Către Ziarul de Gardă (ZdG)

Oficiul Avocatului Poporului (OAP) apreciază faptul că Ziarul de Gardă a solicitat opinia noastră în
legătură cu acuzațiile formulate de Procurorul General la adresa constatărilor și recomandărilor incluse
în Raportul Special.
Ne reafirmăm angajamentul față de principiile independenței și obiectivității în exercitarea mandatului
nostru. Rolul Avocatului Poporului este de a monitoriza și evalua respectarea drepturilor omului, iar
toate constatările și recomandările formulate sunt fundamentate pe o analiză riguroasă a cadrului
juridic național și internațional

Este extrem de regretabilă o astfel de reacție din partea Procuraturii Generale, mai ales în contextul în
care a avut deja loc o ședință pe acest subiect, urmată de un schimb de corespondență privind
problemele sistemice identificate în Raport. Mai mult decât atât, Procurorul General a oferit anterior
asigurări că aceste probleme vor fi abordate în perioada următoare.

Acuzațiile formulate de Procurorul General la adresa Instituției Ombudsmanului sunt nu doar

surprinzătoare și îngrijorătoare, ci și vădit nefondate. Afirmații precum „neprofesionalismul Instituției
Ombudsmanului”, „încercările voalate de imixtiune în activitatea procuraturii”, „presiuni din partea OAP
pentru adoptarea unor decizii populiste”, „acțiuni convenabile pentru sporirea propriei imagini” sau
„mimarea unor tentative de colaborare” depășesc limitele unei comunicări instituționale normale între
două autorități autonome, fiecare cu un mandat clar în domeniul protecției drepturilor omului. Astfel de
afirmații în adresa întregului sistem al procuraturii, sau, chiar mai mult, în raport cu Procurorul General,
Instituția Ombudsmanului nu și-a permis, și sunt inacceptabile.

Mai mult decât atât, aceste acuzații vor fi interpretate drept o formă de intimidare și o tentativă de
imixtiune în activitatea Avocatului Poporului, subminând garanțiile de independență ale instituției,
consacrate atât în convențiile și standardele internaționale, cât și în Constituția și legislația națională.

Această abordare ridică îngrijorări suplimentare, deoarece pare să constituie o încercare de exercitare a
presiunii asupra Oficiului Avocatului Poporului în vederea influențării viitoarelor rapoarte de
monitorizare a respectării drepturilor omului în Republica Moldova, în special în ceea ce privește
activitatea procuraturii. Un astfel de demers contravine nu doar principiilor democratice, ci și
angajamentelor asumate de Republica Moldova în procesul de aderare la Uniunea Europeană.

Înțelegem că instituțiilor de forță, și nu doar acestora, nu le convine să fie monitorizate și să li se atragă

atenția asupra existenței problemelor sau a riscurilor de încălcare a drepturilor omului. De asemenea,
înțelegem că prezentarea publică a acestor aspecte ar putea fi percepută ca o imixtiune sau ca o
tentativă de discreditare a unei instituții. Totuși, această interpretare este complet eronată.

Misiunea noastră, în calitate de unica Instituție Națională de Protecție a Drepturilor Omului de rang
constituțional, și cu cel mai înalt Statut A acredidat de ONU, – în Republica Moldova, dar și la nivel
internațional – este de a monitoriza și responsabiliza instituțiile statului în raport cu persoanele
individuale, precum și de a contribui la îmbunătățirea politicilor publice și a comportamentului
acestora, astfel încât să fie prevenite noi încălcări ale drepturilor omului.

Instituția Ombudsmanului are un rol fundamental în garantarea respectării drepturilor și libertăților

omului de către autoritățile publice la toate nivelurile. Avocatul Poporului își exercită mandatul prin
1
prevenirea încălcărilor, monitorizarea și raportarea modului în care drepturile și libertățile
fundamentale sunt respectate la nivel național.

Mai multe standarde internaționale – inclusiv Principiile Națiunilor Unite de la Paris, Principiile de la
Veneția, precum și rezoluțiile ONU, Consiliului Europei și Uniunii Europene – subliniază importanța
instituțiilor Ombudsmanului în promovarea și protejarea drepturilor omului, asigurarea bunei guvernări
și consolidarea statului de drept. Aceste standarde recomandă în mod expres, printre altele: Garantarea
independenței și autonomiei instituțiilor Ombudsmanului; Protejarea funcționarilor împotriva
intimidărilor și represaliilor; Recunoașterea și susținerea contribuției Ombudsmanului la implementarea
standardelor internaționale în domeniul drepturilor omului.

Raportul Special, elaborat minuțios pe parcursul a 10 luni, nu reprezintă o analiză generală a activității
Procuraturii și nu conține acuzații la adresa întregului sistem sau, mai ales, față de Procurorul General.
Acesta formulează constatări și ridică semne de întrebare într-un caz concret, care relevă nu doar
probleme specifice speței, ci și aspecte sistemice îngrijorătoare.

Este regretabil faptul că, în reacția sa, Procuratura Generală se concentrează exclusiv pe anumite
formulări din Raport (care, desigur, nu sunt pe placul tuturor), în loc să se axeze pe problemele reale și
grave – unele dintre ele fiind chiar de natură sistemică – semnalate în document.

Printre acestea, se numără, dar nu se limitează doar la:

 Lipsa unor reglementări clare privind prelevarea forțată a probelor biologice într-o cauză
penală. În prezent, legislația nu prevede expres modalitatea de efectuare a unei astfel de
acțiuni, ceea ce generează interpretări și practici contradictorii, uneori chiar contrare legii, din
partea actorilor implicați. Această lacună normativă a fost constatată și documentată în Raport
ca o acțiune ilegală.
 Exercitarea de către un procuror a unor atribuții care nu îi revin prin lege. Într-un caz specific
analizat, procurorul, ținând în mână o eprubetă sterilă de unică folosință, a încercat personal
să colecteze mostre biologice de la o persoană. Astfel, acesta și-a arogat atribuții care aparțin
exclusiv unui specialist în medicină legală, încălcând Legea cu privire la Procuratură și acționând
în mod necorespunzător în exercitarea obligațiilor sale de serviciu.
 Încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil. Contrar prevederilor art. 69
și art. 70 din Codul de procedură penală, procurorul a permis desfășurarea unei acțiuni de
urmărire penală forțate asupra unei persoane aflate în arest preventiv și acuzate de infracțiuni
grave, fără a-i fi asigurată exercitarea dreptului la apărare.

În acest context, poziția Ombudsmanului este clară: acțiunile procurorului denotă o atitudine neglijentă
și lipsă de profesionalism în exercitarea atribuțiilor sale, ceea ce a condus la încălcarea normelor
imperative ale Codului de procedură penală și ale altor acte normative. Mai mult, aceste nereguli au
afectat prestigiul instituției Procuraturii, dar nu din cauza constatărilor din Raportul Ombudsmanului,
așa cum susține Procurorul General, ci din cauza încălcărilor propriu-zise.

Tot în cadrul acestui caz, Ombudsmanul a ridicat semne de întrebare privind legalitatea anumitor
acțiuni procesual-penale care ar putea fi considerate tortură. Interesul asupra acestui aspect este
amplificat de faptul că PCCOCS a clasat urmărirea penală privind tortura, fără a oferi o justificare clară.
Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a statuat în jurisprudența sa că „ancheta privind
acuzațiile de rele tratamente trebuie să fie riguroasă”. Aceasta înseamnă că autoritățile trebuie să
depună eforturi serioase pentru a stabili adevărul și nu trebuie să se bazeze pe concluzii pripite sau
nefondate pentru a închide investigațiile.
2
Oficiul Avocatului Poporului a formulat de-a lungul anilor multiple recomandări, inclusiv către
Procuratura Generală, pentru îmbunătățirea mecanismului de identificare și raportare a cazurilor de
tortură. În special, normele care reglementează acest mecanism datează din 2013 și nu au fost
actualizate, deși standardele internaționale și practicile relevante au evoluat considerabil în ultimii 12
ani.

Faptul că Procuratura Generală ignoră sau neagă aceste probleme nu înseamnă că ele nu există și nici că
se vor rezolva de la sine. Din păcate, Republica Moldova a avut cazuri similare în trecut, cum ar fi Cazul
Braguța, din care nu s-au tras concluziile corecte și nu s-au învățat lecțiile necesare. Mai mult, CtEDO a
condamnat deja mai multe state pentru aplicarea torturii și pentru lipsa unui proces echitabil în ceea ce
privește prelevarea forțată a probelor biologice, în special atunci când aceasta se face fără
consimțământul persoanei. Prin urmare, există un risc real ca acest caz să ajungă în fața CtEDO, în
special sub aspectul art. 3 (interzicerea torturii) și art. 6 (dreptul la un proces echitabil) din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului.

Menționăm că Consiliul Superior al Procurorilor (CSP) s-a autosesizat în baza Raportului nostru și a
inițiat deja o anchetă disciplinară pe mai multe aspecte privind activitatea procurorului implicat în acest
caz. Vom monitoriza îndeaproape evoluția și finalitatea acestei anchete.

De asemenea, este important de subliniat că, deși PCCOCS a clasat dosarul privind tortura, în noiembrie
2024 Judecătoria Chișinău a admis plângerea depusă de avocatul persoanei vizate și a declarat nulă
ordonanța emisă de procurorul PCCOCS referitoare la clasarea cauzei. În prezent, dosarul se află pe
rolul Curții de Apel Chișinău, ceea ce demonstrează că există suspiciuni rezonabile privind
corectitudinea soluției inițiale menționate în Raport.

În concluzie, așa cum reiese din analiza faptelor, Raportul Special nu vizează altceva decât revizuirea și
îmbunătățirea practicilor de exercitare a urmăririi penale, prin prisma unei spețe concrete ce implică o
ingerință asupra unui drept absolut, care nu admite excepții.

Prin acest Raport – ca și prin alte zeci de rapoarte speciale – Instituția Ombudsmanului a evidențiat
exact lacunele și omisiunile care necesită intervenții stricte, prompte și urgente, pentru a preveni
încălcările drepturilor omului și pentru a evita condamnări la CtEDO. Spre deosebire de organele
procuraturii, Ombudsmanul are mandatul și dreptul de a pleda în fața unui șir de mecanisme
internaționale și naționale pentru sensibilizarea societății, autorităților și organismelor internaționale.

Toate aceste aspecte expuse – și multe altele incluse în Raport – dovedesc caracterul nefondat al
acuzațiilor formulate de Procurorul General la adresa Avocatului Poporului.

Cu toate acestea, printr-o scrisoare din 17 februarie 2025, adresată Procurorului General, Avocatul
Poporului a propus continuarea dialogului de cooperare în domeniul prevenirii și combaterii torturii,
printr-o fortificare reală a capacităților comune. Această colaborare ar viza atât mandatul Procuraturii în
combaterea torturii, cât și mandatul Ombudsmanului în prevenirea acesteia.

În mod special, am înaintat următoarele propuneri, reflectate și în recomandările din Raport:

 Organizarea în comun a unor vizite și, eventual, elaborarea unui Raport special privind
identificarea, înregistrarea și raportarea pretinselor acte de tortură, conform Ordinului 77/2013,
precum și standardelor și recomandărilor Consiliului Europei (CoE), Comitetului ONU împotriva
Torturii (UN CAT) și Subcomitetului ONU pentru Prevenirea Torturii (UN SPT);
 Crearea unui grup de lucru mixt pentru revizuirea Ordinului 77/2013, urmată de punerea în
aplicare a noilor prevederi și instruirea angajaților instituțiilor implicate;

3
  Instituirea unui grup de analiză pentru perfecționarea standardelor naționale și îmbunătățirea
practicilor privind prelevarea forțată a probelor biologice într-o cauză penală, cu aplicarea noilor
reglementări și instruirea personalului responsabil.

Avocatul Poporului îndeamnă la încetarea oricărei imixtiuni în activitatea sa și reafirmă deschiderea

pentru colaborare cu autoritățile în vederea remedierii problemelor sistemice. Este esențial ca toate
instituțiile statului să își concentreze eforturile asupra soluțiilor reale și să asigure respectarea efectivă a
drepturilor omului în Republica Moldova.

Ceslav Panico,
Avocatul Poporului (Ombudsmanului)