin. (gr. meta + morphosis . au totuşi unele proprietăţi ale acestora. cât şi spre cavitatea generală a corpului prin pavilioanele vibratile. unde determină noi focare ale bolii de bază sau alte leziuni. intermediară între mielocit şi granulocit.METACERCAR (gr. transportul unor elemente celulare sau materiale organice ori anorganice. înainte de a ajunge la stadiul adult. modificarea culorii pielii sau a părului datorită unor boli sau vârstei. care începe să funcţioneze spre sfârşitul stadiului embrionar şi la adult.culoare). leziune. celulă din măduva osoasă. îndeosebi cea de a forma ioni simpli. pe cale orală sau prin injecţii subcutanate ori intramusculare. schimbarea formei sau structurii suferite de unele organisme în cursul dezvoltării lor. deschis atât spre exterior. 1. rezultă dintr-un cercar care iese din corpul melcului în mediul exterior. meta + krisis .criză). al treilea segment toracal. (gr. transformarea unui ţesut diferenţiat în alt ţesut. succedaneu al morfinei. formă evolutivă a paraziţilor trematozi. Mg etc. cercar închistat. pe cale sanguină sau limfatică. (gr. meta + chroma . nume dat unor corpuri simple care. heteroproteide în care o componentă neproteică o constituie un metal (Fe. în legătură cu ce se produce după perioada critică a unei boli. 2. Co. meta – după + tarsos – picior). anormal prin localizarea sa. meta + meros – parte). porţiunea unui os lung situată între epifiză şi diafiză. (gr. la insecte. împărţirea corpului în segmente mai mult sau mai puţin identice.

prezenţa methemoglobinei în urină. situată deasupra punţii şi sub creierul intermediar. tuberculii cvadrigemeni şi pedunculii cerebeloşi. porţiune a encefalului. METHEMOGLOBI Ă METHEMOGLOBI EMIE METHEMOGLOBI URIE METIL METIO I Ă produs de oxidare a hemoglobinei. care are două straturi de celule sau foiţe embrionare. inflamaţia cronică a uterului şi peritoneului. prezenţa methemoglobinei în sânge. velocimetrie ultrasonică. metazoarele se înmulţesc atât sexuat cât şi asexuat. denumite ectoderm şi endoderm. în care fierul. rezultatul încrucişării a două persoane de rase sau variante diferite. reprezentând al doilea stadiu. fie în spaţiul peritoneal (pneumoperitoneu). segmentează. fenomen biologic general. trecut din starea feroasă în starea ferică. stadiul de morulă. ruptură uterină.METAXE IE METAXILEM METAZOARE influenţa fiziologică a gametului patern (polen) asupra ţesuturilor materne. din care. afecţiune inflamatorie a uterului. care rezultă din unirea unor gameţi. scurgere apoasă. provenind din uter. inflamaţia uterului şi a trompelor. au celulele diferenţiate şi grupate în ţesuturi şi organe. se formează al treilea stadiu. care trece prin diferite stadii embrionare şi anume: iniţial apare un aglomerat de celule. oul. reacţiile excesive duc la tulburări neplăcute (meteorolabilitate) sau la declanşarea unor boli. mucoasă sau purulentă. lemn primar produs (după protoxilem) în tulpină şi rădăcină de către procambiu. prin invaginare. animale care au corpul constituit din mai multe celule. spre deosebire de protozoare care sunt unicelulare. dând naştere la embrion. tioaminoacid monoaminomonocarboxilic cu rol crescut în metabolismul intermediar. hemoragie uterină survenită în afara perioadei menstruale. care contribuie la echilibrul lipidic în ţesutul hepatic prin efectul lipotrop pe care îl manifestă. din care se dezvoltă un fel de veziculă alcătuită dintr-un singur strat de celule. distensia abdomenului prin acumulare de gaze fie în intestin în cursul unor afecţiuni digestive. a pierdut puterea de a fixa oxigen. durere localizată în uter. blastula. se divide. sin. METIS METODA DOPPLER METRALGIE METRITĂ METROPERITO ITĂ METRORAGIE METROREE METROREXIE METROSALPI GITĂ MEZE CEFAL 327 . dar în cadrul aceleiaşi specii. gastrula. porţiune a encefalului cuprinsă între bulbul rahidian (mielencefal) şi mezencefal (pedunculii cerebrali şi tuberculii patrugemeni corespunzând punţii cerebelului şi pedunculilor cerebeloşi mijlocii). radical chimic monovalent. produşi prin diviziune reducţională. cuprinde pedunculii cerebrali. METE CEFAL METEORISM METEOROSE SIBILITATE sensibilitate la schimbarea vremii. de care nu se delimitează precis.

situat între straturile celulare extern şi intern ale corpului spongierilor şi celenteratelor. alcătuit din mai multe straturi de celule alungite. MEZODIASTOLIC MEZOFIL MEZOFITE MEZOGASTRU MEZOGLEA MEZOMETRU MEZO EPHROS MEZOOVAR MEZORECT MEZOSALPI X MEZOTELIOM 328 . (gr. se spune despre faţa unui dinte care este cea mai apropiată de linia mediană. care dă naştere diferitelor ţesuturi şi elementelor celulare sanguine. formată din ţesut fibros şi din două sau mai multe elemente mezenchimatoase net identificabile. MEZE TERICĂ CAUDALĂ (artera) colaterală a aortei descendente. parte a rinichiului. la organiusmul adult. format din câteva straturi de celule. derma-piele). cu celule stelate. mezoderm. este generatorul ţesutului conjunctiv. sin. de metanephros. repliu peritoneal lung. ambele sale feţe sunt acoperite de o foiţă peritoneală. mesos – între. muşchilor. de formă diversă. regiunea mijlocie a abdomenului situată între regiunea epigastrică şi cea hipogastrică în general corespunzând zonei grupate în jurul ombilicului. prin camerele substomatice. situat între epiderma superioară şi epiderma inferioară a limbului frunzei. în stare funcţională la embrion şi substituită. distribuită colonului descendent şi rectului. mesos – între. mitra-uter).MEZE CHIM MEZE CHIOM MEZE TER forma tânără de ţesut conjunctiv. care conţin puţine cloroplaste. sângelui. (gr. tumoră formată pe seama mezoteliului membranelor seroase. foiţă embrionară situată între ectoderm şi endoderm. MEZE TERICA CRA IALĂ MEZE TERITĂ MEZIAL MEZOBLAST MEZODERM (artera) colaterală a arterei descendente distribuind prin diverse ramuri sânge intestinului subţire şi intestinului gros. este diferenţiat în ţesut asimilator palisadic. care se produce sau care se referă la mijlocul diastolei. necelular. inflamaţia mezenterului. se inseră în partea sa superioară la ligamentul larg. (gr. având cerinţe medii faţă de aprovizionarea cu apă. strat intermediar gelatinos. intern. sunt în legătură cu atmosfera înconjurătoare. cută peritoneală care leagă rectul de plafonul cavităţii abdominale. bogate în cloroplaste şi care asigură fotosinteza şi ţesut lacunos. care leagă jejuno-ileonul de peretele abdominal posterior. organelor sexuale etc. cu spaţii mari de aer între ele şi care. cută peritoneală care leagă uterul de peretele abdominal. la vertebratele amniote. ţesut median. plante adaptate climatului temperat. mezoul trompei uterine. cută a peritoneului care leagă ovarul de peretele cavităţii abdominale. corespunzând ligamentelor largi. tumoră benignă sau malignă. oaselor. mesos – mijloc + enteron – intestin).

planta asigură glucidele. abr. care tapisează suprafaţa internă a membranelor serose. repliu peritoneal care leagă un viscer de peretele abdominal sau de alt organ. iar ciuperca substanţele asimilabile cu azot. Mangnezia – regiune din Grecia) simbolul magneziului.000 de ani şi durează peste 120. deficienţă sau lipsa tonusului muscular. factor mitogenic. (ex. ocardia. oligoelement esenţial pentru om şi animale. ciuperci din speciile Actinomyces. jurasic. care trăiesc parazite în corpul animalelor. MICORIZĂ MICOPLASMOZĂ MICOSTATIC MICOTOXI Ă 329 . abr. boala Erb . cretacic. altele obligatoriu micotrofe.000 de ani. Mg. orice substanţă toxică produsă în cursul metabolismului unor specii banale de ciuperci microscopice. dezvoltate într-o plagă sau într-o cavitate naturală. boală. fungistatic. miligram. sin. fenomen care constă în asocierea simbiotică a unei ciuperci cu rădăcinile unei plante superioare pentru realizarea unei nutriţii micotrofe. Streptomyces. a apariţiei mamiferelor şi a plantelor cu flori.000. totalitatea hifelor sau aparatul vegetativ al ciupercilor. rhiza – rădăcină). parazitoză tropicală provocată de către prezenţa larvelor de insecte vii. care se dezvoltă în resturi alimentare. mycos –ciupercă. mykes – ciupercă. MIALGIE MIASTE IE MIATO IE MIAZĂ MICELĂ MICELIU MICETE MICOBACTERIOZĂ MICOLOGIE termen general utilizat pentru definirea oricărei boli provocate de Mycobacterium. unele plante sunt facultativ micotrofe. logos -ştiinţă) – ramură a botanicii care studiază sistematica. fiind era reptilelor uriaşe. morfologia şi biologia ciupercilor în legătură cu daunele pe care le provoacă şi cu rolul lor ca producătoare de substanţe utile. sin. Madurella etc. miodinie. particulă în suspensie dintr-o soluţie coloidală. 1. boală caracterizată prin epuizarea anormală şi rapidă a forţei musculare. la insecte. M. mg. (gr. mucegaiuri. provocată de larvele muştii Sarcofaga magnifica sau de larvele altor diptere.Goldflam. fără semne de paralizie. al doilea segment toracal. de mezotorace sunt ataşate o pereche de picioare şi o pereche de aripi. termen general utilizat pentru definirea bolilor provocate de micoplasme. se subîmparte în perioadele: triasic. sin.).MEZOTELIU MEZOTORACE MEZOU MEZOZOIC ţesut format dintr-un unic strat de celule epiteliale. (gr.000. în general cutanată. durere musculară. (gr. 2.F. eră geologică care începe în urmă cu circa 190. metal bivalent.

cu diametrul sub 6 µ. afecţiune datorată unei ciuperci din genurile Candida. prezenţa microcitelor în sângele circulant. calcificare de dimensiuni foarte mici. sin. MICROAMPER MICROA GIOPATIE MICROB MICROBIOLOGIE MICROBISM MICROBICID MICROCALCIFICARE MICROCEFALIE MICROCIT MICROCITOZĂ MICROCLIMAT MICROCOC MICRODRAJEURI MICROELEME T MICROE CEFAL MICROFAG MICROGAMET MICROGLOSIE MICROMELIE MICRO MICRO UTRIE T 330 . dezvoltarea incompletă a limbii. micologia. (gr. anomalie de dezvoltare a craniului şi encefalului. în organismele vii. Ni. egală cu a mia parte dintr-un mm (0. dimensiune anormal de mică a craniului. ştiinţa care studiază organismele microscopice.Pb. În funcţie de tipul microorganismelor. stare de infectare a unui organism cu microbi. leucocit (granulocit neutrofil) deosebit de activ în fagocitarea celulelor degenerate şi a microbilor în inflamaţii. necesar în cantităţiminime în nutriţia plantelor şi animalelor. îndeosebi celor capabile să producă infecţii. mikros – mic. stare de infectare a unui adăpost de animale cu diferite specii de microbi. care aparţine genului Micrococus. element chimic care apare ca un constituient natural. cu capul mic. mijloc fizic sau chimic utilizat pentru distrugerea microbilor. gamet mascul care are dimensiuni mici comparativ cu gametul femel. microorganism de formă sferică. medicamente de dimensiuni mici al căror înveliş este făcut din zahăr sau ciocolată. Mn. Cu. Ag. gram pozitiv. bacteriologia.MICOZĂ (gr. unitate de intensitate pentru curentul electric. bios – viaţă). în cantităţii infime. element mineral sau compus al acestora. anomalie congenitală produsă printr-o mutaţie recesivă şi caracterizată prin dezvoltarea incompletă a membrelor. termen generic pentru îmbolnăvirea vaselor capilare. mikros –mic. complex de factori fizici. din microbiologie s-au desprins o serie de ramuri: virologia. Cd. care rămâne cu dimensiuni mai mici decât normale. de exemplu. micrometru.001 mm) sau 10-4 cm. protozoologia. globul roşu. egală cu o milionime de amper. Coccidioides. (gr. caracterizată prin tendinţă de supuraţie şi fistulizare la perete. unitate de lungime pentru obiecte microscopice. mykes – ciupercă). 1. Aspergillus. cea care se observă în ţesutul glandelor mamare. chimici şi biologici ai aerului din locuinţe şi adăposturi. 2. chefali-cap). Zn. nume dat organismelor invizibile cu ochiul liber. Blastomyces sau Actinomyces.

sin. din fiecare microsporocită rezultă patru celule haploide. (gr.deficienţă în creştere. la plantele heterospore. sau formaţiunilor foarte mici.MICROORGA ISM MICROPIL MICROSCOP MICROSCOPIE MICROSOMIE MICROSOMI sin. (stamină) frunzuliţă modificată care dă naştere microsporangiului. care permite examinarea obiectelor. observată la microscop. pentru examinare microscopică. mictio . a polenului (a microsporilor. care iau naştere în urma celor două diviziuni ale meiozei). rară la adult. gen de dermatofiţi caracterizaţi prin spori mici care parazitează abundent firul de păr. (lat. granule citoplasmatice.urinare). coexistând adesea cu procese inflamatorii ale osului (osteomielită). nanism . în microsporangiu. substanţă lipoidică. din care se dezvoltă grăunciorii de polen.a. instrument pentru tăierea unor secţiuni subţiri de ţesături sau organe. datorită unei disfuncţiuni prehipofizare ş. hemaglutinare. dermatomicoză produsă de ciuperci din genul Microsporon. inflamaţia măduvei osoase. care cuprinde lemingii şi şobolanii. arareori independentă. dermatomicoză. organism microscopic. dimensiunile corporale rămânând subnormale. cu o mărire de peste 10 ori. sporangiu în care are loc formarea microsporilor. (la plantele cu flori) deschidere (canal) în partea apicală a învelişului ovulului. unul din cei patru spori formaţi în urma meiozei. sin. organism sau material. celulă mamă diploidă. subacută sau cronică a măduvei spinării. microb. de culoare albă. structura intimă a unui obiect. foarte contagiosă la copii. bogate în ARN. instrument optic ce mai multe lentile. Microsporon sabouraudites. un set important de enzime care participă la diverse reacţii biochimice sunt localizate în microsomi. sin. tondandă microscopică. myelos – măduvă). din microsporangiu se dezvoltă grăuncioarele de polen. în urma celor două diviziuni meiotice. boala Gruby. procesul de formare a microsporilor la plantele cu flori. (Microtinae). fosfolipide şi proteine. inflamaţie acută. prin micropil are loc pătrunderea tubului polinic. se desfăşoară în antere. 2. fracţiune subcelulară constituită din fragmente şi mici vezicule rezultate prin disrupţia reticulului endoplasmatic. (reacţie) v. 1. în microsporocite. subclasă de rozătoare din familia Muridae.DUBAS MIELI Ă MIELITĂ 331 . MICROSPOR MICROSPORA GIU MICROSPORIDIOZĂ MICROSPOROCIT MICROSPOROFILĂ MICROSPOROGE EZĂ MICROSPORUM MICROSTRUCTURĂ MICROROSPORIE MICROTI E MICROTOM MICROZOM MICŢIU E MIDDLEBROOK . observarea şi studierea obiectelor şi fenomenelor cu ajutorul microscopului. interesează îndeosebi pielea păroasă a capului. puternic refractilă. invizibil cu ochiul liber. act fiziologic de eliminare a urinei pe căile naturale. care formează teaca medulară a unor fibre nervoase.

depresia măduvei hematopoietice. de obicei multiple. proces care se petrece la nivel populaţional şi care constă în introducerea de gene într-o populaţie. inervând muşchiul milohioidian. boală malignă a măduvei osoase cu evoluţie lungă. metodă de investigaţie radiologică. hematogenă. ca urmare a acestui proces frecvenţa genelor din populaţia respectivă se va schimba. 1. formarea măduvei osoase sau a celulelor din sânge. hipertrofie bilaterală. (gr. având aspect membranos. termen generic pentru viciile de dezvoltare ale măduvei spinării. sindrom caracterizat prin crize paroxistice de cefalee. cu două canale. stare patologică în care survine o proliferare excesivă a mieloblastelor. capabil de diviziune. sin. deplasare în masă. sin. lungime egală cu a mia parte dintr-un micron (0.boală). care seamănă cu un bob de mei. de sistem. osteomielofibroză. myelos-măduvă. termen generic pentru neoformaţii. însoţite de tulburări digestive (greţuri. care apar în măduva oaselor şi care. posedă citoplasmă bazofilă. pathos . fapt ce va determina o schimbare a frecvenţei tipurilor de gameţi produşi în populaţia respectivă şi de aici apariţia unei alte structuri genetice la populaţia filială. dintr-o parte în alta. blastos -mugur). unitate de măsură egală cu o miime de gram. unul comunicând cu un balonaş care s poate umfla şi altul servind la aspirarea lichidului intestinal. proporţia diferitelor specii celulare prezente pe frotiurile din măduva osoasă. vasomotorii (paloare sau roşeaţă) şi uneori de tulburări senzoriale (scotoame luminoase. unitate de capacitate egală cu o miime de litru. myelos –măduvă. de punere în evidenţă. 2. tub lung de cauciuc. celulă nediferenţiată din măduva osoasă. MIELOBLASTOZĂ MIELODISPLAZIE MIELODEPRESIE MIELOFIBROZĂ MIELOGRAFIE MIELOGRAMĂ MIELOM MIELOPATIE MIELOPOIEZĂ MIELORADICULITĂ MIGRARE MIGRAŢIE GE ETICĂ MIGRE Ă MIKULICS (SI DROMUL) MILIAR MILIGRAM MILILITRU MILIMICRO MILLER-ABBOT (SO DA) MILOHIOIDIA 332 . a canalului medular şi a conţinutului său. gradat. participând la formarea podelei cavităţii bucale şi inserat pe de o parte pe un safeu median iar pe de altă parte pe linia mileană. a glandelor lacrimale şi salivare. cu localizare sau predominanţă hemicraniană. inflamaţia măduvei spinale şi a rădăcinilor nervilor rahidieni.000001 mm). care provin din aceasta. fără granulaţii şi nucleu sferic sau ovoid.MIELOBLAST (gr. prin creşterea lor pot să distrugă osul. indoloră. osteomieloscleroză. din seria granulocitelor. zgomote auriculare). vomismente). cu ajutorul unei substanţe de contrast.muşchi extrinsec al hioidului. ramură fină detaşată din nervul mandibular al trigemenului. denumire generică dată bolilor măduvei osoase şi măduvei spinării. migraţie. cu scăderea sau absenţa secreţiei lacrimale şi uscăciunea gurii. exprimată prin procente. deplasare.

care posedă mijloace active de apărare. mimesis – imitare). prezenţa de mioglobină în sânge. contracţie musculară involuntară. Anzi. fibrile contractile specifice miocitului. afecţiune inflamator-degenerativă a miocardului determinată. manevră pentru punerea în evidenţă a unei pareze uşoare de membru: după ridicarea paralelă a celor două membre. formarea munţilor Alpi. gros.). constând din cercetarea gonadotrofinelor urinare. miocardopatie care apare în cadrul unor afecţini cu disproteinemie intensă (ciroze. similară cu aceea produsă prin stimulare electrică. proteine musculare cu structură diferenţiată de cea a miozinei. destinat imobilizării coloanei cervicale în extensie. fie în cadrul unor boli difuze ale ţesutului conjunctiv (calagenoze) sau muscular (miopatii. proteină musculară ce conţine fier. cu menţinerea capului în poziţie normală. (gr. bruscă. parazitare. caracteristice citoplasmei celulelor musculare. infecţioase. sin. halocortine. halocarticoizi. reprezentând o specializare pentru funcţia contractilităţii. epocă în perioada terţiară a erei cenozoice. cu aspect predominant degenerativ: apare fie în tulburările generale ale metabolismului. celulă musculară. sindroame nefrotice etc. lipsite de mijloace de protecţie. vezi „epiteliu“. afecţiune cardiacă neinflamatorie.MILTO (TEST) MIMETISM test de diagnostic în gestaţie la vacă. mys-muşchi + kardia – inimă). de a imita alte specii. comparabilă cu hemoglobina. este dublat spre interior de endocard şi spre exterior de epicard şi pericard. (gr. începe în urmă cu circa 30. de cauze alergice. cu acţiune MI ERALOCORTICOIZI MI ERVĂ MI GAZZI I (PROBA) aparat ortopedic. (gr.000 de ani. gipsat sau din material plastic. miastenii etc. Hymalaia. cel aflat de partea afectată coboară sau cade. vezi „distrofia“. metaplasmice. al cărei rol este de a fixa oxigenul. în formele acute. În natură există numeroase cazuri de mimetism dar ele sunt mai frecvente printre insecte. diferenţieri filamentoase. În miocen a avut loc o deosebită dezvoltare a mamiferelor uriaşe.000. iar în formele cronice de infecţii specifice sau apărând ca sechele. hormoni suprarenali predominantă asupra metabolismului apei şi sărurilor. micotice. MIOCARD MIOCARDITĂ MIOCARDIOPATIE MIOCARDOZĂ MIOCE MIOCIT MIOCLO IE MIODISTROFIE MIOEPITELIU MIOFIBRILE MIOGE E MIOGLOBI Ă MIOGLOBI EMIE 333 . alcătuite din proteine contractile (actina şi miozina). care constituie aproape totalitatea peretelui inimii. prin injectare la broscoi. mys – muşchi + kytos – celulă). muşchi striat reticulat. proprietate a unor specii de animale.).

ablaţia chirurgicală a unui miom. denumire generică pentru orice boală musculară. sin. inflamaţia musculaturii uterine. DEPIGME TARĂ MIOPIE defect de vedere în care razele vizuale paralele. ruptură musculară. are rol în prevenirea degenerării grase a ficatului şi depunerea colesterolului. cu ajutorul căreia se poate face aprecierea mărimii. tehnica de înscriere a curbelor de contracţie musculară. consecutivă unor procese degenerative. logos -ştiinţă). aparat de înregistrare grafică a contracţiei musculare. traseul unei contracţii musculare. reducerea consistenţei muşchilor. se unesc întrun focar înaintea retinei. cu ajutorul miografului. mys –muşchi. complexul plexiform al fibrelor musculare netede care alcătuiesc pătura medie a uterului. subiectul vede mai bine de aproape decât la distanţă. cu structură similară cu cea a muşchilor. 2. capitol al anatomiei care se ocupă cu studiul muşchilor. poate fi primară (idiopatică) sau secundară (neuropatică). este sintetizat de organismul animal. operaţie în care se foloseşte un lambou de muşchi pentru a umple o pierdere de substanţă sau pentru a corija o diformitate. fiind un constituient al tuturor ţesuturilor. sutura unui muşchi rupt sau secţionat. de la infinit. a formei şi a duratei acesteia. (gr. MIOGRAFIE MIOGRAMĂ MIOID MIOI OZITOL MIOLOGIE MIOM MIOMALACIE MIOMECTOMIE MIOMETRITĂ MIOMETRU MIOP MIOPATIE MIOPATIE EXUDATIVĂ v. Se foloseşte terapeutic în spasmele reactive ale musculaturii striate şi în contracturile piramidale. boala muşchilor albi. MIOPLASTIE MIORAFIE MIORELAXA T MIOREXIE MIOSARCOM 334 . mai ales a miomului uterin. muşchiul uterin. mys –muşchi. refacerea chirurgicală a unui muşchi. substanţă hidrosolubilă cu acţiune vitaminică.MIOGLOBI URIE MIOGRAF prezenţa de mioglobină în urină. substanţă care relaxează musculatura striată contractată patologic. tumoare benignă a ţesutului muscular neted (leiomiom) sau a celui striat (rabdomiom). obţinut cu ajutorul unui aparat de înregistrare. graphein –a nota). malakia -înmuiere). acţioneză la nivelul căilor polisinaptice subcorticale şi spinale. myometrium. sarcom constituit în cea mai mare parte din fibre musculare netede sau striate. unde blochează neuronii de asociaţie. mys –muşchi. 1. (gr. (gr. care este afectat de miopie.

MIOZĂ MIOZI Ă MIOZITĂ MIRAJ MIRIAPODE MIRI GITĂ MIRI GOPLASTIE MISCIBIL MISDIVIZIU E MISOA DRIE MISOGI IE MIŞU Ă MITOCO DRIE MITOGE MITOMA IE MITOZĂ MITRAL MIXEDEM MIXOFICEE 335 . 1. 1. tendinţă patologică. care se referă la aparatul valvural mitral. organit citoplasmatic prezent în toate celulele vegetale sau animale. 1. inflamaţia membranei timpanului. anafază şi telofază. se referă îndeosebi la lichide.000 de specii la care corpul. clasă (Myriapoda) de artropode formată din peste 9. homonome. diviziune nucleară indirectă desfăşurată de obicei în 4 stadii: profază. 2. diviziune celulară indirectă. la fabulaţie şi minciună. care comunică cu exteriorul prin mijlocul dintelui şi este căptuşit de smalţ. sin. cu vârful în jos şi baza în sus. 1. cu scopul de a urmări starea şi dezvoltarea embrionului. care are formă de grăunţe. 1. refacerea chirurgicală a membranei timpanului. care se referă la mioză. caracterizată prin infiltraţia mucoidă a pielii şi mucoaselor. determină apariţia cromozomilor telocentrici şi a izocromozomilor. orice agent care favorizează mitoza. secţionarea unui muşchi. care se poate amesteca cu alt corp. aversiune morbidă faţă de sexul masculin. 2. în general. de obicei conştientă. a centromerului. spasm tonic al unui muşchi. 2. aversiune sau dispreţ faţă de femei. metafază. boala Gull. 2. diviziune anormală. inflamaţie a unui muşchi striat. contracţie excesivă a pupilei. termenul utilizat şi pentru definirea operaţiei de disecţie a muşchilor. caracterizată printr-o decontracţie foarte dificilă a muşchilor la executarea primelor mişcări progresive. este format din numeroase segmente.cu aspect vermiform. adâncitură în substanţa incisivului sub formă de con turtit dinainte înapoi. globulină care este constituienta principală a miofibrilelor. boală cu caracter eredofamilial. dar care se atenuază progresiv după repetarea mişcărilor. sin. transversală. clasă de cianofite (alge albastre). bastonş sau filament şi care poate fi pus în evidenţă prin tehnici speciale de fixare şi colorare. formă tipică a insuficenţei tiroidiene avansate. 2. substanţă ce stimulează transformarea limfoblastică a limfocitelor. cariokineză.MIOTE OZITĂ MIOTIC MIOTOMIE MIOTO IE inflamaţia unui muşchi şi a tendonului său. operaţiune de examinare cu ajutorul ovoscopului a ouălelor supuse incubaţiei. care provoacă o contracţie a pupilei. fiecare fiind prevăzut cu o pereche sau două de picioare.

MIXOMICETE MIXOPLOID MIXTURĂ MIYAGAW ELLA MIZA TROPIE ml. cadru mediu sanitar cu atribuţii în asigurarea actelor necesare supravegherii naşterii şi a îngrijirilor postnatale ale mamei şi copilului. provocată de o hiperplazie a timusului. distociilor. cu droguri în general. de obicei sub formă lichidă. se atribuie unor caractere recesive. talul mixomicetelor denumit plasmodiu sau simplast. unii dintre zigoţi murind în prima perioadă a gestaţiei. preparaţie farmaceutică constituită prin amestecul a două sau mai multe substanţe. 1. sunt saprofite. 2. de tip embrionar. cuprinzând mai multe specii nepatogene şi mai ales patogene. care posedă unele caracteristici comune atât plantelor cât şi animalelor. moarte survenită în perioada fetală. Mn. datorită în general unor boli infecţioase. cu aspect gelatinos. faţă de societate şi. care se referă la molecula gram. punerea în mişcare a unuia sau mai multor membre ori a uneia sau mai multor articulaţii. care se referă la molă. ca agentul ornitozei. cu dispariţia coerenţei sale funcţionale şi. simbol pentru mililitru. 2. gen de rickettsii din familia Chlamydiaceae. mm. termeni care desemnează intoxicatia morfinică. într-o substanţă fundamentală bogată în mucus. 1. MOARTE MOARTE ALBĂ MOARTE APARE TĂ MOARTE EMBRIO ARĂ MOARTE FETALĂ MOARTE TIMICĂ MOAŞĂ MOBILIZARE MODIFICAŢIE MOLAR 336 . 3. în general. simbol chimic pentru mangan. mai ales. fiecare din dinţii (3+3) din partea posterioară a arcadelor dentare superioare şi inferioare. faţă de genul uman. a unor infecţii respiratorii la păsări sau mamifere etc. moarte consecutivă unei hipotermii sau unei refrigeraţii prelungite. simbol pentru milimetru. modificare fenotipică neereditară produsă de factori din mediul ambiant. de diverse culori este format dintr-o masă de protoplasmă cu numeroşi nuclei. poate emite pseudopode care servesc la locomoţie şi la ingerarea hranei. la speciile multipare. dând aspectul extern al morţii întâlnită. grup de organisme cu o structură simplă. 3. de exemplu la unii nou –născuţi. având funcţia de măcinare. 2. hipotoniei uterine. 1. impune reanimarea. materne sau fetale.MIXOM tumoră moale. ura faţă de oameni. formată prin proliferarea celulelor conjunctive nediferenţiate. oprirea completă şi definitivă a funcţiilor vitale ale unui organism viu. eliberarea unui organ sau a unei structuri anatomice din aderenţe. moarte cu substrat genetic. simbol pentru minimal sau minimum. stare de reducere extremă a funcţiilor vitale. populaţie de celule al căror cariotip reprezintă grade diferite de ploidie. transformarea în organism a substanţelor de rezervă în substanţe utilizabile. ulterior fiind absorbiţi. 1. 2. moarte subită. intoxicaţiilor. a activităţii electrice a creierului cu distrugerea progresivă a unităţilor sale tisulare şi celulare.

care-l încadrează în grupa micoplasmelor. nalbă). ex. mollis cutis – piele moale). caracterizată prin transformarea vilozităţilor coriale în numeroase vezicule grupate în ciorchini. vezi „candida“. în 1942 (care l-au considerat un virus filtrabil).MOLARITATE MOLĂ concentraţia unei soluţii exprimate în moli la kilogramul de apă. cu corpul moale şi vâscos. dându-i denumirea de Mycoplasma pneumoniae. (lat. iar natura agentului a fost studiată de Chanock şi colaboratorii în 1963. la stânjenel). androceu la care toate staminele sunt unite. grup de microorganisme unicelulare situat pe scara evoluţiei.N. prin filamentele lor. leucocit din sânge. duce la avort spontan în luna a patra. la graniţa dintre virusuri şi bacterii. la malvacee (bumbac. ale căror larve atacă diferite produse vegetale sau animale. la care se adaugă mantaua sau pallium. tip de inflorescenţă cimoasă (ex. artrită localizată la o singură articulaţie. care acoperă masa viscerală. adeseori protejat de o cochilie sau scoică. celulă din măduva osoasă din care provine monocitul. denumire dată unor grupuri de fluturi mici şi mijlocii din ordinul Lepidoptera. majoritatea sunt acvatice cu corpul nesegmentat. într-o coloană. încrengătură (Mollusca) polimorfă de animale nevertebrate. maladie a placentei. derivând din monoblastul din măduva osoasă. masă viscerală şi picior.D. care aminteşte însuşirile rasei mongole. mollis -moale). compus din trei părţi principale: cap. şi un mecanism genetic şi enzimatic care asigură viaţa autonomă şi sinteza proteică. între spaţiul popliteu şi gleznă. descoperirea şi izolarea acestei categorii de microorganisme a fost realizată de Nocard şi Roux. termen care indică plantele care înfloresc şi fructifică o singură dată în timpul vieţii. partea cărnoasă a feţei posterioare a gambei. enzima care degradează adrenalina şi noradrenalina. colorat cenuşiualbastru în coloraţia Giemsa. MOLECULĂ MOLET MOLICUT MOLIE MOLUŞTE MO ADELF MO GOLIC MO ILIACEAE MO ILIAZĂ MO OAMI OOXIDAZĂ MO OARTRITĂ MO OBLAST MO OCARIO MO OCARP MO OCHAZIU MO OCIT 337 . care cuprinde circa 115. care. întâlnită mai ales la tineret. au studiat boala care producea pleuropneumonia la taurine. în 1898. de talie mare. care încă posedă toate proprietăţile acestei substanţe şi care poate să existe în stare liberă.000 de specii. apoi a fost izolat în pneumonia primară atipică la om de către Eaton şi colaboratorii. cea mai mică parte dintr-o substanţă chimică omogenă. prezentă în hifele sau miceliul unor ciuperci. celulă haploidă uninucleată. (lat. produsă de Monilia albicans şi manifestată prin stomatită şi inflamaţia guşii. cu nucleu nesegmentat. afecţiune parazitară. sunt specii parazite la animale şi plante saprofite care posedă un genom format din A.

monocitele. cabalinele sunt monogastrice. tip de nutriţie bazată pe un singur fel de hrană. cu frunzele simple. mediator solubil pentru interacţiunile celulare ale imunităţii. clasă (Monocotyledoneae) de plante angiosperme. insectă care atacă o singură specie sau un singur fel de plante. nesegmentat. printre care Liliales. ca urmare. prin rădăcini fasciculate. monstruozitate caracterizată prin dezvoltarea unui singur ochi. flori cu un singur înveliş floral. celulă sau organism care posedă un singur set sau un singur număr de bază de cromozomi. Graminales etc. (despre o caracteristică ereditară) care este controlată de o singură genă. tulpină care creşte în înălţime prin mugurele terminal. spre deosebire de alte caracteristici. atât flori unisexuate femele cât şi flori unisexuate mascule. nuc) sau colorat (perigon ptaloid: lalea. celulă sau teritoriu citoplasmic cu un singur nucleu normal (cu un singur complement pe celulă). la nivele diferite. denumit perigon care poate fi verzui (perigon sepaloid: fag. celulă sanguină cu un singur nucleu. cu fascicule libero-lemnoase din tulpină situate colateral. implicarea în hibridare a unei singure perechi de alele sau de caracteristici. în care. tip de plantă la care pe acelaşi individ se găsesc înserate. se caracterizează printr-un embrion. animale ale căror picioare se termină cu un singur deget (ex. daktilos-deget). sunt poligenice. prezenţa unui număr crescut de leucocite mononucleate în sânge. gaster -stomac). Cyperales. (despre un grup taxonomic) care descinde dintr-o singură formă ancenstrală. cu un singur stomac. neramificate. secretat de macrofage şi de precursorii lor. majoritatea erbacee. paralizia limitată la un singur membru. organisme monofage se întâlnesc mai ales printre paraziţi. cresc tot terminal. monos –unu. majoritatea păsărilor sunt digastrice sau bigastrice.MO OCITOZĂ MO OCROMATIC MO OCLAMIDEU MO OCOTILEDO ATE creşterea numărului de monocite din sânge. crin etc). MO ODACTILIE MO OE ERGIDĂ MO OFAG MO OFAGIE MO OFILETIC MO OFTALMIE MO OGASTRIC MO OGE IC MO OHIBRIDARE MO OIC MO OKI Ă MO O UCLEAR MO O UCLEOZĂ MO OPLEGIE MO OPLOID MO OPODIU MO OPSIE 338 . în realizarea cărora sunt implicate două sau mai multe gene şi. (gr. mai rar lemnoase. termen utilizat pentru definirea existenţei unei oftalmii la un singur ochi. ramurile care se dezvoltă din acest ax. măgarul etc). dar rămân mai scurte. alungite şi cu nervuri paralele. cu florile alcătuite pe tipul 3.. (gr. comparativ cu trunchiul principal. care are o singură culoare. anuale şi perene. comparativ cu cealaltă clasă a plantelor cu flori (Dicotyledoneae) sunt incluse mult mai puţine ordine. calul. monos –singur. care are un singur cotiledon. Orchidales.

organul reţinut suferă profunde modificări până la degenerarea epiteliului seminal. caracterizate prin prezenţa cloacăi. care seamănă cu erupţia rujeolică. ştiinţa care se ocupă cu studiul formelor şi structurilor unui organism (animal sau vegetal). pot fi patogene la animale cu sânge cald la care provoacă în special afecţiuni oculare. Morgan şi colaboratorii. la femele actul montei are loc în perioada de călduri. mecanismul genetic al variabilităţii la organismele vii şi. împreunarea a două animale de sex opus. denumire dată descoperirilor în domeniul eredităţii şi tezelor formulate de genetistul american Thomas Hunt Morgan (1866-1945) şi colaboratorilor săi. dispuse în diplo. act sexual. 2. tip de aneuploidie care constă din lipsa unui cromozom din complementul cromozomial diploid. dezvoltarea formelor şi structurilor unui organism. pe care le cloceşte. de formă bacilară. imobile. alcaloid extras din opiu. pe de altă parte. au analizat. pentru artroplastia şoldului. gramnegative. după excizia capului femural. Drosophila melanogaster. nu-l sug (ex. în cavitatea abdominală sau pe traiectul canalului ingvinal. 1. în timpul migraţiei testiculare. utilizând. rezultă din hidroliza glucidelor complexe. cum sunt pentozele şi hexozele. organism la care lipseşte un membru dintr-o pereche de cromozomi. ordin (Monotermata) de mamifere primitive. ornitorincul şi echidna). zaharuri simple. MO OSOMIE MO OTREME MO OVALE T MO OZAHARIDE MO OZOMIC MO STRU MO TĂ MOORE (PROTEZĂ) MORBID MORBILIFORM MORFI Ă MORFI OMA IE MORFOGE EZĂ MORFOLOGIE MORGA ISM MORAXELLA 339 . (teoria monocromozomală a eredităţii). scurte. prezintă elemente mici. în urma cercetărilor s-a constatat că genele sunt particule materiale localiazate în cromozomi. care are o singură valenţă. este un narcotic şi un analgetic foarte puternic. prin depunerea ouălor. proteză din vitalium. pe de o parte. a capului şi colului femural. pentru cercetări. musculiţa de oţet. adică de la o anumită pereche de cromozomi omologi lipseşte unul. iar puii ling laptele.MO ORHIDIE anomalie congenitală manifestată prin reţinerea unui testicul. în vederea reproducţia. se spune despre un vaccin sau ser preparat dintr-o singură specie bacteriană şi care asigură protecţia numai faţă de infecţiile produse de această specie. toxicomanie la morfină. gen de bacterii aerobe din familia Brucellaceae. organism cu abateri grave de la conformaţia caracteristică speciei. care se referă la boală. are formula 2n-1. ele sunt aranjate în ordine liniară de-a lungul cromozomilor ca mărgelele într-un sirag. caracteristicile structurii materiale pe care se sprijină mecanismul eredităţii.

inoculabilă. fenomen care constă în transmiterea la descendenţi a caracterelor dobândite de ascendenţi sub influenţa factorilor mediului. enzimă din sucul intestinal. motus -mişcare). datorate aparatului neuromuscular. glicoproteină complexă. pulmonului etc. care secretă mucus. lichidul sinovial şi în urină. proporţia de morţi din cei bolnavi. micoză determinată de ciuperci din genul Mucor. ansamblul mişcărilor produse de un sistem sau de un organ. care activează degradarea mucinelor. întâlnită în special la ecvine. dintr-o anumită unitate sau zonă. luând consistenţa de gumă. denumire dată aglomerărilor de miceliu. sin. proporţia de animale moarte din numărul total de indivizi dintr-o specie sau categorie de animale. MORTIFCARE MORULĂ MORVĂ MOŞTE IREA CARACTERELOR DOBÂ DITE MOTILITATE MOTRICITATE MOZAIC GE ETIC MUCEGAI MUCILAGIU MUCI AZĂ MUCI Ă MUCIPAR MUCOASĂ MUCOCEL MUCOMETRU MUCOPOLIGLUCIDE MUCOPROTEI E MUCOR MUCORMICOZĂ 340 . primul stadiu de segmentare a oului fecundat care ia aspect de mură. din masa unei porţiuni de organ sau dintr-un ţesut. hibrid care manifestă concomitent. substanţă vegetală care se umflă sub acţiunea apei. care apar ca un păienjeniş mătăsos produs de anumite ciuperci saprofite şi parazite (ex. necroză – termen utilizat în special în chirurgie şi în patologia generală pentru definirea procesului de suprimare a proceselor vitale de nutriţie. proprietatea de a se mişca. 1. cuprinse între corzile vocale superioare şi cele inferioare corespunzătoare. care îi dă proprietăţi adezive şi de întărire. manifestată clinic prin leziuni nodulare şi ulcerative ale pielii. fie că sunt mişcări voluntare. funcţia care asigură mişcările corpului. având întotdeauna suprafaţa uşor umedă. Penicllium spp. fie mişcări reflexe sau automate. (lat. datorată acumulării de mucus întro cavitate ce are orificiul obstruat. produsă de Malleomyces mallei. moştenite de la părinţi. acumulare de mucus în cavitatea uterină însoţită de deformarea acesteia. grupă de glicoproteide care conţin un glucid combinat cu aminoacizi şi polipeptide. caracteristici alelomorfe. prezentă în mucus. boală contagioasă. sin. în sectoare diferite. gen de ciuperci din familia Mucoraceae. constituite dintr-o componentă glucidică cantitativ predominantă şi o componentă proteică în proporţie redusă. ordinul Zygomicetes ce se pot dezvolta pe substraturi de origine organică. MORTALITATE 1. membrană de înveliş a cavităţilor naturale ale organismului.). mucegaiul verde-albăstrui. mucopolizaharide –poliglucide cu structură eterogenă de origine animală. mucegaiul alb.MORGAG I (VE TRICUL) fiecare dintre cele două diverticule laterale ale laringelui. 2. de schimb etc. 2. mucoaselor.. formaţiune cu aspect de pungă chistică. Mucor mucedo.

fibroză chistică de pancreas. MUGUR MULTIPARĂ MULTIVALE T MURIDE MURMUR VEZICULAR MURPHY (SEM UL) MUSCARI ICE MUSCULAR MUSCULATURĂ MUTA T MUSCULOTROP MUSEUX (PE SA) MUTAŢIE MUSTELIDE MUŞCHI STRIAŢI MUTAŢIO ISM MUTAGE MUTAGE EZĂ 341 . sunt foarte prolifice iar unele specii sunt purtătoare a unor agenţi patogeni. bruşte. concepţia lui de Vries. pentru a (lat. mari şi mici. săruri. cu afinitate pentru ţesutul muscular. constând dint-o serie de modificări insesizabile. totalitatea muşchilor din corp. din această cauză. electiv. dispuse în mănunchiuri sau fascicule de diferite grosimi.MUCOVISCIDOZĂ MUCUS sin. precum şi recombinările cu excepţia Australiei. a veziculei biliare. care se referă la muşchi. dar inducţia mutaţiei. element caabil să realizeze o mutaţie. de Vries. cu absenţa totală a de un agent mutagen. format mai ales din mucină şi din apă. genă afectată de mutaţie. este caracteristică pentru colecistită. grup de substanţe care acţionează ca şi muscarina. care reprezintă un lăstar. bruscă şi tranşantă. fenomenul schimbării substanţei ereditare a fost numit de el mutaţie. de unde Vries (1848-1935). care cuprinde şoarecii. cu deosebire în sectorul bronhiolo –alveolar. care susţinea că striate. deosebite de lungă. celule descuamate şi leucocite. locus. muşchifundamentată de Hugo de şi denumirea de muşchi scheletici. noţiune sau şase Hugo utilizată în 1901. indică variaţii ereditare în particule submicroscopice ale cromozomilor. în lucrarea Die îndeplinesc un rol contractil voluntar. sunt alcătuiţi din fibre musculare Mutationstheorie (1901). variaţia diferite oase. descoperit la ascultaţia ariei pulmonare. formarea multivalentă este caracteristică autopoliploizilor. teorie legaţi de oase. boală congenitală ereditară transmisă recesiv autozom. organismele vii suferă în mod întâmplător. şobolanii. prinde şi trage colul uterin. cu corpul foarte familie de actuală. este anormală şi. multus –mult. parere -naştere). mucusul are rol protector pentru mucoasele pe care le acoperă. care se variaţia este continuă. apar indivizi net diferiţi de părinţii lor. este consecinţa aerodinamicii respiratorii. neretractile. sau a unei părţi din corp. sub rebordul costal drept. ale genotipului. potrivit teoriei mutaţioniste. formaţiune caracteristică tulpinii plantelor superioare. a mai mult de doi cromozomi omologi sau parţial omologi. organism afectat de mutaţie. ca sin. mutatio a schimba). care picioarele numărul şi structura suplu. ca urmare. familie de mamifere rozătoare. pensă a cărei– extremitate are patru utilzată de gheare. (lat. trăiesc pe toate continentelegenelor. la care meioza. spre deosebire de Darwin. mai intens sau mai evident numai în timpul inspiraţiei. o frunzuliţă sau o floare embrionară. manifestă un grad ridicat de sterilitate a gameţilor. în profaza I a meiozei. în continuă cu tendoanele inserate pe este discontinuă. variaţii de schimbare materialului genetic şi. aspirativ. durere provocată în cursul unei inspiraţii profunde de apăsarea în profunzime. procesulspontane bruşteaîn materialul ereditar indus urmare. femelă care naşte mai mulţi pui odată. zgomot respirator normal. (în genetică) structură rezultată din împerecherea. produs de secreţie al glandelor mucoase. statistic previzibil. la nivelul sinapselor parasimpatice periferice. lemingii etc. cu coada de obicei acelea cu afectează scurte cu gheare cromozomilor. În pentru a defini schimbările concepţia mamifere carnivore de talie mică şi mijlocie.

fie a centrilor nervoşi implicaţi în procesul fiziologic respectiv sau în urma unei surdităţi congenitale care împiedică pe cel afectat să înveţe a vorbi. marine şi dulcicole. sin. cu corpul alungit prevăzut cu o carapace care acoperă toracele însă este concrescută numai cu primele 2-3 segmente toracice. şi formele mutante. incapacitatea de a vorbi în urma fie a unei leziuni a organelor fonaţiei. MUTILARE ablaţia sau pierderea accidentală a unui membru şi. MUTITATE MYCOBACTERIUM MYCOPLASMA MYSIDACEA 342 . fără revenirea gradată la forma originală. mutaţia este în general rară în natură. gen de microorganisme aparţinând familiei Mycoplasmataceae. micobacterii. prin extensie.tranziţiei dintre indivizii normali. dar odată apărută se transmite la urmaşi ca atare. a unei părţi anatomice. gen de bacterii din familia Mycobacteriaceae. care formează majoritatea indivizilor. clasa Schyzomycetes crustacee pelagice sau bentonice salmastre.

1. simbol nm. simbol: ng. narcos –adormit. dragostea unui individ pentru propria persoană. pentru propriul corp. popular: piticism. manifestare morbidă care survine în crize repetate de durată variabilă caracterizate printr-o nevoie impetuoasă de somn. tendinţă irezistibilă de a-şi administra substanţe cu efect narcotic. numărul diploid. 2n. (lat. atenţie excesivă acordată pentru sine.pitic). naris -nas). orificiu care permite fosei nazale să comunice cu exteriorul. simboluri care indică: numărul haploid sau gametic de cromozomi (n). termen utilizat pentru definirea deschiderii anterioare. ce servesc la anastomoza fără sutură a vaselor mici. administrarea pe cale intravenoasă a unui sedativ sau a unui somnifer uşor. însoţită sau nu de infantilism. care se poate instala la toate vârstele. de comunicare cu exteriorul a cavităţilor nazale. în psihanaliză. ABOTH aCl AEGELI AKAYAMA (APARAT) A ISM A OGRAM A OMETRU ARĂ ARCISISM ARCOLEPSIE ARCOMA IE ARCOTIC ARCOLEPTA ALGEZIE ARCOZĂ ARI Ă 343 . a. . n. 2. ameţit). 3n simbolul chimic pentru sodiu. nanosomie. rezultat din unirea nucleului de fuziune. înaintea unei explorări instrumentale pentru a atenua sau chiar a suprima senzaţiile dezagreabile şi inconfortul produs. dispozitiv comportând inele de diferite calibre. (gr. 2n. nanos . sin. anestezie generală. numărul endospermic de cromozomi (3n).hipotrofie staturală şi ponderală. microsomie. somatic sau zigotic de cromozomi (2n). în limbaj curent. mici chisturi formate de glandele mucipare obstruate. (gr. formulă chimică pentru clorura de sodiu. n. unitate de lungime egală cu o milionime de milimetru. narke -somn). din mucoasa colului uterin. considerată de către Freud ca sursă primordială a energiei sexuale şi care se traduce prin căutarea la altul a reflectării sinelui. formă particulară de leucemie acută. (gr. unitate de măsură egală cu a milioana parte dintr-un miligram. cu o spermatie.simbolul chimic pentru azot. care produce narcoză.

umiditate.apăsare). dintre apendice are numai 3 perechi. stadiu prenecrotic. moartea celulelor într-un ţesut viu. termen definind orice boală provocată de Spherophorus necrophorus. mişcările nastice sunt determinate de o anumită temperatură: deschiderea rapidă sau într-un anumit moment a florilor de lalea. săruri minerale etc). în formă de navă sau de nacelă. trecând prin cele patru faze: anageneză. scăderea producţiei etc. regina nopţii. excitanţii din mediu provoacă şi schimbarea în cursul nopţii a poziţiei frunzelor la leguminoase. cantitatea de aer ce trebuie introdusă în şi evacuată din adăpost. zonă de necroză într-un ţesut. gen de bacterii polimorfe. complicaţii ale plăgilor etc. ce determină panariţiu. stadiu primitiv. corpul acestei larve este oval. metageneză. nastos . larvar. vitamine. în prezenţa unei insecte la planta carnivoră Dionea are loc strângerea frunzelor în formă de capcană. termenul se foloseşte în biologie pentru a indica apariţia unui nou născut. rezultat al unei degenerescenţe. dezechilibru vagotonic provocat de transportul animalelor cu vaporul. păpădie. 2. iar lovirea sau scuturarea provoacă la Mimosa pudica aplecarea frunzelor. omfalite.. nesegmentat şi neîmpărţit în regiuni. autovehiculele etc. teleogeneză. pentru a se distribui mucoasei de pe septumul nazal şi peretele lateral al cavităţii nazale. (gr. termen general prin care se defineşte procesul fiziologic. mişcare. condiţionând slăbirea. catageneză. 2. sub control endocrin. de cădere şi înlocuire simultană a învelişului pilos la animale acoperite cu păr sau cu lână foarte groasă. din alta principală. căldură. anaerobe. 1. normal: 320-340 mg% (136-142 meq/l). 1. proteine digestibile. în fiziologie indică apariţia unui corp organizat care n-a existat până atunci. la plante. colaterală a arterei maxilare (interne) la nivelul hiatusului maxilar pătrunzând în cavitatea nazală. provocată de un stimul din mediu. în anatomie arată baza de pornire.ASAL ABORAL ( ERV) ASAL ABORALĂ (ARTERA) ASTIE ramură detaşată din nervul maxilar al trigemenului trecând prin gaura nazală a hiatusului pentru a se distribui pituitarei. care se vor transforma în antenule. eliminarea sodiului în urină. AŞTERE ATAL ATRIURIE ATREMIE AUPATIE AUPLIUS AVICULAR ĂPÂRLIRE ECESARUL DE AER ECESARUL DE SUBSTA ŢE UTRITIVE ECROBACILOZĂ ECROBACTERIUM ECROBIOZĂ 344 . într-o ordine şi o durată caracteristice speciei. dar care este independentă de direcţia stimulului. individului precum şi condiţiilor de mediu. antene şi mandibule. care se referă la naştere. pe oră şi pe cap de animal. se poate calcula pe baza cantităţilor de bioxid de carbon. gram negative. de detaşare a unei formaţiuni. specia mai importantă este ecrobacterium necrophorum. caracteristic crustaceelor. la păsări se schimbă total sau parţial penele vechi cu altele noi. rasei. cerinţele calitative şi cantitative ale diferitelor specii şi categorii de animale domestice pentru diferite grupe de substanţe nutritive (energie digestibilă. concentraţia sodiului din sânge.

iar celălalt capăt conduce la exterior excreţiile sau gameţii. animale înotătoare. stare sau predispoziţie organică. situată pe cornee. din acest motiv. anelide. larva unor moluşte. determinată de factorii de natură diferită.. are rolul de a atrage insectele polenizatoare. care acţionează brutal. care este afectat de necroză. în anatomia patologică. ce progresează rapid spre necroză şi coafectarea altor parenchime. nephros . ejacularea de spermatozoizi morţi. precum şi la amphioxus). nekros –moarte. distrugerea unui teritoriu tisular. cadavru. referitoare la prezenţa unui infarct actual sau cicatrizat. acute sau cronice de natură inflamatorie sau degenerativă. hienele etc. pată superficială care nu este complet opacă. care se hrănesc cu cadavre (ex. (gr. boala se manifestă şi prin semne generale grave. organ excretor prezent la numeroase animale nevertebrate (platelminţi. durere renală. ablaţie chirurgicală a rinichiului. vezi „depolarizant“. antrenând necroza succesivă în diverse zone. secretată de glandele (nectarii) situate în floarea angiospermelor. nu prezintă nici o tendinţă de diferenţiere şi care. nu poate fi situat într-o categorie determinată.ECROFAG ECROPATIE (gr. degenerescenţă hepatică difuză. modificarea ţesuturilor pielii pe fondul unei rosături şi ca urmare a unei presiuni puternice provocate de harnaşament pe corpul animalelor. larvele unor insecte. organe etc. 2. sin. 1. se manifestă prin semne clinice incerte şi diferite. afecţiune).rinichi). noţiune electrocardiografică. se spune despre o celulă sau un ţesut care păstrează caractere embrionare. substanţă dulce. phagein –a mânca) –despre unele animale. denumire utilizată în trecut pentru desemnarea unei afecţiuni renale bilaterale. ECROPSIE ECROZAT ECROZA DIFUZĂ A FICATULUI ECROZA PIELII ECROZA SPLI EI ECROZĂ ECROZOOSPERMIE ECTAR ECTO EDEPOLARIZAT EDIFERE ŢIAT EFELIO EFRALGIE EFRECTOMIE EFRIDIE EFRITĂ 345 . Termenul de autopsie este propriu doar pentru specia moartă. mai ales în cazul celor slabe şi cu proeminenţele osoase evidente. în prezent este folosită numai referitor la nefropatiile interstiţiale. necropsia este valabilă (cercetarea cadavrului) la orice specie. pathos –boală. alături de leziuni. nekros –cadavru. constă dintr-un tub de origine ecto-mezodermică care este închis proximal de celule cu flamură vibratilă (protonefridii) sau se deschide printr-o pâlnie (metanefridii) în cavitatea generală (celom). din zona pelagică a oceanelor. rotifere. (gr. boală produsă după obstrucţia vaselor splenice sau prin degenerare de altă natură. mărilor şi lacurilor.). cu autopsie.

orice tehnică operatorie care urmăreşte să redea rinichiului. incizia rinichiului. de origine renală.EFROA GIOSCLEROZĂ EFROBLASTOM EFROCALCI OZĂ EFROGE EFROGRAFIE EFROLITOTOMIE EFROLOGIE EFROLITIAZĂ scleroza arteriolelor renale. abundenţi în celulele piramidale din cornul lui Amon. sin. în prezent termen secundar pentru a preciza caracterul degenerativ al unor nefropatii predominant glomerulare (glomerulonefroze). tumoră deosebit de malignă. iar cele întunecate apar transparente. ce survine aproape exclusiv la copil. generic –boală ce afectează rinichiul. bulb olfactiv. extracţia calculilor din bazinet şi calice după degajarea. forma sa compactă. corelată cu hipertensiune arterială. se manifestă prin insuficienţă renală. EFRO EFROPATIE EFROPEXIE EFROPLASTIE EFROPTOZĂ EFRORAGIE EFROSCLEROZĂ EFROTOMIE EFROZĂ EG EGATIV EGATOSCOP EGRI (CORPUSCULI) 346 . condiţie patologică aparent benignă dar cu potenţial distructiv renal grav caracterizată prin formarea de calculi în aparatul urinar ca urmare a unor tulburări generale sau locale care modifică starea fizico-chimică a urinei. unitate structurală şi funcţională a rinichiului la vertebrate. adenosarcom renal cu celule de tip embrionar. alcătuită din două elemente: corpuscul Malpighi (care constă din capsulă Bowman şi glomerul) şi tub urinifer. denumire utilizată în trecut pentru desemnarea bolilor renale. înlocuit cu nefroangioscleroză. termen practic părăsit. repunerea şi fixarea în poziţie normală a unui rinichi ptozat. motilitatea anormală şi coborârea rinichiului. peliculă sau placă fotografică pe care porţiunile luminoase apar întunecate. după rezecţie parţială.egri –corpusculii intracitoplasmatici oxifili. exteriorizarea şi incizia rinichiului. hemoragie renală. celule Bety din creier etc. structuraţi. examen radiologic al rinichiului.4 ecran translucid. care apare pe piele datorită unei hipertrofii a papilelor pielii. ce serveşte la examinarea prin transparenţă a clişeelor radiografice. corpusculi Babeş. 1. ramură a medicinii care are ca obiect studiul rinchilor şi tratamentul bolilor renale. 2. tumoare mică. prevăzut cu un dispozitiv de luminat. la animalele moarte de turbare. după opacifierea parenchimului renal prin urografie intravenoasă sau prin arteriografie renală. având posibilitate de a reface ţesutul renal. rotundă. nedureroasă. afecţiune renală caracterizată prin precipitate de calciu difuze în parenchimul renal. cauzată de relaxarea mijloacelor sale de susţinere..

care se referă la nou-născut. a cultivat plante. neos – nou. de formă sondă flexibilă. formaţie de ţesut nou într-unul deja diferenţiat. se spune câteodată. din grupul streptomicinei. viermi din subîncrengătura emathelminthes. arthros . dispuse în perechi gram negative. tumoare malignă (cancer). formare de ţesuturi noi în sensul unei heteroplazii. cilindric şi nesegmentat. prevăzuţi cu un tub digestiv complet. cu mobilitate normală păstrată într-un mediu de conservare. eisseriaceae. în timpul creşterii larvele lor năpârlesc de mai multe ori. de cauciuc. perioada neonatală cuprinde primele 28 de zile după naştere. 1. bazată pe activitatea serului sau lichidului cefalorahidian specific de a imobiliza treponemele. în special a ideilor despre tendinţele interne. de dimensiuni microscopice până la zeci de centimetri. în radiologie. care se înmulţesc sexuat.EISSERIA ELATO (SO DA) gen de bacterii aerobe sau anaerobe din familia cocoidă.000 de ani în Orientul Apropiat. a eredităţii caracterelor dobândite. a adaptării directe şi adecvate la condiţiile de mediu. perioadă din istoria omenirii care urmează paleoliticului. (gr. începe în urmă cu circa 15. ELSO (SEGME T) ELSO (TESTUL) EMATHELMI ŢI EMATODE EOARTROZĂ EOCOTIL EODARVI ISM EOFORMAŢIE EOLAMARCKISM EOLITIC EOMICI Ă EOMOGE EO ATAL EOPLASM EOPLASTIE EOPLAZIE 347 . lung. nematodele pot fi paraziţi la animale şi om. se foloseşte pentru sondajul vezical. proteză din material sintetic pentru cavitatea cotiloidă a osului iliac. după care s-a răspândit în restul Lumii Vechi. tumoră. folosit per os. clasă ( ematoda) din încrengătura viermilor nemathelminţi. despre structura unui os care prezintă plaje clare şi plaje întunecate.precum şi la plante. cu corpul filiform.000-10. termenul se foloseşte pentru tumorile maligne. caracterizată prin invazia ţesuturilor învecinate. în tratamentul plăgilor infectate. au sexe separate. segment apical al lobului pulmonar inferior. având la un capăt o umflătură conică. de mărime variată. articulaţie artificială creată chirurgical. ca vectori ai unor boli virotice. lângă care se află o mică deschizătură ovală. în neolitic omul a produs unelte şi arme din piatră şlefuită. a crescut animale domestice. antibiotic cu spectru larg. reacţie serologică specifică pentru diagnosticul sifilisului. pe care le pot afecta direct sau indirect. împotriva germenilor patogeni din gastroenterite sau local. reconstituirea unui ţesut prin operaţii plastice. teorie rezultată din exagerarea unor aspecte ale teoriei lui Lamarck. în limbaj clinic. 2.articulaţie). s-a dezvoltat meşteşugăritul casnic. cu un şanţ longitudinal. teorie sintetică axată pe darvinism şi pe cuceririle geneticii care explică evoluţia lumii organice pe baza mutaţiilor şi selecţiei naturale (eliminând ideea despre variaţia continuă şi despre ereditatea caracterelor dobândite).

al unei cavităţi sau al unui canal. care aparţine sistemului nervos. canal care brăzdează ectodermul embrionului. stomacul. constă dintr-o distribuţie neregulată a cromozomilor omologi în meioza primară. celulă nervoasă embrionară din care se va dezvolta celula nervoasă. nervul frenic inervează numeroase organe. 2. inima. care leagă un centru nervos de un organ. la insecte. cu o adâncime de până la 200 de metri. 2. care se referă la nervi. tumoră a nervilor. stare emotivă de iritabilitate. cordon cilindric şi albicios. tensiune interioară. este aşa de puternică încât cei doi cromozomi rămân lipiţi şi în fazele următoare. EOTE IE ERESORBABIL ERITIC ERV ERVOS ERVOZITATE ERVUL FRE IC ERVUL VAG ERVURĂ ESEGREGARE EURAL EURASTE IE EURECTOMIE EURI OM EUROBLAST EUROBLASTOM 348 . în limbaj curent se zice despre un individ anormal de iritabil şi emotiv sau având manifestări ce traduc această stare. de tulburări funcţionale şi de dureri cu diferite localizări. rezecţia parţială a unui nerv. 1. trecând împreună într-una din cele două celule fiice rezultate din meioza primară. termen şi concept perimat. la vertebrate. organism. dezvoltată pornind de la celulele tecii lui Schwann. în limbaj curent. sistemul nervos visceral accesoriu. nelinişte. plantă sau animal care trăieşte în zona mariană din apropierea ţărmurilor. 1. tumoare formată din celule asemănătoare cu celulele embrionare nervoase (neuroblaste) şi având ca loc de elecţie sistemul nervos vegetativ şi substanţa medulară a suprarenalelor. a zecea pereche de nervi cranieni. fenomenul de persistenţă a stadiului larvar şi de realizare a maturităţii sexuale şi a reproducerii în acest stadiu timpuriu de dezvoltare. din pereţii căruia ia naştere sistemul nervos.EOPTIL EOSTOMIE puf embrionar. inervând esofagul. lichid sau gaz care nu poate fi preluat de către vasele limfatice sau sanguine. apariţia caracteristicilor de adult la larvă. datorită faptului că sinapsa cromozomilor omologi. 1. fenomen genetic pus în evidenţă pentru prima oară în 1913 de Bridges. formarea chirurgicală a unei deschideri artificiale la nivelul unui organ. 2. îndeplineşte funcţii parasimpatice. arătând o stare de mare oboseală. printre care şi diafragmul. care se realizează în zigonem. astfel ca să poată comunica în exterior cu un alt organ. este constituit din axonii neuronilor ce alcătuiesc fibre nervoase grupate în fascicule. dar încă folosit în limbaj curent. favorizată de surmenaj şi însoţită de tulburări psihice. fascicul libero-lemnos situat în limbul frunzelor. la mamifere.

cu boala Recklinghausen. dendrite. distrugerea sau dizolvarea substanţei nervoase. de talie variabilă. 2. 3. curent electric de mic voltaj generat de sistemul nervos. 1. sau unul din produşii de secreţie ai neurohipofizei. cutanată. generat de sistemul nervos. EUROLOGIE EUROMIOPATIE EURO 349 . a ţesutului nervos. în axon şi în dendrite. de formă sferică. fie difuză – dacă se formează pornind de la ramurile foarte fine din piele. acţionând local sau la distanţă. câteodată generalizată şi complicată cu leziuni eczematoase. orice afecţiune care interesează în acelaşi timp sistemul nervos şi muşchii. axonul. specialitate medicală care se ocupă cu studiul şi patologia sistemului nervos. 1. sin. producerea de către celulele nervoase a unor substanţe care. neuron – nerv. acţionează ca hormoni. fără acţiune narcotică. distrugerea unui nerv prin injecţii cu alcool în nervul respectiv. determinat. orice medicament care reduce sau inhibă unele funcţii ale sistemului nervos central. afecţiune cutanată foarte pruriginoasă. fie încapsulată – dacă este situată pe un trunhi nervos. 2. 1. sin. logos .EUROCRA IU EUROCRI IE EURODEPRESOR EURODERMATOZĂ EURODERMITĂ EUROELECTRICITATE EUROE DOCRI partea craniului care adăposteşte creierul. porţiunea neurală sau lobul posterior al hipofizei. tumoră a nervilor. dermografismul etc. unitate fundamentală. prezentă în număr mare în citoplasma celulei nervoase. medicament psihotrop cu efect sedativ. consecutivă unor tulburări nervoase: zona zoster. de origine nervoasă. întodeauna unică. neuroplegic. EUROFIBRILĂ EUROFIBROM EUROFIBROMATOZĂ EUROFIBROSARCOM EUROGE EUROHORMO EUROHIPOFIZĂ EUROLEPTIC EUROLITIC EUROLIZĂ fibrilă hialină fină. şi prelungiri protoplasmatice inconstante şi în număr variabil. substanţă elaborată de celulele nervoase. deversate în sânge. 2. alopecia neurovegetativă. care exercită o acţiune distructivă asupra substanţei nervoase. prezintă o prelungire. ovoidă sau poliedrică. forma malignă a neurofibromului. care se prezintă sub formă de plăci îngroşate.ştiinţă) ramură a anatomiei care studiază sistemul nervos. este o celulă situată în centrii nervoşi. (gr. intervenţia chirurgicală pentru eliberarea unui nerv din aderenţele sale patologice periferice. care se referă la efectele exercitate asupra organismului de sistemul nervos şi de glandele endocrine. EUROE DOCRI OLOGIE studiul interrelaţiilor structurale şi funcţionale dintre sistemul nervos şi cel endocrin. ca un mediator chimic. morfofuncţională. boală neinflamtorie.

2. sin. din care cauză sunt denumiţi şi neuroni efectori. care exercită o acţiune toxică asupra sistemului nervos. caracterizat prin diferenţierea tubului neural. cu corpul moale. cu nervaţiunea bogată. 3. Se spune şi nevrotomie. se referă la toxine. ramură a neurologiei care se ocupă cu studiul bolilor sistemului nervos. apt pentru a trăi în mediu nici acid. inactivarea unui antigen prin anticorpii specifici. valoare sau zona în care organismul se găseşte într-o stare de echilibru termic cu temperatura mediului înconjurător. nici alcalin. din care se va forma sistemul nervos central. 2. germeni etc. operaţie plastică vizând restabilirea continuităţii unui nerv lezat. termen generic pentru afecţiunile sistemului nervos. secţiunea unui nerv practicată în general în nevralgii rebele. care se referă la neuroni. iar valoarea metabolismului este minimă.EURO AL EURO I MOTORI sin. 1. determinată de o temperatură externă optimă în condiţiile căreia. cu afinitate pentru sistemul nervos. sin.. în special un agent nociv. tip de neuroni ai căror axoni se termină în organele efectoare. EUROPATIE EUROPATOLOGIE EUROPLASTIE EUROPLEGIC EUROPTERE EURORETI ITĂ EUROSTIMULA T EUROTOMIE EUROTOXIC EUROTRA SMIŢĂTOR EUROTRIPSIE EUROTROP EURULĂ EUROVEGETATIV EUTRALITATE TERMICĂ EUTRALIZARE EUTROFIL 350 . neuronii motori intră în alcătuirea nervilor cranieni motori şi a rădăcinilor anterioare a nervilor spinali. neuromediator. După tipul de acţiune există analeptice şi psihotonice. medicament care excită sistemul nervos central. obţinându-se o substanţă neutră. mecanismele de termoreglare nu intervin. cu neuroleptic. în reţea. operaţie ce constă din zdrobirea unui nerv. care se hrănesc cu diferite insecte şi păienjeni mici etc. sunt de dimensiuni mari şi multipolari şi conduc influxul nervos de la sistemul nervos central la organele efectoare. 1. referitor la sistemul nervos vegetativ. adăugarea unei substanţe acide la o substanţă bazică în soluţie sau invers. anularea efectelor exercitate de un agent oarecare. sunt prădătoare şi răpitoare terestre. 1. stare de confort termic a organismului animalelor homeoterme. stadiu postglandular în dezvoltarea embrionară a animalelor cordate. termogeneza şi termoliza fiind echilibrate. inflamaţie a nervului optic şi a retinei. leucocit cu afinitate pentru coloranţii neutri. neuronic. ordin ( europtera) de insecte holometabole. fiind folositoare pentru agricultură. caracterizate prin două perechi similare de aripi membranoase. 2.

respectiv a cifrei absolute. nici bazică (cu un pH de 7). dar nu îl poate stăpâni. dată de doi viruşi pneumotropi care afectează caii de toate vârstele. care se referă la un nevus. tumoră formată dintr-o masă de fibre nervoase cu structură mai mult sau mai puţin normală. inflamaţia nevraxului. cu diverse forme. denumire generică dată întregului grup de animale lipsite de coloană vertebrală şi de schelet osos intern. frecventă la galinacee. în particular despre o substanţă fără sarcini. reducerea proporţiei. care se manifestă mai ales prin tulburări psihice. porţiunea din sistemul nervos cuprinsă în interiorul cavităţi cranio-vertebrale. virotică. foarte toxic. pseudopesta aviară –boală infecţioasă. se spune despre o substanţă în care nu intervine nici un fenomen electric sau magnetic. 2. gripa calului –boală respiratorie foarte contagioasă.EUTROFILIE EUTRO EUTROPE IE EUTRU 1. 1. sin. cel mai des este congenital. sistem nervos central. neuralgie. care se referă la nevroglie. care este format de nevroglie. care poate supravieţui mult timp în sol. de granulocite neutrofile în circulaţia periferică sanguină. malformaţie congenitală a pielii. ICOTI Ă principalul alcaloid din tutun. ax neural. răspunzătoare de manifestările bolii. ţesut de susţinere a sistemului nervos. nici pozitive. eceptând nucleul de hidrogen normal şi care are o sarcină electrică nulă. există două tipuri: nev pigmentar şi nev vascular. 351 . sub formă de pată sau tumoră. contagioasă şi inoculabilă. tulburare psihică manifestată printr-un comportament anormal. EVERTEBRATE EVIC EVRALGIE EVRAX EVRITĂ EVROGLIAL EVROGLIE EVROM EVROPAT EVROPATIE EVROZĂ EVUS EW-CASTLE (BOALA) EWMARKET (BOALA) ICOLAIER (BACILUL) ICOLAS FAVRE (BOALA) sin. afinitatea unei celule sau ţesut pentru coloranţi neutri. neurodinie. sin. durere resimţită spontan sau la provocare pe traiectul unui nerv senzitiv sau al ramificaţiilor sale. concept şi termen perimat. putând fi întâlnită şi la palmipede. format din celule de talie mare. mielinizate sau nu. constituient oişnuit al nucleilor atomici. agent patogen pentru tetanos. sin. sin. limfogranulomul venerian. inclusiv ganglionii spinali. se spune despre o substanţă chimică sau o soluţie care nu este nici acidă. produce o toxină neurotropă. 2. nici negative. boala Rankheit. desemnând o stare de slăbiciune a sistemului nervos. de care bolnavul este conştient. particulă elementară. axa cerebrospinală. care suferă de nevroză. bacil gram pozitiv. creşterea numărului de granulocite neutrofile din sânge.

bacteriile din genul itrosomonas oxidează amoniacul în nitriţi. după ieşirea din ou. formă de delir în care subiectul neagă realitatea. în prima etapă. în psihiatrie. care are loc în sol. (lat. a intensităţii luminii. proces complex de oxidare a amoniacului. ICOVALĂ ICTALOPIE ICTEMER ICTI ASTIE ICTOFOBIE ICTURIE IDAŢIE IDICOL IDIFUGI IHILISM IMFĂ IMFOZĂ ISSE (OPERAŢIA) ISI Ă ISTAGMUS IŞĂ ITRIFICARE 352 . rinichi. tehnică chirurgicală pentru corectarea prin fundoplicatură a unei hernii hiatale prin alunecare. a unei părţi sau în totalitate din ce îl înconjoară. spaţiu de timp de 24 de ore. germenii şi învelişul grăunţelor de cereale. în cursul căruia au loc procese de histoliză şi de histogeneză. decât în plină lumină.ICOTI AMIDĂ amidă a acidului nicotinic. iar în etapa a două. a fugi). care modifică turgescenţa celulelor de la baza frunzelor. mişcări involuntare ale globilor oculari sub formă de oscilaţii ritmice (secuse). sub acţiunea bacteriilor aerobe nitrificatoare. colere – a trăi). cu succesiunea unei nopţi şi unei zile. substanţă cu acţiune bacteriostatică şi bactericidă. orb şi trebuie să rămână în cuib pentru a fi îngrijit de părinţi până la dezvoltarea completă. despre puii unor specii de păsări care. utilizate în industria brânzeturilor cu durată lungă de fermentare în scopul preveniri apariţiei unor defecte de maturare. fixarea oului fecundat în mucoasa uterină. bacteriile din genul itrobacter continuă oxidarea până la nitraţi care sunt asimilaţi de către plante. 2. facultatea de a vedea noaptea sau de a distinge mai bine obiectele luminate slab. durata stadiului de crisalidă. imagine radiologică asemănătoare unui mulaj opac al peretelui unui viscer cavitar. obţinută din cultura unor microorganisme. nidus. (lat. în urma cărora printr-o nouă năpârlire se trece la stadiul de fluture. Sunt determinate de schimbarea temperaturii. este incomplet dezvoltat: golaş. după ieşirea din ou. carnea proaspătă. care. cel de-al treilea stadiu din dezvoltarea albinei. oscior din cutia timpanului. urmat celui de larvă şi premergător celui de adult. situat între ciocan în afară şi înainte. schimbarea poziţiei frunzelor plantelor la alternarea zilei cu noaptea. are rol în respiraţia celulară. prezentă în: drojdia de bere. condiţie în care ritmul nictemeral de eliminare a urinei este inversat. teamă morbidă în timpul nopţii sau în obscuritate. sau succesiunea zi-noapte. fugere – a părăsi. 1. este acoperit cu puf şi suficient de dezvoltat ca să poată părăsi imediat cuibul. volumul urinei nocturne reprezentând mai mult de jumătate din volumul eliminat în decurs de 24 de ore. termen general prin care se defineşte stadiul din metamorfoza insectelor holometabole. nidus. şi săriţă spre înăuntru. fenomenul se petrece în a 21-a zi a ciclului în care s-a produs fecundaţia. câteodată chiar propria sa existenţă. în mediul neutru sau alcalin. despre puii unor păsări. a florilor. în ficat. la nivelul unei ulceraţii.

). care este periculos pentru sănătate. 2. leziune granulomatoasă adeseori rotundă. dar care nu pot fi atribuite acţiunii proprii medicamentului. amină simpaticomimetică având rol de mediator chimic al transmiterii nervoase simpatice. ţesut care constituie nodulul Keith şi Flack şi nodulul Tawara. 1. ex. O E (REACŢIA) ORADRE ALI Ă 353 . fapt care determină prezenţa în una dintre celulele-fiice a ambilor membri şi absenţa cromozomului respectiv în cealaltă celulă-fiică. reacţie prin care se evidenţiază globulinele din lichidul cefalorahidian. prima utilizare sistematică a nomenclaturii binare. folosită la fabricarea colodiului. a pielii sau ţesuturilor. de obicei indurată a unui viscer. proces patologic circumscris. el a demonstrat superioritatea denumirii binominale în lucrarea Species plantarum (1753) pentru plante şi în Systema aturae (în a zecea ediţie apărută în 1758) pentru animale. postganglionare. gen de ciuperci din familia Actinomycetaceae. oosporoză. adică folosirea sistemului cu două denumiri. chimioterapic pulverulent gălbui. nondisjuncţia este principala cale a aneuploidiei. activ contra numeroşi microbi şi a unor protozoare (coccidii. focar tuberculos nodular. se datorează marelui biolog suedez Karl Linne (17071778). este un vasoconstrictor mai puternic decât adrenalina. O -DISJU CŢIE separarea neregulată a cromozomilor homologi (în meioză) sau a cromatidelor (în mitoză). explozibil puternic şi violent. producând tulburări sau leziuni. clasa Schyzomycetes. structură anatomică formată dintr-o îngrămădire celulară ce exercită o funcţie particulară. însuşirea de a fi nociv. trichomone etc. termen descriptiv radiologic pentru opacităţile pulmonare. apariţia de simptome neplăcute după administrarea unui medicament. gen de bacterii aerobe care transformă amoniacul în nitiţi. ITROCELULOZĂ ITROFURA ITROGLICERI Ă ITROSOMO AS OCARDIA OCARDIAZĂ OCEBO (EFECT) OCIV OCUITATE OD ODUL ODAL ODOZITATE ODULAR OME CLATURĂ BI ARĂ sistem ştiinţific de denumire a speciilor de plante şi animale. în formă de nodul sau constituit din noduli. în cadrul proceselor de nitrificare a materiei organice cu azot. lichid uleios. micoză datorată unei ciuperci din genul ocardia. prescris pe cale bucală sau sublingual ca vasodilatator şi hipotensor în angina pectorală.ITROBACTER gen de bacterii aerobe care transformă nitriţii în nitraţi. nocardoză. sin. celuloză nitratată având aspect de vată rugoasă. derivat de glicerol. în cadrul proceselor de nitrificare a materiei organice cu azot. rotunjit şi indurat. foarte inflamabilă.

care are un rol esenţial în sinteza acizilor ribonucleici. conţinând cromozomii. care împiedică digestia. norma –regulă. dăunătoare sau nocive pentru organism. sin. la nucleul atomic sau la un nucleu anatomic (nucleii cenuşii centrali. fruct uscat. la vertebratele inferioare. substanţă omogenă ce ocupă în totalitate spaţiile din jurul diverşilor constituienţi ai nucleului. agent. prezent în număr variabil în nucleul celulei vii. indehiscent.ORMOBLAST ORMOCIT OR ICOTI Ă OSEMOZA sin. studiul însuşirilor care permit să se definească bolile. nume de ansamblu pentru compuşi constituiţi dintr-un zahăr legat de acid fosforic sub formă de ester şi combinat cu o bază purinică sau o bază pirimidinică. fără nucleu o celulă este incapabilă să se reproducă şi să sintetizeze materia vie. diareea infecţioasă a albinelor. eritroblast normal. hematie matură. substanţă etc. substanţă care stimulează sistemul nervos central. OSOLOGIE OOTROP OTOCORD OVOCAI Ă OXĂ UBIL(Ă) UCĂ UCELĂ UCLEAR UCLEAT UCLEAZĂ UCLEOL UCLEOLIZĂ UCLEOPLASMĂ UCLEOPROTEI Ă UCLEOTID UCLEOZID UCLEU 354 . gr. lignificat. chorde-coardă). noton – spate. hrişcă. (gr. cu pericarpul tare. situat în centrul ovulului. care provoacă disoluţia unui nucleu pulpos. ştiinţa clasificării sistematice a bolilor. tratamentul unei hernii de disc prin injectarea într-un spaţiu intervertebral a unei enzime proteolitice. colorabilitatea şi volumul. endoparazitoză a albinelor adulte produsă de un parazit localizat în intestinul mediu. separat de citoplasmă prin membrana nucleară. 1. care a devenit apt(ă) pentru mariaj. produs de degradare parţială a unui nucleotid. constituit dintr-o pentoză şi o bază purinică sau pirimidinică. în care se formează sacul embrionar. (lat. papaina. care se referă la nucleul celulei. spinare. normală în cea ce priveşte forma. ţesut parenchimatic. protozoarul osema apis. elastic. în deosebi). notocordul este prezent în stadiile iniţiale la toate cordatele. (ex. adică nu numai este puber fiind capabil să procreeze sau să conceapă. la plante. învelit de integumente. ax de susţinere. toxialcaloid din frunzele de tutun. în jurul lui dezvoltându-se coloana vertebrală. corpuscul sferic omogen. factor. bi sau policarpelar. este situat dorsal. heteroproteină constituită prin unirea unei proteine bazice cu un acid nucleic (ARN sau ADN). 2. enzimă ce descompune acizii nucleici. marcă depusă pentru procaină. cu efecte nefavorabile. de obicei monosperm. la vertebratele superioare.. învelit într-un manşon de ţesut conjunctiv. sub sistemul nervos central şi deasupra tubului digestiv. kytos -celulă). se spune despre o celulă care are nucleu. constituient esenţial al celulei. cânepă etc).

la care lipsesc ambii membri ai unei perechi de cromozomi homologi. numărul haploid de cromozomi al speciilor diploide strămoşeşti sau ancestrale. se spune despre o femeie care n-a fost niciodată însărcinată. 2. poliploid care posedă pentru o anumită caracteristică doar alelele recesive . se spune despre o femeie care nu a avut copii. 1. simbolizat cu X. pedunculi florali). ULIGESTĂ ULIPARĂ ULIPLEX ULIZOMIC UMĂR DE BAZĂ UMĂR DIPLOD UMĂR HAPLOID UMĂR TOTAL DE GERME I UMULAR UTAŢIE UTRITIV UTRIŢIE 355 . ansamblul proceselor de asimilaţie şi dezasimilaţie a alimentelor în organism. care se referă la hrană. simbolizat 2n-2.UCLEU DI ŢAT UCLEU GELATI OS nucleul cenuşiu central al cerebelului. hrănitor. de forma unei monede. rotunjită. a funcţiilor normale şi a energiei necesare. prezent în mod normal în celulele sexuale şi apărând în cursul meiozei. a discului intervertebral. 1. prin care se asigură: menţinerea vieţii. număr de cromozomi ce provin din două genomuri. ştiinţa care tratează despre alimente şi alimentaţie sub toate aspectele. numărul de cromozomi ai genomului unei specii. rădăcini. partea centrală. anexat formaţiilor şi căilor neocerebelului. prezenţi în mod normal în celulele somatice şi apărând în cursul mitozei. metodă de apreciere a eficacităţii proceselor de autopurificare sau purificare artificialăa apelor de suprafaţă prin determinarea numărului total de bacterii /ml apă. curbarea sau mişcarea laterală şi în spirală a vârfului de creştere al unor organe ale plantelor (tulpini. termen ce defineşte un organism aneuploid. are rolul de a amortiza hidraulic presiunile ce asigură mişcările platourilor vertebrale în toate sensurile. 2. de consistenţă gelatinoasă.

metodă de investigaţie în patologie şi zootehnie etc. abr. 2. oprind sau împiedicând circulaţia normală a substanţelor din organism. incidenţă oblică anterioară dreaptă (în radiografia toracelui). la o lupă sau un microscop. obsesia este sursă de angoasă. îngustează un vas de sânge.A. ceea ce duce la o creştere a greutăţii cu peste 25 % faţă de normal. O. în cercetarea ştiinţifică în general. care acţionează pentru a (se) oblitera (şterge.A. dispare). care se referă la obstetrică. muşchiul marele oblic şi muşchiul micul oblic al abdomenului. este situat de partea obiectului de examinat. mai mult sau mai puţin generalizată. prin pierderea temporară a conştienţei.O O O. regiunea laterală a feţei cuprinsă între orbită. în jos.D. gândire cu preocupare permanentă şi cu caracter chinuitor.S. OBEZ OBEZITATE simbol chimic pentru oxigen. starea organismului care devine treptat. mai puţin sensibil la un medicament. de ţesut adipos. stare patologică manifestată prin ameţeli. 1. specialitate în medicină care se ocupă cu studiul proceselor patologice din organismul femel începând cu momentul fecundaţiei până la sfârşitul perioadei puerperale. abr. v. (lat. poate fi de origine endogenă sau exogenă. incidenţă oblică anterioară stângă (în radiografia toracelui). OBIECTIV OBIŞ UI ŢĂ OBLIC OBLITERA T OB UBILARE OBRAZ OBSEDA T OBSERVAŢIE OBSESIE OBSTETRICĂ OBSTETRICAL OBSTRUCŢIE 356 . în sus şi marginea inferioară a mandibulei. astupare.îngrăşare). acumulare excesivă. caracterizată prin constatarea simplă a faptelor şi înregistrarea lor. altul decât bolnavul însuşi. se spune despre simptomele care pot fi percepute de un observator. 2. în ciuda caracterului ei absurd. obesitas .. care astupă. gâtuire a unui canal. persoană care prezintă obezitate. obişnuinţă la excitaţii multiple (acomodaţie). lentilă sau sistem de lentile care. a unui vas de sânge. care se impune spiritului subiectului în orice moment. 1. care preocupă cu stăruinţă şi se impune în mod irezistibil atenţiei subiectului.

situat în partea posterioară şi inferioară a craniului. limfadenomegalii perifaringiene). care poate fi fiziologică şi trecătoare sau patologică.OBSTRUCŢIA FARI GELUI OBSTRUCŢIA GUŞII sin. salivaţie abundentă. meteorism ruminal. prezent la nevertebrate. al ştiuleţilor de porumb etc. la larve. şi oceli laterali. ocellus – ochi mic). (lat. ieşind din bazin prin gaura obturată şi distribuind colaterale muşchilor coapsei. receptor elementar de lumină. prin enteroliţi. care se referă la occiput şi regiunea cervicală. regiunea occipitală. 1. colici. prin corpi obturanţi sau prin ocluzie din exterior (faringită filamentoasă. după consumul furajelor rădăcinoase sau fructelor netocate.. organ al vederii constituit din globul ocular şi diversele medii pe care le conţine. blocarea din interior a lumenului intestinal. care serveşte la astuparea unei deschizături. vomitări. cu efect de stimulare a contracţiilor uterine. deglutiţii în gol. mai frecventă la taurine. este situat în orbită şi legat de creier prin nervul optic. coprostază. 2. ex. ocluzie faringiană –reducerea de diferite grade a lumenului faringian. 1. când cele două maxilare sunt apropiate. senzaţie de obstacol la sondaj. OBTURAŢIE OCCIPITAL acţiunea de a umple o carie dentară cu o materie solidă. fiind constituit din opt aminoacizi. care se referă sau ţine de occipital. corpi străini etc. hormon secretat de lobul posterior al hipofizei. care se întâlnesc de regulă. a corpilor străini. orificiu sau ale unei fante naturale. are o structură polipeptidică ciclică. OCCIPITO-CERVICAL OCCIPUT OCEL OCHI OCITOCIC OCITOCI Ă OCLUZAL OCLUZIE 357 .. la insecte. ireversibilă. sindrom caracterizat prin lipsa defecării. determinând închiderea lor. sindrom de ocluzie intestinală. fecaloame. în lipsa pietrişului etc. 2. sin.. cu reducerea sau suspendarea tranzitului şi defecării. situaţie de contact între dinţii superiori şi inferiori. guşă tare. impar şi median. se manifestă prin colici flase. care se referă la ocluzia dentară. partea posterioară şi inferioară a craniului şi capului. 1. indigestia ingluvială – este observată după consumul unor furaje de dimensiuni mari. 2. mărirea în volum a guşii etc. OBSTRUCŢIE ESOFAGIA Ă OBSTRUCŢIE I TESTI ALĂ OBTURATOR OBTURATORIE (ARTERĂ) arteră parietală. se manifestă prin abatere. meteorism etc. placă sau dispozitiv destinat să împiedice accesul printr-o deschizătură. os lat. sin. atunci când pereţii se lipesc. apropierea marginilor unui canal. membrană obturatoare. în anatomie. protuberanţă occipitală. ocelii sunt de două tipuri: oceli dorsali sau primari (în număr de până la 3) specifici adulţilor şi nimfelor. zgribulire.

(gr. 2. la vertebrate se găsesc în pulpa dentară. prin secreţia lor. cu aspect sticlos. însoţită de durere. a tranzitului intestinal. medicina dentară. boală parazitară provocată de oeştrii. dificultatea deglutiţiei. care se referă la mişcările globilor oculari sau care le determină. sfincter care înconjoară ampula Vater (canalul comun coledocopancreatic) în grosimea carunculei mari a duodenului. în mod special. rotaţia lor. ideea pe care un copil şi-o face despre poziţia pe care el o ocupă în triunghiul format din el însuşi şi cei doi părinţi ai săi şi care se traduce cel mai adesea printr-un ataşament excesiv faţă de părintele de sex opus. de placentă. ochi foarte mari. transparente. OCLUZOVESTIBULAR OCTOPLOIDIE OCULAR OCULOGIR OCULOMOTOR OCULOPALPEBRAL ODDI (SFI CTERUL) ODDIPATIE ODDITĂ ODI OFAGIE ODO ATE ODO TOBLASTE ODO TALGIE ODO TOGE Ă ODO TOLOGIE OEDIP (COMPLEXUL) OESTRADIOL OESTRIDE OESTROGE OESTRO Ă OESTROZĂ OESTRU 358 . oistros – dorinţă. formă de euploidie manifestată prin existenţa a opt seturi de cromozomi în nucleul celulei. oprirea mai mult sau mai puţin completă. care provine dintr-un dinte sau din ţesuturile care îl înconjoară. partea sistemului optic al microscopului prin care se examinează preparatul. blastos – mugure. leziune care interesează sfincterul Oddi sau îi încetineşte funcţia. care se referă la feţele ocluzale şi vestibulare ale unui premolar sau molar. prin modificări ale pereţilor esofagului sau prin acţiuni mecanice externe. studiul dinţilor şi bolilor acestora şi. impuls) vezi estru. familie de diptere. prin extensie. durere localizată la un organ dentar (dinte şi elementele lui de susţinere). bruscă sau progresivă. de Hipoderma etc. inflamaţia sfincterului Oddi. odous – dinte. poate fi de natură mecanică sau de natură funcţională. cortico-suprarenală şi placentă.OCLUZIE ESOFAGIA Ă OCLUZIE I TESTI ALĂ jena sau surprinderea tranzitului esofagian. care comandă mişcările de ansamblu ale globilor oculari şi. distingându-se oestrogeni naturali şi de sinteză. formează dentina. care se referă la ochi. ordin (Odonata) de insecte din care fac parte libelulele. cele de Oestrus în sinusuri la ovine. 1. substanţă care facilitează sau provoacă apariţia oestrului la femelele castrate. cum sunt cele din genul Gastrophilus la cabaline. cu larve parazite. sunt carnivore. mai ales ca entitate anatomică. au două perechi de aripi membranoase. fiind bune zburătoare. însoţit de rivalitatea ostilă pentru părintele de acelaşi sex. foliculină. celule care. (gr. dihidrofoliculina naturală –produs de foliculul ovarian. germen). sin. care se referă la ochi şi pleoape. larvele sunt acvatice şi au metamorfoza incompletă.

care este folosit în farmacie pentru prepararea diferitelor produse. ramură colaterală a arterei maxilare care pătrunde în teaca orbitară. OFTALMO. instrument de bază în oftalmologie. se reproduc sexuat şi prin sciziparitate. care se referă la miros. sin. care este în relaţie cu ochiul. în regiuni muntoase înalte. logos . care conţine ulei sau ce seamănă cu acesta.. oleni – cot. ramură a ştiinţelor medicale care se ocupă cu bolile ochiului şi ale anexelor acestui organ. ieşind din craniu prin marea fisură sfenoidală. olfactus – a mirosi). oglinda nasului. clasă (Ophiuroidea) de echinoderme. pe ea se inseră tendonul muşchiului triceps brahial. simple sau ramificate. OFTAMOMETRU OFTALMOPLASTIE OFTALMOPLEGIE OFTALMOSCOP OFTALMOSCOPIE OGLI DA BOTULUI aparat ce măsoară gradele de curbură ale corneei. se găseşte gata preparat de farmacist. OFTALMIA ZĂPEZILOR OFTALMIC OFTALMIC ( ERV) OFTALMICA EXTER Ă OFTALMOLOGIE OFTAMIE SIMPATICĂ OFTAMODI AMOMETRIE măsurarea presiunilor intraoculare cu ajutorul unui aparat numit oftalmodinamometru. pentru a se divide în interiorul tecii orbitare în trei nervi: frontal. apofiza posterioară şi verticală a extremităţii superioare a osului cubitus. lacrimal şi nasociliar. sin. prefix de origine greacă. examenul fundului de ochi cu ajutorul oftalmoscopului. inflamaţia corneei şi conjunctivei. în general. OLEAGI OS OLECRA OLEUM OLFACTIV 359 . ophtalmos – ochi. (lat. mucoasă olfactivă. (gr. (arteră). pentru determinarea astigmatismului. care au formă de stea. intervenţie de chirurgie plastică asupra globului ocular şi anexelor sale.ştiinţă).. formează marea cavitate sigmoidă ce se articulează cu trohleea humerusului. dar spre deosebire de asteride au braţele lungi. OFIURIDE OFTALM. ex. care se referă la ochi. în care se găsesc numeroase glande serose care menţin botul în permanenţă umed. paralizia muşchilor oculari. situată în partea anterioară a feţeii. în relaţie cu ochiul. mică suprafaţă circumscrisă.. ramură a nervului trigemen. nerv olfactiv. (gr. inflamaţia ochiului sănătos.. karinon .cap). provocată de razele ultraviolete. care permite să se observe interiorul globului ocular. serpentiforme. care este ca un disc.OFICI AL 1. bine delimitate de partea centrală a animalului. se spune despre un medicament al cărui mod de preparare este indicat în Codex şi care. care. survenită după o rănire a celuilant ochi. 2. ulei.. împreună cu apofiza coronoidă. care face corp comun cu buza superioară la taurine.

gene situate în acelaşi locus asociate cu un efect fenotipic pronunţat. prin fenotipuri net diferenţiate. tip de nutriţie bazat pe hrană aparţinând aceluiaşi tip biologic. ex râmele au corpul segmentat. debilitate mintală. sin. insectivore etc. în tegumentul cărora sunt înfipţi puţini cheţi (periţori chitinoşi). număr redus de spermatozoizi în spermă (sub 20 milioane /ml).000. reducere a frecvenţei menstruaţiei. având atât gonade femele cât şi mascule al căror conţinut este vărsat în capsule numite coconi. sunt hermafrodite. deficient pentru unul sau mai mulţi cromozomi. reducerea masei totale de sânge. despre o caracteristică ereditară. scăderea numărului de eritrocite şi leucocite din sânge. care este controlată de un număr mic de gene. fiecare din cei doi nuclei cenuşii din bulbul cerebral. evident. OLIGOAM IOS OLIGOA URIE OLIGOASTE OSPERMIE OLIGOCE OLIGOCHETE OLIGOCITEMIE OLIGODE DROGLIE OLIGOELEME T OLIGOFAGIE OLIGOFRE IE OLIGOGE E OLIGOGE IC OLIGOHEMIE OLIGOME OREE OLIGOSPERMIE OLIGOZAHARID OLIGOZOMIC OLIGURIE OLIVA BULBARĂ 360 . diminuarea secreţiei urinare până la mai puţin de 500 ml/24 h. străbat lama ciuruită a etmoidului. secretaţi de către o şa glandulară. prezenţa a mai puţin de 200 ml lichid amniotic în cavitatea amniotică intactă. cu ramificaţii multiple şi nodozităţi pe prelungirile celulare. în timpul ultimelor luni de sarcină.000 30. cu origine la nivelul celulelor olfactorii din mucuoasa nazală.OLFACTIVI ( ERVI) firişoare nervoase fine. cuprinde viermii inelaţi. nevroglie de tip special. phagein – a mânca). organism aneuploid.000 ani. scădere a numărului de spermatozoizi din lichidul seminal. pentru a pătrunde în lobii olfactivi. caracterizată prin dezvoltarea incompletă şi întârziată a facultăţilor psihice. se pot înmulţi şi prin regenerare. oligos . sin. care strânse în mănunchiuri. haima -sânge). oligofagia este proprie atât paraziţilor care îşi schimbă gazda. eliminare de urină în cantitate redusă sau chiar absentă. având o motilitate diminuată. gene majore. iar fecundarea se face reciproc între două râme prin schimb de spermatozoizi.oligos –puţin. cât şi animalele ihtiofage. efectul lor se manifestă sub forma unei discontinuităţi. în conexiune cu căile vestibulare şi cerebeloase.000. clasă (Oligochaeta) de anelide dulcicole şi terestre lipsite de parapode şi cu puţini cheţi. (gr. clitellum. în unele boli endocrine etc. substanţă chimică zaharidică cu număr redus de oze.2%) în organismele vii. (gr.puţin). element chimic (metal sau metaloid) care se găseşte în cantitate foarte mică (sub 0. în oligocen a avut loc dezvoltarea mamiferelor superioare. stare patologică a omului. (gr. epocă superioară a paleocenului situată în urmă cu circa 40. oligos – puţin. întâlnită înainte de menopauză.

(Aconitum napellus) plantă perenă din familia Ranunculaceae – plantă toxică pentru animale. conţine aconitină. prezentând un aspect sferoidal turtit şi mucoasa cu pliuri mari sistematizate în patru categorii în funcţiede dimensiunile lor. arcadele supraorbitare proemninente şi o poziţie. cu formă de olivă. rezecţia parţială sau totală a marelui epiploon. sin. din perioada paleolitică. erau scunzi.OLIVAR OLLIER-THIERSCH (GREFA) . se spune despre doi cromozomi care formează o pereche. fixarea chirurgicală a epiploonului. astfel. în mers. carcinom. cu structură uniformă. omnis – tot. inflamaţia ombilicului şi a cordonului ombilical. situat pe partea posterioară şi OMOPLAT superioară a toracelui. colaterală a arterei hipogastrice (taurine. fibrom. triunghiular. în Germania şi care a trăit acum circa 150. Termen incorect. cicatrice formată după căderea cordonului ombilical. a devora). suine) detaşată aproape de originea hipogastricei. care se hrăneşte atât cu ţesuturi vegetale cât şi animale. incizie a părţii înalte a marelui epiploon. de grosime redusă. fiind caracterizat printr-o mare variabilitate. la unii neanderthalezi lipsea osul bărbii.. inflamaţia epiploonului. secţionarea cordonului ombilical. care ar însemna şi mâncător de oameni.000 de ani.OM OMAG OMARTRITĂ OMASUM 1. os lat. constituit din elemente de acelaşi fel sau repartizate OMOGE uniform. aproape erectă. termenul corect este multivor. mai voluminoase decât grefonii epidermici. vorare – a mânca. al cărui schelet fosil a fost găsit pentru prima data în anul 1856 în valea Neanderthal.. 361 . OMUL DE EA DERTHAL specie (din genul Homo) de om primitiv. 2. OMOLOG 2. particulă greacă pentru tumoră: epiteliom. 1. emiţând pe traiect o arteră uterină (la femelă) sau deferenţială (la mascul) şi terminându-se cu ramuri vezicale craniale (pentru vezica urinară). umbilicus). în dreptul primelor şapte coaste. grefă cutanată practicată cu bandelete dermoepidermice. se spune despre substanţe chimice asemănătoare. boală a ombilicului sau a unora dintre componentele lui. care se referă la oliva bulbară. foios –compartiment prestomacal la mamiferele rumegătoare. aveau cap mare. situată în mijlocul peretelui abdominal. sarcom. OMBILICALĂ (ARTERA) OMBILIC OMBILICAT OME TECTOMIE OME TITĂ OME TOPEXIE OME TOTOMIE OMFALITĂ OMFALOPAG OMFALOPATIE OMFALOTOMIE OM IVOR (lat. care prezintă o depresiune centrală ce aminteşte de ombilic. inflamaţia articulaţiei umărului (artrită scapulohumerală). pentru a se căpăta acces la bursa omentală. situat pe traiectul digestiv între reţea şi cheag. monstru dublu monoomfal. (lat.

trecând prin dezvoltarea embrionară şi până la realizarea formei sale definitive. on. obiceiul morbid de a-şi roade unghiile. masă) şi croşet. prin extensie. O CHOCERCOZĂ prefixe greaceşti. (gr. studiul tumorilor şi. cancerigen. O CO. cel mai des cronică. caracterizată prin mici noduli subcutanaţi conţinând parazitul. noţiune folosită pentru denumirea animalelor care prezintă la extremitatea membrelor vârful degetelor învelite într-o cutie de corn. halucinaţii ale sensibilităţii generale sau ale simţurilor sau sensibilităţii musculare.. care opreşte evoluţia unei tumori. serie de transformări suferite de un organism animal sau vegetal.. stare delirantă subacută sau acută. sin. clivarea sau fisurarea unghiei. cu multă citoplasmă granuloasă. celulă voluminoasă. specialistul se numeşte oncolog. având localizare diversă: tiroidă. aceste etape reproduc în esenţă pe cele ale filogenezei. orice tulburare distrofică a unghiilor. caracterizată prin halucinaţii vizuale. copitat. O COCIT O COCITOM O COGE O COLOGIE O COSTATIC O GLO O GULAT O GULIGARD O IHIE O IHOFAGIE O IHOLIZĂ O IHOMALACIE O IHOPATIE O IHOREXIS O IHOSCHIZIS O IHOZĂ O IRIC O IRISM O IXIS O TOGE EZĂ 362 . decolarea. a cancerelor. decolarea unghiei din patul unghial. erupţie pruriginoasă şi leziuni oculare. observată în Africa şi America Centrală. inflamaţia patului unghial. glande salivare.. inflamaţia matricei unghiale. care se referă sau care se aseamănă cu visul. ramolismentul unghiilor. porţiunea acoperită de cutia de corn a extremităţii distale a fiecărui deget. având dublu sens: de mare (tumoră. tumoră cu structură glandulară. fragiliate anormală a unghiilor. orice afecţiune a unghiilor. rinichi. generaţie). existenţă. începând cu perioada concepţiei. sin. de obicei benignă. genesis – descendenţă. ungula – unghie.. noţiune folosită pentru denumirea animalelor care în deplasare se sprijină pe vârful degetelor. gradios – a merge). care se găseşte în epiteliul canalelor sau acinilor glandelor salivare. cu ulceraţie şi fungozităţi: forma tipică este unghia încarnată. de cauză traumatică sau patologică. (lat. ontos – fiinţă. favorizează apariţia de tumori. ale tiroidei şi paratiroidelor şi ale mai multor parenchimuri glandulare.. bronhii. boală parazitară produsă de filaria Onchocerca volvulus. care se fisurează în lungime.O C. la animalele artiodactile.

în parazitologie. sporangiu. organul sexual femel de reproducere. formarea. mare şi imobil. pentru a le face vizibile şi să le muleze contururile în cursul examenului radiologic. 1. spor de rezistenţă. oon – ou. la unele plante. cu 2n cromozomi. 1. pentru mecanismul genetic al reglării sintezei proteinelor. segment de acid dezoxiribonucleic.OOCIT OOFAG OOGAMIE (gr. rezultă în urma meiozei şi este situată în sacul embrionar. 2. care conţine câteva oosfere. prin interacţiunea cu un represor specific. calitatea unei substanţe sau a unui mediu de a rămâne inpenetrabil la trecerea luminii sau a altor radiaţii. mic şi mobil. model propus de F. imagine a unui ţesut. căpăcel care se găseşte în polul superior al ouălor paraziţilor din genul Fasciola. diploidă. care se hrăneşte cu ouă. 2. celule ale ovarului care suferă diviziuni mitotice frecvente şi din care se pot forma oocite. în anatomie. pungă secretată de femelele unor insecte în care sunt închise ca într-un pachet ouăle. injectarea unui produs de contrast într-un organ cavitar sau într-un conduct. în 1961. dezvoltarea şi maturarea gametului femel sau ovulului. cu un gamet mascul. punte de substanţă nervoasă albă care acoperă sau uneşte unele circumvoluţiuni cerebrale. proces sexual în care are loc unirea unui gamet femel. care nu lasă să treacă lumina sau razele X. 3. 2. oon + gamos . Jacob şi J. care dă naştere prin traducere la mai multe proteine independente. (gr. gametul femel. kytos .Monod. 2. în radilogie. intervenţie chirurgicală practicată pe un organism viu. genă (segment de ADN dintr-un operon) care. în care are loc meioza pentru formarea ovulelor. ou).celulă).căsătorie). la unele talofite. poate controla funcţionarea uneia sau câtorva gene structurale. o asemenea reproducere sexuată este caracteristică pentru metazoare şi pentru unele plante. 1. cu ajutorul unor instrumente care permit o cale de acces în câmpul operator. la animale. la polul micropilar. structură animală destinată acoperirii unei deschizături şi având deseori formă de capac. 1. format în urma fecundării oosferei. orice leziune cicatriceală care modifică transparenţa normală a corneei sau a cristalinului. OOGE EZĂ OOGO OOSFERĂ OOSPOR OOTECĂ OPAC OPACIFIERE OPACITATE OPERAŢIE OPERATOR OPERCUL OPERO 363 . cu rol de mesager policistronic. din a cărui transcripţie rezultă o singură moleculă de acid ribonucleic. total sau parţial opac la raze X. (zigot. la plante. celulă sexuală femelă. din unirea oosferei cu o spermatie rezultă zigotul.

2. care este lipsit de vedere. întârzierea emisiunii de urină după masă. perechea I de nervi cranieni. muşchiul orbicular al buzelor. ce conţine mai mulţi alcaloizi. întindere forţată a extremităţilor. încurbarea dorsală a regiunii cervicale. reţetă. tonos . nervul ochiului. hipermetropie). a fructului unei varietăţi de mac. notă scrisă. miopie. cavitate osoasă profundă. superior familiei şi inferior clasei. ramură a fizicii care studiază legile luminii. sin. intoxicaţie cronică provocată de folosirea repetată a opiului. în serii succesive. se foloseşte ca sedativ şi analgezic. în fizică. 1. înainte de maturare. care are relaţii sau raporturi cu cavitatea bucală. unitate sistematică utilizată în clasificarea organismelor. caracterizat prin oscilaţii neregulate ce afectează capul. pe cale bucală (gură). 2. în urma contractării tonice a extensorilor capului şi gâtului. în formă de inel. cu deucerea capului pe spate. suc gras obţinut prin incizia. este un stupefiant care produce toxicomanie. creasta orbitonazală. tip de mers observat în scleroza în plăci. simptom descris în hipertensiunea arterială. ex.OPIACEU OPIOMA IE OPISTOTO US care conţine opium. cu origine la nivelul retinei străbătând gaura optică de la nivelul hiatusului orbitar. sin. (gr. literă. din cauza contractării extensorilor. care se referă la orbită şi la osul nasului sau la nas în general.tensiune). opistnen – spre înapoi. trunchiul şi membrele. 1. mod de administrare a medicamentelor. care se deplasează sub influenţa unor forţe centrale. care se referă la vedere. 2. traiectorie în formă de curbă închisă. datată şi semnată de medic. caracter sau figură care serveşte la măsurarea acuităţii vizuale. prezentate sub formă de tablou. parcursă de un corp mobil. în care se găseşte globul ocular şi anexele sale. impresia sau senzaţia de jenă respiratorie. 1. conţinând prescripţiile recomandate pentru tratamentul unui bolnav. datorită încetinirii resorbţiei intestinale. ansamblul procedeelor subiective care permit măsurarea acuităţii vizuale. în anumite cazuri de tetanos. fascicul nervos-gros. 2. al pleoapelor. 1. OPIU OPPE HEIM (MERSUL) OPRESIU E OPSIURIE OPTIC ( ERV) OPTICĂ OPTOMETRIE OPTOTIP ORAL ORB ORBICULAR ORBITĂ ORBITO AZAL ORBITOTEMPORAL ORDI ORDO A ŢĂ (MEDICALĂ) 364 . v. situată de fiecare parte a foselor nazale. mai ales sub formă de inhalare din pipă. de înălţimi diferite. mai ales cu privire la viciile de refracţie (astigmatism. care se referă la orbită şi la regiunea temporală.

entitate biologică animală sau vegetală.000. sunt generate prin transformarea scheletului osos al primului arc brahial într-un ţesut spongios. organisme prezente în apele puternic impurificate cu substanţe organice şi cu o cantitate redusă de oxigen. sunt alcătuite dintr-un grup de celule granulare care secretă substanţa luminoasă (luciferina). boală infecţioasă relativ benignă provocată de virusul urlian din grupul mixovirusuri. din care rezultă (prin opoziţie cu mineral sau anorganic). ele iau naştere în stadiul embrionar. care se referă la perioada de mai sus sau la formaţiile din această perioadă. papilele gustative. componentă elementară diferenţiată din interiorul celulelor. formaţiuni constitutive permanente ale celulei animale sau vegetale. servesc peştilor din grupa Anabantidae pentru a capta aer atmosferic în actul respiraţiei. care se referă la un organ. parte bine individulalizată a corpului. înzestrat cu capacitatea de a recepţiona anumiţi excitanţi fizici sau chimici adecvaţi. care este produs de un organ sau de un organism viu. dar nu se dezvoltă pe deplin la adult. cu excepţia nucleului: mitocondrii. alcătuit din ţesuturi caracteristice. organisme care caracterizează apele curate. un strat de celule cu guanină şi la exterior un strat de celule cu melanină (melanofori). apar primii peşti primitivi nevertebraţi etc. OREIO ORGA ORGA DE SIMŢ ORGA E DE STRIDULAŢIE ORGA E FOTOFORE ORGA E RUDIME TARE ORGA E SUPRABRAHIALE ORGA IC ORGA ISM ORGA ISME MEZOSAPROBE ORGA ISME OLIGOSAPROBE ORGA ISME POLISAPROBE ORGA IT ORGA ITE CELULARE 365 . simplă sau complexă. şi care sub forma unor excitaţii sunt transmise la centrii nervoşi unde sunt transformate în senzaţii. centrozom. fără substanţe organice în descompunere şi cu un conţinut normal de oxigeb. ochiul. parotidită epidemică. este caracterizată prin nevertebrate marine.000 de ani.ORDOVICIA 1. la animalele superioare şi la om. destinată să îndeplinească o funcţie determinată sau mai multe. 2. organe care şi-au pierdut valoarea funcţională în cursul procesului istoric de evoluţie a vieţuitoarelor. capabilă să nască. cea de a doua perioadă din paleozoic care începe în urmă cu circa 500. în mod deosebit la copii. organ propiu animalelor. situate pe diferite părţi ale corpului. sin. organele de simţ sunt pielea. îndeplinind anumite funcţii în viaţa celulei. urechea. predominant în anotimpul rece. se spune despre o substanţă chimică ce conţine carbon. un canal excretor. la unele artropode. să se dezvolte şi să se reproducă. apărând în epidemii restrânse. structură şi compoziţie chimică determinate. 1. 2. sunetele stimulează împerecherea. formaţii tegumentare la unii peşti marini abisali sau batipelagici. funcţia unui asemenea organ este simţul. din mediul extern sau intern. organe pentru reproducerea sunetelor. nasul. 3. cu formă. organisme care caracterizează apele în care procesele de autoepurare sunt mai active şi oxigenul se găseşte în cantităţi medii.

intervenţie de chirurgie plastică la nivelul testiculului. deschizătură bine delimitată. răspândit în mezozoic care a conţinut doar specii erbivore. aminoacid cu două grupări aminice. care se dezvoltă la marginea pleoapei. origo. 2. bucală. caracteristicile unor substanţă care pot fi sesizate direct. (gr. inflamaţia acută supurativă. care participă în ciclul de formare a ureei (urogeneză). inis – naştere. orhidectomie. (lat. boală infecţioasă a păsărilor. locul din care provine o boală. altele decât papagalii. şir de mici oase care leagă vezica înotătoare cu urechea internă la peştii din grupa Cypriniformes. inflamaţia testiculului. psitacoză. aparate destinate să supleeze sau să corijeze alterarea morfologică a unui organ. numi prin organele de simţ. care face să comunice un organ. transmisibilă la om. intervenţie ce constă în coborârea unui testicul ectopic în bursa scrotală şi şi fixarea lui. aparatele de orteză sunt folosite în poliomielită. sin. organon – organ. capacitatea unui individ de a se situa în timp şi spaţiu. extirparea chirurgicală a testiculului. un grup de animale. delimitată în sus de vălul palatin. scolioze. la vertebrate (om) este îndeplinit de ureche. la nivelul uneia din glandele sebacee. durere testiculară. nu intră în structura proteinelor. incizia testiculului pentru explorare sau pentru evacuarea unui abces. etc. ordin fosil de reptile. produsă de Chlamydia. termen utilizat în anatome pentru a indica zona de detaşare a unui vas. asigurat prin aparatul vestibular. leptos .surprins). de dimensiuni reduse. un canal sau o cavitate cu exteriorul sau cu o altă structură anatomică. comunică prin istmul gâtului cu cavitatea bucală şi prezintă pe părţile laterale amigdalele palatine şi pilierii vălului palatin.ORGA IZATOR UCLEOLAR ORGA OGE EZĂ ORGA OLEPTIC ORGA UL AUDITIV regiune a unor cromozomi situată în constricţia secundară. hemiplegie. nerv etc. porţiunea medie. ORGA UL LUI WEBER ORHIALGIE ORHIDECTOMIE ORHIDOPEXIE ORHIDOPLASTIE ORHIDOTOMIE ORHIECTOMIE ORHIEPIDIDIMITĂ ORHITĂ ORIE TARE ORIFICIU ORIGI E ORJELET OR ITI Ă OR ITOZĂ OR ITHISCHIA OROFARI GE ORTEZĂ 366 . formarea şi dezvoltarea diferitelor organe ale organismului. inflamaţia testiculului şi a epididimului. 1. ablaţia unuia sau ambelor testicule. organ de simţ pentru recepţionarea sunetelor. este responsabil pentru formarea nucleolului şi a ARN-ului ribozomal. a faringelui. a unui membru sau segment de membru sau să corecteze o deficienţă a unei funcţii. v. loc de provenienţă). care reprezintă segmentul periferic al analizatorului acusticovestibular şi care conţine aparatele receptoare a două simţuri: simţul auzului şi simţul poziţiei în raport cu gravitatea şi acceleraţia.

os. 1. Sunt terestre. care alcătuiesc scheletul. dificultate de a respira în poziţie culcată bolnavul fiind obligat să se ridice în picioare sau să stea în şezut.gură). (despre un ovul) care este drept. fitofage dăunătoare şi păgubitoare. oris . component al sistemului neurovegetativ. 1. hernie inghinoscrotală. care se referă la vederea binoculară normală. 2. chalaza şi micropilul se află într-o linie verticală. în tendoanele mâinii şi piciorului. inclus în tendoanele sau ligamentele muşchilor mamiferelor. adaptate pentru sărit. în medicina veterinară defineşte aceea parte a chirurgiei care se ocupă cu corectarea viciilor de conformaţie a copitei şi în sens mai larg. ORTOPEDIE ORTOP EE ORTOPTERE ORTOPTIC ORTOPTIST ORTOPTOSCOP ORTOTROP ORTOSIMPATIC ORTOSTATIC ORTOSTATISM OS OS SESAMOID OSCHEOCEL OSCHEOM OSCILAŢIE 367 . identificat macroscopic în dublu lanţ ganglionar paravertebral de la nivelul căruia se detaşează fibre eferente pentru plexurile organice. care se produce numai în poziţie verticală. (gr. specialist optician (nemedic) care practică metode de reeducaţie a ochiului. (gr. 1. destinată să corijeze tulburările vederii binoculare şi motilităţii oculare. dispnee de decubit. ortostatică. datorită acţiunii unor tendinţe inerente din materialul ereditar. mişcarea unui corp care trece în mod regulat prin aceleaşi poziţii cu aceleaşi viteze. evoluţie a speciilor animale ori vegetale într-o direcţie orientată. aparat pentru corecţia strabismului. hilul. ordin (Orthoptera) de insecte cu aripile anterioare pergamentoase.orthos – drept. 2. rectiliniu. în medicină. cu studiul bolilor copitei în general. oscior. ansamblul procedeelor de reeducare a ochilor. naştere) în biologie. prin reeducarea vederii binoculare. ontogeneză normală. genesis – origine. fenomenul de menţinere a corpului în poziţie verticală. orice tumoră sau tumefiere a burselor scrotale. orthos – drept. sin. fiecare din piesele de consistenţă dură şi de culoare alburie. 2. creştere). cele posterioare late şi membranoase şi cu picioarele posterioare lungi. care ajută la menţinerea poziţiei verticale (ortostatice). asemănător ca formă cu o sămânţă de susan. ossis – os. la om. definită. tumoră a scrotului. adică ortoptica. o perioadă lungă de timp.ORTODO ŢIE ORTOGE EZĂ parte a medicinii dentare consacrată prevenirii şi tratamentului poziţiilor defectuoase ale dinţilor. (lat. paideia – educaţie. 1. adică funiculul. 2.

plecând de la ţesutul conjunctiv. fie direct. cu punct de plecare în extremităţile osoase articulare sau în ţesuturile moi ale articulaţiei cu evoluţie ulterioară osoasă. osteocondral. referitor la osmoză... sin. sin. după o fractură. este elaborată de osteoblaşti. 1. sau o soluţie din solventul pur. cu nucleu mare.OSCIOR OSEI Ă fiecare din cele trei oase mici. reprezintă aproximativ 30% din greutatea osului. care traversează casa timpanului. proteină a osului. celulă constitutivă a ţesutului osos matur. după unele clasificări ar fi formată din două subclase: Actinopterygii şi Choanichtyes.. care poate apare în perioada de creştere. unde secretă materia proteică specifică (oseina). care se referă la oase şi. s-a consolidat într-o poziţie vicioasă. celulă multinucleată. articulate între ele. trecerea unui solvent printr-o membrană semipermeabilă care separă două soluţii de concentraţii diferite. celulă mezenchimală cu aspect variabil. formarea normală a ţesutului osos. prefixe de origine greacă folosite în relaţie cu osul. în general. sin.. care a luat caracterele ţesutului osos. subacut sau cronic. rotund. constituit din os. OSTEO. 2. proces infecţios acut.osmos – impuls. OSGOOD-SCHLATTER (BOALA) OSIFICARE OSIFICAT OSLER (MALADIA) OSMOLARITATE OSMOTIC OSMOZĂ OSOS OSTEALGIE OSTE. proteină de consistenţă dură. fie prin intermediul unei ciorne cartilaginoase. OSTEICHTHYES OSTEITĂ OSTEOARTRITĂ OSTEOBLAST OSTEOCALCI Ă OSTEOCARTILAGI OS OSTEOCIT OSTEOCLAST OSTEOCLAZIE 368 .prezentă în concentraţie de 10 grame la kilogramul de schelet. pe seama unei ciorne fibroase. (gr. presiunea osmotică exprimată prin cantitatea de molecule-gram prezente într-un litru de soluţie. durere osoasă profundă. la schelet. de la timpan şi până la fereastra ovală. mare. care este constituit din os şi din cartilagiu. metodă chirurgicală ce constă din fracturarea osului pentru a remedia unele diformităţi sau de a redresa un membru care. osteodinie. situat periferic la nivelul ţesutului osos. având rol în resorbţia osului. clasă de peşti osoşi sau asteopterigieni. îndemn).. de natura osului. proces de resorbţie osoasă prin intervenţia osteoclaştilor. se vindecă spontan. are în componenţă molecule de acid glutamic carboxilate printrun sistem enzimatic cu vitamina K. tumefiere dureroasă a tuberozităţii anterioare a tibiei. care constituie substanţa fundamentală a oaselor adulte. endocardită bacteriană lentă. termen generic pentru inflamaţiile ţesutului osos.

caracterizată printr-o îngroşare viloasă a sinovialei. leziune elementară radiologică osoasă exprimată prin zone întinse sau limitate de condensare sau transparenţă crescută. caracterizată prin modificarea structurii şi densităţii oaselor. tulburarea de dezvoltare osoasă. sin. sin. tulburări locomotorii. dezvoltată la suprafaţa unui os lung sau în vecinătatea cartilajului de conjugare. panosteită. unitate de structură a osului compact. studiu). procesul de formare şi dezvoltare a osului. putând duce la distugeri mai mult sau mai puţin întinse a oaselor. dentare etc. înmuiere a scheletului produsă de decalcifiere. rezorbţia ţesutului osos. consistenţei sau creşterii osului. în vecinătatea unei articulaţii afectate de leziuni inflamatorii sau. formată din lamele osoase concentrice în jurul unui canal Havers. nume generic pentru afecţiunile datorate unei anomalii de creştere sau de dezvoltare a oaselor şi cartilajelor. OSTEOCO DROZĂ OSTEODISPLAZIE OSTEODISTROFIE OSTEOFIT OSTEOFIBROZĂ OSTEOGE EZĂ OSTEOLIT OSTEOLIZĂ OSTEOLOGIE OSTEOM OSTEOMALACIE OSTEOMIELITĂ OSTEO OSTEO ECROZĂ OSTEOPATIE OSTEOPE IE 369 . din care se detaşează fragmente osteocartilaginoase ce devin corpi străini în cavitatea articulară. boală articulară ce afectează mai ales cotul şi genunchiul. termen generic pentru afecţiuni osoase caracterizate prin modificarea formei. denumire generică pentru orice boală a sistemului osos. logos –ştiinţă. tumoră benignă formată din ţesut osos. mai rar intramuscular. os fosil. osteon –os. produsă de moartea celulară a ţesutului osos prin ischemie. diminuarea densităţii oaselor prin reducerea numărului de osteoblaşti. osteocondrită. osteocartilaginos. datorată stafilococului auriu. de leziuni degenerative. mărimii. de condensare exprimate prin neregularităţi şi alte anomalii ale craniului şi coloanei vertebrale. mai des. orice afecţiune a cartilajului articular. osteita fibroasă deformantă. localizată de obicei la nivelul scheletului. purulentă şi necrozantă. mai frecventă la bărbat. boala capului mare – boală a animalelor domestice şi sălbatice care se manifestă prin îngroşarea oaselor capului şi ale membrelor. dezvoltată pe seama periostului. (gr.OSTEOCO DRAL OSTEOCO DRITĂ OSTEOCO DRODISPLAZIE OSTEOCO DROM OSTEOCO DROMATOZĂ sin. fie dimpotrivă. rareori celui alb. inflamaţie simultană a oaselor şi a măduvei lor. sin. tumoră benignă osteocartilaginoasă. fie sub formă de rarefiere. parte a anatomiei care se ocupă cu studiul sistematic al scheletului şi oaselor componente. excrescenţă osoasă de ţesut spongios.

OSTEOPERIOSTITĂ OSTEOPLASTIC OSTEOPOROMALACIE OSTEOPOROZĂ termen sub care se defineşte inflamaţia simultană a periostului şi a ţesutului osos din zona corespunzătoare. 1. termen generic pentru afecţiunile inflamatorii ale urechii. peritecii). pe unde intră în cavitatea gastrală apa cu alimentele şi oxigenul.vezică). operaţie de amputare a urechilor. la spongieri. bogată în cristale calcare. proces de resorbţie osoasă datorat unor cauze complexe şi care au ca urmare demineralizarea osoasă şi porozitate prin lărgirea cavităţilor medulare (canale Havers). care devine compact. prin care sunt eliberaţi sporii sau polenul. (gr. denumire improprie a plăcii cornoase dispusă pe partea ventrală a bazioccipitalului la craniul ciprinidelor. întâlnită la cal. apofiză spinoasă a ultimei vertebre dorsale care apare mai proeminentă la vacile din tipul de lapte. serveşte împreună cu dinţii faringieni la mărunţirea hranei. cu constituţie fină şi la cele cu stare de întreţinere şi sănătate necorespunzătoare. o infecţie meningiană care survine ca o complicaţie a unei otite. formaţiune inertă. (gr. 2. este produsă de traumatisme. conţinută în endolimfa labirintului membranos şi a canalului cohlear. Operaţie chirurgicală prin care se fixează fragmentele osoase ale unei fracturi. veziculă auditivă sau cu rol în echilibru la nevertebrate. cu strâmtarea cavităţilor medulare. tumoră malignă a osului. alungirii. otos – ureche. proces de resorbţie şi înmuiere a scheletului osos ca urmare a demineralizării osoase. intervenţie chirurgicală constând din secţiunea unui os în scopul obţinerii axării. (lat.piatră). ous. kystis . în antere. cu sediul fix pe maleola inferioară şi internă a tibiei. ostium – uşă). ous + lithos . surmanaj etc. derotării. scurtării sau sprijinului său. osteogenic. denumirea de ostiolă este dată şi spaţiului dintre cele două celule ale unei stomate. deschiderile (porii) în pereţii corpului. sin. OSTEOSARCOM OSTEOSCLEROZĂ OSTEOSI TEZĂ OSTEOSPO GIOZĂ OSTEOTOMIE OSTIOLĂ OSTIUM OSUL AMAR OSUL CAPREI OSUL LAPTELUI OTECTOMIE OTIC OTITĂ OTOCIST OTOGE OTOLIT 370 . care se referă la osteoplastie. exagerarea porozităţilor osului printr-un proces de rarefacţie osoasă. care se deschide la nivelul epidermei frunzelor şi tulpinilor verzi. tară dură. fixare şi reunire a fragmentelor osoase ale unei fracturi. al urechii. îngroşarea osului spongios. deschidere asemănătoare gurii. la alge (conceptaclu). por sau deschidere mică în corpii de fructificare la ciuperci (picnidii.

2. ablaţia unuia sau ambelor ovare. cu ajutorul otoscopului. scurgerea de lichid purulent din ureche prin conductul auditiv extern. disciplină medicochirurgicală care studiază afecţiunile urechii în conexiune cu starea cavităţilor nazosinuzale şi bucofaringiene. mucos sau purulent. scurgere de lichid seros. cu anexele lor. viermi anelizi şi multe grupe de animale şi care se caracterizează prin vitelus nutritiv mai puţin bogat şi neseparat de cel formativ. scurgere de sânge din conductul auditiv extern. albumină cu mare valoare nutritivă. situate în bazin. carenţe alimentare şi vitaminominerale. ouăle produse de păsări. sin.ovotestis –formă de hermafroditism caracterizat prin existenţa unei gonade compuse în care se găseşte atât ţesut ovarian cât şi ţesut testicular. prezentă în albuşul de ou. OVARIOPEXIE OVARIOTESTIS 371 . 1. în obstetrică. unei mastoidite etc. care se referă la ovar. echinoderme. constituie cauza frecventă a infertilităţii. procordate şi mamifere şi care se caracterizează prin vitelus nutritiv foarte puţin. produc ovule şi secretă o parte din hormonii sexuali feminini. OVARIOPATIE proces morbid. peşti selacieni şi teleosteeni şi de moluşte cefalopode şi care se caracterizează prin vitelus nutritiv abundent. zigot – 2n). prin conductul auditiv extern. reptile. datorită existenţei unei otite. ovoconalbumina. ansamblul produsului de concepţie: embrion sau făt. (lat.OTOLOGIE ramură a otorinolaringologiei (ORL). ovomucina şi ovomucoidina. examenul vizual al conductului auditiv extern. inflamaţie a tegumentului conductului auditiv extern şi a timpanului. fiecare din cele două glande genitale femele. afecţiune auriculară caracterizată prin invazia casei timpanului cu ţesut cicatriceal care înglobează oscioarele (surditate progresivă). cu etiologie variată: endocrină. OTOMICOZĂ OTOREE OTOPLASTIE OTORAGIE OTOREE OTOSCLEROZĂ OTOSCOPIE OU OUĂ OLIGOLECITE OUĂ MEZOLECITE OUĂ TELOLECITE OVALBUMI Ă OVAR OVARECTOMIE OVARIA OVARIOHISTERECTOMIE ablaţia chirurgicală a ovarelor şi a uterului. intervenţie chirurgicală destinată să corijeze defectele congenitale sau dobândite ale pavilionului urechii. infecţioasă. traumatică. produsă de paraziţi vegetali. hormonii ovarieni sunt: estrogenii şi progesteronul. ouăle produse de amfibieni. zigot celulă ce rezultă din fecundarea unui gamet femel cu cel masculin. termen care în mod curent se foloseşte pentru proteinele din albuş: ovalbumina. ouăle produse de celenterate. faţă de pavilionul trompelor. sin. ovogloulina. ovum. localizat la nivelul ovarului. separat de vitelusul formativ. fixarea ovarului la peretele pelvin. în spatele ligamentelor largi.

formarea. glicoproteidă existentă în albuşul de ou. (lat. organ extern.OVARIOTOM OVARIOTOMIE OVARITĂ OVICID OVIDUCT instrument chirurgical. la insectele de sex femel. caedere –a ucide) substanţă care are proprietatea de a distruge ouăle insectelor. mai lung sau mai scurt. ovum – ou. canal care serveşte la evacuarea ovulelor din ovar sau din celom spre exterior. fosfoproteide existente în gălbenuşul de ou. 1. sin. metalproteidă care conţine fier. ovogonia se transformă în ovocit. se deschide în uter. ovulul reprezintă gametul femel care se dezvoltă în ovar şi are o masă citoplasmatică bogată. care depune ouă ce trebuie eclozionate pentru dezvoltarea embrionului. OVIGER OVIPAR OVIPOZITOR OVOCIT OVOGE EZĂ OVOGLOBULI Ă OVOGO IE OVOMUCOID OVOSCOP OVOTESTIS OVOTRA SFERI Ă OVOVITELI E OVOVIVIPAR OVUL OVUL 372 . de care embrionul rămâne separat prin membranele oului. care formează ouă ce rămân în oviducte. este localizată în albuşul de ou şi are rol în transportul fierului. gennan – a produce). se dezvoltă în sămânţă. obişnuit în formă de tub. ovum. de regulă. celulă germinală femelă. ţesut sau zonă unde se formează ovulele. oviductul. ovum . situată în grosimea parenchimului ovarian. la mamifere. folosit în ovariectomie. ovi –ou. inflamaţie acută sau cronică a ovarului. vitelusul. structură care. (lat. (lat. inclusiv în corpul altor organisme. dezvoltarea şi maturarea celulelor sexuale feminine în ovar. iar la peşti. de origine tegumentară. special conceput. rezultând din transformaea unei ovogonii şi din care derivă ovulul. fazele dezvoltării embrionare din ouăle supuse incubaţiei. după fecundarea oosferei. la plante (gimnosperme şi angiosperme). 1. prima celulă sexuală formată în cursul ovogenezei. care funcţionează atât ca ovar cât şi ca testicul.ou). acarienilor etc. pornind de la celulele epiteliului germinativ ovarian. organ caracteristic unor animale hermafrodite. care poate să fie înfipt în diferite substraturi şi prin lumenul căruia ouăle pot fi eliminate şi depuse în locuri inaccesibile. tot timpul necesar pentru dezvoltarea embrionului. îndepărtarea unui chist sau unei tumori. rezecţia parţială a unui ovar pt. asociate cu lecitinele. embriogeneza are loc pe seama organismului matern. mobilitatea gălbenuşului. impropriu pentru ovariectomie. păsări se deschide în cloacă. aparat utilizat în avicultură pentru a determina mărimea şi forma camerei de aer a ouălor. conţin peste 2% fosfor şi sunt. starea şalazelor. şi un nucleu haploid (n). conţine diferiţi compuşi activi şi se administrează pe cale vaginală. 2. denumit trompă uterină. 2. la animale. preparat farmaceutic de formă ovoidă sau sferică. tip de proteină care intră în structura albuşului de ou. amfibieni.

care este combinat cu oxidul de carbon. reacţie în care se efectuează simultan. are un caracter ciclic. datorită hemoglobinei din eritrocite care fixează oxigenul. inodor şi insipid. clasă de enzime care catalizează reacţiile de oxidare şi reducere prin: ransfer de electroni. gaz incolor. bazată pe diferenţa absorţiei luminii roşii de către oxihemoglobină şi respectiv hemoglobina redusă şi realizat cu ajutorul oximetrului. orice sare sau ester de acid oxalic. creşterea valenţei unui cation sau scăderea valenţei unui anion. foarte răspândit în natură. enzimă care catalizează oxidarea prin transferul hidrogenului din substrat direct pe oxigenul molecular. pneumococice. nume de ansamblu pentru cetosteroizi şi hidroxisteroizi.OVULAŢIE fenomen complex neuroendocrin prin care se înţelege dehiscenţa foliculului matur şi expulzarea ovocitului împreună cu celule foliculare din teaca internă şi lichid folicular. concentraţia normală este de 2 mg la litrul de plasmă. al scoarţei terestre şi al organismelor animale şi vegetale. 1. uşor solubil în apă. mai ales sub formă de săruri de calciu. pierderea hidrogenului de către o substanţă sau de electronii unui atom. antibiotic cu spectru larg de acţiune. 3. care a fost tratat cu oxigen sau cu o substanţă capabilă să îl furnizeze. element chimic. izolat din culturi de Streptomyces. dehidrogenaze. prezenţa în urină de acid oxalic. capacitatea sângelui de a transporta oxigenul către diferitele ţesuturi. infecţii urinare. în sens mai larg. 2. ex. infecţii cutanate. folosind un sistem fotoelectric. Joacă un rol fiziologic esenţial în respiraţie şi în procesele metabolice ale tuturor organismelor animale şi vegetale. transfer de hidrogen. orice compus al oxigenului cu un corp simplu. stafilococice. citocromoxidaza. sin. administrat pe cale orală sau locală în infecţii acute streptococice. care este produs de oxidul de carbon. colibaciloze. eozinofil. prin schimb de electroni. prezenţa în sânge de acid oxalic sau oxalaţi. care conţine oxigen sau îl poate degaja. combinaţia unei substanţe chimice cu oxigenul. care a suferit o oxidare. fiind constituient al atmosferei. metodă rapidă de determinare a saturaţiei sângelui cu oxigen. combinare cu oxigenul molecular etc. OXALAT OXALEMIE OXALURIE OXICARBO AT OXID OXIDARE OXIDAT OXIDAZĂ OXIDOREDUCERE OXIDOREDUCTAZE OXIFIL OXIFORICĂ OXIGE OXIGE ARE OXIGE AT OXIHEMOGLOBI Ă OXIMETRIE OXISTEROID OXITETRACICLI Ă 373 . fixarea oxigenului pe un corp organic. oxidarea unei substanţe şi reducerea celeilalte în reacţie. o moleculă organică sau un radical.

duşuri.. sub formă de băi. prezent în cantitate mică în atmosferă. caracterizată prin atrofia mucoasei. foarte mic. gaz albastru. foarte oxidant şi toxic. supuraţie crustoasă şi fetidă. folosirea terapeutică a unui amestec de oxigen şi ozon.OZĂ OZE OZE Ă OZO OZO OTERAPIE 374 . cu miros caracteristic. mai ales Enterobius vermicularis. tetroze. hexoze etc.OXIUR vierme nematod. injecţii. sufix pentru boli neinflamatorii sau o stare sau condiţie.. pentoze. mai ales la altitudine mare şi care poate fi produs prin descărcări electrice în oxigen sau prin acţiunea razelor ultraviolete asupra oxigenului. clisme. parazit al intestinului mamiferelor. monozaharide. după gruparea chimică funcţională se clasifică în: aldoze (-CHO) şi cetoze (>C=O). filiform şi care parazitează intestinul omului. glucide simple conţinând în moleculă un număr relativ mic de atomi de carbon şi care nu pot fi hidrolizate în alte componente mai simple cu caracter glucidic. OXIURAZĂ . iar după numărul atomilor de carbon în: trioze. afecţiune inflamatorie cronică. uneori cu ideea de exces. sin. care este un vierme alb. boală parazitară din cele mai frecvente determinată de oxiuri. mai frecvent în fosele nazale.

se adăpostesc în cochiliile goale de gasteropode. PAHIBLEFAROZĂ PAHICEFALIE PAHIDACTILIE 375 . (gr. produşi de degradare ai fibrinogenului. prefix grec cu sensul de îngroşare. P. persoană care va fi supusă unui examen medical sau unui tratament sau unei operaţii. emiţător de stimuli. stimulator cardiac. mai rar a regiunii perineale. apărând de obicei la braţul mai activ al bărbaţilor tineri şi musculoşi şi ducând la o insuficienţă venoasă acută a membrului respectiv. (gr. în urma blefaritelor cronice.pachis – gros..străbunici). acid paraaminohipuric. cu abdomen moale şi asimetric.. simbol pentru generaţia parentală (P1 – părinţi. având aspectul unei mici plăci eczematoase. situate mai ales în zona sinusului longitudinal superior. cuvânt englez care înseamnă o compresă plasată în faringe în cursul unei anestezii generale prin inhalare. din engl.. pachis – gros. care apare de obicei la femeile peste 40 de ani. PARA PACCHIO I (CORPUSCULII) PACEMAKER PACHI. pot trăi în simbioză cu spongieri şi cu celenterate. care cuprinde circa 1. obstrucţie organică sau funcţională a venei atriale. blefarom . P2 – bunici.cap) – îngroşarea oaselor craniului.F.pleoapă) îngroşarea pleoapelor. P3 . îngroşarea exagerată a acropodiului. PACHIDERMIE PACHIME I GITĂ PACHIPLEURITĂ PACIE T PACKI G simbolul chimic al fosforului. îngroşarea celor două foiţe pleurale. îngroşare regională a pielii cu exagerarea pliurilor sale. aplicată pentru evitarea inundării traheei în timpul unei intervenţii în cavitatea orală. afecţiune precanceroasă a mamelonului. cauzată de o malformaţie sau de stază limfatică.A. PAGET (SI DROMUL) PAGET (MALADIA) PAGURI P. acid paraaminobenzoic. abr.A. care poate complica o pleurezie cronică. abr. la unele animale având caracter congenital. mici escrescenţe viloase pe suprafaţa externă a arahnoidei encefalice. kefali . inflamarea cu îngroşarea durei mater. grup de crustacee.H. abr.500 de specii. pe care animalul le schimbă pe măsură ce creşte. cu vârsta devin mai voluminoase şi se calcifică. zemuindă şi acoperită de cruste.P P P PAB.

când omul primitiv a utilizat unelte din piatră.PAHIPLEURITĂ PALAT îngroşarea pleurei prin reacţie conjunctivo-vasculară. corecţie chirurgicală a unei fisuri congenitale sau a unei perforaţii accidentale a bolţii palatului. epocă din terţiar care. este constituit anterior dintr-o parte osoasă. care poate fi asociată cu buza de iepure.000 de ani. şi care începe în urmă cu circa 600. petrolul şi numerose fosile. sin. paralizie a vălului palatin. în paleozoic s-au dezvoltat peştii. perioadă din preistoria omenirii care începe odată cu apariţia omului şi este situată în epoca de piatră (între eolitic şi neolitic). precede cu circa 5-10. este denumită lemma. sutura chirurgicală a unei fisuri a palatului. înveliş floral la graminee. perete care separă fosele nazale de cavitatea bucală. vălul palatin. obţinute din masticarea şi degustarea produsului.000. cea de a două eră în istoria Pământului. miros şi aromă. paleea inferioară înserată pe axul spiculeţului şi similară unei bractei. 1. fisură congenitală a bolţii palatine. ramură a botanicii care se ocupă cu studiul plantelor fosile.000. PALATABILITATE PALATAL PALATI AL PALATOPLASTIE PALATOPLEGIE PALATORAFIE PALATOSCHIZIS PALEE PALEATIV PALEOBOTA ICĂ PALEOCE PALEOCEREBEL PALEOLITIC PALEO TOLOGIE PALEOZOIC 376 . în alte clasificări este sinonimă cu eocenul. însuşire organoleptică apreciată pe baza sezaţiei de gust. paliativ. 2.000 de ani şi durează circa 350.000. ansamblu funcţional constituit din elementele cerebelului care asigură comanda tonusului de postură a muşchilor scheletului. din care au rezultat cărbunele. paleoliticul se situează în pleistocen şi începe ca şi această epocă geologică în urmă cu circa 1. reptilele.000. sunet articulat a cărui emisie se face cu participarea palatului. primii amfibieni. prelungită în spate cu o parte musculomembranoasă. obişnuită în pleuritele cronice. bolta palatină. iar paleea superioară este inserată pe axul florii (bracteolă).000 ani eocenul.000 ani. contracarând efectele greutăţii. medicament care uşurează starea de boală fără a o vindeca. medicament stimulativ sau procedură ameliorativă. denumirea provine de la faptul că senzaţia este percepută la nivelul palatului şi vălului palatin. al palatinului (al cerului gurii). alcătuit din două frunzişoare situate în spiculeţ la baza fiecărei flori. ştiinţa care studiază formele de viaţă preistorice şi din toate epocile geologice pe baza fosilelor plantelor şi animalelor. care ajută la atenuarea durerii sau a intensităţii simptomelor unei boli. situată între precambrian şi mezozoic. în unele clasificări. plantele de apă şi de uscat şi au avut loc schimbări extreme în condiţiile climatice ce au determinat distrugerea a numeroase grupe de organisme.000.000-400.

maladie infecţioasă provocată de parazitarea sângelui de către paraziţii din genul Plasmodium. (la anelide – viermi policheţi) apendici senzoriali ai capului. grup de păsări acvatice cu picioarele relativ scurte. 3. incidenţa Towne. metodă de examinare a animalului. ambulatoare sau prehensile. o pană este formată dintr-un ax (scapus). sunt unite printr-o membrană interdigitală ce le ajută la înot. denumite barbe. situată transversal peste peretele posterior al abdomenului. de-a lungul căruia. inflamaţia tuturor straturilor unei artere. este prinsă câte o lamă (vexillum). cu rol în mişcare sau nutriţie. la unele insecte există două perechi de papili pluriarticulaţi cu rol olfactiv şi în nutriţie. a pipăi). cauzată de perceperea neobişnuită a bătăilor cardiace. sensibilitate. produs al pielii la păsări. 4. care se referă la pleoapă. palma mâini) care aparţine palmei mâinii (feţei volare a autopodiului): aponevroză palmară etc. glandă secundar retroperitoneală. de o parte şi de alta. leucopenie şi trombocitopenie. ca urmare a înţepăturii femelei ţânţarului anofel. care ajută la conducerea hranei. consistenţă. inflamaţia globală a inimii. 2. senzaţia mai mult sau mai puţin neplăcută pentru subiect. 5. PALPAŢIE PALPEBRAL PALPI PALPITAŢII PALUDISM PA Ă PA ACEU PA ARIŢIU PA ARTERITĂ PA CARDITĂ PA CITOPE IE PA COAST (I CIDE ŢA) PA CREAS 377 . infecţie microbiană sau micotică. 2. situaţi câte doi de fiecare parte a orificiului bucal. formă. temperatură. (la crustacee) parte a apendicelui biramat. având suprafaţa acoperită cu cili. derivat filogenetic din solzii reptilelor. compusă. la care cele trei degete. familie de crustacei decapozi care cuprinde langustele şi homarii. 1. din filamente aşezate oblic pe ax. palpare – a atinge. mişcare. nume dat unor remedii presupus eficace în orice boală. palma – palmă. dezvoltarea parazitului se face mai întâi în organele interne şi apoi în eritrocite pe care le distruge. medicament care uşurează starea de boală fără a o vindeca. scăderea cifrei globale a elementelor sanguine din sângele periferic realizând o asociere de anemie. mixtă. sin. sunt mari (numiţi şi velum). (lat. prin acţiune manuală digitală sau cu ajutorul pumnului închis. care ajută la atenuarea durerii sau a intensităţii simptomelor unei boli. pe care sunt inserate tangenţial firişoare scurte şi mai subţiri. tensiune. numite barbule. (la chelicerate) a doua pereche de apendice (pedipalpi sau palpi maxilari). a unei regiuni sau organ în scopul stabilirii variaţiilor de mărime.PALIATIV PALI URIDAE PALMAR PALMIPEDE 1. la rândul ei. care evoluează la nivelul degetelor de la mână sau de la picior. îndepărtate înainte. fiecare alcătuită. poziţie etc. cu rol în protecţia corpului şi la zbor. redus la un mic papil mandibular. (lat. care servesc în general ca apendice senzoriale. (la lamelibrahiate) palpi labilali.

între indivizii unei populaţii (alogame). reducerea activităţii globale (eritropoieză. la care axul principal se ramifică. epidemie care se extinde aproape la toţi locuitorii unei aşezări şi care poate interesa o zonă geografică importantă. se spune despre un colorant care pune în evidenţă orice structură microscopică a unui preparat histologic prin coloraţii diferenţiale. care este în raport cu ablaţia pancreasului sau cu suprimarea secreţiilor sale. manifestată prin iridociclocoroidită supurativă. liberă şi nediscriminatorie. că probabilitatea de a se uni este aceiaşi pentru toţi indivizii şi că fecunditatea este aceeaşi pentru toate cuplurile. cât şi pe cea cenuşie a encefalului. extract brut din mucoasa intestinală care stimulează secreţia sucului pancreatic.PA CREATALGIE PA CREATECTOMIE PA CREATICODUODE ALĂ PA CREATI Ă PA CREATITĂ PA CREATOGRAFIE PA CREATOPRIV PA CREOZIMI Ă PA DEMIE PA DY (REACŢIA) PA E CEFALITE PA ICUL PA ICULITĂ PA HIPOPITUITARISM PA MIELOFTIZIE PA MIELOZA ACUTĂ durere localizată la pancreas. cât şi pe cea cenuşie a encefalului. PA MIXIE PA OFTALMIA METASTATICĂ PA OPTIC PA SAME T PA SAJ PA SI UZITĂ 378 . preocupare) operaţiuni destinate întreţinerii igienei corporale a animalelor. (lat. grup de encefalite în care procesul inflamator afectează atât substanţa albă. iar pe axele secundare se formează spiculeţe uniflore (ex. de comprese sterile impregnate sau nu cu substanţe medicamentoase care sunt menţinute printr-un bandaj sau cu ajutorul unui material adeziv. amestec de enzime extrase din pancreas. inflamaţia ţesutului adipos subcutanat. acuplare liberă şi la întâmplare. pensum – îndatorire. prin absenţa oricărei selecţii. ablaţia parţială sau totală a pancreasului. ovăzul. iar viabilitatea descendenţilor este de asemeni aceiaşi pentru toţi. complicaţie oculară în boli infecţioase. (artera) artera colaterală a arterei hepatice şi terminată printr-o ramură duodenală pancreatică. inflamaţie acută sau cronică a pancreasului. plecându-se de la ipoteza că partenerii se întâlnesc din întâmplare. inflamaţia simultană a mai multor sinusuri ale feţei. radiografia pancreasului după injectarea unei substanţe opace în canalul Wirsung prin cateterism şi duodenostomie. orezul). aplicarea pe o plagă sau pe o leziune. trombopoeză) a măduvei osoase hematoformatoare. sistem de împerechere întâmplătoare. tip de inflorescenţă racemoasă. leucopoeză. reacţia pozitivă indică un proces inflamator meningian. grup de encefalite în care procesul inflamator afectează atât substanţa albă. reacţie de floculare pentru globulinele din lichidul cefalorahidian.

proeminenţă a orificiului inferior al uretrei feminine. PA ZOOTIE PAPAI Ă PAPA ICOLAU (TEST) PAPAVERI Ă PAPILA OPTICĂ PAPILA URETRALĂ PAPILĂ PAPILĂ DERMICĂ PAPILE DUODE ALE PAPILE FU GIFORME PAPILE LI GUALE PAPILE RE ALE PAPILECTOMIE PAPILIFORM PAPILITĂ PAPILOM PAPILOMATOZĂ 379 . mici proeminenţe în interiorul micilor calicii renale şi care corespund vârfului piramidelor malpighiene. enzimă proteolitică extrasă din planta tropicală Carica papaya. afectând în acelaşi timp toate speciile dintr-o regiune dată. ţesut inflamator neoformat care provine din sinoviala unei articulaţii care formează o bandeletă aplicată peste cartilajul articular. cu diametrul de 1. tumoră benignă. intens coloraţi. boală cu extensiune exagerată. alcaloid extras dintr-o specie de mac de grădină (Papaver rhoeas). carunculi duodenali. mulţi surprinşi în mitoză. caracterizată prin hipertrofia papilelor dermice. v. examenul microscopic al celulelor de descuamare prelevate de pe colul uterin şi fixate în frotiu pe lamă. este locul de penetrare al nervului optic şi al vaselor sanguine centrale care trec prin învelişurile globului ocular. care se dezvoltă pe piele sau pe o mucoasă. care se găsesc pe mucoasa părţii dorsale a limbii şi care conţin muguri gustativi.PA US 1. stare caracterizată prin tendinţa de a forma papiloame multiple.5mm. panusul corneei: infiltraţia de natură inflamatorie a corneei cu vase neoformate. vizibil la examenul de fund de ochi. folosit ca spasmolitic al musculaturi netede. cu aspect de papilă. bine delimitate. cu nuclei mari. uşor escavat. 2. desfăcându-le în peptone şi aminoacizi. răspândită pe tot globul şi la toate speciile. este utilizată ca vermifug. mici proeminenţe de forme diferite. situată la 20 mm în spatele clitorisului şi imediat înaintea tuberculului vaginal. în proliferarea celulelor epiteliale ale bulbului pilos. hiperplazia şi inflamaţia pliului duodenal la nivelul căruia se varsă canalul coledoc. leziunea fiind caracteristică în trahom. în sens precis. de formă mai mult sau mai puţin conică. poate fi pediculată sau simplă proeminenţă cu aspect mai dur. disc rotund alburiu. de obicei la nivelul unei mucoase. excizia ampulei Vater împreună cu marea carunculă duodenală. inflamaţia porţiunii intraoculare a nervului optic. este un mijloc de depistare precoce a cancerului de col uterin care se caracterizează prin apariţia de celule atipice. termen general utilizat pentru definirea unei boli. 1. în anatomie. 1. rectală sau parenterală. de obicei de talie mică. evidente pe mucoasa feţei interne a comisurilor buzelor. amintind un mamelon. formaţiune anatomică situată la baza bulbului pilos a fibrelor de lână şi de păr cu rol nutritiv. pe cale orală. eminenţe conice. 2. 2. mică proeminenţă bine delimitată. fac parte din grupa peptidazelor şi acţionează asupra proteinelor. în vederea creşterii fibrelor.

la care contribuie o serie de factori predispozanţi generali de origine endogenă şi factori iritativi locali de origine exogenă. coloraţie May Grunwald Giemsa. (gr. legarea chirurgicală experimentală a doi indivizi. biosis – tip de viaţă) situaţia în care doi gemeni sunt legaţi între ei prin naştere. alături. mai ales datorită caracterului de subţirime. para – lângă. caliciu persistent (ex. PARABIOZĂ incizia papilei Vater pentru extracţia unui calcul. proces patologic complex al parodonţiului marginal.A. care este caracterizat prin prezenţa de papule şi eritem. despre o schimbare structurală intercromozomală care are loc într-un singur braţ al cromozomului şi nu afectează centromerul. papulă având în centru o pustulă. consistentă. constând dintr-o mică ridicătură la suprafaţa pielii.centru). inflamaţia paracondrului. 1.PAPILOTOMIE PAPIRACEU PAPPE HEIM PAPULĂ PAPULOERITEMATOS PAPULOPUSTULĂ PAPULOSCUAMOS PAPUS P. care este situat în vecinătatea imediată a unui dinte. puncţia cu un ac sau incizie cu un bisturiu a unui organ cavitar sau a unei cavităţi pentru evacuarea lichidului acumulat. întrebuinţat ca insecticid. alături + kentron . sin. para – lângă. stare a formaţiunilor excitabile în care răspunsul este paradoxal. la muşchi. o fază de răspuns în excitaţia neuro-musculară insistentă. nămol de origine vulcanică utilizat în amestec cu parafină în aplicaţii locale contra durerilor reumatice. (ger. paradontium) ţesuturile în care sunt fixaţi dinţii.R. ţesut conjunctiv din jurul unui cartilaj. 3. (gr. este o substanţă albă translucidă. abr. boala Fauchard. localizarea sau intensitatea. sin. la Compositae) care serveşte la răspândirea fructelor. care creşte alături de organele sporogene. 2. atunci când prepuţul este insuficient de larg pentru a descoperi o parte sau în totalitate glandul. circumscrisă. strangularea glandului care poate complica o fimoză incompletă. PARACE TEZĂ PARACE TRIC PARACO DRITĂ PARACO DRU PARACUZIE PARADE TAR PARADICLORBE ZE PARADO TOZĂ PARADO ŢIU PARAFA GO PARAFIMOZĂ PARAFI Ă PARAFIZĂ 380 . percepţie eronată a sunetului care poate interesa înălţimea. cu formă şi aspect diferit. care se aseamănă cu hârtia. care se topeşte la căldură. amestec de hidrocarburi constituind un reziduu din purificarea petrolului sau a diferite roci. care este caracterizat prin papule şi scuame. presiune arterială retiniană. leziune elementară dermatologică. derivat clorurat al benzenului. unele alge şi ciuperci. filament epidermal steril.

locomotoare. macroglobulinele anormale. grupuri de virusuri aparţinând Myxovirus care se disting de virusurile gripale prin talia mai mare şi aptitudinea de a produce incluziuni citoplasmatice în celulele infectate. a grandorii. produsă sub acţiunea altui microb. se spune despre un delir cronic nestructurat. incoerent. pliuri laterale ale piciorului care servesc la înot. care în evoluţie afectează inteligenţa. la viermii policheţi.PARAFRE IE PARAGA GLIO PARAIMU ITATE PARAI FECŢIOS PARAI FLUE ŢĂ PARAKERATOZĂ delir cronic care. partea inferioară a ligamentului larg al uterului. care este în raport cu o infecţie fără a fi legat direct de cauzele acesteia. rezistenţă faţă de un anumit microb. nu se poate face o descriere precisă şi completă. ansamblu de manifestări diferite care evoluează simultan cu un cancer. în cazurile în care. simptomele sunt asemănătoare celor două forme de loca. prin mania persecuţiei. pe segmentele corpului. fiind atacat şi puietul căpăcit şi necăpăcit. egocentrism. de apă dulce stagnată care se înmulţesc asexuat şi prin conjugare. produs de polimerizare a acetaldehidei. rămâne compatibil cu o adaptare apreciabilă socială şi profesională. PARALDEHIDĂ PARALIZIE PARALIZIE GE ERALĂ PARALOCA PARAMECIUM PARAMEDIA PARAMETRITĂ PARAMETRU PARAMORF PARAMYXOVIRUSURI PARA EOPLAZIC PARA OIA PARA OID PARAPLEGIE PARAPODII PARAPROTEI Ă 381 . factor reumatoid. paralizia ambelor membre inferioare. care este situat sau care are loc în vecinătatea liniei mediane. fără aderenţă între celule şi apariţia de scuame. animale microscopice. în general este cauzată de o leziune a măduvei spinării. orice variantă taxonomică intraspecifică. adesea asociată cu paralizie sfincteriană. termen utilizat adesea pentru a desemna globulinele anormale ale serului sanguin: crioglobuline. meningoencefalită luetică caracterizată prin diferite tulburări nervoase şi psihice. inflamaţie acută sau cronică a ligamentului larg al uterului. gen de protozoare ciliate (infuzori). dar fără un raport direct cu acesta sau cu metastazele sale. boală cauzată de Streptococcus para-alvi. la unele gasteropode. aglomerare de celule nervoase de origine embrionară. prin neîncredere etc. având ca rezultat un strat cornos nucleat. cu funcţii de glande endocrine. la unele artropode primitive. pereche de apendice laterale. paranoia) sin. denumire utilizată. care uneşte marginea sa laterală cu peretele pelvin lateral. cu acţiune hipnotică. proces de keratinizare incompletă a celulelor epiteliale cutanate. boală psihică manifestată prin idei delirante fixe. în special. din lipsa datelor. diminuarea sau dispariţia funcţiei motorii musculare. cu tot caracterul adesea extravagant. terminate cu cârlige chitinoase şi situate de o parte şi de alta a gurii. (fr. două perechi de picioare. viroză paragripală.

sin. însă cu altă etiologie. hormon secretat de glandele paratiroide şi care joacă un rol esenţial în echilibrul fosfocalcic. ablaţia chirurgicală a unei glande paratiroide sau a celor patru glande paratiroide în totalitate. 2. fiecare din cele patru glande endocrine (două superioare şi două inferioare) situate pe faţa posterioară a lobilor laterali ai glandei tiroide. grup de substanţe care reproduc efectele excitării parasimpaticului. bronşice şi vezicale. inflamaţia glandelor paratiroide. provocând contracţia musculaturii netede digestive. PARASIMPATIC (SISTEM) PARASIMPATICOLITICE PARASIMPATOMIMETIC PARASISTOLIE PARATHORMO PARATIFOIDĂ (FEBRA) PARATIREOPRIV PARATIREOSTIMULI Ă PARATIREOZĂ PARATIROIDĂ PARATIROIDECTOMIE PARATIROIDITĂ PARATO IE PARATUBERCULOZĂ PARAVE OASĂ PARAVITAMI OZĂ PARAZIT PARAZITICID 382 . grup de substanţe care împiedică efectele excitării nervilor parasimpatici şi ale substanţelor parasimpatomimetice prin acţiune blocantă la nivelul sinapselor neuroefectorii. la plante. produsă de un bacil înrudit cu cel tific. caracterizată prin evoluţie cronică. slăbire treptată până la cahexie şi enterită hiperplazică difuză. forma cea mai gravă de manifestare a carenţelor vitaminice. hormon hipofizar neizolat. proces patologic cauzat de absenţa glandelor paratiroide. centrii săi fiind situaţi la cele două extremităţi. injecţie cu destinaţie intravenoasă. cu modificări ireversibile. afecţiune neinflamatorie a glandelor paratiroide. cel ectopic fiind mai lent. mijloc fizic sau chimic care omoară paraziţii. boală având manifestări similare cu cele ale tuberculozei. însă cu altă etiologie. cu diaree. caracterizat prin coexistenţa a două ritmuri cu frecvenţe apropiate. hormon paratireotrop. cu excepţia unor cazuri rare în care paraziţii s-au dezvoltat excesiv. tip de pararitmie. paratifos. 1. boală cu simptome asemănătoare cu cele ale febrei tifoide. bacterioză a taurinelor produsă de Mycobacterium paratuberculosis. făcută greşit în ţesutul care înconjoară vena. stimularea sau întârzierea unor mişcări. ale simpaticului. 2. în permanenţă sau temporar. dedus după acţiunea pe care o au extractele antehipofizare asupra paratiroidelor. de sus şi de jos.PARAPSORIAZIS nume dat unor dermatoze cronice caracterizate în general prin plăci roşietice scuamoase care amintesc de pielea din psoriazis dar fără caracteristicile esenţiale ale acestuia. sin. sub influenţa unor stimuli externi. sistemul nervos vegetativ care se află alături de sistemul simpatic. cu substanţe produse de o altă fiinţă pe care nu o distruge. sindrom similar celor produse de avitaminoze. 1. observată obişnuit doar în condiţii experimentale. organism vegetal sau animal care în timpul unei părţi a existenţei sale sau în totalitatea timpului se hrăneşte.

pariétal) formând un perete osos sau situat pe un perete. 1. starea unui organism infestat cu paraziţi. senzaţie subiectivă spontană. fără tendinţă la supuraţie. de tip variabil care nu atinge pragul dureros. de arsură sau de rece. PARAZITOLOGIE PARAZITOZĂ PARDEE (U DA) PARE CHIM PARE TERAL PARESTEZIE PAREZĂ PARIETAL PARKI SO (BOALA) PARMA (I CIDE ŢA) PARODO T PARODO TITĂ PARODO TOLIZĂ PARODO TOZĂ PARO ICHIE PARORHIDIE PAROTIDĂ 383 . paralizie parţială. fiecare dintre cele două glande salivare aşezate sub ureche. simetrică şi ascuţită. îndepărtează ectoparaziţii. compus din celule vii. ţesut vegetal. prezenţa paraziţilor pe un individ sau în unele organe. comportând un declaj superior al segmentului ST. 1. termen utilizat pentru indicarea oricărei deplasări a testiculelor în afara pungilor testiculare. tumefacţie inflamatorie în jurul unghiei. formă de parodontoliză care debutează cu atrofia marginală a osului alveolar. cu concavitate inferioară şi o undă T negativă. cu evoluţie progresivă. ţesut moale cu aspect spongios. os pereche care formeazã partea de mijloc a cutiei craniene boală degenerativă a sistemului nervos central apărând la vârste înaintate. desmodont. incidenţă în radiografie pentru articulaţia temporomaxilară. 3. manifestată prin diminuarea forţei musculare. care interesează în special osul alveolar şi desmodontul. elaborând totodată măsuri de prevenire a infestării şi de combatere a paraziţilor. 1. ţesut de susţinere a dintelui constituit din ciment. alături de maxilarul inferior. fără a-i omorî. (fr. 2. afecţiune caracterizată prin atrofia progresivă a parodontului. bogat în vase sanguine. os alveolar şi gingie. care umple intervalele dintre părţile fibroase. 2. pe altă cale decât prin tubul digestiv.PARAZITIFUG PARAZITISM substanţă care. 2. caracterizată prin: senzaţie de amorţeală. 2. condiţie a unui organism care trăieşte ca parazit al unui alt organism. datorită mirosului ce-l emană. moale şi spongios. aparţinând la sau în relaţie cu osul parietal al cutiei craniene. denumire dată bolilor de origine parazitară. tulburare funcţională a sistemului nervos. caracteristică în insuficienţa coronariană. mod de administrare a medicamentelor. incompletă. inflamaţia parodontului care debutează la nivelul gingiei care devine dureroasă. anomalie a traseului electrocardiografic. 1. disciplină biologică al cărui obiect îl constituie studiul organismelor parazite din punct de vedere morfologic şi biologic. anormală.

după Pasteur.. deformarea şi durere locală.virgin. manifestată prin tulburări în consumul furajelor. clasa Schizomycetes. fenomen sau proces care este rezultatul indirect al unei acţiuni. genesis . când nu se poate desfăşura numai prin eforturile femelei şi trebuie să intervină omul pentru extragerea fătului. a fost membru al Academiei Franceze. întâlnită în majoritatea speciilor domestice produsă de diferite pasteurele şi caracterizată prin tulburări generale.descendenţă). procedeu pentru conservarea temporară a alimentelor prin eliminarea relativă a germenilor prin încălzire la o temperatură inferioară a 100°C. după numele marelui chimist şi bacteriolog Louis Pasteur (1822-1895) v. 1. metodă de a distruge agenţii animaţi prin încălzire la 70-75°C timp de 20 min. gangrenoase etc. se numeşte distocie.. PAROTIDECTOMIE PAROXISM PARSO ET (BUZU AR) PARTICULĂ PARTE OCARPIE PARTE OGE EZĂ PARTURIE TĂ PARTURIŢIE PASIV PASERIFORME PASTĂ PASTEUR (VACCI UL) PASTEUR LOUIS PASTEURELLA PASTEURELLA TULARE SIS PASTEURELOZĂ PASTEURIZARE 384 . femelă care naşte. alcoolică etc sunt determinate de activitatea unor microorganisme specifice şi nu de procese pur chimice. coloraţi bipolar. într-un lichid după care se răceşte brusc.PAROTIDITĂ inflamaţia glandei parotide. în special a celor care revin periodic. inoculabilă. elipsoidali sau alungiţi. naştere. care suportă fără a reacţiona. resturile fosile indică prezenţa lor chiar din eocen. 3. vaccin antirabic. urmată de răcirea bruscă la 10°C. tip de unguent cu cantitate mai mare în substanţa activă (peste 20 %). pt. în general cu o masă mică sau cu mici dimensiuni. întâlnit la rozătoarele sălbatice. 2. perioadă de acutizare a simptomelor unei boli. febră. (gr. fătare – poate decurge normal. parthenos . (1822-1895) chimist şi biolog francez. cel mai bogat ordin de păsări cuprinzând circa 65 de familii şi peste 5100 de specii. gramnegativi. metastaze de tip piosepticemic etc. cantitate de materie. sin. la începuturile activităţii sale s-a ocupat de cercetări în domeniul chimiei iar ulterior a cercetat procesele de fermentaţie. formarea unui embrion şi dezvoltarea unui organism din gametul femel nefecundat. având aspect de bacili scurţi. orice act care nu este consecinţa unei acţiuni voluntare. purulente. sin. leziuni catarale. contagioasă. extirparea glandei parotide. nefiind necesară intervenţia omului şi poartă denumirea de eutocie. bacil tularemic. dovedind că fermentaţiile lactică. pungă destinată să găzduiască un stimulator cardiac (pacemaker) implantat în regiunea pectorală. semne de septicemie hemoragică etc. gen de bacterii din familia Brucellaceae. pasteurizarea laptelui se face la 90°C timp de 30 de secunde. dezvoltarea unor fructe fără seminţe. intensitate maximă. agentul etiologic al tularemiei la om şi animale. acetică. boală infecţioasă. care nu face probă de nici o iniţiativă. gram negativ. fixare şi împiedicarea deplasării în ţesutul celular. produsă prin traumatisme. cocobacil aerob.

pavilionul trompei uterine). sin. bazată pe evidenţierea în serul bolnavului a unei imunoglobuline specifice prezente în 95% din cazuri. 1. reacţie pentru diagnosticul mononuclozei infecţioase. care provine de la tată. perechi. cu o formă care aminteşte pavajul. care se formează într-un punct de osificare suplimentar. (tuberculi) formaţiuni encefalice situate deasupra pedunculilor cerebrali înapoia hipofizei. capabil să producă o boală. mecanismul prin care apare şi se dezvoltă o boală. ablaţia unui sân cu muşchiul mic pectoral şi a ganglionilor axilari. ramură a medicinei care se ocupă cu studiul bolilor cauzale şi modificările produse de ele în structura şi funcţiile organismului. cu scopul determinării sensibilităţii la un anumit agent. numele latin al rotulei.PATA OARBĂ PATCH-TEST PATELA PATELECTOMIE PATELITĂ PATELLA ALTA PATELLA BAJA PATELLA BIPARTITA PATELOPLASTIE PATER AL PATHEY (MAMECTOMIA) PATOGE PATOGE IE PATOGE ITATE PATOG OMO IC PATOLOGIE regiune a câmpului vizual corespunzând papilei optice la nivelul căreia nu se formează nici o imagine deoarece lipsesc elementele retiniene fotosensibile. a unei substanţe. care permite punerea diagnosticului. 2. rotulă situată foarte sus. ansamblul modificărilor morbide care apar în ţesuturile corpului în cursul unei anumite boli. simptom sau semn specific unei boli. legate la corpii îngenunchiaţi. cu aspect de eminenţe. situată la extremitatea unui conduct (ex. pathos – boală. patogeneză. din engleză. epiteliu constituit din celule plate. anomalie congenitală a rotulei. simularea conştientă sau inconştientă. (gr. intervenţie chirurgicală reparatorie a rotulei. orice reacţie la un medicament. la doze care în mod normal ar trebui să fie bine suportate. aplicarea pe piele. PATOLOGIE IATROGE Ă PATOMIMIE PATRUGEME I PAUCISIMPTOMATIC PAUL-BU ELL (REACŢIA) PAUWELS (OPERAŢIA) PAVILIO PAVIME TOS PAVLO IA 385 . nocivă şi neaşteptată. a crea). a unei boli sau infirmităţi. ablaţia parţială sau totală a rotulei. patelă situată prea jos. inflamaţia rotulei. afecţiune care se manifestă printr-un număr restrâns de simptome. gennae – a naşte. operaţie chirurgicală pentru tratarea unor subluxaţii congenitale ale coapsei sau pentru corectarea unei coxa valga. ex. capacitatea de a produce îmbolnăvire. teoria pavloniană a reflexelor condiţionate. caracterizată prin prezenţa unui fragment osos izolat. porţiune cu aspect de cornet. pavilionul urechii. care se referă sau care este datorat fiziologului rus Pavlov.

pectinele servind pentru a se obţine coloizi protectori emulsifianţi în alimentaţie. arbore genealogic.). umflătură de origine a canalului toracic aflată la nivelul celei de a doua sau a treia vertebre lombare. PAVOR OCTUR PĂDUCHE PĂR PĂSTAIE P. (gr. subţire de origine epidermodermică. muşchiul marele şi micul pectoral. reproducere precoce.PAVLOV Ivan Petrovici (1849-1936). abr. larve). P.B. naştere). ex. gr. are la bază o parte mai dilatată – bulbul pilos. 1. autorul teoriei reflexelor condiţionate. nume curent pentru insectele hematofage care trăiesc pe corpul şi între firele de păr ale omului. 2. comparativ cu corpul. v. istoria strămoşilor unui individ reprezenată de un tabel. P. puncţie biopsie. abr. frica de noapte. gesturi şi ţipete. formă de tuberculină preparată din culturi de bacili ai tuberculozei bovină. fruct uscat. sau pe organele unor plante. simbolul chimic pentru plumb. care se află în foliculul pilos. multisperm. Pb. care se referă la picior. din engleză. monocarpelar. genesis – origine.E. a primit premiul Nobel pentru fiziologie şi medicină (1904). materie mucilaginoasă prezentă în numeroase vegetale.C. phaneros vizibil) filiformă. sin. 1. dehiscent. care se