AUDIŢIA MUZICALĂ CA MIJLOC DE DEZVOLTARE A CAPACITĂŢII DE RECEPTARE A MUZICII

Prin intermediul audiţiei, elevii iau contact direct cu arta sunetelor. În şcoală, audiţia organizată formează şi dezvoltă copiilor deprinderea de a asculta conştient precum şi capacitatea de a înţelege mesajul muzical. În urma activităţilor desfăşurate la catedră am observat că elevii prezintă un viu interes pentru ascultarea diferitelor surse sonore din mediul ambiant şi pentru audierea unor genuri muzicale specifice muzicii populare, culte şi uşoare cu care sunt familiarizaţi prin intermediul radioului şi televiziunii în special. Audierea are însă întotdeauna un caracter pasiv, de divertisment, deoarece nu ridică întotdeauna şi problema explicării şi înţelegerii conştiente a limbajului muzical. Ei nu înţeleg de la început faptul că, în esenţă, muzica este un limbaj sonor specific, ca şi vorbirea, care trebuie să fie ascultat cu înţelegere, pentru a putea fi tălmăcit. Iată de ce este necesar ca elevii, de la cea mai mică vârstă, să fie puşi în situaţia să asculte muzica în mod activ. Ascultarea activă este o activitate intelectuală, imaginativă, care presupune o ascultare bazată pe cauzalitate. Copiii trebuie să ştie: de ce ascultă anumite fapte sonore, ce urmăresc şi ce trebuie să descopere în urma audierii lucrării muzicale. Ei trebuie permanent încurajaţi să-şi motiveze preferinţele muzicale şi să-şi exprime trăirile şi emoţiile trezite de lucrarea audiată. Călăuzirea copiilor în parcurgerea etapelor specifice, de la ascultarea empirică, pasivă la cea conştientă şi activă are un rol hotărâtor în dezvoltarea capacităţilor de receptare a muzicii şi în dezvoltarea gustului estetic al acestora. Resursele instructiv-educative ale audiţiei muzicale sunt la fel de valoroase ca şi cele ale activităţii de cântare. Eficienţa audiţiei în activitatea muzicală depinde însă de îndeplinirea următoarelor condiţii: să fie accesibilă, să aibă valoare estetică şi educativă, să fie în concordanţă cu subiectul activităţii. Accesibilitatea se referă la respectarea: • capacităţii de intuire a structurii muzicale şi de recepţionare a mesajului de idei şi sentimente al pieselor; • capacităţii de concentrare în timp a copiilor; • mersului gradat în alegerea lucrărilor, de la interpretări vocale spre cele vocalinstrumentale, precum şi de la formaţii restrânse la formaţii mai ample. Pentru ca materialul de cântece să capteze atenţia şi interesul copiilor este necesar ca acesta să îndeplinească anumite condiţii şi anume: • creaţiile să fie cât mai valoroase din punct de vedere al realizării artistice;
1

• să fi interpretate cât mai expresiv. dramatizări. Repertoriul de lucrări destinat audiţiilor muzicale poate cuprinde lucrări ce depăşesc posibilităţiile de interpretare ale copiilor cu condiţia.  audierea propriu-zisă. epoca sa şi locul pe care îl ocupă în ansamblul creaţiei lucrarea respectivă. • piese accesibile din literatura cultă. se poate trece la audierea unor lucrări vocale şi instrumentale mai dezvoltate.• să corespundă intereselor afective ale copiilor. genul. • asigurarea liniştii totale. care presupune totodată şi o deplină relaxare.  reaudierea piesei (după caz). conţinutul de idei). • basme muzicale sau basme prezentate pe fond muzical. • muzică populară vocală şi instrumentală. Repertoriul pieselor de audiat se alege din: • cântece şi jocuri muzicale pentru copii. Ca şi lecţiile. • creaţie corală şi prelucrări de folclor. Treptat. Din punct de vedere organizatoric. • să se facă pregătirea în prealabil a conţinutului de idei exprimat prin versuri şi muzică. dacă audiţiilor muzicale li se asigură permanentă continuitate ca şi o îmbogăţire progresivă şi calitativă a materialului audiat. Pregătirea copiilor pentru audiţia muzicală 2 . • prezentarea lucrării muzicale destinate audierii (compozitorul. desfăşurarea audiţiilor muzicale presupune: • asigurarea în bune condiţii a audiţiei. adică să fie adecvate vârstei atât din punct de vedere al conţinului. Tehnologia didactică a desfăşurării audiţiei muzicale Audiţia muzicală cuprinde următoarele momente:  pregătirea copiilor pentru audiţie. forma structurală. de a se adresa prin conţinut şi formă vârstei respective. adică pregătirea sălii şi amplasarea şi pregătirea aparaturii utilizate pentru ca toate să se afle într-o bună stare funcţionare. cât şi al formei. audiţiile muzicale necesită o fază de pregătire şi una de realizare. estenţială însă. stilul. instrumentală şi vocal-instrumentală (autohtonă şi universală).

în timp. stabilirea temelor muzicale ce trebuie executate de copii şi apoi recunoscute în audiţie. poziţie lejeră de ascultare. recunosc melodiile. COPIII • Abandonează alte preocupări. conversaţie sau descriere legată de conţinutul piesei şi având ca suport o ilustraţie. De aceea. • Ascultă şi recepţionează. • Interpretează exemple muzicale stabilite. sublinierea caracterului muzicii. un portret. participă la conversaţie sau descriere. dirijorul. necesare contactului nemijlocit cu muzica. Creează starea afectivă generală propice caracterului piesei de audiat. stabilirea elementelor ce trebuie urmărite în timpul audiţiei şi crearea situaţiilor – problemă pentru copii. un instrument. Metodele cele mai adecvate acestei etape sunt explicaţia şi conversaţia. • Recepţionează cerinţele. piesa. care trebuie să îmbrace forme adecvate. corelat cu conţinutul de idei şi sentimente. material ce poate fi valorificat de către institutori în lecţiile şi activităţile ce-şi propun dezvoltarea capacităţilor de receptare a muzicii si a unor fise bibliografice si de creatie. pentru a creea starea emoţională şi de aşteptare. am considerat oportună introducerea în anexele lucrării a unui set de lecturi muzicale realizate de mine. transmiterea unor date privind compozitorul. • Recepţionează. interpretul. • Ascultă. Acestea prezintă conţinuturi specifice istoriei muzicii. Toate aceste date cu privire la compozitori. comunică datele necesare şi orientează gândirea copiilor spre problemele ce urmează a fi rezolvate prin: povestire. Familiarizarea copiilor cu datele specifice creaţiei muzicale se poate realiza eficient prin intermediul lecturilor muzicale. chiar poetice.• • - - - - - PROPUNĂTORUL Asigură disciplina prin formularea unor cerinţe potrivite activităţii: linişte. creaţie şi interpretare constituie achiziţii importante pentru elevi ce au rolul de a lărgi orizontul de cunoaştere al acestora şi de a le pune la dispoziţie elemente suplimentare pentru înţelegerea corectă şi profundă a unor lucrări celebre. formelor şi genurilor muzicale într-un limbaj accesibil elevilor. observă şi recepţionează. 3 .

aceste procedee pot ajuta la sporirea randamentului percepţiei muzicale. Se recomandă deprinderea elevilor de a comunica răspunsurile lor la problema urmărită în audiţie. fie în cadrul aceleiaşi lecţii. Audierea propriu-zisă echivalează cu depistarea imaginilor muzicale cuprinse în lucrarea propusă. uneori fiind nevoie de reluarea unor audiţii. Audierea pieselor PROPUNĂTORUL COPIII • Ascultă. Prezentarea institutorului în calitate de interpret vocal sau instrumental poate stimula dorinţa elevilor de a învăţa să cânte vocal sau la un instrument muzical. uneori. În acest caz. Comentarea audiţiei de către elevi poate reprezenta pentru institutor un excepţional feed-beck. Efecte educative deosebite se obţin prin înlocuirea în audiţii a înregistrărilor sonore cu interpretările „pe viu” ale institutorului. Aceste imagini nu se lasă uşor descoperite. mai ales vizuali. sugerează starea de • Ascultă conştient. ţin mai ales de posibilitatea de a exprima verbal ceea ce ei simt. Un alt avantaj al acestei demonstraţii directe este acela că permite revenirea asupra unor fragmente mai dificile sau mai expresive. concentrare. înţeles piesa. fie în altele viitoare. Urmărind izolarea ascultătorilor de alţi stimuli. numai după încheierea acesteia şi după consumarea ultimelor impresii şi trăiri generate de ea. faptul că aceasta este produsă de instrumente sau vocea unui interpret care le este cunoscut. caracterul şi destinaţia ei şi pot face asocieri cu alte piese cunoscute. prin care cu privire la problemele urmăreşte gradul în care copiii au neelucidate. 4 . elevii au un reper important în înţelegerea muzicii. Comentarea audiţiei PROPUNĂTORUL COPIII • Dirijează conversaţia după un • Răspund şi formulează întrebări program prestabilit.Finalul momentului pregătitor al audiţiei poate fi însoţit de stingerea luminii sau închiderea ochilor. au recunoscut temele. făcându-li-se cunoştinţă şi cu modalitatea concretă de interpretare. nivelul de dezvoltare a capacităţilor de receptare a muzicii. procedee ce pot apropia şi mai mult activitatea din clasă de atmosfera unei săli de concert. cât şi dificultăţile de receptare care. structura piesei. dându-i posibilitatea de a cunoaşte reacţiile copiilor. trăire şi înţelegere a mesajului muzical.

a trecerii de la emoţional la raţional. de a accepta păreri diferite. stilul. pe de o parte şi concordanţa dintre acestea şi propriile impresii. asemănări şi deosebiri dintre lucrarea audiată şi altele cunoscute de elevi. Antrenarea elevilor în comentarea unei lucrări audiate este condiţionată atât de profunzimea percepţiei din timpul audiţiei cât şi de stăpânirea limbajului prin care aceştia să-şi exprime propriile impresii şi trăiri. Această etapă trebuie să reprezinte faza conştientizării a ceea ce s-a intuit în momentul derulării audiţiei. Elevii vor fi ulterior familiarizaţi şi cu cel de-al doilea sistem de construire a discursului muzical.Este momentul când elevii îşi pot comunica „descoperirile” lor legate de ceea ce li s-a propus şi acestea pot fi foarte diferite. strofelor. Institutorul trebuie să aibă permanent în vedere faptul că nu se poate ajunge la nivelul înţelegerii formelor complexe ale lucrărilor muzicale fără formarea deprinderilor de a distinge elementele de bază ale unui asemenea amplu demers : motive. caracterul vocal sau instrumental. modalităţi de exprimare artistică.echivalente ale versurilor. cel sintactic. mai mult sau mai puţin originale. concordanţa dintre conţinut şi titlu. Exprimarea muzicală are foarte multe asemănări cu cea literară. Ţinând seama că elevii sunt mai avansaţi în domeniul literar se pot folosi aceste paralelisme ca elemente ajutătoare pentru înţelegerea structurii arhitectonice a pieselor muzicale. dinamice. timbrale. 5 . O importanţă deosebită trebuie acordată însuşirii de către copii a unor elemente de limbaj verbal specifice muzicii şi analizei creaţiei muzicale. etc. pentru că intervin elementele subiective ale percepţiei. la rândul lor elemente de sprijin pentru formarea capacităţilor de receptare. tratării şi concluziilor literare. • refrene. Cu tact pedagogic va fi posibilă stabilirea unui consens foarte apropiat de semnificaţia reală a lucrării. forma piesei. perioade etc. În general însă. pe de altă parte. • expoziţie. primatul melodiei sau a ritmului. discuţiile vor avea în vedere structura şi caracteristicile pieselor. ritmice. • fraze. etc. Institutorul trebuie să încurajeze permanent comentariile elevilor care trebuie să fie cât mai diverse. rânduri melodice . Aprecierea lucrării audiate poate prezenta forme variate şi de aceea este necesară formarea deprinderii elevilor de a fi toleranţi. dezvoltare. propoziţii sau fraze. elemente timbrale specifice. teme.echivalente ale paragrafelor. perioade . folosind unităţi sintactice identice sau asemănătoare: • motive . Comentariile elevilor pot avea în vedere anumite elemente specifice ale lucrării audiate: genul de muzică.echivalente muzicale aproximative ale cuvintelor. polifonice. armonice. reexpoziţie – echivalente ale introducerii. foarte asemănător cu cel literar şi care se adaugă celui morfologic alcătuit din elemente melodice.

Pentru a asigura caracterul de „spectacol” al lecţiilor de educaţie muzicală este bine ca audiţia să constituie o surpriză pentru elevi. ea se poate utiliza eficient în fiecare lecţie astfel: • înlocuieşte sau precede interpretarea model a unui cântec ce urmează a fi însuşit după auz. nuanţe sau tempouri. cazuri în care ele nu se mai supun organizării pe etapele prezentate anterior. să se mişte. audiţiile se constituie ca demonstraţii ale unor probleme teoretice muzicale. Dacă este nevoie. Audiţia nu trebuie inclusă numai în lecţii special destinate acesteia.Desenăm ce ne spune muzica! . cu acelaşi conţinut şi caracter sau de acelaşi compozitor. • după însuşirea unui cântec. instrumente) etc. în vederea trezirii interesului copiilor pentru această activitate. . De exemplu: . iar institutorul trebuie să stimuleaze acestă formă specifică a copiilor de a intui muzica. fiind concepută ca o anexă a lecţiei şi nu ca o parte constitutivă. Ei sunt tentaţi să se apropie de sursa sonoră. mai ales că în această nouă fază elevii deţin elemente suplimentare relevate de comentarea ei. În această ipostază. .Povestim ce ne spune muzica! . • în verificare sau consolidare.Reaudierea piesei Se impune pentru întoarcerea de la raţional la emoţional. la conţinutul propriuzis al lucrării audiate. să se implice metoda problematizării. ritmuri specifice unor dansuri populare. pentru recunoaşterea unor probleme muzicale (măsuri. se poate audia altul. Trebuie depăşită mentalitatea că audiţia poate fi programată doar la sfârşitul orei. reaudierea reprezintă o fază superioară.Ne mişcăm cum ne spune muzica!. percepţia fiind sporită şi de relevarea unor aspecte discutate dar şi de reabordarea a ceva deja cunoscut. • în fixarea însuşirii unui cântec pentru a compara interpretarea copiilor cu cea înregistrată. pentru stabilirea asemănărilor. piesa audiată se poate relua în orele următoare. Din acest punct de vedere. sub forma unor exerciţii şi jocuri de recunoaştere. de a o transpune în mişcare şi cuvânt.Recunoaştem o problemă muzicală!. Fiind un mijloc specific educaţiei muzicale. Pentru eficienţa audiţiei muzicale este foarte important ca în organizarea ei.Recunoaştem un instrument!. . guvernată de 6 . În perioada prenotaţiei audiţia poate avea o desfăşurare liberă în ceea ce priveşte comportamentul copiilor.Recunoaştem un cântec!. să vorbească.

suite instrumentale. prezentat în primele clase primare până la circa 10 minute la sfârşitul acestui ciclu. 7 . sonate. consider că acesta poate fi extins progresiv printr-un consecvent antrenament al elevilor. concerte instrumentale. etc. dacă audiţiilor muzicale li se asigură permanentă continuitate. În ceea ce priveşte timpul destinat audierii. Jocurile instrumentale. îl constituie muzica populară românească. ca şi o îmbogăţire calitativă şi progresivă a materialului muzical audiat. Se poate porni de la un spaţiu de 3 minute. un cântec simplu. cum sunt hora. rondouri şi alte dansuri clasice. a unor teme sau elemente sintactice sau de morfologie muzicală a unor piese audiate anterior. simfonii. Nu trebuie uitat faptul că. Un material deosebit de atrăgător şi educativ. interpretate la instrumente soliste sau de către diferite formaţii instrumentale. căluşul. pot servi ca material de audiţie chiar elevilor din clasa I. sârba. adecvat audiţiilor muzicale pentru elevii din clasele I-IV. se poate trece la audierea unor lucrări vocale şi instrumentale mai dezvoltate ca: fragmente din opere şi operete. Practica mi-a evidenţiat diferite procedee care au rolul de a trezi interesul elevilor pentru acest tip de activitate. cât durează. a tipului de muzică. Deosebit de atractive pentru elevi sunt concursurile care au ca obiect recunoaşterea instrumentelor. în funcţie de obiectivul propritar urmărit de institutor. de obicei. Ea îşi poate găsi locul în orice moment al lecţiei. Repertoriul audiţiilor şcolare este foarte divers. valoarea artistică şi educativă a pieselor audiate condiţionează menţinerea atenţiei şi interesul elevilor pentru acest tip de activitate.obiective precise. brâul. menuete. diferite piese din genul muzicii cu program. Treptat.

Dezvoltarea sensibilităţii muzicale la elevi. Bucureşti. Muzicală. M. I. de pedagogie. 1965 . 3/1997 . Bucureşti. Tudosie.Metodica predării muzicii.D. Bucureşti. Şerfezi. E. Zoicaş Toma.Educaţia muzicală. 3. 1983 .D. Bucureşti. 1982 . Bucureşti.P.Îndrumări metodice pentru predarea muzicii la clasele I-IV. 9.Metodica predării educaţiei muzicale în gimnaziu şi liceu. E. 1999 . IV. Universitatea Naţională de Muzică.Educaţia muzicală în rev.D. Bucureşti. Sigma Primex. Ciurea. E. Ministerul Educaţiei Naţionale. Metodică pentru şcoli normale. Stoica. Bucureşti. în Educaţia prin artă şi literatură. XXX . 7.. A. Scornea. 12.P. J. Csire.D.P. Bucureşti. Rev. II.D. E. 1975 . Bucureşti.. Consiliul naţional pentru curriculum şi pregătirea profesorilor. Salade. Bucureşti. 5. 2. E. I.BIBLIOGRAFIE 1. A.Educaţia muzicală din perspectiva creativităţii. 1973 . G. Ilea. 1992 . L. A.. A. 1981 . Ionescu. 4.Sensurile şi modalităţile de valorificare a audiţiei muzicale. 11. Dogaru. 1987 . Avesalon. III.P. Bucureşti.P.Metodica predării muzicii. 10.Curs de metodica educaţiei muzicale. 6. C.P. A.Muzica. Motora Ionescu. Lupu. 1996 8 13. Motora Ionescu. Conservatorul de Muzică Ciprian Porumbescu.. Învăţământul preşcolar şi şcolar. J. coordonatori ştiinţifici: D.Formarea şi dezvoltarea priceperilor şi deprinderilor la şcolarii mici. Studii. 2002 . Universitatea de Muzică.Curriculum şcolar de educaţie muzicală pentru clasele I.D. V. I. Munteanu. Lupu. E. R. Bucureşti. Vasile. 8. .. E. A. Motora Ionescu.. Ed. 1998 . Ed. .

9 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful