Parcul Natural Portile de Fier

I. Pozitionare geografica Parcul Natural Portile de Fier se afla in sud-vestul Romaniei, limita sudica a acestuia fiind malul romanesc al Dunarii. La est se invecineaza cu localitatea Dr. Tr. Severin ( Mehedinti ), la vest cu localitatea Bazias ( Caras-Severin ), iar la nord, de la confluenta Nerei cu Dunarea, Varfurile Talva Blidarului, Svinecea Mica si Mare, practic urmareste interfluviul Dunarii format de afluentii acesteia.In perimetrul său intră şi prelungirile sudice ale Munţilor Banatului (Locvei si Amăjului) şi Munţilor Mehedinţi, precum şi o parte din podişul Mehedinţi şi fâşia de lac ce aparţine tertoriului naţional

II.Scurt istoric
Din punct de vedere istoric , acest teritoriu este foarte interesant. Cercetările arheologice au dus la descoperirea celei mai vechi aşezări umane stabile din Europa ( cu o vechime de circa 9000 ani). Zona defileului Dunarii, pe ambele maluri ale acesteia, a fost locuită incă din paleolotic şi a reprezentat o cale de transport şi de comerţ utilizată in ciuda pericolelor pe care le reprezentau Cazanele Dunarii şi Porţile de Fier. Iată cum descrie Alexandru Boariu această porţiune a Dunării:Porta Ferea in limba latină, Danje Djerdap in sârbă, Vaskapu in maghiară, Demir-kapi in turcă, Porţile de Fier in română: o

2

barieră de stânci şi ape involburate care, timp de secole făcea aproape imposibilă navigaţia pe Dunăre la intrarea in România. Mulţi navigatori curajoşi sau nesăbuiţi şi-au pierdut viaţa incercând să străbată acest coridor periculos. Astăzi "ucigatoarele porţi" sunt paşnice.Sute de stânci care ieseau semeţe din Dunăre creindu-i coşmaruri oricărui marinar, zac acum cuminţi sub lacul de acumulare creat de barajul Hidrocentralei Porţile de Fier I. Vapoarele plutesc in linişte deasupra lor. După secole de confruntare acerbă, bătrâna Dunăre şi milenarii munţi - Carpaţii pe malul românesc Balcanii pe cel sârbesc - au incetat crâncena lor luptă. Au încheiat un armistiţiu. Fluviul şi muntele, apa şi piatra au făcut pace. Doar legendele, impresiile şi mărturiile celor care au călătorit de-a lungul secolelor prin acest mirific defileu mai amintesc despre teribila încleştare.

III.Prezentare

Parcul national Portile de fier a fost declarat parc national in anul 1998 si se intinde pe o suprafata de aproximativ 115.665,8 ha, fiind unul dintre cele mai mari parcuri naturale din Romania (locul 2), avand in componenta sa 18 rezervatii. Principala forma de relief sunt muntii, in componenta sa intrand prelungirile sudice ale Muntilor Banatului ( Muntii Locvei si Muntii Almajului ), Muntii Mehedinti si o parte din Podisul Mehedinti. Parcul Natural Porţile de Fier este o arie protejată înfiinţată prin Legea nr.5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional - Secţiunea a III a - Zone Protejate, ca un teritoriu în care remarcabila frumuseţe a peisajelor şi diversitatea biologică pot fi valorificate în condiţiile păstrări nealterate a tradiţiilor, iar calitatea vieţii comunităţilor să fie rezultatul unor activităţi economice ale locuitorilor, deşfăşurate in armonie cu natura. Parcul Natural Porţile de Fier corespunde categoriei V IUCN: "Peisaj protejat: arie protejată administrată în principal pentru conservarea peisajului şi recreere". În conformitate cu prevederile O.U.G. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei sălbatice, "parcurile naturale sunt acele

3

arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor ansambluri peisagistice în care interacţiunea activităţilor umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zonă distinctă, cu valoare semnificativă peisagistică şi/sau culturală deseori cu o mare diversitate biologică". În parcurile naturale este permisă desfăsurarea activităţilor tradiţionale practicate de comunităţile din interiorul parcului şi din imediata vecinătate a acetuia. Acestea urmăresc: - Protecţia şi conservarea diversităţii biologice, etnofolclorice, culturale şi a elementelor de peisaj; - Dezvoltarea unor relaţii armonioase între natură si societate, prin promovarea folosinţelor tradiţionale ale terenurilor şi resurselor teritoriale fară impact asupra mediului; - Promovarea activităţilor turistice si de recreere; - Încurajarea activităţilor educaţionale şi de conştientizare; - Promovarea cercetării ştiinţifice şi a monitorizării stării mediului - Cooperarea internaţională şi colaborarea cu Parcul Naţional Djerdap din Republica Serbia şi alte parcuri similare din ţări ale Uniunii Europene. Ariile protejate incluse în Parcul Natural Porţile de Fier În conformitate cu prevederile Legii nr. 5/2000, Ordinului nr. 552/2003 al M.A.P.A.M., H.G. nr. 2151/2004 si OUG 57/2007, în Parcul Natural Porţile de Fier sunt incluse următoarele arii protejate ( rezervaţii ): Nr. Incadrare Suprafaţa Denumirea ariei protejate Tipul rezervaţiei Crt. IUCN (ha) 1 Balta Nera -Dunăre mixtă IV 10,0 2 Baziaş mixtă IV 170,9 3 Insula Calinovăţ avifaunistică IV 24,0 4 Râpa cu lăstuni mixtă IV 5,0 5 Divici - Pojejena avifaunistică IV 498,0 6 Valea Mare botanică IV 1179,0 7 Peştera cu Apă din Valea Polevii mixtă IV 3,2 8 Ostrovul Moldova Veche avifaunistică IV 1627,0 9 Locul fosilifer Sviniţa paleontologică III 95,0 10 Cazanele Mari si Cazanele Mici mixtă IV 215,0 11 Locul fosilifer Bahna paleontologică III 10,0 12 Dealul Duhovna forestieră IV 50,0 13 Gura Văii - Vârciorova mixtă IV 305,0 14 Faţa Virului botanică IV 6,0 15 Cracul Crucii botanică IV 2,0 16 Dealul Vărănic mixtă IV 350,0 17 Valea Oglănicului botanică IV 150,0 18 Cracul Găioara botanică IV 5,0

4

Rezervaţia Naturală Balta Nera-Dunăre Rezervatia este încadrată în Regiunea Biogeografică Europeană. judeţul Caraş-Severin. Categoria IV IUCN Căi de acces: Orşova. caracterizat 5 .Secţiunea a III-a – zone protejate.1. unitatea geomorfologică Munţii Locvei. teritoriul face parte din domeniul Danubian. subţinutul Munţilor Banatului.DN57 până în localitatea Pojejena.Moldova Nouă-Pojejena-Baziaş . Pedologie: solurile caracteristice rezervaţiei sunt gleice şi pseudogleice. pe sensul de mers Pojejena-Baziaş-Socol. zona muntoasă imediata adiacentă este caracterizată prin altitudini foarte joase şi roci granitice. Clima:Climatul este temperat continental moderat cu influente mediteraneene. care fac parte din grupa muntilor si podisurilor calcaroase. Aspecte hidrologice: Rezervaţia se află localizată la zona de confluenţă a râului Nera cu Dunărea. Tipuri de habitate: Habitate specifice zonelor umede Suprafaţa rezervaţiei: 10 hectare Limitele rezervaţiei:Rezervaţia se află pe teritoriul administrativ al comunei Socol. Cu toate acestea.fiind parte integrantă a Parcului Natural Porţile de Fier. A fost declarată prin Hotarărea nr. Caracteristici generale: Biotopul Teritoriul este situat în ţinutul Carpaţilor Occidentali. Categoria şi tipul ariei protejate: rezervaţie naturală. conform normelor europene. după care se merge pe DJ57A. 8 din 20.12 1994 a Consiliului Judeţean Caraş-Severin. reconfirmată prin legea 5/2000 -privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional . unde se formează o mică deltă. Din punct de vedere geologic.

începând de la insecte până la mamifere. Fauna de mamifere este reprezentată de numeroase specii de chiroptere. Bombina variegata (buhai de baltă cu burta galbenă).Cobitis elongata. Typha spp(stuf).Citellus citellus). 6 . Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 6º si 8º C. Zglăvoc . Avifauna este reprezentată de specii care beneficiază de statutul de protecţie oferit de legislaţia comunitară – Directiva păsări. Egretta garzetta (egreta mică). unul din elementele foarte importante fiind ţigănaşul – Umbra krameri.Cobitis taenia. reproducere şi cuibărit. Natrix tessellata (şarpele de apă). fiind caracterizat de vegetaţia hidrofilă şi higrofilă. fiind semnalat şi lupul – Canis lupus. . multe specii având statut de protecţie. Perioada cea mai calda este in lunile iulie . specifică zonelor umede.Zingel zingel. Rana ridibunda (broasca de lac). Rana dalmatina (brasca de pădure). rezervaţia întrunind condiţiile bioecologice necesare acestora pentru hrană. libelule. Emys orbicularis (broasca ţestoasă de apă). precum Salix spp. Elaphe longissima (şarpele lui Esculap) etc. cosaşi. precum vidra – Lutra lutra. se pot observa specii precum Bombina bombina (buhai de baltă cu burta roşie).Gobio kessleri. Cele mai cunoscute elemente faunistice din zonă sunt păsările de apă.printr-un regim termic moderat. Fauna de nevertebrate este slab cunoscută în zonă.18º C.(rogoz). Biocenoza Vegetaţia:Teritoriul rezervaţiei este situat în regiunea biogeografică europeană. ţipar Misgurnus fossilis. însă se pot întâlni numeroase specii de fluturi. de noapte şi de zi. dar şi mamifere mari. vara si iarna.august cu temperaturi de 16º . Circus aeruginosus etc. la confluenţa Nerei cu Dunărea. Egretta alba (egreta mare). precum: Tyto alba. Dintre aceste specii menţionăm: Phalacrocorax pygmaeus (cormoran mic).Barbus meridionalis. Pe lângă acesta. Bufo bufo (broasca râioasă). Carex spp.Aspius aspius. dar şi specii de răpitoare. (specii de salcie). fâsa mare .) sunt: 3130 Ape stătătoare. Matacă etc. iar cea mai rece este luna ianuarie cu temperatura medie de -4º -3º C. foarte bine reprezentată este şi ichtiofauna. Hyla arborea (brotăcelul). (trestie). Habitatele de interes comunitar descrise în urma cercetărilor în zonă de către specialişti (N. Ixobrychus minutus (stârc pitic). Dintre amfibieni şi reptile. Flora este reprezentată prin specii hidrofile şi higrofile. Boşcaiu. se mai întâlnesc avatul . micromamifere (popândău .Cottus gobio. zvârluga . Alcedo atthis (pescăraş). ratificată prin OUG 57/2007 de Guvernul României. Aşa cum este de aşteptat. moioaga . Bufo viridis (broasca râioasă verde). oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţia de Littorelletea uniflorae şi/sau isoeto-Nanoiuncetea. Testudo hermanni beottgeri (broasca ţestoasă a lui Herman). pietrar . petrocul . S. cu precipitatii abundente primavara. Salvinia natans (peştişoara). Botaurus stellaris (buhai de baltă). 3140 Ape puternic oligomezotrofe cu vegetaţie bentonică de Chara spp. Marsilea quadrifolia (trifoiaş de stâncă). 3150 Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip de Magnopotamion sau Hydrocharition. Fauna este foarte bogată. Phragmites spp.

zona muntoasă imediata adiacentă este caracterizată prin altitudini foarte joase şi roci granitice. A fost declarată prin legea 5/2000 . pe sensul de mers Pojejena-Baziaş.90 hectare Limitele rezervaţiei: rezervaţia este declarată pe teritoriul administrativ al comunei Socol. în unele puncte aflorând. Categoria IV IUCN Căi de acces:Orşova. Tilia tomentosa.privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional . 7 .Moldova Nouă-Pojejena-Baziaş . Cu toate acestea. Cornus mas. dar şi numeroase orhidee.zone protejate. Suprafaţa rezervaţiei: 170. Categoria şi tipul ariei protejate: rezervaţie naturală. teritoriul face parte din domeniul Danubian. conform normelor europene. Rezervaţia Naturală Baziaş Rezervaţia este încadrată în Regiunea Biogeografică Europeană. după care se merge pe DJ57A. subţinutul Munţilor Banatului.2.delimitată în apropierea localităţii Baziaş. unitatea geomorfologică Munţii Locvei.Secţiunea a III-a . iar din punct de vedere petrografic. Pedologie: solurile caracteristice rezervaţie sunt soluri brune de pădure. Din punct de vedere geologic. banatica. Paeonia mascula. Quercus cerris cu bujorul bănăţean în stratul ierbaceu Paeonia officinalis var. Tipuri de habitate: are profil forestier şi a fost delimitată în apropierea localităţii Baziaş pentru protejarea asociaţiilor vegetale de Fraxinus ornus. care fac parte din grupa muntilor si podisurilor calcaroase. Caracteristici generale: Biotopul Teritoriul este situat în ţinutul Carpaţilor Occidentali.DN57 până în localitatea Pojejena. se pot observa granitele.

mamifere mici. în care intră : Fraxinus ornus(Mojdreanul). Fauna:Este reprezentată de numeroase specii de interes comunitar. Cornus mas(Cornul). Clima:Climatul este temperat continental moderat cu influente mediteraneene.august cu temperaturi de 16º . vara si iarna. precum căprioara. conform normelor europene. inclusiv Mammalia. Temperatura medie anuala este cuprinsă între 6º si 8º C. banatica (Bujor Banatean). Astfel putem observa numeroase specii de amfibieni şi reptile. Biocenoza Flora:Rezervaţia este cu profil forestier. Quercus pubescens(Stejar pufos). iar cea mai rece este luna ianuarie cu temperatura medie de -4º -3º C. 3. Tillia tomentosa (Tei alb). iar în stratul ierbaceu speciile de bujor: Paeonia officinalis ssp. Categoria şi tipul ariei protejate: arie specială de protecţie avifaunistică. Eriogaster catax etc. dar şi mamifere mari. precum pârşii sau chiţcanii. în timpul verilor secetoase fiind foarte scăzut. Categoria IV IUCN 8 . Perioada cea mai calda este in lunile iulie .Aspecte hidrologice:Rezervaţia se află de-a lungul văii Ribişului. dar şi diferite specii de orchidee de pădure sau care se găsesc în pajiştile adiacente. Quercus cerris(Cer). Aria specială de protecţie avifaunistică Insula Calinovăţ Aria este încadrată în Regiunea Biogeografică Europeană. porcul mistreţ sau lupul. curs de apă permanent. cu precipitatii abundente primavara. Cerambyx cerdo.18º C. caracterizat printr-un regim termic moderat. Fauna de vertebrate este bine reprezentată la nivelul fiecărei clase. protejând numeroase asociaţii vegetale. din rândul nevertebratelor putând menţiona: Lucanus cervus. Fauna piscicolă este slab reprezentată datorită fluctuaţiei nivelului cursului de apă. cu un anumit grad de protecţie. Paeonia mascula(Bujorul de munte). păsări specifice pădurilor.

august cu temperaturi de 16º . cosaşi. Marsilea quadrifolia (trifoiaş de stâncă). Pedologie: solurile caracteristice rezervaţiei sunt gleice şi pseudogleice. moioaga . un punct de atracţie deosebit. (specii de salcie).Aspius aspius. petrocul . Matacă etc.Cobitis elongata. caracterizat printr-un regim termic moderat.(rogoz).Gobio kessleri. subţinutul Munţilor Banatului. Salvinia natans (peştişoara).Moldova Nouă-Pojejena-Baziaş . pe sensul de mers Pojejena-Baziaş.) sunt: 3130 Ape stătătoare. (trestie). aflată pe insulă. Perioada cea mai calda este in lunile iulie . 3150 Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip de Magnopotamion sau Hydrocharition Pădurea bătrână de salcie. după care se merge pe DJ57A. având o compoziţie preponderentă din Salix alba – salcie albă – constituie de asemenea.0 hectare Limitele rezervaţiei: Aria de protecţie specială avifaunistică zona umedă Insula Calinovăţ cuprinde insula Calinovăţ situată pe fluviul Dunăre şi luciul de apă limitrof insulei până la o adâncime de 2 m. 9 . zona muntoasă imediata adiacentă este caracterizată prin altitudini foarte joase şi roci granitice.DN57 până în localitatea Pojejena. se mai întâlnesc avatul . fiind caracterizat de vegetaţia hidrofilă şi higrofilă.Barbus meridionalis. iar cea mai rece este luna ianuarie cu temperatura medie de -4º -3º C. foarte bine reprezentată este şi ichtiofauna. Fauna:Ostrovul reprezintă o adevărată oază pentru o mulţime de specii de păsări aflate în timpul migraţiilor sezonale sau pentru cuibărit. care fac parte din grupa muntilor si podisurilor calcaroase. Aşa cum este de aşteptat. unitatea geomorfologică Munţii Locvei. vara si iarna. Carex spp. S. Biocenoza Vegetaţia:Teritoriul rezervaţiei este situat în regiunea biogeografică europeană. a fost desemnată prin HG 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone.Cobitis taenia. Din punct de vedere geologic. datorită naturalităţii sale. precum Salix spp. însă se pot întâlni numeroase specii de fluturi.18º C. Typha spp(Papura). 3140 Ape puternic oligomezotrofe cu vegetaţie bentonică de Chara spp. Clima:Climatul este temperat continental moderat cu influente mediteraneene. Boşcaiu. unul din elementele foarte importante fiind ţigănaşul – Umbra krameri. Pe lângă acesta. zvârluga . cu precipitatii abundente primavara. Phragmites spp. libelule. Aspecte hidrologice:Rezervaţia este de fapt un ostrov în Dunăre. specifică zonelor umede. Caracteristici generale: Biotopul Teritoriul este situat în ţinutul Carpaţilor Occidentali. Flora este reprezentată prin specii hidrofile şi higrofile. Cu toate acestea. Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 6º si 8º C.Căi de acces:Orşova. oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţia de Littorelletea uniflorae şi/sau isoeto-Nanoiuncetea. Habitatele de interes comunitar descrise în urma cercetărilor în zonă de către specialişti (N. fâsa mare . pietrar . Tipuri de habitate: Habitate specifice zonelor umede Suprafaţa: 24. multe specii având statut de protecţie. teritoriul face parte din domeniul Danubian. Se află pe teritoriul administrativ al comunei Pojejena.Zingel zingel. la confluenţa Nerei cu Dunărea. Fauna de nevertebrate este slab cunoscută în zonă.

ratificată prin OUG 57/2007 de Guvernul României.Cottus gobio. Rana ridibunda (broasca de lac). Tipuri de habitate: depozite leossoide cuaternare Suprafaţa rezervaţiei: 5. Avifauna este reprezentată de specii care beneficiază de statutul de protecţie oferit de legislaţia comunitară – Directiva păsări. fiind înfiinţată prin Hotărârea nr. se pot observa specii precum Bombina bombina (buhai de baltă cu burta roşie). Rezervaţia Naturală Râpa cu lăstuni Rezervatia este încadrată în Regiunea Biogeografică Europeană.DN57 până în localitatea Pojejena. Ixobrychus minutus (stârc pitic). 4. Circus aeruginosus etc. Categoria şi tipul ariei protejate: rezervaţie naturală.12.0 hectare Limitele rezervaţiei: rezervaţia este desemnată pe teritoriul administrativ al comunei Pojejena. Natrix tessellata (şarpele de apă).Moldova Nouă-Pojejena-Baziaş . Categoria IV IUCN Căi de acces:Orşova. de noapte şi de zi. Alcedo atthis (pescăraş). pe sensul de mers Pojejena-Baziaş. Zglăvoc . Bufo bufo (broasca râioasă). a Consiliului Judeţean Caraş- 10 . 8/20. Bufo viridis (broasca râioasă verde). Rana dalmatina (brasca de pădure). după care se merge pe DJ57A. precum: Tyto alba. Dintre amfibieni şi reptile. Botaurus stellaris (buhai de baltă). Dintre aceste specii menţionăm: Phalacrocorax pygmaeus (cormoran mic).1994. Elaphe longissima (şarpele lui Esculap) etc.Egretta alba (egreta mare). Bombina variegata (buhai de baltă cu burta galbenă). Hyla arborea (brotăcelul). Emys orbicularis (broasca ţestoasă de apă). Egretta garzetta (egreta mică). conform normelor europene. dar şi specii de răpitoare.Misgurnus fossilis. Testudo hermanni beottgeri (broasca ţestoasă a lui Herman).ţipar .

Perioada cea mai calda este in lunile iulie . Pedologie: depozite leossoide Aspecte hidrologice: Rezervaţia se desfăşoară de a lungul Dunării. Specia este rară şi este protejată prin Convenţia de la Berna. 5. Categoria şi tipul ariei protejate: arie specială de protecţie avifaunistică.Severin. Caracteristici generale: Biotopul Teritoriul este situat în ţinutul Carpaţilor Occidentali.18º C.zone protejate. cu precipitatii abundente primavara. unitatea geomorfologică Munţii Locvei. Temperatura medie anuala este cuprinsă între 6º si 8º C. subţinutul Munţilor Banatului. Fauna: Rezervaţia a fost desemnată pentru ocrotirea cuiburilor şi coloniilor de lăstuni de mal – Riparia riparia -. Zona este caracterizată prin abrupturi formate în depozite loessoide cuaternare. care fac parte din grupa muntilor si podisurilor calcaroase. pe segmenetul Baziaş-Pojejena. pe malul acesteia.Secţiunea a III-a . vara si iarna. confirmată prin Legea 5/2000 . caracterizat printr-un regim termic moderat.privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional . Aria specială de protecţie avifaunistică Divici-Pojejena Aria este încadrată în Regiunea Biogeografică Europeană. în Defileul Superior. conform normelor europene. iar cea mai rece este luna ianuarie cu temperatura medie de -4º -3º C. Clima: Climatul este temperat continental moderat cu influente mediteraneene. Categoria IV IUCN 11 . construite în depozitele leossoide cuaternare. ce descriu malurile Dunării.august cu temperaturi de 16º .

Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 6º si 8º C. subţinutul Munţilor Banatului. Limita sudică porneşte pe Dunăre de la km 1058 şi continuă până în dreptul Văii Mari situată în amonte de localitatea Divici. Pedologie: solurile caracteristice rezervaţiei sunt gleice şi pseudogleice. fiind caracterizat de vegetaţia hidrofilă şi higrofilă. 3150 Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip de Magnopotamion sau Hydrocharition 12 . Belobreşca. unitatea geomorfologică Munţii Locvei. oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţia de Littorelletea uniflorae şi/sau isoeto-Nanoiuncetea. Matacă etc. pe sensul de mers Pojejena-Baziaş. Aspecte hidrologice: Rezervaţia este de fapt un ostrov în Dunăre. Limita nordică porneşte de la intersecţia drumului naţional cu Valea Mare şi separă bălţile de terenurile agricole ale cetăţenilor din localităţile Divici.Căi de acces:Orşova. Biocenoza Vegetaţia:Teritoriul rezervaţiei este situat în regiunea biogeografică europeană. vara si iarna. Tipuri de habitate: Habitate specifice zonelor umede Suprafaţa: 498 ha Limitele rezervaţiei: aria se află pe teritoriul administrativ al comunei Pojejena (localităţile Divice. Din punct de vedere geologic. Aria de protecţie specială avifaunistică Divici . după care se merge pe DJ57A. Limita estică: porneşte de la intrarea în localitatea Pojejena şi continuă pe malul Dunării până în dreptul Punctului Poliţiei de Frontieră Pojejena. 3140 Ape puternic oligomezotrofe cu vegetaţie bentonică de Chara spp.august cu temperaturi de 16º . Caracteristici generale: Biotopul Teritoriul este situat în ţinutul Carpaţilor Occidentali. De aici.) sunt: 3130 Ape stătătoare. iar cea mai rece este luna ianuarie cu temperatura medie de -4º -3º C. care fac parte din grupa muntilor si podisurilor calcaroase. Perioada cea mai calda este in lunile iulie .Moldova Nouă-Pojejena-Baziaş .DN57 până în localitatea Pojejena. Boşcaiu.Pojejena. cu precipitatii abundente primavara. S. Limita vestică continuă pe Dunăre până la Sectorul Poliţiei de Frontieră Divici situat la 3 km amonte de localitatea Divici după care continuă pe drumul naţional spre Divici până la intersecţia drumului cu Valea Mare. caracterizat printr-un regim termic moderat. la confluenţa Nerei cu Dunărea. cuprinde luciul de apă limitrof malului până la o adâncime de 1.18º C. Şuşca şi Pojejena). Cu toate acestea. Clima:Climatul este temperat continental moderat cu influente mediteraneene. specifică zonelor umede. limita urmează drumul naţional până la intrarea în localitatea Pojejena.5 m. bălţile (în număr de 5) şi zona cu tufişuri şi formaţiuni ierboase la care nivelul apei este foarte aproape de suprafaţa solului. teritoriul face parte din domeniul Danubian. Habitatele de interes comunitar descrise în urma cercetărilor în zonă de către specialişti (N. Belobreşca şi Şuşca (până la podul de la ieşirea din această localitate). zona muntoasă imediata adiacentă este caracterizată prin altitudini foarte joase şi roci granitice. între localitatea cu acelaşi nume şi pichetul de grăniceri situat în amonte de localitatea Divici. după care urcă pe fluviul Dunărea până la km 1058.

Ixobrychus minutus (stârc pitic).(rogoz). Alcedo atthis (pescăraş). Hyla arborea (brotăcelul). însă se pot întâlni numeroase specii de fluturi.Flora este reprezentată prin specii hidrofile şi higrofile.Cobitis taenia. Bufo bufo (broasca râioasă). Rana dalmatina (brasca de pădure). moioaga . 6. ţipar .Cottus gobio.Zingel zingel. Egretta garzetta (egreta mică). Dintre amfibieni şi reptile.Misgurnus fossilis. conform normelor europene. cosaşi. Fauna: Ostrovul reprezintă o adevărată oază pentru o mulţime de specii de păsări aflate în timpul migraţiilor sezonale sau pentru cuibărit. Egretta alba (egreta mare). Typha spp. Dintre aceste specii menţionăm: Phalacrocorax pygmaeus (cormoran mic). Rezervaţia Naturală Valea Mare Rezervatia este încadrată în Regiunea Biogeografică Europeană. Marsilea quadrifolia (trifoiaş de stâncă).Cobitis elongata. se pot observa specii precum Bombina bombina (buhai de baltă cu burta roşie). Testudo hermanni beottgeri (broasca ţestoasă a lui Herman).Gobio kessleri. Emys orbicularis (broasca ţestoasă de apă). Pe lângă acesta. Elaphe longissima (şarpele lui Esculap) etc. pietrar . fâsa mare . precum Salix spp.Aspius aspius. precum: Tyto alba. Zglăvoc . Carex spp. libelule.Barbus meridionalis. Avifauna este reprezentată de specii care beneficiază de statutul de protecţie oferit de legislaţia comunitară – Directiva păsări. Botaurus stellaris (buhai de baltă). 13 . Rana ridibunda (broasca de lac). (trestie). (specii de salcie). ratificată prin OUG 57/2007 de Guvernul României. Natrix tessellata (şarpele de apă). zvârluga . petrocul . de noapte şi de zi. unul din elementele foarte importante fiind ţigănaşul – Umbra krameri. Circus aeruginosus etc. Salvinia natans (peştişoara). . Bombina variegata (buhai de baltă cu burta galbenă). dar şi specii de răpitoare. multe specii având statut de protecţie. foarte bine reprezentată este şi ichtiofauna. se mai întâlnesc avatul . Bufo viridis (broasca râioasă verde). Aşa cum este de aşteptat. Phragmites spp. Fauna de nevertebrate este slab cunoscută în zonă.

În bazinul Valea Mare sunt cunoscute 45 de peşteri şi avene. care are numeroşi afluenţi cu cursuri temporare de apă. Importanţa geomorfologică se datorează reliefului complex dezvoltat pe calcare (lapiezuri.18º C. Biocenoza Vegetaţia:Teritoriul rezervaţiei este situat în regiunea biogeografică europeană. Tipuri de habitate: Habitate de pădure şi stâncărie. caracterizat printr-un regim termic moderat. unitatea geomorfologică Munţii Locvei. teritoriul face parte din domeniul Danubian. printre acestea numărându-se peştera Gaura Haiducească (1370 m lungime) şi Avenul Roşu (149 m diferenţă de nivel). după care se urmăreşte drumul judeţean ce leagă oraşul Moldova Nouă de Padina Matei. Habitatele de interes comunitar care au fost semnalate pe teritoriul acestei rezervaţii sunt: 91VO Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagioni) 6210 Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri de acoperire cu tufăşuri pe substrat calcaros (*situri importante pentru orchidee) 6240 *Pajişti stepice subpanonice 14 . Din punct de vedere geologic. confirmată prin Decizia 499/1982 şi reconfirmată prin legea 5/2000 . caracterizată prin prezenţa a numeroase specii endemice sau de origine panonică. Clima:Climatul este temperat continental moderat cu influente mediteraneene.Categoria şi tipul ariei protejate: rezervaţie naturală. Imediat la ieşire din Moldova Nouă. Perioada cea mai calda este in lunile iulie .Secţiunea a III-a .august cu temperaturi de 16º . iar cea mai rece este luna ianuarie cu temperatura medie de -4º -3º C. uvale. vara si iarna. Ogaşul Tisa. Pedologie: din punct de vedere al solului. peşteri. Ogaşul Rău. cu precipitatii abundente primavara.privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional . Cu toate acestea. Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 6º si 8º C. rezervaţia se caracterizează prin prezenţa solurilor rendzinice şi a solurilor brune de pădure. care fac parte din grupa muntilor si podisurilor calcaroase. Aspecte hidrologice:Rezervaţia se află localizată pe Valea Mare. avene) întâlnit pe Valea Mare sau pe afluenţii acesteia (Mudăviţa Seacă. Suprafaţa rezervaţiei: 1179. balcanică sau submediteraneană. chei. zona muntoasă imediata adiacentă este caracterizată prin altitudini foarte joase şi roci granitice. Caracteristici generale: Biotopul Teritoriul este situat în ţinutul Carpaţilor Occidentali.Moldova Nouă . subţinutul Munţilor Banatului.DN57 până în localitatea Moldova Nouă. fiind declarată prin Decizia 556/1973 a Consiliului Judeţean Caraş-Severin. Categoria IV IUCN Căi de acces: Orşova. doline.00 hectare Limitele rezervaţiei:Rezervaţia se află pe teritoriul administrativ al oraşului Moldova Nouă. Ogaşul Greci. sorburi. izbucuri. Valea Mare este curs de apă permanent. pe partea dreaptă pe sensul de mers Padina Matei se descrie teritoriul acestei rezervaţii. Valea Apele Albe).zone protejate.

Allium petraeum. mojdrean (Fraxinus ornus). relict terţiar. ce coboară de-a lungul văilor până la altitudini foarte joase. curpenul (Clematis vitalba) etc. de 150 – 200 m. Fauna: Fauna rezervaţiei este foarte bine reprezentată la nivelul fiecărei clase. conform normelor europene. chiar şi a cursurilor de apă permanente si temporare. Pădurile de fag. păducelul (Craetegus monogyna) şi pe alocuri cărpiniţa (Carpinus orientalis). drobiţa (Genista ovata). Bupleurum praealtum. existând formaţiuni specifice de tufărişuri termofile (şibleac). cornişorul (Ruscus hypoglossum). Aria specială de protecţie avifaunistică Ostrovul Moldova Veche Aria este încadrată în Regiunea Biogeografică Europeană. cornul (Cornus mas). teiul pucios (Tilia cordata). de la cele de pădure la cele de stâncărie. 7. cireşul (Cerasus avium). teiul argintiu (Tilia tomentosa). Tufărişurile sunt alcătuite în cea mai mare parte din liliac (Syringa vulgaris). Draba lasiocarpa. însoţite de tufe de colilie (Stipa eriocaulis). Vegetaţia abrupturilor calcaroase este foarte diversificată. scumpie (Cotinus coggygria). Condiţii de viaţă prielnice găsesc şi o serie de specii de plante submediteraneene şi balcanice. precum : Acanthus longifolius. 15 . vegetează carpenul (Carpinus betulus). Alături de fag (Fagus sylvatica). ghimpele (Ruscus aculeatus). Existenţa diferitelor tipuri de habitate. paltinul (Acer pseudoplatanus). induc o bună reprezentativitate la nivelul fiecărei grupe de animale. vinariţa (Asperula taurina). iedera (Hedera helix). Pereţii calcaroşi şi brânele sunt acoperiţi cu tufe de Sesleria filifolia sau garofiţe (Dianthus kitaibelii. Dianthus banaticus). ocupă o suprafaţă de circa 400 ha. Calamintha officinalis. Centaurea atropurpurea etc.Flora: Importanţa floristică a rezervaţiei este dată de proporţia însemnată a speciei Daphne laureola (iedera mare). Echinops banaticus. cu endemismele carpatice Erysium saxosum. vişin turcesc (Padus mahaleb) etc.

aflată pe insulă. zona umedă insula Ostrov . 16 . Oenanthe hispanica. 28 de specii sunt incluse în Directiva privind conservarea păsărilor sălbatice.august cu temperaturi de 16º . Din totalul acestora. Phragmites australis(Trestie). Biocenoza Vegetaţia:Teritoriul rezervaţiei este situat în regiunea biogeografică europeană. Populus alba(Plopul alb). Habitatele de interes comunitar descrise în urma cercetărilor în zonă de către specialişti (N. Clima:Climatul este temperat continental moderat cu influente mediteraneene. oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţia de Littorelletea uniflorae şi/sau isoeto-Nanoiuncetea. Anas strepera. Perioada cea mai calda este in lunile iulie . S.Categoria şi tipul ariei protejate: arie specială de protecţie avifaunistică. subţinutul Munţilor Banatului. Anas platyrhynchos. Salix purpurea(Rachita rosie) şi erbacee ca Salvinia natans(Pestisoara). zona muntoasă imediata adiacentă este caracterizată prin altitudini foarte joase şi roci granitice. cu precipitatii abundente primavara.Moldova Veche situată pe fluviul Dunărea şi luciul de apă limitrof insulei. A fost desemnată prin HG 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone. Caracteristici generale: Biotopul Teritoriul este situat în ţinutul Carpaţilor Occidentali. Categoria IV IUCN Căi de acces: Orşova. având o compoziţie preponderentă din Salix alba – salcie albă – constituie de asemenea. Aspecte hidrologice:Rezervaţia este de fapt un ostrov în Dunăre. Ardea purpurea. Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 6º si 8º C. Nycticorax nycticorax. Iris pseudacorus(Stanjenel de balta) etc. specifică zonelor umede. printre acestea putând fi citate Phalacrocorax pygmaeus. unitatea geomorfologică Munţii Locvei. la confluenţa Nerei cu Dunărea. Cu toate acestea. 3150 Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip de Magnopotamion sau Hydrocharition Pădurea bătrână de salcie. care fac parte din grupa muntilor si podisurilor calcaroase. Larus argentatus etc. iar cea mai rece este luna ianuarie cu temperatura medie de -4º -3º C. Dintre speciile rare de peşti se evidenţiază: Lota lota şi Umbra krameri.Butomus umbellatus. un punct de atracţie deosebit.) sunt: 3130 Ape stătătoare.Moldova Veche cuprinde insula Ostrov . datorită naturalităţii sale. Elodea canadensis(Ciuma apelor). 3140 Ape puternic oligomezotrofe cu vegetaţie bentonică de Chara spp. Pedologie: solurile caracteristice rezervaţiei sunt gleice şi pseudogleice. Fauna: Pe insulă au fost identificate 72 de specii de păsări aparţinând la 30 de familii din 14 ordine. Din punct de vedere geologic. Phalacrocorax carbo sinensis. judeţul Caraş-Severin. Tipuri de habitate: Habitate specifice zonelor umede Suprafaţa: 1627. Egretta garzetta. fiind caracterizat de vegetaţia hidrofilă şi higrofilă. Aria de protecţie specială avifaunistică.0 hectare Limitele rezervaţiei: este situată pe teritoriul administrativ al oraşului Moldova Noua. vara si iarna. până la o adâncime de 2 m. teritoriul face parte din domeniul Danubian. Matacă etc.DN57 până în localitatea Moldova Veche. caracterizat printr-un regim termic moderat.18º C. Flora este reprezentată de elemente arboricole ca Salix alba(Salcie alba). Boşcaiu.Moldova Nouă-Pojejena-Baziaş .

din care se mai văd două turnuri răsărind din apă. Defileul Dunării şi îndeosebi zona Cazanelor au scăpat de grozăvia învolburării apelor prin strâmtorile marcate de versanţii abrupţi. La km D 1000 apar stâncile calcaroase ale Grebenului. de la Baziaş până la Porţile de Fier. 17 . care o dată ajuns în Cazanele Mari trece dintr-un golf într-altul ocolind pereţi stâncoşi ce apar brusc în faţa vasului. însă acest decor nu mai este înfricoşător. Firul apei zigzaga după cum îşi făcuse loc pentru albie printre stânci. prin dimensiunea noului lac de retenţie. apa părea că fierbe clocotitor şi întunecat.8. La km D 970 lacul se lăţeşte brusc formând Golful Dubovei. Pornind de la Orşova. Şoseaua este săpată în stâncă pe mai multe porţiuni. Acest aspect se vede şi azi de pe puntea vasului. Mai sus. Vasele şi maşinile staţionează aici pentru a vizita complexul turistic cu acelaşi nume. unde Dunărea străbate abrupturile albe ale Ciucarului Mare (cota maximă 318 m) şi vizavi ale Ştirbătului Mare (cota maximă 768 m). amintind drumul legiunilor romane din anii 101-104. tabăra de elevi. Drumul prin Defileu se parcurge pe apă sau pe uscat. albia fluviului având aici lăţimea minimă de 150 m şi adâncimea maximă de 80 m. Mai sus. Grandoarea Cazanelor Mari se vede aici numai navigând pe Dunăre. S-au numit Cazane pentru că aici.În urma construirii hidrocentralei la Porţile de Fier. Liniştea lacului urcă până la intrarea Dunării în ţară. este cel mai lung defileu de pe cursul Dunării şi unic în Europa prin grandoarea configuraţiei sale. în Cazanele Mari şi Mici lăţimea fluviului încorsetându-se pe alocuri până la 150 m.Defileul şi Clisura Dunării – Cazanele Întinzându-se pe o suprafaţă de 120 km. pe valea dintre munţi se poate vizita micul golf al Mraconiei înconjurat de cabane. la Baziaş. şoseaua străbate. La prima vedere: chipul dacic al lui Decebal dăltuit în stâncă şi mănăstirea Mraconia parcă răsărind din fluviu. Prezintă o succesiune de bazinete depresionare ce alternează cu clisuri. peste roci mărnoase şi calcare roşcate. când meşterii au tăiat muntele pentru a construi şoseaua pe malul sârbesc. de aici în sus intrându-se în spectacolul Cazanelor Mari. În dreptul fostei localităţi Ogradena. deasupra lacului. tabăra de pictură. La km D 967. XIV).3 peretele Ciucarului Mic este despicat de Valea Mraconiei. mai sus în dreptul localităţii Eşelniţa începe intrarea în Cazanele Mici. vasul se apropie de malul sârbesc pentru a se citi inscripţia de pe Tabula Traiana. la km D 985 se află înecate ruinele cetăţii medievale Tri Kule (sec. prin coridoare cu fiorduri. şi se simte până la Belgrad. şoseaua ocolind masivul muntos.

şopârlele rare (Laceratele taurică. Stănchescu. Sitaru. Baia de Aramă. Localnicii au descoperit Peştera cu picturi (Chindia) care datează din epoca metalelor. în suprafaţă de 10124. Peştera Nutului din satul Balta. Cheile Coşuştei. Ponoarele. În conformitate cu H. Peştera Veterani este imensă şi umanizată. Izverna.G. cu obiecte antropomorfe din epipaleolitic: ceramică. Cireşu.000 de ani. în suprafaţă de 118141. unele ca nişte melci uriaşi.o mirabilă catedrală subterană. căci urma coborârea în fioroasele Cazane. bisericile de lemn. putând adăposti peste 700 de soldaţi. Izverna. localităţi de interes vânătoresc şi pescăresc: Obârşia Cloşani. Senzaţionale sunt descoperirile arheologice din peşterile Defileului: peşterile Clemente şi Cuina Turcului de la Dubova. respectiv: -ROSPA0026 Cursul Dunării-Baziaş-Porţile de Fier.6 ha. 18 . Balta. unelte de piatră cioplită. unde începe intrarea (din amonte) în Cazanele Mari. Balta. ca parte integrantă a reţelei ecologice europene NATURA 2000 în România. adâncindu-se în fluviu. pe o lungime de 1166 m. parte integrantă a reţelei ecologice europene NATURA 2000. 1284/2007. de unde şi numele peşterii. Cele două Cazane formează o rezervaţie complexă pe o suprafaţă de 150 ha. stejarul pufos.Mai sus. pădurile de castani cu fructe dulci din Bâlvăneşti. particola). Are mai multe galerii. Alte obiecte sugerează că grecii întreţineau legături comerciale cu locuitorii din Clisură. muralis. 60 m lăţime şi 30 m înălţime . străpunsă de pârâul Ponicova. loc unde altădată marinarii staţionau şi făceau rugăciuni. din care Galeria Liliecilor de peste 100 m lungime. ROSCI0206 Porţile de Fier. formată din depozite fosilifere jurasice şi danubiene. liliacul sălbatic. Nicolescu). Izverna. Laleaua de Cazane. numeroase alte peşteri (peste o sută). a fost folosită ca punct strategic de daci şi romani. în suprafaţă de 124293. Spectacolul este oferit de înaltul decor. unelte folosite de pescari şi vânători în urmă cu peste 15. Peştera Ponicova este cea mai mare şi cea mai spectaculoasă din Defileu. specie unică pe glob. -ROSPA0080 Munţii Almăjului-Locvei. cum sunt cele din localitatea Balta (casele familiilor: Aniţescu. precum şi la procedura cadru de evaluare a impactului asupra mediului pentru toate planurile/programele si proiectele care urmează sa se desfaşoare în siturile de importanţă comunitară. pe pârâul Saraoschi. stânjeneii de stâncă. A fost fortificată de generalul austriac Veterani. munţii se văd în toată verticalitatea lor coborând abrupt pe maluri. potrivit Ordinului Ministrului Mediului si Dezvoltarii Durabile 1964/2007 s-a declarat ca sit de importanţă comunitară. Ponoarele. Prezenţa acestor situri NATURA 2000 implică obligativitatea aplicării prevederilor în vigoare referitoare la procedura de realizare a evaluarii stării de mediu pentru planuri şi programe. tăiaţi de fluviu de-a lungul pereţilor stâncoşi. gospodării tradiţionale cu arhitectură specifică zonei de munte şi podiş. cu calcare bogate în amoniţi (peste 60 de forme. vipera cu corn. Iloviţa. s-au declarat pe teritoriul Parcului Natural Porţile de Fier două arii de protecţie specială avifaunistică. lemnul râios.0 ha. scorpionul carpatic etc. Negoieşti. de austrieci şi turci. se poate vizita numai cu vaporul în locul numit Pescărie. Alte atracţii pitoreşti din Podişul Mehedinţi Peştera Izvernei. contemporani cu dinozaurii). localităţi etno-folclorice: Balta. De asemenea. Bahna. Punctul fosilifer Şviniţa. localităţi balneoclimaterice: Bala. La Şviniţa se află rezervaţie paleontologică.4 ha. arţarul trilobat. submediteraneene: Clopoţeii Cazanelor. Specifice zonei sunt şi reptilele: broasca ţestoasă de uscat. Se află în Ciucarul Mare. ţâşneşte din ape un pinten al stâncii Babacai. alunul şi vişinul turcesc. mojdreanul.Vegetaţia cuprinde specii rare. insecte: fluturii de peşteră. multe neexplorate încă. cărpiniţa. obiecte de podoabă (cele mai vechi din România).

MunteanaDumbravita (nevertebrate din Jurasicul mediu si inferior). De la vest la est principalele unitati majore de relief sunt: Muntii Locvei. formatiunile carstice etc. magmatice şi sedimentare) a dus la individualizarea unui peisaj foarte complex. depresiuni sedimentare largi etc. cu pante domoale. vai largi. Parcul Natural Portile de Fier se suprapune Carpatilor Meridionali (Muntii Banatului) si Podisului Mehedinti. impusa de varietatea unor factori naturali ce conditioneaza aparitia lor: geologia.Diversitatea litologica a acestor masive montane (roci cristaline. cu multe elemente spectaculoase (creste si abrupturi calcaroase.GEOLOGIE Parcul Natural Portile de Fier este o zona cu diversitate deosebita a peisajelor. Pietrele Albe. Parcul Natural Portilor de Fier se prezinta sub forma unui adevarat muzeu geologic in aer liber. Cazanele Dunarii. geomorfologia. hidrografia etc. Buschmann (plante fosile din jurasicul inferior). Eibenthal. 19 . Muntii Almajului.Din punct de vedere geomorfologic.). Stenca. in Parcul Natural Portile de Fier se evidentiaza: Cozla (plante fosile jurasic inferioare). Dintre siturile de interes stiintific deosebit din punct de vedere paleontologic. doua din aceste puncte fosilifere au fost declarate ca arii protejate de importanta nationala: Punctul fosilifer Bahna si Punctul fosilifer Svinita. Muntii Mehedinti si Podisul Mehedinti. chei. Bahna (nevertebrate si vertebrate rare miocene). clima. neck-ul vulcanic permian Trescovat. De altfel. Bigar. care este intrerupt pe alocuri de zone calcaroase. relieful este format din culmi rotunjite. Baia Noua. pesteri. existand o serie de puncte de atractie geologica renumite la nivel naţional (sinclinalul suspendat Munteana. intruziuni magmatice. In general. Cucuiova si Povalina (plante fosile din carboniferul superior si permian). intruziuni vulcanice etc).Altitudinea variază intre 35-40 m in aval de Barajul Portile de Fier I si 968 m in Muntii Almajului.

20 . calcaroasa.  Depresiunea Moldova Veche (situata pe amplasamentul unui bazin miocen. unde s-au format depresiuni cum ar fi Moldova Veche sau Liubcova. De la vest la est.Valea Rilii (peste 3 km lungime). Valea Dunarii schimbandu-si aspectul de-a lungul celor 134 km dintre Gurile Nerei si aval de barajul de la Gura Vaii. Muntii Almajului au ca limite Valea Camenitei la vest si Valea Cernei la est. In cadrul masivului se individualizeaza doua depresiuni importante: Liubcova si Ogradena-Orsova. Dunarea prezinta sectoare de ingustare (formate la traversarea rocilor dure si mai ales a calcarelor) dar si sectoare de largire. In cadrul Parcului ating o altitudine maxima de 545.Muntii Mehedinti si Podisul Mehedinti sunt doua unitati de relief ce se includ in Parc prin compartimentul lor sudic. coborand treptat pana in Valea Dunarii si Valea Nerei. cu o lungime de circa 29 km).  Depresiunea Liubcova (cel mai larg sector din cadrul defileului).7 m in varful Poiana Lisa (situat pe limita nordica). DEFILEUL DUNARII Cursul fluviului Dunarea influenteaza semnificativ peisajul intalnit in Parcul Natural Portile de Fier. In functie de structura geologica si de rocile pe care le traverseaza. Sunt alcatuiti din doua zone distincte: o zona cristalina cu intruziuni granitice in partea vestica si o zona sedimentara. desfasurandu-se pe directia V-E de la Valea Cernei pana in extremitatea estica a Parcului si coborand in altitudine de la nord la sud si est.UNITATILE DE RELIEF Muntii Locvei se intind de la Nera (in vest) pana la Valea Camenitei (in est).Alibeg (6 km lungime).  Ingustarea Pescari . acestea sunt:  Ingustarea Valea Nerei . Ating altitudinea maxima din arealul Parcului in varful Teiul Mosului (968 m). in partea estica.

pe circa 25 km). Moldova. gurile de varsare a tuturor afluentilor directi ai Dunarii au fost inundate si transformate in golfuri de diferite dimensiuni. o suprafata medie de 700 kmp si un volum mediu de 12 kmc. a crescut suprafata acvatica.     Ingustarea Berzasca . Camenita. Ribisul. fiind realizat in spatele barajului de la Gura Vaii. Cazanele Mari si Cazanele Mici (valea este ingusta. Cernei si Mehedinti. Ingustarea Varciorova . datorita canalizarii maselor de aer pe acest culoar. Mala. Sectorul Greben . Camenita. procesul a constat in acoperirea de catre apele Dunarii a conurilor de dejectie formate de rauri la varsarea in Dunare (Liborajdea. Aflandu-se sub incidenţa maselor de aer vestice si sud-vestice in regiune cantitatile de precipitatii sunt relativ ridicate pentru o zona de pana la 1000 m altitudine de pe teritoriul Romaniei.  Cosava. Locvei. Sirinia. Directia vanturilor in Defileul Dunarii este predominant vestica si estica. cu intensificari ce depasesc uneori 100 km/h.Gura Vaii (circa 9 km). bate pe directia NE . cu o lungime de aproximativ 18 km). In consecinta. cu aspect de chei. taiata in formatiuni metamorfice. In Defileul Dunarii. Bahna si Jidostita. Cantitatile medii anuale oscileaza intre 800 . In sectorul romanesc al Defileului. Datorita influentei circulatiei aerului cald de origine mediteraneana. Regimul anual al vitezei vantului se caracterizeaza prin cresteri ale vitezelor primavara (maximele depasesc 20 m/s). taiate in calcare. CARACTERISTICI HIDROLOGICE Intrucat limita sudica a Parcului Natural Portile de Fier este data de senalul navigabil al Dunarii. bate pe directia SE . Bahnei si Mraconiei. Berzasca).  Gorneacul.SV. Lacul are o lungime de 130 km. Ieselnita. Depresiunea Ogradena . fluviul exercita o influenta deosebita asupra componentelor peisajului. Orevita. climatul este apropiat de cel mediteranean. Brestelnic. ce isi afla izvoarele in Muntii Semenic. temperatura aerului inregistreaza valori mai ridicate in comparatie cu alte unitati montane. Plavisevita. Liborajdea.6 m. care are o inaltime de 60. Mraconia.Orsova. In sectorul Bazias .NV provocand scaderi semnificative de temperatura cu viteze de peste 70 km/h.Plavisevita (valea este relativ larga. Radimna. media multianuala fiind de circa 11°C. creandu-se noi habitate acvatice si zone umede. Cerna. Tisovita. Cele mai mari golfuri sunt cele ale Cernei. CARACTERISTICI CLIMATICE Parcul Natural Portile de Fier se incadreaza in zona cu climat temperat continental cu influente mediteraneene semnificative. cu versanti abrupti.1000 mm.Greben (valea este simetrica. Dunarea primeste afluenti. De la vest la est de principalele cursuri de ape sunt: Nera. Almajului.Camenita. specific Depresiunii Moldova Noua. 21 . Lacul de acumulare Portile de Fier I reprezinta cea mai mare amenajare hidrotehnica din lungul Dunarii si din Romania. sunt separate de bazinetul Dubovei. Dupa construirea barajului de la Gura Vaii si formarea lacului de acumulare. Berzasca. In Parcul Natural Portile de Fier se manifesta vanturi cu caracter local:  Brizele specifice defileului datorate diferentelor de temperatura dintre apele fluviului si uscat.

1395 de specii. rămânând versanţii. arbuşti şi înmiresmate flori. În ansamblul ei. inclusiv continentale. petrografice. cu un procent de 19.relict terţiar.alpine-carpatice şi atlanto-medio-europene. Cormophyta. în ceea mai mare parte calcaroase. eurasiatice. cu 48 familii. Dar doar impresia! Aceste feţe aproape verticale.populează stâncile golaşe ale Trescovăţului. Studiul apartenenţei areal geografice a speciilor de plante din arealul Parcului Natural Porţile de Fier relevă o dominanţă netă a elementelor nordice sau apusene (cu un procent de 62. Fungi. 252 genuri şi 1077 specii. o constituie coborârea în altitudine a unor elemente montane şi urcarea unor elemente sudice (R. balcanice şi balcano-pontice.IV. alături de amestecul de flore boreale.Biodiversitate Parcul Natural Porţile de Fier se remarcă printr-o luxuriantă biodiversitate. poate chiar respingătoare. arctic-alpine. Iana. fapt ce a facut ca aceasta arie naturală protejată să fie recunoscută atât pe plan naţional. pedologie. influenţa Dunării asupra acestora. balcano-alpino-carpatice şi carpatice. 540 de genuri. daco-balcanice. medio-europene şi medio-europene-mediteraneene. ca pondere. după cum urmează: Phycophyta. pe versanţii ce străjuiesc voiniceşte Cazanele Mari. europene şi continental-europene. montane cu cele de origine mediteraneană. prin care şi-a creat Dunărea drum. cât şi internaţional. Călinescu. respectiv a celor circumpolare. geomorfologice. Acestea sunt urmate. medio-eurosiberiene. S. Bryophyta. pădurea îmbracă masivele muntoase ale Munţilor Almăjului şi Locvei în proporţie de 80 %. inversiunea termică face ca fagul . care au păstrat de-a lungul secolelor caracteristicile unor habitate specifice. fire de iarbă. respectiv elemente medio-atlantice. dacice. 171 genuri şi 549 specii. dând impresia unor locuri neprielnice.să cunoască cea mai joasă altitudine din ţară pe Valea Mraconiei. cu 31 familii. 98 genuri şi 296 specii. afinul . cu 71 familii.23%). 1964). 22 . dar mereu împrospătat. tisa . care parcă poartă taina Facerii Lumii. 67 genuri şi 375 specii. golaşi. dar şi contextul social au creat locuri unice. Lychenophyta. flora Parcului Natural Porţile de Fier este reprezentată prin toate cele cinci încrengături ale regnului vegetal. Trăsătură caracteristică pentru flora Parcului Natural Porţile de Fier. rare. Ca un veştmânt purtat de secole. cu 67 de ordine cu 114 familii. sunt populate cu numeroase specii endemice. Astfel. de elementele sudice şi endemice. cu 34 familii. alpinebalcanice. 272 de subspecii şi 5 varietăţi.Fagus sylvatica .Vaccinium myrtillus . carpatobalcane.Taxus baccata .23%. Condiţiile climatice.

pontice (10%). Tei alb (Tillia tomentosa). şi Flora R. V. europene (12%). Peştişoara (Salvinia natans ).Păducelul (Craetegus monogyna). frainetto. mediteraneene (12%). Trifoiaş de stâncă (Marsilea quadrifolia).Colilie (Stipaeriocaulis).75%. respectiv elementele ponto-panonice. se află jumătate din numărul de specii cunoscute în flora ţării noastre. Bujor Banatean (Paeonia officinalis ssp. banatica). pubescens). cât reprezintă teritoriul Parcului Natural Porţile de Fier. Principalele categorii de elemente fitogeografice care intră în alcătuirea florei sunt: eurasiatice (32%). Papura (Typha spp). Cer (Quercus cerris). Acestea evidenţiează interfenţa floristică a diferitelor elemente pe teritoriul parcului. Rogoz( Carex spp).48% din suprafaţa ţării. există aici una din cele mai bogate şi mai valoroase colecţii de plante din ţară. alcătuit din elmente balcanice. aluviale (cu Fraxinus excelsior şi Alnus glutinosa). pe 0.Carpenul (Carpinus betulus).07 %. ce s-au suprapus unui fond local. gorun cu stejari termofili (Quercus cerris. Iedera (Hedera helix). Numărul de elemente endemice. Teiul pucios (Tilia cordata).R. Fag (Fagus sylvatica). Drobiţa (Genista ovata). numărul de specii determinate până în prezent reprezintă 49. Padurile acopera circa 70-75% din suprafata Parcului si apartin in totalitate etajului nemoral (paduri cu frunze cazatoare).aproximativ 3500 de specii după Flora R. vine ca o completare a diversităţii mari de elemente fitogeografice.9% din totalul speciilor cunoscute în flora ţării noastre . central-europene (8%). Q. Bujorul de munte (Paeonia mascula). Cornişorul (Ruscus hypoglossum). Principalele tipuri de paduri sunt cele de fag (Fagus sylvatica). deşi nu foarte mare. Q.Ghimpele (Ruscus aculeatus). totalizează un procent de 11.Cărpiniţa (Carpinus orientalis). Trestie(Phragmites spp).Liliac (Syringa vulgaris).S. un procent de 6. iar elementele policore.Curpenul (Clematis vitalba). Teiul argintiu (Tilia tomentosa). fag in amestec cu gorun (Quercus petraea). Vişin turcesc (Padus mahaleb). respectiv cosmopolite şi advenite. carpatice şi dacice. Cornul (Cornus mas). Paltinul (Acer pseudoplatanus).R.Flora Din punct de vedere botanic.P.Specii de salcie (Salix spp). Cireşul (Cerasus avium). Stejar pufos (Quercus pubescens). ponto-mediteraneene şi ponto-panono-balcanice. ceea ce explica prestigiul floristic pe care l-a dobândit această zonă. Vinariţa (Asperula taurina). Scumpie (Cotinus coggygria). Printre cele mai importante specii amintim:Mojdreanul (Fraxinus ornus). Cu alte cuvinte.Elementele orientale sau continental-stepice. Talpa ursului(Acanthus 23 .

Domogled si Valea Runcului. Conurile sunt ovale. redzinice sau stâncoase. in arealul sau mediteranean. cu înghețuri târzii rare. Maturatia conurilor este bienala. Semintele aripate sunt relativ grele si au pana la 5-6 mm lungime. lujerii vigurosi. galbena -cafenie.cu o lungime de pana la 10 cm. Ciuma apelor (Elodea canadensis). expuse uscăciunii înaintate. cu areal mai restrâns decât pinul silvestru.1. Lemnul său este de o culoare cenușie-maro. mai ales la solzii superiori. fiind o componenta a regiunilor forestiere mediteraneene. Frunzele sale sunt aciforme. verde intunecat spre negricios. cu un port caracteristic creste pe stancile calcaroase din Banat si Oltenia. au o lungime de 15 cm și sunt grupate câte două. brun-cenusii pana la negriciosi. unde formează arborete pure sau în amestec cu alte specii. umbelicul este uneori prevazut cu un ghimpe scurt. Pinul negru este o specie exotică. munții Mehedinți .au o lungime de 15 cm. fiind sesile sau scurt pedunculate. Laleaua de Cazane(Tulipa hungarica). Conurile ovoid conice sunt grupate cate 2 -4. insa la noi nu depaseste 30-32 m. a căror valoare conservativă este deosebită.longifolius). Preferă regiunile calde. acele cate doua in teaca. cu o periodicitate a fructuficatiei de 2-3 ani. glabrii. Trestie (Phragmites australis). cu coroana piramidala care se lateste la batranete. Salcie alba (Salix alba).5 m. Poza specie 24 . în munții Cernei. putem enumera: Pinus nigra – Pinul negru . cu o lungime de până la 10 cm. Rachita rosie (Salix purpurea).Pinul negru(Pinus negra) Dintre speciile de plante. Acest arbore are o înălțime de până la 50 m și un diametru de 1 . Valea Dunării.Acest arbore are o înălțime de până la 50 m și un diametru de 1 . La noi in țară apare natural în insule izolate din Banat și Oltenia. pe soluri superficiale. Lemnul său este de o culoare cenușie-maro.Clopoţeii Cazanelor(Campanula crassipes). solzii au apofiza proeminenta. ascutite. Plopul alb (Populus alba). Cu toate astea vegetează bine si în condiții staționale grele. foarte rigide. Iris pseudacorus(Stanjenel de balta).5 m.1.

trifoiaş de baltă . care străjuiesc semeţ Cazanele Mari. al cărui habitat prielnic îl constituie versanţii abrupţi. de interes comunitar. şi la prima vedere. este semnalată în arealul parcului din zonele umede create după construirea barajului porţile de Fier. neprietenoşi ai Ciucarului Mare.Marsilea quadrifolia .specie endemică.laleaua bănăţeană sau laleaua de Cazane . declarate ari de protecţie specială avifaunistică. monitorizare anuală Poză specie Poză habitat 25 . Poza specie Poză habitat Tulipa hungarica . Statutul speciei: protejată de OUG 57/2007 şi de Conveţia de la Berna Starea de conservare a populaţiei: favorabilă.specie de interes comunitar.

ai cărui versanţi sunt cunoscuţi sub numele de Feţele Dunării. începând cu abrupturile Ciucarului Mic până aproape de localitatea Pescari. Statutul speciei: Lista Roşie a Parcului Natural Porţile de Fier Cartea Roşie a plantelor Vasculare din Ro: EN Starea de conservare a populaţiei: favorabilă Poză specie Poză habitat 26 . necesită măsuri speciale de conservare. una dintre cele mai remarcabile rezervaţii din punct de vedere al biodiversităţii.laleaua de Banat . pe cât posibil şi ex-situ. sepoate observa pe versanţii calcaroşi ce descriu Defileul Dunării. Statutul speciei: Lista Roşie a Parcului Natural Porţile de Fier Starea de conservare a populaţiei: nefavorabilă. relict terţiar.Tulipa hungarica ssp. atât in-situ.specie endemică.subspecie a lalelei de Cazane. se întâlneşte în Rezervaţia Naturală Valea Oglănicului. Poză specie Poză habitat Campanula crassipes .clopoţeii de Cazane . monitorizare anuală.undulatifolia .

colilie . descoperită în perioada cercetărilor complexe efectuate pentru construirea barajului. Statutul speciei: Lista Roşie a Parcului Natural Porţile de Fier Starea de conservare a populaţiei: neevaluată. Lista Roşie a PNPF. Statutul speciei: Oug 57/2007. Poză specie Poză habitat Stipa danubialis . creşte pe detritus de conglomerate. Cartea Roşie a Plantelor vasculare din Ro: CR Starea de conservare a populaţiei: neevaluată Poză specie 27 .specie endemică.specie endemică.mărarul de Cazane . Specia putea fi observată încă de pe drumul european E70.Cachrys ferulacaea . se întâlneşte pe rocile de şisturi cristaline ce caracterizează zona Orşova-Porţile de Fier. observarea ei este mai dificilă. Conv de la Berna. însă odată cu consolidarea versanţilor. caracteristică vegetaţiei xerice de pe coaste însorite.

se întâlneşte pe versanţii însoriţi. Populatiile sunt sarace.bujorul de Banat . mai ales în zona Gura VăiiOrşova. Este foarte rara. Paeonia officinalis ssp. Lista roşie a Parcului Natural Porţile de Fier Cartea Rosie a plantelor vasculare din Ro: CP Starea de conservare a populaţiei: neevaluata Poza specie Poza habitat 28 . pe coaste ierboase şi stâncării ale Defileului Dunării. Statutul speciei: OUG 57/2007.specie pentru a carei conservare a fost declarata Rezervatia Naturala Bazias.stânjenel .Iris reichenbachii . banatica .endemit cu areal restrâns. fiind si la limita estica a arealului in tara noastra. cat si de recoltarea ei ca specie de ornament. planta fiind pusa in pericol atat de pierderea habitatului.

a fost declarata Rezervatia Naturala Valea Mare. Poză habitat.specie endemica pentru Parcul Natural portile de Fier. Foarte rara. Este pusa in pericol datorita deteriorarii sau micsorarii suprafetei habitatului specific. Statutul speciei: Lista roşie a Parcului Natural Porţile de Fier Cartea Rosie a plantelor vasculare din Ro: VU Starea de conservare a populaţiei: neevaluata Poză specie. Statutul speciei: Lista roşie a Parcului Natural Porţile de Fier Cartea Rosie a plantelor vasculare din Ro: VU Starea de conservare a populaţiei: neevaluata Poză specie. intalnit numai in zonele sud/vestica si estica a Romaniei.iedera alba . Euphorbia myrsinites .alior .Daphne laureola . are prorietati vezicante asemanatoarea cu ale cantaridei. prin exploatarea calcarului.element mediteranean. alaturi de alte elemente. pentru a carei conservare. producand iritarea tegumentelor. 29 . leziuni inflamatorii sau ulcerative.

element atlantic-submediteranean.ca toate orchideele. iar prin frumusete si raritate esteuna din speciile de Orchis cele mai apreciate din flora noastra. Statutul speciei: Lista roşie a Parcului Natural Porţile de Fier Cartea Rosie a plantelor vasculare din Ro: LR Starea de conservare a populaţiei: neevaluata Poză specie. iar populatiile sunt sarace ca numar de indivizi. Orchis simia .orchidee . Poză habitat. se inmulteste greu.Orchis papilionacea .orchidee . specia este importanta din punctde vedere stiintific datorita raritatii ei. Statutul speciei: Lista roşie a Parcului Natural Porţile de Fier Cartea Rosie a plantelor vasculare din Ro: EN Starea de conservare a populaţiei: neevaluata Poză specie 30 . si aceasta specie are arealul de distributie limitat.

antropice care se imbina armonios cu biodiversitatea floristica. fauna fiind in continuare un tezaur neexploatat din punct de vedere stiintific. Fauna. Broasca ţestoasă de apă (Emys orbicularis). Vidra (Lutra lutra). Fluture (Callimorpha quadripunctaria). preferând trunchiurile groase ale arborilor în vârstă de 120-140 de ani. Broasca râioasă (Bufo bufo). Sarpele lui Esculap (Elaphe longissima) Pasari: Cormoran mic (Phalacrocorax pygmaeus).amintim: Cerambyx cerdo . dar poate fi prezentă şi la altitudini mai mari. Zvârluga (Cobitis taenia). Radasca (Lucanus cervus). reprezinta un adevarat sanctuar entomologic.croitor . Erete de stuf (Circus aeruginosus). Buhai de baltă (Botaurus stellaris). fagului. şi în special în cele de stejar. Porcul mistreţ (Sus scrofa). Se dezvoltă în lemnul stejarului. Pescăraş (Alcedo atthis). Brotăcelul (Hyla arborea).Fauna Parcul Natural portile de Fier. Tipar (Misgurnus fossilis). în zonele favorabile dezvoltării pădurilor de foioase. Zglăvoc (Cottus gobio) Amfibieni şi reptile: Buhai de baltă cu burta roşie (Bombina bombina).VI. Flora. Lăstuni de mal (Riparia riparia) Mamifere: Popândău (Citellus citellus). Broasca ţestoasă a lui Herman (Testudo hermanni beottgeri). Sarpele de apă (Natrix tessellata). Croitor ( Cerambyx cerdo). Pricipalele specii de vietuitoare sunt: Nevertebrate: Racul de ponoare (Austropotamobius torrentium ). Statutul speciei: Directiva Habitate. herpetologic. Moioaga (Barbus meridionalis). Striga (Tyto alba). Poza specie Poza habitat 31 . Broasca de lac (Rana ridibunda). castanului. hidrografice. ulmului. Stârc pitic (Ixobrychus minutus).Chitcanii de ogor (SOREX ARANEUS) etc. datorita conditiilor climatice. ichtiologic. Dintre speciile de mai sus existente in parc. salcâmului. pedologice. OUG 57/2007. Broasca de pădure (Rana dalmatina). Egreta mare (Egretta alba). Petrocul (Gobio kessleri). Cosaş (Pholidoptera transsylvanica) Pesti:Tigănaşul (Umbra krameri). Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata). Fâsa mare (Cobitis elongata). frasinului. Căprioara (Cervidae). Egreta mică (Egretta garzetta). chiropterologic. nucului. Lupul (Canis lupus).IUCN: VU Starea de conservare a populaţiei: neevaluata. Pietrar (Zingel zingel). Broasca râioasă verde (Bufo viridis).specia poate fi întâlnită mai ales în zonele de câmpie. În vederea protejării speciei trebuie evitate aplicarea de produse chimice şi înainte de toate interzicerea tăierii arborilor maturi sau bătrâni. Avatul (Aspius aspius). ornitologic. geomorfologice.

mai rar in cel al stejarului. IUCN: VU Starea de conservare a populaţiei: neevaluata Poză specie. Fauna.croitorul alpin . insa aparitii ocazionale ale speciei au fost semnalate si in padurile de conifere. 32 . Poză habitat. Specia este periclitată şi considerată prioritară în toată aria de distribuţie. Statutul speciei: Directiva Habitate. Statutul speciei: Directiva Habitate.croitorul cenuşiu . Poză habitat. ceea ce poate compromite strategiile de conservare. OUG 57/2007.traieste in padurile cu esente foioase. interzicerea colectarii speciei de catre colectionarii amatori şi reducerea tratamentelor cu substante chimice toxice in ecosistemele forestiere. Pentru a evita declinul populaţiilor acestei specii sunt necesare protejarea arborilor batrani din padurile de foioase. Flora. iar în europa de sud şi sud-est este raportată şi din zonele joase de câmpieşi plnatele gazdă aparţin unui spectru mai larg de specii. În ciuda popularităţii sale. Rosalia alpina a fost considerată în Europa Centrală. Fauna. Flora. specie montană. informaţii despre habitatul şi plantele gazdă sunt insuficiente. preferand in special fagetele batrane. IUCN: VU Starea de conservare a populaţiei: neevaluata Poză specie. asociată îndeosebi cu fagul (Fagus sylvatica).Morimus funereus .Traieste in complexul climatic al fagului si coniferelor. OUG 57/2007. Rosalia alpina . preferand in special padurile de cvercinee si fagetele.

A fost introdusa in anexele actelor normative privind protectia mediului datorita declinului populatiei si a deteriorarii sau pierderii habitatului preferat. Poza specie Poza habitat 33 . Este foarte sensibil la deficitul de oxigen şi la poluanţi chimici. OUG 57/2007. odata cu aceasta fiind inlaturat si habitatul numeroaselor insecte xilofage. din acest motiv reprezintă un adevărat sanitar al apelor. Statutul speciei: Directiva Habitate. Fauna. Flora. De obicei preferă galeriile pe care le sapă în maluri de pământ dar frecvent trăieşte ascuns şi printre rădăcinile submerse ori sub pietre sau bolovani. IUCN: VU Starea de conservare a populaţiei: neevaluata. Contrar numelui popular nu este o specie caracteristică apelor subterane unde poate totuşi ajunge odată cu viiturile.Austropotamobius torrentium . Managementul padurilor practicat de ocoalele silvice presupune inlaturarea materialului lemnos mort sau imbatranit.Habitatul preferat îl reprezintă apele curgătoare reci şi repezi (izvoare. în satele unde se practică spălatul tradiţional în albia râurilor populaţiile pot suferi pierderi masive datorită detergenţilor. Poza specie Poza habitat Lucanus cervus .este cea mai cunoscuta specie din familia Lucanidae. Juvenilii consumă preponderent hrană animală reprezentate de macronevertebrate acvatice în timp ce adulţii consumă frecvent hrană vegetală şi chiar frunze de foioase căzute în apă.radasca . in special in padurile de foioase. Este activ mai cu seamă noaptea consumând aproape orice fel de hrană. Traieste in gaurile copacilor bătrâni sau in trunchiurile moarte. pâraie) dar poate fi întâlnit şi în râuri sau chiar lacuri din zona montană.racul de ponoare .

Are capul conic. Poză habitat. in ordinea preferintei: obletul. după citaţiile din literatura. Aspius aspius . Nu refuza nici crustacei.cosaş . cu falca de jos arcuita in sus. Statutul speciei: Directiva Habitate. plevusca. iar laturile si pantecele sunt argintii lucioase. in rauri. inotatoarea dorsala mai inalta decat lunga. cam in al cincilea an de viata. în Parcul Natural porţile de Fier este cel mai jos punct ca şi altitudine la care a fost intalnita specia. Poza specie 34 . rosioara. cu solzi mici bine fixati cu striuri.000-100.specia este un sbendemit pentru Carpaţii Româneşti. taiata oblic si mult impinsa spre coada. platica. larga. viermi sau insecte.000 icre.Traieste singuratic.Corpul avatului este alungit.Se hraneste cu peste mic. Fauna.albastrui. pe fund pietros sau nisipos unde femelele. viguros. atinge in apele noastre lungimi medii de 30-50 cm si pana la 1 kg greutate. OUG 57/2007. moluste. Aripioarele ventrale au marginile roscate. isi depun icrele . Astfel.intre 80.Perioada cea mai intensa de hranire este aprilie .Pholidoptera transsylvanica . puietul de scrumbii. Dimensiuni: in conditii normale. cu spinarea si muchia ventrala rotunjite. Flora.octombrie. gura mare. IUCN: VU Starea de conservare a populaţiei: neevaluata Poză specie.avatul . in special in straturile superioare ale apei. Se reproduce prin martie.Colorit: muchia spinarii bate in verde . iar in josul Dunarii.

Poza specie 35 . intrerupta si ingusta. Dorsala este cafeniu inchisa. lacurile si iazurile din interiorul tarii. se gaseste in ape fara nici o miscare. cu buza superioara carnoasa. inotatoarele tiparului sunt fumurii. dar aparesi in raurile de ses cu un curs foarte lent. Tiparul are 10 mustati. aproape cilindric in sectiune. tiparul este prezent in tot bazinul dunarean.Misgurnus fossilis . iar doua scurte pe mandibula. in general. Pedunculul caudal este comprimat lateral. cu pete cafenii. in toate baltile. in schimb istmul este complet acoperit cu solzi. presarata cu pete negricioase marunte. cu pete intunecate. inferioara. dupa care urmeaza o noua dunga negricioasa. dar atinge si 24-26 cm. bratele moarte. corpul pestelui este cafeniu deschis. tiparul are cate un ghimpe ascutit. Sub ochi. care prefera fundul malos si cu multa vegetatie. Coloratia tiparului variaza mult ca intensitate dupa gradul de limpiditate si culoarea mediului acvatic in care traieste. mai lata. usor comprimat lateral. iar inotatoarea caudala rotunjita. continua. in Romania se gaseste in Dunare si Delta. ascuns bine sub piele. exceptand apele de munte.tiparul . Aceasta zona cafenie este marginita de o dunga ingusta. Gura semilunara. de la ochi pana la baza caudalei. Sub aceasta dunga. dupa care urmeaza o a treia dunga negricioasa. care se intinde de-a lungul intregului corp al pestelui.Corpul este alungit si gros. dintre care 6 langa gura. Lungimea obisnuita este de 18-20 cm. Tiparul este o specie de peste de apa dulce.originar din Europa Centrala si cea rasariteana. Capul pestelui nu are solzi. Sub aceasta dunga. acoperit cu solzi mici si cu un strat mucos care il fac alunecos. Capul este gros. corpul este galben-ruginiu. neagra.

Poza specie Bombina bombina .Asemănător ca obiceiuri cu ruda sa apropiată şarpele-de-casă. având pupila triunghiulară. având un punct negru central.Natrix tessellata . Culoarea neagră este predominantă. specia fiind deosebit de toxică. Uneori pot fi parţial sau chiar total coloraţi în verde. La fel de inofensiv ca şi ruda sa. pe un fond negru.Coloritul ventral este de avertizare. măsliniu. Culoarea de fond este galben-cenuşiu cu pete pătrate brun-măslinii.buhai de baltă cu burta roşie . dispuse sub formă de cinci şiruri longitudinale. prezintă pete portocalii până spre roşu. marmorat. de dimensiuni mici. Capul este relativ mic. melci mici şi viermi. relativ uniform distribuite. Desenul ventral. trăind exclusiv numai în apropierea apelor. În perioada de reproducere părăseşte apa pentru a depune ouăle albe în pământ sau frunzar.Se hrăneşte cu insecte. este mai puţin tolerant la prezenţa umană. Marginea pupilei este galbenă. acoperit cu numeroşi negi. cu botul rotunjit. coloraţi în negru. pe lângă mirosul puternic respingător emis de glanda de la baza cozii. are obiceiul de a face pe mortul. are puţini duşmani Specia este vulnerabilă în special datorită dispariţiei a numeroase habitate prielnice.corpul este îndesat. conferind un model caracteristic. începe să vomite iar cum hrana lui constă în special din peşte. 36 . Cuta gulară este distinctă. tăvălit în hrana regurgitată devine respingător pentru aproape orice prădător. Vârfurile degetelor negre. turtit. Sunt de asemenea prezente puncte albe mici. lungimea 4 . având lungimea egală cu lăţimea. O parte din negii glandulari sunt grupaţi. sub formă de ciorchine. rotunzi sau ovali. Datorită glandelor veninoase din piele. Dorsal tegumentul este foarte veruculos.5 cm. Atunci când nici aceasta nu convinge. Dorsal este colorat cenuşiu-deschis. Ochii sunt foarte proeminenţi.sarpe de apa . mai rar gri-închis.

Picioarele sint scurte. ingropata in pamant sau in mici pesteri prezente in stancile de la nivelul malurilor. adaptat foarte bine la viata acvatica. cu bot de asemenea mic si rotunjit. pe vaile afluentilor Dunarii. Este o specie vegetariana prin excelenta. cand femela depune 11-12 oua albe. in care poate face ravagii. Datorita modificarii biotopului.. probabil fiind vorba de membrii unei familii. Este raspandita in tara noastra indeosebi in zona Portile de Fier. a poluarii. in jurul apelor curgatoare si statatoare.Are corpul alungit. Puii eclozeaza dupa o perioada de 3-4 luni si masoara circa 4cm. iar intre degete se gaseste o membrana care serveste la inot. fructe de padure. iar coada. terenul sau de vinatoare intinzindu-se pe mai m.7 — 0. Hiberneaza din octombrie pana la sfarsitul lunii aprilie. legume si foarte rar mici nevertebrate. pe care le ingroapa in pamant afanat. elastica. Vizuina vidrei este o scobitura 37 . cu vibrize lungi. este intilnita in toata tara. are lungimea de pina la 0. deoarece iarna face deplasari lungi pe uscat. Are circa 4 cm la eclozare si respectiv 15-30 la varsta de adult. groasa la baza. Ca semn caracteristic al ospatului vidrei cu pesti mari sint capetele si oasele mai lungi ale acestora care raman intotdeauna pe mal. Blana este foarte deasa. Fara a fi frecventa.este o broasca de talie mijlocie.poate fi surprinsa in intimitate deoarece duce o viata ascunsa. Obisnuit.vidra . nu strabate umezeala prin ea. cu o nuanta mult mai deschisa pe .broasca testoasa de uscat . cu pete de culoare neagra si doua benzi de aceeasi culoare la nivelul plastronului. fiind si ea ocrotita de lege. in prezent este pe cale de disparitie. a necunoasterii si chiar a dezinteresului fata de specie. Poza specie Poza habitat Lutrinae . Culoarea acestei specii este ocru-galben sau galben-portocaliu. Oricit ar sta in apa. pe care si-o apara gratie minunatelor sale simturi. Manifesta un oarecare grad de sociabilitate.4 m. hranindu-se cu frunze. conica.5cm. cu precadere la marginea lizierelor de padure. sferice. Se hraneste in special cu peste. vineaza mai mult de-a lungul malurilor si mai putin in apa.9 m). cu urechi mici si rotunde. patrunzind adesea in crescatorii piscicole. se reproduce la sfarsitul primaverii. Este foarte activa in timpul noptii. git si pe partea ventrala. in comparatie cu corpul. uneori asociindu-se mai multe exemplare intr-un grup pentru cautarea hranei. cu spicul scurt. Cind traieste in jurul lacurilor mari.Testudo hermanni . Mananca si crustacee. in lungime de aproape un metru (0.ulti kilometri. desi pe uscat are miscari greoaie. formata din doua rinduri de peri. Culoarea blanii este cafenie-inchis pe partea dorsala. Greutatea corpului este cuprinsa intre 8 si 11 kg. capul este mic si aplatizat. de la cimpie pina la munte. cu un diametru de 3. unele mamifere si pasari acvatice. prevazute cu unghii puternice adaptate la sapat. Este animal semi-acvatic.

de la strategia de învăluire pe flancuri a prăzii la mânarea treptată către zone închise. vânat frenetic în vremea lui Ceaușescu. Năpârlind în general toamna în zonele temperate. Are nevoie de un teritoriu întins. în golul alpin. lânos. elasticitatea si luciul parului. de obicei între 30 și 50 kg. de culoare gălbui-cenușie și un al doilea. regularitatea. lung de până la aprox. dar depășind în unele cazuri 70 kg. 1. Se mai numeste lutru. lângă piele. Simțurile sale sunt extraordinare. lupul. de pildă. un urs. de cca.cât și ziua sau în perioadele de amurg și dimineață. Are o mare rezistență la durere și un mare curaj în luptă.subterana. Blana este de o culoare brun-cenușie cu variații multiple. sub arborii de pe mal si are in mod obisnuit doua iesiri. Poza specie. În căutarea hranei ei pot parcurge peste 100 km într-o singură noapte. La vânătoare folosește felurite tactici. și alta de iarnă. la care se adaugă o coadă de până la cca 0. Ea se compune.timpul său preferat de vânătoare . mai mult decât performanțele fizice. datorita carui fapt poate fi prinsa cu usurinta in capcane. Nu doar mirosul este deosebit de fin. din două rânduri de peri: unul foarte des. Poza habitat. de zece ori mai mult decât. dar și auzul și văzul. lupul are o "haină" de vară. Viteza de alergare a lupului poate depăși 60km/oră. În România. isi pastreaza statornic potecile de la malul apei. Blana sa este deosebit de valoroasa pentru desimea. numit spic. Dar.8 m. de fapt. prezentând o mare amplitudine ecologică. mai deschisă. datorată inteligenței sale deosebite. Greutatea este variabilă. nu mai prezintă un areal continuu. Performanțele fizice ale lupilor sunt cel puțin impresionante. vidra poate fi vinata numai in cadrul unui sezon cuprins intre 1 octombrie si 31 martie. lupul putând vâna foarte bine atât noaptea . din care una sub apa. mai lung. având vârful negru.este un animal robust și suplu. 2400-2500 ha. Canis lupus – lupul . lupul are și o inteligență deosebită. Conform legii. nenumărate goluri fiind create de vânarea necontrolată. Este foarte jucausa.5 m. În mod natural lupul se găsește în România în Delta Dunării. mai închisă. 38 . fiind apreciata dintotdeauna ca atare pentru confectionarea articolelor de imbracaminte. așa cum se întâmplă și în cazul corbului.

sunt de fapt mamifere insectivore.cormoranul mic . boturi lungi dotate cu mustati sensibile. ochi mici. recordul de cel mai mic mamifer terestru in viata fiind detinut de chitcanul pitic cu dinti albi (SUNCUS ETRUSCUS). Sorex araneus-chitcanii de ogor . In Romania sunt intalnite 8 specii de chitcani: chitcanul de gradina (CROCIDURA MIMULA). Cea mai mare specie de chitcani face parte tot din genul SUNCUS: chitcanul de casa asiatic (SUNCUS MURINUS) care masoara 15cm si cantareste aproximativ 100g. Poza habitat. Chitcanii sunt animale de mici dimensiuni. chitcanul de camp bicolor (CROCIDURA LEUCODON). mult mai mica decat ―ruda‖ lui cormoranul mare. Corpul are o lungime de 45-50 cm.este o specie acvatica. Blana lor este de obicei gri sau maronie. picioare scurte si coada lunga si subtire. Desi arata ca niste soareci cu botul lung chitcanii au la fiecare membru 5 degete cu gheare.5cm si o greutate de numai 2g. fata de rozatoare care au doar 4. iar avengura aripilor 39 . Poza specie Poza habitat Phalacrocorax pygmaeus . chitcanul pitic (SOREX MINUTUS). cu o lungime de 3. chitcanul de casa mare (CROCIDURA RUSSULA). nefiind in nici un fel inruditi cu rozatoarele.Poza specie.deseori confundati sau asimilati cu soarecii. Chitcanii au cranii alungite si inguste. chitcanul de ogor (SOREX ARANEUS – cel mai raspandit chitcan). chitcanul de munte (SOREX ALPINUS). chitcanul de apa (NEOMYS ANOMALUS). chitcanul de apa eurasiatic (NEOMYS FODIENS).

mulțumită formei aerodinamice a corpului. dormind in stuf. partea inferioară este de culoare albă. Masculul. Femela și masculul clocesc ca. dar și femela. Lăstunul prinde insectele zburând cu ciocul deschis deasupra oglindei apei cu o viteză de până la 50 km/h. cu un guler de aceeași culoare pe piept.lăstuni de mal . fiind zburătoare excelente.atinge 80-90 cm.este cea mai mică specie de rândunici. Riparia riparia . care va servi ca și cuib. Mai mult de jumatate din populatia de cormorani mici din Europa se afla pe teritoriul Romaniei. Poza specie. cormoranul mic nu are glanda subcodala ce secreta uleiul necesar impermeabilizarii penelor. Lăstunii sunt păsări gălăgioase care trăiesc în colonii care au cuibul săpat în malul nisipos sau argilos al apelor curgătoare sau stătătoare. Puii vor ecloziona la ca. 14 -16 zile și vor părăsi cuibul la 18 . au o coadă puțin bifurcată și un cioc lung în comparație cu corpul. cormoranul mic este o specie amenintata cu disparitia la nivel mondial. Păsările se scaldă sau beau apă în timpul zborului. Ele ating o lungime de 13 cm. sunt nevoiti ca dupa fiecare scufundare sa stea cu aripile intinse pentru a-si usca penele. sapă cu ciocul o galerie mică în malul abrupt. Poza specie Poza habitat 40 . Poza habitat. Spre deosebire de celelalte pasari acvatice. In momentul de fata. Partea superioară a corpului este brună.6 ouă o dată sau de două ori pe an. 4 .23 zile.

bibliografia. Ruicanescu A.  Administrarea parcului prin asigurarea resurselor umane.ro 5.ro 2.  Formarea prin educatie ecologica. informare. www. ―Parcuri si rezervatii naturale din Romania‖.  Mentinerea si promovarea activitatilor durabile de exploatare a resurselor si eliminarea celor susceptibile a avea un impact negativ asupra mediului. a unei atitudini favorabile a comunitatilor locale si a factorilor de decizie.portiledefierpn.Obiectivele planului de management al Parcului Natural Portile de Fier sunt:  Conservarea peisajului. ro.wikipedia. nationala si internationala a parcului. geomorfologice si paleontologice specifice.  Mentinerea populatiilor si habitatelor de interes comunitar si national. www. ―Aspecte ale faunei de coleoptere din Valea Oglanicului‖. inclusiv al celui rezultat in urma activitatilor umane. constientizare si consultare. Aurel Ardeleanu 41 . 6. www. Gheorghe Mohan.  Asigurarea oportunitatilor pentru ca turismul si recreerea sa se desfasoare in conformitate cu imperativele de conservare a patrimoniului parcului. Bibliografie: 1. conservarea peisajelor caracteristice si a elementelor geologice.ro 3. fata de valorile parcului. biodiversitatii si a geodiversitatii.portiledefier. financiare si logistice pentru indeplinirea obiectivelor si pentru recunoasterea locala.org 4.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful