LUCRARE DE LICENŢĂ

CUPRINS

INTRODUCERE..................................................................................................................................2 1. SISTEMUL MONETAR INTERNAŢIONAL ÎN TIMPUL PARITĂŢILOR FIXE..................5
1.1. SCURT ISTORIC..............................................................................................................................................5 1.2. NEGOCIERILE DE LA BRETTON WOODS (1-22 IULIE 1944) ............................................................6 1.3. DEZECHILIBRE GENERATE DE SISTEMUL DE LA BRETTON WOODS......................................12 1.4. PRĂBUŞIREA SISTEMULUI DE LA BRETTON WOODS ....................................................................13

2. EVOLUŢII ALE SISTEMULUI MONETAR INTERNAŢIONAL DIN 1971 ŞI PÂNĂ ÎN PREZENT...........................................................................................................................................15
2.1. EVOLUŢIA SISTEMULUI MONETAR INTERNAŢIONAL..................................................................16 2.2. FUNCŢIONAREA SISTEMULUI ACTUAL...............................................................................................18 2.3. REFORMA SISTEMULUI MONETAR INTERNŢIONAL......................................................................20

3. ROLUL DREPTURILOR SPECIALE DE TRAGERE(D.S.T.).................................................22
3.1. FUNCŢIILE ŞI UTILIZAREA DREPTURILOR SPECIALE DE TRAGERE (D.S.T.).......................24 3.2. RATA DOBÂNZII A DREPTURILOR SPECIALE DE TRAGERE.......................................................26 3.3. EMISIUNI DE TITLURI EXPRIMATE ÎN DREPTURILE SPECIALE DE TRAGERE................26 3.4. DEVALORIZAREA SISTEMULUI FINANCIAR......................................................................................29 3.5. CRIZA FINANCIARĂ...................................................................................................................................35 3.6. ASPECTE NEGATIVE ALE GLOBALIZĂRII.........................................................................................40

4. STUDIU DE CAZ: RELAŢIILE ROMÂNIEI CU BANCA MONDIALĂ................................47
4.1. ÎNFIINŢARE ŞI STRUCTRĂ.......................................................................................................................47 4.2. OBIECTIVELE BĂNCII MONDIALE........................................................................................................48 4.3. DESTINAŢIILE ÎMPRUMUTURILOR ACORDATE DE CĂTRE BANCA MONDIALĂ................49 4.4. ATRAGEREA DE FONDURI ......................................................................................................................50 4.4.1. APROVIZIONAREA ŞI FINANŢAREA PROIECTELOR ...............................................................51 4.4.2. INFORMAREA ...................................................................................................................................51 4.4.3. LICITAŢIILE PENTRU AFACERILE FINANŢATE DE CĂTRE BANCA MONDIALĂ...............52 4.5. BANCA INTERNAŢIONALĂ PENTRU RECONSTRUCŢIE ŞI DEZVOLTARE..............................54 4.5.1. CONDUCEREA, RESURSELE, ŞI OPERAŢIILE BIRD...................................................................54 4.5.2. OBIECTIVELE ŞI PRIORITĂŢILE FINANCIARE ALE BIRD........................................................55 4.5.3. STRATEGIA DE RESTRUCTURARE ..............................................................................................55 4.6 BANCA MONDIALĂ ÎN SOCIETATEA CONTEMPORĂNĂ. ROLUL ACTUAL AL BĂNCII MONDIALE.............................................................................................................................................................56 4.6.1. DOMENII ÎN CARE BANCA MONDIALĂ ESTE LIDER ŞI ÎN CARE ANALIZA ACESTEIA SERVEŞTE CA INFORMAŢIE DE BAZĂ PENTRU PROGRAMUL FONDULUI MONETAR INTERNAŢIONAL .......................................................................................................................................58 4.6.2. DOMENII DE RESPONSABILITATE COMUNĂ ÎNTRE BANCA MONDIALĂ ŞI F.M.I............60

1

LUCRARE DE LICENŢĂ
4.6.4. STRATEGIA ŞI OPERAŢIUNILE DE CREDITARE ALE GRUPULUI BĂNCII MONDIALE ....61 4.7. EXISTENŢA BĂNCII MONDIALE ÎN SECOLUL XXI..........................................................................63 4.8. RELAŢIILE ROMÂNIEI CU BANCA MONDIALĂ.................................................................................64

BIBLIOGRAFIE................................................................................................................................69 6. ANEXE............................................................................................................................................72 6. BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................73 7. ANEXE.................................................................................................................................... 86

INTRODUCERE

2

LUCRARE DE LICENŢĂ Această lucrare argumentează că sistemul de economie internaţională Bretton Woods se cuvine să reflecte experienţele şi cunoştinţele acumulate de la crearea lui şi să răspundă în mod sensibil la complexităţile economiei globale. Fără a minimaliza rolul pe care l-a avut în a obţine eficienţe economice internaţionale, evoluţia acestui sistem în mesagerul proeminent de politică globală economică impune o reanalizare a scopurilor iniţiale, a metodelor folosite pentru realizarea acestor scopuri, precum şi coordonarea politicilor care să ofere o ghidare clară membrilor asupra acţiunilor regulatori permisibile. Sfârsitul Războiului Rece a confirmat superioritatea economiilor de piaţă, iar sistemului Bretton Woods i s-a acordat credit pentru creşterile importante ale prosperităţi mondiale după al doilea Război Mondial. Elementele sistemului Bretton Woods comerţul liber, stabilitate monetară şi distribuirea eficientă a resurselor au devenit formule standard ale dezvoltări. Aceste elemente, operative în economia globală din 1944, trebuie supuse testului realităţi, iar promotori lor din timpul Războiului Rece Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială trebuie să suporte o ajustare a mandatului lor. Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Banca Mondială au fost create în 1944, la Conferinţa de la Bretton Woods. Ele au fost concepute să se completeze una pe cealaltă în implementarea unei economi liberale în lume. La început, sistemul Bretton Woods a inclus Organizaţia Internaţională a Comertului (ITO), care, împreuna cu FMI şi Banca, trebuia să îndepărteze economia mondială de politicile nesănătoase care au cauzat depresia din perioada interbelică: protecţionismul comercial, devalorizarea competitivă a monedelor naţionale şi dezvoltarea economică inegală. Când ITO a supravieţuit ca GATT, sub forma unui regulator slab, dar util, al comerţului internaţional, celălalte două instituţii s-au afirmat ca puternici susţinători ai unei dezvoltări economice capitaliste printr-un comerţ liber şi un curs monetar previzibil. Dar Razboiul Rece a oferit unora dintre ţările în curs de dezvoltare o alternativă ideologică la dezvoltarea economică capitalistă. Tandemul FMI-Banca Mondială a reacţionat deviindu-şi politicile şi scopul înspre stoparea comunismului prin politici preferenţiale, în acelaşi timp urmârindu-şi mandatul iniţial. Scena mondială în 1998 nu semăna prea mult cu aceea din 1944.

Gradul de integrare economică, viteză şi volumul tranzacţiilor, împreuna cu revoluţionarea tehnologiilor de comunicaţie şi informaţie, nu mai limitează efectele tranzacţiilor economice la o singura piaţă. Este pus în mişcare un proces de difuzie imprevizibil, de către un efect de domino cauzat de orice fel de tranzacţie. Un eveniment în Asia, ale cărui efecte se
3

LUCRARE DE LICENŢĂ multiplică în Europa, poate căpăta proporţii globale odata cu reacţia business-ului din Statele Unite. Finanţele globale, în viziunea FMI, împiedică realizările comerţului internaţional. Altfel spus liberalizarea cu succes a comerţului unei ţări expune cursul său monetar la instabilitate. Cauza este fie ca valoarea monedei sale dictează direcţia fluxului de bunuri şi servici, creând în acest fel un stimulent pentru menţinerea valori artificiale a monedei sale, fie ca volumul mare de speculaţi monetare, posibile acum prin simpla apasare de buton, stabileşte preţuri care nu reflecta un echilibru optim al pieţei. Aceasta apreciere iraţională a pieţei, precum şi graba unor actori imperfecţi informaţi de a vinde moneda la orice cost impun costuri sociale uriaşe în economiile în curs de dezvoltare. Argumentul că piaţa va corecta această anomalie poate fi el însuşi iraţional. Chiar dacă lumea nu mai este astăzi ruina divizată de la sfirşitul celui de-al doilea război mondial şi nici nu mai este polarizată ideologic între capitalism şi comunism, reţetele FMI si ale Băncii nu conţin suficiente variaţi pentru a acomoda dinamica economiei globale sau complexitatea problemelor domestice. În consecinţă, noul rol al FMI şi Băncii în economia globală ar trebui să ţintească o dezvoltare armonioasă prin controlul eşecurilor, normale într-un sistem de piaţă şi să inventeze prescripţi economice care să echilibreze investiţiile, dezvoltarea şi efectele politice. Aceasta nu este însă o modalitate eficientă de administrare şi extragere a valori din finanţele internaţionale.

4

– Monedă. Blocurile monetare au la bază o monedă cheie şi mai multe monede satelit. au fost adoptate expres de majoritatea ţărilor. mişcări de capital libere între statele membre şi rezervele valutare constituite în principal din moneda considerată etalon. Mecanismele monetare s-au caracterizat prin: fixarea raporturilor valorice din moneda privată în cele satelit. pe baze bilaterale fără existenţa unor reglementări concrete. Oprescu. – Sistemul monetar internaţional. dovadă lipsa lor de perenitate.LUCRARE DE LICENŢĂ 1. În concluzie. anul creări sistemului monetar internaţional. SISTEMUL MONETAR INTERNAŢIONAL ÎN TIMPUL PARITĂŢILOR FIXE 1. Editura Didactică şi Pedagogică. Ţările membre au adoptat un sistem monetar comun. Pricipalele zone monetare2 au fost cele ale lirei sterline şi francului francez. 1981. Editura Academiei. fiind consecinţa directă a destrămări sistemului colonial al marilor puteri. SCURT ISTORIC Ca regulă generală1. având ca monedă centrală francul francez şi o circulaţie liberă a monedelor lor naţionale la cursuri fixe stabilite în raport cu moneda franceză. Au existat unele încercări de reglementare internaţională a acestor relaţi sub forma de unini şi blocuri monetare acestea din urmă transformându-se în zone monetare. D..1. 50-65. Bucureşti. relaţiile monetare până în 1944. 32-36. concentrarea rezervelor monetare şi administarearea lor de către banca emitentă. putem spune că uniunile monetare. Bucureşti. blocurile şi zonele monetare nu au condus la reglementarea globală a relaţiilor monetare dintre state. caracteristică pentru perioada postbelică. şi au avut un caracter limitat din punctul de vedere al gradului de cuprindere. ale căror caracteristici principale au fost convertibilitatea deplină între monedele ţărilor membre ale zonei. convertibilitatea şi transferabilitatea nelimitată monedelor satelit în moneda privată şi între ele. Într-o oarecare măsură ea a constituit o formă mai evoluată a blocurilor monetare. 1 2 Basno C. inferioară sistemului monetar internaţional. credit. 1994. reglementarea şi aplicarea uniformă a relaţiilor monetare şi ale ţărilor din afara blocului. 5 . Zona monetară a fost a treia formă de agregare monetară. Uniunile monetare au fost create cu scopul unificări unor sisteme monetare naţionale ca mijloc de înlăturare a dificultăţilor create prin funcţionarea neadecvată a bimetalismului sau manametalismului argint. pag. dominată pentru zona respectivă. Dardac N. pag. bănci.

P. monedele ţărilor sud-americane fiind legate de dolarul american. NEGOCIERILE DE LA BRETTON WOODS (1-22 IULIE 1944) Momentul Bretton Woods după anul 1944 marile puteri economice au tras concluzile cele mai utile din derularea evenimentelor. Blocul lirei sterline a reprezentat modelul blocului monetar şi a funcţionat în perioada 1931-1939 având ca obiectiv asigurarea stabilităţi cursurilor de schimb ale monedelor componente.2. 1. francul francez şi dolarul american. Reprezentând interesele unui grup de ţări şi având din acest punct de vedere un caracter limitat funcţionarea uniunilor şi blocurilor monetare nu au condus la reglementarea internaţională a relaţiilor monetare care trebuie să raspundă cel puţin la 3 obiective majore şi anume3: ⇒ asigurarea stabilităţii relative a raporturilor valorice dintre moneda naţională în scopul promovări certitudinilor şi echităţi în tranzacţi. ⇒ instituirea unor mecanisme de ajustare a balanţelor de plăţi în cazul unor deficite sau excedente exagerat de mari. Editura Economică. . Chiar înainte de finalizarea războiului. moneda franceză având aceeaşi putere de circulaţie atât în Franţa. au existat blocul lirei sterline.LUCRARE DE LICENŢĂ În funcţie de moneda care a îndeplinit rolul de privat. un succes al concepţiei potrivit căreia o monedă naţională poate îndeplini funcţi internaţionale. astfel criza din anul 1929 provocase multiple reacţii vamale şi monetare care au degenerat rapid în conflicte economice. Blocul dolarului american a economiei de la Londra. Conferinţa Monetară şi Financiară din 1944 a abordat pentru întâia oară problema creării unui Sistem Monetar Internaţonal. Crearea în 1944 a Sistemul Monetar Internaţional a însemnat primul mare succes al idei de cooperare internaţională în domeniul monetar. pag. Bucureşti. evoluând şi funcţionând în funcţie de modificările intervenite în valoarea paritară şi în cursul de schimb al acesteia. cât şi pe pieţele ţărilor membre. 22 6 . Blocul francului francez a funcţionat până în 1945. 3 Bran.Relaţii financiar-monetare internaţionale. Marea Britanie şi Statele Unite ale Americi au pregătit planurile resconstucţiei Sistemului Monetar Internaţional care au fost expuse în cadrul Conferinţei Monetare a Naţiunilor Unite de la Bretton Woods. ⇒ crearea unor rezerve monetare şi a unor lichidităţi suficiente cantitativ şi calitativ. bazat pe etalonul aur-devize şi în cadrul acesteia pe dolar ca principală moneda de rezervă. 1996.

În final soldurile debitoare ale unor ţări membre reprezentau solduri creditoare ale altor ţări.LUCRARE DE LICENŢĂ Sistemul Monetar Internaţional din 1944 a fost conceput ca un ansamblu de norme şi tehnici. Delegaţia engleză a fost condusă de celebrul economist Keynes şi de către un înalt funcţonar al Trezoreriei. dar monedele convertibile în aur puteau fi utilizate alături de aur ca rezerve. în ultimi ani dinaintea războiului. putând fi cumpărată şi vândută contra aur în cadrul operaţiunilor cu fondul. Aceste unităţi de cont erau egale cu greutatea în aur corespunzătoare cu 10 dolari. erau monede de rezervă chiar dacă era permisă convertibilitatea doar în afara graniţelor ţării (dolarul era 7 şi de mişcările de capital pe plan . Acestea urma să asigure compensarea multinaţională a creanţelor bănci centrale. Harry White. Din confruntarea mecanismelor propuse de cele 2 planuri prezentate sau preluat în declaraţia comună numai acele mecanisme care corespundeau ideilor de bază ale SUA. Sistemul Monetar Internaţional instruit prin conferinţa de la Bretton Woods a fost un sistem bazat de Gold Exchange (aur-devize). Planul White exprima preocuparea principală a Statelor Unite de a restaura libertatea tranzacţilor şi plăţilor internaţionale fiind prevăzută insituirea Fondului de stabilizare al cărui capital era format prin subscrierile ţărilor membre (31% aur iar restul monedă natională) Monedele ţărilor membre trebuia să fie definite în unitas. convenite şi acceptate pe baza unor reglementări internaţionale menite să coordoneze comportanentul monetar al ţărilor în relaţiilor de plăţi şi de stingere a angajamentelor reciproce. generate de schimburile comerciale. Astfel ţările membre trebuia să primească o cotă din moneda scriptuală proporţională cu volumul comerţului lor exterior. Planul lui Harry White (consilier al Ministerului de Finanţe al SUA) a fost publicat în aprilie 1943 în ultima variantă sub denumirea de „Proiectul Preliminar de Schiţă a unei Propuneri pentru un Fond Internţional de Stabilizare a Naţiunilor Unite şi Asociate”. moneda fondului de stabilizare care urma să deţină un rol limitat. Fondul de stabilizare prevedea eliminarea restricţilor valutare cu excepţia celor promovate de Fond şi era împuternicit să stabilească şi să modifice cursurile valutare ale ţărilor membre. La conferinţa monetară de la Bretton Woods au participat 45 de puteri dintre care URSS în calitate de observator. necomerciale internaţional. Toate monedele care puteau fi convertibile în aur la cursul legal. iar ce a Franţei de către Pierre Mendes. paritatea în aur neputând fi modificată decât cu acordul Fondului. servind în special la reglarea soldurilor balanţelor de plăţi externe. cu o majoritate de ¾ din voturi. Aurul rămâne etalonul universal al valori.

Principile pe care s-a bazat Sistemul Monetar Interanţional al cărui organism a fost Fondul Monetar Internaţional sunt următoarele: ⇒ cooperarea monetară internţională. Parităţile fixe. ⇒ multilateralizarea plăţilor internaţionale. organismul care să asigure consultanţă şi colaborare în problemele monetare internţionale. ⇒ echilibrarea balanţei de plăţi.LUCRARE DE LICENŢĂ convertibil în aur la preţul de 35$ uncia numai în afara graniţelor ). Aplicarea acestor principi în activitatea Sistemului Monetar Internaţional s-a realizat după cum rezultă din următoarea analiză: Cooperarea monetară internaţională a fost considerată esenţa Sistemului Monetar Internaţional şi factorul determinant al creări Fondului Monetar Internaţional. ⇒ creşterea echilibrată a comerţului internaţional. ⇒ lichiditatea. ţările emitente ale acestor monede fiind obligate să asigure convertibilitatea în aur. la cursul legal în afara frontierelor. membri acesteia având un drept de vot diferenţiat în funcţie de cotele vărsate de diferite ţări. ⇒ dezvoltarea economică a tuturor membrilor. era fix. O dată cu lansarea Sistemului Monetar Internaţional s-a creat Fondul Monetar Internaţioal ca fond destinat acordări de împrumuturi limitate şi temporare pentru ţările membre o parte în aur sau dolari şi cealaltă în moneda naţională. l-a constituit asigurarea prin intermediul mencanismelor sale de funcţionare a unei largi cooperări monetare şi pe această baza creşterea echilibrată a comerţului internaţional. În fruntea Fondului Monetar Internaţional exista un consiliu al Guvernatorilor. ca principiu al Sistemului Monetar Internaţional a antrenat obligaţia din partea ţărilor care aderau la Fondul Monetar Internaţional de a-şi apăra moneda pe piaţa schimburilor intervenind prin vânzări sau cumpărări. Scopul principal al Sistemului Monetar Internaţional creat în 1944. Preţul aurului exprimat în monede de rezervă. Se poate afirma că din punct de vedere teoretic prin intermediul Fondului Monetar Internaţional se urmărea a ajunge la armonizarea politicilor monetare cu obiectivele unei cooperări internaţionale în 8 . La fiecare 5 ani cotele de participare ale statelor sunt revizuite sau pot interveni şi revizuiri parţiale. ⇒ convertibilitatea monetară. ⇒ stabilitatea cursului de schimb. ca o condiţie a dezvoltări economice a fiecărei ţări şi a economiei mondiale în ansamblu său.

dolarul ca principal activ de rezervă în condiţiile etalonului aur-devize. o sursă de instabilitate. cu acordul Fondului Monetar Internaţional valoarea paritară exprimată în aur sau dolari SUA. Atunci când cursul monedei unei ţări scade prea mult pe piaţa schimburilor trebuie să răscumpere cu alte devize moneda sa excedentară. În primi 15 ani de existenţă. modul în care Fondul Monetar Internaţional prin activitatea sa. se exercita dreptul de tragere asupra fondurilor respective. În acest scop fiecare ţară trebuie să stabilească pentru moneda sa.LUCRARE DE LICENŢĂ folosul tuturor ţărilor membre. Dacă rezervele în devize ale acestor ţări se epuizau. a urmărit realizarea acestui principiu care comportă contoverse şi puncte de vedere diferite din partea ţărilor dezvoltate şi celor sărace. pentru menţinerea parităţi declarate de Fondul Monetar Internaţional. Astfel se susţine că tendinţa ţărilor industrializate a fost de a înlătura din procupările Fondul Monetar Internaţional. acesta a fost formulat în lini generale ca orientare pentru Fondul Monetar Internaţional de a contribui la realizare unui astfel de obiectiv. Unele forme de cooperare monetară internaţională au apărut în perioada anilor 60 sub forma acordurilor de împrumut şi a facilităţilor de finanţare compensatorie precum şi sub forma Drepturilor Speciale de Tragere. Ca urmare s-a interpretat că exprimă un obiectiv şi nu un principiu al Sistemului Monetar Internaţional pe care Fondul ar fi trebuit să-l propage ca bază sigură a stabilităţi şi echilibrului balanţei de plăţi. Dezvoltarea economică a tuturor membrilor. se cumpărau devize cu moneda naţională sau se efectua operaţiunea inversă. Creşterea echilibrată a comerţului internaţional. în urma alimentări excesive a lumii cu dolari. cursurile de piaţă ale monedelor naţionale puteau varia în jurul unei marje. Fondul a dus o politică rigidă în aplicarea şi urmarirea aplicări aspectelor principiului stabilităţi monetare. legate de declararea valori paritare şi a modificări ei. 9 . orice ţară putea trage fără restricţi pânâ la 25% din cota de participare a fiecărei ţări. Ca rezultat al aplicări acestui principiu. Stabilirea cursului de schimb adoptarea acestui principiu ca element al Sistemului Monetar Internaţional a fixat opţiunea pentru practicarea cursurilor fixe şi a etalonului aurdevize. Dreptul de tragere al unei ţări asupra Fondului Monetar Internaţional era limitat. în loc să fie un factor de stabilitate a devenit. Faţă de paritatea oficială. acest obiectiv considerându-se că el intră în atribuţile Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare şi că formularea din Acord ar reprezenta doar exprimarea unei consecinţe a creşteri comerţului internaţional.

adică pune la dispoziţie moneda sa sau a altei ţări membre pentru efectuarea de tranzacţi internaţionale curente şi permite transferul sumelor obţinute din astfel de tranzacţi. Funcţonarea convertibilităţi a vizat 2 aspecte distincte. şi al-2-lea avea în vedere convertibilitatea monedelor naţionale ale celorlalte ţări membre ale Fondului Monetar Internaţional. Analiza datelor statistice ale Fondul Monetar Internaţional evidenţează că între 1949 şi 1967 SUA şi Japonia nu a făcut nici o modificare a valori paritare. 4 Kiritescu. Belgia. multilateralizarea fiind un rezultat automat al înlăturări restricţilor. Austria a modificat valoarea paritară a monedei sale de câteva ori până în 1953 dată după care a menţinut cursuri fluctuate până în 1960 iar Canada a lăsat să fluctueze moneda sa până în 1962. 10 . pag. Convertibilitatea monetară4 reprezintă înlăturarea tuturor restricţilor la plăţile privind tranzacţiile curente moneda unei ţări membre devine convertibilă atunci când ţara respectivă înlătură restricţiile la plăţile curente. nefiind precizate modalităţile de aplicare a acesteia. moneda de rezervă şi de plată în cadrul sistemului. Danemarca. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. potrivit căreia convertibilitatea însemna obligaţia Bănci Centrale de a cumpăra moneda sa naţională deţinută de o bancă centrală străină la cererea acesteia.LUCRARE DE LICENŢĂ Experienţa anilor 60 a arătat că o rigiditate în menţinerea unor cursuri fixe unice pe baza unei valori paritare exprimate în aur sau în dolari nu contribuie la menţinerea stabilităţi. De aceea s-a considerat că nu trebuie făcut nimic special în acest scop. 1978. Numeroase ţări au adoptat cursuri multiple în forme simple sau mai complicate. Germania şi Olanda au revalorizat monedele cu 5%. iar ţările care se angajaseră faţă de Fondul Monetar Internaţional să înlăture restricţile valutare au adoptat alte genuri de măsuri care să le asigure aceleaşi rezultate. 6. Luxemburg. În cazul monedelor naţionale ale celorlalte ţări convertibilitatea prevazută în statutul Fondului Monetar Internaţional avea 2 accepţiuni. conform căreia trecerea la convertibilitate presupune desfiinţare restricţilor şi discriminărilor în domeniul plăţilor şi transferurilor internaţionale. astfel primul se referă la convertibilitatea dolarului în calitatea sa de etalon.– Relaţii valutar-financiare internaţionale. Multilateralizarea plăţlor internţonale a fost exprimat în Acord numai sub forma unei sarcini a Fondului Monetar Internaţional. menţinându-se restricţi monetare de protecţie la care statele nu puteau renunţa. C. Norvegia şi Suedia care făcuseră modificări în 1949 nu au mai intervenit cu nimic asupra valori paritare stabilite. Bucureşti. Realitatea a impus diverse soluţi pentru lărgirea formelor de plăţi.

