UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA BUCURESTI FACULTATEA DE MEDICINA VETERINARA BUCURESTI

PROIECT UTILAJE IN INDUSTRIA ALIMENTARA - Uscator cu 4 benzi -

2011

CUPRINS:

INTRODUCERE...........................................................................................................3 1. BAZELE TEORETICE ALE PROCESULUI DE USCARE.......................................5 1.2. Mecanismul uscării.............................................................................................6 1.2.1. Îndepărtarea apei din produse...................................................................6 1.3. Metode de uscare...............................................................................................6 1.4. Clasificarea materialelor umede din industria alimentară..................................7 1.4.1. Modul de legare a apei...............................................................................7 1.5. Statica uscării.....................................................................................................8 1.6. Cinetica operației de uscare..............................................................................9 1.7. Factorii care influiențează uscarea..................................................................10 1.8. Uscătoare utilizate în industria alimentară.......................................................10 1.8.1. Clasificarea uscătoarelor..........................................................................10 1.8.2. Tipuri constructive de uscătoare..............................................................11 2. PRINCIPIUL DE FUNCȚIONARE A TOBEI DE USCARE-RĂCIRE......................15 3. CALCULUL TERMIC AL INSTALAȚIEI..................................................................17 4. PROTECȚIA MUNCII.............................................................................................21 BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................25

INTRODUCERE Materialele naturale, semifabricat ele şi o serie de produse conţin, în proporţii variabile, umiditate provenită din contactul cu apa lichidă sau cu vaporii de apă din aer; uneori umiditatea o formează apa reacţiilor chimice sau apa de constituţie structurală. Pentru necesit ăţi de transport, depozitare, conservare sau cerinţe de utilizare în procesele tehnologice se impune, de cele mai multe ori, reducerea sau îndepărtarea practic totală a umidităţii. Dacă conţinutul de apă a materialului este prea mare se recomandă ca îndepărtarea să se facă mai întîi prin operaţiile de decantare, centrifugare sau filtrare, iar în final să se facă uscarea . Uscarea este operaţia prin care apa din materialele solide este îndepărtată sub acţiunea energiei termice care determină vaporizarea umidităţii din material. Ea are la bază transferul simultan de impuls, căldură şi masă. Uscarea este un produs de transfer de umiditate însoţit şi de transfer de căldură, în care produsul cedează apă unui agent termic (aer sau gaze) care, în acest caz, are şi rolul de a absorbi vaporii de apă îndepărtaţi din produse. Pentru Republica Moldova o însemnătate deosebită o are organizarea prelucrării materiei prime autohtone în produse alimentare. Procesele tehnologice din acest domeniu în marea majoritate necesită tratări termice ale produselor, ceea ce ca regulă este însoţit de un consum mare de energie. Atenţie deosebită în acest context se acordă proceselor şi instalaţiilor de uscare ca unele din cele mai mari consumatoare de energie din industria alimentară. Instalaţiile de uscare de import moderne sunt dotate cu diferite metode ale aportului de energie şi sisteme sofisticate de automatizare care reduc la maxim consumul de energie a acestora şi asigură o calitate înaltă a produsului finit. Aceste instalaţii sunt costisitoare şi nu întotdeauna este posibilă procurarea lor de către antreprenorii autohtoni din motive financiare. Totodată întreţinerea lor necesită personal de calificare înaltă şi reparaţia poate fi efectuată numai de către specialiştii întreprinderilor producătoare. Toate acestea duc la cheltuieli suplimentare care nu justifică investiţiile. La moment un şir de întreprinderi activează utilizând instalaţii de uscare învechite procurate din spaţiul postsovietic sau de construcţie proprie. Aceste instalaţii sunt într-o măsură oarecare automatizate, accentul fiind pus pe mecanizarea operaţiilor mecanice cum ar fi încărcarea, descărcarea, transportarea materiei prime prin camera de uscare etc.

Însă dirijarea şi înregistrarea parametrilor procesului tehnologic rămânând a fi realizaţi manual. Însă aceşti factori şi influenţează calitatea produsului finit şi consumul de energie.

Automatizarea instalaţiilor existente de uscare a produselor agroalimentare poate fi realizată în baza sistemelor de automatizare de import existente sau în urma elaborărilor autohtone a acestora. Sistemele de automatizare de import sunt costisitoare şi în majoritatea cazurilor nu pot fi supuse reparaţiei. La moment, sunt elaborate un şir de cercetări în domeniul uscării de către savanţii din R.Moldova, inclusiv şi în cadrul diferitor proiecte finanţate de Academia de Ştiinţe a R. Moldova. Au fost studiate şi elaborate regimuri tehnologice de uscare a fructelor, legumelor, produselor de destinaţie medico-biologică, produselor sâmburoase, etc. În R. Moldova se recoltează cantităţi mari de fructe şi legume uşor alterabile care necesită prelucrare rapidă şi condiţii specifice de păstrare. Una din metodele de prelucrare şi de uscare a acestora este deshidratarea lor – uscarea. Optimizarea proceselor de uscare a produselor agroalimentare este posibilă numai prin aplicarea sistemelor de automatizare moderne. În urma implementării sistemului de automatizare a proceuslui de uscare în instalaţiile existente vor apărea următoarele avantaje: obţinerea unui produs finit de o calitate înaltă, competitive pe piaţa europeană; reducerea consumului de energie graţie optimizării procesului; reducerea cheltuielilor, întreţinerea şi reparaţia instalaţiilor de uscare; crearea noilor locuri de muncă în ţară la producerea sistemelor de automatizare.

Alte procedee particulare de uscare sunt: – uscare cu radiaţii infraroşii; – uscare cu microunde; – uscare favorizată de ultrasunete; – uscare azeotropă; – uscare parţial osmotică. Procedeele de conservare combinate cu uscarea, mai des utilizate în industrie, sunt : – uscare combinată cu blanşare – la fructe; – uscare combinată cu blanşare şi expandare – cartofi, morcovi, rădăcinoase felii; – uscare combinată cu încălzire – expandare; – uscare combinată cu expandare prin extrudare termoplastică; – dehidrocongelarea –scăderea umidităţii până la 50% la congelare; – criodeshidratarea – liofilizare.

1. BAZELE TEORETICE ALE PROCESULUI DE

USCARE

Uscarea este operaţia prin care apa din materialele solide este îndepărtată sub

acţiunea energiei termice care determină vaporizarea umidităţii din material. Ea are la bază transferul simultan de impuls, căldură şi masă. Uscarea este un produs de transfer de umiditate însoţit şi de transfer de căldură, în care produsul cedează apă unui agent termic (aer sau gaze) care, în acest caz, are şi rolul de a absorbi vaporii de apă îndepărtaţi din produse. Îndepărtarea unei părţi a apei din produse se poate realiza prin intermediul mai multor operaţii, în funcţie de starea lor fizică iniţială, conform tabelului 1.1. Tabelul 1.1 Operaţii pentru îndepărtarea apei

Operaţia

Starea fizică iniţială a materialului Lichidă Gazoasă Sedimentare Centrifugare Filtrare Presare Utilizarea de materiale higroscopice Absorbţie Extracţie Adsorbţie Răcir Sublimare Vaporizare Distilare Rectificare Solidă

Mecanice

Fizico-chimice

Termice

1.2. 1.2.1.

MECANISMUL USCĂRII ÎNDEPĂRTAREA APEI DIN PRODUSE

Îndepărtarea apei din produse se realizează prin evaporarea apei la suprafaţa liberă a produsului şi apoi difuzia acesteia în mediul înconjurător. Evaporarea apei la suprafaţa liberă a produsului. Produsele cu un oarecare conţinut de umiditate se încălzesc, pentru ca presiunea de vapori a apei să depăşească presiunea de vapori a stratului de aer care înconjoară produsul. În condiţia existenţei acestei diferenţe de presiune, pe seama legii difuziei, apa din stratul superficial al produsului care s-a transformat în vapori, trece în aer. Pentru a face mereu posibilă deplasarea vaporilor de apă, dinspre produs înspre mediul înconjurător, este necesar să se îndepărteze încontinuu vaporii acumulaţi în stratul de aer care înconjoară produsul, care se realizează când uscarea se face sub vid. Difuzia apei în mediul înconjurător. În cazul în care, la suprafaţa produsului se aduce un curent de aer a cărui presiune de vapori este mică, se creează o diferenţă de presiuni care va permite apei din stratul exterior al produsului să difuzeze în aer. Aerul, încărcat cu umiditate, este încontinuu vehiculat, creând astfel condiţii pentru o permanentă difuziune a apei dinspre produs înspre aerul înconjurător. Pe măsură ce stratul periferic a pierdut apa, concentraţia în apă a straturilor interioare ale produsului depăşeşte concentraţia în apă a acestui strat periferic. Ţinând seama de legile difuziei, apa din interiorul produsului se va deplasa spre exterior până se va ajunge la un echilibru, care va fi stabilit în funcţie de caracteristicile aerului, din camera unde urmează a se depozita produsul uscat. 1.3. METODE DE USCARE a. După modelul transmiterii căldurii către produse, uscarea se realizează: prin conducţie, prin convecţie şi prin radiaţie. - prin conducţie, cînd produsul vine în contact direct cu suprafaţa caldă a uscătorului, care trebuie încălzită mereu la temperaturi mari. În acest caz, produsele se pot supraîncălzi neuniform, degradându-se;

- prin convecţie în aer cald sau gaze de adere, produse1e fiind aşezate pe rastele, cărucioarele mobile, tăvi, etc., circulînd fie şi produsul şi aerul, fie numai aerul de uscare. Se poate folosi aer cu temperatură mare şi umiditate (absolută) mică, permiţând razelor să pătrundă în produs; - prin radiaţie cînd produsele sunt supuse acţiunii razelor calorice emise de radianţi calorici (corpuri ceramice sau metalice încălzite, lămpi electrice cu raze infraroşii). În acest caz, produsele se usucă, în straturi de grosime mică, permiţând razelor să pătrundă în produs. b. După presiunea la care are loc, uscarea se poate realiza fie la presiunea atmosferică, fie în vid (prin uscare la temperatura mediului înconjurător, fie că produsul este îngheţat, apa îndepărtându-se prin sublimare). 1.4. CLASIFICAREA MATERIALELOR UMEDE DIN INDUSTRIA ALIMENTARĂ.

1.4.1. MODUL DE LEGARE A APEI. Clasificarea materialelor umede din industria alimentară, după Lâkov, este prezentată în tabelul 1.2: Tabelul 1.2. - Clasificarea materialelor umede din industria alimentară După forma de prezentare Forma de prezentare (exemple, metode de uscare recomandate) Lapte, sînge, sucuri: - uscare prin pulverizare Geluri, sisteme coloidale coerente Geluri elastice: geltina aluatul de făină

Tipul de material Soluţii coloidale

Proprietăţi Proprietăţile coloizior Prezintă o structură spaţială Au aspect solid Au mare afinitate pentru lichide Absorb lichidele apropiate ca polaritate umflîndu-se; prin uscare se contractă fără pierderea proprietăţilor elastice Prin uscare işi modifică puţin dimensiunile, dar devin freabile; absorb orice lichid care le udă Au o structură capilarporoasă, cu perţi elastici ai porilor

Corpuri gelatinoase corpuri coloidale corpuri capilar-poroase

Geluri casante, nespecifice industriei alimentare

Majoritatea materiei prime şi Corpuri coloidale capilarproduselor alimentare: poroase legume, fructe, boabe de ceriale După geometria golurilor (pori, capilare) Tipul de material Proprietăţi Materiale compacte Nu prezintă goluri, pori sau capilare Coloizi sau geluri elastice Au structură coloidală sau de gel elastic, fără goluri Materiale poroase Prezintă goluri: - macroscopice: corpurile poroase la care presiunea de

vapori a apei în pori este practic egală cu cea de la suprafaţa liberă capilare: - cu φ>10-7m → au proprietăţi asemănătoare cu cele cu goluri macroscopice - cu φ=10-9…10-7m → la care presiunea de vapori a apei este mai mică decît cea de la suprafaţa liberă - microscopice: φ<10-9m → în care apar forţe moleculare, legături chimice etc. În tabelul 1.3. se prezintă sintetic modul de legare a apei în materialele umede. Tabelul 1.3. - Modul de legare a apei în materialele umede Modul de legare Apa legată chimic Apa legată fizico-chimic: adsorbtiv Mecanizmul de legare (reţinere a umidităţii) Reprezintă apă compoziţională, puternic legată ionic (energia de legătură 10-4-10-5kj/kmol); se elimină numai la temperaturi înalte de obicei nu prin uscare

Prin interacţiunea intermoleculară a apei cu materialul. Apa reţinută prin forţe moleculare (van der Waals), chimice, adsorbţia este spontană, exotermă, însoţită uneori de absorbţie, urmată de fenomene osmotice cu efect termic nul. Provoacă umflarea materialului, fără apariţia vreunui effect osmotic termic structural Apa aflată în interiorul celulelor, pentru materialele cu structură celulară. Observaţie: apa legată osmotic şi structural este de cîteva ori mai multă decît apa legată Adsorbitiv Apa reţinută mecanic: Apa reţinută în interiorul şi pe suprafaţa porilor şi a capilarilor, datorită contactului direct sau prin adsorbţia şi condensarea vaprilor de apă din aerul umed; este reţinută prin forţe de adeziune peste filmul de molecule legate adsorbitiv sau prin forţe asociate tensiunii superficiale, în apa legată molecular cazul materialelor granulare. Apă reţinută numai în punctele de contact al granulelor. apa legată funicular Cantităţi mai mari de apă care se reunesc formînd punţi şi inele de lichid. apa legată de saturaţie Apa reţinută cînd lichidul umple complet toţi porii, predominînd faza lichidă.

1.5. STATICA USCĂRII Statica uscării stabileşte legătura dintre parametrii iniţiali şi finali care participă la uscare (materialul şi agentul de uscare) şi se determină prin ecuaţiile bilanţului de materiale şi a bilanţului termic. Cînd se efectuează uscarea prin antrenare, mediul de încălzire venind în contact cu suprafaţa materialului umed absoarbe o cantitate oarecare de umiditate şi apoi se elimină din uscator. Determinrea cantităţii de umiditate îndepărtată a cantităţii de material uscat rezultat în urma uscării, a consumului de aer şi de căldură se face întocmind bilanţul de

materiale şi bilanţul termic. Bilanţul de materiale. În timpul procesului de uscare, greutatea materialului absolut uscat, precum şi greutatea aerului uscat care constituie purtătorul de căldură şi umezeală rămîn constante, dacă nu sînt pierderi. Cantitatea de umezeală intrată în uscător, în cazul unui regim staţionar de uscare, trebuie să fie egală cu cantitatea de umezeală rămasă în material după uscare şi cantitate a de umezeală antrenată de aer în uscător: G1U 1 G2U 2 şi sînt cantităţile de umiditate din material înainte şi după uscare; 100 100 în care: G1 şi G2 - reprezintă materialul la intrarea şi ieşirea din uscător, în kg/h U1 şi U2 - umiditatea iniţială şi finală a materialului, în %; Dacă se notaeză cu: L - cantitatea de aer complet uscat care trece prin uscător, în kg/h; x1 şi x2 - conţinutul de umiditate al aerului la intrare şi ieşire din uscător, în kg/kg aer umed; În absenţa pierderilor, cantitatea totală de umiditate rămîne constantă şi deci trebuie să aibă G G U 1 1 + Lx1 = U 2 2 + Lx 2 loc egalitatea: (1.1) 100 100 Cantitatea de umiditate ce se elimină din uscător se poate determina după ecuaţia: U U U = G1 1 − G2 2 (1.2) 100 100 Comparînd ecuaţiile (1.1) şi (1.2) rezultă: U = L ( x2 – x1), de unde consumul total de aer necesar uscării va fie egal cu: U L= , [kg/h]. x 2 − x1 Consumul specific de aer, adcă consumul de aer raportat la 1 kg umiditate îndepărtată L 1 l= = . din material în uscător este: U x 2 − x1 Deoarece, conţinutul de umiditate a aerului la trecerea prin bateria de radiatoare nu se 1 l= schimbă, atunci x1 = x0 , de unde: (kg aer/kg umiditate). x 2 − x0 1.6. CINETICA OPERAŢIEI DE USCARE Cinetica uscării stabileşte legătura dintre variaţia umidităţii materialului în timpul uscării şi numeroşii parametri ai procesului (proprietăţile şi structura materialului, dimensiunile lui, condiţiile hidrodinamice ale agentului de uscare etc.). Viteza de uscare este una din mărimile importante în cinetica uscării. Se defineşte ca fiind cantitateatea de umiditate îndepărtată pe unitatea de suprafaţă în unitatea de timp. Sub formă diferenţială, viteza de uscare poate fi exprimată prin relaţia: U= dW A ⋅ dt (1.3)

Încercările pentru stabilirea unor ecuaţii teoretice pe baza cărora să se calculeze viteza de uscare în funcţie de proprietăţile iniţiale şi finale ale produsului supus uscării, de condiţiile de realizare a operaţiei au condus la ecuaţii complicate şi greu de aplicat. De aceea pentru determinarea vitezei de uscare se recurge la datele experimentale obţinute în condiţii de laborator şi transpuse la condiţiile industriale.

1.7.

FACTORII CARE INFLUIENŢIAZĂ USCAREA

Factorii de care depinde uscarea şi, deci viteza de uscare se pot grupa în trei categorii: -factori referitori la materialul supus uscării; -factori referitori la agentul de uscare; -factori referitori la operaţia de uscare. Dintre factorii referitori la agentul de uscare mai importanţi sînt: -parametrii agentului de uscare: temperatură, viteză şi umiditate relativă; -natura agentului de uscare; -caracterul şi condiţiile de contact între material şi agentul de uscare. Cu cît temperatura şi viteza agentului de uscare sînt mai mari şi cu cît umiditatea relativă este mai mică, cu atît viteza de uscare este mai mare. În cazul în care condiţiile de contactare a particulelor de materiale cu agentul de uscare sînt foarte bune, viteza de uscare creşte în comparaţie cu viteza de uscare în strat fix. Dintre factorii referitori la operaţia de uscare mai importanţi sînt: -uniformitatea uscării; -tipul de uscător; Uniformitatea uscării are o importanţa mare, atît datorită calităţii materialului uscat cît și duratei procesului de uscare. Multitudinea factorilor care influenţeaza viteza de uscare determină recurgerea la date experimentale pentru calculul și construcţia uscătoarelor.

1. 8. USCĂTOARE UTILIZATE ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ 1. 8. 1. CLASIFICAREA USCĂTOARELOR Uscătoarele se clasifică în funcţie de presiunea de lucru (uscătoare la presiune atmosferică sau sub depresiune), de caracterul funcţionării (cu funcţionare discontinuă sau continuă), de tipul de aport de căldură (uscătoare convective, conductive, prin radiaţie, dielectrice etc.) sau de tipul constructiv (tip cameră, tip tunel, tip tambur, tip bandă, tip coloană,

pneumatice, prin pulverizare, prin fluidizare,etc). O clasificare complexă cuprinzînd criteriile amintite este prezentată în schemele din tabelul 1.4 prelucrate după Strumillo, care ia în considerare şi forma de prezentare a materialului supus uscării şi este sugestivă pentru alegerea uscătoarelor. Un criteriu adecvat de prezentare a uscătoarelor este cel referitor la tipul constructiv şi la condiţiile de lucru.

Tabelul 1.4. – Clasificarea uscătoarelor Forma fizică a materialului umed Lichid Nămol Tipul uscătorului recomandat Uscătoarele discontinue cu amestecător, cu valţuri, cu pulverizare în spumă Uscătoare discontinue cu amestecător, tip bandă sau tambur sub depresiune, prin pulverizare Uscătoare tip cameră sub depresiune, discontinue cu amestecător, convective tip cameră, prin fluidizare, tip bandă, prin pulverizare, prin transport pneumatic, tip bandă sub depresiune, cu valţuri Uscătoare tip cameră sub depresiune, tip coloană sub depresiune, prin contact, tip tambur cu încălzire indirectă Uscătoare tip cameră sub depresiune, discontinue, cu amestecător, convective tip cameră, în strat fuidizat, cu tambur cu încălzire directă şi indirectă, cu transport pneumatic, tip coloană (prin cădere), tip tunel Uscătoare cu cameră sub depresiune, convective tip cameră discontinue, în strat fluidizat, tip tambur cu încălzire indirectă sau directă, prin transport pneumatic, tip bandă

Pastă

Materiale dure

Material granular

Material fibros

1.

8. 2. TIPURI CONSTRUCTIVE DE USCĂTOARE

Uscătoarele convective sunt printre cele mal răspândite încă, acestea putînd funcţiona în regim discontinuu (în special uscătoarele tip cameră), continuizat (uscătoarele tip tunel) sau continuu (uscătoarele tip bandă, tip tambur, tip coloană). Larg utilizate datorită eficienţei şi simplităţii constructive, lucrând la presiuni apropiate de presiunea atmosferică, se pretează la o gamă foarte variată de scheme de circulaţie pentru agentul de uscare şi pentru material, implicând adesea combinaţii foarte complexe între variantele clasice de uscare convectivă, astfel încât să corespundă cât mai bine exigenţelor uscării unui anumit produs. La uscătoarele convective, circulaţia reciprocă material-agent de uscare poate fi în echicurent, în contracurent, în curent încrucişat sau în foarte diverse tipuri de circulaţie în curent mixt.

Circulaţia în echicurent se recomandă materialeleor sensibile la temperaturi ridicate şi care sunt puţin hidroscopice în stare uscată; în cazul acestui tip de circulaţie viteza scade dea lungul uscătorului. Circulaţia în contracurent asigură o repartiţie uniformă a potenţialului de uscare pe lungimea uscătorului şi se recomandă cînd materialul nu este sensibil la temperaturi ridicate şi suportă un gradient termic mare; durata de uscare în acest caz este mai mare decît la circulaţia în echicurent datorită potenţialului mai mic de uscare. Circulaţia în curent încrucişat realizează uscări rapide, dar se poate folosi numai pentru produsele sensibile compacte, malţ. la temperaturi ridicate; permite obţinerea unei instalaţii mai dar consumul de agent de uscare şi de energie termică se măreşte.

Dintre uscătoarele de tip cameră se prezintă în figura 1.1. uscătorul discontinuu pentru

Fig. 1.1. Uscătorul discontinuu Müger tip cameră:

a – pentru malţ: 1- transportor elicoidal pentru malţ umed; 2- dozator-bandă pentru repartizarea malţului; 3- grătar (două semigratare rebatabile); 4- ax pentru rabaterea semigrătarelor; 5- pîlnie colectoare de malţ; 6- transportor cu raclete pentru malţ uscat; 7- calorifer; 8- ventilator; 9- canal collector de aer uzat; 10- coş de evacuare aer uzat; 11- canal de recirculare aer uzat; b – reprezentarea în diagrama h – x a procesului de uscare: 0 – aer proaspăt; 1- aer amestec; 2- aer amestec încălzit; 3- aer uzat. Dintre uscătoarele convective continue se prezintă uscătorul tip bandă figura 1.2

Fig.1.2. Uscătorul convectiv cu benzi suprapuse: 1-carcasă; 2-benzi transportoare; 3-calorifere între firele benzilor; 4-bandă de alirnentare; 5-bandâ de evacuare produs uscat; 6-plăci înclinate pentru dirijarea materialului; 7dispozitiv de răvăşire a produsului pe bandă; 8-dispozitiv de curăţire a benzii; 9-canale cu clapetepentru admisia aerului; 10-coş de evacuare aer uzat; 11-clapete pentru reglarea tirajului; 12-separatoare de condensat

Uscătorul conductiv cu un tambur este prezentat în figura 1.4, iar uscătorul conductiv cu valţ (cu doi tamburi) în figura 1 .5 . Productivitatea uscătorului - tambur conductiv, P, se c a l c u l e a z ă cu r e l a ţ i a (1.4.) în care, D este diametrul tamburului, în [m]; n - t u r a ţ i a tamburului, în [ r o t / h ] ; L - lungimea tamburului, în [m]; δ - grosimea s t r a t u l u i i n i ţ i a l supus u s c ă r i i , în [ m ] ; ρ - densitateam a t e r i a l u l u i i n i ţ i a l . (P se exprimă în produsul i n i ţ i a l de l i c h i d ) .

Fig. 1.4. Uscător continuu conductiv (prin contact) cu un tambur: 1 - tambur; 2 - stratul de material uscat; 3 - cuvă; 4 - dispozitiv de detaşare a materialului uscat; 5 - limitator pentru grosimea stratului; 6 - agitator; 7 - racord de golire

Fig. 1.5. Uscător continuu conductiv (prin contact) cu doi tamburi: 1 - cuvă; 2 - tamburi; 3 - cuţite de răzuire; 4 - racord pentru evacuarea materialului uscat şi intrarea agentului de uscare, 5 - racord pentru evacuare aer

În f i g u r i l e 1.6. şi 1. 7 . se p r e z i n t ă două u s c ă t o a r e sub d e p r e s i u n e , iar în f i g u r i l e 1.8. şi 1.9. două uscătoare prin radiaţie.

Fig. 1.6. Uscător continuu sub depresiune cu benzi suprapuse: 1 - carcasă izolată termic, 2 - benzi transportoare; 3 - ecluză dozatoare la alimentare cu material umed; 4 - bandă de alimentare cu material umed; 5 - bandă de evacuare a materialului uscat; 6 - ecluză dozatoare la evacuare; 7 - racord de evacuare a umidităţii evaporate şi realizare a depresiunii; 8 - radianţi

Fig. 1.7. Uscător continuu sub depresiune pentru lichide: 1 - bandă; 2 - tambur încălzit; 3 - tambur răcit; 4 - carcasă; 5 - bazin cu lichid; 6 - tambur pentru formarea peliculei; 7 - cuţit raclor; 8 - ecluză dozatoare la evacuarea materialului uscat; 9, 10 - radianţi; 11 - racord de evacuare a umidităţii evaporate şi realizarea depresiunii

Fig. 1.8. Uscător prin radiaţie cu radianţi metalici sau ceramici încălziţi la flacără deschisă: 1 - arzător; 2 - radiant; 3 - bandă transportoare; 4 - hotă de evacuare

Fig. 1.9. Uscător prin radiaţie cu radiant încălzit cu gaze de ardere: 1 - arzător; 2 - radiant; 3 - bandă transportoare; 4 - cameră de ardere; 5 preîncălzitor de aer; 6 - injector; 7 - ventilator

2. PRINCIPIUL DE FUNCTIONARE AL INSTALAŢIEI Uscătorul cu benzi rulante este destinat pentru uscarea fructelor şi legumelor, aici materialul este purtat continuu, în strat subţire.Instalația este formată din benzi transportatoare; pîlnie de încălzire, cu dozator; tambure pentru antrenarea benzilor; role pentru susţinerea benzilor; table pentru dirijarea curentului de aer; încălzitor şi transportator elicoidal. Pe astfel de tip de uscător materialul înaintează în contracurent cu aerul preîncălzit. Circulaţia în contracurent se adoptă pentru materialele sensibile la căldură în stare uscată, cînd se cere uscarea înaintată a materialului şi cînd conţinutul iniţial de umezeală al agentului de uscare este relativ mare. În uscătoarele cu mai multe benzi transportatoare, materialul este uscat mai uniform din cauza amestecărilor prin căderile de la capetele benzilor. Viteza benzilor este de 0,3-0.5 m/min, iar viteza aerului de 2-3 m/s. Uscătorul prezintă o cameră de uscare închisă, termoizolată, în interiorul căreia sunt amplasate, una sub cealalata 4 benzi rulante. Din toate părţile carcasei există uşi termoizolate, care asigură accesul la benzi în timpul verificării, curăţirii şi reparării. Fiecare bandă rulantă este unită cu următoarea pentru a permite trecerea produsului de pe o bandă pe alta. Pentru încărcarea produsului, în camera de uscare este prevăzut un transportator, pe care este instalat un repartizor. Ambele sunt puse în funcţiune de la staţia de transmisie automată. Pentru amestecarea produsului, în scopul uscării uniforme şi prevenirea lipirii, la începutul benzii superioare este instalat un mestecator-nivelator. Pentru curăţirea benzilor de produsul lipit, în partea inferioară a primelor 2 benzi sînt instalate perii. Suprafaţa tamburilor se curăţă de produsul lipit cu ajutorul rozătoarelor, instalate pe tamburii de întindere a primelor 3 benzi. Pentru mişcarea benzilor se folosesc 2 staţii: una pune în mişcare 1 şi a 3-a bandă, iar cealaltă – a 2-a şi a 4-a. Plus la aceasta, staţiile pun în mişcare mestecatorul, nivelatorul şi periile. Între tamburii benzilor sînt instalate calorifere. Pentru comoditate, în setarea la regimul tehnologic potrivit, la fiecare etaj al caloriferului este instalat manometru. Vaporii aflaţi sub presiune sunt transmişi prin supapa de reducţie în collector şi mai departe în fiecare etaj al caloriferului. Benzile de jos sunt apărate de nimerirea produsului. La fiecare bandă sunt instalate termometre de rezistenţă, care servesc ca traductoare de temperatură. Pentru deservirea comodă a uscătorului este prevăzută o scară care pote fi uşor mişcată de-a lungul camerei de uscare.

Produsul supus uscării este încărcat în buncărul de încărcare, se repartizează de-a lungul buncărului de alimentare buncărului de alimentare, unde este instalată o clapetă care reglează înălţimea stratului de produs pe banda înclinată. Mai departe produsul nimereşte pe banda de sus a uscătorului, mai departe pe a 2-a ş.a.m.d., trecînd de-a lungul tuturor benzilor pînă la ieşirea produsului uscat din uscător. Sub fiecare bandă este instalat calorifer. Aerul proaspăt se acumulează în cameră prin deschizătura dintre corpul uscătorului, podea şi stîlpii fundamentului şi trece prin produs de jos în sus.

3. CALCULUL USCĂTORULUI CU 4 BENZI Date iniţiale:  productivitatea după materialul umed : Gin = 2,8 t/24ore=2800 kg/oră;  umiditatea iniţială a materialului: Win =85%;  umiditatea finală a materialului: Wf =18%;  temperatura agentului termic pe I bandă: 800C;  temperatura agentului termic pe a II-a bandă: 800C;  temperatura agentului termic pe a III-a bandă: 550C;  temperatura agentului termic pe a IV-a bandă: 550C;  cantitatea de apă evaporată pe I bandă: W1 = 40% = 0,4;  cantitatea de apă evaporată pe a II-a bandă: W2 = 35% = 0,35;  cantitatea de apă evaporată pe a III-a bandă: W3 =20 % = 0,2;  cantitatea de apă evaporată pe a IV-a bandă: W4 =8% =0,08;  durata de uscare: 8 ore;  capacitatea termică specific a strugurilor: c= 840 J/kg*K;  pierderile de căldură: Qp = 10%;  temperatura aerului folosit, după fiecare bandă: 400C;  temperetura agentului termic la ieşire din uscător: t2 = 500C. 3.1. Calculul bilanţului material

După productivitatea dată de uscare de 2,8 t/24ore= 116,66 kg/h şi durata procesului de uscare de 8 ore determinăm numărul de cicluri posibile: 24:8=3 cicluri. Cantitatea de struguri uscaţi timp de un ciclu va fi: 2800:3= 933,33 kg, iar productivitatea orară va fi: 933,33:8=116,66 kg/h. Cantitatea de apă eliminată în procesul de uscare timp de o oră se determină din relaţia: Win − W fin 100 − W f 85 − 18 = 95,66 kg h 100 − 18

W = Gin .

= 116,66 ⋅

Cantitatea de struguri uscaţi ce se vor obţine în urma uscării se determină din relaţia: G f = Gin − W = 116,66 − 95,66 = 21 kg

h

= 0,35kg / min

Calculăm cantitatea de apă evaporată de pe fiecare bandă: • De pe I-a bandă: W1 =95,66*0,4=38,26 kg/h=0,01 kg/s; • De pe a II-a bandă: W2 =95,66*0,35=33,48 kg/h=0,009 kg/s; • De pe a III-a bandă: W3 =95,66*0,2=19,13 kg/h=0,005 kg/s; • De pe a IV-a bandă: W4 =95,66*0,08=7,65 kg/h=0,002 kg/s.

3.2.

Calculul bilanţului termic

Pentru a putea efectua calculul bilanţului termic este necesar de a prezenta pe diagrama I-x procesul de uscare. Uscătorul se proiectează în or. Taşkent, aici, conform tab. XV, în perioada caldă a anului t0 = 26,80C şi φ2 = 46%. Din diagrama I-x rezultă că conţinutul de umezeală a aerului la intrare în uscător este: x2= 11*10-3 =0,011 kg/kg aer uscat. Conform datelor din problemă:  conţinutul de umezeală a aerului la ieşire din uscător de pe a IV-a bandă este:
IV x2 = 16,5 *10−3 = 0,0165kg / kg a. us.

 conţinutul de umezeală a aerului la ieşire din uscător de pe a III-a bandă este:
III x2 = 22,5 * 10 −3 = 0,0225 kg / kg a. us.

 conţinutul de umezeală a aerului la ieşire din uscător de pe a II-a bandă este:
II x2 = 39 * 10 −3 = 0,039 kg / kg a. us.

 conţinutul de umezeală a aerului la ieşire din uscător de pe I-a bandă este:

I x2 = 55 * 10 −3 = 0,055kg / kg a. us.

 Entalpia aerului la intrare în uscător: I0=55 kg/kg a.us.  Entalpia aerului la ieşire din uscător de pe a IV-a bandă: I 2IV = 84kJ / kg a. us.  Entalpia aerului la ieşire din uscător de pe a III-a bandă: I 2III = 100 kJ / kg a. us.  Entalpia aerului la ieşire din uscător de pe a II-a bandă: I 2II = 141kJ / kg a. us.  Entalpia aerului la ieşire din uscător de pe I-a bandă: I 2I = 181kJ / kg a. us. Calculăm consumul specific de căldură de pe fiecare bandă:  Pe I-a bandă: I 2I − I 2II 181 − 141 q1 = I = = 2500 kJ apă evap. II kg x2 − x2 0,055 − 0,039  Pe a II-a bandă: q2 =  Pe a III-a bandă: q3 =  Pe a IV-a bandă: q4 = I 2IV − I 0 84 − 55 = = 5272,7 kJ apă evap. IV kg x2 − x0 0,0165 − 0,011 I 2III − I 2IV 100 − 84 = = 2666,7 kJ apă evap. III IV kg x2 − x2 0,0225 − 0,0165 I 2II − I 2III 141 − 100 = = 2484,8 kJ apă evap. II III kg x2 − x2 0,039 − 0,0225

Calculăm consumul de căldură în calorifer, în kW, apă evaporată:  De pe I-a bandă: Q1=W1*q1=0,01*2500=25 kW;  De pe a II-a bandă: Q2=W2*q2=0,009*2484,8=22,36 kW;  De pe a III-a bandă: Q3=W3*q3=0,005*2666,7=13,13 kW;  De pe a IV-a bandă: Q4=W4*q4=0,002*5272,7=10,54 kW.

Consumul de căldură pentru încălzirea materialului umed de la temperatura lui iniţială t1I=20 0C pînă la temperatura termometrului umed tum=400C, ce se determină din diagrama I-x, se determină cu relaţia: Qînc= Win*c*(tum-t1I)= 116,66/3600*3,586*(40-20)= 0,032*3,586*20= 2,3 k W; c =0,84*0,18*4,19*0,82= 3,586 kJ/kgK. Considerăm că încălzirea produsului are loc pe prima bandă şi atunci consumul de căldură transmis de calorifer pe I bandă, luînd în consideraţie pirderile în mediul înconjurător , va fi: Q1I= (Q1+ Qînc)*1,1= (25+2,3)*1,1=30,03 kW; Corespunzător căldura transmisă de 1 calorifer şi la restul benzi va fi: Q2I= Q2*1,1= 22,36*1,1= 24,6 kW; Q3I= Q3*1,1= 13,13*1,1= 14,44 kW; Q4I= Q4*1,1= 10,54*1,1= 11,6 kW; Suprafaţa caloriferului se determină din relaţia: F= QI , m2 k * ∆tmed

Unde: k- coeficientul total de transfer de căldură, W/m2K; k = 8,8*1,1*W0,48= 8,8*1,1*0,50,48= 6,94 W/m2K; ∆tmed - diferenţa medie de temperatură, 0C; ∆tmed = t1 − t2 t −t ln 1 um t2 − tum

Unde: t1- temperatura aerului după calorifer, 0C; t2- temperatura aerului deasupra benzii, 0C; tum- temperatura termometrului umed, 0C. Temperatura medie se determină pentru fiecare bandă:  Pentru I-a bandă:
I ∆tmed =

80 − 50 = 80 − 40 21,58 0C; ln 50 − 40

 Pentru a II-a bandă:

II ∆tmed =

80 − 50 = 80 − 37 25 0C; ln 50 − 37

 Pentru a III-a bandă:
III ∆tmed =

55 − 50 = 55 − 30 22,72 0C; ln 50 − 30

 Pentru a IV-a bandă:
IV ∆tmed =

55 − 50 = 55 − 27 25 0C. ln 50 − 27

Determinăm suprafaţa caloriferului sub fiecare bandă:  Pentru I-a bandă: FI =  Pentru a II-a bandă: FII =  Pentru a III-a bandă: FIII =  Pentru a IV-a bandă: FIV = QI 11,6 *10 3 11600 = = = 66,9m 2 . k * ∆t med 6,94 * 25 173,5 QI 14,44 * 10 3 14440 = = = 91,6m 2 ; k * ∆t med 6,94 * 22,72 157,68 QI 24,6 *10 3 24600 = = = 141,8m 2 ; k * ∆t med 6,94 * 25 173,5 QI 30,03 *10 3 30030 = = = 200,5m 2 ; k * ∆t med 6,94 * 21,58 149,77

Calculăm consumul aburului încălzit: D= Unde: QI-consumul de căldură,kW; Iabur-entalpia aburului încălzit corespunzător presiunii,(2776 kJ/kg); c-capacitatea termică specifică,(4,19 kg/(kg*K)); θ-tempereatura condensatului,(169,60C); QI , kg / s I abr − cθ

Pentru I-a bandă: DI = QII 30,03 30,03 = = = 0,01kg / s ; I abur − cθ 2776 − 4,19 * 169,6 2065,38

 Pentru a II-a bandă:
I QII 24,6 24,6 DII = = = = 0,01kg / s ; I abur − cθ 2776 − 4,19 * 169,6 2065,38

 Pentru a III-a bandă: DIII =
I QIII 14,44 14,44 = = = 0,006 kg / s ; I abur − cθ 2776 − 4,19 *169,6 2065,38

 Pentru a IV-a bandă: DIV
I QIV 11,6 11,6 = = = = 0,006 kg / s. I abur − cθ 2776 − 4,19 *169,6 2065,38

Calculăm consumul specific de aer uscat: 1 1 = = 22,7 kg / kg ; IV − xiniţ 0,055 − 0,011

l=

x

I fin

Calculăm debitul de are uscat în uscător: L=l*W=22,7*95,66=2172kg/h; Volumul consumului de aer umed introdus în uscător: Raer * T 287 (273 + 11) = 2172 = 1825m3 / h. Π − ϕPsat . 9,81 * 10 4 − 0,8 * 1325

V = L * Vaer .um. = L

Presiunea aburului saturat Psat este la t=110C este 1325Pa, iar la t=400C este 7378Pa. Consumul aerului umed (400C, φ = 1) înlăturat din uscător: Raer * T 287(273 + 40) = 2172 = 2151m 3 / h. 4 Π − ϕPsat . 9,81 * 10 − 1 * 7378

V = L * Vaer .um. = L Unde:

Raer-constanta gazoasă pentru aer,287J/(kg*K); T-temperatura aerului,K; Π-presiunea totală a amestecului de vapori,Pa; ϕPsat.-umuditatea relativă şi presiunea saturată a aerului umed,Pa; Vaer.umed-volumul specific de aer umed, care revine la 1 kg aer uscat la P=1 atm.

4. NORME DE PROTECTIE A MUNCII Condiţiile de muncă sînt determinate de caracterul proce mediului extern , ce-l înconjoară pe lucrător în sfera de producţie. În timpul activităţii de muncă a omului are loc interacţiunea mediului de producţie şi a organismului. Omul transformă, acomodează mediul de producţie la necesităţile sale, iar mediul de producţie acţionează într-un mod sau altul asupra lucrătorilor. De studierea factorilor de producţie ai mediului extern (condiţiilor meteorologice, zgomotului, vibraţiei, poluării cu gaze, iluminării etc.), ce acţionează asupra sănătă omului, se ocupă igiena de producţie; care, în corespundere cu STAS 12.0.003-74 al S.S.S.M. "Factori de producţie periculoşi şi no defactori fizici, chimici şi biologici. Factorii fizici includ umiditate a relativă şi temperatura aerului ambiant, circulaţia presiunea barometrică a aerului, radiaţia radioactivă şi termică, zgomotul şi vibraţia etc. Printre factorii chimici se numără impurificarea aerului cu gaze otrăvitoare şi praf toxic, mirosurile neplăcute, acizii şi alcaliile agresive. Factorii biologici: microorganismele patogene, unele spe etc. Acţiunea factorilor enumeraţi asupra omului este condi muncă, alimentaţie, condiţiile de menaj. Condiţiile meteorologice ale încăperilor de producţie includ temperatura, umiditatea relativă, viteza de circulaţie şi presiunea aerului. Aceşti factori determină microclima încăperilor de producţie. Asupra microclimei încăperii acţionează nu numai factorii atmosferici externi, dar şi surplusurile de căldură şi umiditate, eliminate de utilajul ce funcţionează, de materialele încălzite, de lucrătorii ce muncesc. De condiţiile meteorologice depind într-o mare măsură starea sănătății şi capacitatea de muncă ale omului. În condiţiile optime omul elimină acea cantitate de căldură, care e produsă de organismul lui. Devierile mari ale parametrilor microclimei duc la schimbarea bruscă a balanţei termice a organismului și dereglarea funcţiilor lui fiziologice: reglarea termică, metabolismul, activitatea sistemelor cardiovascular şi nervos. Tulburarea reglării termice este ţionată de caracterul activităţii de cii de fungi, virusurile, toxinele și civi". lui este condiţionată Acţiunea mediului de producţie asupra organismului omu ții sului de muncă şi factorii

însoţită de supraîncălzirea sau suprarăcirea orgamsmului.

Pentru asigurarea condițiilor favorabile de muncă, sînt stabilite valorile normate de tmperatură, umiditate relativă și viteză de circulație a aerului în zona de muncă a încăperilor de producție. Temperatura aerului în încăpere trebuie să oscileze între 18-24 oC, umiditatea relativă să fie în limitele de 60-40%, iar viteza de circulație a aerului 0,2-0,5m/s. Indiferent de tipul și de funcționarea instalațiilor pe care lucrătorul le deservește, el trebuie să îndeplinească următoarele cerințe de securitate. Lucrătorul trebuie să cunoască bine construcția instalației, tehnica ei de funcționare și să efectuieze îngrijirea și reparația tehnică necesară. Înainte de pornirea instalației montate sau reparate este necesar de controlat dacă nu au rămas pe instalație sau în mecanismele ei obiecte străine: instrumente, buloane, piulițe, ș. a. Instalația poate fi pornită doar în cazul convingerii funcționării normale. Se interzice pornirea și oprirea instalației de către persoanele care nu au permisiunea să facă acest lucru. Înaintea pornirii instalației, lucrătorul dă un semnal sonor, după care toți cei ce o deservesc trebuie să fie atenți. La început instalația lucrează un timp oarecare în gol, după care în ea se introduce materia primă. În timpul funcționării instalației se interzice curățarea, repararea sau reglarea nodurilor. Instalația și locul de muncă trebuie să fie bine iluminate. În apropierea locului de muncă nu trebuie să se afle persoane străine. Se interzice îmbrăcarea și dezbăcarea hainelor în apropierea instalației care funcționează, precum și purtarea îmbrăcămintei descheiete, deoarece îmbrăcămintea poate fi prinsă de mecanismele în mișcare, se recomandă purtarea combinizoanelor. Femeile trebuie să-și acopere capul cu un colțișor sau o basma. La fiecare instalație împreună cu instrucția de deservire trebuie să fie anexate și regulile tehnicii de securitate. Adresarea cu instalațiile electrice necesită de la personalul ce le deservește o atenție specială, de aceea cunoașterea tehnicii de securitate este obligatorie pentru oricare care are lagătură cu electricitatea. Trecînd prin corpul omului, curentul electric produce arsuri și contracția mușchilor. În timpul contracției îndelungate a mușchilor se întrerupe respirația și poate avea loc stop cardiac. Cu cît intensitatea curentului electric care trece prin copul omului este mai mare, cu

atît mai mult crește riscul pentru viața lui. Practica arată că intensitatea curentului mai mare de 0,5A este deja periculoasă pentru sănătatea omului, iar curenul electric cu intensitatea de 1A si mai mult este mortală. Nu trebuie de crezut că pentru om este periculoasă numai tensiunea înaltă. Datele statistice vorbesc despre faptul că peste 80% din situații excepționale survin la rețelele cu un voltaj mic. Normele și regulele electrotehnice prevăd măsuri speciale de ocrotire în timpul lucrului cu tensiune de 40V. Măsurile de protecție se împart în: generale (izolare, legătura cu pămîntul, placate de avertizare, îngrădire) și speciale (individuale).â

Toate obiectele care conduc curentul electric (partea interioară a cablurilor, mînerele de lemn la întrerupătoare și altele), de care se poate folosi omul, trebuie să fie acoperite cu u strat izolator fiabil. Cablurile neizolate (descoperite) se folosesc doar în locurile inaccesibile, unde ele nu vin în contct întîmplător cu omul (linia aeriană). Toate capetele metalice, izolate de părțile conducătoare de curent electric în condiții obișnuite, trebuie să fie unite cu pămîntul, pentru cazul defectării izolației. Pentru aceasta țevele metalice sau unghiurile cu lungimea de 2-3m se bat în pămînt și cu ajutorul unei bare care face legătură cu pămîntul se unesc între ele. Capătul barei iese la suprafață și la el cu un cablu dezgolit aproximativ 16-25mm2 se unesc carcasele instalațiilor și mașinilor electrice, transformatoarelor, cutiile reostatelor ș. a. În cazul defectării izolației partea dispozitvului care are legătură cu pămîntul poate fi unită cu cea conducătoare de curent electric. Cu toate acestea între partea care are legătură cu pămîntul și pămînt nu va fi tensiune periculoasă pentru om. Persoanele, care în conformitate cu locul de muncă intră în contact cu elemente individuale conducătoare de curent electric, pentru protejarea de leziunile care pot fi provocate de curentul electric sînt obligate să aibă obiecte (instrumente) individuale de protecție: mănuși de cauciuc, caloși sau cizmulițe de cauciuc, covorașe de caucuic, ochelari de protecție. Mînerele metelice ale mînerilor instrumentelor de lucru (cleștilor, șurubelnițelor ș. a.) trebuie să fie acoperite cu cauciuc. Este necesar de îndeplinit următoarele tehnici de securitate de bază: 1. Nu se admite contactul sau atingerea elementelor dispozitivelor electrice aflate sub presiune. 2. Nu se permite să se controleze cu degetele tensiunea între cleme. 3. Toate reparațiie la dispozitivele electrice trebuie să se efectuieze numai după deconectarea lor.

4. Deconectînd dispozitivul pentru efectuarea ucrărilor de reparație, trebuie de atîrnat un placat: ”Nu conectați”. 5. Nu se permite trecerea de îngrădire. 6. Nu se admite să se producă nici o lucrare de către persoanele aflate în stare de ebrietate. Dacă o persoana a afost electrocutată este necesar ca persoana dată cît mai curîd să fie eleiberată de contactul cu elementul concucător de curent electric; pentru aceasta este nscesar de deconectat dispozitivul, sau, dacă aceasta din oarecare motive nu este posibil, de întrerupt circuitul, folosind pentru aceasta orice obiect uscat neconductor de curent electric. Cu toate acestea trebuie de luat în considerație posibilitatea căderii victimii de la înălțime și să se ia măsurile necesare. În cel mai rău caz se poate de tăiat cablu cu un topor cu coadă de lemn uscată. Oricum acest lucru trebuie să se facă cu mare atenție. Eliberînd victima de actiunea curentului electric, trebuie urgent de chemat medicul, în același timp acordînd victimii primul ajutor (victimii i se descheie îmbrăcămintea strînsă pe corp, i se dă să miroase amoniac, se face frectie si în caz de necesitate se face respiratie artificială si masaj cardiac).

BIBLIOGRAFIE 1. Băcăoanu A., Operații și utilaje în industria chimică și alimentară. – Editura Tehnică: Iași, 1997. 2. Iliescu L., Gheorghescu N., Șveț V., Procese și utilaje în industria alimentară. – Editura Didactică și Pedagogică: București 1968. 3. Bibire L., Operații și aparate: industria alimentară. – Editura Tehnica: Info Chișinău, 2004. 4. Rășenescu L., Operații și utilaje în industria alimentară, Vol. II. – Editura Tehnică: București 1972. 5. Vavilin A., Protecția muncii la întreprinderile de alimentație publică. – Editura Lumina: Chișinău, 1990. 6. Атаназевич В.И., Гришин М. А., Семенов Ю. Г., Справочник устоновки для сушки пищевых продуктов. – Москва: Агропромиздат, 1989. 7. Стахеев И. В., Основы пройектирования процессов и аппаратов пищенвых производств. Минск, 1975. 8. Bratu Em. A., Operaţii şi utilaje în industria chimică – Editura Tehnică: Bucureşti, 1981.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful