UNIVERSITATEA „PETRU MAIOR” DIN TÂRGU MUREŞ FACULTATE DE ŞTIINŢE ŞI LITERE SPECIALIZAREA : RELAŢII INTERNAŢIONALE ŞI STUDII EUOPENE

LUCRARE DE LICENŢĂ

Conducător ştiinţific: Asistent Săcălean Lucian

Absolvent: Kiss Lehel

Târgu Mureş 2011

1

INTRODUCERE....................................................................................................................................04 CAPITOLUL I 1.NOŢIUNI GENERALE ..........................................................................................................05 CAPITOLUL II 2.CRIZA ECONOMICĂ DIN ANII 1920 -1933……………………......................................10 2.1. Evoluţii economice pe plan mondial în perioada interbelică .........................................10 2.2.Depresiunea economică ..................................................................................................22 2.2.1. Faza întăia :1921-1929..........................................................................................22 2.2.2. Faza a doua :1929 – 1933......................................................................................22 2.2.3.Faza a treia :1933-1939..........................................................................................24 CAPITOLUL III 3,CRIZA ECONOMICĂ ACTUALĂ 2007-2009……………………………………...........26 3.1.În 2007.............................................................................................................................26 3.2.În 2008.............................................................................................................................28 CAPITOLUL IV 4.EVOLUŢIA CRIZEI ÎN ROMĂNIA – 2008..........................................................................31 4.1 Cele mai afectate industrii ...............................................................................................32 4.2 Piaţa imobiliară a fost prima care a cedat........................................................................33 4.3 Piaţa auto, trasă în jos......................................................................................................34 CAPITOLUL V 5,EFECTELE CRIZEI ECONOMICE DIN 1929-1933 ASUPRA ROMĂNIEI.......................35

2

CAPITOLUL VI 6.EFECTELE CRIZEI DIN 2009 ASUPRA ROMĂNIEI.........................................................49 6.1 Industria auto....................................................................................................................51 6.2 Piaţa constructiilor ..........................................................................................................52 6.3 Domeniul bancar .............................................................................................................54 6.4 Piaţa imobiliarelor............................................................................................................55 6.5 Pieţele de Lux...................................................................................................................55 CAPITOLUL VII 7.ANALIZA COMPARATIVĂ CRIZA 1929 – 2008................................................................56 7.1 Industria, agricultura şi sistemul bancar..........................................................................57 7.2 Comerţul exterior.............................................................................................................58 7.3 Execuţia bugetară şi datoria externă................................................................................59 CAPITOLUL VII 8.CONCLUZII............................................................................................................................60 BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................................61

EFECTELE CRIZEI ECONOMICE ASUPRA ROMĂNIEI.
3

pentru ca mai apoi să detaliez asemănările şi deosebirile dintre cele două mari crize. Al doilea motiv pentru care am ales aceasta temă este că oriunde merge omul. 4 . CAPITOLUL I. şi că în ce condiţii de viaţă trăiau. Voi începe prin a definii căţiva termeni ce se regăsesc în lucrarea de faţă. Am înfinţat un magazin alimentar în 2006 în satul natal care a mers bine pănă ce nea surprins criza. în continuare voi prezenta criza din 1929 si actuala criza începută încă din 2007 şi care nu a terminat încă. Acest controversat subiect l-am dezvoltat şi eu. este un subiect care a făcut înconjurul lumii. în lucrarea de faţă pentru că l-am considerat a fii deosebit de important şi de actualitate. că şi tata şi mama au pierdut locurile de muncă. numai de criză aude : de la cei mai mici ai copii. Aceste sunt motivele pentru care am ales acestă temă. pănă la pensionarii societăţii romăne. la mama lucrând la primărie fiind bugetar a fost tăiat salariul cu 25%. după 2008 vănzările au scăzut cu cel puţin 60%. Criza a afectat enorm vănzarile din magazin. inclusiv afacerea familiei. Am fost uimit când mergănd pe stradă am auzit doi elevi de şatpe ani. care şi ei povesteau despre criză. Tata în 2008 a fost dat afară de la locul de muncă.STUDIU COMPARATIV 1929 ŞI 2008 Introducere În ultimele luni s-a tot vorbit despre marea criză economică. ajuns şi în Romănia pe primele pagini ale cotidianelor şi ca principal subiect de discuţie pentru toate canalele de televiziune din ţară. Am ales tema asta în primul rând pentru că criza începută în Romănia acum 3 ani a afectat şi familia mea. efectele crizelor asupra Romăniei.

de încercări (adesea decisive) care se manifestă în societate. Conform DEX. Criza financiară poate duce la o criză economică.” Conform Dictionarului Juridic Rubinian.…. o evaporare a lichidităţilor şi o creştere / scădere a preţurilor din cauza unei inflaţii / deflaţii. Crizele economice pot lua forma unei stagflaţii. Aceasta înseamnă că lichiditatea este rapid evaporată deoarece banii disponibili sunt retraşi din bănci. forţănd astfel băncile fie să vănda propriile active şi investitii. sau să colapseze. pentru a-şi acoperi necesităţile. de tulburare. O economie ce trece printr-o criză economică va experimenta aproape sigur o scădere a PIB (Produs Intern Brut). scădere adusă de regulă de o criză financiară. deoarece instinctul nostru de apărare şi conservare ne îndeamnă să ne purtăm iraţional şi să avem un comportament diferit legat de piaţă. criza este definita ca “Manifestare a unor dificultăţi (economice. de timp. politice.” PIB = consum + investiţii + exporturi – importuri 5 . Să nu pretindem că lucrurile să se schimbe dacă facem tot timpul acelaşi lucru”.). unei recesiuni sau unei depresii economice. perioadă de tensiune. criza financiară reprezinta “Situatia în care cererea de bani este mai mare decăt oferta (disponibilul) de bani. şi uneori poate duce la colaps economic. Dacă nu privim într-un mod atăt de optimist situaţia putem afirma că o criză generează instabilitate pronunţată. pentru că ea atrage după sine progrese. nelinişte şi nesiguranţă legată de viitor şi în urma ei starea lucrurilor se poate chiar înrăutăţi. sociale etc.Albert Einstein.” Acelaşi dictionar defineste criza economică acea “Situatie în care economia unei tări trece brusc printr-o scădere a forţei sale. ♦ Lipsă acută (de mărfuri.NOŢIUNI GENERALE “Criza este cea mai binecuvântată situaţie care poate apărea pentru ţări şi persoane. de forţă de muncă)..

destinate consumului într-o altă ţară.includ investiţii în fabrici. De exemplu: construcţia unei mine. Aceste cheltuieli pot fi clasificate în : bunuri durabile. Cheltuielile gospodăriilor pentru noi locuinţe fac parte din investiţii. bunuri perisabile şi servicii. cumpărarea de armament etc Investiţiile . diminuarea producţiei industriale şi a consumului“.reprezintă importurile brute. Importurile . Cheltuielile statului . Include salariile angajaţilor din sectorul public. reducerea nivelului ocupării. chirie.este în mod normal cea mai mare componentă a PIB. cumpărarea de maşini şi echipamente. National Bureau of Economic Research (NBER) defineşte criza ca fiind “o scădere semnificativă a activităţii economice pentru câteva luni reflectată în scăderea PIB.reprezintă exporturile brute ale unei ţări. scăderea veniturilor individuale.sau consumul sectorului public. cumpărarea de software. inventar şi nu include schimburile de active existente. Cât de mare să fie inflaţia. reprezentând cheltuielile gospodăriilor în economie. şomajul sau scăderea PIB-ului unei ţări pentru a aprecia intrarea ei într-o criză? Convenţional s-a stabilit că recesiune este atunci când după 2 trimestre succesive avem de a face cu scăderea PIB-ului unei ţări sau regiuni. incluzând bunuri şi servicii. reprezintă suma tuturor cheltuielilor guvernamentale pentru bunuri finite şi servicii.Produsul intern brut (prescurtat PIB) este un indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de piaţă a tuturor mărfurilor şi serviciilor destinate consumului final. 6 . Exporturile . Există unii specialişti care clasifică aceste crize în :  crize sociale (inflaţie în creştere. Componentele PIB: Consumul privat . sărăcie). produse în toate ramurile economiei în interiorul unei ţări în decurs de un an. bijuterii. Exemple: hrană. şomaj. Acesta se poate calcula şi la nivelul unei regiuni sau localităţi. echipamente.

crize locale sau internaţionale. declin vizibil prin scăderea produsului intern brut (PIB). a veniturilor reale ale populaţiei. Recesiune = Forma severă de criză economică. sau să colapseze. scădere a nivelului de trai. inflaţie. a producţiei industriale şi a vănzărilor cu amănuntul (en detail) şi cu ridicată (en gros. Criza financiară este o situaţie în care cererea de bani este mai mare decât oferta de bani (disponibilă). ce durează mai mult de catăva luni. Declin general al nivelului activităţii economice şi al creşterii economice. politica expansionistă a băncii centrale nu va genera o criză decât atunci când ne vom da seama cu toţii de acest lucru şi ne va fi dificil să ajungem (în panica noastră) la un consens sau un echilibru pe piaţă. La fel. Crizele pot exista însă într-o stare latentă şi să nu fie atât de vizibile. Probabil încălzirea globală nu va genera o criză decât atunci când nivelul apelor oceanelor vor creşte brusc cu 5 m şi vor genera dificultăţi în găsirea rapidă de soluţii eficiente. Crizele nu sunt greu de previzionat (cauzele acestora fiind destul de clare) însă cel care va face o astfel de predicţie va fi greu de crezut de către cei mai mulţi dintre noi mult prea puţin preocupaţi de efectele încălzirii globale sau a expansiunii monetare şi mai preocupaţi de cum să valorificăm cât mai bine poziţia noastră privilegiată (a se vedea exemplul lui Robert Triffin care a 7 . crize financiare (volatilitate accentuată pe pieţele de capital. angro). a numărului de angajaţi din economie. caracterizat prin şomaj. deteriorând încetul cu încetul existenţa noastră. căderea burselor şi revenirea lor spectaculoasă).     crize politice (care pot degenera în războaie). pentru a-şi acoperi necesităţile. Biroul Naţional de Cercetare Economică din SUA (NBER) defineşte recesiunea ca un declin semnificativ al activităţii economice în întreaga societate. Aceasta înseamnă că lichiditatea este rapid evaporată deoarece banii disponibili sunt retraşi din banci. forţănd astfel băncile fie să vândă propriile active şi investiţii. Criza financiară poate duce la o criză economică. crize cauzate de dezastre naturale crize economice generalizate. Vorbim de o criză doar atunci când efectele acesteia afectează un număr foarte mare de oameni / companii. devalorizare.

Indonezia. 8 . Uruguay) cunoscut şi sub numele de “Efectul Tequilla”.prezis cu câţiva ani înainte căderea Sistemului de la Bretton Woods şi care nu a fost băgat în seamă până când nu a avut loc criza respectivă).2001): probleme legate de deficitul comercial. de exemplu. Criza din Argentina (1999 . la şomaj. PIB-ul Coreei de Sud a scăzut la 33% din PIB-ul din anul 1997. 21% în Tailanda.1998): a început cu o criză puternică în Tailanda urmată apoi de o criză generalizată la nivelul altor ţări din regiune (Coreea de Sud. a unui sistem bancar mult prea lax şi dispus la creditare cu orice preţ. ulterior. Argentina. Poate este pentru prima dată după foarte mulţi ani (Marea criză interbelică începută în 1929 şi continuată pe mai mulţi ani sau Căderea Sistemului de la Bretton Woods în 1971) când avem de a face cu o criză localizată la nivelul ţărilor dezvoltate (nu doar la nivelul ţărilor în curs de dezvoltare). Aceste ţări nu şi-au revenit complet nici în prezent. Efectele au fost devastatoare pentru toate ţările din regiune: în 1998. Această criză a fost urmată de crize în întreaga Americă Latină (Brazilia. Nu este prima dată când economia mondială se confruntă cu perioade de recesiune. Chile. PIB-ul / locuitor a scăzut în 1998 cu 42% în Indonezia. Local mai putem vorbi şi de alte crize: Criza din Mexic din 1994 care s-a soldat cu adoptarea unor politici mai restrictive cu privire la creditare de către noul preşedinte ales în Mexic (Ernesto Zedillo) şi care a pus capăt unui “bubble” economic creat pe fondul falsei impresii a unui capital disponibil destul de uşor pe piaţă (este cunoscută această criză şi sub numele de ”Greşeala din Decembrie”).2002): a avut ca şi cauză corupţia din sistemul guvernamental care s-a împrumutat excesiv de pe pieţele internaţionale şi a demarat tot felul de proiecte publice de “dezvoltare” dovedite a fi ulterior mecanisme complexe de spălare a banilor la nivel internaţional. Are la bază tot expansiunea creditului care a generat dezvoltarea unor proiecte antreprenoriale care în condiţii normale nu s-ar fi realizat. Filipine. deficitul guvernamental şi inflaţia accentuată. Hong Kong). O altă cauză e legată de cursul de schimb fix practicat de Argentina pe o perioadă îndelungată (10 ani) care a dus la ieftinirea importurilor şi. Criza financiară din Asia (1997 . Criza economică din Camerun (1980 . Malaezia.

Modernizarea puternic inegală a diferitelor regiuni ale lumii a întreţinut decalaje considerabile de bogăţie şi putere. în opinia specialiştilor. criza actuală diferă prin amploarea ei de aceste crize afectând în momentul de faţă un număr foarte mare de ţări. CAPITOLUL II. 9 .4 miliarde lire sterline (pierdute într-o singură zi . Mai mult. autoritatea în scădere a lui Yeltsin). Criza mecanismului de schimb ERM din UE (1992 .Criza din Rusia (1998): a fost indusă. de criza din Asia de Sud . Toate aceste exemple arată că există o istorie a crizelor şi că această istorie este una chiar recentă. a dominat comerţul internaţional şi a deţinut o putere financiară de necontestat.16 septembrie 2002 cunoscută şi sub denumirea de “Miercurea Neagră”). puternică datorită potenţialului mai avansat de industrializare. A fost dublată şi de o criză politică (războiul din Cecenia.1993): a culminat cu retragerea lirei sterline din ERM I ca urmare a atacurilor speculative care au costat Banca Angliei 3. CRIZA ECONOMICĂ DIN ANII 1920 -1933 Trăsăturile esenţiale ale economiei mondiale la începutul secolului al XX-lea au fost afirmarea celei de-a doua revoluţii industriale şi integrarea din ce în ce mai accentuată a economiei mondiale prin intensificarea schimburilor. favorizând de asemenea şi o redistribuire a polilor de influenţă la scară planetară. Dacă până acum afectate erau cu precădere ţările în curs de dezvoltare în actuala criză au fost implicate şi cele mai dezvoltate ţări ale lumii.Est având drept cauze scăderea drastică a exporturilor de petrol şi gaz (şi alte materii prime) către această regiune (de care Rusia era puternic dependentă) dar şi de neplata taxelor şi impozitelor de către o parte însemnată de companii din sectorul energetic şi industriei prelucrătoare. găsindu-se la apogeul puterii sale mondiale. Europa Occidentală.

dublate de noua ambianţă politică europeană marcată de afirmarea totalitarismelor. au făcut ca adoptarea.Evoluţia economiei mondiale a confirmat că primul război mondial a marcat finalul unei etape distincte de dezvoltare. se impune constatarea că. a caselor respectabile. în 1932. a văzut succedându-se două epoci radical diferite şi fără o altă cale de trecere decât războiul. iar sub acest aspect. inegală lor dezvoltare. Cu toate acestea. o epocă a lui “trei la sută”. nici Statele Unite nu au fost fundamental pregătite să răspundă rapid şi eficient prin explicaţii teoretice şi soluţii practice crizelor cu care au fost confruntate în noul context postbelic. schimbătoare cum sunt – oamenii trebuie să lucreze mai mult şi într-un ritm mai accelerat…Maşinismul şi diviziunea muncii înlocuiesc treptat eclectismul şi fantezia”. al remunerărilor sigure. 10 . conceperea sau aplicarea modelelor de dezvoltare economic să aibă scopuri diferenţiate. deşi o anumită continuitate este observabilă. confruntările de idei. impunând alte necesităţi. Concurenţa ajutată de tehnică a făcut să dispară această cuminţenie şi a ucis orice blândeţe…Războiul a umflat ca un torent cursul firesc al lucrurilor. Evoluţii economice pe plan mondial în perioada interbelică Înainte de prezentarea principalelor tendinţe înregistrate în evoluţia economiei mondiale. Consecinţele diferite pentru statele europene ale primului război mondial. În acest sens. Contemporanii noştrii îşi pot imagina cu greu anii de odinioară : o eră a stabilităţii.Expansiunea imperială a Marii Britanii a început să fie puternic concurată încă din primul deceniu al secolului al XX-lea. curente şi doctrine au demonstrat că nici Europa. primul război mondial nu a adus clarificarea raportului de forţe economice. definitorie fiind creşterea influenţei curentelor intervenţioniste şi a ideologiei dirijismului şi reculul relativ al liberalismului şi neoliberalismului. Pentru satisfacerea lor – diverse. imperioase. a vechilor utilaje. un regim al veniturilor fixe. mai cu seamă până în 1929-1930. întreaga perioadă interbelică fiind o continuare în plan economic a războiului. perioada interbelică se distinge net de epoca anterioară primului război mondial. o societate a drepturilor dobândite. 2. în special. mult mai complexe. Charles de Gaulle a surprins într-o formă concisă principalele diferenţe dintre cele două epoci : “Secolul acesta. şi încheierea unor procese şi deschiderea altora. a economiei. a înzestrării regulamentare. a partidelor tradiţionale. al pensiilor riguros calculate .1. care abia s-a încheiat. generate. Marea Depresiune. a prudenţei.

Japonia şi-a sporit considerabil pe timpul 11 . Prima conflagraţie mondială a secolului şi sistemul tratatelor de pace care i-a urmat au dat Europei o configuraţie geopolitică radicală. politice şi militare. Situaţia a condus treptat la accentuarea interdependenţei economice. puterile Europei s-au văzut lipsite. Această situaţie s-a schimbat în mod radical în urma războiului. ocupat din 1882 şi aflat sub protectorat britanic din 1914. Războiul şi pacea au determinat consecinţe greu de prevăzut în plan economic şi financiar. de o piaţă promiţătoare în care investiseră mult. cât şi faţă de Occident. relaţiile economice dintre state erau întemeiate pe încrederea în stabilitatea politică. guvernul Marii Britanii este nevoit să îi proclame independenţa în 1922. idealul socialist a condus la o ruptură atât faţă de capitalism. Dependenţa financiară a Europei faţă de SUA. greve şi boicoturi. ascendenţa materială şi spirituală a Europei a fost fatal subminată de consecinţele războiului. pentru mai multe decenii. fără precedent. O dată cu Revoluţia din Octombrie. În Egipt. după mai multe atacuri. Până în 1914. Relaţiile Europei cu celelalte state ale lumii. care a generat adânci transformări structurale. apoi în Iran şi Afganistan s-au afirmat noile dinamici naţionale. Din punctul de vedere al statutului continentului în raport cu geopolitica mondială. după dezmembrarea Imperiului Otoman. mai ales în condiţiile în care economia europeană a pierdut din monopolul economic avut pe plan mondial în perioada anterioară anului 1914. a oferit Statelor Unite tot atâtea argumente pentru a pretinde o nouă poziţie pe plan mondial şi un amestec tot mai puternic în afacerile europene. condiţie existentă înainte ca termenul utilizat să devină modern. În Turcia. în condiţiile în care în Rusia. precum şi raporturile dintre ţările europene s-au modificat. în stabilitatea monedelor şi în respectarea de către fiecare ţară a clauzelor tratatelor şi convenţiilor la care era parte. deşi această tendinţă a fost oarecum temperată de puternicul curent izolaţionist manifestat în politica americană în cursul perioadei interbelice. Fostele colonii şi alte state în curs de industrializare au devenit treptat tot mai independente faţă de comerţul cu produse industrial prelucrate provenite din ţările dezvoltate.de erorile serioase şi de eşecul Sistemului de la Versailles de a institui o ordine permanentă în Europa postbelică.

imposibil de disociat: slăbirea capitalismelor europene şi «declinul Europei». URSS şi Japonia se vor angaja. În acest sens. Războiul a afectat sistemele economice ale tuturor ţărilor participante – şi chiar şi pe cele ale neutrilor –. Au avut loc practic două procese interdependente. îndeosebi în primii ani postbelici. Marea Britanie şi Franţa şi-au păstrat încă anumite atuuri. politic. social şi diplomatic. economic. proces generator nu atât al concurenţei pe terţe pieţe. state care s-au transformat in perioada interbelică. nu însă şi sub raport politic şi economic. îmbrăcăminte din lână. într-un masiv proces de industrializare. Ca urmare. respectiv restrângerea cererii pentru altele (precum articolele de lux sau confecţiile din bumbac). cât al reducerii cererii de produse manufacturate pe piaţa mondială. transporturi). cărbuni. oţel.războiului. în timp ce Germania îşi va reface puterea industrială. prin reţelele lor bancare şi financiare şi prin imperiile pe care le deţin. Transformările teritoriale determinate de dispariţia celor două imperii din centrul şi sud-estul Europei au avut ca rezultat apariţia noilor state succesoare. din ‘clienţi în concurenţi’. vasta regiune în care s-au aflat statele succesoare ale imperiilor din centrul şi estul continentului. prin aparatul lor industrial. În noile condiţii postbelice unele ramuri industriale şi-au sporit capacităţile şi au majorat preţurile şi salariile dincolo de limite acceptabile în vreme de pace. În noul context geopolitic. muniţii. a reprezentat o problemă esenţială pentru marile puteri care doreau să-şi refacă sau să-şi extindă sfera de influenţă. Dificultăţile în rezolvarea problemelor au sporit pe măsură ce practica a demonstrat că Sistemul de la Versailles nu a fost decât o etapă în lupta tendinţelor contradictorii şi că războiul s-a încheiat numai sub forma operaţiunilor militare. 12 . În rândul politicienilor şi economiştilor din statele industrializate s-a pus din ce în ce mai serios în discuţie gravitatea problemei industrializării ţărilor agrare. producţia industrială. instabilitatea ei pe toate planurile. Statele Unite au devenit cea mai mare putere economică. una din caracteristicile de bază ale Europei a fost. vapoare. restructurarea generată de economia de război s-a transformat în bună parte în destructurare. schimburile comerciale şi posesiunile din afara ţării şi a devenit noua putere industrial în curs de afirmare în Asia. fiecare pe altă cale. a influenţat comerţul intern prin crearea unei cereri neobişnuit de mari pentru anumite bunuri şi servicii (fier.

Problema reparaţiilor. discrepanţă sporită pe platforma atitudinii faţă de politica plasamentelor de capital. Astfel. ceea ce s-a concretizat în tendinţa de a obţine excedente atât ale balanţei comerciale. a fost cauzată de susţinerea principiului autodeterminării etnic-politice. cum este cazul României. Pe acest fundal. respectiv de apărare. iar în cazul marilor puteri. noile state. devenind economic. aspectele politice şi culturale manifestate au determinat tendinţa accentuată de afirmare a specificului şi independenţei naţionale. concretizat în continuarea industrializării şi demararea unor politici de reagrarizare şi înarmare. între acestea şi statele cu interese limitate. M. În acelaşi context. respectiv de apariţia şi afirmarea noilor state . în cazul ţărilor agrare şi producătoare de materii prime. s-a manifestat expansionismul statelor revizioniste. cât şi ale balanţei de plăţi. reacţionând la barierele ridicate în faţa exporturilor lor de produse agricole. în special ţările agrare sud-est europene. între învingători şi învinşi”. Naţionalismul caracteristic perioadei interbelice a depăşit sfera culturii şi a politicului. de divergenţe şi opinii contradictorii între statele mari imperialiste. ea să devină principal îngrijorare a marilor puteri în materie economică. ceea ce a avut drept rezultat accentuarea tendinţei spre autarhia economică. în unele dintre ele. devenit laitmotiv al perioadei încheierii armistiţiului şi tratatelor de pace. şi a creat – potrivit aprecierii lui J. în general. expansiv-agresiv. privită din toate punctele de vedere. Keynes – o profundă discrepanţă între interesele Europei Occidentale şi cele ale Europei central-orientale. a făcut ca zona estică a continentului să se afle chiar imediat după încetarea ostilităţilor „în pragul unor mari primejdii şi mari nenorociri”. caracteristică îndeosebi celei de-a doua jumătăţi a intervalului interbelic10. s-a transformat „într-un element de dispută aprigă. iar pe de altă parte. probleme de natură extraeconomică cu consecinţe decisive au fost ridicate de dezmembrarea marilor imperii. 13 . înaintea primului război mondial. într-un fel. au fost nevoite să amplifice procesul de industrializare început. Trăsătura principală a perioadei interbelice a constituit-o efortul de expansiune a fiecărei entităţi economice naţionale în cazul statelor dezvoltate. Tendinţa către autarhie. Această chestiune a făcut ca.

Europa era alcătuită. Prefacerile postbelice au determinat conturarea Europei în două tipuri de economii : agrare şi industriale. ale structurii proprietăţii agricole în urma reformelor agrare. Keynes mergând până la aprecierea că aproape toate deciziile majore ale conferinţei au fost greşite. în timp ce Austria. o parte a Europei fiind industrializată „până şi în agricultura sa. Diferenţele structurale dintre „cele două Europe”’ au generat contradicţii violente manifestate în cadrul relaţiilor economice internaţionale. Comparativ cu situaţia existentă în perioada anterioară primului război mondial. Pentru cadrul politic european. De altfel. din punctul de vedere al împărţirii teritoriale a Europei. din perspectiva raportului industrie/agricultură. multe dintre ele inimaginabile în 1914. Ungaria. în special în partea de est a continentului. Cehoslovacia şi Polonia au fost constituite din părţi ale fostelor imperii. modificări în fluxurile şi structura cererii şi ofertei interne şi externe de produse de bază şi industriale prelucrate. Potrivit cercetătorilor perioadei. Prin divizarea fostelor imperii au rezultat două noi state cu un teritoriu şi o populaţie mărite după război – România şi Iugoslavia –. cât şi de noua organizare politică a lumii după război. din două zone inegal dezvoltate. unele părţi din Germania şi Rusia au trecut în componenţa noilor state europene. în această perspectivă. în evoluţiile demografice şi progresele din domeniul tehnologiei. fără să fi luat în considerare consecinţele economice ale deciziilor politice. A doua a rămas ceea ce fusese prima în urmă cu o sută de ani”. pe de o parte de prefacerile cauzate de primul război mondial. aproape jumătate de continent modificându-şi graniţele şi redistribuindu-şi potenţialul demografic şi economic.Modificările substanţiale care au caracterizat economia europeană interbelică au fost determinate. una din problemele majore ale politicienilor şi economiştilor în întreaga perioadă interbelică. În afară de fărâmiţarea fostului Imperiu Austro-Ungar. Disparitatea stat industrial / stat agrar a fost. Conferinţa de Pace a fost adeseori criticată pentru că a confirmat dezmembrarea marilor spaţii economice. in perioada interbelică asistăm la o eterogenizare fără precedent a hărţii politice. Este vorba despre importante modificări teritoriale. iar cealaltă era agricolă până şi în civilizaţia sa urbană. primul război mondial a adus modificări ale frontierelor. 14 .

condiţiile economice generale sunt abordabile din perspectiva relaţiei dintre creşterea pe termen lung a economiei europene şi evoluţia pe termen lung a comerţului european. În afara Uniunii Sovietice. În plan politic. Pe de altă parte. cu excepţiile inerente. Profitând de scurtul „vid politic” din primii ani postbelici. cel puţin în ţările balcanice. regresul zootehniei. 15 . partidele agrariene şi-au afirmat forţa. partidele marilor proprietari au fost nevoite să părăsească scena politică. Pretutindeni reformele agrare au determinat mutaţii profunde în structura proprietăţii. ♦ în schimb. Consecinţele negative ale reformelor agrare. germani. agricultura era principala ramură de activitate. austrieci sau maghiari. pulverizarea proprietăţilor ţărăneşti ca urmare a creşterii demografice. toate au avut câteva aspecte comune: ♦ modificările structurale de anvergură determinate (desfiinţarea marilor proprietăţi latifundiare) au generat caracterul revoluţionar al reformelor. partidele „ţărăneşti” au promovat activ. După cum rezultă din analiza pe o perioadă de şapte decenii (1870-1940). punerea în posesie a noilor proprietari a fost mai lentă. proprietatea ţărănească predominantă înlocuind regimul de proprietate anterior. suprapopulaţiei agricole relative şi caracterului înapoiat al producţiei agricole. de tip moşieresc-ţărănesc. aveau să fie însă diminuarea productivităţii medii la hectar. ritmul lent al împroprietăririi a fost determinat şi de numeroase litigii cu foştii proprietari. au avut loc reforme agrare în 21 de ţări. În ciuda particularismelor locale. ♦ principiile stabilite în 1919 au fost radicale. încetinită şi de refluxul agrarianismului pe parcursul deceniului trei.Structura economică a noilor state din Centrul şi Sud-Estul Europei era relativ omogenă: cu excepţia zonelor apusene ale Cehoslovaciei şi Poloniei. raportul valoric dintre comerţul mondial cu produse de bază şi cel cu produse ale industriei prelucrătoare a fost de o excepţională stabilitate. ♦ fiind vorba de state succesoare. iar exproprierea terenurilor care depăşeau suprafaţa autorizată a fost realizată într-un timp foarte scurt. uneori agresiv – cazul lui Stambulinski în Bulgaria – necesitatea redistribuirii pământurilor. Formate în marea lor majoritate în perioada războiului.

cu o uşoară tendinţă de creştere mai accentuată a indicelui comerţului cu produse de bază faţă de indicele comerţului cu produse manufacturate. consecinţă a evoluţiei semnalate mai sus. precum şi adoptarea unei politici de reagrarizare urmau să se reflecte în stagnarea. Această evoluţie se explică prin faptul că cererea de produse manufacturate a ţărilor producătoare de produse de bază era dependentă de capacitatea lor de a exporta. O reducere a ritmurilor de creştere economică în ţările industrializate europene. dată fiind calitatea Europei de principal importator de produse primare până în 1914.Proporţia dintre aceste două sectoare ale comerţului mondial a fost aceeaşi. respectiv diminuarea cererii de produse de bază. 16 . O altă relaţie specifică perioadei interbelice. a fost aceea a schimburilor dintre produsele de bază şi manufacturate.

îndeosebi agricole. 17 . determinată de încetinirea creşterii economice. pentru unele mai redusă. Creşterea economică a principalelor ţări europene între 1919 şi 1938 a fost foarte inegală şi.Stagnarea cererii europene. şi majorarea continuă a ofertei extraeuropene. Această influenţă avea să se exercite în defavoarea ţărilor producătoare de produse de bază. au dus la declinul schimburilor intraeuropene. respectiv la deteriorarea termenilor schimbului. Urmarea a fost accelerarea industrializării acestor ţări. în comparaţie cu perioada 1870-1913. proces menit să compenseze efectele adverse ale stagnării exporturilor şi să realizeze o mai bună utilizare a resurselor lor.

îndeosebi a SUA şi a Japoniei. 18 .La reducerea ritmului de creştere a economiei europene pare să fi contribuit şi presiunea exercitată de industrializarea susţinută a ţărilor extraeuropene. În acelaşi sens a acţionat şi rezistenţa pieţei americane la oferta europeană de produse manufacturate. pe parcursul războiului şi după terminarea lui. precum şi dependenţa într-o măsură mult redusă a exporturilor de produse prelucrate americane de importurile de produse primare din ţările europene.

Dimpotrivă. fie prin migrarea forţei de muncă spre ţările dezvoltate. cel puţin în acelaşi mod ca înainte de război.Pentru continentul european. în condiţiile unei mobilităţi mai mari a factorilor (forţă de muncă în special) şi ale disponibilizărilor de capital. Pe baza unei creşteri rapide a populaţiei. Centrul de gravitaţie al creşterii populaţiei s-a mutat către sudul şi estul Europei. ar fi putut avea loc o creştere industrială accelerată. în întregul lui. transformările de ordin demografic ar fi putut avea consecinţe favorabile. O dată cu declinul emigrărilor transoceanice. formarea capitalului în ţările industrializate. fie prin deschiderea de linii de credit către ţările mai puţin dezvoltate. Tendinţele în evoluţia populaţiei au determinat creşterea avantajelor economice ale mişcărilor internaţionale de capital şi forţă de muncă pentru continentul european. numărul locuitorilor ţărilor industrializate începând să manifeste tendinţe de diminuare sau de creştere mai lentă. s-a pus din ce în ce mai acut problema necesităţii combinării capitalului şi tehnologiei apusene cu forţa de muncă din ţările mai puţin dezvoltate ale Europei răsăritene. pe fondul inflaţiei generate de război. unde 19 . Fluxul creditelor către ţările mai puţin dezvoltate nu a asigurat însă compensarea creşterilor populaţiei.

20 . Această evoluţie a fost determinată de faptul că tratatele de pace şi cele „14 puncte” ale lui Wilson. au făcut ca înseşi conceperea. un sistem structurat ca o realitate dată. erau mult mai puternic afirmate decât oricând în istorie. în chimizare. Dincolo de aceste aprecieri generale. Consecinţele diferite pentru statele europene ale conflagraţiei. industria şi sfera serviciilor au cunoscut cele mai mari creşteri. consecinţe care s-au prelungit în plan agricol. marcată de intense dezbateri pe tema crizei şi declinului Europei. în special cele referitoare la suprimarea în măsura posibilului a barierelor comerciale. ca şi stadiul inegal de dezvoltare a lor. deşi nu prezentau noutăţi în esenţa lor. în selecţia vegetală şi animală. în dezvoltarea mecanizării. iar decalajul dintre productivitatea muncii în agricultură şi cea în industrie s-a mărit considerabil. Noile curente ideologice. ca şi libertatea absolută de navigaţie pe mare în timp de pace sau de război nu sau regăsit aplicate în realitate. Întrebarea Pe ce cale evoluăm ?. De aici. nu numai în Europa Occidentală ci şi în statele care până atunci erau încadrate în categoria celor cu caracter exclusiv agrar . tendinţa dominantă a fost spre un protecţionism care a rupt liniile de schimb tradiţionale dar care a avut şi unele consecinţe favorabile pentru noile state obligate să creeze ramuri de activitate economică. adoptarea sau aplicarea modelelor de dezvoltare să aibă scopuri diferenţiate. de modele care au circulat în epocă. câteva constatări se impun ca vectori trasaţi în evoluţia de ansamblu a economiilor europene: ♦ s-a accentuat latura industrială a activităţilor economice. nu a înregistrat nici măcar ritmul sufficient pentru evitarea şomajului în aceste ţări. creşterea influenţei curentelor intervenţioniste şi a ideologiei dirijismului. a creat o sumă de variante. rămânând doar la nivelul teoriei. catalogate de unii autori drept „veritabile erezii industriale”.populaţia creştea într-un ritm mai redus. în reguli optime pentru conservarea ştiinţifică a produselor şi în aplicarea metodelor moderne de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii. Statul naţional a devenit o unitate organică. pe lângă că a devenit obsesivă. Complexitatea mare a proceselor de după război şi situaţia dezastruoasă a economiilor europene au generat o ambianţă intelectuală pesimistă. fundamentări diferite de orientarea clasică a teoriilor economice. În practică.

evidente şi în sporirea masei mijloacelor de producţie şi de consum. deoarece cererea scăzuse puternic iar alternativele de reangajare a a muncitorilor mineri sau forestieri erau cele mai reduse. veniturile bugetare şi profitul din afaceri. Ungaria. ♦ menţinerea. în Europa Răsăriteană. evoluţia economiilor din estul şi sud-estul Europei a cunoscut mutaţii importante. la fel cum au scăzut de altfel şi veniturile personale. Marea depresiune economică s-a încheiat în momente diferite în ţările globului. Oraşele din întreaga lume au suferit puternic de pe urma crizei. Începutul marii crize economice în Statele Unite este de obicei asociată cu prăbuşirea bursei de acţiuni din ziua de marţi (aşa-numita Marţea neagră) 29 octombrie 1929. Iugoslavia şi Polonia au optat pentru acceptarea într-o măsură importantă a capitalului străin). cu toate acestea. Primele semne ale crizei s-au manifestat încă din anul 1928. România a optat în procesul de refacere şi dezvoltare pentru formula „prin noi înşine”. Marea criză economică sau Marea depresiune a fost o perioadă caracterizată printr-o scădere dramatică a activităţii economice mondiale. Societăţile bazate pe democraţia liberală au ieşit puternic slăbite din criză şi dictatorii precum Adolf Hitler. a unor inegalităţi ilustrate prin atingerea în ani diferiţi a nivelului antebelic. care le-au împins spre extremele dreaptă sau stângă. În majoritatea ţărilor au fost concepute programe de refacere şi cele mai multe au trecut prin diferite prefaceri politice. atât în ţările puternic industrializate cât şi în cel mai puţin dezvoltate. Activitatea în construcţii a fost practic oprită. Iosif Vissarionovici Stalin sau Benito Mussolini au ajuns la conducerea unora dintre cele mai puternice state şi au pregătit condiţiile pentru declanşarea în 1939 a celui de-al doilea război mondial. în special cele care depindeau de industria grea. cu restructurări cantitative şi calitative de marcă. ♦ eterogenizarea optiunilor în privinţa strategiilor de dezvoltare pe plan european (astfel. a căror economii depindeau în cea mai mare măsură de exporturile de materii prime. în timp ce Bulgaria.♦ pe această caracteristică. Zonele rurale a suferit de pe urmna scăderii preţurilor mărfurilor agricole cu 40 – 60%. Criza economică a avut efecte devastatoare. Nivelurile comerţului mondial au scăzut rapid. 21 . Mineritul şi exploatare lemnului au avut probabil cea mai dramatică scădere.

2.2.Depresiunea economică Depresiunea economică poate fi impărţita în 3 perioade. Faza întai, premergatoare apariţiei recesiunii economice din 1929, faza a doua, ce debuteaza în februarie 1929 şi se extinde pănă în 1933, faza a treia, care a durat din 1933 pănă în 1939. 2.2.1. Faza I: 1921-1929 Faza premergătoare debutează în 1921 şi se întinde pănă în prima jumatate a anului 1929. Sigur că, în intervalul de timp analizat nu este nici o criză, dar apar condiţiile care aduc criza. În perioada 1921-1929 FED aplică o politică monetară strictă ce conduce la un proces deflaţionist. Preţurile bunurilor intermediare înregistrează un declin în intervalul 1922-1929 cu o rată de 0,9% pe an, iar preţurile bunurilor de consum cresc în acelaşi interval cu o rată de 0,4% pe an. Productia industrială şi agricolă creşte într-un ritm mai mare decăt cererea internă, dacă luăm în considerare oferta scăzuta de bani (M2) din economie. Reţeaua bancară se extinde la 25.000 bănci, în condiţiile în care ieşirile de pe piată sunt de aprox. 1000 bănci pe an. Creditul de consum se dublează în perioada 1925-1929. Pe baza acestei expansiuni a creditului de consum şi în conditiile menţinerii unor salarii mici în răndul populaţiei (creştere de 8% în perioada 1923-1929), 60% din maşini şi 80% din radiouri sunt deţinute în rate. Totodată, pe intervalul 1925-1929, creditul acordat brokerilor de bănci pentru tranzacţii pe piaţă de capital se măreste în detrimentul creditului industrial cu 92%. La Bursa de Valori din New York-NYSE volumul tranzacţiilor creşte de la 433 milioane cu titluri 1925 la 757 milioane titluri în 1929. Astfel, investiţiile la bursa de valori devin mai profitabile decăt depunerile de bani în bănci. Evident, nu toata lumea putea investi la bursă, ci doar o minoritate, întrucat 0,1% din populaţia SUA deţinea 34% din totalul economiilor. Prin urmare, 0,1% din populaţie, băncile şi companiile işi puteau permite să speculeze la bursă, în timp ce majoritatea populaţiei făcea rate la bunuri. 2.2.2. Faza a doua: 1929 - 1933 În august 1929 se ajunsese la împrumuturi de 8.5 miliarde dolari SUA pentru finanţarea operaţiunilor speculative ceea ce a impins Indicele Dow Jones Industrial Average de la 191 puncte în anul 1928 la 381 puncte în septembrie 1929. Volumul împrumuturilor nu depăşea masa monetară în

22

sens restrăns M1 care era de aprox. 26.6 miliarde dolari (M1 = banii aflati în circulaţie + depozite care se pot transforma în lichdităţi). Populaţia cu economii, băncile şi firmele investeau masiv în titluri corporative, speculănd la bursa pe termen scurt, bazăndu-se pe obţinerea unui căstig mai bun dintr-un randament ridicat al valorilor mobiliare comparativ cu dobănda bancara. Pentru a stopa creşterea speculatilor, FED (banca federala) a decis creşterea ratei scontului/dobănzii la 6%. Analizănd separat M1 (masa monetară în sens restrăns) şi M2 (masa monetară intermediară = M1 + depozite pe termen mai mare de 2 ani) nu există nici un indiciu că s-ar fi putut ajunge în situaţia în care băncile să nu poată face faţă plăţilor. Prin urmare, FED (banca federala) a judecat corect, la prima vedere. Dar, FED probabil nu a analizat în profunzime structura creditelor bancare, întrucat băncile nu finanţau numai speculaţiile la bursă, ci şi creditul de consum. Apoi, nu trebuie neglijat că în luna octombrie începea un nou an financiar în SUA şi toate companiile faceau raportări. Pe cale de consecinţă, companiile doreau lichidităţi ca să facă plăti în contul dividendelor. Aşa este şi acum. Nu în mod întămplător luna octombrie este o luna cu probleme în SUA. Deşi, pănă în luna mai a anului 1929, creditul speculativ s-a redus cu 650 milioane dolari, măsura de creştere a ratei dobănzii adoptată de FED a restrăns pas cu pas masa monetară din economie, ceea ce a condus la declanşarea unei crize de lichiditate pe termen scurt, într-un moment în care volumul tranzacţiilor la bursa de valori atingea maxime istorice, iar cei ce jucau nu mai puteau sa-şi închidă pozitiile întrucăt, din lipsa de bani, nu găseau cumpărători. Prin urmare, FED nu a anticipat corect mişcările în piaţa de capital pe termen scurt şi nu a ţinut cont de plăţile ce urmau să se facă în luna octombrie. FED ar fi trebuit sa micşoreze rata dobănzii ca să evite o criză de lichiditate. Numai că a procedat exact invers. După un maxim istoric în 3 septembrie 1929, Bursa de Valori din New York a scăzut cu 17%, după care a început să recupereze, dar pe un curs fluctuant. Criza financiară a debutat joi 24 octombrie 1929 şi a atins un vărf în cursul zilei de marţi 29 octombrie. În 5 zile Dow Jones Industrial Average a pierdut 23%. Deşi, economia americană intrase în recesiune, în 1930 existau semne de revenire. Totuşi, erorile de politica au dus la o prăbuşire economică fără precedent. În iunie 1930, preşedintele Hoover a semnat Legea Smoot - Hawley (de la numele celor doi senatori, iniţiatori ai legii) prin care tarifele vamale au fost majorate cu 52% pentru aprox. 20.000 produse din import. Legea Smoot 23

Hawley urmărea protecţia produselor agricole americane în faţa celor din import, mai ieftine şi totodata menţinerea preţurilor pe piaţa internă. Legea a avut un efect dezastruos asupra economiei americane, întrucat şi alte ţări au adoptat măsuri de retorsiune. Confruntăndu-se cu un protecţionism generalizat în comerţul internaţional, exporturile americane au scăzut cu 61%, iar importurile cu 66%, ceea ce a împins economia americană în depresiune şi odată cu ea şi restul lumii. Pănă în 1933, Produsul Internt Brut real al SUA a scăzut cu 29%. Datorită cereri agregate scăzute, preţurile s-au redus la toate produsele în medie cu peste 30%. Numai produsele agricole au scăzut cu 51%, în condiţiile în care aprox. 30% din populaţie lucra la acea dată în agricultură. Întrucăt nu a existat un plan de salvare, mii de banci au intrat în faliment. În intervalul 1929-1933, au disparut aprox. 10.000 banci, din 25.000 cat existau în 1929. Contracţia cererii agregate au forţat patronii să-şi restrănga activitatea industriala sau să o închida. În anul de vărf al depresiunii, 1933, şomajul a ajuns la 24,9%, respectiv 12 milioane de persoane. Dar, în anul de vărf al recesiunii se infiinţeaza Corporaţia de Finanţare a Reconstrucţiei (Reconstruction Finance Corporation) pentru finanţarea lucrărilor la autostrăzi, a ipotecilor la împrumuturi agricole, a băncilor şi afacerilor. Apariţia acestei corporaţii, alături de modificarea legislaţiei bancare (Legea Glass Steagall) au fost singurele măsuri pozitive luate de administraţia Hoover şi care au ajutat economia americană să-şi revină puţin în următorii ani, prefigurănd sub aspect instituţional, ceea ce Roosevelt a denumit "New Deal". 2.2.3.Faza a treia 1933-1939 Perioada cuprinsa între anii 1933-1939 este de revenire. Administraţia Roosevelt lansează mari proiecte de lucrări publice sub deviza "New Deal", pe structura instituţională creata de Hoover. Se aplică reforme în sistemul bancar, se pun bazele unei noi structuri ale pieţei imobiliare care functioneaza în esenta pănă în prezent şi se aplică programe de salvare. Prin Economy Act, se reduc salariile angajaţilor din sectorul public şi pensiile veteranilor de război cu 40%. De asemenea, se aplică un program în favoarea fermelor agricole. Dolarul se devalorizeaza în raport cu aurul. Stocul de bani se situeaza însa sub nivelurile anterioare anului 1929. Cu toate acestea, economia americană intră în recesiune în 1937-38. Motivul ? Fară să facă o corelaţie strănsa între creşterea ofertei agregate de mărfuri şi cresterea cantităţii de bani, FED a majorat cu 50% rezervele minime obligatorii ale băncilor, ceea ce a condus la scăderea stocului de bani şi a producţiei
24

intervenţia statului ţine mai mult de această întrepătrundere decăt de eşecul pieţelor. Într-un fel s-au repetat greşelile din 1929. ca parte a politicii de stabilizare. Criza din 1929-1930 s-a declanşat datorită maririi ratei dobănzii de FED (bancii centrale). indiferent de amplitudinea acesteia. conform legii Community Reinvestment. În anii 30" oamenii politici nu s-au găndit la salvarea băncilor prin injecţie de lichidităţi. pe baza 25 . Criza din 2007-2008 işi are sursa în expansiunea creditului ipotecar. nici o tară şi nici o organizaţie regionala gen UE sau NAFTA nu a adoptat măsuri de natură protecţionistă în comerţul internaţional. Deci. Producţia industrială iarăşi scade. în modificarea legislaţiei bancare (legea Glass Steagall din 1933) şi în creditarea populaţiei cu venituri mici pentru achiziţia de case. Apoi. În privinţa măsurilor de diminuare a efectelor unei crize. iarăşi există diferenţe. Constaă că SUA şi tări ale UE işi salveaza sistemul bancar. precum şi aplicării unor măsuri protecţioniste care au dus la contracţia comerţului internaţional. există suficiente exemple care demostrează nocivitatea unei intervenţii a statului. criza prin care trecem în prezent este provocată tot prin măsuri de ordin intervenţionist. încurajată de micşorarea repetată a ratei dobănzii de FED. aceste măsuri de ordin intervenţionist diferă faţă de ce s-a petrecut acum 79 de ani. Este adevărat că astăzi legăturile între stat şi economie sunt cu mult mai puternice decăt în urmă cu 80 de ani. Dovadă ce a fost în anii 30. În fine. criza a apărut datorită unor măsuri de tip intervenţionist. În plus. pe cănd în anii 30" nu exista un mecanism de consultare. Acest aspect. De aceea. Deci. chiar dacă acum pare să revină la moda statul intervenţionist ca salvator de vieţi şi inimi. 1867-1960. iar şomajul revine la 19%. dar aplicate pe un interval de timp mult mai mare decat în anii 20-30 şi care acoperă unul sau mai multe cicluri economice de durată scurtă sau medie. aplicate în momente nepotrivite şi care se bazau pe evaluări greşite. Spre deosebire de anii 1929-1930. De pildă. A fost un exemplu de proastă evaluare a evoluţiei inflaţiei şi o comunicare deficitară între FED şi guvernul federal. colaborarea între diferite organizaţii publice ale statului american a fost proastă. a fost sesizat şi analizat în 1963 de Milton Friedman şi Anna Swartz în lucrarea "Istoria Monetara a SUA. informare sau de cooperare. Aşa a intrat economia din nou în recesiune.reale din economie. Ţările occidentale colaborează pentru diminuarea efectelor crizei de pe piaţă financiară. cum se procedeaza acum. politica monetară aplicată în ultimii ani în SUA se afla la polul opus de cea din anii 30.

De pilda.1 În 2007 Pe 6 august. Vom vedea în cateva luni sau în ani. SUA prefera un model mai liberal de salvare a sistemului bancar. a dat faliment. care nu-i confera drept de vot în adunarea generala a acţionarilor. poate are o parte pozitiva. Probabil. În orice caz.găndirii lui Friedman de acum 40 ani. după ce a concediat mare parte din personal. Marea Britanie a nationalizat cu 3 saptamani în urma mai multe banci. CRIZA ECONOMICĂ ACTUALĂ 2007-2009  3. prăbuşire care a antrenat mulţi creditori şi debitori de credite subprime. statul britanic a cumpărat de la banci acţiuni preferenţiale. Deocamdata nu se vede şi partea negativa. Masura. acţiunile vor creşte. dar altfel decat s-a prezentat în presa romaneasca. Este mai mult o afacere pe termen mediu decăt o decizie politică. "naţionalizarea" bancara de acum este total diferită de modelul de naţionalizare practicat în urmă cu 60 de ani. 26 . cu grad mare de risc. masura de salvare a sistemului bancar se aplica diferit de la tara la tara. la momentul la care criza va fi depaşită. Cam aşa a fost raţiunea. nu numai de salvare a băncilor. mai puţin decăt exista în Romănia anului 2008). asa cum se întampla în orice tratament. În septembrie 2008. Depinde cat tine criza. Aceasta "nationalizare" bancara din Marea Britanie nu seamana sub nici o forma cu nationalizarile din anii 1946-1951 decise de guvernul laburist condus de Clement Atlee (la vremea aceea statul britanic dobăndise 20% din economie. American Home Mortgage. iar guvernul britanic va vinde acţiunile preferenţiale cu un randament bun. întrucăt nu aduce atingere acţionarilor. Compania a declarat că este o victimă a prăbuşirii pieţei de locuinţe din SUA. CAPITOLUL III. pe cand europenii unul mai socialist. Prin urmare. una dintre cele mai mari societăţi americane independente de credit pentru locuinţe.

27 .) Pe 13 septembrie.5 miliarde dolari. Banca Central Europeană a făcut o infuzie de 95 miliarde de euro în sistemul bancar al zonei euro pentru a trece mai uşor peste criza creditelor subprime. băncile centrale din lumea dezvoltată au sfârşit prin a pompa sume importante de bani. Rezerva Federală a SUA şi Banca Japoniei au luat măsuri similare. în valoare de 2 miliarde de euro. a suspendat trei dintre fondurile sale de investiţii. invocând problemele din sectorul ipotecar subprime din SUA. pe perioade lungi de timp. Banca Central Europeană a pompat 47. s-a descoperit că Northern Rock (cea mai mare bancă ipotecară britanică) era aproape de insolvabilitate – ceea ce a declanşat. ca niciodată în istorie. pentru că piaţa a dispărut. Countrywide Financial. cel mai mare dezvoltator de afaceri ipotecare.7 miliarde euro în pieţele financiare. Băncile centrale din Statele Unite şi din Japonia au plusat de asemenea peste sumele acordate anterior. Rezerva Federală a SUA a afirmat că va furniza în cel mai scurt timp câţi bani vor fi necesari pentru combaterea problemei creditelor. fonduri. Rezerva Federală Americană a scăzut la jumătate rata de discount (rata dobânzii la care împrumută băncile). pentru a ajuta băncile să-şi rezolve problemele de creditare. de asemenea. Creditorul ipotecar australian Rams a admis. Ca urmare.Pe 9 august. piaţa creditelor pe termen scurt a îngheţat după ce o mare bancă franceză. că are probleme cu lichidităţile. Pe 13 august. Pe 17 august. Banca Central Europeană a pus la dispoziţia fondurilor bancare încă 61 miliarde euro. a treia infuzie de bani în tot atâtea zile. Goldman Sachs a afirmat că va oferi 3 miliarde de dolari pentru susţinerea unui fond de hedging lovit de criza creditelor. o migraţie rapidă a clienţilor spre alte bănci. (Dar nu a fost de folos. acceptând o plajă mai largă de titluri colaterale. Pe 16 august. Pe 10 august. şi-a retras întreaga linie de creditare de 11. BNP Paribas. BNP a declarat că nu poate evalua activele din. pentru prima oară în ultima sută de ani în Marea Britanie.

martie Sunt naţionalizate organismele semipublice de credit ipotecar Fannie Mae şi Freddie Mac (având o pondere de 50% pe piaţa americană a creditelor ipotecare de 5. înainte de criză.2 miliarde euro de către guvernele belgian. acţiunile sale valorau peste 100$ . pe care o cumpără cu 50 mild. Merrill Lynch. Washington Mutual – 25 sept. preferă să se îndrepte spre o altă bancă aflată în dificultate. prin plata unei sume de 11.2 În 2008 Bank of America preia Countrywide Financial pentru 4 miliarde USD – ianuarieBear Stearns. Grupul bancar şi de asigurări Fortis (olandez) este parţial naţionalizat.) (alte bănci participante la operaţie sunt: TSB cu 14.54 %. USD societăţii de asigurări americane AIG. îngrijorat de impactul mondial al falimentului societăţii respective – 16 sept. cea mai mare bancă de investiţii americană. Fed acordă facilităţi de creditare de 85 mild.47 % şi Royal Bank of Scotland cu 8. USD s-au evaporat în două zile.USD . prezentă un timp la negocieri. falimentează.14/15 sept. o contribuţie majoră au avut zvonurile: lichidităţi în valoare de18 mild. ceea ce pare să se confirme: sept.USD)– iulie Se aud voci care spun că dificultăţile financiare de abia acum încep. Bank of America.37 %) – 17 sept Goldman Sachs şi Morgan Stanley formează un holding bancar sub supravegherea FED – 21 Sept Miliardarul american Warren Buffett anunţă că investeşte 5 mild. care este de facto naţionalizată de guvernul american. banca este preluată la preţul de 2$/acţiune de JPMorgan Chase. deşi. 2008 Banca de investiţii americană Lehman Brothers evită falimentul prin plasarea sub proetcţia legii americane cunoscută sub denumirea de “Capitolul 11” (permite restructurarea companiilor aflate în dificultate). 28 .200 mild. Banca britanică Lloyds preia o parte însemnată din banca HBOS (27. german şi luxemburghez contra unei cote de participare de 49 % din capitalul subsidiarelor din ţările respective – 29 sept. USD în Goldman Sachs. 3. pentru o cotă de participare de 9% din capitalul băncii –24 sept Falimentul celei mai mari case de economii americane.oct.

în acţiuni – 3 octombrie. dolari pentru stabilizarea sistemului financiar. pieţele inră în panică: Dow Jones scade cu 6. 29 . dolari şi alte ajutoare de 700 mild. M. Fed decide o reducere coordonată a ratei dobânzii de politică monetară (particpă la acţiune ECB. euro – 3 octombrie. Britanie. Guvernul Olandei anunţă naţionalizarea parţială a băncii Fortis pentru suma de 16.1 miliarde dolari. Banca americană Wells Fargo cumpără banca rivală Wachovia. Canadei.4 mild. care instituie facilităţi fiscale de 150 mild.Banca britanică de credit imobiliar Bradford & Bingley este naţionalizată parţial. Chinei. o creştere de la 100. Elveţiei) – 8 octombrie. pentru 15. B.8 mild. miniştrii de finanţe ai ţărilor din grupul G7 şi alţi oficiali din 15 ţări membre UE hotărăsc adoptarea unui plan de salvare a sistemului financiar – 10-12 oct. Camera Reprezentanţilor a SUA respinge planul Paulson de salvare a băncilor. iar Nasdaq Composite. Germania. Irlanda acordă o garanţie guvernamentală nelimitată principalelor bănci irlandeze – 1 oct. Franţa şi Italia adoptă planuri detaliate de recapitalizare a băncilor – 13 octombrie. – Rusia şi FMI îşi oferă ajutorul. Islanda naţionalizează trei mari bănci – 8 octombrie. planul prevede. FMI.000 la 250. Spania.29 sept. B. euro pentru salva grupul Dexia – 30 septembrie. B. Japoniei. Angliei.98%.14% . iar restul este cumpărat de Spanish Bank Santander – Sept 29. de asemenea. Senatul american aprobă versiunea revizuită a 'Planului Paulson'. – guvernul afirmă că ţara se confruntă cu pericolul încetării plăţilor. UE aprobă ca statul francez şi cel belgian să investească 6. cu 9. B.000 USD a garanţiilor statului pentru depozitele bancare – 1 octombrie. B. – indicele bursier a scăzut cu 50 % într-o singură zi.

Banca centrală a Elveţiei a coborât dobânda cheie cu 1 punct procentual la 1%.5 miliarde de dolari pentru a ajuta ţara să-şi revina din criza financiară cu care se confruntă. o serie de „monştrii” ai economiei americane în domeniul auto riscă să intre în faliment. cunoscând o scădere de 90%. CHF (6. primeşte de la guvern o infuzie de capital de 3. În 30 . în ultimele 12 luni. preţul petrolului atinge minimul ultimelor 22 de luni: 52. dolari (44 mld. iar acţiunile au scăzut puternic în ultimele zile. colectează 10 mild. La mijlocul lunii noiembrie. euro) – 16 octombrie. managerii iau în considerare vânzarea grupului financiar. la 18 noiembrie. de asemenea. statele din nordul continentului vor acorda Islandei un împrumut în valoare de 2. În Europa. Ca efect direct al crizei economice. UBS. la minimul ultimilor trei ani. Acţiunile General Motors şi Ford se depreciază. GM. Ford şi Chrysler cer Congresului o nouă extindere a alocărilor din bani publici. banca centrală crează un fond special unde UBS va putea depune "activele toxice" în valoare de pănă la 60 de mild. UE şi Banca Mondială anunţă că acordă 20 de miliarde de euro împrumut Ungariei. moneda europeană euro ajunge la cel mai scăzut nivel faţă de dolar din aprilie 2006. Ţările din Asia de Sud adoptă un plan de mai multe miliarde de dolari pentru susţinerea sistemului bancar – 15 octombrie. Preţul petrolului coboară sub nivelul de 50 de dolari pe baril. la 28 octombrie 2008. o altă mare bancă elveţiană.8 miliarde de euro. USD în principalele bănci– 14 octombrie.5 mild. La 21 noiembrie 2008. Conducerea Citigroup a început deja să cântărească opţiunile pentru ieşirea din criză după ce investiţia de 250 de milioane de dolari nu a reuşit să ridice încrederea în bancă. respectiv 80%. poziţie situată la şapte trepte sub pragul investiţiilor recomandate. FMI. avertizând că industria auto este în pragul dezastrului. Credit Suisse Group.SUA detaliază planul de injectare a 250 mild. cea mai mare bancă din Elvetia.55 USD pe baril pe piaţa de la New York. Astfel. euro) de la investitorii privati (printre care şi un fond al guvernului din Qatar) şi anunţă pierderi pentru cel de-al treilea trimestru – 16 octombrie. În aceste condiţii. Agenţia de rating Standard & Poor's a coborât ratingul producătorului auto american Ford de la "B-" la "CCC+". iar la 20 noiembrie.

mai ales. cănd leul a pierdut 0.97 miliarde lei. BNR a atras doar 5. EVOLUTIA CRIZEI ÎN ROMĂNIA .3. CAPITOLUL IV. pe 21 ianuarie . banca centrală a reuşit să atragă 4.32% fata de euro. iar un euro a ajuns la 3. Pe 10 ianuarie a surprins băncile printr-o licitaţie şi a mai scos 8 miliarde lei. sa piardă încă şapte bani în doua zile. în medie. pe 22 ianuarie . în speranţa de a tempera fluctuaţiile monedei naţionale. faţă de evoluţiile monedelor din zona (zlot. coroana) şi ale economiei americane a fost foarte clar evidenţiată pe 21 şi 22 ianuarie (zilele cu cele mai mari scăderi pe bursele mondiale). Ziua în care euro a reuşit sa atinga pentru prima data cel mai înalt nivel din ultimii trei ani a fost 22 ianuarie. în ciuda faptului că a organizat doua licitaţii. moneda naţională a pierdut 4. De la începutul anului.4 miliarde lei. în ciuda intervenţiilor BNR şi ale Ministerului Economiei şi Finanţelor. Pierderi aproape la indigo au suferit şi monedele din regiune.dimineaţa zilei de 21 noiembrie 2008.78 miliarde lei. În urmatoarele intervenţii. Interventiile BNR au avut însă un efect din ce în ce mai redus. respectiv. cănd bursele mondiale au pierdut. 31 .7619 lei.2008 De la începutul anului 2008. În ziua în care a majorat dobanda de politică monetară (7 ianuarie).44 miliarde lei. suma scoasă din piaţa a început sa scadă. a atras doar 2. Pe 14 ianuarie. şase procente. Banca Naţională a atras de pe piaţa aproape 30 miliarde lei. Dependenţa leului faţă de mersul pieţelor internaţionale şi. Acesta a fost şi punctul din care randamentul oferit de bancă centrală a încetat să mai satisfacă investitorii.5% faţă de euro. adică peste un procent. pentru ca apoi.69% şi. conectat puternic la evolutiile pieţelor internaţionale.07 miliarde lei. Moneda naţionala a pierdut pe 10 şi 14 ianuarie căte cinci bani. forint.1. 1. Tendinţa de depreciere a monedelor din regiune şi adăncirea deficitului de cont curent au fost mai puternice decăt eforturile Bancii Naţionale şi ale Ministerului Finanţelor de a stabiliza cursul. pe pieţele asiatice. ţiţeiul s-a tranzacţionat la 49 de dolari pe baril. intervenţiile BNR nu au reuşit sa impiedice deprecieri importante ale leului. Cu exceptia zilei de 7 ianuarie. iar pe 23 ianuarie. pe 21 şi 22 ianuarie.

potrivit viceguvernatorului BNR. pentru NewsIn. Arnautu a adaugat că măsurile ferme pe care BNR le ia prin licitaţiile pe care le operează de doua ori pe zi. din cauza comprimării cu 4. potrivit NewsIn.6% a industriei prelucratoare. numărul persoanelor afectate urmând să se situeze între 100. mai ales într-un moment de criză cum este acesta”. constată ca firme din 30 de judete au disponibilizat de la începutul lunii octombrie anul 2008 aproape 50. a funcţionat ca un catalizator pentru veştile proaste venite din afara graniţelor. în încercarea de a regla piaţa monetară.3% în 2006. trimiteri în şomaj tehnic. Au fost anunţate numeroase concedieri. deficitele externe mari ii sperie pe investitori. arată disconfortul bancii centrale faţă de situaţia din piaţă. Astfel. E o adevarată aversiune la risc a investitorilor. Astfel. potrivit analiştilor. estima ca disponibilizarile vor viza între 100. Liviu Arnautu. sectorul construcţiilor şi industria lemnului.000 şi 300. în timp ce faţă de luna similara din 2007 aceasta s-a diminuat cu 3%. industria prelucrătoare şi cea textilă. preşedintele Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor (ANEIR). producţia industrială a scăzut cu 0. spune analistul economic Liviu Voinea. “Suntem în aceeaşi categorie cu tarile baltice şi Bulgaria. considerat cea mai importantă problema a economiei. comentează dealerul-şef al Emporiki Bank Romănia. Mihai Ionescu.000 de angajaţi din producţia pentru export. În 2007. 4.7% în octombrie 2008 fată de luna anterioară.2% din produsul intern brut. Statistica oficială arată că economia romănească a început să se resimtă în ultimele trei luni ale anului 2008.000 şi 400. faţă de numai 10. 32 . Ovidiu Nicolescu. renunţări la contractele de muncă temporare.000. iar volatilitatea este foarte mare”. încăt ne forţează să închidem poziţii rapid. Eugen Dijmarescu.“Teama de recesiune (în SUA) e atăt de mare.1 Cele mai afectate industrii Domeniile cele mai afectate se anunta a fi industria auto. 1 Date publicate de Institutul National de Statistica (INS). Deficitul de cont curent.000 de angajati. deficitul de cont curent s-a adăncit la 14. care nu a putut fi compensată de creşterile din sectorul de utilităţi şi din industria extractivă1. iar preşedintele Consiliului Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii (CNIPMMR).

În plus.În plus. Efectul în lanţ s-a răsfrănt asupra agenţiilor imobiliare. Pe de altă parte. 33 .672 unităţi. pănă la 41. temperarea creşterii preţurilor la constructii şi terenuri .6%. Astfel. cifra de afaceri din comerţul cu amănuntul.2 Piata imobiliară a fost prima care a cedat Tranzacţiile din piaţa imobiliară au început să se rărească din vara anului 2008. Analistii imobiliari susţin că. în condiţiile în care blocarea financiară la nivel internaţional a fost dublată de noile măsuri de limitare a creditării impuse de Banca Naţională a Romăniei (BNR).2 2 Date prezentate de Institutul National de Statistica (INS).în special în Capitală . Importurile de bunuri în Romănia şi-au încetinit semnificativ ritmul de creştere în octombrie. 4. pe seama evoluţiei incerte a preţurilor pe plan internaţional. În luna octombrie. evoluţie care a redus deficitul comercial lunar cu 9%. piata aproape ca a îngheţat. de la începutul anului. dar şi a celor de electrice şi electrocasnice. acesta a scăzut cu 20.3%. multe companii s-au vazut nevoite sa renunţe la planurile de extindere. a producatorilor de mobilă şi decoraţiuni interioare. mulţi dezvoltatori imobiliari şi-au întrerupt proiectele sperând la o revenire a preţurilor. cu 30%. preţurile locuinţelor vechi au scăzut în medie. a producătorilor şi distribuitorilor de materiale de construcţii. la 3.6% mai mici în octombrie decăt în luna anterioară. ca urmare a scăderilor din sectorul bunurilor de capital şi al produselor de uz curent. iar unii au început după un timp să mai reduca din marjele de profit ca să poată vinde. din cauza crizei imobiliare internaţionale şi a condiţiilor de creditare.8% în octombrie 2008 faţă de aceeaşi luna a anului trecut. Comenzile noi din industrie au fost cu 3. tocmai din cauza blocării pieţei imobiliare. însă. iar ritmul anual de creştere s-a temperat semnificativ.era de aşteptat după scumpirile galopante din ultimii cinci ani. care exclude vănzările de autovehicule şi motociclete. la 8. a scăzut în octombrie cu 19% faţă de luna precedentă. Căt priveşte numărul tranzacţiilor imobiliare. în timp ce la apartamentele noi scaderea a fost de 5-10% în 2008. în timp ce exporturile au avansat cu 13.6% raportat la aceeaşi lună din 2007.

5 miliarde euro.5% în 2009. Brent Valmar . directorul Dacia. Potrivit datelor APIA. potrivit estimărilor vicepreşedintelui Asociatiei Producatorilor şi Importatorilor de Autovehicole din Romănia (APIA). criza financiară globala a împins piata auto romănească la cel mai scăzut nivel din 1999. care au determinat reducerea semnificativă a creditării. în condiţiile în care marile companii pentru care Romănia produce piese şi automobile işi restrăng activitatea. înmatricularile de maşini noi din primele 11 luni din 2008 diminuăndu-se cu 53% faţă de aceeaşi perioada din 2007. de devalorizarea monedei naţionale şi de modificarea normelor de creditare impuse de Banca Naţionala a Romaniei (BNR).pare să fie unul dintre cele mai afectate sectoare de criza economică globală. În plus. compania a tăiat bugetul de investiţii pentru 2009. după care conducerea companiei a trimis din nou muncitorii acasă. urmănd să-i remunereze cu 85% din salariul total brut. ca urmare a scăderii "brutale" a pieţei auto din Romănia şi pentru a reduce stocurile. pănă la nivelul din 2006.3 Piata auto. de pe 20 noiembrie 2008 pănă pe 11 ianuarie 2009. Dacia a mai anunţat că nu va reînnoi cele 620 de contracte pe durata determinată care ajung la termen în decembrie 2008 şi va reduce ritmul producţiei începând cu 12 ianuarie 2009. 34 . Vănzările de maşini noi au fost afectate în ultimele luni şi de importul masiv de autoturisme secondhand. Dacia Renault s-a văzut nevoită să işi întrerupa activitatea pe 30 şi 31 octombrie.ce reprezinta aproape 10% din produsul intern brut (PIB) al ţării.4. trasă în jos Industria auto din Romănia . urmând să decidă care vor fi masurile următoare. Şi furnizorii Dacia au anunţat că vor trimite personalul în şomaj tehnic. în funcţie de programul liderului romăn al pieţei auto. Francois Fourmont. cu o cifră de afaceri de circa 11. estima la finalul lunii octombrie 2008 ca piata auto din Romănia ar putea scădea cu 11. Astfel. de la 250 milioane euro la 150 milioane euro.

degradarea agriculturii. În consecinţă. D.CAPITOLUL V EFECTELE CRIZEI ECONOMICE DIN 1929-1933 ASUPRA ROMĂNIEI Criza economică din anii 1929-1933. Complexitatea crizei a fost determinată de o serie de factori interni şi externi. bancare şi comerciale de proporţii. M. la fontă cu 11 ani. împletirea crizei agrare cu cea industrială. concedieri pe scară largă. de exemplu.3 milioane tone în 1933. multe intrând în faliment. o dată cu abrogarea legii minelor din 1924 şi instituirea unui nou regim minier. unde extinderea poziţiilor lor a fost înlesnită cu începere din martie 1929. dominaţia capitalurilor străine. 3 Mureşan. Editura Economică. în schimbul importului de produse industrializate scumpe. caracterizat prin vânzarea unor produse ieftine – petrol. între 1929 şi 1933 valoarea producţiei industrial reprezenta. la cărbune cu 13 ani şi la ciment cu nouă ani. fapt care a determinat concedierea personalului şi sporirea numărului şomerilor.. Această situaţie a rezultat direct din dominaţia trusturilor internaţionale în industria de petrol din România.3% din cea a producţiei anului 19283. în medie. în cazul căreia intensitatea şi consecinţele au fost deosebite. pag. 1998. unele materii prime. producţia a regresat cu aproximativ un deceniu. Criza a generat creşterea ofertei şi reducerea cererii de produse industriale. numai 67. Bucureşti. cu efectele ample şi zguduitoare asupra întregii lumi capitaliste.8 milioane tone în 1929 la 7. accentuarea datoriei publice externe prin contractarea mai multor împrumuturi precum şi comerţul extern specific al ţării.. producţia de ţiţei a înregistrat un salt deosebit în anii crizei – de la 4. Mureşan. Istoria economiei. sărăcirea populaţiei. Într-o serie de sectoare ale industriei prelucrătoare. printre care se numără: caracterul predominant agrar al economiei naţionale. a cuprins şi România. În mod cu totul contradictoriu faţă de scăderea catastrofală a preţurilor produselor petroliere exportate (cu 75%). Agravarea crizei economice în România s-a concretizat în scăderi masive ale preţurilor şi producţiei. cereale. 244 35 . căderea preţurilor cu 20%-30% determinând pierderi massive întreprinderilor. falimente industriale.

V. pag. ♦ scăderea produsului fizic şi căderea preţurilor au dus la scăderea cu 54% a valorii producţiei industriale de la 60.Criza a provocat distrugerea unor capitaluri însemnate şi înrăutăţirea condiţiilor de trai. scăderea puterii de cumpărare a majorităţii populaţiei. IV.5 miliarde lei4. numărul întreprinderilor a scăzut de la 3. creşterea înregistrată de industria petrolieră a ameliorat căderea producţiei fizice a industriei româneşti. producţia petrolieră. o diminuare de aproape 500 unităţi.487. subutilizarea aparatului de producţie. în cei 4 ani de criză venitul naţional micşorându-se de la 275 miliarde de lei la 171 miliarde lei5.9 miliarde lei la 32. practic 25% din salariaţi fiind concediaţi. ca rezultat. Explicaţia constă în folosirea de către trusturile petroliere internaţionale a petrolului românesc în concurenţa de pe piaţa mondială. în special în industria mare 4 Axenciuc. 1997. prelungirea zilei de lucru şi intensificarea muncii fiind consecinţe directe ale crizei. Industria românească a fost puternic afectată de declanşarea crizei economice mondiale în anul 1929.966 la 3. a crescut între 1929 şi 1933.. reducerea drastică a salariilor de către întreprinzători în scopul diminuării preţului de cost şi aducerii lui la nivelul scăzut al celui de vânzare. ♦ reducerea generală a veniturilor a determinat neplata impozitelor şi. Editura Fundaţiei „România de Mâine”. Bucureşti. 964 6 O situaţie unică în economia mondială s-a înregistrat în industria petrolului. Criza industrială s-a intercondiţionat cu criza din agricultură.. M. între 1928 şi 1933. De asemenea.000 în 1932. ♦ numărul personalului industrial a scăzut de la 207. diminuarea capitalurilor bancare şi industriale. Venitul naţional în România. Introducere în istoria economică a României. Criza a provocat reducerea activităţii industriale. cu cea din sistemul bancar şi din comerţ: ♦ scăderea rentabilităţii şi pierderile au dus la imposibilitatea plăţii datoriilor societăţilor industriale la bănci. cu 53% la extracţie şi 52% la prelucrare. Datele statistice arată reducerea drastică a principalilor indicatori: ♦ astfel. în loc să scadă. Georgescu. vol. care în lipsa fondurilor necesare au intrat în faliment. scăderea puternică a veniturilor statului. care a fost obligat să reducă cheltuielile prin concedieri şi diminuarea salariilor etc. 36 .000 în 1928 la 152. pag. 284 5 Enciclopedia României. an în care s-au manifestat primele fenomene de stagnare6 a producţiei.

2%7. cel al industriei pielăriei 111. în industria metalurgică.0%.9% la produsele industriale. Criza economică a însemnat prăbuşirea preţurilor cu 55. deficitul fiind de 5.6%. depăşirea nivelului antecriză a fost diferenţiată : în 1932 indicele industriei materialelor de construcţie atinge 107.6%. Criza industriei prelucrătoare între 1929-1932 7 Pe ramuri ale industriei prelucrătoare. industria alimentară atinge 111. Nivelul anului 1929(indice=100) a fost depăşit în întreaga industrie prelucrătoare în 1933. Mureşan. de creştere a stocurilor de mărfuri şi implicit de cădere a preţurilor. în 1935.1% la produsele agricole şi cu 37. Mureşan. iar în domeniul financiar s-au înregistrat consecutiv mai multe bugete deficitare.6%. industria chimică atinge indicele 112.8%. cit. op. 245 37 . iar industria prelucrării metalelor indicele 112. criza a fost depăşită în industria hârtiei. frecvent sub costurile de producţie.O nouă orientare în politica economică românească este adoptată în perioada anilor 19281933.7 miliarde lei. indice 105. când a fost modificată şi revizuită legislaţia economică elaborată de liberali.prelucrătoare.6% şi în 1938.. Criza a afectat transporturile şi comerţul intern şi extern al României.8%. pag.000 falimente industriale şi comerciale şi a mai multe mii de bănci. în timpul guvernărilor Partidului Naţional Ţărănesc.. M. an în care indicele acesteia reprezenta 108. cf. în anul de vârf al crizei.5%.2%. D. 1932. peste 10.. în 1936 industria sticlăriei atinge 106. în 1934. indicele fiind 134. al industriei textile 100.

V. considerându-se că în condiţiile insuficienţei capitalului autohton. guvernele ţărăniste din perioada 1929-1933 au recurs. Noua orientare în politica economică a pornit de la primatul agriculturii şi dezvoltarea industriilor care foloseau resurse interne. scontându-se pe un aflux de capitaluri externe în economie. 283-284. Pentru redresarea situaţiei.Declanşarea crizei economice. scăderea masivă a preţurilor la produsele exportate au avut însă efecte contrare celor aşteptate ca urmare a aplicării acestei orientări de politică 38 . concepţia economică a Partidului Naţional Ţărănesc promovând principiul „porţilor deschise” capitalului extern. Introducere în istoria economică a României. mijloacele financiare externe mult mai ieftine erau necesare şi avantajoase pentru dezvoltarea economiei naţionale. pag. excludeau prioritatea capitalului autohton şi puneau în poziţii de egalitate capitalul străin cu cel naţional. Editura Fundaţiei „România de Mâine”. fie la aplicarea unor curbe de sacrificiu asupra salariaţilor.Sursa: Axenciuc. Astfel. fie la tergiversarea plăţii salariilor pe mai multe luni. similare ca obiect. Bucureşti. Epoca modernă.. 1997. legislaţia adoptată de Partidul Naţional Liberal în 1924 a fost modificată în sensul că noile legi.

782. Criza şi manifestările sale în finanţele statului au fost generate de: ♦ reducerea veniturilor bugetare şi menţinerea la nivel mai ridicat a cheltuielilor au determinat sporirea deficitelor bugetare în toţi anii crizei. Dacă luăm în calcul şi cheltuielile de emisiune. care a ajuns la un sfert din buget ca urmare a marilor împrumuturi externe8 contractate pentru stabilizarea monetară şi dezvoltare din anii 19291931.000 de dolari. d) tranşa de 30 milioane dolari a fost subscrisă de Casa Krueger (Suedia) la cursul de 100%. sporirea gradului de protecţie a industriei în condiţiile crizei declanşate în 1929 etc. 805-806 39 . România. iar dobânda reală de 8. precum şi cele din timpul serviciului.733.2937%. era constituit în 4 tranşe şi anume: a) tranşa de 39 milioane dolari a fost subscrisă la cursul de 88% în SUA.000 franci (1928) a fost emisă în Franţa la cursul de 92%. Tutuc. Reducerea drastică a preţurilor. Italia. aceasta a forţat Ministerul de Finanţe să sporească fiscalitatea chiar în primii ani de criză în vederea procurării de venituri pentru plata anuităţilor datoriei. însemnând 16. ♦ dublarea datoriei externe anuale a statului.638. Datoria publică a României. Bucureşti. Din 1929 finanţele publice ale României au intrat într-o gravă depresiune care a acoperit anii 19301934. Austria şi Cehoslovacia. Germania. IV. I. amortizarea era prevăzută a se efectua în 60 de semestre. Olanda. 8 Cf. în valoare nominală de 100. prin trageri la sorţi. precum şi a veniturilor populaţiei. 1943. b) tranşa de 561. rezultă cursul real al împrumutului fiind de 84. Principalele sume contractate de România pentru stabilizarea monetară şi dezvoltare în anii 1929-1931 au fost: Împrumutul de stabilizare şi dezvoltare din 1929.985% pe an. Elveţia. vol. plătibilă semestrial.841. scăderea producţiei industriale şi a rentabilităţii generale s-au repercutat în scăderea puternică a veniturilor bugetare şi în incapacitatea statului de a putea acoperi cheltuielile publice. în Enciclopedia României. determinând exodul peste graniţă al capitalurilor străine.economică. Dobânda nominală era de 7% pe an. c) tranşa de 2 milioane lire sterline a fost emisă în Anglia la cursul de 88%.936 lei. pag.. Belgia.

ţărănime. De restul veniturilor sale. toate plăţile ce i se făceau în virtutea contractului de concesionare a monopolului\chibriturilor şi 2/3 din veniturile monopolurilor exploatate de ea. muncitori loviţi de consecinţele crizei economice. în primul rând pe seama reducerii salariilor funcţionarilor publici (trei „curbe de sacrificiu” cu 10-20% fiecare). plătibilă semestrial.664%. ceea ce a agravat-o. la CFR s-a instalat Leverve. Casa Autonomă a Monopolurilor era obligată să verse lunar într-un „cont special pentru serviciul obligaţiunilor privilegiate CAM” deschis la BNR. iar dobânda reală de 10. creditorii au solicitat şi au obţinut două rânduri de garanţi şi anume: a) veniturile Monopolurilor Statului care au fost cesionate Casei Autonome a Monopolurilor. în schimbul tranşei Krueger. În calitate de consilier tehnic la BNR a fost numit Charles Rist. rezultă că a fost un curs real al împrumutului de 77. ♦ creşterea fiscalităţii directe şi indirecte a diminuat veniturile populaţiei şi aşa în scădere din cauza crizei. toate veniturile şi bunurile statului român.În ceea ce priveşte garantarea împrumutului. Olanda.5% pe an. ♦ micşorarea veniturilor bugetare a forţat statul să restrângă şi cheltuielile. ceea ce a generat mari nemulţumiri sociale. Elveţia. Dacă luăm în calcul şi celelalte cheltuieli de emisiune şi cele din timpul serviciului. 40 . Roger Auboin.5%. în valoare de 1. b) paripassu cu oricare alt împrumut. comercianţi. CAM putea dispune numai după ce BNR constata că mensualitatea stabilită a fost atinsă.564.500 lei). Cehoslovacia. Suedia.678. În plus. amortizarea era prevăzută a se face în 80 de semestre. mici întreprinzători. Controlul utilizării împrumutului se exercita de către un consilier ethnic numit pe lângă BNR şi Preşedintele Curţii de Conturi. căruia i-a succedat. Germania. a fost subscris în Franţa. doi ani mai târziu. Belgia şi Austria la cursul de 86. Împrumutul de dezvoltare din 1931. cumulate cu cele ale altor categorii de populaţie. cu o dobândă de 7. instituţie special creată prin lege pentru a contracta şi gestiona împrumutul. statul român a concesionat monopolul chibriturilor unui trust suedez pe timp de 30 de ani. iar consilierilor tehnici li s-au adăugat reprezentanţi ai trusturilor concesionare. prin tragere la sorţi.235% pe an.325 milioane franci francezi (8. România. fără avizul căruia nici unul din conturile împrumutului nu putea fi întrebuinţat.

acest control nu s-a mai exercitat. marile bănci externe creditoare nu au putut decât să accepte această soluţie a unui stat care nu mai putea face faţă obligaţiilor. pag. Epoca modernă. 1997. Datele asupra situaţiei financiare a statului confirmă aprecierile formulate mai sus: Evoluţia situaţiei financiare a României între 1928-1934 9 Axenciuc. starea economiei îmbunătăţindu-se. 41 . 361. Introducere în istoria economică a României.. România a suspendat – în protestele şi ameninţările creditorilor străini – plata anuităţilor externe şi a început negocieri cu aceştia în vederea amânării plăţii unei părţi a sumelor datorate şi a reducerii cotei de plată anuale. punerea sub controlul Societăţii Naţiunilor şi a reprezentanţilor creditorilor străini a economiei româneşti şi a finanţelor sale în scopul asigurării plăţilor datoriei. După 1934. Bucureşti. Editura Fundaţiei „România de Mâine”. V. În 1933. S-a cerut de către creditorii străini. şi s-a acceptat de către statul român.♦ agravarea situaţiei bugetare a dus statul la impas şi la imposibilitatea de a mai putea onora plata datoriilor externe9.

a unor capitaluri străine din economia românească.6 miliarde lei cea externă10. grupările creditoare străine au trimis un expert.. stocul de aur fiind mai puţin afectat şi chiar într-o uşoară creştere11.8 miliarde lei. între noiembrie 1929 şi decembrie 1931 valoarea creditelor externe retrase se ridica la 12 miliarde lei. iar a depozitelor şi creditelor interne la peste 23 miliarde lei. Madgearu.3 miliarde franci francezi (8. etc. pe baza raportului căruia s-a semnat la 28 ianuarie 1933 faimosul Plan de la Geneva. Deoarece Împrumutul de Stabilizare din 1929 s-a dovedit insuficient. ea ridicându-se.5 miliarde lei la 24. pag. V. vol. prin care se avea în vedere punerea finanţelor României sub controlul nemijlocit al consilierilor desemnaţi de capitaliştii străini. ele ridicându-se la cifra de peste 23 miliarde lei.1 miliarde lei a avut loc reducerea stocului de acoperire cu 5. deficitele bugetare au fost permanente.. au apreciat această emigrare de capital între 12-17 miliarde lei. în 1930 statul a contractat un Împrumut de Dezvoltare în valoare de 1. în Enciclopedia României. împrumuturile contractate în anii 1929 şi 1931. credite pe termen scurt în bănci. IV. în martie 1931 a fost contractat un împrumut în Franţa.). introdusă de către Partidul Naţional Ţărănesc aflat la guvernare. au facilitat exodul de capital.. Gh. 805 şi următoarele 11 Dobrovici. chibriturilor etc. Slăvescu. respectiv. Adăugând la aceasta celelalte obligaţii financiare asumate de statul român. 42 .M. datoria publică internă şi externă a României s-a agravat mai mult ca oricând. Dobrovici. iar deprecierea leului a continuat şi după înfăptuirea stabilizării monetare. Dependenţa economică şi financiară a României faţă de capitalurile străine s-a accentuat în mod deosebit în anii crizei şi ca urmare a aplicării politicii porţilor deschise (concesiunile telefoanelor. pag. anulându-se Planul de la Geneva. Istoricul dezvoltării economice şi financiare a României şi împrumuturile contractate (1823-1933). din care s-au plătit importante datorii particulare de peste graniţă şi din ţară. 152.. Între 1929 şi 1933 circulaţia fiduciară s-a extins de la 21. Bucureşti. 11 12 „Un fenomen major.9 miliarde lei. Datoria publică a României. În faţa cererilor insistente de retragere a creditelor externe. la 1 ianuarie 1934. societăţi industriale etc. pe lângă bugetele ordinare şi bugetele extraordinare.6 miliarde lei). pag. V. Introducere în istoria economică a României. Bucureşti. mai ales pe seama rezervelor de valută. produs din cauza crizei economice. Epoca modernă.. Editura Fundaţiei „România de Mâine”. 1943. G. ca şi pentru plăţile datoriei publice. I. l-a constituit evacuarea. 1997. În scopul lichidării lor. Bucureşti. Concomitent unui spor al circulaţiei de 4. şoselelor. erau capitaluri circulante. în masă. pe larg în Tutuc. 362 În anii crizei. în octombrie 1933 s-a ajuns la un nou acord cu capitaliştii străini. După ce în august 1933 statul român a suspendat temporar plata datoriei externe.Sursa: Axenciuc. Specialiştii vremii. M. Pentru mai multă siguranţă. Ministerul de Finanţe a introdus. În anii crizei România s-a văzut confruntată cu cererile de restituire a capitalurilor externe12 şi cu scăderea accentuată a preţului 10 Pentru detalii. V. 1934. la 23 miliarde lei cea internă şi.

cerealelor. Ca urmare.1 miliarde lei a avut loc reducerea stocului de acoperire cu 5. În faţa acestei situaţii.. în fond. Editura Fundaţiei „România de Mâine”. între noiembrie 1929 şi decembrie 1931 valoarea creditelor externe retrase se ridica la 12 miliarde lei. În faţa cererilor insistente de retragere a creditelor externe. Introducere în istoria economică a României. Bucureşti. 11 14 Axenciuc... Introducere în istoria economică a României. iar a depozitelor şi creditelor interne la peste 23 miliarde lei. pag. Bucureşti. Banca Naţională a României a satisfăcut cererile de restituire a capitalurilor din devizele provenite din export şi din disponibilităţile împrumuturilor stabilizării. 1934. pentru a proteja valuta naţională. s-a redus şi volumul de fonduri externe funcţionale în economia românească. 351 13 Dobrovici. 1997. Epoca modernă. exportul excedentar fiind cel care a acoperit. mai ales pe seama rezervelor de valută. Gh. În 1930.9 miliarde lei. Concomitent unui spor al circulaţiei de 4. timp în care economia naţională a înregistrat imense pagube. în mai 1932 a fost introdus controlul comerţului cu devize. BNR a întârziat aceste măsuri până în 1932. stocul de aur fiind mai puţin afectat şi chiar într-o uşoară creştere13. De asemenea. V. ca şi pentru plăţile datoriei publice. pag. Ministerului Economiei Naţionale în împrejurările legate de pericolul de război. în martie 1931 a fost contractat un împrumut în Franţa. Istoricul dezvoltării economice şi financiare a României şi împrumuturile contractate (1823-1933). au apărut disfuncţionalităţi în plata contravalorii exporturilor româneşti de către statele care introduseseră controlul valutar. Epoca modernă. restituirile. pag. deci al necesităţii mobilizării tuturor resurselor printr-un organism al statului. 351 43 . dobândit cu sacrificii prin împrumuturile externe şi exporturile de mărfuri. în 1939. atât prin reducerea şi lichidarea stocului valutar al ţării. Bucureşti. cf. V. înăsprit în octombrie 1932. 1997.Exodul de capital a fost posibil „datorită BNR care preschimba liber şi fără limită leii în valute şi a permis transferul liber de capital din România. îndată după declanşarea crizei economice – anul 1929 – s-au introdus restricţii la convertibilitate şi la transferul extern de fonduri. Monopolul pieţei valutare obţinut de Banca Naţională a României în 17 mai 1932 a fost transferat. cât şi prin ieşirea peste graniţă a unor masive capitaluri. Axenciuc. Transferarea tuturor operaţiunilor de devize prin intermediul şi sub controlul BNR – practica acestui tip de control fiind larg răspândită în condiţiile crizei – a însemnat suprimarea libertăţii plăţilor externe: exportatorii au fost obligaţi să cedeze BNRNotăm că întregul împrumut de stabilizare din 1929 de 100 milioane dolari reprezenta aproape 17 miliarde lei”. acestea au lipsit România de fonduri tocmai în perioada când era cea mai mare nevoie de ele pentru ameliorarea situaţiei economice. În timp ce în alte ţări. ale vărsămintelor germane şi avansurilor societăţii telefoanelor. M. aceste capitaluri nemairevenind în România până la sfârşitul perioadei”14. Editura Fundaţiei „România de Mâine”.

scontându-se. Din acest unghi. Istoricul dezvoltării economice şi financiare a României şi împrumuturile contractate (1823-1933). iar pe de altă parte pentru a echilibra balanţa plăţilor”15. impunând aceeaşi soluţie şi pentru Romănia. Conform cu sistemul adoptat prin Legea de stabilizare din 1929 era inerentă pentru România urmărirea tuturor fluctuaţiilor valutelor aur. prin reevaluarea preţului aurului în moneda naţională. existenţa efemeră a ‘Blocului aur’ sub egida Franţei fiind.. evoluţia preţului aurului cumpărat de BNR indicând deteriorarea sistemului în bazele adoptate în 1929. Iniţiativele respective au fost criticate la vremea adoptării lor de către opoziţie (PNŢ în special) în Parlament şi în presă. devalorizarea lirei sterline. M. fără ca legal definiţia aur a leului să fie modificată. menţinerea stabilităţii monetare. a dolarului. În cursul anului 1934 au fost luate o serie de măsuri care vizau realizarea echilibrului bugetar prin sporirea veniturilor statului şi amortizarea şocului recent suferit de finanţele publice şi private. ulterior şi a francului francez. Bucureşti. pag. constituirea de surplusuri băneşti. situaţia României a fost apropiată de cea a Franţei. cererile pentru plata mărfurilor importate fiind satisfăcute numai în limita disponibilităţilor: „Controlul schimburilor sub forma unui monopol al comerţului cu devize acordat Băncii Naţionale s-a luat într-un îndoit scop: pe de o parte pentru a menţine stabilitatea monetară. 1934. În aceste împrejurări. deşi insatisfacţiile acţiunilor proprii din anii anteriori nu se datorau atât lipsei de acurateţe. pe un an agricol bun.ului devizele obţinute. întrucât guvernul român nu a procedat la redefinirea unităţii monetare precum Marea Britanie sau Statele Unite. iar BNR a asigurat plăţile statului în străinătate în mod prioritar. cât asprului context mondial şi exprimau mai degrabă regretul de a nu fi avut parte pe timpul guvernării de 15 Dobrovici. Criza mondială părea a fi depăşită. sistemul devize aur fiind serios zdruncinat. în extremis. deci pe un export excedentar aducător de devize. 17 44 . iar tentativa Conferinţei economice şi monetare de la Londra din vara anului 1933 de a aduce în discuţie coordonarea internaţională a atenuării efectelor monetare ale crizei nu a dat rezultate. pentru România un punct de orientare în haosul monetar general. Potrivit cu practica momentului. canalizate adesea spre bugetul statului. Gh. de asemenea. ca urmare a efectelor crizei mondiale. În acelaşi sens s-a înscris şi politica monetară a României. însănătoşirea situaţiei Băncii Naţionale. politica monetară a României s-a orientat în funcţie de evoluţiile internaţionale. operaţiunile de devalorizare au permis. refacerea creditului public şi particular. Ansamblul tuturor modificărilor monetare din anii crizei a echivalat cu o amplă reformă monetară.

la 32.3% la secară. 233 18 Bozga. IV. Istoria economiei. Criza economică a lovit în mod deosebit agricultura României. cea mai mare parte a gospodăriilor ţărăneşti ducea o acută lipsă de pământ: 70. Bucureşti.4 milioane gospodării cu suprafeţe între 1 şi 5 ha posedau în total 2% din suprafaţa agricolă a ţării. la 24.000 de gospodării erau complet lipsite de pământ.5% la carne în 1933 şi la 42. Mureşan. iar cele 2. reculul lor prelungindu-se practic până la declanşarea războiului. pe de o parte. V.6% în 193319. Bucureşti. M. la 28. Astfel. O mică redresare a preţurilor a survenit între anii 1934 şi 1937. Scăderea vertiginoasă a preţurilor produselor agricole.6% în 1932 şi 38. La carenţele interne ale agriculturii româneşti s-au adăugat cu începere din a doua jumătate a anului 1928 şi efectele crizei agriculturiimondiale.. a determinat diminuarea valorii producţiei agricole a ţării de la 109 miliarde lei în 1929 la 48.1% în 1934. efecte care au fost resimţite până la începutul celui de-al doilea război mondial. 946-947 45 . Concomitent. D. Imprimeria Naţională. Faţă de 1928.o conjunctură mai bună.9% la piei de vită mare. 1934. din care peste 32% revenea la numai 25. M. iar la lână brută la 58.1% la grâu. cu începere din a doua jumătate a anului 1937 şi în 1938 căderea preţurilor a continuat.4% în 1933.. ceea ce a permis statului.. Potrivit datelor recensământului din 1930. pag. Editura Academiei. pag. Privită global. Bucureşti. Criza agrară în România dintre cele două războaie mondiale. în condiţiile în care în intervalul 1929-1933. să forţeze exportul de cereal pentru a contrabalansa importurile şi pentru a-şi procura devizele necesare. în practica desfacerii pe piaţă aceste scăderi fiind şi mai pronunţate. faţă de acelaşi an 1928.1 la porumb. producţia lor medie totală a crescut cu aproximativ 29%18. pag. vol. Istoricul dezvoltării economice şi financiare a României şi împrumuturile contractate (1823-1933). faţă de anul 1928 = 100 preţurile la principalele produse agricole au scăzut în medie în cursul crizei la 30. 108-116 19 Enciclopedia României. la 23. dar mai mici decât la cereale. 16 Dobrovici. valoarea producţiei la aceste 5 cereale principale reprezenta 35.2% la piei de vite mici. Gh. la 33. 1943.. preţurile au scăzut la 44.6 miliarde lei în 1933. 1975. Criza s-a manifestat prin creşterea stocurilor de produse agricole neperisabile şi prin scăderea masivă a preţurilor la toate produsele agricole. nivelul producţiei agricole a sporit. 98 17 Mureşan. Bucureşti. unele măsuri au fost appreciate ulterior ca nereuşite16. Editura Economică. La animale şi produse animale scăderile de preţuri au fost considerabile.1% la orz.000 gospodării mari17. pag.2% la ovăz şi la 19. 1998.

când a reprezentat 32. Cel mai scăzut indice al preţurilor de export la grupa petrolului s-a înregistrat în anul 1934. Cele mai pronunţate scăderi de preţuri s-au înregistrat la grupa petrolului. când indicele preţurilor de export a atins nivelul maxim.6% faţă de nivelul anului 1925. deşi diferenţiat de la o grupă la alta. cu toate că volumul fizic al exportului a continuat să crească în ritm susţinut până în anul 1936 inclusiv. Indicele preţurilor de export între 1924 şi 1934. 1929=100 46 .5% faţă de nivelul anului 1929 şi numai 17.Criza a provocat scăderea bruscă a preţurilor de export la toate grupele de produse.

reprezentând 52. au scăzut în timpul crizei mult mai puţin decât cele ale produselor agricole. Diferenţa dintre cele 2 categorii de preţuri a dus la scăderea continuă a puterii de cumpărare a agricultorilor până în 1934. La grupa produselor lemnoase indicele cel mai scăzut al preţurilor de export s-a înregistrat în 1933. În aceste condiţii. an după care a început redresarea.1% faţă de nivelul anului 1929 şi 22. termen care desemnează decalajul dintre preţurile produselor agricole vândute de agricultori şi cele industriale cumpărate de aceştia. 1943. Criza agriculturii româneşti a fost deosebit de acută în perioada anilor 1929-1933 când s-a împletit cu criza industrială. România a înregistrat imense pierderi ca urmare a scăderii preţurilor de export şi a înrăutăţirii permanente a raportului de schimb. puterea de cumpărare a agricultorilor nu a mai revenit 47 . Însă. reprezentând 33.6% faţă de nivelul anului 1929 şi 29% faţă de nivelul anului 1925. „Foarfeca preţurilor” a avut un impact negativ asupra agriculturii în condiţiile în care preţurile produselor industriale. pag. vol. Bucureşti. Din 1929. datorită protecţiei vamale şi monopolurilor care le menţineau la un nivel ridicat. în economia naţională s-a manifestat fenomenul „foarfecii preţurilor”. IV. 487 S-au înregistrat importante scăderi de preţuri şi la celelalte grupe de produse exportate. La grupa animalelor şi a produselor animaliere.2% faţă de nivelul anului 1929 şi 41.5% faţă de nivelul anului 1924. La grupa produselor vegetale agricole indicele cel mai scăzut s-a înregistrat în anul 1933. când a reprezentat 46.Sursa: Enciclopedia României. indicele cel mai scăzut al preţurilor de export s-a înregistrat în anii 1932-1933.3% faţă de nivelul anului 1924.

Editura Fundaţiei România de Mâine. de la 11. criza s-a soldat cu ruinarea a mii de gospodării mici şi mijlocii. V. Editura Fundaţiei România de Mâine. Bucureşti. cuantum ce situa România între ţările înapoiate ale continentului european. 1933 şi 1934). scăderea salariilor. În Enciclopedia României se arată că. vol. Pierderea totală în perioada 1930-1938 însumează nu mai puţin de 159 miliarde lei stabilizaţi”20. Bucureşti. Venitul naţional pe cap de locuitor a înregistrat între 1928 şi 1932 o curbă descendentă. Între anii 1929 şi 1938. „o dată cu declanşarea crizei mondiale. 1997. Imprimeria Naţională. în numeroase frământări ţărăneşti. a determinat agravarea peste măsură a datoriilor ţărănimii (37 miliarde lei în 1932). situaţie în care statul s-a văzut silit să intervină cu mai multe legi de conversiune a datoriilor (1932. pag. creşterea impozitelor etc. 1997. fără precedent în timp de pace. 20 Enciclopedia României. V. 1943. pag. concretizate în peste 370 greve şi 850 conflicte de muncă mai mici.. Introducere în istoria economică a României. 488 Axenciuc. Pentru comparaţie. economia românească începe să piardă annual între 12 şi 25 miliarde lei stabilizaţi. iar în industrie.000 lei la 4.000 şomeri totali sau parţiali în 1932). cu amplificarea nemaiîntâlnită a şomajului (circa 300. IV. Introducere în istoria economică a României. Epoca modernă..800 lei.la nivelul anului 1929. 258 Foarfeca preţurilor între produsele agricole şi cele industriale s-a deteriorat mereu în favoarea celor dintâi şi acest lucru. nici în 1938. Repercusiunile marii crize economice asupra situaţiei maselor populare au fost din cele mai grele. În agricultură. bugetul de stat în anul fiscal 1935-1936 s-a ridicat la 21 miliarde lei21. pag. Înrăutăţirea situaţiei materiale a maselor populare a stârnit nemulţumirile acestora. deopotrivă cu o sumă de elemente specifice ale agriculturii româneşti. Bucureşti. Criza agrară mondială a produs grave pierderi economiei naţionale. astfel: „Foarfeca preţurilor” între anii 1929-1938 Sursa: Axenciuc. 258-259 21 48 . „foarfeca preţurilor” a evoluat în indici. Epoca modernă.

peste 150. scrie Evenimentul Zilei. care acum sunt majoritatea într-un ?concediu prelungit? Din cauza închiderii temporare a fabricilor. Cele mai afectate domenii ale industriei. veniturile au scăzut de până la trei ori.000 de salariaţi au înregistrat o scădere drastică a veniturilor din pricina cererii mai mici de pe piaţă.000 de agenţi imobiliari care lucrează în România. o mare parte se gândeşte serios să renunţe la meserie şi să se mute în alt domeniu. În ce priveşte brokerii de credite şi vânzătorii de maşini. Cele mai afectate meserii sunt cele ce produc venit în legătură directă cu volumul de vânzare.La nivel naţional. În cel mai bun caz. Dintre cei aproximativ 50.peste 30 de mii de persoane. EFECTELE CRIZEI DIN 2009 ASUPRA ROMĂNIEI Criza economică se resimte puternic şi în buzunarele românilor.precum agenţii imobiliari.000 de agenţi imobiliari care lucrează în România.La toate acestea se adugă cei care îşi pierd slujbele. Iar la unii chiar mai repede şi mai mult decât la mulţi care acum se gândesc că situaţia nu îi va afecta şi pe ei . scrie Evenimentul Zilei. Pe locul cinci în clasamentul categoriilor de salariaţi mai saraci din cauza crizei sunt cei din sectorul subansamblelor auto . o mare parte se gândeşte serios să renunţe la meserie şi să se mute în alt domeniu.CAPITOLUL VI. a reducerii activităţii la locul de muncă. primesc salarii cu un sfert mai mici. ei reuşesc să obţină venituri cu 35% mai mici decât cele cu care sunt obişnuiţi. Pentru prima categorie. 49 . sau şi-au pierdut locul de muncă. din comisioane de exemplu. Angajaţii din siderurgie. veniturile au scăzut de până la trei ori. Pentru prima categorie. aceştia au o situaţie puţin mai bună. Dintre cei aproximativ 50. brokerii sau dealerii auto.

din cauza orientării accelerate a pieţei de consum către hypermarketuri şi retaileri. volumul firmelor insolvente a cunoscut o creştere de 19% în 2010 comparativ cu 2009 datorită 50 . confirmăndu-se astfel persistenţa dificultăţilor de ordin financiar cu care se confruntă firmele din aceste sectoare.421 de dosare de insolventă şi firmele cele mai afectate au fost cele care au făcut comerţ cu ridicată. fiind pentru al doilea an consecutiv pe prima poziţie.com. Deşi numărul companiilor insolvente din acest sector a fost sensibil mai mic în 2009 decăt cel înregistrat în 2008 (3. totalizănd un număr de 4.501 companii faţă de 3. 5.104 în procedura simplificată de insolvenţă.482 în faliment.377 de firme se aflau în procedura generală de insolvenţă. Cea mai mare rată de faliment s-a înregistrat în rândul firmelor care activează în domeniul comerţului cu ridicată şi distribuţia. 702 în insolvenţă şi 27 în reorganizare judiciară.Numărul falimentelor înregistrate în 2010 a crescut cu 18% faţă de 2009. Poziţia a doua a clasamentului conform numărului de insolvenţe este ocupată de comerţul cu amănuntul. 5. comerţ cu amănuntul şi cele din construcţii. arată ultimul studiul dat publicitatii de Coface Romănia. un număr total de 21. cănd se înregistrau 18.178 de firme în insolvenţă. se arată în studiul remis Ziare. La sfărşitul anului 2010.692 companii se aflau în diverse stadii ale procedurii de insolventa: 10.553).

La polul opus. Studiul realizat de Coface mai arată că cele mai afectate domenii în 2010 de insolvenţă au fost: industria extractivă. activităţi recreative şi sportive (+65%).87%) şi tranzacţii imobiliare (+30. tendinţa generală a firmelor a fost sa reducă prioritar bugetele alocate publicităţii. activităţile recreative şi sportive. sănătatea şi asistenţa socială. Sectoarele cu cele mai agresive creşteri procentuale ale firmelor aflate în diverse stadii de insolvenţă sunt: industria extractiva (+87.25%). pe poziţia a patra a clasamentului. exercitate de către client.).scăderii cererii. ca şi la sfarşitul anului 2009. care nu a fost suficient de convingătoare şi eficientă pentru depăşirea provocărilor ridicate de criza financiară.1 Industria Auto : Criza financiară mondială a decimat în 2008 vănzările producătorilor auto. Principalele probleme cu care s-au confruntat constructorii în anul care s-a încheiat au fost scăderea cererii. principalul motor de creştere în acest domeniu l-ar putea constitui proiectele de infrastructură. scăderea puterii de cumpărare şi deteriorarea comportamentului de plată al partenerilor. activităţi prestate întreprinderilor (+36. o înrautăţire continuă a situaţiilor financiare.73%). aflăndu-se. pe fondul scăderii cererii şi a presiunii asupra preţurilor oferite. asta însemnănd şi faptul că şi în Romănia a 51 . 1. sunt agricultura şi salubritatea 6. Constructorii europeni reduc producţia şi fac disponibilizări din cauza cererilor. activităţii de cercetare a pieţei şi reorientarea către gestiunea internă a serviciilor externalizate (contabilitate. sistarea proiectelor şi a lucrărilor de investiţii din lipsa fondurilor. ocupănd poziţia a treia în clasament şi s-a înregistrat o creştere constantă a numărului de insolvenţe. Pentru următoarea perioadă. singurele excepţii. în aceste condiţii asociaţiile din domeniul constructiilor solicitând autorităţilor măsuri pentru reducerea corupţiei din achiziţiile publice. Constructiile întregesc topul primelor 3 sectoare cu cele mai multe insolvenţe. activităţi conexe prestate întreprinderilor şi tranzacţiile imobiliare.555.94%). resurseumane. unde numărul de insolvenţe a scăzut în 2010 comparativ cu 2009. susţinerea creditării firmelor prin reducerea dobănzilor la credite şi un nou program privind construcţia de drumuri şi autostrăzi. Companiile care au prestat servicii conexe întreprinderilor au cunoscut de asemenea. urmărirea încasării creanţelor etc. intermediere financiară (+41.04%). sănătate şi asistenţă socială (+ 48. juridice. Un alt domeniul care înregistreaza un număr ridicat de cereri de insolvenţa este cel al transporturilor. determinăndu-l pe mulţi să închidă fabrici sau să facă disponibilizări masive. iar înasprirea condiţiilor de creditare a îngreunat finanţarea operaţiunilor zilnice ale acestora. Confruntate cu creşterea costului finantării şi reducerea marjelor comerciale. intermedierea financiară. astfel ca numărul firmelor în imposibilitate de a-şi acoperi datoriile curente a crescut de 6 ori comparative cu soldul înregistrat la sfarşitul anului 2006.

Directorul executiv Fiat. Daimler are în total 167. criza din sectorul auto s-a propag rapid în Europa. aşa cum au anunţat şi alte companii concurente. Astfel. În Germania.700 de angajaţi. Renault a convocat în 3 decembrie sindicatele. din ianuarie pănă în iunie 2009. Recent. Ca reacţie la efectele negative ale crizei. însa nu a avansat o cifră. Căt priveşte grupul Fiat. din care 1. În zilele în care producţia va fi oprită. încă de la finele lui 2008. la începutul lunii decembrie. Tot ca raspuns la criza financiară. declara într-un interviu că trebuie să gaseasca un partener pentru a face faţă crizei financiare.scăzut cererea de autoturisme.3%. Un purtator de cuvănt a spus că disponibilizarile vizează persoanele angajate temporar şi pe cele cu contracte pe durata determinată.5% la 1. Constructorul ceh de automobile Skoda Auto. pentru care contractele încheiate în perioada anterioară au constituit o gură de oxigen importantă. Grupul Daimler a anunţat în noiembrie ca va reduce numărul angajaţilor din fabricile din Germania. a anunţat la răndul său că va practica. piaţa a speculat adesea asupra reorientării sau vanzării diviziei sale auto. sector vital pentru Franţa. o săptamănă de lucru de patru zile. din cauza că nu este un jucator major şi nici nu e îndeajuns de profitabil ca să-şi păstreze independenţa. urmând ca 48. De asemenea. parte a grupului Volkswagen. dintre care 4. Ca urmare a problemelor economice globale grave.500 de angajaţi temporari.2 Piaţa Constructiilor După boom-ul din 2007. al doilea producator auto din Franta dupa PSA Peugeot Citroen. când criza financiară a început să-şi facă simţite efectele. piaţa construcţiilor a suferit o cădere fără precedent. preşedintele francez Nicolas Sarkozy a anunţat un plan de relansare pentru economia franceză de 26 miliarde euro. un număr mare de firme din domeniul construcţiilor şi-au încetat activitatea. producatorul auto francez Peugeot anunţase la sfarşitul lunii noiembrie ca va concedia 2. deoarece grupul este prea mic pentru a traversa singur această perioadă. Aproximativ 52 . şi că va închide mai multe uzine timp de căteva săptămăni în aceasta lună.000 de persoane în Europa. Volkswagen a estimat că va suspenda producţia în fabricile germane în perioada Craciunului.000 de angajaţi să intre în şomaj tehnic sau să işi ia concedii.000 de salariaţi în Germania şi 2. ca să analizeze un plan de reducere temporară a activităţii în Spania. 6. de la 3. Sergio Marchionne. grupul şi-a revizuit în scădere estimările pentru marja operaţionala din 2008. ca urmare a accelerării deteriorării pieţelor auto la nivel mondial. Fiat va închide toate fabricile din Italia între 15 decembrie şi 11 ianuarie. Lipsa de noi investiţii în sectorul construcţiilor a afectat într-un procent semnificativ firmele de profil. din cauza scăderii cererii.900 în Franţa. Cu toate acestea. a anunţat la începutul lunii decembrie că va concedia 6. salariaţii Skoda Auto vor avea salariul redus cu 25%. în principal în pieţele importante din Europa Occidentală. Tot ca reacţie la criza economică.5 miliarde euro sunt destinaţi industriei de automobile. din cauza efectelor crizei financiare. Renault.

200 de persoane.5-10 miliarde de euro. printre care plată creanţelor aferente perioadei 2008. pănă în primavară.550 euro pe angajat. dar salariul mediu lunar a crescut de la 1. Aceştia li se vor alatura celor aproape 70. la 317.2%.000 de angajaţi. estimată la circa 750 miliarde de euro. acesta fiind sectorul cel mai afectat de criză anul trecut. "Casa Sociala a Constructorilor va asigura 75% din salariu pentru aproape 35. a spus ieri Laurenţiu Plosceanu. aceştia urmează a fi trimişi în şomaj. la 9.7 miliarde euro. spun reprezentanţii Asociaţiei Romăne a Antreprenorilor din Costrucţii (ARACO). iar restanţele la credite aproape că s-au triplat.3 Domeniul Bancar : Anul 2009 a fost unul dificil pentru sistemul bancar – economia a scăzut cu 7. preşedintele ARACO (Asociaţia Română a Antreprenorilor de Construcţii).000 de angajaţi pănă în luna aprilie.100. Piaţa construcţiilor a scăzut cu 17% anul trecut. numărul şomerilor a crescut cu 75%. 53 .7%. Numărul angajaţilor din construcţii a scăzut în scurt timp de la 420. iar în acest an se va încadra în cel mai bun caz în intervalul 9.000 de anagajati din domeniul construcţiilor au fost disponibilizaţi în anul 2009. numărul mediu de angajaţi din sector a scăzut anul trecut cu 14% faţă de 2009.580 lei. spune preşedintele ARACO. pe fondul crizei financiare ce a afectat piaţa imobiliară.000 de angajaţi care vor fi disponibilizaţi pănă în luna ianuarie 2009". cererea de credite a fost extrem de mică. Potrivit datelor ARACO. ARACO a prezentat o serie de propuneri pentru îmbunătăţirea evoluţiei sectorului. Laurenţiu Plosceanu în anul 2009.657 euro la 2.000 la 350. urmând să revină pe creştere în 2012.532 lei la 1. INS a raportat săptămâna trecută o cădere pe piaţa construcţiilor în 2010 de 10.2010. Cel puţin 32% din firmele de construcţii care activează pe piaţa locală imobiliară au fost afectate grav de criza financiară. 6. însă dacă nu se întrevede o revigorare a activităţii din contrucţii. productivitatea lunară s-a comprimat de la 2.

54 .În acest context. să vedem cum au evoluat profiturile raportate de şase dintre cele mai importante bănci din Romănia.3 milioane lei. bănci care împreună deţin 57. însă trebuie să ţinem seama de faptul că profitul din 2008 a fost umflat de vănzarea Asiban. iar în 2006 de 685 mil.5 milioane lei (772 mil. lei. Dacă nu am lua în considerare vanzarea Asiban. euro). lei. scăderea faţă de 2008 ar fi de 29%. euro). în timp ce profitul net consolidat a ajuns la 812 miliarde lei (192 mil.261. mai mare decăt cei înregistrat de BCR. BRD a obţinut un profit brut din exploatare de 2. Profitul a fost raportat conform standardelor romăneşti de contabilitate (RAS). iar în 2006 de 756. În 2007. În 2007. euro).7 miliarde lei (206. în scădere cu 57% faţă de 2008. BCR – a obţinut în 2009 un profit operaţional de 3. în timp ce profitul net calculate conform standardelor internaţionale de raportare financiară (IFRS) a ajuns la 871.084 mil. Profitul net al BRD în 2009 calculat conform IFRS a fost de 230.5 miliarde de lei) faţă de sfarşitul anului 2008. profitul net al BCR a fost de 924. De remarcat că şi BRD a obţinut în 2008 un profit suplimentar datorită vănzării Asiban dacă nu am lua în considerare acest profit.3 mil. lei (492 mil. profitul net a scăzut anul trecut cu 43% comparativ cu anul anterior.1% (sau 792.8 milioane euro.7% din piaţa. profitul net consolidat al BRD a fost de 932 mil. în creştere cu 32. în creştere cu 13% faţă de 31/12/2008. euro).8 milioane lei. în scădere cu 40% faţă de 31 decembrie 2008.

Pentru întreg anul 2009. profitul net a fost uşor sub 200 milioane lei.6 milioane euro (IFRS). care sa ridicat la 165 milioane euro (610 milioane lei). lei. în creştere cu 54% faţă de 2007. va continua să scadă cererea pentru apartamentele care au o locaţie periferică.4 Piata Imobiliarelor. ajungănd la 465 milioane lei. 6. în timp ce profitul net a fost de 224 milioane lei (52. Dacă nu am lua în considerare vănzarea Asiban. De remarcat faptul că Volksbank a reuşit anul trecut să obtina un profit mai mare decăt cel din 2008. profitul net a fost de 314. în timp ce profitul operaţional a crescut cu 15%. RZB estima că va obţine un profit net în jurul a 400 milioane lei. Unicredit a raportat un profit net de 352. scăderea ar fi de 65%. În 2007.9% mai mic decăt cel înregistrat în aceeaşi perioadă a anului anterior. cu atăt va scădea preţul apartamentului respectiv". Florin Pogonaru. aceea ca apartamentele de lux nu se mai vând la fel de bine. Unicredit Tiriac – în primele nouă luni din 2009.3 mil lei (216 milioane lei RAS). a afirmat preşedintele AOAR.5 milioane lei. În funcţie de căt de proastă va fi locaţia. De asemenea. respectiv 160-170 milioane lei). în scădere cu 9% faţă de perioada corespunzătoare a anului trecut. profitul net calculat conform IFRS a fost de 252 milioane lei (225 milioane lei conform RAS). în scădere cu 30-35% comparativ cu profitul net din 2008. Pe întregul anul 2008. Raiffeisen (RZB) – în primele şase luni ale anului trecut. presedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din Romănia. În 2007. a declarat. Datele sunt calculate conform IFRS (Standarde Internaţionale de Raportare Financiară). cu 28. în prezent.9 milioane lei. banca a înregistrat un profit brut de 37. egal cu cel din primele şase luni ale anului 2008. în scădere cu 84% faţă de nivelul din 2008. cu 96% mai mare faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. care au oferit finanţare de 20 la sută şi care încearcă 55 .6 milioane euro). în creştere cu 43% faţă de primele nouă luni din 2008.Banca Transilvania – profitul brut operaţional înainte de provizionare a fost de 610 milioane lei. În 2008. "Dupa scăderea preţurilor apartamentelor vechi. iar cel din 2006 a fost de 120 milioane lei (RAS). piaţa imobiliară se confruntă cu o nouă problemă. iar în 2007 profitul net a fost de 261 mil.8 milioane euro. Criza financiară internaţională afectează şi piaţa imobiliară şi domeniile conexe din ţara noastră. RZB a înregistrat un profit operaţional de 450 milioane lei (106 milioane euro). în timp ce profitul net a ajuns la 61. Volksbank – în primele nouă luni ale anului trecut a înregistrat un profit brut de 41. Există dezvoltători imobiliari. iar estimările pentru întreg anul 2009 sunt de 45-48 milioane euro (38-40 milioane euro net.

sau cel al cţlţtoriilor şi vacantelor de lux. destinaţiile exotice înregistrănd chiar creşteri ale cererilor de rezervări. a menţionat reprezentantul AOAR. Vin zile şi mai grele pentru piaţa imobiliară din România. o serie de marci internaţionale fiind interesate de Romănia. în această perioadă. Pe o piaţă şubrezită.5 Pietele de Lux. pe termen lung vor fi în continuare de succes investiţiile în francizele unor branduri celebre internaţionale ce nu sunt încă prezente în Romănia. Deja a scţzut cifra de afaceri a companiilor din toate domeniile ce ţin de piaţa imobiliară". CPP Management Consultants Ltd este o companie central şi est europeană specializată în industria de lux. Vanzarile de produse şi servicii de lux din Romănia au scăzut în perioada iulie septembrie 2009 cu 5-8% faţă de perioada similară din 2008. se mai arată în comunicatul CPP. amenajările interioare şi restul domeniilor secundare pieţei imobiliare vor fi afectate de criza financiară. Sectoarele care au generat creşteri economice sunt cele care au avut şi au nevoie de finantare. potrivit unui studiu al CPP Management Consultants. apreciază jucătorii din piaţă. Aceste bănci aduc bani din activitatea băncilor mame din străinatate. Monica Tatoiu. "Romănii cu posibilităţi financiare sunt mai precauţi în ceea ce priveşte achiziţia anumitor produse şi servicii. pe care o obţin de la bănci. susţin reprezentanţii CPP. CPP actionează ca o interfaţă între marile brand-uri de lux mondiale pe de o parte şi investitori locali interesaţi în a dezvolta o afacere în acest domeniu. De asemenea. romănii fiind conştienti de siguranţa investiţiei în aur şi pietre preţioase. restaurante şi cafenele cu produse exclusiv organice". potrivit acesteia.să obţină refinanţare de la bănci. Pe domeniul auto de exemplu. criza financiară nu a influenţat negativ evoluţia unor segmente precum cel al bijuteriilor. 56 . potrivit declaraţiilor lui Florin Pogonaru. dacă guvernul va aproba măsurile de criză propuse. Aceştia estimează ca industria luxului va fi afectată şi în perioada sărbătorilor. fluctuaţiilor valutare şi a blocajului din piaţa imobiliară. se arată în studiul CPP Management Consultants. Totuşi. "Un alt domeniu extrem de atractiv este cel al pieţei de produse organice (bio). din cauza crizei financiare internaţionale. în special prin francizare. "Construcţiile. al ceasurilor şi accesoriilor (genţi şi articole de piele). cănd vor fi înregistrate scăderi cu pănă la 5-7% în comparaţie cu aceeaşi perioada a anului trecut. şi aşa puţine. ci a fost în primul rănd una de imagine. consideră reprezentanţii CPP. Este vorba despre supermarket-uri. dar şi segmentul produselor de mobilier şi design interior". astfel de măsuri drastice nu pot conduce decât spre o scădere a tranzacţiilor. 6. Cele mai afectate segmente ale pieţei locale de lux sunt cel auto. intrarea Ferrari şi Bentley pe piaţa romăneasca nu au dus la o creştere a vănzarilor de maşini de lux. Aceasta tendinţă este remarcată şi la nivel internaţional.

de la 207. În 1929. De remarcat că agricultura genera o valoare cu ~50% mai mare decăt industria.100 de lei lunar (18-19 dolari). iar numărul întreprinderilor a scăzut de la 3. ceea ce înseamnă că un muncitor căstiga în medie 3. ANALIZA COMPARATIVA CRIZA 1929 . aceasta scădere fiind mai mică decat în cazul Germaniei spre exemplu.487. de la 60. 57 .250 lei. aceasta scădere fiind generată de prabuşirea preţurilor. venitul naţional pe cap de locuitor a scăzut cu 56%. cu 27% mai mic decăt cel din 1928. numărul angajaţilor din industria prelucrătoare s-a redus cu 25%. Agricultura şi sistemul bancar Între 1928 şi 1933 valoarea producţiei industriale a scăzut la jumătate.5 miliarde lei. productia agricolă a crescut cu 29%. există totuşi câteva interesante elemente comune. că “fiecare criză e diferită”. scăderea producţiei industriale a fost mult mai mare decăt scăderea numărului de muncitori. salariul mediu a scazut cu 35%. Ca volum. salariul mediu lunar fiind de 2.7 miliarde lei.800 lei (în SUA. respectiv în 1933. PIB-ul a scăzut cu peste 40%). prudenţi. 7. fondul de salarii a ajuns la 5 miliarde lei.000 de muncitori din industria prelucrătoare a fost de 7.9 la 32. însă limitarea concedierilor a fost posibilă datorită scăderii masive a salariilor.000 în 1928 la 152. Patru ani mai tarziu. Deşi specialiştii subliniază. de la 11. Dupa cum se poate observa.1 Industria. iar valoarea producţiei agricole a scăzut de la 109 miliarde lei în 1929 la 48.966 la 3. În aceasta perioada.CAPITOLUL VII.6 miliarde lei în 1933.2008 Vorbind despre purgatoriul prin care trece acum economia mondială. ţara în care între 1929 şi 1932.000 în 1932. fondul anual de salarii aferent celor 207. tot mai mulţi analişti invocă Marea Depresiune din anii ’30.000 lei la 4.

scăderea calculată în preţuri curente fiind de 11. în timp ce producţia a crescut de la 4. iar trendul de scădere va continua cel puţin în primul trimestrul al anului curent.000 de persoane). iar volumul producţiei agricole a scăzut cu 0.9 miliarde lei (-55. În cazul petrolului (Romănia era o mare exportatoare de petrol la momentul respectiv. preferând să concedieze personal.2% în preţuri curente. în perioada `29-`33.8% calculat în preţuri curente.1% ca volum şi a crescut cu 2. în sectorul industrial numărul angajaţilor care şi-au pierdut locurile de muncă doar în ultimele 15 luni a ajuns la 17. Sistemul bancar a fost de asemenea greu lovit de criză. În acelaşi timp. astfel ca preţurile produselor industriale s-au redus cu 37. scaderea numarului de angajaţi este mai mare decăt scăderea producţiei industriale (situaţie inversă faţa de ceea ce s-a întamplat în timpul crizei interbelice).4%. 7. Pe de altă parte însă. supraproducţia a determinat o scădere semnificativă a acestora. principalele produse exportate fiind cerealele şi petrolul (80% din total exporturi). în 1933 exportul a ajuns la o valoare de 25.8%) iar importul la 14.3 milioane tone. În acelaşi timp.1% (pretul grăului a scazut cu 70%.2 la 9. Dupa patru ani de criză şi scădere dramatică a preţurilor. industria genereaza o valoare de aproape 4 ori mai mare decăt agricultura. Dupa cum se poate observa. producţia industrială s-a redus cu 4.În ceea ce priveşte evoluţia preţurilor.8 la 7. crescănd apoi la 136 miliarde lei în 1939.7%). valoarea exporturilor a fost de 58. însa companiile nu au scăzut salariile. excedentul comercial înregistrat 58 .6 miliarde lei iar a importurilor de aproape 30 miliarde. În 2009. PIB-ul a scăzut cu 7. iar în acest an cele mai pesimiste prognoze indica o posibila stagnare faţă de 2009. ocupănd locul 7 în lume). iar cel al porumbului cu 80%). situaţie complet diferită fată de cea din prezent. numărul băncilor scăzând de la 1097 în 1929 la 873 în 1933 şi 491 în 1939.2 Comertul exterior În Romănia interbelica exporturile erau (mult) mai mari decăt importurile.8 miliarde lei în 1929 la 82 miliarde lei în 1933. În 1929.9% iar a celor agricole cu 55.5 miliarde lei. scăderea preţului a fost de peste 75%.5% din totalul personalului (-270. Acum.7% ca volum şi a crescut cu 3.2 miliarde (-52.3%. capitalul social al băncilor s-a redus de la 11. în timp ce totalul activelor a scăzut de la 122.

guvernul a contractat un “imprumut de stabilizare” în valoare de 100.în toţi aceşti ani permiţănd Romăniei să facă faţă retragerilor de capitaluri străine care au avut loc în perioada crizei.8 miliarde lei în 1928 la 18. astfel că acestea s-au redus de la 32. scăderea valorica a comerţului exterior a avut loc pe fondul prăbuşirii preţurilor (ca volum exporturile nu au scăzut. aceasta reducere având loc pe fondul reducerii în trei valuri a salariilor în sectorul bugetar (au existat trei curbe de sacrificiu).3%. lei în 1934 (43. ci dimpotriva au crescut – exporturile de petrol au crescut cu 140%.3 Executia bugetară şi datoria externă Scăderea puternică a venitului naţional a generat şi o scădere semnificativă a veniturilor bugetare. În 2009. fiecare dintre aceste trei valuri presupunănd concedieri şi scăderea salariilor cu căte 1020%. deficitul bugetar în anul 1932 fiind de 5. ajungănd la 38.9%). deşi încăsările la buget au scăzut în termeni nominali cu doar 5. Spre comparaţie. am observa că în anii crizei interbelice. 7. de la 20. detalii alăturat (urmariţi evoluţia încăsărilor bugetare în timpul celor doua crize – criză din 2009 a fost “parfum” comparativ cu cea din `29-`33). valoarea exporturilor a fost de 29 miliarde euro. Daca am compara cele doua perioade. Concomitent cu reducerea cheltuielilor a crescut gradul de fiscalizare (au crescut taxele). ci cu 10 sau 20%? Cum a fost finanţat deficitul bugetar în timpul crizei interbelice? În 1929. ceea ce însemnă că guvernul a cheltuit cu aproape 25% mai mult decăt a încasat. De remarcat faptul că cheltuielile bugetare au scăzut cu 40% pe timpul crizei.4% faţă de anul anterior.9% faţă de 2008.7 miliarde lei.8 miliarde lei) la o dobăndă reală de 59 . în timp ce importurile au scăzut cu 32. scăderea a avut loc ca urmare a reducerii semnificative a cererii externe. în timp ce anul trecut. Unde ar fi ajuns deficitul bugetar dacă veniturile ar fi scăzut nu cu 5. în 2009 guvernul a cheltuit cu 22% mai mult decăt a încasat.6% în 1928 la 28.7 milioane dolari (16.3% în 1930. iar cele de cereale cu 100% între 1928 şi 1933). în scădere cu 13.8 miliarde euro.4 miliarde.4%.

La sfarşitul anului 2009.8%. CAPITOLUL VIII CONCLUZIE Impactul marii crize din perioada 1929-1933 asupra economiei romănesti a fost unul semnificativ – în Enciclopedia Romaniei se arată că odata cu declanşarea crizei mondiale. Romănia garantănd această sumă cu veniturile monopolurilor statului.6 miliarde lei (la 1 ianuarie 1934).68 miliarde lei) la o dobăndă reala de 10. în creştere semnificativă fata de sfarşitul anului 2008 când procentul era de doar 21. cele 10 guverne care s-au succedat la conducerea ţării între 1929 şi 1933 au reuşit sa ţină deficitul bugetar sub control şi la valori similare cu cel înregistrat anul trecut. pierderea totală în perioada 1930-1938 însumănd nu mai puţin de 159 miliarde lei stabilizaţi. deşi scăderea economică de 7. economia romăneasca începe să piardă anual între 12 şi 25 miliarde lei stabilizaţi. este demn de remarcat faptul că în condiţiile reducerii veniturilor bugetare la jumătate. Pe de alta parte. fiind mai mult o corecţie după creşterile semnificative din anii anteriori. însă asta s-a întamplat pentru ca reformele au fost întarziate din cauza campaniei electorale.235%. cele trei curbe de sacrificiu au generat un număr de 370 de greve şi 850 conflicte de muncă mai mici în anii marii crize. datoria publică reprezenta echivalentul a 29. toate aceste împrumuturi ducănd datoria publică la 175. Acest imprumut nu a fost însă suficient. Mai mult. Comparativ cu ceea ce s-a întamplat în perioada interbelica.325 miliarde franci francezi (8. datoria totala era de zece ori mai mare decăt veniturile bugetare. Anul trecut statul s-a împrumutat masiv de pe piaţa internă.6 miliarde cea externa. În 1934. Pentru comparaţie. contractănd şi un imprumut de 20 miliarde euro de la FMI.29% din PIB. actuala criza prin care trece Romănia pare una extrem de “soft”. 60 . din care 23 miliarde cea internă şi 152.1% înregistrată în 2009 nu se compara cu scăderea economică de peste 50% înregistrată în perioada `29-`33. astfel că în 1931 a mai fost contractat un “împrumut de dezvoltare” în valoare de 1. bugetul de stat în anul fiscal 1935-1936 s-a ridicat la 21 miliarde lei.8. în timp ce anul trecut în Romănia a fost linişte.98% pe an.

ro/dictionar. Situatia din Romănia.crizalovesteacum. 2009.ziare. 2010.xhtml o http://www.Bibliografie o Anghelache C. o Bunescu.com/afaceri/insolventa/vezi-cate-firme-au-dat-faliment-in-2010coface1090477 o http://www.ro/ro/articole-detalii/ 61 . editura Economica.ro/business/ o http://mojob.bnr. www.ro.ro.com/economie/stiri-economice/ o http://www.ziare. P.businesslive.ro.bloombiz. o www.starea economica în criza profunda. Bucuresti.zf. Romănia 2009 . Creditul bancar în conditiile crizei economico-financiare globale.ziare. o o www.. o http://www.

Stoica V..jurnalulnational.ziare.ro/stiri/ o o http://www.bizcity. Voinea Ghe.gandul. 1998) o o o o Ciobanu Ghe.Dictionar juridic Rubinian 62 .ro/index. Editura Sedcom Libris.com http://www.Burse de valorii tranzacionarea la bursăEditura Economică.php/01/2009/marea-criza-economica-din-perioada-1929-1933/ http://crizafinanciară. 29/04/2009 “Ion Iliescu: Pe firul celei mai periculoase crize o o o http://khris. Bucureti. Iai o Ioan Bulborea – Macroeconomie vol II.ro/ o http://gandeste.Pie ei sisteme financiare.ro/index.editiaspeciala.ro... 1997. Dictionar online.info/financiar/ o http://businessday.php/ o http://www. partea a II –a.com/Social/ o http://www. Editura Pro Universitaria. Dragotă V.com/. Articol: economice”.Bucure ti. 2006. Editura Universitară.com/economie/criza-economica-romania/ o http://www. Editura ASE. 2008.ziarulimobiliar.ro/ Kazuo Inamori „Pentru oameni şi profit’’ – O filozofie a afacerilor secolului XXI (Editura Economică.o http://www. Bucureşti..rubinian.ziarulfaclia. Bucureti.ro o http://www. 2006 o www.org/politica/ o http://fsanp.Pie e de capitali produse bursiere. Bucuresti.Mecanismei tehnici valutarei financiare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful