Introducere

De fiecare dată cînd invadez în opera lui Nicolae Iorga, mă simt obligată săiport respect, deoarece aşa oameni se nasc o dată la o sută de ani. Am ales această temă din acest motiv, din respect faţă de Nicolae Iorga, dinrepesc faţă de Liceul în care învăţ, tot cu acelaşi nume şi din plăcerea de a cerceta operlee lui Iorga. Prin acest fapt am obţinut prilejul de a-mi promova locul unde trăiesc, în Basarabia, scrise din sufletul lui Nicolae Iorga. În această lucrare am urmărit următoarele obiective: a) Să identific adevăratul spirit al românilor basarabeni. b) Să reprezint complexul cultural, tradiţional al acestui pămînt. c) Să desting operele lui Nicolae Iorga. d) Să elucidez condiţiile în care a evoluat societatea basarabeană din punctul de vedere a lui Nicolae Iorga. În cadrul investigaţiei noastre am aplicat următoarele metode: a) Explicaţia b) Descrierea c) Demonstraţia d) Descoperirea. Eu cred că actualitatea acestei teme, reprezintă însăşi numele lui Nicolae Iorga, atîta timp cît va fi cunoscut de întreaga societata şi lucrărle sale vor fi cercetate, va exista numele de istoric al „Întregului Pămînt Românesc”. Eu cred că toţi tinerii nu numai din Republica noastră trebuie să cunoasc acest nume, dar întreg poporul românesc, care ştie ce înseamna lupta pentru grai, lupta pentur patrie şi libertate. Problema Basarabeană va exista mereu, iar noi basarabenii suntem obligaţi de a lupta împotriva acesteia, să alegem ce e corect şi înţelept, să alegem calea spre cunoaştere, spre ascendenţă socială. Nu trebuie să ne fie frică de viitor, trebuie să păşim cu paşi siguri spre cunoaşterea istoriei noastre, care a fost înegrită de ocupaţiile străine, şi tebuie să ştim care este originea poporului basarabea, care ne-au fost strămoşii sau care ne-au fost inamicii sau fraţii. Nu trebuie să îngropăm ce alţii încearcă să dezgroape, nu trebuie să ucidem, ce alţii încearcă să învie, nu trebuie să uităm, ce alţii încearcă să-şi amintească, ci trebuie să memorăm că noi suntem români. În urma acestei investigaţii am obţinut o nouă experienţă de viaţă, o nouă lecţie despre patriotism. Am aflat despre improtanţa acestei palme de pămînt, cît şi despre importanţa unei păreri a fraţilor de peste Prut.
1

Nicolae Iorga-marele istoric român
Cine şi-ar fi închipuit că există oameni care ar putea lăsa drept moştenire urmaşilor scrieri istoriografice, scrise în trei limbi, aşa cum a făcut-o Nicole Iorga. Ori de cîte ori îmi amintesc cu drag de cele 1003 volume, 12755 articole, 4963 recenzii, pe care Nicolae Iorga le-a scris, sunt mîndră să-i port respect. Cum zice Constantin Manolache Nicolae Iorga reprezintă „Un univers fascinant”1, deoarece a fost un istoric critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar şi academician român de excepţie. „Nicolae Iorga este apreciat ca un simbol al istoriei noastre naţionale, omul care a făcut cel mai mult pentru ca ideea de unitate de neam, de naţiune, să pătrundă adînc în conştiinţa publică.” Ion Iliescu2 După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”. Nicolae Iorga mai este numit marele „apostol şi martir al neamului” de către Nicolae Dumitrescu3, deoarece a cercetat fiecare amănunt al neamului romănesc, începînd din primele file a istoriei. Anume acest moment te lasă într-un univers al cunoaşterii, unde rămîi captivat şi uimit peste măsură cînd pătrunzi în cunoaşterea vieţii şi operei savantului. Foarte des mă întreb, cum a fost cu putinţă ca un semen de al meu, într-o viaţă oprită la 69 de ani, să cerceteze toată istoria românilor şi să scrie atît de mult despre ei, să aibă atîta învăţătură şi s-o dăruiască tuturor, cu har unic, de apostol şi profet. Din punctul meu de vedere Nicolae Iorga este părintele istoriei româneşti, prin talentul său de a descoperi cele mai mici pietricele ale cunoaşterii, care reprezintă însăşi neamul românesc. Fiind un cercetător de comori naţionale, operele sale cuprinde nu numai cele politice, dar şi cele literare. Istoria literaturii românesti în veacul al XlX-lea şi Istoria literaturii româneşti contemporane. Istoria literaturilor româneşti în dezvoltarea şi legăturile lor sunt cărţi de capatîi, mereu citate, care il releva pe istoricul literar. Perioada sa de activitate a marcat ascendenţa neamului, privind dreptatea şi libertatea. El nu a activate numai în perioada dictoratului de la Semănătorul, dar va fi şi va rămîne mereu unul dintre cei mai importanţi critici literari al timpului, fiind foarte respectat de celelalte cercuri. Ca om politic „Iorga a fost cu adevărat om politic, în sensul de mare om de stat şi nu de politician veros, care trage sforile pentru a se îmbogăţi pe el şi partidul din care face parte, cum vedem cu lehamite că se întîmplă astăzi”4 este un mare cercetător, începînd de la
1 2

Constantin Manolache, Un singur trup tot acest neam, Ploieşti, Editura Libertas, 2004, 5 p. Constantin Manolache, Cursurile de vară ale universităţii Nicolae Iorga, Ploieşti, Editura Libertas, 2007, 9 p. 3 Constantin Manolache, Cursurile de vară ale universităţii Nicolae Iorga, Ploieşti, Editura Libertas, 2007, 25 p. 4 Constantin Mnaolache, Cursurile de vară ale Universităii Nicolae Iorga, Ploieşti, Editura Libertas, 2007,102 p.

2

Istoria literaturii româneşti în veacul al XIX-lea. În legătură cu dezvoltarea culturală a neamului (vol. literare. Introducere sintetică (1929). publicistice etc. Prin această încercare de a informa societatea şi de a conduce ţara spre adevăr şi libertate deodată îţi răpeşte sentimente de respect şi admiraţie faţă de marele învăţat. Ploieşti. de la călători la voievozi. Editura Libertas. la istoria unor domenii.12 p. Dacă toţi tinerii i-ar urma paşii. oponenţi şi rivali. Şi a omului de ample desfăşurări toate întîlnindu-se în acel punct care a însemnat ţelul întregii sale vieţi: slujirea poporului român. 1901). de la 1821 înainte. ultimul care să se refugieze într-un turn de fildeş”. El este primul cercetător al civilizaţiei care vede viaţa umană în toate articulaţiile ei. fiind istoricul si omul de cultură global. odată. de talie mondială şi. dar dacă nu putem să-l imităm măcar să-i urmăm cuvintele înţelepte. de la instituţii la diplomaţie.culegeri de documente de el culese din arhive. ar fi linişte în ţară. 1907. Ploieşti. Din alte preocupări ale savantului pentru promovarea veşmîntului popular de sărbătoare: ”Imaginea lui Iorga este una complexă. în 25 volume (1901-1913). ca semn al veneraţiei ce i-o purta. Constantin Mnaolache. Istoria literaturii româneşti. 1933)). de aceea şi majoritatea operelor sale cuprinde tărîmul romănesc: Istoria literaturii române în secolul al XVIIIlea (vol. cînd întamplarea a făcut să treacă. în realităţile ei globale. După cum afirmă Dan Berindei Iorga este un etalon după care trebuie să ne conducem:„Iorga este un model. Istoria literaturii religioase a românilor până la 1688 (1904).Istoria literaturii româneşti contemporane (1934). de a fi un om necontenit preocupat în dialogul cu semenii. 1909).72 p. a simţit irepresibil nevoia să se descopere şi să se încline. Cursurile de vară ale Universităii Nicolae Iorga. Cursurile de vară ale Universităii Nicolae Iorga. într-adevăr. 1908. Istoria literaturii româneşti (vol. în acelaşi timp. Toate acestea ne arată această sete de cuprindere totală. vol. un model care. de la comerţ la biserică. vol. vol. 1925. 1926. acoperînd toate aspectele vieţii.6 Îşi iubea foarte mult poporul. ţesută în jurul a două coordonate majore:a savantului cercetător de documente şi creator de lucrări ştiinţifice. II. II. nu ar fi existat critici. Istoria românilor. I-II. până la marile sinteze de istoria românilor (cele 11 volume din 1936-193). în această capacitate extraordinară de a fi un cărturar de mîna întîi. I. vol. Istoria românilor pentru poporul românesc… 5 6 Constantin Mnaolache. III. dincolo de evenimente. 3 . ce bine ar fi să existe tineri care să dorească să-l imite în felul său de a fi. În opera lui Nicolae Iorga întîlnim foarte dese scrieri despre poporul românesc. că deşi nu-i fusese recomandat şi nu vorbise cu lorga niciodata. Studii şi documente cu privire la istoria românilor. pe lîngă marele învăţat. pe stradă. I. III. Editura Libertas.5 George Călinescu a afirmat. Fiind un mare patriot. 2007. iubea dreptatea şi toată viaţa sa a luptat pentru unitatea statală. 2007.

a cercetat totodată şi pămînturile româneşti pierdute. 2004. 4 . Ploieşti. observăm glasul strigător al unităţii naţionale. Un singur trup tot acest neam. în care bate cîte o inimă de român. ce trebuie făcut pentru ţara şi neamul său. iubire de neam şi alese calităţi morale şi spirituale…”7 Cele mai frumoase opere asupra meleagurilor româneşti sunt ale lui Nicolae Iorga. 2007. deoarece perioada de activitate a lui Nicolae Iorga a fost una înfloritoare. contribuind cu perle alese pentru ţară. Ploieşti. Editura Enciclopedică. În lucrările sale despre ţară.”9 7 8 Constantin Manolache. „Iorga era un om al cetăţii. Nicolae Iorga între Dictatura Regală şi Dictatura Legionară. Editura Libertas. 266 p. el a făcut o cercetare deplină asupra problemelor existenţiale şi nu numai. despre neam. credinţă în Dumnezeu. Cursurile de vară ale Universităii Nicolae Iorga. 3 p. care ştia totdeauna cînd şi ce trebuie spus. “Poporul roman a concentrate în fiinţa acestui vrednic fiu al său tot ceea ce avea mai bun în el însuşi:inteligenţa sclipitoare.Poporul român a avut mare noroc de aşa fiu. El şi-a dorit totdeauna stabilitate politică şi etnică în ţară „o singură Românie pentru toţi românii”8 şi ura mereu faptul existenţei unor suflete româneşti răpite de alţi cotropitori. Bucureşti. 2001. 34 p. Constantin Mnaolache. 9 Petre Ţurlea. Editura Libertas.

emblematice. De aici aflăm că este mereu pus în situaţie cu vizele. dar totuşi nu scapă de întrebările suspecte al aparatului de control ţarist. unde a vrut să arate unor oameni că sunt unele comori care ar fi o crimă sa le uiţi-acest pămînt al nostru românesc „cu totul necunoscut. creionate dezinvolt cu acea înzestrare a savantului deprins cu analize şi sinteze rapide.care va lua în mîini această carte” Nicolae Iorga .Nicolae Iorga-istoric al Basarabiei Neamul românesc în Basarabia „Călător neobosit şi iubitor de neam pînă la sacrificiul de sine. Valea Teleajenului cu Cetatea Culturală Vălenii-de-munte şi Monografia satului Homorîciu Judeţul Prahova. tuturor melagurlor locuite de români. surprinzîndu-le cu voluptate specificul. Bucureşti. îşi ascunde adevărata sa identitate profesională. I p. de guvernele care s-au succedat şi de opinia publică. mai ales că a fost atîta vreme uitată de istorici. Prima sa scriere despre Basarabia a fost din 1899 Studii istorice asupra Chiliei si Cetatii Albe. „Acum acesta (jandarmul) ia de la capăt cercetarea. dincolo de poarta de arama. documente şi ocupaţie profesională. paşapoartele. 11 Nicolae Iorga. Pagini despre Basarabia 1912 5 . Urmărea ideea unităţii naţionale a românilor prin istoria cunoaşterii. deoarece acest pămînt a fost anexat în 1812 de către ”un impreiu hrăpăreţ” Iordan Datcu11 .a străbătut. în tainiţa balaurului cu ghearele de oţel. În opera sa „Neamul românesc în Basarabia” dedicată „Celui dintăi român Basarabean-Din Basarabia. În capitoul I-Ţinutul Hotinului.1995. s-a simţit obligat să abordeze această problematică a Basarabiei. mai ales cel al Basarabenilor.”Constantin Manolache10 Desigur marele învăţat a fost interesat şi de soarta conaţionalilor săi. care-l interoghează despre scopul călătoriei. de la un capăt la altul teritoriile româneşti. Ca să evite unele probleme cu jandarmul rus ”acesta un om mare”. în primăvara anului 1904.Costeanu. care se află dincolo de gardul de spini. mai rău decît China. 2005. Nicolae Iorga-căci despre el este vorba. Editura Libertas. prin oraşe şi sate. ce trăiau în provinciile unor imperii vecine ce le subjugaseră. 7 p. Sumatra şi otroavele oceanice ale mîncătorilor de carne”12. 12 Nicolae Iorga. totodată ne vorbeşte cîte ceva despre 10 Preot-Sachelar Ioan I.” Nicolae Iorga călătoreşte din ţinutul Hotinului pînă în Bugeac. însă ne previne că l-a mîncat un „dor vechi” de a cunoaşte cu deosebire satele şi pe ţărani. împreună cu boierul bucovinean Iancu Flondor.descrie călătoria sa de cercetare istorică în 1904-1905. Japonia. care se petrec între Prut şi Nistru. Iarăşi silabisarea paşapoartelor scrise cu slove puţin cunoscute aici. Nicolae Iorga fiind şi el moldovean. pe cînd celalt păzeşte. Această deplasare spre Basarabia este marcată de numeroase aventuri. în imagini vii. Ploieşti. Neamul Românesc în Basarabia. Editura Fundaţiei culturale române. călătorul nostru descrie drumul său spre Hotin.

În parte a II. Basarabie bună. Mălineşti. p. În această călătorie aflăm de la Nicolae Iorga că moldovenii sunt rusificaţi şi graiul lor matern se pierde prin valurile de ceaţă ce s-a lăsat de la 1812. Drumul merge mai departe.hrănitoare şi pierdută. ruseşte”. coame negre şi albe. fără prund şi fără trotuar”. care nu seamănă deloc cu evreii. pe cînd cei mai mulţi din Bucovina au plete. voinici. cum toţi îi zic „gostiniţa centrală”. şi altele. iar în cale întîlnim „Tăiniţe de lemn şi de zid”.35 Ibid. unde au fost cazaţi. fără piatră. suman şi stergare albe. ca oamenii bogaţi”.13 Drumul spre Hotin trece printr-un tîrguşor evreiesc „aşa de murdar”prin această atenţie asupra evreilor.p. „El ştie că prin aceste locuri sunt moldoveni. Sufletul naţional al românilor. unde ne arată legătura dintre bine şi rău „E o ţară hrănitoare această bună Basarabie pierdută”.tot rusificat. umblă cu picioarele goale. de-a lungul unei strade de colb. voi merge. deoarece în Basarabia nu e carte moldovenească ca în România: Noi grăim moldoveneşte.”. trece prin satele Cîrstineţ. pămînturile Basarabiei sunt inundate de ”multe turme şi cîrduri de vite”. drumeţul noastru observă că . Serăuţi.. şapca muscalilor lipsesc.38 15 Ibid.. în general. Nedăbăuţi. din contra cu oamenii din „judeţele noastre dintre Prut şi Siret”. „Femeile poartă catrinţă. fiindcă aşa e voia guvernului şi stăpînesc moşii vechi la loc larg. Drumul merge mai departe. În drum spre destinaţie Iorga ne face cunoştinţa cu Hotinul arătînd că este stăpînit de ruşi şi că adevărata identitate este îngropată în „inscripţii în slove chirilice”. cîndva pe acest teriritoriu se simţea.”15 În drum spre destinaţie . dar nu se putea 13 14 Ibid. Nicolae Iorga îşi face o mică concluzie despre Basarabia. Iorga exprimă aceste sentimente de înstrăinare chiar şi prin denumirea hotelului. ca în Moldova. dar cei ce merg la şcoală. atunci cînd el încă nu împlinise o sută de ani de stăpînire rusească. Nicolae Iorga face o descriere mai puţin satisfăcătoare asupra lor. cari vorbesc moldoveneşte frumos. părul tăiat roată.moldoveni.” După mica călătorie. sunt „oameni frumoşi. că se afla în centrul tîrgului. dar acum doar străinătate. În acest timp observăm că „prin multe locuri nu sunt români”. p. cîte a auzit. doar că sunt unii dintre ei care se deosebesc „de ai noştri”: „cămaşa roşă. istoricul nostru ne face cunoştinţa cu meleagurile sale din 1905. Zarojeni. cari n-au a se lupta cu rutenii. Cele mai multe chipuri sunt tocmai ca ale noastre: ochi negri. Era numită aşa. cu căciula înfiptă mîndru.41 6 . denumită Hotinul. care sunt „sămănate fără nici un fel de împrejmuiri pe lutul unor maluri prăfoase.. „Cum va fi. că şcoala e însă rusească. căci prea sunt aproape de Basarabia. pantalonii largi. prea mi s-au spus multe despre „moldovenii” de acolo.14 În sfîrşit aproape de Hotin. nu primesc în sate pe evrei. care îi numeşte „oameni în zdrenţe”. se observa „ţeranii noştri”.

mai ales cu bisericile. avem macăr 50 de ani de lucru. Hotine. de exemplu. noi localităţi. mă ocup cu monumente vechi. deoarece el caută doar suflete româneşti-oameni care constituie nucleul de bază al graiului românesc. învăţămînt. istoricul porneşte spre oraşul Bălţi. Şi încep ai vorbi de fereştile şi uşile cetăţii Hotinului”16 În călătoria sa întîlneşte mulţi băştinaşi. Păzeşte-te bine. aude un cîntec vechi. De exemplu întîlneşte o femeie. Aici întîlneşte noi ţinuturi.9 7 . dacă e să-ţi faci o impresie instantanee. satul „moldovenesc”. În capitolul II denumit Ţinutul Bălţilor. Căci muscalul vine Cu oaste spre tine.prăvălie de delicatese. tren numit în rusă „pois” sau prin denumirile localităţilor. iar unii nici n-o ştiu. sau ca la Suliţa Nouă de acelaşi colb.. istoricul nostru totuşi este în căutare de „ţerani de ai noştri” şi de meleaguri mai luminoase. La întrebarea cu interesul faţă de basarabeni. autorul ne aminteşte iarăşi de acea ocupaţie rusă. prin băcălii denumită „bacaleinîi magazin”. În administraţie. ei îşi respectă graiul matern. specialist. La Bălţi abia intraţi în hotel. care aminteşte de moldovenii din Hotin acum o sută sau două de ani. în cultură. ca să nu bată tare la ochi ceea ce era de fapt. noi persoane. Aici în Basarabia.. acelaşi lip sau aceeaşi ruină mucedă. Limba rusă este folosită pretutindeni. de aici românii înstrăinaţi îşi mai amintesc de clipele glorioase: Hotine. Dar la curiozitatea unui polonez despre scrierile asupra basarabiei Nicolae Iorga i-a raspuns: „noi nu ne ocupăm decît de ale noastre. îţi dai seama că e o femeie 16 Ibid. iar în rusă este scris „мамалыга”. În drum spre trăsură. care se cheama Mămăliga. El observă că unii cetăţeni sunt nevoiţi să înveţe limba ocupanţilor. Totuşi drumul nu îi scuteşte iarăşi de case şi tărăbi de lemn ale evreilor. deoarece nici nu vor s-o ştie. farmacie. dar nu toţi îl impresionează. Circumspecţia rămîne intactă faţă de călătorii de altă naţionalitate. Dar totuşi există ceva pozitiv în această regiune.. deoarece iarăşi istoricul nostru observă că e o biată aşezare. dar cu o importanţa deosebită. de problema Basarabiei şi că peste tot întîlneşti numai evrei. poliţistul le cere paşapoartele la control şi îi întreabă deodată de scopul călătoriei. Iorga ne demonstrează acest fapt prin limbajul folosit de băştinaşi. alţii însă o detestă. Într-un cuvînt spoate de spus că era o regiune foarte mizerabilă. păcătoasă ca acest Hotin de astăzi. Dar călătoria nu se opreşte în această ruină. Şi iată că călătorii noştri se deplasează spre Bălţi. Nicolae Iorga a răspuns foarte pasiv:Eu sunt profesor de istorie. tipografie şi alte mărunţişuri.vorbi de centru. o biată femeie de la ţară. În această parte. p. care le cîntau turcilor.”.

. adică un oraş.57 8 .” O mulţime de oameni sunt gata de plecare. Bălţi era un oraş plin de mlaştini. spîrcuită. asemena sate par muşiroaie uriaşe de gunoi. „Gara e plină de lume:funcţionari. albe. pe o costişă se răsfiră casele unui tîrg. În drum spre Floreşti.. prăfos. care are o istorie destul de complexă. unul dintre cei mai mari stăpînitori ai Basarabiei. este aprins cu flacără vie. scolari în uniforme încărcate. Acest orăşel găzduieşte peste 10000 de locuitori. de către răzăşi. gras. p. Cu părere de rău întîlnim şi aşa tip de oameni. priveliştea nu este atît de atrăgătaore. În faţă. ca Bărladul şi alte ape din Moldova de peste Siret. nepietruit. Înainte se vede o apă. chiar şi de la cei mai neştiutori de carte.. primăvara şi care se fac iarna un noroi ucigător. Cuvîntul provine de la multele de bălţi . amabil.52 Ibid. dar care ştie să-şi respecte graiul său: Eu nu ştiu ruseşte. În viziunea lui Iorga. Moghilevul . Eu sunt moldovancă...” 17 Neştiind toate localităţile Basarbiei. avînd în mijlocul lor două biserici mari. Autorul ne face cunoştinţă cu etimologia cuvîntului Bălţi. pe care le lasă Răutul. case acoperite cu stuf: văzute de sus. curgînd de vale. La gara de la Bălţi oaspeţii sunt întîmpinaţi de un proprietar polon. Prin aceste locuri. „Pe un drum pustiu.”18 Acest tîrg. fruntaşi din partea locului. se vede Răutul necontenit.necărturară.. dar cel mai mult i-a atras atenţia bărbatul care părea foarte bogat:mic. deoarece este unul mai puţin interesant şi fără interes. şi cea de sud: spre Bălţi . Aici întîlneşti negustori de grîne foarte bogaţi. aşa îi se spune în ruseşte.. foarte prost şi nou. dar pe lîngă toate acestea pare un samsar. în această Basarabie pierdută. în localitatea Ocniţa. p. Se vede o familie de armeni răsăriteni.. ca Jijia. Nicolae Iorga ne face cunoştină cu unele din acestea. Nistru şi Rezina. evrei cît şi armeni. cel puţin autorul îşi face această concluzie. unde este un nod de linii care indică partea de Nord: Mohilău. de fapt nu este altceva decît un gorod. de un stil de împrumut. fetişcane obraznice. „Şi să mă vie unul şi altul să-mi spuie că simţul de neam e învăţat la şcoală şi nu se află şi în sufletul curat al celui mai puţin cărturar dintre oameni. risipit în bălţi. staţia în care au poposit era împodobită cu steaguri roşii şi albe pe toţi stîlpii. revărsată în mlaştini. Aici am observat că lumina glasului românesc. aşezări rare. populaţia fiind variată. deoarece se văd „locuri rîpoase.... care era locuit pe vremea „moldovenească”.” 17 18 Ibid. care nu trebuie să fie văzuţi. sălaş de broaşte. fiind şi el la rîndul său un complex de băltoage. rîuri curgătoare şi case plus două biserici de un stil foarte prost şi nou. şi nu-mi plac ruşii.. Mai puţin aflăm despre drumul de la Ocniţa spre Bălţi.

Aici vizitatorul este impresionat de frumuseţea Basarabiei „Pînă acuma n-am văzut în Basarabia atîta frumuseţe. Ei au pornit spre Vadul lui Vodă. În scurt timp călătoria lor se va muta pe rîu. sunt şi ele adevărate capodopere culturale şi tradiţionale. autorul este impresionat de aşezarea acesteia. l-a făcut pe Iorga să fie impresionat. acceaşi alegere a costişelor drepte. unde vor călători cu „parohodul”-aşa i se zice vaporului.. dar rîul nu îi este dat să curgă pentru aceasta. „curat românesc.”21 Acest pămînt ar fi însuşi „un zid. măsurînd întinderea cîmpului: împotriva credinţi poporului. Aici observăm un „colţisor de Rai”. deoarece pe ulicioare poţi înota în el. copereminte de stuf. descoperim drumul de la Floreşti la Soroca.62 Ibid. „nici în cuprins.. golaşe. „Soroca. Ajung la capătul satului. la vestite vaduri”. păstrat neatins din vechea Moldova”..62 21 Ibid.. Soroca este destul de nouă. streşini. -Sorocă şi Nistru. îar locuinţele lor. cocostîrci. cu „păşuni fragede”. Nistrul care se scurge pe lîngă Soroca. nici în meşteşugul zidirii”. p. cerdac pe stîlpi. la Vădni. „la Răduleni. o cetate”. acolo unde dealurle „sunt despoiate de podoaba lor şi apar gălbui. garduri de nuiele. aceeaşi iubire pentru pometuri. iar în jur se intinde o verdeaţă triumfătoare.. triste”. nici nu se poate asemui cu aceasta. deoarece aici se vede adevărata identitate a basarabenilor. aşternute pe cîte o costişă de lut. apă sfinţită cu atîta sînge care e tocmai ca acel ce mă însufleţeşte acuma. este o mîndrie să te uiţi la ele. Nicolae Iorga face o cercetare vizuală asupra rîului Nistru şi caută să afle despre navigaţia acestuia. cu pliscu-n piept.. Mai încolo. aceeaşi şerpire a cărărilor galbene.”. că răul făcut cocostîrcului se răzbună. el îşi are funcţia de a împodobi chipul viu al naturii şi de a oferi apă potabilă celor nevoiaşi. răspîndit pe malul Podoliei. care „ţine vrei trei ceasuri”. deoarece toţi vorbesc „moldoveneşte”. p.”după datina noastră. de secară. se observă „aceleaşi case buhoase..65 9 . În partea a doua.”19 Anume acest ţinut. Nistru. unde văile sunt pline de lanuri de grîu. am trăit să vă văd. dar nu mai întîi de toate să admire Raşcovul. la Dubna. este un adevărat aspirator de praf. Aici lumea este diferită. este o frumuseţe care nu a mai văzut-o pînă acum în Basarabia. iar în altă parte Nistrul. pentru imprejmuirile de 19 20 Ibid.În capitolul trei-Ţinutul Sorocei. unul zace-n iarbă cu aripile răşchirate. mai rare ori de pietre clădite ca un zid”20 . Spre deosebire de Hotin. le arată Soroca.. într-un cuvînt oferă vitalitate. Soroca. care „calcă alene. p. trec printr-o pădure destul de mare şi acolo birjarul rus. deoarece oferă condiţii sociale înalte celor care îi găzduieşte. la Părcani şi Volova” aici în acest loc mai bate cîte o inimă de român. În acest fragment. acuş vor ajunge la „sate şi tîrguri mari.. cuibul vultanilor neamului mieu. cu ochi mici de fereşti. care n-a sosit la ceasul obişnuit. Sunt în drum spre destinaţie . ochi mărunţi de fereastră.

crengi. p. urcîndu-se la deal.. ci un evreu. p. şi un turn cu ceasornicul luminat”. pe strada cea nouă. care îşi are în proprietatea sa Rezina şi Raşcovul. în propria ta patrie. de ai noştri. care e Dîmboviţa Chişinăului. Ţinutul Chişinăului. cu o lungime deosebit de mare. din contra te simţi străin în propria ta casă. care e capitala Basarabiei. iar în scurt timp se vor zări clădirile urbane. Tîrgul din păcate nu este atît de strălucit. poţi să zici că este un adevărat palat. Aşa.. se zăreşte un amestec sur.23 Mai departe istoricul ne vorbeşte un pic despre Rezina. despărţită printr-o alee. studenţi în uniforme. În depărtare se vede case foarte frumoase de boieri. ca un trofeu mare. despre maluri şi despre dealuri foarte frumoase. În sfîrşit dăm de o localitate românescă. Sunt case care au o splendoare deosebită. supt care broaştele cîndtă laudele Bîcului. un adevărat „cartier de palate albe. aşezat în Podolia.. Basarabia nu este a noastră este a străinilor şi tot străinii sunt acei care ne conduc pe noi. dar evident că proprietarul nu poate fi un basarabean. n-au nimic deosebit. „Trăsura trece huruind pe un podeţ. Drumul spre Chişinău este însoţit de locuitori tot mai rari. Alexandrovscaia însăşi. Străine sunt bisericile clădite totdeauna ca un semn de stăpînire. unde există doar plecăciune spre necunoscuţi şi închisoare pentru suflet. Suntem aproape de Chişinău. sau plăcut. Mai tîrziu spre Dubăsari. este o denumire de origine română. fără nici o formă lămurită”.79 10 . o biserică spaţioasă în fundul ei. păduri tot mai puţine. cămşa albă. se simte tot mai intens aerului de oraş. care e prima între stradele Chişinăului. 22 23 Ibid. încă de la formarea Moldovei. trecînd prin Budeşti. Aici în orşul Chişinău. „Mai departe se vede o grădină. Am ajuns. oaspeţii noştri s-au cazat în Otelul Sviţera sau cum i se spune în rusă Sviţerscaia Gostiniţa. acel grai de care eşti legat. Drumul e aproape de Chişinău. dar vezi uneori şi căciula. p. Dubăsari.72 Ibid. aproape tot ce este aici. Pe străzi întîlneşti foarte mulţi evrei şi evreice. Casele care sunt aranjate în două rînduri. „Străin e şi aici numai portul. de mari clădiri ai negustorilor”. pe maul drept al Nistrului. cu turnuri albe. greoaie. sunt monotone şi lipsite de strălucire. unde este impresionat de iluminările străzilor cît şi de aşezarea acestuia.24 Iată am ajuns la Chişinău. În faţă. foarte gătiţi. Călătorul nostru ajunge în centru.73 24 Ibid. observăm şi Răutul revărsîndu-se în nişte scoruburi. deoarece iarăşi suntem duşi de valurile singurătăţii şi de supunere. strada împăratului Alexandru. Nu mai simţi acea libertate. e foarte păcătos. brîul roşu al ţeranului din părţile hotiniene. dar mai sunt vreo două ceasuri pînă atunci despre asta ne povesteşte istoricul nostru în capitolul patru. cu şapcă şi haine de oraş.”22 Acest loc pare unul „străin”. această frumuseţe este de-adreptul fascinant. Pînă în 1812 şi pînă acum aici locuiesc români.

nici în librării. chemaţi al mitropolitul-exarh al ţării . turnuleţe. orfelinat al nobililor. 86 11 . copereminte verzi. chiar şi boierimea. Oraşul Chişinău găzduieşte 2 000 000 de locuitori.. fără margeni mari. unul dintre ei fiind Cruşevan. deoarece li s-au împînzit creierul cu diferite minciuni: „ei sunt slavi. pe care basarabeanul n-o poate înţelege”27. În oraş istoricul nostru. „mai cît o treime din România.. şcoala eparchială de fete. tribunalul.85 27 Ibid. împreună cu „uriaşele faţade de piatră albă”. p. că România de astăzi e o nimica toată.„tineri intelectuali cu plete lungi. Chişinăul este un oraş „bisericos”. un lung anteriu de coloane cenuşii.81 Ibid. Graiul lor este „împestriţat sălbatec cu vorbe ruseşti. şi că în ea nici nu se vorbeşte „moldoveneşte”. dar tot mai mult l-a întristat locuitorii. deoarece foarte puţini români a întîlnit şi chiar dacă a întîlnit vreun român. Din cele văzute de istoric. oricît de păcătos. negustorii. 80 000 de evrei. tăiate geometric. „pe cînd ceilalţi umblă pentru a stoarce copeica prin care. p.”.”25 Străzile oraşului Chişinău nu sunt ca ai Bucureştenilor. Frumuseţea oraşului l-a fascnat pe călătorul noastru. limba „moldovenească” slavă. El spune că oamenii bogaţi şi săraci fac împreună vreo 80 000 sau 120 000 de locuitori ai Chişinăului. unele cu umflături. Toată sfera învăţămîntului. avînd diverse stiluri. dar într-un cuvînt „oricum sunt mari. ofiţeri stau rezemaţi de perete. gimnaziu de fete. p. Sunt multe clădiri publice.”Acest om care a spus aceste vorbe activează la ziarul 25 26 Ibid. a întîlnit şi oameni deştepţi. gulere ridicate. sutn toţi rusificaţi. club al nobilimii.. fundaţia bătrînului Balş. care de asemenea este un rus. de la care Nicolae Iorga află despre componenţa detaliată a orăşenenilor. dar cu inscripţii polone. ci o limbă amestecată cu franţuzisme. doar care dintre ei 3 000 vor să facă un meşteşug sau vreun negoţ. La Biblioteca publică „nu găseşti nici o carte românească. par moldoveneşti. pantanloni care se văd pe dedesupt. Toate aceste amăgiri. aşa nu o vei afla nici la purtătorii celor mai bune nume româneşti”. foarte barbară. ele sunt desăvîrşite drepte. în drum spre gară. foarte cocheţi în uniformele lor perfect ţinute. inclusiv pămîntul şi sufletele. Moldova a fost o provincie umilă turcească. dar aceştia sunt foarte puţini. fără muncă.. curate şi bine înconjurate. deoarece pe străzi vezi o mulţimede preoţi cu „pălărie neagră. două gimnazii de băieţi. franţuzeşti şi nemţeşti”.. care doresc într-adevăr să sufle norii negri şi amăgitor din creierul cetăţenilor. era şi el un biet om.. În Chişinău observă multe biserici. Toţi sun liniştiţi şi pierduţi . care apasă mereu asupra capului tău . adică „inteleghenţia”. se crede că e prea puţin”. să-şi poată tîtî zilele. Toate aceste clădiri sunt ca nişte umbrele deasupra capului. i-au fost umplute capul basarabeanului. pe piept atîrnă o cruce argintie prinsă cu un lanţ de grumaz”26. părul împletit în coadă sau răsfirat în viţe neunse. palat al guvernului.

Din cercetările lui Nicolae Iorga. ca de mînie oprită.29 Reniul reprezintă linia ce taie de la Bender spre sud-vest jumătate odinioară tătărească a Basarabiei. Dincolo de Bîc. p. Din toate cîte a văzut istoricul nostru Chişinăul şi Benderul l-au impreionat cel mai mult prin prăvălii şi prin deprinderea de a ţine curat. care este un sat colburiu. istoricul nostru o porneşte spre Bender. de ţipete. ce fug. Iarăşi o nouă călători. în mlaştini zdrenţuite. În rîu zace podul pe dubase. o nouă experienţă şi o nouă cunoaştere asupra Basarabiei. După cîtva timp de stat în Chişinău. chiar foarte bine citite:”Iujno-Rossia”. Aici se observă o structură etnică diferită de toată ţara. cînd ne duce dincolo. Aici se vede Gura Bîcului”28. Pe culme se văd viile verzi. împreună cu lanurrile de catifea. nici oameni nici luntri. Malurile reprezintă nişte canioane. iată şi Bîcul le iese în cale „în fişii late de argint. de chemări. Ţinutul Benderului sau Tighinei. aici în capitolul 5. privind drept ca nişte ochi. şi prinse pe alocurea de buruienile nouă. „Prutul trece trist. cu arăturile viorii în lumina dimineţii şi multele drumuleţe galbene.102 30 Ibid. pe lîgă dealuri verzi. pod negru ca nişte năsălii. 3)Hotarul nedrept.„Basarabeţ”. un ziar foarte cunoscut în Chişinau. Drumul se croieşte printre căsuţe gospodăreşti. iată de aici se observă „rămăşiţele datinii turceşti de cultură a viei. şi pentru vin-. ele se adună într-un singur curs. p. din nefericire nu a reuşit să vadă cetatea Chilia. observă că casele sunt mai toate joase.. Din toată caălătoria făcută pînă la această bucată de drum. Călătoria sa trece pe la mănăstirea Chiţcanilor . În drum observă stepa care se îngălbeneşte.112 12 . se vede şi vechiul Bugeac. către Nistru. Bugeacul. aflăm despre istoria Benderului care deasemena este prezentat ca un complex cultural şi tradiţional. fără copaci şi este aşezat chiar pe marginea apei. care înaintează. sunt în plină călătorie încă.Aflăm despre aşezarea geografică a rîului Ialpuh. în toate părţile cu şuviţele unei ape. „sate nu-s. este compusă majoritatea din bulgari. frumos.93 Ibed.. pajişti răpănoase. care vine de la tîrgul cu acelaşi nume. care ne este descrisă în Capitolul cinci. pe cînd lacul nemărgenit e numai un freamăt de orăcăituri. Trece prin satul Varniţa. Mai tîrziu numei. Au pornit spre Căuşeni deja. revărsate”. lucrate de săteni cu multă ardoare. pe luntri vechi. după care urmează şi altele de asemenea rusificate. p. lacul Cahulului. care se mişcă încet şi scrîşnind. numai spre căderea serii două puncte de luumină se aprind. despre care află că ar fi foarte veche. ca un sol de nenorocire. pentru struguri. de cîntece. tăcut. Călătoria însă nu l-a indestulat cu detoate.. liniştit. tremurînd din cap. cocostîrci albi care calcă. clănţănind din plisc. construite în stil ţărănesc. „Drugu”.”30 Lacul 28 29 Ibed.

mai puţin plăcute şi impresionante. Între mlaştinile dunărene şi Brateş aleargă drumul al trenurilor de „muscali” din războiul din 1877. flutură. Iată şi tricolorul „ca un zîmbet”.plin de ţînţari. lăsînd o amprentă adîncă asupra istoricului nostru. iar călătoria se apropiase deja de sfîrşit. plecînd cu amintiri plăcute. cu cetele de raţe sălbatece şi marile gîşte de azurii. pescari albi. 13 .

Trei zile în Basarabia Nicolae Iorga a scris despre Basarabia. aici are să fie bocet pentru ţară. lasă amprente puternice asupra acestei gubernii. nişte păpuşi de teatru. cu neveste. dar n-o înţeleg.ro/2010/03/27/nicolae-iorga-basarabenii-in-razboiul-rusiei-despre-guberniabasarabia-originea-numelui-si-insemnatatea-tinuturilor-de-peste-prut/ (accesat 15. Cu toate că nimeni nu ştie de gubernia Basarabiei.”31 Această frumoasă Basarabie cu pajiştile verzi. adevăratul suflet al basarabenilor. 1926 şi articolele sale din urma despre provincia romaneasca de peste Prut. nişte oameni miloşi. care se întinde de la Prut pănă la Nistru.2011) 14 . care aparţine Marii Romînii. nu s-a obosit niciodată să cerceteze această palmă de pămînt. asămănându-i cu făptura aceea fără grai. puternică şi mândră. fraţii noştri.Nicolae Iorga: Basarabenii în războiul Rusiei. de flăcăi. să-şi trimită copii la pierire în altă lume. originea numelui si insemnătatea ţinuturilor de peste Prut. simţitori pentru orice suferinţă. Continuitatea spiritului romanesc in Basarabia.03. în această lată. mare. blânzi la faţă şi dulci la grai. toate popuşoiurile arse de secetă. lorga a trait. Trei zile in Basarabia. şi din această pricină îi numesc oi. cu oameni nalţi. cu o dorinţă nebună de a înfăţişa adevărul asupra acestui pămînt uitat de toţi. Ar trebui mentionat de pe acum ca N. ca şi cum ar fi vinovaţi de cea mai mare nelegiuire. sau că poate exista aşa ceva. Mulţi nu şi-ar fi închipuit niciodată ce înseamnă o măcelărie. care pentru ea trebuie să piară sute de mii de oameni. din martie 1918. Rusia. Din nefericire ruşii nu înţeleg sufletul unui basarabean. 1918. compătimitori pentru orice durere. dar iată că la război au gasit-o din locurile cele mai întunecoase. s-a făcut tare ca bronzul. nc-au silit. „În această gubernie. de la Hotinul în cetatea căruia pietrele nu sunt legate cu alta decât cu cel mai bun sânge al nostru care. sa le retrocedam ceea ce era al romanilor din veac in veac. copii şi mame. unirea. unele din ele find: Pagini despre Basarabia de astazi. roditoare. Aici în această mică bucată de hîrtie scrie despre „fraţii de peste Prut”. Din cauza unei stăpîniri străine. pănă în Dunăreamamă. chipeşi. ei văd această bunătate. cărţi despre Basarabia. uscându-se de veacuri. in iunie 1940. 1912. Lamuriri pentru a-i ajuta in lupta lor. plînă de aventuri. dar a făcut şi alte cercetări. a Basarabiei cu tara si a protestat atunci cand rusii. ci oameni cu suflete mari. Neamul Romînesc în Basarabia este caălătoria mult dorită. „Şi 31 http://roncea. ape cântate în doinele noastre. aşa de nevinovată încât s-a făcut vrednică de a fi nume şi icoană pentru Mântuitorul nostru. Despre “gubernia” Basarabia. ar aici nu este dreptate. toate livezile pline de roadă. Ca istoric al Basarabiei. Eu voi vorbi însă de articolul Trei zile în Basarabia. trebuie să reziste măcelului impus de ruşi. oameni cu grai pur românesc. ca pe o mare implinire. acum sovietici. Romanii peste Nistru. luminoasă gubernie. Nicolae Iorga în acest articol ne scrie cu litere de sînge românesc. cu litere pline de suflet românesc. supuşi cârmuirii pe care o socot trimeasă de la Dumnezeu care încearcă pe aleşii săi. unde există alt grai. şi alţi oameni. Pe această palmă de pămînt nu trăiesc. A publicat articole. 1918.

dar nu s-au dezis de lucrurile sfinte. întinzând mâna lor zgâriată de fierul muncii şi arătând toată zarea. graiul în care ţi-a vorbit întăi mama. “Când îi întrebi ce sunt. toată asta e ţară moldovenească!””. graiul în care ţi-ai mărturisit dragostea. se vor smulge de la dulcea lor “ţară moldovenească”. în războiul altora pentru care sunteţi chemaţi să luptaţi şi să suferiţi. cetitorule. vor merge zile şi săptămâni. ei zic: “Vezi. Dumnezeu. graiul în care sunt scrise aceste rânduri. ei se mărturisesc moldoveni şi. şi la apus şi la răsărit. pentru războiul din Manciuria. de limba noastră şi de neamul nostrum. în războiul fără dreptate. la Port Arthur sau unde va fi atunci nemernica jertfă de oameni… “În războiul fără folos. fraţi români din Basarabia îngenunchiată!” 15 . lipsite de orice sens. şi vor ajunge la Carbin. cât trebuie ca să străbaţi jumătate din Europa şi Asia toată. Si acuma tot ce este frumos trebuie să se tranforme lucruri parcă abstracte. în lat. Se vor duce de la case flăcăi albi la faţa jale. să vă cruţe. ei vor merge grămădiţi ca vitele în vagoanele fierbinţi. graiul în care te-ai îndreptat către mintea fragedă a copiilor tăi. care nu vă va da biruinţă.graiul lor e graiul acelor ţerani liberi sau robi.” Aici trăiesc sufletele româneşti de aproape o sută de ani ei sunt smulşi de lângă noi.

Sîngele de român care curge. A observat şi asemănările dintre Basarabeni şi anume. cît şi îndeletnicirile acestora.Încheiere Studiind operele lui Nicolae Iorga despre pămînturile romîneşti în special despre Basarabia. A fost profund impresionat de frumuseţea Chişinăului cît şi de a Benderului. Această călătorie i-a adus lui Nicolae Iorga un nou spirit de român. este foarte sincer. îşi are domiciliul şi în Basarabia. doar în limba lăsată de mama sa. care nu se aştepta să le vadă aşa cum au fost. în acea Basarabie. Din călătoria sa am obţinut şi eu o mică experienţa. Din păcate a văzut impactul ocupaţiei ruse. pentru a găsi noi suflete româneşti. cu sîrmă ghimpată la hotar. am rămas foarte uimită de faptul că acest om a fost născut în România. 16 . mi-am dat seama cît de frumoasă este această Basarabie şi cît de pierdută este ea. şi mai puţin frumoase. Citind cartea „Neamul românesc în Basarabia”. miam dat seama cît de mult a riscat acest om cu titlul său român să intre. A văzut lucruri frumoase. deoarece a aflat lucruri noi despre „ţeranii noştri” şi chiar a fost imrpesionat de cultura acestora. dar prin operele sale. veşmintele în care erau îmbrăcaţi. asupra băştinaşilor şi a văzut minciuna care trebuia s-o înveţe fiecare moldovean la şcoală. doar un biet om de la ţară putea să vorbească doar în limba sa. nu a ştiut niciodată că Basarabia a ajuns aşa de rusificată şi că mai toţi basarabenii. şi pînă la urmă nu a a dat greş. vorbeau limba opcupanţilor ruşi. Prin toate aventurile care a trecut a ştiut să lupte pentru a descoperi ceva. L-au intrsitat alte lcurcrui.

1 Nicolae Iorga 17 .Anexa nr.

Anexa nr.2 Casa memorială de la Vălenii de Munte a lui Nicolae Iorga 18 .

Anexa nr.cel Bun 19 .3 Chişinău perioada interbelică Strada Al.

4 Drumul parcurs de Nicolae Iorga descrisă în Neamul Românesc din Basarabia 20 .Anexa nr.

5 Nicolae Iorga la Vălenii de Munte 21 .Anexa nr.

Anexa nr. elevele şi Nicolae Iorga 22 .6 Şcoala de Misionare Naţionale si Morale „Regina Maria”.

7 Nicolae Iorga împreună cu Tudor Arghezi 23 .Anexa nr.

Anexa nr. Iorga” Din Vălenii de Munte 24 .8 Programul excursiei universităţei populare „N.

9 Diploma dată tuturor care au frecventat Şcoala de Misionare şi Morale „Regina Maria” 25 .Anexa nr.

Anexa nr.10 Programul zilei de Miercuri 14 August 1935. Universitatea populară „Nicolae Iorga” 26 .

Bucureşti.php http://www. 2007 Preot-Sachelar Ioan I. 2004. Valea Teleajenului cu Cetatea Culturală Vălenii-demunte şi Monografia satului Homorîciu Judeţul Prahova. Bucureşti. 2005 Petre Ţurlea.com/scriitori/nicolae-iorga/n-iorga-despre-basarabia. Editura Enciclopedică.autorii.Costeanu.agoracrestina.org/modules. .1995 Surse electronice:      http://www. Editura Libertas.Bibliografie: Cărţi:      Constantin Manolache. Editura Libertas. Ploieşti. Nicolae Iorga. Un singur trup tot acest neam.cartidownload. Ploieşti.php?name=News&file=article&sid=523 http://roncea.ro/biblioteca/nicolae-iorga-196-continuitatea-spirituluiromanesc-in-basarabia.ro/Diverse/229583/Nicolae_Iorga_tea_Romaneasca_in_Basar abia 27 . Editura Libertas. Editura Fundaţiei culturale române.html http://www. Constantin Manolache.asymetria.ro/2010/03/27/nicolae-iorga-basarabenii-in-razboiul-rusiei-despre-guberniabasarabia-originea-numelui-si-insemnatatea-tinuturilor-de-peste-prut/ http://www. Nicolae Iorga între Dictatura Regală şi Dictatura Legionară. Neamul Românesc în Basarabia. Ploieşti. 2001. Cursurile de vară ale universităţii Nicolae Iorga.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful