Ciuleandra de Liviu REBREANU (Roman

)
Ciuleandra este un roman scris de Liviu Rebreanu.

Preocuparea pentru analiza si pentru explorarea in profunzime a psihicului uman se adanceste in romanul “Ciuleandra”(1927), pe care canonul critic il plaseaza de obicei in umbra capodoperei “Padurea spanzuratilor”, desi sunt comparabile prin insolitul abordarii. Receptarea critica din epoca a privilegiat ”Padurea spanzuratilor” din mai multe motive: tema noua a razboiului, problematica majora (drama nationalA), complexitatea personajului si deplasarea accentului de la creatie spre analiza.

Perspectiva temporara descopera in romanul Ciuleandra suficiente motive pentru o noua interpretare si o reconsiderare a cartii in ierarhia operei lui Liviu Rebreanu: interesul pentru omul comun si drama sa personala, tema alienarii individului, psihologia criminalitatii, investigarea stratului psihic abisal, formula ingenioasa exploatand resursele oferite de romanul senzational si politist.

Romanul “Ciuleandra” este alcatuit din 31 de capitole si se deschide cu un moto: ”…si nu stii ca tu esti ticalos si misel si sarac si orb si gol…” (Apocalipsa, III – 17). Acesta are un rol anticipativ deoarece prezinta ipostaza finala a personajului principal, nebunia acestuia, dar ilustreaza, totodata, si faptul ca niciodata nu ne cunoastem suficient de bine, niciodata nu stiu daca in interiorul unei fiinte aparent inofensiva se poate afla instinctul criminal. Trebuie doar sa stim sa ne controlam pornirile.

Tilul operei poate fi privit din doua unghiuri, avand un sens denotativ si un sens conotativ. El exprima pe de o parte nebunia dansului, “Ciuleandra” fiind considerat un dans dionisiac in care fiecare dintre participanti se deslantuie: ”Porneste ca o hora oarecare, foarte lent, foarte cumpatat. Jucatorii se aduna, se imbina, se insira, probabil dupa simpatii, ori la intamplare, indiferent. Pe urma, cand se pare ca oamenii s-au incins putin, muzica prinde a se agita si a se iuti. Ritmul jocului se accelereaza, fireste. Jucatorii, cuprinsi de dupa mijloc, formeaza un zid compact de corpuri care se mladie, se indoaie, se rasuceste, si tresalta cum poruncesc lautarii. Cu cat se prind mai tare jucatorii, cu atat muzica devine mai zvapaiata, mai salbatica. Picioarele flacailor scapara vijelios, schiteaza figuri de tropote, sarituri de spaima, zvacniri de veselie. Apoi, deodata, cu totii, cu pasi saltati si foarte iuti, pornesc intr-un vartej. Zidul viu te avanta cand

la care incearca sa raspunda altul. O data infaptuita crima. din toiul jucatorilor. Prin el se asigura continuitatea neamului: ”El era singurul vlastar al familiei Faranga.” Acesta facea parte dintr-o familie instarita si renumita. se insoara”. Neavand de mic o mama. ucigandu-si sotia: ”O pravalise pe sofa si. de asemenea. Acum sirul. accentul se pune pe conturarea trasaturilor personajului principal. sa se gramadeasca pana ce se transforma parca intr-un morman de carne fierbinte care se zvarcoleste de pe loc un timp ca apoi. tot incovaindu-se si strigandu-se. prin partea noastra. Puiule. incepe sa se incolaceasca. de aceea ea se deschide cu intriga. Tatal sau isi pusese toata increderea in Puiu si il iubea nu numai ca era sange din sangele lui ci si pentru ca trebuia sa duca mai departe faima acestei familii. Fiind un roman de analiza psihologica. sa se stranga. ii zdrobea sanii. de acceea modul predominant de naratiune este descrierea. Dupa savarsirea crimei. ostenit ori prefacut. Pe de alta parte. acesta fuge sub aripa protectare a tatalui sau. Lui Puiu ii lipseste. sa se destinda iarasi.” Acest joc este. In aceasta prima scena autorul ni-l prezinta pe Puiu Faranga in ipostaza de criminal. prin intermediul Ciuleandrei Puiu Faranga isi arata adevarata personalitate si scapa astfel. “Ciuleandra” nu respecta incadrarea in momentele subiectului. Unicul copil a lui Faranga este un ucigas ordinar”. insa. tot ce am crezut si tot ce nadajduiam in viitor. Degetele si le infipse in gatul ei plin si alb parc-ar fi vrut sa inabuse un raspuns de care se temea. lasand sa se vada fetele rosite si vesele ale jucatorilor. De asemenea primeaza conflictul interior care se da intre ceea ce ar vrea sa fie si ceea ce este cu adevarat. pe neasteptate. si printr-insul familia aceasta (…) trebuia sa perpetueze”. pentru a evita arestarea baiatului dar si .incoace. dar tu cat mi-ai insultat inima cu fapta ta marsava! Ai zdrobit tot ce. un dans al destinului unde multi isi gasesc sufletul pereche. de masca care ii ascunde adevaratele simtiri. Policarp dar si matusa sa. sensibilitatea. dupa cum spune si Andrei Leahu: ”Apoi. cand incolo. in tact cuminte. Matilda. pentru un moment. au incercat sa o inlocuiasca. lautarii pisca vehement strunele inasprind si ascutind sunetele cu cate un chiot din gura. intre personalitatea lui si masca pe care si-o da jos abia in finalul romanului. curmat insa si inghitit de navala ritmului. cu genunchiul drept. Facand parte din categoria romanului modern. ca un sapte fantastic. El manifesta asupra fiului sau o autoritate severa si refuza sa conceapa ca unicul fiu este un criminal: ”A. scena violenta a unei crime conjugale. tatal sau. dragostea materna pe care nici unul dintre acestia doi nu a putut sa i-o insufle. de la Suleandra. mai toti flacaii.

in sfarsit. a fost in stare sa renunte la tot. o iubire din departare. ii propune iar mai apoi il obliga sa se interneze intr-un sanatoriu. deoarece aici sunt analizate toate intamplarile importante din viata sa regasindu-se pe sine. Analiza psihologica a personajului se realizeaza prin intermediul introspectiei adica scurtarea starilor sufletesti pana la nuante infinitezimale: ”Are nevoie tocmai de usurare. caci Medelaine. sa infrunte . intunecandu-se iar din ce in ce. Graba lui excesiva s-ar putea sa imi fie funestra. mai in serios. ”El isi aminteste ca de mic era o fire cruda si nemiloasa. Nu era momentul sa ma abandoneze in mainile unui om cu totul strain sau chiar ostil”. De aceea si cu gelozia a refuzat sa minta.pentru a scapa de rusine. nici macar simpatico. o iubire tainica ”Trecerea zilelor il determina pe Puiu sa gaseasca o explicatie la crima sa. oricat l-ar fi servit poate momentan minciuna. cat a fost de delicata. La prima intalnire cu doctorul. cei care il insotesc ii ordona medicului ca Puiu sa nu fie tratat ca un pacient oarecare. Privind in profunzime. Amantii necunoscuti sau ascunsi sunt capabili de toate josniciile si razbunarile”. Intrarea in acest spatiu izolat se presupune ca are rolul de a reda linistea sufleteasca a personajului. nu s-ar fi coborat niciodata la acest doctor care nu e nici frumos. de cand era un prichindel. prefacandu-se nebun. participand la dueluri: ”nu vreau sa am copil asasin nici macar in duel”. dar se dovedeste a fi si un model demn de urmat deoarece si el se aflase intr-o situatie asemanatoare. prin monologul interior: ”Batranul a fost rau inasprit cand m-a adus aici-socoti Puiu. sau prin intermediul stilului indirect liber: ”Trecand in revista gesturile si cuvintele medicului descoperi curand in toate urmele unei vrajmasii ascunse. In acel spatiu izolat. de-a o ucide intr-o imbratisare suprema sau cu o sarutare ca sa-I opreasca definitiv respiratia. Multe femei i-au si spus. sau comportandu-se salbatic cu fiinta iubita: ”Apoi pornirea lui stranie si irezistibila. insa se dovedeste a fi un loc mai ingrozitor decat inchisoarea. Lasa ca insusi intrebarea doctorului a fost asa de nelalocul ei! Dar. nici inteligent. Se observa aici superioritatea familiei in raport cu cei din jur: ”sa aveti grija ca de ochii din cap de clientul dumneavoastra”. El insa n-ar fi de mirare s-o fi adorat. cand poseda o femeie. acum toate acestea n-au nici o importanta”. iar minciuna iar complica in zadar situatia si l-ar face sa se dispretuiasaca singur. Ajuns la sanatoriu. ca se poarta in iubire ca un criminal sadic”. Gasi si motivul: din felul cum spusese ca a cunoscut-o pe Medelaine intelegea acum. cum se napustea sa puna mana pe corpul fara cap ce se zvarcolea si sarea de ici-colo improscand cu sange in toate partile”. el isi da seama o asemenea fapta nu poate fi savarsita decat din cauza instinctului criminal innascut: ”Daca nu m-am putut stapani nici cat gardianul inseamna ca am avut in mine instinctul criminal innascut. o iubire tainica. Fireste. Puiu observa atitudinea indiferenta a acestuia fata de el. Si iubirele astea sunt cele mai primejdioase. Meditand asupra acestei intalniri gaseste imediat un raspuns: ”din felul cum spusese ca a cunoscut-o pe Medelaine intelegea acum. gardianul este cel care tine locul mamei sale. mai in gluma. asistand la taierea pasarilor: ”Placerea grozava de a privi. de a-si ucide sotia. la tara. insa a putut sa se stapaneasca: ”Un simpu taran.

numai ca sa evite tentatia de-a suprima viata unei femei ticaloase”. in taina sufletului ei. Credeam ca m-a scapat. n-am plans nici atunci. ca pe viitoarea mea soacra. Se sfarsise definitiv orice speranta chiar intr-o minune!" De asemenea. Acesta din urma ii marturiseste dragostea pentru Medelaine: ”Am iubit-o mult. Si asa s-au risipit visurile mele de fericire conjugala burgheza. Intr-o dimineata insa. Am incercat sa lupt. intai i-ai ucis sufletul cand ai luat-o si a doua oara i-ai ucis si trupul ! Asa e!” . eu nu eram acasa. Nu stiu ce mutra voi fi facut. apoi dupa ce se casatoreste si ii devine sotie. Ati plecat. dar sufletul meu se rasucea ca o rama strivita. dar si tacerea fetei il enerveaza si duce la producerea crimei. Am stat de vorba cu ea si m-a inteles desi parea altfel copilaroasa. Madalino! Sa nu ma lasi singur! ”Si ea mi-a raspuns din inima: ”Nu ma duc!” Pe urma ati venit. Puiu rememorandu-si astfel toata perioada cand o cunoscuse pe Madalina. fapta savarsita poate fi pusa si pe seama tatalui sau care datorita autoritatii exercitate. da… Era numai o copila dar am iubit-o si ca pe o sora. intr-o criza nervoasa. m-am uitat in ochii ei: ”Sa nu te duci. Culmea fericirii o socoteam sa ajung medic de plasa in judetul meu. am inteles ca de-aci imi va veni raul. si-a sugrumat nevasta. baiatul doreste sa se razbune. Nu mai aveam de ce sa ravnesc la postul de medic rural si in schimb am ajuns aici. Am avut imediat presimtirea ca are sa mi se intample un rau mare din clipa din care v-am zarit aparand in cerdacul carciumii. am prins-o de mana. sa ma impotrivesc. Mi-au luat-o oamenii cu sila. Numai pe Madalina n-am putut-o sterge din inima. am rasuflat. Si niciodata nu am cautat sa ma apropiu de ea. sa avem copii si sa traim 70 de ani.necunoscutul unei vieti noi. mana ei fierbinte si aspra. sa iau de nevasta pe Madalina. prezinta si raul facut acesteia: ”Ai dreptate… Ai omorat-o chiar de doua ori. Din saracia mea am ajutat-o de multe ori si pe ea. Auzisem ca el fusese mijlocitorul si ca primise un bacsis gras de la boieri. cu femeia asta care a mai indraznit sa vie la mine sa ii dau o mana de ajutor ca sa te santajeze pe d-ta cu moartea Madalinei. tot numai pe mine ma iubeste si-mi era frica. Totusi a doua zi am vorbit cu Madalina. a internat aici pe fiul fostului ministru Faranga care. nu stiu de ce. dupa insistenta prefectului politiei. M-am invoit si cu ma-sa. cu iluzia ca. Carciumarului insa i-am cautat pricina si l-am umplut de sange. Insa. pe femeia asta. Intervine aici o confuzie a personajului care nu stie cum sa o perceapa pe fata. sa nu mi se spulbere si iluzia asta(…). si ca pe o sotie… Pe-atunci eram inca sentimental si aveam idealuri burgheze. Degradarea personajului atinge punctul culminant in momentul in care rolul dintre pacient si doctor se inverseaza. si ati luat-o. dar fiindca tatal sau e prea puternic. toate nemultumirile acumulate se rasfrang asupra Madalinei. El o considera mai intai ca pe o sora. s-o fac cucoana sa ne iubim. doctorandul ma vesteste ca in noaptea trecuta. Discutiile pe care le are in continuare cu doctorul sunt mult mai lejere. Toate mergeau bine. N-am plans niciodata. Tocmai aceasta confuzie. Si deodata ai picat d-ta la Ciuleandra aceea. Am aflat norocul ei. Mai aveam doi ani ca sa ies om cu painea in mana. Apoi cand ai intrat in hora si te-ai prins de Madalina. marturisesc. Traiam. cand am sosit la serviciu. acum o luna si doua zile.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful