Capitolul 6 PROCESE UNITARE PENTRU TRATAREA NĂMOLURILOR PROVENITE DIN EFLUENŢII LICHIZI INDUSTRIALI 6.1.

Formarea şi caracteristicile nămolurilor Epurarea apelor uzate, în vederea evacuării în receptorii naturali sau a recirculării, conduce la reţinerea şi formarea unor cantităţi importante de nămoluri ce înglobează atât impurităţile conţinute în apele brute, cât şi cele formate în procesele de epurare. Schemele tehnologice aplicate pentru epurarea apelor uzate industriale şi orăşeneşti, din care rezultă nămoluri se pot grupa în două mari categorii: cele privind epurarea mecano-chimică şi cele privind epurarea mecano - biologică. În fig. 6.1 şi 6.2 se prezintă principalele surse de nămol în cadrul schemelor de epurare menţionate.
Apă uzată Nisip Pretratare Decantare primară Epurare biologică Decantare secundară Emisar Apă pt. irigaţii

Fermentare anaerobă

Fermentar e aerobă

Nămol

Incinerare Haldă

Uscare termică

Deshidratare

Igienizare

Depozitare

Utilizare

Compostare

Depozitare

Utilizare

Fig.6.1.Surse de nămol din staţia de epurare mecano-biologică

79

Din punct de vedere fizic, nămolurile provenite din epurarea apelor uzate se consideră sisteme coloidale complexe, cu compoziţii eterogene, conţinând particule coloidale ( d < 1 µ ), particule dispersate (d = 1 - 100 µ ), agregate, material în suspensie etc., având un aspect gelatinos şi conţinând foarte multă apă. Din punct de vedere tehnologic, nămolurile se consideră ca fază finală a epurării apelor, în care sunt înglobate produse ale activităţii metabolice, materii prime, produşi intermediari şi produse finite ale activităţii industriale.
Recirculare Apă uzată Pretratare Reactivi de coagulare Coagulare Nămol de precipitare Decantare Eventual epurare avansată Emisar

Prelucrare

Eventual nămol

Utilizare

Extragere săruri sau metale Reutilizare Chemo fixare

Deshidratare

Haldă

Incinerare Utilizare

Cenuşe

Fig. 6.2 Surse de nămol din staţia de epurare mecano - chimică

Principalele tipuri de nămol ce se formează în procesele de epurare a apelor uzate sunt: - nămol primar, rezultat din treapta de epurare mecanică; - nămol secundar, rezultat din treapta de epurare biologică; - nămol mixt, rezultat din amestecul de nămol primar şi după decantarea secundară, obţinut prin introducerea nămolului activ în exces în treapta mecanică de epurare; - nămol de precipitare, rezultat din epurarea fizico-chimică a apei prin adaos de agenţi de neutralizare, precipitare, coagulare - floculare. După stadiul lor de prelucrare în cadrul gospodăriei de nămol, se pot clasifica: - nămol stabilizat (aerob sau anaerob); - nămol deshidratat (natural sau artificial); - nămol igienizat (prin pasteurizare, tratare chimică sau compostare); - nămol fixat, rezultat prin solidificare în scopul imobilizării compuşilor toxici; - cenuşă, rezultată din incinerarea nămolului;
80

Clasificarea nămolurilor după compoziţia conduce la luarea în considerare a două mari categorii: - nămoluri cu compoziţie predominant organică, ce conţin peste 50% substanţe volatile în substanţa uscată şi care, de regulă, provin din epurarea mecano-biologică; - nămoluri cu compoziţie predominant anorganică, ce conţin peste 50% din substanţa uscată şi care de regulă, provin din epurarea fizicochimică. 6.2. Caracteristicile fizico-chimice ale nămolurilor Pentru caracterizarea nămolurilor se apelează la: - indicatori generali (umiditate, greutate specifică, pH, raport mineral volatil, putere calorică etc.); - indicatori specifici (substanţe fertilizante, detergenţi, metale, uleiuri şi grăsimi etc.) în funcţie de provenienţa apei uzate industriale. Datorită naturii complexe a nămolurilor, indicatorii generali şi specifici se completează cu alţi parametri ce caracterizează modul de comportare a nămolurilor la anumite procese de prelucrare (fermentabilitate, filtrabilitate, compresibilitate, flotabilitate). Principalele caracteristici fizico-chimice ale nămolurilor care prezintă interes în tehnologia de prelucrare şi evacuare sunt analizate în cele ce urmează. Umiditatea sau conţinutul de apă Aceasta variază în limite foarte largi, în funcţie de natura nămolului (mineral sau organic), de treapta de epurare din care provine (primar, secundar, de precipitare etc.). Astfel materialele grosiere reţinute pe grătare şi site au umiditate de 60%, nămolul primar proaspăt 95-97%, nămolul activ în exces 98-99,5% şi nămolul de precipitare 92-95% (tabelul nr.6.1.) În practica prelucrării nămolului este important a cunoaşte modul de legare a apei şi energia necesară pentru îndepărtare. Greutatea specifică a nămolului Aceasta depinde de greutatea specifică a substanţelor solide pe care le conţine, de umiditatea lor şi de provenienţa nămolului în cadrul staţiei: nămolul primar brut are o greutate specifică de 1,004-1,010 t/m3, nămolul activ excedentar are valori mai mici, în jur de 1,001 t/m3, iar după îngroşare 1,003 t/m3. Mineral şi volatil în substanţă uscată Acesta este un criteriu de clasificare a nămolurilor ( nămol organic în care M / V < 1 şi nămol anorganic în care M / V > 1 ) şi un criteriu de selecţie a procedeelor de prelucrare, întrucât un nămolul organic este putrescibil şi se are în vedere mai întâi stabilizarea sa mai ales pe cale biologică (fermentare anaerobă,

81

Valea Călugărească Nămol de precipitare "Dero" Ploieşti Nămol primar (bere. b .9-1. "Rulmentul" Bârlad Nămol de precipitare C.1. CCH Oneşti Nămol primar de la prelucrarea carboniferă Petrila Nămol de precipitare.9 Nămolul primar. în g/cm3.7 94.).suprafaţa de filtrare.4 98.60 0. c .6 85.0 95.3 1.panta dreptei din reprezentarea grafică a raportului t/v → v. Industria lânii Constanţa Rezistenţa specifică la filtrare şi compresibilitate Aceşti parametrii reprezintă unii dintre cei mai importanţi parametri pentru deshidratarea nămolurilor şi instrumente de apreciere a condiţionării nămolurilor.9 0. Tabelul 6.7-97.7-90.16 0.Vâlcea Nămol primar brut. η . Filatura Baloteşti Nămol de precipitare de la Tăbăcăria minerală Rm. Caracteristicile de filtrabilitate ale unor nămoluri industriale Provenienţa nămolului Umiditate iniţială % 86.0-92. în cm/g. în g/cm s.1 97.75 0.8-90.1-94.60 1.2 97-99 97. 82 .rezistenţa specifică la filtrare.2 Rezistenţa specifică convenţională la filtrare 1016 cm/g 1180 20-25 310-375 300-1200 86-188 20-30 11.concentraţia de solide în turbă.5-98. drojdie) Bragadiru Nămol biologic în exces CCH Piatra Neamţ Nămol primar brut ISCIP Căzăneşti Nămol biologic în exces. P .2 5910-6000 2953-4394 674-704 5000-700 1761-1960 Coeficient de compresibilitate s 0.6-96. A .6 98.1 0. crescătorii de porci Nămol biologic în exces (aerare prelungită). pe când nămolul anorganic se prelucrează prin procedee fizicochimice (solidificare.7-0.2 0.1) în care: r .1-98.vâscozitate dinamică a filtratului (la temperatura probei). spirt. extracţie de componente utile etc. în dyn/cm2.7 93.6-1.9 95.diferenţa de presiune aplicată. Rezistenţa specifică la filtrare se caracterizează cu relaţia: r= 2 ⋅ b ⋅ P ⋅ A2 η⋅c (6.80 0. în cm2. în s/cm6.8-98.0 88.Ch.stabilizare aerobă).60 0.

se prezintă valori ale rezistenţei specifice la filtrare şi coeficientul d compresibilitate pentru unele nămoluri rezultate din epurarea apelor uzate industriale. în solide uscate Materii organice în solide totale uscate (%) 100 90 80 70 60 50 40 30 Putere calorică ( Kcal/kg ) Nămol primar 6650 5850 5100 4300 3600 2800 2150 1400 Nămol activ în exces 5650 5050 4450 3850 3300 2650 2050 1500 Metale grele şi nutrienţi Conţinutul de nutrienţi (K. Orientativ.Pentru determinarea experimentale a rezistenţei specifice la filtrare se măsoară volumele de filtrat scurse la anumite intervale de timp într-o instalaţie specială de laborator.1. în funcţie de profilul industriei.2 se indică valorile orientative ale puterii calorice calculate la diferite concentraţii de materii organice. în general sub limitele admisibile.4 (6. SV . utilizând o bombă calorimetrică.P. nămolul rezultat din epurarea în comun a apelor orăşeneşti cu cele industriale conduce. la creşterea concentraţiei de metale grele în nămol. prin filtrare la diferenţă de presiune negativă sau pozitivă. Puterea calorică a nămolului Aceasta variază în funcţie de conţinutul în substanţă organică. 83 .2. De asemenea. utilizarea agricolă a nămolului este condiţionată de prezenţa şi cantitatea metalelor grele care prezintă grad ridicat de toxicitate. Puterea calorică se determină experimental. Valori orientative ale puterii calorice a nămolurilor la diferite concentraţii de materii organice. putându-se determina cu relaţia: PC n = SV ⋅ 44. Prezenţa şi concentraţia metalelor în nămolurile industriale depinde de profilul şi procesul tehnologic al industriei.puterea calorică netă. Dacă nămolul menajer conţine cantităţi reduse de metale grele.2) în care: PCn . În tabelul 6.N) prezintă o importanţă deosebită atunci când se are în vedere valorificarea nămolului ca îngrăşământ agricol sau agent de condiţionare a solului. În tabelul 6.conţinutul în substanţe volatile. Tabelul 6.

3 Procedee de prelucrare a nămolului Tip de nămol Îngroşare Omogenizare Gravitaţională PRIMAR Fermentare aerobă Flotare SECUNDAR Filtru bandă Tratare termică Centrifugare DE LA TRATARE CHIMICĂ Compostare Cu material inert Concentrator rotativ Lagună Uscare solară Piroliză Stabilizare chimică Termică Fermentare Condiţionare Igienizare Fermentare anaerobă Chimică Dishidratare Uscare Oxidare Evacuare totală finală Incinerare Îngrăşămînt agricol Depozitare Materiale construcţii Oxid. cu menţiunea că diminuarea lor în fază apoasă se traduce cu o concentrare în faza solidă. Procese şi procedee de prelucrare a nămolului Tabelul 6. abatoare etc) trebuie prelucrate în mod corespunzător. prezenţa unor metale toxice etc) conduc la formarea de nămoluri fără potenţial patogen. Astfel. În procesul de compostare. prin procese biochimice complexe se produce o humificare a materiei organice.2. în bazinul de fermentare anaerobă se dezvoltă microorganisme capabile de mineralizarea materiilor organice care realizează şi o reducere relativă a potenţialului patogen. conduc şi la diminuarea potenţialului microbiologic al nămolului şi în mod deosebit al potenţialului patogen. iar datorită temperaturii se produce şi o dezinfecţie a nămolului. Nămolurile rezultate din epurarea unor ape uzate industriale cu potenţial patogen ridicat (ferme de animale. Caracteristici biologice şi bacteriologice Nămolurile proaspete (primare şi secundare) prezintă caracteristici biologice şi bacteriologice asemănătoare cu cele ale apei supuse epurării. tăbăcării. uscarea nămolului Filtru presă Vacuum filtru Vetre etajate rotative Îngheţare Centrifugă Atomizare Agent de condiţio nare a solului Evacuare în subteran sau în mediu marin 84 . În cadrul unor procedee de prelucrare se creează condiţii de dezvoltare a microorganismelor capabile să transforme unele substanţe prezente din nămol în substanţe utile sau neutre în raport cu mediul înconjurător.6. 6.3. umedă Platforma pt.1. Unele categorii de ape uzate ce nu prezintă un mediu prielnic de viaţă pentru microorganisme (pH acid. Diferitele procedee de prelucrare a nămolului.

pentru a favoriza dirijarea nămolului spre centru.0 1.5-6. flotare cu aer la presiune negativă şi flotare 85 . 6. instalaţiile calculându-se la o încărcare hidraulică de 0.) Tabelul 6.5-2. având radierul cu pantă spre centru. Timpul mediu de reţinere a solidelor în îngroşător este de 0. Se utilizează în mod frecvent îngroşătoare cu funcţionare continuă. concentraţia iniţială a solidelor. dar îngroşarea este eficientă tehnico-economic până la o concentraţie de solide de 8-10%. având drept rezultat reducerea şi ameliorarea rezistenţei specifice la filtrare.0 kg/m2h. gradul de îngroşare depinzând de mai multe variabile. În tabelul 6. Îngroşarea nămolului Această metodă constituie cea mai simplă şi larg răspândită metodă de concentrare a nămolului. dar şi în funcţie de modul final de evacuare. dintre care mai importante sunt: tipul de nămol. apa separată evacuându-se pe la partea superioară. Clasificarea proceselor de prelucrare se poate face după diferite criterii. durata de îngroşare etc.1. Procesul de flotare cu aer se poate realiza prin: flotarea cu aer dispersat.0 2.Procesele de prelucrare a nămolurilor sunt multiple şi variate. de unde se extrage.2 m3/m2 h. Prin îngroşare. Îngroşarea gravitaţională se realizează în instalaţii convenţionale de tipul decantoarelor circulare.2 1.5-3. utilizarea agenţilor chimici.3.0-2. dotate cu echipamente mecanice de amestec lent. Încărcarea cu solide este de 1. mineralizarea componentei organice etc.4 Concentraţia de solide în îngroşat % 8-10 2. temperatură. se prezintă o grupare a procedeelor de prelucrare sugerând posibilitatea alegerii unei scheme tehnologice convenabile fiecărui tip de nămol şi condiţiilor specifice locale.4 Încărcarea şi concentraţia în solide la îngroşătoare gravitaţionale Tipul de nămol Nămol primar Nămol activ Peliculă biologică Nămol primar + activ Nămol primar + peliculă biologică Încărcarea în solide kg/m2h 4-6 1-1. în funcţie de caracteristicile nămolului (tabelul 6. volumul nămolului se poate reduce de circa 20 de ori faţă de volumul iniţial.6-1. flotare sau centrifugare.0-2. în funcţie de provenienţa şi caracteristicile lor. Îngroşarea se poate realiza prin decantare.0 7-9 5-8 7-9 Îngroşarea prin flotare se aplică pentru suspensii care au tendinţa de flotare şi sunt rezistente la compactare prin îngroşare gravitaţională. cum ar fi reducerea umidităţii.3.4. flotare cu aer dizolvat sub presiune.5-2 zile.

durata de retenţie. concentraţia de solide la alimentare.biologică. se prezintă date comparative asupra diferitelor procedee de îngroşare a nămolului. Îngroşarea prin centrifugare se aplică în general pentru nămolul activ în exces. în vederea unei prelucrări ulterioare sau a depozitării se poate realiza prin procedee anaerobe sau aerobe .2. Utilizând centrifuga cu transportor elicoidal se poate atinge o concentrare de solide de circa 4% şi un grad de reţinere a solidelor de 90%.6 Simplă: costuri scăzute de exploatare. atunci când nu se dispune de spaţiu pentru alte instalaţii mai puţin compacte. Date comparative între diferite procedee de îngroşare a nămolului Tehnologia Conţinut de substanţă uscată obţinută (%) 4 .7 .3 Caracteristici Îngroşare gravitaţională Îngroşare prin centrifugare Îngroşare prin flotare 5 4 . se practică recircularea unei fracţiuni de efluent. raportul aer / solide. kWh/m3 nămol 0. tehnologie sofisticată.3 .5.primele fiind cel mai des folosite. Tabelul 6. nu este afectată de solidele prezente în nămol Convenabil pentru nămoluri biologice (fără substanţe abrazive). tipul şi calitatea nămolului.3.0. încărcarea hidraulică în solide. consumul de floculanţi este mai mare datorită fragilităţii şi ruperii flocoanelor.1 .0. În procesul de fermentare.2.5. costuri de construcţie mici.6 0. deci costurile de exploatare sunt mai mari decât în cazul altor procedee.6 Consum de energie. la îngroşarea nămolului activ cu adaos de floculanţi. necesită spaţiu mare. Nămolul fermentat poate fi mai uşor deshidratat. materialul organic este mineralizat. care prin destindere la presiunea apropiată de cea atmosferică elimină bule fine (d ≈ 80 µ). Pentru asigurarea unei concentraţii convenabile de materii în suspensie la alimentare. costuri de construcţii ridicate. care se ataşează sau se înglobează în flocoanele de nămol şi le ridică la suprafaţă. costuri de exploatare ridicate 6.5 0. 86 . Fermentarea nămolului Fermentarea nămolului. utilizarea agenţilor chimici. raportul de recirculare. iar structura coloidală a nămolului se modifică. spaţiu redus şi cost de construcţie scăzut Spaţiu redus. cu cheltuieli mai mici decât în cazul nămolului brut. Ţinând seama de viteza de rotaţie mare a echipamentului (6000 rot/min). Cel mai larg utilizat este procesul de flotare cu aer dizolvat sub presiune. În tabelul 6. Principalii parametri ce influenţează procesul de îngroşare prin flotare sunt: presiunea.

proteine.caracteristicile fizico-chimice ale nămolului supus fermentării: concentraţia substanţelor solide . legaţi de echipamentul enzimatic. Factorii care influenţează procesul de fermentare se pot grupa în două categorii: . de recirculare. care utilizează ca hrană moleculele mai simple de substanţe organice şi cu ajutorul enzimelor intracelulare sunt transformate în compuşi simpli: apă. sistemul de încălzire. În tabelul 6. acido-producătoare. raportul dintre componenta organică şi elemente nutritive. În afara acestor factori legaţi de calitatea materialului şi parametrii instalaţiilor. proteinele şi grăsimile. de asemenea. Componenta organică a fazei solide prezintă. . cu implicaţie asupra cantităţii şi compoziţiei gazului de fermentare sunt: hidraţii de carbon. Viteza de reacţie globală este dată de faza cea mai lentă. metano-producătoare. mult mai dificil de sesizat şi dirijat. Se recomandă concentraţii de 5-10% materii solide. 87 .concepţia şi condiţiile de exploatare ale instalaţiilor de fermentare: temperatura. raportul mineral / volatil. mai sunt o serie de factori la nivelul celulei.Fermentarea anaerobă a nămolului Cinetica fermentării anaerobe se desfăşoară sub influenţa a două grupe principale de bacterii: . alcooli. sistemul de alimentare şi evacuare. care transformă substanţele organice complexe (hidraţi de carbon. datorită vitezei de multiplicare redusă a bacteriilor şi de marea sensibilitate la condiţiile de mediu. peste 12% creează dificultăţi la pompare şi omogenizare. Concentraţia substanţelor solide din nămol trebuie să fie astfel aleasă încât să asigure apa fiziologică necesară bacteriilor. timpul de fermentare. de omogenizare. bioxid de carbon şi metan. ci de componentele organice. cea de gazeificare.anaerobe. cetone etc) cu ajutorul enzimelor extracelulare. prezenţa unor substanţe toxice sau inhibitoare etc.6. grăsimi)în substanţe organice mai simple (acizi organici. ce pot fi dirijaţi în sensul dorit. încărcarea organică etc.facultativ anaerobe. importanţă în procesul de mineralizare şi în producţia gazului. Principalele grupe de substanţe organice prezente în componenta volatilă. necesitând metode de investigare deosebit de complexe. se prezintă producţia specifică şi compoziţia gazului la cele trei grupe de substanţe organice. Compoziţia gazului nu este influenţată de gradul de descompunere al materiei organice. din procesul de fermentare anaerobă rezultă gazul de fermentare combustibil (biogaz) utilizat ca sursă neconvenţională de energie. Se apreciază că o reducere minimă de 50% a componentei organice asigură o stabilitate relativă a nămolului. Aşa cum este cunoscut. Se vor analiza câţiva dintre factorii de influenţă asupra procesului. Concentraţii mai ridicate ale materialului. .

7 se indică limitele de concentraţii pentru unele substanţe cu efecte toxice în procesul de fermentare. Influenţa substanţelor toxice ca: nichel. propilic. cum ar fi alcool metilic.6000 1200-3500 1700-4000 150 grele O altă categorie de substanţe cu caracter inhibitor sau toxic sunt şi unele substanţe organice.1 . 88 . Sunt stabilite anumite rapoarte optime între carbon organic. Sărurile de sodiu sunt relativ toxice faţă de bacteriile metanice. În tabelul 6. Mg2+. toluen. produc dereglări în procesul de fermentare. Componenta minerală . plumb etc. în special sărurile de azot şi fosfor prezintă importanţă în fermentarea anaerobă. Producţia şi compoziţia gazului pe principalele grupe de substanţe organice din nămol Grupa Hidraţi de carbon Grăsimi Proteine Producţia de gaz. NH+) produc inhibarea fermentării anaerobe la concentraţii peste 10 g/l. cm3/g substanţă 790 1250 704 Compoziţia gazului % 50 CH4+50 CO2 68 CH4+32 CO2 71 CH4+29 CO2 Cercetări efectuate arată că fermentarea anaerobă se poate aplica pentru majoritatea substanţelor organice. în concentraţie mare. excepţie făcând lignina şi uleiurile minerale.au efect de inhibare şi dereglare a procesului de fermentare anaerobă. influenţa toxică a metalelor fiind strâns corelată cu prezenţa sulfurilor care produc. Limitele de concentraţie pentru unele substanţe cu influenţă asupra procesului de fermentare Substanţa Sulfuri Metale solubile Sodiu Potasiu Concentraţia mg/l 200 1 5000-8000 4000-10000 Substanţa Calciu Magneziu Amoniu Amoniu liber Concentraţia mg/l 2000. astfel că în cazul de neutralizare a nămolului supus fermentării este indicat să se evite hidroxidul de sodiu. De asemenea pesticidele. o producţie bună de gaz obţinându-se la raportul Corg / Norg = 13 – 14. substanţe tensioactive peste 20 mg/l . alcooli superiori peste 0. Na+.7.nămol. O serie de cationi ( Ca2+. peste 1 g/l. cu ionii metalici. Limitele de inhibare şi dereglare a procesului sunt uneori controversate. K+.6. etilic. complexe netoxice pentru bacterii. cupru. azot şi fosfor. benzen. izoamilic.2 g/l. în special cele organoclorurate.Tabelul 6. Tabelul 6.şi hexavalent). crom (tri. zinc.0.

Fermentarea termofilă. adaosuri de vitamine şi alţi factori de creştere au condus la sporirea producţiei de gaz de fermentare cu 10-15% Fermentarea aerobă a nămolului Acest proces constă.Influenţa pH-ului . Cercetări recente asupra mecanismelor de degradare şi conversie a materiei organice din nămol au pus în evidenţă căi de stimulare a procesului de fermentare prin factori exogeni. cu aclimatizarea microorganismelor în anumite zone de temperatură. respectiv o mai rapidă terminare a fermentării. este totuşi rar utilizată. sunt foarte sensibile la variaţii de temperatură chiar de 2-30C. ca şi fermentarea anaerobă. întrucât implică consumuri suplimentare de energie calorică (mai ales în perioada de iarnă) şi formează cruste şi spume în bazine. secundar sau amestec) în bazine deschise. în sensul creşterii duratei de mineralizare cu scăderea temperaturii. Din punct de vedere termic. fermentarea anaerobă se poate realiza într-un interval larg de temperatură. ca reducerea duratei de fermentare şi deci a volumului instalaţiilor. Microorganismele care participă la procesul de fermentare şi. Viteza de mineralizare este influenţată de temperatură. Modificarea pH-ului apare la modificarea calităţii nămolului de alimentare sau la exploatarea incorectă a instalaţiei Influenţa temperaturii. precum şi o preîncălzire a nămolului brut.8 . între 4 şi 600C.6. Amestecul . care asigură şi o omogenizare a nămolului. Încălzirea rezervoarelor de fermentare la temperaturile proiectate se face. procesele de fermentare anaerobă se pot clasifica în trei categorii: . interval în care producţia şi compoziţia gazului sunt normale. Fermentarea anaerobă se desfăşoară în condiţii optime la pH = 6. adaosuri de medii nutritive pentru bacterii. Fermentarea aerobă se realizează în practică prin aerarea separată a nămolului (primar.fermentare termofilă (≈550C). Astfel. cu schimbătoare de căldură exterioare. În practică este larg aplicată fermentarea mezofilă.fermentare mezofilă (32-350C).7. dintr-un proces de degradare biochimică a compuşilor organici uşor degradabili. în principal. deşi prezintă unele avantaje. intervalul de temperatură şi menţinerea ei într-un regim constant reprezentând factori importanţi ai procesului. Echipamentul de aerare este acelaşi ca şi pentru bazinele de nămol activ. îndeosebi. Fermentarea aerobă a nămolului se recomandă mai ales pentru prelucrarea nămolului activ în exces.recircularea – inoculare are ca scop principal amestecul nămolului fermentat de la baza rezervorului de fermentare cu cel de la suprafaţă. . În general. prin aceasta obţinându-se o mai rapidă degradare a substanţei organice.fermentare criofilă (fără încălzire) la temperatura mediului ambiant. 89 . . cele metanice.

mai ales sub aspectul energetic. Condiţionarea nămolului Aducerea nămolurilor primare. apare net avantajos procedeul de stabilizare anaerobă. În tabelul 6. Comparând cele două sisteme de stabilizare biologică a nămolului organic. Dintre dezavantaje se semnalează. . Agenţii de condiţionare chimică a nămolului se pot grupa în trei categorii: 90 . se dau date comparative ale celor două procedee.5 % (faţă de substanţa uscată). în principal. activitatea enzimatică este practic nulă.8 Date comparative privind fermentarea anaerobă şi aerobă Metoda Perioada de retenţie zile 8 . de regulă. cantitatea de grăsimi a ajuns la maximum 6. ca mai importante. Avantajele procedeului sunt: .20 Consum de energie KWh/m3 nămol Caracteristici Fermentare aerobă Fermentare anaerobă 5 .când nu există treaptă de decantare primară. comparativ cu fermentarea anaerobă care produce şi gaz de fermentare. consum mic de energie.15 15 . sau când nămolul primar nu se pretează la fermentare anaerobă. secundare sau stabilizate în categoria nămolurilor uşor filtrabile se realizează.lipsa mirosurilor neplăcute. teoretic. consum mare de energie Cost de exploatare ridicat.10 0.6 Simplă. . pentru durata de retenţie de 8-15 zile.2 . rumeguş etc.igienizarea nămolului (reducerea numărului de germeni patogeni) şi reducerea cantităţii de grăsimi.8. iar testul de fermentabilitate este negativ. Se pot obţine.). cost scăzut de investiţie. Tabelul 6. cu consecinţă asupra caracteristicilor de filtrare.exploatare simplă. dar acest procedeu prezintă dezavantajul de a creşte considerabil volumul de nămol ce trebuie prelucrat în continuare. producţie de gaz (sursă de energie) 6.3.0. cenuşă. în funcţie de caracteristicile nămolului. prin condiţionare chimică sau termică. în care se include şi o perioadă de aclimatizare la condiţiile aerobe (nămol primar). consumul de energie pentru utilajele de aerare proprii. Un nămol se consideră fermentat aerob când componenţa organică s-a redus cu 20-25%. rezultate satisfăcătoare şi prin adaos de material inert (zgură. Instalaţiile de fermentare aerobă se dimensionează. cost de investiţie ridicat.3. Condiţionarea chimică Condiţionarea nămolului cu reactivi chimici este o metodă de modificare a structurii sale.

. presiuni de 1-2. boilerul pentru prepararea aburului necesar ridicării temperaturii în reactor şi decantorul de nămol tratat. 91 . schimbătorul de căldură. Pentru fiecare tip de nămol şi pentru fiecare coagulant. în care nămolul proaspăt este preîncălzit de nămolul tratat. ameliorarea solului. iar la dezgheţare cedează cu uşurinţă apa. fie pentru creşterea puterii calorice a nămolului (în cazul incinerării). cationi sau neionici). extracte acide din deşeuri. mai puţin corosive. . produşi de policondensare sau polimeri naturali. iar cei anionici şi neionici. Reactivii anorganici cei mai des utilizaţi pentru condiţionarea nămolului sunt clorura ferică şi varul. .micşti: amestec de polimeri sintetici cu săruri minerale sau amestec de coagulanţi minerali. sulfat feros . redare în circuitul agricol). compoziţia sa chimică. floculant sau amestec. sunt eficiente.5 atm şi durate de încălzire până la 60 min. Dintre polimerii organici. clorhidrat de aluminiu. dar costul este mai ridicat. Sulfatul feros este mai economic. clorură ferică. întrucât alegerea depinde de provenienţa nămolului. Condiţionarea cu material inert trebuie analizată pentru anumite tipuri de nămol şi surse de materiale inerte locale. tehnologia de deshidratare ce urmează a se aplica etc. În general. structura nămolului se modifică. fiecare având un câmp de acţiune propriu. cei cationici se pot utiliza singuri. gradul de dispersie. în care se realizează tratarea nămolului la temperaturi menţionate mai sus. depinzând de tipul şi caracteristicile nămolului şi de procesul utilizat. Alte procedee de condiţionare Condiţionarea prin îngheţare produce un efect similar cu condiţionarea termică. oxid de calciu. Sărurile de aluminiu. în asociere cu alţi coagulanţi minerali. în special clorhidratul de aluminiu.minerali: sulfat de aluminiu. fie pentru valorificarea nămolului (agricolă. Alegerea coagulantului şi doza optimă se fac pe baza încercărilor experimentale de laborator. Părţile principale ale unei instalaţii de condiţionare termică sunt: reactorul. La temperaturi scăzute. dozele de polimeri organici sunt mult mai reduse decât la cei minerali. Avantajele principale ale condiţionării termice sunt: lipsa mirosurilor neplăcute în timpul condiţionării. dar costul este încă ridicat. condiţionare fără adaos de substanţe chimice şi sterilizarea nămolului. Condiţionarea termică Acest mod de condiţionare se realizează la temperaturi de 100-2000C. se stabileşte doza optimă pe cale experimentală.organici: polimeri sintetici (anioni. dar are o acţiune corosivă.

în zile .6 m.3. lăţimea patului nu trebuie să depăşească 4 m. în %.densitatea nămolului. evacuarea cu mijloace mecanizate permite o lăţime de până la 20 m. Metodele mecanice de deshidratare sunt larg aplicate pentru diferite tipuri de nămol (nămol brut. în g/cm2. Deshidratarea naturală pe platforme de uscare a nămolului este larg utilizată. P Wi Wfl η ⋅ R ⋅ h 2 ⋅ ρ n ⋅ (100 − Wi ) ⋅ (Wi − Wfl ) 172. având în vedere simplitatea construcţiei şi costul redus de exploatare. .3 m (stratul de susţinere).diferenţa de presiune. în g/cm s. în principal. în g/cm3. Platformele de uscare sunt suprafeţe de teren îndiguite în care se depozitează nămolul.2-0. În cazul staţiilor mici de epurare (debite mici de nămol). pietriş sau piatră spartă cu o grosime de 0. deshidratarea se poate realiza prin procedee naturale (platforme pentru uscarea nămolurilor sau iazurilor de nămol) în cazul în care se dispune de spaţiu şi sunt asigurate condiţiile de protecţie ale mediului înconjurător (protecţia apelor subterane.3) . peste care se aşează un strat de nisip sau pietriş mai fin.8 ⋅ P ⋅ (100 − Wfl ) (6. Lungimea platformelor de uscare este determinată. cu o grosime de 0. de precipitare etc).timpul de drenaj.2 .r 10-10 . În stratul de susţinere se îngroapă tuburile de drenaj pentru colectarea apei drenate. . Pentru a obţine o separare eficientă a fazelor se impune condiţionarea prealabilă a nămolului. apare necesitatea reducerii conţinutului de apă din nămol pentru diminuarea costurilor şi volumelor de manipulat. Când evacuarea nămolului se face manual. aşezărilor umane. fermentat.vâscozitatea dinamică a nămolului. Stratul de drenaj permeabil se execută din zgură. Platformele pot fi aşezate pe un strat de bază permeabil sau impermeabil. Dimensiunile platformelor de uscare sunt alese în funcţie de metoda adoptată pentru evacuarea nămolului deshidratat. de panta terenului şi nu trebuie să depăşească 50 m. aerului etc). Deshidratarea nămolului În scopul prelucrării avansate sau eliminării finale. 92 . în .0. . . rezistenţa specifică convenţională la filtrare a nămolului. . în %.umiditate iniţială.înălţimea stratului de nămol. în cm. .4. Similitudinea dintre drenarea apei pe platforme şi filtrabilitatea nămolului a permis stabilirea unor relaţii pentru determinarea duratei de drenare a apei.6.umiditatea la sfârşitul drenării. relaţii ce s-au verificat cu datele experimentale td = unde: td η h ρn R cm/g.

ρf Wi .75).100 kg substanţă uscată/m2an. taler sau tambur).25 ⋅ K ⋅ P ⋅ m ⋅ ρ f ⋅ (100 − Wi ) ⋅ (100 − Wf ) η ⋅ R ⋅ M ⋅ (Wi − Wf ) (6. în%. în climat temperat.factor de corecţie (0.umiditatea iniţială a nămolului. ceea ce înseamnă că.4) . K . în c.debitul de nămol. în m3/zi. în cm/g.10 kg /m2 h pentru nămol activ 93 . în min.5 . . Wf .rezistenţa specifică convenţională la filtrare a nămolului.2.0 m pe an. . Determinarea duratei de deshidratare a nămolului pe platformele de uscare presupune cunoaşterea proprietăţilor fizico-chimice ale nămolului şi regimului climatic al zonei respective. Deshidratarea mecanică pe vacuum-filtre este procedeul tehnic cel mai larg utilizat în prezent pentru drenajul artificial al apei. .umiditatea finală a nămolului.suprafaţa de filtrare necesară.fracţiunea de imersare. P . η .presiunea de lucru. vacuum-filtrele cu tambur fiind cele mai utilizate pentru deshidratarea nămolurilor provenite din epurarea apelor uzate.Grosimea stratului de nămol ce se trimite pe paturi depinde de caracteristicile materialului şi de climatul zonei respective. Pentru determinarea suprafeţei de filtrare necesară se utilizează relaţia: St = în care : St Q ρn Wi Lt 10 ⋅ Q ⋅ ρ n ⋅ (100 − Wi ) 16 ⋅ L t (6. în %. în g/cm3.5) în care: L . în kg/m2h. Productivitatea vacuum-filtrului se poate stabili pe baza determinărilor de laborator .durata de rotaţie a tamburului. m . respectiv o productivitate de 80 .densitatea nămolului. . în mmHg. în %.20 m este recomandabilă pentru o climă temperată.rezistenţa specifică la filtrare şi coeficientul de compresibilitate . se poate conta pe o grosime de nămol ce se răspândeşte pe platformă de 1.vâscozitatea filtratului.sau pe baza încercărilor pe instalaţii pilot.productivitatea. durata de deshidratare este cuprinsă între 40 şi 100 zile.productivitatea (încărcarea) vacuum-filtrului. Productivitatea vacuum-filtrelor la deshidratarea nămolurilor provenite din epurarea apelor variază în limite largi: 5 .umiditatea iniţială a nămolului. În general. . R= r 10-10 . M . în total. în gr/cm3.. în kg substanţă uscată/m2h. o înălţime de circa 0. Forma constructivă a vacuum-filtrelor poate fi diferită (cu disc.densitatea filtratului. în %. L = 0.p. În general. în m2.

. 20 . la instalaţiile moderne. Timpul de deshidratare pentru nămolurile rezultate din epurarea 94 . .timpul de presare. în %. .p. Durata de deshidratare a nămolurilor pe filtre de presă se calculează pe baza a două componente esenţiale şi anume tipul de deshidratare propriu-zisă sau timpul de presare şi durata de încărcare şi descărcare a filtrului sau timpul auxiliar. umiditatea destul de ridicată a turtei (70-80% şi consum de energie mai mare decât al filtrelor presă. După umplerea camerelor se face deshidratarea prin creşterea presiunii. timpul de deshidratare propriu-zisă pentru filtrare şi condiţiile impuse filtratului. în h.umiditatea iniţială a nămolului. 10-15 min. Filtrele presă pot fi adaptate pentru o gamă largă de suspensii. chiar sub 40%.distanţa dintre plăci. pot fi naturale sau artificiale. Deshidratarea nămolurilor pe vacuum-filtre prezintă avantajul funcţionării continue (spre deosebire de filtrele presă) şi a capacităţii mari d filtrare. în cm/g. Timpul auxiliar poate fi egal cu timpul de presare în cazul filtrelor presă cu încărcare şi descărcare manuală sau mai redus. în c. în cm. . iar alegerea condiţiile de exploatare ale instalaţiei de trebuie să se facă în funcţie de tipul de nămol. . Timpul de presare propriu-zis se poate determina pe baza caracteristicilor nămolului şi a parametrilor constructivi ai instalaţiei.vâscozitatea filtratului. în final rămânând în cameră o turtă cu umiditate redusă. în g/cm3.proaspăt şi fermentat. . Ţesăturile filtrante. Dintre avantaje se pot semnala degradarea relativ rapidă a pânzelor filtrante. în %.25 kg / m2 h pentru nămol amestecat fermentat şi circa 30 kg / m2 h pentru nămolul primar fermentat.densitatea nămolului. Deshidratarea mecanică pe filtre presă Caracteristica principală a acestor utilaje este concentrarea unei mari suprafeţe de filtrare într-un echipament de dimensiuni reduse. deosebirile principale constând în forma şi modul de funcţionare a elementelor filtrante.rezistenţa specifică convenţională la filtrare a nămolului. tp = unde: tp η R = r 10-10 d P Wi Wf ρn 1.6) . Există multe variante constructive de filtre presă. .42 ⋅ η ⋅ R ⋅ d 2 ⋅ ρ n ⋅ (100 − Wf ) ⋅ (Wi − Wf ) 10 4 ⋅ P ⋅ (100 − Wi ) (6. nămolul îngroşat sau condiţionat este pompat cu pompe speciale în camerele filtrului presă. În aceste instalaţii. la filtrele de presă. Consumul de energie electrică este de circa 3 kWh/m3nămol.presiunea de lucru.. în at.umiditatea finală a nămolului.

în general.10 se prezintă date asupra duratei de presare pentru diferite tipuri de nămol. Pentru realizarea unui grad înalt de recuperare a solidelor din nămol (centrat limpede) se poate acţiona prin descreşterea debitului de alimentare. cu domenii specifice de aplicare: . care produc şi turte bine deshidratate şi centrat limpede. turte bine uscate dau centrat mai puţin limpede dacă nu se are în vedere o condiţionare corespunzătoare a nămolului. care produc o bună deshidratare şi centrat limpede. consum mare de manoperă. depinzând de caracteristicile nămolului.centrifuge cu rotor cilindric. un centrat limpede. h 1. gradul de condiţionare. dar neadecvate pentru solide fine. presiunea de lucru. etc. În general.centrifuge cu rotor cilindro-conic. consum redus de energie.apelor uzate variază între 1 şi 6 h.6 Presiunea de lucru. .presă sunt capacitatea mare de filtrare. parametri constructivi ce trebuie aleşi în funcţie de scopul urmărit.10 Timpul de presare a unor nămoluri industriale Tipul de nămol Umiditatea iniţială. Aceste echipamente se pot grupa în trei categorii. creşterea temperaturii şi creşterea dozei de coagulant.8 0. creşterea consistenţei nămolului.6 2. chiar şi fără adaos de coagulanţi. În tabelul 6. Factorii care influenţează sedimentarea centrifugală sunt aceiaşi ca şi la sedimentarea convenţională.1 1. mai mare de două ori decât forţa gravitaţiei. Eficienţa procesului se exprimă prin eficienţa de îndepărtare a substanţelor din nămol şi se caracterizează cu relaţia: 95 . % 97-98 95-96 67 59 Rezistenţa specifică la filtrare x 1010 cm/g 11-55 25-35 20 7-9 Timpul de presare (tp). Dintre dezavantaje se semnalează consum mare de material filtrant. mai ales datorită utilizării polimerilor organici ca agenţi de condiţionare. Deshidratarea prin centrifugare poate fi definită ca o decantare accelerată sub influenţa unui câmp centrifugal. at 7-8 3-5 7 7 Celuloză şi hârtie Vâscoza Preparaţii de cărbune Deshidratarea mecanică prin centrifugare Utilizarea centrifugelor pentru deshidratarea nămolului rezultat din epurarea apelor uzate şi-a lărgit aplicabilitatea în ultimii ani. care produc.Deshidratarea centrifugală este influenţată şi de o serie de parametri ai echipamentului. consum ridicat de reactivi pentru condiţionare. umiditatea scăzută a turtelor. Creşterea gradului de deshidratare a nămolului se poate realiza prin scăderea debitului de alimentare sau creşterea temperaturii.centrifuge cu rotor conic. prin realizarea de utilaje cu performanţe ridicate şi eficienţa bună de deshidratare. Tabelul 6. Tendinţa actuală se manifestă către utilizarea centrifugelor cu rotor compact şi funcţionare continuă. Principalele avantaje ale filtrelor . .

96 .32 20 . cu nămoluri având o concentraţie iniţială în solide de circa 4%. în %.35 12 . În tabelul 6. cu nămol condiţionat cu polielectroliţi organici. Tabelul 6.5 - Nămol primar brut Nămol activ proaspăt Amestec de nămol primar+ activ în exces Nămol fermentat aerob Nămol fermentat anaerob Nămol condiţionat termic Pentru aprecieri comparative asupra celor patru tipuri de utilaje de deshidratare.6 . se obţin performanţe bune.12 se prezintă performanţele filtrului presă cu bandă pentru diferite tipuri de nămol.14 12 . % 95.0 1. iar umiditatea turtelor este variabilă în funcţie de provenienţa nămolului şi gradul de condiţionare.6.0 0.5 Grad de recuperare.4.8 . Parametrii de exploatare care influenţează performanţele echipamentului sunt debitul de nămol.7) .5.0 .6. În tabelul 6. presiunea şi debitul apei de spălare.0 0.12 Performanţe la deshidratarea pe filtru presă cu bandă Tipul de nămol Concentraţie în solide la alimentare % 3 .15 valorile medii ale concentraţiei în substanţă uscată în turtă pentru diferite tipuri de nămol. % 94.5 . În general.9 93.11 Performanţe la deshidratarea prin centrifugare Tipul de nămol Umiditatea iniţială.34 38 .4.4 3-6 1-8 3-9 4-6 Solide în turtă % 25 . viteza bandei.5 3.10 0.randamentul de recuperare. Tabelul 6. .0 89.0 3.conţinutul de solide la alimente.E= în care: E St Si Sc S t ⋅ (Si − S c ) ⋅ 100 Si ⋅ (S t − S c ) (6. în %.30 18 .8 Nămol de precipitare chimică Nămol biologic în exces Nămol primar brut Deshidratarea mecanică pe filtru presă cu bandă Acesta este un echipament construit şi introdus recent pentru deshidratarea nămolului.2 26.conţinutul de solide în centrat.11 se indică performanţele obţinute la deshidratarea unor nămoluri din industria textilă pe centrifugă cilindro-conică.5. în %. % 25. se indică în fig.1 96.conţinutul de solide în turtă. .1 Concentraţia de solide în turtă.6 .50 Doză de condiţionare kg/t 0.2 Debit de alimentare.5 1. . m3/h 3. în %.4 97.5 . Randamentul de recuperare atinge valori de peste 90%.

nămol activ în exces Fig. Umidităţi şi solide în nămol Comparând datele ce se pot obţine la deshidratarea mecanică a nămolurilor pe cele patru tipuri de echipamente.deshidratarea prin centrifugare sau vacuum-filtru produce turte cu umiditate comparabilă.centrifugă .vacuum filtru .filtru presă cu bandă P FP AE FP FP VF FP FP .filtru presă . se poate conclude: . 30%AE VF FPB CENI 50%P.0 100%P.% 50 60 FP FPB CENI 70%P. 100%AE VF FPB Legendă: CENI VF FPB . 50%AE VF FPB CENI 30%P.15.6. 70%AE FPB CENI 0%P.nămol primar . 97 . O% AE 10 20 CENI 30 VF 40 Solide în turtă.

3. însăcuit şi transportat în condiţii similare cu îngrăşămintele chimice minerale. furnizează aer încălzit la temperatura de 75. dezodorizarea gazelor rezultate etc. preîncălzirea aerului admis în sistem şi recuperarea căldurii reziduale. Principalele tipuri de instalaţii utilizate pentru uscarea termică a nămolului sunt: uscătoare cu vetre etajate. are totuşi o serie de avantaje legate. s-a calculat că pentru uscarea unui nămol cu umiditate d circa 80%. este practic neinfluenţat de prezenţa substanţelor toxice sau inhibatoare. Pentru cantităţi mici de nămoluri cu conţinut de metale. sunt necesare circa 4500 kcal/kg substanţă uscată. s-a utilizat tehnologia de uscare cu energie solară cu instalaţie de uscare cu platouri suprapuse. Experimentările efectuate pentru nămol de la fabricile de zahăr au condus la obţinerea unui materila uscat cu umiditate finală de 10-12%.deshidratarea nămolului primar fermentat se realizează cu eficienţă mai bună decât a celui fermentat provenit din amestecul nămolului primar şi în exces. Uscarea Reducerea avansată a umidităţii nămolului se poate realiza prin evaporarea forţată a apei.. 98 . alimenatrea bandei făcându-se cu nămol cu umiditatea de circa 60%.85 0C. în principal. ce se trimite pe un uscător tip bandă (acoperit).. 6. pentru reintroducerea în circuitul economic.5.16). uscătoare rotative şi uscătoare prin atomizare. de regulă. reduce considerabil volumul de materialului datorită îndepărtării apei. până la o umiditate de 10-15%. pe care circulă nămolul în prealabil deshidratat (fig. Întrucât randamentul termic al instalaţiilor nu depăşeşte. Pentru calcului necesarului de căldură ce trebuie furnizată sistemului trebuie să se ţină seama. preîncălzirea materialului. de tip aer-aer. până la umiditate de circa 10%.deshidratarea cu filtru presă cu bandă produce turte cu umiditate mai redusă. mai ales pentru surse de nămol cu emisie intermitentă (de exemplu din industrializarea sfeclei de zahăr) şi zone cu insolaţie prelungită. Materialul uscat poate fi omogenizat (sau granulat). 50%. prinîntreprinderile de prelucrarea minereurilor. .3. de valorificarea agricolă a nămolului: produce nămol steril.. Captatorii solari (realizaţi de ICPGA în colaborare cu Institutul Politehnic Cluj). Pentru reducerea necesarului de căldură se recomandă deshidratarea prealabilă a nămolului. mai ales. de necesarul pentru evaporarea apei din nămol. Deşi procedeul este costisitor şi puţin aplicat. necesită suprafeţe de depozitare mici. în instalaţii speciale şi cu aport de energie exterioară. Aerul cald obţinut de la captatorii solari poate fi utilizat pentru uscarea nămolului şi pe platforme de uscarea nămolului închise şi cu ventilaţie forţată. Cercetări recente vizând utilizarea energiilor neconvenţionale în deshidratarea nămolului au pus în evidenţă posibilitatea utilizării energiei solare.

iar compuşii minerali sunt transformaţi în oxizi metalici ce se regăsesc în cenuşă.6. Apa din nămol se evaporă.. Pentru a asigura o bună funcţionare a cuptorului este necesar să se mărunţească materialul.6. pentru a obţine o suprafaţă suficient de mare şi a asigura o distribuţie uniformă a acestuia. cu putere calorică mică şi conţinut ridicat de apă impune echipament special. Instalaţia de incinerare cu strat fluidizat cuprinde următoarele faze: pregătirea nămolului (reţinerea corpurilor grosiere. în timp ce este ars. În timpul incinerării compuşii organici sunt oxidaţi total. cu axul puţin înclinat faţă de orizontală. Incinerarea nămolului Dacă nămolurile rezultate din epurarea unor ape uzate industriale conţin compuşi organici şi/sau anorganici toxici ce nu permit valorificarea agricolă. pentru a menţine un raport adecvat suprafaţă/volum în timpul combustiei. pentru incinerarea nămolului se utilizează cuptoare rotative cilindrice. depozitarea pe sol sau aplicarea procedeelor de recuperare a substanţelor utile. 99 . până la obţinerea unui conţinut de suspensii (cenuşă) la evacuare de 150-200 g/m3.. Enrgia necesară unui astfel de proces este de circa 260 kWh/t material solid. Nămolul este injectat la capătul amonte şi.8000C.. se recomandă o umiditate a nămolului la alimentare de circa 50%. de combustibil convenţional. este transportat la cealaltă extremitate prin mişcarea de rotaţie a cilindrului. mărunţirea sub 10 mm. Ţinând cont de un necesar de 2. În acest scop. Dacă umiditatea este mai mare sau dacă temperatura de combustie trebuie să fie mai mare de 7500C. în timp ce substanţa combustibilă se gazeifică şi arde cu adaos. Prelucrarea nămolului înainte de incinerare trebuie să conducă la autocombustie. echipat cu dispozitive de injectare a aerului la partea inferioară şi un suport pentru susţinerea stratului de nisip fin care este fluidizat cu ajutorul aerului insuflat. Incinerarea nămolului semiplastic. care diminuează puterea calorică a materialului supus incinerării. Pentru incinerare se recomandă reducerea prealabilă a umidităţii nămolului brut şi evitarea stabilizării aerobe sau fermentării anaerobe. Toate instalaţiile de incinerare trebuie echipate cu instalaţii de spălare sau filtrarea gazelor de ardere.6 MJ/kg pentru evaporare şi pierderi de energie de minimum 10%. Nămolul se introduce la partea superioară. înainte de alimentare. Cuptorul cu pat fluidizat Constă dintr-un cilindru vertical. cu vetre multiple sau cu pat fluidizat. se face apel la incinerare ca singura alternativă acceptabilă. pentru a evita degajarea mirosurilor neplăcute apare necesitatea combustibilului suplimentar. deshidratarea mecanică) şi combustia propriu-zisă a materialului la o temperatură de 600. uneori. Cuptorul rotativ Constă dintr-un cilindru căptuşit cu material refractar.3.

În acest tip de instalaţie se crează trei zone de combustie: zona de uscare. alegându-se tipul de instalaţie în corelaţie cu caracteristicile materialelor. instalaţii de piroliză. care se roteşte cu 1 rotaţii/minut şi pe care se montează braţele de agitare. zona de combustie şi zona de răcire. care aisgură şi repartizare pe vetre. Părţile axului şi agitatorului din zona de combustie trebuie să fie confecţionate din materiale rezistente la temperaturi ridicate. Este avantajos ca incinerarea nămolului să se realizeze împreună cu gunoaiele menajere şi alte reziduuri industriale. nămolul trebuie deshidratat până la o umiditate apropiată de a gunoiului şi adăugat în proporţie de 10-15% (faţă de gunoi). 100 . aerul rece este preîncălzit în preîncălzitor. unde cenuşa caldă evacuată transferă căldură aerului. Aerul necesar combustiei este introdus la partea inferioară. cele mai multe instalaţii de ardere sunt dotate cu echipamente pentru recuperarea căldurii. La incinerarea în comun cu gunoaiele menajere. incinerare prin automatizare etc. Alte tipuri de instalaţii Pentru incinerarea nămolului sau altor reziduuri industraile apoase se mai utilizează instalaţii de oxidare umedă. în esenţă. Nămolul este injectat la partea superioară şi este injectat la partea inferioară datorită braţelor de agitare. pentru a se obţine o suprafaţă de contact cât mai mare. dintr-un cilindru vertical din oţel căptuşit cu cărămidă refractară şi un ax central.Cuptorul cu vetre multiple Se compune.

în cazul de faţă.Capitolul7 EPURAREA APELOR UZATE PROVENITE DIN INDUSTRIE. Astfel treapta de epurare mecanică a fost introdusă în procesul tehnologic în scopul reţinerii substanţelor grosiere care ar putea înfunda canalele conductelor şi bazinele existente sau care prin acţiunea abraziva ar avea efecte negative asupra uvrajelor. apele să aibă un pH cuprins între 6.5-8.1. pentru redarea lor în circuitul apelor de suprafaţa la parametrii avizaţi de normele în vigoare. Laptele de var care se adaugă odată cu sulfatul feros are rolul de accelera procesul de formare al flocoanelor şi de decantare al precipitatului format. 20 -30 % permiţând evitarea încărcării excesive a nămolului activ cu substanţă organică.1) Îndepărtarea prin decantare a flocoanelor formate este necesară întrucât acestea ar putea împiedica desfăşurarea proceselor de oxidare biochimică prin blocarea suprafeţelor de schimb metabolic a biocenozei. Corecţia pH-ului se face cu ajutorul H2SO4 98% sau a NaOH 40% în bazinul de reglare a 101 . prin care se îndepărtează o parte din conţinutul impurificator al apelor reziduale.floculare conduce la o reducere a conţinutului de substanţe organice exprimate în CBO5 de cca. STUDII DE CAZ 7.5. Agentul principal în procesul de coagulare . se impune corectarea pH-ului în aşa fel încât. Epurarea chimică prin coagulare . Principiile teoretice şi reacţii de baza ale procesului de epurare Principiile teoretice şi reacţiile chimice care stau la baza procesului de epurare sunt prezentate pe scurt în cele ce urmează. domeniu în care degradarea biochimică sub acţiunea microorganismelor din nămolul activ este optimă. chimică şi biologică a fost concepută în vederea obţinerii unui randament sporit de îndepărtare a impurităţilor existente în apele reziduale brute.floculare este ionul de Fe3+ care se obţine prin oxidarea sulfatului feros cu hipoclorit de sodiu. Datorită variaţiilor mari de pH cu care intră în staţia de epurare apele reziduale. după epurarea mecanochimică. Reacţia de oxidare a FeSO4 şi de precipitare a Fe(OH)3 este următoarea: 2FeSO4+3Ca(OH)2+Cl2=2Fe(OH)3+2CaSO4+CaCl2 (7. Treapta de epurare chimică are un rol bine determinat în procesul tehnologic.floculare constă în tratarea apelor reziduale cu reactivi chimici. mecanică. Asocierea celor trei faze de epurare. care au proprietatea de a forma ioni comuni cu substanţa organica existentă în apă şi de a se aglomera în flocoane mari capabile să decanteze sub formă de precipitat. Procesul de coagulare . sulfat feros clorurat şi apă de var.

procesul de epurare biologică are loc astfel: substanţele asimilabile. Schematic procesele chimice de degradare a substanţelor organice se pot reprezenta astfel: Substanţă organică simplă O2 Celulă bacteriană CO2+substanţe organice simple Material celular Oxidarea substanţei organice se face în trepte succesive. În procesul de epurare biologică în afară de aportul de substanţe organice asimilabile.2) În aceste reacţii se eliberează în principal CO2 şi H2O şi ca produs secundar de reacţie. construcţiilor şi uvrajelor. Totodată prin corecţia pH-ului se reduce şi agresivitatea apelor reziduale asupra conductelor. exprimate în CBO5 concentrate la suprafaţa biomasei sunt absorbite. Exprimate în formule chimice fenomenele care au loc în timpul formării şi distrugerii nămolului sunt următoarele: CnHmOpNr nCO2 + m/2 H2O + r/2 N2 (7.pH-ului. Epurarea biologică constă în degradarea compuşilor chimici organici sub acţiunea microorganismelor în prezenţa oxigenului dizolvat şi transformarea acestor produşi în substanţe nenocive. Necesitatea introducerii treptei de epurare biologică este motivată datorită conţinutului mare de substanţa organică din apele reziduale evacuate de pe platforma chimică care nu pot fi îndepărtate prin epurare chimică decât parţial. Schematic.azotaţi . După epurarea mecano-chimică şi corecţia pH-ului apele pot fi introduse în treapta de epurare biologică unde are loc definitivarea procesului de epurare. în condiţiile în care aceste ape conţin substanţe biodegradabile. se metabolizează şi se formează noi celule. În cazul nostru. până la ultimul acceptor de hidrogen. 102 . etc. fiecare treapta fiind catalizată de enzime specifice şi constă în transferul molecular de hidrogen de la substanţă către un acceptor. trebuie ţinut seama de existenţa elementelor indispensabile vieţii şi în primul rând de azot şi fosfor. acceptorul este oxigenul. epurarea biologică a apelor uzate nu este o operaţie unică ci o combinaţie de operaţii intermediare care depind de caracteristicile apei şi de cerinţele evacuării în emisar. conţinutul de substanţe nutritive raportat la CBO este minim de CBO:N:P=150:5:1 şi maxim de CBO:N:P= 90 :5:1. În concepţia şi practica actuala. După datele din literatură. substanţele absorbite fiind apoi descompuse de către enzimele celulare vii în unităţi mici care pătrund în celulă. Substanţele metabolizate rezultate (CO2 . destinat acestui scop.) sunt eliberate în mediu. ne mai fiind nocive. în condiţii aerobe. Prin epurarea biologică a apelor uzate se obţine o îndepărtarea a impurificatorilor în jur de 90-95 %. se formează un strat celular nou capabil sa degradeze alte molecule organice .

Deznisipatoarele trebuie să reţină prin sedimentare particulele mai mari în diametru de 0.deteriorarea instalaţiilor de pompare. .în care procedeele de epurare sunt de natură fizică. separatoare de grăsimi şi decantoare.epurarea biologică . Dezintegratoarele se instalează direct în canalul de acces al apelor uzate brute.epurarea chimică . dacă reţeaua de canalizare a fost construită în sistem unitar. Procedeele de epurare a apelor uzate. În unele cazuri pot fi mărunţite prin tăiere la dimensiunea de 0.în care procedeele de epurare sunt atât de natură fizică cât şi biochimică.2 mm şi în acelaşi timp. Nisipul nu trebuie să ajungă în treptele avansate ale staţiei de epurare.).1. 7. etc.epurarea mecanică .7. grăsimilor şi.5-1. sunt următoarele: . a tuturor substanţelor mai uşoare decât apa.1.în care procedeele de epurare sunt de natură fizicochimică. deoarece nisipul este adus în special de apele de ploaie. . pentru a nu apărea inconveniente cum ar fi: . Separatoarele de grăsimi sunt amplasate după deznisipatoare. cutii.7. . când reţeaua a fost construită în sistem divizor şi din schemă lipseşte deznisipatorul. site.dificultăţi în funcţionarea decantoarelor. Separatoarele de grăsimi sau bazinele de flotare au ca scop îndepărtarea din apele uzate a uleiurilor. în general. denumite după procesele care se bazează. trebuie să se evite depunerea materialelor organice. şi după grătare. întâlnite în acest proces tehnologic. 103 . . pentru a fi depozitate în gropi sau incinerate.2. în aşa fel încât suspesiile dezintegrate pot trece prin grătare şi pot fi evacuate în acelaşi timp cu corpurile reţinute.reducerea capacităţii utile a rezervoarelor de fermentare a nămolurilor şi stânjenirea circulaţiei nămolurilor. Deznisipatoarele sunt indispensabile unei staţii de epurare. Pentru reţinerea lor se utilizează grătare. Materialele reţinute pe grătare sunt evacuate ca atare. fibre.2.Epurarea mecanică În treapta de epurare mecanică se reţin suspensiile grosiere. pentru a nu se produse fermentarea lor . care se ridică la suprafaţa acesteia în zonele liniştite şi cu viteze orizontale mici ale apei. Grătarele reţin corpurile grosiere plutitoare aflate în suspensie în apele uzate (cârpe. hârtii. în condiţiile în care există un sistem de canalizare unitar.Descrierea procesului tehnologic de epurare Operaţiile principale ale procesului tehnologic de epurare al staţiei de epurare de pe platforma chimică Râmnicu-Vâlcea sunt prezentate schematic în fig.5 mm în dezintegratoare mecanice.

Decantoarele sunt construcţii în care se sedimentează cea mai mare parte a materiilor în suspensie din apele uzate.S. II Evacuare la râu Nămol activ regenerat Regenerare nămol activ Fig. aerare NH3 Na3PO4 Epurare biologică cu nămol activ Decantare secundară Tr. Ape uzate industiale Ape meteorice Separare corpuri grosiere La haldă Desnisipare Floculare Decantare primară a p ă e p u r a t ă r e c i r c u l a t ă Ape menajere Nămol chimic activ Nămol excedentar Produse uleioase Apă de nămol La incinerare H2SO4 NaOH NH3 Na3PO4 Control reglare pH diluare Omogenizare (preepurare) Decantare secundară Tr. Schema tehnologică a unei staţii de epurare 104 .1.G. I Îngroşare Nămol activ recirculat Nămol excedentar Stabilizare pe batal U. 7.

5-8.diluţie Deoarece pH-ul optim impus de procesul de epurare biologică este cuprins între valorile 6. Omogenizatoarele sunt prevăzute să funcţioneze ca treaptă de preepurare biologică. cât şi recircularea nămolului decantat în decantorul secundar treapta I-a.2.nămol evacuat din omogenizatoare poate fi reglat prin intermediul unor vane amplasate în căminele de 105 . NH3. pentru un ultim control al pH-ului apei s-a prevăzut un bazin de reglare a pH-ului.Epurarea chimică Epurarea chimică se bazează pe procedeele fizico-chimice care se produc în: . . sunt conduse gravitaţional la două omogenizatoare. Omogenizatoarele sunt echipate cu turbine de aerare montate pe flotor.3.nămol chimic este condus gravitaţional la decantorul primar echipat cu o cameră centrală de reacţie şi pod raclor acţionat electric. cu pompe dozatoare.2.bazinul de amestec. prin pomparea cu ajutorul a trei pompe C 200. ea fiind pompată la staţia de pompare a apei recirculate. 7. Există posibilitatea legării etapei a II-a de etapa I-a în acest stadiu de epurare.2. montaj ce permite urmărirea variaţiei de nivel din bazin. Nămolul primar colectat de pe radierul decantorului este evacuat gravitaţional în staţia de pompare a nămolului chimic .4.Reglare pH . Apa de diluţie folosită este apa rezultată din procesul final de epurare. Aici în apa epurată mecano-chimic se dozează automat în funcţie de pH acid sulfuric sau hidroxid de sodiu. uree) cu pompe dozatoare. Ca urmare a valorilor ridicate a concentraţiei de CCO şi CBO5 din apele reziduale brute. Pentru asigurarea unui amestec rapid apă . fie printr-un sistem gravitaţional de legătură. Debitul de apă . din rezervoarele respective. În acest sens în bazinul de reglare a pH-ului se dozează substanţele nutritive necesare întreţinerii biomasei (Na3PO4.pompare intermediară Apele reziduale după ce au parcurs fazele descrise mai sus. 7. aer furnizat de o suflantă.reactiv. s-a prevăzut diluarea acestor ape până la limita cerută de procesul biologic.Omogenizare .5. de unde cu pompe este fie recirculat la bazinul de amestec.7.decantorul primar. de unde fie că urmează procesul tehnologic al etapei I-a. s-a prevăzut barbotarea cu aer prin grătarele de aerisire montate în acest scop în bazin. Dozarea se realizează cu pompele de dozare în bazinul de amestec în care se barbotează aer.2. Ca reactivi pentru epurarea chimică se folosesc sulfatul feros clorurat şi laptele de var. a apelor preepurate mecano-chimic în omogenizatorul etapei I-a. pot ajunge în staţia de pompe intermediare. Amestecul apă . fie evacuat ca nămol excedentar la îngroşătoarele de nămol.

din care ultimul serveşte definitivării procesului de oxidare biochimică. fie în îngroşătoarele de nămol ca nămol biologic primar excedentar. ce se colectează gravitaţional în staţia de pompare nămol biologic primar. Aerarea se realizează cu ajutorul turbinelor de aerare echipate cu cilindri verticali de difuziune şi posibilitatea variaţiei imersiei turbinei funcţie de cantitatea de oxigen dizolvată în apă. echipate cu turbine de aerare.evacuare şi este dirijat în staţia de pompe intermediare de unde ajunge la decantorul secundar treapta I-a.Pentru aceasta .6.2. prin joc de vane.treapta I -a Apele preepurate biologic în omogenizatoare sunt pompate în decantorul secundar treapta I-a. Fiecare 106 . cuve de regenerare nămol şi decantoare secundare treapta a-II-a . 7. cu funcţionare în paralel astfel încât. 7. poate fi dirijat fie în bazinul de amestec cu nămol biologic primar recirculat. oxidare posibilă prin aerare în prezenţă de nămol activ şi substanţe nutritive conţinând fosfor şi azot .5. Decantarea secundară Amestecul apă-nămol activ este condus gravitaţional la treapta de decantare secundară prevăzută cu trei decantoare de 19. echipat cu pod raclor. Circuitul nămolului.Decantare secundară . de unde apoi gravitaţional ajunge în decantoarele secundare treapta a II-a. cu sistem hidraulic de evacuare rapidă a nămolului decantat. astfel încât fiecare cuvă este compartimentată în 5 sectoare. Nămolul activ decantat în treapta a II-a de decantare este recirculat în cuvele de regenerare nămol. Apa decantată este condusă gravitaţional în cele trei cuve de aerare ce constituie treapta a II-a de epurare biologică.Epurare biologică treapta a-II-a Treapta a II-a de epurare biologică este constituită din cuve de aerare. s-au prevăzut trei cuve de aerare cu funcţionare în paralel. fiecărei cuve de aerare îi revine o unitate de decantare. Cuve de aerare -cuve regenerare nămol Apele preepurate mecano-chimic-biologic sunt supuse în treapta a II-a de epurare biologică unei oxidări biochimice prelungite.2. În căminul de evacuare al decantorului se dozează în acest scop substanţe nutritive sub formă de Na3PO4 şi NH4OH ce se repartizează odată cu apele pe cele trei cuve de aerare. Apa după ce parcurge cuvele de aerare deversează în căminele de evacuare. Mişcarea apei în cuvă se face prin intermediul unor pereţi şicană . după care împreună cu apa se evacuează printr-un canal longitudinal în primul compartiment al cuvelor de aerare.5 m.

unde are loc procesul de difuzare în straturile poroase şi stabilizarea substanţelor organice. fosfat de sodiu.7. cu evacuarea nămolului decantat pe la baza radierului prin intermediul a trei pompe C 200. limpezite sunt colectate şi apoi evacuate la râu după ce parcurg o instalaţie de măsurare . Limpedele deversat din îngroşătoare este repompat la bazinul de reglare pH prin intermediul staţiei de pompe apă recirculată. Se stochează într-un rezervor cu o capacitate de 10 m3 de unde se dozează cu pompele din treapta I-a şi treapta a II-a de epurare biologică. desfundări trasee. în concentraţie de 10%. 7. Amoniac: se utilizează sub formă de apă amoniacală 25%. 107 . Sulfat feros: acesta se dizolvă în două bazine căptuşite antiacid. 7.2. Dozarea se face cu ajutorul pompelor dozatoare care introduc reactivul în treapta a II-a de epurare biologică. în bazinele echipate cu dispozitive de amestecare. fiind adus şi stocat în bazine căptuşite antiacid. cu posibilitatea recirculării nămolului în cuvele de regenerare nămol sau îndepărtarea acestuia în exces spre îngroşătoarele de nămol. dozarea făcându-se cu pompe la bazinul de amestec. Laptele de var: se utilizează în concentraţie de 10% CaO.2.dozare reactivi În procesul de epurare al apelor reziduale sunt necesari următorii reactivi: sulfat feros.se face cu ajutorul pompelor cu piston. preparare reactivi). chimic-biologic şi biologic în exces este supus îngroşării în concentratoare cu scopul ridicării concentraţiei acestuia în substanţă uscată de la 1% la 3%. bazine echipate cu dispozitive de amestecare. în bazinul de amestec. echipate cu agitatoare. Pe colectorul de evacuare există posibilitatea dirijării apelor epurate în staţia de pompe apă recirculată în scopuri de diluţie. Îngroşare nămol Nămolul chimic. Apele epurate. amoniac sau ape amoniacale şi lapte de var. precum şi în staţia de pompe ape industriale necesare în procesul de epurare (răciri pompe.decantor este prevăzut cu pod raclor. Dozarea reactivului-concentraţia 20% .Prelucrare nămol Nămolul rezultat din treptele de epurare chimică şi biologică este supus unui tratament ce constă din îngroşare şi stabilizare.înregistrare debit.8. Fosfat de sodiu: se dizolvă în apă. Stabilizarea nămolului Nămolul îngroşat este preluat de două pompe PCH 80-32 şi pompat la USG unde este amestecat cu şlamul şi repompat pe batalele de şlam ale USG.Preparare.

materiale în suspensie şi metale grele.5 CBO5 88.2. Metode de control şi analiză a apelor tratate în procesul tehnologic de epurare Deoarece apele uzate de pe platforma chimică Râmnicu Vâlcea provin în cea mai mare măsură de la combinatul chimic OLTCHIM. Tabelul 7.1 Sus 89.3 Susp 336.1 Cl+ 305 Ieşire pH 7.6 Luna Noiembrie 1998 Intrare pH 9.4 Sus 90. 108 .3 CCOCr 77.3.4 Luna Martie 1999 Intrare pH 9. Datorită compoziţie apelor uzate.7.6 Ieşire Susp 688.1 sunt prezentate debitele de ape tehnologice şi meteorice care sunt impurificate în special cu substanţe organice provenite de la combinatul chimic OLTCHIM Râmnicu Vâlcea şi care intră în staţia de epurare Pentru fiecare etapă a procesului tehnologic de epurare sunt prezentaţi parametrii de lucru pentru controlul regimului tehnologic de epurare. 7. compoziţia apelor uzate în funcţie de gradul de epurare precum şi indicii de control ai procesului.1 CCOCr 839.2 CCOCr 1328.6 CBO5 398.6 În tabelul 7.5 Cl+ 231 η CCOCr 90.6 CCOCr 185. debit mediu 14.500 m3 / zi (fără ape meteorice) şi 16.9.700 m3/zi (cu ape meteorice).4 Tratată 12090 960 η CCOCr 86.1 Susp 52. În tabelul 7. Apele uzate provenite de la combinatul de produse cloro-sodice Govora vor avea un conţinut ridicat de compuşi anorganici halogenaţi şi materiale în suspensie datorită profilului acestui combinat.7 Debit de nămol (m3/zi) Meteorică 2203. cu o încărcare mare de substanţe organice.Sistemul de canalizare Sistemul de canalizarea a staţiei de epurare este de tip unitar.8 CBO5 768.7 Cl+ 472 pH 7. o importanţă mare în procesul de epurare o are treapta de epurare biologică.5 CBO5 54.7 Susp 33.3 Cl+ 271.2 sunt prezentate sintetic metodele de analiză standardizate care se efectuează în cadrul laboratorului de analize chimice ale staţiei de epurare. fiind proiectat pentru un debit maxim de 1.0 CBO5 90.949 m3/h. ele vor avea un conţinut ridicat de substanţe organice.4 CBO5 28.1 Debite de apă (m3/zi) Tehnologică 9886.

analizat Ape reziduale brute probelor Din conducta de aducţiune Turbiditate STAS 6323/61 pH Reziduu fix STAS 3638/53 Suspensii STAS 6953/64 CBO5 STAS 6560/82 CBO5 -Manometric CCO STAS 6954/64 TOC-total carbon analyzer Azot STAS 7312/65 Subst. după omogenizare (cuve de aerare) Nămol din treapta de decantare primară Nămol activ din cuva de regenerare 5 6 Nămol primar (chimic) Nămol activ 109 .2 Analize ce se execută în cadrul laboratorului de epurare biologică Nr Denumire produs Locul de colectare a Metode de determinare crt 1.Tabel 7.extractibile cu eter de petrol STAS 7587/66 Fosfaţi STAS 3266/61 Metale grele: Hg STAS 8045/67 • Cr STAS 7884/67 • Fe STAS 8634/70 • Cu STAS 3224/52 • Sulfuri STAS 7510/66 Detergenţi STAS 7576/66 Arsen STAS 7885/67 Benzen STAS 8502/70 Azot amoniacal STAS 8683/70 Turbiditate pH Suspensii CBO5 STAS 6560/82 CBO5 -Manometric CCO STAS 6954/64 TOC-total carbon analyzer Substanţe extractibile cu eter de petrol Sulfuri Cobalt Lindan Oxigen dizolvat Turbiditate pH Suspensii CBO5 -Manometric CCO STAS 6954/64 Fosfaţi Turbiditate pH Suspensii CBO5 CCO TOC Azot Oxigen dizolvat pH Suspensii Suspensii Reziduu fix Analiza microscopică 2 Ape epurate Din canalul de evacuare - 3 Efluent primar La ieşirea din decantorul primar 4 Efluent secundar La ieşirea din decantor.

8 m3/h . pompat spre batalul de şlam Omogenizator.6 CCOCr mg/l 880-2442 CBO5 mg/l 400-1300 Susp.5-10.4 m3/24 h. dozarea reactivilor de floculare FeSO4 şi Ca(OH)2 făcându-se corespunzător.4. 110 . mg/l 450-700 Ieşire pH 7.3 Intrare PH 8. Valorile principalilor indicatori pe influent şi efluent au fost cuprinse între limitele prezentate în tabelul 7.3: Tabelul 7. În treapta de epurare biologică au fost utilizate procese biologice de adaptare.I.30 %. dezvoltare şi reţinere a populaţiilor de microorganisme care s-au dezvoltat pe substratul nutritiv oferit de substanţele organice prezente în apele uzate. Determinarea randamentului de epurare în lunile noiembrie 1998 şi martie 1999 În cursul lunii noiembrie 1998 instalaţia de epurare biologică a fost alimentată cu ape chimice şi fecaloid-menajere cu un debit de 20571.0-7. 20.7 8 Efluent din cuve de aerare şi omogenizare (epurare biologică ) Nămol în exces Nămol îngroşat Substanţe nutritive Reactivi floculare Reactivi reglare pH Apă epurată recirculată Nămol îngroşat. totalizând pe 28 de zile 576000 m3 apă epurată . - (bacteriologică) Activitate microorganisme Viteza de sedimentare Oxigen dizolvat Oxigen dizolvat STAS 6536/62 Azot Fosfaţi Analiză microscopică (bacteriologică) pH Suspensii Reziduu fix (substanţe volatile) 9 10 11 12 13 STAS 448/67 STAS 3389/67 STAS 2189/68 STAS 918/66 STAS 3910/68 STAS 97/64 STAS 3068/69 Aceleaşi analize de la punctul 2 pH Suspensii Reziduu fix ( substanţe volatile ) 7.9 CCOCr mg/l 58-280 CBO5 mg/l 52-72 Susp. ceea ce reprezintă o medie de 250. Epurarea chimică a condus la o reducere a impurităţilor organice exprimate în CBO5 de cca.II) Îngroşător nămol NH4OH Na3PO4 FeSO4 NaOCl CaO H2SO4 NaOH Din staţia de pompare apă recirculată Din staţia de pomapare nămol îngroşat spre batalul de şlam. cuve de aerare Din decantorul primar şi secundar (tr. mg/l 40-65 În luna noiembrie treapta de epurare mecano-chimică a funcţionat normal.

dozarea reactivilor de floculare făcându-se corespunzător în funcţie de încărcarea organică şi debitele de apă reziduale brute. În cursul lunii martie treapta de epurare mecano-chimică a funcţionat normal . mg/l 800-510 pH 7. ceea ce reprezintă o medie de 1101. Brezoi. 111 .6 Km.6 Km. Randamentele de epurare la principalii indicatori de calitate au fost următoarele: CCOCr 88.2 Km.7 CCOCr mg/l 80-240 Ieşire CBO5 mg/l 40-82 Susp. Probele de apă au fost prelevate la adâncime.staţia de tratare Valea lui Stan 8.4 pH 8. Caracteristicile apei din lacul Brădişor Deoarece alimentarea cu apă a municipiului Râmnicu Vâlcea şi Ocnele Mari se făcea din sursa Cheia. Dăeşti s-a apelat la sursa Brădişor care poate asigura un debit minim de 1800 l/sec şi un debit maxim de 2400 l/sec pe o conductă de 1200 mm. Mg/l 50-80 În cursul lunii martie 1999 instalaţia de epurare biologică a fost alimentată cu ape chimice şi fecaloid-menajere cu un debit de 26441.3 % Suspensii 90. două cuve de generare nămol şi trei decantoare secundare treapta a II-a . totalizând pe 28 de zile 824110 m3 apă epurată .4: Tabelul 7.Populaţia microorganismelor din nămolul activ a prezentat o compoziţie mixtă. m3.2 % 7. ele jucând rolul principal în procesele de asimilare a substanţelor organice din apa uzată. Treapta de epurare biologică a funcţionat cu două cuve de aerare . folosind drept punct de recoltare priza Uzinei Hidroenergetice Brădişor. din care: baraj Bradişor. Apa din lacul de acumulare Brădişor provine din lacurile Vidra şi Malaia situate în amonte. Căciulata. pentru îmbunătăţirea asigurării cu apă a municipiului Râmnicu Vâlcea şi alimentarea localităţilor Călimăneşti. Lungimea totală a conductei barajul Brădişor-Râmnicu Vâlcea este de 44.1.0 Intrare CCOCr CBO5 Mg/l mg/l 900-2600 400-1015 Susp.3-7.0 % CBO5 90.5. precum şi din colectarea apelor pârâului Păscoaia.5.3-11. care furnizează un debit de 470 l/sec. volumul lacului de acumulare fiind de circa 35 mil. Valea lui Stan-Râmnicu Vâlcea 35. Valorile principalilor parametri la intrarea şi ieşirea din staţia de epurare sunt prezentate în tabelul 7. insuficient pentru acoperirea consumului localităţii.9 m3/24 h. Descrierea generală a sistemului de alimentare cu apă din sursa Brădişor 7. Ponderea au deţinut-o bacteriile aerobe.7 m3/h . Alături de bacterii sau dezvoltat o serie de alte microorganisme vegetale sau animale care au participat direct sau indirect la reducerea poluanţilor.

5 14.02 3.001 1 0.4. coliformi fecali/100cm3 nr.02 3 4 49 5 0 55 0.7 0. apa tratată (distribuitor Valea lui Stan) şi la intrare în uzina de apă Cetăţuia din Râmnicu-Vâlcea.87 12.4 14 14.65 8.025 0. au condus la necesitatea tratării apei.02 0. germeni la 37 °C/cm3 Indicator Valorile indicatorilor de calitate a apei determinate la: Captare priza baraj Distribuitor Valea Intrare Uzina de Apă Brădişor lui Stan Cetatuia 10 10.3 7. şi are un gust fad.5 sunt prezentate valorile principalilor indicatori de calitate ai apei pentru apa brută (priză baraj Brădişor). O2 % CCO-Mn mg/l CBO5 mg/l suspensii mg/l reziduu fix mg/l Cloruri mg/l SO42mg/l Ca2+ mg/l Mg2+ mg/l OHmg/HCl u/10 NH+ mg/l NO2mg/l NO3mg/l Fe3+ mg/l PO43mg/l Fmg/l detergenti mg/l fenoli mg/l duritate totala °Ge duritate temp.03 12.2 7.8 1.42 10.36 0.08 2. la valoarea 8.011 5 10 13 13 0 250 0.5. În cazul în care apa de alimentare are o duritate foarte mică (0 .1 0.6 6.de unde a fost racordată conducta de aducţiune a apei de alimentare.4 90.4 2.1 0.72 1.02 3. În tabelul 7. Caracteristicile apei din lacul Brădişor şi indicatorii de calitate ai acesteia.4 grade de duritate). streptococi fecali/100cm3 nr.02 10. Mg/l sat. Este necesară deasemenea.4 1. Unitate de măsură temperatura apei °C PH oxizi dez. coliformi totali/100cm3 nr.5 0.9 5.1 0.8 6.52 1.8 89.015 1 0.9 1.72 80 66 68 12.07 10. °Ge Cl2 liber/total mg/l Al3+ mg/l H2S mg/l turbiditate ° culoare ° nr.005 1. cu acid clorhidric.6 0.7 0.24 1. Tabelul 7.07 88. deci poate fi corozivă faţă de betoane şi metale.5 11 7. prezentaţi în tabelul 7.6 2.07 5 10 49 49 2 105 112 .68 0. împiedicarea înmulţirii algelor şi bacteriilor prin adăugarea în apă a unei cantităţi de clor (în funcţie de concentraţia de amoniac şi substanţe organice din apă).02 11.96 0.2 10. urmată de o corecţie a pH-ului. este necesară creşterea durităţii prin mijloace chimice (cu apă de var).96 0 0.05 2.

Filtrele se spală la 1-2 luni. împreună cu cele două electrocompresoare asigură aerul necesar manevrării vanelor electropneumatice comandate de pupitrele de comandă din staţia de filtre. cu posibilităţi de izolare prin vane de perete. cu închidere automată la ridicarea nivelului apei din cuvele filtrelor. Recipientul de aer comprimat. pavilionul de exploatare. Staţia de reactivi . pe suporturi metalice.2 m3/s. acid clorhidric şi var) s-au prevăzut două amestecătoare cu elice.5. Accesul apei decantate în filtru se face direct prin clapete de admisie. Din baza rezervorului fiecărui modul de filtre pleacă câte o conductă ce asigură transportul apei filtrate spre conducta de aducţiune Brădişor-Râmnicu Vâlcea. Stabilirea tehnologiei de tratare Rezultatele experimentale din laborator au condus la adoptarea următoarei scheme tehnologice pentru tratarea apei din lacul Brădişor: Captarea apei se face din lacul Brădişor. cu un preaplin. Staţia de pompare . Pentru a se face un bun amestec între apa brută şi reactivi (sulfat de aluminiu. având rolul de a păstra un nivel amonte constant al apei în filtru. în funcţie de depuneri.7. Pompele au rolul de a aspira apă din conducta de aspiraţie şi asigură umplerea recipientului de hidrofor ce asigură apa necesară consumului în staţia de pompare. în perioada de spălare. fiecare dintre ele având câte patru cuve pe un singur rând şi fiind prevăzut cu un rezervor de înmagazinare a apei filtrate. Colectarea nămolului de pe radierul decantorului în conul central al acestuia se face cu ajutorul podului raclor rotitor cu acţionare periferică. staţia de reactivi şi restul staţiei de tratare. prin intermediul a două prize: o priza pricipală şi una secundară fiecare dintre ele asigurând un debit de 1. Camera de amestec şi distribuţie .Staţia de filtrare se compune din două module de filtre rapide.apa prelevată din acumularea Brădişor este agresivă faţă de betoane şi metale. Decantoarele radiale . Apa pentru spălarea filtrelor este aspirată din conducta de transport a apei spre Râmnicu Vâlcea şi este refulată prin conducte direct în galeria filtrelor. pentru protecţie. clor.conţine utilaje de pompare atât pentru spălarea filtrelor cât şi pentru consumul de apă necesar în staţia de tratare.apa brută provenită din sursa Brădişor este condusă în camera de amestec şi distribuţie. o conductă de barbotare şi o conductă pentru protecţia cablurilor electrice ce alimentează instalaţia electrică a podului raclor. Corpul central al decantorului este dotat cu o conductă pentru refulare nămolului. din acest motiv s-a impus corectarea durităţii apei în 113 .2. de unde este repartizată spre cele două decantoare radiale. În camera de amestec şi distribuţie debuşează şi conductele de reactivi de la staţia de reactivi.Sedimentarea se face în două decantoare radiale descoperite ce sunt alimentate cu apă brută de la camera de amestec şi distribuţie prin câte o conductă de oţel. Filtrarea rapidă . Camera de amestec şi distribuţie este prevăzută. Lamelele deversante asigură egalizarea debitelor spre decantoare.conduce apa în rezervorul de apă filtrată şi este prevazută cu o vană de separaţie şi o clapetă a regulatorului de nivel. comandată de un sistem cu flotor. Conducta de apă filtrată .

Conducta de distributie şi transport Conducta de distribuţie şi transport este metalică. Debitul maxim necesar localităţilor Râmnicu Vâlcea şi Ocnele Mari este de 1100 l/sec.sensul creşterii ei cu circa 4 grade de duritate prin adăugarea de apă de var în doză de 40-50 mgCaO activ/dm3 de apă tratată.6 km. iar la rezervoare de aproximativ 305 m. Pentru neutralizarea clorului sunt prevăzute două rezervoare de dizolvare a sodei caustice şi respectiv tiosulfatului de sodiu. dimensionat pentru 30 zile. 114 . Călimăneşti. Preclorarea apei tratate se face în bazinul de amestec şi distribuţie. de 35. Conducta este prevazută cu vane de linie pentru reglarea debitului (Q=1200 l/sec) şi presiunii (6-7.3. gospodăria de acid clorhidric şi gospodăria de var. Din rezervoarele Petrişor.Staţia de clorare este prevazută cu un depozit de clor. Preclorarea şi postclorarea . Ocnele Mari. Rezervoarele de distribuţie apa potabila la consumatori Cota de intrare a conductei de apă potabilă în Râmnicu Vâlcea este de 250. armată de o corectare a pH-ului la valoarea 8.5. La intrarea în Râmnicu Vâlcea conducta intră într-un distribuitor cu diametrul Dn=1500 mm.75 m. şi clorul adăugat înaintea decantării împiedică înmulţirea algelor şi bacteriilor. Bujoreni.75 m. S-au montat aerisiri pentru reglarea presiunii şi goliri la locuri stabilite prin proiectare. care distribuie. Căciulata. apa în rezervoarele Cetăţuia. cu diametrul Dn=1200 mm şi are o lungime. Petrişor şi Căpăcelu. cu acid clorhidric în doză de 36-40 mg HCl pur/dm3 de apă tratată. 7. care descărcate întrun rezervor de stocare reprezintă soluţia de neutralizare a scăpărilor de clor din butoaiele de stocare prin stropirea acestora cu ajutorul unei instalaţii de stropire. De această conductă sunt racordate localităţile Brezoi. Schema staţiei de reactivi cuprinde gospodăria de sulfat de aluminiu. Pentru sedimentare se recomandă folosirea drept coagulant a sulfatul de aluminiu în doză de 20mg/dm3 Al2(SO4)⋅18H2O şi o preclorare şi o postclorare a apei tratate.5. Râmnicu Valcea. 7. între Valea lui Stan şi Râmnicu Vâlcea. Dăeşti. Cota în Râmnicu Vâlcea este de 250. Postclorarea are loc în rezervoarele de sub filtrele rapide printr-un sistem de distribuţie tip pieptăne.5 atm). Cetăţuia şi Căpăcelu apa este distribuită în reţeaua oraşelor Râmnicu Vâlcea.4. prin reţele. Ocnele Mari şi apoi la consumatori.

13.a. Tehnică. Hubert P. xxx xxx Antoniu R. Dumitran G. 10. 14. Negoiu D. 1999 “ Ecologie generală “ Lito UTCB.. 3. Nistreanu V. Man and Environmental Change“. Tehnică. Bucureşti. Bucur Aurelia Constantinescu Gh.1.D. 8.Didactică şi Pedagogică. 3 vol. 9.. Nistreanu Valeriu. 1982 “ Tratarea apei în centralele termoelectrice “ Lito UPB. Bucureşti.1973 “ Chimia anorganică “ Ed. Bucureşti.1972 “ Chimia anorganică şi analitică. Springer-Verlag.” Note de curs. BREN.a.1995 “ Chimia generală“ Ed. Bucureşti. H*G*A.1983 “ Tratat de chimie anorganică “. Nistreanu V.. 1972 “ Structura combinaţiilor anorganice“ Ed. 5. Ianculescu S. Negulescu M. part. Popescu M. 17. Bucureşti.. Didactică şi Pedagogică.. 16.LISTA BIBLIOGRAFICĂ 1 2. 11.... Bucureşti. 1987 “ Protecţia calităţii apelor “ Ed. 19. vol.ş. 15. 1985 “Elemente de ecologie” Ed.ş. ş. 1995 “Elemente de chimia apei” Ed. 1999 “ Chimie anorganică “ Ed. Bucueşti.1982 “Eaupuscule.M.1992 “Protecţia mediului înconjurător “ Ed. Antoniu R. Ed. 7.ş.a.F. 1987 “ Protecţia mediului înconjurător“ Ed. Negoiu M.. Negoiu D. Bucureşti. 1992 115 . Nistreanu Viorica Popescu M. BREN. Fodor C.a. 18. Blanchard J.Tehnică.. Tehnică. 1998 “ L’eau et l’environnement“ INSA – Lyon. Negulescu M.Une introduction a la gestion de l’eau“ Ed. Grecu I. Bucureşti. Negulescu L. ş. Neniţescu C. Bucureşti. Berlin. Lito UPB. “World Ressources 1990 – 1991. Goina T.Tehnică... Bucureşti.Tehnică. Negoiu M. Canfield Press. Negulescu C. A guide to the global environment“ “The Handbook of Environmental Chemistry“. 2 vol. Navarro A.. Giddings J. 12. H*G*A. Bucureşti. ş. 1999 “Amenajarea resurselor de apă şi impactul asupra mediului” Ed. 1986 “Chemistry. Guran C.. Bucureşti. 6.C..a. 4.a.

27. Rojanschi V. 1970 “ Aquatic Chemistry “ Wiley Interscrence.. 23..a. Economică.. Bran Fl.. 1986 “ Chimia generală şi analize tehnice “ Ed. Seinfeld J. 25.1997 116 . 21. Ozman Th. 22.. 1997 “Atmospheric Chemistry and Physics of Air Pollution“ Wiley Interscrence. ş. Bucureşti. 1996 “Cartea operatorului din staţii de epurare a apelor uzate“ Ed. Didactică şi Pedagogică. Tehnică. Rojanschi V. 24. 1977 “ Protecţia şi ingineria mediului “ Ed.20. 1981 “ Aquatic Surface Chemistry. H*G*A. Bucureşti. Chemical Processes at the Particle – Water Interface “ Wiley Interscrence. Bucureşti. Rojanschi V. Stumm W. 26. New York. New York. Stumm W. Varduca A.H. Constantinescu I. Stoica L. 1987 “ Hidrochimie şi poluarea chimică a apelor “ Ed. Tehnică. “Cartea operatorului din staţii de tratare a apelor “ Ed. Emphasizing Chimical Equilibre in Natural Waters “ Wiley Interscrence. Stumm W. New York.ş..a. 28. Bucureşti. 1991 “ Aquatic Chimistry. Morgan J. New York.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful