You are on page 1of 4

Cum apar crizele in relatiile internationale

Secolul XX, dincolo de a fi secolul celor mai puternice imperii şi al dispariţiei lor fulgerătoare, secolul singurelor războaie mondiale ale istoriei şi secolul unor extraordinare revoluţii tehnologice, este, în acelaşi timp, şi secolul în care s-a conceptualizat fenomenul „criză”, în principiu, ca urmare a numărului mare de astfel de fenomene şi al efectelor globale produse de acestea, în toate domeniile. În prezent, nu există definiţii unanim acceptate pe plan internaţional ale conceptului de criză. Într-o accepţie largă, prin criză poate fi înţeleasă o situaţie naţională sau internaţională în contextul căreia se creează o ameninţare la adresa valorilor, a intereselor sau obiectivelor prioritare ale părţilor implicate, prin urmare o stare de anormalitate. Inţelesurile termenului de „criză” sunt multiple. Astfel, pentru fiecare domeniu, în care se utilizează, conţinutul său capătă conotaţii şi semnificaţii specifice. Spre exemplu, folosită în domeniul medical, criza desemnează o schimbare subită şi profundă a stării de sănătate a unei persoane. În domeniul social, termenul evidenţiază ascuţirea contradicţiilor sau discontinuitatea funcţională în anumite sectoare şi pe anumite paliere ale acestuia. Mai mult, utilizat în domeniul politic, acesta delimitează o stare de incapacitate decizională ori funcţională etc. Nu putem omite planul relaţiilor internaţionale, în care „criza” desemnează momentele de tensiune dintre state. În acelaşi sens, termenul se utilizează în domeniul geopolitic, cu referire explicită la relaţiile dintre actorii geopolitici, fundamentate în special pe raporturile de putere. Acesta este folosit, deopotrivă, în descrierea unor schimbări, ori a unor transformări care au loc în decursul unei anumite perioade. Definirea crizei a presupus numeroase şi diverse eforturi din partea multor teoreticieni ai domeniului, fiecare nuanţând acele aspecte specifice domeniului său de provenienţă profesională. Astfel, generalul francez Quesnot, fost şef al statului major particular al preşedintelui Franţei (1992-1995), aprecia că: „Există criză atunci când Quai d’Orsay se reuneşte în celula omonimă”. În 1962, Charles Hermann, politolog american, aprecia că: „O criză este o situaţie care: ameninţă obiective net prioritare ale unităţii de decizie; reduce răspunsul în timp util, înainte ca decizia să poată fi transformată în acţiune; surprinde pe membrii unităţii de decizie prin apariţia sa”.1 Generalul francez André Beaufre definea criza ca pe o stare de tensiune în cursul căreia există riscul maxim al unei escaladări spre un

popoare sau chiar organisme internaţionale (N.. în mod evident. analizează criza drept „perioada conflictuală dintre două sau mai multe state. în contextul relaţiilor internaţionale. care intervine atunci când una dintre părţi o încolţeşte pe cealaltă într-un punct precis. în lucrările sale. pot antrena grupuri. putem vorbi de conflict. totuşi.. inevitabile şi frecvente. naţională sau internaţională. cum ar fi cel economic sau diplomatic.) criza este acea formă de violenţă reţinută. prin declaraţii.” O criză. riscul minim. ca urmare a unei conjuncturi create la nivel naţional. În acelaşi timp.s-au evidentiat de-a lungul timpului mai multe tipuri de crize. În alţi termeni. caracterizată prin existenţa unei ameninţări la adresa obiectivelor ori a intereselor politice şi ale valorilor prioritare ale partidelor politice implicate. în care adversarul să fie împiedicat să dobândească un anumit avantaj politic sau militar. indici sau factori. de înfruntare neconcretizată.T. destinată a cântări greu în balanţa decizională a celuilalt. sprijinul.N. dar care. amploarea manifestărilor revizioniste şi a presiunilor politice din exteriorul ţării. la aceasta se poate adăuga ceea ce scria Raymond Aron.O. manifesterea tendinţelor de izolare politică a ţării în organismele internaţionale. acest avantaj reprezintă. O.) Realitatea contemporană ne face să constatăm că diferendele în relaţiile internaţionale. Alastair Buchan.. deci miza crizei pentru apărător. măsuri sau activităţi de natură diplomatică ce afectează interesele sau obiectivele diplomatice.. cprin impunerea unor restricţii în organismele internaţionale cum ar fi: implicaţii asupra dezvoltării democratice.U. părţile nu reuşesc să ajungă la un compromis. Criza politică – o situaţie nou creată. Fostul director al Institutului Internaţional (Britanic) de Studii Strategice. internaţional.conflict armat. care se referea doar la crizele Războiului Rece. dar şi pentru a le realiza în detrimentul oponentului. al manifestărilor destabilizatoare desfăşurate de unele grupuri etnice. In ceea ce priveste relatiile ointerntionale. Criza diplomatică – acea situaţie care poate apărea în relaţiile internaţionale. precum şi modul în care se ia hotărârea asupra răspunsului ce trebuie dat acestei sfidări”. . nu numai pentru a-şi realiza obiectivele inţiale. pe toate planurile. cu efecte în alte domenii. astfel: „În timp ce războiul nu este o soluţie (. din exterior. care vor fi cel mai adesea state.A. pentru a-l constrânge să renunţe la interesele sale legitime şi a obţine de la el concesii care nu corespund mizei. Criza de natură politică este pusă în evidenţă de apariţia unor elemente. ele se vor simţi adeseori tentate să-şi folosească mijloacele de putere. sunt normale. Dacă.. este un fenomen care nu se poate produce decât în cadrul unui diferend şi/sau al unui conflict între două sau mai multe părţi. pentru a evita riscul războiului total. chiar între state aliate şi prietene.

antrenamente într-o concepţie de „învăţământ” sau sub alte forme de mascare. o criză apare atunci când o serie de evenimente derulate rapid sau lent măresc posibilitatea recurgerii la mijloace violente şi renunţarea la calea tratativelor. . concentrări în baze militare. apariţia şi proliferarea grupurilor organizate ilegal care desfăşoară acţiuni de tip terorist. reorientări doctrinare ca urmare a mutaţiilor produse în politica militară a unor state vecine. a medierii şi monitorizării unor stări conflictuale din diverse motive. interconexiuni. Criza militară – o situaţie nou creată prin trecerea de la starea de pace. în cadrul căreia una sau toate părţile implicate au folosit sau folosesc violenţa pentru impunerea prin forţă a obiectivelor sau a intereselor proprii. Altfel spus. se combină şi acţionează pe un orizont de timp nedefinit. pregătiri intense ale marilor unităţi de aviaţie. a scenariilor tactice ce vizează părţi din teritoriul naţional. o stare de criză în care violenţa nu există sau este foarte slabă). Cauzele acestora sunt profunde şi se propagă. la starea conflictuală. economice. reorganizări ale sistemului militar din unele state vecine. folosirea. aspect evident şi la momentul actual. o criză politică nu seamănă cu una militară şi nici o criză economică nu seamănă cu una socială.politice. asemănătoare sau chiar identice. iar valorile prioritare ale diplomaţiei unui stat sunt grav puse în pericol de către una dintre părţile sistemului diplomatic. naţional sau internaţional. de regulă. militare ori de altă natură. realizarea de alianţe militare cu scop nedeclarat sau mascat. Factorul politic este însă prezent în toate tipurile de criză. simulări. cu scopul de a-şi apăra valorile fundamentale. stări şi momente simetrice. exerciţii. care implică şi anumite stări tensionale (de regulă. dotarea masivă a forţelor armate ale unor state vecine cu tehnică militară performantă şi armament modern. într-o măsură mai mică sau mai mare. generate de controversate procese de reformă. Crizele sunt definite în funcţie de caracteristicile acestora şi de domeniul de manifestare. redislocări de comandamente ale marilor unităţi şi unităţi în apropierea frontierelor. deşi ele au multe legături. O caracteristică importantă a crizelor din aceste state o reprezintă faptul că în majoritatea dintre ele identificăm crize de sistem. pe timpul aplicaţiilor statelor majore. Este necesar să facem distincţie între tipurile de criză enumerate şi cele care se manifestă în ţările aflate în procesul tranziţiei/ţări emergente. de întreruperea comunicării. Criza diplomatică este caracterizată. întrucât şi sistemele de management al acestora trebuie să reflecte anumite particularităţi. nerespectarea culoarelor de zbor internaţionale de către aeroanave civile sau militare. Astfel. a dialogului. Criza de natură militară este dată de următorii indici: concentrarea de forţe în apropierea frontierelor naţionale prin notificarea (ori nenotificarea) activităţilor.

În scopul asigurării gestionării eficiente a crizelor. cele politico-militare sunt de cea mai mare complexitate şi prezintă cel mai grav pericol pentru pace şi stabilitate. statele trebuie să îşi creeze sisteme naţionale de gestionare a crizelor. etapele şi stările proprii. Sistemul social trebuie să aibă capacitatea de a preveni şi în cazul în care acest lucru nu este posibil. de a asigura gestionarea crizei. Nu există un „ciclu de evoluţie a crizei” prestabilit în baza căruia să se realizeze un cadru fix. .Dintre toate tipurile de criză. standard de criză. Fiecare criză are particularităţile ei.