Crearea de Drepturi Speciale de Tragere a reprezentat o contribuţie concretă la funcţionarea principiului lichidităţi şi un aport al Fondului Monetar Internaţional la creşterea volumului lichidităţi globale. Lichiditatea globală constituită din aur şi valută la care sau adăugat poziţia ţărilor la Fondul Monetar Internaţional şi Drepturilor Speciale de Tragere avea în perioada de după război un nivel procentual optim de rezerve faţă de import de aproximativ 40%. Problema lichidităţi globale a sistemului precum şi nevoia lichidităţi ţărilor în curs de dezvoltare a căror balanţă curentă este continuu deficitară a dat naştere la numeroase discuţi mai ales în afara Fondului Monetar International. Principiul lichidităţii a fost considerat ca element intrisec al funcţionări Sistemului Monetar Internaţional. sumele alocate fiind considerate parte integrată a rezervelor ţărilor membre. Experienţa a arătat că în decursul timpului statele puternic dezvoltate şi industrializate nu au urmărit o politică de respectare a disciplinei de plăţi.LUCRARE DE LICENŢĂ Apariţia crizei monetare de la începutul anului 1968 a determinat adoptarea de măsuri restrictive privind convertibilitatea dolarilor americani în aur. 11 . Drepturile Speciale de Tragere au fost considerate un nou activ de rezervă. Crearea Fondului Monetar Internaţional ca instituţie financiară avea şi scopul asigurări unui rezervor din care la nevoie ţările membre să poată obţine un sprijin temporar pentru a face faţă deficitului balanţei de plăţi. Un accent deosebit s-a pus pe realizarea unor planuri de stabilizare pe care ţările cu balanţă deficitară care solicitau ajutor financiar de la FMI prin tragerile peste tranşa de rezervă. În rezervele monetare alături de aur şi titlurile emise pe pieţele financiar-monetare naţionale introduse şi valuta care pătrunde în economia unei ţări prin intermediul operaţiunilor comerciale şi financiare. Echilibrarea balanţei de plăţi a constituit un principiu de politică economică al fiecărei ţări fiind inclus şi în acordul de la Bretton Woods. Măsurile adoptate vizau efectele şi nu cauzele iar din acest motiv criza monetară s-a accentuat. Concepţia de bază în aplicarea acestui principiu era disciplina balanţei de plăţi ceea ce impune adoptarea de măsuri de redresare de către ţările membre în cauză. În practica Fondului Monetar Internaţional nu a mai folosit termenul de monedă liber convertibilă ci a introdus noţiunea de monedă liber utilizabilă.

pag. În acest mod. În anii care au urmat celui de-al doilea Război Mondial.LUCRARE DE LICENŢĂ 1. 12 . – La monnaie et son role dans l’ economie. DEZECHILIBRE GENERATE DE SISTEMUL DE LA BRETTON WOODS Funcţionarea sistemului de la Bretton Woods a demonstrat caracterul asimetric al acesteia în favoarea Statelor Unite ale Americi şi a evidenţiat manifestarea unei incompatibilităţi denumită de specialişti dilemă5 între aprovizionarea economiei mondiale cu dolari. de fapt. o bună parte din ţările industrializate. Singurul mecanism care permitea restabilirea deficitului american şi a expansiuni monetare mondiale îl constituia convertibilitatea în aur a dolarilor. în raport cu dolarul american. Nevoia de lichidităţi internaţionle a fost satisfacută prin nevoia de dolari care a rezultat din deficitele extreme ale Statelor Unite ale Americi. şi în special cele europene. achiziţionând în schimb dolarul. 5 Jachand. se poate aprecia că deficitul exterior american s-a dovedit inflaţionist. Dacă moneda americană era emisă în cantităţi abundente antrenând scăderea cursului pe piaţa de schimb. dolarul Statelor Unite ale Americi a devenit. ajutoarele economice şi militare ale guvernului american erau plătite prin simpla emisiune a unei monede pe care alte ţări trebuiau să o accepte şi anume dolarul. Deşi sistemul adoptat la Bretton Woods nu a fost prin natura şi principiile sale discriminatoriu. dacă se ţine seama de faptul că dolari difuzaţi în economia mondială au contribuit la majorarea mesei monetare în ţările care îl deţineau. Constrângerile impuse de fixaitatea cursurilor monedelor naţionale. garantau manifestarea cereri pentru dolar. menţinând. G. Nevoile de reconstrucţie economică le-au orientat către exterior. au înregistrat importanate deficite comerciale. Pentru a nu depăşi limitele de fluctuare. Penuria de mijloace de plată internaţionale au conferit monedei americane o poziţie privilegiată devenind general acceptată în plăţile dintre diferite state. 137. Paris. şi în special către Statele Unite ale Americii.3. aceste ţări trebuiau să-şi ofere propria monedă pe piaţa de schimb. astfel stabilitatea valori propriei monede în raport cu moneda americană. Această convertibilitate a fost problematică fiind calificată de către specialişti drept o dilemă. Acestea beneficiau de privilegiul de a-şi putea finanţa deficitul extern cu propria monedă: investiţiile private americane în lume. În acest mod. într-o lume marcată de o superioritate economică americană a condus la consolidarea poziţiei Statelor Unite ale Americi. Editura Dunod. monedă internaţională. 1995. rezultatul îl constituia aprecierea monedei celorlalte ţări. totuşi funcţionarea sa. care constituie lichidităţi internaţionale şi convertibilitate acestora în aur.

în măsura în care exista promisiunea de transformare într-o cantitate de aur determinată. nu a semnificat abandonarea cursurilor fixe de schimb. Funcţionarea sistemului a fost perturbată de modificările de curs ale principalelor monede europene. cu scopul de a pune capăt „anarhiei monetare” instaurate după luna august. îndepărtarea de cursul oficial şi speculaţile contra dolarului.. Accentuarea deficitului a fost de natură să diminueze încrederea în moneda americană. Decizile cu privire la activitatea Fondului erau adoptate cu 85% din voturi. Fondului Monetar Internaţional este controlat de un Comitet Executiv. Nevoia crescută de lichidităţi internaţionale era satisfacută printro ofertă de dolari. majorarea preţului aurului pe piaţă. În cadrul acordului s-au adoptat mai multe decizi astfel: 13 .82% în 1993) ceea ce demonstrează că decizile nu pot fi luate fără acordul american.LUCRARE DE LICENŢĂ În anul 1960 economistul de origine belgiană profesor la Yale.4. Franţa. denumită dilema convertibilităţi. ca urmare a acordului de la Washington din martie 1968. datorită puteri economice. Această decizie deşi marchează finalul sistemului ”Gold Exchange Standard. când prin decizia preşedintelui Nixon se suspendă convertibilitatea dolarului în aur. oferta de dolari nu putea fi asigurată decât prin agravarea deficitului exterior al SUA. s-au diminuat în anii '60.U. pentru adoptarea deciziilor în cadrul Fondului Monetar Internaţional. ceea ce implica existenţa unei cantităţi sporite de monedă. Tensiunile s-au manifestat până la 15 august.U. iar SUA. reprezentanţi principalelor ţări dezvoltate s-au reunit la Washington. Utilizarea dolarului ca monedă de rezervă. PRĂBUŞIREA SISTEMULUI DE LA BRETTON WOODS Rezervele de aur monetar deţinute de S. La finele anului 1971. primită cu încredere. Japonia şi Arabia Saudită. astfel. Marea Britanie. Germania. unde băncile centrale din principalele ţări dezvoltate au acceptat să renunţe la convertibilitatea dolarilor deţinuţi în aur.A. Pe de altă parte. Asimetria sistemului a fost accentuată de puterea conferită S. format din 21 directori executivi. a dispus de un procent de vot superior nivelului de 15% (17. cu atât mai mult cu cât dolari deţinuţi în străinătate depăşeau stocul de aur monetar al SUA. care presupunea existanţa în cantităţi reduse (caracteristica rarităţăţi) devenea. incompatibilă cu utilizarea acestora ca mijloc de plată internţională. 1.A. Robert Triffin a subliniat dilema utilizări unei monede naţionale ca mijloc de plată internaţional. Dintre aceştia 6 sunt reprezentaţi de ţările cu participare largă şi anume: SUA.

cu13. Recomandările de la Jamaica au fost ratificate în 1978.57% pentru DM.57% pentru FF). 14 . Accentuarea deficitului extern american. în cadrul căruia abaterea cursului efectiv se stabilea în funcţie de definiţia în aur a monedelor. speculaţile contra dolarului au făcut dificilă menţinerea stabilităţi sistemului. dispărut. În schema de mai jos este prezentat modul de funcţionare a sistemului. ci prin raportare la o monedă coş compozită. Cu acest prilej li se recomandă ţărilor membre ale Fondului Monetar Internaţional să nu-şi mai definească monedele printr-un conţinut în aur şi nici prin raport faţă de o altă valută. preţul unei uncii de aur trecând de la 38 dolari la 45 dolari.18% pentru yen. sub forma unui amendament adus Statutului Fondului Monetar International (primul amendament a fost adoptat în 1969. ⇒ principalele monede sunt reevaluate în raport cu dolarul (cu 16. care a generat numeroase avantaje Statelor Unite ale Americi. ⇒ marjele de fluctuaţie ale monedelor în raport cu definirea sa oficială sunt stabilite la Cu toate decizile adoptate în 1971.25%. La 12 februarie 1973. se abandonează regimul cursurilor fixe. Totodată. dificultăţile antrenate de criza monetară nu au 2. cu 8.LUCRARE DE LICENŢĂ ⇒ dolarul este devalorizat (pentru prima dată după 1934 şi pentru a 3-a oară după 1792) prin stabilirea preţului unei uncii de aur la 38 $ (comparativ cu 35 $ în 1944). când s-au instituit Drepturile Speciale de Tragere). dolarul este din nou devalorizat.

– Modul de funţionare a sistemului 2. EVOLUŢII ALE SISTEMULUI MONETAR INTERNAŢIONAL DIN 1971 ŞI PÂNĂ ÎN PREZENT 15 . risc inflaţionist ca urmare a cantităţii sporite de monedă Deţinerea de $ suplimentari în afara SUA Majorarea diferenţei între cantitatea de $ deţinuţi în străinătate şi rezerva de aur a SUA Figura 1.LUCRARE DE LICENŢĂ Deficit exterior american Emisiune de $ Tendinţa de apreciere a altor monede Cumpărarea de $ şi vânzarea de monede naţionale Stabilizarea valorii externe a monedelor.4.

1995. băncile centrale şi cele comerciale din diferite ţări acumulând diferite sume de dolari. În primi ani de funcţionare a sistemului deficitul balantei de plăţi americane a fost apreciat ca un rău necesar. acest deficit înregistrează valori din ce în ce mai mari. i-a determinat pe deţinători de dolari să-i convertească în alte monede. EVOLUŢIA SISTEMULUI MONETAR INTERNAŢIONAL În perioada care a funcţionat normal. H. Paris. pe seama lui alimentându-se economia mondială cu mijloace de plată. 15. 6 Bourguiant. Statele Unite ale Americi a fost singura ţară care şi-a finanţat deficitul de balanţă de plăţi prin emisiunea propriei monede. În aceste condiţii. paralel cu existenţa unor sume importante de dolari aflate în circuit internaţional. asociat cu rezerva manifestată de autorităţile monetare americane privind covertirea dolarului în aur. Scăderea rezervelor de aur ale SUA. au slăbit încrederea deţinătorilor în moneda naţională.1. preţul formându-se pe baza cereri şi a ofertei. el răspunzând cereri foarte mari de dolari manifestată pe plan internaţional. De asemenea. iar prin creditele puse la dispoziţie de către Fondul Monetar Internaţional6. cu abadonarea acestora şi a sistemului conceput să funcţioneze pe baza lor. dolarul având calitatea de etalon şi moneda de rezervă a sistemului. SUA a contribuit la formarea lichiditaţi internaţionale şi la creşterea rolului dolarului în structura rezervelor monetare ale ţărilor membre. a căror evoluţie era mai stabilă. Prin această finanţare. care au determinat o aplicare necorespunzătoare a principilor sale fundamentale. PUF. anumite ţări au realizat convertibilitatea monedelor lor naţionale. ţările membre au putut face faţă unor nevoi temporare al balanţelor lor de plăţi. comerţul internaţional a cunoscut o puternică dezvoltare în cadrul unei relative stabilităţi a economiei mondiale. s-au petrecut în lanţ o serie de fenomene care au dereglat decisiv funcţionarea sistemului şi anume: ⇒ a avut loc scindarea pieţei aurului într-o piaţă oficială în cadrul căreia operau numai băncile centrale la preţul oficial de 35 dolari uncia şi una liberă unde aveau loc vânzăricumpărări de aur de către partriculari.LUCRARE DE LICENŢĂ 2. soldate în final. 16 . Treptat. pag. Prin stabilirea cursurilor de schimb şi asigurarea unei lichidităţi corespunzătoare au fost simulate schimburile economice internaţionale. .Finance Internationale. Acest fenomen. Toate aceste rezultate au fost insuficiente pentru a asigura viabilitatea sistemului şi a anihila efectele unor fenomene negative.

o monedă cu alta. Mai mult.LUCRARE DE LICENŢĂ ⇒ în 1971 se înregistrează prima devalorizare oficială a dolarului pentru a opri scurgerea aurului monetar în afara SUA. De asemenea rezervele totale au crescut de la 80 miliarde dolari americani la peste 700 miliarde dolari americani. Inevitabilul se produce odată cu renunţare la mecanismul cursurilor stabile şi trecerea la cursurile flotante. în 1990. ea a devenit în ultima perioadă a funcţionări sistemului una de piaţă. în sensul că autorităţile monetare nu au mai fost obligate să preschimbe. evenimente care s-au precipitat în cursul anilor 1974. Aceste fenomene asociate cu criza energetică şi de materi prime din anii 1973-1974 au condus la imposibilitatea supravegheri echilibrului balanţelor lor de plăţi. ci la cursul pieţei. ⇒ realizarea unui volum adecvat de rezerve monetare. la un curs fix sau stabil. ⇒ deficitul cronic al balanţei de plăţi a SUA şi excedentele de balanţă înregistrate de alte ţări au amplificat conflictele comerciale. o creştere de circa 7 ori. unul din principiile elementare ale echilibrului monetar global nu a fost posibilă. În acelasi timp. achiziţionând active exprimate şi în alte monede. Convertibilitatea monedelor a avut un caracter limitat. Prin aceasta s-a prăbuşit şi ultimul principiu important cel al funcţionări echilibrate a sistemului creat în 1944. convertibilitatea în aur a dolarului. 42. Practic se prăbuşeşte şi cel de-al doilea principiu instituit în 1994 şi anume acela al stabilităţi cursurilor de schimb. în ultima fază de funcţionare a sistemului. financiare şi monetare.22 dolari. majoritatea ţărilor confruntându-se cu o lipsă acută de lichidităţi. s-a înregistrat un exces inflaţionist de rezerve şi o distribuţie internaţională defectuasă a acestora. Ele au creat mari dificultăţi menţineri cursurilor de schimb în limitele convenite. după cum am arătat. După devalorizările succesive ale dolarului SUA. a cărei evoluţie este imprevizibilă. după cea de-a doua devalorizare. nu a rezistat decât până în 1971. Dacă la început a existat o lipsă acută de rezerve în principalele state partenere ale SUA. pretul unciei devine în 38 dolari. totalul rezervelor monetare internaţionale se cifrau la 40 miliarde dolari americani. autorităţile monetare din multe ţări au început să-şi diversifice structura rezervelor lor. Dacă în 1969. ele au ajuns în 1979 la 270 miliarde dolari americani respectiv. Aceste devalorizări nu erau altceva decât convulsile finale ale sistemului de la Bretton Woods. ţările continuând să menţină unele restricţi domeniul plăţilor externe. iar in 1973. 17 . ⇒ nici principiul funcţionări convertibilităţi nu a fost respectat în totalitate.

Din comparaţia indicilor de preţuri rezultă un curs. nu putem considera ca etalon puterea de cumparare creată de o singură economie. Poziţia internaţională a etalonului putere de cumpărare constituie o preocupare principală. când puterea de cumpărare funcţionează ca etalon. Deci. în cursul oficial rezulta din raportarea valorilor paritare determinate oficial de fiecare ţară. dar care nu mai prezintă acea stabilitate în timp specifică. el poate să-şi îndeplinească funcţiile monetare numai în condiţiile în care oscilaţile cursului de piaţă faţă de cursul oficial se menţin în anumite considerente rezonabile. un etalon naţional şi unul propriu. FUNCŢIONAREA SISTEMULUI ACTUAL Sistemul monetar internaţional utilizează. în ambele cazuri el fiind rezultatul activităţi economice din una sau mai multe economi naţionale. considerat drept oficial în relaţiile unei economi cu o piaţă internaţională. situaţia a creat panică în practica şi teoria monetară. atât în Fondul Monetar Internaţional cât şi a economiei emitente a monedei cu circulaţie pe piaţa externă. La prima vedere. dirijarea lui bazată pe o marjă relativ fixă şi pe intervenţi de tip monetar a încetat să mai funcţioneze. cu timpul. locul etalonului aur-devize a fost preluat de etalonul putere cumpărare. 18 . În actualul sistem. Faţă de etalonul aur-dolari. Ieşirea din impas se realizează prin urmărirea statistică a preţurilor din ţările care se compară în cadrul mecanismului cursurilor de schimb pentru grupe de mărfuri şi servici similare. dar pe fluctuarea cursurilor în raport cu terţe ţări. neavând un etalon care să exprime prin unităţi de greutate. fiind internaţionalizat în contextul unor factori economici şi monetari interni şi externi economiilor în cauză. Fiind vorba de economia mondială. de astfel.2. S-a trecut din 1973 la tehnica cursurilor flotante. apare o contradicţie între caracaterul internaţional al economiei şi utilizarea ca etalon propriu a unei monede naţionale. în prezent. În actualul sistem compararea puterilor devine o operaţiune mult mai complexă. O primă măsură de atenuare a tehnici cursurilor flotante a fost luată de CEE prin punerea în funcţiune în 1979 a unui sistem monetar bazat pe cursuri relativ stabile în relaţiile dintre ţările comunitare. vechiul sistem. lumea s-a obişnuit cu instabilitatea mecanismelor monetare şi a etalonului internaţional.LUCRARE DE LICENŢĂ 2. mecanismul de coordonare a cursului de piaţă a suferit schimbări structurale. cursul de piaţă fiind lăsat să oscileze în raport direct cu poziţia economiei emitente.

⇒ impunerea unei discipline mai severe în politica economică şi monetară dusă de ţările membre ale Fondului Monetar International. ⇒ asigurarea unor lichidităţi corespunzătoare cantitativ şi calitativ pentru redresarea economiilor confruntate cu dificultăţi. În ultimi ani. modificarea valori de schimb a dolarului şi a altor monede ar fi fost mult mai amplă. Humanitas. ceea ce nu permite să vorbim de existenţa unui sistem monetar internaţional în accepţiunea sa deplină. 1993. problema reformei este relansată. intervenţia autorităţilor monetare este mai substanţială în perioada actual de fluctuaţie a cursurilor de schimb decât în deceniile precedente în care cursurile de schimb erau aliniate (fixe). Cei care susţin reîntoarcerea la cursurile fixe aduc în discuţie câteva argumente7: ⇒ dezvoltarea comerţului şi a investiţiilor internaţionale a fost considerabil diminuată de evoluţia incertă a cursurilor flotante. în timp ce altele pledează pentru reîntoarcerea la mecanismul cursurilor fixe.LUCRARE DE LICENŢĂ În ce priveşte convertibilitatea se menţine accepţiunea dată de Fondul Monetar Internaţional în 1944 înţelegând prin aceasta desfiinţarea restricţiilor monetare în domeniul plăţilor şi transferurilor de fonduri legate de tranzacţile curente. 19 . Interesele divergente nu au permis adoptarea de hotărâri care să restructureze fundamental Sistemul Monetar Internaţional. De asemenea. 23-30. ⇒ cursurile flotante sunt generatoare de speculaţi valutare destabilizatoare. De la prăbuşirea sistemului Bretton Woods bazat pe cursuri fixe. trei direcţi importante fiind prioritare şi anume: ⇒ mai mare stabilitate a cursurilor de schimb.Ed. De asemenea. D. reglementările privind organizarea pieţelor monetare şi creşterea monedei internaţionale au fost supuse hazardului. apreciându-se că un nou sistem va putea fi constituit într-o succesiune de etape. . Unele propuneri de realizare a ordini monetare caută să îmbunătăţească operaţile legate de cursurile de schimb fluctuante. ci doar luarea unor măsuri cu caracter tranzitoriu. a fost creată o grupă de cinci monede liber utilizabile şi a fost lărgit numărul monedelor posibil de utilizat de Fondul Monetar Internaţional în operaţiunile sale. pag. Bucuresti. prin compararea şi vânzarea de active de rezervă. Dacă nu ar fi existat aceste intervenţi. În schimb susţinători cursurilor fluctuante afirmă că utilizarea lor asigură ţărilor în cauză o mai 7 Daianu. cu condiţia ca balanţa de plăţi şi rezervele internaţionale ale ţărilor emitente să fie suficient de puternice.Echilibru monetar şi moneda : keynesism si monetarism .

Independenţa monetară apare datorită faptului că fazele ciclului de afaceri nu sunt perfect corelate între diferite ţări. Realizarea acestui deziderat este cu atât mai incertă. Chiar dacă ar fi aşa. chiar dacă o ţară se decide să dispună de mai multă independenţă monetară. 2. şi în 1971. nu a semnificat că economia mondială nu mai avea nevoie de asemenea reglementări. O problemă cheie este modalitatea prin care reglementările instituţionale influienţează politica monetară a fiecarei ţări. Criza sistemului a izbucnit atunci când au apărut. modificareac politici monetare a unei ţări poate avea consecinţe variate asupra circulaţiei capitalurilor sau asupra valori de schimb a propriei sale monede. asupra efectelor pe care le-ar avea adaptarea unor noi reglementări monetare internaţionale. asupra capacităţi lor de a-şi atinge obiectivele naţionale. în care relaţiile financiar-valutare nu mai urmau nici o reglementare.LUCRARE DE LICENŢĂ mare independenţă monetară. speculaţile nu sunt destabilizatoare pentru că cei care fac speculaţi privind evoluţile ale cursurilor pot ajunge în situaţi de faliment. ţările acordă o importanţă diferită problemelor privind stabilitatea preţurilor şi a forţei de muncă. Fiecare ţară adoptă o politică monetară liberă de constrângeri din afară. diminuarea practicilor intervenţioniste ale băncilor central. dacă avem în vedere că cei care elaborează politica economică şi monetară a unei ţări aplică analiza cost-benefici. modificări profunde privind organizarea pieţelor monetare şi oferta de active internaţionale de rezervă. dezechilibre care dovedeau carenţele sistemului. REFORMA SISTEMULUI MONETAR INTERNŢIONAL Sistemul Monetar Internaţional creat în 1944. De aceea. De asemenea. s-a cautat revizuirea sistemului. deci. când sistemul s-a prăbuşit. tot mai pregnant. Prăbuşirea în august 1971 a Sistemului Monetar Intenaţional şi evenimentele următoare. trebuia să corespundă unor cerinţe pe care înainte le îndeplineau sistemele monetare bazate pe etalonul aur. În dezvoltarea unui nou sistem de reglementări monetare internaţionale trebuie avute în vedere. În plus.3. va întâmpina dificultăţi din exterior. 20 . când s-au produs primele accese de criză ale dolarului. În plus. comerţul şi investiţiile internaţionale nu trebuie să fie împiedicate de incertitudinea evoluţiei cursurilor de schimb deoarecec se pot introduce în contracte clauze de evitare a riscului valutar. ca obiective pe plan naţional. Această criză a constituit un fenomen permanent în anii “60.

⇒ sprijinirea dezvoltări economice şi promovări unui flux net sporit de resurse reale spre ţările în curs de dezvoltare. fie prin aplicare unor prevederi încă neutilizate ale Acordului. ⇒ ridicarea Drepturilor Speciale de Tragere la rangul de principal instrument de rezervă. La încheierea misiuni sale. comitetul celor 20 a prezentat “schiţa. ⇒ propunerile vizând schimbarea etalonului monetar. ⇒ elaborare unor proceduri mai eficiente de ajustare a balanţelor de plăţi ale ţărilor membre cu precizarea necesităţi de a lăsa la latitudinea ţărilor respective alegerea propriei politici în acest sens. Cele mai importante indicaţi date de Comitetul celor 20 în legătura cu conţinutul sistemului revizuit vizau urmatoarele aspecte: ⇒ lărgirea supravegheri şi gestiuni internaţionale în cadrul unor domeni importante şi. remarcându-se 3 direcţi mai importante: ⇒ stabilirea mai mare a cursurilor de schimb. comparativ cu rolul care îi fusese încredinţat în 1944. 21 . deci. ar putea fi clasificate în 3 grupe. proiectului de reformă. pe baza efectului antrenat: ⇒ propunerile vizând regimul cursurilor de schimb. Data de 26 iulie 1972 a marcat o nouă etapă în procesul de elaborare a proiectelor pentru reforma Sistemului Monetar Internaţional. Scopul comitetului era avizare asupra tuturor aspectelor reformei sistemului şi propuneri privind această reformă. concomitent cu reducerea rolului aurului şi a valutelor de rezervă în această funcţie. sporirea rolului Fondului Monetar Internaţional ca organism de supraveghere şi sprijinire a aplicări sitemului. la data de 14 iulie 1974. problema reformei sistemului a fost relansată. începând din 1953 până în 1968. al monedelor prin care se cerea modificare mecanismului valori paritare şi anulare intervenţilor pe piaţă pentru susţinere cursurilor în limite fixe.LUCRARE DE LICENŢĂ Propunerile de reformă a Sistemului şi Fondului Monetar Internaţional apărute în timp. În ultimi ani. ⇒ propuneri care vizau consolidarea sistemului de la Bretton Woods.. fie prin lărgirea activităţi Fondului Monetar Internaţional. constituind data înfiinţări comitetului celor 20.

T. În cadrul statutului FMI ca uitate valorică a unui D.T.T.S.S. este definită ca echivalentul a 0. 3.S.) Dreptul Special de Tragere este primul activ de rezervă. trecându-se la o definire pe baza cosului valutar.T. ⇒ asigurarea unei lichidităţi corespunzătoare cantitativ şi calitativ pentru redresarea economiilor confruntate cu dificultăţi. existenţa lui este legată de completarea activelor existente. 22 . purtător de dobândă. creat prin decizie internaţională. ROLUL DREPTURILOR SPECIALE DE TRAGERE(D.LUCRARE DE LICENŢĂ ⇒ impunerea unei discipline mai severe în politica economică şi monetară dusă de ţările membre ale fondului.888671 grame aur fin. şi este alocat de către Fond. În anul 1974 s-a renunţat la definirea în aur a D. ceea ce corepunde valori paritarea dolarului valabilde la 1 iulie 1944.. membrilor participanţi la departamentul D.S.

Începând cu iulie 1974.S. fără obligaţia efectuări unei contraprestaţi din partea beneficiarului. alocată fiecărui membru se determină într-un raport procentual faţă de cota de participare a ţări membre la Fond.T. au fost stabilite pe baza cotări acestor valute pe piaţă în raport cu dolarul.T.S.-ul este definit pe baza unui coş de 16 monede naţionale ale ţărilor care deţineau în comerţul internaţional o pondere mai mare de 1%.D.0 Cantitate 0. când a început să funcţioneze Contul Special de Tregere. În cadrul statutului este prevăzut ca orice decizie de alocare a D. membrilor Fondului proporţional cu cotele acestora în cadrul FMI. După cea de-a doua devalorizare a dolarului.40 Monedă Francul belgian Procent 3. sau 1 U. alături de contul general. 1 D.5 Cantitate 1. la care se asociază directori executivi.6 23 . comform statutului.S. De asemenea. al fiecarui membru.S.20635 U.S. Metoda iniţială de evaluare a D.T.T. Suma D.. Tabelul 3.S.828948 D.S.T.T.T.U.S. Procent 33. considerându-se că importanţa sa în tranzacţile internaţionale este mai mare decât partea din exportul mondial care revine Statelor Unite ale Americi. statutul FMI dă posibilitatea anulări Drepturilor Speciale de Tragere. Dolarul facea excepţie de la această regulă.T-urile sunt emise şi anulate de către FMI.Coşul Drepturilor Speciale de Tragere iulie 1974 Monedă Dolar S.=1.S. Ponderea aleasă pentru fiecare monedă a fost bazată pe participarea emitentului la exportul mondial. În 1970. un cont special de tragere. Cursurile de schimb ale altor valute exprimate în D. Procedura de emisiune cuprinde în primul rând propunerea Directorului General al FMI către Consiliul Guvernatorilor.D.-urilor prin intermediul aurului a rămas în vigoare până la 30 iunie 1974. a fost egal cu 1 U. Aceasta are autoritate.1.T.=0. prin care se alocă D.T. de suplimentare a rezervelor de mijloace de plată internaţionale.S.A.S.T. trebuie să aibă la bază nevoia globală pe termen lung. se calculează ca procente asupra alocărilor cumulative nete de D.S. să creeze lichidităţi prin alocarea de D. . Consiliul Guvernatorilorare puterea să aprobe sau să modifice propunerea.S. ţărilor participante.S.T. D.S. deşi până în prezent nu a avut loc nici o astfel de anulare. Alocare se face gratuit. cu o majoritate de 85% din totalul voturilor.D. D. Anulările de D.LUCRARE DE LICENŢĂ În urma primului amnedament al statutului Fondului s-a creat.S. în februarie 1973 raportul de valoare a devenit 1 D.T.

T.045 0.5 1.LUCRARE DE LICENŢĂ Marca germană Lira sterlină Francul francez Yenul japonez Dolarul canadian Lira italiană Guldenul olandez 12. DEM-0.582. – Reforma pieţelor financiare din România. FRF0. Iaşi. ca urmare a introduceri monedei EURO structura D. Editura Polirom. marca germană. este dată de suma valorilor următoarelor ponderi din fiecare valută: USD-0.11 0.105.44 26. valoarea unui D.22 0. coşul include monedele a cinci ţări membre ale FMI8. 1999. De la 1 ianuarie 1996.5 1.0082 Din 1981.0 0.5 9. V.1 0.0 0. De asemenea.13 0. (DM+FF=35%EURO) Tabelul 3.5 1.0 7.446.) 8 Vozganian.T. – Coşul Drepturilor Speciale de Tragere $ DM Y FF ₤ 1981-1985 42% 19% 13% 13% 13% 1986-1990 42 % 19% 15% 12% 12% 1991-1995 40% 21% 17% 11% 11% 1996-2000 39% 21% 18% 11% 11% 3.099 0. GPB-0.2.071 47.5 6. se prezintă în funcţie de noua monedă.0 1. Acestea sunt cele 5 monede9 liber utilizabile: dolarul american. 77 9 24 .0 4.0 6.S.T.S.. FUNCŢIILE ŞI UTILIZAREA DREPTURILOR SPECIALE DE TRAGERE (D.012 1. francul francez şi lira sterlină.14 Coroana suedeză Dolarul australian Peseta spaniolă Coroana norvegiană Coroana daneză Şilingul austriac Randul sud-african 2.813. ponderea fiecărei valute în coş este modificată la fiecare 5 ani.0 0.S.5 7. În ceea ce priveşte rezidurile coşului D.5 0.2.T.38 0.5 1. care au ponderea cea mai semificativă în exportul mondial de bunuri şi servici. de la 1 ianuarie 1999.5 1.S. pag. Procentul deţinut de fiecare valută în total rezultă din importanţa fiecărei valute în comerţul şi plăţile internaţionale.1. JPY-27. yenul japonez.

LUCRARE DE LICENŢĂ Conform statutului, D.S.T. întâlneşte următoarele funcţii: ⇒ Funcţia de etalon monetar internaţional, prin D.S.T. putându-se explica parităţile şi cursurile valutare
⇒ Funcţia de mijloc de rezervă, D.S.T. figurând între rezervele ţărilor, alături de aur şi

valutele de rezervă. Rolul D.S.T. ca mijloc de rezervă10 internaţională rămâne limitat, în mare parte, deoarece moneda FMI poate fi deţinută şi utilizată numai la nivel oficial în ţările membre. Deşi a fost creat şi D.S.T.-ul privat, piaţa sa a rămas limitată.
⇒ Funcţia de instrument de credit , de procurare de monedă convertibilă prin intermediul

FMI şi în anumite condiţii;
⇒ Funcţia de mijloc de plată, limitată la plata de dobânzii şi comosioane datorate de FMI.

O ţară membră a Fondului care primeşte D.S.T. de la FMI le poate utilize astfel:
⇒ Participantul căruia i s-au alocat D.S.T. are dreptul să obţină în schimbul lor o sumă

echivalentă în valută de la un alt membru al FMI, indicat de către Fond.
⇒ Pentru ca un participant să fie desemnat de Fond, ca furnizor de valută, este necesar ca

el să aibă o balanţă de plăţi şi rezerve montare suficient de puternice. Participantul care furnizează valută unui alt participant, va primi în schimb o sumă echivalentă în D.S.T. FMI presupune că toate operaţiile cu D.S.T. sunt efectuate doar pentru a face faţă unor nevoi ale balanţei de plăţi, sau pentru cazul unei evoluţi nefavorabile a structuri rezervelor monetare internaionale. ⇒ Participantul poate plăti cu D.S.T. dobânzi şi comisioane către FMI sau poate răscumpara cu D.S.T. moneda sa aflată la FMI, cu anumite excepţi; ⇒ D.S.T.-urile pot fi utilizare pentru creşterea rezervei monetare oficiale, corespunzător cotei alocate;
⇒ Încheierea de acorduri swap, prin care un membru poate transfera altuia D.S.T. în

schimbul altui active de rezervă, cu excepţia aurului, cu obligaţia de a restitui valuta la o dată viitoare şi la un curs stabilit de comun acord. ⇒ Efectuarea de operaţiuni forward, prin care o ţară membră a FMI poate vinde sau cumpăra D.S.T. cu obligaţia plăţi la o dată viitoare, în schimbul oricăror active monetare cu excepţia aurului, la un curs la termen previzionat în momentul încheieri tranzacţiei ;

10

Basno, C., Dardac, N., Floricel, C.,- Monedă, credit şi bănci, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994,

pag. 76-77

25

LUCRARE DE LICENŢĂ ⇒ D.S.T. pot fi folosite pe piaţa financiară internaţională, prin emiterea de obligatiuni exprimate în această monedă. 3.2. RATA DOBÂNZII A DREPTURILOR SPECIALE DE TRAGERE Ca active de rezervă D.S.T. este purtător de dobândă cu scopul ca moneda FMI să devină atractivă pentru deţinători. Astfel toţi deţinători de D.S.T. primesc dobândă pentru deţinerile lor, iar fiecare participant plateşte comision Fondului11 pentru suma alocărilor de D.S.T. Rata de dobândă a D.S.T. este o medie ponderată a ratelor dobânzilor pentru instrumentele pe termen scurt de pe pieţele monetare ale celor 5 state ale căror monede alcătuiesc D.S.T. Ponderile ratelor dobânzilor pentru fiecare monedă în rata dobănzii exprimată în D.S.T. sunt similare ponderilor fiecărei monede respective în coşul D.S.T. De exemplu, dacă pe pieţele celor 5 ţări, ratele dobânzi pe termen scurt prezintă următoarele valori, iar ponderile valutelor sunt stabilite în mod legal, dupa cum rezultă din tabelul următor: Tabelul 3. 2. – Ponderile valutelor
Valută $ DM Y FF ₤ Pondere 39% 21% 18% 11% 11% Rata anuală a dobânzi 12% 8% 9,5% 10% 9%

Atunci, rata anuală a dobânzii aferentă instrumentelor exprimate în D.S.T. este dată de relaţia:
Rd=39%×12%+21%×8%+18%×9,5%+11%×10%+11%×9%=4,68+1,68+1,71+1,11+0,99=10,17%

3.3. EMISIUNI DE TITLURI EXPRIMATE ÎN DREPTURILE SPECIALE DE TRAGERE Cumpărarea unei obligaţiuni exprimate în D.S.T. se realizează plătindu-se contravaloarea acesteia exprimată în dolari la cursul pieţei. Dacă peste un anumit timp
11

Oprel, D. – Sistemul Monetar Internaţional, Editura Academiei, Bucureşti, 1981.pag. 34

26

LUCRARE DE LICENŢĂ obligaţiunea în D.S.T. este vândută de către deţinător, vânzarea se face la cursul dolari-D.S.T. din momentul respectiv. Astfel, deşi numai autorităţile desemnate pot deţine D.S.T. înscrisurile exprimate în D.S.T. pot fi deţinute şi de alte persoane fizice sau juridice. D.S.T.-urile utilizate în tranzacţii în afara Fondului, în sectorul privat, se numesc D.S.T.-uri private. Dezvoltarea operaţiunilor cu D.S.T. a avut la bază ideea de a oferi acestei monede internaţionale un loc cât mai important în anasmblul relaţiilor valutar-financiare internaţionale, înlocuind astfel aurul sau alte valute naţionale cu funcţi internaţionale.

Cu privire la utilzarea D.S.T. ca instrument de rezervă, au fost evidenţiate urmatoarele aspecte pozitive:
⇒ D.S.T. este mai stabil decât orice altă moneda naţională12 a altui stat;

⇒ D.S.T.este emis de un organism internaţional, fiind astfel independent de situaţia economică şi financiară a unei ţări. De asemenea nu propagă situaţi negative în economia mondială; ⇒ D.S.T. poate servi mai bine la menţinerea unro rezerve monetare internaţionale echilibrate, având în vedere că emisiune de D.S.T. este dozată de FMI, În funcţie de de nevoile efective de rezerve ale economiei mondiale; ⇒ Sunt alocate în mod gratuit de Fond, deci nu imobilizează nici un activ financiar al ţări. Aspecte nevative privind utilizarea D.S.T. vizează: ⇒ D.S.T. nu îndeplineste decât parţial funcţile unei monede internaţionale; el nu este un mijloc direct de plată, ci indirect prin mecanismul său de convertibilitate în valute; ⇒ D.S.T. nu circulă decât între autorităţile monetare (FMI, BRI, BANCA CENTRALĂ) ⇒ Inflaţia şi deflaţia de D.S.T. nu sunt excluse, F.M.I. putăndu-se orienta greşit în determinarea necesearului de emisiune; Ca urmare a repartizări emisiunilor de D.S.T. proporţional cu cota subscrisă de către fiecare ţară la FMI, majoritatea alocărilor revin ţărilor industrializate, astfel că ţările în curs de dezvoltare ale căror nevoi sunt cele mai mari primesc alocări cele mai mici. România a devenit

12

Albus, C. – Fondul Monetar Interanţional, Editura Politică, Bucureşti, 1973, pag. 99-101

27

LUCRARE DE LICENŢĂ membră cu drepturi depline a acestui organism internaţional prin semnarea Acordului de la Bretton Woods şi prin vărsarea cotei de participare, la 15 decembrie 1972. Aderarea României a lărgit sfera cooperări monetare şi financiare cu celelalte state membre ale FMI, România fiind al 125-lea stat membru al FMI. Prin aderarea la fond, ţara noastră a dobândit următoarele drepturi: ⇒ Obţinerea de credite în monedele altor ţări sau în D.S.T., din resursele generale ale Fondului, în schimbul unei sume în monedă naţională, în condiţi mult mai avantajoase decât cele ale pieţei. Pentru obţinerea acestor credite a fost necesar să se respecte o serie de condiţi impuse de către FMI ţărilor membre. România a făcut uz atât de credite curente în tranşe, cât şi de credite stand-by şi de finanţarea compensatorie. ⇒ Obţinerea de alocări de D.S.T. în cazul unor noi emisiuni de asemenea instrumente. Deoarece FMI a întrerupt emisiunile de D.S.T. începând din 1972, România nu a beneficiat până în 1978 de asemenea alocări. Conform deciziei FMI ţara noastră a primit alocări începând din 1979 şi 1980.

⇒ În urma reuniuni anuale a FMI din septembrie 1997, s-a luat decizia unei noi majorări a
cotelor ţărilor membre şi a unei noi alocări de D.S.T. Majorarea cotelor de 45% aplicată la nivelul existent de 145,3 mld. D.S.T. a reprezentat o substanţială creştere a capacităţi ţărilor membre de a beneficia de resurse financiare de la Fond. Cota României la FMI, care în 1997 reprezenta 754,1 milioane D.S.T., a crescut în anul următor la aproximativ 1,1 miliarde D.S.T. (1,5 miliarde dolari). La sfârşitul anului februarie 1997, din cota parte de 754,1 mil. D.S.T. exista deja o cumpărare nerambursabilă de 439,9 mil. D.S.T., respectiv un procent de 58,3% din cotă. Cumpărarea existentă poate fi analizată astfel: ⇒ 19,2 mil. D.S.T. – facilitatea de finanţare compensatorie şi situaţi neprevăzute;

⇒ 188,5 mil. D.S.T. – facilitate de transformare sistemică;
⇒ 232,2 mil. D.S.T. – acord de confirmare. În ceea ce priveşte decizia de alocare de noi D.S.T. aceasta a prevăzut dublarea alocărilor, deci majorarea cu 21,4 miliarde D.S.T. După această alocare, România deţine în total 222,1 milioane D.S.T., (aproximativ 280 – 300 milioane dolari), care se adaugă la rezerva statului.

28

existenţa acesteia este considerată. numit “Constituenta”. DEVALORIZAREA SISTEMULUI FINANCIAR Fiecare ţară are propria sa monedă naţională. România deţine un număr de voturi.97% din totalul general de 1 493 331 voturi. adesea.I.4. Cu toate acestea.i a fost condiţionat de aderarea la FMI.3 Numărul de voturi Director (Locţiitor) Ţara Armenia Bosmia şi Herţegovina Bulgaria Croaţia Cipru Georgia Israel Macedonia Moldova Olanda România Ucraina Număr voturi 925 1462 4899 2866 1250 1360 6912 746 1150 34692 7791 10223 74276 Reprezentantul Olandei şi al Ucrainei Total voturi 3. care reprezintă şi interesele ţări noastre în Consiliul Executiv al FMI. grup condus de reprezentantul Olandei. după cum rezultă din tabel: Tabelul 3. În cadrul acestui grup.D.R. un atribut al suveranităţi statului respectiv. Dreptul de vot se exercită prin intermediul unui grup de 12 ţări. sunt frecvente situaţiile în care rezidenţi unei ţări utilizează alte monede (mai puternice) decât moneda naţională pentru 29 ..LUCRARE DE LICENŢĂ Totalul de 74 276 voturi reprezintă un procent de 4. Obţinerea dreptului de aderare a României la B.

. Analiza determinanţilor dolarizări nu ar putea fi completă fără luarea în considerare şi a următorului aspect: modul în care a fost conceput Sistemul Monetar Internaţional de la Bretton Woods a încurajat dolarizarea. măsură a valori etc. ⇒ Diversificarea portofoliului (frecvent întâlnită în ţările dezvoltate). nu prin măsuri de ajustare structurală. în principal: ⇒ Situaţia economică nefavorabilă a multor state.calculat ca raport între deţinerile de devize ale rezidenţilor şi masa monetară a unei ţări. Dolarizarea. Gradul de dolarizare se apreciază printr-un indicator – rata de dolarizare . ⇒ Realizarea de avantaje din utilizarea monedei. a altei ţări şi participarea la drepturile de „segniorage”. Motivaţile care stau la baza dolarizări vizează. mai stabile. De regulă moneda substituent este o monedă puternică care deţine un rol semnificativ pe plan internaţional. să evite sau să elimine efectele negative ale anumitor conjuncturi economice. unitate de cont. ca monedă de denominare activelor lor financiare sau depozitelor bancare. Utilizarea dolarului american ca principală monedă de rezervă. devenind astfel mijloc de schimb. creşterea valori şi importanţei monedei unei ţări prin înlocuirea sa totală sau parţială.LUCRARE DE LICENŢĂ achiziţionarea de bunuri. Acest fenomen este cunoscut sub denumire de dolarizarea. realizarea de investiţi sau economisire în interiorul ţări ai cărei rezidenţi sunt. rata de dolarizare măsoară gradul de substituire a monedei naţionale cu monede străine. Dolarizarea vizează toate situaţiile în care rezidenţi unei ţări substituie. monedă de rezervă. mai puternice. de către autorităţile competente cu o monedă forte. aceştia se vor orienta spre alte monede. 30 . instabilitatea crizelor financiare sau valutare. ci prin înlocuirea oficială a monedei naţionale cu o altă monedă forte (aceşti determinanţi se află la baza dolarizări oficiale). Aceste monede străine preiau o parte din atribuţiile monedei locale. (nu numai cu dolarul american aşa cum s-ar putea înţelege din denumirea acestui fenomen). total sau parţial moneda emisă de ţara ai cărei rezidenţi sunt cu o altă monedă străină. În principiu. în mod oficial. ca proces. în interiorul ţări de emisiune a acesteia. pentru autorităţile statelor în curs de dezvoltare este ’’mai comod. constă în utilizarea şi deţinerea de către rezidenţi unei ţări de active şi monede străine (inclusiv depozite în monedă străină ale rezidenţilor la băncile autohtone). De cele mai multe ori. instabilitatea pieţelor valutare şi nivele ridicate ale inflaţiei dintr-un număr mare de state (în special ţări în curs de dezvoltare şi în ţările în tranziţie) erodează puterea de cumpărare a monedei naţionale şi diminuează încrederea rezidenţilor în propria monedă. Dolarizarea poate îmbrăca forme diferite şi amplitudini diferite în cadrul unei economi naţionale.

13 dolarul american a continuat să fie "motorul" dolarizări în multe state. yenul japonez. În aceste condiţii tot mai multe state şi rezidenţi lor s-au orientat spre utilizarea dolarului american ca un substituent eficient al monedei lor oficiale.LUCRARE DE LICENŢĂ legarea tuturor cursurilor monedelor participante la sistem de dolar. deşi locul său a fost serios ameninţat de alte monede puternice care au reuşit să se impună pe plan mondial. Dolarizarea oficială.) şi active nemonetare denominate în monedă străină.2001. obligaţia statelor participante de a interveni pentru evita variaţi ale cursului monedelor lor faţă de dolar sunt tot atâtea elemente care au susţinut artificial importanţa dolarului pe plan mondial. Bucureşti. Dolarizarea poate îmbrăca două forme: Dolarizarea neoficială. 13 Patrick. Dolarizarea neoficială se poate manifesta sub următoarele forme: ⇒ Active financiare (obligaţiuni. 198 31 . ⇒ Depozite în monedă străină la bănci din afara ţării ai cărei rezidenţi sunt posesori acestora. şi probabil. cum ar fi: marca germană. Editura Coresi. oficială ţării respective.o rată medie a dolarizări de 16%. lira sterlină. Chiar şi după căderea sistemului de la Bretton Woods. Dolarizarea neoficială se manifestă atunci când rezidenţi unei ţări au o parte din activele lor financiare şi monetare denominate într-o monedă străină care nu este considerată moneda naţională. L. Un studiu realizat de FMI în 1999 indica faptul că: ⇒ în 1995. ⇒ Depozite în monedă străină la băncile locale. Dolarizarea neoficială este un fenomen determinat de motivaţi specifice fiecărui individ sau firmă şi nu este rezultatul unei decizi oficiale adoptate de autorităţile statului în care se manifestă acest proces. 34 de state înregistrau nivele moderate ale dolarizări . în viitor moneda europeană EURO. dolarizarea neoficială nu mai este un fenomen specific doar ţărilor în curs de dezvoltare. ⇒ Dolarizarea neoficială este frecvent întâlnită şi amploarea acestui fenomen este considerabilă. ⇒ Deţineri de sume "cash" în monedă străină . acţiuni etc. pag. – FMI-ul. 18 state membre FMI se confruntau cu nivele extrem de ridicate de peste 30% ale dolarizări neoficiale (nivelul mediu de dolarizare pentru aceste state fiind de 45%).

circulă în afara graniţelor SUA. dolari SUA în circulaţie. în 1996. iar în Marea Britanie aprox. ⇒ în 1995.LUCRARE DE LICENŢĂ ci afectează şi ţări dezvoltate: în Grecia rata dolarizări neoficiale a atins. acest studiu constata că dintr-un volum de 480 mld. Această formă de dolarizare mai poate fi definită ca realizarea de către statul X a unei uniuni monetare complete cu un alt stat Y a cărui monedă devine moneda oficială în cadrul acestei uniuni. dar emisiunea celeilalte monede oficiale (moneda străină adoptată ca monedă oficială) este responsabilitatea altui stat. moneda statului X fiind complet eliminată. de către un stat X a monedei sale naţionale şi înlocuirea sa cu o monedă statului Y care devine astfel moneda oficială a statului X. 22%. ţară a cărei monedă oficială este dolarul american. de asemenea statul care se dolarizează nu poate conduce independent politica monetară. ⇒ sistemele bi-monetare care presupune adoptarea de către autorităţile unui stat a monedei altui stat care devine monedă oficială alături de moneda naţională a statului respectiv. Aceste cifre referitoare la circulaţia bancnotelor americane în afara graniţelor SUA sunt confirmate de un studiu realizat în 1996 şi 1997 de către FED. statul care adoptă o monedă străină ca monedă oficială nu dobândeşte dreptul de emisiune al acesteia. 15%. pot exista şi excepţii de la aceste principii: astfel. circa 300 mld. emisiunea monetară este realizată doar de statul Y (a cărui monedă devine moneda oficială a altor state). dar emite dolari americani. are dreptul să emită monedă. ci aceste responsabilităţi sunt preluate total sau parţial de către statul emitent al monedei respective. dar acest proces este strict supravegheat de 32 . În funcţie de acordul intervenit între statele participante la acest mecanisme. circulând în paralel şi având aceleaşi roluri şi statut legal. Indiferent de maniera în care se realizează dolarizarea oficială. Cele două monede sunt considerate monede oficiale. În cadrul acestei forme de dolarizare oficială. statul X neavând acest drept. între 50% şi 70% din stocul de dolari americani circulau în afara SUA. Panama. Emisiunea monetară se face astfel: statul care se "dolarizează" îşi păstrează dreptul de emisiune pentru propria monedă. Dolarizarea oficială presupune adoptarea de către un stat a unei monede străine ca monedă oficială a statului respectiv. Dolarizarea oficială se poate materializa sub două forme: ⇒ dolarizarea oficială completă care presupune eliminarea. în mod oficial.

Groenlanda. San Marino. Lesoto. Monedele utilizate de aceste ţări ca înlocuitor oficial al monedelor naţionale sunt: francul francez. conform datelor FMI. Puerto Rico din 1899. De asemenea. Din acest punct de vedere acest sistem funcţionează într-o manieră similară cu Consiliul Monetar: emisiunile monetare se vor face numai pe baza şi în limita rezervelor valutare oficiale ale ţării solicitante (statul cu economie dolarizată). în care se întâlnea dolarizarea oficială completă: Andorra. Pnma. insulele Marshall. Brunei. Principala explicaţie a acestei evoluţi diferenţiate a dolarizării oficiale faţă de cea neoficială derivă din raţiuni politice: moneda naţională este considerat un atribut important al suveranităţi unui stat. Luxemburg. Laos. etc. Aceste drepturi de segniorage pot fi calculate ca procent din valoarea fiecărei noi emisiuni de monedă sau ca procent numai din valoarea emisiunilor de monedă realizată la cererea şi pe contul său. pot primi drepturi de segniorage de la ţara care emite moneda respectivă. sunt extrem de frecvente situaţile în care nu intervine partajarea drepturilor de segniorage. dolarul american.LUCRARE DE LICENŢĂ autorităţile SUA. DST. francul elveţian. Palau. dolarul australian. Şase dintre aceste ţări erau membre FMI: Kiribati. Tadjikistan. lira sterlină. Panama şi San Mrino. Liberia. În mod normal. Emisiunea de monedă de către ţara a cărei monedă este utilizată ca monedă oficială în alt stat se va face la cererea acestuia din urmă pe baza activelor de rezervă (valută. Ile Marshall. Dolarizarea include şi situaţile în care au stat adoptă nu doar o monedă străină. Singura situaţie de acest gen a fost întâlnită în Andora. întreaga valoare a acestora fiind reţinut de către ţara a cărei monedă este utilizată ca monedă oficială în alt stat. Kiribati. 33 . Monaco din 1865. Cambodgia. erau 28 de ţări. dolarizarea oficială este o realitate încă din secolul 19 sa chiar din secolul 13: Guam din 1898. În 1999. unde a funcţionat dolarizarea oficială completă până în 1999 când au avut statut de monedă legală două monede: francul francez şi peseta spaniolă (din 1999 au fost înlocuite de EURO). În unele dintre aceste 28 de ţări. Insulele Cook. cu o populaţie totală de 10.5 milioane locuitori. Micronesia. Namibia. chiar dacă nu pot emite moneda oficială şi nu îşi pot conduce independent politica monetară. Guam. dimensiunea dolarizări oficiale este relativ redusă comparativ cu cea dolarizări neoficiale. ci chiar două sau mi multe ca monede oficiale. Bosnia Herţegovina. Bhutan.) deţinute de statul care dolarizat şi depuse ca garanţi la banca centrală de emisiune a monedei respective. În 1999 existau dolarizarea oficială sub forma sistemelor bi-monetare exista în 13 state: Bahamas. Andora din 1278. Lichenstein. etc. Aşa cum se poate observa din situaţiile statistice prezentate mai sus. ţările cu economi dolarizate. Cipru.

limitând astfel dimensiunea dolarizări oficiale.LUCRARE DE LICENŢĂ Această dolarizarea oficială este o decizie de natură politică. dificultăţi legate de controlul monedei care circulă în afara graniţelor naţionale. ⇒ Costuri legate de legarea ciclului economie dolarizate de ciclul economic din ţară a cărei monedă este adoptată ca monedă oficială. pag. în circulaţie.. Brazilia etc. adoptată de autorităţile unui stat. sensibilitate crescută la evoluţile nefavorabile înregistrate în exterior. este estimat la circa 8% din PIB14 în 1976 şi la circa 4. Pentru ţara a cărei monedă este adoptată ca monedă oficială a altui stat apar următoarele categori de costuri: ⇒ Costuri economice. Ţările în care există dolarizare oficială. Barbu.6 %. reticenţa acestora în a înlocui moneda naţională este mult mai pronunţată decât la nivelul indivizilor. Costurile dolarizări oficiale includ costuri pentru ţara care adoptă dolarizare oficială şi costuri pentru ţara a cărei monedă este adoptată ca monedă oficială a altui stat. Costul total în termeni bruţi ai dolarizări oficiale. ⇒ Costuri ridicate şi pierderea drepturilor de segniorage de către statele cu economi dolarizate ca urmare a înlocuiri monedei lor naţionale cu o alta şi a pierderi drepturilor de emisiune a noi monede oficiale. În termeni de fluxuri. 2005. de 2. costurile dolarizări oficiale (calculate ca pierderi anuale din segniorage şi devierea acestor venituri din segniorage dinspre autorităţile ţări dolarizate către o autoritate monetară străină) sunt estimate la un nivel mediu. 55 34 . – Monedă. posibilitatea ca ţările dolarizate să renunţe la moneda străină adoptată ca monedă oficială şi să revină la vechea monedă. În prima categorie se includ: ⇒ Pierderea independenţei conduceri politici monetare şi a politici cursului de schimb. T. când ţări ca Argentina. cum ar fi: partajarea drepturilor de segniorage. N. ⇒ Costuri legate de diminuarea sau pierderea de către banca centrală a ţări dolarizate a rolului de creditor de ultimă instanţă. sunt în general economi cu grad ridicat de deschidere spre exterior. bănci şi politici monetare. cuprinzând costurile efective apărute ca urmare a înlocuiri efective. 14 Dardac. Interesul pentru acest tip de dolarizare (şi totodată decizie de politică monetară) a crescut după crizele financiare din America Latină din 1998-1999. în medie între 1991-1997. a vechi monede cu nou monedă oficială.3% din PIB. au luat în considerare posibilitatea dolarizări economiilor lor. Bucureşti. între 1991-1997.

⇒ Extinderea importanţei monedei lor pe plan internaţional. în pofida dificultăților întâmpinate și a fondurilor insuficiente. dolarizarea reprezintă un fenomen natural dictat de încrederea sporită a oamenilor într-o monedă străină cu un impact deosebit asupra adânciri gradului de integrare a pieţelor monetare şi valutare internaţionale. Totuși. avântul pieței produselor de bază și obținerea unor influxuri de capital pentru dezvoltare. precum și de criza generată de schimbările climatice. ⇒ Reducerea riscului de ţară. ale 15 Albus. Editura Politică.5. Avantajele dolarizări oficiale pentru economiile dolarizate includ: ⇒ Reducerea riscului valutar şi a riscului de inflaţie (sau chiar eliminarea lor). În ciuda criticilor şi a măsurilor luate pentru a limita acest fenomen. C. în special în cele în care veniturile locuitorilor sunt cele mai mici. prin restructurarea conturilor publice. însoțită de o scumpire a produselor de bază care a afectat capacitatea de subzistență a sute de milioane de persoane. ⇒ Eliminarea sau reducerea crizelor legate de balanţele de plăţi. Pentru ţările a căror monedă este adoptată ca monedă oficială în alt stat principalele benefici rezidă în: ⇒ Controlul asupra mecanismelor economice ale altor state. 1973. pag. ⇒ Reducerea presiunilor de creştere a rezervelor valutare. s-au realizat totuși mici progrese către realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM). – Fondul Monetar Interanţional. în anii care au precedat criza financiară. progres manifestat anterior printr-o dezvoltare durabilă.LUCRARE DE LICENŢĂ ⇒ Costuri politice legate de posibilitatea exercitării de către economiile dolarizate de presiuni politice asupra sa. 3. de criza energetică. Această criză a stopat progresul ce a avut loc în aceste țări în ultimul deceniu. CRIZA FINANCIARĂ Criza financiară15 și economică declanșată în 2007 produce efectele cele mai dramatice și mai grave în țările emergente și în curs de dezvoltare. prin reducerea datoriilor externe.87-89 35 . În acest context. țările sărace au fost deja lovite de criza alimentară. având drept rezultat epuizarea în mare măsură a resurselor țărilor care nu sunt producătoare de petrol sau gaze naturale pentru a-și putea menține activitățile. extinderea activităților comerciale. Bucureşti.

Cauzele se găsesc în țările dezvoltate. „valul” se poate transforma în „tsunami”. Nu ele sunt la originea ei. în cadrul unei globalizări care tinde spre o dereglementare totală și respingerea tuturor instrumentelor de guvernare publică. Cu puțin mai mult de un an în urmă. Toate acestea. A. ele sunt legate de expansiunea. în rândul acestora. Reducerea ritmului creșteri economice și creșterea ratei șomajului. ⇒ Ceea ce a fost inițial diagnosticat drept criză financiară. sub forma unei devastatoare crize economice. putem face următoarele constatări: ⇒ Țările în curs de dezvoltare nu au provocat criza. această criză afectează absolut toate domeniile de activitate16. în țările în curs de dezvoltare. Iar în următori ani. unde sunt afectate recoltele și este distrusă infrastructura. s-a manifestat. a anumitor practici opace ale sistemului financiar. De fapt. „Politici comerciale în relaţiile economice internaţionale” Ed. iar efectele sale asupra economiei reale s-au manifestat pe întregul parcurs al anului 2008. În consecință. În acest caz. În 2009. 1984 36 . numărul șomerilor și al lucrătorilor săraci crește fulgerător de 16 Ghibutiu. sau cel puțin în următori cinci ani. despre care s-a spus ori s-a presupus că va afecta în mică măsură țările în curs de dezvoltare. de lăcomia de a obține benefici rapide și artificiale din economia reală și de iresponsabilitatea a numeroase dintre conducerile marilor instituții financiare. Primele simptome ale acestei crize s-au făcut simțite în a doua jumătate a anului 2007. Având în vedere evoluțiile care s-au putut urmări de la începutul crizei financiare. de puterea practicilor speculative. Bucureşti . umanitare și de dezvoltare. ca urmare a falimentului Lehman Brothers. ne-am aflat.LUCRARE DE LICENŢĂ cărei consecințe se manifestă mai acut în țările în curs de dezvoltare. sociale. Criza financiară a agravat exponențial situația în care se aflau țările cu venituri mai mici. la un pas de un adevărat colaps financiar și în pragul unei mari depresiuni. Ştiinţifică şi Enciclopedică. din ce în ce mai puternic. creșterea economică în țările emergente și în curs de dezvoltare a scăzut la un sfert din cea înregistrată în 2007 și la o treime din creșterea înregistrată în 2008. care nu sunt încă integrate puternic în sistemul financiar mondial. conform opiniei unanime a experților. se așteaptă ca această situație să se mențină. „al treilea val” al crizei a lovit în mod dramatic țările în curs de dezvoltare. Așa cum arată Comisia Europeană. după ce a afectat țările dezvoltate și pe cele cu o economie emergentă. Dar ele sunt cele care suferă consecințele cele mai dezastruoase.

în timp ce în 2008 se preconizase o creștere pozitivă de 11. Fluxurile financiare externe către țările emergente și în curs de dezvoltare s-au redus drastic și se preconizează că nevoile financiare externe ale țărilor cu venituri redus vor atinge. fapt care ar fi benefic atât pentru țările dezvoltate. de fapt. Comisia Europeană estimează că fluxul ajutoarelor financiare va scădea cu 22 de miliarde EUR în anul 2009. Toate acestea vor duce la o dezechilibrare gravă a contului curent. în care aceste fonduri reprezintă aproximativ 6% din PIB. iar tendința de scădere se menține în continuare. și a solicitat ca țările dezvoltate să fie coerente în ceea ce privește declarațiile publice și politicile lor.3%.LUCRARE DE LICENŢĂ repede. cât și pentru cele în curs de dezvoltare. În anul 2008 ajutoarele financiare au fost cu 25 de miliarde EUR mai scăzute față de obiectivul stabilit la summitul G8 de la Gleneagles pentru anul 2010. Reacția protecționistă a țărilor dezvoltate. 25 de miliarde EUR anual. Reducerea prețurilor și a veniturilor obținute din materiile prime. se prevede scăderea volumului global al schimburilor comerciale cu peste 10%. care au cunoscut o scădere de 7% în anul 2009 în comparație cu anul 2008. sumă din care cel mult o treime va putea fi asigurată de FMI. sunt necesare resurse suplimentare. Dar. Se prevede reducerea cu peste 20% a prețului acestora (cu excepția petrolului) în anul 2009. cât și a celor ascunse. Diminuarea veniturilor și a transferurilor de fonduri ale imigranților. afectând profund capacitatea acestor țări de a lua împrumuturi și de a face investiții. 37 . întrucât exportul de bunuri din țările emergente și în curs de dezvoltare va cunoaște o creștere negativă de până la 17% în Africa. și în cazul cărora se așteaptă doar o ușoară revenire în anul 2010 și anul 2011. Mai puține ajutoare pentru dezvoltare. într-un moment în care. în același timp. Valoarea totală a datoriilor externe ale țărilor emergente și în curs de dezvoltare a crescut cu două puncte procentuale din PIB într-un singur an. Accesul mai dificil la finanțare internațională și mai puține investiți externe. Comisia Europeană a subliniat necesitatea de a menține piețele deschise pentru a combate recesiunea și a impulsiona revenirea la creșterea economică. atât a celor declarate. care limitează capacitatea de export a țărilor în curs de dezvoltare. în perioada 2009-2010. Reducerea schimburilor comerciale și creșterea restricților comerciale. ceea ce afectează în special țările cu venitul cel mai scăzut. Comisia a constatat creșterea practicilor protecționiste. în special în zonele urbane. În anul 2009. la care se adaugă și cele generate deja de schimbările climatice. ceea ce ar putea determina o creștere a fluxurilor de emigranți.

Accra și Doha și în cadrul summiturilor G20 de la Washington. cât și ca durată. Este evident faptul că. Pentru țările dezvoltate.6% au fost acordate Africii. li se vor adăuga alte aproximativ 100 de milioane de persoane. În același timp. afectând grav o întreagă generație. faptul că dezvoltarea constituie o parte integrantă a soluției pentru actuala criză mondială. într-o proporție inacceptabilă de peste 20 la 1. conform rapoartelor instituțiilor financiare internaționale. Din noile împrumuturi acordate de FMI în urma summitului G20. în special. conform estimărilor făcute de Intermón Oxfam și general acceptate. criza amenință să devină o prăpastie în care se va irosi un întreg deceniu de luptă împotriva sărăciei și a excluderi. necesitatea consolidări bugetare a țărilor dezvoltate pune în pericol menținerea angajamentelor privind ajutorul public pentru dezvoltare (APD). infrastructură și rețelele de securitate și protecție socială. această criză va reprezenta o dificultate temporară în bunăstarea lor. confruntate cu situația de criză. vor scădea dramatic. sănătate. Persistența acestei crize în țările în curs de dezvoltare reprezintă. în 38 . cheltuielile pentru educație. în care se menționează că „măsurile de reducere a decalajelor de dezvoltare pot fi un catalizator important al creșterii economice mondiale”. un obstacol pentru creșterea mondială. planurile de stimulare fiscală și măsuri extraordinare privind lichiditățile au fost orientate către rezolvarea problemelor țărilor mai dezvoltate. În plus. numărul deceselor infantile din Africa subsahariană va crește cu 30 00050 000 de cazuri. Același lucru este exprimat și în declarația liderilor G20 de la Pittsburgh. Pentru multe țări în curs de dezvoltare. în mod repetat. ajutoarele publice. Londra și Pittsburgh și. precum Banca Mondială. celor peste un miliard de persoane care trăiesc deja într-o sărăcie extremă. în pofida faptului că întreaga comunitate internațională a subliniat. de asemenea. doar 1. în timp ce criza a mai pierdut din putere în țările dezvoltate. În timp ce țările avansate ies deja din criză. țările care au cea mai mare nevoie să iasă din această criză continuă să se afunde mai mult. împrumuturile vor duce la creșterea datoriei țărilor sărace. Totuși. în pofida faptului că. În cele din urmă.LUCRARE DE LICENŢĂ Rezultatul tuturor acestor efecte negative asupra vieții oamenilor este că. atât ca intensitate. numai 17 miliarde USD au fost atribuite Africii. și conform Declarației din cadrul summitului mondial privind siguranța alimentară (noiembrie 2009). Dintr-un total de 250 de miliarde USD în Drepturi Speciale de Tragere acordate de G20. aceasta se intensifică în țările în curs de dezvoltare. în cadrul conferințelor internaționale de la New York. deja precare.

în special prin intermediul celor șapte „inițiative emblematice” ale sale. În perspectiva acestor obiective. Pentru punerea în mișcare a acestui dispozitiv de acțiune. În fața acestei realități. care se va concentra asupra domeniilor-cheie în care este necesar să se ia măsuri pentru stimularea competitivității și a creșterii economice în Europa. în anul 2010. specificând că acestea din urmă trebuie să fie coerente cu cele dintâi. care au fost anunțate în comunicarea privind Europa 2020. pentru menținerea obiectivelor de asistență. În două articole distincte. Un ajutor al cărui scop să fie reducerea sărăciei și a excluderi. la nivelul UE. urmărindu-se realizarea unor acorduri ample între principali donatori. instituțiile financiare și societatea civilă. care reprezintă obiective comune care dirijează acțiunile statelor membre și ale Uniuni. Acest lucru nu poate fi realizat prin mijloace izolate. țările dezvoltate trebuie să dea un răspuns ferm și rapid. toate acestea sunt necesare acum. pentru creșterea eficienței acesteia și pentru includerea țărilor în curs de dezvoltare în procesul de reformare a guvernanței globale. Având în vedere acest 39 . Comisia va lua măsuri pentru punerea în aplicare a strategiei. cu un set de acțiuni mai bine coordonate și gestionate. ci doar printr-un angajament larg. Acest răspuns rapid trebuie urmat de un altul. La 26 martie 2010. măsuri care să contribuie la dezvoltare și mijloacele necesare pentru ieșirea din criză. fiind necesară consolidarea angajamentelor fiecărui organism al Uniuni și prezentarea unei poziți a Parlamentului lipsite de ambiguități. pe baza unor criteri mai eficiente și mai transparente. Trebuie găsite mijloace rapide de plată a sumelor promise și modalități de avansare a ajutoarelor convenite pentru următori ani. de o durată mai lungă. Europa 2020. Consiliul European și-a dat acordul pentru propunerea Comisiei Europene de a lansa o nouă strategie pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică. precum și promovarea ocupări forței de muncă drept chestiuni de interes comun și să le coordoneze în cadrul Consiliului.LUCRARE DE LICENŢĂ cadrul Reuniunii la nivel înalt a G8 de la L’Aquila s-au adoptat poziții ferme și s-au luat angajamente concrete pentru îndeplinirea ODM. este clar că resursele promise nu au ajuns în țările respective și că reformele anunțate nu au fost puse încă în aplicare. oricât de spectaculoase ar fi acestea. Consiliul European a convenit asupra unui set de obiective principale ale UE. țările partenere. tratatul prevede responsabilitatea Consiliului de a adopta orientări generale privind politica economică (articolul 121) și orientări generale privind ocuparea forței de muncă (articolul 148). În ceea ce o privește. Tratatul privind funcționarea UE prevede că statele membre trebuie să considere propriile politici economice. statele membre și-au stabilit propriile obiective naționale. UE trebuie să continue să își asume un rol de lider și să dea dovadă de o extremă hotărâre. În acest scop. bazată pe o coordonare consolidată a politicilor economice.

funcţionând fără piedici. America latină şi Europa de Est erau încorporate în sistem. În primul rând. Aceste orientări puse în aplicare prin instrumentele juridice sus-menționate formează împreună orientările integrate pentru punerea în aplicare a strategiei Europa 2020. concurenţială. singurele în măsură să adere la noile instrumente financiare şi mai puţin multitudinea de întreprinderi mici şi mijlocii ce reprezintă ţesutul productiv. crearea unei pieţe mondiale a capitalurilor. aceştia întâlnindu-se mai uşor şi cu cost scăzut (dereglementare). De asemenea.6.Partea a II-a a Orientărilor integrate Europa 2020. Finanţele veneau în ajutorul dezvoltării. din anii '90 pieţele emergente din Asia. se credea că s-a găsit remediul: liberul joc între deţinătorii de resurse şi cei care au nevoie de finanţare. • O decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre . Începând de la criza datoriei lumii a treia. de aceasta au beneficiat marile întreprinderi multinaţionale şi instituţiile financiare. utilizând din ce în ce mai puţin intermedierea băncilor (dezintermediere) şi circulând mai uşor de la un tip de activitate la altul (deschiderea pieţelor). 40 . orientările pentru politica privind ocuparea forței de muncă și politica economică sunt prezentate ca două instrumente juridice distincte. 3. Aceasta triplă revoluţie a permis ţărilor şi firmelor să-şi finanţeze nevoile şi a ajutat întreprinderile să investească. ne putem întreba daca noul sistem financiar internaţional a condus intr-adevăr la o mai bună alocare a capitalurilor între regiunile lumii. de unde să rezulte o mai rapidă creşterea economiei mondiale. ASPECTE NEGATIVE ALE GLOBALIZĂRII Teoretic. Dacă a avut loc o reducere a costurilor de finanţare. De asemenea. cea mai mare parte a finanţărilor internaţionale se concentrează în ţările dezvoltate. dar interconectate în mod intrinsec: • O recomandare a Consiliului privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii – Partea I a Orientărilor integrate Europa 2020. După 35 de ani de schimburi şi mişcări de capitaluri administrate. trebuia sa stimuleze creşterea eficienţei sistemului financiar permiţând o reducere a costului de finanţare şi o mai bună alocare a capitalurilor între ţări şi sectoare de activitate.LUCRARE DE LICENŢĂ temei juridic. nu este cert faptul că a avut loc o ameliorare a eficienţei de alocare a capitalurilor.

a volatilităţii cursurilor titlurilor. ci şi o mare parte a ţărilor dezvoltate. cea mai mare parte a inovaţiilor financiare au ca obiect protejarea agenţilor economici împotriva instabilităţi ratelor de schimb. contractele la termen cu instrumente financiare permit luarea de poziţii speculative imobilizând decât o mică parte de lichidităţi sub formă de depozite de garanţie (3% pe MATIF. Astfel. Aceasta deoarece. când prima plătită de cumpărătorul opţiuni poate fi intr-un raport de 1 la 100 cu câştigul sperat. iar pe de altă parte. riscul inerent al activului acoperit nu dispare. pentru a acoperi riscurile fluctuaţiei. ci este numai transferat unui alt participant la sistemul financiar. case de pensi etc. ţările în curs de dezvoltare "vărsau" ţărilor dezvoltate cu titlu de rambursare a datoriei lor mai mult decât primeau de la acestea. Speculaţia s-a dovedit facilitată pe pieţele produselor derivate datorită efectului de levier. pe de o parte. globalizarea financiară determină o instabilitate crescândă a pieţelor ce pare să devină cronică şi accentuarea speculaţiei. fiind unul din instrumentele favorite ale speculatorilor. Pieţele la termen ating azi o amploare şi o complexitate ce par incontrolabile. Franţa). Această constatare se verifică mai ales pe pieţele produselor derivate unde. Procesul de globalizare financiara s-a produs în acelaşi timp cu creşterea instabilităţi ratelor dobânzi. ţări din Europa Centrală şi de Est şi se poate spune că stat la baza declanşări unei seri de crize financiare pe pieţele latino-americane. Produsele derivate constituie un instrument eficient de gestiune a riscurilor. Un alt motiv de îngrijorare al autorităţilor este acela că produsele derivate pot atenua eficienta politicii monetare. compani de asigurări. pe pieţele organizate. Problema majoră pusă de produsele derivate este următoarea: de fiecare dată când este încheiat un contract. ratelor de schimb şi cursurilor titlurilor financiare. dar în acelaşi timp un factor de instabilitate.LUCRARE DE LICENŢĂ La începutul anilor '90. noile instrumente sunt ele însele factori de instabilitate. Se creează astfel premisele ca viteza de propagare şi aria geografică se cuprindere a crizelor să crească semnificativ. transformarea lui în angajament cu rată fixă. întreprinderile care constata înăsprirea politici monetare sunt de acum în măsură să limiteze impactul acesteia planurilor de finanţare: operaţiunile de swap le permit modificarea caracteristicilor împrumutului. Unul din exemplele adecvate în acest sens este criza financiară asiatică din 1997 care a afectat nu numai continentul asiatic. schimbă contracte având ca obiect rate ale dobânzi. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul opţiunilor asupra devizelor. devize sau active financiare. marile întreprinderi. ratelor dobânzi. 41 . Se poate spune chiar că există o relaţie dialectică între instabilitatea financiară şi globalizare. Pe de altă parte. Astfel.

Globalizarea financiară presupune de asemenea un risc sistematic crescut. Singapore. Aceasta explozie a tranzacţilor pe pieţele financiare nu mai este în raport direct cu finanţarea producţiei şi a schimburilor internaţionale. Astăzi. autorităţile monetare ale ţărilor nu pot face prea mult pentru a-şi apăra monedele în faţa speculaţiei: rezervele valutare ale ţărilor dezvoltate (principala armă de apărare a monedelor) reprezintă de 2 ori mai puţin decât valoarea zilnică a tranzacţiilor pe piata valutară. În altă ordine de idei. o măsură de sprijinire a consumului li se pare costisitoare şi ineficientă. Londra. Paris . Altădată. transmiterea internaţională a conjuncturilor economice se realiza prin fluxurile de schimburi de bunuri şi servici. Redresarea americană va determina o relansare în Europa? Sau dimpotrivă creşterea ratelor dobânzii în SUA va opri elanul relansării europene? Aceste exemple ar putea continua. adică perfecta mobilitate a capitalurilor sunt incompatibile. Integrarea financiară mondială şi mobilitatea internaţională a capitalurilor au modificat profund natura relaţiilor existente între diferite economi. îşi exprimă neîncrederea şi dezaprobarea. investitori din lumea întreagă Tokyo. pieţele sunt cele care decid dacă politicile economice naţionale sunt eficiente.LUCRARE DE LICENŢĂ Globalizarea financiară a presupus de asemenea o uriaşă dilatare a sferei financiare: pe piaţa valutară se schimbă zilnic 1500 mld. atunci sancţiunea este rapidă şi adesea brutala. În câteva momente. numai la New York capitalizarea (8700 mld. Frankfurt. $ la sfârşitul lui noiembrie 1997) s-a multipli cat de 4 ori în 10 ani. dolari. New York. De asemenea. valoarea tranzacţilor financiare internaţionale este de 50 de ori mai mare decât valoarea comerţului internaţional cu bunuri şi servici. Ele alimentează zilnic analizele evoluţiilor economice internaţionale. dezbaterile de politică economică şi previziuni. După estimările BRI. variabilele financiare sunt cele care joacă rolul determinant în transmiterea conjuncturilor. Criza valutară care a făcut să explodeze Sistemul Monetar European în 1992 şi 1993 sunt o perfectă ilustrare. Dacă o anumită orientare a politicii bugetare le îngrijorează. de 7 ori mai mult decât în 1986. Acum. acestea devenind din ce în ce mai interdependente. dereglementarea şi internaţionalizarea pieţelor financiare au avut drept consecinţă plasarea sub o strictă supraveghere a politicilor economice ale statelor.alertaţi în timp real de terminalele Reuters. o creştere a salariilor bugetarilor li se pare excesivă. S-a constatat cu această ocazie că fixitatea schimbului şi piaţa unică a capitalurilor. reflectând intensitatea şi complexitatea interdependenţelor economiilor naţionale şi consecinţele lor asupra marjelor de manevra a politicilor economice ale statelor. Rezultă deci acest decuplaj în creştere între activitatea financiară şi cea reală. Prin risc sistematic se înţelege un risc de instabilitate globală care rezultă din disfunctionalităţi în sistemul financiar42 . În ceea ce priveşte acţiunile.

inclusiv Japonia. derivate. la cea din Rusia. de la criza datoriei Lumii a Treia din 1982. Philippine şi celelalte ţări asiatice. Apoi intervine propagarea undei de şoc pe ansamblul sistemului financiar planetar. provocând crizele. ci agravează dezechilibrele. C. a riscurilor pe care aceasta le presupune. Indonezia. Procesul de criză sistemică se desfăşoară în doi timpi. 193-197 43 . – Fondul Monetar Interanţional. Aceasta propagare se realizează prin fenomenul de contagiune deoarece pieţele financiare sunt puternic interconectate. Declanşată în iulie 1997 în Thailanda. Malaezia. Crizele sunt din ce în ce mai frecvente şi mai variate. Enorma masă de capitaluri care s-a îndreptat spre Sud . Astfel. pag. apoi pieţele financiare interconectate au amplificat şocul. imobiliară. 1973. ci luând în considerare pe cele ale altora. Fiecare piaţă este influenţată de informaţii comune tuturor pieţelor.LUCRARE DE LICENŢĂ bancar. Bucureşti. a fost în acelaşi timp factorul şi vectorul de difuzare a crizei. Astfel. Liberalizarea financiară. În 1982 a fost nevoie de declararea în încetare de plăţi a mai 17 Albus. Wall Street) sunt imediat repercutate asupra celorlalte pieţe financiare. Acest proces de propagare şi repercusiuni în lanţ este amplificat de comportamentele de "contagiune prin mimetism". fără a se preocupa de slăbiciunea ţărilor economiilor locale.Estul asiatic a format un "balon speculativ". criza a atins rapid Coreea. Reacţile operatorilor pe o piaţă considerată directoare (ex. toate pieţele (acţiuni. cu doi principali factori: dimensiunile atinse de sfera financiară. Pe fondul tuturor acestor consecinţe ale globalizări financiare. a cărei putere s-a amplificat prin noile instrumente financiare. foarte frecvente pe pieţele financiare: „traderii” îşi fundamentează deciziile nu pe baza proprilor lor criteri. şi tendinţa ei de a genera "baloane speculative". se constata o gravă slăbiciune a noului sistem financiar internaţional. Criza asiatică din 1997 este unul din exemplele cele mai elocvente pentru efectele distructive care însoţesc globalizarea pieţelor financiare. într-un timp record (au determinat ca aceasta să devină practic incontrolabilă). această mişcare vastă declanşată la sfârşitul anilor '70. evenimente care nu au nici o legătura cu situaţia financiară17 a unei ţări sau firme pot provoca aici o criză.) au suferit cel puţin o zdruncinare în cursul ultimilor 15 ani. Acest balon a explodat brutal. În primul rând este vorba de declanşarea turbulenţei prin speculaţie. obligaţiuni. în special datorită sistemului ultraspeculativ instaurat la sfârşitul anilor '70. când interacţiunea comportamentelor individuale nu determina ajustări corectoare. Pe baza mijloacelor moderne de comunicare. Editura Politică. informaţia se difuzează aproape imediat de la o extremitate la alta a planetei.

Şi de această dată. era calificata de Kenneth Courtis. Seoul. băncile străine au cerut rambursarea împrumuturilor pe termen scurt. În 1997. a pierdut 80% din valoarea sa faţă de dolar. dolari. Djakarta şi Bangkok au pierdut valoric mai mult de 1200 mld. în Thailanda. Pe data de 2 iulie bahtul. Deficitul curent al Thailandei (ţara în care s-a declanşat criza) era de 8%. Bursele din Hong Kong. această criză a surprins observatori. au plecat la fel de repede precum au venit. părăsită de investitorii străini. Spirala crahului fusese declanşată. Aceasta stare de fapt. Într-o lună. dolari creanţe îndoielnice şi un sistem financiar dominat de mafie. analişti financiari. al cărei nivel de bogăţie s-a diminuat de 2 ori din noiembrie 1997. Comunitatea Internaţională a jucat rolul de "pompier" pentru a preveni un dezastru planetar: 100 mld. Pentru a le ajuta. Celelalte monede asiatice au început atunci să se deprecieze. prin amploarea şi rapiditatea cu care s-a propagat din Thailanda. după criză. era în posesia investitorilor străini. Primul seism major al erei mondializări. În 1997. După declanşarea crizei.Estul Asiei. moneda naţională a Thailandei. primul furnizor de fonduri pentru ţările emergente din Sud . în Malaezia. economist la Deutsche Bank din Tokyo. rupia. Asia a oferit aceeaşi imagine: o economie distrusă. ţara a ajuns în ruină. în decembrie 1994. faţă de 2% în 1998. inclusiv Japonia. atenuata parţial în ianuarie 1998. s-a prăbuşit. Din Coreea de Sud. a patra putere demografica a globului.LUCRARE DE LICENŢĂ multor ţări în dezvoltare pentru a îngrijora lumea. În ceea ce priveşte Japonia. moneda sa. de doua ori mai mult decât pentru Mexic în 199444 . pe care înainte le reînnoiau foarte uşor. adesea plasate pe termen scurt în scop speculativ. Întreprinderile şi băncile asiatice au început sa cumpere dolari şi yeni pentru a-şi onora obligaţiile scadente. a pierdut 25% din valoarea sa faţă de dolar. moneda legata de dolar. iar speculatori internaţionali au început să mizeze pe căderea bahtului. Indonezia. Acest scenariu catastrofa s-a reprodus în iulie în Thailanda. chiar şi pe cei mai pesimişti. băncile centrale şi-au sacrificat rezervele valutare. de la începutul lui iulie. ea a fost de asemenea atinsă de criza. Capitalurile au început atunci sa părăsească ţara. "Balonul" imobiliar şi bursier acumulat în anii de creştere devenea ameninţător. dovedindu-se existenţa unor relaţii financiare nefireşti: 3600 mld. apărea ca un rai pentru investitori: 6% creştere anuală de 30 de ani. capitalurile. în toate ţările din zona. dolari au fost alocaţi pentru Asia. în noiembrie în Coreea şi la începutul lui ianuarie în Indonezia. Ca şi în Mexic. iar 90% din societăţile cotate la Bursa din Djakarta erau în stare de insolvabilitate. drept "cea mai gravă criză din anii '30 pana în prezent". Din iunie în decembrie 1997. dolari excedent comercial pentru primele 11 luni din 1997. al cărei PIB a revenit în 100 de zile de criza la nivelul din 1987. 47 mld. 25% din capitalizarea bursiera la Kuala Lumpur.

capătă contur prin suportul instituţiilor create în acest sens (Fondul Monetar Internaţional sau Banca Mondială). ea ar avea un rol de asigurător: pentru creditori. intervenţi organizate până acum de FMI în condiţi foarte criticate. Implicarea organismelor financiare internaţionale în procesul de transformare şi restructurare a sistemului economic mondial este amplă. Dacă sistemul bancar american avea de exemplu 1500 mld. Problema care se pune consta în măsurile ce trebuie luate în ceea ce priveşte liberalizarea mişcărilor de capitaluri.Est a fost un amestec exploziv de crize ale devizelor. Absurdă în urma cu un an. dar care. Dacă aceasta liberalizare stimulează investiţiile directe sau împrumuturile pe termen lung.Est. Dezastrul a fost atât de mare. pe care FMI o promovează în toate programele sale. poate provoca un adevărat dezastru. marea dificultate se referă însă la mişcările de capitaluri pe termen scurt. supraveghind aplicarea lor şi chiar sancţionând instituţile care nu le respectă. preşedintele Rezervelor Federale propunea "modificarea practicilor şi instituţiilor pentru reducerea riscurilor sistemului". în special a împrumuturilor pe termen scurt ale băncilor comerciale. Alan Greenspan. După grava criza produsă în ţările Asiei de Sud . armonizarea normelor prudenţiale). se pune problema unei reforme a pieţelor financiare pentru a nu cunoaşte o noua recesiune mondială. Se impune astfel o reglementare prudenţială permanentă a împrumuturilor externe. Alţi. domeniile atinse de proiectele finanţate prin contribuţia lor fiind foarte diverse şi de o importanţă deosebită. Economişti şi analişti financiari din întreaga lume se pronunţă tot mai mult asupra necesităţii unei reforme a sistemului financiar mondial. Coreea şi Indonezia nu a fost suficientă pentru a stopa criza.LUCRARE DE LICENŢĂ 1995. Efectele economice şi sociale ale şocurilor de pe pieţele financiare internaţionale tind să 45 . ea este rezonabilă. Se pare deci ca ceea ce a izbucnit în Asia de Sud . cum ar fi analistul francez Michel Aglietta. Rezervele Federale ar lua în mod sigur măsuri. după cum s-a văzut. menite să sporească eficienţa alocării resurselor de capital. Este vorba de un sistem de acreditare al operatorilor obligându-i să-şi organizeze propriul lor control intern. Totuşi. întreprinderilor şi băncilor. Cel puţin două certitudini par sa nu fi supravieţuit în 1997: Asia în calitate de campioană de necontestat a creşteri economice şi atotputernicia pieţelor financiare. aceasta sumă este proporţională cu cea a datoriei pe termen scurt în moneda străina a Thailandei sau Coreei. publicarea de date fiabile despre diferite pieţe. încât nici intervenţia FMI în Thailanda. Pentru George Soros. problema devine de mare actualitate. consideră că trebuie mers şi mai departe: stabilirea unor reguli clare (un control mai bun al operatorilor financiari. dolari datorie pe termen scurt în mărci germane. presupuse ca alimentând economia mondială. Dezideratul unui sistem financiar supus unor reglementări uniforme şi transparente.

Finance Internţionale. pag. 18 Bourguiant. .LUCRARE DE LICENŢĂ fie tot mai mult diminuate de integrarea acestora într-un sistem global de pieţe care nu pot exista însă fără un sistem instituţional articulat. Dacă nu se vor lua din timp măsurile adecvate de reformare instituţională putem asista la escaladarea unor crize cu efecte devastatoare chiar şi pentru cele mai avansate economii. Evoluţia fluxurilor financiare internaţionale18 din ultima perioadă confirmă interesul operatorilor pentru implicarea pe pieţele monetare şi de capital. motivată fiind de existenţa unui excedent de capital (pe fondul creşteri economice sau a gradului ridicat de economisire) şi de nevoia acută de resurse financiară (mai ales pentru restructurare economică). H. Paris. 66 46 . 1995. Editura PUF. care în nenumărate cazuri a dovedit că este insuficient pregătit pentru a face faţă noilor provocări ale globalizări. investit cu autoritate suficientă pentru a-şi implementa până la capăt deciziile şi politiciile sale. Nu trebuie exclus din discuţie nici iminenta reformare a sistemului instituţional actual. Dezvoltarea durabilă a economiei mondiale nu poate fi concepută fără un sistem financiar capabil să orienteze eficient şi rapid fluxurile de capital.

este ministrul finanţelor. 77 47 . studierea metodelor utilizate de Banca Modială este necesară atât pentru înţelegerea acestora. Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (AID) înfiinţată în 1960.înfiinţată în 1956. Consiliul de Administraţie conduce şi 19 Oprel. care se pot extinde pe 30-40 de ani. când are loc o şedinta comuna cu cea a Consiliului Guvernatorilor FMI. care nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a obţine spijinul Băncii Modiale. BIRD19 şi-a reorientat activitatea şi către ţările în curs de dezvoltare.1. Bucureşti. cu sediu central la Washington. cât şi scopul extrapoluări lor. deseori numită şi Banca Modială – principala agenţie de finanţare.LUCRARE DE LICENŢĂ 4. aceasta împrumută pe termen lung. STUDIU DE CAZ: RELAŢIILE ROMÂNIEI CU BANCA MONDIALĂ 4. D.pag. ÎNFIINŢARE ŞI STRUCTRĂ Banca Mondială este cea mai prestigioasă intituţie internaţională de dezvoltare. se ocupă cu creditarea comercială cu scop lucrativ şi investiţii de capital. Conducerea curentă a Băncii revine unui Consiliul de Administraţie numit şi Consiliul Directorilor Executivi format din 24 de membrii.înfiinţată în 1944 (1945). ulterior atunci când economiile acestor state s-au refacut. Acest organism se întruneşte în şedinţa cel puţin odata pe an. Procedurile sale de aprovizionare şi aprobare a fost deoseori preluate şi adaptate necesitaţilor instituţiilor regionale. Editura Academiei. De aceea. de regulă. BIRD finanţează reconstrucţia ţărilor europene prăbuşite după cel de-al doilea război mondial. Scopul tuturor acestor instituţi este acela de a contribui la propăşirea economică a ţărilor în curs de dezvoltare prin finanţarea unor proiecte din sectorul public şi privat al acestor ţări prin acordarea de asistentă tehnică şi economică. Corporaţia Financiară Internaţională (CFI) . debitori acesteia sunt ţările cele mai sărace. Banca Mondială este un sistem bancar format în principal din următoarele instituţii: Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD) . Organul suprem de conducere al Băncii Mondiale este Consiliul Guvernatorilor format dintr-un reprezentat al fiecărui stat membru care. Agenţia de Garantare Multilaterală a Investiţiilor (AGMI) – oferă garanţii în sprijinul invesţiilor străine din ţările dezvolate. – Sistemul Monetar Internaţional. 1981. reprezentând un model pentru majoritatea băncilor de dezvoltare.

LUCRARE DE LICENŢĂ intituţiile financiare afiliate (CFI. OBIECTIVELE BĂNCII MONDIALE Banca Mondialăii acordă împrumuturi guvernelor şi agenţilor guvernamentale care pot obţine garanţi solide din partea statului. Germaniei. consumurile. Intermedierea financiară – În sensul că acţionează pentru găsirea de noi resurse sau încurajarea unor bănci comerciale ori grupuri financiare de a participa la cofinanţarea împrumuturilor băncii. care conduce si administraţia Bănci. Comitetul de Dezvoltare se întâlneşte în şedinţă de 2 ori pe an.2. direct guvernelor ţărilor beneficiare iar. 4. care este majorat periodic. Banca Mondială are de trei ori mai mulţ angajaţi decât FMI. format din miniştri de finanţe ai ţărilor care au reprezentanţi in Consiliul Directorilor Executivi. este obligatorie garanţia guvernamentală. preşedintele Bănci este un reprezentant al SUA. cât şi la reprezentanţele deschise în întreaga lume. aceştia desfăşurându-şi activitatea atât la sediul central. dezvlotări pieţei de capital etc. rămâne în permanenţă la dispoziţia ei. Elaborarea politici băncii revine unui Comitet de Dezvoltare. Mari Britani. intermediare fiind finanţate din resursele financiare ale ţări beneficiare. Resursele Băncii Mondiale sunt formate din participaţile statelor membere la capitalul Băncii. De regulă. Conducerea Consiliului revine unui preşedinte ales pe 5 ani. a doua condiţie fiind aceea că 48 . De asemenea acordă consultanţă în implementarea unor proiecte în domeniul privatizări. numai 6 % se varsă. AID). atunci când se finanţează proiecte private. BIRD elaborează proiecte de asistenţă tehnică pentru infrastructura sau pentru dezvoltarea capacitaţilor manageriale. (care nu este instituţionalizat). una din şedinţe desfăşurându-se înaintea întruniri Consiliul Guvernatorilor şi urmărind să stabilească volumul transferului de resurse către ţările în curs de dezvoltare. rezultatele proiectului dând posibilitatea rambursări creditului. Aceasta este una din condiţile ce stau la baza credibilităţi Băncii. de regulă. Acesta este format din reprezentanţii Statelor Unite ale Americi. Banca oferă valută doar pentru finanţarea proiectului. Printre acestea se pot numara oricare din cele 156 de ţări membre care înregistrează un venit anual pe cap de locuitor sub pragul minim de creditare. Acordarea de împrumuturi statelor membere – Împrumuturile sunt destinate finanţări unor proiecte ce duc la dezvoltarea economică. Acordă asistentă şi consultanţă ţărilor membre – Astfel. componenta internă a investiţiei – salarile. putând fi solicitat în orice moment. Împrumuturile acordate de BIRD revin. Franţei. Japoniei şi din 19 directori reprezentând grupurile de state. Din contribuţia statelor membere.

De menţionat că circa 50% din resursele împrumutate colectate de Banca Mondială provin din lansarea de titluri pe termen scurt. Trebuie spus că finanţarea unor astfel de proiecte s-a lovit de critici puternice. precum şi diferenţe de dobanzi ce pot afecta profitul Băncii. ca urmare a recesiunii cu care se confruntau ţările dezvlotate şi a crizei ce afecta ţările în curs de dezvlotare. alimenţia – cu alte cuvinte.LUCRARE DE LICENŢĂ împrumuturile nu pot depăşi capitalul subscris de membri. urmărindu-se echilibrarea balanţei de plăţi pe termen lung. Principala resursă de finanţare o formează lichidităţile obţinute de Bancă pe piaţa internaţională de capital. DESTINAŢIILE ÎMPRUMUTURILOR ACORDATE DE CĂTRE BANCA MONDIALĂ Finanţarea proiectelor în domeniul infrastructuri trasporturilor. componenta valutară este majoritară şi nu se avantajează sectorul particular. are o pondere redusă în totalul resurselor Băncii. controlul natalitaţi. Astfel pot să apară neconcordanţe la scandenţă. la care se adaugă rezervele. Resursele de pe pieţele internaţionale se atrag prin emisiunea de obligaţiuni pe termen mediu şi lung şi plasarea hârtilor de valoare pe termen scurt guvernelor. aspect riscant în vedere că creditele acordate sunt pe termen lung. Împrumuturile pentru ajustare structurală şi sectorială – Acestea au fost iniţiate la începutul anilor ’80. Având în vedere că 49 . Cota de participare vărsată. se făcea finanţarea unor proiecte tot mai rar.3. aceasta reprezentând 85% din totalul pasivului Bancii. creditarea unor proiecte cu efecte directe asupra populaţiei sărace. a exporturilor. prin care se susţinea că acestea sunt costisitoare. sănatatea. a proceduri si distribuiri energiei electrice – Finanţarea proiectelor de investiţi în acest domeniu a fost specifică primilor 20 de ani de activitate ai bănci. motivandu-se ca ele duceau la crearea unor zone de modernism într-o ţară saracă. pornindu-se de la ideea că dezvlotarea acestor sectoare economice sunt benefice pentru stimularea afacerilor în general. în moneda naţională a ţărilor membre. Ulterior spectrul programelor de finanţare a fost lărgit spre sectorul social – educaţia. băncilor centrale sau comerciale. 4. Finanţarea unor proiecte de combatere a săraciei şi de realizare a unei mai bune distribuţi a venitului naţional – Finanţarea unor astfel de proiecte a avut loc pe la începutul anilor ’70 şi a vizat îndeosebi agricultura şi dezvoltarea rurală. Împrumuturile de ajustare structurală aveau şi continuă să aiba ca scop consolidarea mecanismelor de funcţionare a economiei şi a creşţeri ca volum. În anii ’70.

În orice moment. În ceea ce priveşţe împrumuturile de ajustare sectorială. de 3-5 ani. Împrumuturi pentru reducerea datoriei unor ţări faţa de creditori lor. dând apoi cu împrumut încăsarile în condiţiile unei rate a dobânzii cu o jumatate de punct procentual peste costul mediu al fondurilor atrase. la care se adaugă o marjă de 0. 200 noi împrumuturi anual.4. Împrumuturi de protecţie a mediului – denumite . băncile comenrciale – Aceste împrumuturi au apărut tot in anii ’80. se eliberează fonduri ce pot fi utilizate pentru investiţii şi dezvoltare.LUCRARE DE LICENŢĂ Fondul Monetar Internaţional pusese la punct o facilitare de ajustare. 15 mld. de reducere a efectului de seră. de regulă în limita a 30-40% din costurile totale ale unui proiect. Banca Mondială finanţează numai costul în valută al proiectelor. facilitatea ecologică globală’’ .. cam în aceiaşi perioadă. odata ce datoria publica a statului se afla în scădere.5% pentru acoperirea cheltuielilor de gestiune ale Băncii. Banca Mondială acordă consultanţă statelor membre pe durata negocieri datoriei şi îşi foloseşte solvabilitatea pentru a da încredere şi siguranţa procesului. deducem o colaborare stransă a celor două organisme în acest domeniu. ceea ce ridică împrumuturile acordate de Banca Modială la cca. 4. ATRAGEREA DE FONDURI Banca Modială colectează fonduri prin emisiuni de obligaţiuni cu rating AAA. la care se adaugă 5 mld.000 de proiecte şi aprobă aprox. ce sunt destinate finanţări unor proiecte de îmbunatăţire a calităţii apei. În ceea ce priveste dobânda. Aceste împrumturi se bazează pe filosofia că. Împrumuturile acordate de Banca Mondială vizează perioade lungi de timp de 15-20 ani. $ credite acordate de Asociatia 50 . $ anual. ele vizau aprovizionarea cu resurse din import pentru a se putea restructura sectorul privat din economie. colectate de pe piaţa de capital. ea este egală cu cea plătită de Banca la resursele care se finanţează. debitori beneficiând de un termen de graţie în rambursare a creditului. mulţi analişti incluzându-le în împrumuturile de ajustare structurală. Banca Mondială are în finanţare cca 2.

De multe ori. Pentru ca proiectele să fie aprobate şi finanţate. Proiectele trebuie să fie fezabile din punct de vedere etnic şi financiar. alte societaţi comerciale şi băncii. C. mediu. având perioada de graţie 3-5 ani. INFORMAREA Banca Mondială finanţează o multitudine de tipuri de proiecte în sectoare diferite. Două surse utile de informare asupra proiectelor sunt: 20 Floricel. Bucureşti. pag.2.4. oamenii sunt cei care promoveaza proiectele. şi abilitaţile necesare pentru a obţine finanţarea. Procedurile de selecţie utilizate de Banca Mondială nu sunt neapărat dificile şi îndelungate. Editura Naţional. 2001. în caz contrar ele fiind eliminate chiar în faza iniţială de evaluare. disponibilitatea potenţială a împrumuturilor. mai degrabă decât guvernele sau organismele multilaterale. educaţie. asistenţei financiare. cineva trebuie să preia iniţiative şi să se ocupe de schimbul comercial iniţial. energie electrică. Companiile nu pot solicita pur şi simplu Băncii Mondiale finanţarea de proiecte. în realitate. Propunerea de noi proiecte trebuie adresată Băncii Mondiale chiar de către solicitanţii guvernamentali. acestea trebuie să aibă şi experienţa. precum agricultură.4. 4. populaţie. creditelor de export sau a unei structuri financiare funcţionale reprezintă o condiţie esenţiala a reuşitei unui proiect. fondurilor cash. echipamente. transport şi dezvoltare urbană. furnizori pot identifica oportunităţile de afaceri în domeniul vânzări de bunuri.56-67 51 . APROVIZIONAREA ŞI FINANŢAREA PROIECTELOR Înţelegând nevoile de finanţare a proiectelor.1. servici şi consultanţă. Aceste terţe părti pot fi consultanţi. Însă. În ultima instanţă. telecomunicaţi. Creditele se acordă de regulă pe perioade de 12-15 ani. sănătate. firme de construcţi. După aceaste etape. iar propunerile înaintate spre dezbatere nu sunt puţine.LUCRARE DE LICENŢĂ Internaţională pentru Dezvoltare (AID). 4. iniţiative pot avea terţe părţi interesate de succesul unei asocieri şi care pot face propuneri şi sugestii potenţialilor solicitanţi de fonduri. – Relaţii Valutar-Financiare internaţionale. solicitanţii de fonduri20 prezinta Băncii Mondiale proiectele pentru a fi evaluate.

Poate fi utilă şi contactarea funcţionarilor regionali şi sectorali din Washington şi stabilirea unor întâlniri periodice cu aceştia.4. ci numai o taxă anuală de operare service charge de 0. - Development Business – o publicaţie bilunară a Departamentului Economic şi Social al Naţiunilor Unite referitoare la activiatea Băncii Mondiale şi a altor agenţi de dezvoltare regională.. având perioada de graţie de 10 ani. Nu se percep dobânzi. numit . deşi uneori se procedeaza la o precalificare pentru anumite contracte de lucrari civile. termenele de creditare variază în general între 35 si 40 de ani.3. devenind posibilă astfel monitorizarea evoluţiei tranzacţilor şi înţelegerea sistemului de funcţionare a Băncii Mondiale. este necesară contactarea Băncii Mondiale pentru a afla despre toate oportunităţile existente. solicitantul finanţări este responsabil de întocmirea documentaţiei licitaţiei pe care furnizori şi contractori i-o vor solicita după iniţierea proiectului. 4. finanţare şi derularea proiectelor. Condiţiile împrumuturilor sunt mult mai favorabile.LUCRARE DE LICENŢĂ Serviciul pentru Oportunităţi de Afaceri Internaţionale – un serviciu asigurat de către Banca Mondială. Procesul urmat de proiect şi licitaţia de cumpărare în cadrul proiectelor finanţate de AID sunt aceleaşi ca în cadrul creditelor acordate de Banca Mondială. LICITAŢIILE PENTRU AFACERILE FINANŢATE DE CĂTRE BANCA MONDIALĂ Companiile de toate dimensiunile pot licita pentru afaceri finanţate de către Banca Mondială.75%. Agenţia Internaţională pentru Dezvoltare (AID) Beneficiari facilităţilor de credite ale Bănci Mondiale sunt în mod necesar ţări în dezvlotare. furnizori de mărfuri şi contractori. care au o solvabilitate suficient de ridicată. Banca Mondială deţine un sistem de înregistrare compiuterizată a consulanţilor. dar care au atins un anumit model de solvabilitate. pot beneficia de finanţare din parte AID. Ţările cele mai sărace. Nu exista nici un sistem de înregistrare pentru producători. Sarcina de a respecta etapele procesului urmat de proiecte revine furnizorului/contractorului. Informaţii despre firmele de consultanţa’’. Pe lângă informaţile disponibile din aceste surse. În toate situaţiile. prin care se oferă informaţi şi noutăţi despre aprovizionare. Corporaţia finaciară Internaţională 52 . licitaţi.

precum structuri de tipul construcţiei.. Aceasta înseamnă că ea oferă finanţare pentru proiecte de infrastructură şi din sectorul privat în condiţi mai avantajoase decât cele practicate de majoritatea băncilor comerciale. În cadrul acordului de împrumut. finanţarea este oferită în condiţiile practicate de băncile comerciale. ale căror condiţii se apropie mai mult pe piaţa eurocreditelor. ceea ce încurajează bănciile să se alăture unui club sau sindicat de creditare. CFI încheie un contract de creditare cu solicitantul fondurilor. ca în cazul unor proiecte generatoare de venituri. Este demn de remarcat faptul că împrumuturile şi participările CFI nu au fost niciodată reeşalonate în caz de restructurare a datoriei unei ţări. În prezent CFI este orientată către susţinerea dezvlotări infrastructuri privatizate în condiţiile obţineri de profit. precum şi finanţator de proiect. istoricul companiei sau al proiectului. De aceea participarea CFI la finanţarea unui proiect este vazută adesea de băncile comerciale ca un factor de diminuare a riscului. Bănciile participante semnează un acord cu CFI. propietate. ea beneficiază de statutul sau de divizie a Grupului Băncii Modiale. prin care riscurile comerciale ale tranzactiei sunt distribuite între ele. care se acordă în doua tranşe.LUCRARE DE LICENŢĂ Aceasta funcţionează ca o bancă comercială prezentând însă anumite particularităţi. precum şi detalii referitoare la experienţe celui care formulează propunerea în domeniu vizat. CFI analizează în detaliu propunerile primite putând acţiona în calitate de finanţator corporatist. un studiu de fezabilitate. În cazul celei de-a doua tranşee. spijini dezvoltarea economică prin încurajarea creşteri întreprinderilor private/sectorului privat în ţările membre’’. în condiţii de risc comparabile. Prima tranşa se constituie într-o finanţare pe termene lungi sau cu perioade de garanţie mai îndelungate decât cele practice de alte băncii implicate în finanţarea unui proiect. acesta îşi poate pierde credibilitatea în faţa Bănci Mondiale. aceasta înseamnă că nu a respectat acordul încheiat cu CFI. CFI poate oferi capitalul pe care băncile comerciale nu sunt dispuse să îl ofere. ca şi proiectele în care se implică. Deşi CFI funcţionează ca un creditor cu scop lucrativ. Însă dacă debitorul nu îşi onorează obligaţiile. solicitând un plan de afaceri. ceea ce le încurajează să ofere finanţare prin alăturarea la sindicate de creditare conduse de CFI. furnizor de capital de risc. Bănciile pot fi nemulţumite de nivelul taxelor care reflecta capacitatea suplimentară de creditare generate de participarea CFI. Însă dacă un debitor nu îşi onorează obligaţile generate de o facilitate oferită de CFI. 53 . ceea ce concorda cu prevederile contractuale care stipulează ca scopul său este acela de a . ceea ce îi va afecta serios posibilitaţile de a obţine spijinul bănci în viitor. creditor pe termen lung.

Solicitantul trebuie să prezinte garanţi a căror mărime depinde de propietăţile obiectivului economic şi de posibilitaţile economiei respective de a suporta sarcina financiară. Ţările membere pentru a putea beneficia de împrumuturi trebuie să se adere în prealabil la FMI şi să participe la capitalul social al bănci prin vărsamintele stabilite. Participarea la licitaţile internaţionale organizate de BIRD pentru adjudecarea lucrarilor finanţate de aceasta. Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare face parte din sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite. acorda asistenţă tehnică cu proiectele de investiţii pentru dezvlotare şi facilitează pregatirea de cadre superioare de specialitate prin instituţii cu pregatiri proprii. 54 .  Consiliul consultative compus din 7 membri. pentru realizarea investiţiilor în valută şi pentru garantarea de împrumuturi obţinute de un stat membru de pe piaţa financiară.1. ŞI OPERAŢIILE BIRD Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD) este un organism financiar interstatal care are o funcţie complementară cu Fondul Monetar Internaţional. De asemenea. De asemenea ţările membre sunt datoare să furnizeze informaţii de orice fel privind economia financiară a ţării respective.5. BANCA INTERNAŢIONALĂ PENTRU RECONSTRUCŢIE ŞI DEZVOLTARE 4. Nivelul împrumuturilor nu depinde de cota de participare la capitalul social al FMI. Împrumuturile BIRD se acordă în valută convertibilă pe maxim 20 de ani. RESURSELE. proeminent în activitatea de finanţare şi promovare a dezvoltări economiei ţărilor membre. Profitul realizat de BIRD se reinvesteşte în împrumuturile acordate ţărilor în curs de dezvoltare. CONDUCEREA.5. numiţi de fiecare ţară membră. Conducerea băncii este asigurată de un complex de organe şi anume :  Consiliul guvernatorilor format din câte un guvernator şi un supleant.LUCRARE DE LICENŢĂ 4. informaţi solicitate în vederea stabiliri politici de împurmuturi faţă de ţara respectivă.  Consiliul administratorilor. O ţară membră poate prelua prin licitaţie lucrarile dintr-o alta ţară membră cu spijinul bănci. BIRD spijină investiţiile economiei ale statelor membre ale Fondului Monetar Internaţional în curs de dezvoltare prin acordarea de împrumuturi pe temen lung.

pe o mai bună satisfacere a nevoilor clienţilor şi obţinerea unor rezultate mai bune în teren. STRATEGIA DE RESTRUCTURARE Prevede reforma fundamentală care să sporească eficienţa Băncii Mondiale în realizarea misiuni sale principale. reducerea costurilor aferente. pag.5. credit. 4. îmbunătăţirea metodelor de lucru. Costurile totale aferante acestei strategii vor fi acoperite prin economi stricte şi prin realocare. Acordarea de spijin din partea Băncii pentru ţări ieşite din conflicte a fost prezentată într-un raport intitulat . reunite în septembrie 1997.2. 2004. în anul 1997 şi va contiuna să fie şi în următori ani. 78 55 . a stabilit noi strategi în perioada următoare în privinţa portifoliului lor de împrumuturi. Strategia de restructurare. astfel. Consiliul de Administraţie21 a acesteia. În Raportul Bănci Mondiale pentru anul 1997 se arată că forţa motrice a acesteia a fost. Se stabilesc o serie de repere clare de performanţe. – Elemente de monedã.Cadrul pentru implicarea 21 Dobre E. Editura Exponto. 4.LUCRARE DE LICENŢĂ  Comitetele de împrumuturi care au ca sarcină analiza situaţiei şi elaborarea de rapoarte privind proiectele împrumuturilor solicitate. aceea de luptă în combaterea sărăciei. Constanţa. vor transforma modul de operare al intituţiei. Noile iniţiative în sfera politicii instituţiei întreprinse pe tot parcursul anului ilustrează accentual pe care îl pune Banca pe reorientarea programului său de dezvoltare. pe care trebuie să la îndeplinească personalul pentru a putea evalua progresul efectiv realizat.3. aprobat în martie 1997 şi care a avut ca scop transformarea acesteia în instituţia cea mai eficienta de pe glob în combaterea sărăciei. bãnci.5. Pe baza acestei strategi. pe durata a doi ani şi jumatate.. banca va întreprinde o serie de modificări care. concepută ca un vast program de restructurare a instituţiei. precum şi în ceea ce priveste gestionarea lichidităţii. De exemplu. o mai bună satisfacere a necesitaţilor clienţilor ei. alinierea la nevoile clienţilor şi asigurarea de rezultate mai bune. OBIECTIVELE ŞI PRIORITĂŢILE FINANCIARE ALE BIRD În scopul sporiri flexibilităţi BIRD în gestiunea sa financiară şi pentru a asigura.

concepute ca strategi de asistenţă ale Bănci pentru mulţi din clienţi din Europa Centrala şi de Est. se numară promovarea ajustări şi redresări economice. îndreptandu-se către ţelul final. Elementele cheie ale acestei politici includ întărirea disciplinei plăţilor în întreaga economie. evidenţiat prin împrumutul acordat Bulgariei. care a ajutat la demararea procesului de restrucutrare sectorului bancar şi de accelerare a privatizări. Personalul FMI şi al Bănci Mondiale menţine o legătura stransă de colaborare în vederea sprijiniri programului al Guvernului şi îşi coordonează activităţile de consultanţă strategică acordată autorităţilor române. întărirea constrângerilor bugetare pentru întreprinderile de stat. Principalele priorităţi financiare ale BIRD. reabilitare a 56 . ROLUL ACTUAL AL BĂNCII MONDIALE Banca Mondială a devenit lider al dialogului asupra politicilor structurale. inclusiv operaţiunile de acordare de împrumuturi pentru ajustarea sectorului privat. acela al aderări la Uniunea Europeană. Printre acestea. abordarea necesitaţilor sociale şi dezvoltarea capacitaţi instituţionale. Tot aici se include şi împrumuturile pentru reducerea lipsurilor din domeniul bunurilor de importanţa vitală şi pentru sporirea încrederi populaţiei în programele de reformă. printre care măsurile de reducere a săraciei.  sprijinirea reconstructiei şi refacerea infrastructuri deteriorate.6 BANCA MONDIALĂ ÎN SOCIETATEA CONTEMPORĂNĂ. cum au fost programele derulate în Bosnia şi Hertegovina cu sprijinul Uniunii Europene. Autorităţile române urmează o strategie meniă să menţină stabilitatea macroeconomică şi să stabilească o creştere economică sustenabilă şi o reducere a sărăciei. s-au concentrate pe asigurarea acestora pentru intrarea în Uniunea Europeană au vizat :  reforma pensilor.  spijinul pentru reforma din sectorul financiar. dezvoltarea şi administrarea instituţională. repararea locuinţelor şi spitalelor. în special în sectorul energetic. curăţarea câmpurilor minate. care s-a integrat în cadrul reformei sectorului public din regiune. mecanismele de protecţie constituind o prioritate pentru protejarea celor vurnerabili la efectele negative ale reformei.LUCRARE DE LICENŢĂ Băncii Mondiale în reconstrucţia dupa ieşirea din conflict’’ care a adus elemente noi privind orientarea Băncii către reconstruirea infrastructuri în situaţi post-conflictuale. dezvoltarea sectorului privat. Banca dispune de o gamă de instrumente cu ajutorul cărora conduce acest dialog. 4. urmarind activ a întreprinderilor.

asistenţă socială reforma pensilor. Printre domenile strategice în care Banca este lider şi care nu sunt direct incluse în programul FMI sau în dialogul cu autorităţile se numară consolidarea protecţiei şi siguranţei sociale. Pe termen mediu.LUCRARE DE LICENŢĂ privatizarea şi restructurarea întreprinderilor şi a băncilor. Împrumutul pentru Reabilitarea Irigaţilor sprijină reabilitarea infrastructuri şi reforma instituţională. continuarea redresări economice actuale va depinde în mare măsură de menţinerea vitezei reformei şi de continuarea într-o manieră constantă a reformelor de dezvoltare a sectorului privat. dezvoltarea şi guvernarea instituţională şi îmbunatăţirea mediului de afaceri. impozitare si descentralizare. Astfel de reforme ar sublinia transparenţa şi responsabilitatea guvernului. reforma protectiei copilului. reformele din sectorul de sănătate şi instruirea redistribuirea forţei de muncă. Banca are o gamă de programe pentru revitalizarea economiei în zonele rurale. Acestea au fost sprijinite de Împrumutul Bănci pentru Protecţia Socială şi Forţa de Muncă. Acest program este construit în jurul recentelor reforme ce au avut loc în finanţele publice. Alte activităţi de sprijin economic includ Studiul Legăturilor Sociale din cadrul Comunităţi şi Studiul de Dezvoltare a Vaii Jiului.  reforma sistemului de pensi. Dialogul Bănci pe probleme de politici pentru consolidarea protecţiei sociale include monitorizarea sărăciei. Banca are un program puternic de dezvoltare şi guvernare institutională.  instituţiile de management al bugetului. îmbunatăţirea mediului de afaceri şi acţiunile de întărire a regulamentelor şi supravegheri pieţelor financiare şi de capital.  descentralizarea fiscală 57 . Dialogul asupra politicilor a fost facilitat de recent încheiată Revizuire a Instituţiilor şi Cheltuielilor Publice (PEIR) care au inclus analiza şi recomandările legate de:  îmbunatăţirea alocări resurselor în sectorul de sănătate. consolidând protecţia şi siguranţa socială.  furnizarea asistenţei sociale la nivel local. revitalizarea economiei în zonele rurale. Fondul de Dezvoltare Socială şi Împrumutul pentru Închiderea Minelor. Împrumutul pentru Dezvoltarea Sectorului Social. Acestea includ Împrumutul de Finanţare Rurală care sprijină activităţile generatoare de venit şi care va fi suplimentat de un studiu asupra legăturilor existente între creşterea rurală/urbană care să pregătească terenul pentru un Împrumut de Dezvoltare Rurală care să sprijine dezvoltarea infrastructuri şi îmbunătăţirea administrări la nivelul comunităţi.

de deversarea deşeurilor toxice precum şi pe alte pericole existente în zone cu risc ridicat.6 milioane USD. care va oferi asistenţă tehnică pentru aceste activităţi. şi de un proiect regional asupra Facilitări Comerţului şi Transporturilor în Sud-Estul Europei. "În domeniul reformei justitiei. DOMENII ÎN CARE BANCA MONDIALĂ ESTE LIDER ŞI ÎN CARE ANALIZA ACESTEIA SERVEŞTE CA INFORMAŢIE DE BAZĂ PENTRU PROGRAMUL FONDULUI MONETAR INTERNAŢIONAL Banca sprijină programul de privatizare al Guvernului României prin intermediul programului PSAL 2. în mai multe zone. ce include obiective şi termene pentru privatizarea societăţilor comerciale 58 . punând în aplicare standarde de contabilitate recunoscute pe plan internaţional şi introducând proceduri îmbunatăţite de faliment şi lichidare. Alte mijloace de sprijinire a dezvoltări instituţionale sunt finanţarea unui proiect cadastral şi de înregistrare a terenurilor. pentru reformele referitoare la mediul de afaceri.LUCRARE DE LICENŢĂ  reformele bugetare în domeniul juridic. Banca a oferit sprijin şi consultanţă strategică. un proiect de reducere a riscurilor. Parlamentul European a recomandat României să îşi redirectioneze eforturile în privinţa aderări către o reforma reală a justiţiei şi a administraţiei publice. eficientizarea serviciilor publice. Se începe acum lucrul asupra unei seri de Împrumuturi de Ajustare Programatică (PAL). la rândul său. în vederea combaterii corupţiei care ţine deoparte investiţile străine.1. Acest program va fi sprijinit de un Împrumut de Dezvoltare Instituţională a Sectorului Public şi Privat (PPIBL) în valoare de 18. 4. Dialogul politic va continua printr-o Evaluare a Responsabilităţi Financiare a ţări (CFAA) care urmează a fi lansată în curând. promovarea şi sancţionarea lor urmând sa fie realizate de o comisie formată din alţi. agenda noastră este identică cu cea a Uniuni Europene". co-finanţat de un grant GEF. destinat reformei administratiei publice va necesita. Împrumutul pentru ajustare programatic PAL. Banca şi-a concentrat atenţia asupra reduceri barierelor ce stau în calea intrări societăţilor şi firmelor mixte. numirea. precum şi asupra administrări cheltuielilor publice.6. un proiect asupra aspectelor de mediu legate de închiderea minelor. în valoare de 150 de milioane de dolari. Printre măsurile pe care autoritătile române trebuie să le adopte până în luna iunie se numară un pachet legislativ care să permită scoaterea de sub controlul Ministrului Justiţiei a judecătorilor. care se concentreaza pe distrugerile cauzate de cutremure. Banca a încheiat un Raport de Diagnostic al Corupţiei în România înainte ca Guvernul să pregătească Programul Naţional de Prevenire a Corupţiei. primul dintre ele urmând să se concentreze asupra reformelor instituţionale şi de guvernare din cadrul serviciului public şi al sistemului juridic.

Cheia succesului acestui program este acordul cu Banca privitor la strategiile de privatizare a acestor entităţi şi adoptarea ulterioara a unui proces de licitaţie clar. cum ar fi restructurarea sectorului de producere a energiei electrice şi integrarea sectorului energetic românesc în Piaţa Regională de Electricitate din Sud Estul Europei şi în Piaţa de Electricitate a Uniuni Europene şi oferă asistenţă pentru problemele aferente de reglementare şi de funcţionare a pieţei. aceste obiective fiind incluse în condiţionalităţile din cadrul PSAL 2. energiei termice şi gazelor naturale. eliminarea arieratelor şi îmbunătăţirea ratelor încasărilor. În cadrul PSAL 1 a fost modificată Legea Privatizări Băncilor şi au fost stabilite proceduri transparente de privatizare. Aceste condiţii au fost îndeaproape coordonate cu FMI. mai ales în sectorul energiei termice. reformei şi privatizări întreprinderilor din industria energiei electrice. Dialogul politic în aceste domeni şi precum şi în altele. Alprom şi Petrom. Banca sprijină. cum ar fi Alro. într-o manieră consecventă cu politica Bănci. deoarece Acordul Stand-By include şi prevederi pentru reformele structurale în sectorul energetic. reforma tarifelor la energie şi eliminarea arieratelor în sectoarele energiei electrice.LUCRARE DE LICENŢĂ de stat şi a instituţiilor financiare. deschis şi transparent. însoţite de condiţiile legate de privatizarea întreprinderilor din domeniul distribuţiei energiei electrice. seria de programe PAL va fi folosită ca mijloc de încorporare a consultanţei strategice în aceste domenii în operaţiunile de creditare ale Bănci. Au fost identificate şi întreprinderi concrete. Ca parte a acestui proces. restructurarea. energiei termice şi gazelor naturale şi asupra adoptări legislaţiei de reglementare în procesul de pregatire pentru privatizarea cu investitori strategici. printre altele. Banca a oferit şi asistenţă tehnică Ministerului Industriei în vederea puneri la punct a unui sistem de stabilire a preţului şi de impozitare a gazului pentru a atrage mai multe investiţi în acest sector. Din nou. va fi facilitat în continuare de dialogul permanent cu Guvernul asupra documentului final referitor la Strategia pentru Energie şi Infrastructura şi la recomandarile sale operationale. Programul consolidează progresul înregistrat în cadrul programului PSAL 1 şi identifică pachete de societăţi din cadrul cărora un număr minim de societăţi este selectat pentru privatizarea caz cu caz şi pentru restructurare. Banca a condus dialogul asupra restructurări. care includ stabilirea tarifelor. Cerintele de lichiditate şi solvabilitate ale BNR au fost înăsprite şi au fost introduse 59 . Banca este cea care conduce dialogul instituţiilor financiare internaţionale cu guvernul asupra unor probleme importante pe termen lung. folosind servicile consultanţilor de investiţi calificaţi. Banca este lider al dialogului şi al consultanţei strategice cu privire la reglementarea. privatizarea şi lichidarea băncilor.

DOMENII DE RESPONSABILITATE COMUNĂ ÎNTRE BANCA MONDIALĂ ŞI F. asa cum s-a precizat mai sus. Banca şi FMI au efectuat împreună un Program de Evaluare a Sectorului Financiar. care a fost încheiat în luna iunie 2003. fiind efectuate audituri externe în conformitate cu Standardele Internaţionale de Contabilitate.LUCRARE DE LICENŢĂ prevederi pentru a îmbunatăţi conformarea la reglementarile prudenţiale. performanţa financiară şi pe transparenţa procesului şi îmbunatăţirea generala a administrări sectoriale iar FMI se concentrează pe generarea imediată de veniturilor.I În timp ce Banca a devenit lider al reformelor structurale şi de privatizare în sectorul energetic. PPIBL va furniza finanţare pentru aceste activităţi. deoarece veniturile din privatizare sunt folosite pentru a reduce datoria publica iar deficitul societăţilor de stat reprezintă o ameninţare pentru stabilitatea macroeconomică. 60 . Aceste iniţiative au fost sprijinite de FMI care a inclus criteri de performanţă Stand-By în legatură cu privatizarea BCR şi acţiuni preliminare legate de cerinţele BNR de constituire a provizioanelor. Această strategie este continuată şi în programul PSAL 2 cu măsuri menite a încheia vânzarea Bănci Comerciale Române (BCR) şi a restructura Casa de Economi si Consemnaţiuni (CEC).2.6. Banca va continua dialogul cu guvernul în ceea ce priveşte nevoia de a înainta pe calea îmbunătăţiri cadrului legal şi de reglementare pentru sectorul valorilor mobiliare şi cel al asigurărilor precum şi pentru sectorul bancar. Aceste schimbări de strategie au stat la baza lichidări bănci cu cele mai mari probleme (Bancorex). arieratele la gaze naturale şi încasarea facturilor la energia electrică. FMI şi-a manifestat un puternic interes din punct de vedere macroeconomic.M. precum şi alte doua bănci de stat mai mici. precum şi privatizarea unui pachet de întreprinderi incluse în programul Bănci. programul Bănci este motivat şi se concentreaza pe eficienţa structurilor de piaţă rezultate. În consecinţă. furnizarea servicilor. pe o funcţionare îmbunatăţită a întreprinderilor. 4. FMI a introdus în Acordul Stand-By condiţi legate de tariful la energie electrică. controlul cheltuielilor şi restâangerea sarcinilor fiscale actuale. în timp ce Banca Agricolă a fost restructurată şi privatizată în cele din urmă. În vreme ce termeni programelor respective sunt consecvenţi şi se sprijina reciproc. Au fost introduse reforme legale şi instituţionale pentru eliminarea ordonată a activelor ne-performante. cele doua instituţi dezvolta o consultare şi o coordonare intensă cu privire la aceste probleme.

LUCRARE DE LICENŢĂ 4. FMI oferă şi asistenţă tehnică în sprijinul unificări sistemelor de impozitare a veniturilor din salarii.6. regimul ratei de schimb. 4. FMI conduce discuţile legate de cerintele de deconectare a neplătitorilor din sectorul energetic si al gazelor. de majorarea accizelor specifice şi de eliminarea preferinţelor de impozitare din sistemele de percepere a taxelor vamale şi de impozitare a profitului. FMI conduce dialogul cu privire la anumite politici de restrangere a anumitor cheltuieli in sectorul public. În plus. CAS defineşte servicile de creditare şi de consultanţa ale Bănci. balanţa plăţilor şi de toate problemele statistice aferente. programul Stand-By al Fondului include condiţii structurale şi criteri de performanţă legate de introducerea noilor legi pentru TVA şi pentru impozitul pe profit. Fondul conduce dialogul pe probleme fiscale. oferită sunt consecvente cu acestea. Aproape o jumatate din programul de creditare pentru exerciţiile financiare 02-04 este reprezentat de împrumuturile de ajustare. FMI este pe deplin responsabil de dialogul asupra politici monetare. În scenariul pesimist în care România ar demonstra un mers 61 . În plus faţă de realizarea obiectivelor fiscale globale. STRATEGIA ŞI OPERAŢIUNILE DE CREDITARE ALE GRUPULUI BĂNCII MONDIALE În aceste domeni. ce se bazeaza pe priorităţile guvernului de reducere a sărăciei şi de aderare la Uniunea Europeană şi dezvoltă activităţile iniţiate sub egida Cadrului Lărgit de Dezvoltare. Acestea includ politici privitoare la stabilirea salarilor atât pentru funcţionari publici cât şi pentru societăţile de stat. FMI cere rapoarte de monitorizare a bugetelor pentru o listă stabilită de societăţi de stat şi a impus condiţii în programul Stand-By cu privire la micşorarea fondului de salari în aceste întreprinderi şi la realizarea obiectivelor de disponibilizare convenite. pentru care România a fost una din ţările pilot.6.3 DOMENI ÎN CARE FMI ESTE LIDER ŞI A CĂRUI ANALIZĂ SERVEŞTE CA PUNCT DE PLECARE PENTRU PROGRAMUL BĂNCI MONDIALE În timp ce Banca s-a concentrat pe simplificarea sistemului de impozitare ca metoda de îmbunatăţire a mediului de afaceri.4. ratele dobânzi. Banca ia în considerare recomandările strategice ale FMI şi se asigura că politica proprie şi consultanţa Strategia de Asistenţă pentru România (CAS) a fost prezentată Board-ului Băncii Mondiale pe data de 19 iunie 2001. Au fost schiţate doua scenari de împrumut distincte.

Prima etapa a acestui program a fost lansată odata cu aprobarea programului PSAL 2 de către Board-ul Bănci în septembrie 2002 şi înaintarea Raportului asupra Instituţiilor şi Cheltuielilor Publice (PEIR) în luna iulie 2002. faţă de 600 milioane dolari în perioada exerciţiilor financiare 98-00. IFC sa angajat la un numar de proiecte de consultanţă menite sa sprijine privatizarea şi restructurarea marilor întreprinderi de stat. IFC a aprobat peste 200 milioane USD în cadrul a 25 de proiecte totalizând peste 950 de milioane USD (printre care proiecte regionale care investesc în România). încheierea unui acord asupra planului şi programului de reducere a arieratelor la energie electrică. România a rămas cu succes în cadrul scenariului optimist de creditare. printre care progresul în stabilirea unui climat macroeconomic care să conducă la scăderea inflaţiei şi la o creştere sustenabilă. a sprijini dezvoltarea pieţelor de capital şi a infrastructuri (utilităti si telecomunicaţi) şi a oferi sprijin societăţilor mici şi mijloci. utilităţile publice şi sectorul sănătăţi. îmbunatăţirea sectorului financiar. conform căruia Banca a prevazut angajamente de până la 995 de milioane de dolari pe durata exerciţiilor financiare 02-04. Acest lucru reflecta îndeplinirea obiectivelor scenariului optimist. concentrandu-se asupra reformelor instituţionale şi de administrare. În cea de-a doua etapa ce va urma PSAL 2. acordul asupra metodei şi termenului de privatizare a Bănci Comerciale Române şi a CEC. precum şi la progresul problemelor structurale. activităţile fiind concentrate pe câteva intervenţi direcţionate către reducerea sărăciei. încheierea programului de privatizare. Gradul de succes pe care IFC îl va obţine va depinde într-o oarecare măsura de voinţa Guvernului de a demonstra un angajament susţinut pentru accelerarea reformei. reforma sectorului bancar şi a celui 62 .LUCRARE DE LICENŢĂ ezitant al reformei. iniţierea privatizări şi procesului de restructurare pentru un număr de societăţi mari de stat rămase. acordul asupra strategiei anti-corupţie şi aprobarea legislaţiei pentru asistenta socială. aşa cum a fost iniţiată în cadrul PSAL 1. Până în prezent. Totuşi. punerea în aplicare a recomandărilor din Documentul de Strategie în domeniul energetic şi al infrastructuri şi îmbunatăţirea mediului de afaceri. precum şi a Evaluări Financiare a Ţări IFC a dedicat resurse substanţiale pentru punerea în aplicare a strategiei menite a avansa reforma structurală. În plus faţă de investiţi. cum ar fi privatizarea. Banca va oferi sprijin printr-o serie de Împrumuturi de Ajustare Programatică (PAL). Scenariul optimist infătişează un program de reforme structurale şi sectoriale accelerate care vor deschide drumul aderări României la Uniunea Europeană. în special cu privire la transparenţa în privatizarea întreprinderilor. sprijinul Grupului Bănci Mondiale ar fi redus semnificativ la nivelul de 60 de milioane USD în perioada programului pentru exerciţiile financiare 02-04. a cadrului legal şi de supraveghere.

FMI ar trebuie să privească mai departe de simpla gestionare a crizelor financiare şi să se preocupe şi de comportamentele economice necooperative în special în domeniul monetar. pe motiv că acesta s-ar putea acum “descurca şi singure”. descentralizarea fiscală. Fondul Monetar Internaţional şi-ar dori o “lume liberă de crize financiare”. în final. bolile contagioase. Succesul va depinde. dar preaînguste pentru secolul al . aici se genereaza 47% din emisile mondiale CO2. privatizarea terenurilor şi continuarea reformei în sectorul agricol. pe agenda discuţiilor.lea. în sfârşit. nu atât Banca Mondială. ţările din ultimile două categori trebuie sa capete un civant mai greu.7. În ceea ce priveşte guvernanata globală. în general. 63 . O a doua runda de ajustare va trebui să implice alte economi emergente. ar avea nevoie de o repoziţionare în sensul înrădăcinări mai profunde în statele emergente. 4.XXI . fără a pune în claus celor mai sărace. Mexic. Obiectivele cruciale şi provocatoare. Dar.LUCRARE DE LICENŢĂ financiar. Coreea de Sud. Turcia. Aşa cum mulţi au ajuns sa conştientizeze. asemenea teme reformiste se află. schimbările climatice sau ameninţările la adresa bidiversificaţii. în acest scop. importanţa acestor ţări nu poate fi subestimată aici trăiesc 44% din perosanele infectate cu HIV/SIDA. EXISTENŢA BĂNCII MONDIALE ÎN SECOLUL XXI Banca Mondială şi-a proclamat de mult visul unei “lumi libere de sărăcie”. cât întreaga industrie a asistenţei pentru dezvoltare. La rândul ei. Din fericire. şi de capacitatea României de a atrage investiţi străine directe. reforma sistemului de pensi pentru a asigura durabilitatea în contextul îmbătrâniri populaţiei. restructurarea şi dereglementarea sectorului energetic. Comunitatea internaţională ar avea doar de caştigat dacă FMI devine centru de monitorizare şi dialog permanent între naţiunile unite bogate. Comunitatea internaţională trebuie să reziste apelurilor mioape de a se retrage din economile de mediu de dezvoltare. Întalnirile comune FMI şi Banca Mondială din toamna trecută au consacrat o creştere a cotelor de votare pentru unele din cele mai subreprezentate economi în plină dezvoltare : China. Comunitatea internaţională pur şi simplu nu are voie sa abandoneze aceste state în asemenea probleme cruciale fără a risca propiul viitor. cele sărace şi cele emergente. în special.

şi să ofere împrumuturi în moneda naţională. autorităţile pot lucra cu aceiaşi actori în lipsa unor garanţi ale suveranităţi. Acestora li se adaugă încă 2 organisme afiliate: Corporaţia Financiară Internaţională ( CFI) şi Agenţia pentru Garantarea Multilaterală a Invesţilor (MIGA) care. care a întreprins la acea dată un asemenea pas. De fapt. Obiectivul major urmărit în România. 4. sunt entităţi separate. Astfel. volumul lor creşte din nou şi reflectă expansiunea băncilor regionale multilaterale. un veritabil anagajament în reducerea sărăciei chiar presupune o conlucrare cu ţările în cauză. Ele adăpostesc 70% din populaţia ce supravieţuieşte cu mai puţin de 2 dolari pe zi. New York şi 18% în moneda naţională. România a aderat la Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare în 1972. platită în moneda naţională. orice stat care devine membru al acestui organism financiar internaţional şi subscrie acţiuni la capitalul BIRD are obligaţia să verse în contul acesteia 20% din valoarea capitalului subscris din care 2% în aur sau dolari SUA. Nu înseamna însa că Banca Mondială trebuie sa se culce pe lauri în prezent. Împrumuturile acordate de către Banca Mondială au scazut sub nivelul mediu de la mijlocul deceniului nouă. la Federal Rezerve Bank. Produsele ei au nevoie de adaptare. RELAŢIILE ROMÂNIEI CU BANCA MONDIALĂ Grupul Bănci Mondialeiii cuprinde Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD) şi Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (AID). Contul pentru cota din capital subscrisă în moneda naţională este deschis la Banca Naţională a României. decalaje regionale şi o întreagă lista de alte provocări. cu lipsa de infrastructura. fiind ca şi în cazul aderări la FMI. O data cu descentralizarea din mai multe economi emergente. şi care se confruntă cu somaj masiv şi o pronunţată inechitate socială. Cota de subscripţie. prin aderarea sa la BIRD.8. operaţiunea de menţinere a valori cotei a României subscrise în monenda naţională. ţară noastră efectuează începând cu anul 1992. din punct de vedere legal şi financiar. În conformitate cu statutul BIRD. Dar acesta nu poate fi singurul obiectival asistenţei internaţionale sau al Bănci Mondiale.LUCRARE DE LICENŢĂ Combaterea sărăciei este un obiectiv non-negociabil. 64 . dar şi reorientarea către proiecte de infrastructură cu finanţare publică. este acela de atragere de resurse financiare necesara procesului general de dezvoltare economică. singură ţară din blocul răsăritean cu excepţia Iugoslaviei. face obiectul menţineri valori.

În al patrulea rând. aceastea sunt aceleaşi ca şi cele communicate la FMI. ea a contactat de la BIRD împrumuturi pentru dezvoltarea economică în condiţi mult mai antajoase decât pe piaţa capitalurilor. Astfel. Acestea includ: (i) nevoia de a acorda o atenţie specială dezvoltări capacităţi de monitorizare şi evaluare. furnizori români beneficiază de o marjă de preferinţă de 15% faţă de preţul firmelor străine. la promovarea comerţului şi cooperări internaţionale. pentru a asigura alocarea fondurilor din cadrul împrumutului BIRD şi finanţarea echivalentă. În timp ce indicatori globali de performanţă sunt pozitivi. În general. furnizează Bănci informaţi şi date privind situaţia economică şi financiară a ţări. (ii) nevoia de a alinia cerinţele de raportare financiară la cele mai bune practici internationale si (iii) nevoia de a întări procesul de stabilire a priorităţilor bugetare de către Guvern. Banca Mondială este activa în România din 1991 şi a construit un portofoliu de 39 de operaţiuni finanţate de Banca. pentru a obtine un impact maxim de dezvoltare de la portofoliul Bănci. Portofoliul din România este al doilea ca mărime din Europa şi Asia Centrală în ceea ce priveşte numărul de proiecte şi pe locul trei în ceea ce priveşte angajamentul total. mai avantajoase. România beneficiază de pregatire superioară . furnizarea de date şi informaţi.LUCRARE DE LICENŢĂ CondiţIile care ar trebuie sa fie îndeplinite de România pentru a deveni membră BIRD sunt: aparenţa prealabilă la FMI.9 miliarde USD. În aderarea României la BIRD se face posibilă obţinerea unor informaţii de foarte bună calitate privind economia mondială. ajutorul public. asistenţă tehnică şi know-how. necesare şi în relaţile cu BIRD participarea la capitalul pe acţiuni la BIRD. aceasta aparenţă constituia dovada că ţara membră accepta o anumită disciplină în relaţile valutar-financiare internaţionale. România a beneficiat şi beneficiază de o serie de drepturi ce decurg din această calitate. câteva probleme comune de punere în aplicare persistă. pentru dezvoltare. Se creează.. ca ţară membră. condiţi propice. informaţi care contribuie la mai buna participare a României la diviziunea internaţională a munci. În al treilea rând ţara noastră obţine asistenţă tehnică pentru lucrările de investiţi ce urmează a se realiza în ţara noastră ( dacă această asistenţă se consideră utilă). pentru promovarea exporturilor româneşti. comerţul internaţional. cu un angajament total în valoare de 3. Calitatea portofoliului Bănci în România s-a îmbunătăţit constant în ultimi câţiva ani. La data de 8 65 . în special cele de tehnologie. datoria externă etc. România. Ca membru BIRD. Pentru proiectele de investiţi care urmează să se realizare în ţara noastră cu împrumuturile BIRD. prin institutul propiu al BIRD al unor cadre românesti. Calitatea de membră asigură ţări noastre posibilitatea participări la licitaţiile organizate de BIRD pentru realizarea proiectelor de investiţi finanţate de Bancă. astfel.

CONCLUZII În opinia mea. reducerea inflaţiei. liberalizarea cursului de schimb şi a comerţului s-au realizat într-un moment în care capacitatea de export era foarte redusã. 5. neputând face faţă concurenţei mărfurilor străine. 66 . competitive. respectiv creşterea îndatorării externe. transformarea economică este un proces complex care impune crearea instituţiilor necesare funcţionării unei economii concurenţiale de piaţă. atragerea investiţiilor străine prin liberalizarea pieţei de capital şi a fluxurilor monetare.1 milioane USD şi cu un sold total nealocat de 837. FMI a influenţat implementarea de programe de reformă cu scopul de a realiza liberalizarea economiei. FMI a jucat un rol activ în procesul de tranziţie. a fluxurilor de capital. Astfel. în condiţiile în care pierduseră poziţia pe piaţa externă. prin desfiinţarea CAER-ului. scăderea şomajului prin creşterea investiţiilor.LUCRARE DE LICENŢĂ septembrie 2003. Aceste măsuri iniţiate în anii ’90 au condus la importante dezechilibre economice şi sociale. portofoliul activ este de 23 proiecte cu un total net al angajamentelor de 1. a lipsei mecanismelor care să absoarbă excesul de lichidităţi existent în acel moment pe piaţă. fără posibilitatea de a-şi reface cota de piaţă într-un timp relativ scurt. Un alt set de măsuri de reformă s-au axat pe liberalizarea preţurilor într-o primă etapă. adoptarea de programe de reformă şi stabilizare macroeconomică prin care să se realizeze liberalizarea pieţei şi a economiei. măsuri ce au culminat cu deteriorarea echilibrului balanţei de plăţi externe. De asemenea. din cauza inexistenţei condiţiilor concrete specifice unei economii de piaţă. restructurarea întreprinderilor nerentabile. în special Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială. a relaţiilor cu partenerii tradiţionali. condiţionând acordarea de împrumuturi financiare de efectuarea unor reforme radicale ale politicilor economice ale ţărilor foste socialiste. capabile să creeze o alocare a resurselor economice pentru adecvarea ofertei de bunuri economice la cererea solvabilă.431. Dupã părerea mea.5 milioane USD. creşterea producţiei. continuată cu liberalizarea pieţelor. cu intenţia de a canaliza o parte mai mare a resurselor şi activităţilor productive atragerii de surse de finanţare externă prin deschiderea mai mare a economiilor naţionale spre economia mondială. Aceste programe solicită sprijin şi asistenţă financiară din partea organismelor financiare internaţionale.

există avantaje ale liberalizării comerţului exterior. de tehnologie. Cel de-al treilea set de măsuri de reformã pe care le-au avut în vedere programele FMI au fost de natură structurală. a capitalului şi a forţei de muncă. cât şi prin crearea unui mediu fiscal coerent. nu a beneficiat de sincronizarea cu celelalte politici economice în prima parte a tranziţiei. capabili sã gestioneze eficient ansamblul resurselor economice aflate în patrimoniul sectorului de stat. favorizând transferul necontrolat al disponibilităţilor valutare în străinãtate. fie din cauza lipsei de investitori strategici. fie din cauza grupurilor de interese ce au întârziat aplicarea măsurilor de reformă. reducerea inflaţiei în urma aplicării unor măsuri monetare şi fiscale restrictive. a condus la accentuarea operaţiunilor speculative de capital. de transfer. reducerea costurilor de producţie. cu rolul de a reduce şi elimina economia subterană. atât prin crearea unui cadru legislativ menit să confere stabilitate şi siguranţă mediului de afaceri. creându-se breşe în acordarea de scutiri şi de neplată 67 . eliminarea subvenţiilor şi a restricţiilor care îngradeau exportul anumitor produse. fie din cauza mobilităţii reduse a mijloacelor de producţie. Privatizarea şi restructurarea sectorului de stat au fost deosebit de lente. aceste măsuri de liberalizare erau fundamentate doar în cazul în care ţările dispuneau de forţa economică necesară unei deschideri totale faţă de pieţele externe. crearea cadrului legislativ menit sã atragă investiţii străine directe. dar nesusţinută de economia reală. liberalizarea prematură a pieţelor de capital în 1994 şi devenită operaţională în 1995. creşterea competitivităţii interne şi externe. privatizarea sectorului bancar. ridicarea competitivităţii produselor şi a serviciilor prin alocarea eficientă a resurselor. fluidizarea pieţei muncii. După opinia mea. capabil de a mări baza de colectare a veniturilor bugetare. creşterea PIB.LUCRARE DE LICENŢĂ Procesul de liberalizare graduală a preţurilor. acolo unde plasamentele sunt mai avantajoase. Aceste măsuri sunt cele mai importante după parerea mea deoarece pun în funcţiune întreaga economie odată cu reabilitarea capacităţilor de producţie. de pe piaţa financiară de capital. renunţarea la sistemul contingentelor. În acelasi timp. Liberalizarea comertului exterior s-a realizat prin desfiinţarea licenţelor de import. În România. respectiv privatizarea şi restructurarea sectorului de stat. demarat în 1990. cum a fi reducerea deficitului comercial. chiar dacă aceste măsuri nu erau în interesul ţărilor în tranziţie. realizarea de investiţii. ceea ce a condus la întârzierea începerii restructurării economiei reale şi la proliferarea indisciplinei financiare şi apariţia arieratelor inter-întreprinderi. Cu toate acestea. sustenabil şi consecvent. a limitat accesul la alte surse indirecte de finanţare. neexistând mecanismele care să le confere condiţii egale de competiţie. Restructurarea sectorului de stat presupunea reducerea arieratelor şi a subvenţiilor bugetare.

cum ar fi creşterea impozitelor indirecte. FMI este responsabil de realizarea tranziţiei în România si în statele foste comuniste. În prezent. respectiv au asigurat aplicarea unei ecuaţii între asistenţa tehnico-financiară acordată de FMI. necesitând apelarea la măsuri conexe de reducere a deficitului bugetar. ca accize sau TVA. acest fapt se datorează lipsei de profunzime a reformelor aplicate de-a lungul perioadei de tranziţie. lipsite de o viziune unitară şi continuă a procesului de tranziţie. De asemenea. respectarea condiţionării FMI şi realizarea dezideratelor proprii privind reforma. România ar trebui sa îsi intensifice programele de restructurare a industriei având ca scop creşterea producţiei şi a exporturilor. neadecvate structuri economiei româneşti. dar trebuie coroborată cu nevoile bugetare ale ţării. industria de prelucrare a lemnului. bursiere sau ale microîntreprinderilor. După părerea mea. ridicarea nivelului de impozitare la veniturile bancare. industria software.LUCRARE DE LICENŢĂ a obligaţiilor financiare. Fondul Monetar Internaţional s-a concentrat asupra realizării unei reforme fiscale în România în stare să măreascã fondurile bugetare şi să reducă deficitul bugetar. dar încă neexploatat eficient. în măsura în care acestea au implementat programele sale de reformă. Relaxarea fiscală este o masură de încurajare a muncii. domenii în care deţinem un puternic avantaj competitiv. se datorează şi rigidităţii FMI în ceea ce priveşte pachetele de programe. Introducerea cotei unice de impozitare a realizat o relaxare fiscală. astfel încât să nu pericliteze alocarea de fonduri pentru implementarea programelor structurale. şi reprezintă o modalitate de atragere a investiţiilor străine prin semnalele pozitive transmise privind stabilitatea şi soliditatea mediului economic şi de afaceri. aceasta fiind premiată de instituţiile de rating internaţionale. însotite de o puternică pendulaţie între diverse interese ale guvernelor ce s-au succedat în cei 15 ani de tranziţie. Cu toate acestea rata impunerii fiscale a fost deosebit de ridicată. Pentru România. Orice program derulat şi încheiat sub egida Fondului Monetar Internaţional este o notă bună pentru ţara în cauză. cât si de sindicate. Scopul înfiinţării unor instituţii financiar-monerate internaţionale a fost acela de a asigura cadrul adecvat pentru cooperare şi ajutor reciproc în diferite domenii. turismul. între ţările 68 . relaţia cu FMI a fost deosebit de controversată. având în vedere îmbunătăţirea ofertei de bunuri şi servicii în sectoare cheie ale economiei. Toate acestea au contribuit la creşterea capacitaţii de îndatorare şi slăbirea poziţiei investiţionale a României. nu numai în ţara noastră. dar a diminuat veniturile statului. din cauza existenţei economiei subterane şi a corupţiei. cât si în Uniunea Europeană: agricultura. În opinia mea. fără a conduce la creşterea veniturilor statului. fiind atacată atât de guvern şi mediul de afaceri.

Dându-ne seama de importanţa pe care o au aceste instituţii financiar-monetare internaţionale pentru ţările membre. 1999 69 . Prin rolul acestor instituţii de sprijinire a realizării unei creşteri economice. Bucureşti.LUCRARE DE LICENŢĂ membre. de promovare a dezvoltării sectorului privat are loc perfecţionarea şi dezvoltarea întregului sistem Monetar şi Financiar Internaţional. de protejare a mediului înconjurător. nu ne putem imagina existenţa lor fără aderarea lor la aceste organisme. Editura. – Economie mondială.. Instituţiile financiare internaţionale şi-au dovedit raţiunea de a exista. BIBLIOGRAFIE 1. Rolul instituţiilor financiare internaţionale pare să se întărească în viitor. Bari. de reducere a gradului de sărăcie. Instituţiile s-au dovedit capabile de acţiuni decisive în situaţia unor evenimente neaşteptate sau crize. I. Didactică şi Pedagocică R. Credinţa care a condus la apariţia acestor instituţii a fost aceea că pacea mondială poate fi asigurată numai prin prosperitate economică în toate ţările.A. cu accent pe transparenţă şi eficacitate.

1994 Oprel. V. – Relaţii Valutar-Financiare internaţionale. C. . Editura Economică. 8. H. L. J. 1999 Turliuc. 2004 Floricel. credit şi bănci. – Monedã şi credit. – Relaţii valutar – financiare internaţionale.. Editura Universităţii “Alexendru Ioan-Cuza”. 7. 5. 1981 Michael. P. – Elemente de monedă. 11. Floricel. 2005. Editura Du Seuil. – Reforma pieţelor financiare din România. C. – Fondul Monetar Interanţional. 1973 Jachand.Economie monetară internaţională. Paris. Dardac.. 1995 Daianu. 1993. Editura Naţional. Bucureşti. A. Cocriş. Editura Sedcom Libris. C. D. N. 2005 Cerna.. Târgovişte. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. 20.. G. Dardac. Iaşi 2004 Basno.Echilibru monetar şi moneda : keynesism si monetarismHumanitas. Editura Ştiinţifică şi Enciclopeică. Editura Biblioteca. 2005 Dobre E. I. 17.. 15. Chirleşan. 2001 Kiriţescu. – Sistemul Monetar Internaţional. Constanţa. – Instituţii Financiare Internaţionale. Editura Economică. C. D... 4. 13. – Monedă. Deaconu. Bran. Stoica. 21. 2003 Trandafiroiu.. L. Editura Politică.Monedă.2001 Pocan. Boariu. – FMI-ul. O. . Bucureşti.. 6. Editura Academiei. Simon. Bucureşti. bănci. . – Relaţii financiare şi monetare internaţional.. 2007 Voinea. D. 18. Editura. 22. – Economia mondialã. Editura Polirom. 1995 Bourguiant. Iaşi. M. – La monnaie et son role dans l’economie.Finance Internţionale. 2005 Stoica. A. Bucureşti. Novac. Bucureşti. C. Economică. G. Timişoara. V.Mecanisme şi tehnici valutare şi financiare. Economincă. Iaşi. E. Dornescu. Dumitru. 1978 Patrick. I. Bucureşti.LUCRARE DE LICENŢĂ 2. Paris. 3. Editura PUF. V. 10. 70 .. Editura Didactică şi Pedagogică. 1998 Albus. Editura Universităţii de Vest. T. – Cinquantes anèes après Bretton Woods. Editura. 14. Editura Dunod. – Bani şi credit. 2004 Vozganian. P. V. F.bănci şi politici monetare..Politicile monetare şi piaţa de capital din România. 16.. N. 9. Editura Exponto. Paris. Barbu. 1995 Brezeanu. Editura.. P. V. . Editura Coresi. . Bucureşti. S. credit. 12. D. Pisani.. Bucureşti. Bucureşti. 19.

Bucureşti. N. Editura Didactică şi Pedagogică. A.LUCRARE DE LICENŢĂ 23. Cluj –Napoca. A. 1973 Slăvescu. 26. Editura Didactică şi Pedagogică RA. 25.Politici comerciale în relaţiile economice internaţionale. Barbu. Bănci şi Politici Monetare. credit şi schimb.. 1932 Dardac. . Bucureşti. Negrea. Bârsan. 1984 Samuelson.. 71 . Editura Scrisul Românesc.Curs liber valutar sau curs valutar variabil. Paris. . 1969 Ghibuţiu. T. Craiova. Editura Dalloz. . – Curs de monedă. A. 27. M.Monedă.. 1995 24. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. – Economie monetaire internaţionale. V.

ANEXE I. Fără a aduce atingere normelor aplicabile. prin programe de cooperare şi asistenţă sau prin acorduri internaţionale cum ar fi acordurile de asociere şi de parteneriat. (3) consolidarea relaţiilor politice cu ţările terţe. membrii altor comisii şi organe care exercită responsabilităţi în acest domeniu sunt invitaţi să asiste la reuniunile subcomisiei. protecţia minorităţilor şi promovarea valorilor democratice în ţările terţe. monitorizarea şi încheierea negocierilor privind aderarea statelor europene la Uniune. comisia este asistată de subcomisia pentru securitate şi apărare.LUCRARE DE LICENŢĂ 6. comisia este asistată de subcomisia pentru drepturile omului. ale delegaţiilor ad hoc şi ale misiunilor de observare a alegerilor care intră în domeniul său de competenţă. În acest context. (2) relaţiile cu celelalte instituţii şi organe ale Uniunii Europene. În acest context. (5) drepturile omului. (4) deschiderea. Comisia pentru afaceri externe Această comisie este competentă în chestiuni privind: (1) politica externă şi de securitate comună (PESC) şi politica europeană de securitate şi de apărare (PESA). 72 . Comisia asigură coordonarea lucrărilor comisiilor parlamentare mixte şi de cooperare. precum şi ale delegaţiilor interparlamentare. cu Organizaţia Naţiunilor Unite şi cu celelalte organizaţii internaţionale şi adunări interparlamentare pentru domeniile sale de competenţă. în special cu cele situate în imediata vecinătate a Uniunii.

atât la nivel bilateral. în special: (1) relaţiile financiare. (2) Acordul de parteneriat ACP-UE şi relaţiile cu organismele competente.LUCRARE DE LICENŢĂ II. inclusiv în ceea ce priveşte: (a) dialogul politic cu ţările în curs de dezvoltare. III. (3) participarea Parlamentului la misiuni de observare a alegerilor. dacă este necesar. Comisia pentru dezvoltare Această comisie este competentă în chestiuni privind: (1) promovarea. (4) relaţiile cu Organizaţia Mondială a Comerţului. cât şi în cadrul organizaţiilor şi organismelor interparlamentare internaţionale pertinente. economice şi comerciale cu ţări terţe şi cu organizaţii regionale. (c) promovarea valorilor democratice. în cooperare cu alte comisii şi delegaţii pertinente. Comisia pentru comerţ internaţional Această comisie este competentă în chestiuni privind: definirea şi punerea în aplicare a politicii comerciale comune a Uniunii şi a relaţiilor sale economice externe. inclusiv cu dimensiunea sa 73 . (3) relaţiile cu organizaţiile internaţionale pertinente şi cu organizaţiile de promovare a integrării economice şi comerciale regionale în afara graniţelor Uniunii. a bunei guvernări şi a drepturilor omului în ţările în curs de dezvoltare. punerea în aplicare şi controlul politicii de dezvoltare şi de cooperare a Uniunii Europene. Comisia asigură coordonarea lucrărilor delegaţiilor interparlamentare şi ad hoc care intră în atribuţiile sale. (2) măsurile de armonizare sau de standardizare tehnică în domeniile reglementate de instrumentele de drept internaţional. (b) ajutorul acordat ţărilor în curs de dezvoltare şi acordurile de cooperare cu acestea.

LUCRARE DE LICENŢĂ parlamentară. creditele de funcţionare şi avizele cu privire la proiecte imobiliare cu implicaţii financiare importante. Comisia pentru control bugetar Această comisie este competentă în chestiuni privind: 74 . Comisia pentru bugete Această comisie este competentă în chestiuni privind: (1) cadrul financiar multianual de venituri şi cheltuieli al Uniunii şi sistemul resurselor proprii ale Uniunii. gestiunea şi controlul bugetar. procedurile privind organigramele. Comisia asigură legătura cu delegaţiile interparlamentare şi ad hoc competente în ceea ce priveşte aspectele economice şi comerciale în relaţiile cu ţările terţe. sub rezerva articolului 78 alineatul (1). (2) competenţele bugetare ale Parlamentului. fără a aduce atingere competenţelor comisiilor pertinente. adică bugetul Uniunii. (6) includerea în buget a Fondului European de Dezvoltare. (8) monitorizarea şi evaluarea execuţiei bugetului pentru exerciţiul financiar curent. precum şi negocierea şi aplicarea acordurilor interinstituţionale în acest domeniu. (7) implicaţiile financiare ale tuturor actelor Uniunii şi compatibilitatea acestora cu cadrul financiar multianual. (3) estimarea bugetului Parlamentului. fără a aduce atingere competenţelor comisiei competente pentru Acordul de parteneriat ACP-UE. (5) activităţile financiare ale Băncii Europene de Investiţii. în conformitate cu procedura prevăzută de Regulamentul de procedură. V. cu excepţia chestiunilor privind execuţia. transferurile de credite. (4) bugetul organelor descentralizate. (9) Regulamentul financiar. IV.

numirea membrilor şi analizarea rapoartelor acesteia. măsuri de încurajare a exporturilor de capital din Uniunea Europeană). (2) libera circulaţie a capitalurilor şi plăţilor (plăţi transfrontaliere. (5) examinarea fraudelor şi neregulilor care aduc atingere execuţiei bugetului Uniunii. 75 . Comisia pentru afaceri economice şi monetare Această comisie este competentă în chestiuni privind: (1) politicile economice şi monetare ale Uniunii.LUCRARE DE LICENŢĂ (1) controlul execuţiei bugetului Uniunii şi al Fondului European de Dezvoltare. acţiunile care vizează prevenirea acestor acte şi declanşarea procedurii judiciare. (2) închiderea. ale instituţiilor acesteia şi ale oricărui organism care beneficiază de finanţarea acesteia. prezentarea şi controlul conturilor şi bilanţurilor Uniunii. (3) controlul activităţilor financiare ale Băncii Europene de Investiţii. fluxurile de capital şi politicile de împrumut şi creditare. balanţa de plăţi. (4) evaluarea raportului costuri-beneficii al diferitelor finanţări ale Uniunii pentru executarea politicilor Uniunii. precum şi protecţia intereselor financiare ale Uniunii în general. (3) sistemul monetar şi financiar internaţional. inclusiv relaţiile cu instituţiile sau organizaţiile pertinente. gestiunea şi controlul bugetar. (6) relaţiile cu Curtea de Conturi. şi orice altă măsură de însoţire sau de executare a acestor decizii. inclusiv relaţiile cu instituţiile şi organizaţiile financiare şi monetare. (7) Regulamentul financiar pentru chestiunile privind execuţia. funcţionarea Uniunii Economice şi Monetare şi Sistemul Monetar şi Financiar European. controlul fluxurilor de capital provenite din ţări terţe. precum şi deciziile privind descărcarea de gestiune care trebuie luate de Parlament. inclusiv procedura internă de descărcare de gestiune. inclusiv stabilirea creditelor care urmează a fi reportate şi fixarea soldurilor. spaţiul unic de plăţi. VI.

VII. (3) Fondul social european. inclusiv rapoartele financiare. (7) toate formele de discriminare la locul de muncă şi pe piaţa muncii. (6) dialogul social.Fundaţia Europeană de Formare. . . conducerea întreprinderilor şi alte chestiuni din domeniul dreptului societăţilor comerciale privind în special serviciile financiare.Agenţia Europeană pentru Sănătate şi Securitate în Muncă. ajutoarele de stat sau ajutoarele publice. (5) reglementarea în domeniul fiscal.Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop). normele contabile.Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă. Comisia pentru mediu. inclusiv calificările profesionale. (6) reglementarea şi supravegherea serviciilor. (2) măsurile de garantare a sănătăţii şi securităţii la locul de muncă. (8) relaţiile cu: . instituţiilor şi pieţelor financiare. altele decât cele fondate pe gen. . (5) libera circulaţie a lucrătorilor şi pensionarilor. (4) politica de formare profesională. VIII. precum şi relaţiile cu alte organisme ale Uniunii Europene şi organizaţii internaţionale pertinente. Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale Această comisie este competentă în chestiuni privind: (1) politica ocupării forţei de muncă şi toate aspectele de politică socială. sănătate publică şi siguranţă alimentară 76 . cum ar fi condiţiile de muncă. verificările contabile. securitatea socială şi protecţia socială.LUCRARE DE LICENŢĂ (4) regulile privind concurenţa.

(d) Agenţia Europeană pentru Medicamente şi Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor. (c) măsurile şi convenţiile internaţionale şi regionale în vederea conservării mediului.LUCRARE DE LICENŢĂ Această comisie este competentă în chestiuni privind: (1) politica de mediu şi măsurile de protecţie a mediului. (c) aspectele sanitare ale terorismului biologic. a solului şi a apei. privind în special: (a) poluarea aerului. cercetare şi energie Această comisie este competentă în chestiuni privind: 77 . (b) dezvoltarea durabilă. (c) Agenţia Europeană pentru Siguranţa Alimentară şi Oficiul Alimentar şi Veterinar European. (f) Agenţia Europeană de Mediu. (e) protecţia civilă. (d) repararea prejudiciilor cauzate mediului. gestionarea şi reciclarea deşeurilor. (b) legislaţia veterinară privind protecţia împotriva riscurilor pentru sănătatea umană. substanţele şi preparatele periculoase. în special: (a) etichetarea şi siguranţa produselor alimentare. Comisia pentru industrie. controalele de sănătate publică ale produselor alimentare şi sistemele de producţie alimentară. IX. (3) aspectele privind siguranţa alimentară. nivelul sonor. (2) sănătatea publică. (g) Agenția Europeană pentru Produse Chimice. schimbarea climatică şi protecţia biodiversităţii. (b) produsele farmaceutice şi cosmetice. privind în special: (a) programele şi acţiunile specifice în domeniul sănătăţii publice.

(c) libertatea de a presta servicii. scoaterea din funcţiune a instalaţiilor şi eliminarea deşeurilor în domeniul nuclear. în special în ceea ce priveşte măsurile privind întreprinderile mici şi mijlocii. (4) activităţile Centrului Comun de Cercetare şi ale Biroului central de măsurări nucleare. inclusiv armonizarea standardelor tehnice. (3) politica spaţială. la nivelul Uniunii. cu excepţia chestiunilor privind sănătatea publică şi siguranţa alimentară. (2) politica de cercetare a Uniunii. securitatea aprovizionării cu energie şi eficienţa energetică. a legislaţiilor naţionale în domeniul pieţei interne şi privind Uniunea vamală. (6) Tratatul Euratom şi Agenţia de Aprovizionare a Euratom (AAE). (b) libertatea de stabilire. (2) măsurile de identificare şi eliminare a potenţialelor obstacole în calea funcţionării pieţei interne.LUCRARE DE LICENŢĂ (1) politica industrială a Uniunii şi aplicarea noilor tehnologii. securitatea nucleară. cu excepţia sectorului financiar şi poştal. (3) promovarea şi protecţia intereselor economice ale consumatorilor. (7) societatea informaţională şi tehnologiile informaţiei. inclusiv difuzarea şi exploatarea rezultatelor cercetării. în special stabilirea şi dezvoltarea de reţele transeuropene în sectorul infrastructurilor energetice. în special în ceea ce priveşte: (a) libera circulaţie a mărfurilor. (5) măsurile de la nivelul Uniunii în domeniul politicii energetice în general. ITER şi celelalte proiecte aparţinând aceluiaşi domeniu. X. JET. în cadrul creării pieţei 78 . inclusiv stabilirea şi dezvoltarea de reţele transeuropene în sectorul infrastructurilor de telecomunicaţii. Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor Această comisie este competentă în chestiuni privind: (1) coordonarea.

LUCRARE DE LICENŢĂ interne. XI. Comisia pentru transport şi turism Această comisie este competentă în chestiuni privind: (1) dezvoltarea unei politici comune privind transportul feroviar. precum şi transportul maritim şi aerian. XII. (e) relaţiile cu Comitetul Regiunilor. (2) serviciile poştale. (c) coordonarea instrumentelor structurale ale Uniunii. 79 . Fondul de coeziune şi celelalte instrumente de politică regională ale Uniunii. (d) regiunile ultraperiferice şi insulele. (b) evaluarea efectelor celorlalte politici ale Uniunii asupra coeziunii economice şi sociale. precum şi cooperarea transfrontalieră şi interregională. (c) furnizarea serviciilor de transport şi relaţiile cu ţările terţe în domeniul transporturilor. (b) stabilirea şi dezvoltarea de reţele transeuropene în sectorul infrastructurilor de transport. (3) turismul. în special: (a) normele comune aplicabile transporturilor pe teritoriul Uniunii Europene. organizaţiile de cooperare interregională şi autorităţile locale şi regionale. (e) relaţiile cu organizaţiile internaţionale de transport. Comisia pentru dezvoltare regională Această comisie este competentă în chestiuni privind: politica regională şi de coeziune. rutier şi pe căi navigabile. în special: (a) Fondul european de dezvoltare regională. (d) securitatea transporturilor.

(6) Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante. (7) silvicultura. XIV. (2) conservarea resurselor de pescuit. (b) creşterea şi bunăstarea animalelor. cu condiţia ca aceste măsuri să nu aibă drept scop protecţia împotriva riscurilor pentru sănătatea umană. (3) legislaţia în domeniile: (a) veterinar şi fitosanitar. Comisia pentru cultură şi educaţie Această comisie este competentă în chestiuni privind: 80 . (3) organizarea comună a pieţei produselor pescăreşti. XV. (2) dezvoltarea rurală. (4) îmbunătăţirea calităţii produselor agricole. Comisia pentru pescuit Această comisie este competentă în chestiuni privind: (1) funcţionarea şi dezvoltarea politicii comune în domeniul pescuitului şi gestionarea acesteia. (5) aprovizionarea cu materii prime agricole. Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală Această comisie este competentă în chestiuni privind: (1) funcţionarea şi dezvoltarea politicii agricole comune.LUCRARE DE LICENŢĂ XIII. inclusiv activităţile instrumentelor financiare pertinente. (5) acordurile internaţionale privind pescuitul. alimentaţia animalelor. (4) politica structurală în sectoarele pescuitului şi acvaculturii. inclusiv instrumentele financiare de orientare în domeniul pescuitului.

(4) politica în domeniul tineretului şi dezvoltarea unei politici în domeniul sportului şi al activităţilor recreative. inclusiv în domeniul învăţământului superior în Europa şi promovarea sistemului de şcoli europene şi de formare pe tot parcursul vieţii. (4) protecţia juridică a drepturilor şi competenţelor Parlamentului. în special participarea Parlamentului la acţiunile introduse înaintea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. (2) interpretarea şi aplicarea dreptului internaţional. conformitatea actelor Uniunii Europene cu legislaţia primară. (3) politica în domeniul audiovizual şi aspectele culturale şi educative ale societăţii informaţionale. (c) conservarea şi protejarea patrimoniului cultural. (2) politica educaţională a Uniunii Europene. XVI. inclusiv alegerea temeiurilor juridice şi respectarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii. (5) politica informaţională şi politica în domeniul mass-media. (6) cooperarea cu ţările terţe în domeniile culturii şi al educaţiei şi relaţiile cu organizaţiile şi instituţiile internaţionale pertinente. în special a propunerilor legislative în vederea codificării oficiale. în special: (a) îmbunătăţirea cunoaşterii şi difuzării culturii. cu condiţia ca Uniunea Europeană să fie vizată. 81 . Comisia pentru afaceri juridice Această comisie este competentă în chestiuni privind: (1) interpretarea şi aplicarea dreptului Uniunii Europene. schimburile culturale şi creaţia artistică.LUCRARE DE LICENŢĂ (1) aspectele culturale ale Uniunii Europene. (3) simplificarea dreptului Uniunii. (b) protejarea şi promovarea diversităţii culturale şi lingvistice.

(8) chestiunile etice privind noile tehnologii. (6) măsuri privind cooperarea judiciară şi administrativă în materie civilă. (d) dreptul procedural. Comisia pentru libertăţi civile. a drepturilor cetăţenilor. (11) organizarea şi statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. (b) dreptul societăţilor comerciale.LUCRARE DE LICENŢĂ (5) actele Uniunii care influenţează ordinile juridice ale statelor membre. astfel cum sunt enunţate în tratate şi în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. (10) privilegii şi imunităţi. (3) legislaţia în domeniul transparenţei şi protecţiei persoanelor fizice în cazul prelucrării 82 . justiţie şi afaceri interne Această comisie este competentă în chestiuni privind: (1) protecţia. XVII. (c) dreptul de proprietate intelectuală. în aplicarea procedurii comisiilor asociate cu comisiile competente. precum şi verificarea prerogativelor deputaţilor. a drepturilor omului şi a drepturilor fundamentale. (2) măsurile necesare pentru combaterea oricăror forme de discriminare. în special în domeniile următoare: (a) dreptul civil şi comercial. (7) răspunderea pentru prejudiciul cauzat mediului şi sancţiunile care se aplică în contextul infracţiunilor împotriva mediului. (9) Statutul deputaţilor şi Statutul personalului Comunităţilor Europene. inclusiv protecţia minorităţilor. sau cele care se produc la locul de muncă şi pe piaţa forţei de muncă. altele decât cele pe fondate pe gen. (12) Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne. pe teritoriul Uniunii Europene.

de către un stat membru. (3) consecinţele instituţionale ale negocierilor privind extinderea Uniunii Europene. Comisia pentru afaceri constituţionale Această comisie este competentă în chestiuni privind: (1) aspectele instituţionale ale procesului de integrare europeană. (5) procedura electorală uniformă. precum şi alte organe şi agenţii care operează în aceste domenii. (c) prin măsuri privind cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală. (6) partidele politice la nivel european. în special în cadrul pregătirii şi desfăşurării convenţiilor şi conferinţelor interguvernamentale. a principiilor comune statelor membre. (6) constatarea unui risc evident de încălcare gravă. inclusiv examinarea acordurilor interinstituţionale prevăzute la articolul 127 alineatul (2) din prezentul regulament. XVIII. (b) prin măsuri privind gestionarea integrată a frontierelor externe. (4) aplicarea şi dezvoltarea unui spaţiu de libertate. Eurojust. de către un stat membru a principiilor comune statelor membre. în special: (a) prin măsuri privind intrarea şi circulaţia persoanelor. (8) interpretarea şi aplicarea Regulamentului de procedură. (4) relaţiile interinstituţionale. fără a aduce atingere competenţelor Biroului. politica privind azilul şi migraţia. (5) Observatorul European pentru Droguri şi Toxicomanie şi Agenția Uniunii Europene pentru Drepturile Fundamentale. precum şi propunerile de 83 . CEPOL. securitate şi justiţie. (7) constatarea existenţei unei încălcări grave şi persistente.LUCRARE DE LICENŢĂ datelor cu caracter personal. Europol. (2) aplicarea Tratatului UE şi evaluarea funcţionării acestuia. în vederea aprobării acestora de către Parlament.

(7) politica de informare cu privire la femei. (2) promovarea drepturilor femeii în ţările terţe. Comisia pentru petiţii Această comisie este competentă în chestiuni privind: (1) petiţiile. XIX. Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen Această comisie este competentă în chestiuni privind: (1) definirea. promovarea şi apărarea drepturilor femeii în Uniune şi măsurile luate în acest scop de către Comunitate. (3) politica de egalitate de şanse. (5) punerea în aplicare şi continuarea integrării dimensiunii privind egalitatea de şanse în toate sectoarele. (2) relaţiile cu Ombudsmanul European.LUCRARE DE LICENŢĂ modificare a regulamentului. 84 . XX. (6) controlul şi aplicarea acordurilor şi convenţiilor internaţionale privind drepturile femeii. inclusiv egalitatea între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte şansele pe piaţa forţei de muncă şi tratamentul la locul de muncă. (4) eliminarea oricărei forme de discriminare fondate pe gen.

LUCRARE DE LICENŢĂ 85 .

M. Editura Didactică şi Pedagogică. 55 ii Patrick. 1969. . 100 iii . 2001. pag. pag. – FMI-ul. Cluj –Napoca.. Bârsan. A. L. Bucureşti.i Negrea.Curs liber valutar sau curs valutar variabil. Editura Coresi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful