Particularităţi lingvistice ale comunicării în Internet

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

CZU 811.93(043.3)

ELENA TROHIN Particularităţi lingvistice ale comunicării în Internet Specialitatea 10.02.19 – Lingvistica generală (computaţională) Teza de doctor în filologie

Conducător ştiinţific: Dumitru MELENCIUC, dr. conferenţiar __________________ Consultant ştiinţific: Anatol CIOBANU, dr. hab., prof. univ., mc al AŞM __________________

Autor: Elena TROHIN

__________________

Chişinău, 2006

1

PRELIMINARII CAPITOLUL I
1.1. 1.2. 1.3. 1.4. 1.5. 1.6.

............................................................................. 4 COMUNICAREA CA MIJLOC DE EXISTENŢĂ UMANĂ 12

Comunicarea prin limbă şi specificul acesteia .................................................................. 12 Era electronică – extensiune a modurilor de comunicare.................................................. 15 Consideraţii privind studierea discursului ......................................................................... 25 Problema definiţiei discursului......................................................................................... 29 Tipologia discursului ........................................................................................................ 33 Parametrii discursului computerizat ca particularitate a acestuia..................................... 37

Concluzii la capitolul I. CAPITOLUL II
2.1. 2.2. 2.3. 2.4.

...................................................................................... 42 ANALIZA CONVERSAŢIEI ŞI APLICAREA EI ÎN

CONTEXTUL CAMERELOR DE CHAT ............................................................. 44
Istoricul studierii conceptului de dialog ............................................................................ 44 Conversaţie versus discuţie ............................................................................................... 48 Analiza conversaţiei versus analiza discursului. ............................................................... 52 Note privind studiul conversaţiei....................................................................................... 55 2.4.1. Conversaţia în vizorul etnosociologiei ........................................................... 56 2.4.2. Unele particularităţi lingvistice ale conversaţiei.......................................... 58 2.4.3. Filozofia conversaţiei ......................................................................................... 60 2.5. Maximele conversaţionale şi implicatura. Aspectele acestora în chat. ............................. 64 2.6. Contextul comunicativ al conversaţiilor din camerele chat .............................................. 69 2.7. Particularităţile strategiilor de comunicare în chat............................................................ 71

Concluzii la capitolul II CAPITOLUL III
3.1. 3.2. 3.3. 3.4. 3.5.

77

STUDIU PRIVIND „GRAMATICA” CONVERSAŢIEI

MEDIATE DE COMPUTER.................................................................................. 79
Preliminarii referitor la „gramatica” conversaţiilor........................................................... 79 Alegerea modelului de descriere a organizării şi funcţionării conversaţiei în chat.......... 82 Specificul aplicării regulilor de acces la cuvânt în chat .................................................... 84 Analiza funcţională a particularităţilor actelor lingvistice şi conversaţionale în chat....... 88 Particularităţile mişcărilor conversaţionale în dialogul electronic .................................... 93 3.5.1. Tipurile de întreruperi ale intervenţiilor electronice .................................... 96 3.5.2. Tăcerea ca particularitate a chatului .............................................................. 100 3.6. Perechile de adiacenţă în cadrul interacţiunii comunicative în chat .............................. 104 3.7. Secvenţe recurente şi specificul structurii acestora în chat .......................................... 110 Concluzii la capitolul III.............................................................................................................. 117

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI...................................................................... 119 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ............................................................................ 124
BIBLIOGRAFIA SELECTIVĂ ONLINE .................................................................................. 135

ANEXA 1 Mostre de texte din conversaţii în camere chat. ............................... 138 ANEXA 2 Cele mai frecvente abrevieri în camere de chat ............................... 140
2

ANEXA 3

Glosarul unor termeni utilizaţi în prezenta teză de doctorat ......... 146 ................................................................................. 152 154 155 157

ANEXA 4 Lista abrevierilor utilizate în prezenta teză de doctorat .................. 151 Cuvintele-cheie ADNOTARE АННОТАЦИЯ SUMMARY

3

obiectul limbajului. Cunoaşterea se realizează în cadrul unui proces comunicativ. comunicarea a îmbrăcat diverse veşminte – de la cele mai simple straie ale discursului oral. înainte de toate. Deşi conversaţia este. iar comunicarea umană îndeplineşte atât funcţia informaţională. a început să vorbească din dorinţă de a comunica mai eficient şi de a cunoaşte mai bine lumea înconjurătoare. Comunicarea devine principala şansă a generaţiei actuale de a schimba mentalităţi statornicite de-a lungul secolelor. Akutagawa Riunoske PRELIMINARII Omul. Pe parcursul evoluţiei omenirii. O fiinţă ce posedă raţiune. Pe parcursul anilor ’80 ai 4 . în opinia noastră. cât şi cea fatică. va dori să cunoască lumea ambiantă. unde are loc transmiterea informaţiilor prin intermediul discursului.fiind dotat cu raţiune. Or procesul cognitiv este de neînchipuit în afara comunicării. este un argument în plus în favoarea faptului că modurile şi formele de comunicare s-au aflat şi se vor afla în permanentă dezvoltare: de la forma preponderent orală la formele electronice ale comunicării individuale şi în masă. Este complicat să-ţi doreşti să faci ceva cu rost. Pe parcursul secolelor oamenii au perfecţionat limbajul şi mijloacele de comunicare prin intermediul acestuia. inevitabil. ceea ce. Omul a început a vorbi din necesitatea de a comunica mai eficient. De unul singur omul nu era capabil să supravieţuiască.Nu este atât de complicat să faci ceva. pare inexplicabil faptul că lingvistica nu s-a prea interesat de analiza conversaţiei decât foarte târziu şi sub presiunea investigaţiilor făcute în afara frontierelor ei. până la hainele ultramoderne ale celui computerizat.

Delimitarea cu grijă a obiectului de cercetare a fost dictată şi de faptul că studierea comunicării în Internet. şi aplicarea acestora la conversaţiile din camerele de chat. Lucrările existente în Republica Moldova. deoarece această modalitate a comunicării. Diversitatea sistemelor de comunicare în Internet şi a aplicărilor acestora condiţionează o definire mai precaută a termenilor şi unităţilor de analiză. În acest sens. cât şi.secolului al XX-lea lingvistica a încercat să recupereze timpul pierdut prin recunoaşterea necesităţii de a acorda prioritate studierii vox viva. oferindu-i o posibilitate propice de a studia vox viva. de comunicare în Internet. şi chiar în alte ţări. Obiectul de studiu al tezei este comunicarea în Internet. o cercetare de genul celei propuse de noi pare nu numai necesară. spre deosebire de radio. Studiul literaturii de specialitate şi analiza proceselor comunicative în camerele de chat ne-a permis să avansăm următoarele ipoteze: 5 . pălăvrăgeală. tratează doar sporadic şi izolat elementele lingvistice ale discursului computerizat. televiziune sau telefon. ce permite folosirea unui număr relativ mare de mijloace de comunicare. ce ţin atât de conversaţie. în general. conversaţie intimă) îl consideră un fenomen obscur. Actualitatea şi oportunitatea investigaţiei noastre au fost determinate de existenţa unor aspecte teoretice şi practice tradiţionale şi netradiţionale neelucidate. mediate de computer. prezintă o formă a culturii electronice – etapă actuală de dezvoltare a comunicării prin limbă – şi merită toată atenţia unui lingvist. pentru că Internetul. ci şi actuală. în general. Oamenii mai puţin iniţiaţi în chat (în traducere – taifas. Scopul investigaţiei efectuate rezidă în aprofundarea şi dezvoltarea fundamentării lingvistice şi a inventarului terminologic necesar unei cercetări teoretice şi practice a conversaţiei. haotic şi chiar nedemn de studiat. mediate de computer. se prezintă ca o lume virtuală. nu este posibilă. mediată de computer. în particular. în special. ceea ce nu este adevărat. în stare pură. mediată de computer.

• caracterizarea structurală şi prezentarea modului de funcţionare a 6 . dacă se va ţine cont de mecanismele „gramaticii” conversaţiilor. micşorând distanţele spaţiale. • reevaluarea parametrilor de bază ale delimitării discursului oral de cel scris. unităţilor conversaţionale în cadrul comunicării în camerele de chat. • elaborarea programelor de comunicare în Internet va avea o eficienţă mai mare. conversaţie. • determinarea metodologiei de cercetare a conversaţiilor purtate în chat. În cadrul cercetării întreprinse am avut în faţă următoarele obiective: • prezentarea principalelor aspecte teoretice ce se referă la noţiunile de discurs. dialog. cu aplicarea lor în domeniul analizei comunicării în camerele de chat. inclusiv precizarea principalelor modele de descriere a ei şi elucidarea mecanismelor ce înlesnesc coerenţa comunicării. Suportul teoretico-ştiinţific şi metodologic al cercetării noastre se conformează complexităţii fenomenului studiat. • cunoaşterea mecanismelor de desfăşurare a conversaţiilor mediate de computer va facilita enorm comunicarea oamenilor dispersaţi din punct de vedere geografic. • cercetarea funcţional-pragmatică a conversaţiei.• apariţia unui context comunicativ inedit va conduce la transfrmarea dihotomiei clasice discurs oral / discurs scris într-o trihotomie: discurs oral / discurs scris / discurs computerizat. • elaborarea fundamentării teoretice a conceptului discurs computerizat. • evidenţierea caracterului structural-pragmatic al conversaţiei mediate de computer.

) Bazându-ne pe studiile elaborate până la ora actuală şi pe rezultatele obţinute de diverse şcoli lingvistice. • teoriile privind abordarea comunicativă a limbii (G. Iu. Kolşanski. R. N. • teoria lui D. Rojdestvenski. V.a. Haineş. E. P. D. J. Allan. • procedee statistice. Drew. folosită pentru descrierea modelului conversaţional ales. Kerbrat-Orecchioni. O. • teoria lui H. K. • teoria actelor lingvistice (J. K. • metoda descriptivă. am recurs. S. Campbell. Austin. Ionescu-Ruxăndoiu. principii din domeniul lingvisticii şi a unor discipline aferente. Herring. Nerius referitor la formele şi modurile de existenţă ale limbii. J.). I. I. În calitate de repere epistemologice au servit: • teoria comunicării (M. Schrøder. McElhearn etc. Ammann etc. A. Dufrenne. • captarea şi înregistrarea textelor comunicării în camere de chat de pe serverele unde era deschis canalul de comunicare şi examinarea lor ulterioară. la următoarele metode şi procedee de cercetare: • metoda inductiv-deductivă în baza analizei şi sintezei informaţiilor ştiinţifice. Wierzbicka. Wald. concepte. • teoria dialogului şi analiza conversaţiei (L. Coşeriu. December. Parrish. numit limbă cu scris. S. Arutiunova etc. Glinz privind relaţiile dintre elementele sistemului de semne. 7 . Baylon. a. Jonsson. Ch. a contextelor comunicative. Maingueneau. R. Capcelea. întru realizarea investigaţiei. Sorensen.Sursele cercetării au inclus teorii. Hymes. Kamenskaia. E. Kobozeva ş. D. A.). Miller. K. Searle. Dinu.). C. M. Demiankov ş. • teoria discursului computerizat (E.). L. V.

Luând în considerare noile direcţii de studiere a discursului.Noutatea ştiinţifică a cercetării întreprinse şi a rezultatelor obţinute constă în faptul că pentru prima oară în Republica Moldova. Rezultatele teoretice obţinute vor contribui la specificarea şi soluţionarea problemelor existente în studiul conversaţiilor. al lingvisticii. ajungându-se la ideea de a o transforma într-o trihotomie: discurs oral / discurs scris / discurs computerizat. desigur. în mare măsură. În cadrul cercetării întreprinse au fost depistate şi descrise particularităţile funcţional-pragmatice ale elementelor constituente ale conversaţiilor. Au fost determinate principalele particularităţi lingvistice ale fenomenului discurs computerizat. Se pot întocmi cursuri speciale. în acelaşi timp. una dintre care este comunicarea în chat. cu oferirea traducerii sincronice în limba română) s-a efectuat un studiu complex al conversaţiei electronice. specific erei culturii electronice – discursul computerizat. evidenţiindu-se caracterul relaţiilor existente între diverse unităţi conversaţionale. s-a propus un model adecvat referitor la descrierea acestora şi o clasificare oarecum înnoită a actelor conversaţionale în chat. Valoarea aplicativă a cercetării constă în posibilitatea utilizării rezultatelor obţinute în practica predării şi studierii problemelor de lingvistică generală. au fost revăzute criteriile ce se află la baza tradiţionalei opoziţii discurs oral / discurs scris. Au fost sistematizate studiile existente privind conversaţia în domeniul psihologiei. criteriile opoziţiei tradiţionale privind discursul oral / discursul scris. nou pentru cercetări de lingvistică teoretică. cât şi cu formele specifice ale acesteia. 8 . domeniu. S-a reuşit a demonstra modul întrucâtva inedit de existenţă a limbii. de altfel. pe baza materialului factologic concret ( de limba engleză. Făcându-se un studiu al „gramaticii” conversaţiilor mediate de computer. etnometodologiei. filozofiei şi. reevaluându-se. seminare la care studenţii vor fi familiarizaţi atât cu particularităţile comunicării interpersonale.

Dialogism and Heteroglossia. Stabilirea comunicării coerente computer . – P. cu studiul practic al particularităţilor tehnice ale conversaţiilor mediate de computer. în special. I – Chişinău. A General Presentation of Linguistic Peculiarities of Hacker’s Jargon. Conferinţa anuală a APLE „Teaching English Today and Tomorrow”. 75-76 9 . Trohin E.om ar putea fi un pas enorm înainte pe calea dezvoltării tehnologiilor informaţionale. Şedinţele Catedrei de Filologie Engleză a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii de Stat din Moldova (2003-2004) 3. şi. Pentru programatorii de chat prezintă interes paragrafele capitolului II. capitolul III al lucrării. // Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. – P. – Chişinău. Concepţia şi tezele principale ale investigaţiei au fost prezentate şi apreciate pozitiv la: 1. Trohin E.310-313 2. Seria “Ştiinţe Filologice” – vol. Conferinţa Tinerilor Savanţi ai Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova (octombrie 2003) 2. dedicate contextului de comunicare şi unor strategii comunicative în chat. 2002.Lucrarea ar putea fi de mare folos celor ce studiază intelectul artificial. Seria “Ştiinţe Filologice”. // Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. 2000. Conferinţa jubiliară a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii de Stat din Moldova (martie 2004) 4. Chişinău (septembrie 2004) Unele aspecte ale cercetării noastre sunt reflectate în următoarele publicaţii: 1.

194-196 5. 7-8 – 2004. Macarov A. nr. // Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. // Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. I – Chişinău. // Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. Analiza conversaţiei – un mélange disciplinar . Melenciuc D. Sunt descrise elementele contextului comunicativ şi constrângeri de 10 . Seria “Ştiinţe Filologice” – Chişinău. Capitolul I Comunicarea ca model de existenţă umană se ocupă de fundamentarea teoretică a modificării dihotomiei scris / oral şi o descriere lingvistică a discursului computerizat.. 2003.. Capitolul II Analiza conversaţiei şi aplicarea acesteia în contextul camerelor de chat prezintă conceptul de conversaţie în corelaţie cu dialogul şi discuţia. 4-6 – 2004. Axenti S. nr. – P.3.. Trohin E. Trohin E. // Limba Română.. Comunicarea mediată de computer – etapă în dezvoltarea comunicării verbale. 77-79 4. 2003. – P. 197-199 6. precum şi alte detalii privind analiza întreprinsă.158-160 8. Note privind comunicarea mediată de computer. 228-230 7. Trohin E. Seria “Ştiinţe Filologice” – vol. Enrichment of Vocabulary as a Sociolinguistic Phenomenon.140-143 Structura tezei date: Lucrarea constă din preliminarii. 2003. The Metalanguage of New Technologies as a Sociolinguistic Phenomenon. Trohin E. enumerându-se obiectivele acestuia. // Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. The Metalanguage of Internet-Based Computer-Mediated Communication.. metodele utilizate în cercetare. Seria “Ştiinţe Filologice” – Chişinău. Axenti S. Preliminariile prezintă o introducere la studiul efectuat.. – P. – P. tezele înaintate spre susţinere. Macarov A. trei capitole cu succinte concluzii la fiecare şi încheiere. // Limba Română. – P. Seria “Ştiinţe Filologice” – Chişinău. Trohin E. – P. Melenciuc D. 2002. Trohin E.

Lucrarea include. Capitolul III Studiu privind „gramatica” conversaţiei mediate de computer este o cercetare funcţionalpragmatică a unităţilor modelului integrativ al conversaţiilor din camere chat. Anexa 2 cuprinde o listă a celor mai răspândite abrevieri ce sunt utilizate în cadrul discursului computerizat. Anexa 4 prezintă o listă a abrevierilor din teză. Anexa 3 este un glosar al termenilor folosiţi în lucrare. Anexa 1 conţine exemple de texte ale conversaţiilor purtate în camera chat.sistem ce controlează desfăşurarea conversaţiilor. rusă şi engleză şi cuvintele-cheie ale tezei. de asemenea. adnotarea în limbile română. o listă bibliografică. 11 . patru anexe.

Reinterpretarea dialectică a dihotomiei langue / parole conduce la retragerea acesteia o dată ce limba nu este un sistem net de niveluri şi relaţii. Cu alte cuvinte. Profesorul E. nu prea s-au întreprins.[111. care însumează ceea ce este comun expresiilor unei comunităţi sau chiar şi unui singur individ în epoci diferite.1. ci un sistem. aşadar. constă în faptul că ea este nu numai un set de unităţi. Astfel. Coşeriu susţine: „ O limbă nu este. mai ales mijloacelor moderne de comunicare în masă. economia etc. p. tradiţional. p. idiolectelor. înainte de deceniul al cincilea al secolului al XX-lea. istoria. filozofia. un sistem de izoglose stabilit convenţional. 32] Esenţa limbii. s-a criticat principiul descrierii imanente a limbii. Dezvoltarea vertiginoasă a tehnicilor de comunicare. Kolşanski. În locul acestuia s-a propus cerinţa privind respectarea legăturii organice între factorii extralingvistici şi intralingvistici. care însoţesc actul de comunicare. limba este. conform opiniei lui G. ci o interacţiune complexă a dialectelor. COMUNICAREA CA MIJLOC DE EXISTENŢĂ UMANĂ Comunicarea prin limbă şi specificul acesteia Abordarea comunicativă a limbii a demonstrat insuficienţa teoretică a multor postulate care au fost acceptate. sociolectelor. în primul rând. p. „cercetări dedicate comunicării. ce există în realitate doar sub forma unei mulţimi de enunţuri. specifice erei electronice. un proces de comunicare. a dus la o îmbogăţire şi o diversificare a studiilor consacrate acestui domeniu şi a subliniat necesitatea colaborării creatoare cu o serie de discipline ştiinţifice. 15] După părerea cercetătorului român Ion Haineş. decât ansamblul actelor lingvistice practic identice ale unei comunităţi de indivizi.”[43. a căror intersectare şi suprapunere este determinată de condiţiile reale de comunicare.”[22. psihologia. lingvistica.V.CAPITOLUL I 1. 10] 12 . în lingvistică. printre care: sociologia.

printre care se numără indiciile populare. Dufrenne. Fiecare individ este influenţat. pe care le recepţionează. unităţile de măsură.[123. trăiri afective. derivate ale limbajului verbal. [123. dacă ar fi să evidenţiem câmpul semantic al conceptului „semiotica”.Pentru M. nu poate exista fără acest complex de sisteme de semne.155] Comunicarea reprezintă. unde are loc transmiterea informaţiilor prin intermediul vorbirii. Aceste date au fost pe deplin confirmate în rezultatul analizei lexicografice. şi. o necesitate organică a omului. aşa-numitele limbaje. care se revelează el însuşi ca o interioritate. Capcelea. Procesele de comunicare asigură transmiterea şi schimbul de informaţii între oameni referitor la impresii. oricât de primitivă. Comunicarea este singura cale de a stabili relaţii de orice fel. atunci grupul de bază al claselor evenimentelor semiotice s-ar reduce la cele şaisprezece sisteme. p. pe de altă parte. p. iar un proces de comunicare este trecerea 13 . plastica corpului şi dansul. Semioticianul Umberto Eco susţine că limbajul verbal ar putea fi definit ca sistem modelator primar. de efectele. 63-64] Susţinem opinia conform căreia nici o societate. ci de la o ecuaţie elementară în filozofia omului – eu şi celălalt: omul nu se cunoaşte prin sine.[32. se pot distinge şaisprezece sisteme de semne. p. Anume în cadrul unui proces comunicativ. ritualurile. de comunicările. Dicţionarul oricărei limbi arată că. judecăţi de valoare. limba etc. 64] Limba este mijlocul principal de stabilire a legăturii între diverse sisteme de semne. 421] În baza datelor oferite de folcloristică şi etnografie.[15. artele aplicate. celelalte. pentru că el nu este suficient sieşi şi nu poate fi singur atât din punct de vedere ontologic. se deschide comunicării. muzica. se realizează cunoaşterea. cu scopul de a obţine modificări în condiţia lor. p. pe de o parte. comunicarea pleacă nu de la un sistem neutru de semne. necesare pentru fondarea şi funcţionarea iniţială a unei societăţi. ci prin celălalt. cât şi din punct de vedere axiologic. astfel. decizii raţionale. nu sunt decât exprimări imperfecte. susţine V. pe care le produc comunicările proprii emise în condiţia interlocutorilor. artele plastice.

să subliniem faptul că o comunicare verbală este dependentă de situaţia în care se produce. Manifestările de la fiecare dintre cei doi poli constituie. cu ajutorul unui transmiţător. Decodajul. În cadrul acesteia. 20] Forma mesajului este dependentă de codul utilizat şi de regulile specifice de combinare a unităţilor acestuia. Substanţa mesajului o constituie o anumită cantitate de informaţie. decodajul. este complicat prin faptul că oricărui conţinut i se asociază transmiterea unei anumite intenţii. se adaugă posibilitatea unor efecte negative în plan social. la un destinatar (sau punct de destinaţie). O primă particularitate a comunicării verbale constă în faptul că aceasta nu este o activitate unidirecţională. p. codajul.unui semnal/mesaj (ceea ce nu înseamnă în mod obligatoriu un semn) de la o sursă. concomitent. Considerăm necesar. o cauză şi un efect pentru manifestările de la polul opus. şi anume: • la polul emiterii. de asemenea. datele concrete ale acesteia găsindu-şi o reflectare specifică în structura procesului comunicativ. care presupune degajarea semnificaţiilor pornind de la unităţile de expresie. comunicarea prin limbă prezintă o serie de particularităţi cu un anumit grad de complexitate. Comunicarea prin limbă nu are exclusiv funcţia de transmitere a informaţiei. spre exemplu. prin care semnificaţiile sunt transpuse în unităţi de expresie specifice. 14 . printr-un canal. cum ar fi: utilizarea 1 concept propus de Umberto Eco în Tratatul de semiotică generală. precum şi prin intervenţia unor factori perturbatori de care trebuie să se ţină seama). care nu îmbracă întotdeauna forme directe de expresie. • la polul receptării.[35. lineară. La fiecare dintre cei doi poli ai comunicării au loc procese distincte de semioză1. la posibilitatea de eşec în planul transmiterii de informaţie. Deşi similară în esenţă cu celelalte tipuri de procese comunicative (prin activităţi de codaj şi de decodaj al informaţiei.

din motive tehnice. [68]. Unele resurse citate. Era electronică – extensiune a modurilor de comunicare Cu apariţia Internetului. Considerăm necesară o remarcă privind cazul specific al utilizării canalului vizual în cadrul comunicării interpersonale mediate de computer. va mai exista mult timp şi explorarea analitică a lumii virtuale (pentru că Internetul este. într-adevăr. IRC-ul. Este interesant să observăm de câtă ingeniozitate dau dovadă cei care se află în mediul de comunicare electronică pentru a face comunicarea lor mai emoţionantă. schimbă radical modelele de interacţiune socială. Participanţii experimentaţi ai comunicării mediate de computer susţin că poşta electronică. principiile şi complexele care o domină. selectarea lexicului şi formelor gramaticale pentru codarea mesajului.2. Comunicarea mediată de computer. comunicarea prin limbă poate avea loc prin intermediul canalului auditiv sau vizual. mijloacele lingvistice de codaj îmbinându-se cu cele nonlingvistice. 3 2 15 . grupurile de ştiri. Nu mă supăr : )2 1. Folosirea computerului. În fine. ar putea să nu mai fie accesibile. care s-a impus în cultura majorităţii ţărilor lumii. MUD-ul. încercând să redea cu ajutorul literelor chiar mijloace de codaj nonlingvistice: de exemplu. după părerea noastră. [93]. apare problema rolului comunicării mediate de computer în viaţa omului modern. WWW-ul etc. Unii chiar ajung să spună că lumea virtuală va elibera viaţa reală de inhibiţiile. mai personală. Însă computerul. independent de percepţia acesteia în prezent sau în viitor. [143]3 Considerăm utilă plasarea erei electronice în perspectiva istorică. o lume ce se schimbă foarte rapid) abia se începe.înseamnă „zâmbet” Aici şi în continuare în cazul referinţei la sursa din Internet se dă doar numărul de ordine a acesteia în bibliografia online. este un eveniment cu adevărat revoluţionar. în calitate de mijloc de comunicare.deicticelor sociale şi personale. nu este decât una dintre [ :) ] .

fotografii. Primele tentative de a comunica cu ajutorul computerului au fost limitate la caracterele ASCII de 7 biţi. legătura dintre computere aflate în teritorii georgrafic dispersate. culturală şi politică. La sfârşitul anului 2001 doar în Europa se numărau peste 40% din toţi utilizatorii Internetului. economică. Cu toate acestea. la sfârşitul anilor 60. Apariţia la mijlocul secolului al XX-lea a culturii electronice a marcat începutul unei noi perioade în dezvoltarea comunicării umane. Este vorba de o evoluţie firească şi diversificată a modurilor de comunicare prin limbă. scrise. filme.după cum le numeşte el . Radioul şi televiziunea. 16 . Paralel cu dezvoltarea protocolurilor client – server şi ARPANET-ul devenind Internet.ale culturilor orale. s-au diversificat enorm formatele de prezentare a informaţiei.multiplele extensiuni ale modurilor de comunicare verbală interpersonală ce au existat pe parcursul istoriei omenirii. care fac schimb de mesaje.1 de milioane de cutii poştale electronice. pe mapamond. şi anume . Fireşte. considerăm interesantă opinia exprimată de George McMurdo [59] în unul din articolele sale despre evoluţia contextelor de comunicare verbală. documente. sunete. Credem că aceste culturi nu trebuie considerate perioade istorice consecutive şi reciproc exclusive. Astăzi Internetul este canalul de comunicare al milioanelor de utilizatori. aceste medii de comunicare nu fac parte din obiectul de cercetare al prezentei lucrări. soft-uri şi orişicare altă informaţie ce poate fi introdusă în computer. În contextul celor spuse supra. Rezultatele sondajelor efectuate de WorldLingo [161] arată ca în anul 2000. s-a început era comunicării interactive în masă fără precedent. Autorul face o retrospectivă a trăsăturilor comunicative caracteristice etapelor precedente culturii electronice. Lumea virtuală a Internetului ne oferă astăzi mult mai multe mijloace de comunicare decât la începuturile existenţei sale. şi imprimate. atunci când administratorii ARPANET-ului au reuşit să stabilească. au fost înregistrate peste 891. dintre care peste 451 de milioane erau din afara SUA. telefonul şi faxul au contribuit mult la anumite schimbări în viaţa socială.

cercetătorul foarte uşor se poate încurca în multitudinea formelor şi metodelor de comunicare prin Internet. Televiziunea sau radioul reprezintă un singur sistem. vom analiza. La începutul prezentului capitol am discutat noţiunea de comunicare. care include câteva modalităţi de comunicare. la nivel de schimb de date. cercetătorul riscă să nu ştie clar care anume parte a Internetului el. aproximativ. fără o definiţie exactă a acestuia. părţile componente ale acestei noţiuni. ci o lume – una virtuală. Pentru a spune că o comunicare are loc în Internet. Nu a fost nevoie de o atare definiţie detaliată în cadrul studierii altor mijloace de comunicare în masă. Protocolul. December [144] consideră că este necesară o atitudine foarte strictă faţă de definirea domeniului de studiu al unui cercetător de comunicare mediată de computer. Comunicarea în Internet se realizează în condiţiile sociale şi culturale bine conturate. când ne concentrăm atenţia asupra diverselor forme de comunicare mediată de computer. Fără a defini cu precizie termenii şi unităţile de analiză. mediate de computer. deoarece trebuie să menţinem consistenţa metodologică a cercetării şi să stabilim exact domeniul studiat. în contextul teoriei informaţionale. În 17 . Internetul nu este un mijloc de comunicare. ea trebuie să se conformeze unui set aparte de protocoluri de comunicare de date. Este necesar a defini foarte clar obiectul de cercetare atunci. În continuare vom demonstra că. Specialistul. După cum vom explica în continuare. decis să studieze comunicarea mediată de computer prin Internet. de fapt. Diversitatea sistemelor de comunicare în Internet şi varietăţile de aplicare a acestora condiţionează o definire mai precaută a termenilor şi unităţilor de analiză. Pentru a putea oferi o definiţie a comunicării în Internet. mijlocul de comunicare rămânând tot acelaşi. exact ca în viaţa reală. este un set de reguli de schimb informaţional. unde există o serie de mijloace de comunicare. urmează a elabora o identificare cât mai exactă a obiectului de cercetare. ce se subordonează.J. mai întâi. o studiază. aceloraşi principii. deoarece Internetul nu include numai un singur mod de comunicare.

cadrul reţelelor de computere protocolurile de reţea se folosesc pentru a permite computerelor conectate în această reţea să primească şi să transmită mesaje. Rolul computerului, în contextul definirii comunicării în Internet, mediate de computer, depăşeşte cu mult pe cel al unui dispozitiv, menit să-ţi înlesnească unele munci. De fapt, funcţia „tacită” a computerului folosit pentru comunicare este de a servi drept platformă pentru sistemul operaţional (şi să nu uităm că acest rol poate fi jucat şi de un telefon mobil) care asigură posibilitatea de a stabili legătura cu oamenii din diferite regiuni ale globului. Medierea este acţiunea de mijlocire a unei afaceri sau înţelegeri [25, p.525]. În cazul comunicării în Internet, medierea presupune codarea mesajului în forma electronică, magnetică sau optică (în Internet – conform protocolului TCP/IP, de exemplu) pentru stocarea şi transmiterea lor ulterioară spre destinatar. Transmiterea mesajului mediat se caracterizată prin timpul necesar pentru această acţiune, distribuţia mesajului şi mediul de comunicare. Din punctul de vedere al timpului se face distincţie între comunicarea sincronică şi cea asincronică în Internet mediată de computer. Primele forme de comunicare în Internet se caracterizau prin existenţa unor pauze semnificative dintre emiterea şi receptarea mesajului (spre exemplu email). Atunci când pauza între emiterea şi receptarea mesajului este minimală, comunicarea se consideră sincronă. Medii de comunicare prin Internet, în masă şi în grup, care permit comunicare „în timp real” (cu pauză minimală între emitere şi receptare), sunt Internet Relay Chat (IRC) şi Multiple User Dungeon/Dialogue (MUD) sau variantele (cunoscute drept sisteme MU*). În continuare ne vom referi la conceptul comunicare în Internet, mediată de computer. Este dificil să se descrie conţinutul comunicării în Internet mediate de computer, dar, în principiu, captarea nu provoacă mari probleme. Menţionăm chiar de la început că manifestările materiale ale comunicării prin Internet se păstrează atâta timp, cât în camera chat rămâne măcar un singur locutor. Odată cu plecarea lui,
18

camera dispare, de regulă, şi nu mai este posibil să se revină la conversaţiile ce au avut loc. Comunicarea mediată de computer, în marea majoritate a cazurilor, utilizează canalul vizual, limba dominantă de comunicare fiind cea engleză. Comunicarea întemeiată pe text în Internet nu posedă caracteristicile genurilor tradiţionale de texte scrise, ea deseori fiind caracterizată de spontanietatea şi caracterul neoficial al limbii orale. Făcând o comparaţie succintă a comunicării mediate de computer şi a celei nemijlocit interpersonale, am ajuns la concluzia că prima este o combinaţie a modului oral şi a celui scris de comunicare. Caracterul său mixt face comunicarea mediată de computer un eveniment unic în istoria lingvisticii şi o minunată sursă de informaţie pentru analiza discursului. În cadrul comunicării în Internet se extinde domeniul canalului scris, cuprinzându-se cazurile ce până acum ţineau doar de comunicarea personală nemijlocită, de poştă şi telefon. Devine posibilă comunicarea la preţuri rezonabile între indivizi şi grupuri sociale geografic dispersate, ajungându-se astfel la modificarea relaţiilor şi grupurilor sociale şi la o percepţie specifică a timpului şi a spaţiului. Motivaţia comunicării verbale interpersonale a rămas aceeaşi pe parcursul secolelor. Ceea ce s-a modificat este doar contextul şi mediul de schimb informaţional. Mediul IRC (Internet Relay Chat) a fost inventat de Jarkko Oikarinen în 1988 în Finlanda. Acest program a devenit extrem de popular şi actualmente este folosit de sute de mii de oameni din peste 60 de ţări ale lumii. Utilizatorul apelează la un program-client pentru a se conecta la serverul în reţeaua IRC, proces ce se aseamănă foarte mult cu transmiterea mesajului prin poştă electronică. Toate serverele sunt unite între ele şi transmit mesajele tuturor utilizatorilor reţelei IRC. Aceştea se bucură de o relativă stare de anonimat. Chiar dacă există „porecle”, totuşi este posibil să fie identificat computerul concret. Utilizatorii reţelei IRC se întîlnesc pe canale (camere, localuri virtuale, de regulă cu un anumit subiect de conversaţie) pentru a discuta în
19

grup sau în mod individual. Din punctul de vedere al sociolingvisticii, canalele sunt, într-o măsură oarecare, echivalente ale grupurilor de conversaţie din viaţa reală. Pe de altă parte, formarea naturală a grupurilor de conversaţie se bazează pe apropiere geografică. În IRC locutorii nu numai că nu se află în aceeaşi cameră, ci şi sunt dispersaţi prin mai multe ţări ale lumii. Plus la aceasta, ei deseori au un orizont diferit de cunoştinţe. Comunicarea în camerele de chat este una de tip mixt. Am stabilit că scenariul constă din cinci faze: • conectarea la reţeaua Internet; • conectarea la un server de chat; • alegerea canalului de comunicare; • comunicarea propriu-zisă şi • părăsirea canalului de comunicare. Mai întâi, este necesar a se conecta la serverul de chat, utilizatorul având în faţă o pagină de genul celei care urmează:

20

Atunci când aceste restricţii nu există. E posibilă folosirea şi a altor limbi. pagina de conectare arată mult mai simplu: Înainte de a intra în camera de chat. utilizatorilor 21 . sănătatea. interlocutorul potenţial are posibilitatea să aleagă subiectul discuţiei (afaceri şi finanţe. filme etc. Dominaţia limbii engleze se explică şi prin faptul că un număr mare de utilizatori ai Internetului sunt anglofoni. Cea mai răspândită limbă în cadrul IRC este engleza. acest lucru se indică în mod expres în subiectul discuţiei.De cele mai dese ori. iar o bună parte a softului pentru comunicare este elaborată şi ea în ţările anglofone. Dacă pe un canal se vorbeşte o altă limbă decât engleza. cultura.) sau regiunea de unde se presupune că provin majoritatea interlocutorilor respectivi. însă. însă tehnologia propriu-zisă este ostilă seturilor de litere non-romanice. deşi statisticile arată că circa 43% din utilizatori ai Internetului nu posedă această limbă [161].

Comunicarea în el apare atât haotică. aceasta fiind. de regulă. canalul poate fi destul de aglomerat. dar şi rezervate doar comunicării între prieteni. sau la numărul de canale ce se formează în IRC. În dependenţă de subiectul de discuţie şi de timpul zilei.li se permite să comunice în orice limbă pe care toată lumea o va înţelege. Participanţii conversaţiilor îşi marchează intrarea pe canalul de chat cu un salut neformal. cât şi ordonată. Nu există restricţii cu privire la numărul de persoane care pot participa într-o discuţie concretă. Aceasta înseamnă că oricine e în stare a crea un canal sau o cameră a sa. Canalul dispare atunci. când este părăsit de ultimul utilizator. Canalele de pe IRC sunt foarte dinamice. Iată cum arată un canal de comunicare în chat: 22 . Canalele pot fi deschise pentru orice doritor (ceea ce se întâmplă în majoritatea cazurilor). engleza.

odată ce în camere de “chat” interlocutorii îşi comunică ideiile tapându-le şi trimiţând mesaje pe serverul de chat 23 . totuşi. În teza sa de doctor în filologie A Linguistic Charaterization of Design in Text-based Virtual Worlds îşi concentrează atenţia asupra „arhitecturii” mediului virtual şi al rolului acestuia în interacţiunea dintre 4 Scriitor cu sensul de cel care scrie. a studia aspectele de folosire a computerelor în domeniul educaţiei şi metodei comunicative a predării limbilor străine. precum şi în acte comunicative specifice comunicării online. adică în Internet. Conversaţiile din camerele de chat sunt abordate din perspectiva relaţiei cititor/scriitor4. Lucrarea sa Conversational Analysis of Chatroom Talk [154] este unicul studiu lingvistic de proporţie cu referire la comunicarea în camere de chat. Până în prezent se simte o lipsă acută a studiilor lingvistice privind diverse aspecte ale comunicării mediate de computer. Natura studiului întreprins de noi şi a tehnologiei examinate explică faptul că o bună parte din sursele teoretice.a semioticii şi a teoriei actelor de vorbire. listele de discuţii şi camerele de chat. ce au servit drept bază a prezentului studiu. Comunicarea mediată de computer se află de abia la începutul dezvoltării sale.În IRC. O bună parte a lucrărilor existente sunt în fond consacrate relaţiilor online şi domeniilor înrudite. au fost accesate în regimul online. a devenit o tradiţie să se respecte netiquette-ul. • Anna Ciocognani. De domeniul studiilor comunicării mediate de computer ţine şi lingvistica computaţională şi studierea intelectului artificial. În unele sisteme aceste reguli se numesc chatiquette [140]. de asemenea . precum şi în alte facilităţi de comunicare pe Internet. adică regulile de comportament în chat. cum ar fi poşta electronică. sau chaturile. permiţându-ne. Printre cercetătorii care şi-au îndreptat atenţia asupra comunicării mediate de computer putem numi pe: • Terrel Neuage.

adică legături. 5 MUD = Multi User Domain. cu alte lucrări ale autoarei [155]. MOO = Multi Object Oriented 24 . O parte a tezei este consacrată metaforelor spaţiale în MUD şi MOO. Studiile efectuate sunt însă de natură lexicologică şi nu abordează natura comunicării în camerele de chat. printre care: • Journal of Computer-Mediated Communication. care se publică online şi poate fi accesat de pe site-ul personal al cercetătorului aspectelor tehnice ale comunicării online – John December [142]. Există mai multe teze şi lucrări nepublicate. MUD şi MOO. ale cărei lucrări oferă punctul de vedere al psihologului practician asupra comunicării mediate de computer. În Republica Moldova s-au scris cîteva teze de magistru ai căror autori au folosit ca material practic textele comunicării prin email sau în camerele de chat. precum şi câteva grupuri de discuţie. tehnologie şi societate la Institutul Tehnic din Massachusetts. Lucrarea ei de bază este Life on the Screen: Identity in the Age of the Internet. Autoarea funcţionează ca profesoară de sociologie în cadrul programului pentru ştiinţe. în special. care abordează (în majoritatea cazurilor) problema din punct de vedere sociologic sau psihologic.utilizatorii concreţi şi ambianţa respectivă. În pagina ei web se găsesc mai multe link-uri. Există câteva reviste importante la subiectul comunicării mediate de computer. în care se cercetează mediile online şi. editat la Universitatea din Albany. • Computer-Mediated Communication Magazine. New York. editat de Annenberg School for Communication de la Universitatea din California de sud şi de School of Business Administration de la Universitatea Ebraică din Ierusalim [149]. • The Electronic Journal of Communication.5 • Sherry Turkle.

spre exemplu comerţul electronic. G.Este necesar să menţionăm şi faptul că Journal of Computer-Mediated Communication îşi concentrează atenţia mai mult asupra subiectelor ce nu au legătură cu chat-ul. Kim. de care. Rojdestvenski. Autori ca Iu.I. eventual. O. oferă descrieri privind cerinţele lingvistice şi de percepere a comunicării orale şi scrise. jurnalismul online.3. E. p. Modul de actualizare a vorbirii influenţează esenţial selectarea şi aranjamentul mijloacelor lingvistice în procesul de comunicare.A.6 Există de asemenea studii ce abordează diferenţa dintre comunicarea orală şi cea scrisă şi în alte limbi decât engleza.L. Consideraţii privind studierea discursului Procesul comunicării verbale are loc în forma scrisă. Eco ş. Parametrii de bază ai opoziţiei vorbirii în formă scrisă şi orală sunt următoarele [98. T. Garbovski. [20] Un număr mare de diferenţe identificate în asemenea surse sunt legate de timpul şi spaţiul oferit pentru comunicare şi de efectul acestora asupra organizării discursului şi. Bubnova şi N. 6 Rojdestvenski şi Eco nu fac concluzii referitor la vreo limbă concretă 25 . 4-5]: • forma materială – o secvenţă de foneme.K. Kamenskaia. U. orală sau electronică. Referovskaia. K. a. Filippov. a textului. în principiu. • condiţiile de generare – aici se cere următoarea remarcă: specificul vorbirii în formă orală constă în aceea că vorbitorul (şi ascultătorul) are la dispoziţie un întreg complex de mijloace de comunicare non-verbală. percepută auditiv şi care nici de cum nu poate fi comparată cu o secvenţă de semne grafice care este percepută vizual. 1.

Conform acestei concepţii. • condiţiile sociolingvistice – aici este cazul să ne amintim de dialectele sociale. bileţelul pe care îl lăsăm acasă lipit de frigider pentru cineva din rude 26 . în opinia noastră. pare că nu e cazul să uităm de faptul că în condiţiile comunicării reale se atestă o interacţiune permanentă a celor două forme ale vorbirii. de regulă. în centrul comunicării în scris se află formele ce manifestă toate semnele de transmitere a informaţiei în scris. • primatul formei orale faţă de cea scrisă – ceea ce. este un lucru irealizabil. p. încercarea de a se îndepărta de conceptele tradiţionale privind problema în cauză şi formarea unui model nou de interacţiune a acestora. iar la periferia acesteia – cele ce tind spre transmiterea informaţiei pe cale orală. care ar oglindi exact diferenţele cele mai esenţiale în structura produselor vorbirii. prezintă un adevăr axiomatic: omul a învăţat. luând în considerare necesităţile moderne ale practicii comunicaţionale. Rahnenführer. Este foarte importantă în acest sens aşa-zisa „teorie a centrului şi periferiei” (Theorie von Zentrum und Peripherie)[127. Un pas înainte în soluţionarea problemei de delimitare a fenomenelor vorbirii în forma lor scrisă şi orală ar putea constitui. care. Intonaţia. cât şi la cel psihosocial. ceea ce conduce la intrepătrunderea lor atât la nivel formal. mimica. gesturile etc. Totuşi.este lipsit scriitorul (şi cititorul). a vorbi şi mult mai târziu de a scrie. Din momentul apariţiei teoriei textului. 19]. De pildă. de fapt. conferă enunţului oral un fondal semantic implicit. confruntând discursul în forma scrisă cu cel în forma orală. Conform opiniei lui I. tocmai pentru că există modalităţi ce nu manifestă toate semnele distinctive ale oralităţii sau ale formelor de comunicare scrisă. savanţii au încercat a stabili criteriile. ceea ce. ar putea fi evitate dificultăţile provocate de delimitarea exactă a formelor scrise şi orale de comunicare. nu îşi găsesc oglindire în cadrul comunicării în scris. mai întâi. incluzând momentele diferenţiale la toate nivelurile structurii produsului de vorbire. în opinia noastră. care ar trebui să se numească discurs computerizat.

fiind justificată din punct de vedere istoric. imaginile grafice ale cuvintelor.este un mesaj scris. care sunt capabili să producă şi să recepteze discursul în formă orală. însă conţinutul lui păstrează majoritatea trăsăturilor discursului oral. Glinz. propusă de H. în cadrul acestuia sunt evidenţiate 3 niveluri: I – semnificatele cuvintelor (die Bedeutungsseiten der Wörter). în special. II – imaginile sonore ale cuvintelor (die phonischen Wortgestalten). iar calea de la imaginea sonoră spre semnificat se parcurge prin „chemarea” imaginii grafice corecte. ce se păstrează în memoria lui. În acest caz imaginea grafică este legată direct de semnificatul cuvântului. când omite faptul că primul model (semnificat -> imaginea sonoră -> imaginea grafică) se realizează la toţi purtătorii unei anumite limbi. 21-25] Sprache mit Schrift. necesită totuşi corectări semnificative. are loc doar în cazul unor grupuri de oameni. se unesc cu semnificatele cuvintelor într-un mod analog celui în care imaginile sonore ale cuvintelor se uneau cu semnificatele acestora până a începe el să se ocupe intensiv cu scrisul şi cititul. Pentru ilustrarea relaţiilor complicate ce există în interiorul sistemului de semne. Credem că nu are dreptate Glinz. Schimbarea corelaţiei iniţiale ale unităţilor de nivelul III cu cele de nivelul II şi I poate ajunge. Această structură. p. Ne pare interesant următorul fapt: H. În aceste condiţii imaginile grafice ale cuvintelor nu mai sunt ceva secundar. Glinz [Apud 127. celui de-al treilea model (semnificat -► imaginea grafică -► imaginea sonoră). cum ar fi 27 . Glinz. care petrece mult timp scriind şi citind. după părerea lui H. şi mai departe: imaginile grafice ale cuvintelor pot deveni primare imaginilor sonore. nu prezintă ceva inedit. Problema e că la orice individ. III – imaginile grafice ale cuvintelor (die graphischen Wortgestalten). Ni se pare că realizarea celui de-al doilea (semnificat -►imaginea grafică sau imaginea sonoră) şi. numit de H. Glinz consideră că tratarea modernă a scrisului în calitate de sistem secundar de actualizare.

pe când drept discurs oral este considerată numai forma limbii realizată prin sunete şi receptată acustic. În acelaşi context considerăm utilă prezentarea raţionamentelor cercetătorului german D. Cu toate acestea. diferenţa între discursul oral şi cel scris constă nu numai în forma materială a semnelor. Deosebirile funcţionale dintre discursul oral şi cel scris.cei ce fac lecturi abundente. are loc evidenţierea 28 . pe când enunţul în forma orală este limitat în timp şi în spaţiu. fapt ce determină coordonarea partenerilor cu contextul comunicării şi reacţia lor nemijlocită la intervenţie. însă. cât şi în cel gramatical şi stilistic. sunt următoarele: 1) 2) Enunţul. 25-28]. Nerius. Discursul oral. 3) Discursul scris şi oral nu se poate compara în ceea ce priveşte arsenalul de mijloace pentru redarea emoţiilor locutorilor. Conform opiniei lui D. manifestat în forma scrisă. Punctul de plecare al raţionamentelor lui îl constituie recunoaşterea tradiţională a faptului că discursul scris poate fi considerat ca orice formă a limbii. identificate de D. Nerius. Ea se manifestă atât în domeniul lexicului. Nu este posibilă identitatea deplină a enunţului în formă scrisă şi orală. Pe parcursul dezvoltării limbii literare şi fortificării rolului acesteia în satisfacerea necesităţilor comunicaţionale ale societăţii. Forma scrisă a discursului este un mijloc de comunicare indirectă. unde partenerii pot fi distanţaţi în timp şi spaţiu. întâlnim de fapt cazul descris în cadrul celui de-al treilea model – multe noţiuni există în gândirea comunicanţilor doar în imagine grafică. raţionamentele lui H. poate fi salvat şi reprodus. Nerius consideră discursul scris drept o formă a limbii egală în drepturi cu vorbirea orală. p. D. Glinz sunt importante pentru prezentul studiu din motivul că în cazul participanţilor la comunicarea mediată de computer. Nerius [Apud 127. fixată grafic şi receptată vizual. presupune existenţa unui contact nemijlocit între interlocutori.

Între acestea continuă să existe diverse relaţii la diferite niveluri ale sistemului limbii. cel puţin pentru cercetarea dată.net. Intenţionând să definească discursul. Soluţionarea problemei privind definirea discursului. Benveniste îl opune conceptului de istorie. să încerce să definească discursul şi relaţia acestuia cu conceptul de vorbire.4. 1. până la cele mai recente. 7 Conceptul de istorie (story) este studiat de naratologi. primul avînd intenţia de a-l influenţa pe celălalt într-un anumit fel. Confuzia terminologică acoperă domeniul discursului – concept de circulaţie intensă. înţeleasă ca povestire impersonală a evenimentelor trecute7. trebuie să-şi determine atitudinea faţă de dihotomia limbă / vorbire şi. formulată în anii ’60 de Émile Benveniste. Totuşi problema pare simplă doar în aparenţă. Termenul discurs a beneficiat de o mulţime de definiţii. prezentând discursul ca un ansamblu de strategii corelate cu o anumită situaţie de comunicare. Dar. 29 . şi a discursului oral.funcţională şi structurală a modurilor scris şi oral de existenţă a limbii. până nu demult. Ém.narratology. discursul reprezintă un act de enunţare ce presupune un locutor şi un auditor. Dacă ar fi să continuăm gândul lui D. cel putin. în general. pentru detalii vezi http://www. spre deosebire de aceasta. în special. unele elemente fiind accesabile online. părea să nu creeze dificultăţi. atunci în prezent are loc procesul de valorificare funcţională şi structurală a modului electronic de existenţă a limbii. ceea ce. care pun accentul pe latura constructivă. decis să studieze actul comunicativ. fapt ce asigură o interacţiune liberă a elementelor ambelor moduri menţionate. este de o importanţă majoră pentru teoria vorbirii. unde se poate accesa o bibliografie bogată la acest subiect. Problema definiţiei discursului Cercetătorul. Vom încerca să eliminăm această confuzie. Nerius. începând cu cea mai generală.

pe baza unui motiv. discursului dispune. discursul capătă o definiţie sintetică la Anca Măgureanu: „Discursul este o mulţime de acte de discurs. 46-47]. Putem explica acest lucru. după autoarea citată. deci. performate de un agent. Este de evidenţiat în accepţia citată caracterul activ al discursului – o activitate lingvistică individuală (enunţare). de aplicare în vorbire a unui sistem de semne. Uneori discursul este considerat ca fiind un eveniment.54]. p. p. Discursul este „manifestarea caracterului pragmatic al comunicării. Aceasta ar însemna că discursul este realizat temporal şi în 30 . în vederea realizării unei intenţii. intenţie. Discursul este un enunţ cu proprietăţi textuale. În calitate de performanţă lingvistică. când cineva vorbeşte.Precizând termenul de enunţare. celui de langue. Charaudeau. un act împlinit într-o anumită situaţie. căpătând o semnificaţie specifică [17. dacă ne reamintim că limba este o realitate socială. Benveniste îl califică drept manifestare a limbii în acţiune prin mijlocirea actului individual de folosire a ei. următoarele concepte de lucru: agent. motiv. Apreciat ca o teorie a competenţei comunicative. caracterul acţional al vorbirii”[28.329]. în resorturile sale intime. dezvăluind. atunci el devine discurs. el fiind o comunicare în anumite condiţii de producere sau e parole plus condiţii de producere. p. p. ceva ce se întâmplă atunci. P. şi constă în producerea unei modificări într-o stare a lumii” [Apud 66. Discursul este definit adesea ca un fenomen care substituie termenul parole (Saussure) şi se opune. iar vorbirea este o realitate individuală. discursul este aplicarea în practică a mulţimii de semne. Charaudeau propune următoarea schemă [Apud 45.31]: Enunţare Discurs + Situaţia de comunicare = Dacă considerăm enunţul în cadrul său enunţiativ. stare a lumii. Ca fapt acţional. susţine P.

– Bucureşti : Babel. de a se exprima. sau dihotomia competenţa / performanţa. Prima 8 Apud Ducrot O. totuşi. Coşeriu face distincţia dintre vorbire ca activitate şi vorbire ca facultatea de a vorbi. 236]. la mai toţi lingviştii din descendenţa lui Saussure. opoziţiile forma / substanţa. de manifestare practică a posibilităţilor lingvistice ale indivizilor. Cel care vorbeşte se referă întotdeauna la o lume pe care o descrie. p. constituie dihotomia saussuriană primordială. Drept exemple am putea aduce dihotomia schema / uzaj.233-238]. Iată de ce considerăm oportună analogia între discurs şi stil personal. pe când sistemul limbii este virtual şi în afara timpului.M. care le permite acestora exercitarea facultăţilor limbajului. sau tehnică a vorbirii [23.. de Saussure limba constituie un sistem existent în mod virtual în conştiinţa unei comunităţi umane determinate. p. cum ar fi. iar această realizare întotdeauna se va face în mod individual şi va depinde direct de competenţa expresivă a locutorului. termenul discurs denotă activitatea verbală a individului. Noul dicţionar enciclopedic al ştiinţelor limbajului. [27. p. orientată spre actualizarea mesajului pe care acesta vrea să-l transmită altui sau altor indivizi. Distincţia dintre langue şi parole. 1996. o reprezintă [23. ce constituie latura concretă. aparţinând lui N. 193 31 . Hjelmslev8. o exprimă. sincronic/ diacronic sau sintagmatic / paradigmatic. Actualizarea limbii se realizează sub forma vorbirii. Schaeffer J. Profesorul E. primul termen posedă o realitate virtuală de a cărei existenţă nu luăm cunoştinţă decât în momentul în care ea se traduce în act. sub forma unui ansamblu de reguli şi convenţii acceptate tacit de membrii corpului social.prezent. după părerea lui M. pentru care vorbirea este un act concret care nu interesează lingvistica. sub altă formă şi cu nuanţări specifice fiecărui autor. spre exemplu. Aceeaşi distincţie se găseşte. Dinu. – p. Credem că discursul nu este altceva decât realizarea potenţialului comunicativ al unităţilor lingvistice. În toate cazurile. propusă de L. Chomsky [18.120] Pentru F. căreia i se subordonează toate celelalte opoziţii evidenţiate de lingvistica structurală.62-65]. p. În opinia noastră.

32 . care este limbajul. iată de ce în opinia noastră este oportună anume opoziţia cod / actualizarea elementelor codului. p. Motivul pentru adoptarea acestei opinii este următorul. atunci numai vorbirea concretă şi norma individuală se incadrează în parole . Limba poate fi percepută triplu: ca activitate. nu există decât activităţi lingvistice şi admite că în cadrul realităţii unitare şi indivizibile. numai în unele interpretări ale distincţiei propuse de Ferdinand de Saussure. p. după părerea noastră. Selectând fapte lingvistice pentru cercetare. [50. odată ce este vorba de limbă) şi actualizarea acestuia în cadrul comunicării verbale. E. întotdeauna avem de-a face cu activitatea lingvistică a unui individ (discurs). vorbirea prezentându-se ca o tehnică idiomatică efectiv realizată. Dacă se stabileşte opoziţia între concret şi abstract. Identificarea conceptelor de competenţă şi performanţă ale gramaticii generative cu dihotomia limbă / vorbire pare posibilă. se pot introduce delimitări din diferite perspective. iar norma socială şi sistemul funcţionează în limbă. în mod concret.Coşeriu consideră că dihotomia saussuriană limbă / vorbire nu poate fi de fapt o dihotomie din cauza gradelor diferite de abstractizare a celor două concepte: între sistem (termen pe care Coşeriu îl preferă limbii) şi vorbire se situează norma. de Saussure. 147-148]. considerăm că opoziţia cod / actualizarea elementelor codului este mai oportună decât opoziţia limbă / vorbire. competenţă şi produs. promovată de F. 104-105] Toate acestea fiind spuse. mai exact. în cazul nostru. între elementul codului (verbal.accepţie corespunde interpretării saussuriene. Ideea opoziţiei langue / parole a fost de a face distincţie dintre general şi particular în limbă sau.Coşeriu porneşte de la premisa că. Teoria lui E. [33.

. Discursul scris este o derivată a celui oral. Studierea propriu-zisă a opoziţiei discurs scris / discurs oral a început abia în anii şaptezeci ai secolului trecut. cât şi a celui oral. nu este justificată. Tipologia discursului În cadrul studierii discursului. Canalul de transmitere a informaţiei este de importanţă primordială pentru generarea atât a discursului scris. O tipologie a discursului se poate realiza în funcţie de diverse caracteristici ale enunţării: concentrarea discursului asupra emiţătorului sau adaptarea lui la destinatar. fapt care a fost oglindit în studiile 33 . 386]. cu siguranţa. mult timp. fundamentală de existenţă a limbii. gradul de dependenţă de situaţia de comunicare etc. cea în cadrul căreia apare opoziţia discurs oral / discurs scris. p. precum şi în baza parametrilor lui. care sunt: tonul. ca şi. Această opoziţie se realizează în baza diferenţierii canalului de transmitere a informaţiei: în cazul discursului oral este vorba de canalul acustic. este incontestabil faptul că discursul oral este forma primordială. totuşi. canalul şi domeniul. Profesorul O. Uneori opoziţia formelor scrisă şi orală de utilizare a limbii se compară cu opoziţia discurs / text. în opinia noastră. iar în cazul celui scris – de canalul vizual.1. În pofida faptului că secole în şir scrisul a fost mult mai prestigios decât forma orală de exprimare. în dicţionarul său de termeni lingvistici. a oricărui fenomen natural. Diferenţierea principală este. neavând nimic altceva decât forma scrisă a limbii. Însă o atare deplasare a celor două opoziţii atât de diferite. punea semnul egalităţii între conceptul de discurs [речь] şi discurs oral [устная речь] [95. Majoritatea limbilor naturale nu au format un sistem de scriere până în ziua de azi. Lingviştii din prima jumătate a secolului al XX-lea adesea considerau că studiază discursul oral (expus pe hârtie). de fapt. După ce în secolul al XIX-lea lingviştii au acceptat primatul discursului vorbit.5. se pune problema clasificării. nu s-a conştientizat faptul că discursul scris şi transcrierea discursului oral nu sunt nici pe departe unul şi acelaşi lucru. Ahmanova.

este specifică reversibilitatea rolurilor de emiţător şi receptor (bivocitatea relaţiei dintre participanţi). În cadrul discursului scris. de regulă. cum ar fi: deteriorarea bunurilor materiale. se manifestă o mare libertate în alegerea variantei de cod 9 Pentru detalii vezi http://www. la discursul oral are loc implicarea locutorilor în situaţia de comunicare. deşi există şi situaţii. furtul energiei electrice. ceea ce şi îi determină pe locutori să decurgă la scris. de regulă.ru/articles/82/1008261/1008261a1. predicaţiile se integrează în propoziţii complexe şi alte unităţi şi construcţii sintactice. care sunt separate prin pauze. pe când în cazul discursului scris cele două procese nu sunt sincronizate. caracterizate printr-o relaţie univocă (conferinţe. viteza scrierii este de 10 ori mai mică decât cea a vorbirii. utilizarea pe scară largă a substantivelor. care. Un alt factor important al opoziţiei discurs oral / discurs scris. au un contur intonaţional relativ finit şi adesea coincid cu predicaţii simple (în limba engleză – clause). sau quanţi – aşa-numitele unităţi intonaţionale. permite îndepărtarea comunicanţilor de la informaţia conţinută în mesajul transmis. prelegeri). ceea ce se manifestă prin utilizarea pronumelor de persoana I şi II. discursul oral. lipseşte.efectuate de W.L. irosirea banilor publici etc. este prezenţa contactului dintre emiţător şi destinatar în timp şi spaţiu: în cazul discursului scris acest contact. de exemplu. Discursul scris.htm 34 . în cazul discursului oral. fapt ce cauzează. când textele „cer” un număr considerabil de detalii. De obicei. a emoţiilor emiţătorului sau a destinatarului. În acelaşi timp. Pentru comunicarea orală. generarea şi înţelegerea acestuia au loc concomitent. are un caracter pronunţat formal. Drept rezultat. iar viteza citirii este de câteva ori mai mare decât cea a vorbirii neelaborate. folosirea gesturilor şi a altor mijloace paralingvistice etc. Chafe. şi. Acest lucru se explică prin faptul că anume constatarea domină stilurile funcţionale cu un caracter formal. legat de canalul de comunicare. În primul rând. În continuare vom expune succint ideile lingvistului american9. însă. Drept rezultat are loc fragmentarea discursului oral: vorbirea se manifestă în impulsuri. eventual. uscarea fructelor.krugosvet. indicarea proceselor de gândire.

de componenta non-verbală. convorbirea telefonică. în general. Internetul nu este unicul 35 . componenta verbală a comunicării orale. Propunem termenul discurs computerizat pentru a desemna activitatea lingvistică individuală în cadrul tuturor formelor de comunicare prin intermediul computerului. şi al Internetului. scoarţa de mesteacăn etc. este dublată. orice planificare şi. fiecare dintre acestea având specificul său. robot telefonic sau SMS. passim]. În această ordine de idei e cazul să relatăm şi despre sintagma teminologică sintaxa mixtă. constă în faptul că aici lipseşte. de pildă expresia ochilor. emisiunile radio. Tatiana Slama-Cazacu [74. enunţuri neterminate etc. în general. în particular. mimica etc. vorbirea. corijări. Toate aceste tipuri de discurs se diferenţiază în baza purtătorului de informaţie.utilizate. alcătuită din elemente lingvistice şi paralingvistice. deoarece structura mesajului este retuşabilă. comunicare prin poşta electronică şi chat. Aşa-numita sintaxa mixtă indică o particularitate esenţială a comunicării orale. apar schimbări în limbajul folosit. practic. O importantă caracteristică a discursului oral. Particularitatea ei constă în faptul că participanţii la actul de comunicare orală sunt prezenţi. putându-se vedea şi auzi reciproc. papirus. acea a organizării ei duale. diferenţele sunt de ordin sintactic şi lexical. din acest motiv. comunicare prin pager. Dezvoltarea ulterioară a tehnologiei a condus la apariţia unui repertoriu mai larg de forme de comunicare: discursul imprimat. De regulă. privirea. în mod obligatoriu. Odată ce apare posibilitatea de a revizui cele scrise sau de a perfecţiona cele spuse. iar sensurile sunt negociabile între locutori. Acest lucru a devenit posibil doar cu ajutorul inovaţiei tehnologice speciale – a purtătorului fizic de informaţie: plăci de lut. cât şi în spaţiu. Cu mii de ani în urmă scrisul a apărut ca un mod de a trece peste distanţa dintre emiţător şi destinatar – atât în timp. În consecinţă. nu este fluentă: pauze. introdusă în circuitul lingvistic de către prof.

net/globalxpert/applications/news/statistics. discursul computerizat fixează informaţia în mod grafic. toate formele comunicării mediate de computer pot fi prezentate în tabelul din pagina următoare. Odigo) Camerele de conversaţie (chat) parţial Bidirecţională Publică spontană Da Da Da Parţial Unidirecţională Unidirecţională Unidirecţională Bidirecţională Publică Publică Publică Privată Pregătită Ambele Ambele Spontană Da Unidirecţională Privată Ambele Unidirecţională Publică Elaborată / / bidirecţională / privată neelaborată LAN = Local Area Network (reţea internă de computere. care. unde se află sisteme proprii de comunicare ce merită pe deplin un studiu aparte.htm 11 10 36 . Tabelul 1. Sute de mii de oameni zilnic scriu mesaje în poşta electronică şi comunică în chat11. Fenomenul discursului computerizat a apărut în viaţa publicului larg cu vreo 10 – 15 ani în urmă.globalxpert. Formele comunicării mediate de computer Limitarea canalului de comunicare E-mail (poşta electronică) www Ştirile din reţea Bulletin boards Programe de comunicare în timp real (e.g. pe care le-am întreprins. pentru că este ceva intermediar între discursul oral şi cel scris. După cum am putut stabili în rezultatul cercetărilor. însă nu-i lipsesc nici gradul infim de formalitate. Asemenea celui scris. de regulă.mod de a comunica prin computer: nu este cazul să uităm de existenţa LAN-urilor10. nici caracterul efemer al discursului oral. Considerăm că acest fel de discurs prezintă un interes deosebit pentru lingvişti. ICQ. nu depăşeşte câteva clădiri) Unele statistici în acest sens pot fi obţinute la adresa http://www.

200]. E de observat că deocamdată lipseşte posibilitatea de a colecta material empiric pentru a efectua cercetări în acest sens şi de aceea discursul intern rămâne a fi foarte puţin studiat. într-o anumită măsură. pot să-şi compună textele fără a se pregăti sau pot redacta materialul înainte de a-l trimite în reţea. În acest caz. În afară de cele două tipuri fundamentale de discurs – oral şi scris – şi cazul intermediar al discursului computerizat. ar mai trebui menţionat şi discursul intern sau gândit. dar nu au în mod normal contact vizual cu partenerul de comunicare.6. de a scrie al unei persoane. însă emiţătorul şi destinatarul comunicării coincid.Considerăm necesară oferirea a câtorva explicaţii în legătură cu tabelul de mai sus. Atunci când spunem că există limitări parţiale ale canalului de comunicare în cazul camerelor chat şi ale programelor ce permit comunicare individuală în timp real. să existe indici ai vârstei. Autorii mesajelor de poştă electronică şi ale ştirilor din reţea sau ale mesajelor din bulletin boards. Dacă ne concentrăm atenţia asupra utilizării limbii. participanţii la actul comunicativ niciodată nu ştiu cât de repede vor primi răspuns la mesajul lor. Omul poate utiliza limba fără a lăsa urme acustice sau grafice. ce nu implică interactivitate. O dată ce pentru transmiterea informaţiei este posibilă utilizarea doar a canalului vizual. 1. de asemenea folosim limba în scopuri comunicative. p. Mesajele de poştă electronică nu sunt de fapt interactive. Cu toate acestea răspunsul uneori poate veni foarte repede şi schimbul de corespondenţă devine asemănător unei conversaţii. Parametrii discursului computerizat ca particularitate a acestuia Este de aşteptat ca în modul de a vorbi şi. ne aşteptăm să găsim 37 . ai dialectului regional şi ai celui social [10. avem în vedere că cei ce comunică observă că se scriu mesaje în „timp real”.

– p.cit. Şi aceasta nu trebuie să ne surprindă. Op. în mod intenţionat sau neintenţionat. Formalitatea unui discurs constă în măsura în care persoana ce scrie sau vorbeşte acordă atenţie modului de structurare a mesajului. Discourse and language education. – C. • impersonalitatea. ne aşteptăm la o coexistenţă a acestor trăsături – afirmaţii mai eficiente sub forma de explicaţii post factum ale celor ce s-au întâmplat. deşi au acelaşi sens denotativ. îi marchează individualitatea12. Convenţiile date limitează opţiunile ce stau la dispoziţia unui vorbitor şi. Vezi în acest sens Рождественский Ю.В. 1994. fie absente. decât ca „preziceri” ale celor ce se vor întâmpla. Ed. Prin urmare. 8-36 şi 47-62 respectiv ) 12 38 . ci dispersate în mod inegal într-un întreg. • accesibilitatea. fireşte. este deosebit de bogată în variante lexicale alternative. Ele se suprapun şi interacţionează în felul următor: • gradul de formalitate. ce constă din mai multe niveluri. diferă în ceea ce priveşte valoarea lor stilistică şi în felul acesta pot îndeplini rolul de marcatori ai nivelului de formalitate. Limba engleză. Goffman privind constrângerile sistemice şi ritualice ale comunicării (expuse spre exemplu în Hatch E. Între emiţătorul unui mesaj şi receptorul acestuia există o relaţie.mărci ale relaţiei dintre emiţător şi receptor. – Cambridge : Cambridge University Press. a 2-a. caracteristicile sociologice. • politeţea. reflectată. Această relaţie e materializată în tonul discursului. sociopsihologice şi psihologice nu apar distincte. în forma pe care o ia mesajul respectiv. ale rolului pe care îl are produsul comunicării umane. În timp ce trăsăturile lingvistice ce există în discurs ( şi eventual – text) sunt fie prezente. 125 – 131 (pentru noţiuni privind marcarea lingvistică a individualităţii vorbitorului) şi studiile lui E. de pildă. care. Ne interesează să descoperim realizări ale convenţiilor respectate de o comunitate lingvistică. atunci când aceasta ia parte la diferite tipuri de comunicare.

13 39 . Unele limbi sunt extrem de sensibile faţă de acest parametru. cu ajutorul deicticilor sociali. În paranteze patrate am oferit explicaţii. gradele de politeţe fiind marcate nu numai la nivel lexical. În continuare. Politeţea stabileşte relaţia dintre un comportament social acceptabil şi marcarea lui în plan lingvistic. ne vom referi exclusiv la politeţea lingvistică. large – big [mare]. engleza).dumneata –dumneavoastră în limba română tu – Vous în limba franceză du – Sie în limba germană ты – Вы în limba rusă În limba engleză politeţea se exprimă. unde am considerat necesar. pentru că ne interesează marcarea în plan lingvistic al comportamentului social acceptabil. De exemplu: tu – mata . prin formule nuanţate de adresare (româna. prin categorii gramaticale proprii (japoneza). de regulă. [domnul] Aici şi în continuare am tradus exemplele pentru a înlesni înţelegerea lor. În multe limbi politeţea este reflectată de selectarea anumitor forme din cadrul sistemului de adresare. Considerăm că politeţea reflectă distanţa socială dintre emiţător şi adresat. spre exemplu: Mr. germana. to commence – to begin [a începe]13 Exemplele prezentate diferă prin valoarea lor funcţional-stilistică. în cadrul discursului computerizat. Regulile de politeţe descriu nu numai comportamentul verbal: ele se aplică şi comportamentelor non-verbale. Există mari diferenţe între limbi sub raportul gradului şi al tipului de marcare lingvistică a comportamentului politicos. în special. cum ar fi manierele în servirea mesei sau modalităţile de uzaj vestimentar. În fiecare pereche de sinonime primul cuvânt marchează un grad mai ridicat de formalitate.Spre exemplu: to obtain – to get [a căpăta]. ci şi la nivel gramatical.

Studiile psihologice au atestat chiar cazuri unde interlocutorii nu au fost persoane diferite.Ms [domnişoara] Your Majesty [Maiestatea Voastră] Doctor Jones [doctorul Jones] Professor Smith [profesorul Smith] Politeţea poate fi exprimată de propoziţiile în care verbul la modul imperativ este însoţit de please. in-house facilities and cost. interlocutorul. cu excepţia cazurilor când emiţătorul îşi desemnează în mod expres receptorul. cazării. care se conecta la canalul de chat sub avataruri diferite. transportului.... de construcţiile realizate cu ajutorul condiţionalului (Subjunctive mood). accommodation. fiind una din funcţiile lexicului. Toate 40 .] Impersonalitatea reprezintă măsura în care producătorul textului evită să se refere la sine însuşi sau la receptor. capacităţilor de producere şi al costului. De exemplu: This document will evaluate the three possible sites in relation to geographical location. În camera chat drept adresat este tratată orice persoană prezentă. [Documentul va evalua cele trei centre din punctul de vedere al poziţiei geografice.. [Aş dori să . Aici trebuie să reamintim faptul că în cazul chatului nu-ţi cunoşti.. ci o persoană dedublată. de fapt. E de relatat că şi atunci nu se exclude dreptul la replică al oricărui dintre colocutori. Accesibilitatea. reflectă presupunerile făcute de emiţătorul mesajului cu privire la cunoştinţele pe care le are în comun cu receptorul...] Această frază nu conţine nici un indiciu direct aspura personalităţii emitentului sau receptorului.. [Fiţi atât de bun . De exemplu: Would you be so kind to . transport..] I would like to .

nu au un caracter lingvistic. de exemplu. În scris legătura inversă e posibil să apară mult mai târziu decât este produs textul. dar şi prin intermediul gesturilor. mai utilizează şi canalul vizual pentru a primi informaţii suplimentare (non-verbale). de stilul neutru sau inferior al limbii. de regulă. iar cealaltă îi răspunde în scris. În cadrul comunicării faţă în faţă. Trăsătura de participare se referă la măsura în care este posibilă legătura inversă dintre emiţător şi adresat. iar în cazul în care participanţii sunt destul de aproape unul de celălalt – şi în cadrul canalului tactil. strict vorbind. De exemplu. al expresiilor faciale. cât şi al celui auditiv. însă o dată cu dezvoltarea tehnologiei informaţionale a apărut posibilitatea de a utiliza canalul combinat de comunicare (voice chat). Discursul computerizat operează. În vorbire. Încercând să liniştim un copil care plânge. atunci când vorbim la telefon. îl netezim pe cap etc.acestea explică faptul că în camerele de chat lexicul folosit ţine. Comunicarea se poate realiza cu ajutorul unui singur sau mai multor canale. folosim doar canalul auditiv pentru a transmite informaţia. este necesar ca scrisul să fie mult mai explicit în semnalarea semnificaţiei mesajului. Deoarece în scris nu se poate dispune de aceste canale suplimentare. Adesea în chat întâlnim următoarea situaţie: o persoană vorbeşte. pe lângă faptul că-i spunem ceva plăcut pentru a-l opri din plâns. el fiind accesibil majorităţii vorbitorilor. de regulă. atenţia poate fi direcţionată de la o informaţie la alta cu ajutorul variaţiilor ce apar în intonaţie. şi el în limitele canalului vizual (chatul se citeşte). Discursul oral operează atât în planul canalului vizual. adesea. este necesar ca persoana care scrie să atragă atenţia în mod expres asupra anumitor părţi ale textului: subliniind cuvintele sau notându-le cu alt fel de caractere (litere). cel vizual. care. 41 . Profesorul. în mod normal. Datorită caracterului limitativ al canalului de comunicare. continuu şi. pe cale nonverbală. semnalele ce confirmă existenţa acesteia vin. îl şi mângâiem. atunci când ascultă cum îi răspunde tema un elev. Scrisul este limitat doar la un singur canal.

la modul în care este folosită limba pentru a convinge. cea în cadrul căreia apare opoziţia discurs 42 . ceea ce justifică opoziţia langue / discours sau cod / actualizarea codului. competenţă şi produs. într-un sens restrâns. Fireşte. Limba poate fi percepută triplu: ca activitate. Concluzii la capitolul I. a informa într-un plan mai larg. pentru că nu există frontiere rigide între parametrii discursului. mai profund. cu atât scade caracterul personal al enunţului. în cazul nostru) şi actualizarea acestuia în cadrul comunicării verbale. cu siguranţă. El indică rolul textului în cadrul activităţii din care acesta face parte. Ideea opoziţiei langue / parole a fost de a face distincţie dintre general şi particular în limbă sau. Diferenţierea de bază este. O tipologie a discursului se poate realiza în funcţie de diferite criterii. mai exact. Discursulul trebuie privit drept o activitate individuală de actualizare a mesajului unui locutor către adresat. Se mai impune încă o precizare: în chat numărul de receptori ai enunţului sau textului îşi pierde din importanţă. Domeniul se referă. această categorie a canalului se întrepătrunde cu unele categorii din cadrul tonului – în special cea a accesibilităţii – fiind semnalate de acelaşi tip de caracteristici – lucru care nu ar trebui să ne surprindă. dintre elementul codului (verbal. deoarece conversaţiile sunt „vulnerabile”: oricine poate trage cu ochii sau să li se alăture.Ultima trăsătură a canalului se referă la numărul de receptori pentru care se produce un text: cu cât există mai mulţi adresaţi. Este o realitate a mediului virtual de comunicare. Un element al sistemului lingvistic poate fi selectat pentru a îndeplini mai multe roluri. Domeniul discursului reiese clar din variantele de caracteristici ale codului. Faptele de limbă servesc pentru activitatea lingvistică a unui individ.

putem afirma că oral. graduală şi constantă. Considerăm însă că la baza acestei opoziţiei trebuie să se afle toţi parametrii principali ai discursului: tonul. Canalul de transmitere a informaţiei este de o importanţă primordială pentru generarea atât a discursului scris. Fiecare formă a acestora are un anumit număr de trăsături ce se pot regăsi la discursul scris. canalul şi domeniul. scris şi electronic nu sunt altceva decât nişte moduri de existenţă ale limbii. Se impune necesitatea delimitării locului discursului computerizat în cadrul opoziţiei discurs scris/ discurs oral. Am apelat la termenul discurs computerizat pentru a desemna activitatea lingvistică individuală în cadrul tuturor formelor de comunicare prin intermediul computerului. Este necesar ca opoziţia binară discurs oral / discurs scris să devină o trihotomie. al treilea membru al acestei opoziţii fiind discursul computerizat. Cele afirmate se sprijină pe teoriile descrise în lucrare cu privire la centru şi periferie. Membrii acestei opoziţii. Asemenea discursului scris.oral / scris. este imposibil a face o distincţie prea rigidă între discursul oral şi cel scris. Luând în considerare aceste teorii. oral şi electronic. în general. pentru că acesta dispune de o serie de caracteristici ce îl diferenţiază de ambii membri ai opoziţiei tradiţionale. În opinia noastră. cel computerizat fixează informaţia în mod grafic. cât şi a celui oral. ar putea fi asemănaţi stilurilor funcţionale. în particular. teoria lui H. cu un anumit grad de abstractizare. şi a Internetului. Discursul computerizat se prezintă ca ceva intermediar între discurs oral şi cel scris. Glinz despre relaţiile existente dintre elementele sistemului numit „limbă cu scris” şi teoria lui D. proporţională. însă nu-i lipsesc nici gradul infim de formalitate. 43 . Nerius referitor la modurile şi formele de existenţă ale limbii. Este o opoziţie multilaterală. nici caracterul efemer.

– p. Toate formele comunicării verbale sunt guvernate de un principiu dialogic. Indici asupra metodelor de investigare a dialogului se pot găsi şi la etapele mai timpurii de dezvoltare a ştiinţei filologice. Pe parcursul acestei scurte perioade dialogul a fost analizat din mai multe puncte de vedere: • cel sociologic. Istoricul studierii conceptului de dialog În sens restrâns. Călăraşu C. Cu toate acestea. care se adresează unul celuilalt. De fapt. orală sau consemnată în scris.htm#1008254-L-108 şi Bidu-Vrânceanu A. 14 Definiţia oferită se bazează pe Enciclopedia KRUGOSVET. studierea aprofundată a dialogului din punct de vedere lingvistic a început abia în ultimele decenii ale secolului al XX-lea.. întrucât presupunem existenţa unui destinatar care poate face uz sau poate fi privat de dreptul la replică. cu funcţie comunicativă sau fatică. produse alternativ de cel puţin doi emiţători. 2001.(prin) în cuvântul dialog şi grecescul di.ru/articles/82/1008254/1008254a6. – Bucureşti : Nemira..172 44 . Dialogul este un domeniu relativ nou de cercetare şi prezintă un interes deosebit pentru lingvistică. dialogul 14 (de la grecescul dialogos „conversaţie.CAPITOLUL II ANALIZA CONVERSAŢIEI ŞI APLICAREA EI ÎN CONTEXTUL CAMERELOR DE CHAT 2..1. Dicţionar de ştiinţe ale limbii. Dindelegan G.P. Mancaş M. Considerăm inexactă opinia precum că dialogul presupune prezenţa a numai doi locutori [prefixul grecesc dia. literalmente „vorbire prin”) este forma prin care se concretizează diverse tipuri de interacţiune verbală. considerăm că termenul polilog este inutil.(doi) sunt doar aparent similare]. O dată ce la dialog pot participa mai mulţi locutori. convorbire”. • cel psihologic şi psihiatric. accesabilă pe http://www. Ionescu-Ruxăndoiu L.. ca dialog se va considera o secvenţă de replici interconectate semantic.krugosvet. reală sau ficţională.

• cel filozofic • cel lingvistic.

şi

Abordarea sociologică a dialogului neutru din punctul de vedere al valorii expresive şi emoţionale, dar totodată fundamental, s-a realizat în direcţia cunoscută ca analiză a conversaţiei / conversaţională (conversation(al) analysis). Vom opta în continuare pentru termenul analiza conversaţiei, termen considerat oarecum consacrat [31, p. 106] [12, p. 52]. Se pot găsi însă şi alte variante ale termenului englez conversational analysis, şi anume analiza structurii conversaţiei [45, passim], analiza comunicării verbale15, teoria dialogului, analiza dialogurilor sociale16. Opţiunea noastră pentru termenul de analiză a conversaţiei se mai explică şi prin faptul că o conversaţie nu este privită doar ca un eveniment lingvistic, ci şi ca o interacţiune socială, dominată de convenţiile de rit şi de sistem, identificate de E. Goffman (system and ritual constraints) [Apud 44, p. 47]. Cu toate acestea, datele obţinute în urma cercetărilor etnosociologice, psihologice şi chiar filozofice, întreprinse în acest domeniu, au fost şi vor fi folosite de către lingvişti pentru a studia dialogurile din punct de vedere pur lingvistic şi vor contribui la o mai bună înţelegere a mecanismelor de interacţiune lingvistică. Analiza conversaţiei a fost fondată la începutul anilor ‘70 ai secolului al XXlea de către un grup de sociologi americani în baza aşa-numitei etnometodologii. Această analiză nu este, de fapt, altceva decât aplicarea principiilor generale ale etnometodologiei (refuzul la teoretizări excesive şi la schemele apriori în favoarea ataşamentului faţă de materialul empiric) la diverse interacţiuni lingvistice. În cadrul studiilor privind conversaţia au fost abordate mai multe probleme, care până atunci nu s-au bucurat de atenţia lingviştilor. În primul rând, este vorba de regulile de alternare a intervenţiilor în conversaţie sau regula „transmiterii dreptului de a fi emiţător”. Un alt aspect al conversaţiilor, căruia i-au fost consacrate mai multe
15 16

Termen întâlnit în surse de limbă rusă - анализ речевой коммуникации Termen întâlnit în sursele de limbă rusă – анализ бытового диалога

45

lucrări, sunt perechile de adiacenţă (adjacency pairs), adică secvenţe tipice de replici, cum ar fi: întrebare – răspuns, salutare – salutare etc. O latură importantă a conversaţiilor, care a fost studiată şi ea pe larg, sunt secvenţele recurente reparatorii sau, altfel spus, replicile ce corectează sau completează cele spuse de către oricare dintre locutori. O atenţie deosebită se acordă şi macrostructurii dialogului, actelor non-verbale şi non-vocale (ritmului vorbirii, râsului, gesturilor, fixării privirii asupra interlocutorului etc.). E necesar a menţiona, în această ordine de idei, faptul că în anii 1940 – 1950 în Japonia s-a format şcoala existenţei lingvistice. Concepţiile lui Motoki Tokieda, expuse în monografia „Bazele lingvisticii japoneze” (Kokugogaku-genron, 1941), au devenit temelia teoretică a acestei şcoli [163]17. Polemizând cu F. de Saussure, Ch. Bally şi alţi lingvişti, M. Tokieda stăruia asupra faptului că limba nu este un sistem abstract, ci o activitate subiectivă a individului şi nu există în afara acestuia. Savantul diferenţia două puncte de vedere asupra limbii: • cel al purtătorului de limbă şi • cel al observatorului extern. Contrar structuraliştilor, M. Tokieda insista asupra faptului că lingvistica trebuie să se bazeze pe punctul de vedere al purtătorului de limbă, care poate fi cunoscut prin intermediul introspecţiei. Şcoala existenţei lingvistice îşi concentrează atenţia, în special, asupra studierii precondiţiilor psihologice ale actelor de vorbire, ale contextului social şi ale producerii lor. Din toate direcţiile în lingvistica secolului al XX-lea, Şcoala existenţei lingvistice este cea mai consecventă în ceea ce priveşte studierea vorbirii (în sensul atribuit termenului de către F. de Saussure). Ideile aceastei şcoli, parţial, se apropie de concepţiile împărtăşite de adepţii analizei conversaţiei.

17

Adresa articolului respectiv http://www.krugosvet.ru/articles/69/1006947/1006947a1.htm

46

Discipolii lui M. Tokieda au acumulat un imens material empiric. În rezultatul cercetărilor efectuate s-au obţinut date specifice, în primul rând, pentru limba japoneză: • numărul mediu de cuvinte pronunţate pe zi de către oamenii de vârste şi poziţii sociale diferite, • lungimea medie a propoziţiilor în diverse genuri de texte, • timpul pe care japonezii îl folosesc pentru citire, scriere, vorbire, ascultare etc. E de relatat că şcoala existenţei lingvistice nu a exercitat o influenţă semnificativă asupra ştiinţei despre limbă în afara Japoniei.18 O istorie aparte o are studierea dialogului în cadrul lingvisticii computaţionale. [105] Din momentul apariţiei acestei lingvistici în anii 1950 şi până la mijlocul anilor 1970 aici au dominat metodele orientate spre soluţionarea problemei traducerii automatizate, adică ale analizei morfosintactice şi semantice şi a generării unor propoziţii izolate. Mai târziu s-a constatat că astfel de sarcini sunt artificial limitate şi majoritatea cercetătorilor au trecut la modelarea textului coerent şi a dialogului ommaşină (om-computer). [74, p. 132], [19, p.6-14] În Rusia astfel de cercetări s-au desfăşurat activ în anii 1980, în special, de două grupuri legate între ele: Laboratorul de lingvistică aplicativă al Facultăţii de Filologie a Universităţii de Stat din Moscova,sub conducerea lui A.E. Kibrik, şi Laboratorul de inteligenţă artificială [90, p. 51] din Novosibirsk, sub conducerea lui A.S. Nariniani. Aceste laboratoare s-au ocupat de modelarea dialogului informaţional între abonaţii şi operatorii serviciului 09, obţinând un succes evident în ceea ce priveşte înţelegerea structurii dialogului, în general, şi a unor replici aparte, în particular, a transferului informaţional în cadrul dialogului etc. În prezent, adepţii lingvisticii computaţionale elaborează diverse modele de dialog, bazate pe teoria jocurilor lingvistice, pe teoria luării deciziilor, pe studierea structurii intenţiilor comunicative ale locutorilor etc.
18

Pentru detalii vezi de asemenea http://www.krugosvet.ru/articles/82/1008254/1008254a6.htm#1008254-L-108

47

[100] 2. Se pot menţiona în acest context rezultatele Laboratorului de inteligenţă artificială din Novosibirsk cu lucrările lui N. Pentru a exista o conversaţie. adică să fie toţi angajaţi în schimbul comunicaţional şi să producă semne ale acestui angajament mutual. fundamentale. Conversaţie versus discuţie În interacţiunea „faţă în faţă”19. Lingvista poloneză a demonstrat că legităţile decurgerii dialogului depind mult mai mult de specificul limbii şi culturii concrete. Baranov şi G. În anii 1980 – 1990 un număr mare de postulate ale pragmaticii dialogului.a. care pretindeau a fi universale. au fost aspru criticate de către A. În 1992 A.P. totuşi. decât se credea în primele decenii de cercetare a dialogului. discursul este fructul unei munci de colaborare [52.2. Să urmărim modalităţile în care atât emiţătorul de mesaj lingvistic. p.În cadrul lingvisticii generale şi lingvisticii computaţionale structura dialogului s-a studiat activ în Rusia prin prisma teoriei actelor de vorbire şi a postulatelor pragmatice ale lui H. recurgând la diferite procedee de validare interlocutivă [52. 4]. Paduceva [121] ş. Kreidlin au propus o abordare a structurii dialogului bazată pe conceptul de act de vorbire şi de forţă ilocuţionară: în calitate de secvenţă dialogală de bază savanţii au luat unităţile dialogale minime – grupuri de acte de vorbire legate de relaţii ilocuţionare rigide (perechi de adiacenţă). Grice.E.N. Arutiunova [94]. 5].V. 19 Termenul utilizat în literatura de specialitate în limba engleză este face-to-face communication 48 . nu este suficient ca doi sau mai mulţi locutori să vorbească în mod alternativ. ci urmează ca ei să-şi vorbească. Wierzbicka. p. care se produce prin mijloace mai discrete şi. E.D. cât şi receptorul acestuia utilizează diverse procedee de validare interlocutivă.

p. Ionescu-Ruxăndoiu. Catherine Kerbrat-Orecchioni compară modul în care se desfăşoară o conversaţie cu felul în care decurge fluxul de vehicule în intersecţiile rutiere. Wittgenstein. Lingvista franceză propune termenul „stilul conversaţiei”. cum ar fi: • cadrul spaţio-temporal.Modalităţile în care membrii unei societăţi pot să interacţioneze sunt foarte diverse. 29]. Prin 49 . deoarece conţin atât acţiuni verbale. Aici „scenariul” se descompune în diferite faze: conectarea computerului la Internet şi la server de chat.107]. Automobilele trec intersecţia conform unor reguli stricte. Inventarul şi tipologia interacţiunilor verbale se fac pe baza anumitor criterii. dansul). în opinia lui L. p. a căror nerespectare duce adesea la accidente grave. p. alegerea camerei chat dorite. p. ar fi ca şi cum am avea nişte piese nepotrivite sau n-am avea destule pentru jocul nostru cu nişte cuburi [92. indispensabile desfăşurării acţiunii. comunicarea propriu-zisă în cameră. ce constituie o subclasă în ansamblul interacţiunilor sociale. Termenul mai reuşit în română ne-a părut să fie „tonul conversaţiei” După cum susţine L. conversaţia) şi interacţiunile nonverbale (cum ar fi circulaţia rutieră. • numărul şi natura participanţilor. nefiind întotdeauna de natură lingvistică. mixte. În literatura de specialitate s-a făcut distincţie între interacţiunile verbale. Comunicarea din camere de chat reprezintă un exemplu de interacţiune de tip mixt. • gradul de formalitate a interacţiunii şi tonul. [52. Grupul interacţiunilor verbale este numeros şi divers. Anumite tipuri de schimburi comunicative sunt. Kerbrat-Orecchioni [52. în această privinţă. consideră C. 7]. care se realizează prin mijloace verbale (de exemplu. Încălcarea regulilor de alternare corectă a replicilor în dialog poate genera „accidente” de comunicare sau. Ea este un tip aparte de acţiune verbală. conversaţia este „prototipul utilizării limbii” [48. cât şi acţiuni non-verbale. 8] În acest sens dorim să facem o remarcă. în mod egal. • scopul interacţiunii.

. p. dar 20 Definiţia are ca suport Bidu-Vrânceanu A. În opinia Lilianei Ionescu – Ruxăndoiu [48.conversaţie se poate înţelege tipul curent de comunicare. nu implică limitări în privinţa temelor abordate şi nu necesită un cadru instituţional de desfăşurare. Conversaţia se defineşte. 142 50 . – p. p. conversaţia este asemenea jocului cu mingea. conversaţia se caracterizează prin prezenţa următoarelor trăsături pertinente: . Mancaş M. spre deosebire de discuţie. În cursul conversaţiei se actualizează două tipuri principale de roluri. Trebuie să te decizi ce să faci: să arunci mingea înapoi. prin interacţiune. funcţionând „ca un criteriu esenţial de a decide dacă conversaţia este coerentă sau nu” [48.Conversaţia este structurată.. Ionescu-Ruxăndoiu L.Conversaţia este inerent contextuală. Conversaţia.. în opoziţie cu aceasta [48. ci rezultat al interacţiunii unor indivizi care au obiective conversaţionale diferite şi adesea interese divergente.P. să o dai altei persoane sau poate să o pui în buzunar. 29-31]. parametrii temporali şi spaţiali ai comunicării şi ceea ce protagoniştii cred. . ci îşi are propria organizare.Conversaţia este creată continuu. Op. 29]. ea nu reprezintă un şir arbitrar de enunţuri.. participanţii manifestându-se prin prisma rolului lor social. Călăraşu C. de obicei. participanţii acesteia se manifestă ca simpli indivizi. Conceptul de context va fi înţeles aici ca vizând identitatea protagoniştilor actului de comunicare.cit. rolul emiţătorului şi rolul receptorului. tematica şi alocarea rolului de emiţător. ştiu şi intenţionează. p. Ea are loc într-un context comunicaţional. acesta fiind o parte integrantă a ei.20 În opinia noastră. nu este un produs structural similar frazei. şi anume. în care doi sau mai mulţi protagonişti ai actului lingvistic îşi asumă în mod liber rolul de emiţător.. Deşi consideraţiile de statut şi de rol pot interveni ca un factor restrictiv al conversaţiei. Discuţiei îi sunt caracteristice restricţii precise privind cadrul. Dindelegan G. 30].

8] Credem totuşi că o conversaţie nu este un produs structural similar frazei. fiind. semnalată doar de „imaginea” ei în lista celor prezenţi în camera de chat. manifestându-şi astfel prezenţa la nivel paralingvistic fără a prelua rolul de emiţător. Conversaţia reprezintă. însă fără a interveni. se pot împărţi în: • Conversaţii propriu-zise. ale căror roluri nu sunt predeterminate. a primit denumirea de lurking („pândire”). Caracteristicile pragmatice ale auditorilor în conversaţii faţă în faţă şi cele electronice diferă. 51 . forma cea mai obişnuită şi reprezentativă a funcţionării generale a interacţiunilor verbale” [52. de aceleaşi drepturi şi îndatoriri în conversaţie şi nu au un alt scop exprimat decât simpla plăcere de a conversa. mmm. hm. al căror obiectiv este transmiterea informaţiei cognitive. care au adesea obiective diferite şi chiar interese contrare. un tip particular de interacţiune verbală. fără a interveni. considerăm necesară următoarea precizare. În cadrul camerelor de chat situaţia în care persoana asistă la conversaţie. În legătură cu cea de-a treia trăsătură. p. gesturi. Catherine Kerbrat-Orecchioni menţionează că o conversaţie implică un număr relativ restrâns de participanţi. în general. identificată de lingvista română. conform obiectivului lor. Aceştia se bucură toţi. Conversaţiile. de regulă. al căror obiectiv este stabilirea şi menţinerea unor relaţii de bunăvoinţă între locutori. în principiu. prin care se desemnează situaţia celui ce asistă la conversaţie. Prezenţa persoanei care „ascultă” conversaţiile în mediul de comunicare electronic este. ci un rezultat al contribuţiei mai multor indivizi. Auditorul unei conversaţii faţă în faţă transmite semnale de legătură inversă (backchannel): sunete de genul aha. concept studiat mai detailat de Terrel Neuage [154]. • Conversaţii fatice.se vorbeşte şi despre un rol de auditor. considerată „forma prototip. în opinia aceleiaşi lingviste.

p. 2. precum şi de ocaziile în care indivizii care nu se cunosc sunt nevoiţi să se afle într-un spaţiu circumscris. Secvenţele iniţiale şi finale. care încadrează într-o conversaţie mai amplă pe cele tranzacţionale propriuzise. în principiu. Conversaţia fatică este considerată drept „un rău necesar” [12. 232] tocmai în virtutea funcţiei sociale precise pe care o îndeplineşte. şi anume: analiza discursului şi analiza conversaţiei. Termenul marcat al acestei opoziţii este conversaţia propriu-zisă. Redarea informaţiei cognitive în acest caz nu este atât de importantă. au şi ele un caracter fatic. p. ea trecând pe planul al doilea.În opinia noastră aceste două tipuri de conversaţii formează o opoziţie bilaterală. proporţională. pentru perioade de timp variabile: călătorii. Obiectivul conversaţiei fatice [30. Situaţiile tipice pentru comunicarea fatică – cea faţă în faţă – sunt reprezentate de aşa-numitele ocazii sociale: reuniuni formale sau informale. care nu pot constitui sursa unor controverse: timpul. camere de chat etc. Conversaţia fatică se caracterizează printr-un pronunţat aspect ritualizat şi prin abordarea unor aspecte „eterne” sau „sigure”.3. Analiza conversaţiei versus analiza discursului. În lingvistica actuală există diferite accepţiuni ale termenului de analiză a discursului. săli de aşteptare.132] este stabilirea şi menţinerea unor relaţii de bunăvoinţă între participanţi. Ambele vor să explice felul în care se produce şi se înţelege coerenţa şi ordonarea secvenţială în discurs. familia din care provine persoana dată. două dimensiuni fundamentale ale analizei diverselor conversaţii. 52 . Sunt remarcate. privativă şi constantă.

o lingvistică transfrastică. R. în care factorii situaţionali. P. la tribunal. p.). în special. depăşeşte limitele stricte ale lingvisticii. E. actul lor de vorbire are sens numai într-un context comun. Drew [29]. A treia proprietate comună analizei conversaţionale şi analizei discursului se manifestă când ambele trimit. implicit sau explicit. până la cele de structură a conversaţiei în variate tipuri de situaţii comunicative: în clasă. de Beaugrande [9]. la medic.Unii specialişti consideră că analiza discursului nu desemnează nici o perspectivă teoretică. Ştern [120] et al. Îndrăznim să susţinem că nu există o conversaţie model. ten Have [159] et al.). P. Mai departe: cele două abordări se interesează de organizarea secvenţială a conversaţiilor şi. intonaţionali joacă un rol important” [64. mai ales. care stă la baza organizării conversaţionale: ambele privesc secvenţele de acţiuni canonice sau realizate în mod preferenţial de către subiecţii vorbitori. J. de principiile. Mai întâi. între prieteni (W. poşta electronică etc. de la cercetările de „gramatică” a textului (O. nici un cadru metodologic. cu întreaga varietate a formelor sale de manifestare. Moeschler şi A. Acest domeniu. Kubreakova [115]. Kamenskaia [107]. analiza discursului şi analiza conversaţională se preocupă de discursul oral şi. Reboul iau în discuţie câteva proprietăţi comune analizei discursului şi analizei conversaţiei [64. F. Labov [116]. la o logică a acţiunilor. 447]. videofon. analiza discursului fiind. în esenţă. Skrebnev [125]. La baza 53 . p. Se admite astfel ideea izomorfismului frază – discurs. gestuali. configurat la intersecţia unor discipline diverse. Iu. Când oamenii folosesc o anumită limbă. L. contextuali. În opinia altor specialişti. de analiza conversaţiilor naturale. Prin conversaţie naturală cei doi lingvişti înţeleg „orice interacţiune verbală faţă în faţă sau la distanţă (telefon. 447-448].). regulile sau normele care le asigură coerenţa. ci numai un obiect de studiu: discursul. înglobând cercetări diferite ca fundamentare teoretică şi metodologică. van Dijk [99]. cu scopul de a determina regulile care permit distingerea discursului coerent de cel incoerent. T. Murzin şi A. analiza discursului se caracterizează prin extinderea tehnicilor de examinare lingvistică dincolo de nivelul frazei. Bock [97].

194]. analiza conversaţiei foloseşte tehnici inductive. propoziţia. elemente ce generează conversaţia. Credem că anume analiza conversaţiei este metoda care trebuie folosită pentru a studia vox viva. Analiza conversaţiei se bazează pe „observarea. E. Schegloff. 184]. În opoziţie cu conceptele şi procedeele analizei discursului se înscrie analiza conversaţiei. Sacks. p. Referitor la metodologia utilizată. p. Astfel are loc schimbarea interesului cercetării de la studiul propoziţiei (analiza discursului) la studiul conversaţiilor (analiza conversaţiei). iar textul însuşi ca pe o super-propoziţie bine construită [62. orientată către gramatica şi actele de vorbire. pentru că permanent 54 . Pentru mulţi lingvişti.tuturor activităţilor conversaţionale stă societatea. în primul rând. adunarea şi analizarea unor largi materiale. Viaţa socială umană şi munca sunt. adesea cu interese divergente. analiza discursului înseamnă doar cercetarea limbii vorbite. la rândul său. 194] . materialul lingvistic reprezintă fundamentul exclusiv şi baza ipotezelor înaintate. Cu alte cuvinte. aşa cum se consideră. este „făurită” după viaţa socială şi după muncă. Analiza discursului poate fi disociată în două categorii de bază. o simplă extindere a gramaticii. St. Levinson afirmă: „Conversaţia este un model de utilizare a limbii” („Conversation is the prototypical kind of language use”) [Apud 62. în special cu „piece actuale” de limbă vorbită şi cu tot felul de conversaţii care au loc în viaţa reală” [62. în timp ce analiza discursului operează cu metoda deductivă. şi anume: gramatica textului şi teoria actelor de vorbire. văzând orice text ca pe o colecţie de propoziţii corect aranjate. şi conversaţia. aşa cum au practicat-o H. profund empirică. ci mai degrabă rezultatul interacţiunii verbale a doi sau mai mulţi indivizi independenţi. Analiza conversaţiei îşi îndreaptă atenţia către descoperirea caracteristicilor sistematice ale organizării secvenţiale a vorbirii [44. p. se poate spune că. 309]. Pentru alţii – gramatica textului este o modalitate corectă de a realiza o analiză lingvistică extinsă. o dată ce discursul nu poate fi decât dialogat. de exemplu. p. G. Jefferson şi alţii.A. Metodele ei de cercetare sunt inductive. Pentru ea conversaţia nu este un produs structural.

Analiza conversaţiei. Ideea de a trata sistemul a condus la constituirea unei teorii a comunicării. sociolingvistica. Multiplele ei aspecte. avându-l în faţă. Dialogul şi conversaţia merg mână în mână. 2. şi anume: studii psihologice şi psihiatrice. microsociologia. pe baza unui corpus înregistrat. ci şi privite ca o consecinţă a disfuncţionării sistemului în care este „prins” individul. În cadrul studiilor psihologice şi psihiatrice ale conversaţiei s-a extrapolat ideea potrivit căreia comportamentele patologice ar trebui raportate nu numai la disfuncţionarea individului. lingvistica. scopul ei fiind acela de a se observa cât mai obiectiv posibil. Acest „amestec” disciplinar a fost divizat în patru tipuri mari de studii ce au influenţat analiza conversaţiei. cum ar fi importanţa 55 . lingvistice şi filozofice.(cel puţin) ne imaginăm un interlocutor. transdisciplinară la originile ei. În zilele noastre perspectiva conversaţiei devine pur descriptivă. cum se produc manifestările de conversare. are legături directe cu psihologia socială şi interacţionistă. etnosociologice. inclusiv comunicarea în camere de chat) devine obiectul unei investigaţii sistematice. sociologia cognitivă. filozofia limbajului. se observă o direcţionare a interesului către analiza conversaţiei. al căror punct de vedere este esenţial etic şi estetic. de exemplu. familia. Aceasta nu înseamnă că ea a fost neglijată până acum. dar nu întotdeauna primim un răspuns. În acest sens putem menţiona pe „moraliştii” La Rochefoucauld şi Montaigne. Conversaţia (şi alte forme de interacţiuni verbale. sociologia limbajului. Ei considerau foarte importantă situaţia normativă. urmărind în mod expres „inocularea” regulilor privind arta bunei conversaţii.4. Note privind studiul conversaţiei Începând cu anii 70 ai secolului al XX-lea.

într-un cadru potrivit şi în dialog cu un bun interlocutor [130. Conversaţia în vizorul etnosociologiei Ca o reacţie împotriva concepţiei lui N. În acest sens. 23]. combinând cunoştinţele lingvistice cu cele socio-culturale. ar fi un „monstru”. p. lingvistice ale conversaţiilor. iar comunicarea presupune nu doar capacitatea de a elabora un discurs. 56 . sortit unei morţi rapide. dar incapabil să le utilizeze la momentul potrivit. filozofice şi. fondând etnografia discursului [130. Competenţa lingvistică ar trebui deci îmbogăţită. 237].multicanalităţii sau distincţia dintre conţinut şi relaţie (orice comunicare se poartă pe baza unui anumit conţinut şi stabileşte o relaţie). cât şi cea lingvistică sau elocuţională. Vom opta în continuare pentru termenul propus de lingvista C. desigur. iar C. p. Kerbrat-Orecchioni. 2.4. individul poate „supravieţui” în societate. a fi capabil să produci şi să interpretezi un număr infinit de fraze bine construite. ci şi pe cea care va ţine cont de reacţiile şi replicile interlocutorului sau ale interlocutorilor. p. Hymes îşi expune propriile opinii. deoarece ar fi în stare să genereze numai fraze impecabile din punct de vedere gramatical. profesorul E. Însă pentru obiectivele cercetării noastre ar fi mai util să examinăm mai îndeaproape unele aspecte ale studiilor etnosociologice.1. remarcă Hymes. D. au depăşit câmpul psihologiei.46]. ci este necesar a avea în vedere condiţiile de utilizare adecvată a posibilităţilor oferite de către limbă. Copilul chomskyan. p. care este definită drept un ansamblu de aptitudini care permit subiectului vorbitor să comunice eficace în situaţii culturale specifice [51. Chomsky în privinţa limbajului. deoarece studiul nostru este concentrat asupra uneia din ipostazele comunicării umane. Posedând atât competenţă comunicativă. Coşeriu introduce noţiunea de competenţă expresivă (sau capacitatea de a elabora discursul) [23. Kerbrat-Orecchioni foloseşte noţiunea de competenţă comunicativă. nu înseamnă numai. Pentru el a şti să vorbeşti. 45]. cum susţine Chomsky.

Normele care susţin comportamentele sociale sunt. deschiderea şi încheierea schimbului comunicaţional etc. Pentru etnometodologi obiectivul analizei conversaţionale este acela de a descrie derularea conversaţiei cotidiene în situaţii naturale. reprezentat de trei. „are ca punct de plecare observarea felului în care participanţii înşişi produc şi interpretează conversaţia. Schegloff şi G. propus de către H. Jefferson. Garfinkel. Ervin-Tripp [133] şi. după modelul etnobotanica şi alte etnoştiinţe. E. repararea eventualelor greşeli ale schimbului comunicativ. 204]. negocierea temelor în conversaţie. propus de către H. reprezentat de ansamblul schimburilor comunicative ce formează o anumită conversaţie [Apud 48. 33]. pentru a rezolva în mod convenabil un ansamblu de probleme comunicative pe care le întâmpină în viaţa cotidiană [12. mai ales. susţine Luminiţa HoarţaCărăuşu [45. p. aplicabil în toate domeniile sociale de activitate. plecându-se de la observaţii minuţioase ale eşantioanelor înregistrate. patru şi mai multe intervenţii corelate. asigurarea alternanţei de roluri. cel puţin teoretic. Intuiţia. reprezentat de intervenţia în curs şi de cea care urmează imediat. Modelul etnometodologic de analiză a conversaţiei. 33].Termenul de etnometodologie. Fisher [128].Goffman. fiind în permanenţă reactualizate de practică cotidiană. Goffman 57 . observaţiile perspicace şi sugestiile teoretice ale lui E. 16] Pot fi menţionate aici lucrările de sociolingvistică ale cercetătărilor W. [52. Demersul etnometodologic este. p. ar avea următorul sens: este vorba despre descrierea metodelor pe care le întrebuinţează membrii unei societăţi date. • Nivelul secvenţelor recurente. S. în parte. lucrările lui E. într-o mişcare fără sfârşit în construcţie interactivă a ordinii sociale. p. Această tehnologie poate fi reconstruită. p. p. preexistente. • Nivelul general. 23]. Din această perspectivă se disting trei niveluri de organizare conversaţională: • Nivelul local. ca formă de interacţiune socială” [Apud 48. Sacks. Ceea ce îi interesează pe etnometodologi în cadrul analizei conversaţionale este „tehnologia conversaţiei”. J.Labov [116] sau [118].

– Cambridge : Cambridge University Press.au stimulat şi au alimentat. [52. în majoritatea cazurilor. Smith – London. Ed. un enunţ de tipul „hello” este o formă de salut. Drew P. 138-140 sau Fox B. „obiectul” limbajului. În anii ’80 ai secolului al XX-lea.4. prioritate având discursul oral şi dialogat.2. p. p. de poziţia lor în cadrul secvenţelor conversaţionale. Discourse structure and anaphora. 11-13 22 Vezi. însă desemnează o formă de răspuns la 21 Ţinem să remarcăm aici că în cadrul studiului nostru nu am avut nevoie de transrieri propriu-zise. atunci când deschide o conversaţie. 1995. de exemplu. Unele particularităţi lingvistice ale conversaţiei Chiar dacă conversaţia este. – p. Drew sau P. au arătat că interpretarea enunţurilor depinde. studiul comunicării în viaţa cotidiană [Apud 44. însă pentru detalii privind regulile de efectuare ale acestora vezi. Conversation analysis. de exemplu. Studiile realizate prezintă o descriere amănunţită şi precisă a acestor forme specifice ale conversaţiilor. • structura tematică a conversaţiei. Din această perspectivă elementele teoretice trebuie să fie puse în întregime în slujba observării faptelor propriu-zise de limbă. înainte de toate. // Qualitative Psychology: A Practical Guide to Research Methods / edited by J. lingvistica încearcă să recupereze timpul pierdut. • organizarea globală a conversaţiei. 6-26]. plecând de la transcrieri minuţioase de schimburi autentice21. şi anume: • perechile de adiacenţă. ten Have 58 . 2. Written and conversational English. • sistemul de intervenţii verbale. considerat ca formă primordială de realizare a limbajului.A. lucrările lui P. 2003. – p.A. 16] Analiza conversaţiei a lărgit câmpul tradiţional de investigare a lingvisticii prin studii detaliate ale diferitelor niveluri ale conversaţiei. având ca subiect conversaţii autentice22. New Delhi: SAGE Publications. Spre exemplu. a 3-a. Numeroase lucrări. Thousand Oaks. pare paradoxal faptul că lingvistica nu a fost interesată de analiza conversaţiei decât foarte târziu şi sub presiunea investigaţiilor făcute în afara frontierelor ei. în mod decisiv.

Постулаты речевого общения. cum ar fi: perechea întrebare – răspuns sau salut – salut. în general la începutul intervenţiei. pe când în caz contrar ea este decalată fie către sfârşitul intervenţiei. 1985. Гордон Д.salut atunci. în conversaţiile obişnuite. Analiza conversaţiei a demonstrat importanţa perechilor de adiacenţă în cadrul interacţiunilor. acuzaţie etc. ea este efectuată imediat. Spre deosebire de perspectiva pragmatică. una din caracteristicile fundamentale ale conversaţiei. În funcţie de tipul de acţiune efectuată în cursul intervenţiei precedente. Atunci când replica este în acord cu preferinţa. el „proiectează” o acţiune pe care interlocutorul este invitat s-o efectueze (salut în replică). Cercetările au vizat. Nici capacitatea de implicare secvenţială a enunţului nu este echivalentă în cele două cazuri: în primul. вып.) şi au demonstrat importanţa unei organizări preferenţiale a replicilor. Cercetările în analiza conversaţiei au vizat ansamblul acţiunilor care pot fi realizate în conversaţie (secvenţe de compliment.. în egală măsură. – Москва: Прогресс. Acest fapt pare să indice că replicile interlocutorului nu sunt întîmplătoare şi se supun unor reguli bine determinate. aşa cum se poate vedea din formularea atenuată a acuzaţiilor sau criticilor în scopul anticipării unui posibil refuz din partea interlocutorului şi a diminuării posibilităţilor de respingere23. Prin urmare. pe când în al doilea caz enunţul închide secvenţa de salut. S-au propus astfel principii de succesiune secvenţială la nivelul intervenţiilor care explică faptul că trecerea de la una din ele la alta se realizează. printr-o suprapunere minimă şi prin absenţa pauzelor lungi. – C. actele de limbaj sunt analizate în virtutea apartenenţei lor la perechea de enunţuri (de adiacenţă). Лакофф Дж. când apare în calitate de replică reactivă la primul enunţ. de exemplu. el va avea o interpretare diferită în funcţie de poziţia pe care o ocupă. fie în intervenţii ulterioare. // Новое в зарубежной лингвистике. unele replici vor fi preferate altora. anume faptul că funcţionarea acesteia se bazează pe intervenţii succesive ale coparticipanţilor. Procedurile de acces la cuvânt permit locutorului angajat într-o intervenţie în curs nu numai să selecteze locutorul 23 Despre acţiunile conversaţionale vezi. Această organizare preferenţială influenţează primul membru al perechii de adiacenţă. 276 – 302 59 . în analiza conversaţiei. 16.

Studiile întreprinse în analiza conversaţiei în ultimii ani s-au ocupat de descrierea şi analiza secvenţelor legate de organizarea globală a conversaţiei. 2. în mare parte. Wittgenstein. interviuri. dezbateri. 60 . O serie de lucrări s-au orientat asupra studiului situaţiilor formale sau instituţionale (lecţii. Aceasta din urmă funcţionează la nivel local. punând în evidenţă aspecte structurale din cele mai importante. Continuând o serie de idei ale logicienilor neopozitivişti. p. Moore. Pretinsele „probleme filozofice” vor pierde din prestigiul. analiza lingvistică a fost practicată sistematic (şi adesea privită ca singura cercetare legitimă). Filozofia conversaţiei Prezentă în orice filozofie de tip reflexiv. p. Russel şi L. ci şi acţiunea / acţiunile pe care acesta ar trebui să le efectueze. prestabilite [21. Cu toate că dispune de un nivel de organizare proprie. şi inspirându-se. Carnap. permiţând gestiunea raportului între intervenţia în curs şi cea ulterioară [29.3. 245-247].4. cum ar fi R. Secvenţele iniţiale şi terminale au constituit în acest sens un „teren” de cercertare fundamental. formarea perechilor de adiacenţă este tributară sistemului de constituire a intervenţiilor. care se desemnau ei înşişi drept „filozofi ai limbajului”. 165-171]. Posibilitatea de a iniţia şi a fini o conversaţie exploatează în mod complex existenţa perechilor de adiacenţă. îndată ce va fi supusă analizei terminologia în care ele au fost formulate. numindu-şi cercetările filozofie analitică. B. de către filozofii englezi din prima jumătate a secolului al XX-lea.următor. comunicarea în Internet) în cadrul cărora regulile de atribuire a intervenţiilor sunt modificate şi guvernate de convenţii specifice.E. din lucrările lui G. mai cu seamă. ei susţineau că cele mai multe scrieri filozofice îşi datorează aparenta profunzime unei folosiri neadecvate a limbajului cotidian.

dar în acelaşi timp exprimă o intenţie comunicativă (act ilocuţionar) şi urmăreşte realizarea unui anume efect asupra interlocutorului (act perlocuţionar). ci şi. Dezvoltându-le. Wittgenstein descoperă şi subliniază caracterul fundamental şi central al noţiunii de utilizare a limbajului. Austin şi J. urmat de americanul J. în cadrul unei teorii a actelor de limbaj. în concepţia lui Searle. acesta fiind o „formă de viaţă”. în opinia lui Wittgenstein. Studiul acestor acte ar putea permite. passim]. Ideea că sensul unei entităţi lingvistice stă în „jocurile” pe care aceasta le autorizează a fost sistematizată de J. organizate sub forma unor secvenţe de structuri morfo-sintactice. vorbitorul emite o serie de combinaţii de sunete. sunt tot atât de variate ca şi formele de viaţă şi la fel de prolifice ca şi inventivitatea umană [92. Cei care i-au prelungit ideile au fost filozofii şcolii de la Oxford.L. Rostind un enunţ. este aceea de „joc al limbajului” (Sprachspiel). Searle. În investigaţiile sale filozofice L. Jocurile limbajului. aceştia au formulat un punct de vedere uşor diferit de al maestrului în ceea ce priveşte impactul filozofic al analizei limbajului. L. Wittgenstein pune accentul pe importanţa utilizării cuvântului în context pragmatic. anul când a emigrat din Austria. Este aproape unanim acceptată interpretarea teoriei actelor de vorbire drept teorie a actelor ilocuţionare. Searle [73]. în care mesajul prinde viaţă. inerente utilizării unui enunţ. Influenţa sa a contribuit la acreditarea scrierilor lui J. a actelor susceptibile de definiţii şi clasificări riguroase. despre utilizarea frazelor în situaţii concrete. mai ales. Expresia aleasă şi folosită de către Wittgenstein pentru a desemna aceste circumstanţe complexe. care transmit anumite semnificaţii lexicale şi gramaticale (act locuţionar). accentuând ideea de diversitate a utilizărilor concrete ale limbii. Austin [5]. şi până la moartea lui în 1951. întrucât componenţa locuţionară constituie obiectul de 61 . Nu este vorba numai despre folosirea cuvântului în fraze. Discipolii lui cred că analiza limbajului poate rezolva problemele filozofice tradiţionale (în timp ce pentru Wittgenstein importantă era eliminarea acestora). Wittgenstein a fost profesor la Cambridge din 1929. soluţionarea anumitor probleme filozofice.

teoria actului de vorbire ar putea oferi şi nişte recomandări în vederea realizării obiectivelor retorice. descrierea. 141] Bazându-se pe teoria actului ilocuţionar. întrebarea. 184 24 62 . p. Unul dintre postulatele teoriei actului ilocuţionar susţine că unitatea minimală a comunicării umane nu este propoziţia sau enunţul. modul în care unele enunţuri. Conceptul de act de vorbire este astfel identificat cu acela de act ilocuţionar. – Oxford : Blackwell Publishers. caracteristicile receptorului în cadrul comunicării.. locutio vorbire) asociază conţinutul propoziţional al unui enunţ cu o forţă convenţională specifică. deşi nu se leagă între ele. Definiţia are ca suport Bidu-Vrânceanu A. să se cerceteze consecinţele sociale ale actelor de comunicare în termenii relaţiilor de dependenţă şi echivalenţă socială. formal. • să se includă în sfera teoriei pragmaticii intenţiile comunicative. în timpul. în acelaşi timp.. ci efectuarea anumitor acte. formează un discurs coerent. să se elaboreze un set cât mai sigur de instrumente de cercetare.studiu al gramaticii.. ordinul. – p. eliminând unele componente de ordin general comunicativ. An encyclopedic dictionary of language and languages.cit. reacţiile psihologice şi de comportament.. Ionescu-Ruxăndoiu L. Mancaş M. Actul ilocuţionar 24 (cf. noţiunile din retorică leagă „transparenţa” intruchipării ilocuţiei cu efectul perlocuţionar. • să se demonstreze relaţia dintre claritatea enunţului şi eficacitatea impactului acestuia. Dindelegan G. încercând. Această afirmaţie consună cu opinia unor lingvişti care intenţionează să treacă peste limitele propoziţiei. precum ar fi constatarea. considerăm că sunt realizabile următoarele: • să se treacă peste limitele materialului ce este prelucrat cu mijloace pur lingvistice. determinată de intenţiile comunicative ale emiţătorului. ci un mijloc de a „descărca” descrierea semantică a propoziţiei şi a textului. Călăraşu C. 256 şi Crystal D. – p. Op. O astfel de lărgire a orizontului cercetării nu este un scop în sine. explicaţia etc. • să se explice. iar cea perlocuţionară este exterioară enunţului propriu-zis. lat.P. [121. 1994. in în.

Termenul dat a fost folosit în lucrările din domeniul filozofiei [86. de asemenea actele şi evenimentele la care aceştia au luat parte în cazul procesului de comunicare interpersonală. macrofuncţia ideatică realizată sub forma de afirmaţie. Wittgenstein) şi au încercat să stabilească anumite reguli logice menite să arate relaţia dintre enunţ şi comportamentul vorbitorului şi al ascultătorului. şi acte ilocuţionare cu un caracter universal. pe de altă parte. sensul locuţionar. clasificarea şi stabilirea legăturilor reciproce între actele de vorbire.teoria propriu-zisă a actelor ilocuţionare (analiza.analiza actelor ilocuţionare sau analiza lingvistică a vorbirii (stabilirea corespondenţelor dintre actele de vorbire şi unităţile de vorbire) În cadrul primei discipline nu este importantă problema gradului de realizare a scopurilor şi a intenţiilor cercetare al lingvisticii. p. Însă pentru cea de-a doua – materialul lingvistic constituie un punct de plecare. funcţia actului. Ele au tratat „limbajul obişnuit” (începând din anii 1930 cu L. independent de mijloace verbale). 63 comunicării concrete. sensul semantic al actului. Conform opiniei lui Searle [73. realizat prin utilizarea limbii în situaţii de comunicare concrete. actele de vorbire sunt alcătuite din două părţi: a) Conţinutul de afirmaţie: nucleul. pe de o parte. anume aici se află domeniul de . Actul de vorbire este un act complex. În cadrul abordării lingvistice de ordin general a teoriei actului de vorbire se disting două direcţii de studiere a acestuia: . despre ce este vorba. . manifestarea intenţionalităţii discursului.• să se stabilească raporturile dintre repertoriul de acte de vorbire dintr-o anumită limbă. b) Forţa ilocuţionară: valoarea comunicativă pe care vorbitorul o dă actului respectiv. la ce se referă actul. passim]. 42].

Afirmaţia. 103]. . .accentul în cadrul cuvântului şi al propoziţiei. Grice. Aspectele acestora în chat. forţa perlocuţionară. H. Grice numeşte implicatură partea din semnificaţie ce nu se supune verificării privind condiţiile de adevăr ale frazei [40.verbe performative (e.normele ce caracterizează interacţiunea. Grice îşi promova ideile cu privire la conceptul de implicatură conversaţională şi cel de maximă conversaţională. p. p. unui sau mai multor dispozitive. Susţinem părerea savantului rus Iu. Pornind de la observaţia că anumite enunţuri comunică mai mult decât cuvintele care le constituie. ce indică funcţia şi care cuprinde în limba engleză: . conceptul dat fiind strâns legat de cel precedent. ca parte a trăsăturii de acceptabilitate a textului. introdus de către H. to deny a nega) . conform căreia de cealaltă parte se află valoarea pe care ascultătorul o dă actului respectiv.contextul în sine .intonaţia.topica. În prelegerile sale de la Harvard din 1967.Dar o dată ce este vorba de comunicare. 139] 2. 57]. Cu alte cuvinte. nu putem să uităm şi de faptul cui îi este adresat discursul. A. implicatura este considerată un tip de inferenţă sau deducţie pragmatică. [10.g. . Reboul şi J. Moeschler definesc inferenţa ca „un proces logic care. Maximele conversaţionale şi implicatura.P. to declare a decalara.5. p.modul verbelor. Rojdestvenski [123. sau nucleul.P. Termenul de implicatură. . permite explicarea divergenţelor frecvente care apar între semnificaţia frazei şi sensul comunicat de enunţ. este convertită într-un act de vorbire cu o anumită forţă ilocuţionară prin intermediul acţiunii unui operator. pornind de la un 64 .

anumit număr de informaţii cunoscute (premisele). Постулаты речевого общения.217 – 237 sau Thomas J. calculată pe baza structurii sintactice a frazei. вып. în semantica enunţurilor. 171 – 176 65 . În acest context se impune necesitatea explicării conceptului de implicatură. Dorind să atribuim frazelor unei limbi o valoare semantică constantă. New York. Лакофф Дж. lăsând determinarea a ceea ce este comunicat ocazional în seama unei cercetări ulterioare. în virtutea legilor sau maximelor discursive. patru maxime conversaţionale. H. El delimitează. Implicaturile pot fi ele însele obiect al comunicării. / edited by J. ca linii directorii în orice comunicare corectă şi eficace. Mey. Grice a postulat existenţa unui grup de condiţii. Грайс Г. вып. p. de ceea ce ele comunică. de reguli conversaţionale. 16. ceea ce ele spun în virtutea frazei utilizate. derivă altele noi (concluzia/concluziile)” [69.P. 54]. ce conduc la un act conversaţional. 1985. Singapore. Grice [40. – Amsterdam. Lausanne. introdus şi el de H. – Москва: Прогресс. // Concise encyclopedia of pragmatics. ce conduc la o conversaţie eficientă. Conversational maxims. cooperantă şi exprimă împreună un principiu general al cooperării25. Ne găsim astfel în situaţia de a separa. la nivelul căreia ar interveni „constrângeri” generate de 25 Lingvistul numeşte implicaturi conversaţionale propoziţiile care se cer a fi adevărate pentru ca maximele să fie Referitor la maximele conversaţionale şi la principiul general al cooperării în comunicare: Гордон Д. Логика и речевое общение. 276 – 302. – C. putem enunţa „este dimineaţă” doar pentru a semnala că deţinem informaţia. funcţionabile. – p. p. reprezentând principii generale. Se face distincţie între • implicatură conversaţională şi • implicatură convenţională. // Новое в зарубежной лингвистике. Noţiunile de subînţeles şi implicatură sunt esenţiale în constituirea unei semantici lingvistice cât de cât sistematice. suntem obligaţi a face observări asupra unui număr mare de indicaţii pe care enunţul le comunică. Oxford. În acelaşi timp H. Calculul semantic s-ar limita în aceste condiţii la determinarea conţinutului spus. 1998. 16. Tokyo : Elsevier.. Grice numeşte implicaturi conversaţionale propoziţiile care se cer a fi adevărate pentru a se putea respecta maximele.P. 58]. // Новое в зарубежной лингвистике. – C. Shannon. 1985. Spre exemplu. – Москва.P.

Argumentativiştii27.cit. – p. Pentru detalii vezi Ducrot O. Implicatura convenţională este. 364-365 26 66 . Sperber şi D. Wilson [69. Op.M. Ele au fost definite fie în raport cu ideea existenţei unui fond de informaţii comun interlocutorilor sau a unui context cognitiv mutual – subansamblul situaţional al acestui fond (D. Wilson îşi fondează pe noţiunea de inferenţă contextuală şi utilizarea ei în descrierea lingvistică. în esenţă. D. Anscombre şi O.-C. prin convenţie. cu uzul anumitor forme lingvistice. Op. el se distinge de definiţiile semantice propriu-zise prin conceperea dinamică a relaţiei dintre informaţiile comune interlocutorilor şi enunţul produs.specificul fiecărei limbi. Astfel adepţii perspectivei logice vor fi puşi în situaţia de a defini o limbă a cărei interpretare semantică se înrudeşte cu un calcul logic. în funcţie de alegerea făcută. Rămâne de văzut unde se situează frontiera: efectele semantice posibile care vor fi excluse din limbă în vederea interpretării lor conversaţionale? Deciziile în acest sens pot fi multiple. un grup de presupoziţii asociate local. din contra./ ed. lăsând în seama studiilor conversaţionale explicarea elementelor care depăşesc modelul. Ducrot privind momentul că într-un discurs două segmente legate nu exprimă în mod obligatoriu fapte care. reducând zona conversaţionalului cu riscul de a complica descrierea semnificaţiei lingvistice – fără ca prin aceasta să elimine necesitatea de a plasa în afara limbii o serie de efecte incontestabil specifice enunţurilor.. Sperber şi D.. sunt legate în realitate. 10-15 sau Ducrot O. – p. modificându-se în funcţie Vezi pentru detalii Moeschler J. Ducrot [31. p. numită teoria pertinenţei26. din perspectiva locutorului. ci de emiţător. vor manifesta o tendinţă opusă. Spre exemplu. 497 . Din perspectivă pragmatică. o întreagă teorie asupra interpretării. Schaeffer J. Această relaţie variază de la o situaţie comunicativă la alta. Pragmatica azi. Reboul A.cit. presupoziţiile nu ţin de enunţ. În afara acestei distincţii nu pare realizabilă nici o semantică lingvistică.499 27 A se vedea teoria lui J. Deşi primul tip de definiţie menţine condiţionarea presupoziţiilor în sfera epistemicului.. p. – p. Modul de aplicare a principiilor conversaţionale defineşte o anumită concepţie despre limbă. 1015]). 2003. şi.M. 2-a – Cluj-Napoca: Echinox. 497-499]). imaginea limbii se modifică de fiecare dată. Schaeffer J. fie în raport cu un ansamblu de condiţii de coerenţă discursivă (O.

Astfel. Maximele principiului cooperativ. Distincţia dintre conţinutul asertat şi cel presupus al enunţurilor explică funcţionarea relaţiei dintre condiţia de progres şi cea de coerenţă a oricărui discurs. Grice [106]. descriu mijloacele raţionale care asigură eficienţa schimburilor cooperative. adresatul presupune că locutorul a respectat aceste legi. Pentru a interpreta enunţul. anume acela pe care locutorul are intenţia de a le transmite. Respingerea de către adresat a setului de presupoziţii propus de emiţător poate echivala cu refuzul comunicării sau poate determina activarea unor mecanisme polemice. Grice fondează modul de interpretare a enunţurilor nu atât pe o deontologie particulară. ceea ce îi permite să deducă toate informaţiile implicate de respectarea lor. de altfel. Astfel de informaţii. H. în sensul unui ansamblu de legi ale discursului.de evoluţia discursului. Al doilea tip de definire pragmatică a presupoziţiilor le atribuie funcţia de fixare a cadrului discursiv.P. dacă este limitat la conţinutul său explicit. Acestă ipoteză generală antrenează presupunerea în virtutea căreia conversaţia se supune unei serii de maxime conversaţionale. el porneşte de la ideea că limbajul nu poate fi informativ. interpretarea acesteia s-ar întemeia pe un fel de deontologie discursivă. Ţinem să 67 . cât pe exigenţele schimbului de informaţii. Forma de introducere a presupoziţiilor depinde de competenţa comunicativă a emiţătorului. formulate de H. El nu posedă această capacitate decât în măsura în care interlocutorii iau ca punct de plecare al activităţii lor conversaţionale dorinţa de a informa sau de a fi informaţi (principiul de cooperare). Existenţa presupoziţiilor şi conservarea lor în cazul perechilor de adiacenţă asigură cantitatea necesară de informaţie necesară pentru reuşita comunicării. Comunicarea verbală implică acceptarea acestui cadru. pot exista. pe care locutorii trebuie să le respecte.P. Când fraza este enunţată. numite „subînţelesuri”. în unele forme de discurs indirect. Absenţa raportării la condiţiile de adevăr permite explicarea posibilităţii de variaţie a presupoziţiilor unui enunţ.

faptul că limba este dată diplomatului. pentru că există restricţii privind numărul de semne. dar nici insuficientă. Ea trebuie să se încadreze în limitele impuse de schimbul respectiv. S-ar putea spune că respectarea acestei maxime în camerele de chat este impusă. pe care le poate conţine un mesaj.menţionăm că maximele lui Grice. anume aici poţi face totul ce în viaţa reală nu vei îndrăzni niciodată. 28 Pentru detalii vezi infra Accesul la cuvânt în chat 68 . pentru a „ascunde” adevărul. utilizate de către cei care se întâlnesc şi discută în camerele de chat (şi în Internet. Maxima manierei se referă la modul în care trebuie formulate intervenţiile în cadrul unui schimb verbal. Dacă am fi să revenim la Tabelul 1. atunci vom vedea că anume camerele de chat favorizează cel mai mult încălcarea maximei calităţii. Este interesantă în acest sens sintagma „teoria minciunii”. Pe de altă parte. Savantul avea în vedere. Or. reclamând claritate şi structurare logică a enunţurilor. ministrul de externe al lui Napoleon. să nu fie nici excesivă. întâlnită de noi în Tratatul de semiotică generală al lui Umberto Eco. În Anexa 2 am prezentat lista celor mai răspândite abrevieri. Maxima relevanţei cere ca orice intervenţie în cadrul unui schimb verbal să se coreleze cu celelalte şi să fie strict legată de tema în discuţie28. Respectarea maximei cantităţii de către interlocutorii din camerele de chat ar putea servi drept subiect pentru un studiu separat. Vom oferi mai multe detalii privind respectarea maximei manierei în camerele de chat în ultimul paragraf al prezentului capitol. probabil. de Talleyrand. prezentat în capitolul precedent (pagina 38). Faptul acesta exclude furnizarea unor informaţii false sau pentru care emiţătorul nu are dovezi adecvate. conform opiniei existente în cadrul semioticii şi pragmaticii moderne. în general). Maxima cantităţii reglementează volumul de informaţie furnizată de fiecare participant la un schimb verbal. Maxima calităţii cere ca interlocutorii să spună numai ceea ce cred că este adevărat. după cum spunea şi Ch. exprimă un caz ideal al comunicării. cu referire la ştiinţa semioticii. rigorile impuse de mediul de comunicare îi fac pe interlocutori să devină foarte inventivi.

Contextul comunicativ este un ansamblu al factorilor. Contextul comunicativ al conversaţiilor din camerele chat Înainte de a purcede la explicaţiile inerente ale acestui paragraf. mai exact. ne avertizează că maximele conversaţionale nu trebuie înţelese prea direct de către emiţător. dincolo de sensurile determinate de structura lingvistică a enunţurilor. universaliile semantice minime etc. Tipologia contextelor diferă de la un autor la altul. 2. pe parcursul perioadei 1968 – 1990. Grice. care. La baza concepţiilor teoretice ale lui Rommetveit se află o combinaţie dintre psihologia experimentală (s-au efectuat. p.. un context social. experimente cu asociaţiile provocate de anumite cuvinte). care.H. Idea de bază a lui Rommetveit se reduce la următoarea: limba este inserată întro matrice socială sau. care şi-a perfecţionat teoriile privind structura mesajului lingvistic. 140-147]. mergând în opoziţie cu Gramatica Generativă sau Gramatica Montague [Apud 11.66]. În mod curent. p.6. tratându-le drept nişte fantezii bazate pe teorii ale limbii. se face o distincţie netă între: • contextul lingvistic – verbal. postulatele interacţionismului simbolic al lui G. pentru că aceasta ar denatura comunicarea [40. 69 . Psiholingvistul norvegian atacă orice idei privind „sensul direct”.P.H. ţinem să-l menţionăm pe psiholingvistul norvegian Ragnar Rommetveit. Mead şi tradiţia hermeneutică europeană. deci ea nu poate fi studiată decât luându-se în considerare influenţa contextului asupra modului de exprimare. 140-147]. de fapt. spre exemplu. p. formalizat [Apud 11. afectează semnificaţia acestora. Termenul dat desemnează orice informaţie de bază care se presupune că este împărtăşită de emiţător şi adresat şi contribuie la interpretarea unui anumit enunţ de către receptor. descriu discursul scris.

tendinţa dominantă în acest plan fiind cea de a apropia cât mai mult conversaţiile electronice de cele „faţă în faţă”. Locul desfăşurării conversaţiilor mediate de computer.• contextul non-lingvistic – extralingvistic. aplicate la conversaţia mediată de computer. nici de statutul lui social. cu certitudine. Cele spuse.cercul creşte. este că în ele se ajunge a uita de viaţa reală. dacă participanţii la conversaţie sunt mai multe persoane sau o personalitate multiplă. E de relatat că articolul semnat de Judith Donath. Modul de vizualizare a conversaţiei mediate de computer a fost în continuă dezvoltare. Chatul este conversaţie vizualizată (şi nu una actualizată). non-verbal. a trăi clipe pe care nu le poţi sau nu îndrăzneşti să le trăieşti în realitate. Atunci când persoana în cauză face o intervenţie în conversaţie . impunând restricţii de rang social şi cultural în realizarea drepturilor şi îndatoririlor interlocutorilor. sunt diverse medii de chat (canale de chat propriu-zise. după cum am menţionat anterior. ne furnizează următoarele date privind contextul comunicativ: în primul rând. extraverbal. niciodată nu putem fi siguri nici de vârsta şi sexul celui cu care comunicăm. în primul rând. conform căruia fiecare persoană ce se conectează la serverul de chat apare ca un cerc. MUDurile sau MOOurile). Singurul lucru care este cert cu privire la chat (fapt confirmat de numeroasele studii psihologice şi sociologice efectuate [155]). Contextul comunicativ se defineşte. Nu se va şti. Mesajele apar pe ecran pentru câteva secunde (durata păstrării mesajului pe 70 . rolul şi un relativ statut al interlocutorilor. prin datele despre situaţia de comunicare: identitatea. Karrie Karahalios şi Fernanda Viegas de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts şi întitulat Visualizing Conversations [145] (Vizualizarea conversaţiilor) prezintă un interes deosebit pentru cei care studiază conversaţiile în camerele de chat datorită următoarelor postulate ale autoarelor: • Se propune un model de vizualizare a conversaţiilor în camere chat. Situaţia de comunicare limitează interacţiunea. locul şi momentul comunicării.

este ambiguă în acest sens. Utilizarea strategiilor nu este un mod de comunicare deghizată. Conversaţia mediată de computer. în opinia noastră. Viegas [145] ţine totuşi de domeniul propunerilor de raţionalizare sau al cazurilor ideale. Mai putem adăuga că nici tematica conversaţiei. Karahalios şi F. • Modelul propus mimează conversaţiile din viaţa reală. care poate fi chiar uitat o dată cu desfăşurarea conversaţiei. deci al unor strategii interpretative. în orice moment. iar apoi trec pe planul doi şi ulterior dispar. Transparenţa strategiilor folosite de emiţător este pusă în evidenţă de existenţa unor strategii corespunzătoare la nivelul receptării mesajului. anunţată în denumirea camerei de chat. în scopul atingerii anumitor obiective urmărite [12. Intercalarea cercurilor ce cresc şi se micşorează reflectă schimbul rolurilor din conversaţie. Un alt element al definiţiei complexe a contextului de comunicare sunt presupoziţiile despre ceea ce interlocutorii ştiu sau consideră de la sine înţeles. Particularităţile strategiilor de comunicare în chat Strategia comunicativă poate fi definită drept o formă de comportament comunicativ bazată pe manipularea structurilor interacţionale şi a mijloacelor verbale de concretizare a acestora. deoarece nu am găsit nici un chat unde conversaţiile ar fi fost vizualizate în modul descris în articolul citat. • O atare interfaţă grafică ar oferi un mediu de comunicare online mai atractiv şi ar reflecta mai bine „realitatea” comunicării virtuale.7. unde. din motive deja enumerate. nu se respectă. K. 501]. 71 .ecran este direct proporţională cu lungimea intervenţiei locutorului). p. atenţia este concentrată asupra intervenţiei ultimului locutor. Donath. 2. în marea majoritate a cazurilor. despre opiniile şi intenţiile lor în situaţia dată. Credem că modelul propus de J.

cu precădere. mişcare de amplificare a informaţiei despre ofertă şi de „dezarmare” a receptorului). dar şi fatemele. ceea ce demonstrează convenţionalitatea comportamentului strategic al interlocutorilor într-un anumit context comunicativ. so. Credem că este de neînchipuit un proces de comunicare. Explicaţia rezidă în faptul că anume în acest domeniu se manifestă. Este practic imposibilă o descriere detaliată a strategiilor comunicative. diversele tipuri de mişcări de sprijinire a actului interacţional de bază (spre exemplu. Prezenţa unui comportament strategic al emiţătorului este semnalată prin lipsa de concordanţă între structura interacţională de adâncime (care reflectă competenţa comunicativă a individului) şi secvenţele de acte comunicative actualizate în structura de suprafaţă (o reflectare a competenţei sociale a locutorului)[18. bazate pe predicţii asupra atitudinii şi reacţia colocutorului. creativitatea indivizilor. you see. are o funcţie integrativă. Acţiunea principiului politeţii este în mod obligatoriu legată de un comportament strategic. Strategiile politeţii pozitive şi negative 72 . Din această categorie fac parte schimburile preliminare. you know). în cadrul căruia colocutorii nu ar ţine în permanenţă seama unul de celălalt şi nu ar avea acest sentiment de responsabilitate pe tot cursul interacţiunii verbale. 107-108] Politeţea pozitivă. care sunt nişte elemente lingvistice ce apar în structura conversaţiei. nici cei ai actelor interacţionale (spre exemplu. [48. de asemenea. Cea mai mare parte a strategiilor comunicative sunt de tip anticipativ. 56-80].Ambele tipuri de strategii sunt recunoscute de participanţii la interacţiunea comunicativă. ceea ce înseamnă că locutorii au interesul de a coopera. E necesar. pe când politeţea negativă se bazează pe menţinerea şi chiar pe accentuarea distanţei dintre indivizi. hey. p. în opinia noastră. a face o delimitare a noţiunilor de politeţe negativă şi politeţe pozitivă. fără să reprezinte nici constituienţii actelor ilocuţionare. ok. menit să „moduleze” efectul intrinsec al unei anumite intenţii comunicative privind relaţiile sociale. p.

29 Pentru detalii vezi supra conversaţie fatică 73 . • reluarea integrală sau parţială a replicilor interlocutorului. • abordarea unor subiecte „sigure” de discuţie29. • diminuarea propriei personalităţi în contrast cu exagerarea valorii interlocutorului. de raporturile de cooperare.). 107-108] se caracterizează prin exprimarea neambiguă a intenţiilor comunicative. 65-71] Printre cele definitorii pentru politeţea pozitivă menţionăm: • observaţii referitoare la receptor. la acelaşi grup social.[48. Printre acestea se numără: • folosirea întrebării în locul reproşului. • gluma. • folosirea unor mărci de identitate care subliniază apartenenţa colocutorilor. • exagerarea interesului. • impersonalizarea enunţurilor. Strategiile politeţii negative presupun apelul la mecanisme specifice de atenuare a prejudiciului adus interlocutorului. de puncte comune cu acesta. reproş etc. Strategiile politeţii pozitive se deosebesc prin sublinierea emfatică a aprobării şi a interesului faţă de tot ce se leagă de persoana receptorului. dorinţele. • mărturisire a incomprehensiunii în loc de critică. la interesele. de pildă. care să nu fie „ameninţător” pentru adresat. aprobării. Cea mai bună modalitate de a fi „politicos negativ” constă în a evita să comitem un act ce ar risca să aibă o tentă de admonestare pentru destinatar (critica. c. Pentru a produce un act de vorbire. sunt untilizate mai multe strategii. necesităţile acestuia. [123. p. • evaluarea exprimării directe a dezacordului. simpatiei faţă de receptor. • formularea directă de scuze.

spre exemplu. ele oferă emiţătorului posibilitatea de a-şi declina responsabilitatea pentru anumite afirmaţii. Pentru a înţelege mai uşor natura procesului semiozic la ambele poluri ale comunicării în cadrul camerelor de chat. accesibile celor ce comunică faţă în faţă. Există. putând să pună în pericol imaginea individuală reciprocă a colocutorilor şi să afecteze relaţia dintre aceştea. Avantajul lor este că. de specificul ortografierii intervenţiilor şi a modului în care sunt înlocuite mijloacele paralingvistice. ţinem să relatăm următoarele. dar şi de specificul sociocultural al comunităţii. reglând semnificaţiile în funcţie de atitudinea receptorului. de asemenea. prin ambiguitatea pe care o creează. mulţumiri).Diversele acte de limabj se deosebesc şi după potenţialul lor agresiv intrinsec (cf. mărime condiţionată situaţional. ordine vs. Dăm mai jos unele trăsături specifice pentru ortografierea intervenţiilor în chat. Asemenea efecte pot fi prevenite numai printr-o alegere strategică justă a mijloacelor şi formelor de comunicare. Aprecierea măsurii în care un act de limbaj afectează eul interlocutorului se realizează în funcţie de trei variabile extralingvistice: distanţa socială. Deoarece comunicarea în chat se realizează prin intermediul canalului vizual (scrierea textului intervenţiei şi transmiterea acestuia pe ecranul camerei de chat). p. Însumarea valorilor acestor variabile îi permite emiţătorului să decidă asupra nivelului optim de politeţe pentru performarea unui anumit act verbal şi să aleagă strategia pe care o consideră adecvată situaţiei comunicative date. văzute în raport cu dorinţa de autonomie sau de aprobare a colocutorului. 55-68]. în procesul semiozic de codaj şi decodaj se ţine cont. strategii ale exprimării indirecte a intenţiilor comunicative. care declanşează implicaturi [40. în primul rând. puterea şi gradul de interferenţă al actului respectiv. Forma de manifestare a acestor strategii o reprezintă figurile de stil. cu exemple întâlnite de noi în cadrul conversaţiilor studiate: • scrierea fonetică: 74 . bazate pe încălcarea evidentă a maximelor conversaţionale.

i’m telling you geezus christ [Jesus Doamne.. pete? • repetarea unor litere.. Îţi răspund mai târziu cu ce te-am supărat. what did i do to u pete? am primit emailul tău. îţi spun că. chiar în cazul pronumelui I [eu] sau al numelor proprii: got your email. Christ] …. care reprezintă îmbinarea ortografiei fonetice cu omiterea literelor. i’ll be over later on in the day. Do wot [what] I did Luv [love] from SD dunno [don’t know] how easy it’ll be fă ce am făcut eu cu drag. fenomen larg răspândit în SMSuri: Thx 4 yr txt = thanks for your text ty = thank you u know = you know îţi mulţumesc pentru mesaj Mulţumesc Ştii • lipsa majusculelor. pentru imitarea lungirii unor sunete ca expresie a stării psihice: Pleeeeeese i winnnnnnnnnn Nooooooo Mmmmmm te roooooog am câştigaaaatttt Nuuuuuu Mmmmm 75 . SD nu ştiu cât de greu va fi • speed writing [146].

spre exemplu: do i want to go to england to teach in a school??? să vreau eu să plec în Anglia să lucrez într-o şcoală??? Am atestat adesea utilizarea fatică a punctului....... ceea ce exprimă o lipsă de respect sau manifestarea agresiei faţă de ceilalţi locutori. care mimează pauzele în vorbirea spontană: u know.... ţinem să menţionăm câteva trăsături specifice procesului semiozic de codaj (şi eventual decodaj) în dialogul electronic: • distanţarea literelor sau folosirea semnelor alternative pentru evidenţierea accentului logic: in case you’re wondering why things went R E A L S L O W just now *now* _now_ în caz dacă te întrebi de ce totul merge ATÂT DE ÎNCET acum *acum* _acum_ • scrierea intervenţiilor cu majuscule: I AM ANGRY! SUNT SUPĂRAT! Actualmente scrierea mesajelor cu majuscule este considerată o încălcare a chattiquette-ului...i’ll tell u something Ştii... vreau să-ţi spun ceva • Mimarea emoţiilor cu ajutorul semnelor speciale.În ceea ce priveşte mimarea mijloacelor paralingvistice de comunicare interumană.. numite emoticons: 76 ... • punctuaţia insuficientă sau excesivă a enunţurilor.. pentru că o intervenţie scrisă cu astfel de litere este considerată ca fiind strigată..

77 .. BTW have you heard an update on the continuing saga? IMHO this is crap. voi putea să-l studiez mai atent E mişto. din motive obiective..) [face din ochi] <<<<<<< humping goldens leg :P Atingând piciorul lui golden [numele u wanna beat me up pete? . ţinem să relatăm că procesul semiozic în camerele de chat se caracterizează prin folosirea unui limbaj neformal. . ai auzit ultimele noutăţi? Cu privire la exemplele de mai sus. poet! ☺ [zâmbet prietenos] unuia dintre locutori] :P [arată limba] . Dialogul este forma sub care se concretizează diversele tipuri de interacţiune verbală cu variate funcţii. de vocabularul utilizat şi de „gramatica” semnelor. menţionăm că. Oh goody.Hyia poet! ☺ [zâmbet prietenos] [arată limba] ochi] Salut.) [face din Vrei să ne certăm. Dacă mă laşi să iau acest lucru acasă în vacanţa de vară. după cum se poate vedea în exemplele de mai jos: If you give it to me to look at in the summer hols I’ll be able to have a peek at it myself sometime . Chiar mai mişto decât pare. Pete? Vorbind despre elementele codului. traducerea nu întotdeauna are acelaşi grad de neformalitate ca originalul. Concluzii la capitolul II Deoarece toate formele comunicării verbale presupun existenţa unui destinatar al mesajului care poate face uz de dreptul său la replică sau poate fi privat de acest drep. După umila mea părere e o prostie. Even goodier. Apropo. susţinem că acestea sunt guvernate de un principiu dialogic.

• nu se crede că persoana nu are şcoală dacă face greşeli ortografice. Metoda analizei conversaţiei se aplică la dialogul mediat de computer cu anumite restricţii. şi anume: • regulile de alternare ale intervenţiilor în conversaţie. Comunicarea poate fi întreruptă de mesajele programului de chat sau ale serverului. ceea ce poate îngreuia comunicarea. ci rezultatul contribuţiei locutorilor care au adesea obiective diferite şi interese divergente. recurgând la diferite procedee de validare interlocutivă. nu este suficient ca doi sau mai mulţi locutori să vorbească în mod alternativ. care. • participanţii la interacţiune îşi asumă simultan rolul emiţătorului şi a adresatului sau. • macrostructura conversaţiei. mai precis. Textul comunicării în unele cazuri zboară literalmente pe ecran. • nu se iau în seamă ierarhiile sociale existente. nu s-au bucurat de o atenţie susţinută a lingviştilor. Ei trebuie să fie angajaţi în schimbul comunicaţional şi să producă semne ale acestui angajament mutual. Pentru a exista o conversaţie. O conversaţie nu este un produs structural similar frazei. şi anume: • niciodată nu putem fi siguri de vârsta sau sexul celui cu care comunicăm şi nu cunoaştem cu certitudine dacă participanţii la conversaţie sunt mai multe persoane sau o personalitate multiplă. Ele se afişează pe ecran imediat ce sosesc pe server. de fapt. • secvenţele recurente reparatorii.În cadrul studierii conversaţiei au fost abordate mai multe probleme. • actele conversaţionale non-verbale şi non-vocale . • enunţurile în camerele de chat sunt plasate fără a se respecta o strictă ordine. al celui ce scrie şi al celui ce citeşte. 78 . • perechile de adiacenţă.

care determină ordonarea şi finalizarea seriilor de constituenţi. formule terminale etc. mecanisme de acomodare (d’ajustement). existenţa perechilor de adiacenţă (formule de salut. • alegerea temelor.1.CAPITOLUL III STUDIU PRIVIND „GRAMATICA” CONVERSAŢIEI MEDIATE DE COMPUTER. Preliminarii referitor la „gramatica” conversaţiilor Studiile întreprinse privind analiza conversaţiei în ultimii ani s-au ocupat de descrierea şi analiza secvenţelor legate de organizarea globală a acesteia. p. registrului de limbă. care au fost iniţial propuse pentru analiza frazei. regulilor de înlănţuire sintactică. scoţând în evidenţă aspecte structurale din cele mai importante.). Astfel. Problema conversaţiilor a fost abordată în cadrul unor tradiţii influenţate de analiza discursului. Fenomenul sincronizării interacţionale vizează: • modul de funcţionare a schimbului de replici conversaţionale. Secvenţele iniţiale şi terminale au constituit în acest sens un „teren” de cercetare fundamental. în mod complex. Specificul conversaţiei îl determină nu atât organizarea sa secvenţială. care intervin la toate nivelele de funcţionare a interacţiunii comunicative. • comportamentul „corporal” al diverşilor parteneri conversaţionali. modelele conversaţiei sunt descrise prin structuri arborescente de elemente constitutive. alegerea vocabularului utilizat. formule de politeţe. 3. Sintagma sincronizare interacţională apare la Catherine Kerbrat-Orecchioni. cât prezenţa unei structuri ierarhizate. [52. Posibilitatea de a iniţia şi a termina o conversaţie exploatează. Lingvista înţelege prin aceasta ansamblul mecanismelor de influenţă reciprocă pe care o exercită interactanţii. 6] Conversaţia se supune unor principii de coerenţă internă. semantică şi pragmatică care mai sunt numite „gramatica” conversaţiei 79 .

vor avea un anume efect asupra dialogului. în opinia noastră. de analiza sintactică a frazei (în constituienţi imediaţi). Toate încălcările. Organizarea conversaţională vizează şi definirea unui model ierarhic al conversaţiei. ceea ce presupune. dar nici într-un caz după o formulă de salut. Orice conversaţie poate fi analizată cu ajutorul unui sistem de unităţi de rang ierarhic şi este necesar a defini unităţile de analiză pentru fiecare model în parte. voluntare sau involuntare ale acestor reguli de înlănţuire a replicilor. Conversaţia este un fenomen extrem de complex şi el. Putem spune că diversele contribuţii conversaţionale ale locutorilor sunt în relaţii de dependenţă convenţională.[74. 33]: • nivelul local – reprezentat de intervenţia în curs şi cea imediat următoare. p. 80 . de pildă. două elemente. iar semnificantul este textul întregii conversaţii şi diversele elemente ale lui. cel puţin. Fiecare intervenţie condiţionează pe cea imediat următoare30. Anterior am stabilit că organizarea conversaţiilor se prezintă la mai multe niveluri şi se stabileşte următoarea schemă de niveluri de analiză a structurii conversaţiei [48. Semnificatul reprezintă conţinutul integral al confruntării. Ideea unui model ierarhic şi funcţional al conversaţiei nu este nouă din punctul de vedere al teoriei lingvistice. Să ne amintim. 30 – – Good Bună ziua! Thank Mulţumesc! Pentru detalii vezi infra perechi de adiacenţă. passim]. De exemplu: L1 day! L2 you! Eroarea este de o natură reactivă: o mulţumire ar fi binevenită după o replică ca „Have a good day!” (O zi bună!). desemnează produsul proceselor semiozice de codaj şi decodaj.

mişcare.. cum ar fi formule de salut. semnificaţiile confruntării conversaţionale.• nivelul secvenţelor recurente – reprezentat de mai multe intervenţii. ceea ce ne permite să determinăm. unificate însă de acţiunea principiului organizării preferenţiale a conversaţiei . cum ar fi cel aparţinând nivelului local al organizării conversaţiei: intervenţia în curs şi cea imediat următoare (modelul etnometodologic) 81 . Pentru structura secvenţei de bază. Introducerea şi ratificarea acestora este un rezultat al negocierii între colocutori. corelate prin modul specific de prezentare a informaţiei. Prin termenul macrostructură a conversaţiei se înţelege modul de organizare a întregului ansamblu de schimburi verbale ce constituie o conversaţie. una de bază (principală. Edmondson [36. act). Modelele descriptive ale acestora diferă. microstructura conversaţiei este reprezentată de elemente diverse. sau cea a tranzacţiei propriu-zise) şi una finală. Configuraţia fiecăreia dintre cele trei componente menţionate este descrisă fie ca o succesiune de niveluri de complexitate diferită. schimb. propus de Şcoala din Geneva. fiecare unitate de rang superior reprezentând o combinaţie de unităţi de rang inferior – modelul integrativ al lui W.67]) include o secvenţă iniţială. Secvenţa iniţială şi cea finală. fie ca o ierarhie de unităţi structurale (fază. sunt construite dintr-o succesiune de dimensiuni variabile de perechi de adiacenţă. dar se admite că o conversaţie completă (confruntare la W. esenţială este corelarea temelor de discuţie.şi microstructură a conversaţiei. uneori foarte complicat.model etnometodologic . tranziţia firească de la o temă la alta. În funcţie de modelul descriptiv. cu mai multă precizie. puternic ritualizate. e necesară delimitarea noţiunii macro. incluzând formule stereotipe cu funcţie fatică. p. • nivelul general – reprezentat de întregul ansamblu de intervenţii ce compun o conversaţie. Edmondson sau modelul ierarhizat. O dată ce conversaţia este un fenomen. şi eventual semn.

pentru că ne aflăm într-un mediu social virtual. 82 . conversaţiile sunt nişte structuri cu arhitectură complexă şi ierarhizată. implicaturi. în mod similar.2. Mesajele lingvistice sunt constituite din unităţi ierarhizate: de la cea mai mică unitate (fonem) până la cea mai mare (text). pentru că una dintre sarcinile primordiale ale etnometodologiei este determinarea tiparelor de utilizare a limbii într-un cadru sociocultural dat. se definesc locul şi rolul mărcilor diverselor categorii ale organizării pragmatice (deixis. se formulează principiile şi regulile care guvernează atribuirea rolului de emiţător. În cazul modelului ierarhizat. există mai multe modele de descriere a conversaţiilor. când se accesează un chat. principiul politeţii) în structura actelor conversaţionale de diferite tipuri. În cazul modelului etnometodologic. şi al conversaţiei electronice. în general. produse din unităţi de 31 Este un gen de alias (nickname) care trebuie ales atunci. nu poate fi vorba despre un context sociocultural aparte. Transpusă în analiza conversaţiei.sau cele care constituie unitatea conversaţională minimală . 3. a cărui natura este determinată de dorinţa celui care accesează chatul. Nu se ştie cu siguranţă dacă cei ce discută sunt sau nu una şi acceaşi persoană care a accesat chatul sub câteva nume de utilizator31 diferite. Alegerea modelului de descriere a organizării şi funcţionării conversaţiei în chat După cum am menţionat deja (vezi supra).actul (modelul integrativ al lui W. Edmondson). această „teorie a nivelurilor” ne permite să spunem că. Pentru studiul nostru modelul etnometodologic al organizării conversaţiei prezintă un interes pur teoretic. în special. precum şi reflexele principiilor de bază ale interacţiunii comunicative (principiul cooperativ. În cazul comunicării mediate de computer. presupoziţii).

Structura de adâncime. o mişcare. p. prin aplicarea regulilor de structurare a frazei şi de subcategorizare. Elementele structurii interacţionale sunt organizate ierarhic. poate fi descrisă ca limbaj. 66]. se structurează ca o activitate socială. Autorul este de părere că orice conversaţie. p. p.66-70]. structurile de constituenţi în termeni de categorii sintactice. formează o fază. emise în mod alternativ de către actanţii comunicării. ce sunt produse în cursul unei conversaţii. Mai multe mişcări. în modelul generativ standart al limbajului. O secvenţă de acte emise de acelaşi vorbitor reprezintă. p. Edmondson face distincţie între o structură a conversaţiei de adâncime. Rolul ei este a genera structurile „bineformate” într-o limbă. W. abstractă. reprezentată de secvenţele reale de acte interacţionale. şi una de suprafaţă. Edmondson [36. Iniţiatorul modelului integrativ în analiza conversaţională este W. ca tip de eveniment comunicativ. 67]. în acelaşi timp. fiecare unitate de rang superior reprezentând o combinare de unităţi de rang inferior [36. Modelul integrativ al lui W. sub forma indicatorilor sintactici. S-au făcut mai multe propuneri în acest sens. iar succesiunea ordonată de faze constituie o confruntare [36. fără să anuleze schema generală a analizei. constituie un schimb (exchange). în opinia lui Edmondson.ranguri diferite unite în baza unor reguli de compoziţie [45. Edmondson lărgeşte şi adânceşte posibilităţile descriptive oferite de modelul etnometodologic. ca o serie de acte verbale a căror coerenţă este asigurată de structura socială în care se realizează. versiunea cea mai coerentă şi sofisticată a modelului ierarhic aparţinând Şcolii din Geneva. dar. Considerăm că modelul integrativ al descrierii structurii conversaţiei curente este cel mai oportun pentru studierea oricărui tip de conversaţie. este concepută gramatical reprezentând. Mai multe schimburi. descriind configuraţiile structurale posibile. care defineşte cadrul interacţional. Confruntarea 83 .18]. subordonate unuia de bază sau coordonate între ele.

Intenţia noastră a fost să încercăm a adapta unele metode lingvistice tradiţionale de analiză a conversaţiei cu scopul de a înlesni cercetarea comunicării în camerele de chat.3. Proporţia relativ mică a suprapunerilor de intervenţii. În continuare vom efectua o analiză funcţională a unor uniţăţi conversaţionale din camere chat. În comunicarea curentă. judecător la proces.). colocviilor. durata relativ redusă a pauzelor dintre două intervenţii succesive şi faptul că toţi cei prezenţi au posibilitatea 32 În engleză – turn taking 84 . cineva dintre interlocutori o intrerupe şi dialogul se reia. strategiile aplicate de locutori în procesul interacţiunii verbale şi mulţi alţi factori pragmalingvistici. pentru ca în cadrul analizei lui să nu se ţină seama de contextul comunicării. căruia îi este rezervată iniţiativa verbală (cf. am vrea să reamintim faptul că obiectul ales pentru prezenta cercetare este puţin studiat din punct de vedere lingvistic. când într-o conversaţie se produce involuntar o pauză. schimbarea emiţătorului se realizează fie prin desemnarea explicită a unui succesor de către locutorul curent. fie de către individul cu statut superior. De exemplu. comunicarea într-un cadru instituţional presupune distribuirea acestui rol fie de către un moderator (spre exemplu în cadrul şedinţelor. profesorul în auditoriu etc. În general. Înainte de a purcede la explicaţiile de rigoare. 3. fie prin autoselectarea în calitate de locutor a unuia dintre participanţi. Este un fenomen mult prea complex. Specificul aplicării regulilor de acces la cuvânt în chat Accesul la cuvânt 32 se realizează în virtutea unor norme implicite ce guvernează comportamentul social comunicativ al membrilor oricărei comunităţi.conversaţională nu poate fi prezentată numai cu ajutorul unui model de natură matematică (de genul celui propus pentru frază). dezbaterilor).

primul care intervine fiind considerat ca emiţător. ceea ce. conversaţiile din camere de chat conţin numeroase încălcări 33 În engleză – transition relevant place sau TRP 85 . • dacă locutorul curent nu îşi alege succesorul. creând premisele transferului rolului de emiţător. Lexemul „corectă” se referă la durata tranziţiilor de la o replică a unui locutor la cea a altuia. guvernând numai tranziţia dintre doi locutori şi succesori. încheierea lor. Această regulă oferă o justificare internă atitudinii cooperative a participanţilor la o conversaţie şi motivează tratarea perechilor de adiacenţă drept unităţi minimale ale organizării conversaţionale. în cazul conversaţiilor diadice. Vorbind despre accesul la cuvânt în conversaţia electronică. o personă vorbeşte şi cealaltă răspunde şi tot aşa. Regulile implicite ale accesului la cuvânt funcţionează datorită prezenţei în structura fiecărei intervenţii a unor elemente cu ajutorul cărora devine posibilă „prezicerea”. ar trebui să aibă loc fără goluri (sau cu o întrerupere minimală) şi fără „suprapuneri” de replici. în caz ideal. • în absenţa succesorului. Spre deosebire de aceasta. În punctul relevant pentru schimbarea emiţătorului33 se aplică regula care distinge următoarele situaţii: • efectuarea transferului de rol imediat după încheierea enunţului în care un locutor şi-a selectat succesorul. dreptul la o nouă intervenţie îl are primul care vine cu replica. ne referim la posibilitatea participanţilor de a-şi asuma replici în mod corect şi ordonat. Astfel. acest sistem operează local. are loc autoselectarea oricărui participant. În concepţia etnometodologică.să se manifeste ca locutori. confirmă existenţa unui sistem de organizare a conversaţiei. Accesul la cuvânt în conversaţii obişnuite se realizează conform idealului normativ de „alternare corectă a replicilor”(„precisely alternating turns” [147]). şi nu are loc autoselectarea.

coverstick5: < ---. nu demult am început să fumez. Aici şi în continuare numerotarea rândurilor a fost făcută de noi pentru a uşura referirile. de regulă.06. filmmusicandtv: sept 11 will be 3yrs reeformdagain: me 2 lemon patros_cephas joined the room.com/?room=Politics%20Lobby%3A3%3A3%3A1600326535&identity=solveig_md&client=DHTML colectat la 13.2003 la 13:46. filmmusicandtv: la 11 septembrie vor fi 3 ani reeformdagain: şi eu.yahoo. pauzele dintre intervenţii sunt provocate de natura sistemului sau de ruperea perechilor de adiacenţă.40 a day (and the rest) wuxia1207 left the room. ceva timp dintre expedierea mesajului şi primirea răspunsului. a suprapunerilor şi a alternării corecte a replicilor. În ceea ce priveşte pauzele dintre intervenţii. În cazul comunicării sincronice mediate de computer. filmmusicandtv: cer scuze – 2 ani rangerkoolaide: Am în vedere avionul stealth Extrasul din chat de la adresa http://chat. filmmusicandtv: im sorry 2 yrs rangerkoolaide: I mean the stealth fighter filmmusicandtv: whenever the whole 9/11 thing went down34 Traducerea filmmusicandtv: lemon.40 pe zi (şi restul) wuxia1207 a părăsit camera. lemon patros_cephas a intrat în cameră coverstick5: < ---. Să examinăm următorul exemplu: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 2 3 4 5 6 7 8 34 filmmusicandtv: i’m a new smoker lemon. 86 .referitoare la principiile privind lipsa golurilor. trece.

Dacă în chat întâlnim o comunicare dialogată. fapt deja menţionat supra. Rândurile (4) şi (6) reprezintă intervenţiile sistemului ce creează o pauză în schimbul informaţional. care nu participă la conversaţia dată. Replica din rândul (2) este continuarea celor spuse în rândul (1). ceea ce. 87 . cu un număr practic nelimitat de interlocutori. Ea este mai complicată din punct de vedere cognitiv. intervenţiile altor persoane. care încearcă să urmărească o intervenţie anume în cameră de chat. Problema urmăririi „firului” conversaţiei sau a secvenţei de replici la un subiect concret. Astfel se ajunge la intervenţii incomplete sau întrerupte. ICQ) deja informează pe cei care conversează despre faptul ca interlocutorul scrie mesajul. Conversaţiile separate. Plus la aceasta. Fiindcă în camere de chat este imposibil să ştii dacă partenerul îţi scrie un răspuns sau nu35. la rândul său. În rândul (5) găsim o replică ce aparţine altei conversaţii ce are loc în aceeaşi cameră de chat. Este o problemă şi suprapunerea intervenţiilor. impuse de programele de comunicare (de regulă. duce la suprapunerea replicilor. urmărirea unor secvenţe mai lungi împovărează memoria locutorilor. este similară celei cu care se confruntă locutorul.9 filmmusicandtv: de atunci când s-au produs evenimentele de pe 11 septembrie Observăm ca în rândul (1) se face o referire anaforică la o replică ce nu a fost inclusă în citat din motive de economie de spaţiu. de cele mai multe ori. Tot aici considerăm necesar să menţionăm faptul că există limitări ale lungimii intervenţiilor. În rândul (3) în conversaţie se include un al treilea personaj. Motivele enumerate sunt suficiente pentru a le considera ca o explicaţie a faptului că 35 Credem aici necesară remarca că programele de comunicare individuală (de genul Yahoo!Messenger. Câteva fire de conversaţie se pot încurca. sunt întrerupte de mesaje irelevante. Probabilitatea acestui lucru creşte o dată cu numărul participanţilor. locutorul poate să devină nerăbdător şi să mai scrie un mesaj înainte de a obţine răspunsul scontat. la aproximativ 150 de simboluri per intervenţie). apar deseori între replici. la fel ca în rândul (8).

care susţine ideea pragmatică despre discurs. pare că tendinţa dată ajunge la extremele sale în chaturi în legătură cu lipsa de feedback stabil. este de a se opune convingerii. în care participă mai multe persoane.4. larg răspândite în cercul filozofilor epocii. 3. p. Austin [5] sau [6]. Dispariţia temelor mai este accelerată şi de digresiunile vorbitorilor şi de observaţiile celor care au un statut de auditor într-o conversaţie anume. În cadrul studiului efectuat ne-am convins că.R. Toate modelele conversaţionale adoptă noţiunea de act de vorbire.L. precum şi în alte lucrări. cât şi a celei la care participă. în general. Scopul fundamental al lui Austin în How to do things with words. au funcţia de a descrie o stare şi de a fi adevărate sau false. şi limbajul. Participanţii la dialog îşi compun intervenţiile simultan.17]) este repus în discuţie pornind de la distincţia dintre afirmaţiile care sunt descrieri (Austin le numeşte 88 . Drept rezultat apar multiple ramificări ale temei sau chiar teme noi de discuţie. Postulatul. Fragmentarea temelor în funcţie de timp le este caracteristică şi conversaţiilor reale. privind caracterul fundamental descriptiv al limbajului (Austin îl numeşte „iluzie descriptivă”[6. conform căreia afirmaţiile.temele „mor” foarte repede în cadrul conversaţiilor din chat. adică „a spune înseamnă a face”. deşi într-o cameră de chat există regula de a vorbi doar la temă. Cu toate acestea. fără a şti ce va scrie ca replică fiecare din ei sau dacă va srie în general. elaborată în cadrul filozofiei analitice anglo-saxone (J. Este important să atragem atenţia asupra faptului că observaţiile auditorilor “ucid” tema atât a conversaţiei. J. Searle [73]). pe care o ascultă. în special. este foarte greu să se ajungă la respectarea strictă a acesteia din motivele deja expuse supra. Analiza funcţională a particularităţilor actelor lingvistice şi conversaţionale în chat.

p. care au venit din mesaje de poştă electronică şi s-au răspândit până în SMS-urile. În cadrul orişicărui chat se interzice scrierea replicilor cu majuscule. contrar opiniei că limba este un set de reguli sau norme formale. cu mai mult sau mai puţin succes. noi alegem una dintre formele disponibile: afirmaţie. aici se propune conceptul limbii ca totalitate a alegerilor ce pot fi evaluate în mod diferit de către indivizi. passim]. uneori. Emoticons sunt de fapt nişte simboluri ale mijloacelor paralingvistice de codaj şi.zâmbet : ( .o totală depresie :-x – nu voi sufla nici o vorbă Vorbind.constatative) şi afirmaţiile care nu sunt descrieri. să redea unele trăsături specifice comunicării prin canalul oral. o combinaţie dintre elementele lingvistice şi cele paralingvistice. Actul este unitatea minimală de analiză a conversaţiei şi a structurii interacţionale. El nu trebuie confundat cu actul de vorbire. Anume în acest sens actul de comunicare este legat de planificarea vorbirii şi reprezintă un fenomen complex. numite de către Austin performative[6. Moeschler 36 Nu am întâlnit echivalente ale acestui termen. care este realizat prin utilizarea limbii în situaţii de comunicare concrete. generalizare sau specificare. numite emoticons (emotion + icon)36.13. Un caz aparte de imitare a emoţiilor îl constituie combinaţiile speciale de semne de punctuaţie şi ale celor diacritice.tristeţe :[ . repetare sau introducere a informaţiei noi. El a fost definit de J. 89 . pentru ca aceştea vor fi tratate drept strigăte. În cazul operării în chat avem de-a face cu o comunicare prin intermediul canalului scris. care totodată încearcă. Conceptul poate fi explicat ca imaginea emoţiei. De exemplu: : ) . interogaţie. chiar nişte fatemuri. Cu alte cuvinte.

com/?room=Hobbies%4A4%4A4%3A1600326528&identity=solveig_md&client=DHTML. colectat la 15/02/2003 la 20.38 38 37 de validare a intervenţiei precedente]what was the Q38[act de solicitare a unei noi intervenţii] 90 ..Kom. fatic sau strategic – de umplere a golurilor în conversaţie. determinată de respectarea cerinţelor privind principiul de politeţe. sau de a semnala crearea unei posibilităţi de intervenţie a partenerului. deschise spre interlocutor. El intră în componenţa mişcărilor interacţionale37.ll so smart – i am waiting for a response Rugged_Good_Looks: sorry.[act Traducerea 1 2 3 KommuniKation_BrakeDown: cine din cei prezenţi nu ar vrea să posede averea lui Stephen King? KommuniKation_BrakeDown: sunteţi toţi atât de deştepţi – aştept un răspuns Rugged_Good_Looks: scuze.Kom. asocialbil unui singur conţinut propoziţional” şi care „poate fi complex.. Pentru detalii vezi infra. Actul principal. definitoriu pentru tipul performat de mişcare poate fi asociat cu cele opţionale. p...msn. Extrasul din chat de la adresa http://chat.. 87].ca fiind „segmentul discursiv. Să examinăm următorul exemplu: 1 2 3 KommuniKation_BrakeDown: who in here wouldn’t swap paychecks with Stephen King? KommuniKation_BrakeDown: well you are a.. dacă conţinuturile sunt legate prin conjuncţiile logice şi ori sau” [63.[act de validare a intervenţiei precedente] care a fost întrebarea [act de solicitare a unei noi intervenţii] Actele de validare a mişcării interacţionale precedente îndeplinesc o funcţie rituală. ca o contribuţie la conversaţia în curs... şi care au rolul de a valida mişcarea precedentă a interlocutorului...

la care poate răspunde orice persoană prezentă în camera de chat Întrebare adresată unei persoane concrete sau vorbitorului precedent Nedeterminat sau imposibil de calificat conform criteriilor de mai sus Sunt utilizate abrevierile. se impune o clasificare înnoită a actelor lingvistice în chat. LOL = lots of luck (mult noroc) Sunt utilizate emoticons-urile [154] Considerăm că varianta de clasificare.g.În cazul actelor conversaţionale în chat se impun o mulţime de precizări şi clasificări. e. În primul rând. Simbolul A/ B/ C/ D/ E/ F/ G/ ?/ ** *) Tipul actului desemnat Salutare Afirmaţie „deschisă”. neadresată unei persoane concrete. În continuare vom prezenta o variantă personală a clasificării actelor de vorbire în chat. Deoarece în cazul conversaţiei electronice întâlnim o situaţie de comunicare aproape unicală. de locutor (utilizatorul programului 91 . necesită mai multe precizări. propusă de savantul australian. Susţinem acest lucru. În tabelul ce urmează prezentăm sistemul. mai întâi. Acest domeniu este practic necercetat de către lingvişti şi oferă multe opţiuni pentru studiile ulterioare. ci oricui cine este prezent în camera de chat Afirmaţie adresată unei persoane concrete sau vorbitorului precedent Răspuns unei persoane concrete sau vorbitorului precedent Răspuns „deschis” oricărei persoane prezente în camera de chat Întrebare „deschisă”. pentru că orice act (şi evident mişcare conversaţională în chat) este generat. propus de Terrel Neuage pentru a identifica tipul actului ilocuţionar. trebuie menţionat caracterul permanent şi imanent bifaţetat al acestor acte.

De ce spunem acest lucru? Pentru că în cadrul conversaţiilor electronice este larg răspândită folosirea aşanumitelor emoticons. varianta finală prezentându-se în felul următor: krabbit_kelly says what r we talkn bout this morn? krabbit_kelly spune despre ce discutăm în această dimineaţă? Partea evidenţiată prin cursiv aparţine programului de comunicare. mişcări ce utilizează doar codul verbal şi mişcări ce îmbină codul verbal cu cel iconic. Partea subliniată este mişcarea conversaţională. Deoarece comunicarea este de tip dialogic. trebuie să stabilim criteriul pragmatic.de chat). încercând a clasifica actele lingvistice în chat. Exemplu cel mai obişnuit în acest sens ar fi formula de salut Hello room! (Salut. când intrăm într-o nouă cameră de chat. cameră!). Unica distincţie care s-ar putea face în acest sens este cea între acte şi. se impune delimitarea între: • intervenţiile adresate nemijlocit interlocutorului (interlocutorilor) şi • intervenţiile adresate întregului canal de chat. Amestecul sau schimbarea codurilor de comunicare se asociază cu modificarea situaţiei de comunicare. 92 . iar mai apoi de programul de comunicare. alcătuit din emoticons. alcătuind astfel un cod iconic. nu şi în cazul discursului computerizat. eventual. cu mai mulţi participanţi la conversaţie. care este folosită atunci. dorind să iniţiem o comunicare cu o persoană. Elementele codului verbal se îmbină în mod firesc cu acelea ale codului iconic. În rândul al doilea. care nu sunt altceva decât nişte semne grafice. în cazul dat şi actul locutorului.

Din punctul de vedere al conţinutului propoziţional şi ilocutoriu. De exemplu: Isn’t there anything more interesting to talk about? (Oare nu putem vorbi despre ceva mai interesant?) 4) Contracarare – acţiune prin care emiţătorul încearcă să amendeze conţinutul mişcării precedente. determinându-l pe partener să revină asupra spuselor sale. De exemplu: They existed long ago in Japan.5. în Japonia.) 3) Respingere – mişcare prin care emiţătorul încearcă să-l determine pe partener să-şi retragă complet oferta iniţială. Particularităţile mişcărilor conversaţionale în dialogul electronic O mişcare conversaţională este o secvenţă de acte de vorbire ale aceluiaşi emiţător. (Au existat demult. 93 . se disting următoarele tipuri principale de mişcări interacţionale: 1) Ofertă – o mişcare prin intermediul căreia se introduce o temă de conversaţie. În funcţie de relaţia dintre intervenţiile în conversaţie. Actul principal din structura unei mişcări defineşte tipul acesteia. Mişcările sunt integrate în structura de ansamblu a conversaţiei prin intermediul actelor opţionale de validare a intervenţiei precedente a interlocutorului şi / sau de solicitare a unei noi intervenţii a acestuia. vom distinge următoarele tipuri ale actelor conversaţiei electronice: • salut • afirmaţie • întrebare • răspuns 3. De exemplu: What do you know about the Samurai? (Ce ştii despre Samurai?) 2) Satisfacere – mişcare prin care se comunică emiţătorului anterior faptul că intenţia sa perlocuţionară a fost eficientă.

67]39 Există o categorie de elemente care nu sunt nici constituenţi ai actelor interacţionale. in other words [cu alte cuvinte. you know what [ştii ce]. Ele 39 Exemplele sunt date de noi. fiind elemente convenţionalizate prin uz. altfel spus]. 94 .cajolers). 2) elemente cu funcţie explicativă (de genul let-me-explain [lasă-mă să-ţi explic]). a căror utilizare este orientată spre satisfacerea cerinţelor politeţii pozitive: I understand your point very well [Vă înţeleg perfect]. p. [45. 3) elemente de delimitare a problemei discutate sau de subliniere a poziţiei emiţătorului. cum ar fi: so [deci]. You have made it very clear to me [Cu ajutorul Dumneavoastră am înţeles totul foarte bine]. fără a fi legate de un anumit conţinut semantic. [36.underscorers). 79] W. p. De exemplu: Do you want me to tell you about the Samurai? (Vrei să-ţi povestesc despre Samurai?) [45. care îndeplinesc funcţii diverse în conversaţie. anticipând actul de comunicare (în engleză – opening signals sau starters). Edmondson consideră că acestea se înscriu în categoria elementelor care exprimă ezitarea. aparţinând exclusiv structurii de suprafaţă a conversaţiei. Spre exemplu: that is [adică]. p. tatonarea (fumblings) şi include aici: 1) elementele care marchează intrarea în rol a emiţătorului. hey. 69-71] Anumite mişcări au numai o funcţie strategică de sprijinire a actului interacţional de bază. cum ar fi: listen [ascultă-mă]. nici ai actelor ilocuţionare. 4) elemente de flatare (în engleză . fiind orientate către emiţător. orientate spre mesaj (în engleză .De exemplu: But this is a fascinating subject! (Dar este un subiect atât de fascinant!) 5) Reofertare – mişcare prin care iniţiatorul unui schimb propune o versiune modificată a primei sale oferte. OK. what I mean is [vreau să spun].

să pregătească. • mişcările de amplificare. ţinând cont de 95 .sunt determinate de predicţii ale emiţătorului asupra atitudinii şi a reacţiei colocutorului. 7-39]. să argumenteze. Teoretic. • mişcările de dezarmare a interlocutorului. În continuare vom folosi termenii mişcare conversaţională şi intervenţie drept sinonime. p. generată de locutorul însuşi. Din această categorie fac parte: • mişcările de motivare a actului. Ea este întotdeauna complexă.88]. Constituenţii subordonaţi sunt actele de vorbire ce vin să justifice. Structura intervenţiei presupune. p. Acest principiu relevă faptul că schimbul este compus din intervenţii. structura posibilă a intervenţiei. în care se concentrează forţa ilocuţionară a intervenţiei. să demonstreze actul principal [63. prin care se aduc clarificări suplimentare asupra temei de discuţie. Vorbind despre structura intervenţiei. prin care se limitează posibilităţile de reacţii a acestuia faţă de oferta emiţătorului. 86]. numit principiul compoziţiei ierarhice: un constituent de rang n este compus din constituenţi de rang n-1 [63. constituent non-suprimabil al intervenţiei [70. Acest lucru se explică prin faptul că o replică tipică în chat are o componentă generată de sistemul de comunicare şi o altă componentă. prin care se oferă argumente în favoarea acestuia înainte ca partenerul să le ceară. mai exact. altfel spus. din contra. admitem în mod cert faptul că aceasta poate fi un element complex al conversaţiei. constituenţi în relaţii ierarhice sau. Constituentul principal este reprezentat de către actul de vorbire care exprimă sensul general al intervenţiei sau. Ne interesează însă structura intervenţiei în dialogul mediat de computer. Definiţiile constituenţilor conversaţionali permit afirmarea unui principiu de compoziţie a unităţilor conversaţionale. un element principal şi unul sau mai multe elemente subordonate. p. iar intervenţia – din acte de vorbire.

de sistemul de comunicare. 10]. propusă de Carla Bazzanella [Apud 7. p.92]. 2) Încheierea enunţului de către primul emiţător. dar şi în situaţii de comunicare formală. AVp este o parte componentă a mişcării conversaţionale propriu-zise.1. Discontinuitatea unei intervenţii se manifestă în capacitatea sa de a se prelungi în intervenţia următoare a interlocutorului sau.5. O altă caracteristică structurală a intervenţiei complexe constă în caracterul ei discontinuu. Una dintre tipologiile curente ale întreruperilor. trebuie să se ţină cont de constrângerile ritualice şi de sistem care guvernează comunicarea. de a începe în interiorul replicii anterioare [63. de regulă. invers. 3. 387]. Identificarea şi interpretarea întreruperilor se realizează în raport cu regulile accesului la cuvânt. p. Tipurile de întreruperi ale intervenţiilor electronice Întreruperea intervenţiilor este un fenomen care apare în cursul conversaţiilor curente. De asemenea. p. are la bază trei criterii: 1) existenţa discursului simultan. ar putea fi redată în felul următor: AVs + AVp (care la rândul său se poate descompune în câteva acte de vorbire) AVs este generat.faptul că ea nu conţine decât un act de vorbire principal (AVp) şi mai multe acte de vorbire subordonate (AVs). Considerăm că această caracteristică ţine mai mult de domeniul filozofiei sau de cel al semioticii. E. Roulet numeşte această caracteristică caracter întrerupt [70. Caracterul discontinuu al intervenţiilor devine evident doar în cazuri când întrebarea este comentată din punctul de vedere al apartenenţei acesteia la o pereche de adiacenţă. 96 . 3) Schimbarea emiţătorului.

În raport cu criteriile enunţate. se disting următoarele tipuri de întreruperi (semnul [+] marchează prezenţa. se deosebesc totuşi prin faptul că. caracterizate prin aceleaşi valori ale variabilelor. Suprapunerea este considerată un caz particular al întreruperii – singurul în care primul emiţător îşi încheie enunţul în condiţiile discursului simultan. Mai puţin legate de caracterul formal sau neformal al interacţiunii verbale. Întreruperea tacită a intervenţiei se manifestă în situaţia în care receptorul foloseşte ocazia oferită de dificultatea emiţătorului în curs de a-şi continua enunţul şi îşi asumă rolul de emiţător. dar nu pentru a accede el însuşi la cuvânt. în primul caz cel care întrerupe intervenţia nu are intenţia să ia cuvântul. pe când în cel de-al doilea caz acesta doreşte să capete acces la cuvânt. însă fără a reuşi. iar adresatul intervine cu scopul de a-l ajuta. de tema de discuţie şi relaţia dintre participanţi. iar semnul [-] indică absenţa unei trăsături). mai curând. întreruperile depind. enumerate în tabelul ce urmează): Existenţa discursului Tip de rupere Intresimultan + + + + Încheierea enunţului către emiţător + + + + primul Schimbarea de emiţătorului Întreruperea simplă Suprapunere Confirmare40 Întrerupere inutilă Întrerupere tacită Sugerare lexicală Confirmarea şi întreruperea inutilă. 40 Vezi supra semnalele delegătură inversă 97 . Sugerarea lexicală apare în condiţiile în care emiţătorul curent nu găseşte cuvântul potrivit.

cum ar fi: • durata discursului simultan. poate fi determinată în raport cu o serie de parametrii obiectivi. Încheierea enunţului Tip de rupere Intrecătre emiţător + + primul Schimbarea de emiţătorului Întreruperea ordinară Confirmare Întrerupere inutilă Întrerupere tacită Considerăm că sunt necesare câteva comentarii referitor la tabelul prezentat. • prezenţa sau absenţa modalizatorilor sau a altor elemente de atenuare.Întreruperea. din punct de vedere sociolingvistic. • plasarea în raport cu semnalele de încheiere a intervenţiei precedente. se disting întreruperile care au rolul de sprijinire a interlocutorului confirmări. reprezintă adesea un indiciu de putere socială şi interpersonală. sugerări lexicale – de întreruperile competitive. • insistenţa şi persistenţa în întreruperi. • acordul sau dezacordul asupra conţinutului propoziţional al intervenţiei. Funcţional. În cadrul conversaţiilor mediate de computer distingem următoarele tipuri de întreruperi. 98 . în calitate de semn de bunăvoinţă sau agresivitate a unor locutori. pe care le prezentăm în tabelul ce urmează. Valoarea concretă a întreruperilor.

Inventatorul Ejaz Akbar. ce nu consumă combustibil tradiţional. Dacă doriţi să mă încurajaţi în elaborarea unor maşini mai bune pentru lumea noastră. pe care o prezentăm mai jos (din total de 3860 de intervenţii studiate de noi). În cazul conversaţiilor electronice. Aş dori să iau legătura cu Înaltele autorităţi din ţara Dumneavoastră. I like to contact with Higher Authorities in you country. de aceea am exclus acest criteriu din clasificare.Dat fiind specificul contextului de comunicare. Colectat în chat la adresa http://chat. Cu stimă. conţine două sute cincizeci şi trei de simboluri: inventor: Hello! (I am Inventor) I Have Latest Designs in Non-fuel Consumer Heavy Duty Machines. Yours true Inventor. Acest lucru se explică. Cea mai lungă intervenţie întâlnită de noi. prin întrerupere ordinară vom înţelege cazul de stopare a intervenţiei locutorului din motivul că aceasta nu se incadrează în limita existentă de lungime a intervenţiei. prin natura mediului de comunicare. atunci contactaţi-mă. O intervenţie obişnuită în cadrul conversaţiei electronice are o lungime medie de aproximativ şaizeci şi opt de simboluri. Aşadar. în mare parte.yahoo. If you really like to encourage me for a better future machines for our own world then contact me soon. Ejaz Akbar41 Traducerea inventor: Salut! (Sunt Inventator) Am cele mai recente elaborări în domeniul maşinilor grele. nu poate fi vorba de discurs computerizat simultan.com/?room=African%20American%20Chat%3A1%3A%3A1601529328&identity=solveig_md&clie nt=DHTML 13/06/03 la 13. With Regards. În camerele de chat intervenţiile lungi sunt rare.45 41 99 . putem afirma că atare intervenţii în cadrul conversaţiilor electronice sunt mai mult o excepţie decât o regulă.

întrucât nu întotdeauna poate îndeplini funcţia referenţială şi funcţia metalingvistică. şi anume ale acelei care prevede furnizarea suficientă de informaţie acceptabilă. • discontinuităţi (în engleză . iar autoselectarea acestuia se produce cu întîrziere. Grice. de regulă. prin intermediul vorbirii. opoziţie semnificativă numai la nivel pragmatic. care sunt realizabile. Tăcerea. Ea constituie membrul marcat al opoziţiei „tăcere versus vorbire”.gaps) – emiţătorul în curs nu şi-a desemnat un succesor. Aceasta se explică prin faptul că tăcerea nu are un sens în sine: semnificaţia ei este globală şi dependentă de structrura interacţională în care ea apare. Discontinuităţile pot fi un semn al unei crize în conversaţie. spre deosebire de vorbire (care poate apărea ca realizare a oricărei părţi a unei perechi de adiacenţă).5. Tăcerea se caracterizează prin codaj uniform (deci expresie zero) şi printr-un conţinut potenţial foarte divers.2. intervine în calitate de intervenţie reactivă sau de evaluare a unei perechi de adiacenţă.lapses) – nu se aplică nici o regulă de acces la cuvânt şi se creează senzaţia că nu ai ce spune. Tăcerea ca particularitate a chatului Tăcerea este şi ea o componentă semnificativă a interacţiunii comunicative. • tăceri care pot fi atribuite cuiva (în engleză – attributable silences) – deşi autorul intervenţiei în curs şi-a desemnat un succesor. 100 .P. 529]. dar acesta nu spune nimic. Situaţii în care tăcerea să constituie varianta preferată sau aşteptată sunt relativ puţine. p. Tăcerea este deficientă din punct de vedere funcţional. sub aspectul distribuţiei. pentru că astfel de cazuri sunt adesea o încălcare a maximelor conversaţionale ale lui H. se disting următoarele tipuri de tăceri: • goluri (în engleză . În raport cu regulile accesului la cuvânt.3. relativ uşor de interpretat. Au fost propuse diverse tipologii ale tăcerii [12.

Astfel se formează inevitabil goluri în conversaţiile duse. Din perspectivă funcţională distingem: • tăceri comunicative. Tăcerea poate fi evaluată pozitiv şi negativ. adesea una şi aceeaşi persoană participă în mai multe discuţii. reproş. ca suport al politeţii negative sau ca eşec al politeţii pozitive. scuză etc. Golurile sunt cauzate de faptul că noi citim mai repede decât scriem cuvinte la tastatură şi locutorii în chat adesea adoptă următoarea tehnică: îşi scriu intervenţia. Ele sunt raportate la un sistem de convenţii ce funcţionează într-o comunitate. fiind legate de generarea intervenţiei în curs sau a celei imediat următoare.În raport cu poziţia tăcerii în procesul interacţiunii comunicative se disting următoarele tipuri: • tăceri interreplice şi • tăceri intrareplice. purtătoare ale unor semnificaţii şi ale unei forţe ilocuţionare (acceptare. care nu transmit un conţinut propoziţional. 1 2 3 4 rangerkoolaide joined the room felicity2_2 left the room coverstick5: soji. if you say „massah”. de regulă. În cadrul ultimelor vom întîlni. Tăcerile şi întreruperile sunt strâns legate de accesul la cuvânt atât în conversaţiile faţă în faţă. E de reţinut că numai tăcerile elocvente sunt semnificative din punct de vedere pragmatic. iar apoi citesc ce au scris ceilalţi. • tăceri elocvente. I’ll get Spades to give up the numbers Filmmusicandtv: lol covers 101 . goluri şi tăceri care pot fi atribuite cuiva. cât şi în cele mediate de computer. precum este cazul exemplului de mai jos.). fiind determinate de intenţiile emiţătorului şi percepute de participanţi ca un mod de manifestare în procesul de comunicare.

06.yahoo. Să urmărim exemplul: 1 2 Tango_super: how can we get in touch HydratedKokanee has joined the conversation Extrasul din chat de la adresa http://chat.5 6 7 8 1 2 3 4 5 6 7 8 rangerkoolaide: jimmnie grayhound is the true fighter pilots jessica_babe_529 joined the room Filmmusicandtv: the hound is a bad way to travel rangerkoolaide: greyhound is the dawg42 Traducerea rangerkoolaide a intrat în cameră felicity2_2 a părăsit camera coverstick5: soji. 7 şi 8). voi renunţa la cifre Filmmusicandtv: lol covers [îmi vine a râde de ceea ce ai spus. dacă îmi spui „massah”. şi anume în funcţie de originea lor. Se mai impune o clasificare a tăcerilor în cadrul conversaţiilor electronice. covers] rangerkoolaide: jimmnie grayhound este adevăratul pilot de avioane de luptă jessica_babe_529 a intrat în cameră Filmmusicandtv: nu cred să fie plăcut să călătoreşti cu el rangerkoolaide: mi se pare că greyhound este o rasă de câine Observăm că locutorul cu numele filmmusicandtv este angajat în discuţie cu coverstick5 (în extrasul dat este vorba de o intervenţie de evaluare – rândul 4) şi cu rangerkoolaide (rândurile 5. Din cauza principiului „first come first posted” continuarea replicii întrerupte poate fi despărţită de mai multe intervenţii relevante sau irelevante schimbului iniţiat.2003 42 102 .com/?room=Politics%20Lobby%3A3%3A3%3A1600326535&identity=solveig_md&client=DHTML colectat la 13.

msn. nu ştiu AsinineMite s-a alăturat conversaţiei Tango_super: dă-mi adresa ta email ViperFish a plecat 10 FifteenFollower s-a alăturat conversaţiei 11 FifteenFollower a plecat 12 MidnightSunMom35 s-a alăturat conversaţiei 13 Tango_super: îţi voi scrie Extrasul din chat de la adresa http://chat.30 43 103 .3 4 5 6 7 8 9 CarpetbagBeetle has left the conversation ReclusiveRat has joined the conversation Script_jimmygabriel has left the conversation Veneza_96: well i dunno AsinineMite has joined the conversation Tango_super: give me yr email ViperFish has left the conversation 10 FifteenFollower has joined the conversation 11 FifteenFollower has left the conversation 12 MidnightSunMom35 has joined the conversation 13 Tango_super: so i write you43 Traducerea 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Tango_super: cum putem lua legătura HydratedKokanee s-a alăturat conversaţiei CarpetbagBeetle a plecat ReclusiveRat s-a alăturat conversaţiei Script_jimmygabriel a plecat Veneza_96: ei bine.com/?room=Hobbies%4A4%4A4%3A1600326528&identity=solveig_md&client=DHTML. colectat la 15/02/2003 la 20.

3. Rândurile 8 şi 13 sunt parte a unei intervenţii compexe. După părerea noastră. Rândurile 2. Perechile de adiacenţă în cadrul interacţiunii comunicative în chat În modelul conversaţional integrativ al lui W. are o forţă ilocuţionară proprie. Kerbrat-Orecchioni susţine că schimbul este constituit dintr-o singură intervenţie şi în cazul când. el nu îşi asumă rolul de emiţător şi 104 . „Pauza” creată de această tăcere este ocupată de replicile sistemului din rândurile 9. care într-o conversaţie faţă în faţă ar fi conţinut. Orice schimb se compune. 4 şi 5 sunt generate de sistemul de comunicare. de regulă. care. de fapt. au ajuns pe server înaintea replicii din rândul 6. Motivul: atunci când locutorul ne priveşte nedumerit sau dă din cap în semn de acord sau dezacord cu cele spuse. sau o privire nedumerită. definită ca o succesiune de mişcări conversaţionale ale interlocutorilor diferiţi.Analizând acest exemplu. Există şi schimburi compuse dintr-o singură intervenţie (incomplete sau eşuate) şi schimburi compuse din mai mult de trei intervenţii (schimburi prelungite). o tăcere comunicativă. 11 şi 12. observăm un simplu semn din cap.14]. putem constata următoarele: în cadrul extrasului citat se conturează o pereche de adiacenţă întrebare – răspuns (rândul 1 – rândul 6). în loc de răspuns la întrebare. schimbul poate fi constituit dintr-o singură intervenţie doar într-un caz – cel al mişcării conversaţionale eşuate. semnificând da sau nu. Pentru noi este mai acceptabilă opinia conform căreia acest act non-lingvistic este tratat drept semnal de legătură inversă [44. Edmondson. 10. se poate spune. 3. p.6. mişcări aflate în raporturi de relevanţă secvenţială. Schimbul este o unitate închisă. schimbul este unitatea minimală a interacţiunii sociale. care. Golul între elementele perechii de adiacenţă este cauzat anume de aceste mesaje ale sistemului. din cel puţin două intervenţii produse de doi locutori diferiţi. Lingvista franceză C. probabil.

140-141]) este unitatea minimală a organizării conversaţiei. semnalele de feedback au fost atât de frecvent utilizate. cum ar fi nods [dă din cap în semn de acord]. care defineşte o normă de expectaţie. Din 457 de mişcări. mişcările de ofertare sau reofertare au constituit. Contrar opiniei unor cercetători ai comunicării mediate de computer precum că răspunsurile minime – care. în opinia noastră. În MUD-uri de socializare. însă nu există o limbă sau un context de comunicare în cadrul cărora să nu existe aceste componente [44. Tipul cel mai simplu de structură a unui schimb. este ilustrat prin perechile de adiacenţă. 11.14-15]. Semnalele de legătură inversă diferă în dependenţă de contextul comunicării şi de rolurile vorbitorilor. 45 44 smiles [zâmbeşte] şi ? [o privire 105 . Am constatat că în camere de chat schimburile conversaţionale eşuate sunt relativ frecvente. Este vorba. credem că ele proliferează în unele medii de comunicare sincronă. în acest caz. Adesea locutorul care intră în canalul de comunicare nu reuşeşte să iniţieze o confruntare conversaţională. După cum am putut stabili. p. Cherny [138].nu putem astfel vorbi de nici un schimb conversaţional. produse de emiţători Aceasta nici într-un caz nu înseamnă că cele expuse în aliniat sunt corecte doar în cazul perechii – întrebare-răspuns. Perechile de adiacenţă sunt secvenţe formate din două enunţuri consecutive. giggles [chicoteşte]. circa 20% au constituit schimburi eşuate. prin care s-a încercat iniţierea unei confruntări sau a unei secvenţe noi. Iniţierea unui schimb este marcată prin producerea unei mişcări de ofertă. iar încheierea – prin producerea unei mişcări de satisfacere.8% din numărul total de mişcări conversaţionale studiate. caracterizat prin succesiunea ofertă-satisfacere. p. hehs [oftează]. aproximativ. Pereche de adiacenţă (adjacency pair [30. Ne-am referit în mod mai detaliat la natura şi modul de actualizare a semnalelor de legătură inversă în paragraful unde am analizat actele lingvistice în dialogul mediat de computer. grins [zâmbeşte cu satisfacţie]. nu sunt altceva decât semnale de legătură inversă – sunt rare în cadrul contextului de comunicare. nedumerită]45. doar de o pauză în intervenţia locutorului în curs44. studiate de L. încât locutorii au elaborat o serie de comenzi scurte pentru cele mai răspândite dintre acestea.

în cel mai bun caz. 1 2 3 4 5 tango_super: what do you sing WhateverMarayem has left the conversation MoroselMussel has joined the conversation veneza_96: songs tango_super: french/english 106 .întrebare / răspuns. . . Să examinăm următorul exemplu. partea a doua este relevantă şi aşteptată.invitaţie / acceptare sau refuz. Ca exemplu sunt secvenţele „în doi membri”. observăm că ele nu apar izolat: multe având conexiuni cu alte acte de vorbire. fiind dată o primă parte a perechii. Intervenţiile conversaţionale pot aparţine unui anumit act de vorbire sau mai multor. ordonate ca o succesiune de părţi şi structurate în aşa fel. Dacă le urmărim în conversaţie. prost crescut. ci faptul că. încât prima parte reclamă cu necesitate o a doua. ce formează un schimb conversaţional de replici.diferiţi. Precizarea definiţiei perechii de adiacenţă a determinat substituirea criteriului consecutivităţii cu acela al relevanţei condiţionate.salut / salut. Clasa perechilor de adiacenţă este reprezentată de secvenţe ca: . Astfel. reprezentând aşteptările interlocutorilor. . se poate considera ca un element de cultură faptul că trebuie să dai un răspuns la întrebarea ce ţi se pune. pentru că între acestea pot fi inserate alte intervenţii. cel căruia i s-a adresat întrebarea va fi considerat.ofertă / acceptare sau refuz. Daca nu se întâmplă astfel. Aceste secvenţe se înscriu sub semnul obligativităţii. Esenţială nu este alăturarea celor două părţi ale unei perechi de adiacenţă.

colectat la 15/02/2003 la 20. 1996.25 47 Initiative la C. – Paris: Seuil. Kerbrat-Orecchioni La Conversation. ibidem 46 107 .6 7 8 9 _Host_Mystic: g rated thankyou veneza_96: tango_super: or arabic veneza_96: english and arabic Traducerea 10 tango_super: ok46 1 2 3 4 5 6 7 8 9 tango_super: ce cânţi WhateverMarayem a plecat MoroselMussel s-a alăturat conversaţiei veneza_96: cântece tango_super: în franceză/engleză _Host_Mystic: aveţi grijă cum vă exprimaţi. constând din trei intervenţii (rândurile 5 şi 8. 38 48 Reactive – idem. – p. făcând abstracţie pe o clipă de contextul comunicării. realizată într-un Extrasul din chat de la adresa http://chat.msn. Aici pot fi minori veneza_96: tango_super: sau arabă veneza_96: în engleză şi arabă 10 tango_super: ok În cadrul fragmentului dat. iar intervenţia reactivă48 . una dintre care fiind întreruptă (rândul 5 + rândul 8). 9 şi 10). În rândurile 1 şi 4 este prezent un caz tipic de pereche de adiacenţă unde intervenţia iniţiativă47 este exprimată printr-o mişcare de ofertă.com/?room=Hobbies%4A4%4A4%3A1600326528&identity=solveig_md&client=DHTML. putem observa o pereche de adiacenţă în stare pură (rândul 1 cu rândul 4) şi un schimb complex. realizată într-o întrebare.printr-o mişcare de satisfacere.

adesea nu găsim legături pragmatce între replicile pe care secvenţa le face să fie perechi de adiacenţă. Paolillo şi găsit de noi în lucrarea lingvistei americane S. unele reprezintă alternative structurale care se conformează aşteptărilor şi sunt nemarcate. cauzată de apariţia replicii altui locutor. între replicile poziţional consecutive nu există legături pragmatice. Tot în acest sens considerăm necesară următoarea remarcă: în marea majoritate a cazurilor conversaţiile mediate de computer nu respectă maxima relevanţei atât la nivelul schimbului conversaţional dat. cât şi la nivelul întregii confruntări. fapt la care ne vom referi în mai multe detalii mai târziu. când un răspuns a fost despărţit de întrebare de cincizeci (!) de mesaje irelevante perechii date de adiacenţă. 49 Evaluative – idem. care nu face parte din schimbul examinat. Herring [147]. ibidem 108 . În rândurile 5+8. Dată fiind incidenţa înaltă a schimburilor întrerupte în conversaţiile în chat.răspuns. în mediu. În cadrul studiului nostru am constatat că. 9 şi 10 se constată un schimb complex ce constă din trei intervenţii. altele sunt mai neaşteptate şi marcate prin diverse grade de complexitate structurală. constituie o mişcare de reofertare şi o intervenţie de iniţiere a perechii de adiacenţă. Un caz extrem. Perechile de adiacenţă constituie o tehnică frecventă de selectare a emiţătorului următor. Rândurile 5 şi 8. Observăm şi întreruperea perechii de adiacenţă de două replici ale sistemului. Intervenţia din rândul 9 este una reactivă. privite din perspectiva întregii secvenţe reproduse de noi. una fiind întreruptă de pauză. a fost atestat în cadrul observării canalului #india în IRC. iar cea din rândul 10 – de evaluare49. Mai mult decât atât. prezentat de J. Perechile de adiacenţă în cadrul chatului sunt „rupte” în mod regulat de mesajele sistemului şi de replicile altor locutori. Se poate vorbi despre o organizare preferenţială a perechilor de adiacenţă în sensul că nu toate enunţurile pot funcţiona ca parte secundă a unei perechi cu acelaşi statut. schimbul sau perechea de adiacenţă se întrerupe de patru – şase mesaje irelevante.

" Traducerea Julia spune. făcându-l să creadă că discuta cu o doamnă. "I want to have a child someday. Julia a reuşit să-l amăgească pe un locutor – bărbat – timp de câteva săptămâni. yet?" Barry says. Barry. redusă în conversaţii electronice. "Am reuşit totuşi să te conving că sunt computer?" Barry spune." Barry spune. Şi eu vreau să fac cândva un copil. atunci când era chestionat." Julia says. Barry.someday.but I'd still like to get you in my DEN to run tests on you. Paolillo: 1 2 3 4 5 6 7 1 2 3 4 5 6 7 Julia says. Barry. "The date is Tue Jul 21 23:57:31. 21 iulie 23:57:31... "Data este joi. "Mă bucur atât de mult să aud aceasta. "I live for your approval.. "Trăiesc numai pentru a fi apreciată de tine." Secvenţa prezentată este un exemplu de relevanţă locală. "Vreau să am un copil." Barry says. "Cred că eşti o femeie. "What a coincidence. Barry. ceea ce se poate observa şi în exemplul de mai sus." Julia spune. "I'm so glad to hear that. care totuşi erau de o relevanţă dubioasă." Julia spune..Să examinăm acum exemplul lui J." Julia says.cu toate acestea aş vrea să te mai testez atent. care exista într-un MUD social numit TinyMUD." Barry says. Why don't you come over to my home." Julia spune." Barry spune.. "Ce coincidenţă.. 109 . "I guess you're real. genera răspunsuri „conversaţionale”. Julia este un program robot (sau „bot”). Nu vrei să vii la mine acasă. I too wish to make a baby . have I convinced you I'm a computer. Computerul. "I mean." Julia.

Edmondson. Această obişnuinţă duce la coborârea standartelor relevanţei locale în conversaţiile în camerele de chat. 110 . definit ca succesiune de schimburi conversaţionale subordonate unui schimb de bază sau coordonate între ele. În literatura de specialitate se fac delimitările respective între: • secvenţe recurente confirmative şi • secvenţe recurente reparatorii. Iata de ce conceptul de fază (care aduce a ceva foarte planificat) ne pare o alternativă nemarcată. Aici apare problema modalităţii în care putem opera distincţiile între diverse tipuri de secvenţe. 3. ce se pot întâlni într-o conversaţie. În opinia noastră secvenţa dată prezintă un exemplu de ceea ce este o secvenţă „normală” a conversţiei mediate de computer. ce configurează trei componente: două cu un caracter facultativ (iniţială şi finală) şi una – componenta de bază (tranzacţia conversaţională propriu-zisă). un tip de element al structurii interacţionale. preferând totuşi termenul secvenţă recurentă. În continuare vom folosi aceşti doi termeni drept sinonime. fapt cauzat de aşa-numita axiomă a comunicării în chat „first-received-first-posted” (primul-primit-primul-pe-ecran) [137].Herring citează acest exemplu doar pentru a demonstra că atare schimburi nu sunt considerate ca ceva excepţional. Întregul ansamblu conversaţional este constituit dintr-o succesiune ordonată de secvenţe. Conversaţia are un caracter spontan şi aparţine domeniului discursului neelaborat. conceptul de secvenţă este înlocuit cu cel de fază.S. Locutorii sunt obişnuiţi cu vecinătatea replicilor irelevante sau puţin relevante. pentru că în opinia noastră el reflectă mai bine natura fenomenului studiat.7. Secvenţa recurentă ar putea fi definită drept un bloc de schimburi conversaţionale cu un grad înalt de coerenţă semantică sau pragmatică. Secvenţe recurente şi specificul structurii acestora în chat În modelul conversaţional integrativ al lui W.

Astfel. oferind exemple. Un „Hello!” sau o replică echivalentă acesteia este. putem afirma că secvenţele recurente confirmative în dialogul mediat de computer sunt constituite din schimburi parţial eşuate. it’s a meal i_like_lemon_cola: hiya@reeformd reeformdagain: I o rm filmmusicandtv: hey reef mapex_38: monkeypox is cool! 111 . Acelaşi principiu este valabil şi în cazul luării de rămas bun. dacă am fi să folosim terminologia apropiată de cea tradiţională. unde discută vreo 20 de persoane. precum şi în cazul unor conversaţii din viaţa de zi de zi.În continuare vom explica acestea. Este vorba doar de o strategie specifică mediului de comunicare electronică. aceasta ar însemna un ecran plin de ‘hello’. Spunem parţial eşuate. E. am observat următoarele: nu este necesar să fie salutată fiecare persoană prezentă în camera de chat. de regulă. pentru că lipsa replicii reactive nu înseamnă o nereuşită comunicativă. cum ar fi formulele de salut. Să examinăm următorul exemplu: 1 2 3 4 5 6 7 reeformdagain joined the room fimmusicandtv: i like cream coverstick5: darling. De asemenea este firesc să nu te aştepţi la un răspuns de salutare de la fiecare participant. suficientă. Urmărind specificul fazelor confirmative ale conversaţiilor purtate în camere de chat. scria Pioch – ceea ce ar fi o manifestare a lipsei de respect faţă de ceilalţi participanţi [157]. Goffman a fost printre primii lingvişti care a oferit o schemă generală pentru structura secvenţei recurente. fiind constituite din intervenţii cu funcţie expresivă sau fatică. Secvenţele recurente confirmative corespund schimburilor conversaţionale iniţiale şi finale. În cadrul unui canal.

De fapt. dacă am fi să revenim la Extrasul din chat de la adresa http://chat.8 9 1 2 3 4 5 6 7 8 9 reeformdagain waves at i_like_lemon_cola reeformdagain waves at filmmusicandtv50 Traducerea reeformdagain a intrat în cameră fimmusicandtv: îmi place frişca coverstick5: dragă. pe de o parte. În cameră. care nu au remarcat cu nimic apariţia unui nou participant în conversaţie.2003 la 11:47. este ceva foarte gustos i_like_lemon_cola: salut reeformd reeformdagain: mă mai ţineţi minte filmmusicandtv: hey reef mapex_38: monkeypox! E mişto denumirea reeformdagain dă din mînă în semn de salut lui i_like_lemon_cola reeformdagain dă din mînă în semn de salut lui filmmusicandtv În secvenţa prezentată observăm în rândul 2 în mesajul sistemului apare în camera chat locutorul cu numele reeformdagain. 7). prin funcţia sa – confirmarea existenţei unui raport social între indivizi – şi. Locutorii i_like_lemon_cola şi filmmusicandtv observă acest lucru şi îl salută (rândurile 5. Secvenţele recurente confirmative au.yahoo. 50 112 . 9). secvenţa recurentă se închide prin adoptarea din partea interlocutorului a unui comportament similar cu cel al primului locutor.06. Astfel. în afara celor 6 persoane menţionate în fragment. prin condiţiile sale de producere. în opinia noastră.com/?room=Politics%20Lobby%3A3%3A3%3A1600326528&identity=solveig_md&client=DHTML colectat la 11. o structură simplă binară. Reeformdagain observă gestul lor şi le răspunde „dând din mână”. de regulă. se aflau încă 9 persoane. Natura ritualică a secvenţei recurente confirmative se explică. relevând o practică ritualică. pe de altă parte. (rândurile 8.

not talk! .html 51 113 . înregistrat pe 18/09/1999 la 15:03:18. Activitatea reparatorie are menirea de a restabili echilibrul interacţional între participanţii la conversaţie. Ideea secvenţelor recurente reparatorii se bazează pe principiul reparării unei „ofense teritoriale”. de un ritual. (1996) Linguistic and critical research on CMC: Some ethical and scholarly considerations.toak as in have a drag on a j 14 *** Kaczor_ has left #AllNiteCafe (Kaczor__)51 Exemplul. // The Information Society 12 (2) : 153-168 online: http://www.exemplul de mai sus (răspunsul la salut) confirmarea atitudinii pozitive la intervenţia interlocutorului este adoptarea modului de comportament propus în mişcarea de ofertă a celui care s-a salutat. prin urmare.people who toak <Deverry> oh talk *** Tetsu has joined #AllNiteCafe *** Webman has quit IRC (Error 0_) <Deverry> yeah ppl are talking *** money^ has joined #AllNiteCafe 10 <Kaczor_> pozdrowienia dla wszystkich 11 *** money^ has left #AllNiteCafe (money^_) 12 <Deverry> Kaczor_ please only speak english here 13 <Mousie> NO NO . Perechea salut-salut este şi una de adiacenţă.slis. este preluat dintr-o transcriere a unei conversaţii în IRC. găsită în Herring S. un argument în plus în favoarea faptului că e vorba de o aşteptare a unui fel de comportament comunicaţional şi.edu/TIS/readers/abstracts/12/12-2Herring. Să examinăm următorul extras din conversaţia.indiana. unde ofensa este tratată de locutori în sensul direct al cuvântului: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 *** Kaczor_ has joined #AllNiteCafe <Deverry> any what Mousie *** Tetsu has quit IRC (Connection reset by peer_) <Mousie> toakers .

pentru că incidentul este închis. Conversaţia continuă. locutorul cu numele Deverry.Traducerea 1 2 3 4 5 6 7 8 9 *** Kaczor_ a intrat în #AllNiteCafe <Deverry> nu prea am înţeles Mousie *** Tetsu a părăsit IRC (legătura resetată de peer_) <Mousie> toakers – cei care pălăvragesc mult <Deverry> a. efectuează corijarea.8]. fapt semnalat de sistem în rândul 14. cu numele Kaczor. aici se vorbeşte doar engleza 13 <Mousie> Nu. Majoritatea fazelor conversaţiilor faţă în faţă au o structură lineară. fapt ce poate fi tratat drept virtuală ofensă teritorială [44. E normal *** money^ a intrat în #AllNiteCafe 10 <Kaczor_> salut toată lumea [în poloneză] 11 *** money^ a părăsit #AllNiteCafe (money^_) 12 <Deverry> Kaczor_ . spunând că în cadrul canalului dat se vorbeşte engleza. pălăvrăgesc *** Tetsu a intrat în #AllNiteCafe *** Webman a părăsit IRC (Error 0_) <Deverry> yeah oamenii deseori vorbesc. Satisfacerea corecturii se produce după plecarea lui Kaczor din canalul dat. ele se compun din cel puţin două intervenţii conversaţionale adiacente ale unor locutori diferiţi. s-a alăturat conversaţiei. Nu – nu vorbesc! – anume pălăvrăgesc. 114 . În rândul zece locutorul menţionat face o intervenţie în limba poloneză. În rândul 12. p. „elimină” cuvinte fără sens 14 *** Kaczor_ a părăsit #AllNiteCafe (Kaczor__) În rândul 1 (mesajul sistemului de chat) locutorul.

2003 la 11:57 53 52 115 . dacă în ea se va conţine o altă secvenţă.com/?room=Politics%20Lobby%3A3%3A3%3A1600326528&identity=solveig_md&client=DHTML colectat la 11. Să urmărim exemplul: 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 HABS_IN_GERMANY: is wags here covers Protonpillman: life is crap Coverstick5: not at the mo. 3. 4.Există şi secvenţe întrerupte. 5 constituie o secvenţă recurentă întreruptă în 3 membri. practic. constituind o unitate semantică a conversaţiei. habs Coverstick5: din păcate HABS_IN_GERMANY: mulţumesc Rândurile 1. acest tip de structură fiind destul de frecvent. în sensul lor tradiţional. O fază conversaţională se consideră întreruptă. Contextul comunicativ este de aşa natură încât.yahoo. wags e pe-aici cumva Protonpillman: viaţa e un nimic Coverstick5: nu l-am zărit. pentru că rândurile 3 şi 4 fac parte din aceeaşi mişcare conversaţională. exclude existenţa secvenţelor de paranteză.06. după cum se susţine uneori în literatura de specialitate). care poate conţine până la 3 intervenţii. Prin minimală vom înţelege o secvenţă recurentă formată dintrun schimb conversaţional (şi nu pereche de adiacenţă. despărţirea Vezi supra Extrasul din chat de la adresa http://chat. habs Coverstick5: sadly HABS_IN_GERMANY: ty53 Traducerea HABS_IN_GERMANY: covers. de regulă minimală. în opinia noastră. Considerăm că în cazul conversaţiilor în camerele de chat întreruperile secvenţelor recurente sunt mai apropiate de cele care apar în cadrul intervenţiilor aparte52.

116 .fiind întreprinsă. care ajută la stabilirea contactului între locutori.] Ambele schimburi atestate în această fază acumulează o informaţie fatică. fie prin reciprocitate – furnizarea de către colocutori a aceluiaşi tip de informaţii. Coordonarea schimburilor ce compun o secvenţă recurentă se poate realiza fie prin înlănţuire – cumulare de informaţii referitoare la aceeaşi temă. Tu?] L1 – Me too. Să observăm următorul exemplu de secvenţă iniţială a unei potenţiale conversaţii: L1 – How are you? [Ce mai faci?] L2 – Fine. probabil. Cu siguranţă. în care nu am întâlnit nici o secvenţă cu structură lineară. care nu face parte din secvenţa analizată. Nu trebuie să uităm nici de intervenţiile sistemului de chat. Probabilitatea ocurenţei unei faze cu structură lineară scade şi cu mărirea numărului de locutori întro conversaţie purtată exclusiv sub forma de text. colectate în diverse camere de chat. posibilitatea existenţei unei secvenţe lineare nu trebuie respinsă necondiţionat. [Şi eu bine. tipul informaţiei furnizate fiind acelaşi (informaţii privind dispoziţia persoanei). cu scopul de a indica o eventuală pauză în vorbire. You? [Bine. însă probabilitatea apariţiei acesteia este foarte mică. Întreruperea secvenţei s-a efectuat prin intervenţia din rândul 2. ceea ce se poate explica prin faptul că intervenţiile apar pe ecranul chatului în ordinea sosirii lor pe server. Materialul studiat de noi a inclus 3860 de intervenţii.

Ele sunt descrise cu ajutorul unor structuri arborescente. Considerăm că modelul integrativ de descriere a structurii conversaţiei curente este cel mai oportun pentru studierea oricărui tip de conversaţie. Confruntarea conversaţională nu poate fi prezentată cu ajutorul numai a unui singur model de natură matematică (de genul celui propus pentru frază). În camere de chat schimburile conversaţionale eşuate sunt relativ frecvente. Acest lucru se explică prin faptul că o replică tipică în chat are o componentă generată de sistemul de comunicare şi alta – generată de însuşi locutor. asemenea celor propuse pentru structura frazei. voluntare sau involuntare. de strategiile aplicate de locutori în procesul interacţiunii verbale şi de mulţi alţi factori pragma – lingvistici. unite în baza regulilor „gramaticii” conversaţionale. Din 457 de mişcări. În cadrul analizei lui urmează a se ţine seama de contextul comunicării. Mişcările de ofertare sau reofertare au constituit. Intervenţia în conversaţia mediată de computer este întotdeauna complexă. am stabilit că secvenţele recurente confirmative în dialogul mediat de computer sunt constituite din schimburi parţial eşuate. circa 20% au fost schimburi eşuate. Avem de-a face cu un fenomen mult prea complex. 11. purtate în camere de chat.Concluzii la capitolul III Conversaţiile sunt nişte structuri cu o arhitectură complexă şi ierarhizată. Observând specificul fazelor confirmative ale conversaţiilor.8 procente din numărul total de mişcări conversaţionale studiate. prin care s-a încercat iniţierea unei confruntări sau a unei secvenţe noi. fiind conturate câteva modele descriptive. aproximativ. Toate încălcările. Specificul conversaţiei îl determină ordonarea şi finalizarea seriilor de constituenţi. Structura 117 . produse din diferite unităţi de ranguri. referitoare la normele „gramaticii” în conversaţii vor avea un anume efect asupra dialogului.

În cadrul studiului efectuat am grupat actele verbale conform criteriului pragmatic. iar cercetătorul să nu se limiteze la un singur criteriu de grupare. Considerăm că actul lingvistic în discursul computerizat are un caracter permanent şi imanent bifaţetat. în rândul al doilea.posibilă a intervenţiei este în comun accord cu actul de vorbire principal şi cu actele de vorbire subordonate. Susţinem acest lucru. conform conţinutului propoziţional al mesajului şi în funcţie de codajul (mixt sau uniform) utilizat în cadrul comunicării. eventual. a celor conversaţionale. iar. pentru că oricare act şi evident mişcare conversaţională în chat sunt generate. în primul rând. este necesar să se ţină cont de natura lor complexă. de locutor (utilizatorul programului de chat). 118 . de programul de comunicare. o parte dintre ele generate de sistemul de comunicare. Dacă se încearcă să se ajungă la o clasificare a actelor verbale şi.

să devină o trihotomie: DISCURS ORAL / DISCURS SCRIS / DISCURS COMPUTERIZAT Ea. teoria lui H. Selectând fapte lingvistice pentru cercetare. Diferenţierea principală este cea în baza canalului de transmitere a informaţiei. în cadrul căreia apare opoziţia discurs oral / discurs scris. în special. graduală şi constantă. după părerea noastră. susţinem că oral. 1. care ne pune în faţă necesitatea reevaluării dihotomiei clasice discurs oral / discurs scris. 1.CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI • Internetul este o lume virtuală. scris şi. ce permite folosirea unui număr relativ mare de mijloace de comunicare. Având în vedere teoriile menţionate. Glinz privind relaţiile existente dintre elementele sistemului numit limbă cu scris şi teoria lui D. se prezintă ca un context comunicativ inedit. întotdeauna avem de-a face cu activitatea lingvistică individuală (discurs). este o opoziţie proporţională. iată de ce în opinia noastră este oportună anume opoziţia cod / actualizarea elementelor codului. Internetul. în general. de sigur. după cum am stabilit în teză. Ţinem să reamintim în acest sens teoriile descrise în lucrare privind centrul şi periferia. • O tipologie a discursului se poate realiza după mai multe criterii. 119 . Astfel. este imposibil a face o distincţie tranşantă între discurs oral şi cel scris. opoziţia binară clasică discurs oral / discurs scris poate. şi camerele de chat. În opinia noastră. nu sunt altceva decât nişte moduri de existenţă ale limbii. Nerius privind modurile şi formele de existenţă ale limbii (a se vedea cap. fiecare formă a acestora având un anumit număr de trăsături specifice. în opinia noastră. p. • Considerăm discursul o activitate individuală de actualizare a unui mesajul al emiţătorului către receptor.3). computerizat. criteriul de diferenţiere fiind canalul de transmitere a informaţiei.

introdus în lucrare. cucereşte noi teritorii în limba literară. Discursul computerizat (ca şi cel oral) se caracterizează prin linearitate temporală. Cunoscută fiind tendinţa lumii moderne spre accelerare a vieţii şi. aparent. Discursul computerizat se prezintă ca ceva intermediar între discurs oral şi cel scris. Nu îl putem asemui întru totul slang-ului. a apărut posibilitatea de a utiliza şi canalul auditiv (voice chat sau video chat). p. desemnează activitatea lingvistică individuală în cadrul tuturor formelor de comunicare prin intermediul computerului. • Dialogul este forma sub care se concretizează diversele tipuri de interacţiune verbală cu variate funcţii. Astfel. în general. informaţia emisă de unul dintre locutori poate fi percepută doar pe canalul vizual. prin urmare. în cadrul comunicării canalul auditiv de transmitere a informaţiei se îmbină cu cel vizual.6). nu se leagă una cu alta. în special. şi gradul de redundanţă a structurilor discursive este scăzut (a se vedea cap. îndeosebi. Odată cu dezvoltarea tehnologiilor de software. tonul discursului fiind unul neformal. „economie în vorbire”. Unele abrevieri din chat sunt deja acceptate în comunicarea de serviciu prin poştă electronică. de cel scris. de regulă. posedând un şir de caracteristici ce îl diferenţiază de discursul oral şi. însă credem că limbajul nesupravegheat din camerele de chat. care. Sunt aproape imposibile situaţiile când se vorbeşte fără 120 . iar cea emisă de interlocutorul său – doar pe canalul auditiv. această ofensivă a limbajului conversaţiilor mediate de computer trebuie să se afle şi în vizorul lingvistului. prin canalul vizual. Limbajul folosit de interlocutori este cu totul specific. • Domeniile abordate în chat sunt foarte variate. E de reţinut că în unele studii de psiholingvistică s-au atestat şi cazuri când interlocutorii nu au fost persoane diferite.• Termenul discurs computerizat. ci una „dedublată”. şi a Internetului. • Accesibilitatea textelor conversaţiilor mediate de computer este discutabilă. care cu siguranţă este un fenomen negativ în dezvoltarea oricărei limbi. De regulă. care se conecta la canalul de chat sub nume de utilizator diferite.1. • Transmiterea informaţiei în discursul computerizat are loc. 1. Deseori ele nu par decât un haos de propoziţii.

• Codul folosit pentru comunicare în Internet este. • Metoda analizei conversaţiei se aplică la dialogul mediat de computer cu anumite restricţii (nu cunoaştem cu certitudine dacă participanţii la conversaţie sunt mai multe 121 . scrierea în stilul „fluxului conştiinţei”). (a se vedea cap. utilizate numai când ştim ce reprezintă colocutorul. În cazul chatului niciodată nu putem fi siguri de poziţia socială. care au fost studiate. Astfel. sociolingvistica. punctuaţia. care permit folosirea deicticelor sociale la direct. Amestecul sau schimbarea codurilor se asociază cu modificarea situaţiei de comunicare. am evitat distincţiile făcute de unii autori între elemente cu un caracter monologic sau dialogic. prezentând definiţiile privind constituienţii conversaţionali majori. etatea sau sexul conlocutorului. p. Poate doar în caz de delir. unul complex format din cel verbal (limba în care se duce discuţia). dar nu şi în cazul discursului computerizat.2. de regulă. dar şi în alte limbi folosite pentru a comunica în Internet. vocabular). filozofia limbajului etc. de genul deicticelor sociale. sociologia limbajului.interlocutori. În cazul chatului. cel puţin în cadrul textelor în limbă engleză. • Susţinem că suntem martorii formării unui nou stil funcţional în limbă engleză. • Strategia definitorie pentru comunicarea în chat este anticiparea replicii locutorului. Acesta determină eventual forma limbii utilizate. cât şi transfrastic (mimarea mijloacelor extralingvistice folosite de obicei în conversaţiile faţă în faţă: emoticons.2. studiată în teză. semioza se diferenţiază prin strategii comunicative proprii. • În cadrul discursului computerizat. îmbinat cu cel iconic (emoticons). În cadrul oricărui stil funcţional se desfăşoară un proces semiozic aparte. prin mijloace specifice de codaj atât la nivelul frastic (ortografie fonetică. sociologia cognitivă. având legături directe cu psihologia socială şi interacţionistă. măcar imaginari. bazându-ne pe faptul că stilurile funcţionale se diferenţiază în baza contextului general de comunicare. nu am atestat mărci de politeţe. Abordarea sociologică a dialogului social s-a realizat în direcţia numită analiză a conversaţiei.4). microsociologia. Facem această constatare.

8% din numărul total de mişcări conversaţionale studiate. Din 457 de mişcări. circa 20% au constituit schimburi eşuate. • Tăcerile şi întreruperile sunt strâns legate de accesul la cuvânt atât în conversaţiile faţă în faţă. se afişează pe ecran imediat ce sosesc pe server). 122 . însă probabilitatea acesteia este foarte mică. când locutorul se conectează la canal.persoane sau una „multiplă”. • S-a observat că actul lingvistic în discursul computerizat are un caracter permanent şi imanent bifaţetat. prin care s-a încercat iniţierea unei confruntări sau a unei secvenţe noi. şi până la plecarea lui. • Conversaţiile din camere de chat conţin numeroase violări ale principiilor lipsei golurilor. Cu siguranţă posibilitatea existenţei unei faze conversaţionale cu structură lineară nu trebuie respinsă în mod necondiţionat. iar apoi citesc ce au scris ceilalţi. goluri şi tăceri care pot fi atribuite unuia dintre colocutori. Unitatea maximală de analiză a conversaţiei în chat este confruntarea conversaţională. • A fost stabilit că secvenţele recurente confirmative în dialogul mediat de computer sunt constituite din schimburi conversaţionale parţial ieşuate (din 3860 de intervenţii nu am întâlnit nici una cu structură liniară). Susţinem acest lucru. pentru că oricare act (şi. Unitatea minimală de analiză este actul conversaţional. actualizată în formă de text apărut pe ecranul computerului din momentul. Mişcările de ofertare sau reofertare s-au dovedit a fi aproximativ 11. a suprapunerilor şi a alternării corecte a replicilor. Probabilitatea ocurenţei unei faze cu structură lineară scade odată cu creşterea numărului de locutori într-o conversaţie purtată exclusiv sub forma de text. enunţurile în camere chat sunt plasate fără a se respecta vreo ordine. Golurile sunt cauzate de faptul că noi citim mai repede decât scriem cuvinte la tastatură şi locutorii în chat adoptă adesea următoarea tehnică: îşi scriu intervenţia. participanţii la interacţiune îşi asumă simultan rolul emiţătorului şi a adresatului. de regulă. În cadrul celor din urmă am întîlnit. cât şi în cele mediate de computer. • În camere de chat schimburile conversaţionale eşuate sunt relativ frecvente.

E raţional să se ţină seama de natura complexă a actelor lingvistice şi conversaţionale. • Considerăm că ar fi util a elimina mesajele programului de comunicare de pe ecranul chatului. de locutor (utilizatorul programului de chat). Noi-veniţii pe canalul de chat ar putea fi marcaţi pentru câtva timp în lista celor prezenţi cu o culoare aprinsă.evident. • Pentru a spori gradul de coerenţă a comunicării în camere de chat. Propunem cercetătorilor să nu se limiteze la un singur criteriu de grupare a actelor conversaţionale în chat. • În cadrul studiului efectuat am grupat actele lingvistice conform criteriului pragmatic. iar. mişcare conversaţională în chat) este generat. care ar indica sosirea sau plecarea locutorilor. 123 . Ne dăm seama că la tema cercetată mai rămân multe probleme neelucidate. Fiecare din ele merită un studiu aparte de genul celui întreprins de noi. În felul acesta s-ar evita întreruperea secvenţelor conversaţionale şi a perechilor de adiacenţă de către replicile aparţinând altor conversaţii de pe acelaşi canal de comunicare. ţinând seama şi de conţinutul lor propoziţional şi codajul utilizat în cadrul comunicării. Mai potrivită în acest sens ar fi crearea unui semn special. vor servi drept imbold pentru alţi cercetători ai procesului de comunicare mediată de computer. Sperăm că modestele noastre constatări. în primul rând. de programul de comunicare. Venim şi cu unele sugestii vizând optimizarea sistemelor de chat existente şi crearea unor interfeţe de comunicare noi. în al doilea rând. o soluţie ar fi izolarea automată a locutorilor ce comunică direct. opinii şi sugestii.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. ALLAN K. Speech Act Classification and Definition. // Concise Encyclopedia of Pragmatics. / edited by J. Mey. – Amsterdam, Lausanne, New York, Oxford, Shannon, Singapore, Tokyo : Elsevier, 1998. – P. 922 – 927 2. ALLAN K. Speech Act Theory. // Concise Encyclopedia of Pragmatics / edited by J. Mey. – Amsterdam, Lausanne, New York, Oxford, Shannon, Singapore, Tokyo : Elsevier, 1998. – P. 927 – 939 3. ALLAN K. Speech Acts Hierarchy: Locutions, Illocutions, and Perlocutions. // Concise Encyclopedia of Pragmatics. / edited by J. Mey. – Amsterdam, Lausanne, New York, Oxford, Shannon, Singapore, Tokyo : Elsevier, 1998. – P. 944 – 946 4. ALLAN K. Speech Acts: Literal and Non-literal. // Concise Encyclopedia of Pragmatics. / edited by J. Mey. – Amsterdam, Lausanne, New York, Oxford, Shannon, Singapore, Tokyo : Elsevier, 1998. – P. 946 – 947 5. AUSTIN J.L. How to Do Things with Words. – Cambridge: Harvard University Press, 1975. – 188p. 6. AUSTIN J.L. Performative – Constative // The philosophy of language. / edited by J. Searle. – London : Oxford University Press, 1971. – P. 13-23 7. BAINBRIDGE W.S. Interaction Process Analysis. // Concise Encyclopedia of Pragmatics. / edited by J. Mey. – Amsterdam, Lausanne, New York, Oxford, Shannon, Singapore, Tokyo : Elsevier, 1998. – P. 386 – 388 8. BAYLON Ch., MIGNOT X. La Communication. – Paris: Nathan, 1994. – 400 p. 9. BEAUGRANDE de, R. Text Linguistics. // Concise Encyclopedia of Pragmatics. / edited by J. Mey. – Amsterdam, Lausanne, New York, Oxford, Shannon, Singapore, Tokyo : Elsevier, 1998. - P. 1001 – 1008 10. BELL R.T. Teoria şi practica traducerii. – Iaşi : Polirom, 2000. – 311 p.

124

11. BERGE K.L. Communication. // Concise Encyclopedia of Pragmatics. / edited by J. Mey. – Amsterdam, Lausanne, New York, Oxford, Shannon, Singapore, Tokyo : Elsevier, 1998. – P. 140 – 147 12. BIDU-VRÂNCEANU A., CĂLĂRAŞU C., IONESCU-RUXĂNDOIU L., MANCAŞ M., DINDELEGAN G.P. Dicţionar de ştiinţe ale limbii. – Bucureşti : Nemira, 2001. – 606 p. 13. BUTUC P. Despre redundanţă sintactică // Probleme actuale de lingvistică română. – Chişinău: USM, 2000. – P. 290-295 14. CAMPBELL R.L. Human Computer Interaction. // Concise Encyclopedia of Pragmatics. / edited by J. Mey. – Amsterdam, Lausanne, New York, Oxford, Shannon, Singapore, Tokyo : Elsevier, 1998. – P. 350 – 354 15. CAPCELEA V. Filozofie. Manual pentru şcoala superioară. Ed. a 3-a, revăzută. – Chişinău : ARC, 2002. – 448 p. 16. CĂRĂUŞU L.M. Concepte ale modelului entometodologic în analiza conversaţională cu aplicaţie la limba română // Limba şi literatura română în spaţiul etnocultural dacoromânesc şi în diaspora. – Iaşi, 2002. – P. 151 – 157 17. CHARAUDEAU P. Grammaire du sens et d’expression. – Paris : Hachette, 1992. – 928 p. 18. CHOMSKY N. Language and Mind. // Ways of Communicating. / edited by D.H. Meller. – Cambridge : Cambridge University Press, 1990. – P. 56-80 19. CIJACOVSCHI V., PROCOPCIUC V. Lingvistica inginerească – realităţi şi perspective // Probleme de lingvistică inginerească: Culegere de articole. – Chişinău, 2003. – P. 6 – 14 20. CLANCY P.M., Written and Spoken Styles in Japanese Narratives // Tannen, D., (ed) Spoken and Written Language: Exploring Orality and Literacy, Norwood, 1982. – P. 55-76 21. CLYNE M. Discourse in Cross-linguistic and Cross-cultural Contexts. // Concise Encyclopedia of Pragmatics. / edited by J. Mey. – Amsterdam, Lausanne, New York, Oxford, Shannon, Singapore, Tokyo : Elsevier, 1998. – P. 244 – 251
125

22. COSERIU E. Introducere în lingvistică. – Cluj : Echinox, 1999. – 143 p. 23. COŞERIU E. Lecţii de lingvistică generală. – Chişinău : ARC, 2000. – 302 p. 24. CRYSTAL D. An Encyclopedic Dictionary of Language and Languages. – Oxford : Blackwell Publishers, 1994. – 428 p. 25. Dicţionar enciclopedic Cartier – Ed. IV. Cartier, 2002. – 1674 p. 26. DINDELEGAN G.P. Terminologia lingvistică actuală, între tradiţie şi inovaţie. // Probleme actuale de lingvistică română. – Chişinău: USM, 2000. – P. 82-98 27. DINU M. Comunicarea. – Bucureşti : Editura ştiinţifică, 1999. – 273 p. 28. DRAGOŞ E. Întroducere în pragmatică. – Cluj-Napoca: Echinox, 2000. – 181 p. 29. DREW P. Conversation Analysis. // Concise Encyclopedia of Pragmatics. / edited by J. Mey. – Amsterdam, Lausanne, New York, Oxford, Shannon, Singapore, Tokyo : Elsevier, 1998. – P. 165- 171 30. DREW P. Conversation Analysis. // Qualitative Psychology: A Practical Guide to Research Methods / edited by J.A. Smith – London, Thousand Oaks, New Delhi: SAGE Publications, 2003. – P. 132-159 31. DUCROT O., SCHAEFFER J.M. Noul dicţionar enciclopedic al ştiinţelor limbajului. – Bucureşti : Babel, 1996. – 530 p. 32. DUFRENNE M. Pentru om. – Bucureşti : Editura politică, 1971. – 263 p. 33. DURANTI A. Communicative Competence. // Concise Encyclopedia of Pragmatics. / edited by J. Mey. – Amsterdam, Lausanne, New York, Oxford, Shannon, Singapore, Tokyo : Elsevier, 1998. – P. 147 – 148 34. ECO U. Sémiotique et philosophie du langage. – Paris : Presses Universitaires de France, 1988. – 285 p. 35. ECO U. Tratat de semiotică generală. – Bucureşti : Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1982. – 447 p. 36. EDMONDSON W. Spoken Discourse. A Model for Analysis. – London: Longman, 1981. – 217 p. 37. FOUCAULT M. Cuvintele şi lucrurile: o arheologie a ştiinţelor umane. – Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti, 1996. – 471 p.
126

– 318 p. – P. – 156 p. a 2-a. 1994. 1992. Ed. GULICIUC V. 2-5 octombrie 2003.1051 43. 48. 1048 . 1998. 1999. – 262 p. Elemente de analiză a structurii conversaţiei. FRÂNCU C. Ed. HAINEŞ I. Ed. 45. 1971. 47. – Bucureşti : Editura ştiinţifică şi enciclopedică. 1998. – Suceava. – 272 p. – Paris : Minuit. – Cambridge : Cambridge University Press. 46. 1989. Discourse and Language Education. – 166 p. – 240 p. 40.P. ILIESCU A. HOARŢA CĂRĂUŞU L. Sentence-Meaning. a 3-a. – P. – London : Oxford University Press. ştiinţifică şi didactică CERMI. Discourse Structure and Anaphora. Filosofia limbajului şi limbajul filosofiei. IONESCU E. / edited by J. Is Internet Changing our Language(s)? // Limbaje şi comunicare: Colocviul Internaţional de Ştiinţe ale Limbajului: ediţia a VII-a. GRICE H. a 2-a. 39. HABERLAND H.699 – 706 42. Shannon. JAKOBSON R. Structuri şi strategii. HATCH E. Conversaţia. Manual de lingvistică generală. SuceavaCernăuţi. a 2-a (revăzută). – Bucureşti : Editura fundaţiei „România de mâine”. New York. Mey. – 128 p. IONESCU-RUXĂNDOIU L. – Bucureşti : ALL EDUCATIONAL. 1995. – Iaşi : Casa Editorială Demiurg. and Word-Meaning. Ed. 127 . 1991. 2005.38. Oxford. Utterer’s Meaning. 44. Curente şi tendinţe în lingvistica secolului nostru. Tokyo : Elsevier. 2003. Written and Spoken Language: Relationship. Introducere în teoria comunicării. 1999. // Concise Encyclopedia of Pragmatics. Lausanne. Written and Conversational English. – P. – Iaşi : Editura tehnică. 49. FOX B. – Bucureşti : ALL. – 173 p. Vol. – Amsterdam. Searle. – Cambridge : Cambridge University Press.P. 1. / edited by J. // The Philosophy of Language. Sugestii pentru o pragmatică a românei vorbite. Essais de linguistique générale. – 333 p.A. 55-68 41. Singapore.

// Journal of Information Science.M. Mey. Tokyo : Elsevier. 1998. – P. Tokyo : Elsevier. – 93 p. Mass Media. / edited by J. New York. 1998. 140-146 60.. Discourse. 2000. – 211 p. Lausanne. – Amsterdam. 213 – 220 55. Seria “Ştiinţe Filologice”.. – P. Lausanne. – P. 1998. // Concise encyclopedia of pragmatics. – Paris : Nathan. Singapore. Oxford.A. Dialogism. MAINGUENEAU D. Lausanne. Tokyo : Elsevier. – Paris : Armand Colin. La conversation. 104-105 51. nr. 1996. – P. 1998.. Changing Contexts of Communication. Mey. McHOUL A. // Concise Encyclopedia of Pragmatics. TROHIN E. Oxford. MELENCIUC D. New York. 114-121 57. Singapore. Enrichment of Vocabulary as a Sociolinguistic Phenomenon. MACAROV A. McLEAN C. Mey. Shannon. – 220 p. 52. McCORMICK K. Shannon. Analyser les textes de communication. 56. 53. – Amsterdam.G. L’énonciation: de la subjectivité dans le langage. KERBRAT-ORECCHIONI C. / edited by J. 54. MARTINET A. Oxford. 21. 1967. Oxford. Tokyo : Elsevier. Chomsky and Pragmatics. – Amsterdam. MARSHALL T. McMURDO G. Eléments de linguistique générale. 225 – 236 58. . New York. Lausanne. 4. New York. Lausanne. – Chişinău. – P. – Amsterdam. / edited by J.50. Singapore. Code-Switching and Mixing. KASHER A. – Paris: Seuil. Mey. and Multimedia. Singapore. // Concise Encyclopedia of Pragmatics. // Concise Encyclopedia of Pragmatics. 1995. Singapore. 1998.P. // Concise Encyclopedia of Pragmatics. – P. / edited by J. Shannon. KERBRAT-ORECCHIONI C. – Paris : Armand Colin. 1999. Ed. – Amsterdam. / edited by J. 2003. // Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. – 263 p. AXENTI S. Tokyo : Elsevier. Media. Oxford. Shannon. Shannon. 194-196 128 . Mey. New York. 557 – 570 59.

Searle. 1998. 1998. MELENCIUC D. MOESCHLER J. SCHRØDER K. RACHIERU A. – Cluj: Echinox.. – P.-D. Oxford. – Chişinău : Prut Internaţional. – P. – Suceava. ROWE M. 65. – 557 p. 2-5 octombrie 2003.R. 1971. 39-54 129 . 1979. – P.. – 192 p. 450 – 453 72. MOESCHLER J. / edited by J. An Introduction. interventions et actes de language dans la structure de la conversation // Etudes de linguistique appliqueé. Opera ca text. Planned and Unplanned Discourse. Tokyo : Elsevier. – 224 p. – 204 p. Echanges. – Amsterdam. – 146 p. nr. – P. 7-39 71. MOESCHLER J. – Paris : Hachette. New York. Seria “Ştiinţe Filologice”. Lausanne.. Givon – New York: Academic Press. Théorie et analyse en linguistique. // Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. Singapore. 197-199 62.W.. Language Game: Wittgenstein’s Concept. MACAROV A. 51-80 66. TROHIN E. – Chişinău. What is a Speech Act? // The Philosophy of Language. Suceava-Cernăuţi. Lausanne. // Discourse and Syntax / edited by T.561 – 576 69. – Paris: Hatier.C. Mey. O introducere în ştiinţa textului. 1985. 2003. OCHS E. MEY J. Dicţionar enciclopedic de pragmatică. ROULET E. Comunicare şi manipulare în societatea mediatică // Limbaje şi comunicare: Colocviul Internaţional de Ştiinţe ale Limbajului: ediţia a VII-a. 1987. Argumentation et conversation. – Amsterdam. POTTIER B. 1999. The Metalanguage of New Technologies as a Sociolinguistic Phenomenon. 70. // Concise Encyclopedia of Pragmatics. – London : Oxford University Press. – 357 p. / edited by J. 44. 2002. 2005. 547 – 557 73. New York. Tokyo : Elsevier. AXENTI S. – P. 67. 1981. SEARLE J. PLĂMĂDEALĂ I. REBOUL A. Media Language and Communication. Éléments pour une analyse pragmatique du discours. Pragmatics. – ClujNapoca: Echinox. Mey. // Concise Encyclopedia of Pragmatics. 2001. Oxford. Singapore. Shannon. 1993. REBOUL A. Shannon. – P. 68. 64. / edited by J.61. – Oxford: Blackwell. – P.. 63. Pragmatica azi.

Tokyo : Elsevier. – 825p. 75. Mey. – Bucureşti : ALL. – P. The Philosophy of Language. Seria “Ştiinţe Filologice”. // Concise Encyclopedia of Pragmatics. TROHIN E. The Metalanguage of Internet-Based Computer-Mediated Communication. 1998. 7-8. I – Chişinău. – London : Oxford University Press. – P. Shannon. – London : Oxford University Press. Shannon. 1971. 23 – 39 76. 77. THOMAS J. Comunicarea mediată de computer – etapă în dezvoltarea comunicării verbale. STRAWSON P. // Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. nr. Oxford. – P. I – Chişinău. 140-143 81. // Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. – P. 1999. – P. 77-79 130 . 2000. Seria “Ştiinţe Filologice”. Oxford. 158-160 84. – P. TROHIN E. TROHIN E. TROHIN E. – Amsterdam. – Chişinău. / edited by J. nr. Analiza conversaţiei – un mélange disciplinar . Lausanne. 1971. TROHIN E. 2002. – P. Singapore. // Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. // Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova. 4-6. Searle. Searle. THOMAS J. / edited by J. 171 – 176 78. 2004. – P. vol. – vol. – P. / edited by J. // Limba Română. 2003. A General Presentation of Linguistic Peculiarities of Hacker’s Jargon. Seria “Ştiinţe Filologice”. 1998. Seria “Ştiinţe Filologice”. Intention and Convention in Speech Acts // The Philosophy of Language.74. 176 – 179 79. New York. Singapore. Conversational Maxims. // Limba Română. – 149 p.F. 75-76 83. 228-230 82. TROHIN E. 2004. – Chişinău. Cooperative Principle. – Amsterdam. New York. Tokyo : Elsevier. SLAMA-CAZACU T. Psiholingvistica o ştiinţă a comunicării. 310-313 80. Lausanne. // Concise Encyclopedia of Pragmatics. Dialogism and Heteroglossia. / edited by J. 2002. Note privind comunicarea mediată de computer. Mey.

Tokyo : Elsevier.A. / edited by D.С. Discourse Analysis. Shannon. Sisteme de comunicare umană. Lausanne. Artificial Intelligence. Singapore. Shannon. New York. // Concise Encyclopedia of Pragmatics. – 215 p. – P. Elemente de filosofie a limbajului. 2002. Singapore.H. 131 . – 163 p. Smith – London. – 160 p. 93. Oxford. 1998. Эстетика словесного творчества. 1998. – 895 с. Păstrarea identităţii naţionale. Shannon. 88. WALD L. – 130 p.282 – 288 94. Tokyo : Elsevier. 1986. Code. Meller. 1993. WALES K. – Amsterdam. – Москва: Искусство. 1998. 2-е изд. – 607 с. ZELCA M. VASILIU E.184 92. Comunicarea prin Internet // Limba şi literatura română în spaţiul etnocultural dacoromânesc şi în diaspora. – Москва: Советская энциклопедия. New Delhi: SAGE Publications. – Amsterdam. Caietul albastru. WILLIG C. / edited by J. – P. Язык и мир человека. АХМАНОВА О. 1998. АРУТЮНОВА Н. 1969. 87. 96. 159 . 51-61 91. – Москва : Языки русской культуры. // Qualitative Psychology: A Practical Guide to Research Methods / edited by J. Mey. – Cambridge : Cambridge Universitz Press. WILKS Y. VASCONCELOS W. – P. – P. // Concise Encyclopedia of Pragmatics. 90.85. 108-110 89. New York. Mey. Mey. – P. – 444 c. Oxford. – Iaşi. Oxford. 95.1973. Tokyo : Elsevier. Thousand Oaks.W. Lausanne. БАХТИН М. – Bucureşti: Humanitas. Electronic Mail Communication. / edited by J. WITTGENSTEIN L. / edited by J. 2003. Ways of Communicating. 1990. – Bucureşti : Editura Academiei Române. – Bucureşti: Editura Ştiinţifică. – Amsterdam. 1995. New York. 278 – 280 86.Д. Lausanne. Singapore. // Concise Encyclopedia of Pragmatics. Словарь лингвистических терминов: около 7000 терминов.

1989. вступ.. Текст и коммуникация.Петрова. – C. – 120 с. – C.97.В. 1990.. 16 – Москва: Прогресс. // Новое в зарубежной лингвистике. БУБНОВА Г. Стратегии преодоления коммуникативных неудач при анализе неграмматичных языковых выражений // Новое в зарубежной лингвистике. 7 – Москва: Прогресс. – C. 251 . Письменная и устная коммуникация. – Москва.C. КАМЕНСКАЯ О.Ю. 1985. Постулаты речевого общения. вып. Структура общества и структура языка // Новое в лингвистике. – C. 1975. вып. 100. БОК Ф. Герасимова. Караулова и В. КАРБОНЕЛЛ Дж. – Москва: МГУ. 17 – Москва:Прогресс. – C. 1985. // Новое в зарубежной лингвистике. 1975. статья Ю. 1989. – Москва : Прогресс. ВЕЖБИЦКА А. 102. 1975. 299 – 320 103. Компьютерная лингвистика: моделирование языкового общения // Новое в зарубежной лингвистике. 99. – Москва : Высшая школа. ГАМПЕРЦ Дж. вып.Н. Логика и речевое общение. 108. – 312 c. 1991. // Новое в лингвистике. ГАМПЕРЦ Дж. 1989. вып. – C. – Москва. Типы языковых обществ. Язык. Дж. Дж. ЛАКОФФ Дж..Коммуникация. ГОРДОН Д.217 – 237 107.М.К. 1985.А. ВАН ДЕЙК Т. Синтаксис и просодия.К. 7 – Москва: Прогресс. – 272 c. 48 – 105 Б. 132 . вып. – C. 16. Познание.И. 276 – 302 105. ГАРБОВСКИЙ Н. .И. 182 – 199 104.275 101. Речевые акты // Новое в зарубежной лингвистике. – Москва: Прогресс.Л.5 – 31 106. / ответственный редактор Вольф Е. вып. ХЕЙЗ Ф. ГОРОДЕЦКИЙ 1989. Высказывание и текст: комплексный подход к тексту. Об этнографическом аспекте языковых изменений // Новое в лингвистике. ГРАЙС Г. – Москва. 24. вып. – Москва. В. / под ред. 382 – 397 98. 24. – 152 c.

– Москва: Наука. – C. // Типология текста в функциональностилистическом аспекте. // Новое в лингвистике – Москва: Прогресс. 120. 133 . КОЛШАНСКИЙ Г. – Москва: Наука. – Москва : РАН.В. – 176 c. 113. – C. – 588 c. МУРЗИН Л. Текст и его восприятие. 1984. КОЛШАНСКИЙ Г. ЛАЙОНЗ Дж. вып. 1980. – Москва: Наука. 1975. 199 – 229 118.. 1975.С. 7-21 110. КОЛШАНСКИЙ Г.Н.А. 1975. Объективная картина мира в познании и языке. 111. 112. 320 – 336 119. 17 – Москва: Прогресс. – Свердловск: Издательство Уральского Университета. 2000. 1978.М. 1986. – 103 c. ЛАБОВ У. КОБОЗЕВА И. О понятиях дискурса и дискурсивного анализа в современной лингвистике // Дискурс. // Новое в зарубежной лингвистике. – Москва: Прогресс. 74-78 115. КУБРЯКОВА Е. 1990. Соотношение субъективных и объективных факторов в языке. ШТЕРН А. 114. – C. 7-25 116. Отражение структурных единиц устного диалога в письменной научной речи. О механизме языковых изменений // Новое в лингвистике – Москва: Прогресс. – 172 c. – 149 c. – 231 c.109. Контекстная семантика. 96 – 182 117. Введение в теоретическую лингвистику.В. ЛАБОВ У. речь и речевая деятельность. 1991. – C.В. Отражение социальных процессов в языковых структурах // Новое в лингвистике. – C. 1990. Теория речевых актов как один из вариантов теории речевой деятельности. – Москва. Исследование языка в его социальном контексте. 1975. КРАСАВЦЕВА Н. – Москва: Наука. Коммуникативная функция и структура языка. КОЛШАНСКИЙ Г.С. – Пермь: Пермский государственный университет. – C. ЛАБОВ У.В.

Этнография речи.В. Л. Анализ взаимодействия. 229 – 299 130. Язык. СОССЮР Ф. – Москва. 128. – 238 c. Тема. 1975. ПАДУЧЕВА Е. 1989. Лингвистические исследования структуры текста. вып. – 381 с. 441 – 473 132. – Ленинград: Наука. Де Курс общей лингвистики. – C. – Москва: Прогресс. Язык и порождение речи.А. ред. ЭРВИН-ТРИПП С. Человеческий фактор в языке. – 97 c. Основные понятия исчисления речевых актов // Новое в зарубежной лингвистике. ВАНДЕРВЕКЕН Д. 127. Москва. ХАЙМС Д. 1998. Кубрякова. Е. вып.96 131. Слушатель. № 1. // Вопросы языкознания. ХАЙМС Д. 144 – 155 126. ФИЛИППОВ К. – 216 с. E. 1987. – C. 1986. – 296 с. T. 1983. 123. – C. 139-160 122.Dobrzynska. / отв. – Москва: Наука. 242 – 264 125. 1990. – C. 1975. Проблема коммуникативной неудачи в сказках Льюиса Кэролла // Text I zdanie: Zbior studiow / eds. 1975. – C.Х. Лингвистика текста и проблемы анализа устной речи.121. ХАУГЕН Э.М.. – Москва: Прогресс.В. Два типа лингвистической относительности // Новое в лингвистике. 133. Синтаксис и социальная структура // Новое в лингвистике. Исследования русской разговорной речи. Лингвистика и языковое планирование // Новое в лингвистике. ФИШЕР Дж. 336 – 363 134 . – Ленинград: ЛГУ. 1975.А. вып. 1975. – C.Х. Janus – Wroclaw. СЁРЛЬ Дж. – C. СКРЕБНЕВ Ю. – Москва : Высшая школа. // Новое в лингвистике. 7 – Москва: Прогресс. Лекции по общему языкознанию. РОЖДЕСТВЕНСКИЙ Ю. // Новое в лингвистике. РЕФЕРОВСКАЯ Е.М. – Москва: Прогресс. 42 .7 – Москва: Прогресс. 17 – Москва: Прогресс. 124. – C. 1983. 397 – 422 129. 1991.С.

– online: http://www.chat-bibliography. CNET.arch. Computer Mediated Communication Magazine 135 .html 137.htm 135. and Contextualization. ALVAREZ-CÁSSAMO C.aspx?id=2834 139. Inc. 1990.es/dep/lx/cac/publ. COLLINS M. "CNET reviews . General Session and Parasession on The Legacy of Grice. CHERNY L.edu. Online: http://www.usyd.com 141.H. Ethics of Internet Research: Contesting the Human Subjects Research Model.com/papers/flames.phzh.P. online: http://www.. O’RIORDAN K. // Proceedings of the Sixteenth Annual Meeting of the Berkeley Linguistics Society held on February 16-19.chat clients .au/~anna/papers/caadf97. CHAT COMMUNICATION BIBLOGRAPHY http://www.net/de/literatur/suche/show.html 140.nyu. Flaming. 3-16.pdf 136.udc. „Schon dich zu lesen”: chatten im Internet online: http://www.html 142. AMMANN D. Berkeley: Berkeley Linguistics Society. CIOCOGNANI A. Design Speech Acts: “How to Do Things with Words” in Virtual Communities online: http://www.comparative reviews .edu/projects/nissenbaum/ethics_bas_full.ch/statisch/infos_und_akzente/pdfs/ammann02-1. Speech Varieties.BIBLIOGRAFIA SELECTIVĂ ONLINE 134. 1997).mediensprache. pp.emoderators. (1995) The Modal Complexity of Speech Events in a Social MUD // Electronic Journal of Communication 5 (4) online: http://www. The Relationship between Social Context Cues and Uninhibited Verbal Behavior in Computer-Mediated Communication online: http://www.chatiquette".de/ 138. 1995-1997 (Dec.cnet. BASSETT E. Rethinking Conversational Code-Switching: Codes.

DECEMBER J. DONATH J.edu 150. Writing Conversation: An Analysis of Speech Events in Email Mailing Lists (1996) online: http://www. VIEGAS F.html 151. CRYSTAL D. “Free Speech" in Cyberspace. 1996. online: http://ella. HERRING S.html 148.html 149.se/users/jonsson/D-essay/ElectronicDiscourse. Units of Analysis for Internet Communication.org/persagen/DLAbsToc. 14-38.indiana.xml&DOI=10. online: http://jcmc.edu/~herring/cmda..december.772675 146.com/cmc/mag 143. KARAHALIOS K.computer.ludd. 2001. online: http://cyber. KIM T.indiana. (1999) Interactional Coherence in CMC // Journal of ComputerMediated Communication 4 (4) online: http://jcmc. pag.online: http://www.org/0521802121/sample/0521802121WS. JONSSON E.mcelhearn. – Cambridge. (1998) Electronic Discourse: On Speech and Writing on the Internet. Journal of Computer Mediated Communication online: http://jcmc. HERRING S. – Luleå University of technology. // Journal of Computer Mediated Communication. Visualizing Conversations online: http://csdl2.indiana. online:http://www. 46:1.indiana. McELHEARN K. downloadable at Cambridge University Press: http://assets..1109/HICSS.edu/vol1/issue4/december.PDF 144. – A first chapter. 1999.html 145.edu/is98/final_papers/Kim.jsp?resourcePath=/dl/proceedings/ &toc=comp/proceedings/hicss/1999/0001/02/0001toc.edu/vol4/issue4/herring.harvard.luth.law.slis.com/cmc. (2004) Computer-Mediated Discourse Analysis: an Approach to Studying Virtual Communities.html 136 .html 147.cambridge. Language and the Internet.

net 161. 41.worldlingo. online: http://www2. SORENSEN A. Web Statistics online: http://www.html 153.pdf 159. PARRISH R.sdu. MOISEEVA M. University of Amsterdam. Nr.html 154.ru 137 163.upenn. Genres and Jargons in the Internet.edu/~rdparrish/Chat%20Rooms%20for%20Web%20Site. Identity and Discourse. Энциклопедия Кругосвет . 327 – 337 online http://www.htm 155. MILLER E. Turkle. Bulletin de Methodologie Sociologique. Styles.ac. PIOCH N. ДЕМЬЯНКОВ В. Approaches to the Internet and the Genre of Chatting: Community. .sas. ten HAVE P. АН СССР Сер.infolex. Конвенции.fmg.edu/~sturkle/ 156. A Short IRC Primer. правила и стратегии общения (интерпретирующий подход к аргументации) // Изв. viewable at the address: http://courses. NEUAGE T.cyborgs. Pagina personală a prof.wisc. Institutul Tehnic din Massachusetts http://www.dk/workingpaper1.html 158.З.mit. (2000) Conversational Analysis of Internet Chat Rooms online: http://polisci. №4. т. (2001) Conversational analysis of chatroom talk.html online: http://www.globalxpert. 27 (June): 23-51.com/resources/language_statistics. (1999) «Turn-Taking and Relevance in Conversation» online: http://ccat. (1999) Methodological Issues in Conversation Analysis. Литературы и языка.edu/~emiller/conversation_paper.nl/emca/mica. online: http://www.irchelp.org/All. Sh. online: http://www.152. http://www. 1982.htm 157.krugosvet.uva.ru/eng/u3_5.urc. PhD Thesis online: http://neuage.org/irchelp/ircprimer.1997.htm 160.html 162. – с.ru/IZV4_82.

022373632_02.ANEXA 1 Mostre de texte din conversaţii în camere chat.people who toak <Deverry> oh talk *** Tetsu has joined #AllNiteCafe *** Webman has quit IRC (Error 0_) <Deverry> yeah ppl are talking 138 .11!Deverry Roy_Orbison_-_Only_The_Lonely.the channel to chat in :)))_' <Uncle^D> hows everybody ? <Deverry> great and u? *** vixinx has joined #AllNiteCafe *** weiwei has joined #AllNiteCafe <Swifty> really good thnx Uncle^D <Deverry> _02. Start of #AllNiteCafe buffer: Sat Sep 18 15:03:18 1999 *** Now talking in #AllNiteCafe *** Topic is 'Welcome to #Allnitecafe .mp3 _11.11 11) _ <Uncle^D> I am fantastic <Uncle^D> thanks *** vixinx has left #AllNiteCafe (vixinx_) *** PhilliP has joined #AllNiteCafe <Uncle^D> parapa is great too <Uncle^D> thanks deverry <Mousie> do we have any toakers here today? <Deverry> good to hear <kenzo> hey *** Kaczor_ has joined #AllNiteCafe <Deverry> any what Mousie *** Tetsu has quit IRC (Connection reset by peer_) <Mousie> toakers .

*** money^ has joined #AllNiteCafe <Kaczor_> pozdrowienia dla wszystkich *** money^ has left #AllNiteCafe (money^_) <Deverry> Kaczor_ please only speak english here <Mousie> NO NO . lovely to see ya <Deverry> and you Swifty :)))))) End of #AllNiteCafe buffer Sat Sep 18 15:03:18 1999 139 . a bit quiet tonight. so i think i will hit a good book instead.'they jus sitting there watching? <Deverry> me too <Deverry> nite Swifty :)))) <Deverry> in privates i would think Castro <Swifty> nite Dev.not talk! . farewell thee all <Castro> What's everyone upto? .why aren't people talking .toak as in have a drag on a j *** Kaczor_ has left #AllNiteCafe (Kaczor__) <Deverry> not in here <Swifty> anyway.

. dar inutile Ne vedem mai târziu Vorbim mai tîrziu Sfârşitul mesajului Aparatul e mai deştept decât operatorul Faţă în faţă (în lumea reală) 140 . Away From Keyboard As Soon As Possible At The Same Time Are You Stupid Or Something Nu sunt la computer Cât de curând posibil La aceeaşi oră Parcă ai fi prost B4 B4N BFN BRB BRT BS BTW CRAP CUL8R CWYL EOM ESO F2F Before Bye For Now Bye For Now Be Right Back Be Right There Big Smile By The Way Cheap Redundant Assorted Products See You Later Chat With You Later End Of Message Equipment Smarter than Operator Face to Face Până acum Pa Pa Mă întorc imediat Să nu pleci Un zâmbet larg Apropo Produse ieftine..ANEXA 2 Cele mai frecvente abrevieri în camere de chat A/S/L AFAIC AFK ASAP ATST AYSOS Age/Sex/Location Vârsta /Sexul/ Localitatea As Far As I'm Concerned Cât mă priveşte pe mine.

pa Bucuros că te-am revăzut Te cuprind şi te sărut Să te întorci repede Aşteaptă puţin Ha.FBKS FE FYI GL GMTA Failure Between Keyboard and Seat Fatal Error For Your Information Good Luck Great Minds Think Alike Got Nothing But Love For You Great Got To Go Got To Go. tonul ar fi ironic) Grozav Trebuie să plec Trebuie să plec. am glumit doar pe jumătate GNBLFY GR8 GTG GTGB GTSY HAK HB HD HHO1/2K HHOK HIOOC HTH ID10T IDGI IDK Ha. ha. Only Kidding Help! I'm Out of Coffee Hope This (or That) Helps Idiot I Don't Get It I Don't Know Greşeală între tastatură şi scaun Eroare fatală Te va interesa aceasta Baftă! Minţile geniale lucrează în mod asemănător Nu simt decât dragoste faţă de tine (de regulă. doar am glumit Ajutor! Mi s-a terminat cafeaua Sper să fie de folos aceasta Idiot Nu pricep Nu ştiu 141 . Only Half Kidding Ha Ha. ha. Bye Glad To See Ya Hugs And Kisses Hurry Back Hold Ha Ha.

prostule Păstrăm legătura Mai târziu Să-mi dai de ştire Râde în hohote – sau – Mult noroc (Multă dragoste) Nu ne-am văzut de un car de ani Bărbat sau Femeie? 142 .IDKY IDST IDTS ILY IMHO IMNSHO IMO INMP INPO IOH IOW IRL ISS J/C J/K J/W KISS KIT L8R LMK LOL LTNS MorF I Don't Know You I Didn't Say That I Don't Think So I Love You In My Humble Opinion In My Not So Humble Opinion In My Opinion It's Not My Problem In No Particular Order I'm Outta Here In Other Words In Real Life I Said So Just Checking Just Kidding! Just Wondering Keep It Simple Stupid Keep In Touch Later Let Me Know Laughing Out Loud -orLots of Luck (or Love) Long Time No See Male or Female? Nu te cunosc Nu am spus aşa ceva Nu cred Te iubesc În umila mea opinie În opinia mea. nu atât de umilă După părerea mea Nu mă priveşte Nu există o ordine anumită O şterg de-aici Cu alte cuvinte În lumea reală Aşa am spus Doar verific Glumesc! Mă înteb Nu complica lucrurile.

I see Over My Dead Body Oh My Gosh Open Mouth.Not Affiliated No Text No Big Deal No Internal Message Never Mind Not My Problem None Of Your Business No Problem Energy No Reply Necessary Oh. Insert Keyboard Oh No.MYOB N/A N/T NBD NIM NM NMP NOYB NP NRG NRN OIC OMDB OMG OMIK ONNA PLS PMFJI RL RN ROTFL Mind Your Own Business Caută-ţi de treabă! Not Applicable -or. Not Again Please Pardon Me For Jumping In Real Life Right Now! Rolling On The Floor Laughing Lumea reală Imediat! Se rostogoleşte pe podea râzând O nu! Iarăşi! Te rog Cer scuze că vă întrerup Fără text Mare lucru! Nu sunt mesaje interne Las-o baltă Nu e problema mea Nu te priveşte Fără probleme Energie Nu necesită răspuns A-a. înţeleg Nici în ruptul capului Doamne! Deschide gura şi pune în ea tastatura Nu este aplicabil – sau – Nu se afiliază 143 .

RTFM RTK TLGO TM TMI TTYL TY TYVM VM WAG WB WCA WDYS WDYT WE WEG WOG WOMBAT WRT WTF WYP WYRN WYS Read The F***ing Manual Return To Keyboard The List Goes On Trust Me Too Much Information Talk To You Later Thank You Thank You Very Much Voice Mail Wild Ass Guess Welcome Back Who Cares Anyway What Did You Say? What Do You Think? Whatever Wicked Evil Grin Wise Old Guy Waste Of Money. creiere şi timp În ceea ce priveşte Ce naiba? Ce ai? What's Your Real Name? Care este numele tău adevărat? Whatever You Say Orice ai spune 144 . Brains And Time With Regard To What The F*** What's Your Problem? Citeşte manualul „utilizatorului” Revin la computer Lista continuă Crede-mă Prea multă informaţie Vorbim mai târziu Mulţumesc Mulţumesc mult Mesageria vocală O presupunere nesăbuită Bine ai revenit Oricum nu e problemă Ce ai spus? Cum crezi? Orice Un zâmbet răutăcois Un tip bătrân şi înţelept Pierdere de bani.

WYT YAFIYGI YDKM YNK YR YSYD Whatever You Think You Asked For It You Got It You Don't Know Me You Never Know Yeah Right Yeah. Sure You Do Orice ai crede Ai obţinut ce ai vrut Nu mă cunoşti Cine ştie Aşa este Anume aşa 145 .

fără intenţia de a căpăta accesul la cuvânt. actul principal este defintoriu pentru tipul de mişcare conversaţională. Actele intră în componenţa mişcărilor interacţionale. semnalele de legătură inversă. cu scopul de a confirma cele spuse de acesta • constrângeri sistemice = componente necesare pentru a exista un proces de comunicare (semnalele de deschidere şi închidere a canalului. Canalul permite stabilirea şi menţinerea comunicării între emiţător şi receptor.ANEXA 3 Glosarul unor termeni utilizaţi în prezenta teză de doctorat • „gramatica” conversaţiei = regulile de înlănţuire sintactică. care guvernează comportamentul socio-comunicativ al membrilor unor comunităţi. Se realizează în virtutea unor norme implicite. • confirmare = întreruperea replicii emiţătorului curent. putând fi asociat cu acte opţionale. • canal = în teoria comunicării – suportul fizic al procesului de transmitere a semnalelor unui cod. obţinut prin înregistrarea directă celor mai diverse tipuri de conversaţie. realizat prin utilizarea limbii în situaţii de comunicare concretă • analiza conversaţiei = o cercetare empirică. deschise spre interlocutor. inductivă. • act lingvistic / verbal = un act complex. care urmăreşte identificarea unor tipare recurente într-un material faptic vast. respectarea maximelor conversaţionale) • constrângeri ritualice = un sistem de „mărci” sociale care permite desfăşurarea comunicării în mod adecvat 146 . • act conversaţional = unitatea minimală a structurii interacţionale. semantică şi pragmatică a elementelor constituente ale conversaţiilor • acces la cuvânt = asumare a rolului de emiţător de către participanţii la interacţiunea comunicativă.

are ca efect pierderea de către vorbitor a controlului asupra întregului ansamblu de organizare sintactică. • discontinuitate = particularitate a sinaxei limbii vorbite. afectează semnificaţia acestora. în care doi sau mai mulţi participanţi îşi asumă în mod liber rolul de emiţător. 147 . care. e o secvenţă de replici interconectate semantic. • model etnometodologic = model de descriere a organizării şi funcţionării unei conversaţii. presupoziţiile nu sunt inerente enunţului. produse alternativ de cel puţin doi emiţători care se adresează unul celuilalt. se întemeiază pe observarea felului în care participanţii ei înşişi produc şi interpretează conversaţia. • dialog = forma sub care se concretizează diverse tipuri de interacţiune verbală. • gol = tăcerea rezultată din faptul că emiţătorul în curs nu şi-a desemnat un succesor. • implicatură convenţională = un grup de presupoziţii asociate local. cu folosirea unor anumite forme lingvistice. În sens restrâns. dincolo de sensurile determinate de structura lingvistică a enunţurilor. • conversaţie = tip de comunicare orală. ca formă de interacţiune socială • faţa negativă (a politeţii) = dorinţa oricărui membru al comunităţii umane ca acţiunile lui să nu fie împiedicate de către alţi membri ai societăţii. • faţa pozitivă (a politeţii) = dorinţa oricărui membru al comunităţii ca intenţiile şi doleanţele lui să fie împărtăşite de cel puţin câţiva dintre membrii comunităţii date. prin convenţie. constând în „ruperea” structurii sintactice într-un anumit punct al lanţului enunţului şi continuarea după altă schemă de organizare. Din perspectivă pragmatică.• context comunicativ = un ansamblu de factori. autoselectarea acestuia se produce cu întârziere. Termenul desemnează orice informaţie de bază care se presupune că este împărtăşită de emiţător şi receptor şi contribuie la interpretarea unui anumit enunţ de către receptor. ci ţin de emiţător.

• pauză = întrerupere a vorbirii. dezbateri). se integrează în structura de ansamblu a conversaţiei prin intermediul actelor opţionale de validare a intervenţiei precedente a interlocutorului şi / sau de solicitare a unei noi intervenţii a acestuia. • microstructura conversaţiei = mod de organizare a unităţilor de rang inferior din structura unei conversaţii. • întrerupere tacită = se manifestă în situaţia în care receptorul foloseşte ocazia oferită de dificultatea emiţătorului în curs de a-şi continua enunţul şi îşi asumă rolul de emiţător • macrostructura conversaţiei = modul de organizare a întregului ansamblu de schimburi verbale ce constituie o conversaţie. • maxime conversaţionale = definesc condiţiile ce permit instalarea unei comunicări informative pe baza limbajului. interviuri. asigură coerenţă şi continuitate schimburilor verbale. Maximele principiului cooperativ descriu mijloacele raţionale ce asigură eficienţă schimburilor cooperative.• implicatură conversaţională = tip de deducţie pragmatică. are durată variabilă şi se notează prin semne de punctuaţie. însă fără a reuşi • întrerupere simplă = întreruperea replicii emiţătorului fără scopul de a căpăta acces la cuvânt sau de a confirma cele spuse de el. principiului politeţii motivează diversitatea comportamentelor 148 . în diverse situaţii (dialoguri. Maximele strategice. identificarea şi interpretarea întreruperilor se realizează în raport cu regulile accesului la cuvânt. • mişcarea conversaţională / intervenţia / mişcarea interacţională / replica = o secvenţă de acte performate de acelaşi emiţător. • întrerupere inutilă = întreruperea replicii emiţătorului curent cu scopul de a căpăta acces la cuvânt. • întrerupere a intervenţiei în curs = fenomen care apare în cursul conversaţiei curente.

examinează efectele diverselor componente ale contextului asupra producerii şi receptării enunţurilor atât sub aspectul structurii. • schimb ieşuat / schimb incomplet = schimb. cât şi al semnificaţiei acestora. produse de emiţători diferiţi. secvenţă de două enunţuri consecutive. • pragmatica = disciplină al cărei obiect îl constituie limba privită ca interacţiune comunicativă.• pereche de adiacenţă = unitate minimală a organizării conversaţiei. reglementează comunicarea în sensul menţinerii unui echilibru social şi a unor relaţii de bunăvoinţă între colocutori. 149 . constituit dintr-o singură intervenţie. • secvenţă (recurentă) = un bloc de schimburi cu un grad înalt de coerenţă semantică sau pragmatică. cere ca orice intervenţie a unui participant la un schimb verbal să fie structurată în momentul în care se realizează. • politeţe = categorie sociolingvistică stabilind relaţia dintre un comportament social acceptabil şi marcarea lui în plan lingvistic. definită ca o succesiune de mişcări performate de interlocutori diferiţi şi aflate în raporturi de relevanţă secvenţială. complementar cu principiul politeţei. guvernează alegerea strategică a modalităţilor de expresie lingvistică. complementar cu principiul cooperativ. • principiul politeţii = principiu de bază în pragmatică. • schimb = în modelul conversaţional integrativ al lui W. unitatea minimală a interacţiunii sociale. • schimb complex / schimb prelungit = schimb constituit din mai mult de două intervenţii. ordonate ca o succesiune de părţi structurate astfel. încât prima reclamă în mod imperios pe cea de-a doua parte. în concordanţă cu obiectivele sau cu direcţia acceptată prin consens a activităţii comunicative în curs. • principiul cooperativ = principiu de bază în pragmatică. Edmondson.

• semnale de feedback / backchannel sygnals = semnale (atât verbale, cât şi nonverbale) ce confimă faptul că mesajul transmis este înţeles de receptor; nu reprezintă o preluare a rolului de emiţător. • strategie comunicativă = formă de comportament comunicativ bazată pe manipularea structurilor interacţionale şi a mijloacelor verbale de concretizare a acestora în scopul atingerii anumitor obiective. • sugerare lexicală = apare în condiţiile în care emiţătorul în curs nu găseşte cuvântul adecvat, iar adresatul intervine cu scopul de a-l ajuta şi nu pentru a accede el însuşi la cuvânt. • suprapunere = vorbirea simultană a doi (sau a mai multor) participanţi la o conversaţie; presupune fie întreruperea locutorului la apariţia semnalelor de încheiere a intervenţiei în curs, fie întreruperea acestuia înainte ca terminarea intervenţiei în curs să devină previzibilă. • tăcere = o componentă semnificativă a interacţiunii comunicative; membru marcat al opoziţiei tăcere versus vorbire, semnificativă numai la nivel pragmatic; se caracterizează prin codaj uniform şi prin conţinut potenţial foarte divers.

150

ANEXA 4 Lista abrevierilor utilizate în prezenta teză de doctorat

• AV – act de vorbire; • AVp – act de vorbire principal; • AVs – act de vorbire subordonat; • CDE – Cartier dicţionar enciclopedic; • CHAT = în traducere – pălăvrăgeală; • CMCM – Computer-Mediated Communication Magazine; • IRC = Internet Relay Chat; mediu de comunicare electronică; • JCMC – Journal of Computer-Mediated Communication; • MOO = Multi-user object oriented domain; • MUD = Multi-user domain;

151

Cuvintele-cheie accesul la cuvânt; act conversaţional; act ilocuţionar; canal de chat; cameră de chat; chat; comunicare verbală; context comunicativ; constrângeri de sistem; constrângeri ritualice; conversaţie fatică; conversaţie; dialog; discontinuitate; discurs computerizat; discurs oral; discurs scris; discurs; discuţie; emiţător; emoticon; fatem; faţa negativă (a politeţii); faţa pozitivă (a politeţii); fază conversaţională; gol; Internet; implicatură; întrerupere; macrostructură a conversaţiei; maxime conversaţionale; microstructură a conversaţiei; mişcare / intervenţie; mişcare conversaţională; model etnometodologic; model ierarhizat; model integrativ; nivel de organizare conversaţională; pauză; pereche de adiacenţă; politeţe; pragmatica; principiul cooperativ; proces semiozic; receptor; schimb conversaţional; secvenţă recurentă; semioză; semnal de legătură inversă (feedback); strategie comunicativă; sugerare lexicală; suprapunere; tăcere. Key words Turn-taking; conversational act; speech act; chat channel; chatroom; chat; verbal communication; communicative context; system constraints; ritual constraints; fatic conversation; conversation; conversation; dialogue; discontinuity; computer discourse; oral discourse; written discourse; discourse; discussion; sender; emoticon; fatem; negative face (of politeness); positive face (of politeness); conversational phase; gap; Internet; implicature; break; macrostructure of integrated of conversation; intervention; level of conversational conversational maxims; model, organization; microstructure hierarchy pause; conversation;

ethnomethodological

model;

model;

adjacency pair; politeness; pragmatics;

cooperation principle; semiosis; receiver; conversational exchange; sequence; backchannel signal; communication strategy; lexical suggestion; overlap; silence

152

ритуальные ограничения. обмен репликами. максимы диалога. макроструктура диалога. коммуникативная стратегия. получатель. чат. прерывание. иерархическая модель. речевой акт. коммуникантивный контекст. эмотикон.Ключевые слова Смена ролей в разговоре. канал чата. принцип сотрудничества. диалоговый акт. беседа. пустота. системные ограничения. молчание 153 . семиоз. компьютерный дискурс. лексическая подсказка. положительное лицо (вежливости). фаза диалога. разрыв. фатическое общение. вежливость. письменный дискурс. прагматика. комната для чата. интергративная модель. диалог. серия реплик. микроструктура диалога. устный дискурс. импликатура. дискуссия. уровень организации диалога. речевая коммуникация. фатем. наложение реплик. отрицательное лицо (вежливости). пауза. Интернет. этнометодологическая модель. смежные пары. отправитель. реплика. обратная связь. дискурс.

Lucrarea mai conţine patru anexe: în Anexa 1 se dau mostre de texte ale conversaţiilor purtate în camere chat. în Anexa 2 se indică cele mai răspândite abrevieri (în număr de 112). utilizaţi în lucrare. că din motive tehnice unele din surse online ar putea sa nu fie accesibile la momentul citirii tezei de doctorat. specifice discursului computerizat. Capitolul II Analiza conversaţiei şi aplicarea acesteia în contextul camerelor de chat studiază conceptul de conversaţie în corelaţie cu dialogul şi discuţia. strategiile şi „constrângerile” ritualice şi de sistem ce controlează desfăşurarea conversaţiilor. în Anexa 3 se află glosarul termenilor.ADNOTARE Lucrarea se compune din preliminarii. încheiere. trei capitole. concomitent cu prezentarea trăsăturilor specifice ale acestora în chat. enumerânduse obiectivele acestuia. În cadrul Preliminariilor se face o introducere în studiul efectuat. precum şi alte detalii privind studiul întreprins. 154 . tezele înaintate spre susţinere. o fundamentare teoretică a necesităţii de a modifica dihotomia tradiţională discurs oral / discurs scris. bibliografie selectivă. Au fost examinate şi unele particularităţi ale accesului la cuvânt în chat şi specificul întreruperii intervenţiilor şi al tăcerilor în camerele de chat. de asemenea. Capitolul I Comunicarea ca mijloc de existenţă umană reprezintă o descriere a unor particularităţi lingvistice ale discursului computerizat. Aici sunt descrise elementele contextului comunicativ. însoţite de descifrări şi traducere în limba română. propunându-se trihotomia: discurs oral/discurs scris/discurs electronic. metodele şi procedeele utilizate în cercetare. bibliografie selectivă online şi patru anexe. Considerăm necesar să menţionăm. Capitolul III Studiu al „gramaticii” conversaţiilor mediate de computer este o cercetare funcţional – pragmatică a unităţilor modelului integrativ al conversaţiilor din camere de chat. Anexa 4 este lista abrevierilor.

выводов и рекомендаций. 155 . методы и приемы исследования. противопоставляя его беседе. Во Введении дается общая характеристика проведенного исследования. Здесь перечисляются его цели и задачи. которые предстоит защищать. русском и английском языках. В главе также описаны элементы контекста коммуникации. социологии и философии началось сравнительно недавно. Были также рассмотрены особенности смены ролей в диалоге и специфика прерывания реплик и молчания в чатах. аннотаций на румынском. стратегия общения. библиографического списка. и прочие детали проведенной работы.АННОТАЦИЯ Работа состоит из введения. Углубленное изучение диалога с точки зрения лингвистики. В результате переосмысления определения устного и письменного дискурса в свете коммуникативного подхода к языку мы предлагаем трихотомию: устный дискурс / письменный дискурс / компьютерный дискурс. трех глав. системные и ритуальные ограничения. психологии. Глава I Коммуникация как средство существования человека представляет собой описание некоторых лингвистических особенностей компьютерного дискурса. В рамках главы II Анализ бытового диалога и его применение в контексте чатов рассматривается понятие бытового диалога. и их влияние на течение диалога в чатах. а также теоретическое обоснование необходимости внесения изменений в традиционную оппозицию устный дискурс / письменный дискурс. четырех приложений. тезисы. Глава III Исследование «грамматики» диалога посредством компьютера представлят собой функционально-прагматическое исследование единиц интегративной модели общения в чатах.

разделён на две части: традиционные и «онлайновые» источники. которые были использованы в работе. Список использованной литературы. по техническим причинам. в Приложении 2 перечислены самые распространенные сокращения. 156 . некоторые из «онлайновых» источников могут оказаться недоступными на момент прочтения диссертации. с расшифровкой и переводом на румынский язык. в Приложении 4 даются аббревиатуры. для удобства читателя. Приложение 3 – это словарь основных терминов . Заметим также. использованные в работе. что.Работа также содержит четыре приложения: в Приложении 1 приведены образцы разговоров в чатах. характерные для компьютерного дискурса.

and summaries in Romanian.SUMMARY The thesis is composed of preliminaries. It ennumerates the objectives of the study. as well as some details related to the system and ritual constraints and their impact on human communication. In the Preliminaries an introduction is made into the research that has been carried out. communicative strategies of the chat room conversations. four appendixes. formulates the hypothesis and gives other details of the investigation in question. Russian and English. The chapter in question provides a description of the peculiarities of communicative context. We suggest the following trichotomy: oral discourse / written discourse / computerised discourse. sociology and philosophy has only started in the last decades of the XXth century. A more detailed research of conversation from the standpoint of linguistics. closing remarks and recommendations. Chapter II Conversational analysis and its application in terms of chat rooms examines the concept of conversation in correlation with dialog and discussion. psychology. Chapter III The study of the computer-mediated conversation „grammar” is a functional and pragmatic research of the integrated chatroom conversation model 157 . three chapters. methods and approaches applied. Chapter I Communication as means of human existence is a description of some of the linguistic peculiarities of computerised discourse. bibliography. It supplies theoretical arguments in favour of the need to modify the traditional opposition oral discourse / written discourse as a result of reinterpretation of definitions of oral and written discourse from the point of view of communicative approach to language.

as well as those of interruptions and pauses have been examined here. in Appendix 2 we have included a list of the most frequent abbreviations used in chat. with their description and translation into Romanian. Peculiarities of turn-taking. the bibliography has been divided into two parts: traditional and online sources. 158 .units. The thesis also contains four appendixes: in Appendix 1 there are samples of chatroom conversations. To make it more convenient for the reader. Mention must be made that some of the online resources may no longer be technically available when one reads the thesis. Appendix 4 is a list of abbreviations used in the dissertation. Appendix 3 is a glossary of main terms that have been used in our thesis.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful