PLANIFICAREA ŞI PROGNOZAREA ACTIVITĂŢII ÎNTREPRINDERII

1. 2. 3. 4. Bazele metodologice ale planificării Principalele compartimente şi indicatorii planului de dezvoltare a întreprinderii (firmei) Elaborarea programului de producţie Conţinutul şi modul de elaborare a planului de business

4.1. Bazele metodologice ale planificării
Eficienţa activităţii întreprinderii în condiţiile economiei de piaţă în mare măsură depinde de faptul, cât de corect vor fi prevăzute perspectivele (în plan apropiat şi îndepărtat) de dezvoltare a întreprinderii, adică de pronosticul acestei dezvoltări. În legătură cu aceasta este necesară studierea experienţei mondiale în domeniul elaborării şi utilizării pronosticurilor activităţii economice, aplicarea ei, ţinându-se cont de specificul ţării. În aceste condiţii elaborarea de către întreprindere a programelui său de producţie se va efectua în baza contractelor directe încheiate între producători şi consumatori, luându-se în consideraţie necesităţile de producţie, inclusiv ale statului. Astfel, activitatea eficientă a întreprinderilor în condiţiile economiei de piaţă devine posibilă doar în virtutea elaborării planurilor de dezvoltare, programelor de producţie, pronosticurilor dezvoltării sicialeconomice a întreprinderilor. Pentru a dezrădăcina reprezentările eronate din mintea oamenilor despre plan ca directivă din partea instanţelor superioare, va fi necesară participarea activă nemijlocită a colectivelor întreprinderii la toate stadiile de întocmire a planului respectiv. La soluţionarea problemelor privind întocmirea şi realizarea programelor de producţie ale întreprinderilor poate contribui în mare măsură folosirea marketingului, a metodelor, principiilor şi tehnicii acestuia. Totodată, este raţional să fie perfecţionată şi utilizată o metofologie experimentată de planificare. De aceea în condiţiile actuale la elaborarea planurilor de dezvoltare a întreprinderilor o mare importanţă are perfecţionarea în continuare a metodologiei de planificare, adică a totalităţii de procedeie şi modalităţi de întocmire a planurilor. Principalele direcţii de perfecţionare a metodologiei planificării sunt:  Ridicarea gradului de argumentare tehnico-ştiinţifică şi economică prin calcule a planurilor;  Aplicarea pe scară largă a normativelor şi normelor tehnico-economice progresiste, a decontărilor bancare;  Perfecţionarea în continuare a sistemului de indicatori în scopul ridicării gradului de eficienţă a producţiei – reducerea consumului de materiale şi a fondointensivităţii, creşterea productivităţii muncii, sporirea cantităţii produselor de calitate superioară, asigurarea intensităţii şi echilibrării minuţioase a planurilor. Aproape în toate ţările cu economie de piaţă dezvoltată planificarea şi dirijarea activităţii întreprinderii adesea sunt unificate printr-o singură noţiune – aceea de “management”. Bunăoară, în literatura didactică din instituţiile de învăţământ superior din Japonia administrarea şi planificarea sunt prezentate ca pe fig. 4.1 [ sursele: 13 şi 8, p.309].
Dirijarea activităţii de afaceri şi economice (managementul)  Planificarea activităţii economice Controlul asupra executării activităţii de afaceri şi economice

+

Dirijarea producţiei

Planificarea de producţie

+

Controlul asupra producţiei

Fig. 4.1. Coraportul dintre planificare şi dirijarea activităţii de producţie a întreprinderii

Unii autori [vtzi 8, p.308-343] descriu destul de detaliat particularităţile planificării activităţii întreprinderilor în condiţiile economiei de piaţă. Planificarea - este modalitatea, prin care se poate atinge obiectivul preconizat în baza executării echilibrate şi consecvente a tuturor operaţiunilor de producţie. Planificarea – este procesul de elaborare a planului, incluzând previziunea, fundamentarea, concretizarea şi descrierea activităţii obiectului economic în perspectivă apropiată şi îndepărtată.

de necesitatea urilizării din plin a capacităţilor de producţie şi a experienţei de producţie avansate. tehnologiei. Diversele norme şi normative ce ţin de eficienţa producţiei sunt redate în schema 4. materiale. Prin normă se înţelege mărimea maximal admisibilă a consumului de materie primă. instalaţiilor. Subsistemul normelor referitoare la muncă şi salariu 6. SISTEMUL DE NORME ŞI NORMATIVE [1. agregatelor. Normele şi normativele aplicabile trebuie să fie progresiste. norme de muncă la un produs într-o anumită unitate de timp. Normele consumului de muncă vie servesc în temei pentru determinarea nivelului de productivitate a muncii. de utilizre a timpului de muncă.  normative pentru folosirea uneltelor de muncă (normative la utilizarea maşinilor. Normele şi normativele servesc la determinarea preţului de cost al produselor. volum etc. piese de completare). tehnicii. combustibil. pentru fabricarea unei unităţi de producţie (sau executarea unui anumit volum de muncă) de calitatea stabilită. Subsistemul normelor şi normativelor financiare 7. al organizării producţiei şi muncii. volumul producţiei nefinisate. instalaţiilor. greutate. energie. obiectelor muncii. mrcanismelor.Fundamentarea planurilor de dezvoltare a întreprinderii se efectuează pe baza sistemului de norme şi normative tehnico-ştiinţifice progresiste. norme numerice). norme de deservire.66] . p.  norme referitoare la durata de însuşire a capacităţilor de proiect ale întreprinderilor. Subsistemul normelor privind utilajele necesare şi utilizarea lor 3. p. Normativele pentru folosirea uneltelor de muncă permit calculul nivelului de utilizare a capacităţilor de producţie. adică la elaborarea lor să se ţină cont de nivelul contemporan de dezvoltare a ştiinţei. stabilire a mărimii salariului. utilajului. Subsistemul normativelor materiale 2.1. Subsistemul normelor privind capacităţile de producţie 5. Subsistemul normelor în domeniul construcţiilor 4. instrumentelor).  norme privind consumul de materiale (norme specifice pentru consumul de materie primă. consumul acestora la o unitate de suprafaţă.1. combustibil.54]:  normele consumului de muncă vie (cantitatea de timp consumată pentru o unitate de produs. materiale. Normele şi normativele tehnico-economice se elaborează la următoarele categorii principale [9. materiale. El caracterizează gradul de urilizare a uneltelor de muncă. Normativul este mărime relativă. combustibil). rezervele de materie primă. Subsistemul normelor social-economice Subsistemul normanivelor pentru ocrotirea naturii Schema 4. unităţilor de producţie ce se dau în exploatare.  normative pentru organizarea procesului de producţie (durata ciclului de producţie. Sistemul de norme şi normative referitoare la eficienţa producţiei: Normativele eficienţei comparative a fondurilor fixe Normativele eficienţei comparative a fondurilor circulante Normativele eficienţei comparative a fondurilor Normativele de economisire a resurselor materiale Normativele de economisire a fondului salarial Normativele randamentului fondurilor 1. energie etc. Destinaţia categoriilor de norme şi normative diferă. În baza normelor specifice ale consumului de resurse materiale şi a programului de producţie se stabileşte cantitatea necesară de anumite tipuri şi mărci de resurse materiale. secţiilor.

Din aceştia fac parte: volumul de mărfuri. Măsurătorii de muncă în îmbinare cu cei în expresie naturală se folosesc la calcularea productivităţii muncii. consumul de materie primă la unitatea de producţie.5 litri. de realizare şi global al producţiei. săpun. pe ei se sprijină toate compartimentele planului. Spre exemplu. de regulă. Cu ajutorul lor se stabileşte dinamica dezvoltării producţiei. calitate etc. Pentru măsurarea volumului de producere a articolelor omogene. în norme de ore. Indicatorii volumetrici stabilesc mărimile absolute ale producţiei în ansamblu. Подсистема норм производственных мощностей (*) 8. Între indicatorii cantitativi şi cei calitativi există o strânsă interacţiune şi interdependenţă. materiale. . rentabilitate. Подсистема норм труда и заработной платы (*) 2.Система норм и нормативов эффективности производства Нормативы сравнительной эффективности основных фондов Нормативы сравнительной экономии оборотных средств Нормативы экономии материальных затрат Нормативы экономии фонда заработанной платы Нормативы фондоотдачи 1.  Pentru calcularea indicatorilor planului în industrie se aplică măsurători în expresie naturală. mărimii salariului. Подсистема строительных норм(*) 6. Подсистема материальных нормативов (*) 5. Indicatorii specifici stabilesc raportul dintre doi sau câţiva indicatori interdependenţi.  În sistemul de indicatori ai planului întreprinderii industriale se disting indicatorii volumetrici şi specifici.fiecare din aceste subsisteme include o întreagă serie de norme şi normative speciale în domeniul respectiv. exprimat.  Indicatorii calitativi sunt mătimi relative. randamentul fondurilor. fondul salarial. Подсистема финансовых норм и нормативов (*) 7. resurse materiale etc. ce se disting prin consumul de materiale. volumetrici şi specifici. Necesitatea fundamentării tehnico-economice a planurilor şi eficienţei producţiei au predeterminat sistemul de indicatori ai planului. numărul de lucrători. volumul producţiei în ansamblu. Подсистема социальноэкономических норм(*) 4. calculate la capacitatea de 0. Măsurătorii în expresie naturală se întrebuinţează la planificarea volumului de producţie şi a resurselor materiale. E vorba de productivitatea muncii. ritmurile şi proporţiile producţiei. combustibil etc. stabilirea normelor de lucru etc. tractoare calculate la 15 cai-putere. volumul consumului de muncă. producţia globală. În condiţiile economiei de piaţă o mare însemnătate au măsurătorii în expresie valorică (monetari). bunăoară. Spre exemplu. de muncă şi valorică. conserve. se aplică măsurătorul în expresie convenţionalnaturală. Подсистема норм потребности в оборудовании и его использовании (*) 3. a unor factori ai ei. suma profitului. ale unor procese şi factori implicaţi în aceasta. calculat la grăsimea de 40%. capacitate sau alt criteriu. cheltuielile pentru diverse resurse de producţie (materie primă. Ei exprimă eficienţa producţiei. etc. volumul de realizare. Подсистема нормативов охраны природы (*) Notă: (*) . investiţiile de capital la unitatea capacităţilor de producţie etc. Indicatorii aplicabili în planidicare se divizează în: cantitativi şi calitativi. numărul muncitorilor.). O largă aplicare şi-au găsit măsurătorii în expresie de muncă ai volumului de producţie. În expresie valorică se planifică volumul de fabricare.  Indicatorii cantitativi ai planului se exprimă prin mărimi absolute. reducerea preţului de cost al produselor.

cu evidenţierea producţiei de bază şi a celei auxiliare. volumul obiectelor de construcţie nefinisate. planurile de realizare a acesteia. combustibilului şi energiei. însuşire a noilor tipuri de producţie.  Un aspect important al dezvoltării întreprinderii îl constituie planul de dezvoltare a ştiinţei şi tehnicii. planul privind munca şi cadrele. mai productive. extinderea şi reconstrucţia celor existente.  Planul construcţiilor capitale prevede construcţia noilor întreprinderi. planul financiar. implimentare a tehnologiilor performante. nivelul mecanizării şi automatizăţii muncii. organizare ştiinţifică a muncii. obţinerea producţiei nete şi marfare (globale) la 1 leu valoare medie anuală a fondurilor fixe de producţie (randamentul fondurilor). se prevede îmbunătăţirea în continuare a calităţii producţiei. perfecţionarea tehnologiilor de producţie. măsurile privind standardizarea şi asicurarea metrologică etc.4. combustibil şi energie. Indicatorii principali ai acesrui plan sunt: producţia însuşită pentru prima dată în ţară. mecanismelor. mecanizarea şi automatizarea proceselor de producţie. planul dezvoltării sociale a colectivului întreprinderii. volumul investiţiilor capitale şi al lucrărilor de construcţii-montaj. planul pentru cheltuielile de producţie şi realizarea producţiei.  Un alt aspect important al planificării dezvoltării întreprinderii este elaborarea planului de ridicare a eficienţei economice a producţiei.  Planul de asigurare tehnico-materială reprezintă un sistem de calcule materiale ce reflectă producerea şi consumul la cele mai importante tipuri de producţie industrială. Un alt indicator important din compartimentul dat este fondul salarial. reducerea relativă a numărului de lucrători. indicatorii volumului de capital şi consumului de materiale. p. sporirea capacităţilor de producţie la întreprinderile în funcţiune din contul reutilării tehnice şi efectuarea unor măsuri tehnico-organizatorice. îmbunătăţirea calităţii producţiei etc. precum şi în baza unor normative ştiinţific fundamentate de utilizare a utilajului. planul de dezvoltare a ştiinţei şi tehnicii. planul de sporire a eficienţei economice a producţiei. reutilarea tehnică a întreprinderii în funcţiune – modernizarea utilajului. planul investiţiilor şi construcţiilor capitale. planul de măsuri pentru protecţia naturii şi utilizarea raţională a resurselor naturale.2. în care se stabilesc sarcinile de fabricare a unor anumite tipuri de produse în expresie naturală şi valorică. În acesta se includ activităţile de efectuare a cersetărilor ştiinţifice. maşinilor. ritmul de creştere a productivităţii muncii şi cota de creştere a producţiei nete şi marfare (globale) din contul ridicării productivităţii muncii. În el .  Un compartiment generalizaror al planului întreprinderii. ronaţia fondurilor circulante. tehnic fundamentate de consumare a materiei prime. Compartimentele principale şi indicatorii planului de dezvoltare al întreprinderii (firmei) Planul de dezvoltare a întreprinderii cuprinde următoarele compartimente principale [9.  Compartimentul central al planului de dezvoltare a întreprinderii este planul de fabricare a producţiei (programul de producţie). materialelor. construcţia şi lărgirea unor secţii şi obiecte la întreprinderile în funcţiune. Aceşti indicatori se elaborează contând pe reducerea consumului specific de materiale. în care se includ indicatorii: ritmurile de creştere a producţiei nete şi marfare (globale). inrtoducere a tehnicii de calcul în administrarea întreprinderii. creşterea productivităţii muncii şi reducerea preţului de cost al producţiei din contul implemetării realizărilor progresului tehnicoştiinţific. renrabilitatea generală. Determinarea necesităţilor de resurse materiale ale întreprinderii şi de utilizare a acestora trebuie să se facă în baza unor norme progresiste. precum şi calculul de balanţă al necesarului suplimentar de muncitori şi funcţionari şi surse de asigurare a acestora. înlocuirea utilajelor uzate cu altele noi.  La elaborarea planului privind munca şi cadrele sarcina principală este de a prevedea ridicarea sistematică a productivităţii muncii drept condiţie principală pentru majorarea volumului de producţie şi a gradului de eficienţă a producţiei. Indicatorii principali ai acestui plan sunt: darea în exploatare a fondurilor fixe şi a capacităţilor de producţie. în care îşi găsesc reflectare rezultatele compartimentelor precedente. este planul pentru cheltuielile de producţie şi realizarea producţiei. a unor obiecte cu destinaţie de producţie. mecanizare şi automatizare a proceselor de producţie. cheltuielile la 1 leu producţie-marfă. planul de asigurare tehnico-materială.56]: planul de fabricare a ptoducţiei industriale (programul de producţie).

Sf – stocurile de producţie nefinisată. realizarea planului de livrări prin cooperare şi livrări contractuale. Calitatea celor mai importante tipuri de produse trebuie să corespundă la parametrii ei rehnico-economice celor mai avansate realizri ale tehnicii naţionale şi străine la toate stadiile de proiectare şi fabricare a producţiei. fabricarea celor mai importante tipuri de produse în expresie naturală (cu indicaţia “inclusiv producţie pentru export ”). sarcina referiroare la profit.este volumul producţiei-marfă.). Aceasta e necesar pentru a asigura îndeplinirea programului de producţie.1 . O parte necesară a planului de producţie în expresie naturală este sarcina privind îmbunătăţirea în continuare a calităţii producţiei. (4. ce permite stabilirea volumului total al producţiei industriale. ce le vor înlocui pe cele uzate.sunt reflectate preţul de cost al rpoducţiei şi profitul. Unităţile de măsură stabilite în plan sunt obligatorii pentru toate verigile de dirijare a producţiei. .  Volumul producţiei-marfă include valoarea: articolelor finite. ce include asemenea direcţii ca: protecţia şi utilizarea raţională a resurselor acvatice.1) unde Рr . metri. Elaborarea programului de producţie Programul de producţie sau planul de producţie este cel mai important compartiment din planul de dezvoltare a întreprinderii. 4. (4. îmbunătăţirea condiţiilor de muncă. O parte importantă a planului financiar este planul creditar. executate la comandă din exterior sau pentru gospodăriile şi organizaţiile din întreprinderea proprie. ce include întregul volum al lucrărilor. În planurile de fabricare a producţiei întreprinderilor sunt prevăzute sarcini privind scoaterea din producţie a articolelor învechite.59-64]. Indicatorii valorici ai programului de producţie sunt: volumul de realizare şi producţia globală de mărfuri. complete etc.  O mare însemnătate pentru prevenirea poluării mediului ambiant are compartimentul planului întreprinderii – planul de măsuri pentru protecţia naturii şi utilizarea raţională a resurselor naturale. p. structura ei. implementării realizărilor ştiinţei şi tehnicii şi a altor compartimente ale planului general. interacţiunea întreprinderii cu bugerul de stat.2. este producţia-marfă şi producţia globală. inclusiv indicatorul privind calitatea producţiei [9.2) unde Sî. semifabricate şi instrumente de producţie proprie la începutul şi finele perioadei planificate. Spn. a semifabricatelor de producţie proprie şi producţiei unităţilor de producţie auxiliare. prorecţia bazinului aerian. indicată în plan. costul lucrărilor cu caracter industrial. trai şi odihnă. kilowat-ore.  Volumul producţiei globale Qg.  Temeiul pentru determinarea în plan a volumului de producţie în expresie valorică îl constituie planul de fabricare a producţiei industriale în expresie naturală. se indică termene concrete de înlocuire a articolelor învechite. se calculează după formula: Qg = Pm – Sî + Sf.  După volumul de realizare a producţiei se apreciază activitatea economică de producţie a întreprinderii. ramurii.2. asociaţiei. Un important indicator al planului. Sarcina de fabricare a producţiei industriale în expresie naturală se stabileşte în unităţi de măsură. protecţia şi utilizarea raţională a resurselor minerale. Spnп. adică a produselor ce nu corespund cerinţelor actuale ale economiei naţionale şi populaţiei ţării. precum şi pentru îmbinarea programului de producţie cu indicatorii de calitate a producţiei. preconizate pentru executare în perioada respecrivă. Acest plan se întocmeşte pe baza planului de producţie şi realizare a producţiei. crearea şi utilizarea fondurilor fixe de producţie. Indicatorii programului de producţie sunt: ritmul de creştere a volumului global al producţiei. prevăzute pentru realizare în esterior. bucăţi. – stocurile de producţie nerealizată la începutul şi finele perioadei planificate. a construcţiilor capitale proprii şi obiecnelor neindustriale din întreprinderea proprie. în asortimentul prevăzut.3. precum şi noile tipuri (modele) de articole. Toate compartimentele planului întreprinderii industriale se află în strânsă interdependenţă. protecţia şi utilizarea raţională a terenurilor.  În planul de dezvoltare socială a colectivului întreprinderilor şi asociaţiilor se prevăd măsurile pentru soluţionarea celor mai actuale probleme pentru colectivele întreprinderii (asociaţiei) privind dezvoltarea lor socială.1 – Spnп. Volumul producţiei realizabile se calculează după formula: Рr = Pm + Spn. conform planului. destinate realizării în exterior. ritmurile de creştere a productivităţii muncii. ce ţin cont de specificul consumului la anumite tipuri de articole (tone.  În planul financiar se stabilesc indicatorii financiari cei mai importanţi: calculul necesarului de mijloace circulante proprii şi sarcinile privind accelerarea rotaţiei acestora. randamentul fondurilor şi alţi indicatori economici. care sunt uzate moral.

de regulă. dinamica de producţie şi indicatorii ce depind de întreprindere. la întreprinderile (companiile) industriale din S. Însă. venitul după achtarea tuturor plăţilor suplimentare. în opinia unor autori [9. În afară de aceşti indicatori principali. de regulă. precum şi al producţiei-marfă.  Printre indicatorii de estimare cei mai importanţi sunt: circulaţia (circulaţia mărfurilor sau volumul vanzărilor).U.  La indicatorul din grupa a doua – cheltuielile de producţie – pot fi raportate cheltuielile pentru plata muncii. amortizare. б) în preţurile angro ale întreprinderilor. se acordă indicatorului generalizator al eficienţei producţiei – indicelui eficienţei factoriale totale (IEft). (4. venitul global. Se consideră că acesta este cel mai exact criteriu într-un plan de lungă durată.A. indicatorii relativi ai activităţii economice.  O importanţă deosebită la aprecierea activităţii economice de producţie a întreprinderilor şi companiilor au indicatorii din grupa a treia . ce poate fi divizat în trei grupe principale [11]: indicatorii de estimare. În cazul al doilea – numitorul fracţiei. Indicatorii eficienţei producţiei: cota venitului global sau net în circulaţie (volumul vânzărilor) al întreprinderii. raportul dintre mărimea producţiei convenţional-nete şi cheltuielile salariale. p. Aici e vorba de diferiţi coeficienţi. producţia convenţional-netă în circulaţie a firmei. iar adesea şi suma datoriilor pe termen scurt şi depăşirea creditului (overlraft). Pentru argumentarea programului de producţie al întreprinderii este necesar să se dispună de calculele privind capacităţile ei de producţie. trebuie menţionate două grupe principale: indicatorii eficienţei producţiei şi indicatorii privind structura cheltuielilor. în afară de capitalul acţionar. lichiditatea după plata dividentelor. V . Principalul indicator – indicele randamentului (profitului obţinut) de la capitalul investit se calculrază prin două metode: pe baza capitalului acţionar al întreprinderii şi pe aşa numita bază economică. În scopul de a se elimina munca precedentă şi a se scoate în profil rezultatele activităţii de producţie. necesare pentru determinarea dinamicii de producţie.U. venitul după plata dobânzilor la împrumuturi şi credite. o serie de întreprinderi (firme) efectuează planificarea şi îşi apreciază activitatea în funcţie de producţia netă. ci în expresie naturală. Spre exemplu. aceştia nu sunt indicatori valorici.A. Se calculează după formula: IEft = Qcn/ V +Аm +Мp. În primul caz numitorul fracţiei reflectă suma capitalului acţionar. Indicatorii structurii cheltuielilor – aceştia sunt: cota capitalului avansat în volumul vânzărilor. . se stabilesc: în plan – în preţurile angro în vigoare ale întreprinderilor. iar numărătorul – mărimea venitului obţinut înainte de impunerea fiscală. Aplicarea indicatorului producţiei nete permite excluderea calculului repetat al produselor. în vigoare în perioada de referinţă (pentru calcularea preţului de cost). în darea de seamă – а) în preţurile comparabile ale întreprinderilor la o anumită dată (aşa numitele preţuri constante). Sfera de aplicare a anumitor indicatori de apreciere a activităţii economice de producţie a întreprinderilor şi companiilor din S. cota rezervelor în costul total al materialelor şi semifabricatelor utilizate. numărătorul indicând mărimea venitului convenţional-net. cheltuielile pentru aprovizionarea tehnico-materială etc. rezervele financiare şi profitul nedistribuit al întreprinderii. capitalul.Volumul producţiei realizate. numai la necesităţile gestiunii contabile. pentru aprecierea activităţii economice se foloseşte un sistem special de indicatori. ce caracterizează eficienţa resurselor de producţie utilizabile şi destinaţia lor principală . În fiecare sferă a businessului ei îşi au specificul lor. din prima grupă fac patre şi o serie de indicatori privind productivitatea muncii.A. stabilirea cu mai mare exactitate a mai multor indicatori importanţi ai calităţii – productivitatea muncii.costul forţei de muncă (fondul de salarii pentru muncitori şi funcţionari).  Volumul producţiei nete se stabileşte prin scăderea din producţia-marfă (în preţurile angro ale întreprinderilor) a cheltuielilor materiale în aceleaşi preţuri (adică în preţurile acceptate la elaborarea planului). Аm– suma defalcărilor de amortizare în anul curent în preţurile constante ale anului cînd au fost procurate urilajele (la toate tipurile de utilaj). energia. randamtntul fondurilor etc. lichiditatea după efectuarea noilor investiţii capitale. producţia convenţional-netă. venitul după plata impozitelor. se limitează. care se folosesc pe larg în sfera businessului.. cuprinde şi suma împrumuturilor pe termen lung ale întreprinderii. precum şi a sumei defalcărilor de amortizare a fondurilor fixe. în locul volumului de realizare a producţiei. venitul convenţional-net.3) unde Qcn – volumul producţiei convenţional-nete.de a servi drept bază pentru comparaţii (interramurale şi între firme). O mare însemnătate în sistemul de indicatori ai activităţii economice a întreprinderilor din S.63]. Printre alţi indicatori relativi ai activităţii economice.U.relativi. indicatorii cheltuielilor de producţie.

Spre deosebire de planul tehnico-industrial financiar (planul activităţii de producţie al întreprinderii) planul de business poate avea 6. Dacă e posibil. părţile. p. procurate din exterior. Este nevoie de aprecierea obiectivă a plaanului de business. 1. Elaborarea prealabilă a proiectului antreprenorial a primit denumirea de plan al businessului [12. parametrii esenţiali şi indicatorii planului de business Planul (programul) de acţiuni şi măsurile organizatorice .U. Planul de busines trebuie să fie întocmit profesionist. abia atunci i se va prezenta planul detaliat. materialelor şi serviciilor. la elaborarea lui trebuie să se ţină cont de următoarele condiţii [9. 12. “planul businesului antreprenotial constituie temelia contractului dintre antreprenor şi finansistul-investitor. acesta e un document intern. Obiectivele şi satcinile tranzacţiei antreprenoriale Rezumatul. ce se foloseşte de către corporaţiile şi instituţiile de toate dimensiunile pentru a stabili obiectivele şi a propune căile de atingere a acestora “[14. planul de business se foloseşte adesea pentru atragerea investitorilor sau obţinerea creditelor bancare pentru realizarea proiectului [1. Planul de business are câteva funcţii. 2. Dacă se efectuează câteva tranzacţii în interacţiune. ce cuprinde şapte compartimente principale (fig. 4. p.A. care a elaborat planul de business. p. planul va fi însoţit şi de avizul auditului. nici unul din investitorii potenţiali nu trebuie să găsească vreo greşeală în planul de business. După conţinut şi exterior se judecă despre competenţa antreprenorului. Structura şi conţinutul planului de business nu sunt strict reglementate. Planificarea activităţii antreprenoriale. se bazează pe planul de business.10. În primul rând trebuie să ia cunoştinţă de el membrii colectivului antreprenorial. punctele ce îl interesează. El este orientat spre atingerea succesului mai ales în activitatea economico-financiară. Trebuie menţionat faptul că dinamica eficienţei factoriale totale şi comparaţiile interfirmă ale întreprinderilor după nivelul acestui indicator permit administraţiei companiei să judece despre competitivitatea firmei şi eficienţa cu care se utilizează toate tipurile de resurse. clar şi accesibil pentru folosinţă. diagrame. planificarea activităţii antreprenoriale în cazul dat va viza un proces neîntrerupt. 4. În orice caz la prima familiarizare a investitorului potenţial cu planul trebuie mai întâi ca acestuia să i se pună la dispoziţie o scurtă descriere sau tabelul cu datele respective şi. p. Deşi planul de business nu are conţinut şi structură strict reglementate. În acest caz planul se foloseşte pentru analiza minuţioasă a ideii respective. În acest scop trebuie prevăzute subdiviziuni funcţionale pentru fiecare capitol. acestea trebuie planificate respectiv.67]. Aplicarea experienţei de calculare a indicilor activităţii economice a întreprinderilor din S.Мp – costul materiei prime. estimarea gradului ei de realizabilitate. Acest document trebuie să fie simplu. Fiecare exemplar al planului trebuie numerotat. grafice. 7. dacă investitorul îşi exprimă interesul de colaborare. Planul de business trebuie să fie divizat pe capitole (compartimente). deoarece el conţine date confidenţiale referitoare la activitatea antreprenorului sau grupului de antreprenori. în care se stabilesc obiectivele şi se descrie strategia generală referitor la faptul cum intenţionează întreprinderea să le realizeze.4. programului de acţiune. 18 şi mai multe compartimente. Conţinutul şi modul de elaborare a planului de business În cazul antreprenoriatului cele mai frecvente sunt planurile şi programele de realizare a unei anumite tranzacţii şi promovării elementelor principale din care se compune operaţia de business. Planul de business este un procedeu general acceptat în management. Primul compartiment (capitol) va desrie obiectivele şi sarcinile afacerii antreprenoriale. După cum afirmă businessmanul canadian D. Trebuie ţinută la control difuzarea planului de business. scheme. 11]. Cu alte cuvinte. aplicată pe scară largă în practica ţărilor dezvoltate. acum şi în ţările cu economie tranzitorie. 64-69].Doil. poate fi de real folos în condiţiile de formare a relaţiilor de piaţă în economia Republicii Moldova. 3. Planul de business trebuie să fie întocmit astfel. Contabilul sau contabilul-şef urmează să verifice minuţios toate calculele financiare. verificarea veridicităţii ei. În al doilea rând. În primul rând. Pentru o mai completă şi intuitivă percepţie a informaţiei se recomantă ca în plan să figureze tabele. 4. iar pentru obţinerea rezultatelor scontate este necesară elaborarea prealabilă a planului.548]. încât fiecare investitor să poată găsi uşor capitolele. a eficienţei de pe urma traducerii ideii în fapt. Drept optim ca structură şi conţinut se consideră planul de business.2).

Rezumatul. mijloacele proprii şi împrumutate. precum şi spiritual). serviciilor. Obiectivele şi sarcinile tranzacţiei antreprenoriale (proiectului) Obiectivul principal al businessului este obţinerea profitului. Indicatoti speciali: calitatea mărfurilor şi serviciilor realizabile. De rând cu obiectivul principal. se manifestă prin transferarea unei părţi. eficienţa şi rezultatele preconizate. calităţile lor distincte. ca şi în genere la întocmirea planului de business. crearea noilor valori spirituale şi culturale. ridicarea statutului antreprenorului – dezvoltarea şi consolidarea potenţialului economic al antreprenorului (inclusiv potenţialul de producţie. rezultatului final prevăzut în plan şi particularităţile lor distincte. Sarcinile speciale ale antreprenoriatului – în particular. Este important în acest caz. ce reduce valoarea simplelor calcule aritmetice. deoarece acest compartiment esre de bază.2. compartimentul central al planului de business este “Obiectivele şi sarcinile tranzacţiei antreprenoriale ”. îmbunătăţirea climatului psihologic în ţară. 4. desfacerea. profitul. decât aceea pe care ar fi putut-o obţine antreprenorul. Asemenea acţiuni urmăresc. organizaţiilor filantropice. Compartimentul 1. extinderea contactelor de afaceri. Compartimentul generalizator al planului de business cuprinde: obiectivul principal al proiectului (tranzacţiile). bugetului. aderarea la diverse asociaţii etc. mărfurilor. În procesul de estinare iniţială a raţionalităţii proiectului antreprenorial trebuie să se ţină cont de faptul că suma profitului necesar să fie obţinut urmează a fi mult mai mare. El trebuie să fie cât mai concret. fondurilor. termenele de realizare a proiectului (tranzacţiilor). Indicatorii generalizarori principali: volumul de fabricare şi realizare a producţiei şi serviciilor. având în vedere necesităţile de resurse băneşti ale antreprenorului şi impactul inflaţiei. să fie luat în consideraţie factorul temporal. cheltuielile necesare pentru realizare. tehnico-tehnologic. Planificând tranzacţia preconizată. dacă nu cumva ptofitul va veni prea târziu. Compartimentul 2. în primul rând trebuie clarificată suma profitului pe care se contează şi argumentată capacitatea proiectului de a se solda cu o asemenea sumă. domeniul de aplicare a rezultatelor. filantropia. parametrii şi indicatorii principali ai planului de business Acesta e compartimentul generalizator al planului de business. ştiinţific. acomodarea la anumite gusturi şi cerinţe ale . se consideră încheian numai după ce a fost întocmot întregul plan al businessului. datorită faptului că devine mai cunoscut.Caracteristica produselor. deoarece are misiunea să ofere o imagine relativ completă privind conţinutul întregului plan al businessului. ridicare a prestigiului antreprenorului. căile şi modalităţile de realizare a obiectivelor propuse. dacă amplasa mijloacele cheltuite într-o bancă de economii. încasările. dezvoltarea potenţialulzu tehnico-ştiinţific şi de creaţie. În caz contrar sensul proiectului se reduce la efectuarea unei simple tranzacţii financiară. laconic şi convingător. calitatea superioară a mărfurilor şi serviciilor. Şi. trebuie să se ştie. Aceasta serveşte drept condiţie şi garanţie a posibilităţii de promovare a tranzacţiilor viitoare. în afară de suma profitului preconizat. Planul de busines al antreprenoriatului După cum se vede din această schemă. scopul de a obţine anumite investiţii sau facilităţi. rentabilitatea. asanarea mediului ecologic. deplasări în străinătate. iar uneori şi a întregului profit rezidual în favoarea altor antreprenori. el se elaborează şi se precizează în toată perioada de întocmire a planului. caracteristica pe scurt a produsului antreprenorial. cererea. volumul vânzărilor Asigurarea cu resurse a tranzacţiei Eficienţa tranzacţiei Fig. a relaţiilor internaţionale. Cu alte cuvinte. alte obiective şi sarcini speciale – dezvoltarea contactelor. de regulă. de pregătire profesională. în care sunt descrice ideile principale şi conţinutul planului în miniatură. cum se va distribui aceasta în timp. autorii planului de business trebuie să reflecte şi alte obiective şi sarcini: obiective sociale – lichidarea deficitului de mărfuri şi servicii. are o reputaţie mai bună. acordate consumatorului Analiza şi estimarea conjuncturii pieţei.

care să permită în măsura cuvenită “să fie perceput” produsul antreprenorial. Modificarea cererii la marfă. desfacerii. Caracterisnicele produselor. conform analizei şi prognozei efectuate. ceea ce permite să se prevadă volumul de vânzări. Compartimentul 4. concurenţii şi consumatorul. de posibilităţile şi capacităţile lor. prognozarea preţurilor. Compartimentul 7. calculelor. datele privind dinamica consumului preconizat la această marfă în diverse perioade de timp. deservirea cumpărătorului. luând în consideraţie concurenţa. vânzarea acesteia. lucrările. semifabricate.consumatorilor. precum şi măsurile de stabilire a unor forme speciale de retribuţie a muncii. La elaborarea acestui compartiment este necesar să se ţină cont de concurenţi. de evidenţă şi control etc. hârtii de valoare). estimărilor. care vor deveni preponderent. Programul de acţiuni antreprenoriale în mod obişnuit include: activitatea marketing (reclama. ţinându-se cont de factorii ce influenţează cerinţele la marfa dată). cererii şi volumului de vânzări Acest compartiment constituie o continuare nemijlocită a studierii cerinţelor şi prognozării preţurilor. Eficienţa tranzacţiei (proiectului) . termenul de recuperabilitate a investiţiilor capăitale. păstrarea. selectare şi pregătire a cadrelor (asigurarea cu cadre). serviciile). descrierea. resursele financiare (mijloace băneşti curente. informaţia privind cercul de consumatori ai produsului antreprenorial şi cerinţele pe care acesta le va satisface (pronosticul cererii solvabile la marfa în cauză. resursele informaţionale (informaţia statistucă şi tehnico-ştiinţifică). datele despre regiune. menodele de coordonare a aacţiunilor executanţilor. clădiri. financiară). În afară de estimarea analitică şi prin calcule a pieţei de desfacere planul businessului trebuie să prevadă şi modalităţile de activizare a pieţei prin intermediul marketingului şi al altor genuri de activitate. gradul scăzut al riscului. Compartimentul 6. credite. consumatorilor produsilui antreprenorial dat. achiziţia. Acestea sunt modalităţile de dirijare a realizării planului. serviciilor acordate consumatorului de către antreprenor În acest compartiment al planului de business trebuie să figureze: datele concrete. Rezultatele analitice de prognoză ale estimării parametrilor se includ în planul de business. Compartimentul 3. fabricarea producţiei (antreprenoriatul de producţie). marfa. În el sunt predeterminate volumele de fabricare şi realizare a mărfurilor pe perioade de timp în procesul realizăţii produsului antreprenorial. comercială. alte modele. În catul al doilea situaţia e mai complicată. În primul caz se poate stabili cu un grad înalt de veridicitate cercul cumpărătorilor. energie.). categoriile de populaţie. Ţinând cont de rata înaltă a inflaţiei. investuţii capitale. de politica preţurilor. Asigurarea cu resurse include: resursele materiale (materiale. Planul (programul) de acţiuni şi măsurile organizatorice Conţinutul acestui compartiment în multe privinţe depinde de genul activităţii antreprenoriale (de producţie. pe de o parte. materie primă. utilaje etc. resursele de muncă. modelul experimental. caracteristicile acestuia. Asigurarea cu resurse a tranzacţiei În acest compartiment se expun datele cu privire la tipurile şi volumul resurselor necesare pentru realizarea proiectului antreprenorial. obţinerea garantată a rezultatelor preconizate. Аnaliza şi estimarea conjuncturii pieţei. chemate să contribuie la reglementarea executării planului de business. evidenţa cererii din partea acestuia).pe înţelegerea prealabilă cu cumpărătorul potenţial sau cu organizaţiile comerciale. Spre exemplu. organizaţiile. cumpărători şi consumatori ai mărfii. structurilr organizatorice de administrare a proiectului. Compartimentul 5. mărfurilor. adică poartă caracter de prognoză. de stimulare. analiza şi estimarea pieţei în procesul de elaborare a planului de business se bazează. Investigaţiile. preţurile prvăzute pentru realizarea produsului activităţii antreprenoriale reprezintă cel mai dificil element la întocmirea planului de business. sursele şi migloacele de obţinere a resurselor. iar pe de alta. fotografii etc. la care se presupune a se vinde produsul activităţii antreprenoriale (producţia. pronosticurilor. de desfacere a mărfurilor. realizarea mărfii (particularităţile antreprenoriatului comercial). pe propuneri. determinarea pieţei de desfacere. transportarea.. În cazul unor proiecte mici pe termen scurt sau al unor proiecte antreprenoriale mari pe termen lung situaţia este diferită. De aceea lucrul asupra planului de business trebuie să includă şi corectarea volumului preconizat al vânzărilor. Măsurile organizatorice sunt o parte indispensabilă a programului de acţiuni. consumul se stabilesc în prosecul de elaborare a planului de business pe baza propunerilor. . inclusiv postrealizare.

scurgerea maximală de capital. datele biografice ale persoanelor oficiale de rang superior şi ale altor colaboratori ai administraţiei. Se descrie starea producţiei şi a capacităţilor de producţie ale întreprinderii. se includ. Se examinează rapoartele financiare din ultimii cinci ani şi se face pronosticul pe cinci ani al stării financiare. compensează principalele investiţii capitale. ce permit pregătirea deciziei privind raţionalitatea investirii anumitor mijloace. se ţine cont de eficienţa socială şi tehnico-ştiinţifică (obţinerea unor rezultate ştiinţifice noi). 10. rentabilitatea. 70-71]. În acest caz planul de business include. Practica internaţională de fundamentare a proiectelor În practica internaţională de fundamentare a proiectelor se aplică mai mulţi indicatori generalizatori. Printre indicatorii generalizatori de bază ai eficienţei sunt indicatorii profitului şi ai rentabilităţii tranzacţiei.  Norma rentabilităţii – mărimea minimală a partidei de producţie fabricată. ţinându-se cont de factorul temporal (cu decontarea veniturilor şi cheltuielilor provizorii).69-70]. calculat pentru termenul economic al vieţii investiţiilor. dacă trebuie sau nu perioada de restituire să fie cu decontări sau fără acestea. Estimarea aportului. în cazul căreia se asigură “profitul nul ”. Concomitent se ţine cont şi de impunerea fiscală. următoarele compartimente [9. Întrebarea. Preţul specific – Cheltuielile variabile specifice Puţin altă structură a planului de business e acceptată în cazul obţinerii creditelor de la băncile occidentale. calculat pentru perioada de realizare a proiectului. În afară de schemele organizatorice generale. inclusiv cele mai importante programe şi iniţiative. Descrierea producţiei şi a pieţei de desfacere. Printre aceştia: valoarea curentă netă. Materiale juridice.  Coeficientul intern al eficienţei se determină ca valoare inferioară a rentabilităţii ce asigură egalitatea cu zero a efectului integral. norma activităţii rentabile [5. starea mijloacelor circulante. În afară de aceasta. Lichiditatea. . perioada de restituire a investiţiilor capitale. 8. pe parcursul cărora venitul de la vânzări. Reflectă dimensiunile necesare ale proiectului financiar şi trebuie să fie îmbinat cu sursele de acoperire a tuturor cheltuielilor. ce se calculează prin total cumulativ. 9. reputaţia. minus cheltuielile administrative funcţionale. Introducere şi informaţia generală. Personalul şi relaţiile de muncă. coeficientul intern al eficienţei. Se expune analiza datoriilor. p. de regulă. sistemul de vanzări etc. se dă descrierea articolelor de impunere fiscală a companiei şi referitor la datoriile ei. se descrie şi se explică istoria activităţii întreprinderii. Indicatorul se calculează pentru fiecare an de realizare a proiectului antreprenorial şi ca mărime anuală medie. Organizarea şi administraţia. 1. prin care a trecut. Investigaţiile şi elaborările. Proiectul este considerat rentabil. incluzând poziţia ei pe piaţă.  Indicatorii valorii curente nete (aşa numitul efect economic integral) constituie diferenţa dintre venitul total de la realizarea producţiei. venitul de la vânzare este egal cu cheltuielile de producţie: Norma rentabilităţii = Cheltuielile constante . în legătură cu activitatea de producţie. 2.  Scurgerea maximală de capital – constituie valoarea cea mai negativă a primului indicator (valoarea curentă netă). Informaţia financiară. 5. dacă coeficientul intern al eficienţei nu e mai jos de valoarea lui inferioară iniţială. rămâne deocamdată discurabilă. Se descriu principalele direcţii de cercetare.Acest compartiment de încheiere a planului de business conţine caracteristica eficienţei tranzacţiei antreprenoriale. 7.5. pe scurt. 3.  Perioada de restituire a investiţiilor capitale se aplică pe scară largă în practica internaţională ca termen de recuperabilitate a investiţiilor capitale. şi suma tuturor tipurilor de cheltuieli în aceeaşi perioadă. Producţia şi capacităţile de producţie. 4.  Rentabilitatea se calculează ca raport al profitului faţă de investiţiile capitale sau raportul profitului faţă de capitalul acţionar. În acest caz indicatorul reprezintă numărul de ani. evenimentele recente şi curente. Se arată câteva aspecte importante ale activităţii întreprinderii. Tot aici e raţional să fie analizate consecinţele pe termen lung ale tranzacţiei antreprenoriale. 4. 6. Se descriu pe scurt cele mai importante foste şi actuale acţiuni în şudecată şi arbitraj. Se examinează forma juridică şi se oferă o descriere scurtă a acnivităţii.

o largă răspândire şi-a găsit planificarea activităţii antreprenoriale. 7.U. 5. se divizează în cantitativi. Se face descrierea tuturor contractelor sau acordurilor. Elementul central al acestei analize este determinarea poziţiei firmei în concurenţa pentru pieţele de desfacere a producţiei sale. volumetrici şi specifici. firmei. Pentru calcularea indicatorilor planului se folosesc măsurători în expresie naturală. zece compartimente-tip. de muncă şi valorică. Planul de dezvoltare a întreprinderii. De menţionar rolul marketingului ca sistem strategic de ditijare şi planificare la întreprindere. Dacă însă e vorba de soluţionarea unor probleme de perspectivă în domeniul marketingului. În condiţiile economiei de piaţă activitatea eficientă a întreprinderii. indicatorii relativi ai activităţii economice. calitativi. Concomitent la baza elaborării planului strategic se află datele de la analiza perspectivelor de dezvoltare a întreprinderii. la baza căruia se află planul de fabricare a producţiei în expresie naturală. Alte aspecte ale gestiunii contabile. Numărul de compartimente şi conţinutul lot se poate modifica. de regulă. . indicatorii cheltuielilor de producţie.11. 2. Compartimentul central al planului de dezvoltare a întreprinderii este programul de producţie. planul de activitate marketing se elaborează în cadrul planului strategic al întreprinderii. Noţi aceşti indicatori pot fi uniţi în trei grupe: indicatori de estimare. a planului de business. La majoritatea întreprinderilor elaborarea planului de activitate marketing se face în paralel cu întocmirea planului de activitate antreprenorială. Drept document al acestei planidicări serveşte planul de business. ce se aplică în planificare. avându-se anumite propuneri privind modificarea mediului exterior în care funcţionează.). se aplică un sistem specific de indicatori. Contractele. în care este implicară întreprinderea. La întreprinderile industriale din S. profilactorii etc. în funcţie de mărimea şi specificul întreprinderii. firmei include. Indicatorii. Prioritatea măsurătorilor în expresie naturală constă în faptul că ei asigură obţinerea valorilor cantitative şi a caracteristicilor calitative ale unor sau altor indicatori. Mai sus s-a demonstrat că planul activităţii marketing se integrează organic în planul de business. 4. firmei în mare măsură depinde de elaborarea unor planuri optime de dezvoltare. În practica din străinătate. 3. hoteluri. companiei pentru trei-cinci ani. 12. 6. spitale. Concluzii 1. Necesitatea fundamentării tehnico-economice a planurilor presupune existenţa unui sistem de indicatori pentru fiecare plan. Se expune pe scurt proprietatea neînregistrată (apartamente.A. iar în ultimul timp şi în practica întreprinderilor autohtone.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful