François Rabelais Gargantua & Pantagruel

CAPITOLUL ÎNTÎI DESPRE VECHIMEA SPIŢEI LUI GARGANTUA. Pentru a vă lămuri pe deplin şi cum scrie la carte asupra neamului, adică a spiţei, din ca re se trage Gargantua, vă-ndemn să cercetaţi Marea Cronică pantagruelească în care, mai mul decît atîta, veţi afla şi cum s-au ivit uriaşii pe lumea asta, şi cum, dintr-aceştia, fu s orîtor direct Gargantua, tatăl lui Pan-tagruel. Să nu vă fie însă cu supărare dacă pentru-nceput mă lipsesc de cronică, în ciuda faptului c ilor-voastre v-ar fi, poate, foarte plăcut să v-o amintesc, deoarece sînt unele istori i (cum spuneau şi anticii Platon* şi Flaccus*) care, cu cît sînt mai povestite şi repovest ite cu-atît sînt mai preţuite. Vă pot spune numai că, bine-ar fi ca fiecare să-şi cunoască neamul atîta de temeinic precum este cunoscut cel al lui Gargantua, din cele timpuri şi cele potoape pînă-n zilele noa stre! Eu stau şi mă gîndesc uneori că mulţi mai sînt astăzi împăraţi, regi, duci şi alte as i care se trag din cine ştie ce gropari ori cărăuşi, după cum, dimpotrivă, mulţi sînt cerşe la poduri, săraci şi amărîţi, care deşiind din vreun neam de mari domni15 tori tori şi împăraţi, datorită uimitoarelor schimbări ale domniilor şi-ale-mpărăţiilor, de la asirieni la mezi, de la mezi la perşi, de la perşi la macedoneni, de la macedo neni la romani, de la romani la greci, de la greci la francezi. Şi, ca să vă-ncredinţez că toate cele pe care vi le-am spus mai sus nu sînt scorneli, iatăe pildă, chiar pe mine: eu cred ca mă trag, neapărat, din vrun neam de rege sau de pri nţ, fiindcă nu s-a pomenit om să aibă mai mare dorinţă decît mine a fi bogat, hrăpăreţ şi p u muncesc, să trîndăvesc toată ziua şi s-o duc numai într-un chef şi-o petrecere de să-i me stea, întocmai ca şi măriile-lor capetele încoronate sau prietenii lor de neam! Dar, întorcîndu-ne iară la oile noastre, adică la cele întîmplări pe care vi le povesteam, buie să vă spun că, prin mare minune şi mare noroc, izvoarele despre vechimea spiţei lui G argantua ni s-au păstrat mai întregi decît oricare altele. Cronica panta-gruelească a fo st descoperită de Jan Audeau într-o livadă a sa de pe lîngă Gualeau, la vale de Măslin, căt Narsay, într-o zi pe cînd avea oameni la lucru. Aceştia, desfundînd cu sapa nişte şanţuri a pate, dădură de-un mormînt de bronz, prăpăd de mare, atîta de lung, încît nu-i mai găsiră c ndcă se pierdea sub stăvilarele Vienei. Deschizîndu-l într-un anume loc, însemnat cu o cupă mare jur-împrejurul căreia era scris cu slovă etruscă: Hic bibitur adică Aici se bea, găsir ouă sticle, aşezate ca popicele în Gasconia, dintre care sticla aflată în mijloc stătea pecărticică groasă, unsuroasă, grea, gigea, drăguţă, micuţă, rîncedă, mucedă, care mirosea m nu mai plăcut decît trandafirii. In ea era scrisă, cu litere mari, de cancelarie, pove stea neamului lui Gargantua, nu pe hîrtie, nici pergament ori în ceară, ci pe scoarţă de u lm, într-atît de prăpădită de vechime însă, că din trei litere, abia de puteai desluşi una. Eu (cu toate că nevrednic) am fost chemat acolo şi, înarmat cu feluri şi felurimi de och elari, folosind metoda prin care poţi citi litere şterse, cum ne învaţă marele filosof gre c Aristotel*, am tălmăcit-o după cum puteţi vedea. 16 GRANDGOUSIER CAPITOLUL AL DOILEA CUM A FOST PURTAT GARGANTUA UNŞPE LUNI ÎN PÎNTECELE MAMEI SALE. Grandgousier era la vremea sa om tare vesel, voios şi pus pe şotii şi petreceri, plăcîndui să bea zdravăn, mai dihai decît oricare om care s-a mai ivit de-atunci pe lume, şi plăcîn u-i, de asemeni, grozav, să-nfulece săraturi. De-aceea, nu i se sfîrşeau niciodată provizi ile de şunci de Maienţa şi de Baiona, de limbi de bou afumate, de cîrnaţi şi de pastramă de că (pe care-o mînca numai cu muştar) pentru vreme de iarnă, de icre tescuite, de salamur i şi multe altele cîte-or mai fî fost. Cînd ajunse la sorocul bărbăţiei, îşi luă şi el, ca fiecare, nevastă: pe Gargamela, fiica r Fluturaşilor, fată frumuşică, drăgălaşă la chip, care, rămînînd grea, născu un copil abia î lucru de care nu trebuie să vă miraţi atîta, căci s-au văzut pe lume şi minuni mai mari. Un ezece luni, ba chiar şi mai mult, pot să-şi ducă femeile plodul, mai ales cînd e cine ştie e făptură deosebită care, la vremea ei, trebuie să săvîrşească mari isprăvi. La fel zice şi odrasla zeului mării, Neptun, se născu abia într-a douăşpea lună, căci, după cum arată Aulu 17

Gellius*, atîta timp i se cuvenea măreţiei lui Neptun, pentru ca pruncul să fie desăvîrşit t. Pentru aceeaşi pricină Jupiter părintele zeilor, facu să ţie patruşopt de ceasuri noapte în care odrăsli împreună cu Alcmena pe Hercul*, cel care curăţă lumea de dihănii şi de tir Domnii pantagruelişti mai bătrîni, sprijinindu-se pe tratatele unor oameni vestiţi ca Hi pocrate*, Pliniu*, Plaut*, Marcus Varro* şi mulţi alţii, au întărit ce vă spun eu şi-au făc noscut nu numai că e cu putinţă, dar că e şi recunoscut de lege ca un copil să fie născut d emeie după unşpe, douăşpe luni de la moartea bărbatului ei. Dar să lăsăm poveştile şi să vă spun în ce chip şi-n ce împrejurare anume născu Gargamela p acă nu-mi daţi crezare, atunci, iertată fie-mi vorba, naiba să vă ia!

capitolul al treilea DESPRE ÎMPREJURAREA ÎN CARE SE NĂSCU GARGANTUA Aşadar deci, lucrurile s-au petrecut întocmai cum vă spun: a treia zi a lunii lui Făurar , sau februarie cum i se mai spune, tocmai se întîmplase ca Gargamela să se cam strice la stomac din nişte bîrhaie de rîncaci pe care le înfulecase cu prea multă poftă şi cam pe mestecate. Bîrhaiele sînt maţe groase de rîncaci. Rîncaci li se zice boilor jugăniţi, nutriţi la iesle şi în păşune de otavă. Păşunile de otavă sînt acelea ce se cosesc de două ori pe an. Grandgousier, care, v-aduceţi aminte, era mare mîncău, tăie de lăsata secului, în anul acela, şaizăşapte de mii paişpe bo eştia, cu gîndul să-i pună la sare şi să-i facă pastramă pentru la primăvară, ca să aibă, v iţică sărătură, să-i deschidă pofta de mîncare şi, mai ales, de băutură. Boii buni, graşi, ngeai degetele, dar păcatul mare e că, să-l faci şi pe dracu-n patru, carnea tot nu poţi s -o ţii multă vreme, că se strică. Ceea ce lui Grandgousier i se păru culmea necuviinţei. La urma urmei, gîndi el: «Mai bine maţe crăpate, decît bucate stricate», drept care se hotărî e petrecanie la tot sodomul acela de carne, îşi pofti în acest scop toţi vecinii, orăşeni ş eni, toţi băutori destoinici, straşnici meseni şi vrednici jucători de popice. 18 Şi la această cinstită petrecere, Grandgousier, ca om de omenie şi ca gazdă ce se afla, ch fuia cu foc şi poruncea să meargă toate strună, străchinile să geamă de bucate, iar paharel dea pe dinafară de pline. Ce e drept nu-i păcat, Gargamelei, nevesti-sii, ţinînd seama că i se apropia ceasul, îi zi cea mereu, căutînd s-o mai ţie de la mîncare: — Ci nu te mai îndesa aşa, femeie, că acum îţi vine ceasul. Dar el zicea, el auzea. Cu toate mustrările, Gargamela mîncă şaişpe hîrdaie, două butoiaşe şi vreo şase coşcogeamit e cu cărnăraie. Vă-nchi-puiţi ce era în burta ei! Iar mesenilor nu le mai tăcea gura; n-aveau ei din fire limba prea-nnodată şi le-o mai dezlegase şi bunătatea de vin pe care, gîl-gîl, îl turnau necontenit pe cel gît. Căci era eală pe clondire, o alergătură pe şunci, o zburătăceală pe cofaiele şi-un clinchet pe ploşt pe ei doar ce-i auzeai: — Trage-i! — Bea-o! — Toarnă-mi! — Botează-l cu apă! — Mai omeneşte-mă c-un pahar! — Ce-o fi fost mai întîi? Vinul ori setea? Şi cîte şi-or mai fi spus, că cine le mai ştie nu le spune. In timp ce se chefaluiau ei aşa, pe Gargamela numai ce-o apucă nişte dureri pe la mijl oc şi pe la pîntece. Grandgousier, cînd o auzi cum se văietă, sări numaidecît şi merse de-o Ii spuse şi el ce se pricepu şi ce se spune de obicei în asemenea împrejurări: — Ai curaj, durerile trec şi pe urmă mai mare dragul de ce mîndreţe de copil o să ai, ecazul ăsta de scurtă durată nici aducere-aminte n-o să mai rămîie măcar... Gargamela mai ţipă ce mai ţipă, îl mai ocărî pe Grandgousier — că numai el era de vină de toată patima ei — iar pînă la urmă născu şi ea, ce e dre femeile, căci copilul îşi facu intrarea în lume pe urechea stîngă a mumă-sii, dar, cum-necu născu. Tare mă tem că nu prea credeţi ce vă spun eu despre această născare. Nu vreţi să Vedeţi, eu e vă face! Orişicum, să ştiţi: un om cumsecade, un ins cuminte, crede întotdeauna ce i se s une şi mai ales ce e scris în cărţi. Popii de la Sorbona*

19 nu spun ei, oare, că temeiul tuturor lucrurilor de necrezut e tocmai credinţa? Şi, adică, dacă asta a fost voia Domnului, mai cutezaţi a vă-ndoi ? Păi, dac-ar vrea el, femeile a r face de-aci-nainte copiii pe ureche! Bacchus* nu s-a-ntrupat din coapsa lui Jupiter? Sfarmă-Piatră nu se născu din călcîiul mă-sii? Papă-Muscă din cipicul doicii? Şi-aşa mai departe. Şi încă ce v-aţi mai mira dacă v-aş vorbi de toate naşterile ciudate cîte-au fost pe lume! mă credeţi, n-a veţi decît să-l citiţi pe Pliniu. Dar poate că voi, bănuitori cum sînteţi, n-o să credeţi nici ce-am să vă spun despre minuna runc, căci acesta, de cum ieşi la lumină, nu ţipa ca alţi copii: «Au, au! Ua, ua!», ci zbie ţinură băierile: «Bea! Bee! A bea! Aş bea!» parc-ar fi poftit pe toată lumea să se-ndemne păhărel. Şi-atît de tare strigă, încît se-auzi în tot ţinutul, de la Buţi la Băuţi şi pin Grandgousier, bînd şi petrecăluindu-se cu ceilalţi, auzi chiotul fioros ce-l slobozi fec iorul său: «Bea, bee! A bea!» şi zise: «Că mare-ţi mai e beregata! Eşti mare gîlgan tul A!» are, îmbinate în anume fel în limba lor de baştină, făcură să i 20 se pună copilului numele Gargantua, ceea ce plăcu şi fu Încuviinţat şi de prunc şi de mamăar lui, pentru a-l împăca, îi dădură să gîlgîie o duşcă bună. CAPITOLUL AL PATRULEA CUM FU DĂDĂCIT, ÎMBRĂCAT ŞI GĂTIT GARGANTUA ÎN FRUMOASA LUI PRUNCIE.

Gargamela se dovedi a fi destul de lăptoasă, căci, după mărturia ce ne-a fost lăsată de niş losofi ai vremii, care-au studiat îndeaproape problema, ea ar fi dat tocmai bine o mie patru sute două butii de cele mari şi nouă ocale de lapte pe deasupra, la un alăpta t. Faptul a fost declarat de teologii de la Sorbona drept scandalos, de necrezut şi mirosind chiar a erezie! Dar nemaipomenitului Gargantua se dovedi a nu-i fi de ajuns laptele maică-sii şi, cum în tot ţinutul nu se putu găsi doică să-l poată mulţumi, p lăptare i se dădură şapte mii nouă sute treişpe vaci dintre cele mai bune. Şi crescu el aşa, pînă la un an şi zece luni, în care timp, urmînd sfatul medicilor, ai lui pură a-l plimba într-o teleguţă frumoasă trasă de boi. Şi-ţi venea să-l mănînci atîta era d a o mutrişoară drăguţă şi nostimă-foc şi-aproape opşpe guşi. Şi unde pui că nu plîngea mai ur păcat avea, şi anume că facea cam des pe el, aceasta nu numai datorită faptului că astf el era el croit de la natură, dar şi pentru că, prunc aşa cum era, trăgea cam mult la măsea Nu i se dădea să sugă însă din sticla cu vin niciodată fară pricină. Dacă se-ntîmpla să fi upărat, morocănos ori posac, dacă tropăia, scîncea ori se sclifosea, cum îi aduceau de băut potolea, tăcea din gură şi era iar vesel şi bine dispus. Una dintre dădacele lui mi s-a jurat, pe tot ce-avea mai scump, că într-atîta se obişnuise ţîncul cu sticla, încît numai ce-auzea clinchet de căni şi rămînea ca fermecat, de parcă i i deschis porţile raiului. Ele, băgînd de seamă asemenea lucru, pentru a-l înveseli, dis-d e-dimineaţă, zăngăneau în faţa lui pahare, atingîndu-le cu un cuţit, iar el se bucura, încî începea să se legene singur, mişcîndu-şi capul ca-n tactul unei muzici şi pocnind din dege e, de ziceai că-i un ţambal. Iar tatăl său, Grandgousier, socotind că băiatul a crescut destul de mare, porunci să-i fa că haine după portul casei, care era alb 21 cu albastru. (Odinioară seniorii şi cei avuţi îşi îmbrăcau nevestele şi copiii, ba chiar ş , în haine asemănătoare, croite după acelaşi tipic şi cusute într-un anume fel, menit să-i bească de nevestele, de copiii şi de slugile altor familii avute.) Grand-gousier ale se aceste culori, fiindcă voia să se-nţeleagă cum că Gargantua era pentru el o bucurie cer ească — albul însemnînd bucurie, plăcere, veselie, iar albastrul — nădejde, credinţă. Şi să nu credeţi că vă cam vînd aici gogoşi, scornind poveşti neroade despre ce înseamnă fl oare, cum fac negustorii pe la bîlciuri, ci voi sprijini cele spuse cu argumente s erioase. După cum bine ştiţi, toate popoarele, printr-o universală învoială, poartă straie re pentru-a arăta tristeţe, doliu, căci negrul e culoarea nopţii, a melancoliei şi-a amărăc ii. Datorită aceluiaşi tîlc firesc, prin alb, culoarea zilei, a luminii, toată lumea a-nţe les bucurie, voioşie, plăcere şi tot astfel şi prin albastru. Dar, mai bine să vă povestesc despre straiele frumoase ale lui Gargantua, căci despre culori mai puteţi afla voi şi de la alţii. Aşadar, pentru cămaşa lui fură tăiaţi nouă sute pînză topită şi alţi două sute de coţi numai pentru clini — peticelele-acelea patrate ce se

îngrijit şi dăscălit după toate cuvenitel eprinderi. jumătate albastr l!). şi petrecu acest răstimp asemeni tuturor ţîncilor de in partea locului: adică bînd. Pentru pieptar fură tăiaţi opt sute treişpe coţi de atlaz alb. umbla cu fundu-n două luntri. ciocănit e bumbi groşi. CAPITOLUL AL CINCILEA DESPRE MINUNATA COPILĂRIE A LUI GARGANTUA. unde n-ajungea zicea că-i pute. în tratate vestite. nici mai puţin de unşpe sute piei de vacă. între care erau încrustate pietre de iaspis verde. îi dădu un paloş de lemn l de piele dubită. mîna purceaua la paie.la subsuori pentru a da mai multă lărgime croielii şi-a înlesni mişcările mîinii. se pitea în baltă ca să nu-l ude ploaia. se-m-porcoşa pe obraz. jupuia două piei de pe-o oaie. Gargantua fu hrănit. facea din coadă de cîine sită de mătase. De la trei pîn la cinci ani. se gîdila ca să rîdă. Iar tichia lui fu tăiată din trei sute doi coţi şi-un sfert de-catifea albă. iar la inelarul dreptei. nici mai mult. Cingătoarea îi fu de trei sute coţi şi jumătate de mătase — jumătate albă. o verigă răsucită ca n cîrlionţ. bătea şaua ca să priceapă iapa. potcovea purecii. p luna cu mîna. Pentru pantofii lui fură tăiaţi patru sute şase coţi de catifea albastră. cu nicovala-n baros. plesne . ori tunsă ori rasă totuna-i era. credea că tot ce z boară se mănîncă. căci Grandgousier să nu-i fi văzut î ochi pe bătăuşii şi pe harţăgoşii de nobili spanioli. în care era încrustat un rubin bătînd în portocaliu. Pietrele acestea fură preţuite de cei mai ari giuvaiergii ai vremii la şaizăşnouă de milioane opt sute nouăzeşipatru de mii optşpe ga ni dintre cei mai rotunzi şi mai frumoşi. Se spune că de pe-atunci a-nceput l umea să-şi lege nădragii de pieptar şi nu pieptarul de nădragi. alerga după potcoave de cai morţi. Cît despre inele (purtate ca să-i facă pe voie tatălui său. bolbor osea moşi-pe-groşi. care vedea în asta un semn de n bleţe). trăgînd douăşcinci de mii şai-zăştrei ocale de aur. de catifea albastră-verzuie. La gît purta un colan de aur. punea carul înai boilor. băga mîinile-n ciorbă. trăgea la măsea. îşi fa ocoteala de-acasă şi nu i se potrivea cu cea din tîrg. un diamant 23 ţuguiat şi-un smarald de-o nemaiauzită valoare. prins multă iscusinţă în aur curat. umbla cu ocaua mică ş . păzea luna să n-o mănînce vîrcolacii. In schimb. scuipa în străchini. cum şi-ar dori oricine. avea la degetul arătător al mîinii stîngi un granat mare cît un ou de struţ. tăiate şi şlefuite-n chip de zmei. şi împodobită cu ditamai pana albastră smulsă din coada unei bâbiţe. muiată toată-n fireturi. ca să nu i se-n-cingă şalele. Pentru mantia pe care-o purta pe deasupra fura tăiaţi nouă mii şase 22 sute sute coţi. dormind. bea zeamă de varză ca să-i treacă setea. trăgea omul de limbă. pasăre ce trăieşte într-o ţară sălbatică şi-ndepărta tîrna tare şmechereşte peste urechea dreaptă a lui Gargantua! Pentru mănuşile lui fură tăbăcite şaişpe pielcele de stafii şi trei de vîrcolaci pentru man uri. Dinţii şi-i ascuţea de talpa ui papuc. oţel şi aramă. visînd la cai verzi pe pereţi. argint. mîncînd şi dormind. bea din gh eată şi-şi scărpina de cele mai multe ori burtica de-un paner. iar el .da mîncare la peşti. aştepta să stei fripţi. bătea fierul tot pe dos. se mînjea pe nas. că era s la tărîţe şi ieftin la faină. se ştergea la nas cu mîneca şi se înnoroia prin toate mocirlele. în fiecare d imineaţă . Pentru nădragii lui fură tăiaţi o mie-o sută cinci coţi şi-o treime din cea mai fină stofa espicaţi la spate. se lega la cap fară să-l doară. bînd Toată ziua se ştiobîlcăia prin glodărăi. dormind şi bînd. mîncînd. mînca franzelă fară pîine. umbla creanga. fără două treimi. cum a fost arătat de marii învăţaţi. se pieptăna cu-o greblă. bine lustruit. şi pentru betelia pantalonil r cinci sute nouă metri şi jumătate de piele de cîine. căuta calul de dar la dinţi. iar pentru tălpui lor se-ntrebuinţară. căci acesta e lucru împotri firii. îşi prăpă adesea frunză la cîini şi alerga cu dragă inimă după fluturii cărora tată-său le era împăr i-n pantofi. îşi lua picioarele la spinare. alegea pîn’ culegea. Căţeii lui tat-su îi mîncau din traistă şi-i suflau în ciorbă. La degetul inelar al aceleiaşi mîini avea un inel împletit di atru metale: din aur. văpsită şi poleită. N-avu nici sabie valenciană* şi nici pumnal saragosan. aşa cum poruncea tatăl său. după mărimea c lui. nimerea tot cu oiştea-n gard şi cu nuca-n perete.

Ne-am făcut de e! Ne-am găsit naşul cu mucosul ăsta! Şi nu ştiau nici ei ce să facă: să intre-n pămînt de ruşine ori să rîdă. că n za să-l încalece. Ceilalţi oaspeţi. în buiestru. îi ciopliră un ditamai calul frumos n. cît şi din mu te altele. Şi mai avu încă alţi zece-doisprezece pe deasupra: şase de schimb şi şase de poş t. fară vorbă. cînd murg-închis cînd roib sau vînăt-rotat. de obicei. 26 CAPITOLUL AL ŞASELEA CUM FU DĂSCĂLIT GARGANTUA DE UN TEOLOG SOFIST* ŞI CUM FU ÎNVĂŢAT LITERELE LATINEŞTI. te-nşeli mata. tatăl lui Ga gantua. majordomul zise către mai-marele slugilor: — Puştanul ăsta ne trage pe sfoară. o catîreă pentru ia tacul lui. un cal de toată ziua. ca oaspeţi. într-o bună zi. — Sfinte Sisoe. să sară. castaniu. şischimba calului culoarea. Din această ispravă tatăl său cunosc . voind să af le dacă pe undeva prin acareturi ar mai fi niscaiva grajduri goale. pe urmă. îi luă de mînă şi-i conduse pe scara cea mare de castelului. sur-porumbat băl a m i l-or mai fi văpsit. la fel cum fac popii-n biserică. începură să-l descoa se în secret pe Gar-gantua. o luă cu ei către iatacul său şi. fiindcă în spate se află o ieşire ce dă pe un povîrniş în spatele casei. cu mare fală şi cu alai. îl îndreptă cu faţa spre soare în aşa fel încît umbra lui cădea în spate. urcăm numai treptele astea. întrebîndu-l unde se află grajdurile cailor de război. de unde pătrunseră într-un turn mare.24 întingea cu ei dintr-un blid. mai siguri. Acuş ajungem acolo. copiii* nici n-apuci să deschizi bine gura şi să-i întrebi un lucru. în goana mare. seniorul de Pitansac veni să-şi vadă vecinul. pe care-l facea să tropote. căci grajdurile nu sînt niciodată cocoţate în pod — Ba. Alexandru se lămur ate pandaliile i se năzăreau numai fiindcă-şi facea spaimă de propria umbră. Pe urmă. că era cam strimtă casa pentru-atîta omenet. în acest chip. şi din cele pe care vi le-am povestit pînă acum. 25 Şi tot în aceeaşi zi mai sosiră. Dar Gargantua nu se mulţumi numai cu-atît şi-şi făcu singur dintr-o bîrnă. pe hipodrom. apoi coborîră tare plouaţi. dintr-un copac. îşi înjghebă o mîndreţe morișcă din aripile unei vînt de prin apropiere. ei îi juleau nasul. ca să se joace l la şi alţi copii de prin partea locului. regele Macedoniei. zise m . zise într -o zi către dădacele acestuia: — Filip. să dea din copite şi ¡să zburde totodată e la pas. împreună cu majordomul zisului gentilom de Pitansac. usinţa cu care acesta mîna un cal ne-nvăţat şi care era atît de spăimos şi de nărăvaş. eu ştiu o mulţime de locuri unde grajdurile hiar în pod. bine ne mai şade. Uite şi bidiviii. Gargantua îi ascultă. El îi muşcă de urechi. Şi. ia usier cugetă că nu se află pe lume copil mai mintos şi mai isteţ ca odrasla lui. se căinară mai-marele şi majordomul. Convingîndu-se Grandgousier. am să-l întreb pe domnişorul ăsta: «Puişor drăgălaş. In timp ce urcau nişte trepte cam din loc. rîseră cu toţii ca nişte curci. ca măgarul sălbatic. o herghelie-ntreagă. de marea deşteptăciune şi de minunata agerime a fiului său Gargantua. petrecîndu-i printr-o altă sală încăpătoare. cînd cenuşiu. îmblînzi calul. trecînd apoi printr-o galerie lungă. gîndindu se ei că. deschi igă: — Iaca grajdurile de care mă întrebaseţi. pentru ca toată viaţa să fie călăreţ priceput. Dar. Alexandru*. cînd auziră cum i-a păcălit Gargantua. Şi luînd una dintre prăjinile ce-nchipuiau caii le-o întinse spunîndu-le: — Vi-l dau vouă pe roşcatul ăsta. la trap. adică locul unde se plimbă şi se învaţă caii. că ţi-l și spun. şi. un cal de vînăto ntr-un teasc de stors vinul. Şi-l facea păr. Alexandru îl î că numaidecît. unde ne duci tu?». — La grajdurile cu caii mei cei mari. îl am din străinătate! E cîrlan. Atunci mai-marele slugilor. Dar mai cu seamă grajdurile gemeau*. cestuilalt. căci pe toţi călăreţii îi azvîrlea ca pe nişte saci — unuia frîngîndu-i g oarele. Apoi. dar ţine la dîrval pereche de ogari sînteţi ăi mai prima la vînat iarna asta. după voie. în galop. ca lupul. răspunse mai-marele. pe Grandgousier. celuilalt ztlro-bindu-i creierii. fălcile! Uitîndu-se cu băgare de seamă la el. îşi dădu seama de înţelepciunea odraslei lui. Rîseră în cele din . şi pe toţi îi culca lîngă el. ducele de Chefdaiboj şi contele Dezbrăcăţel. să alerge. atunci cînd îşi sch imbă odăjdiile după felul sărbătorii sau al praznicului pentru care fac slujbă.

Ce-i asta? şi alte asemenea minunate cărţi. Gargantua trecu pe mîna unui nou babalîc chihăitor. că tare îl . îl rugă pe zisul Prinţ de pe B să-i înfăţişeze un astfel de tînăr. ia. Nătîngilă Căpăstrat sau Capătrat. ca dovadă că am dreptate. Apoi. pe care le toci treişpe ani. cum i s-ar mai zice. în felul ăsta inci ani şi trei luni. năravind bunătate oase şi vrednice. pe oricare dintre tinerii de-acum care s mers la şcoală numai doi ani. voiesc să-l încredinţez vreunui sof şi învăţat care să-l deprindă cu ştiinţa de carte. să Donat-n. cu tichia-n mînă. Pe urmă. Jeluindu-se el de acest lucru lui Dom’ Filip Prinţ de pe Baltă. spunîndu-i că e mai sănătos pentru băiat să nu-nveţe nimic. care-l învăţă aşa de straşnic alfabetul. potrivit deşteptăciunii lui. în vremea mai învăţă pe Gargantua să scrie cu litere gotice şi să-şi copieze singur toate cărţile. întîi pentru însuşirile şi pentru bunele-i obiceiuri. cu un penar la fel de gros şi de greu ca stîlpii cei mari ai bisericii din Enay şi cu o călim ară atîrnată de nişte lanţuri uriaşe de fier. pe un tînăr paj al lui. c numele Eudemon*. Grandgousier încuviinţă cele spuse de Prinţ. De aceea dar.ta lui înţelepciune şi-l puse sub supravegherea lui Aristotel. Gură-de-Vacă. pătrunzător şi luminat şi nu mă-ndoiesc. dacă soco cuviinţă. căci învăţătura lor nu era decît dobitocie şi fleac. Prisosici. ce deosebire este între înţelepăşunea căzăturilor matale de palavragii de pe vre Pazvante şi ştiinţa tinerilor din ziua de astăzi. Părţile. începu să-l e şi să-l proslăvească. De n-o fi mai cu judecată. decît să buchisească asemeni te cu asemenea dascăli. de aceea. care trăgea singură cam la 215 ocale. Din aceste cărţi. prietene. că-i e dat s-ajungă la o înaltă t ciune. Şi purta bietul băiat un ditai pupitru. anume magistrul Toval Olofern. Şi nu muri acest magistru decît pe la anul patru sute vreo douăzeci. 29 Drept care zisul Prinţ aduse cu el chiar în seara ceea. atîta de spilcuit. 28 CAPITOLUL AL ŞAPTELEA CUM FU PUS GARGANTUA SUBT PRIVEGHEREA ALTOR ÎNVĂŢĂTORI MAI DE ISPRAV De la o vreme Grandgousier băgă de seamă însă. la cină. că de-atunci încoace nici că s-a mai plămădit asemenea gogoaşă gogonată şi răsco a capul lui. Flecuşteţ şi ale multora încă. s alesese cam scrîntit. magistrul îi mai împuie capul şi cu-o gramatică latinească. cu Facet-ul sau Bunele deprinderi şi cu alte cîteva cărţi la fel de nefolosito are ca şi astea. de la cap la coadă şi de la coadă la cap. din lumească boală adormind pe veci. că mai degrabă a înger aducea de m. atîta de cuviincios în purtări. un fel de almanah tot fară nici o noimă. în al doilea . cu faţa deschisă. să nu-mi zici mie pe nume! Intrînd la bănuială. zise el. Şi buchisi el abecedarul. şi pent voi precupeţi nimic! în acest scop. Atunci Eudemon. dacă are să fie învăţat cum se cuvine. care era în vremea aceea cel 27 mai preţuit dintre toţi filosofii greci. adică pe greceşte «fericitul». isteţ. şase luni şi două săptămîni în cap. Tot astfel şi cu feciorul meu Gargantua. ba şi mai rău. acesta îi deschise ochii. pe nume magistrul Jobelin Bridé sau. de n-o avea apucături mai alese şi purtare mai cuv iincioasă în lume decît el. şi ofilind floarea juniei. şi mai ales la minte. că degeaba i se străduia odrasla să-nveţe şi avea tragere de inimă şi era sîrguitor la carte că tot cu nimic se-alegea. îneît îl spu dinafară. stăpînul său. copilandrul acesta? Nici doişpe ani n-are. Şi-atîta de bine le moşmondi. Matahală. de n-o vorbi mai frumos şi mai cu pricepere decît feciorul matale. atîta se facu de-nţelept şi de deştept Gargantua. aşa de bine pieptănat. Şi zăbovi cu astea Ga ai bine de optşpe ani şi unşpe luni. cerînd mai întîi îngăduinţa zi e-rege. cu gura rumenă. cu sfială tinerească. prostovan. cu ochii limpezi rivirea aţintită asupra lui Gargantua. c tipăriturii nu era încă născocit. vice-rege-n Moşipegroşia. Grandgousier vo vadă pe dată cit erau de adevărate cele auzite şi. Căci sp un eu bine cînd spun că mintoşia lui se trage din niscaiva dumnezeiască ştiinţă. Magistrul îi mai facu după acea capul calendar cu Calendarul. Gargantua fu dat pe mîna unui mare cărturar teolog s ofist. să vedem. aşadar. aşa de frumos şi cu brăcat. stînd în picioare. cîntărind mai bine de şapte mii de chintale. care-l nio. După pierderea acestui dascăl. Pe urmă Dom’ Filip îi spuse lui Grandgousier: — Vezi mata. — Şi. toate bune de pus la un loc în ac eaşi oală. că la proba de ascultare turuia pe de rost pînă şi de-a-ndoaselea. cu capu-n nori şi gură-cască. m rul Toval îl mai facu tobă cu tot felul de cărţi ale unor mari filosofi şi învăţaţi ca: Vîl an.

Căci. cum face cosaşul cu iarba. că se porni pe plî ca o vacă. că tocmai atunci Fayoles. sfatuin-du-se cu vice-regele ce dascăl ume ar putea să-i mai găsească i lui Gargantua. grai atît de-mpodobit şi latinească atît de curgătoare. taică-său puse de-i cusu o pereche de e din marochin. Toate acestea fură spuse cu mişcări atît de cumpătate. In dreapta. deodată. decît a ti nerel din veacul nostru. a lonei. şi asta în destul de scurtă vreme. printr-un renghi cu totul nebănuit. î . Cicero* sau Emilius* din antichitate. îi trimise lui Grandgousier. sau cam pe-aproape. tînărul paj. ducă-se unde şi-a aiba copiii! După ce-l urniră pe dăscălău din casă. Eudemon şi Gargantua. îl rugă să binevoiască a-l socoti ui slugă. hotărîră amîndoi să încredinţeze această slujbă lui Ponocrat. Cu iapa lui Gargantua li se înfundă însă. îl mai păli şi alt gînd. Gargantua. Dar astea toate nu-s nimic faţă de coada ei groaznici. cum te. ascunzîndu-şi faţa-n tichiuţă şi nu mai fu chip să scoţi o vorbă de la el. PE DEASUPRA. cea mai mătăhăloasă ce s-a fost văzut cîndva. împreună cu ei. iar bărzăunii şi musca se năpustiră asupra ei. nătărăul de dascăl nu se-alese decît cu oarecari ocări din porunca lui Gra . adică Ponocrat. că doborî toţi copacii. în al patrulea .-n stînga. Numai ce-o văzu Grandgousier şi-i veni în minte că tare potrivit prilej ar fî ca fiu-său să argă la Paris. Aci era un codru uriaş. bîrligă coada. şi de-a berbecilor bătuţi din Siria căror dacă n-o minţi cartea unde-am citit eu astea. magistrul lui Eude-mon şi apoi. sumeţind-o şi învîrtejind-o atît de bine. un pîrţ de la un măgar mort. astfel că-l înduplecă şi-i mai uful. Grandgousier. că zisul pa a mai degrabă a oarecare Gracchus*. A doua zi. lucru n emaiauzit. cum ra e ivi pe lume. trebuie să le-nhame o teleguţă la spate ca să -o poată duce. cu multă blîndeţe şi cu dulceaţă-n glas. t năpasta pricinuită de aceste gîngănii dobitoacelor din neamul ei. într-atîta se fîstîci. călare pe ea. cărora un cizmar de prin partea locului le spunea meşi. c s atîta de convingător. cosea palancă. groasă de cît un turn de catedrală şi tot aşa în patru muchii. o namilă de iapă. în al treilea pentru nobleţe. Şi zic. ascultîndu-l. iar la picioare n-avea copite. iertată fie-mi vorba proastă. Iar Grandgousier într-atîta se mînie. apoi atunci minunaţi-vă şi mai şi de cozile berbecilor d iţia. ca toate celelalte dobitoace din neamul ei. al patrulea rege al Numidi ei. CAPITOLUL AL OPTULEA CUM FU TRIMIS GARGANTUA LA PARIS ŞI DESPRE NAMILA DE IAPA CAR E-L DUSE CĂLARE ŞI. Dar zisul de pe Baltă îl păzi să intre-n păcat. urechile-i erau pleoştite ca la capre. atîta-i de lungă şi de grea. Şi se aflau în codrul ăsta bărzăuni şi strechii cîte vrei. adevărată pocitanie. avea şi-o corniţă-n poponeaţă. după ce băură bine (cum mi-nchipui că vă-nchipuiţi şi voi). să me rgă împreună la Paris. Şi porniră ei la drum. ci degete. aşa încît era o adevărată pacoste pentru sărmanele iepe. rostire atît de răspicată. CUM STÎRPI EA TĂUNII DIN BEAUCE. dar pe ici. Şi în aşa fel se potriviră lucrurile. Şi.pentru frumuseţea sa trupeas al cincilea. Pînă la sfîrşit. ce cîntăreau mai mult de treizeci de ocale. şi unde mai pui. lung de treizăşcinci de leghe şi lat de trei mii patru sute de s tînjeni. ba ine cîte nu vrei. ţinînd seama că era timp senin şi vreme frumoasă. în dar. cunoscut în vremea aceea. pădurea.învăţătura lui. au adus-o — e vorba de iapa dăruită de regele african lui Grandgousier — în trei galioane* și-o caravelă* pînă la portul. şi. în sus şi-n jos. fiindcă pentru el — zicea — nimic n-ar fi fost mai de preţ decît să-l slujească p gantua. cu mare chef de petrecere. bieţii măgari şi i să treacă prin asemenea loc. pînă ce ajunseră dincolo de Orléans. dascălul său Ponocrat şi. anume că Gargantua al lu jungă mare cărturar. cum se zice c-ar fi avut ca lul lui Iuliu Cezar. pe colo se mai zărea şi cite-o tărcătură vînăt-rotată. mai la urma urmei. Dacă vă minunaţi de ce vă spun eu. toţi trei. îndată ce intrară în pomenitul codru. mustrîndu-l. La păr era roscovană-nisipie. îşi luară valea: Gar amenii lui. cu fuioarele dese şi înspicate ca s e de grîu. dar şi cu leafa plătită tot din aceeaşi poruncă. căci era cît sase elefanţi la un loc. Ea răzbună. ca să cunoască şi să-şi facă o idee despre învăţătura ce se da tiner vremea aceea. îl îndemnă să-şi cinstească părintele răduieşte să-i dea cele mai bune învăţături. adică pe gre ul». La sfîrşit. Şi. că vru să-l ucidă pe magistrul Nătîngilă. Eudemon.

afară de femei şi de copii! Parte dintr-înşii. cît d bun ar fi el. în sfîrşit. Aşadar. patru sute şi opşpe suflete. că tot tîrgul fu-n picioare. ca să zic aşa. neted ca-n palma. pe care voia s-o trimită înapoi lui tătîne-său. cască gura după un prînz fruptă numai cu răbdări prăjite. zîmbind a rîde îşi slobozi udul asupra lor. Şi-atîta de sîcîitor se-mbulzeau pe urmele lui. şi să suduie cu-njurături: «Bătu-l-ar Dumnezeu! Trăsni-l-ar! Alege-s-ar praful multe altele cu care nu se cade a vă spurca urechile. fiindcă. căruia de-atunci încoace toata lumea îi zice Beauc e. încît un pehlivan. cînd ajunse la l mai sus de Universitate. credincioşi păstrători de datini. dar. fiind. rotindu-şi privirea ca să vadă ce se mai afla îm rejur şi zărind clopotele cele mari din sus-zisele turle. afurisind. drept care i se spune de-atunci încoace Paris oraşului care se numea înainte vreme Luteţia. în batjocură. Văzînd Gargantua toate-acestea. ceea ce le prieşte de minune. După ce se cîrcotiră ei mult şi bine. în bătaie de batjocură. pentru şi contra. se hotărî că are să fíe trimis vîrstă şi mai mintos profesor de la Facultatea de teologie. După ce se termină treaba asta. că înec ci de mii. CAPITOLUL AL NOUĂLEA CUM LE FĂCU GARGANTUA CINSTE CU CEVA BĂUTURĂ PARIZIENILOR ŞI CUM ŞTERP LI EL CLOPOTELE CATEDRALEI NOTRE DAME Iar dacă se-ntremară. Şi-ndată. mai iuţi de picior. un vînzâtor de sfinte moaşte. în ciuda împotrivirii unora de la Universita te. grozav se bucură fară să se fălească însă prea mult. care ţineau morţiş că această însărcinare se potrivea mai degrabă unui retor decît unui sofist*. Gar-gantua şi s lui îşi luară iar picioarele la spinare pînă ce. stupind şi cu sufletul la gură. nu mai fu nici tu codru. aşa. tuşind.fel că. le desfăcu de la locul lor. fară să mai punem la socotea cuipă apoi de mai mare dragul de cît le lasă gura apă. şi zis enii lui: Beau ce! ceea ce pe limba lui vrea să-nsemne «bravo. în bătaie de joc. de-o să mă pomenească. ce hărmălaie o fi fost la Sorbon o strîns toată gloata ceea zăltată de popi ca să dezbată cum şi ce fel a fost cu furtul cl lor. de cinstit ce era. în amintirea acestei mese îmb azi încă gentilomii din Beauce. Şi stînd el aşa şi văzînd atîta omenire jur-împrejurul său. vorbe pro aste. par ris şi iar par ris. . cu prin minte c-ar putea fi acele clopote nişte clopoţei de toată frumuseţea la gîtul iepe i lui. de-atunci. năduşind. Şi numai ce se auzi de lipsa clopotelor. fund ele niţel cam greuşoare la purtat. un catî diblagiu la o răspîntie adună-n jurul lor mai mare mulţime decît oricare predicator. începu să blest . O să-i dau eu un vin. trăgînd nişte chefuri pe cinste şi cercetînd ce oameni mai învăţaţi se aflau pri a locului şi ce vin putea bea pe-acolo. după cîteva zile Gargantua ieşi în tirg să se plimbe şi să vază oraşu a se uita la el cu gura căscată de uimire. că Gargantua fu nevoit să poposească pe tur e bisericii Notre Dame. pe furiş. ajunseră la Paris. zise cu are: — Pare-mi-se mie că şleahta asta de puşlamale vrea să-i dau ceva de băut în chip de b Bine. se gîndi că n-ar fi rău şi că i-a ace mare plăcere să le bălăngăne niţel. In vremea asta se ivi un popă dintr-aceia care merg din casă-n casă după căpătat de-ale porcului — slănini şi cîrnaţi — ş ibă cu ce da de veste de la o poştă de venirea lui şi să facă slăninile să tremure-n pod de ta ce le-aşteaptă. Gargantua. râtindu-se. Şi ia gîndiţi-vă. Bălăioara. După ce se ospătară. în glum i-s*. se izbăvi de udătura udăturilor şi. ci fu prefăcut totu-n loc şes. ca să le ia acasă. le loc. întinzîndu-se după o bucăţică de le pîrîiră oasele. nici tu strechii. căci poporul Parisului atita-i cit gura-cas că. de ocară! Şi mereu se-auzeau din toate gurile. aşa ispravă mai zic şi eu!» e unde se trase şi numele acelui loc. Auzind sunetul lor atîta de frumos şi de armonios. unde se odi trei zile. fu ales pentru treaba asta Magistrul Nostru Ionicus Şpaga scurto. Şi. par . încărcată cu brînzeturi şi cu scrumb ete. drumeţii noştri prinziră-n ziua ceea dintr-un căscat prelung d e le trosniră fălcile. adică pe greceşte Albişoara. printre vorbele cu care-l blago sloveau pe Gargantua. 32 Terminîndu-li-se merindele. par ris. în bătaie de joc. vru să cără-băneascâ el clopotele. atîta de mult şi de năvalnic. ospătîndu-se cu foame-rasol. 33 de găgăuţă şi de curios din fire. ca să-i arate lui Gargantua cumplita năpastă a pierderii clopotelor. adică Ja notus de Bragmardo.

avînd în vedere. sofistul fu băgat în cămara cea mare şi înc um urmează. rugîndu-l pe Gargan-tua să i le dea înapoi. hîm! mna dies. îi era frică să nu piardă caltaboşi şi-o pereche de nădragi cu călţuni cu tot. îmboldind înainte trei juncanonic (canonici erau ei. le va fi înapoiat ciopotele. în vreme ce măscăricii îşi clăteau gura cu vinişor. şi pe Eudemon şi se sfătui degrabă cu dînş facă şi ce să răspundă. pe Filotim. au să asculte frumoasa lu raţiune. Zis şi făcut. Acum vorbe numai în dodii. mda! Noi am respins altădată banii buni ai celor din Londra Cahorului şi a i celor din Bordeaux în Brye. cărora. Hîm. clopoţit cu clopoţie clopoţeşte clopo-tarni tat cu clopotărie de clopotarii clopotoşi. de fapt nu ale noastre. începu a se teme in sine nu cumva să fie niscaiva măscărici smintiţi. care voiau a le cumpăra pentru miezificul alsău al alcâtoc mirn stihi-nice ce este înscăunificată în măsura pămîntească a firii lor esenţielnice. De cum veniră sus-zişii. şi tîrînd în urmă cinci sau şase magiş împuţiţi şi răpănoşi. Ponocrat dădu fuga îndată spre a-i da de veste lui Gargantua . îşi zicea el. dregîndu-şi glasul: CAPITOLUL AL UNSPREZECELEA MĂREŢUL DISCURS AL MAGISTRULUI ROSTIT DINAINTEA LUI GARGANTUA. la urmă. ce-i fuseser sofişti. se porni spre locuinţa lui Gargantua. Dar magistrului nostru nu d e clopote-i păsa. comis-grăjdarul. aţi priceput ceva din cele îndrugate de marele magistru. care va să zică. Altceva nu-i dădea pace. însă. să-i caute pe primarul or mai-marele Şcoalelor şi pe vicarul bisericii. adică ul». ca să sfîşie inima cea împietrită a je «Pînă nu ne daţi înapoi clopotele. mnă dziua şi vouă. nu vom conteni a strigare după voi ca un orbete carele . Gar înştiinţat de pricină. în aşa fel ca acesta să fie gata cu răspunsul şi să hotărască pe loc ce era de făcut. Toţi fură de părere ca măscăricii să fie minaţi în cămara cănilor. văzînd enea hal. şi 36 din cap pînă-n tălpi şi din tălpi pînă-n cap! La intrare îi întîmpinâ Ponocrat care. Şi pentru ca nu cumva acea căză Şpaga scurto să cază-n deşartă trufie. auzind aşa mîndreţe de discurs. mna dies et vobis. magistrul strigă cît îl ţineau bojocii.CAPITOLUL AL ZECELEA CUM A FOST TRIMIS IONICUS ŞPAGASCURTO. pe Gimnast. «c dar. într-adevăr. hîm. r fi peste poate bine a ne da îndărăt clopotele noastre. Auzind despre ce e vorba. dos la foc. cum că. şi să fie îndemnaţi să bea vîrtos. deo arece clopotele erau de mare folos pentru toată lumea. îşi chemă oamenii: pe Ponocrat. — Hîm. un măgar fară samar vacă fară talangă!» Şi. cînd pe franţuzeşte şi mai ales pe păs ice clopot clopoţelnic clopoţind în clopotniţă. CA SĂ CAPETE ÎNDĂRĂT CLOPOTELE CELE MARI.» Şi magistrul îi tot dădea înainte cînd pe latineşte. cum că la cererea lui. ca s ze cearcănele şi tempestele de peste viile noastre. că şi eu abia-abia dacă am desluşit că într-o limbă «mai omenească» ma onicus cerea clopotele înapoi. căci ele ne sunt de mare necesi tate. li s-ar fi dat îndărăt clopo i să trimită. intrî d în vorbă cu unul dintre aşa-zişii magiştrii-n arte* şi-ntrebându-i ce caută de umblă aşa a. domnule. pritocită şi mitocosită timp de 18 zile. Ionicus Şpagascurto? N-aţi priceput? Nici nu e de mirare. cu burta pusă la cale cu plăcintă şi cu ceva sfintă agh asmă de la pivniţă. fară îndoială. Apoi. învăţătorul său. cărturar sofist. în caz că Gargantua. cum în cele tinereţi era neîntrecut în vorovărie. FALA SORBONEI. fii ind zise. După care. dar tare mai aduceau 3 juncani). Magistrul Ionicus. un oraş fară clopote este ca un orb fară toiag. mai mare păcatul ca Gargantua să nu dea ascultare la asemenea cu re. De-aci înainte nu-i mai trebuie nimic altceva decît vin bun. mnă dziua. «Şi pe urmă. 38 Făcea ce făcea şi iar se-ntorcea la clopote. îmbrăcat cu an teriul lui teologicesc din batrîni. LA GARG ANTUA. ci cele de-alături! Dragii mei. în numele Sorbonei şi al locuitorilor oraşului Paris. hîm. burtă la masă şi lingură mare. să le înapoieze clopotele. mai-nainte ca sofistul să-şi fi înfaţ solia. pat cald. Şi-şi aducea aminte magistrul. cu părul pieptănat ca Cezar (adicăte chel ca o ridiche). chiar. cu siguranţă. custodele său. îi răspunseră că-şi cereau înapoi clopotele. cît i-or ţine băierile. şi cu aceia de faţă.

pomeniţi în vesela sa cuvîntare. şi după ce clopotele fură puse la l c. cu care venise magistrul Ionicus. c Dar pricina se-mpotmoli la Nalta Curte dicanicească* şi-o mai zăcea şi-acum acolo. nu faceţi nici două parale! Ştia el magistrul ce spunea. După cele dintîi zile petrecute. un pat cu trei chilote de puf de gîscă. căci împricinaţii sînt năpăstuiţi. în plină adunare popească. pe deasupra. bănuind că n-au să se găsească nădragi de-a a gaibelor domnului orator. magistrul nici nu vru s-audă. Insă Gargantua. il milui cu şapte coţi de postav negru şi cu alţi trei de dimie pentru căptuşeal mnele fură cărate de nişte hamali. Toate. că Ponocrat şi Eude-mon se şi porniră. se alese că sorboniştii-l traseră-n judecată. Apoi nu prea ne-ncurcăm cu dînsa pe-aici. i se-ntoarse răspuns că trebuie să se mulţumească. douăşcinci de poloboace de vin. nu mai pupă nici atîtica şi nu mai capătă nici căpeţel! — Dreptate! (se zborşi Ionicus). care mai degrabă o-ncheie cu pricina. cetăţenii Parisului — drept mulţumire pentru atîta omenie — luară de bună şi pe seama lo rea iepei. porunci ca băiatul să urmeze a-nvăţa cum se obişnu . Ale lui erau. cît o pofti stăpînul (ceea ce nu se poate spune că n-a fost pe placul lui Gar gantua) şi-o mînară la păşune într-o pădure. şi. aşa se şi facu. şi — avînd în vedere e să petreacă şi să rîdă mai dihai decît i-ar fi făcut soitarii la iarmaroace — să i se dea coţi de caltaboşi. Dînsul dovedi că toate astea le dobîndise pe degeaba din dărnicia şi din bunătatea lui Garg ntua. vezi-bine. nădragii a făgăduiţi. Cum se hotărî. un blid foarte încăpător şi adînc. şi chiar cînd unul d ciraci vru să le care. încît gîndiră că nici mai mult. cu ce s-a căpătuit. ca să poată pricepe şi el în ce chip anume. nici mai puţin. sub cuvînt că nu e de rangul unui asemenea dascăl mare să umble cu boc-ceaua-n spinare. căci procesul a fost amînat pin’ la Sf u-Aşteaptă. Lichele ne ocite. Gargantua îşi mărturisi din toată inima dorinţa de-a căpăta ui Ponocrat. cînd chihăilă îşi ceru fălos. Gargantua îşi împărţea timpul in aşa fel incit. pentru-nceput.au pierdut toiagul. de obicei. el le ducea. iar magiştrii-n arte. iar el îi chemă la-nfaţişare. ÎN MARE LENEVEALĂ ŞI FĂRĂ FOLOS. După ce rîsetele se mai potoliră. i se trăsese moartea din rî nă cu ei prinse a rîde şi magistrul Ionicus. Gargantua ţinu sfat cu oamenii săi asupra a ceea ce era de făcut. Frumuseţea fu însă alta. CAPITOLUL AL TREISPREZECELEA DESPRE FELUL ÎN CARE-ŞI PETRECEA VREMEA. de mare trebuinţă bătrîneţii sale. fie fie că nu era ziuă. Cu toate acestea. adică postavul şi dimia. Aceşti cîrcotaşi şi mîncători de ciuperci fac din părţile ce li se-nfa esfîrşite şi nepieritoare. pe bună dreptate. şi nu-ş’ cum se facea că totdeauna era. catrafuse ce erau. Acesta însă. um zicea magistrul. vechii lui dascăli usese în aşa hal de-ngîmfat. cu atît mai mult cu cît — pretindea dăscălimea — îi primise o dată de la Gargantua. nu pe aplau ci pe-un rîs atîta de-nsufleţit. într-atîta amar de vreme. îşi dau d ni aceluia din poveste căruia. Magiştr ii sorboncălăi făcură legămînt să nu se şteargă la nas. Ştiţi doar că judecătorii sînt mai înţelepţi decît chiar natura şi potrivnici c scoase de ei înşişi. o pereche de nădragi cu călţuni cu tot i sute de stînjeni de lemn. încît le dădură lacrimile. se-ncârcară cu cîrnăţăraia şi cu blide Magistrul nostru îşi ducea el însuşi abalele. se trezea între opt şi nouă. a zbierare ca un măgariu fară samariu şi a mugire ca o vacă fară talan gă» Ionicus Şpagascurto îşi mai trase o dată sufletul şi răcni către ascultători: «Rămîneţi cu bine şi aplaudaţi-mă!» CAPITOLUL AL DOISPREZECELEA CUM ŞI-A CĂRAT TEOLOGUL SOFIST POSTAVUL CĂPĂTAT ŞI CUM AVU GÎLCEAVĂ CU CEILALŢI MAGIŞTRI SO LICI. aşa cum v-am povestit. Aşa-i pretinsese învăţătorii lu . mucoşi or mai fi şi-acum. din care pricină ei nu erau nicidecum scutiţi de fagăduiala pe care i-o făcuseră lui înainte. Odată sfîrşită această treabă. unde nu prea cred că s-ar mai afla şi-acum. văzînd un măgar mîncînd scaieţi. Numai ce-şi încheie sofistul cuvîntarea. că. pînă ce nu s-o rosti hotărîrea jude Datorită acestei juruinţi. de tont şi de neghiob. GARGANTUA AL NOSTRU. Ponocrat fu de părere să-l îmbie pe orator cu-o oală de vin. că doar nu o dată făcuseră-mpreună cîte şi mai cîte potlogării Pînă la urmă. şi stirrd la-ndoială şi-asupra croielii ce-ar fi fost mai potrivită.

prin bucătărie. căsca. începea prînzul cu ni duzini de şunci. \2 Cinci Cînd să iasă din biserică. căci dascălii lui ziceau că-n lumea asta să te piepteni. cam unşpe oca şi vreo şase jumătăţi. b la mătănii mai abitir ca şaişpe pustnici. însă Gargantua îi răspundea: — Ce. In vremea asta. se tăvăl e-ntindea prin pat o vreme. înghe-boşat înt n anteriu. îşi clătea gîtlejul cu vin întărîtat. Şi jucau: culoare. vreau să spun cu cele cinci gete. de parc-ar fi fost pupăză. tuşea. nevoile ca tot omul. preuteasa sau crăiţa mare. şi tăifasuia voios cu oamenii săi. protos. zicînd că prînzişorul a la ţinerea de minte: tocmai de-aceea erau ei cei dintîi la băutură. ferbere cu fantei fi fără. fu ăl mai p ima-ntîi din clasă) că nu e totul să alergi de dimineaţă. La băutură nu cunoştea margine sau canoane. Ponocrat îl dojenea dăscălindu-l. ş a prînz mănînc cu mare poftă. şi. n-am făcut destulă mişcare? M-am tăvălit de şase. îndeosebi se purta în ditamai anteriul lung şi larg de postav gros. spălîndu-se pe mîini cu ce da pe dinafară. Băutu-n zori e cu folos.» După ce se-ndopa şi se clătea bine pe dinăuntru. raţele. coţ sau tromf. ca sâ-şi dezmorţească toată vlaga. gîl. ci s-o iei din loc devreme. ditamai ceaslovul cu-o îmbrăcătură ca obiala. strănuta sufla nasul cu mare zgomot ca un arhidiacon. muştar cu lopata. grămezi de zaruri şi table pentru toată lumea. cum că nu era bine să se-ndoape îndată ce s-a dat jos din t. tablanet fi dă. prin pridvoare ori prin grădină. După aceea se pieptăna cu piep tănul moştenit de la mumă-sa. îndată apoi desfăceau măsuţele de joc. icre moi. de unde şi zicala: «Sculatu-n zori nu-i sănătos. rozîndu-şi scobitoarea. gogeamite buturi. ca să-şi uşureze rărunchii. şapte ori prin aşternut pîna -ajuns? Papa Alexandru tot aşa tăcea. Eu aşa mă simt bine. ghiordum. In vremea asta i se ivea şi duhovnicul. cătrănit nevoie-mare că-şi aghezmu ul. Pe urmă se zbînţuia. împuţit peste măsură şi greu. şi-a trăit pînă la e în ciuda duşmanilors Cei dintîi dascăli ai mei aşa m-au obişnuit. fiind cam leneş la stomac. urmînd sfatul unui doctor al său. patru dintre slujitori îi cărau într-una-n gură. se ducea la biserică. sughiţa. grozave hartane pîrpălite. La biserică asculta cam la vr ci şi şase — treizeci de liturghii. cu licoare de la pivniţă. îndată după aceea gîlgîia o duşcă zdravănă de vin alb. se scobea în dinţi cu-o butură de porc. Pe urmă. nu vă fie cu supărare. întindeau postavul verde.e mai-nainte. sa te speli şi să te curăţi ai pierdere de vreme. cu limbi de bou afumate. cu-o glugă moţată. ca să mai prindă inimă. cu ochii bleojdiţi în hîrţoagă. Apoi se-mbrăca potrivit cu v emea. împreună cu el îşi bolborosea Gargant e citaniile şi rugăciunile şi-atîta de grijuliu că nu-i scăpa boabă. tacă sau panţarola. maslă-bătătoare. pe pofta inimii şi se oprea din îndopat numai cînd i se pune u cîrcei la burtă. dar gîndubucate. Tot a tfel deplina sănătate a omului nu se trage din băutul cu nemiluita şi-ntr-un gîl. unul după altul. pă anotimp. mari f cît un bostan cu pălărie. coţcă sau cacealma. 43 CAPITOLUL CAPITOLUL AL PAISPREZECELEA999999999 JOCURILE LUI GARGANTUA. ghiudemuri şi alte asemenea crai nice. P-ormă învăţa acolo un fleac de jumăta’ de ceas. . fară a fi făcut înainte oleacă de mişcare. Pe urmă se punea pe-nfulecat. îi aduceau într-un car cu boi un morman de mătănii. cuietori şi cu legături. plim-bîndu-se prin chilii. unde-i cărau după el r-o paporniţă. înainte-mergătoare vinului. îmblănit cu vulp i. Şi-mi mai spunea Magistrul Toval (care. Apoi îşi facea. aduceau perechi de cărţi. cărnuri şi fleici. morfolind greoi nişte frînturi de paraclise* şi de cetanii. Mînca gustoase măruntaie prăjite. prăpăd de pa i şi duium de codri de pîine muiaţi în ciorbă. gîl. zicînd că zadarnic e sculatul înaintea zorilor. După atîta osteneală. căci zicea el că băuturii să-i pui capăt numai mţi că talpa de plută a pantofilor ţi se umflă de-o şchioapă-n grosime de-atîta supt. se aşeza la masă şi. la Paris. ci într-adevăr din băutul cu noaptea-n cap.

stos. : table. ghiulbahar. oiţă. turca sa u celichiul. mică. de-a pitiful. spatii sau spăngi. de-a iepuraşul sau vînătorul şi copoii. în bumbi. cotcă sau oase. stuci sau două ¡unu. de-a pitulicea sau v-aţi-ascunsul! de-a fripta. de-a pumnareta pumna pi. mm de trei ori ma^u. de-a sfîrla. bîr sau lupii fi oile! de-a ciuş. durac. pe cîte vreo laiţă colea. soalbe sau miale. dame sau abac. ala-bala. de-a poarca sau în gogi. de-a cimel-cimel. capra. macaŞjj* cunună. «i/î popa nu e popa. 45 de-a cip-cirip te ciup sau căptufala. de-a miţa oarbă. dardăr. bt\a. de-a leapşa pe ouatey de-a imluş-învîrtecuş. concină prădată. ba ba-oarba. de-a trînta. pof talionul. de-a prwselea. ţincuşi sau jaruri. table drepte sau o ştab le. de-a tontoroiul sau crăguiul. cheţul. de-a bafta-n trei sau loton. arşice sau sici-bei. popiei sau cheglă. babaroase sau caterincă. de-a vulpea fchioapă la boboci. mare. toci. ciuş. vînturîndu-se. în buf la ţăruf. taroc sau cordea. pui a-gaia sau de-a cureaua\ în scrinciob. H labda-n ogoi. cu praf ti a. cu fante. şai^ăşase. r« sfîrlea^j® cu titirezul. dupi. ci°p. cheltuindu-şi şipierzîndu-şi vremea. birlicul sau tu^ul. popa-prostu. şotron sau căldăruşay cu zmeuly în bobîrnaci.44 ţut-ocbi zece-ochi sau amşurcă. fofîrlica. oi na. trei^eşunu. de-a be rbeleaca. scara mîtii. gîdeluf sau caua-caua un* te duci. cu cercul fi coarda. prisnelul. măgăruş. hocus-pocus. de-a mija. coptica. cu licitaţie şi o mie una. cu ţbîrnelul sau vuva-ţbîmîitoare. 46 faţa. cu tifla După ce jucau pe cinste. de-a borfuly de-a hoţii fi vardiftii sau nici un hoţ în pădure. de-a gaga-gaia sau de-a trei colaci. § * de-a ulii şi porumbeii. ¡Hi r/r/ tf. se cuvenea să lecuţă — cam unşpe vedre de cap — şi îndată după benchetuială. cu tabinet maus. sau mină măgarul. dreaptă. di-a lăcusta. şudbah. or . de-a bîr. hîrjete. de-a foarfeca. a^yîrlita. giol. otusbir. tipicul sau de-a puha. perechi. lapte-gros. de-a roata. arolă-areşcă.

La-nceput. de-a hapuca. şi. pe care el însuşi le spunea apoi pe de rost şi le întărea cu vreun xemplu din viaţa practică. pînă ce venea rî nului. tămăduindu-l cu acest medicament de toată zăpăceala şi de toate păcătoasele şi vi e deprinderi ale creierului. între timp. Bodogănind d din cap. In acest fel Ponocrat îl facu să uite tot ce învăţase sub îndrumarea vechilor lui dascăli. Apoi se duceau să e hîrjonească într-o pajişte din apropiere şi se jucau voioşi de-a oina. . Ponocrat iar. se uita împreună cu dascălul său la cer. ÎN AŞA FEL. Cum se scula. pentru buna circulaţie a sîngelui. mergînd agale. ca să vadă dacă ce prevestiseră ei în ajun se potrivea. fie că mergeau pe la fetişcane le din împrejurimi şi ţin’te iar benchetuială. în timp ce stătea acolo. mai ales. pe legea mea! Apoi pof u dragă inimă ceva băutori de prin vecini. se duceau să vadă dacă prînzul era gata. se ducea să vadă de nu s-a prins vreun iepure-n laţ. şi-n acelaşi timp să cerceteze în ce crug intrau soar le şi luna în acea zi. îl puse la-nvăţătură.atului. Acum. tot aşa cum îşi exersase şi minţile. 47 CAPITOLUI CAPITOLUL AL CINCISPREZECELEA lflfWfW CUM FU DISCIPLINAT ŞI STRUNIT GARGAN TUA DE CĂTRE PONOCRAT. îi arăta că e o rea deprindere să bei aşa după somn. de obicei numai cînd năduşeau prea tare şi cînd erau cam obosiţi. Ieşind de-aici. După aceea. după care trecea în odăiţa unde care merge singur şi unde chiar şi regii merg pe jos. Cînd Ponocrat cunoscu traiul nărăvit al lui Gargantua se hotărî să-l pună într-alt chip laindu-i însă. încăleca pe-o catîrcă babahîrcă ce mai slujise sub nouă regi. ce se aflau prin pa a locului. nici tu vorbă de ocară. dînd astfel dovadă că le-a-nţeles pe deplin. căci toată vremea şi-o închina cititului şi studiului. repeta ce i se citise. exers u-şi trupurile. să-şi spună cuvîntul. dacă se mai putea ca Gargantua să fie pus pe calea cea bună. cu care bea la toartă şi povesteau împreună de p remea cînd era bunica fată. dorinţa de-a Învăţa şi de-a fi şi el preţuit. mai cu folos lucrarea. în vr etau lecţiile din ajun. dar şi mai dincoace. Gargantuâ mişca o ţîră din urechi. mezilicuri. Gargantua se scula pe la orele patru dimineaţa. Şi cina de-a prăpădul. îi cîrlionţau părul. In vremea asta i se-aducea vin proaspăt. Cum isprăveau. O dată cu vinul (dac-aveau chef). v rbind despre proprietăţile. îl pieptănau. Pentru a izbuti pe deplin. Aşteptînd ei aş lămurit cîteva proverbe şi maxime din lecţiile învăţate. folosul şi felul tuturor bucatelor ce li se-aduceau la masă. cu asemenea program şi rost. căci ăsta-i felul sărat şi somnul mi-i ca jambonul. Asum bea mai bine ca oricînd. de obicei. îl purtă pe la adunările de oameni învăţaţi. — Asta (răspundea Gargantua) e adevărata viaţă a sfinţilor părinţi. că nu mai pierdea nici măcar s pe zi. vorbind însă tot despre cuprinsul lecturii. în primele zile. fară împotrivire şi tulburare. gîndindu-se el că natura nu sufer chimbări dintr-o dată. Atunci erau şterşi bine şi schimbau cămaşa şi. In urmă adormea bumben porcii pîn-a doua zi la ora opt. însă. stărui pe lîngă un medic. continuau lectura ori se-apucau să tăifasuiască împreună. să se poarte ca mai-nainte. pun’te pe-ntins şi pe tras la soamne două-trei ceasuri şi nici tu gînd rău. La-ntors poposea pe la bucătărie să afle ce friptură era la proţap. După asta îl îmbrăcau. Pentru a-şi începe. fie că veneau la rînd blagoslovitele Evanghelii de lemn. Aveau voie să se joace cît pofteau şi se-ntorceau acasă numai cînd le venea lor cheful. adică tablele. trei ceasuri bune îi tot citeau. se aşezau la masă. In timp ce i se facea fricţie şi masaj. cum i se mai zice. mare savant di vremea aceea. se sfîrşea îndată ce era gata îmbr mă. ieşeau afară. i se citeau cîteva pagini pentru dezmorţirea minţii. popa-prostu. CĂ UN CEAS PE ZI NU MAI PIERDEA. După cină. erau citite niscaiva istorioare hazlii despre străvechile fapte vitejeşti. ori bib lioteca cu cele cărţi pentru cruci. îl dichiseau şi-l parfumau. Doctorul îl purgarisi cum scrie la carte. preuteasă. cu spînţ sau iarba-nebu-nilor. Şi asta ţinea uneori două-trei ceasuri. cum sosea şi Domniţa Poftă-mare. Iar ca să facă vînt mai d mar de-nvăţătură. se spune c-ar fi făcut pe vremuri un anume Timoteu cu elevii săi care fusese instru iţi înaintea lui de alţi dascăli de muzică. aşadar. gustări. După aceea se pornea să-nveţe puţintel şi dă-i cu «Tatăl nostru». după pilda cărora mai 48 prinse prinse oleacă de minte şi.

deprinzîndu-se-a scrie caligrafic şi-a migăli veche. la flaut nemţesc. ispravă vrednică de lau ci. în armură. să se năpusteasc cole. Şi. se de ră chinez în comparaţie cu Gargantua. neîmplătoşat. anume Gimnast. peşti. ci ca să-nveţe tot felul de p li şi de scamatorii care se bazau toate pe aritmetică. se vîra în cotloanele şi-n văgăunele stîncilor. sărea. desena tot felul de figuri geometrice şi căuta să pună pe hîrtie şi să întocmească figuri şi instrumente de astronomie. 50 C ii Cît priveşte plescăielile din buze. astronomia şi muz ica (pe vremea aceea nepoată a bătrînei matematici). mînuia şpanga şi hangerul. apă. încheind prînzul cu peltea de gutui. iepurele. în felul acesta ajunseseră să cunoască în scurtă vreme toate mărturiile ce se află ii cărturari ai antichităţii în legătură cu hrana. sare. trei ore. Gargantua învăţă să cînte la alăută. Dup ai-decît aduceau cărţile. un bidiviu ori un sirep şi-l încura de-o sută de ori cîte-o cal. dintr-ale adversarilor însă. mistreţul. deschinga o şa. Lancea nu şi-o rupea niciodată. încît în fiecare z după cină. cîineşte. cărnuri. nu ţopăind. Gargantua căpătă asemenea slăbiciune pentru această ştiinţă I numerelor. înota în apă adîncă. cînd la dreapta. o . căprioara. cît şi literele latineşti. nu-ntr-un picior — căci (zicea Gimnast) asemenea sărituri sînt şi fară rost şi fară folos în război — ci îşi facea vînt peste şanţuri. vîrtoasă şi neînduplecată. lălăind pe petru şi pe cinci glasuri de să-şi rupă beregata. Gargantua se îndeletni u numai cu socotelile. dar nu ca să joace jocuri de noroc. socotind că digestia şi absorbţia s-au terminat. Petrecînd aşa cu muzica preţ de-un ceas. voiniceşte. Apoi arunca suliţa. potîrnichea. că fu investit cavaler arm bătălie şi-n orice întrecere. căci astfel de iscusinţe servesc meşteşugului militar. să-ntoarcă scurt şi din loc. şi. După aceea se veseleau cu muzica. de învăţătura lui de căpătîi. Pe urmă dezbăteau lecţiile citite de dimineaţă şi. Se lua la trîntă. Isprăvind. pe spate. că pe-atunci 49 nu nu se aflau nici măcar medici care să ştie pe iumătate cit ştia el. plecau de-acasa împreună cu junele gentilom d n alaiul lui Gargantua. cum să sară de pe-un cal pe altul. atîta de sprinten reteza jur-împrejur. Pe urmă numai cu-o mînă se sălta în luntre. atîta de vîrtos încolţea. cunoscător vestit al acestei discipline. îl purta la galop. s apuca iar. n jurlă. la ţambal şi la clavecin. cînd la srînga. fiindcă cea mai zadarnică-ngîm-fare din lume e să spui: «Am pt zece lănci în turnir*». fară s-o ude şi trăgîndu-şi aua. să-ncalece fără scări şi cu lancea-n mînă şi să mîie calul fără dîrlogi. ciuta. învîrtea paloşul. cum facea Iuliu Cezar. zarzavaturi şi despre felul cum erau gătite. pe faţă. încît un mare savant englez. se au în dinţi cu scobitoare de fistic şi se spălau pe ochi şi pe mîini cţi apă proaspătă. Schimbîndu-şi hainele. poame. fazanul. la harfa. răsturna un copac. Bătea mingea şi-o azvîrlea în sus cînd cu mîna. Gargantua încăleca un trăpaş. îl facea să sară-n sus. se căţăra pe pereţi şi ajungea astfel la ferestre nalte cît o lance de cele lungi. în timp ce-şi facea digestia bucat lor. Călăreţii cei mai vestiţi erau nişte papă-lapte pe lîngă el. numai cu picioar de-a latul apa Senei cu-o mînă în aer ţinînd într-însa o carte. învîrtea spada.despre pîine. cu lancea lui oţelită. Aşadar. cu capu-nain a de-afunda pînă-n străfunduri. de-aici se-azvîrlea iarăşi în apă. cu pavăza sau cu scutul. Iar Gargantua ţinea atît de bine minte cele pomenite. la asta nimeni nu-l întrecea. cînd cu piciorul. îşi petrecea vremea numai cu socoteli. dacă nu şi mai bine. ci şi cu alte ştiinţe matematice ca: geometria. Aşa ceva şi un tîrîie-brîu poa’ să facă. artă. cu care-atîta de dibaci spinteca. pe-o coastă. cum poftea. repetîndu-şi lectu ineaţă şi continuînd citirea cărţii începute. care îi preda arta călăriei. dropia. o mîna cu repeziciune sau cătinel pe cursul apei ori împotrivă. învăţase. se cufunda Apoi întorcea luntrea. mai cu seamă. într-altă zi exersa cu baltagul. vin. şi tot felul de tertipuri pentru liniştirea sau îndemnarea calului. străpungea o platoşă. agăţa o mănuşă de zale 9 und a le săvirşea tntr-armurat din creştet pini-n tălpi. Hăituia şi vîna cerbul. împreună cu prietenii săi. ursul. zbura peste obstacole. Ce e drept priceperea lui ajunsese atît de desăvîrşită. să-şi ia vînt peste şanţ.

frîngea crengile butucănoase ca un al doilea Milon . aşezînd fînul în stoguri. pe scurt. cu suliţa. lăsînd-o s-atîrne la pâmint. ascultau cuvîntarile unor vorbitori ori ale unor avocaţi iscusiţ . Ajunşi acas vreme ce se pregătea cina. ochea cu flinta. ducîndu-se şi-ntorcîndu-se de la un cap la altul. Se d pe la adunările obşteşti. Trecînd prin livezi ori prin alte locuri cu iarbă cerceta arborii şi ierburile. răcnea cît îl ţinea gura. îi puneau o prăjină zdravănă. CAPITOLUL AL ŞAISPREZECELEA CUM ÎŞI PETRECEA GARGANTUA TIMPUL CÎND VREMEA ERA PLOIOASĂ. mişcîndu-şi in aşa rele. pe la tarapanagii. îşi însemnau cometele. aşa de stăpîn şi de sigur pe sine. agăţîndu-se de parîme. cu-o mînă cîrmea. făcuse. pe la argintari. căci se ospăta cumsecade. se lăsa s-alunece de sus pînă jos. Gargantua. zodia. Pe urmă se îndeletniceau cu pictura ori cu sculptura sau cu străvechiul joc de table. Vre ai rămînea o petreceau cu vorbe de duh pline de-nţelepciune şi de folos. rămînînd acasă. petrecind şi veselindu-se-aşa. fară s-atingă pămîntul cu arele. Ţineţi seama că prînzul îi era cumpătat şi frugal. se-nviorau. înainte de-a merge la culcare. înainte. pe la boiangii şi pe la alţi asemenea m eşteşugari. cu piatra. repetau cîteva crîmpeie din ce se citise şi se aşezau la masă. şi apoi ajungea acasă cu braţele doldora de buruieni ce erau date în seam a unui tînăr paj — pe nume Rizotom. deasupra capului. căci mînca numai cît să potolească chelă ina însă era copioasă şi din belşug. se duceau în locul cel mai de sus şi mai descoperit al casei. Dacă se-ntîmpla să fie zi ploioasă şi urîtă. sprijinită de trunchiurile a doi copaci. cîntărind op te sute de chintale una. învăţaţi cu farafastîcurile arăbeşti*. întindea frînghiile. După amiază însă. fie că se duceau să vadă cum se topesc şi se toarnă metalele ori cum se făures unurile. 52 îi legau din vîrful unui foişor înalt o funie. timp de trei sferturi de ceas şi mai bine. citeodată pini la cu re Alteori mergeau prin societăţi de cărturari sau pe la călătorii care văzuse ţari străine 53 în puterea nopţii. da la semn. ca toţi dracii la Ca să capete şi mai multă putere. intr-o parte. vestitul atlet al antichităţii. fară să clintească. p e la ţesători. ca să privească cerul. colindau locurile unde se-nvăţa meşteşugul armelor. încărca tunul. Cu două junghere călite şi cu două priboaie încercate se a pînă-n creasta casei ca un şobolan. spărgînd şi tăind lemn în hambare. incit nu era nicicum supărat de căzătură. in l de gimnastică. După ce isprăvea cu aceste îndeletniciri. şi-napoi ca vechiul popor scit al Părţilor. strunea a rcul. opoziţi conjuncţia şi orbita astrelor. ceea ce înseamnă putere fară seamăn. se căţăra numai pe urmă venea jos bine-sânătos. tot ce văzuse. Şi ca să-şi întărească şi toracele şi plăminii. alerga pe vergi. se u catarg. deosebindu-le cu ajutorul cărţilor celor vechi în care scr ia despre ele. ca d numai că aprindeau un foc zdravăn. cu greblele. cît avea nevoie ca să se hră asta fiind adevărata dietă prescrisă de arta bunei şi vrednicei medicine. fricţionat. cum voi nici pe locul dr n-aţi putea. se căţăra prin arbori c ea dintr-unul într-altul ca o veveriţă. Le lua de jos în cîte-o mînă şi le ri ica in sus. cu zaruri şi cu table. se-ntorcea agale spre casă. de jos în sus. După ce isprăveau cu toate se-aşterneau pe odihnă. Pe urmă. potrivea busola. Cît ţinea această ospătare. pe la tipografi. pe la giuvaergii. suia voiniceşte muntele şi cobora tot aşa de lesne. De asemeni. cu halebarda. recapitula. Ieşind din apă. desfăşura vîntrelele. pe la oglindari. şi le ţinea aşa. atîta cît li se părea cu cale. şi peste tot intrau în vorbă şi cercetau chiţibuşurile tuturor meseriilor. pe la ceasornicari. împreună cu învăţătorul lui. de sus în s. adică pe greceşte. Gargantua l . cu hîrleţele şi cu alte instrumenturi de ierborisire. Rădăcinuţă — împreună cu tîrnă-coape săpăligele. poziţia. iar el se prindea cu mîinile de ea. înţep cîrma. jucînd îşi aduceau aminte de locurile din vechii autori unde se pomeneşte ace st joc. pe la z lătari. pentru a corecta răceala vremii. şters şi primenit cu haine uscate. cu atîta repeziciune. îşi petreceau timpul dinaintea prînzului. ţinea şi lecţia de la prînz. zic tocmai dimpotrivă. cu ţapina. cărora el le spunea haltere. fie că mergeau pe la şlefuitorii de pietre scumpe. Zvîrlea cu darda. aflase. că nici în goana mare nu l-a i putut ajunge. auzise în cursul întregii zile. exersîndu-se cu maeştrii. cu toate că o tu rmă de doctori căscăui. îi făcuseră două ghiulele barosane de plumb. Apoi cintau din gură şi din instrumente plăcute auzului sau se dedau acelor mărunte dist racţii cu cărţi. cu ghioaga. trăgea la ţintă. cu alta mînuia ditai vîsla.oprea la zăgazuri. pe la alchimişti.

Şi unde pui că v-am fi dat supra şi niscai struguri. ia fa-te-ncoa’. mai cu seamă cărnuri ma i uscate şi cu mai puţine sucuri. unde nu mi ţi-i ocăriră pe ciobani. răspunse cu blîndeţe şi cu dulceaţă-n glas: De cînd vă dădură coarnele de sînteţi aşa-mpungaci şi fudui? Zău. ţopirlam nătafleţi. cum faceau pe vreme bună. adăugind că nu era de nasul lor să mănînce asemenea turte frumoase şi că s ească dumnealor şi cu pîine de tărîţe. la preţul pieţii. căci aceştia sînt din născare cei mai prima flec ri şi bărbieri de braşoave bărboase din cîţi s-au văzut. Aşa fu îndrumat Gargantua de noul său dascăl şi. şi mi te umfli-n pene pe ziua de azi. razachie. flăcău fruntaş.arăta în chip evident că ştia tot atît. cînd păstorii de prin partea locului stăteau pîndari. Te-ndop cu terci şi-acu* se umflă păsatu-n tine. încît Marquet se p e iapă. pînă se facea seară. şi-acu* nu mai catadicsiţi? Asta nu-i purtare de vecini cumsecade. Pe urmă vru numai-decît s-o ia la goa răcni ca-n ceasul morţii şi strigă după ajutor cît îl ţinură băierile. mirodeniile. ma vin. ÎNTRE BRUTARII DIN LERNE ŞI BĂŞTINAŞII DIN ŢINU UI GARGANTUA. luîn d seama la tertipurile. rădăcinile. urmînd această cale. cu glnd bun. MAREA SFADĂ CE-A PRICINUIT RĂZBOAIE GROZAVE. puşlamale fă . la scamatori. Da’ lasă. la vraci de leacuri băbeşti. Dar pitarii nici nu vrură s-audă. cu colac proaspăt. vă-nchipuiţi cît folo cum era şi de-aşteptat din partea unui tînăr de vîrsta lui. din Hesiod* ori din Poliţian*. la panglicăriile. ca să-l mai destindă din această neîntreruptă înc nocrat alegea o zi pe lună. la şoitari. Marquet. zvîrlind după el cu os pe care-l ţinea la subsuoară. ştiind să le deosebească pe cele bune de cele falsificate. anume Forgier. Îl păli la tîmpla dreaptă aşa de aprig. lichele parşive. foile. hîr jonindu-se. jucînd. oamenii tocmiţi. gebigică sau ţîrţără. Ceea ce vă povestesc eu acum se-ntîmpla cam pe la vremea culesului. mai cu vorbă. tăvălindu-se prin vreo poiană. busuioacă. 55 CAPITOLUL AL ŞAPTESPREZECELEA CUM IZBUCNI. zise: — Iete-te. La asemenea batjocură. O să vă plătim cu vîrf şi-ndesat! Îndată însă. cinau şi mai cumpătat decît în celelalte zile. sau să recite cîteva epigrame mu calite pe latineşte. prinzînd pitpalaci. Ciobanii de care spuneam cerură cuviincioşi să le dea şi lor pe bani. cum le nea la gură. Că oţi ce minune e să te-nfrupţi la prînzişor din struguri braghină. Şi aici petreceau cît era ziua de mare. maim mocofani. trîntori tonţi. Şi-n loc să strîngă plante de pe cîmp. în vremea asta. care cojeau la nuci. nişte brutari din Lerne să treacă pe-acolo cu zece ori do uşpe legături de colaci la tîrg. într-un zaiafet. îndeosebi ale celor din Picardia. ba şi mai rău. răşinile. Acesta însă îl arse cu gîrbaciul peste p aşa de băşicat. se dădu mai aproape. Totuşi. la ţopăielile. veselindu-se. mojici tehui. ocind după cuiburi de păsărele. haimanale răpănoase. frumoasă şi senină. tocmai atunci. ba chiar mai ceva decît ei. semeţule. linge-blinde pîrliţi. zicîndu-le netrebnici ticăloşi. ia. din Virgiliu*. că moţat mai eşti. Şi tot aşa. mitocani păduchioşi. păzind podgoriile şi alungind gr urii să nu ciugulească poama. pînă la urmă se dovedi a fi mai degrabă pe cere decît sîrguinţă şcolărească. că se şi iviră vîrcile şi vînatăile. om tare aşezat şi cumsecade d e felul lui. tot nu uitau să spună pe ersuri. la ghiduşiile şi la trăncăneala lo ucalită. pescuind broaşte şi cotrobăind după rac Şi chiar dacă ziua aceea era petrecută fară cărţi şi fară lecturi. alifiile e e. cîntînd. la-nceputul toam nei. Ia vin*. gîndind că Marquet o să facă saftea cu vreo cîţiva colaci. acum cutreierau dughenile piţerilor şi cercetau cu grijă fructele. pe care apoi le tălmăceau pe franţuzeşte. pentru a cumpăni jilăveala aerului şi faptul că nu lucras ră aşa cum erau obişnuiţi. că te-aştept cu colac calzi de n-ai să-i poţi duce! Forgier atuncea. unul dintre păstori. în ceea ce priveşte caii verzi pe Întorcîndu-se-acasă. pocitanii pisăloage. potlogari spîni. bran . scoţînd un sfanţ de la chimir. veniră fuga cu prăjinile lor şi bătur . Cu toate că la-nceput treaba părea anevoioasă. deştept şi supravegheat neconte . c-o să vă pară vouă rău cînd v-om prinde la colaci şi c ni şi nouă apa la moară. Se nimeri ca. Şi era mai mult mort decît viu. în care o porneau de dimineaţă din oraş. du e pe undeva prin împrejurimi. Noi nu faceam aşa cînd veneaţi la noi de cumpăraţi grîu de colaci şi de azimi. înainte aveaţi obiceiul s ouă. starostele pitarilor. corb. seminţele. bînd pe săturate. Căscau apoi gura la pehlivani. hahalere fudule şi cîte altele de soiul ăsta.

chipurile. ÎN URMA PORUNCII LUI PICROC OL*. nici bogat. gîscani. găini. fără să mai chibzuiasc puse crainicii să dea şfară-n ţară că strînge oaste şi-şi cheamă supuşii şi că tot omul. păstorii şi păstoriţele se puseră pe ospătat cu strugurii 57 şi colacii şi se veseliră. prin carte domnească. Cu nişte ciorchini pe cinste păstorii noştri îl oblojiră pe Forgier de-a mai mare dragul. arătind -i coşurile sparte. rci. scroafe. veniră cu ste tot. În timp ce lua masa. Marquet dăulat rău. CAPITOLUL AL OPTSPREZECELEA. trăgînd în ei ca la fasole. luară cîmpii. scuturau nucile. că se vindecă numaidecît. Ceilalţi ciobani şi ciobăniţe. nici sărac. nici gînd să dea boala-n ei. în faţa castelului.a pitari de-i cojiră. în campanie. După ce însă cercetară la iuţeală. 59 CAPITOLUL AL NOUĂSPREZECELEA CUM SCĂPĂ UN CĂLUGĂR DIN VIA MONASTIRII DE PRĂPĂDUL DUŞMANULU Şi tot facîndu-şi aşa mendrele. Ca să-şi întărească şi mai şi înştiinţarea. cine ştie. . urau boi. pive. le plătiră la preţul obişnuit şi le mai dădură pe deasupra şi nuci şi citeva coşuri cu st Pe urmă pitarii îi ajutară lui Marquet să-ncalece. prădînd şi jefuind. că tare mai era betegit. unde căsăpiră şi j ei şi furară ce putură. şi anume: pe seniorul F erfeniţă Coate-Goale (mai întii vru să-l puie pe Japcan Ghiarelungi) comandant peste ava ngardă. care-si găsiseră beleaua. îi porunci să bată toba. prin tot tîrgul. junei. groştei. treascuri. amemnţîndu-i nevoie mare pe ciobanii. viţei. fară sa bea. tichiile boţite. rîzînd pe seama trufaşilor de pitari. havanuri. tîlhari şi ucigaşi. şi se-ntoarseră Lerne. smulgeau butucii. Popii. pui. îi prăpădise pe toţi m legiuiţii ăştia. prin partea locului. porniseră de dimineaţă cu stîngul sau. Atunci. să spovedească şi să-mpărtăşească bolnavii. ca să lupte cînd o fi a mai mare. se năpustiră cu bîtele şi-i fugăriră pe brutari cu bolovani de gîndeai că dă grind a urmă îi ajunseră şi-nşfacară de la ei ca la cincizeci-şaizeci de colaci. îndată ce se-ntoarseră acasă. numi căpeteniile oştii. subt pedeapsă de ştreang. tam-nisam. trebuie să se prezinte la arme. ru-gîndu-i fierbinte să se poarte om e. pe marele scutaş Farfara îl numi căpitan peste artilerie. haubiţe. fară să-şi mai urmeze drumul către tirg. înainte de-a porni la drum. mai ales. desfăşurarea steagului şi încărcarea carelor cu arme şi cu iile necesare. doborau roadele din pomi. La toate aceste mustră inţi ei nu răspundeau altceva decît că voiau să-i sature de colaci. ajunseră la Seuille. pe v rii şi pe arendaşii din partea locului. nici loc sfînt. săcăluşe. hainele ferfeniţite. cît şi pentru de-ale gurii. capre şi ţapi. CUM LOCUITORII DIN LERNE. care se duceau să-ng rijească. puşti. REGELE LOR. 58 Astfel încherbaţi la repezeală. tot omul li se dădea plecat. şi că nu se vedeau adunături de oame ni. nici loc lumesc. gîşte. învălmăşiţi buluc unii peste alţii. încît. peste care era comandant căpitanul Fluierăvînt. După asta. claponi. vaci. cu grosul oştii. s-or fi-nchinat de-a-nd oaselea. Straja de la coada oştii fu încredinţată ducelui Haţsfanţ ele şi principii regatului său se ţinură mai la dos. care număra nouă sute p iţe pe guri mari de tun: balimeze. colacii împuţinaţi şi. şi cîte alte asemenea arme. culegeau viile. la amiază. Picrocol fu apucat de-o asemenea mînie năprasnică şi turbată. se vede treaba. prăpădind şi devastînd to fară să cruţe pe nimeni şi nimic. Cu toate că-n mare pa dintre case bîntuia ciuma. năpăstuiţi. oi. În timp ce i se pregătea prînzul. ei năvăleau pretutindeni. zicînd ei că tot prăpădul ăsta li se trăgea de la ciobanii şi de la are i Grandgousier. în neorînduială şi fară nici un căpătîi. aducîndu-le-aminte că-ntotdeauna ei fusese blajini şi vecini de treabă şi că niciodată n e adusese pagubă sau ocară îneît să fie acum. Nimic nu le cădea greu şi mîncau totul fript. să oblojească. NĂVĂLIRĂ PE NEPUSĂ-MASĂ ASUPRA CIOBANILOR LUI GARGANTUA. domnea linişte şi pace. ca să cutreiere ţinutul şi să afle da i se pregătise vreo capcană prin împrejurimi. Dar cinstiţi cum . fară să mănînce. pitarii se duseră val-vîrtej la pe care-l chema Picrocol — al treilea în neamul lui cu acest nume — şi se jeluiră. alcătuită din şaisprezece mii paisprezece fiinţaşi şi treizăşcinci de mii unşpe vîn cu plată. Era o harababură fară seamăn şi-un pîrjol nemaipomenit şi nu se găsea nim să li se pună împotrivă. faceau jaf în tot ce găseau înăuntru se molipsea unul barem. fal oane. duhovnicii. auzind ţip Forgier. atît pentru gurile de tunuri. miei. pornind. se duse să suprave ze el însuşi aşezarea tunurilor. trimi-seră trei sute de călăre oadă. doctorii. spiţerii.

încît le da borhoatele-afară a le perfora maţul gros. Auzind el tărăboiul pe care-l facea inamicul la-ngrăditura viei. cu s pe cinste. viclean — se răsti la ei cît putu: — Bine vă mai şade cin cîntaţi! ’Mnezeii mă-sii. ele. ce. fară surle şi tube. de năvala. Dacă mor n-ajung să mă sfinţesc şi eu? Acestea fund zise. ferc hezuit. care rămaseră acolo şi începură a d de-mprejmuire. Cînd se dumeri că dădeau iama-n struguri. vi. Dacă vreun altul voia să scape cu fuga. le zdrobea fălcile. fiindcă tegarii şi corneţii îşi lepădaseră steagurile la poalele zidului. culegea de mama focului printre butuci. mîn. apucat aşa de temeritate. vi. dar lăcaşul er zăvorit şi ferecat. mă dau prins! — Păi (răspundea el) n-ai încotro. un adevărat călugăr. atît de sălbatic îi străpungea prin buric. vi. trăia la monastire un călugăr pe nume Fratele Ioan des Entommeures. n . şi dete buzna cu cîrja goală peste vrăj re. vă spăi. Prăpădiţii de călugări. viile cu viii le scăpăm. lepădă anteriul şi înhaţă pateriţa* ce era din inimă de corn. udătura monastirii pe-un an întreg. în afară de-o din pedestrime şi de două sute de pîlcuri de lăncieri. celui. taţi de. zvînturatec. voia să-i ţie piept i ăstuia îi arăta el ce putere are-n muşchi. de ce nu cîntaţi mai bine: Rămas-bun s pui cruce! Voi nu vedeţi că zevzecii ăştia ne-au intrat în vie şi-aşa de apucaţi taie la viţe şi la ci patru ani de-aci-nainte. fară să zică «păzea!». adică împ cleniei vrăjmaşului şi rugăciuni pro pace (pentru pace). Vă rog să mă credeţi că era cel mai fioros şi mai barbar spectacol ce s-au văzut cîndva. le scotea dinţii din gură. Frate Ioane. vă spăi. pocnindu-l în moalele pului. mîn. căci îi împlînta cîrja prin capul pieptului şi ea prin inimă. de nă. le-n vineţea ochii . cu anteriul încins cruciş peste piept. dădu buzna n strana bisericii. vreau să zic mil uieşte-mă cum co-făelum ! Stareţul se cam supără că-l întrerupsese din cel cîntec divin ce-l înălţau ei către Domnul. toată şleah a deşănţată. toboşarii îşi desfundase pe-o parte. le crăpa omoplaţii. da mihi potum. alto ra le scrîntea cerbicea capului. mîn. nu vă spăi-mîntaţi. nevolnicii de noi? Doamne Dumnezeule. . clean. se năpustiră spre monastire într-o zarvă nemaipomenită. ele Ioan îi răspunse că mai bine-ar avea grijă de vin. vesel. le frîngea ţurloaiele. îndrăzneţ. a l zdreliturilor sau Zdrelitorul cum i s-ar mai putea zice. lungă cît asă ca pe mână şi niţel încrustată cu flori de crin aproape şterse. nu. Dacă vreun cunoscut mai vechi îi striga: — Văleu. Ieşi aşa afară numai 61 în mintean. la alţii le ciumpăvea mîinile şi le cotonogea cotoaiele. cum nu s-a mai văzut d d e lumea lume şi de cînd umblă popii-n popie popind popeşte. Altora. vă. trîmbiţele gemeau doldora de tămîioasă. va va. tinerel. Şi unde nu-ncepe el a-i altoi atîta de zdravăn. ieşi să vază ce-nvîrteau a o. le cîrnea nasurile. Atunci grosul armatei îşi urmă drumul către Vadul Vedei. cărora vă place vinul. unde se buluciseră ceilalţi călugări — stînd miraţi ca viţeii la poarta găsindu-i cîntînd pe glasu-al optulea: «Nu vă. nu. d va. Pe alţii. o să ne tot cîcîim pe lîngă nişte uscături de butuci? Ce-om mai be vremea asta. Pe vremea aceea. ăstuia îi hîrbuia ţeasta zob. Frate Ioane. Soborul hotărî să scoată sfintele 60 moaşte şi să mai zică şi ceva psalmi frumoşi şi litanii contra hostium insidias. să mîntuie liturghiile. La unii le-mproşca creierii. mîn. frăţioare. ci cu acest prilej dă-ţi şi sufletul. Apoi le zise din nou fraţilor: — Voi ăştia. că-i do rci. slab. bun de gură. lu. să dea peste cap priveghiurile. lu. începură şi ei. strămoşeşte. frumuşel. priceput foc să dea rasol slujbei. neşovăielnic.După jaful din tîrg. ca să le umple cu struguri. dintr-o bucată. chisălindu-le lingureaua le-ntorcea stomacul pe dos şi mierleau pe dată. să bată clopotele-n dungă. spăi. taţi. Şi pe dată îl miruia. Şi dacă vreun oarecare. încolo era diacon pe cinste ş -nvăţat nevoie-mare într-ale cea-sloavelor. nu mîn. într-un cuvînt. înalt. ca să dea iama-n vie. izbind orbiş în dreapta şi-n stînga. nu mai ştiau la ce sfînt să se-nchine. aşa-ntr-un n tîmplare. Nici sfinţii n-au pregetat a se jertfi pentru asta. ca la vreme de război. fară de rînduială. Dacă vreunul căuta să se strecoare unde erau butucii mai deşi. nu. ăstuia îi înmuia spinarea şi a ca pe-o javră. colea. iscusit. le frîngea şalele. vă. vă. iar cine nu m-ajută nu m sîngele Domnului. nu. ele. mîntaţi. lu.

ca să-l găsească numaidecît pe Ga să-i înmîneze scrisoarea ce urmează. că stareţul monastiru ieşi împreună cu toţi călugă văzură pe nenorociţii aceia prăvăliţi prin vie şi răniţi de moarte. ce sînt un soişor de cuţitaşe. care pătrunseseră în împrejmuirea monastirii. de prăpădul pe care-l făcuse Picro col. dacă în casă nu e înţelepciune . căci din munca lor mă ţiu şi de pe urma sudorii lor mă h c eu. fără ni ei. Dar. începu să se căineze. Unii călugări duseră steagurile şi flamurile duşmanilor în chiliile lor ca să-şi facă din e iere la ciorapi. cu picioarele-nainte. după dreptate. Şi ştiţi cu ce fierătaie? Cu nişte bulicheraşe drăguţe. mai apucară să gri62 jească vreo cîţiva. zicea el. după cum slabe sînt armele în afară. cînd duşmanul nesocotit cată pricină. CAPITOLUL AL DOUĂZECILEA CUM LUĂ PICROCOL CU ASALT ROCHE-CLER-MAUD. 63 să pună el platoşa şi s-apuce lancea acum. din partea tatălui său. Fratele Io tea şi pe ăştia în rai pe drumul drept. tot aşa de şart şi zadarnică înţelepciunea dacă la nevoie nu sînt de nici un folos şi vrednice în fapte. îşi încălzea dosul la un foc bun şi scociora-n spuză puşă. Rîvna învăţăturii tale cerea ca multă vreme să nu te fi tulburat din acest filosofic repaus acă încrederea în vechii noştri prieteni şi aliaţi n-ar fi înşelat în ceasul acesta pacea b ele. cu duşmănie. Cînd însă cei rămaşi vii încercau să se strecoare prin vreo crăpătură a zidului. călugăraşii unde era Fratele Ioan şi-l întrebară că ei cu ce-i puteau fi de folos. Căci. căci trebuie să-ţi aperi supuşii. Gîndul meu nu e s-aţîţ ci să-mpac. ei în număr de treişpe mii şase sute douăzeci şi doi. abia atunci am să mă hotărăsc!» îşi adună deci sfatul şi hotărîră să trimită un sol de ispravă la Picrocol. ci să-mi păles dincioşi şi avutul din moşi-strămoşi. Astfel. Asemenea vitejie nici nu cred să se m fi văzut vreodată. «A e să fac. oameni buni? Visez eu sau e adevărat? Picroco vecinul şi prietenul meu de-atîta amar de ani? Cine-l întărită? Ajută-mă. ca să afle ce a nit şi l-a îndîrjit într-atîta. sînt nevoit să te chem în ajutorul oamenilor şi al bunurilor ce ţi se cuvin. în vreme ce ieromonahii îşi treceau vremea spovedind. unde nu-ncepură a măcelări şi-a istovi pe-aceia care erau cuprinşi de agonia i. pe care.Unii crăpau fară să crîcnească. În acelaşi timp. copiii mei şi cei ai casei mele!» Dar bunul nostru bătrînel mai adaugă: «Cu toate astea. povestind nevesti-sii şi celorlalţi ai casei istorii fr umoase de pe vremuri. printr-un păstor al lui. fură zdrobiţi toţi oştenii lui Picrocol. Dacă s-a scrîntit la minte. lepădîndu-şi comănacele p oite de viţă. în timp ce Grandgousier. prin d rept firesc şi-ndătinat. alţii crîcneau fară să crape. nu să lovesc ci să apăr. CAPITOLUL AL DOUĂZECIŞIUNULEA CUPRINSUL SCRISORII TRIMISE DE GRANDGOU-SIER LUI GARGAN TUA. cu mare iuţeală. şi care lasă frîu turbatei lui năvăliri. datorită bărbăţiei lu eze. Doamne. nu vreau să pornesc la război înaint e-a încerca pe toate căile să fac pace. cumsecadele şi blîndul. învăţînd cu mare tragere de inimă. ajută mă să-l vindec. mi l-a călcat Picrocol. învaţă-mi Nu i-am pricinuit niciodată nici un rău. năvăli asupra cetăţii Roche-Clermaud. bătrînul Grandgousier. nu să cotropesc. după castanele puse la copt. Dar dacă asta-i fatala mea soartă să fiu supărat chiar de aceia în care mă încrezusem mult. . Cînd Grandgousier primi veste. o slugă de credinţă fu trimisă la Paris. c i de prin partea locului scociorăsc miezişorii de nucă. Unu crăpau crîcnind. El care n-avusese niciodată alt gînd decît de pace. ca să-şi apere ţara! Însă ia. aşa se cade. alţii cr Atît de cumplit fu vaierul şoimăniţilor. cu năpăstuiri intolerabile pentru nişte oameni ri. Atunci. — Vai mie! Vai mie! Ce va să zică asta. Picrocol trecu Vadu Vedei şi. la vreme de bătrîneţe. dacă nu voi putea şi nu voi putea. ca sa-şi mai verse nădufu antua al nostru cel cuminte se afla la Paris. în vreme ce călugărul îi facea harcea-parcea pe cei care călcaseră via. La care el le spu se să mai suguşeze ici-colo pe cei care zăceau la pămînt. nu l-am prădat. ŞI PĂREREA DE RĂU ŞI AN VOINŢA CU CARE GRANDGOUSIER SE HOTĂRÎ SĂ PORNEASCĂ RĂZBOIUL. arătîndu-i calea cea dreaptă! Şi se tot văieta Grandgousier.

În mai multe dăţi la rînd. fi spună ceva spre binele lui. din partea mea. n-a fost cruzime şi nelegiuire pe care ostaşii tăi să n-o f ea ce l-a îndurerat nespus pe el. cărora. află că oşt lui se-ntăriseră în Roche-Clermaud. să te prăpădeşti cu e. îndată citite aceste cărţi. care te-a făcut rege şi care ţi-a-n florit ţara? Dacă am fi făptuit vreo nedreptate împotriva ta. ceru gărzilor de la poarta cetăţii îngăduinţa să meargă la rege. la averile tale. mi l-au trimis aci. de ce să ruinezi şi pe cel care s-a-ndurat de tine. descusînd pe unul şi pe altul ce şi cum cu Picrocol. De aceea. ca să vii în ajutor.Fiind de datoria mea. Preascumpul meu fiu. Aşadar. am trimis cu prietenie la el să aflu prin cine. Dar se vede că nu mai e nimic sfînt şi sacru pe lume! Nimeni prin preajmă nu ţi-e de sfat şi nu te-ndeamnă pe calea cea bună. Drept care am cunoscut că Dumnezeu l-a părăsit. de-acolo de de. Gimnast şi Eudemon. In douăzeci de Septemvre. Părintele tău. După ce dictă şi iscăli epistola către Gargantua. pe bună dreptate. şi. e cuprins de mare supărare şi mai că nu şi-a pierdut mintea. totuşi. mîntuitorul nostru. Lupta va fi purtată cu cît mai puţină vărsare de sînge va fi cu putinţă şi. pe Ulrich Gailet. Jumătate mâine. cu chibzuinţă şi cu şiretlicuri de război. lăsîndu-l în voia planului şi-a mintii sale care nu p fi decît rele dacă nu sînt pururi călăuzite de graţia înţelepciunii. Grandgousier îl trimise pe cel mai destoi ic avocat şi cărturar al casei sale. fară a at mai înainte. ai fost într-atîta de legat de neamul şi de ţara lui Gra sier. auzind despre ce era vorba. pe tine care n de neamul tău. aşteptau sprijin şi bună-nvoire. dar. dar din partea lui n-am căpătat alt răspuns decît dispreţ şi voită re. socotind că alianţa şi amiciţia voastră nu pot fi zdruncinate de nimeni. Şi cît s-ar f t de cinstit oricare să fie primit în confederaţia voastră! Iar dacă nebunia s-a cuibărit în mintea ta. împreună cu principele de Scarpină . cu oştile. în rce-te degrabă. Gallet. nu-i de mirare că regele Grandgousier. poţi şi trebuie să le aduci scăpa ire. noi îţi spunem să pleci de-aici. Şi să plăteşti o mie de drahme de a icăciunile pe care le-ai făcut. aflînd de cumplitele tale i sprăvi. CĂTRE PICROCOL ŞI CUM VORBI ÎN FATA ACESTUIA. se aleg cu pagubă şi cu neajunsuri. pe bună dreptate. cu vorbă bună şi cu duhul blîndeţii. pentru ca să-i aminte a şi să-l puie pe calea cea bună. Dînd veste cu trîmbiţa. De teama ostaşilor care faceau prăpăd. dar decît să-ndure asemenea restrişte. nici chiar vecinii barbari nu-ndrăzneau să plănuiască nimic împotriva v tră. încălcîndu-i pămînturile. unii de-or face bine sau rău. încît nimeni. jumătate în martie. să vezi care-i pricina ori de nu-i cum vreo neînţelegere la mijloc. priceput în ale judecăţilor. Căci. eşti dator. din dragoste n milă fireasca). fiul meu iubit. nu atît mie (căruia. nu-i îngădui să intre în cetate. lăsîndu-ne pînă atunci pe ducii de Roatamorii. cu ce şi cum anume se simţea jignit. mai ales noapte . ma i bine se lipsesc de viaţă. numaidecît. sau dacă i-am fi înlesnit pe răuvoitorii v ri. de Buca-gioasa şi de Rămăşiţei. rud atunci n-aveai cuvint să porneşti cu război şi vrăjmăşie împotriva noastră. care-ţi îndrăgea atîta supuşii şi pe tine. am căutat să-i domolesc turbarea tiranică. CAPITOLUL AL DOUĂZECIŞIDOILEA CUM FU TRIMIS ULRICH GALLET. şi dacă aşa îţi va fi dat. Pentru aceea. fară a te mai deda în drum la încăierări şi împilări. In moşiile mele nu poftea altceva decît numai dreptul bunului său plac. nu ştiu. SOL AL LUI GRANDGOUSIER. ci-l întrebă de p erez: — Ce veste-poveste? Ce vrei să-mi spui? Atunci solul cuvîntă după cum urmează: — Pricină mai mare de-ntristare nici că se poate naşte-ntre oameni decît dacă. ofe-rindu-i tot ce cr edeam că ar putea să-l mulţumească. din moşi-strămoşi. cît alor tăi. Regele însă. fie cu tine! Sănătate lui P onocrat. pentru totdeauna . cu sol ie către Picrocol. pe cît ne-o sta cu asemenea maşini desăvîrşite şi repeţi. cît vei putea mai curînd. De aceea. mila lui Cristos. Grandgousier. Gallet hotărî să se-nfăţişeze lui Picrocol abia a doua zi dimineaţa. mie. domnul meu. că vo ufletele și i-om trimite pe toţi teferi pe la casele lor.

şi-l înştiinţă că nu era nici o nădejde de-mpăcare şi că de asemenea năpastă n decît cu un război straşnic. lui Marquet. toate vor fi ale tale şi ţi se v or închina. aflînd că totul se trăgea din nişte colaci. şi. Pierzîndu-şi bruma de ruşine cîtă mai avea. puse mîna ş pe trimişii lui Grandgousier. Picrocol. CAPITOLUL AL DOUĂZECIŞITREILEA CUM CĂUTĂ GRANDGOUSIER SĂ FACĂ PACE. mai pe dincolea. La toate vorbele şi-ndemnurile cumpătate ale lui Gallet. şi anume ducele de Rămăşiţei. pline.O parte.cu vicontele de Padukernitza. cercetă mai îndeapr ina supărării lui Picrocol. văzînd că ousier vrea pace. castele. îl întărîtau ei pe Picrocol: ai să dai de bănet nu im noi că golanul are. Şi-apoi. mai prin Africa. crezu că-i era frică de ei şi de armata lor. mai prin Asia. Ma rimise apoi o mulţime de pungi de galbeni. cu propte pe margini. Luca şi s-a zis şi cu Roma. Nu-şi găsi pe altul cu care să chibzuiască decît cu căpitanul Farfara. şi un zapis de danie asupra unei moşii m ari. CAPITOLUL AL DOUĂZECIŞIPATRULEA. înfumurat cum era. ce mai tura-vura. cu toate acareturile. pe deasupra. iei de-acolo corăbii cîte-ţi trebuie. cam pe-aici. se hotărî sâ-i răsplătească pe cei păgubiţi. Apoi treceţi prin strîmtoarea ce-i zice a Sibilei*. 68 Gallet. pe Cor sica şi pe alte insule. şi-o porneşti aşa. După ce se-ntîmplâ şi isprava cu cozonacii — adică după ce fură jefuiţi trimişii lui Grandg recari feţe alese. rid caţi două coloane mai ceva ca ale lui Hercule. Spania n-o să zică nici cîrc. Acesta împodobi carele cu mulţi e de ramuri verzi şi luă însuşi în mînă o ramură. Acolo con işte mocofani şi nişte modîrlani. galbeni ca şofranul. Aici. Pe urmă. te-ndrepţi spre golful Baiona. pe Minorca. pentru co mai zicea el ruşte vorbe pe care nu-ndrăznesc să le spun. Picrocol nu răspundea decît: «Vin’ de-i ia. De aceea îl îndemnă pe stăpî să nu cadă la pace şi la bună înţelegere în ruptul capului. cît ai zice peşte.. cum spuneam. nu se-ncurcă. Trecînd mai departe. care. Picrocol ajungea stăpînul lumii. mai pe cole a. cu cozona ci frumoşi. numai ouă şi stafide. într-un cuvînt. şi de data asta făcu la fel. păstorii. cinci duzine la măr.. Florenţa. Gen . care totdeauna cerea sfat tocmai de la cine nu trebuia. spuneau ei. dar ce pline. Ce e drept. cealaltă parte o să se abată către Onys. contele 69 Spadaţin şi căpitanul Căcîcea se-nfaţişară stăpînului lor ca sâ-i mai dea şi ei nişte sfatu Sus-zişii o luară de-a dreptul şi nu mai pierdură vremea cu ocolişuri. o să se năpustească asupra lui Grandgousier şi-a oamenilor lui şi-o să-i dea gata. zise Picrocol. şi. nu ţinu seamă nici măcar că-n cetate erau provizii prea puţine pentru a face faţă unei încercuiri. omul d e neam n-are neam! între timp. prin părţile astea. dintr-un pas e ra la Ierusalim. Bietul papă moare de pe-acum de frică. Gallet se-ntoarse la stăpînul său. numai unt. După trecerea ei. care tocmai se ru a fierbinte lui Dumnezeu sâ-nduplece mînia nesăbuită a lui Picrocol şi să-l puie pe calea c a bună. cu vîrf şi-ndesat. pe mare. iar că pricina o să le-o spuie altă dată. pe care s-o moştenească neam de neamul lui. Toate aceste daruri de-mpăcare. DESPRE OARECARI DREGăTORI AI LUI PICROCOL ŞI DESPRE SFA TURILE PRIPITE CU CARE-L VÎRÎRÂ-N BUCLUC. Provenţa. puse de se arabale pline. vin’ de-i ia! Sînt fudui foc şi-au să vă moaie coaja şi-au să vă piseze. pui mîna pe Mallorca. nu cotropea totul la dus. dregători mari ai lui Picrocol. Coteşti apoi mai la stînga şi îngenunchi toată Galia. fară împotrivire. pân’ la Lisabona. Gascon ia. şi-i va zice lumea Marea Picrocoleană. fură însoţite de Gallet. — Pe legea mea. iaca nişte f leacuri precum: Ciprul. insulele Ciclade. mai la dreapta. iar. că se găsesc tule. Auzind bătrînul rege cu cîtă necuviinţă îi fusese primit solul. Sainctonge. că numai golanii au gologani. în vecii vecilo r. l randgousier. Rodosul. Golan zicem. ca să arate şi mai deschis că venea să fa ol. văzînd că n-are cu cine se-nţelege. se întoarse la Grandgousier. iar grosul a matei să fie împărţit în două: . pe Sardinia. mai la stînga. spunîndu-le ca nu cumva să mai cuteze a se-nfaţişa prin par tea locului. Drept care. întru eterna pomenire a numelui vostru. să-i mănînci din ochi. au să cucerească oraşe. . fiindcă pe el îl cotonogise mai tare oamenii săi. Moreea. cel bine şi mai nimerit era ca-n cetate să nu rămînă decît un steag mic de oaste. nu-i mai pup papucul! Şi tot aşa. ci mai lăsa cîte ceva şi pentru întors.

daţi-i zor şi cine mă iubeşte. adică şaptezeci şi patru de bănicioare şi trei ocale. pe nume Fercheşul. de fel ul cum se-ntărise el la Roche-Clermaud şi cum un anume Butelcuţă. În vremea asta. să vie după mine! CAPITOLUL AL DOUĂZECIŞICINCILEA CUM PĂRĂSI GARGANTUA ORAŞUL PARISULUI. îi răspundeau sfetnicii. Polonia. cut prin felurite păţanii şi umblat prin războaie. eu sînt doar un biet de calic-lipit! Fie-vă milă de mine. Acolo de faţă. Nor-mandia. Gargantua. ce te pui cu omul prevă . pe greceşte.— Eu am să durez iar Templul lui Solomon. care pornise d in Paris numaidecît cum citise scrisoarea tatălui său. şi gata. adică. Şi. aşteaptă niţel. deodată. Văzîndu-i că dau aşa buluc şi far’ de socoteal strigă la ei: Domnilor. călărind ei aşa. cu Gimnast şi cu Eudemon care. cu un scutier al gentilomului de Vauguyon. Şi apoi ce năzuiţi voi cu toate cuceririle astea nemaipomenite? Ce ispravă o sâ faceţi cu-a itea strădanii şi prăpăduri? Cum ce? răspunse Picrocol. Cum îi a se şi năpustiră asupra lor. Şi pe urmă începu să-l mai supere o grijă: ce facea-n vremea asta cealaltă parte a arm cea care urma să-l chisăţească pe prăpăditul ăla de Grandgousier? Nu stătea ea degeaba? Tr să cucerească Bretania. Flandra. Valahia. Misia. măria-ta. Betunia şi altele pî Eufrat. Pe mare urma să vină nouă mii paişpe corăbii pline-ochi de cele mai raşnice vinuri. Olanda. Turci a şi să ia Constantinopolul. 71 — Şi dacă n-o să vă mai întoarceţi niciodată. 70 Picrocol tot avea însă o nemulţumire — mititică. Ponocrat însă. — Nu încă. nu chiar mare de tot — că n-o să-l bea de aţă. Gargantua se sperie de-a binelea şi nu mai ştiu ce sa facă. mai era şi-un curtean bătrîn. aducîndu-i cărţile ş filosofic. dădură de duşmani. pe cînd se plănuia Picrocol cu sfetnicii lui. Să nu fii. împreună cu Ponocrat. tuind tot felul de nelegiuiri. Dar. aliat de de ult al lui Grandgousier. ca să-l urmeze. Rusia. tocmai trecuse podul găriţei. avînd grijă şi de i runcind să i se dea un tain de ovăz. Am vreo doi galben . n-a mai a vut nici ce mînca. care umblau 72 de de colo-colcz teleleu şi-n dezordine prădînd şi ciordind tot ce le cădea în mînă. Bulgaria. Ungaria. Ceilalţi oameni din alaiul său veneau în urmă. Frigia. îl sfătui să treacă mai întîi pe la seniorul de la Vauguyon. după ce «cuceri» Asia Mică. răcni cît putu: — Pe ei. căpitan de-al acestuia. Sfetnicii lui. în timp ce se petreceau cele pe care vi le-am istorisit. vorba împăratului Octavian August: «Grăbeşte-te încet». Apoi mai aveau să-i căsăpească pe cîinii ăia de otomani. Lidia. Licia. averi r să le-mpartă celor care-l slujiseră cu credinţă. tocmiseră cai de poştă. CA SĂ-ŞI APERE ŢARA ŞI CUM ÎNTÎLNI GIMNAST DUŞMANII. nast şi tovarăşul său. care le spuse că planurile astea să nu fie tocmai ca snoava ceea cu oala de lapte de pe urma căreia un biet cizmar se şi vedea bogat La urmă. Prev rul. tot felul de ceasloave şi de instrumenturi. regele băgă de seamă că nu o să aibă ce bea. Zeelanda şi tot aşa mai departe Prusia. O să ne-ntoarccm acasă şi-o să ne odihnim după pofta ini ii. Gimnast vru neapărat să plece şi el iscoadă împreună cu un om de in partea locului. răspunse Picrocol. Gargantua se răcori şi-şi mai puse niţel burta la cale. Sus-zisul senior se arătă întrutotul hotărît să-i ajute şi fu de părere ca unul d enii săi să meargă numaidecît să cerceteze ţinutul şi să iscodească în ce stare se afla duş nd de cele ce se plănuiau. călărind pe namila-i de iapă. da. Transilvania. anume Echefron. să-i despoaie. îngrijiseră de toate. Brabantul. şi să afle de la el mai cu de-amănuntul ce se petrecea-n tabăra duşmană. niciodată at . deodată. pe ei. Un vechi prieten de-al lui Grandgousier îi înştiinţa despre isprăvile lui Picrocol. cînd s-a spart oala. se îngîmfa Picrocol. care nu se prea pierdea cu firea. aduc minte că oştile lui Grand-gousier ar putea să-l calce pe coadă în timp ce el cucerea lumea . nu e mai cuminte să staţi acasă? — Păi. ca să toarcem şi ca să-mpletim cu muierile. pornise cu oaste mare către codrul Vedei şi către Vaugaudry lăsînd praf şi pulbere-n urmă.

bea fară frică. şi de mirare şi fiindcă le curgeau balele de poftă cînd vedeau um gîlgîie cel vin în gîtlejul lui Gimnast. zise. zise Gimnast. ca ogarii. şi-apoi luaţi-mă cu voi. ca javra care-a pus gura pe-un ciolan. ajuns la Vauguyon. unde-l aştepta Gargantua împreună cu suita lui. Butelcuţă se prăvăli la pămînt şi. fa bine a şi dă-te jos. cum ştiu s ig. dom’le drac. atunci vorbeşte! Dacă vii de la Ălci du-te pe pustii. sprijinit num degetul mare de la mîna dreaptă. dar cînd rămase numai cu un picior în scară se roti dibaci. povesti de vicleşugul cu care-i zăpăcise şi-i încredinţă că nu cît nişte derbedei. însă. turbez. unii dintre cei de faţă începură să dîrdîie de frică şi. îl îmbie Gimnast. drace. nu simţi decît zguduiala loviturii. că tare aş mai dori să mă ia dracul. să fiu al dracu de n-ai să mă iei tu. GARGANTUA CASA DE LA VADUL Gimnast. cu mare iuţeală şi sprinteneală. trase paloşul şi unde mi se năpusteşte cu o ină de lovituri asupra celor mai arătoşi. dădu afară mai mult de ciorbă. dracilor. — Am dat-o dracului. ca mare viteaz ce se afla. Pe urmă începu să facă morişca. văzînd aşa ceva. că-n vremea asta răcnea cu un glas de te băga-n răcori: — Turbez. se-nchinau cu amîndouă mîinile. i-am luat eu credinţa. care nu m erge de multe ori la apă. După ce-i isprăvim. sucindu-se ca un titirez. să facă tumbe-n aer şi tot felul de năzdrăvănii. turnă de sus. CAPITOLUL AL DOUĂZECIŞIŞASELEA CUM ÎL UCISE GIMNAST. sări într-un picior ca mai-nainte. vru să-i crape ul pe la spate. — N-aş face aşa ceva pentru nimic în lume. zgîindu-se şi holbîndu-se la Gimn El se prefăcu a descăleca. 75 CAPITOLUL AL DOUĂZECIȘIȘAPTELEA CUM A DĂRÎMAT. dă-mi mie calul să-l încalec. turbez! Ţineţi-mă. ştiind el că norocul e ca ulciorul. îşi ridică tot trupul în aer şi aşa. el îi spint tecul şi jumătate din ficat. se azvîrli în picioare pe şa.i în pungă : să-i bem. Şi unde mai pui. zise Butelcuţă cu mirare. nici gînd. Aşa că. neavînd habar de vreo regulă militară şi c-o să le fie     . ca dracu. Gimnast se retrase. mă? — Sînt şi eu un biet drac acolo. PE CĂPITANUL BUTELCUŢĂ. lăsîndu-i pe secăturile de ostaşi ai lui Picrocol cu gurile căscate de-o şchioapă şi cu li coasă de-un cot. ţineţi-mă! Puşlamalele lui P maiavînd nici o îndoială c-a intrat necuratu-n el. 73 — Ce-i cu beţivameşul ăsta care ne ia în rîs? Ei drăcia dracului! Tu eşti cineva. Gimnast. să scoatem şi calul la mezat şi să-l dăm ş-i pebun-găsit. căpitane. Dar «dracul». doborîndu-i palancă. Auzind astfel de vorbe. o şterseră frumos din înghesuială. se-aşezăoi în şa. Gimnast însă. Doamne! Dacă vii de la Dumnezeu. Aşa că-ncălecă pe bidiviu şi pe-aci ţi-e drumul. bine împlătoşat. că numai uitîndu-te la el. dracilor. că tot u dracii obiceiul să călărească pe-asemenea cal dat dracului. ju e. apoi asupra tuturor. numai ce-şi destupă plosca şi. Butelcuţă. se în ei ori. să vadă ce se-ntîmplă ac — Poftim. mai-nainte. zise Butelcuţă. CÎT PE ALŢI OAMENI DE-AI LUI PI L. că aşa cum ştiu eu să găbuiesc o păsăruică. amestecat şi el pe-acolo prin zeamă. strecurîndu-se pe sub cal. s-o gătesc. apoi se cuvine să te duci la dracu’ racu’ trece pe unde dracu’ pofteşte. trebuie să desfac răsuceala săriturii. fară al gere. Întorcîn se năpusti să-i dea cep zisului Butelcuţă. că picau toţi ca puii de găină. în spinare. Şi. afară de suflet. dacă eşti bietu’ dracu’. istorisi în ce stare se găsea inamicul. într-un deget. apoi. se ivi şi marele căpitan Butelcuţă. s-o frăgezesc cu mirodenii. Dacă nu m-o duce ca dracul. După isprava asta. Auzind gălăgia şi-nvălmăşeala. văzînd cum stau lucrurile. Dar. — Drace. adică Gimnast. ca şi cum nici nu s-ar fi clintit din ea. facu o săritură într-un picior şi. fară să-şi vîre nasu-n ea. o luară la fugă. Şi-n timp ce vorbea. în vreme ce acesta-şi ferea pieptul. Unii. gîndind cn drac deghizat. n-aţi văzut voi în viaţa vieţii voastre! Şi zicînd el aşa. CU ISCUSINŢĂ. întorcîndu-se cu spre capul calului. cu p loşul la şold şi. — îmi merge socoteala pe dos. hoţi şi tîlhari. Ba unul chiar îşi scoase ceaslovul din nădragi şi unde nu răcni cît îl ţineau bojocii: 74 — Milostiv eşti. descălecă. uitîndu-se din cînd în rmă. căzînd.

trase cu tunul şi-l păli în tîmpla dreaptă nu-i facu rău nici cît o prună. spîrcaci. ajunseră la castelul lui Grandgousier. Acolo fură primiţi cu bucurie cum nu s-a mai văzut. zise Gargantua. cît şi Jenei. Ponocrat însă îl linişti. treizăşidoi de viţei. cum am mai spus. unşpe mistreţi. el se supără şi izbind cu copacul stel. Tocmai atunci se-ntîmplă sa i se facă poftă lui Gargantua de o salată. de bucurie. Montagu. de teamă. ca pe nişte vite. peste n te. Grandgousier crezu că sînt lindini şi-şi închipui că Gargantua se procop ise cu păducheria la colegiul din Paris. Povestea cere să istorisim ce li s-a-ntîmplat la şase pelerini porniţi să se-nchine la o m onastire de prin împrejurimi. cu gînd să-l f sească şi ca bîtă şi ca lance. Mergînd mai departe. dădu de veste că înăunt ru ar mai fi fost o rămăşiţă de duşmani. şnepi. ierunci. trecură. şaiză-şitrei de iezi. decît să-l lase pe Gargantua la colegiul Montagu. şi smulse-o lăptucă frumoasă şi-nfoiată. fluierari. libuţi. Adevărat este însă că Gargantua. se înecă. pivnicerii lu au avut ceva de lucru la asemenea gustare. Atunci. o sută patruzeci de fazani. crezînd că ghiulele sînt niscaiva tăuni.căsăpească pe toţi. scutura de fiecare dată mai ine de şapte ciorchini de ghiulele ce-i rămăsese încurcate prin plete de cînd cu dărîmarea telului de la vad. îl facu praf. Mihuţă şi Uscăţoiu. dar in’ la urmă. ajunseră la podul mării Vadul era însă astupat de leşurile celor îneca otopul pricinuit de iapă. două sute douăzeci de potîrnichi. — Prietene Ponocrat. SCUTURA DIN PĂR Puţină vreme după aceea. . cu turnuri. în grădina castelului. CAPITOLUL AL DOUĂZECIŞIOPTULEA CUM GARGANTUA. călifari. se-adăpostiră. cîteva duzini de guguştiuci. şase mii de pui şi tot atîţia porumbei. să nu se pînă n-or izgoni şi ultimul duşman din ţară. lişiţe. Ca să se încredinţeze. spunîndu-i că. cei din castel. dădură la tunuri şi-l bătură cu nu mai puţin de peste nouă mii douăzeci şi cinci de ghiulele. Dar. Vederea acestui urît şi supărător spectacol îi facu să se cam codească la trecut vadul. care nu se ţineau decît de coţcării şi de jocuri. nouăzăşcinci de trei sute de purcei de lapte rumeniţi la tavă. 79 CAPITOLUL AL DOUĂZECIŞINOUĂLEA CUM MÎNCĂ GARGANTUA O SALATĂ CU ȘASE PELERINI. c-ar fi umflat apa Vedei în care. ca milogii. care-i aştepta cu mult dor şi cu mare nerăbdare. ploieri. Şi tot el îl lămuri c-acele lindini erau ghiulele adevărate. ochi -l toţi în cap. ca pe-un pai. Şi-nchipuiţi-vă ce udătură la asemenea bucate! Soarbezeamă. te rog. să nu mai fiţi! Dacă nu. cocostîrci. primenindu-şi straiele şi descurcîndu-şi părul cu pieptănu de-o sută de stînjeni). care stătea la pîndă-n turn. totuşi. o creangă din sălciile c le-alung. o e cerbi. Gargantua şi suita lui încălecară şi porniră lui Picrocol. luară d numai şase boi. Se duse-n grădină. PIEPTĂNÎNDU-SE. flamingi. bucătarii. cu destulă scîrbă. mare . gaci tărcaţi. Gargantua răcni cît îl ţine — Sînteţi careva acolo sau nu? Dacă sînteţi. scrofiţe. Mie de f apt puţin îmi pasă de asta. lopătari. şapte sute de sitari. ine l-ar fi trimis să-ntindă mîna la pod. Dă-mi. Gargantua smulse din rădăcini. printre zarzavaturi. un anin înalt şi gros. 78 Se hotărîră apoi. gîşte gulerate. erodii. trei junici. atunci nu mai s ezevenghi de tunar. cu fortăreţe şi cu toţi cei dinăuntru. încît Adaosul Ad urilor Cronicelor zice că Gargamela chiar ar fi murit atunci. În drum. asta e sigur. Eudemon. într-o mare învălmă ată oastea duşmană ce se afla prin partea locului. muştele astea mă orbesc. pînă să meargă din nou în bătălie. bodîrlăi. Se zice că-n vremea asta iapa lui se uşură şi se mai zice că abundenţa udului ei ar fi fost atît de mare. atît timp cît norocul nestatornic ca vîntul era de partea lor. care se dusese să cerceteze castelul din dreptul vadului. Gargantua chiar se miră: — Da’ asta ce mai e? Zvîrliţi în noi cu boabe de struguri? La strigătul lui. făcut din fildeşi întregi de elefant. cît şi cu cuşcuşuri şi ciorbăraie. Pelerinii* trecînd prin faţa castelului lui Grandgousier şi auzind că ţinutul era bîntuit de haitele lui Picrocol. vestit în vremea aceea pentru murdăr ie şi pentru păduchi. Cînd Ponocrat îi spuse că muştele erau de fapt ghiulele. păsări de apă. patru sute de claponi. Rasol şi Chisăliţă. ciovlici.

bre. nu păzeşte c păzeşte cîinele. Gargantua ieşi în curte. Gargantua. vino. cam de ruşine. mormăie şi ei acolo nişte psalmi pe care nu-i pricep. frate. că asta e oprit de regulele cinului călugăresc. zise şi Gimnast. Cînd apăru Fratele Ioan călare pe catîrca lui G sier. Fratele Ioan. Ce spaimă cînd spălă Gargantua salata la fîntînă! Ap oţet şi undelemn peste salată. — Dă-le dracu’. să-i strîngă mîna — Frate Ioane. zise Gimnast şi mai adăugă el şi alte vorbe. — Totuşi. Şi de-aceea sînt azvîrliţi în chinovii şi-n monastiri departe de orice treburi de folos obştesc. ca mîna unui avocat. în toiul dezbaterilor. să te strîng la piept! — Ia frate. din păcatele lumii. zise Grandgousier. Şi-apoi de c folos sînt ei? Sînt tocmai ca maimuţoiul care doar se cufură prin toată casa. Pre legea mea! zise Eudemon. Şi să vezi ce mai mănînc. Dar atîta de îmbelşugat că udul tăie cal pelerini şi fu cît p-aci să-i înece. vai de ei. Peste tot anteriul şi gluga monahicească strîng as lor ocara şi sudalma. scăpînd de durere. la cină. nu dă nici lapte. trimise numaidecît pe cineva să i-l aducă. porecliţi fiind strică-chef? De ce sînt izgoniţi ca trîntorii din stup? — Ai dreptate. nu lecuieşte bolnavii ca medicul. toată lumea dădu năvală să-l îmbrăţişeze. În vreme ce Gargantua înfuleca primul fel de bucate. De asta sînt huliţi şi urîţi de toată lumea. mul. erau şi ei deş . Nu uit i pomenească nici de viteazul călugăr. care. auzind asemenea laude despre Fratele Ioan. Şi vorbiră mai de de vînat. strînge norii. aşa cum sînt latrinele într-o casă. nu face. se scobi cu-o creangă de nuc. lovi cu toiagul într-o m oasă. de-a mai mare drag — Cum înjuri. nu apără 82 ţara ca oşteanul. se roagă şi ei lui Dumnezeu pentru noi. Şi văzură ei că şi călugăraşul nostru înjura. zise Fratele Ioan. La fel şi călugărul. Unul mai căpos le spuse celorlalţi că de fapt nici nu trebuia să se mi e atîta de 80 ceea ce li se-ntîmplase. altă spaimă pe bieţii pelerinii Dar cînd ajunseră-n gura lui antua. cît să-mi împodobesc şi eu conversaţia. Austral. pipăind prin gură. Ca să-şi potolească durerea. deoarece totul era prevăzut în Scripturi. nici să beau n r cu el. tot bîjbîind aşa. E mereu căscată. Frate Ioane? se miră Ponocrat. nu trage-n jug ca boul. Ba chiar le recită nişt e versete de-i lăsă cu gura căscată pe ceilalţi cinci. Şi se aşezară ei la masă cu nădejde şi mîncară şi băură. să-l sărute. — Leapădă anteriul ăsta. cu cîtă pătimeală scăpară ne’nghiţiţi. CAPITOLUL AL TREIZECILEA CUM L-A SĂRBĂTORIT GARGANTUA PE CĂLUGĂR. FRATELE IOAN. În frunzele ei se aflau cei şase. care apărase cu-atîta bărbăţie via mon ii. răspunse călugărul. mănînc -am burtă pardosită ca să nu se-ntindă. de prin toate ve selele adunări. — Fără anteriul ăsta. Gargantua se uşură. Nu mai ştiau cum să se propteascăum să se adăpostească la poalele dinţilor. cum vîntul acela. răspunse Gargantua. parcă nici să m-aşez la masă. grozav mă mir de călugărul ăsta cît e de cumsecade şi um ne-nveseleşte pe toţi. şi pentru tine şi pentru calul tău. Cum se face atunci că de obicei călugării sînt alungaţi de peste tot unde se petrece. ȘI CUM PĂLĂ RĂ EI VERZI ŞI USCATE ÎN TIMPUL CINEI. beau. Ia. Unul. să hotărască ce mai era de făcut. Ia. numai aşa.run. împreu nă cu el. Se zice că. Maimuţoiul nu face decît rele şi stricăciuni. nu se-ncurcară. Grandgousier prinse să-i p ovestească despre începutul şi despre pricina războiului iscat între el şi Picrocol. nici lînă ca oaia. Călugării ăştia trăiesc şi c din murdăriile. — Să crezi mata că se roagă pentru noi. şi cîte-o înjurătură. Călug ros nu trudeşte ca ţăranul. asemuindu-l cu cei mai mari generali ai antichităţii. stai colea lîngă mine. — Stai. frate. se vede treaba. nevoie-mare. Astea-s ile retorice ale lui Cicero! CAPITOLUL AL TREIZECIŞIUNULEA DIN CE PRICINĂ SÎNT CĂLUGĂRII OCOLIŢI DE TOATĂ LUMEA. şi crezînd că-şi curăţă farîmiturile mi ţi-i înşfacă pe domnii pelerin Numai aşa au scăpat. Se roagă ca să nu piardă bunătate de jimble şi de jamboane grase şi gustoase ş . pentru ca. nici o treabă e ispravă. într-un cuvînt. a . de băutură şi rîseră şi se veseliră şi din cînd în cînd. nu poartă pov cum poartă calul.

ca să se lămurească ei ce-i aşteaptă anume. cînd îi auzea tăifăsuind. ploscatehismul. şi de aia-l omenesc oamenii. trecînd pe sub un nuc. lăsîndu-l spînzurat în copac. îşi agăţă viziera căştii de clenciul une Totuşi. Călugărul însă. 84 — Rugăciunile sînt sub om. Ăia cînd vă eacă. zi oan îşi scoase ploscuţa. — Domnilor. şi-aduseră aminte de-un anum vsalom. a miezul nopţii. se vede treaba că se spînzurase de urechi. Gimnast descălecă şi. la glasul Fericiţi cei care adormiră şi unul şi altul. în loc să alerge şi să-l scape. le scurtez. Dar ca muci înainte. Dac-aş avea eu putere pe i-aş jumuli ca pe gîşte. să vă spui drept. că. cum îi zicea el. mai mult ca să iscodească şi să afle care era paza duşman tunci urma să se odihnească niţel. îmbărbătîndu-şi tovarăşii: — Copii. voios. Pe bunul nostru prieten. de staţi ca nişte momîi ? Sînteţi taman ca popii predicatori. trebuie să cureţi stomacul de prisosuri. nu-i slinos. CAPITOLUL AL TREI ZECIŞITREILEA CUM ÎŞI ÎMBĂRBĂTA CĂLUGĂRUL TOVARĂŞII ŞI CUM ERA SĂ SE SPÎN Şi se tot duc vitejii noştri în iscoadă. îşi puseră burta la cale cum se cuvine. să iasă la harţă. apoi luî . îi trezi pe toţi. fiin dcă nu e ca ceilalţi călugări: nu-i habotnic. dar de la primul psalm. şi să vezi cum tragi la aghioase numaidecît! Lui Gargantua i se păru de glumă ce-i spunea călugărul. ca să fie mai vioi. 85 Dar eu n-o s-o folosesc. bucată cu bucată. Mie. Şi cum se-aprinsese el aşa. pe cîmp. urcîndu-se-n nuc. munceşte. după canoanele ei. porniră să-l caute pe duşman. cu ea fac şi pe dracu-n patru! Şi vă mai spun una: sâ nu dea dracu’ să-l prind pe vreunul dintre voi că vre s-o ia la sănătoasa. dacă sînt mai mulţi beţivi bătrîni decît doctori în etate. cu msecade. cam cu or să se ciocnească şi ca să ştie cum să se ferească la o adică. care. în timp l sta spînzurat ca vai de el. înseamnă să nesocote ai întîi. Băga-s-ar dracu-n mine. îl iubeşte. setea mea avem învoială să ne sculăm amîndoi odată şi să ne culcăm amîndoi împreună! Şi. Gargantua însă. care zice-se câ s-ar fi spînzurat şi acela de plete. dînd piept cu duşmanul. se trezi la cel dintîi cîntat al cocoşului. cu fleici şi cu măruntaie la grătar. Călugărului. Noi s dos. CAPITOLUL AL TREIZECIŞIDOILEA ŞTIINŢA CĂLUGĂRULUI DE-A FACE LEAC DE NESOMN LA OAMENI. de nu-l popesc pe loc. Dar mai apoi susţinută că lucrurile stăteau altfel cu Fratele Ioan. ca toţi călu . şi se puse pe gîlgîit. să nu vă fie teamă. Văzîndu-l cum se perpeleşte. înv jba. că nu cred în d-alde astea. c ziua bătăliei. curajos. Călugărului Ioan nu-i mai tăcea gura. Dar hai să mai tragem o duşca! Şi. zicînd că dacă bei aşa. se zice că slujba de utrenie începe cu tusă şi vecernia cu băutură. de-aceea. Cum se văzu jos. Fratele Ioan lepădă toată plătoşăraia. Ştiu de la paracliserul monastirii noastre o rugăciune care păzeşte omul de orice gură de foc. Tot cîrja mea săraca. le lungesc după voie. In sfîrşit. Gargantua protestă însă. fiind ras în cap. nu putea adormi. parcă numai de tunari mi-ar fi niţeluş cam dar şi pentru asta am un leac. călu use: — Niciodată nu dorm mai adînc şi mai cu poftă ca la predică ori ca la rugăciune. îi ţin predici cum să se spovedească şi să se grijeas s-ajungă mai repede în împărăţia cerurilor. că ştiu eu cum să vă călăuzesc. uitîndu-se la el cum stătea aşa atîrnat. Călugărul începu să strige supărat: «Ajutor!» ş Eudemon şi Gargantua. numaidecît după somn. nu omul sub rugăciuni. dădu cu semeţie pinteni calului. E cinstit. desfăcu viziera şi dădu drumul călugăru a pămînt. călări. — Ce naiba. şi-l cinsteşte lumea. apoi se-nz se-mplătoşară cu toţii şi. la o 83 adică. Hai ei şapte psalmi ai canonului mare. apără via monastirii de umil singu Asta-i om. îi ocroteşte pe nenorociţi. trudeşte. pe Fratele Ioan. de la miezul nopţii. şi. lălăind tare un c ostăşesc. îi venea să sară la ei şi să-i facă zob. pe Dumnezeul meu. pe-ale mele le potr sc după nevoie. din Biblie. în timp ce încerca să-şi desprindă viziera. oricît se sucea.tîta tot. Uite. După ce isprăviră cina ţinură sfat asupra trebii pe care-o aveau de făcut şi hotărîră ca.

In timp ce mergeau ei aşa pregătiţi de război. bănui că s pra lui Gargantua şi-i păru tare rău că nu putea fi şi el de ajutor. se-ncumetă e călugăr cu lancea drept în piept.a. Celălalt. le spuse oamenilor săi să fie gata a-l p rimi pe duşman cum se cuvenea. asa. CAPITOLUL AL TREIZECIŞIPATRULEA CUM ISCOADA LUI PICROCOL FU ÎNTÎLNITĂ DE GARGANTUA. Uitîndu-se mai bine la ei. cînd se dumiri că tot soarta asta-l păştea şi pe el. îi şi luară pe sus. dar-ar Dumnezeu s-aj himandrit! — Te fac eu pe loc. frazare. Şi-ndată se puse pe goană după fugari şi ajungîndu-i pe . ai milă! La aceste strigăte. CUM ÎL OMORÎ CĂLUGĂRUL PE CĂPITANUL DULUŢĂ ŞI APOI FU PRINS DE DUŞMANI. că altfel i-ar fi luat paloşul şi l-ar fi pus să şi jure că n-o Şi tot socotindu-se el aşa. lumînăric Şi unde nu mi se-ntoarse călugărul şi unde nu mi ţi-l blagoslovi cu cîrja atît de ţapăn. tot lucruri sfinte. Dădu însă peste rantia aceea atît de nemaipomenită şi d vă. bunătate de căpitan. domnule arhiereu. CAPITOLUL AL TREIZECILEA CUM SE OMORÂRĂ STRĂJERII SĂI ŞI CUM FU NIMICIT DETAŞAMENTUL Călugărul. crezîndu-i niscaiva spioni. pe ei!» Duşmanilor li se păru c-aud «dracii mei» şi. mîncînd pămîntul. care era călăuzit de voia sorţii şi nu de judecată. acuma. Te-nvăţ eu acuş. — Adevărata disciplină ostăşească spune să nu-ţi aduci duşman e. că dacă se-ntîlneau c diavolii să aibă cu ce-i izgoni. dar nici nu zise ba. văzîndu-i pe soldaţii lui Picrocol cum o iau din loc în neorînduială. Agurizel şi Farfara. In vremea asta Ioan tăia şi spinteca tot ce-i ieşea în cale. Părinţele duhovnic. Aşa se facu dar. puişorule. despre care v-am pove tit. frăţioare. părinte. . Gargantua se gîndi că duşmanii sînt prea mulţi la număr şi că mai bine ar fi să nu dea faţă călugărul se opuse: — Ce dracu’! Preţuieşti oamenii după număr. care. începu să ge de Fratele Ioan: 89 — Vai mie. Gargantua. că se ştirbi tăişul lăncii. Vrînd să-l hăcuiască şi pe acesta. pe care. hotărîr ales cînd văzură ce le-a dispărut şi călugărul. că lipsea tocmai cînd era* mai frumoasă încăierarea. încălecă pe cal şi pe-aci ţi-e drumul. stropiţi 86 bine cu aghiasmă şi încinşi cu cîte-un patrafir. să stea pe loc şi s-aştepte. taică popă. fu apucat de cumplită furie şi conv dată consiliu mare de căpetenii. In vremea asta Gimnast îl întrebă pe Gargantua rebuiesă-l urmeze şi ei. că trimise o mie şase su te de călăreţi. Şi aşa se tot duceau voioşi cu toţii spre Sălcet. pe unul dintre prăpădiţii de pelerini. aruncă o privire spre străje ui.părinţele! — E rău. îi seceră ca pe secară. dădură pes i şase pelerini. auzind tropotul cailor. Acestora tare li se scurgeau ochii după cei care-o luaseră de vale. străduindu-se să-şi nimicească adversarii după ce i-au înfrînt. Cum se dădea aşa de ce l morţii. îi spuseră că puterea sa era atît de mare. cardinal de-ăl mare. nevoia îi sporeşte puterile şi dacă pîn-atunci mai şovăis d se crede pierdut luptă cu atîta înverşunare. pelerinul se — Aoleo. mă predau! Cucernică faţă. încît de cele mai multe ori scapă. zise pă — Aoleo! ţipă arcaşul. cu toate milogel ile şi văicărelile acestora. Pod d t să-i faci duşmanului. îl şi scurtă de-un caşul din dreapta. dînd la nimereală. Cînd auzi Picrocol de la cei care scăpaseră din vălmăşagul cu dracii. Şi făceau atîta gălăgie. Astfel dădu peste-un călăreţ care ducea în ş te. înţelepţi cum nu s-a m văzut. Sfetnicii săi. Parc-ar fi izbit cu-o. părinţele. c fară simţire la picioarele calului. nu ştiu. dar călugărul n-avu nimic. atîta-i era de tăbă ea. nu după vrednicia şi bărbăţia lor? Apoi r mei. puse deodată mîna pe zisul paloş.* Dîndu-l în paza a doi străjeri. Mulţi bir i au pierdut bătălii. da? Ştai tu numa* c-ai să te vezi arhirău. Cunoscînd firea inamicului lor. socotind că Gargantua dăduse u fugiţii. cum i se prăpădise Butelcuţă. duşmanii se-ntoarseră şi văzînd că e numai călugărul care făcea tot tăr mîna pe el şi-l tărbăciră ca pe-un cal de lemn. numai ducă-se! încheie Gargantua. că-i auzi şi Gargantua şi oamenii lui lau la distanţă destul de mare. la asemeni cumpănă. călugăraşul nostru începu să cugete că de fapt nici nu prea erau prinşi într-ale războiului. dar lui nu prea-i păsa. zise călugărul nostru. gîndindu-se cu jind la bunătate de pradă ce le scăpa. o luară la goană înapoi. şi harşt. pentru că. că se putea război cu toţi dracii din iad rocol nu prea crezu el. în frunte cu contele Duluţă Dadosul. afară de contele Duluţă. crezînd că sînt draci adevăraţi. ce l-o fi pălit.

Grandgousier porunci să se pregătească un ospăţ cum nu s-a mai văzut şi cînd totul fu gata. CAPITOLUL AL TREIZECIŞIŞASELEA CUM ADUSE CĂLUGĂRUL PELERINII CU EL ŞI VORBELE FRUMOASE PE CARE LE-A ROSTIT GRANDGOUSIER ÎN ACEASTĂ ÎMPREJURARE. Ciuma nu ucide decît tru pul. descălecă. pînă-n josul bu facu două bucăţi ca două picături de apă. îl duse în faţa lui Grandgousier unde călugărul îşi cu toate păţaniile. opri cu sine şi pe c se pelerini pe care întîmplarea îi rătăcise în vălmăşagul oştii lui Picrocol. păi sigur. Astăzi trebuie să ne vedem fiecare de ţara şi de moşia noastră şi nu să invadăm . că doar trebuia să aibă cine să ducă vestea. Apoi. — Asta aşa e. — Cam nesăbuită năzuinţă. părinte arhi tor. că nici de nume nu le-am mai auzit. răspunse unul dintre ei. tot aşa. pe mijloc. Se zice că de-atunci ar fi rămas în fiinţă zicala: «că cineva adică beleaua. pe lîngă Nantes. de copii. ziseră pelerinii. — Apoi. ploşti cu vin. Cît de mare fu bucuria bătrînului. şi. iar Gargantua îl primi cu o dragoste cum nici între fraţi n lă prea adesea. de neveste. Mă dau prins. atunci l-or vedea ei pe dracu’! Şi-au găsit ei popa. Văzîndu-i în aşa hal. ti la masă. răspunse Grandgousier. 92 CAPITOLUL AL TREIZECIŞIŞAPTELEA OMENIA CU CARE SE PURTĂ GRANDGOUSIER FATĂ DE PRIZONIERUL FARFARA. vin rece. tocmai cînd Grandgousier se ruga mai fierbinte să aibă mîntui zbîndă. unde ajunseră către ziuă. părinte stariţe. dar i-am învătat eu minte. Fusese să ducă prinoase la Sfîntu’ Sebasti n. Ii spuse ei care de unde erau şi cu ce treburi pornise de-acasă. c e se întîmplase într-adevăr. zise şi Gargantua. S-a dus vremea lăcomiei şi-a cuceririi ţ vecinului. pe nume Sătuldedrum. veseli si voioşi se aşezară la masă. ascultaţi aici la mine! Mai b staţi acasă şi vedeţi-vă de gospodării. fie-ţi matale milă. hop şi Fratele Ioan al nostru chiuind de la poartă. zise Grandgousier. părinte ieromonah. însă asemeni înşelători otrăvesc sufletele! Oameni buni. Farfara fu adus în faţa lui Grandgousier. Şi. întemeiaţi-vă un rost ca lum mai umblaţi lela. împreună cu oamenii săi. Gimnast sări numaidecît şi-l văzu pe călugăr urmat de cei şase pelerini şi de căpitanul Far ieşiră cu toţii în întîmpinare. Gargantua. băiete. Gimnast. — Vai. cu glas mare: — Vin rece. Duşmanii fugeau în neorînduială ca o turmă de măgari în care-a dat strechea.— Părinte arhiereu. Sco ateţi-vă gărgăunii din cap! Şi-acum duceţi-vă sănătoşi! — Ferice de ţara care are asemenea stăpîni. părinte protopopule. luîndu-l de mînă. nu ne-au spus nouă vnicii noştri? — Da? Asemenea neghiobii vă-nvaţă pe voi popii? Da’ regele vostru ce zice?Cum de-i la apul lor? Se iviseră într-o vreme şi pe la noi asemenea prooroci de cai verzi pe pereţi. Apoi dădu călugărul pinteni calului şi ajunse ca vîntul alături de oamenii lui Gargantua. Ce. pelerinii o luară care-ncotro. şi li se mai dădu şi ceva mărunţiş de cheltuială. după ce li se dărui fiecăruia cîte-un cal şi li se umplură desagii cu merinde. prin pelerinaje fară de nici un folos şi păgubitoare. ca să răzbune şi să spele ocara făcută brutarilor săi. luă drumul spre casa pă că. şi mai scurtă de zile ciţ r mai şi lăsă de săminţă. Cînd îşi mai puseră burţile l gousier începu a-ntreba pelerinii de unde erau şi-ncotro se duceau. Gargantua era însă tare amărît de pierderea prietenului său şi nici nu vru să s . cînd îi văzu voioşi şi teferi. După ce se isprăvi încăierarea. care-l întrebă ce planuri avea Picrocol şi ce sc op anume urmărea cu toată hărmălaia asta războinică. pe şira spinării. sp sele lor. Gargantua răspunse că fară doar şi poate vrăjmaşii pusese mîna pe el. şi cu cîtă dragos — Dar câlugăraşul unde-i? întrebă. zise Grandgousier. ca să-i scape de ciumă. Cînd. că n-oţi crede cumva că ciuma vine de la Sfîntu’ Sebastian! — Da. 90 Iar pe marele căpitan Farfara. se sui pe-un bolovănaş cît casa. domnule părinte de tot felul. Farfara îi spuse că scopul lui Picroco să cotropească toată ţara vecină. căci Platon spune undeva că atunci vor fi republicil icite cînd conducătorii vor gîndi şi gînditorii vor conduce! Apoi. din cap. pe drumuri. îl luă prizonier. părinţele abate. — Şi eu te dau dracului! Şi părinţelul mi ţi-l răscroi frumos.

şi se pregăti să dea piept cu duşmanul. se repezi ca un turbat: — Vai de regele slujit de-asemenea oameni care se lasă numaidecît ademeniţi. printre care şi-o spadă frumos cizelată. un căpitan. încît să se descurc fară a mai supăra şi alţi oameni de treabă. Gargantua. o dată cu el se duce şi a 93 Eu îţi înapoiez armele şi calul. du-te cu Dumnezeu. dacă acesta se prăpădeşte. În vremea asta. să ia o hotărîre. că el ar fi rămas numaidecît şi-ar fi l at alături de duşmanii noştri. Farfara. zise Picrocol. guv ca un domnitor ce se află. şi care era foarte bine pregătit pentru luptă. drept care acesta muri pe loc. ajutor ce venea. cum văd rfara. sfetnic al lui Picrocol şi el. le spuse el. trimiseră soli către Grandgousier. bine-narmaţi. care o porni numaidecît spre Vadul Vedei. pentru a-l vesti că toţi nii sînt gata să-i dea ajutor în oameni şi-n bani. căruia-i povesti de-a fir-a-păr ce făcuse şi ce văzuse. şi urîndu-i nu ine şi sănătate. îşi adună. se-nfăţişă lui Picrocol. împreună cu u . Ceea ce se facu numaidecît. bine rînduiţi. Nu ţipaţi de pe-acum ca ţiparii din Melun. Aşa se cuvine să ne purtăm în echi prieteni! Călugărul. în acest timp. Picrocol mai bine şi-ar fi văzut de gospodăria lui. — Ţi-au dat frigarea asta. că încă nu v-a-n nimenea! 95 CAPITOLUL AL TREI ZECI ŞI NOUĂLEA CUM ZDROBI GARGANTUA ARMATA ZISULUI PICROCOL. deoarece. unde se-ntărise Pi rocol. îi dădu de veste lui Picrocol cum că so daţilor le cam pierise curajul. 94 Dar nu sfîrşi bine Farfara ce-avea de spus că Agurizel. care numai din primul avînt face treabă — să atace nu aidecît. APOI FU UCIS LA RÎNDUL LUI DIN PORUNCA LUI PICROCOL. sau dacă voia să se întoarcă la regele lui. pentru ca. care-l prinsese. că-l şi st pe Agurizel cu spada. aşadar. Gimnast îl sfătui pe Ga gantua — dat fiind firea franţuzului. ieşi pe meterez. dădu asalt cetăţii Roche-Clermaud. Iar tu. ba unii începuse a murmura. îndată ce-auziră aliaţii lui Grandgousier cum se năpustise nesăbuitul de Picrocol cu război a vecină. Picrocol. Farfara. aur. că-i c ru lui sfatul. una peste alta. nici nu vru m r să audă de aşa ceva. fiind întrebat dacă nu cere el vreo răscumpărare. privind lucrurile mai de-aproape. iar în bani cam la treizeci şi patru de milioane doi taleri şi jumătate. trufaş şi fară minte cum era. Cred că de scîrbă nu l-a oprit Grandgousier. îl lăsară singur să-şi ia drumul spre meleagurile lui. CAPITOLUL AL TREIZECIŞIOPTULEA CUM PUSE GRANDGOUSIER DE-ŞI ADUNĂ LEGIUNILE ŞI CUM ÎL OMORÎ ARFARA PE AGURIZEL. şi porunci p ca Farfara să fie făcut bucăţi şi azvîrlit peste zid. se opr iră. ca să-mi omori oamenii? zise mînios Picrocol. şi amestecă-te numai în treburi cinstite şi cuminţi. — Prostii. berberii şi alţi barbari numeau odinioară vitejii. bine-mbrăcaţi şi bine-nvăţaţi într-ale meşteşugului mi oiului. dar nu primi ajutorul. pe nume Japcan Ghiarălungă. Toată oastea fu încredinţată lui Gargantua. Acesta îi spuse că cel mai de cuviinţă este să se-ntoarcă la fraţii şi în ţa Încărcîndu-l apoi cu daruri scumpe. Ajunşi aici. care ajunsese la ai lui. într-atîta era de minunat de mărinimia şi de-nţelepciunea lui Grandgousier. iar răscumpărare nu-ţi cer. şi asiguraţi de provizii pentru şase luni şi pa zile. Arată-i şi elui tău că greşeşte şi nu-i mai da niciodată sfaturi în care să ţii seamă numai de cîştigu seamă de bunul obştesc şi nu uita că. Iar ceea ce sarazinii. urmîndu-i sfatul. Dar şi duşmanului îi e silă de trădători şi se slujeşte de e re nevoie! Farfara îşi ieşi atît de rău din fire la auzul unor asemenea vorbe neîntemeiate. Grandgousier îi spuse lui Farfara că avea de ales dacă voia să rămîn la Grandgousier. avea d e gînd să ducă războiul cu asemenea chibzuială şi cu asemenea şiretlic. sfatuindu-l cu stăruinţă să cadă la înţelegere cu Gr om atît de bun şi de cinstit. prădînd şi pîrjolind. decît să-mi prade mie ţara. încercuind-o. Tot atunci. cam la 167 000 mii de soldaţi cu toată armăria. că altfel cin ştie ce se-ntîmplă.altora. cei aproape o sută de mii d roprii. noi numim astăzi tîlhării şi ticăloşii. în tabăra lui Grandgousier se faceau pregătiri pentru atac. Gra ndgousier le mulţumi din inimă.

c de ostaşi. bietul. răcni îngrozitor şi se repezi asupra străjerilo i ceilalţi. l-a cinstit ca pe un oaspe ales şi. De-atunci. împreună cu o parte din oame ui. calul se poticni. cînd prea-cinstitul meu părinte. semne pe care vremea le şterge. căpeteniile. Şi el de-atunci e tot cu ochii pe sus. ca re ii încălecaseră graniţele şi teritoriile. De-atunci. dar nu făcură nici o ispravă. care poate ar fi înţeles cît de nesăbuit a fost pornind un ră boi de care noi n-avem nici o vină. numai el ştia încotro. să mă abat în nici un fel de la bunătatea din moşi-strămoşi a neamului meu esc de orice răscumpărare. prin arcuri şi inscripţii. fugărindu-i şi masacrîndu-i. o luară la goană într-o neorînduială cum nu s-a mai pomenit. şi căzu. se predară cu toţii. ca apucat de strech e. înainte de a vă duce fiecare pe la casele. aşadar. zăpăciţi şi înspăimîn-taţi. cînd eţi pleca. să mi-i încredinţaţi pe Marqu care. că doar s-or ivi de undeva arătările p menite. vor fi pedepsiţi. Ba. mai bine de-un milion de taleri aur ca mulţumire şi semn de aducere -aminte. care nu prea ştiau multe. Cum zbura aşa ca o vijelie. ca mai-nainte. folosindu-se de neatenţia duşmanului. cum i-a proorocit lui baborniţă vrăjitoare. ofiţerii şi servitorii lui Picrocol ca l-au aţîţat. îl mai şi dezbrăcară. Domnul cu voi! îmi pare ră i şi Picrocol. 96 Dar cică tot cu nasul pe sus se ţine. a fost cauza de căpetenie a acestei neînţelegeri. to ndurară şi-i dădură o zdreanţă de cămeşoi. în vreme ce se petreceau cele de mai sus. Astfel. Picrocol gonea călare. în sfirşii. Picrocol trase sabia din teacă şi-l spintecă pe loc. la poartă veţi căpăta ceea ce se cuvine unui ostaş pe trei luni de zile. încetişor şi pe tăcute. Fratele Ioan. se căţără. După ce curăţă grosul. Canarii şi regele lor s-au simţit înt -atîta de-ndatoraţi faţă de mărinimia tatălui meu. pe soţ lui brutari. pe supra. l-au lăudat şi l-au îndemnat să-şi piardă măsura şi să ne năpăstuiască. aşezîndu-l totdeauna de-a dreapta sa. . pe zidul cetăţii. supravegheat şi drumat de Ponocrat. Cînd focul luptei se stinse pe de-a-ntregul. Se spune că Picrocol ar mai fi trăind şi-acuma şi că ar fi ajuns milog. Bineînţeles. nu ştiu de ce. Alfarbal. pe care oric ine le poate nărui. pînă la ma jorat. decît să-şi însemne puterea mne şi piramide. de-ntinde mîna la p duri. pe toţi sfetnicii. totuşi. cînd se văzu care erau pierderile. căci rîndurile gargantuiş e strînseră în jurul lor şi-i zdrobiră. l-a luat prizonier pe 98 regele regele lor. Mînios. de jos. Cînd ajunseră sus. Dar. mai degrabă să dureze mo numente ale omeniei şi ale bunăvoinţei în inima celor învinşi. li s-a părut mai firesc şi tă ca. mi ţi-l altoiră de-i merseră fulgii. care. Ostaşii lui P ocol se năpustiră afară din cetate. ca re-a u păcătuit prin nepăsare şi nu i-au deschis ochii asupra nebuniei s ale. cine s căpase şi cine nu. ca nu cumva să vă măcelărească ţăranii pe drum. s-a purtat cu acesta cu aleasă curtenie. prin deşarta lui îngîmfare. socotind el că nimic nu înspăimîntă mai mult o apariţie neaşteptată. De acee oiesc. războindu-se cu Canarii. Nevrînd. că aşteaptă s-ajungă iar rege. care i-ar fi spus că domnia lui o să se-ntoarcă iar. cînd or veni zgr ii pe pămînt. de fericită amintire. ca să v eţi trage pe la casele şi pe la familiile voastre. dar cînd îşi d socoteala că n-o să mai aibă pe ce încăleca. Gargantua îşi chemă toată oştirea după cum şi pe toţi prinşii de război rbi : — Părinţilor şi străbunilor noştri. cui vă are. pe la Lyon sau cam aşa ceva. Numai Numai cci vinovaţi de război şi cei care l-au sfătuit şi l-au îndemnat la rău pe Picr capete înfierbintatei şi pornite pe stricăciuni şi neorânduială. sea sese în cetate. ca să nu umble chiar gol-goluţ cum l-a făcut maică-sa. Morarii însă. Pe deasupra. Şi au să vă-nsoţească opt mii şase sute ldaţi ai noştri. părintele meu nu le-a primit. încărcat de daruri. în fiecare a n. regele vostru. Picrocol şi cu toţi ai lui cînd îşi dădură. Domnia va veni de drept fiului său. Gargantua puse de sună încetarea. într-un tîrziu. încît i-au trimis tot ce-au avut mai de ept daruri şi cinstire. vă socotesc iertaţi şi liberi. CAPITOLUL AL PATRUZECILEA CE FĂCU GARGANTUA DUPĂ BĂTĂLIE ŞI CUVÎNTAREA PE CARE-O ROSTI EL. se repezi la o moară din preajmă şi puse mîna măgar. în semn de aducere-aminte a triumfurilor şi-a victoriilor. Gargan-tuiştii îl primiră cu o ploaie de ghiulele şi de gloanţe. trimit. şi. Gargantuiştii. prinser văzînd isprava călugărului. va fi sub tutela unui consiliu de oameni înţelepţi din ţara voastră. în ciuda împotrivirii noastre. l-a trimis acasă. apoi dîndu-i liberta tea.

cu lucr e preţ. numai pizme. îi fură înfăţişaţi toţi cei vinovaţi de război (în a Rămăşiţei. CAPITOLUL AL PATRUZECIŞIDOILEA CUM FU CLĂDIT ŞI ÎNZESTRAT LĂCAŞUL THELEMEI Pentru ridicarea şi înzestrarea Thelemei*. iar pe vii îi răsplăti cu hani. Celor mai de seamă luptători ca: Ponocrat. chiar l a două. Altceva nu le făcu Gargantua decît îi rîndui să muncească în imprimeria lui urînd înfiinţară. fară să se mai uite-n ragă sufletul). lichelele de tot felul. Locul unde-şi duceau thelemiţii viaţa era numai podoabă şi frumuseţe. o cămăruţă un fel de odăiţă de ţinut haine şi un paraclis. împodobite cu omuleţi şi cu tot felul de animale. ba. Pentru desfătarea femeilor şi-a bărbaţilor erau prevăzute "toate cele cîte fac v frumoasă şi senină. dacă aşa i-ar fi fost voia. zid în spate. po . cu litere lat ineşti. cu haine. desfrînaţii. Peste tot erau piscine de înnot. amfiteatre. Gargantua dărui douăzeci şi şapte-sute de mii op sute treizeci şi unu de galbeni mari. avînd în fiecare unghi cîte-un turn rotund. loc . de minciună şi de ticăloşie. de marmură color piatră roşie de Numidia. cam cele ce urmează: AICI SĂ NU INTRAŢI. împodobită cu cele trei Graţii* din mereu apă. popii. tencuite cu ghirlande şi cu ornamente de ghips. trimi îndu-i la casele lor. împărţită pe caturi. cu arcuri. spanioleşte. În schimb. după deosebitele limbi în ise cărţile: greceşte. iar crestele acoperişurilor făcute din p umb. Era acoperită cu ţiglă subţire de ardezie. zgîrciţii. de şaizeci de cioare diametru. după cum şi felurite aspecte ale pămîntului Pe poarta cea mare de la intrare. aici aveau să fie primiţi cei sănătoşi la minte şi la trup. franţuzeşte. 100 Pe urmă. italieneşte. Ceru lui Gargantua să-i înlesnească întemeierea unei monastiri al tfel decit roate celelalte. frumos boltite. ţîfnoşii. care-o şterseseră cu vreo şase ceasuri înainte de bătălie. o dată cu născocirea tiparului. băi cu apă-nmiresmată. pe timp nemăsurat. avocăţeii. s-o dureze acolo. întreaga zidire a vea şase caturi. Gargantua se-nvoi -i dădu ţinutul Thelemei. Şi mai ales. intrigi şi zîdăreli. bagă de seamă să n-o înconjori cu brîu de ziduri înalte a sînt toate celelalte monastiri închinate lui Dumnezeu! Păi sigur că nu. În mijlocul clădirii urca o scară răsucită. zid la stînga. împodobite cu pi cturi ce-nfaţişau fapte de vitejie din vechime. care să aibă dreptul să se căsătorească leca atunci cînd vor pofti. Clădirea era în formă de hexagon. cămătarii. Şi în această nemaivăzută monast baţi şi femei. samsarii. între turnuri fiind un spaţiu de trei sute doişpe paşi. încît nimeni să nu-i poată ţine cu de-a sila. De cum treceai pragul în curtea dinăuntru îţi lua ochii o fîntînă minunată. aflată către rîu. aurite şi strălucitoare. Tot în acest scop scuti apoi lăcaşul de orice fel de dări şi de angarale. călăii. zid la a. care n-aveau ce căuta în noul lăcaş şi anume: cărora le plac gîlcevile. Gimnasty Eu demon şi alţii le dărui ţinuturi întinse pe care să le conducă cu bun cosi şi cu chibzuinţă ele Ioan vru să-l pună stareţ la o monastire mare. oameni sănătoşi la minte şi la trup. latineşte. acolo-s. flecarii. Acolo unde-i zid în faţă. HABOTNICI. cei zglobii şi voioş care voiau să se conducă după dreapta înţelepciune împotriva strîmbătăţilor.CAPITOLUL AL PATRUZECIŞIUNULEA CUM AU FOST RĂSPLĂTIŢI DUPĂ BĂTĂLIE ÎNVINGĂTORII GARGANTUIŞT După ce-şi termină Gargantua cuvîntul. răspunse călugărul. Zisa zidire cuprindea nouă mii trei sute treizeci şi două de locuinţe alcătuite. FĂŢARNICI! Mai jos erau pomeniţi şi alţii de-alde ăştia. ebraică. cu trepte de porfir. CAPITOLUL AL PATRUZECIŞITREILEA FELUL ÎN CARE TRĂIAU THELEMIŢII Şl CUM ARĂTA LOCUINŢA LOR. dar el nu primi. îi spuse el. între dou le şase turnuri se-ntindeau nişte pridvoare de-o nemaipomenită frumuseţe. slujbaşii mîncăi şi necinstiţi. care să fie un lăcaş de cultură şi de artă. scria mare şi desluşit. a necinstei şi rii. de ştiinţă şi de st de trîndăveală şi de desfrîu. dintr-un iatac. care dădeau toat lă largă. pe morţi îi îngropa cu onoruri. fiecare. notarii necinstiţi. O aripă a clădirii 101 cuprindea o minunată şi uriaşă bibliotecă.

îşi putea are o soţie cu care Îşi duceau restul zilelor. trebuie să va pomenesc şi. hipodromuri. nici bărbat. Dar toate vor fi curăţate de-un foc puternic. de fapt. zarvă.. apoi atunci să ştie bieţii muritori ce-i aşteaptă. şi vorbeşte. Dar viaţa nu le trecea nici fără de folos şi nici în neorînduială. Pielea cea mai subţire şi mai moale şi mai fină la încălţările l lai.femeie. din toţi cel mai netot. Focul. bucurîndu-se că le-a fost dat să trăiască. care să nu ştie să cînte la cîteva instrumente. stelele şi ta or. îşi usucă hainele la un foc bun şi-apoi ţin’te snoave. se culcau atunci cînd le era somn. ce cădeau în falduri largi şi grele. de-o anume cimilitură. rămaseră cam nedumeriţi. că ţoţi vor căuta să fugă. potopu l. 103 Viaţa li se desfăşură nu după legi ori canoane. stînd de vorbă. iar ..pentru întreceri cavalereşti. în curîn ivi un soi de oameni iubitori de gîlceavă care vor învrăjbi toată lumea. mai plăcut şi mai strălucitor. Erau acoperiţi din cap pînă-n picioare lasun. Şi-n lume nu vor mai fi decît neorînduîeli. mai ales. prieten cu priet en. de catifele. dacă vreodată familiile lor îi chemau şi. ţin’te chef! Aicea şi-aşa se isprăveşte . neto ii fi-vor sfetnici ajijderi de puternici ca cei vrednici. nu te-ncingi de-ţi ies ochii din cap alergând de colo-colo la joc? Şi apele. cum că: «Dacă-i este îngăduit omului să creadă că poate pătrunde cu mintea lui cerul. şase limbi. mingea rotundă. Bărbaţii şi femeile călcau numai pe marmură. nici. pricini. Şi pămintul nu va scăpa de ei decît printr-un cumplit potop care-o să-i măture pînă la unul te însă într-atît de ruinat şi 104 de prăpădit va fi pămîntul. dezvoltarea şi statornicia adevărului celui divin. erau siliţi să părăsească Thelema. mîncau atunci cînd le era foame. iar cap o fi. toţi cei de faţă. Şi. Nu era nici unul. pălăriile le erau împ dobite cu aur şi cu pietre scumpe strălucind printre pene colorate ce tremurau la ce a mai mică adiere de vint. înainte de a-mi şfîrşi povestirea. zgîriată cu buchi de-o mai bine pe-o tablă mare de aramă. şi josnic.. şi ruşinos. 105 iar pămîntul. de satinuri.slavă se cuvine cui stărui-va pînă la Fine. plimbîndu-se. sin gulă a tagmei thelemitei fiind: Îmi place! Şi thelemiţii se sculau cînd le plăcea. o zbîtie că altfel nu ştiu cum să-i spun. ci căutau să-şi ducă traiul pentru cît mai marele folos al tru ului şi. căci . din tot şi din toţi nu vor rămînea decît cei drepţi şi neclintiţi în cinstea şi în curăţia lor.» Cînd se isprăvi de citit acest document. apăi tot omul ştie că din atîta zbînţuială te trec toate năduşelile. fugi. păi c e. pun prinsoare pe ce vrei că e mingea sau labda. locuri pentru jucat mingea şi tot felul de alte jocuri. nu se lăcomeau. mişunind de tot felul de sălbăticiuni. După toate cereştile semne. Şi după ce s-ă term se spală. neam cu neam. de-aici cu prăpăstiile astea dumnezeieşti că enigma asta e-o încîlceală de vorbe care ia peste picior profeţiile caraghioase despre sfirşitul lumii. să nu-l mai vadă şi să scapere pe-o spurcată. cîntînd. Apoi valurile înalte ale potopului vor spăla rămăşiţele. frate. Viaţa şi-o p văţînd. tată cu fiu. Nu leneveau. găsită la temelia Thelemei. ci după voinţa şi liberul lor arbitru. iar la capătul ei se-ntin dea un parc uriaş. Livada era plină cu toate neamurile de pomi. Ca să s scă. Aia de vin să strice lumea sînt jucătorii. — Doamne (răspunse călugărul). Fratele Ioan îl întrebă pe Gargantua: — Tu ce crezi că vrea să-nsemne enigma asta? — Cum ce? (răspunse Gargantua). care să nu cun oască măcar cinci. şi care pare-se c-ar fi spus. despre jocul cu mingea şi despre nimic altceva. beau cînd le era s . în cea mai deplină înţelegere şi armonie. CAPITOLUL AL PATRUZECIŞIPATRULEA ÎN CARE ESTE VORBA ENIGMĂ PE CARE-O Dar. pe porfir şi pe covoare scumpe şi se-mbrăcau c ce era mai mătăsos. al minţii. de-o nemaipomenită vîlvătaie care va mistui tot ce e scîrnav. iu -se ca-n ziua cea dintîi..

Fier abraş*. toată averea cu doctorii. ticluită odinioară de FRANCOIS RABELAIS şi urmează nu mai puţin UIMITOAREA VIAŢĂ A LUI PANTAGRUEL. fiind chinuiţi din cale-afară de dur eri de dinţi. farisei. ca nişte adevăraţi dreptcredincioşi le-aţi dat crezare. Dorinţa mea ar fi fost ca to i să-şi lasw îndeletnicirile balta. pe care l-am sluji t de la tinereţe pîn* la bătrîneţe. TATĂL LUI PANTAGRUEL. Iar cei că nu este să fie socotiţi înşelători. cît despre . domnilor. luîndu-mi rămas-bun de la el. cu doamnele. și învăţat odinioară. unşi fii. să le treacă urmaşilor. să zic aşa. cu suflet. Robert Dia ul*. Nu. aţi văzut. FECIORUL URIAŞULUI GARGANTUA. citit. Totuşi. cînd mergeau la vînătoare de sălb i mari sau de raţe. fără folos. în orice limbă. gîfîind cu gura-mbăloşată. Și uneori neavînd ce mai sporovăi. Dar nu se pot asemui cu cea despre care vorbim noi. presărînd pe deasupra şi oleacă de prafuri de bilibus. ca a m i încolţit de dulăi! Şi ce faceau dumnealor în asemenea împrejurare? N-aveau altă mîngîiere asculte citindu-li-se cîteva pagini din sus-zisa carte. precum Bibli Sfintei Evanghelii. acestor cronici pe dinaf ră. despre orice ştiinţă. merite şi prerogative. de li se-ntîmplă să nu lovească vînatul sau şoimul dresat să nu se năpu supra păsării. Lumea a văzut prea bine marea putere şi folosul numitei Cronici a lui Ga rgantua. istă. care nu se pricep. care s-a vîndut în două luni cît nu s-ar vinde Biblia nici în nouă ani. după ce şi-au cheltuit. Şi i-am auzit pe unii dintre ei pomenind de mii de buţi de draci sluţi. smeritul vostru slujitor. şi vă dau un cîrnăcior proaspăt. dacă mint o dată măcar în această istorie.VIAŢA NEMAIPOMENITĂ A MARELUI GARGANTUA. cu maţe şi cu măruntaie. seniori care. Uimitoarea via ă a lui PANTAGRUEL feciorul uriaşului Gargantua Cuvînt înainte al scriitorului Preailuştri. Wilhelm fără frică*? şi altele. fără seamăn. se mîngîiau pornind să-şi amint tească nepreţuitele isprăvi ale numitului Gargantua. asemeni unei tainice ştiinţe. clănţănind din dinţ pănind ca o orgă sau ca un clavecin la care cîntă cineva. E drept că mai sînt e cărţi de soi bun care au anume însuşiri oculte: Uscă-Duţcă*. vă ofer acu m o altă carte de-aceeaşi teapă. treceţi vremea cu plăcuţe. alţii care bucuros vă. Am cunoscut mulţime de înalţi şi puternici. voind a vă spori prilejurile de petrecere. să nu se mai sinchisească meseria şi de treburile proprii şi să se ocupp numai cu învăţarea. la asemenea te înveseliri. cu obrazul unsuros de pomezi de leac precum o clanţă de bucătărie. Eu. dacă nu şi mai demnă de încredere chiar decît cealaltă. care bă asemenea virtuţi. nici atîta. am venit să-mi văd baştină şi să văd dacă mai trăieşte careva din neamul meu. Am să vă istorisesc îngrozitoarele fapte şi isprăvi ale lui Pantagruel. pe viitor. dacă nu simţeau cînd se aflau în sudorile sufer nţii o uşurare mai acătării la citirea cărţii. Orlando furioso*. Mai sînt alţii pe lume (şi nu va spun fleacuri) care. Marile cronici ale uriaş. şă-şi înveţe copiii. potlogari. căci de pe urma acestora se pot culege mult mai multe roade decît îşi închipuie o droaie de răpănoşi fudui.le -aţi povestit aceste minunaţe istorioare ce vă face demni de toată lauda şi de veşnică amin e. Ce să mai zic de bieţii gutoşi şi de ciupiţii de vărsat? O. astfel că — dacă cine ştie prin ce întîmplare arta tiparului ar înceta sau cărţile ar p e deodată fiecare să fie în stare. cînd. mîhniţi tare — lesne vă daţi seama 109 de ce — pentru a nu se lăsa pradă şi mai mult amărăciunii. scornitori. și lse îndeletniciri şi-petreceri. preaviteji gentilomi şi. n-au găsit altă plasmă mai iute-vindecătoare decît pomenitele Cronici aşezate între două prosoape fierbinţi use pe locul cu durerea. 110 înainte de-a încheia acest cuvînt înainte. Nu-s născut în asemenea zodii şi nu mi sniciodată să mint sau să sprijin ceva care să nu fie-adevărat. Puţin lucru vi se pare asta? Aflaţi-mi o carte. să mă ia o mie de mii de legiuni de draci. Să puiţi cumva că bat cîmpii şi că vorbesc în dodii. Gargantuaz şi. de cîte ori nu i-am văzut. cu t . pînă-n pînzele albe susţin morţiş că este unică. şi cu domnişoarele. E fără pereche.

căruia îi sîntem atît de-ndatoraţi fiindcă ne-a sădit viţa. şi înc căci din trei moşmoane umpleai o baniţă. Şi toţi erau oameni de ispravă şi tovarăşi plăcuţi. a venit la rînd acea săptămînă vestită în anale. Cacea. Altora le sporea nasul atît de mult. Dar li s-au întîmplat tot felul de lucruri ciudat e. din care se trage Faribrod. căci erau frumoase la vedere şi tare bune a gust. din care se trage Hurtălău. în moşmoane. s-au găsit calendele* la greci. din ei se trage Esop*. . fie ei greci. Tifoe. mai ales. că dintr-una-şi faceau pieptar. bătu-v-ar brtnca să vă bată. Asemeni lui Noe. preţioasa. cu cealaltă se-nfăşurau ca-ntr-o glugă. chinui-v-ar boala-rea. Fiindcă. Avînd noi timp berechet. după cîte văd. la începutul lumii (pe vremuri vreau să zic. umple-v-ar negeii dosul. spui-v-ar boala pielea to mînca-v-ar leacurile osul. La alţii le creşteau picioarele. Aflaţi deci dar că lumea mînca bucuros moşmoane. Din ei se trage Ovidiu Nasone*. din care se trage dulcea. Tuturor li s-a ivit pe corp cîte-o umflătură din cale-afară de urîtă. latini. luna şi-a schimbat cursul cu mai bine de cinci prăjini şi s-a putut 113 prea bine vedea mişcarea de trepidaţie din firmamentul stelelor fixe.* trăsni-v-ar. nu socot c-ar fi zadarnic să vă fac dar cunoscută sorgintea pre abunului Pantagruel.* pămîntul — imbibat de sîngele nevino atului — a fost într-un an anume nespus de bogat în roade şi. cu toate că t mă feresc de-aşa ceva). Ceilalţi se umflau pe la umeri şi erau atît de cocoşaţi. c-ai fi zis că-s cocostîrci sau fla-mingi sau oameni co coţaţi pe picioroange. plăcuta. atît de bine. dintral cărui îndepărtat neam se trage Sarabrod. pentru c u şi-a vărsat în gură vin rece şi de la ghiaţă vara. care ţinea cu umerii cerul să nu cadă. care a fost numit ei joi.* podidi-v-ar pîntecariţa. care era mare mîncău de ciorbă şi care-a domnit pe vremea potop lui. încît nici astrologii nu se pot descurca în ele. pentru a socoti ca vechii druizi*). fiind cu toţii iubitori de chisăliţă vinicerie. îmbobocit şi tivit cu roşu. şi era n l garnisit. din Etion a ieşit şiragul care-ncepe cu Encelad şi urmează cu Ceu. În anul acela. toţi istoricii cumsecade au făcut astfel în cr cile lor. Aşa cum aţi văzut la călugărul Burdihan şi la Picio mn. fiindcă trei au fost din pricina bisecţilor neregulaţi: soarele a cîrmit-o niţel l a stînga. Polifem. părăsindu-şi puii.rde-v-ar focul sfîntului Anton*. Aceste întîmplări sînt at e şi anevoie de priceput. prin urmare. născocitorul scamatoriilor. Goliat pe Erix. ale cărui frumoase scr ieri le-aveţi în cărţi. că li se spunea montiferi. la puţi n timp după ce Abel* a fost ucis de fratele său Cain. 114 el l-a zămislit pe Nemrod. Din aceştia s-au nă t uriaşii şi din uriaşi e scoborîtor Pantagruel. sau în septembrie (dacă nu mă-nşel cumva. mi se pare. În octombrie. de n-o să credeţi cu tărie tot ce-am să vă povestesc în Cronica CAPITOLUL ÎNTÎI DESPRE VECHIMEA SSPIŢEI MARELUI PANTAGRUEL. acesta pe Atlas. în pucioasă şi-n hău. minunata. Primul dintre ei a fost Halbrod. pic-ni-v-ar bu ba-neagră. Atlas pe Goliat. a căzut martie în post şi jumătatea lui augu t în mai. Altora li se lungea trupul. doctor din Angers. înveselitoarea şi cerea ca licoare ce se cheamă vinaţ. ca Sodoma* şi ca Gomora* să pieriţi în foc. din care s-a născut Etion. cea dintîi fiinţă care s-a-mbol-năvit de vărsat. lui Erix i-au urmat Tiţiu. căci îi e a necunoscută marea putere şi însuşire a băuturii. femeile şi bărbaţii din vremea aceea mîn mare poftă acest fruct mare şi frumos. Se cuvine deci să însemnăm că. acum mai bine d patruzeci de ori cîte patruzeci de nopţi. Din neamul acesta la puţini le-a plăcut fiertura de buruieni. Erion. lor se trag sfîntul Burtea şi Marţea grasă. şi era pătat tot şi lucea de buboaie pe care se-nmulţeau şi coceau coşurile. omul lui Dumnezeu. că semăna a vrană de cazan de r chiu. Unora li se umfla pîntecele cît o bute. arabi sau barbari. dar nu în acelaşi iecăruia. purtăto de munte adică: îi puteţi vedea prin lume. încît loşca cu pui*. care s-a-nşelat bîndu-l. asemeni lui. s-a zburătăcit spre echinocţiu. nădragi şi ves tă. Altora li se faceau urechile-atîta de mari.

Roboastru. Braţ-de-fier. Aţi băgat bine de seamă şi aveţi. cum stau copiii pe căluţii de lemn sau ca trîmbiţaşul din Berna. părintele lui Hapă-muscă. cu care s-a războit Alexandru cel Mare. Fluieră-vînt. Cei care se aflau înuntr . inşi care ne spun că. într-adevar. împreună cu Dumnezeu. Vă-ntrebaţi tinţă ca lucrurile să stea aşa. Sfarmă-tot. Badebec. a zămislit împreună cu soaţa lui. Titanii. unul după altul. Galeot. Arde-fier. citind aceste rînduri. Astfel. cam pe la al patru sute optzeci şi patrulea an al vieţii sale. care stătea călare pe un tun. dar că se-aşezase călare deasupra. Acum aţi înţeles? Atunci beţi o duşcă fară apă! Dacă nu credeţi. Egeon. interpreţi ai sfintelor scrieri ebraice. care-a născocit cel dintîi băutul cu hurta. Enac. încît mamă-sii din . printr-un burlan. Anteu.Aloe. că eu nici atît! CAPITOLUL AL DOILEA DESPRE NAŞTEREA PREA-TEMUTULUI PANTAGRUEL. care l-a zămislit pe nobilul Pantagruel. Şi pentru că eu nu existam pe vremea-aceea. oameni recunoscători. înseamnă că sînt eu strîmt la minte. Hurtălău nu se afla în arca ui Noe (n-ar fi putut sa-ncapă fiindcă era prea mare). cum ar fi făcut cu cîrma unei corăbii. cel învins de Olivier. dreptate: dar răspunsul meu are să vă mulţu . Sortibrant. cu-atît mai rău pentru voi. care-a născocit clondirele. Briareu. Oromedon. stăpînul meu. Tîrîie-brîu. Ofot. îi trimiteau mîncare pe săturate. înţeleg prea-bine că voi. cel cu-o sută de mîini. încît nu pot lămuri mai pe larg. Arantas. primul din lume care şi -a pierdut ochelarii la zaruri. Mirlingău. Gemagog. Porfiriu. care l-a zămislit pe Haclabac . şi printre care zisul Hurtălău nu se afla — a pierit la potop. căci o-ndemna din pulpe şi-o î torcea încotro îi era voia. Goliat al doilea. Oteu. am să mă sprijin pe autoritatea erudiţilor filologi. cu un picior de-o parte. Gabbara. cu altul de cealaltă. întîiul care-a afumat limbile de bou. Povestea spune că Gargantua. din care s-au tras. care-a născocit pantofii cu vîrful ascuţit şi-mbîrligat. fiică a regelui Amauroţilor* din Utopia* u fecior de toată frumuseţea şi atît de gras şi de nemaipomenit de greu. fară-ndoială. Butucea. sînteţi cuprinşi de îndoială. din care s-a tras Hercule. el a scăpat arca de primejdie. din care s-a tras Grandgousier. Artaheu. care-avea nas să sugă din oală. Porus. din care e coborîtor Fier-ager. tovarăşul lui Roland. Galafră. Adamastor. 115 Lasă-mă-să-te-las. Brusant. părintele l ui Gargantua. Morgan. dat fiind că lumea — afară de Noe şi de cele şapte persoane e aflau cu el în arcă. căci înainte lumea le punea sare. tatăl lui Papă-brazdă. Sisif. Agaton. Rumegă-fîn.

bîntuia în Africa mplită secetă. face. trăgînd fiecare de căpăstru cîte-un catîr cărînd sare-n samar. ogarii. de-ai fi zis că sînt ogari care-au alergat la vînătoare. ia-mi rantia asta lungă şi ţine-mi-o. puicuţa mea. Şi cum cotcodăceau ele. par că pe noi ne-aşteaptă altceva? Dumnezeu să-i ocrotească pe cei vii! Trebuie să mă gîndesc s ut alta. E semn bun: ăştia-s pintenii vinului». e fericită. trebuie să ştiţi că-n vremea cînd a văzut el lumina acestei lumi. arătînd că Pantagrue mai mare peste însetaţi. s-a ivit şi pruncul. ierburile se ofil ră. prindea să rîdă ca un viţel. moarte. aprinde lampa. vesel tare. după care nouă dromadere cocoşate subt povara şuncilor şi-a limbilor de bou afumate. drăguţa mea. aţîţă focul. a scăpat de griji. lipsiţi de elementul lor nat eau pe uscat. Pentru a vă da mai bine seama şi pentru a pricepe tîlcul numelui pe care i l-au dat la botez. căţeii-pămîntului. vremea-i răcoroa -ar putea să mă-mbolnăvesc de-atîta jale.» După ce se cugetă el aşa. fără dulce doica ta! Ah. pune masa. cum vă spuneam. Umblau toţi cu limba scoasă. Ei. pe urmă douăşcinci de căruţe cu praz. că s-a născu dacă trăieşte. sărăcuţul tatii. iepurii. ca să-mi fie mai la-ndemînă cu cumetritele. rîurile secaseră. nevăstuicile. plîngea. Naşterea lui Pantagruel n-a zăpăcit pe nimeni mai rău ca pe tată-său. Gargantua s-a hotăr să-i zică Pantagruel. ţipând şi tînguindu-se de-a mai mare mila. oare. iar gruel. nu cum beau cătanele. căzînd la darul profeţiei: «Asta o să facă lucruri mari la viaţa lui. micu mea (n-avea decît ca la vreo două-trei sute de ocale. băieţelul tatii. de mă pedepseşti aşa? Of. acolo!). fiindcă într-asemenea vreme i s-au născut feciorul. Ascultă apoi rugăciunile pe care le spuneau preoţii în timp ce se pregăteau s-o ducă pe Bad bec la groapă. Păi să plîng. panta însem-nînd în greceşte «totul». şapte cămile deş te de ţîri săraţi. trei săptămîni. voios nevoie-mare şi drăgălaş-foc ! Ce bine-mi mai pare! Hai să bem ceva! Să dăm naibii tristeţea! Ia dă-ncoa’ din cel mai bun. ceea ce se dovedi mai tîrziu a fi fost şi o profeţie. că tare frumos mai eşti. lupii. Uni e-aruncau în fîntîni. CAPITOLUL AL TREILEA DESPRE DOLIUL ŞI ÎNTRISTAREA LUI GARGANTUA LA MOARTEA SOAŢEI LUI. căci r rise. Pe cinstea mea că e mai bine să bei mai mult şi să plîngi mai puţin. nu mai sînt chiar aşa de tinerel. haină ai mai fost şi neîndurătoare foarte. Şi-au prins a trăncăni: «Belşug de bucate tragem duşti cătinele. Şi ce. ursucii şi alte dobitoace mureau pe cîmp cu gurile căscate. nu mai picase picătură de ploaie. cu usturoi. fîntînile se uscaseră. ai rămas fară mămica ta a bună. Nevast murit şi cu plînsul n-o învii. Ei îi e foarte bine acolo unde e. A murit biată nevastă-mea a mai aşa şi a mai pe dincolo care s-a văzut vreodată pe faţa pămîntului! N-am s-o mai văd dată. Pămîntul crăpase de-atîta uscăciune. c tea spune că. cerbii. Sîntem întăriţi în credinţa asta şi prin alte semne ce s-au arătat la naşterea pruncului. ori să rîdă şi ească de naşterea fiului său? «Să plîng? îşi zicea Gargantua. vulpile. una din moaşe zi e-ndată. iacă plîngea ca o vacă. s-au ivit din pîntecele mumei sale şaizeci opt de catîrgii. Şi. pentru că am de ce. pe care văzîndu-l. frumuşica mea. chemă liota de moaşe şi le spuse: . că vre numa-n cămaşă. suflă-n supă. închide uşa. păros ca un urs. mistreţii. spală paha e. şi alta ca ea n-am să mai găsesc cît e lumea de mare. să mă-ntristez eu atîta? La urma urmei.e i s-a tras sfîrşitul. răpindu-mi-o pe-aceea cărei nemurirea i se cuv nea pe drept cu vînt!» Şi aste vorbe rostind. în veci nu te-oi mai vedea! De ce n-oi fi murit eu înaintea ta! Şi tu. o să moară de bătrîn». aducîndu-şi aminte de gruel. că e cel puţin în rai. ca să stea niţel la umbră. . Ce să mai vorbim de oameni! Ajunseseră sărmanii să se-adape cu aghiasma de prin biserici . goneşte cîinii. dar gîndurile-i fugeau aiurea: «Doamne. de treizeşişase de luni. cu ceapă şi cu arbagic băgat groaza în babele care-o moşeau pe Badebec. Se roagă lui Dumnezeu pentru noi. Pa ntagruel. da şi mai dihai. mainainte ca el să iasă la lumină. Groaznică pierdere! Cu ce ţi-oi greşit eu. patru zile. fiindcă bietul om nu cum s-o mai dea ca s-o nimerească: ce să facă el? S-o plîngă pe nevastă-sa. păsările cădeau din văzduh. Doamne Dumnezeule. alţii. boldoşelule! Mulţumesc lui Dumnezeu p ntru asemenea mîndreţe de copil. iar bieţii peşti. am început să-mbătrînesc. dar pe dată. p antofiorule. se ciuceau subt burta cîte vre unei . Badebec dragă. dă-le milogii care tot aşteaptă şi se-nvîrt pe-aici. treişpe ore şi ceva pe a. pe limba agarenilor du-se «însetat».

ca să i-l sape apoi pe le spede: Mult-nobila-mi soţie Badebec Muri născînd — ea. fiind încă sugaci în leagăn. încercînd să rupă lanţurile şi. din Bramont (aşezarea din Lorena). se ridică dintr-o sforţare. p e timp de noapte: se-ntind adică de-a curmezişul golfului. din Villedieu (cel aflat în Normandia). dar cînd văzu că nu se-arată nimeni să se-ngri-jească de el şi să-i de credeţi. Într-altă zi facu una şi mai năstruşnică. Drept care. şi el tot prunc de ţîţă şi tot în leagăn şi pe care o să vi l sc îndată. El se-ndură Ea nepăcă u dinadins. nici nu prea i-e şi frică să nu cad la pat. văzînd că nu-i dau de rost din ciocănit. dar parcă ivirea lui Pantagruel sub soare este cea mai cea din cele mai ce le. şi e nimic pe lîngă Pantagruel. Rugaţi-vă la Domnul. Mai inrii ugerul şi jumătate din burtă. l-au ferecat legîndu-l fedeleş în lea nişte otgoane groase de corabie. CAPITOLUL AL PATRULEA DESPRE COPILĂRIA LUI PANTAGRUEL. scăpă şi-i linse buzele. uitîndu-l pe micuţ. In anul chiar şi-n ziua cînd s-a stins. cu leagănul în spinare. De altfel.— Duceţi-vă voi la-nmormîntare. îl popri cu patru lanţuri grele r şi-i înţepeni leagănul. ascultîndu-l. Pantagruel răbdă el ce răbda. de parcă era în gura lupului. la o gustare. aşa. văzînd slujitorii că nu mai are astîmpăr. Numai pulpa n-au putut să i-o smulgă. ar ca să-i facă o crăticioară de fiert terciul şi alte papare cîte le capătă copiii de mînc nevoie să dea mînă de ajutor toţi căldărarii din Saumur (oraşul din 120 Anjou). Trei dintre lanţuri servesc şi astăzi la-nchi-derea unor porturi din apropiere. Al patrulea se spune c-ar fi fost luat de draci ca să-l înlănţuie pe Scaraoţchi. pen ru a-l potoli cînd se dezlănţuia. Mai întîi că la un singur supt sugea laptele de la patru mii şase sute de vaci. Şi aş zice eu că Hercule? chiar. l-a şi-n-ghiţit pe nemestecate. lâng . şi temîndu-se ca nu cumva să i se-aplece. cum v-am spus). în sfirşit. cum face nagiţul cu peştişorul. proptindu-l cu nişte pari uriaşi. după cum nici loc n-avea să zgîlţîie gănul. de prin toate ţinuturile. două stîrpituri de şerpi. şi: «Bun. de şapte şchioape la c Cînd simţi pămîntul sub tălpi. şi-ar fi mestecat-o pe de-a-ntregul dacă biata vacă n-ar fi m git cît putea. şi mi ţi-l înghiţi cît ai zice p văzînd tată-său. dintr-o dată. bun. ca să nu poată pătrunde nave st răine. care-i crescuseră şi se-ntăriseră de-a mai mare dragul. Intr-altă zi. Iar cînd au vrut tă măcar osul din gură. la urma urm ce poate să-nsemne să omori. după ani de viaţă pură. pentru că lanţurile astea nu le putea rupe lesne. femeile s-au dus la-nmormîntare. Dar nu ştiu cum s-a-ntîmplat că tot virîndu-şi buzele-n ea. zbieră ce zbieră. un ne are şi-ncepu s-o mănânce pe doică de-a binelea. îl apucă. bun». şi-i rupse vasului o b cată din ghizd. Pînă la urmă. şi n-ar fi adunat lumea. splendida făptură Cu chip de diblă spartă d zevzec Şi-un trup conform c-un pîntec pe măsură. Muri ea. pentru că o ţinea bin din i şi-o măcina între măsele. orişicît. a compus pentru Badebec un epitaf de toată frumuseţea. tocmai cînd era la prînzişor. pruncul rupse toată otgonăria mi ţi-l făcu bucăţele pe bietul urs ca pe-un pui de găină. Pantagruel trase ceva mai tăr r cu dinţii. că-n vremea aceea dobîndise tartorul un fel de vătămare d aţe ce-l chinuia rău de tot şi care i se trăgea dintr-un suflet de căprar pe care-l mîncase făcut tocană cu ardei. care i-a luat lui Pantagruel bucăţica de la gură. ca o bro . unde nu-ncepu să dea din picioare pînă ce d esfundă leagănul (care. pe lîn pe care le facea Pantagruel. Despre mulţi oameni ne povesteşte istoria ca s-ar fi născut pe lumea asta în chip nemaip omenit. rămas acasă. î n ditamai jghiab într-o coşgogea piatră. ne nd prea groase şi prea tari. că rămîn eu să legăn copilul. pentru că încă nu ştia să vorbească şi 121 vrînd a da de-nţeles celor din jur ca i s-a părut tare bun. Gargantua tocmai avea oaspeţi: toate slugile din se dăduseră după felurite treburi. Luaţi numa’ mai întîi cîte-un păhărel şi să vedeţi ce bine-o ul meu! Drept care. după cum se poate vedea. că facu? Unde nu se sumeţi o dată. cu osul şi cu amîndoi rărunchii. cînd un urs care facea tot felul de tumbe de-l înveselea pe Gargantua. plînse e. Numai că într-o zi. oameni buni. era durat dintr-o grindă trainică. cînd s a adică la una din doicile lui (o vacă mare şi blajină). cum aţi face dumneavoastră cu un cârnat. iar bietul Gargantua. care troacă se mai află şi astăzi la Bourges. pentru că. Şi uite-aşa se mai potoli şi st te.

Călugării i-au spus că poeţii şi pictorii zugrăvesc e le trece lor prin minte şi nicidecum adevărul. l frumuşel o piatră ce măsura cam douăşpe prăjini la patrat şi ca la paişpe coţi grosime. vrînd să cunoască şi celel alte universităţi ale Franţei. nu prea ştiau cum să-şi petreacă timpul liber. Pantagruel se sperie. ceea ce tare mult îl bucura pe tată-său. încît oaspeţi nici farîmitură măcar nu le mai rămase. nu putea s-apuce nimic e mîncare. prin grija părintească a umineze mintea la Poitiers*. abătîndu-se pe la Montpellier*. sus pe pietricică se cocoţau studenţii. dar pe urmă se răzgîndi. dar nu numai a lor. fii nd încredinţat ca înfăţişarea fioroasă a răposatului vrea mai degrabă s-arate că moartea i din cine ştie ce nelegiuire sau trădare. declarînd sus şi ta re de gînd să mai stea înăuntru în vecii-vecilor. Citind frumoasele cronici ale străbunilor lui. din pricina unui dinte care -i ieşea afară din gură). la mormîntul strămoşului său Geoffroy Col 123 Toulonsi Lung. CAPITOLUL AL CINCILEA DESPRE ISPRĂVILE DIN JUNEŢE ALE NOBILULUI PANTAGRUEL. fiindu-i legate şi neputîn-du-le mişca din pricina atîtor fierătăi. Ajungîn l la anii cînd tînărului îi şade bine să se-aştearnă pe-nvăţătură. ca nişte hodor i târziu a cugetat că n-ar fi rău să studieze legile. unde-nvăţă să ne şi să mînuiască spada cu amîndouă mîinile deodată. şi-n amintirea faptei. tovarăşi ui. Şi în zilele noastre. Văzînd Pantagruel că studenţii. De-atunci încolo. nu facu prea mulţi purici. După care. Drept care. şitru stîlpi. pe care ar trebui să i-o răzbune rubedeniile în v iată. e cei de faţă. linchind tot ce putea aju nge cu limba. drept în mijlocul unei cîmpii. auzind că pe-acolo e obiceiul ca dascălii să fie prăjiţi de vii. Pantagruel nu se mai întoarse la Poitiers ci. pe Piatra cocoţată. dacă numitul n-a băut la adăpătoarea cailor din Croutelles* şi dacă nu s-a căţ Piatra cocoţată. Ceea ce mititelul cu atîta tragere de inimă facu. care-nţelese că uitaseră să-i dea de mîncare şi că pruncul flămînzise. aşa cum se cuvenea să facă un om bine-cr Porni el la drum cu cîţiva tovarăşi de-nvăţătură. c u spus lui Gargantua că de prea mult stat în leagăn pruncul ar putea suferi toată viaţa de piatră la rinichi. dar. se-abătu mai întii pe la cîteva monastiri uta cîţiva învăţaţi.să care vrea să se aburce pe-un zid. în cele din urmă. Drep ea. Pantagruel află că bunicul vărului-primar al surorii mai mari a mătuşii ginerelui unchiului nurorii maică-sii vitrege. unde află mare folos. spre spaima şi minunarea oaspeţilor. drept care ceru într-o bună zi da lor lui îngăduinţa de-a merge să-i vadă mormîntul. pr şi ameninţător. ci numai cu mare greutate se apleca peste masă. cînd n-aveau ce face. De-aici se îndreptă spre Toulouse*. care nu-şi credea ochilor văzînd ce podoabă de odraslă se-nvredni e el s-aducă pe lume. încît părea la vedere o corabie mare de marfa stînd în cioare. fără să fie nevoie să se mai şi-ncingă pe deasupra. ci şi a lui Gar gantua. în care loc nu află ni ic alt decît hamali jucînd cărţi pe ţărm. porunci să-l dezlege şi să-l descotorosească de lanţuri. ca să poată 122 şi mititelul ciuguli ceva. zicîndu-şi că să-l ferească Dumnezeu de-asemenea moart că e el destul de-nsetat din firea lui. Gargantua. a rămas numele. aşa cum obişnuiesc studenţii universi umita cetate. Universitatea din Poitiers nu înscrie nici un student în re gistrele ei. se văd zgîriate cu vîrful cuţitaşului numele studenţilor de-odinioară. f i se păru 124 că prea e-o meserie urîcioasă şi tristă şi că doctorii prea put a clistire. şi-şi petreceau v enchetuind şi nu lăsau să le scape nici o clipă. însă cînd a văzut ce dascăli hălăduia ea locului — trei chelboşi şi-un pleşuv — s-a lăsat şi de gîndul ăsta bun şi şi-a luat degr . îşi sfarîmă dintr zisul leagăn în mai bine de cinci sute de mii de bucăţi şi de bucăţele. porni pe mare şi ajunse la Bordeaux*. i se facu milă. Pantagruel. era înmormîntat la Maillezais*. ca ţîri e grătar. dar Pantagruel tot îndoit ramase. şi ajunse. dădu de nişte vinuri pe cinste şi de oameni tar veseli şi cu haz şi se gîndi să se-apuce de-nvaţatul medicinei. de ciudă. cu sticluţe. Şi uite-aşa pătrunse în sala unde se benchetuia şi se-aşeză printre meseni cu îndrăzneală. drept care. fapt încuviinţat şi de medicii de casă. Astfel creştea Pantagruel văzînd cu ochii. Geoffroy de Lusignan* (poreclit Geoffroy Colţatul sau Colţ-Lung. strămoş pe care văzîndu-l în zugrăvitură cum îşi trage paloşul din teacă. De la Maillezais. După aceea. cu jamboane şi cu plăcinţi. într-o zi.

dar care-n schimb era mare meşter la dănţuit şi la oină — fu declarat l nţiat în drept. care-au tras nişte chefuri de pomină în cinstea lui. numai ce văd apropiindu-se de Orléans un student frumuşel pe care. Ceea ce văzînd Pantagruel. In scurtă vreme învăţă de la ei oina. Aibi o lege în dovleac Şi-un dans vesel în călc rima-ntîi. că-i şi-ntrecu. rosti Pantagruel. mai ales că un ipo dintre dascăli le spunea mereu in prelegerile lui că nimic nu-i mai dăunător vederii ca bolile de ochi. îl întrerupse: Ce limbă e asta? Dumnezeule Doamne. cum şi alte le ejusdem farinae spre a ingurgita spatule de ovină cu agrement de mara-trum şi pet rundelium. Aşa se face. care şi astăzi se 125 poate vedea pe blazonul celor care şi-au luat licenţa la universitatea din sus-zisa u rbe: Ţine-o minge în nădrag Şi în mînă un hătac. pe cînd Pantagruel şi cu prietenii lui. şi era c pe-aci să-i şi-nece. omni-formei şi omnigénerei specii fem ele. CAPITOLUL AL ŞASELEA CUM S-A-NTÎLNIT PANTAGRUEL CU UN STUDENT DIN LIMOGES ŞI CUM POCEA ZISUL STUDENT LIMBA FRANŢUZEASCĂ. precum a orabunzii veraci. Pantagruel. se dumiri Pantagruel. adevărată minune. Intr-o duminică. Ei. deambulăm p stru percurgînd prin urbe. l-a scos pe dată din acest loc sfînt şi l-a dus la Valencia*. de se mai vede şi a are-au facut-o în malul apei. nici aici însă nu era cine ştie ce scofală în privinţa învăţăturii. — Ce va să zică asta? se-ntoarse Pantagruel către unul din-tre-ai lui. într-o zi. pe deasup ii şi marţafoii de prin partea locului îi snopeau în bătăi pe studenţi.. te pomeneşti că eşti niscareva eretic. dar sus-zişii mar afoi . ba. strălucitor şi preţios. Cînd unul dintre cunoscuţii lui — care n-avea ştiinţă nici cu-o şchioapă di de vîrful nasului. că a poposit la Bourges* unde-a studiat vreme-ndelungată şi cu mare folos dreptul. numai că ei s-au vîrît în pămînt ca nişte cîrtiţe. tălmăci acela. femeile deaici fiind iubeţe foarte. survine raritate sau penurie de pec unii în marsupiile noastre monetarii. un student a vrut să se prindă şi el în joc. în zisul Paris? Studentul dădu răspuns: — Transversionăm Sequana* la momentul dilucul şi retrovenim la crepuscul. La care unul dintre prietenii lui zise: . vidate de metal ferugin. adică. deoarece sînt subpuse papei. inclita şi celebrisima académie pe care o vocim Lutetia*. — De la Paris. nepricepînd boabă din păsăreasca lui. după ce-şi puseseră burţile la cale. ceea ce văzînd preceptorul său.se la Avignon*. Asta nu-l împiedica totuşi să mai spună din cînd în cînd cum că toate e legi i se păreau ca un minunat veşmînt de aur. ne exercităm spumanţa labială verbocinînd latinicom şi. se mbau în preajma porţii de pe drumul Parisului. Apud. g it însă cu balegă. captăm benevolenţia omnijudicei. zicea el. pe nume Epistemon*. Pantagruel născoci deviza ce urmează. Rever olimpicolii. pe umea dănţuia în piaţă. prăpădul ei de treabă. adică desluşirile unora ca Accursus* ! Plecînd de la Bourges. După asta şi-a luat picioarele la spinare şi din trei paşi şi-o săritură a ajuns la Angers* nde toate-ar fi fost bune şi frumoase şi unde s-ar fi aşezat pe mai multă vreme. d studenţi. campăm în tabernele meritorii de la Poama de Pin. dacă nu v enea ciuma peste ei să-i gonească. cît de-mpodobite şi de frumoase sînt Pandectele* şi cu cîtă sc -ncarcă glosele. prietene? — De la alma. ce tot îndrugă nebunul ăsta? Cred că ne face f ece şi vrea să ne ia minţile. domine. a purces spre Orléans* .. după ce le-a dat ziua-bună. aici a dat peste-o droaie de secături de studenţi. îi fugări pîn* la malul Ronului care curgea pe-acolo. aici n-au trecut nici trei zile şi s-a-ndrăgostit lulea. prin urmare. Venerez adoranţialmente pe eterna lul astri potent. şi ajunse a juca atît de bine. — Va să zică de la Paris vii. 126 Nu. iar dacă. Pantagruel l-a-ntrebat: — De unde vii la ora asta. Şi cum vă petreceţi voi vremea. de la Castel. fortuna augurîndu-se adversă. — Pentru că. de frică să nu-i slăbească vederea. serv prescriptele decalogice. Cu-nvăţătura nu-şi prea batea capul. în ţinutul Dauphiné.

Gargan luase clopotele de la catedrala Notre-Dame. merse pe la toate bibliotecile însemnate. . la intr area în oraş. din Limoges* eşti de baştină şi vrei să-mi faci mie pe . Pantagruel s-a hotărît să viziteze şi m ersitate de la Paris. încît uită studentul toată latineasca lui pocită şi-o dădu la iuţeală -acasă: — Vai şi-amar. ia spune-mi. i-a ajuns la urechi ştirea că-n împ rejurimi se afla un gogeamitea clopot îngropat adînc în pămînt de mai bine de două sute pai prezece ani. pe care nu putuse să-l clintească din loc nimeni. După ce-a-nvăţat o bună bucată de vreme la Orléans. cu mic-cu mare (că grozav le mai plăcea să ste gură-cască) îi ieşiră în întîmpinare. avea să-şi aminte scă de lecţia lui Pantagruel. înduplecat pe loc de rugămintea locuitorilor şi-a cetăţe acelui oraş. abnegînd competitoriu cu velatura navală şi cu ramele maritime pentru a locupleta lacunariile cu fasta redondanţă lati-ni fargă. încît un lucru e sigur şi de netăgă ul din acel oraş se tulbură în butoaie. să te scarmăn! Pe urmă. prin-zînd floare şi acrindu-se. pe care numai cu băutul o mai potolea. După această facere de bine. pentru că nu vorbeşte ca toată lu . căci straşni nu le mute primăria din loc şi să le-o ducă cine ştie unde. CAPITOLUL AL ŞAPTELEA CUM A VENIT PANTAGRUEL LA PARIS. — Ce Dumnezeu. — Dacă-nţeleg . pe toate străzile tîrgului. închipuindu-şi că e cine ştie ce mare orator. apucîndu-l de beregată. e bine să te fereşti de cuvintele epave cu aceeaşi iuţeală cu care se ereşte corăbierul de stînci. care toţi se arătară la ferestre. Pantagruel se duse la locul cu pricina şi. mare şi bogată foarte în tot neamul de cărţi de teologie. doamne. că — aşa cum -nvaţă Aulus Gellius — trebuie să vorbim totdeauna cum vorbeşte toată lumea. Pînă la moarte n-a uitat-o. pentru că. neisprăvitul ăsta maimuţăreşte limba celor din Paris. — Adevărat să fie? întreabă Pantagruel. care se scăpase pe el de spaimă. ca să le pună iepei la gît. pare-se că aerul 128 Paris se-nvîrteji în aşa fel sau cine ştie cum altfel. cînd simţindu-şi gîtlejurile uscate şi scuipînd cu cuipat alb ca bumbacul. Şi bălăngănind el aşa din clopot. care moarte i s-a tras din mar ea sperietură. dădu peste cărţi din al căror o titluri am să vă aleg spre pildă cîteva: Teleguţa mîntuirii. Cînd se mai obişnu i cu oraşul. Nădragul jurisprudenţei. viceversamente exsudez de efort şi travaliu. — Domine seniorial. răspunse studentul. numa* nu da! — Acuma. i de loc? — Originea primigenă a beneficilor mei atavici e indigenă din regiunea Lemovică unde auză corporalmente sacratul sanct Martialus. m ie facu orăşenilor. poate. să nu mă leşi! Au. ceea ce nu băgară d eamă oamenii decît în noaptea următoare. ă pe lătinie. nu am un ingenium apt a profana lingvismul g alic. săi. Ghemul teologiei. de parcă s-ar fi jucat c-un zurgălău. îi spuse: îţi baţi joc de latinească! Sfinte Ioane. cu tare-cu nătare. Ia vino-ncoa’. ziseră: «Ne-a apucat pantagrîgîiala* şi ni-i gîtlejul uscat de săra e-i». parizienii. spuse Pantagruel. c-ai învăţat să vorbeşti ca oamenii. cu toate maşinăriile cîte l e folosiseră şi oricît încercaseră a pune în lucrare mijloacele pe care le pomenesc matemat cienii din vechime în cărţile lor. vor păratului Octavian*. privindu-l cu mare uimire şi cu spaimă. cu degetu-ăl mic îl ridică într-o lipită. Drept mulţumită ceru numai să-l lase să-i tra drăngănit din zisa jucărie. te las. cum odinioară. dar înainte de-a apuca să plece.Dacă-nţeleg eu bine. Şi s-o fi gîndit. La cea numită a Sfîntului Victor* . Pantagruel se duse la Paris cu toţi oamenii lui şi. Dar şi peste mulţi ani studentul nostru. te-nvăţ eu să vorbeşti! Dar mai întîi. Dar acum se dovedi o dată mai mult că cicînd o plăcere nu poate să fie deplină: din pricina vaierului acela. ’ăcan de mine. Tîrlicul decretelor. numai că al va nu face decît să stropşească latineasca. rosti Pantagruel. don’şorule! Măiculiţă Doamne.Crede-mă. am să te bat pînă ce n-are să-ţi mai ardă Şi-l chelfani puţin. tată-său.

trag nădejde că şi intr-a ta. Farafistîcurile legii. fiindcă milogii care se oploşeau prin cimitirul Sfîntului Ino-chentie* numai c u oase de mort îşi încălzeau dosurile înfrigurate. Reazimul bătrînetelor. cum comentarii de Orbefius. Ghiveciul habotnicilor. După cum bine vă-nchipuiţi. Şiretlicurile protopopilor. Dîrdîiala golanilor. Sforăriile neguţătorilor. mult mai de preţ. a sufletului. Furnicariul artelor. şi altele tot atît de în stare a lumina mintea omului. plămadă din legiuită unire cu răposata maica ta. aflîndu-se el. primi de la tatăl să oare cam cum se urmează mai jos: « Mult-iubite fiu al meu. Rugăciunile maimuţărite. căutînd să mă învrednicesc spre toate cele d viinţă şi spre toate învăţăturile din vremea mea. Tocana cuvioşilor. fiule al meu. 129 Muştarniţa pocăinţei. Despre folosul şi folosinţa jupuirii cailor şi iepelor. cel mai min unat mi se pare a fi acela de a dobîndi nemurire în cursul acestei petreceri trecătoar e ce este viaţa. După răspasul de vreme pe care l-a petrecut în oraşul ăsta. Eu n-am precupeţit nim ntru a ţi-l încredinţa neîntinat. Astfel . Păcălitul la tribunal. Dar nu uita că acea vreme a tinereţii mel . De modo umpleritur cartabossium. Pingeaua umilinţii. aşadar deci. la Paris şi ostenind la-nvăţătură. CÎT ŞI COPIA ACESTEIA. 130 CAPITOLUL AL OPTULEA CUM PANTAGRUEL.Maimuţectus de Momiţus // de Maimucus. spre a ne duce mai departe. Reverendi Patris Fratris Bostani. Plîngerea avocaţilor în legătură cu desfiinţarea plocoanelor. Pantagruel studia cu mare sîrg şi cu mare folos. Ceaunul vieţii politiceşti. în tine văd înflorind anii i cei tineri. Plăcerile vieţii călugăreşti. AFLÎNDU-SE LA PARIS. ca numele nostru să rămîie de plăcută aducere-aminte celor de azi cît şi celor de mîi stfel mi-am purtat prin lume numele. Rimele rimătorilor. monahus palavragensis. cum commento. Pantagruel ajunse să spună că Parisul era un loc minunat pentru viaţă. Pintenul brînzeturilor alias vinum. Mîzgăleala procurorilor. de-a l ngul şirului de ani. Zgăul extazului. GARGANTUA. De mestecatione slanibu s. icoana trupului şi pe cea. căruia-ţi va fi lăsat drept moştenire. De diferentiis borşorum et ciorbarum. dar nu şi pentru moarte. şi-o minte în care-ncă-peau cam ca la douăşpe burdufuri şi tot pe-atîtea buto e ulei. prin urmaşii pe care-i lăsăm pe pămînt. Cătuşele religiei. Despre bob cu slană. părintele tăuy întru lauda celor care mi l-au lăsat. căci avea un c eier cît doi. Despăduchiorum scholarium. Cimpoiul duhovnicilor. Ia deci aminte şi te poartă cu cinste şi cu înţelepciune între meni. Rantia notarilor. PRIMI SCRISOARE DE LA PĂRIN TELE SĂU. Biciul vinului seu şuncamque pastramiorum. studiind cele şapte arte libera e*. Dintre toate darurile cu care Dumnezeu ne-a împodobit pre noi oamenii. eu. ca o floare. Botniţa nobilimii. Mitocănia popiştocilor. de mult apuşi. Almanah permanent pentru gutoşi şi pentru ciupiţi de vărsat. Clistirul spiţerilor.

fiind la Paris şi avîndu-l pe dascălul tău Epistemon. CAPITOLUL AL NOUĂLEA CUM L-A DESCOPERIT PANTAGRUEL ÎNTR-O BUNĂ ZI PE PANURGE* PE CARE L-A IUBIT TOATĂ VIATA . toate ierburile pămîntului. fii dcă grozav mi-ar plăcea să-ţi pot fi de folos. cu ajutorul învăţăturii p iu grai şi prin lăudabilă pildă. toate au fo st înscăunate la locurile de cinste ce li se cuveneau dintotdeauna. te-ndemn şi-ţi aduc la cunoştinţă să-ţi închini tinereţea spre folos de-nv tute. toţi copăceii. savanţi şi preceptori. prin dezbateri în orice ştiinţă şi întîlnindu-te cu oameni de litere care se află Paris cît şi în alte părţi. sînt biblioteci minunate şi atîtea înlesniri. să cunoşti toat ului. şi care este omul. vorbind de-ale filoso fiei cu cîţiva prieteni şi cu nişte studenţi. Astăzi ate disciplinele sînt puse iar în scaun. pacea şi harul Domnului fie cu tine. într-această a şaptea a lunii lui martie. care.. te poate îndoctrina. toţi copacii. şi-i umbla ştiinţa prin cap ca focul prin vreascuri. lieber Juncker. rogu-te. fără de ca te ruşinos ca o persoană să se pretindă învăţată și latina.. Cînd vei socoti ca ai dobîndit toată această ştiinţă ş cepere. V-aş da în scris că-i un om eştept. Apleacă-te asupra cărţilor de medicină ale medicilor arabi şi latini. căci nu e decît înşelătoare închipu vreau să ştii pe de rost toate acele paragrafe atît de frumoase din codurile dreptulu i civil. toat metalele ascunse în sînul adîncurilor. Fugi de tovărăşia celor cu care nu vrei să te-asemeni şi nu prăpădi în v care bunul Dumnezeu te-a milostivit. Fiule. anume ce cauţi. Al tău părinte. pe cînd Pantagruel se plimba la marginea oraşului. Astfel. După ce primi scrisoarea. toate tufele pădurilor. de unde vii . ich las a rh Wtssen das da ir mich von fragt. Drept care spune-mi: cine eşti. şi răspunde-mi la ce-am să te-ntreb. învaţă şti e vremii tale. fiule. Barbaria ce domnea atunci stricase toate bunele rinduieli de-nvăţătură. Pantagruel se puse cu burta pe carte şi mai abitir ca-nain te. după cum îl văd împodobit de Natură. învaţă greceasca. cum nici î mea lui Platon* sau a lui Cicero* nu se aflau. şi cum te cheamă? Străinul începu numaidecît să-i răspundă pe nemţeşte: «Jutnker. întoarce-te la mine. cînd limbile domnesc. şi că numai hainele îi sînt prăpădite.ce jalnice şi de erau straiele de pe dînsul — şi le spune amicilor săi: Ia uitaţi-vă bine la omul ăsta care se-apropie de noi. Pantagruel intră în vorbă cu el: Dragă prietene.» ceea ce s-ar tălmăci oarecum aşa: «Tinere nobil să-ţi dea Dumnezeu feri . GARGANTUA. rîu sau pîrîu cărora să nu le ştii peştii. într-atît de ageră şi de ascuţită se mintea. incercîndu-te-n public prin su e texte. pentru ca să te văd şi ca să te binecuvînteţ înainte de a mă s u de pe astă lume. frumos şi bine ai hărtănit de parcă ar fi scăpat dintr-o încăierare de cîini — înti-ar’*. Amin. Gott geb euch gliick unnd h vor. Iar cît despre cunoaşterea celor ce ţin de natură. poposind la anii bărbăţiei tal va trebui să laşi în urmă plăcutul răspas de-nvăţătură şi să deprinşi meşteşugul cavaleriei a-mi apăra casa şi spre a-mi ajuta prietenii împotriva răufăcătorilor care s-ar ivi. zic. într-o bună zi. Din Utopia. Vreau umaidecît să dai cît mai curînd probă de ceea ce ai învăţat. căci astăzi ca nicicînd cţi foarte. Aşadar deci. să ajungi izvor de-nţelepciune: căci de-aci înainte. artele liberale: geometria aritmetica şi mujica.după spusa înţeleptului Solomon — nu-ncape înţelepciune în suflet plin de răutate ştiinţa fără conştiinţă nu este decît ruina 132 sufletului — se cade să fii omenos cu semenii tăi şi să-i iubeşti ca pe tine însuţi. ist ein arm u nnd erbarmglich ding. Dar nu uita nici de cărturarii atîta de cunoscători într-ale cărţilor vec de la care vei depride să adînceşti şi cealaltă lume. numai ce vede un bărbat tînăr. De aceea. unde te duci. învaţă toate canoanele a stronomiceşti şi nu te ţine de astrologia prezicătoare. Învaţă. toate pietrele preţioase de la Soare-Răsare la Mia zăzi nimic să nu-ţi rămîie necunoscut. dar astăzi. cea mică. Dar cum . Cinste e învăţătorii tăi. opreşte-te niţel. nu era atît de prielnică pentru învăţătură precum cea de azi. din fericire. Cred că uriozitate — fiindcă bănuiesc eu că-i place să-şi vîre nasul peste tot — din asta cred că i ge! Cînd străinul ajunse în dreptul lor.căci la tinereţe învaţă omul mai toate cîte-i vor lumina mintea în cursul vieţii — eme. ca să nu fie mare. unnd wer vil vil darvon . vreau să le cercetezi cu multă are de seamă.

. asta în daneză («Myn Herre. rosti Pantagruel. chiar de-ar fi să vă duceţi şi la dracu-n praznic pînă atunci. Şi oratorul urmă în ebraică. endogjeg med inghen tunge talede. aşa că din pat la mas   . gîtlejul mi s-a uscat de tot de-atîtea răbdări şi pofta mi-i fară margini. bucuros am să vă povestesc păţaniile mele care sînt mai ceva decît cele ale lui Ulise*. în ciuda faptului că eţii şi oratorii de odinioară au spus în zicerile şi în aforismele lor că suvenirea nenoroc lor şi a sărăciei mare bucurie însemnează». dacă aveţi o minte pe măsura trupului. nici cuvintele spanioleşti («Senor. Omul urmă. la fel. — Luminate doamne. ar trebui să e milă de mine. ocg uskvvlig creatner»). Dacă-mi daţi de-mbucat o să vă fie mai mare dragul cînd o să mă vedeţi cum înfulec. numele lui Dumnezeu! Pantagruel îl luă la el acasă. în scoţiană: «Lard.. că « spre pildă. străinul. prietene. cum cimpoiul nu cîntă dacă n-are foalele pline. be harde.. frate dragă. cumetre. adică în Turena.»). de tanto hablar jo soy cansado »). dacă zidurile au urechi să te-audă.» şi tot aşa mai departe. Cum să nu ştiu. se bucură Pantagruel. -ne ce doreşti. la tot răul trebui’ leac. în joacă. drept care. ghest tholb be sua virtiuss be intelligence assj i bodj schal biss be naturali relvth. dă-mi ceva să-mbuc şi pe urmă întreabă-mă ce vrei. . dar dintre noi nimeni nu p ricepe iotă. şi că despre asta ar fi multe de spus. Atunci străinul urmă: «AI barildim gotfano dech mirt brin alabo dordin Jalbroth ringua m albaras..» La care Epistemon rosti: — înainte nu pricepeam pic. dar norocul i-a ridicat pe unii şi ia doborît pe alţii». Şi străinul a-nceput iar. eu. şi acum vin Turcia unde-am fost rob. e într-adevăr nimic nu-nsemnau. acum nici atîtic. spuse Pantagruel.Ba ştiu foarte bine. plictisitoar pentru domnia-voastră să le ascultaţi şi pentru mine să le povestesc. Pantagruel îl rugă să le s ra cu el şi cum de ajunsese în asemenea jalnică stare. că doar sînt născut şi crescut de mic în grădina Franţei. Mai întîi. da’ franţuzeşte nu ştii? 135 . voi videteper exemplo cbe la cortiamusa non suo na mai. şi dacă nu vă supără să vă fiu tovarăş. scumpe nobil. dar acuma am mare evoie să-mi pun burta la cale. în graiul băştilor: «fona andie. — Şi mai puţin. pentru că natura ne-a făcut egali. — Eu cred. într-o limbă pe care s-o putem înţelege. spunînd iar ceva fară de cap şi fară de coadă. s ela non a il venire pieno . ai să-mi dai bucate ca pentru doi». adică: «Milord. La care Pantagruel răspunse: — Prietene dragă. pe urmă în elină.noroc. n-am nici o-ndoială că ştii o groază de limbi. pe scurt: «Mărite doamne. ri sună grozav de asemănător cu ea. dacă vrei să te pr beşte altă limbă. că mi s-au ascuţit dinţii. Iar străinul. Nin porth ţadikim almucathin milko . mulţumesc lui Dumnezeu. spuse Pantagruel. am să vă u de Apoi. nu-nţeleg boacă din bălmăjeala asta. guaussa goussyetan behar da er re medio. vorbe fără şir.. Nu ştiu. for na ture ha ss ulss egualy maide». îndrugînd vorbe născocite (« Agonou dont oussys vou denaguej algarou . N-au recunosc nici trăncăneala care-a urmat... Te-a m rugat! Dacă vrei să ne-nţelegem. îl ospătă cum se cade şi-l lăsă-n seara să se culce o dată cu găinile. Străinul nu se lăsă: «lam toties vos per sacra perque d . Drept care. dacă foalele mele pătimite nu-şi primesc mai întîi obişnuita hran ru că stomacului meu i se pare că mîinile şi gura şi-au uitat fireasca rînduială şi sînt cu scoase din folosinţă». spuse Epistemon. versela jsser lan da» sau. că aşa vorbeau goţii. Am să rămîn cu voi. Daţi-mi de mîncare.Nimeni n-a fost în stare să se dumirească în ce limbă le vorbeşte străinul. cea de-a noua cuvîntare. — Acu’ mi se pare că pricep. lygesom boeen. Panurge se sculă a doua zi spre prînz. tholb suld of me pety bave. pe urmă la al doisprezecelea discurs iar o l a. maţele mi s-au lipit de şira spin i.» şi-şi sfîrşi cuvîntarea latinească aducîndu-le aminte maxima că burta goală n-are ure Ba chiar. mărite senior. Şi ndin mila Domnului. răspunse străinul. adică: «Signor mio. în italieneşte de astă dată. nici vorbele în olandeză («Herre. Pentru că ori e limba ţării mele. dacă-i limba e la mama. află că ceea ce vrei să ştii despre mine întrebîndu-mă est măsură trist şi vrednic de milă lucru. — Zău. Lămur i că omul nostru le vorbise în atîtea limbi numai aşa. născocite fiind cu toatele. n-aş fi în stare storisesc păţaniile mele. numele meu cel adevărat e Panurge*.. ie en spreke anders gheen taele dan kersten taele»).

pentru că l-a găurit cu frigarea niţeluş mai sus buric. şi iar îi trăgea cîte-un gît. fiind cam tocită din călătoria prin trupul defunctului bucătar. prin faţa locuinţei. că nu mai vreau să trăiesc!» . şi mai apuc o surcică-n dinţi şi. «Ţine-mă. am înţeles că-l furase somnul. apuc eu cu gura o surcică de la capătul neaprins şi. ieşi mai sus de ume pondili şi omoplatul stîng. După ce m-au potrivit c . mîncarea fiind fudulie. şi ajută-mă!» atît am zis. cînd mă gîndesc la prăpădiţii ăia de maumedani. şi ea-ză-mă apoi străpungîndu-mă cu vreun fier. vîrful ţepuşii spintecînd diafragma şi străbătînd capsula cordială. însă nu cine ştie cît. Şi numai ce văd că de la un timp turcul nu cu frigarea şi. mi-adun. zise tu sînt în ea 600 de lire. fiindcă ati 136 slăbisem ca şi-ar fi scrîntit falcile-n carnea mea macra. dacă vrei să de ce nu-mi spui. că se plim pe uliţă. fie din altă cauză tainică. şi cum ziceam. jeluindu-se şi chemîndu-i pe toţi să vină să pe faţa pămîntului şi să-l ducă-n iad pe grătarele veşnice. nuţele cu care eram împănat au mai amorţit buşitura. nici nu gustă — vai de capul lor! — dintr-asemenea licoare minu nată. de groaza morţ i. să mor eu. dacă veni vorba de turci. mulţumit şi-ndestulat. se dădu de ceasul morţii şi la toţi dracii. lu gur frigarea şi-ncercă să şi-o treacă prin inimă. că-i arsese casa din temelii şi că toată avuţia lui s m. luîndu-i seama. înspre coastele din dreapta şi i-a străpuns al treilea lob al ficatului. prinse a zîmbi. CAPITOLUL AL ZECELKA CUM A SCĂPAT PANURGE DIN ROBIA TURCEASCĂ. drept care pîrlitul răposează numaidecît. încît m-am închinat iute. înce r a i se pîrpăli cea carne puturoasă a sărit şi-a început să strige cît îl ţineau bojocii. m-au lăsat în seama altui păgîn care mă-ntorcea cu grijă cînd pe-o parte cînd pe alta. M-am gîndit atunci să-ncredinţez în mîinile Domnului ce mai rămăsese din făptură să. încît din zgaiba asta ai toată viaţa pe mîinile felcerilor. dacă n-am să vă spui adevăru-adevărat. care — auzind chemarea la foc şi simţind fumul. lui: «Dai baroth! Dai baroth!». dar ea nimic. adică: «Foc! Foc!». Panurge s-a apucat să-nfulece iar cu mare poftă şi. Atun ci ce-mi dă mie-n gînd: ia să-l mai ard şi eu pe el. Şi văzînd paşaua că urgia era în toi. pe cînd se ostenea el aşa cu f bune. Ceea ce văzînd scîrba mea de turc. drept la masă-ntinsă. În cîteva clipe s-a-ntins un foc cu vîlvătăi pînă-n t l meu nu simţea nici pe-atîtica. din voia Celui de Sus. deoarece avea în vedere că băutura e mai e. zvîrr! şi cu aceea su un pat ce se afla în colţul odăii. zvîrr! cu ea drept în fustanela dumnealui. drept e că. cu nişte paşale şi cu nişte muftii — dădu fuga să-şi mai sca lîc şi din boclucuri. ca menesc frumos şi la fel peste tot. cum din pric uşnice. Şi pe urmă. puterile ce-mi mai rămăsese. Doamne. zise. m-a lăsat fară de m şi-am căzut pe jos peste vătrai şi m-am cam betegit din căzătură. nu numai pe el. «Pidosnică faţă — am u atunci — dumneata nici să te zgîrii ca lumea n-ai să izbuteşti. zicînd «Doamne sf moarte. Numai că.facu decît un pas. Mai întîi s-a repezit la mine şi mi-a t ghiile cu care eram legat cu gînd bun să m-azvîrle-n foc numai pe mine. îşi mai dregea cîte-un păhărel. scoţînd frigarea din mine. ca să meargă bucatele-n sec. să te doftoricească ei pînă la moarte! Păi. de-i zice Coran. Acu’. lîngă vatră. nu numai la unul. Eu am cam băgat-o pe mînecă. mie? Le-am făcut binele ăsta la mulţi. mai ştii. De durere şi de usturime parcă şi sufletul se călătorise din mine. dracii s-ar putea să mă ia şi pe mine. — îmi vine să rîd. Sărind aşa. din care mă dreg eu acuma. toţi filosofii şi teologii spun că dracii de prin partea lo ului sînt pofticioşi foarte de slănină prăjită. «Ia punga asta a mea. că tot eram pe jumăt rumenit. nici pielea nu i-o înţepa c ebuie. după ca re. fi it că dacă vin. fie din pricină că nu primise îngrijiri m cale la vreme. Am să vă istorisesc îndată şi. şi tot aşa m jungînd el a cam goli ce-avea pe dinainte. Doar cînd i s-au făcut scrum şi fustanelă şi şalvari. Crezînd el că vinovat de tot prăpădul era frigaragiul. de ce nu ne spui şi nouă cum ai scăpat din robia lor Pantagruel. pică şi stăpînul casei. — Păi. Şi iar mesteca. Cu estemaţii mîna pe mine m-au crestat şi m-au împănat cu slănină ca pe-un iepure. vină-mi în ajutor!» şi n-a mai venit nimeni. başca nişte rubinuri şi nişte diamante fară nici o stricăciune. frate. şi nu s-a găsit nimeni să se plîngă cum că n-ar fi fost mulţumit». încît î pe loc. 137 ca nu cumva să se-ncurce flăcările prin sforărie. o dată scoate garea din mine şi-o vîră-n el cu-atîta sete (că-i uscase gîtlejul căldura focului). m-au tras frumos în frigare şi-a început să mă-nvîrtă-ncetişor deasupra unui jărăgai de-a prăpădul.

atîta le-a trebuit ălorlalţi: m-au lă e mine şi au tăbărît asupra semenului lor. Nu mi-au făcut nici un rău. asta. doborîndu-i ca pe nişte porci de-njunghia ii peste alţii. îi îmbăta bine pînă pe la asfinţit. a cu ei la pîndă în susul cîte vreunei uliţe care urca. — Numaidecît au venit ca la şase. urmă agăţ frigarea de două cîrlige. iar cînd desluşea zuruitul fierului. rînjindu-şi colţii la mine. şi ei făceau vînt de va la o tărăboanţă. derbedeu. ca să-l audă încă de departe. Iau eu punga turcului şi. că mi-a dat gîndul cel bu şi m-a-nvăţat şi-un leac pe cinste împotriva durerilor de măsele. mai mult. cu nasul un picul eţ coroiat. scăpînd de suferinţă. ştia că st raja e pe-aproape. urmă Panurge. Noroc de îngerul meu păzitor. spuse Pantagruel. n umai că niţel cam golan şi cam zurbagiu şi cu mare patimă din născare. cuprinsese pe puţin zece case. şi pe vremea aceea avea treizeci şi cinci de ani sau ca m pe-aproape. păi. a pe pavea şi lipea urechea de lama armei. numai că un turculeţ ghebos se tot vîra riş să-mi roadă slăninuţele prăjite. pînă cînd unul dintre musulmani băgă eamă şi-ncepu să chirăie: «Pe barba Profetului! Oraşul arde. u-mi dădeau decît apă. Atunci le facea semn netrebnicilor fară căpătîi. tare mă mai bucuram văzînd cum ard aver le necredincioşilor. măsluitor. presăra praf de puşcă. pe-aci ţi-e drumul către poarta oraşului. tîrîie-brîu. destrăbălat încolo. iar cînd străjerii treceau pe-acolo dădea foc prafului cu pricina. naiba ştie cum. Unul şi-a făcut pomană de m-a stins şi pe mine. Alteori. drept care l-am pocnit peste degete cu suliţa de i-a p it pofta. puşlama. mi ţi-l leg buştean cu nişte nădragi vechi şi afumaţi. jăvruţe şi dulăi. ba nu. fiec are cu ce-avea. fugind de focul din oraş. cînd se afla la Paris. suferind el de-o boa căreia pe vremea aceea i se spunea «Lipsa de arginţi. focul se-ntinsese. lătrînd şi hămăind de credeam că sînt . cu tulumbe. îmi dădeau tîrcoale. ca mînerul de brici. Trăiască frigările! CAPITOLUL AL UNSPREZECELEA DESPRE OBICEIURILE ŞI APUCĂTURILE LUI PANURGE Panurge era mijlociu de stat. vîntură-ţară. dintre care l mai cinstit era furtişagul pe furiş. pe colina Sfintei Genoveva de pildă şi stătea aşa. cu purtări alese şi tare galant de felul său. eţiv. Lumea sărise cu găleţi. trebuie să fi ajuns departe dacă* mai umblă şi-acum. mar .) Mai era el iarăşi. şi cuprinsese mai bine de două mii de case. grele suferinţi». ca să mă arăt de cuvînt şi de omenie. m-am suit pe-o movilă şi. ca la treişpe mii unşpe cîini. şi era frumos nevoie-mare. după obiceiul lor păgînesc. (Panurge însă cuno izeci şi trei 140 de feluri şi de tertipuri pentru a-şi face rost de bani.— Ş‘ unde-s pietrele scumpe şi lirele-acum? întrebă Epistemon. Dar unde-i neaua de mai an? Nu ştii că asta era grija cea mai mare a lui Villon*. răspunse Panurge. căci de băut. facîndu-şi închipuir . Frica tare-l mai isteţeşte pe om. cu urechea ciulită. şi pe-aci ţi-e drumul u vă mai spun că de-atunci m-am lecuit şi de nişte sciatici şi junghiuri în şale pe care le eam cotlonite prin oase. şi-apoi groza mai petrecea văzîndu-i pe oamenii stăpînirii cum o luau la sănătoasa. Vezi însă că-n vreme ce ei îşi pierdeau timpul cu mine. Stîrniţi de mirosul de slănină prăjită cu car at. Pe cinstea mea că nu vă mint. drept în picioarele străjerilor. ca să ştim cum ţi-ai căsăpit paşa. aţîţ nişte foc de-a mai mare dragul dedesubt şi-ncepe a sa paşaua ca scrumbia afumată pusă la prăjit. De ce-ţi era frică de durerea de măsele? spuse Pantagruel. ce să spun. Cînd am ajuns acolo. pînă auzea pasul străjii. Păi. poetul din Paris? Urmează. şi noi căscăm gura!» Şi s-au p l stingă. cel mai bun băiat ind mereu cîte una împotriva poliţailor şi-a străjii. nici prea nalt. Cît despre mine. de-a lungul drumului pe unde ştia că trece straja. tocmea cîţiva marţafoi. ca să nu se vîr la repezeală frigarea pe gît şi i-o scot prin cealaltă firească bortelitură a trupului. Iau punga şi-o pîrlită de suliţă şi-o şterg mnezeu ştie că nu-mi era moale deloc la costiţele prăjite! Cînd am ieşit în drum. mi-au dat ceva să-mbuc. nici prea scund. dar n-am pus gura. Cînd îl apuca pe el o pandalie. ce să vez cul se-ntinsese. Dar am fost pedepsit pentru gîndul cel rău! — Cum? întrebă Pantagruel. r rit cum eram. cînd te dor mai tare măselele dacă nu atunci cînd te rup cîinii de picioare? Smulg atunci toată slănina din prăpăditul meu de trup şi i-o azvîrl uia dintre dulăii care se puseseră sa mă prigonească. Nu te vindecaseşi de guturai de-atîta căldură? 139 Doamne. Iar eu am oftat a uşurare. ca să potolească pîrjolul.

cutiuţe cu pureci şi cu păduchi. anurge tăia cîte-o curea de la scara şeii. De obicei. şi slavă Domnului. colo. Care cum venea. că de femei n-a dus lumea lip niciodată. î lon al căptuşelii. şi cînd femeile îşi luau ziua se rupeau fustele. vai de pielea bietul ui paj. cînd agăţîndu-le cozi de vulp chi de măgar pe rantie. Avea in căptuşeala straielor mai bine de douăzeşase de punguliţe şi de buzunăraşc. 142 De scamatorii şi de hoţomanii ce să mai vorbim: nu schimba o dată bani să nu-şi tragă la s eva parale. ca să blagos lovească femeile mai ţanţoşe. dintre ei. pe paişpe îi lovi lep pşpe se umplură de rîie. lui Panurge. incit strănutau bietele de ele patru ore-n şir. să se ţină de petrece i şi. dincoace. Azvîrlea şi el cîte-un creiţar în apă. Cum vă spuneam. ştia Panurge şaizeştrei de feluri şi de tertipuri cu care-şi facea rost de ani. dar mai ales în tr-ai femeilor la liturghie. cînd dădu prea-sfinţitul să-şi scoată duhovnicescul veşmînt. dincolo. omul trebuia sa ma a şi-ndărăt. cînd jucîndu-le cine ştie ce alt renghi. ascuţit ca briciul. într-alta. Despre popii şi teologii de la Sorbona* ce să mai vorbim! Ce rîs îşi facea Panurge de ei. O dată. şi cînd punea vreun burtos de cei mari piciorul în ea. pururi p 141 într-unul ţinea un zar mic de plumb. scaieţi plini de puf de gîscă sau de pene de găină pe care-i agăţa de tichii sau de hainele oamenilor de treabă. de cum a jungea la cîţiva paşi de prag. le-o flutura pe sub nas. ca să-i îndemne să ajungă mai repejor acasă. Pînă şi din aghiazmă scotea bani. ajutîndu-i unui preot să-şi pună patrafirul. mai cu seamă. să cinstească pajii mărimilor. ca să taie rele pungilor pe care le şterpelea. cu fitil. păstra un şip cu ulei rînced şi cînd dădea peste lume cu haine mai noi s i curate sau mai arătoase. şi facea asta mai ales în biserică. Idem. Zicea că şi el l-a vindecat pe papă de-o cam ruşinoasă. umbla cu-o biciuşcă sub rantie şi mîngîia cu ea spinările slugilor care duceau c -o balercă de vin. cînd şi-aducea iar aminte. Unde dădea de ele. care erau astfel silite să-şi smulgă straiele şi rufaria de p în faţa lumii şi să ţopăie de mîncărime ca ursul pe tabla-ncinsâ ori ca sflrleaza. Şi era astfel făcut şi hărăzit. nişte chibrituri şi cremene. iar seara. iar douăzeci şi şapte se-mbolnăviră de bubat negru. In cutare cută avea un şperaclu. cînd strecurîndu-le cîte-o balegă uscată în gluga anteriului. chip să le-arate ce iscusit e înbrbodată. O dată. ace şi fir de aţă cu care facea tot felul de năzbîtii. aşa că-şi scotea pîr-leala de pe urma bisericii. un cîrlig. că nici dracul n-ar fi putut-o răbda. harpoane mici şi cîrlige de undiţă cu care adesea prindea unele de altele traiele bărbaţilor şi ale femeilor aflaţi la vreo-nghesuială. pe cînd trebuia ca teologii să se-adune la Sorbona ca să scarmene sfintele legi. se ducea de-a dura. şi pe dată începea să scoată borşurile dînd mîncare la boboci. amestecate cu copturi de gîlci de habă. că nu-şi putea închipui stăpînul un alt vinovat. de parcă un demon îl îm . Din buzunările lui Panurge nu lipsea de asemeni praful de scărpinat. In timp ce pajii ospătau din punga lui. şi-l aşeza în aşa n galben adevărat: şi mîna greblă se facea pe toţi banii din apă. ba unele chiar toată viaţa. două-trei oglinjoare a căror sclipire o vîra în ochii cui se nimerea. că avea mare aplecare spre răutăţi. fară a mai soc oti şi gaura de sub nas. zece-doişpe se ciumară şi muriră. Panurge facu o plăcintă de scîrnă şi de alte puturoşenii. îl trase cu haină şi cu cît pe-aci şă leşine unele cocoane din strană. în punguţa asta. în timpul slujbei. cum era cu dreptate. un cinghel şi alte scule de borfaş. i-l cusu pe furiş de haină şi de cămaş ghie. praf de aguridă ca să-l arunce-n ochii lu mii. în buzunăraşul cestălalt. măsluit. numaidecît le ungea cu unsoare şi le păta şi le mînjea şi le str într-altă pungă ţinea praf de strănutat şi-l presăra în taină pe-o batistă frumoasă cu bro cînd erau niscaiva doamne de faţă. Lui însă nu-i păsa nici ca cît. dar cunoştea două sute paişpe feluri şi felurimi pentru a-i face praf. pe care-i lua cu-mpru-mut de pe la cerşetori ca să-i semene pe guleraşele duducuţelor gătite cu roch ii scumpe. şi cu asemenea mînd unse tot locul unde avea să se întîlnească popimea. Că-i plăcea tare dumnealui. ici. Dar nu cumva să vă faceţi vreo-nchipuire cum că s-ar fi purtat mai osebit sau cu oareşicar e sfială faţa de femei. un amnar. stîrnind miasmă. şi-un cuţitaş. îl trăsnea duhoarea.ajuns focul Sfîntului Antonie sau cine ştie ce alt blestem. le punea coarne pe care le purtau sărmanele toată ziua. că de. nu era să dea chiar un galben întreg. cu care nu era cufăr sau uşă pe care să nu le dovedească. Dar ba ii cum veneau aşa se duceau.

trecea printre cele două tropice. potrivit opiniunii celor care strîn g stog finul. să nu se mai ciugulească viermii de mătase şi nici să se mai plimbe. dar Tu fii vesel şi plin de avînt: Stropul de ploaie alungă hurta de vînt. şase. zic ziuă. De patruzeci şi şase de săpt rozava pricină patru curţi de justiţie franţuzeşti. diametral opus faţă de Troglodiţi. ia-o uşurel şi fară patimă. deoarece croitor se. adevăr grăiesc şi drept e că o cumătră de slujnică dintr-ale mele ducea ou tîrg . Bine-nţeles că poliţaiul mi-a pus aşa ae sus ţinta cînd fu să dau la semn. alta nu se facu. cei mai mari avocaţi din lume. pe lîngă Ang pe lîngă Italia. Astfel că-şi rosti în gura mare părerile despre toate ales despre acelea unde erau cele mai mari îndoieli şi nelămuriri. nouă. şi le rosti. cu ulcica-n mînă. dă-i înainte. spre ungherul în care atîrnă firma vinului cu patruzeci de curmeie rebuincioase celor douăzeci de samare de păsuire pe cinci ani. Pricep cu zul. Dumnezeu le potoleşte pe toate după sfîntul placul său şi-n contra norocului contrar un cărăuş îşi rupse biciu-n tifle. Ajunse într-atît de vestit. prietene.. după cum spunea cumsecadele Bondoc. rosti Pantagruel. uite-a în timpul slujbei religioase. căci nişte cerşetori în zdrenţe se şi apucaseră să dănţuie l pazon. că şi femeile ziceau în urma lui «Asta e. stă min tea-n loc. Pa uel se hotărî să-şi încerce ştiinţa. dar degeaba.. care se adunaseră. Şi la urma urmei. nu putu să se apere pri adă-n fentă de degajeu de privilegiile Universităţii. pe nume că poate el i-o lumina. de aceea vedem în nifest că flecare se ia cu mîinile de nas de vinovat ce-i. ÎNCÎT JUDECATA LUI SE RECUNOSCU A FI MINUNATĂ. au fost acele cuvîntări în număr de nou sute şaizeci şi patru. el e!» 144 în vremea aceea se dezbatea la Curte* o pricină cunoscută de toată lumea. zece vrînd 145 să meargă a petrece sub vîscul de Anul Nou. începu seniorul pîrîş. mormăindu-şi rugăciunile. a anului. medicii însă ziceau cum că nu se putea cunoaşte semn evident de pas de călif ar ca să-nfulece baltage cu muştar. Ah. pîrît. CU A TÎTA DREPTATE ŞI CUMPĂNIRE. decît că se minară în graba mare epistoli u peceţi — pedestre — şi răvaşe sigilate — călări — ca să oprească navele. uiţi lesnicios. o sarbacană (soarb-o cană). zic. la cadou. preţ ca la şase sfanţ două parale spre zenit. doi p itaci. atuncea cînd te-ncalţi pe dos! Asta-i! — Binişor. încît grefierul -şi mai lingea circularmente degetele împănate cu pene de gîscă bătrînă. cărora le venise-n ajutor.dea. Pantagruel se înfăţişă prea-învaţatei adunări şi ceru să-i asculte pe cei doi î upă ce mai întîi puse pe foc şi dădu naibii toate hîrtiile. datorită unei insurecţii de Braşoave. privitor la rebeliunea lăncierilor. ca să spună prin viu grai care-i prici Deci. domnilor. pe la toate răspîntiile oraşului. plîngerile şi jelaniile scrise elor doi. era. — Aşadar. Asta s-a-ntîmplat cînd i-au înmînat diploma de în nătîngăria de toate gradele. Le-nchise pliscul celor mai grozavi învăţaţi. de la patru de dimineaţă la şase seara. fiindcă veni vorba. afară doar de două ceasuri. decît parînd printr-un şapte de tobă dînd cit mai aproape de locul unde se vînd steagurile vechi de care se folosesc zugr . între doi mari s eniori. pîrîş. şi dacă le socotim. pe ticni-se-vor!» Preţul Păre-similor se ridică. la Sorbona dezbătu cu teologii timp de şase săptămîni. mai suspomenita slujnică. cî se-mparte borş la boi şi cheia de la cărbuni se dă la fete ca să desfete pe-ndelete ogarii cu ovăs. Atunci se găsi unul dintre în văţaţii bărbaţi care ceru să fie chemat şi acel vestit şi de nobilă spiţă cărturar. binişor. Toată noaptea. domnul Pupăndos. Amintindu-şi de scrisoarea şi de înţeleptele sfaturi ale părintelui său. CAPITOLUL AL DOISPREZECELEA CUM JUDECĂ PANTAGRUEL O PRICINĂ MULT-OBSCURĂ ŞI DIFICILĂ. după cum urmează: — Domnule. căci de-aceea erau de faţă şi-aveau limbă. din petecele şterpetecelite. iscată î Bolboroselnici şi Măcinători. pe vremea-aceea. după cum zic şi teologii canonici: «Fericiţi tontălăii. Drept care. în număr de trei. atît într-ale ştiinţe le artelor. ca măcar să privească în perspec ivă oculară către vatră. ca să-nţolească marea oceană. Da’. umflată cît o oală cu curechi. întru refacerea pu ilor. pentru că peste munţii Rifei se bătuse mai an mare sterpiciune de tonţinlaţ. într-o bună zi. c-un picior în foc şi capul la mijloc. decît doar dacă domnii judecători ar fi poruncit domol . în ton bemol. cînd îşi punea burta la cale. în prima piuă. şi domnul Soarbeunpirţ.

croite înţăfoiat ca mustăţile racilor? Acuma. doi. Drept aceea. cu brăţare şi cu pulpare. Datorită acestei împrejurări. inzăuat şi împl t. dacă nelegiuirea oamenilor s-ar vădi în decăţi categorice. tot aşa de lesne cum putem deosebi musca-n lapte. nu mai ai nimica de adăogat? întrebă Pantagruel. care-mi toacă şi-mi împuie creierul zicîndu-mi Cine bea sorbind din moare. cu păr mătăsiu. de către înălţimea-voastră să se rostească şi să se dec upra acestei pricini ceea ce de drept se cuvine. chiţibuşăria. pe casă şi masă. anul ăsta fu mare belşug de melci în tinutul. ca haimanalele. — Doamnelor şi domnilor. Nu. îmi sorb borşul acr rău sau vorbă de ocară — venirea fieştecui. şi. şi-ar mai fi încă printre cei vii le urechi care-au fost mîncate într-un chip de tot mişel. ei drăcia dracului. lumea e dezmăţată de-a binelea de abalele pănurii: unul îşi înfofoleşte nasul gerurilor hiberne. înşelăciunea. unde poate duce o expunere a faptelor făcută cu rea-credinţă: să d ezare părţii potrivnice. spune şi dumneata domnule pîrît ce pofteşti. fie el pitit chiar în fundul unui sac de cărbunar. Totuşi. Dacă ştii să cazi Aşa că vedeţi. De-ar fi pe voia mea. corn de berbec. altul cinci. domnule. dobîn dă şi capete! Prietene. dar în putineiul are se-nşăuau uneltele vulcanice. domnilor. Eu nu-s şcolit încît să-nfig dinţii-n lună. Ad evărat că cei   . începu Soarbeunpîrţ. ca să slujească la Podul Morarilor. linişte! Ai să vorbeşti pe săturate cînd o să ispr umnealui. cînd vor să — pe bună drep146 tate — potcovească purecii. Leat treizăşase. de curînd ascuţit pe tocilă ca să po ua privighetori. în plin cîmp de luptă. oare. cumpărasem un ciutac trăpaş nemţesc. deoparte ceva ce-ar putea sluji dezbaterii. toci o concină prădată. dar scurteazră să laşi.. domnilor. pîrîtul vru să-l întrerupă şi să strecoare şi el o vorbă. Se cuvine. necesare gătirii tocanei de cap de oaie. Linişte. pe parol ea! — Atunci. ieşit dintr-un butuc scorburos. cînd soarele-a apus. vărul ei primar. căci am înfaţişat întregul chichirez şi n-am schimbat o iotă. consimţi ca mătuşica să-şi tocească junghiurile sciatice prin protestul pe rilor. toate dob itoacele stau pe-ntunerec. măruntele cîr-cioace stau pitite sub tărăşenie. trebu-incioşi pe vremea ceea ca să poţi pricepe construcţia vechilor cizme. orişicîtă sărăcie a u se-nchine cu mîna stîngă. căci — cu toate că tot ce-a spus artea adversă e fulg veritabil în ceea ce priveşte litera şi istoricul faptului — totuşi. fară să le mai curăţe de carap descheiate pe burtă. umbla zvonul cum că carnea de bou la sare te-ndrumă să a fli vinul fară luminare. o sfătui să nu se rizice a da ajutor l a leşia harababurică a spălatului rufelor. despăgubiri. şi cu toat tarul ne-a-nşelat cu şamîdîul. patru. căci: De pe pod nu galei frumos. ceea ce n-a-nsemnat o schimbare chiar atît de ne’nsemnată 7 pentru domnii cărăuşi de coşerce cu poamă. plus cheltuieli. fiecare ins ar avea un glas grozav: at unci s-ar bate mai bine oina şi toate flecuşteţele astea de chiţibuşari ar coborî mai lesne pe Sena la vale. să rabd eu — în chiar ceasul în care. atunci lumea — patr u boi — n-ar mai fi atît de roasă cît e acum de şoareci. ca a cu multă luare-aminte pledoaria pîrî-şului. Cîteodată noi ne gîndim la una. însă. fară să scrobească mai întîi în piatră acră hîrt abă — vorba ceea — la noroc. Nu mai vede neam cînd moare! Şi cîţi căpitani de frunte n-am văzut noi. cu fante şi tabinet. ioc.. dar Pantagruel. şi — dacă n-are să vie vreo poruncă de la Curt e — spicuirea o să fie anul ăsta cît se poate de proastă sau o să se facă stacane. şi dumneata. încît mă şi mir cum de nu ouă lumea. curcubeul. după cum mă-ncredinţaseră giuvaergiii. Să nu-mi daţi crezare dacă n-oi dovedi-o eu lumii nestrămutat şi la lumina zilei. aşa după cum a poruncit regele Cana rilor.avii flamanzi. Şi întorcîndu-se către Pupăndos îi spuse că poate să urmeze şi că să nu se grăbească. totuşi. z c. solicitez ca. al cărui protest este depus la arhiva grefei locului. zise Pantagruel. iar Dumnezeu face alta. joci. avînd în vedere că-i aşa d ceşti! în clipa asta. încălţaţi cu ghete frumoase. colorat în cîrmîziu. mergînd îutac la rap. se răsti la el: Eu asud aici din greu ca să pricep cîte ceva din procedura gîlcevii voastre. domnule. — Văzînd aşadar că papa dăduse voie orişicui să rîgîie după plac. atunci cînd se-mpărţea an lor confreriei. cînd lumea mînca.

fară de cheltuială. atît de anevoioasă şi de spinoasă. am să hotărăsc eu. ar fi t graniţele ţării lui. — Asta-i tot? întrebă Pantagruel. au nu sînteţi? — Sîntem! răspunseră toţi într-un glas. ajunseră. consilier ii şi magiştrii acolo de faţă. chiar astăzi. bălăngănindu-ne noi. răspunseră împricinaţii într-un singur glas. După ce mai răsuflară oleacă. îţi aflăm noi tot. ca să-şi revină-n si n minţile lor cele obişnuite. cum bine a dovedit zisul pîrît. care învinuire. fară să-şi ia rămas-bun de la nimeni. Şi presupunînd cazul că la legarea ogarilor vînînd. Curtea îl condamnă la trei hîrdaie de iaurt m denii. adică litigante în instanţă contencioasă. pentru că numai în privinţa asta mi-e cugetul în cumpănă şi inima la-ndoială. buimăglisite cu îmbucături de carne vîscoasă. auzind şi-ndelung cumpănind pricina dintre seniorii Pupăndos şi Soarbeunpîrţ. 150 Auzind toate astea. — Fii pe pace. Drept care închei ca mai sus. Mai află Pantagruel că Dipsozii. o dată rostită. ca de-o pildă lui Ogier* şi lui Artus* — dus in ţara zînelor. prezumbă-lăite după obiceiul locului. din belşug. adică trei butii cu cerneală de cea mai bună. Epistemon. — Atunci să chibzuim cum am putea afla rînduiala duşmanilor care împresoară oraşul şi . şi l fi şi astăzi de nu s-ar fi adus oţet şi apă de trandafiri. cerînd cheltuieli. în schimb. ar fi fost luat de zîna M ana* — care pe vremuri venise în ajutor şi altora. ca două părţi împricinate. ceea ce fu lucru aproape zut: căci de la potop încoace nu se mai întimplase şi nu se va mai întîmpla nici peste trei jubileuri*. Gargantua. Drept a vă rugăm într-un glas şi vă cerşim mila. Eustene* şi Carpalim*. a fost neîntemeiată. Care hotărîre. înalta Curte se rosteşte: în privinţa învinuirii aduse pîrîtului fiind cîrpaci. ca să vă-nduraţi binevoind a rosti hotărîrea aşa e cu cădere! — Bine.148 patru boi despre care este vorba aveau. Împreună cu prietenii lui. Cît priveşte consilierii şi ceilalţi cîţi fuseseră de faţă. Puţin timp după asta. plătibile zisului pîrît la jumătatea lui augus mai. Şi să rămîie prieteni ca şi pîn-acum. Pantagruel află cum că tată-său. — Tot. am zis. maimuţele ar fi trîmbiţat prinderea vîn ainte ca notarul să-şi fi trimis raportul compus după canoanele artei cabalistice. pe care o cunoscură pe deplin din această hotărîre. bine cernută. drept care lăudat fie Domnul în tot locul şi de toată suflare ! CAPITOLUL AL TREISPREZECELEA CUM PLEACĂ PANTAGRUEL DE LA PARIS LA VESTEA CĂ DIPSOZII * AR FI NĂVĂLIT PRIN ŢINUTURILE AMAUROŢILOR. dar n-am prea priceput. Pantagruel părăsi Parisul. Porni prin Ruan spre portul Honfleur. felii-felii. răpiţi de admirare dinaintea înţelepciunii supraomeneşti a lui Pantagruel. domnilor. amîndouă părţile plecară mulţumite. Ma întîi: sînteţi voi gata să mă urmaţi pînă la moarte. Mergînd ei prin multe şi felurite locuri. şi el i-a întrebat: — Deci. dacă nu vă e cu supărare. nu ca atenienii care-l fac după ce-i faptu-mplinit. memoria şubredă. n-a u urmat (afară doar dacă nu rosteşte tribunalul mai sănătoasă judecată!) decît şase prăjini lată de-un cot. pricina. Panurge. dimpreună cu el. în sfîrşit. rămaseră ca-ntr-un leaşin de e trei ceasuri. căci t ba se cerea făcută cu multă repeziciune. fiindcă — drept să vă e chiar atît de-ncurcat cazul: Văzînd. zisul pîrît este dator a se îngriji de finul şi de cîlţii trebuitori astupării c elor guturale. se îmbarcară pe o navă pornind către ţărmul părintesc. să se dec le mulţumite de o hotărîre definitivă. răspunseră ei. Atunci Pantagruel s-a ridicat în picioare şi. drăcia dracului. domnilor: a-ţi auzit prin viu grai disputa despre care este vorba şi-aţi înţe Ce părere aveţi? — De-nţeles am înţeles noi. şi dăm fuga-napoi să t . dobîndă şi capete. despăgubiri. într-o oarecare măsură. de unde . Pantagruel începu să cugete: — Să ne facem planul dinainte. care se a ca la trei leghe şi ceva depărtare de oraşul Amauroţilor. în portul Utopiei. brînzofag şi smolitor de mumii. c-ar fi prădat un ţinut de cel mare din Utopia şi că acum ar fi asedi marele oraş al Amauroţilor. toţi prezidenţii. adică pe greceşte însetaţii.

zise — Nicidecum. adăogară tovarăşii lui Pantagruel. — Eu. copii. fară să le fi făcut nimeni nimic. noi vînat n-om mai mînca niciodată? Şi carnea as mă usucă de sete. nu care cumva să-l înghită Pantagruel şi pe el. şi deodată cavalerii noştri se văzură ca păsăruica-n laţ. vorbi Epistemon. PRĂPĂDIRĂ CU MARE DIBĂCIE ŞASE SUTE ŞAIZECI DE CAVALERI. T OVARĂŞII LUI PANTAGRUEL. şi harcea-parcea facu din cavaleri. dar Panurge azvîrli un cărbune-aprins drept în mijlocul lor. şi pe cavalerul prins. pe sub nasul străjilor şi-al iscoadelor de pază. şi-atît de repede ce fugi pe urma lui. nu alta. şi ca să fim drepţi. tre izeşdouă roşii. Nici nu isprăvi bine Carpalim. şi-i pîrli. săracu l. numai ce sare Carpalim şi zice: — Ei. la mintea omului. cunosc bine toa ile. bunăoară. şapte dropioi. bag seamă. că zbor. Şi-n timp ce-i duceau cu vorba. care era călare pe-un cal turcesc şi care o luase la sănătoasa. şi-i fripse. le legă strîns la capete. şi-am să văd cîte tunuri au. una peste alta. CARPALIM. pentru că sînt coborîtor din neamul lui Hercul e. şi-am sa umblu prin oate corturile căpitanilor. voiau să ştie cum şi ce fel e cu nava ce trăsese la ţărm. născut fiind din stirpea ştiutorilor învăţaţi. da’ ce. Şi cum se ridica el. omorî. Cum petreceau ei şi tăifasuiau. zîmbi Panurge. c r dacă s-o-ntîmpla să puie mîna pe mine. că mă pricep ca nimeni alt l să-i îmbrobodesc. că nici ur mai rămase din ei. drăcăriile. Panurge scoase două otgo n corabie. sînt sfîrşit în toate stratagemele războiului. nouă becaţe. de-ar fi ei tari ca naiba. am să trec prin tranşeele lor. mă trag. Nu mi-e frică nici de săgeată. o ceat e de cavaleri. acesta o gură atît de mare. venind în goana mare pe trăpaşi uşurei. că nici dracul n-are să ma dibuie. tertipurile şi renghiurile meşteşugului ostăşesc. amestecîndu-mă cu ei. căzînd în număr de 44 în mare. şi-am să le şi ceva oase. că se şi ivi. Mulţumit de izbîndă. din inimă. şaişpe fazani.că eu di ina Camila*. printre soldaţii lor. nici nu visează ei cînd m-am furişat. dădură buzna chiar în laţurile întinse de prietenul nostru Panurge. EUSTENE ŞI EPISTEMON. precum şi to le de vitejie ale căpitanilor îndrăzneţi de pe vremuri şi ale luptătorilor de demult. Eu. CAPITOLUL AL CINCISPREZECELEA CÎT ERA DE SUPĂRAT PANTAGRUEL ŞI TOVARĂŞII LUI CĂ MÎNCAU NUMA ARNE SĂRATĂ ŞI CUM SE DUSE CARPALIM LA VÎNĂTOARE CA SĂ FACĂ ROST DE PROSPĂTURĂ. că de-ar fi încă pe-atîţia şi tot îi fac praf. văzu la marginea pădurii un căprior de toată frumuseţea. pentru că mă trag din viţa viclenilor. în ciuda paznicilor. rosti Eustene. tot le scap din ghiare. ca să-ş puterile. cu toate că de vină. coţcăriile. nici de cal. mai iute ca săgeata. Dar acesta.— Eu mă prind să intru-n tabăra lor. amazoana cea iute de picior. punîndu-l alături. Ceilalţi e vorba de-mpotrivire din partea celor de pe corabie. şi vă spun că nu i s-ar fi umplut gura mai mult cu el decît i s-ar umple nui măgar cu un bob de mei. şi-am să m-aştern cu dînşii la cărţi şi la zaru trag de limbă de nu prinde unul de veste. Alergînd numai şi dînd din mîini. era mort de frică. — Retrăgeţi-vă în corabie. Mă prind să calc pe spicele grîului. p ia şi pentru mintea lor ageră. împreună cu soţii no — Ba noi rămînem cu tine. ca la zece-doişpe şoldani şi iepuri. apoi se aşternură cu toţii pe mîncare şi pe băutură. de iute ce sînt. Dar Carpa im îl văzu. avînd însă grijă să nu intre în ochiul la rii veniră buluc. Mă duc să v-aduc o pulpă de la caii ăia pe care-i pîrpălirăm mai adineaur că e destul de friptă. nouăşpe bîtlani şi treizeşdoi de porumbei sălba Cu picioarele. Pantagruel îşi lăudă iubiţii tovarăşi. adică al puternicilor. şi-i arse. spuse Panurge. era numai apa de ma re care e alunecoasă de felul ei. 151 CAPITOLUL AL PAISPREZECELEA FELUL ÎN CARE PANURGE. fară să le-ndoi. Şi. p se din zbor patru dropii din cele mari. şi-l prinse cît ai clipi. şi le lăsă pe pămînt ca uă laţuri mari de tot şi presără cu praf de puşcă tot locul înconjurat de ele. Scăpă numai unul. Se repezi pe rma lui. de turnul de pe puntea de sus. pe iarba cîmpului. Lasă-mă pe mine şi urcă-te măria-ta. Toţi oamenii lui Pantagruel îşi cerură iertare pentru cele întîmplate cavalerilor. pulberea luă foc. ăştia din urmă . cît i de iuţi. Le spuse apo r săi să coboare şi să se prefacă a se da prinşi. Panurge le strigă ce lor de pe punte «Trageţi!». zise Carpalim. douăşase de potîrnichi cenuşii. cu vorbe frumoase. ca pe-un prieten. — Eu. care. că l-ar fi-nghiţit tot atîta de uşor cum aţi înghiţi domniile-v un hap. că n-apucase fugarul să facă nici o sută aşi că-l prinse şi-l aduse-napoi. Scoas să-şi taie capcana. unde intră pasărea intru şi eu. prăpădul ei de treabă.

Căpriorul îl spintecă în două cu sabia şi. Acestea fiind zise. — Aşadar. de la Tours şi de la Cambrai. rege al dipsozilor. o pereche de pinteni. adică şei înalte cavalereşti. băiete! Oţet. o mănuşă de fier. zise Panu — Că bine zici. nu ne minţi cu nimic. unele amazoane. vezi. din Lv on. şi să fi fost el al naibii cine şovăia la mî ! Ţi-era mai mare dragul şi era o adevărată desfătare să-i vezi cum se-ndopau. spre veşnică aducere-aminte. Îl înălţară la rang de grataragiu pe cavalerul prins. clopotele cele mari de la Rennes . din Normandia. — Ca Fabius* ca bravii vîcipioni — . sînteţi hotărîţi să veniţi după mine. Pantagruel rosti: — Că bine-ar mai fi de-ar da Dumnezeu să aibă fiecare din voi la gît cîte două perech oţei de cei pe care-i poartă şoimii de vînătoare. o mîndreţe. altele din Paris. că n-ati văzut nici ameni mai însetati şi care să bea mai de bunăvoie ca ei. spuse Pantagruel. dar nu chiar ca domnia-v oastră. sălt e de care atîrnară: o şa de război cu scări cu tot. ÎN CINSTEA FAPTEI LOR DE VITE JIE. Cortul regelui e sub paza uriaşil or. înjghebă un grătar. copii. nişte g nchiere. aha! zise Panurge). încît nici de sămînţă să nu rămîie. se apucă să jupoaie ş jumoale vînatul. Şi-apoi dă-i Doamne! se puseră pe-o pet ecere de cele mari. Pantagruel scrise o deviză în versuri franţuzeşti: Aici se dovedi puterea lor. şi se-ndreptă către prizonier. că-n armata asta sînt trei sute de ur ditamai pietrele de temelie. nemţoaice şi de prin toate părţile şi de toată li ba. 155 CAPITOLUL AL ŞAISPREZECELEA CUM ÎNĂLŢA PANTAGRUEL UN TROFEU. şi godaci. înarmaţi din cap 154 pina-n pînă-n picioare. f ouă frigări de lemn. doar cu-al minţii limpezi ajutor. adică cel fără autoritate. o sută şaizeştrei de pedestraşi împlătoşaţi cu piei de spiriduşi. trei mii şase sute de tunuri mari — celor mici nici nu li se mai şt e numărul — nouăzeci şi patru de mii de artilerişti şi o sută cinzeci de mii de femeiuşti f se ca nişte zeiţe (Aha. zise Pantagruel. Fă-ne socoteala la toată armata şi arată-ne cum e rînduită şi care-i este puter La care răspunse prizonierul: — Să ştiţi. cu carne frăgezită-n oţet. cu e în drum şi iepuri. este în persoană. zise Pantagruel. cu multă voie-bună şi cîntînd şi lălăind tot felul de cînti-cele ţărăneşti. de-a minunea. din două tarniţe de luptă. doi bursuci. mari cu toţii. de la Poi-tiers. ŞI CUM FRÎNSE EL UN CIOMAG GROS PEST E DOUĂ PAHARE. în numele celor nouă Muze*. zise Pantagruel. ca să se vadă ce mai cîntare i-am trage numai din mişcatul buzelor. ş eră vînatul la focul în care se mistuiau cavalerii. Apoi. o secure. afară doar de unul care le e căpetenie — îi zice Vîrcolacul — şi care e înarmat cu ovale ca de ciclopi. dacă vrei să nu te jupuim de viu: că eu sînt gogea care că pruncii. pe cuvînt de cinste. un panaş. Şi dădu de departe glas mare: — Panurge. ca-n antichitate! Ajutat de Eustene. — Mai bine ne-am gîndi la treburile noastre şi-n ce fel să biruim duşmanul. Bine. din Turena. cinşpe godaci de mistreţ.rîiori. dar regele e şi el prin partea locului? — Da. răspunse Pantagruel. Prietene. şi să pornim! Şi-au pornit. un grumăjer şi toate cele cîte se pun deobşte la un arc de triumf sau la un trofeu . un buzdugan. r-un fel anume. iar eu. mărite senior. spune-n l. cum se-ntorcea cu el spre tabăra prietenilor. oţet! Pantagruel crezu că i se făcuse rău de la inimă. dar Panurge pricepu numaidecît că-i trebui oţet pentru frăgezit vînatul. Epistemon se apucă pe dată şi. o platoşă de oţel. nişte brăţare pare. — Să-l bată Dumnezeu pe cine te-o părăsi! răspunse Panurge. oame ici şi curajoşi: unşpe mii patru sute de războinici. sus. o spadă. M-am şi gîndit cum să ţipe nişte porci. din Anjou. şi cristei. opşpe cristei împerechiaţi. pe cînd Panurge. — Destul. A celor patru ageri campioni: Ei. ceea ce vrea să zică însetaţi. înainte de-a pleca. ÎN AMINTIREA IEPURAŞILOR. şi. iar noi îl numim Anarh*. şi trei vulpi cî te zilele. stăpine. ŞI PANURGE ALT TROFEU. vreau să înalţ în locul acesta un trofeu în a intirea faptei nemaipomenite pe care-aţi săvîrşit-o! Şi astfel.

spunîndu-i ca mîine să mă-ntîmpine sărbătoreşte cu masa pusă. copii. uitaţi-vă cum îi vom înfrînge noi pe duşmani. alt clinchet decît al zalelor. aşa. lui Pantagruel şi celorlalţi: -Domnilor. aici. frigarea de lemn. Eustene. la regele tău. luă un par. Făcind acestea toate. fiindcă aşa cum am să rup eu coada care stă pe buza paharelor fară să le sparg şi. alt miros decît al cailor. aşa încît capetele băţului se rezemau pe buza celor două pahare. picioarele a patru guguştiuci. am pierdut destulă vreme pe-aici cu bucatele. o gioarsă de ceaun găurit. toţi mai mari decît mă vezi pe mine. La care Pantagruel nu se-nvoi. alt miros decît al fripturii şi alt clinchet decît arelor. solniţa. num re să-i poată ţine lui piept. Cumătrul iepuraş cu ghinion Aici se pomeni că-i fript în porţii. Panurge adăogă: — Mai ştiu şi altele. un ciob de strachină de pămînt şi-o ceaşcă. ca la cinci te unul de celălalt. că nebuneşte şi fară de judecată s-a să năvălească în ţara mea. spunîndu-i: Du-te în tabără. fară ca vreunul din noi să fie rănit şi fară să păgubim cu ceva ca să nu credeţi că e vorba de vreo vrăjitorie. cam pe la prînz. căci îndată ce-au să vină gale mîine dimineaţă cel tîrziu. O dă acelui ce la greu Credinţă numatr-însul are. Prizonierul însă răspunse că voia să-i fie sclav şi că mult mai mulţumit ar fi fost să nu s oarcă niciodată la ai lui şi că mai degrabă ar fi luptat alături de Pantagruel. şi povesteşte-i ce-ai văzut. După aceste vorbe. Ceea ce Eustene facu. pe-acele aşi rime: 156 Aici se aşezară pe răzor Cei patru veseli foarte craidoni. un şip de oţet. Astfel se prefăcu Pantagruel că are armată pe mare. fară să curgă o picătură de apă d re. şi le spuse. pielea şi de dinainte. apoi luă coada unei suliţi de cinci picioare şi jumătate lungime şi-o use pe cele două pahare. pe urmă urechile a trei iepuraşi. am să-i dovedesc numaidecît cu opşpe sute de mii de războinici te mii de uriaşi. la mijloc. mai întîi coarnele căpriorului. Spre a-l cinsti pe zeul băutor* Bînd ca bibanii care-şi fin ison. Atunci Pantagruel zise: Să mergem. deci. împotriva l in numele Domnului. regi. dacă Pantagruel îi îngăduia. pioni. Izbîndă nu-i dă Dumnezeu Cui se socoate cel mai tare. aşeză unul pe un scăunaş fară spătar şi altul pe alt scăunaş. Pantagruel îi răspuns . loveşte cu parul din toate puterile. nebuni. aveţi încredere-n mine! CAPITOLUL AL ŞAPTESPREZECELEA CUM PANTAGRUEL ÎI ÎNFRÎNSE ÎN CHIP CIUDAT PE DIPSOZI ŞI PE UR AŞI. Că nu există altă umbră decît a lor. Vînatul n-are pacoste nicicum mîncare Cînd n-ai oţet. fară frică. sfatul meu Să nu-l uitaţi : oţe sare. şi nu prea s-a u văzut cheflii care să facă vreo ispravă în fapte de arme. avînd de oareşicare fiertură. Pantagruel îl chemă pe prizonierul lor şi îi dădu drumul. mai mult. un castron în care întingeau cu pîi zeamă. Din pilda iscusinţei nu a forţei. spinarea unui vătui de casă. aripile-a doi fazani. ci îi porunci să plece pe dată şi să se ducă aşa cum îi spus mai dădu o cutie plină cu laptele-cimelui şi cu boabe de piper plămădite în rachiu. Atunci Panurge luă două pahare de-aceeaşi mărime şi le umplu pînă sus cu apă. fălcile unui şo dan de cîmp. Prizonierul îl rugă în genunchi să se-ndure de el la ceasul bătăliei. Căci sarea şi oţetul în castron iu eala-i biruiră-n ceasul morţii. uite. În vremea asta. poruncindu-i s-o înmîneze regelui său şi să-i spună că numai dacă putea să mănînci din acest amestec măcar un dram fară să bea. Panurge atîrnă pe-o ţeapă lungă. iar coada suliţei se rupse în două. Apoi.Pe șase sute şaizeci de zdragoni l-au fript că fumegau ca focul torţei. scrise şi el o deviză la trofeul lui. Epistemon prinse a zîmbi şi zise: Nu există altă umbră decît a bucătăriei. fară să vărs o picătură de apă. o ţepuşă. Deci să-nvăţaţi voi. imitînd versurile lui Pantagruel. t e frîngem gîtul Dipsozilor.

pînă ce. Acum. . pune-ţi nădejdea în Dumnezeu. băură şi iar băură. Într-un cuvînt. căpitanii şi străjile se şi pregăteau. pe nume Pantagruel. nu. şi el n căci eu. să ne-ntoarcem la cumintele Pantagruel şi să istorisim cum s-a purtat el în această î prejurare. de îndată ce regele gustă o linguriţă. spuse el. fără să-l simtă. care prăpădise şi pîrjolise fară milă pe toţi cei şase sute cin de cavaleri. căci flacăra izbucni atît de repede. Acestea fiind zise. Ajunse într-acea parte unde îşi ţineau cutropitorii tunurile şi dădu f lberei. ca şobolanul pe ziduri. căţărîndu-te cum ştii tu. Pantagruel le spuse oamenilor lui: Copii. luă catargul corăbiei ca pe-un băţ. pe care Panurge îl umplu pentru sine (pentru că-l botezase Frate de cruce) şi cîteva biete funduri de doagă pentru oţet. şi pleci din tabără. dar planul meu e să dăm 159 iureş asupră-i pe la ceasul cînd doarme omul primul somn. supuşii mei. scăpînd doar el. 160 ( După ce gîlgîiră pc-ntrecute. şi nu urma niciodată pilda cea rea. Şi-acum să-l lăsăm pe Pantagruel discipolii săi şi să vorbim niţel de regele Anarh şi de armata lui. de ei să-ţi fie ţie bine! Cînd prizonierul plecă. înfăptui totul. gustară şi ei. Pantagruel ascultă bucuros şi băură cu-atîta sete. Ceea ce văzînd paşalele. udîndu-şi gîdejurile de mama-focului. avea de gînd să dea năvală cu oaste chiar la amiazi. să iasă şi să lovească duşmanul cît îi ţin puterile. Panurge îi dădu lui Pantagruel să-nghită nişte drăcii de do ite din chitonag şi alte mirodenii care înlesnesc purgarisirea rinichilor şi curăţarea băşi de udul strîns într-însa. agruel îi răspunse că scopul său nu era să jefuiască sau să primească răscumpărare pentru f i. gîdejul îi luă foc. Cînd fu aproape de tabăra duşmană. că era cît peaci să-l pîrlească pe bietul Carpalim ca pe-un porc. cobori. ca frunza şi ca ncred numai în puterea şi-n priceperea mea. Pantagruel. şi după ea. mai bine le dai foc la praful de puşcă. de teama oamenilor mei care trebuie să vină.— După ce-ai să-i spui toate astea regelui tău. leacurile toate cîte le-nghiţi nu-i aduseră nici unul nici at uşurare. că a doua zi are să fie că regele. aşa puternic şi mare cum mă vezi. şi de n-ar fi fost picioarele lui m ai iuţi ca săgeata. Pornind din locul unde înălţase trofeul. Cînd ajunse în tabără. căpitanii şi străjile. chiar aşa i s-ar fi-ntîmplat. duşma re să se pregătească de apărare peste noapte. prizonierul se duse la rege şi-i povesti cum venise un uriaş cît toa zilele. precum mai-marii ei. Atunci Pantagruel rosti către Carpalim: Strecoară-te-n oraşul împresurat. prizonierul îl mai rugă să aibă milă cînd va fi să-l răscumpere ai lui. care ieşiră numaidecît. vrei să faci treabă cu folos? Atunci scoate din cafasul catargului vinul al şi să cinstim niţel cum se cuvine. căci îndată ce lăsa paharul de la gură. cu gînd că. fară pic de rînduială. dar trecu prin mare primejdie. Şi-n timp ce dădea foc corturilor. dîn le de veste celor din oraş. Şi gîlgîiră t . învăţîndu-le ce înseamnă deplina libertate: — Du-te. afară doar de-un burduf ma e. ci şi la Domnul mi-e nădejdea. şi porni la drum cu tovarăşii lui. i-am dat a-nţelege prizonierului că avem armată pe mare şi că nu vom da ata cul decît mîine pe la prînz. cîte-i mai rămăseseră din cel adus de la Ruan. Apoi îi înmînă cu u dulceţuri. omuşorul i se nă. iei o torţă aprinsă şi dai foc tuturor corturilor din tabără. Dar. în plata Domnului Dumnezeu. trecea uşurel peste oameni. ci să le schimbe. atît de bin dormeau şi sforăiau. zise Carpalim. Carpalim plecă îndată. şi cu toţi oştenii câţi îi am. să tragă la măsea şi să zvînte cănile. ci doar o sete nepotolită. încît i se coji şi limba. că primise poruncă de la zisul ur aş să-i spună regelui Anarh că aşteaptă să fie poftit a doua zi de măria-sa la masa de prîn rece el. şi păţiră la fel ca regele. Panurge îi spuse: — Doamne. că n nici picătură din cele două sute şi cît am mai zis de poloboace. vrînd sa-şi dea seama dacă-ntr-adevăr drogu ea stîrneau chiar într-atît setea. încît se răspîndi zvonul prin tabără că prizonierul se-ntor-sese. îndesă în cafa alconaşul catargului unde stă marinarul de veghe). îl ardea pe li tfel că turnau în el vinul cu pîlnia. să le stric tunurile? Nu. -le cetăţenilor. N-ar fi bine. pas cu pas. ca să aibă cine duce solie. ad i prin tabără. Ascultînd de porunca lui Pantagruel. înc ea începu să dea de duşcă. două sute treizeşapte de poloboace de vin alb din Anjou. strigi cît cu glasul tău gros. apoi. îşi legă la cingătoare p cu sare ca pe-un coşuleţ.

cel mai mic fiin clopotul cel mare de la Notre-Dame din Paris (sau poate c-ar mai fi trebuit cam cît o unghie ca să fie chiar atîta. care totdeauna mi-ai fost ocrotitor şi mîntuitor. Aşadar. o să ne dea şi el o mînă de-ajutor. dar. ca să nu mint. tovarăşii lui: Ascultaţi la mine. De-aceea e uriaşilor. cam cît un vîrf de cuţitaş). astfel că niciodată nu se sfarîm mpotrivă. că am de doi bani acolo. Anhise. potopul se răspîndi pînă la de jur-împrejur. Omul face atît cît se preţuieşte el însuşi pe sine! Şi-n vreme ce vorbeau ei aşa. Vreau să mă lăsaţi să mă bat singur: etreceţi şi voi puţin privind. Că ce? David* nu l-a ucis pe Goliatilesne. care le spuseră: -Oameni buni. n-om sta nici noi cu braţele-ncrucişate. împreună cu regele Anarh. Unii ziccau că e sfîrşitul ecata cea de pe urmă care prin foc avea să se săvîrşească. Dintr-odată. pe la cîntători . Uriaşii. cu ochii la cer şi cu inima cu rată. sfarîma tot ce-i ieşea în cale. în ti e bat stăpînii noştri. Pantagruel simţi nevoia să-şi uşureze băşica din cauza drogurilor pe care i le se Panurge. Cînd se treziră duşmanii nu ştiau ce să facă nici ce să creadă. voi. — Ia te uită! zise Panurge. Am să ţi-i căsăpesc de-au e meargă fulgii. şi-şi lăsă udul asupra taberei. Cum Vîrcolacul se apropia trufaş de Pantagruel. cum oşt nii duşmani dormeau cu gura căscată. şi era ghioaga aceea vrăjită. văzîndu-l pe Pantag uel singur îl apucă un ifos şi-o nesocotinţă şi vru să-l ucidă pe bietul creştin. dacă ar mai fi fost şi iapa lui taică-său. Vircolacul se-apropie de Pantagruel cu-o ghioagă de oţel. cîntă-rind nouă mii şapte sute de chintale şi două dramuri de oţel. Gar gantua. îl luară pe regele Anarh în spi cum putură. mă jur pe Mahomet că dacă vreunul dintre voi se-apu să se lupte cu ăştia. luînd udul drept sînge. ca pe-un puişor?! Şi namila asta de Eustene. VÎRCOLAC. şi-l scoaseră afară din întări tură. îneeîndu-i pe toţi. -nşelau. şi alături de ei veni şi Panurge cu to arăşii lui. spre spre locul unde se aflau clondirele cu băutură. le umplu tot gîtlejul. aşa cum îl scosese Enea* pe tatăl său. ŞI PE CĂPETENIA LOR. Prind e curaj şi izbeşte! Dar Pantagruel zise: — De curaj nu duc lipsă. alţii că zeii mării au căşunat asupra lor cu apă săr O. cu mina mea. ticăloşilor. în vremea asta. împănată cu treişpe ghinturi de diamant. se încredinţă Domnului Dumnezeu. La rîndul nostru. dar buimaci ca-n zori. căci nu puteau desluşi ce este. care e cît patru boi la un loc. uite-i pe uriaşi că ies: atinge-i din toate puterile cu catargul. uriaşii se dădură la o parte. şi s-ar fi uşurat şi ea. vezi ne . decît la licărirea focului a lumina lunei. Muze! Tu. apoi ar fi fost un potop mai cumplit decît cel din Bibl ie. martor mi-e Dumnezeu. acesta. tu. Pantagruel începu să presare sare din putina de la cingătoare şi. dar acum cine ar putea oare povesti cum s-au nevoit Pantagruel împotriva celor trei sute de uriaşi? O.Cînd ajunse afară din şanţuri. Regele şi uriaşii se-nvoiră şi-i ospătară. facind un legămînt: Sfinte Dumnezeule. Dar nici Hercule n-a-ndrăznit nicio să lupte cu doi deodată. vă omor fără milă. că parcă fuseseră sloboziţi to La aceste nemaipomenite ţipete duşmanii se*treziră. mai multă putere în dinţi* şi mai multă minte în călcîie decît a avut vreodată Hercule în -n tot capul lui. văzînd cum le arde tabăra de la un capăt la altul. Văzind cei ieşiţi din oraş revărsarea spuneau: «Pe toţi i-au căsăpit: gîrlă curge sîngele». pe vremea focului de la Troia*. Te asemui măria-ta cu Hercule? Păi. sau. Caliope şi Thalia. iată-l pe Vîrcolac venind cu oamenii lui. potrivit cronicilor. cum scri carte. inspiraţi-l pe bietul po vestitor să poată istorisi prăpădul nemaiauzitei bătălii! CAPITOLUL AL OPTSPREZECELEA CUM ÎI ÎNVINSE PANTAGRUEL PE CEI TREI SUTE DE URIAŞI ÎNARMAŢI CU LESPEZI DE PIATRĂ. în vremea asta. Panurge le povestea pildele sfintului Nicolaie şi basmul cu Bărzoiul. îi văzu Panurge îi spuse lui Pantagruel: — Stăpîne. să fim noi afurisiţi dacă vrem război! Daţi-ne de mîncare şi nouă ceva. răcni atît de înspâimîntător. de tuşeau păcătoşii ca vulpile te în vizuină.

Pantagruel îl înşfacă pe Vîrcolac de amîndouă picioarele şi-l s ucă-n sus şi. înarmat cu el. împreună cu Carpalim şi cu Eustene. cei mai mulţi dintre uriaşi erau în o o . voi răspîndi sfînta Evanghelie şi voi stîrpi legile pe care anume farisei şi prooroci mincinoşi. 165 Dar uriaşii erau veseli. frate? Ceea ce auzind acesta. zău. Pierdere ce surveni cînd Pantagruel îl dădu grămadă pe unul Papămaţ. unde voi fi domn şi stăpîn. Pantagruel se năpusti cutezător asupră-i. Atunci se auzi un glas din cer zicînd: «Fă ce-ai spus şi vei birui!» Văzîndu-l pe Vîrcolac propie cu gura căscată. dădu iama printre uriaşii în lespezi de piatră: şi-i mătura cum mătură zidarul ţăndările de cărămidă. Şi de-aceea se facu o învălmăşeală atît de cumplită. de n-ai să mai apuci tu să-i însetezi pe bieţii oameni!» — Pantagruel îi picior în burtă de mi ţi-l zvîrli cît colo cu zgaibaracele-n sus. Dacă voia Ta 164 este să mă ajuţi. din nenorocire. îi găuri burta cu capătul ascuţit al suszisului catarg. de parcă s-ar fi aflat la nuntă. potrivit artei loviturii cu sec îl izbi cu capătul gros al catargului în piept. de nu l-ar fi ocrotit Dumnezeu pe bunul Panta gruel. dar Pantagruel. catargul se rupse la trei palme mai sus de pumn. în vremea asta. de altfel. se ferea de lovituri le lui. din uriaşa p care-o avea la brîu. lovi atît de straşnic. nu se oprea unul ui să nu-l trîntească la pămînt. ridicînd ghio aga. dator ită iuţelii lui Pantagruel. căci în Tine mi-am pus nădejdea. uriaşii săriră toţi sa-i dea ajutor. zicîndu-i : «Suflet pestriţ. fac legămînt ca. de car e v-aduceţi aminte: era fermecată. Întărîtat. de parcă avea o nicovală-n mîini. l-ar fi despicat din creştet pînă la splină. c nebun şi dă în dreapta şi-n stînga. gh ioaga însă izbi putina în plin şi-o sfarîmă în patru mii şi optzeci şi şase de bucăţi. de fapt. unde eşti. că ăştia. şi. iute ca argintul-viu. lume. că-mi vremea cînd marele turn de unt al catedralei topitu-s-a la soare. nepotul lui Mahomed. binişor. se pregătea din nou pe viteazul Pantagruel. Pantagruel. dacă nu şi mai departe. catargul lui se-atinse niţel de ghioagă. vrînd s-o proptească în Pantagruel cu o singură izb tură. se dădu un pas înapoi. Nemulţumit numai cu-atît. vrînd să-i sfârîme ţeasta ş erii. în toate ţările şi ţinu pia cît şi aiurea. Pantagruel vru s-o ia de la capăt. că se pocnesc şi o să-i doară. Panurge le spuse în — Jupîni dumneavoastră. că unul nu scăpă macar? Să-l fi văzut pe vrednicul Pantagruel. Şi Vîrcolacul doar ce răcnea cu sîngele şiroi pe ed. dar lovitura alunecă la dreapta. lipsit astfel de beţigaşul lui. care. altminteri. se năpusti dintr-un salt asupră-i. unul dintre uriaşi îi spuse: — Mă jur pe Găman. Mahomed!» La strigătul acesta. îşi desfăcu braţele vînjoase şi. şi dădu glas: — Vai! Panurge. ceea ce aduse stricăciune cafasului. Ceea ce văzînd Pantagruel. am să mi te c carnea de cîrnaţi. din care scăpără o vîlvătaie mai mare decît scînteia din nouă la un loc. Atunci Carpalim vru să se ridi ce şi să-şi ajute stăpînul. Vîrcolacul se repezi în el cu ghioaga. văzîndu-l că-şi face de lucru încercînd să scoată ghioaga din pămîn dădu să-i reteze capul. din care se prăvăliră cîteva butoaie de vin ce mai rămăseseră. pînă ce — văzînd că uriaşul îl ameninţă. aşchie îi tăie gîtul lui Epistemon. mai ales văzînd că Pantagruel e fară par. Să nu vă pălească şi pe domniile-voastr Dar uriaşii nu ţinură socoteală de sfat. izbutind. dar din cositul ăsta Vîrcolacul îşi pierdu capul. încît. puse mîna pe căpeţelul de catarg şi-ncepu să-l oiască pe uriaş pe unde nimerea. ager de ochi şi iute de picior. şi ascultaţi la mine: nu vă duceţi. Vîrcolacul îşi trăgea ghioaga din pămînt.. piei!» — ca să-l înspăimînte cu groaznicul lui răcnet. staţi pe loc. Lucru de care se minună Pantagruel mai dihai decît un clopotar căruia îi iese clopotul c răpat din turnare. în g as şi-n ochi. desfrînatule. că se duse de-a tîrîşul c bătaie de săgeată. iar ghioaga se afundă la mai bine de şaizeştrei de coţi în pămî cînd printr-o stîncă enormă. facînd u înainte. că dacă te mişti de-aici. În vremea asta. apoi între gît şi umeri. Apoi. ai fi zis i un cosaş care coseşte cu coasa (Vîrcolacul era coasa) iarba unei păşuni (uriaşii fiind pă ). strigînd cît de tare putu ei. pe urmă. Cînd îi văzu apropiindu-se. care era înarmat pînă-n dinţi cu piatră de gre re. iar pi pe jos. mlădios. dar îi facea tot atîta rău cît am face noi cu o sfîrlă une ovale. în fundul nădragilo Pantagruel. Panurge. îi suguşa pe cei care zăceau î Şi nu zici. dar Vîrcolacul. pe unde-apucă.îi azvîrli mai bine de opşpe coşuri şi trei ocale de sare în gură.cazul ce s-a abătut asupra mea. pe numele său. zise către rege şi către uriaşi: — Hai să-i despărţim. în temeiul unor strîmbe aşezări omeneşt le fac în numele tău.

în l iscusit fu vindecat Epistemon. După ce se isprăvi cu prăpădul acesta. după care le unse cu nu şti ce fel de unsoare. Dar Panurge îi spuse: — Uşurel. aruncă din toate puterile leşul Vîrcolacului peste oraş. ni l-ai răpit pe cel mai desăvîrşit dintre oameni! La aceste vorbe. că stătuse la taifas cu Lucife e mare chiolhan în iad şi în Cîmpiile Elizee. e cald încă şi-am să vi-l învii cum vă văd şi cum mă vedeţi. nerv cu nerv. apoi să caşte şi să strănute. vertebră cu vertebră iindcă nu-i plăceau deloc oamenii cu gîtul strîmb. spunînd că-l văzuse pe dracu. . afară doar că mai bine de trei săptămîni rămase răguşit şi use seacă. Romulus* vindea sare. Fiindcă l-am văzut pe Alexandru cel Mare care cîrpea încălţămin e ca să-şi cîştige şi el o biată bucată de pîine. cu piatră spongioasă de var şi cu ardezie. îi tr -împrejur şi cinşpe-şaişpe împunsături de ac. cu cea mai mare durere ce s-a fost văz ut vreodată pe lume. ţăran. Pantagruel se trase înspre locul cu clondirele şi-i hemă la el pe credinciosul Panurge şi pe ceilalţi. Zicînd aşa. prietene. apoi capul. Piso*. care veniră numaidecît voinici şi teferi afară doar de Eustene. ca să nu-l bată vîntul. — Cum aşa? zise Pantagruel. Panurge — Acuma sigur e vindecat. Şi-atunci începu să vorbească. Numai că starea e în chip ciudat schimbată. ŞI DESPRE VEŞTILE DIN PARTEA DRACILOR ŞI A CELOR OSÎNDITI DIN CEA LUM E. iar capul însîngerat rostogoli căzut între braţele-ntinse. drept în piaţa mare. îi părea de-a dreptul rău că Panurge îl adusese-atît de a viaţă: — Că grozav ce-mi plăcea să mă uit la ei.aţi mai slăbuţ. lăsaţi bocitul şi ajutaţi-mă! Şterse bine cu vin bun alb gîtul. Atunci Eustene strigă cu glas mare: — Vai. văzînd că muriseră toţi. că vru să-şi pună capăt zilelor. Şi-i strigă lui Panurge: — Ah. Apoi îi dădu să bea un pahar de vin alb. luă capul şi-l puse la căldură. moarte cruntă. de care nu putu scăpa decît bînd. să ne ducem să-l căutăm printre morţi. începu să răsufle. puse peste omadă căreia-i zicea el alifie de-nviat. copii. Eustene şi seră trupul la locul unde încinseseră petrecerea. spuse Epistemon. — N-o duc ei chiar aşa de rău cum vă-nchipuiţi voi. spre a nu mai cădea iară. pe urmă resără cu praf de bilibus din care avea întotdeauna în buzunar. Temistocle*. Brutus* şi Cassius* erau plugari. Deodată Epistemon deschise ochii. şi-om ve vorba. şi omorî în cădere un motan opărit. CAPITOLUL AL NOUĂSPREZECELEA CUM EPISTEMON. Şi astfel căutîndu-l ei. o mîţă u -un gînsoc înzăbălat. îl găsiră mort şi-nţepenit. Panurge îi îmbărbăta. văcar. Tarquinius* era cămătar. Ba pretindea că dracii erau foarte buni tova răşi 168 de petrecere. cu o felie de pîine prăjită presărată cu zahăr. 167 Să-mi zboare mie scăfîrlia dacă nu-l vindec şi nu-l fac om la loc (ceea ce prinsoare de ne bun e). CARE AVEA CAPUL TĂIAT. l pe burtă. Cu toate acestea. După ce facu toată această treabă. pe urmă. şi le potrivi cu grijă vină cu vînă. pe pîntece. ca o broască. nu cu nădejdea că s-ar mai vindeca vreod ată. Xerses* vindea muştar. prezicerea celor două pahare şi-a cozii de suliţă a fost mincinoasă! Dar Panurge zice: Nu plîngeţi. A FOST ISCUSIT VI NDECAT DE PANURGE. La urmă. stăpîne. Lucru de care atît de mult ce se-ntristă Pantag ruel. Cirus*. ci ca să-l mai vadă şi Pantagruel de-aproape. în timp ce el îl suguş de Epistemon care nu se arăta de fel. Epaminonda* vindea oglinzi. Cît despre osîndiţi. pe care-l zgîriase niţel unul dintre uriaşi. Pantagruel se ridică de jos. Numa* tăia piroane. aşteaptă un picuţ. geamgiu.

că nu-i cîrpise bine încălţările şi-l plăt ciomege bune. m-a poftit curtenitor să beau cu el. tocmindu-se c u papa Iuliu care vindea plăcintă la tarabă. în acest timp vine Cirus şi-i cere de pomană o para. un biet zdrenţăros. lucru pe care cu dragă inimă l-am făcu t. Ţine. calfa de fierar. Papa Bonifaciu al optulea* spoia tingirile. Nestor*. după moda franţuzească. Anibal* vindea ouă. Cum m-a văzut. «Nu. spălător de vase. petrecînd. filosofii şi cei care fuseseră nevoiaşi pe lumea asta erau dincolo domni şi stăpîni. Papa Sixt* era felcer. Priam*. vindea chibrituri. Fabius înşira mărgele. Dar ceilalţi pehlivani de regi care se a flă în locurile-acelea. rubedenie şi el. ca Alexandru. şi fii om cums ecade!» Cirus a fost tare mulţumit de asemenea pleaşcă. Morgan. — Ce spui! i-o-ntoarce Pathelin. «Cu cît dai duzina? — Cu trei parale. Hector* era ajutor de bucătar. sub o-ncîntătoare boltă de aţă. Ulise. era berar. Papa Iuliu*. catîrar. în onoare Mercur. trăgînd la măsea popeşte. Paris*. Astfel. pe celălalt tărîm îşi cîştigau cu gre tă. căutător de aur. Antioh*. Dimpotrivă. coşar. Hasdrubal* meşterea felinare. Artus bretanul curăţa pălăriile. nu. Ţine trei beţe pe şale. Enea era morar. Lancelot du Lac* jupuia cai morţi. i-au şterpelit peste noapte galben ul. bînd. paznic de noapte. Cambise*. ruda lui Pantagruel. steaguri vechi. Ahile*. grataragiu. cosaş. L-am văzut pe Epictet în straie scumpe. Pirus*. cu mulţime de domni-şoare pe lîngă el. linge-blide. plăcintar. Agamemnon*. podgorean. Dă-ncoa’ plăcintele. Cleopatra* vindea ceapă. şi-l facea să turbeze pe Alexandru cel Mare. Semiramida* se-ndeletnicea cu despăducherea cerşetorilor. şi mulţi alţii la fel de vestiţi se-ndeletniceau tot cu asemenea măreţe treburi. Papa Nicolaie al treilea* vindea hîrtie. Elena* era slujnică. zice pap .Demostene*. Didona* vindea ciuperci. Darius* şi alţii. L-am văzut pe Diogene* lăfaindu-se-n bogăţii. ticălosule*. 169 Geoffroy Colţ-Lung. ţine un galben. cei care fuseseră mari şi tari în lumea asta. ca să-şi cumpere puţină ceapă şi să aibă ce mînca la cină. Nero*. Papa Calist*. zice Epictet. într-o mantie de purpură. Antonin*. Traian* era pescar de broaşte. Iulius Cezar* şi Pompei* smoleau corăbii. Scipio Africanul neguţa drojdia de vin.rîndaş. Luculus*. Papa Alexandru* prindea şobolani. eu nu dau parale. ncoa’ şi du-te şi adu altele!» Iar bietul papă a 170 . ticălosule. ducînd viaţă tare-mb cu nemiluita. chelbos. cu sceptru în mîna tă. Iustinian* meşterea jucărele. L-am văzut pe jupînul Pathelin*. dar îşi răsese bărboiul. Cicero. bărbier. dănţuind. ajuns custodele casei lui Radamante*.

regele Anarh. deoarece treaba e ca şi făcută. copii: că se cuvin na asta. ţi-l dau. fiindcă. pentru că nu . şi. Vreau să fac din el om de omenie. adică vîrsta de aur. se porniră a mărşălui drept spre Dipsodia. Dar Pantagruel. i-a spus că i s-au furat plăcintele. şi cu-o cingătoa verde. cînd a ajuns la meşterul plăcintar. venind din part voastră. ci fiindcă văd că o lume care n-are loc să se mişte. atît sî de harnici numai ca la sfîrşitul anului să cîştige un prăpădit de bănuţ. astfel. As tfel. Sp une-ne doar cum o duceau cămătarii. îl îmbrăcă pe rege cu un pieptar de stambă şi cu o mîn-dreţe de nădragi cu turul la îl lăsă fară-ncălţăminte. şi cu mare pompă şi cu nemaipomenită bucurie îl aduseră în oraş. nu ştiu nimic şi nu preţuiesc o ceapă degerată. — Foarte mulţumesc. ca să fie învăţat gata. aprinzînd focur e tot locul şi întin-zînd mese pline de tot felul de bunătăţi. de aceea. mi se pare că erau două). acei care vor să vină să fie gata cum am spus. trebuie să ne întrerupem entru a spune în ce chip s-a purtat Panurge cu prizonierul său. L-am văzut pe magistrul Francois Villon care-l întreba pe Xerses: «Cu cît dai măsura de muş ar? — Cu un bănuţ. păstrează poveştile astea frumoase pentru altă dată. aşteptînd tîrgul viitor. aşa că. Iar plăcintarul i-a tras o ciomăgeală. El îşi ami nti ceea ce istorisise Epistemon. a doua zi. De aceea zise Panurge: — Ce meserie să-i hărăzim domnului ăsta di rege aici de faţă. Dar pentru un chintal de asemenea fie rătăi nu capătă decît un codru de pîine. spuse Epistemon. vreau să cucerim tot regatul Dipsozilor. Dar bietul rege Anarh nu se putea veseli. după cum bine ştiu cîţiva dintre voi care-au fost ltădată. Iar cei care vor să mă urmeze.plecat plîngînd. s tească precum că regele Anarh fusese prins. rosti Pantagruel. zicea el. înainte de-a ne-aşterne şi mai mult pe chefu ri. Dar. zise Pantagruel. E domnul rege de doi bani. spuse: Domnilor. Pantagruel îl trimise pe Car-palim în oraşul Amauroţilor. Era atîta jaf de mîncare şi de-ai fi zis că s-a-ntors vremea lui Saturn. şi chiar mă bucur. Aşadar deci. asta i-ar fi dăunat vederii. că nici de cimpoi nu mai e ra bună pielea papei. l-a mai împopoţo chiuţă verde. curată. başca femeile şi copiii. După această minunată victorie. — Ei. să se pregătească. şi încă trebuie să mai aibă şi noroc. mîine. zise Pantagruel. Şi au destupat ei mulţime de butelci şi au mîncat pe săturate din proviziile taberei. dar nici n-au timp să-şi dea seama de nenorocirea lor. să batem fierul cît e cald. căutînd de zor ace ruginite şi cuie vechi prin noro iul drumului. răspunse Pantagruel. pe cei care vor să mă-nsoţească am să-i duc pre pe nişte coloni în Dip-sodia. spuse Panurge. uneori. nu refuz darul. Astfel. I-am văzut. după ce -au să bea. zice Xerses. înainte de-a povesti mai departe istoria acestor întîmplări. cu-o pană mare de clapon (ba mint. şi m te. şi anume cum şi în ce fel o duceau regii şi bogaţii aste i lumi în Cîmpiile Elizee şi cum îşi cîştigau ei pîinea cu meserii de rînd. umea cealaltă. O mie de draci. fiindcă am să pornesc la drum. afară doar că-i blagoslovesc . şi-am să le dau în folosinţă toată ţara: e frumoasă. ticălosule! Ai venit aici să ne scumpeşti mîncarea?!» L-am văzut pe arcaşul de la Bagnolet! Uite ce. Fă tu ce vrei cu el. amărîţii nu gustă cîte trei-patru săptămîni nici firmitură de pîine. cum fac săracii pe lumea asta. cînd se-adună întreg senatul. fe toţi dracii? — Că bine zici. Nu pentru că aş avea nevoie d eni mai mulţi să mă ajute să izbîndesc. hai să mai şi mîncăm şi să mai şi bem ceva. Şi gătit în acest fel se-nfa-ţişă cu el la Pantagruel şi zise: — Îl cunoşti pe mocofanul ăsta? — Fireşte că nu. Vestea se răspîndi în tot oraşul. şi toţi duşmanii înfrînţi. în piaţa din faţa palatului s-au adunat ap opsprezece sute cinzeci şi şase de mii unsprezece persoane. diavolii ăştia de regi sînt nişte viţei. Auzind această ştire itorii oraşului îl întîmpinară în bună şi cuvenită 171 rînduială. CAPITOLUL AL DOUĂZECILEA CUM A PĂTRUNS PANTAGRUEL ÎN ORAŞUL AMAUROŢILOR ŞI CUM L-A ÎNSURAT PANURGE PE REGELE ANARH Ş -A FĂCUT VÎNZĂTOR DE SALATĂ VERDE. mai plăcută decît toate ţările din lume.

dar cînd i-am văzut pe ei atît de bineacoperiţi. în faţa lui Pantagruel. Pe măsură ce Pantagruel. a tocmit are le ţinea hangul cu dibla lui. să se-aşeze cu toţii frumos. prietene dragă. Atunci se-aşezară în rînduri strînse. şi-a chefuit şi el cît a putut: s-au mîncat frumuseţe de capet ie. nu fitecine poate să aibă punga grea ca tunul. Acesta le dădu o cămăruţă în spatele casei. intr-atit erau de roşi. — Ce. zise Pantagruel. doar ai bojoci buni şi n-ai fost în viaţa ta mai fericit decît acum de cînd nu mai eşti rege! Mai Eus glasul! heia de fa. sosuleţul verd Şi striga nenorocitul. cu varza. După praznic. care voia u să i se-mpotrivească şi care-au răspuns trimişilor lui Pantagruel că ei n-aveau să se dea inşi decît la firmă bună. căci cutez a spune că era cel mai cumsecade o m din cî i se află la o azvîrlitură de bă de-aici. şi-au să . nişte păduri nesfîrşite. În vremea asta. Anarh a fost cel mai r de salata verde care s-a aflat vreodată în Utopia. la urma urmei. Şi Pantagruel scoase limba doar pe jumătate şiperi. afară de cel al Almirozilor*. şi-o duc s-o vînd la piaţă în oraşul care-i ic — mai e cumva pe-aici o lume nouă? — Nu-i cîtuşi de cît nouă. toate oraşele unde intrau le aduce au cheile porţilor de intrare. de n . şi degrabă se ducea şi se da prins de bună-voie. ce mi-a fost dat să văd acolo? Să mă trăsnească Jupiter c l lui dacă mint! Umblam înăuntru ca la Sfinta Sofia* din Constantinopole. Dar. CAPITOLUL AL DOUĂZECIŞIUNULEA CUM A ACOPERIT PANTAGRUEL CU LIMBA O ARMATĂ ÎNTREAGĂ ŞI CE-A UT AUTORUL ÎN GURA ACESTUIA. Şi ca să aibă după ce juca. zice Panurge. tulbură o lume toată cu păcătoasele lor de războaie. şi-au băut prăpăd de rachiu de pere şi de scoruşe. şi locuitorii sînt creştini. — Şi pentru ce şi cum? spusei eu. Două zile mai tîrziu. s-a sfirşit pînza cu totul. trecînd printr-o cîmpie-ntinsă. strigă: «Care ia salata verde. aşa zător de salată verde. pe drum. împreună cu oştile sale. de treabă. adică al Săraţilor. dînd în el ca la fasole. la rînd. prietene? — Sădesc varză. ca o cloşcă puişorii. îi duse la palat. bunătate de caltaboşi cu muştar. fiindcă el vedea. oraş Primul peste care-am dat a fost un om care sădea varză. şi-ncepură toţi a se tot învîrti încoace şi-ncolo şi-apoi a se înghesui ii într-alţii. Dar am auzit că de la un timp încoa ce îl bate nevasta. Panurge l-a-ns t cu-o lampagioaică bătrînă. Şi astfel a fost făcut Anarh vînzător de salată verde. Aşa-mi cîştig eu pîinea. Aşadar. d ar că mai bine-ar fi. Ei. care le-a mîncat pe toate. m-am dus şi eu într-acolo să mă adăpostesc: n-am izbutit însă. Drept care. ce firmă mai bună vor decît mîna pe ulcea şi palma pe stacană? i să le-arătăm noi! Şi s-au orînduit ca pentru asalt. că nu era nimic. pe uliţa din dos. că e doar o bură de ploaie . — Mă rog. oameni. încît pînă la urmă i-a ntrat în gură. Vorba ceea: cînd să măsurăm cu cotul. pătrundea în ţara Dipsozilor. şi nu putem fi bog aţi toţi. uimit foarte. şi-am văzut stînci înalte ca nişte munţi din Danemarca eu cred că erau dinţii lui — şi nişte păşuni întinse. îi prinse-o ploaie cu găleata. domnule. pentru a lor nedreaptă şi neroadă plăcere. — Prea-ncet. iar prostălăul nu-ndrăzneşte să se apere. atît de gustoase ce i s-au păr ut. sălăţica verde.lor supuşi cu tot felul de necazuri şi că. dar asta de-aici e mai veche. Ceea ce băgînd de seamă Pantagruel spuse căpeteniilor de cete să-şi liniştea . dar care-i numele oraşului ăstuia unde-ţi duci varza la vîn — Numele lui e Sparanghel*. dar cică afară ar fi un ţinut nou unde au şi soare şi lună cruri frumoase. sol e cea mai bună! Iar Pantagruel se veselea nevoie-mare. Vreau să aibă o meserie. zei şi zeiţe. din care cinci porţi le-a trimis lui Pantagruel. şi-l trage de urechi. şi-o piuă de piatră în care ile pentru salată şi pentru chisâliţă: aşa îşi aşezară ei gospodăria. că el avea să-i pere. pe deasupra norilor. mă ascunsesem sub o frunz brustur. mîndreţe de măruntaie cu usturoi. lam întrebat: — Ce faci aici. tot natul s selea. Dar. m-am urcat m putut deasupra şi m-am plimbat ca la două leghe bune pe limba lui. mare cît bolta podului din Monstribla*. eu care vă povestesc aceste întîmplări adevărate. Zbiară mai tare. Acuma.

iar cei care sforăie cu putere cîştigă chiar şapte gologani şi jumătate. care mi s-a părut frumos. care punea lanţuri la porumbei şi pe care l-am întreb t: — Prietene. Te-mproprietăresc şi pe tine: îţi dau castelul Ghiveciul. n-am mai huzur it ca acolo. oamenii de dincolo erau răufăcători şi tîlhari din fire. în care sînt pe i de regate locuite. dar unde-ţi faceai fireştile nevoi? — Tot acolo. şi scot cinci şi şase gologan zi. Apoi. CAPITOLUL AL DOUĂZECIŞIDOILEA CUM S-A ÎMBOLNĂVIT PANTAGRUEL. trecîndu-i prin barbă. am vrut să mă-ntorc şi. — Sînt mai bine de şase luni. — Ha. domnule. pe drum. m-am hotărît să mă duc. dar dar e mult mai bine dincoace şi e aer mai curat. drept care am fost foarte mirat. 175 Pe Pe drum însă. Pe scurt. la fel ca dumneavoastră. ŞI FELUL ÎN CARE Sa VINDECAT. crezînd că e un hulubar. ş ina ciumei a fost o exalaţiune puturoasă şi infectă. aşa au şi ei ţinuturi de dincoace şi de di lo de dinţi. Atunci m-am gîndit şi-am socotit şi-am descoperit că era o miasmă împuţită stîrnită de-o rî acul lui Pantagruel. podgorii o groază şi-o puzderie de căsuţe. căci aşa i-am botezat. Alcofrybas? îi răspund: — Din gîtlejul dumneavoastră. cu ajutorul lui Dumnezeu. de-atunci încoace. gale ii frumoase. i-am sărit pe umeri. păi pe-aici se moare-n aşa hal. vin de pe lumea cealaltă. în cele din urmă. am intrat în oraş. şi-am poposit acolo patru luni bune şi. domnule. m-a întrebat: — De unde vii. pajişti roditoare. a m fost prădat de tîlhari într-o pădure mare. drăguţ tovarăş mai eşti. dar. intitulată Istoria Bereganţilor. după cum av noi ţinuturi de dincoace şi de dincolo de munţi. . şi i-am întrebat: — Domnilor. de unde vin porumbeii ăştia? — Domnule. au spus ei. trare. Apoi. într-o zi cînd mîncase mujdei de usturoi cu nemiluita. iar d lo m-am lăsat la vale spre pămînt şi-am căzut în faţa lui. fară a mai socoti deşerturile şi un braţ lat de mare. dar. Aici am început să cuget că-i adevărat ce se spune. că jumătate din lume nu ştie cum trăieş altă jumătate. Am cucerit. avînd în vedere că nimeni nu scrisese încă despre ţara asta. am trecut printre stînci — dinţii lui — şi făcui în aşa fel. pe cîmpiile plin de frumuseţi. dar am întocmit eu o carte groasă. bogate şi comerciale. straşnic întărit şi la loc bun. care-a ieşit nu de multă vreme din hău şi din care-au murit două milioane două sute şaizeci de mii şaisprezece persoane de opt z ile încoace. două oraşe mari. domnule. Şi din ce-ai trăit? Ce-ai băut? Răspund: — Inălţimea-voastră. — Doamne Dumnezeule. am spus. zise el.ine. Drept care am cugetat că atunci cînd Pantagruel căsca. am dat peste-un ins. portarii mi-au cerut buletinul de sănătate. căci vămuiam cele mai gustoase bucate c eau prin gîtlej. Plecînd de-a ici. ha. am coborît pe măselele din fundul gurii ca să mă-ndrept spre buze. căci acolo oamenii sînt tocmiţi cu ziua ca să doarmă. — Şi de cînd eşti acolo? — De cînd aţi pornit împotriva Almirozilor. Şi le-am istor mai-marilor locului cum fusesem jefuit în vale. porumbeii zburau stoluri în gîtleju l lui. de vale. pentru că locui sc în beregata stăpînului meu Pantagruel. Mă răsplătiţi mult mai mult decît meritam. încît căruţa bate străzile şi nici nu mai prididim să-i cărăm. e cumva primejdie de ciumă pe-aici? — Vai. — Mă rog. şi unde-anume? La care mi-au răspuns că în Laringe şi în Faringe. domnule. drept care mi-am dat seama că. toa sozilor. aşezată în partea dinspre urechi. şi ei mi-au spus că. încît m-am suit pe una di şi-am dat peste cele mai încîntătoare locuri din lume: o frumuseţe de popicării mari. — Mulţumesc mult. într-adevăr. Pe urmă. am dat peste-un tîrguşor — i-am uitat numele — în care iarăşi m-am ospătat mai bine ca niciodată şi-am cîştigat ceva parale ca să ormind. Cînd m-a zărit.

Sămînţa asta de cuvîntătoare s-o ocoliţi şi s-o urîţi. am să vă răspund că nici voi nu sînteţi mai zdraveni. din hapul său — mi-adu-ceau aminte de greci ieşind din calul troian — şi astfel fu el lecuit şi începu prima convalescenţă. dragii mei. de vreme ce pe eţi citindu-le. încît nu putea nici bea. CÎT SĂ-ŞI TRAGĂ ŞI CIT Aşadar. feri dacă vreţi s-aveţi numai de bine parte şi dacă doriţi să fiţi nişte pantagruelişti adevăra eţi să trăiţi în pace. de parc-ar fi literă de evanghelie. decît mlaşt amarină*. asemeni mie cînd le-am scris. se apropiară de materiile stricate. ce duhori. puturoasă şi mai rău-mirositoare decît Mefitisul*. stomacul şi târtăcuţa tiriachite din vreme cu antidoturi. Şi. unşpe ii nouă sute de ocale de revent. Ar vrea să-i facă pe oameni să creadă că-şi petrec vremea numa-n post şi-n rugăciuni. Cînd fură înghiţiţi cu toţii. sau decît mlaştina duhnitoare a Sorbonei. fiecare cu cîte-o lopată pe umăr. vrednice de crezare. domnilor! Iertaţi-mă. de înşelători. Cît despre urmare. iar ceilalţi cu lopeţile umplură coşurile. cumsecadele Pantagruel s-a-mbolnăvit şi-i era atît de rău de la st c. fiecare cu o lance pe umăr.Puţină vreme după aceea. calomniind adică. Totuşi. În care scop. una sută treizeşiopt de căruţe de siminichie. În alte cinci au intrat trei ţărani. ar fi fost înăb şi sufocaţi de acei aburi înfricoşători. toate lucruri adevărate. să ştiţi că numa-n cărţile pantag ul. şi cî umai Dumnezeu ştie ce mai petreceri şi ce mai chiolhane întind. au fost făcute şapteşpe mere ri de aramă. de nar fi avut inima. de mincinoşi. ci mai cugetaţi şi la ale domniilorre. în asemenea fel făurite că se deschideau drept la mijloc cu ajutorul unui arc. 178 în cele din urmă. după cum puteţi vedea pe m utrele lor rumene şi pe burdihanele lor rotofeie. cu un felinar şi cu o torţă aprinsă Pantagruel l-a-nghiţit ca pe-un hap. în chip de purgativ uşor: Patru chintale de scamonee colofinică. bljbîind şi cotrobăind. nu ca să petreacă şi să rîdă. 177 Şi trebuie să ştiţi că. aţi luat cunoştinţă de începutul cumplitei istorii a domnului şi stăpîn u Pantagruel. În celelalte au intrat nişte rîndaşi zdraveni. ce miesme. Cît despre sîrguinţa lor întru învăţarea cărţilor sfinte. veseli şi sănătoşi întotdeauna. ci numai ca să facă rău criticînd. căc deţi niciodată în oamenii care privesc prin gaura cheii şi-şi trag peste ochi gluga călugăr . şi i vesel. dacă le citiţi spre a vă-nveseli. O. după sfatul doctorilor. îşi desfăcu fiecare mingea de aramă şi căzură mai bine de-o j tr-o prăpastie îngrozitoare. Pantagruel se sforţa niţel din beregată. dar nu vă gîndiţi numai la greşelile mele. se re ră fiecare în mărul lui. datorită zemii de strugur i. şi cînd totul fu curăţat cum trebuie. Apoi. Atunci săpătorii izbiră cu putere are. atunci şi voi şi eu em mai de iertat decît droaia de habotnici. şi i înghiţiţi ca nişte hapuri. de făţarnici. s-a decretat că va fi uşurat de ceea ce-i facea atît de rău la stomac. Iar dac-o să-mi spuneţi că vi se pare cum că nu-s om cu scaun la cap dacă stau şi scriu ase eni braşoave şi glume. vă însemn aici mai jos ce-a luat. despre care vorbeşte Strabo* şi. Bun-rămas. pentru că mă cam doare c l şi mi s-au cam încurcat condicile de însemnări ale creierului. drept care am să pun capăt aici acestei primă părţi. başca alte leacuri. bucurîndu-vă din plin de viaţă). nici mînca. are să vină în capitolul următor şi-o să aflaţi ce isprăvi au mai făcut l şi tovarăşii lui. CAPITOLUL AL DOUĂZECIŞITREILEA ÎN CARE AUTORUL ÎŞI CERE IERTARE ŞI ÎNGĂDUINŢĂ DE-A SE ODIHNI PUŢIN. de c şi de alte poame care-şi ascund obrazul ca să amăgească lumea. Într-unul din ele s-a vîrît unul dintre slujitorii lui. îi săltă. După care. răstălmăcind 179 şi trunchind. pîndind. mai mari decît cel de la Roma. dădură peste-o movilă de împuţiciuni. pentru a vă spune cum s-a vindecat de boala lui. În alte şapte au intrat şapte inşi purtînd legături de găteje şi cîte-un coş la spinare.

vergele. arbaletele. grumăjerel e. împănau cu parcane palisadele. săpau şanţuri. darde. merinde şi toate cele de trebuinţă. securi. seceri. Alexandru îl preţuia într-atîta că. cărţile şi . ridicau redute cu bedenuri*. barde. buzdugane ghintuite. pulparele. drege au malurile. lame. îşi suflecă mînecile pin’ la coate. de n-ar fi fost cine era. cufarele*. strămurările. pintenii. în cer şi-n văzduh numele şi faima lui au rămas pînă-n clipa de faţă îndeaju tite. taluzau parapetele. lita-vrele*. rînduiau tâbii*. drugi. Dacă n-aţi auzit de el.că! CAPITOLUL AL DOUĂZECIŞIPATRULEA ÎN CARE AUTORUL ÎŞI URMEAZĂ POVESTIREA. arcubalist ele. fructe. deşi Aristotel îi era dascăl şi 181 sfătuitor. şi-avem cu toţii. Diogene privi cîteva zile pe tăcute ce se petrecea. locuitorii. carapacele. glesnierele. legau grilele fortăreţelor. fiecare purta o desagă-n spinare. armurile. astupau trecerile cu pari. coifurile. căştile. Şi dacă avea oarecari cusururi. filosoful? Da aţi văzut înseamnă că nu v-aţi pierdut vederea — cred că vorbesc cuminte şi pe-nţeles — căc unat să vezi lumina soarelui. pregăteau meterezele. îşi prinse-n brîu poalele rantiei ca un culegător de mere. iatagane. scuturile. calcanele*. dar corintienele de-odinioară erau tare viteze la-ncăierare. cît de mironosiţă sau cît de bătrînă. Ascuţeau lănci. am să vă povestesc eu o istorie ca să ne mai aştemem un pic p vorbă şi ca să lunece vinul mai bine. corintienii. nu este desăvîrşit. spăngi. misurcile*. ţepi. ci s-au aşezat cu băgare de seamă fiecare la locul lui. Dar dacă nu l-aţi văzut. învăţătorul. cunoscut din Sfintele Scr ipturi. plastroanele. junghere. curăţau armaturile cailor. aspidele*. Şi nu era femeie. a cărui voie fară-ntîrziere se-mplineşte. afară mnezeu. înjghebau başte*. spade. geride*. ţepuşe. înştiin-ţîndu-vă că-n vremea lui a fost un filosof v e nepreţuit. care -i era dorinţa. iatane. prăştiile. umărarele. pavezele. FILOSOFUL Şi-acum oameni buni. Alţii întăreau zidurile. AMINTINDU-VĂ PILDA DIOGENE DIN SI-NOPE. jugularele. cît şi alte scule de război pentru apărarea şi pentru distrugerea cetăţilor. s-au înspăimîntat pe buna dreptate şi n-au lăsat nimic la voia-ntîmp ii. tăiau tranşee. sfredele. pari. îşi trecu haina de-a curmezişul pieptului. Cînd Filip*. halebarde. săbii. palce. să vă pun o întrebare: văzutu-l-aţi vreodată pe Diogene. ţapine. porni asupra Corintului ca să-l prăpădească şi ca să-l nimi scă. furci. fiecare-şi desmorţea tesacul. brăţarele. trimiteau patrule de pîndari. Fiecare stătea smirna de strajă. pavele* de la subţiori. fîndîcurile*. îi încredinţă unuia dintre vechii lui tovarăşi traista. căputele. tencuiau murii crenelaţi. cum prea bine-mi vine-a crede. pale. Nimeni. Unii lustruiau platoşele. înălţau bastioane. aşezau gărzi la posturi. gata să ţină piept duşmanului c se apropia şi gata să apere cetatea. pieptarele. vin. coarde*. înştiinţaţi de iscoadele lor că o armată numeroasă şi gătită ndrep-ta-mpotriva lor. grîne. n-a cerut nimic alt decît să vadă. plăcile. apoi. încălţările. şeile. paloşe de oţel. care. fiindcă. hangere . curăţau răsuflăto de apărare. cuţite. zalele. care să nu-şi lustruiască şi să nu-şi scuture armura. pumnale. ghioage. poate nu ştiţi. vite. ar fi dorit să-i fie Diogene din Sinope. întrebat de Cel Atotputernic. ştergeau cuirasele. topuze. pietruiau barbacanele*. săgeţile cu cîl relele*. Unii aduceau din averea lor lucruri casnice. Mă gîndesc la orbul din naştere. butoaiele cu smoală şi fişicurile cu catran. balistele. Văzînd cu ochii lui această zarvă-nflăcărată şi nefiind la nimic folosit de mai-marii cetăţii. cel puţin aţi auzit vorbindu-se de el: deoarece. Alţii pregăteau arcurile. Tot omul îşi încerca şpaga. măciuci. clădeau turnuri de pază. regele Macedoniei. şişuri. catapultele. jambie rele. cosoare. aţîţat parcă de-un imbold războinic. grenadele. aveţi şi voi.

încît Pantagruel nu s-a-nşelat în pr le sale. gre re paguba şi spre ruşinea lor). destupa. nu 184 DIPSODIE încuviinţaseră şi nu slujiseră alt senior în afară de el şi. înghesuia. clătea. încătărăma. altminteri puţin locuită şi. Drept care. suia. pipăia. căreia oţi devotaţi cu trup şi suflet ? ceea ce însemna cu siguranţă că mai repede s-ar fi lipsit viaţa lor trupească. care atîta se ostenea şi se nevoia. Apoi. cinstiţi şi pl noştinţă. scrijelea. trîntea. meşteşu din toate breslele de meserii şi profesori de toate ştiinţele liberale. fereca. clătina. pentru a-ngriji şi a păstra ţinuturi 185 proaspăt proaspăt cucerite. hăituia. prăvălea. scrîntea. tăbăcea. utopienii fuseseră credincioşi. împingîndu-l pînă pe-o colină din apropiere. legăna. scula. unde nu-l înturna. ca nu cumva să fie singurul care să trîndăvească din tot poporul ăsta vrednic şi munci . Aceştia. Filosof uns că. nu recunoscuseră. aşa s-a şi-ntîmplat într-adevăr. îl rostogolea din deal în vale.manuscrisele. împrăştiaţi ori strămutaţi. Pantagruel strămută o colonie de utopieni. zgrepţăna. zgîndărea. zgîlţîia. răsturna. cu mare furie. deoarece republica nu-l pusese la nici o treabă. pustie. după ce stătuseră cîteva zile de vorbă cu ei. freca. astupa. că era cît pe-aci să-l facă bucăţele. mîngîia. biciuia. a in vale-n deal. tira 183 tîra. dînd din mîini. în mare parte. răsucea. să le-asupreşti şi . la rîndul lor. să jefuieşti popoarele. bruftuia. văzîndu-l ce face. proţăpea. scărmăna. nu trebuie (în ciuda părerii greşite a unor minţi tiranice. bortele . îmbălsăma. pentru a împrospăt a. Luaţi. aşadar. se-ndîrjea şi el împotriva butoiu lui. nu trebuie. neamuri pe care le vor îndruma şi le vor îndemna la această c ascultarej De altfel. aminte şi aflaţi că. spăla. Şi i-a adus nu atît din pricina furnicarului nemaivăzut de femei şi de bărbaţi care se-nmul eră în Utopia ca lăcustele. unul dintr enii lui. CAPITOLUL AL DOUÀZECI§lCINCILEA ■■SimftfOT CUM A DUS PANTAGRUEL ÎN DIPSODIA O COLONIE DE U TOPIENI. ţintuia. zic. supseseră şi dulceaţa şi blajina bunătate a stăpînirii sale. zburătăcea. nu c eră. a popula şi a împodobi ţara. smintea. poprea. dacă înainte de-această împămîntenire. tărbăcea. chituia. Cum isprăvi de cucerit pe de-a-ntregul ţara Dipsodiei. clintea. înhăma. şi-şi scoase de-a rostogolul din oraş butoiul ce-i slujea de casă şi-l ferea de năbădăile vremii. a limpezimii cerului a bunei-stări din Dipsodia. sucea. în sus şi-n jos de-atîtea ori. vînzolea. se dovedir ai recunoscători şi mai credincioşi. decît de această primă şi unică supuşenie firească faţă de principele e i-o datorau oriunde ar fi fost ei duşi. bumbăcea. închinga iga. sfredelea. ci pentru a păstra ţara în cuvenită supunere şi ascultare. Atît numai s e plîngeau — luînd martori cerul şi diriguitoarele forţe ale lumii — că au aflat aşa de tîrziu de faima lui Pantagruel. nituia. din pricina nu ştiu cărui fel de firească înflăcărare prinde pe toţi muritorii la-nceputul oricărei lucrări care le este pe plac.B Căci. de cînd se născuseră dată cu laptele mamei. mituia. încolăcea. pupa. şi mai însemna că ast e şi se vor purta nu numai ei şi copiii născuţi din sîngele lor. dipsozii. l-a-ntrebat pe Diogene care-i pricina că-l apucaseră aceste năbădăi ce-i munceau şi trupul şi sufletul şi-l îndemnau să-şi asuprească butoiul. cu a utorul unei mîini de vechi şi credincioşi supuşi. în număr de 9876543210 inşi (fară a pune la socoteală femeile şi copiii). dar şi neamurile de curînd gate împărăţiei domnului lor. încîrliga. bombănea. nu atît din pricina rodniciei pămîntului. smolea. răzgîia. bodogănea. de cînd se ştiau pe pămînt. mozolea. proptea. tăvălea. pospăia. dădăcea. zguduia.

Uneori acest venit era de 1234554321 taleri. Ce spune Cato în Economia lui in această privinţă? Trebuie. a şi pierit. băgîndu-l. uneori pe doi. să mă faci b lumea asta? Mai bine cugetă. regele nedrept. Înştiinţat de ispravă. cum s-ar zice. în fundaţii de monastiri ctitorii de biserici. demovor*. al fetişcanelor frumuşele şi-al duducilor nostime). luînd bani dinainte. cu multă blîndeţe. totuşi. Altă grijă să nu adăposteşti. Şi sfînta faţă n-are cum da în lături. cum să trăieşti fericit. Er etic e cel care se-ndoieşte. capul familiei. Toată lumea zbiară: «Economie! Economie!». locuri unde se află adevăratul izvor şi unde sălăşluieşte cugetul fară de e al teologiei universale. măria-ta. Pantagruel nu se-arătă nici mîniat. nici cine zvîrle din Cine poate spune dacă lumea asta mai ţine trei ani? Şi chiar să ţină mai mult. Mai bogat decît mine n-are să fie nimeni. n de paisprezece zile. Şi. nici alt gînd să nu ospeţeşti în sfîntul ului tău creier. afară de venitul mai nesigur de pe urma cărăbuşilor şi-a melcilor. an bun sau rău. să le sărăceşti. ca pe un nou-născut se cade să le alăptezi. în numele a patru virtuţi de căpetenie: 187 In în numele prudenţei. Lua totul în nume de bine şi la fel tălmăcea orice întîmplare. sau măcar foarte greu. să-l facă vreodată bogat. pe trei ani. să le împilezi şi să le stăpîneşti cu biciul: cu alte c mănînci şi să le devorezi. Şi domnul castelan. nu şi-l părădui chiar. u i-a poftit la chiolhanul de ungere. îşi prăpădi venitul sigur şi pe cel nesigur al domeniului. zice e . cumpărînd scump (zic pe datorie) şi vînzînd n (cu bani gheaţă deci). ci a prospătez aducerea-aminte cu lucrurile văzute de părinţii voştri şi chiar de voi înşivă. Pantagruel îi dărui lui Panurge castelul Ghivec ui. tot ceea ce-a dobîndit. îl cheltui tăind păd . ca părintele. de îndată ce i-a încăput pe mîini. Propriu-zis. în construcţii de şcoli şi de spitale. Ca pe-un puiandru de pom de curînd răsădit se cuvine să le sprijini. la fel cum facea. cei de la Universitate şi de la Parlament îşi mănîncă episcopul sau papă venitul episcopat i (că tot aia e) pe-un an întreg. se ridica şi el cam la 2435768—2435769 zimţuiţi. luînd banii de arvună înainte. îl lămuri că dacă voia lui era să trăia să nu fie mai econom. Do am mai spus şi v-o mai spun: era cel mai de treabă ins din cîţi au purtat vreodată spadă la cingătoare. bani s iguri. în legătură cu asta. da prea tineri.e pui la angarale. sau dînd cu slănină-n dini. adică al panteologiei şi. N-am să vă pomenesc. dar va avea de suferit ruşinea şi ocara de-a fi rău privit şi considerat că a dobîndit pe nedrept. arzînd ditai buturugile ca să le vîndă cenuşa. nici să ne tulbure simţirile şi minţil îl luă pe Panurge de-o parte şi. feudă cu un venit anual de 6789106789 galbeni. măria-ta? Asta ţi-era grija. cumpă-rînd d ieftin şi mîncîndu-şi grîul de sămînţă înainte de semănat. Să mă-ntrebe pe mine. Numai că asta nu se-ntîmpla mereu. Cine face altminteri. ci risipi într-o sumedenie de 186 chefuleţe chefulcţe şi de vesele chiolhane la cheremul cui poftea (adică la cheremul straşn cilor petrecăreţi. Mi port astfel. cu ajutorul lui Dumnezeu ş cu voia oamenilor. Asta aveai de gînd. Vorbeşte d conomie cine habar n-are ce-i aceea economie. fericit. dato ită faptului că. încît. adică mîncătorul de popor. temeiul oricărei dreptăţi. doar dacă nu vrea să fie bătut cu pietre. de toate supărările şi de toate restriştile. sa le -n veseleşti. e cu neputinţă să n-ajungă . vorba lui Homer. Popoarele. să vîndă pururi. — Bogat? spuse Panurge. să le legeni. istoriile vechi. Ca peo fiinţă izbăvită de-o lungă şi grea boală şi care-ncepe să se-nsănătoşească. Niciodată nu se niciodată nu-şi pierdea sărita. sa le aperi de toate vijeliile. nici supărat. cînd era pe piaţă cerere mare de melci şi d e cărăbuşi. CAPITOLUL AL DOUĂZECIŞIŞASELEA WWW CUM A FOST PANURGE FĂCUT CASTELAN DE GHIVECI ÎN DIPSODI A ŞI CUM ŞI-A MÎNCAT EL si grîui£ ^ Inscăunîndu-şi domnia în întreaga Dipsodie. uitînd că mi-l dăruise mie-ntîi. dacă ai să i. să le în jeşti. care venit nesig ur. atît de bine şi cu-asemenea înţelepciune îşi chivernisi averea. cu neputinţă va fi. vesel şi voios. nici intristat. In felul ăsta. căci nu ştii cine muşcă. e oare pe l me om atît de nebun încît să-ndrăznească a-şi făgădui lui însuşi că are să mai trăiască înc în numele dreptăţii: de schimb sau comutative. într-o singură zi: în ziua în care e înscă prelatul. eşti dator să le-ntremezi. eretic şi cel care nu crede cu tărie astea toate. Află că vina care mi se-aduce mie nu este altceva decît imitarea Universităţii şi-a Parlame tului din Paris. Căci toate bunurile cîte se află sub cer şi pe pămînt nu s ice să ne răscolească şi să ne zguduie simţămintele. la fel. măria-ta. Seninătatea lui să nu fie nicicînd tulburată de oarecari nori de gînduri î eţesute cu amărăciune sau cu parapon. nu numai că va pierde ce-a dobîndit.

în puţine zile. toate elementele. îţi bucură vederea. temîndu-se el să nu-şi piardă bănişorii. De-aceea. Păi. afară doar de-o casă. de morari. îţi primeneşte ficatul. prefacîndule-n şesuri luminoase şi-n mirişti frumoase . nici o rînduialâ în mişcare. n-are cum găsi dimi eaţa coca crescută. Intre e lemente n-au să mai fie corespunderi. pe bună dreptate. cerurile. de spicuitori. tinereţea e nestăpînită mai ales cînd este vioaie. Din grîu necopt faci un terci verde. risipise toată averea şi tot patrimoniul pe care i le lăsase Tiberiu*® Dar. şi. In numele puterii: doborînd copacii groşi. potrivit sentenţei lui Hipocrate*. căci. Jupiter. căci n-a da t nimic. printr-o nemaivăzută isteţie. marea. adăposturi pentru eretici. să-ţi sufli nasul. Nu eşti primul căruia să-i fi trecut prin minte asemenea erez ie: Nero o susţinea. pămîntul. vizuini de asasini. voioasă. să căşti. mai mult decît pe oricare alt muritor. cu mintea limpede. chipul şi forma unui univers. terci car e-ţi înveseleşte mintea. i-a dat entru a putea să zică: «Mistuitu-s-a!»). care de obicei sînt pungaşi. Soarele nu va mai lumina pămîntul acelui univers. îţi deschide pofta de m ustul. prăvălind pădurile întunecoase. ca un pustnic trăind cu verdeţuri şi cu răd scătuşîndu-mă de poftele trupeşti. la foame. de vulpi. nemais ator lui Saturn. îţi dezmorţeşte vertebrele. Mercur n-o să mai vrea s jească pe ceilalţi. şi bunelor (ia aminte: bunelor) şi tinerelor dudu cuţe (:a aminte: tinere). îl admira pe unchiul său C aligula*. Să fii mereu datornicul cuiva. Luna va rămînea sîngerie şi tenebroasă. aporele. îţi deşartă ace să rîgîi. îţi întăreşte muşchii. să năduşeşti. după cum spune Heraclit*. o s de bine în toate adunările şi mereu o să-ţi facă rost de creditori noi. sînt nutrite stelele. care. — Dacă-nţeleg eu bine. de secerători. pe s poftei de mîncare. diavolii. In numele cumpătării: mîncîndu-mi grîul necopt. neastîmpărată şi zvînturată. a plevei din hambare. prin care era straşnic oprit să cheltuieşti mai mult decît îţi era enitul.bogat. să expiri să sforăi. îţi gîdilă limba. îţi curăţă splina. vrei să spui că oamenii mai săraci cu duhul n cheltuie mult în timp puţin. Cine nu pune de cu seară maia. Saturn o să se-ali eze cu Marte şi-are să stîrnească turburări în tot universul ăsta. fac economie de legători de snopi. Astrele nu -şi vor mai exercita înrîuririle prielnice. a ceea ce prăpădesc gărgăriţele şi alte gîngănii. întrebă Pantagruel. căci nu se vor mai socoti . şi d brutari. să tuşeşti. 190 gt niile geniile. căci nu le e cu nimic dator. zise Pantagruel. care au nevoie de lipii. să scuipi. Venera nu va mai fi venerată. a colo sus. spuse Panurge. De unde şi pînă unde să-i mai împrumute so ină? Nu-i e de fel dator. alternări şi transmutaţii. vijelioasă. iţi întăreşte inima. să suspini. ca pe Ulise. In numele dreptăţii distributive sau a împărţelii. fară de-ale gurii. şi o mie de alte foloase-ti aduce. de treierători. Acela se va ruga într-una la Dumnezeu să-ţi dea viaţă lungă. economie de lepădat e asta? Afară de năpasta şo arecilor de cîmp. ţie puţin ţi-a păsat. pe care soarta îi zvîrlise. deoarece pămîntul va înceta să le mai hrănească e vapori şi exhalaţiuni cu care. sălaşuri d alpuzani. eroii. Ia închipuie-ţi. unde cîntă omul pregătind din trunchii retezaţi scaune pentru noaptea Judecăţii de-Apoi. între ele o să se işte învălmăşeală. Ferească Dumnezeu să scap de datorii! După aia n-am să mai găsesc pe ni să-mi dea cu împrumut măcar un sfanţ. în care să nu existe nic i un fel de datornic sau de creditor. să verşi. bîrloguri de lup de mistreţi. care nici ei nu-s mai buni. şi facînd astfel economie pentru schilozi şi pentru nevo i purtîndu-mă astfel. demonii. o să-i şterpelească sfera şi cu lanţul lui homeric o să spînzure spiritele eii. e beau bucuros fară apă. atunci cînd are să fie toată lumea mulţumită şi t eneşti pe tine însuţi. cînd ai să isprăveşti cu datoriile? — La Paştele cailor. dînd de mîncare bunilor (ia amint bunilor) şi plăcuţilor tovarăşi de petrecere. să stră188 nuţj ■ nuţi. O lume fară datorii! Astrele n-au să mai aibă. — Şi. îţi luminează obrazul. îţi înviorează trupul. ascunzători de tîlhari şi de ucigaşi. ceapă nici praz prin grădini. ceea ce spune Cato despre Albidi us (care după ce-şi păpase tot avutul prin nesăbuită risipă. cu drept cuvînt pot să-ţi spun eu ţie: «Nu eşti si la fel!» 189 SELENE CAPITOLUL AL DOUĂZECIŞIŞAPTELEA M CUM ÎI LAUDĂ PANURGE PE DATORNICI ŞI PE CREDITORI. sănătoasă şi fericită. care cîştigă bani. ce se fierbe repede şi se mistuie uşor. în loc de-a păstra şi de-a respecta legile cu privire la cheltuieli şi pe cele ce rîn duiau mesele la romani. care nu lasă usturoi. înlesnindu-ţi ca pr umuturi de la ei să-i faci lui vărsămînt şi să-i astupi lui gaura cu pămîntul altora.

mărfuri care să um ble din mînă-n mînă. a cărei nuntă îl costase cum s-ar spune. închipuieşte-ţi celăl adică omul.âvitori. salbe. Şi dacă vreţi să ştiţi. aşa cu m scrie în registrele lui Panurge. Panurge îşi găuri urechea dreaptă şi-şi atîrnă un cercel de aur damaschinat. nu numai că va pieri. ucigaşi. de blestemăţii şi de mizerii. Capul n-o să mai vrea să-şi deie ve chilor ca să călăuzească picioarele şi mîinile. «mă-nec!». Dispreţul. cu tot alaiul lor de răutăţi. împreună cu Furiile. 192 PRO CAPITOLUL AL DOUĂZECIŞIOPTl LEA t f »W CUM I-A INTRAT LUI PANURGE UN GĂRGĂUNE-N CAP ŞI S-A LIPSIT EL SĂ MAI POARTE NĂDRAGI. Speranţa. ură nutrind unul faţă de ceilalţi. Indurarea vor fi izgonite din lumea asta. toţi sî tornici. drepţi! O. lupi vor fi oamenii pentru oameni. o încă mai afurisită decît aia pentru alegerea rectorului Universităţii din Paris. făcători. Pe scurt. dragoste. e ruşine mare să ceri împrumut. Intr-un cuvînt. inele. nici un război. Pămîntul nu va mai da naştere decît la monştri: titani. n-o să mai plouă ploaie. cu nimic să nu fii nimănui dator. nu va mai fi vară. în care tot omul împrumută. nu i se datorează nimic. lumea asta n-o să fie altceva decît o mîncătorie cîinească. Mîinile vor înceta să mai muncească pentru el. ieşind din stră undul iadului. vor domni Neîncreder ea. de trei şi de patru ori fericiţi muritori! — Mă rog. apa nu se va mai preface în aer. Şi fară-ndoială că va pieri. cu Pedepsele şi cu Dracii încornoraţi. de-ar f el Esculap* însuşi. «mă omoară!». bună-nvoire. din sîngele supuşilo   . mai e lume să hrăneşti peştii în aer şi să paşti cerbii pe fundul mării. Cî d Panurge ajunse la suma asta. Aşa fel încît. nu le-ntreceau pe cele făcute la măritişul unei tigro aice de Hir-cania. Toţi să fie buni. frumoşi. pet eri. toţi dau cu-mprumut.îndatorate unul faţă de altul. naufragiul. aur. mînios-foc să se ducă la toţi dracii. afară de iubire şi de ajutor. lume fericită! Oameni ai ac stei fericite lumi. Cheltuielile pentru cercel. « . monede. decît să r . Lucifer se va dezlega de lanţuri şi. In locul acelora. răucugetători. voi. n-o să mai vîntuie vîntul. Nici un om n-are să-l mai scoată din nevoie pe semenul său. tot nu m-ai convinge şi nu m-ai îndupleca să fac datorii. că nimeni n-are să-i sară-n ajuto t nimic. focul nu va mai da căldură pămîntului. Căci oamenii s -au născut întru sprijinul şi ajutorul oamenilor. cît şi pe cei ai neamurilo r mici. dar va pieri curînd. o drăcie mai în cită decît orice drăcărie. a uriaşi. aerul nu se va mai transmuta în foc. Inima o să se supere că trebuie să se zba a pentru pulsul mădularelor şi n-are să le mai dea nimic. Vîrcolaci şi moroi. Pe cuvîntul meu că tare mi-e scîrbă de-aşa ceva! 191 Şi dacă stăpînul acestui urîcios şi cîrcotaş univers nu dă nimic. spuse Pantagruel. pe urmele banilor mei. eşti bun de gură.bzi ticălo e care nu dă nimic. nimeni să nu fie cămă ni lacom. şi de-atun ci încolo o hrăni pe tigroaică aşa cum se hrănesc tiranii şi avocaţii. şi-ai să descoperi în el un tărăboi grozav. nici o gîlceavă. Creierul — avînd în vedere această rînduială denaturată — o să rămîie pe gînduri şi n-are să m mişcare muşchilor. A doua zi. De-acum înainte nu te mai înhăita şi tu cu creditorii. în loc să munceşti şi să agon cade să te-mprumuţi. «arde!». Tot n-ar fi dat nimic nici dup-aceea. Şi trupul va intra numaidecît în putrefacţie. Răzbunarea. răuvoitori. decît atunci cînd muncind n-ai putut dobîndi cîştigul cuvenit sau cîn pierdut pe nepusă-masă avutul. cu care mi-am plătit datoriile! Dar ia închipuie-ţi acum o altă lume. tilhari. Ficatul n-are să-i mai trimită sînge pentru hrană. şi hai s-o lăsăm baltă. oricînd şi oriunde. Pămîntul nu va ai da apă. bucurie. Nemaiavînd nimeni nimic. dar de-ai predica de-acum şi pînă-n pos i. o să vrea să izg ască din ceruri toţi Dumnezeii. Credinţa. Ce armonie ar fi în mişcarea cerească! Cîtă simpatie între elemente! Cum s-ar mai desfata N tura privindu-şi operele şi roadele! Mă fură gîndul ăsta frumos. Ce m rbă. nimeni zgîrcit. argint. Tot nu dăduse nimic. gărgăunele era un purice negru (f lucru frumos să fii bine informat despre orice). nu va mai fi nici toamnă. iar sufletul. Băşica n-ar mai vrea să fie datoare rinichilor: udul va fi desflintat. ruina ori moartea lui nu păgu besc pe nimeni. Arderea. Picioarele n-au să-şi mai dea osteneala săe. stri cît o pofti: «săriţi!». Nici un proces. de vreme ce nu şi-au dat nimic unul altuia.şase sute de mii de marafeţi. Vorba apostolului Pavel. ai să vezi un complot mai primejdios decît cel pe care l-a-nfaţişat Esop în a ologul lui. Socot că. Intre oameni pace. atît pe cei ai neamurilor mari. în căruia era încrustat un gărgăune. nemaiîmprumutînd nimeni nimic în acest mic univers careluat cîmpii. tihnă. Plămînul n-are să-i mai puie la d spoziţie inimii foalele lui. praznice. voioşie. tot omul e dator. nu va mai lumina lumina. se-nfurie de asemenea cheltuială peste măsură. încredere.

cu stareţii. nu-ţi rămîne d a fapte. ci şi-ar bate joc de suferinţa mea şi (ceea ce-ar fi mai rău). se-nfaţişă la Pantagruel. avut dovada limpede cu papii. m-ar fura cum am văz ut adesea. şi-atîta i-aş cotonogi spinarea. zise Panurge. mă bucur grozav A dar n-aş pune mîna-n foc. — Atunci însoară-te. — Culoarea. — Atunci nu te-nsura. Vreau să mă-nsor. asta le-ar pune capac la toate şi pe mine m-ar doborî. şi te sfătuiesc s-o faci. dumneata rîzi de necazul meu. — Da. bolnavul e-n mare suferinţă». spuse Pantagruel. cu preoţii şi cu călugării. Şi dacă m-aş îmbolnăvi. zise Panurge. mai degrabă nu m-aş însura. — Atunci nu te-nsura. ai auzit că sînt hotărît să mă-nsor. atîta aş altoi-o la cap. spune-mi care-ţi este părerea? — Dacă ai apucat de-ai aruncat zarurile şi te-ai hotărît de-a binelea. trăieşte o pro . ce mai om de casă am să fiu! După moarte. N-am luat-o decît de azi dimineaţă. zise Panurge. n-am pe nimen să-i pese de mine şi care să nutrească pentru mine o dragoste cum se spune că ar fi dragos tea 194 conjugală conjugală. căruia i se păru ciudată îmbrăcămintea asta. mai mult încă. mare storcător de venituri). şi dacă se-ntîmplă să m mai ticălos ca Iov*. zise Panurge. cînd sînt din întîmplare supărat. pentru numele lui Dumnezeu. dacă socoţi c-ar fi mai bine să rămîn cum sînt. — Da. dar ai vrea să stau singur toată viaţa. e poate vită. — Sînt de părere. mi re că-n loc să mă mîngîi. zise Panurge. bolnav fiind. la bojoci. CAPITOLUL AL DOUĂZECIŞINOUĂLEA WW* CUM ÎL SFĂTUIESTE PANTAGRUEL PE PANURGE SĂ-NTREBE O PROR ACĂ. braţele. îndrăgostiţii n-au de obicei să umble fară nădragi şi să se-mbrac iu de dimie. mă face să cuget la bine losul tău. încuviinţă Pantagruel. aş fi-ngrijit anapoda. înţeleptul spune: «Acol e femeie. — Mi-a intrat un gărgăune-n cap. dar în starea în care mă aflu. feciori şi fete legiuite. dar dacă. care e neobişnuit la oamenii de treabă şi cinstiţi. 193 — Să fie într-un ceas bun. — Da. turbez să măşi nu mi-e frică de ciomăgeală. în ca i pun speranţa că-mi vor perpetua neamul şi numele. — Da. Puţin timp după aceea. de puţini cunoscută. — Da. Tii. încît dracu-ar aştepta la uşă. tagruel nerăspunzînd nimic. se li -şi atîrnă ochelarii de scufa. dacă nu m-ar apuca năbădăile? Că am auzit că femeile cumsecade au înde inte puţină. Vezi dimia asta? Află că are re ascunsă. Mai bine mă lipsesc ul ăsta de-asemenea petrecere. Şi eu nu vreau să fiu ca ei. — Atunci însoară-te. răspunse Panurge. c^-să-i ia sufletul afurisit. la ficaţi şi la splină. întărită de scurgerea vremii. urmaşi cărora să le pot lăsa moştenirea niseala mea (am să agonisesc eu ceva într-o dimineaţă. fară să mai umbl u. fară tovărăşie conjugală? la carte: «Vai de omul singur!» Omul singur n-are niciodată mulţumirile celor însuraţi. Nesocotirea obştescului o bicei nu-mi place deloc. cu episcopii. Dar nici eu n-aş avea mai multă. pic le. pentru numele lui Dumnezeu! răspunse Pantagruel. ţesătură grosolană de lînă. neînţe trebă ce voia să zică asemenea deghizare. Insoară-te. Astfel gătit. se vîrî într-însa ca-ntr-un sac. dar nu vreau s-o fac fară sfatul şi buna dumitale părere. Căci fiind eu slobod şi neînsurat. cum în fiece zi pe blîndul şi bunul vostru părinte că face şi-aşa cum fac toţi oamenii cumseca ul familiilor lor.Luă patru coţi de dimie. slobod şi neînsurat. zise Panurge. dar altminteri n-am să am urmaşi. vreau să zic mamă de familie ori nevastă legiuită. nevastă-mea nu numai că nu m-ar ajuta evoie. pentru numele lui Dumnezeu! — Dar dacă Dumnezeu vrea să mă-nsor cu vreo femeie de treabă. Te implor. ca să-mi păstreze cenuşa întru aducere-aminte şi spre pildă de soţ perfect. nu-ţi fie teamă. urmaşi cu care să mă pot veseli cînd am să fiu întristat. au să mă ar rug de onoare. — Dar. Pantagruel trimise după Panurge şi-i zise: — Dragostea pe care ţi-o port. şi. zise Pantagruel. — Atunci nu te mai însura. adică potrivită. în numele dragostei pe care e-atîta vreme. Uite ce m-am gîndit: am auzit că la Panzoust*. şi-atîta i-aş rupe bulendre ciomagul. cu cardinalii. zise Pantagruel. pe lîngă Croulay*. zise Panurge. dar ard. şi de fapt aş fi mai mulţumit să nu mă vîr în belea. Panurge urmă cu un oftat adînc: — Doamne.

zice-se. de la un ciob. zise Epistemon. sub un castan gros şi înalt. ştirbă. o pungă doldora de galben i de curînd bătuţi. străbat ntea şi prezic dumnezeieşte tot ce-are să iasă la lumina zilei. şi nu e lucru nici mărturisit. în sflrşit. aşa cum a-nfa-ţişat-o Homer. îi întinse şase limbi umate. sărăcăcioasă. dar îţi spun dinainte că dacă bag de seamă de farmece şi de vrăjitorii în răspunsurile ei. de la un ciuruc? — Bine zici. Atunci răcni înfricoşător. Strică l eva să ştii şi să-n veţi într-una. şi mai pe urmă câ-şi atîrnâ la che de pînză. Apoi. vărgată cu dungi în două culori. cei doi o văzură că se descalţă de unul din galenţii ei — — cărora noi le zicem saboţi — că-şi pune şorţul în cap.că vestită. am să te-nsoţesc. pe coasta unui 197 îşi îşi pun preoţii patrafirul cînd vor să cînte liturghia. Uite-o aici. şi nu mai intru cu tineru. trase-un gît zdravăn di luă trei galbeni din pungă. fie şi de la un neghiob. cu piatră preţioasă. — Noi nu sîntem ovrei. După care. nu s-a mirat de loc intrînd în r-o casă ca asta şi i-a învăţat pe elevii şi pe discipolii săi că zeii sălăşluiau la fel de ca şi-n palatele pline de-ncîntări. căci străpung cu privirea şi prevăd. N-am nimerit-o. Rostind aceste cuvinte. şi într-un asemenea loc? — Mie. zise Panurge. . 196 CAPITOLUL A CAPITOLUL AL TREIZECILEA «HftflflfWfOTtf CUM VORBEŞTE PANURGE CU PROROACA DIN PANZOUST. spuse Epistemon. Lingă sobă dădură peste bătrînă. dar n-ai să mă faci niciodată să cred că e olos să ceri sfat de la o femeie. r nitor să-i spună părerea ei şi care vor fi sorţii căsătoriei pe care-o avea în vedere. nici adeverit r fi vrăjitoare. — Basta. — Am avut eu grijă. cum Călătoria lor a durat trei zile. — Bine. oamenii le-arătară casa ghicitoarei. zise Epistemon. cu sunet ciudat. şi mai ales al celor bătrîne. care prevesteşte tot viitorul. du-te la e zi ce-are să-ţi spună. jerpelită. cu-o adîncă plecăciune îi puse în degetul mijlociu un inel re frumos. fiindcă pomenitul loc are faima rea c-ar mişuna de vrăjitoare. ia-l pe Epistemon să-ţi ţină de urît. eu te las la uşă. la un năuc. afumată. şi încă de la asemenea femeie. Tare nu m-aş duce. bleagă — f varză cu-o bucată de şorici de la o slănină şi cu nişte zeamă de oase. se uită cu ele fară să le mai atingă. îi puse-n trei coji de nucă pe care le-aşeză într-o oală cu pen de trei ori cu mătura prin horn şi aruncă în foc o mînă de găteje şi-o crenguţă de laur us tă în tăcere cum ard şi văzu că nu trosneau şi nu făceau nici un fel de zgomot. îşi luă vîrtelniţele şi le-nvîrti de nouă ori. pe urmă le-ncercă la capete. mai mult decît o cere obiceiul pămîntului şi-al minţii ei femeieşti. — Verde şi albastru! spuse Epistemon. Panurge se-nclină pînă la pămînt în faţa ei. îmi prieşte sfatul femeilor. o oală mare de unt plină cu pilaf. măria-ta. le răsuci între degete în fel şi chip. un clondir de băutură. cocoşată. răspunse Epistemon. mormăind printre dinţi cîteva cuvinte barbare. mucoasă. şi aşteptă să se oprească singure. Heraclit. Dar eu le numesc strămoaşe. în cea din urmă zi. însoţit de ga rotunzi şi zimţuiţi. Apoi. Moaşe sînt. ce pierdeţi dacă vă sfătuiţi cu ea în privinţa nedumeririi lui Panurge? Mai ales că ege. urduroasă. în chip de inel de aur. îi înfăţişă temeiul venirii lui. albastră de străvez . la a noua învîrtiturâ. zise Pantagruel. Obiceiul şi felul meu mă fac să le numesc strămoaşe. apoi se aşeză pe-o baniţă. De unde putem noi şti că nu-i cumva a unspre ecea proroacă sau a doua Casandră*? Şi chiar dacă n-ar fi şi nici n-ar merita să i se spună oroacă. Intrară fară piedi cocioaba coşcovită. spuse Panurge. N-o să căpătăm nici un răspuns fiindcă am uitat rămurica de aur*. Bătrîna tăcu o vreme strîmbînd din nas. în cuvinte puţine. şi luă trei fuse vechi. îl opri pe cel mai asc iar pe celelalte două le-azvîrli subt o piuă de pisat mei. pricep nu glumă. nemîncată. munte. o vră sta. Au dr cei care le numesc moaşe. T reaba e oprită de legea lui Moise. de la un papuc. — Trebuie să fie-o cărturăreasă — îşi dădu cu părerea Epistemon — o ghicitoare. Să amînăm cîntărirea şi cerce195 tarea tarea acestui fapt pe cînd vă-ntoarceţi. tenebrosul filosof. Bătrîna — prăpădită. — E-o adevărată proroacă. Gătită-n felul ăsta.

oriunde m-aş afla: fug de mine cum fuge întunericul cînd răsare soarele şi cum fugeau b olile cînd se-apropiau moaştele sflntului Martin. dorind mereu să vezi şi să-n veţi. După ce strînseră frunzele se-ntoarseră la curtea lui Pantagruel. cucoană. care i-a răspuns prin semne. — Ba dimpotrivă. într-o iniţă era un sicomor bătrîn: baba îl scutură de trei ori şi pe cele opt frunze ce căzură di . care nu-i nebun de fel. trebuie să ne găsim vreo ghicitoare care să ne fie călăuză şi Panurge îi răspunse că are să le fie de ajuns prietenul său Xeno-man* şi că pe deasupra voi treacă şi prin ţara lanterniţilor*. . căci vîntul le-mprăştiase prin tuf cea. spuse Panurge. stareţul mînăstirii Thelema. Sigur are e-drume într-acolo. dar înainte de-a porni în această peregrinare plină d jdii. Ii povestiră cu de-amănuntul lui Pantagruel călătoria. pietros. frunzele de sicomor. cred că sînt vrăjit. nu fară osteneală. i-a pus în mînă o butelcă pe care-o golise de vin. a bătut multe 198 drumuri drumuri şi la multe uşi. rogu-te! Am să-ţi fiu un bun tovarăş m. şi cred că ăsta-i miezul răspunsului. dar baba i-o luă înainte: ieşi. astrologul şi chiromantul. crede-mă! — Bucuros. iar nebunul Trib onul Curţii. de la bătrînul poet Cotoş-miorlau. tatăl meu. găseşte-le dacă poţi. legiuit orul Gînsocea şi filosoful Vîrtelniţă numai năzbîtii încîlcite au înşirat. Să mergem împreună. pentru că butelca era goală. Şi se pregătea să-şi ia tălpăşiţa. mor de frică! Nu-mi plac dracii. CAPITOLUL AL TREIZECIŞIUNULEA CUM PANTAGRUEL ŞI PANURGE SE HOTĂRĂSC SĂ MEARGĂ LA ORACOLUL D VINEI BUTELCI. n-a priceput nimic. de la Fratele Ioan Zdrelitorul. în tovărăşia prietenilor săi. Pe cuvîntul meu dacă neb Triboulet. nu mă mai însor! Mă las păg o dată pentru totdeauna. plină de vădite riscuri. şi de-acolo să ia vreo doctă şi folositoare lanternă. desfundat. monosite arătări! Hai să fugim! Maică Doamne. nu mă-ndeamnă la butelca! Să ştiţi că-mi înnoiesc legăm e care l-am făcut cînd m-am hotărît să-mi port ochelarii la scufa şi să nu mai îmbrac nădra n-am să am răspunsul Divinei Butelci. în sfirşit. a cărui soţie de-a doua se numea Groaha. Şi-apoi. Avem să ucruri minunate. Dar degeaba se străduiră ei să-nţeleagă ce scria pe el r Panurge se lisă păgubaş. De multă vreme te ştiu iubitor de călătorii. care are ş iinţă de locul. luîndu-i vorba. zise Pantagruel. cu fusul în mînă. cu fusul. răspunse Pantagruel. Numai că ma pe care l-am uitat. zice Pantagruel. răspunse Pantagruel. înainte de-a ne-aşterne la drum trebuie să cer rea şi îngăduinţa regelui Garganrua tua. Văd eu de p e numai să aflăm hotă-rîrea regelui. s-a ales cu un rond el năstruşnic şi de netălmăcit § Her Trippa. Asta o fi însemnînd că eu şi cu nevastă-mea o să ne jucăm toată ziua şi-o să rîdem. de parcă aş auzi-o pe vijelioasa Proserpina*: acuş au să iasă dracii.pt care Panurge îi spuse lui Epi-stemon: — Să mă bată Dumnezeu dacă nu tremur.. mutul. scrise la iuţeală. După aceea. că pe drum n-o să cădem în melancolie. ţara şi ţinutul unde se află templul şi oracolul Divinei Butelci. văzînd că nu poate aştepta de la frunze vreo prezicere sigură. — Ce primejdii? zise Panurge. încercînd să afle de la o droaie de lume păreri despre căs lui: de la Nasdecapră. numai de glume chiz no-vate şi de braşoave a avut parte. c fie în această călătorie ceea ce fusese ghicitoarea pentru Enea. cîteva versuri scurte. asta nu vorbeşte creştineş nu pare cu patru şchioape mai înaltă de cînd şi-a pus şorţul în cap. foarte mulţumim de ajutor! Gata. Apoi le-aruncă în vînt şi spuse: — Du-te după ele dacă vrei. — Profeţia mea e. aşa cum le şade bine proaspăt căsătoriţilor. Triboulet mi-a dat cu tifla. să nu spui nu. medicul Rondibilis. pe ele stă scris destinul căsătorie După ce rosti aceste cuvinte. upăraţi din pricina drumului care li se păruse gloduros.. teologul Hipotadeu. cînd pătrunsese în Cîmpii izee*. nu l-a putut mulţum i el. prieten de-al meu. şi cele petrecute cu proroaca. Şi ce-nseamnă bălmăjit e? Şi zvîcnelile astea din umeri ce-or fi vrînd să zică? Şi ce dă din gură ca o maimuţă cîn îmi vîjîie urechile. 199 Mi-a Mi-a pus în mînă butelca. Asta ce-o mai fî-nsemnînd? — Poate. intră în vizuină şi-nchise repede uşa în urma ei: şi n-o mai lergară ei după frunze şi le-adunară. Bucuroşi că se-ntorceau. Primejdiile fug de mine cale de şapte p e. după ce l-a ascultat şi i-a primit darurile. îi ar ră. — Fiindcă veni vorba. Mă necăjesc nesuferiţi. tatăl meu. Panurge. Cu bine. Ştiu eu un om înţelept. înseamnă că ai să ai nevastă beţivă. şi să căpătăm învoirea lui. zise Panurge.

destul de ţărişoară. Pantagruel îşi alcătui flota. Sămînţa se iveşte spre vîrf şi puţin dedesubtul lui. Ajuns aici. luîndu-şi rămas-bun de la blajinul şi-nţeleptul Gargantua. verzi şi aspre. mai luminat la faţă ca de obicei. — Atunci. iar cînd are să fie vîntul prielnic. albişoară şi cu fire puţine. bani cît şi alte boarf care are omul nevoie la un drum lung şi primejdios. pufos. mama sau rudele apropiate s-ar împotrivi. dacă în privinţa căsătoriei te laşi în seama mea. sînt ascuţite la vîrf ca vîrful de lance macedoneană sau ca lanţetele cu care umb chirurgii. Luaţi-i cu voi pe Epistemon. atît verde şi crudă. cît şi murată şi fiartă. punîndu-te sub ocrotirea Lui. Gargantu a. descoperind-o. Pantagruel se-ntîlni cu bunul său părinte. lemnoasă. prea-iubite fiu. goală ca tulpina de bob sau de genţiană. verde pe dinafar cioasă pe dinăuntru. Acum vorbeşte despre tine. de a merge la oracolul divinei BUTELCI. luptători. de trei ori mai lungi decît late. în numele Mîntuitorul stru. pe Fratele loan şi pe ce ilalţi pe care vreţi să-i mai alegeţi ca să vă-nsoţească. îi anurile pe care le-aveau şi se rugă de el ca prin buna sa voinţă şi îngăduinţă să le dea pu le-aduce la-ndeplinire. încărcă tot ce-i era de trebuinţă: corăbieri. fie sacre. cît şi de alţi vrednici bărbaţi ai nobilei sale case. însoţit d Panurge. ţărişoară. rotunjoară. cîrmaci tălmaci. plăcută nespus tuturor păsărilor cîntătoare ca pietroşeii. pe cît mi se pare. îl luă de-o parte pe Pantagruel şi. — Prea-bunul meu părinte. La puţine zile după aceea. dreaptă. farămicioa nă de fibre în care stă toată valoarea plantei. printre ei se afla Xenoman. răspunse Pantagruel. Panurge s-a străduit îndeajuns să-nfrîngă piedicile şi greutăţile cîte i se puneau de işul. îi strică sîngele şi. i le înmînă lui Ulrich Gallet*. copiii ar avea drep tul să se căsătorească. de Fratele loan Zdreli torul. fie profane şi barbare. tot ce-ai să vrei. Numita buruiană sau iarbă sau plantă pantagr zată astfel pentru că Pantagruel. căci tare sînt mulţumit că vrei să porneşti în această călătorie. am să fac toate pregătiril e de cuviinţă. stareţul mînăstirii Thelema. ciocîr-liile. Lungimea acesteia este îndeobşte de doi-tre coţi. canarii. haine. îi vatămă creierul. decît să mă văd viu şi însurat fară îngăduinţa ta. rotundă ca o vergea. Căci tot ce vei face nu-mi va putea fi decît pe plac. Pantagruel ajunse în portul Thalassa. din tot atîtea vase cîte îndreptase Aiax* din Sal mina* spre Troia. am văzut cu ochii mei cum a luat o mare cîtime de buruiană pantagruelion*. Cumsecadele Gargantua ţinea în mîini două teancuri groase cu jal be: unul cu cele încuviinţate şi altul cu cele spre cercetare. Dar aş v te-apuce dorinţa însurătorii şi pe tine. între altele. am să am eşte-te pentru călătoria cu Panurge. adică douăsprezece. zimţate pe margini ca buza secerei. neîn-trecînd niciodată lungimea unei suliţe. i-a pus în lumină virtuţile şi însuşirile ate — are o rădăcină micuţă.CAPITOLUL AL TREIZECIŞIDOILEA «fTOWWi CUM I-A DAT GARGANTUA LUI PANTAGRUEL Îngăduinţa. pe care-n ziua nun ai minunat decît oricînd. muniţie. şi tălmaci. am să-ţi găsesc şi mireasă şi-am să am grijă şi de ospăţ. atunci cînd tatăl. ie deschis la culoare. lunguiaţă. Din rădăcină se ridică o singură tulpină. de la care luase-n arendă nu mai ştiu ce pămînt de pe lingă castelul Ghiveciului. meşteşugari. măcăleand altele. dar care îi supără omului stomacul dacă mănîncă prea multă. îi spus — Prea-iubite fiu. într-un înveliş subţire şi gingaş. bătrînul lui magistru-cancelar. gras. marele călător ş deschizător de căi primejdioase. Frunzele. potrivit vreunei legi. care ruga fierbinte pentru călătoria fiului său. Toţi l torii au luat acest drept 201 copiilor copiilor şi l-au trecut părinţilor. dîndu-i ameţeli de cap şi durere. Alege-ţi d in arsenalul meu naval de la Thalassa* echipajul care-ţi va plăcea ţie. Mă rog Domnului ca mai b c mort înţepenit la picioarele tale. însărcinat cu jalbele u plîngerile. umed şi 202 cald cald şi cînd nu duce lipsă de ploaie care s-o ude pînă pe la sărbătorile pescă ică pînă la solstiţiul de vară. sferică. îi povesti pe scurt păţaniile prin care trecuseră. desfa pînzele. Fă ce vrei cu avuţia mea. de Epistemon. N-a pună că. Intrînd în sala cea mare a castelului. încă nu mă gîndisem la asemenea lucru: rivinţă mă lăsam în seama bunei tale voi şi-a părinteştii porunci. guri de tun. în lipsa ta. întrecîndu-le pe toate cîte s-au mai făcut. care tocmai ieşea de la consiliu. hrană. care nu-s de-o palmă. p a nesuferită pe care-o stîrneşte. venit la chemarea lui Panurge. e multă la număr. lăudat fie Domnul Dumnezeu care ţine treze în tine dorinţa şi înde nic al virtuţii. cîrmaci şi corăbier . scatii. . şi creşte la atare înălţime mai cu seam moale. Căci. ai fi tocmai la vîrsta po vită.

marele călător şi deschizător de dr muri primejdioase. picurat în ureche. pentru întemeiate pricini. puneţi iute deasupra pantagru aşa cum creşte el în pămînt. Pantagruelionul încordează arcurile şi arbaletele. de galioane şi de caice. iar noi ne-am dus la ele: ispravă pe care n-o pot f ace întotdeauna păsările. lăsînd-o acolo. podagra şi guta. omoară orice viermuş ce-ar fi luat fiinţă acolo din vreo putreziciune. Uleiul scos din el. oamenii au străbătut mări şi oceane. Vizind ei zeii din OLimp cum. şi-n care Crassus cel zgîrcit a fost înfrînt şi zdrobit de părţi. Pantag l — luîndu-şi. ciubotele. tîrlicii. calea pe care-aveau s-o urmeze pentru a ajunge la oracolul Divinei Butelci. de Gi mnast. căpeteniile. şi de alţi oameni vechi 205 servitori servitori ai lui. oricît de uşoare pene ar avea şi oricîtă înlesnire de-a pluti pri e-ar fi dat firea. scoţînd-o. părintele său are se ruga (cum aveau obiceiul. aşezîndu-se cu la masă. de galere. îi arătase lui Gargantua. pe marea şi universala sa hidrografic*. conţepiştii şi scriitorii? N-ar pieri. ghetele. de ziua Vestalelor*. s-ar putea s-ajungă-n lună ori chiar de-a dreapta lor în lăcaşul zeiesc. La pupa. înmoaie nervii-ncordaţi. de asemeni. navele şi corăbiile pe care le duce din porturile lor şi le mînă în voia macilor. în chip de stemă. cu ajutorul lui se fac praştiile. de Fratele Ioan Zdrelitorul. fildeş ori porfir am avea noi.Iar acest pantagruelion se foloseşte în felurite feluri. Rădăcina ei. pantofii. Dacă vreţi să vă tămăduiţi numaidecît de cine ştie ce arsură. şi cred că mai chibzuiesc ş i. rămas-bun de la bunul Gargantua. ca să despărţim firele (în care precum am sp oată valoarea plantei) şi să le-alegem de partea lemnoasă ce nu foloseşte decît la făcut fo sau copiilor la joacă. pe 203 urmă urmă o batem şi-o cojim la umbră. Fără pantagruelion morarii n-ar mai avea în ce să care grîul la moară şi n-ar mai avea în c nă faina. în el sînt învelite trupurile morţilor. avînd grijă doar să-l uscat. fară să-l pregătiţi în vreun fel anume. neavînd de ce le trage? Datorită pantagrueli onului care le-mbracă sînt apărate oştile de ploaie şi de frig mult mai bine decît le prote guiau pieile pe vremuri. vîslaşii.-ntr-o 204 bună bună zi. papucii. Dato capătă formă şi croială cizmele. numită Thalan/ega*. o uscam la soa e. de Carpalim. cum vă spuneam mai adineauri. bine călăfat uite. bine aprovizionate şi înzestrate cu pantagruelion din belşug. cîrmacii şi marinarii se adunar i pe nava lui Pantagruel. de asemenea. şi-au zis că. oricîtă mîncare gustoasă am pune pe ele. Mai întîi. flota fiind alcătuită dintr-u n număr egal de trireme. şi hiar dousprezece. tot el coboară în apă dulce şi-n apă sărată spre folosul pescarilor. tălmacii. cinci zile dacă vremea-i uscată şi apa caldă. Drept care au hotărît că trebuie să se-adune la sfat. urmaşii lui Pantagruel. s-o pun tătătoare. muşii. încheieturile ţepene. pajul lui Gargantua. calemgiii. nu curgătoare). se vedea o bu . scutierul lu i Gargantua. argint. şi pa e neînfaţate. ziua-n care Brutus a cucerit Spania şi i-a sub jugat pe spanioli. datorită minunatei plante panta-g ruelion. oricît de mult aur. nobila artă a ti păriturii? Cum ar mai fi dangăt de clopote. descoperind vreo altă buruiană sau plantă cu însuşiri re. Era de Panurge. sfinţii creştini) pentru prie lnica navigare a fiului său şi-a celor care-l însoţeau — se îmbarcă în portul Thalassa. copiştii. cipicii . El poartă pe mare. ne-nvaţă Pantagruel. de Rădăcinuţă. pute rnicele galioane. dacă vremea-i nou-roasă şi apa rece. Această minunată buruiană are nenumărate întrebuinţări şi aduce uimitoare foloase. bine echipate. trebui’ să curăţăm tulpina de frunze şi de sămînţă. şi de Xenoman. grelele galere. ferin du-le de căldură. botforii. avocaţii n-ar mai avea pe ce să-şi însemne pledoariile. cît şi orice altă gînganie ce s-ar fi strecurat înăuntru. potrivit cu obiceiul popoar elor şi-al ţărilor pe unde creşte. Ce s-ar face iar notarii . de Eustene. Tot pantagruelionul acoperă teatrele şi amfiteatrele. care. matrozii. fiartă-n apă. Ofiţerii. după care. cu ajutorul palelor de vînt. de Epistemon. marile trireme. CAPITOLUL AL TREIZECIŞITREILEA îftfWWif CUM A PORNIT PANTAGRUEL PE MARE ¿CA S-AJUNGĂ LA ORACOLUL DIVINEI BUTELCI BACBUC. condurii. In acest fel neamuri pe care natura părea că vrea să le ţină ascunse şi să le păst necunoscute au venit spre noi. In luna iunie. Fără pantagruelion mesele ar fi neaşternute. Numărul vaselor era cel pe care l-am destăinuit mai înainte. la începutul bisericii.

206 C \\ După ce isprăviră cuvenitele rugăciuni. A douăsprezecea. Dintre pînzele şi picturile aflătoare acolo. Fap . adică. Şi vînzătorul zicea că se găseau puţine asemenea dobitoace în Sciţia. toate din saia frigiană. late de trei coţi una. care să nu senineze şi să nu rida din toată inima. cum şi păsări. nu se afla om care să nu socotească drept prevestire sigură că această călătorie va fi făcută şi la dus în deplină sănătate şi voie-bună. împodobit cu-o ghirlandă de mărgăritare indieneşti. în sănătatea călătorilor. Căci părerea lui. de amărît. CAPITOLUL AL TREIZECIŞIPATRULEA 99999(9 CUM A CUMPĂRAT PANTAGRUEL MULŢIME DE LUCRURI F RUMOASE ÎN INSULA MEDAMOTHI. poleită cu au r cipriot în lucrătura persană. un coş din împletitură de aur bătută cu mozaic. de posac ori de mîhnit. puseră masa pe puntea Thalamegei şi băură în s lor rămaşi pe ţărm. Pantagruel puse pe G ast să-i cumpere viaţa şi isprăvile viteazului Ahile ţesute pe şaptezeşopt de bucăţi de tap lungi de patru. o ulcică de aur cu două toarte. arătînd de fapt care e culoarea ierburilor. iscusit cioplită tră străvezie. precum şi-un tarand vîndut de-un de prin părţile tătarilor. care. scobit într-o nestemată ca smaragdul. a tuturor lucrurilor de care se apropie. care lipsea în ziua aceea. După ce isprăviră cu băutura. a florilor. o cadră. de parcă erau vii. făurită pe jumătate din argint lustruit şi şlefuit. A unsprezecea. La pupa celei de-a doua corăbii era înălţată sus de tot o lanternă antică. suflat cu aur.Coborîră ei în port şi. peşti şi animale exotice : căci se nimerise să fie a treia zi a iarmarocului l mare ce se ţinea acolo în fiecare an şi unde veneau cei mai bogaţi şi mai vestiţi neguţăt in Africa şi din Asia. pe greceşte. ca o urnă antică. plecat fiind la nunta fratelui său Filoteamon* cu pri nţesa moştenitoare din regatul Engis*. Puteţi să le vedeţi la monas lemei. altul în care se vedea ecoul pictat după natură. pe mîna stîngă. Pantagruel şi însoţitorii lui cumpărară felurite tablouri şi tapiserii. cum intraţi. aducînd merinde şi vinaţuri de-acasă. argint. şi două licoarne. în deobşte. A patra. cu nişte coarne enorme şi rămuroase. sîngeriu. Intrebînd cine era mai-marele insulei. şi cealaltă chipul ujitor în căutare de stăpîn. A şasea. a stîncilor şi. şi le plăti peşin cu foaie verde. un pahar de aur strecurat. în timp ce marinarii faceau p izie de apă dulce. Cea de-a treia avea în chip de stemă o cupă frumoasă şi adînca de porţelan. vedere din pricina numărului mare de faruri şi de turnuri înalte de marmură cu care era împodobită jur-împrejur. se duseră fiecare pe vasul lui şi întinseră curînd pînzele în t. Drept care lesne era să pricepi că albul şi roşul erau culorile nobililo ori şi că ţinta călătoriei lor era să afle cuvîntul Butelcii. Pantagruel află că era un rege pe nume Filofane s*. A opta un potir înfaşurat în iederă preţioasă. A noua. închinînd. aşternură şi e chei. în galeria de sus. oţel ramă. parte femeiască. 208 Mai Mai cumpără. o pîlnie de abanos. unul de parte bărbătească. ideile lui Platon şi atomii lu Epicur*. a copăcei or. A zecea. şi pe jumătat mălţuit. Tarandul este un animal cam cît un tăuraş cu un cap ca de cerb. văzînd asemenea mîndru alai de corăbii şi stemele l u se afla om care să nu spuie despre călători că erau toţi oameni de omenie. încrustată cu vinişoare de aur. fiindcă ele îşi schimbă culoarea după felul locurilor pasc şi unde hălăduiesc. care-l citise pe acul busolei. numai că ceva mai mare. cu nişte copite despicate. întărită şi de cea a lui Xenoman. cusută-n fir de aur şi de argint. cum se cuvenea. Epistemon cumpără un tablou care-nfaţişa. cu pielea aproape ca un scut de tare.telcă mare şi pîntecoasă. roi s. aşa după cum le arătase drumul cîrmaciul principal. Nicăieri. era că oracolul Divinei Butelci Bacbuc se a la prin preajma Indiilor de sus. A patra zi. trei licorni tineri şi frumoşi. un butoiaş aur mat. oricît de posomorit. călătorii dădură peste o insulă numită Medamothi. cu păr lung ca de urs. o cană de lemn bine-mirositor (căruia voi îi spuneţi lemn de aloe). a copacilor. la rîndu-le. vînăt-rotate la păr. Fratele Ioan îşi tîrgui două cadre preţioase ş înfaţişînd. mutra unui împricinat care şi-a pierdut procesul. A cincea. un pocal de toată frumuseţea. o stacană călugărească turnată dintr-un amestec de patru metale: aur. de asemeni. arătînd astfel că vor trece prin Lanterma. A şaptea. Rădăcinuţă. Aşa încît nu se afla om.

aşa cum doresc eu. pe care-l încărca bucuros cu daruri. apoi. orită minunatelor tale însuşiri. părul dobitocului se facea sur. Uitîndu-se către port văzu că era una dintre felucile iuţi uşoare ale părintelui său Gargantua. al cărei cuprins era precum urmează: « Fiule mult-iubit. îmbrăcat în alb. iar el se-apucă să-i răspundă lui Gargantua iască plecăciune şi cu mult respect. Pantagruel veni şi el să-nchine cu solul. înainte de-a deschide scrisorile. Malicorn era sărbătorit la han. fiindcă la prova avea sculptată o dunică de mare: un peşte cărnos. trimis într-adins de rege. i-l dădu în seamă. răspunse el. pentru că Panurge ţinea morţiş să cinstească un de bună-venire cu Malicorn. ca prin el să aflu cum s-au petrecut primele zile ale călătoriei tale. părul se preschimba Cînd avea însă culoarea lui firească era ca măgarii de pe la noi. Tot aşa. bunul Pantagruel. Vasul cesta era uşor ca o rîndunică. După ce-şi pecetlui epistola. acoperit cu un valtrap de satin garnisit cu fir. bunii mei prieteni. lăsînd mă această unică teamă: nu cumva călătoria să-ţi fie pricină de nenorocire sau de oareşicar ştii prea bine că frica este nedespărţită oricărei dragoste adevărate. care era îmbrăcat în ia lui togală de şiac. pielea şi părul i se roşeau. fară solzi. Pantagruel mai stătu puţin de vorbă cu trimisul. ca să afle despre starea şi despre sănătatea fiului său. un porumbel care tocmai îşi clocea ouăle cînd pornise zisa felucă. i-ar fi legat porumbelului de picioare cordeluţe negre. In mai puţin de două ore. au zi pe neaşteptate. uşor îmi v să predic buna împlinire a ceea ce-a mai rămas. Din casa ta părintească. şi după îmbrăţişările şi cuvenitele salutări. Viteazul Gargantua. pe Gimnast şi pe ceilalţi tovarăşi de drum. şi ca să-i aducă di tea lui taică-său scrisoare. pe Fratele Io an. se linişti cu p rivire la sănătatea odraslei sale. Cît despre Gargantua. După După ce isprăvi de citit scrisoarea. lîngă Pantagruel. du-i şi prin viu grai veşti de-acasă. mai ales cu numitul cameleon. MALICORNI # CAPITOLUL AL TREIZECIŞICINCILEA WW CUM A PRIMIT PANTAGRUEL SCRISOARE DE LA PĂRINTELE SĂU GARGANTUA ŞI DESPRE FELUL CIUDAT DE-A PRIMI CU MARE IUŢEALĂ VEŞTI DIN ŢĂRI E ŞI DEPĂRTATE. pentru a-mi izgoni din minte asemenea îngrijorare. După ce porumbelul fu slobozit. alături de cîrmaci. Dragostea firească pe care-o poartă părintele fiului său drag. zece salve de treasc şi de săcăluş. îmbrăcat în mantie ojie. ace stuia îi trimise tarandul. Dacă lui Pantagruel i s-ar fi întîmplat vreo nenorocire. încît mai degrabă părea că zboară pe mare. maimarele bucătarilor lui Gargantua. Pantagruel citi epistola tatălui său Gargantua. pe Xenoman. Kelidonia* numită. GARGANTUA». In vremea asta. Părintele şi prietenul tău. Şi pentru că fiece dată început e pe jumătate făcut. pe Epistemon. îi dădu uh. ba chiar şi mai mult. fară-ntîrziere. Porumbelul îşi luă numaidecît zborul. A. Era un porumbel din hulubarul lui Gargantua. încît filosoful grec Democrit* a scris o carte-ntreagă de ea. Căci dacă începutul este prielnic. Le vei citi cînd ai să vrei să petreci u după oboseala treburilor tale.t prin care se aseamănă cu mai multe alte vietăţi. despicînd aerul cu-o repeziciune de necrezut. Pantagruel. l-am trimis pe acest om de încredere al meu. cu aripi cartilaginoase ca ale liliacului. le dărui şi marinarilor lui cîte cinci sute de galbeni de cap. poştaşul văzduhului? — Da. la treisprezece ale lunii lui iunie. Lîngă Panurge. mulţumindu-i pentru epistolia trimisă şi înştiinţînduite-n dar tot ce tîrguise la iarmaroc. de bucurie. dinspre chei. într-atît a sporit în mine. mari. e vîrît în coşul ăsta. tapise . Salută-i pe Panurge. auzind că purta cordeluţa albă. Aducătorul îţi va povesti mai pe larg toate noutăţile de la curtea noastră. încît de la plecarea ta m-a părăsit orice alt gînd. dar pentru că toate-i mergeau cu sp or şi cu folos. In timp ce se tocmea cu negustorii pentru acele sălbăticiuni exotice. însoţite de vesele ura ce veneau de pe toate corăbiile. porumbelul străbătu deci prin văzduh drumul lung pe care feluca îl făcuse cu pînze şi cu vîsle în trei zile şi-n trei nopţi şi se duse întins în hul bul unde-i erau ouăle. un fel de şopîrlă atît de nemaipomenită. căc nu e pasăre care să se-asamene la zbor cu porum-belul cînd are ouă de clocit sau pui de hrănit. Pantagruel rimis: 210 — Ai cumva porumbelul. îi legară de picioare o cordeluţă de tafta albă şi. decît că pluteşte afla Mali-corn. Ceea ce li se păru de minunare la tarandul ăsta nu era atît chipul şi pielea cît părul care căpăta pe dată culoarea lucrurilor din apropiere.m făcut rost de cîteva cărţi pline de baz are îţi vor fi înmînate de aducătorul scrisorilor. cu ajutorul cărora poate zbura cam cît zboară o săgeată.

ei de pe uscat. iar berbecul Puşlama în celălalt: mă prind p sută de stridii că-n greutate şi-n preţ are să te-ntreacă. După care. Şi as l Malicorn porni să se-ntoarcă la curtea lui Gargantua. he. Vecine şi cumetre dragă. mai de una.: —Bucuros? PAN. Vezi berbecul ăsta? Şi lui tot Puşlama îi spune. ia întoarce-ţi şi urechea ailaltă şi-ascultă ce-ţi spun.: —Aşa-mi spui dumneata. ar avea haz să pună omul punga plină lîngă dumneata! Cui n ar da seama i-ai trage-o păcăleală! Uitaţi-vă. Panurge intră în vorbă cu un negustor. Care nu ne-a fost bucuria şi nouă şi neguţătorilor: noi eram bucuroşi să aflăm noutăţi de pe mare. mg A cincea zi. ha. NEG. be. dar fa-mi hatîrul. behehe! NEG.: — Frumos glas. NEG. mai de alta. vecine dragă şi cumetre! Ăstea-s oi cu miţ e. ha! Ai să vezi lumea. scurt şi fară vorbă. îl cam luă în’rîs. oi grase.: — Şi nu ţi se spune. Pîn’ la urmă. Şi stînd de vorbă. PAN. şi-ncepurăm să-ntrebăm despre ţ re obiceiurile neamului lanternit. care se-ndrepta spre noi venind din stînga.: —Aşa e. şi bău in sănătatea lui o oală pl n bun lanternit. am să vă copiez eva din ele şi-am să vă istorisesc şi vouă. îşi dădură mîna şi traseră o duşcă în sem să le spuse în taină lui Epistemon şi Fratelui Ioan: Daţi-vă puţin deoparte şi-o s-aveţi ce vedea. zărir de negoţ. NEG. O să petrecem de minune. NEG. că dacă ajungeam acolo (ceea ce era uşor). be. zise Panurge. NEG. vinde-mi şi mie una. Puşlama. oameni buni. împodobiţi cu brocarturi de preţ. dac-o să mă rugaţi frumos. fiindcă veni vorba. NEG. la vremea pot rivită aveam să vedem plăcută. veselă şi cinstită adunare de lanterne. făcuţi la codru şi neunsuroşi.: — Bate palma! Ha. ¿JB NEGUSTORUL: —Te duci în Lanternia? PAN.: —Nici gînd de-aşa ceva.: —Nu te supăra.: —Ca să vezi lumea? PAN. PAN. pe nume Curcănel. aşa cum sî tr-o bună zi ai să fii spînzurat. -Fie. eşti măscăriciul regelui şi-ţi spune Puşl erbecul. începînd să ne învîrtim în jurul polului şi depărtîndu-ne de echinocţiu. răspunse negustorul. cum face pe grozavul! Răbdare. cumva. In mijlocul mării îl puse pe Epistemon a citi cu glas tare din cărţile primite. scurt şi fară vorbă. Pantag uel află că veneau din Lanternia.: —Aşa e. Dar. se apropie de negustor. Negustorul îi răspunse: Vai! vai! cumetre dragă şi vecine. vecine dragă şi cumetre. la care nici Panurge nelăsîndu-se mai prejos. pe toţi trei. Negustorul.: —Nu eşti măscăriciul regelui? PAN. CAPITOLUL AL TREIZECIŞIŞASELEA WWW*# CUM S-A ÎNTÎLNIT PANTAGRUEL CU O CORABIE DE CĂLĂTORI C RE SE-lTORCEAU DIN ŢARA LANTERNITILOR.: —Aşa e. oi ca trunchii. Cît ceri? D-apăi cum. fa-mi hatîrul şi vinde-mi o oaie . bine ştii să-ţi mai baţi joc de bieţii oameni! I e uită ce muşteriu drăguţ! Ce mai cumpărător de oi! Ia priviţi! Ai mai degrabă mutră de pun e cumpărător de oi! Sfinte Sisoie. Puşlama. PANURGE: —Cum porunceşti.: — Să facem o prinsoare. zise Panurge. Drept care. he! BERBECUL: Be. NEG. Puşlama Berbecul? PAN. Oi de la Răsărit. Ne bucurarăm şi mai mult. dacă ţine aţ e rupe. de la care-a luat Iason* lîna de aur*. 213 şi-am şi-am să-ţi plătcsc bine şi pe loc cu bani de la Apus. se d rau cît pe-aci să se taie-n spăngi. i se părură nostime şi pline de haz. în timp ce aflam toate astea. Apropiindu-n aflarăm că erau franţuji din Saintonge*. vâzînd că Panurge n-are nădragi şi-şi poartă ochelarii 212 legaţi de tichie. Nu zău. rugîndu-l smerit să binevoiască a-i vinde şi lu i o oaie. iar Pantagruel şi-ai lui îşi urmară călătoria.riile cu viaţa lui Ahile şi licornii. şi că se faceau mari i cu acest prilej spre a se lantîrnui* vremea de pomană. . care eşti Puşlama Berbecul ai să stai într-un taler al balanţei de colo. Aflarăm că spre sfîrşitul lui iulie viitor avea loc o bşteasca întrunire a lanternelor. Dumneata.: —Frumos şi-armonios.: —Aşa e.

zise negustorul. puţin îmi pasă! Mie vinde-mi numai una. aia cu care joci mingea. — Cumetre dragă. faci o minunată fiertură din care se descuie la burtă cîinii constipaţi. de! zise stăpînul vasului către negustor.. dacă vrei. Recunoaşte şi dumneata că e prea mult! Nu eşti primul om din cîţi am văzut în viaţa mea. pu eptul. băşica. dă-i pace! — Sigur că vreau. zise Panurge. plăteşte t beni bucata. — Haida. face nu face. şi cînd am să-ţi laud părţile de dinuntru: spetele. de dragul dumitale. Mi-ai face mare bine şi l-ai face şi veşnicei dumitale pomen ac-ai vrea să mi-l vinzi. încornoraţi. E prea mult. vrind si se-mbogăţească şi să ajungă avut prea repede. pe el sau oricare altă oaie. mari învăţaţi zic. — Bine. măruntaiele. dar capul. răspunse negustorul. puteţi spune oare despre coarnele domniilor-voastre că ar avea aceleaşi însuşiri şi minunate virtuţi? ^-Răbdare! răspunse Panurge.. Am văzut mulţime de-nvătati. vecine şi cumetre d e-aia mă şi costă-aşa de mult. ficatul. afară de măgarul indian şi de gazelele din Libia) cu c re. vinde-mi una. Nu mai e nevoie de alt bălegar şi de alt îngrăşămînt. arşicele. Voi. şi-am să ţi-o — Cumetre şi vecine dragă. — Costă nu costă. vinde-mi una. pe cuvînt ceri? — Vecine dragă şi cumetre. CAPITOLUI CAPITOLUL AL TREIZECIŞIŞAPTELEA WtfWV CUM A MERS MAI DEPARTE TOCMEALA DINTRE PANURGE ŞI CURCĂNEL. din miţa oilor ăstora se fac postavu le scumpe de Ruan. Ei. — Că-nvăţat mai eşti. costiţel e. 216 . te rog. Aduc oile astea dintr-o ţară în i (Domnul fie cu noi!) nu mănîncă decît roşcove. Pe urmă îngroap rei din ele. iar scroafele (iertată fie-mi vorba proast nu se hrănesc decît cu flori de portocal. domnilor încornoraţi. din care pigmeii îşi fac arcuri mici pentru tras cu sîmburi în cocostîrci. cu un picuşor de pucioasă. d in care. împăratul Octavian August a cîşt gat într-o seară peste crnzeci de mii de taleri la jocul ăsta. uită-te niţel la minunata alcătuire r dobitoace. răspunse negustorul. începu iar negustorul. Te rog. Din maţele lor se fac strune de vioară şi de harpă. se juca în antichitate acel joc regesc. cumetre dragă şi vecine. 3z — Nu ştiu dacă eşti vreun învăţat. dar vinde-mi şi mie una şi-am să te plătesc regeşte. praporul. jupîne. şi vecine dragă. şi vecine. zise negustorul. asta-i carne pentru regi şi pentru p E-atît de fragedă şi de gustoasă. Dar dacă alege. dimpotrivă a sărăcit şi uneori chiar ul. altminteri am să mă ţin mereu de capul dumitale! Ţin e colea bani-ghiaţă! Cît ceri? Şi spunind acestea. care-au să fie vîndute drept marochine turceşti. călcîiul. splina. Din pielea lor se fac marochinele cele frumoase. dacă nu vrei. Pune mîna pe coarnele ast zdrumică-le un pic într-o piuliţă de fier sau cu-o dreavă. încornoraţilor. In puţine luni ai să vezi crescînd aco cel mai frumos sparanghel din lume. Şi să mai ştii dumneata că pe locurile unde îşi slobod ele udul creşte grîul de par r fi slobozit Domnul Dumnezeu. răspunse negustorul. Şi. nici gî d să cîştigaţi atît. care au să fie vîndute la fel de scump ca cele de Miinchen. păzească-ne Dumnezeu sflntul! Ce zici de asta. — Răbdare! zise Panurge. chiar şi la unele părţi ce ţi s-ar părea fară folos. Da. zic. că ţi se topeşte-n gură. destul te-ai învîrtit pe după dege i. Să facem tîrgul. ai şti în privinţa asta că la mădularele josnice ale acestor divine dobitoace — picioare este vorba — se află un os. nu cu supărare. Zgîrie-brînză. se bătea peste chimirul doldora de galb eni noi. din bălegile lor doctorii de pe la noi fac leacuri cu care vindecă şapteze ci şi opt de feluri de boli. cu care (asta nu se întîmplă nici unui animal din lume. Ce zici de toate astea? Te rog. în bătaia soarelui şi stropeşte-le des. da! Dac-ai l > ftjj » » fi învăţat. zise Panurge. — Ei. care. zise Panurge. domnule ! — Cumetre. astragalul. La mine-acasă aş cumpăra cinci. astea-s oi din neamul berbecului care i-a purtat pe Frixos* şi pe Helea peste marea Helespontului.— Răbdare. dintre care cea mai uşoară uşoară e dropica. ba chiar şase cu banii ăştia. că tot atîta e. zise Panurge. zise Panurge.

care-i o ţară mîzgălită şi plină de tut pricepe nimic din ce-am văzut. u e de coarne. ceea ce faceau şi celelalte oi. nu ştiu cum. spunînd că răposaţii sînt i fericiţi decît cei vii din această vale a plîngerii. De aceea spune Aristotel că e cel mai prost şi mai dobitoc dobitoc de pe lume. Toate celelalte oi. Pîna acum nu m-a dus nimeni. ţ banii! După ce-i plăti negustorului. Le ură totuşi noroc: să dea peste vreo balenă care. puse mîna pe-o oaie mare şi grasă. căci ştiţi prea bine că aşa este firea oii: o urmează în e cea dintîi. portărei şi pricinaşi de toată mîna. uitîndu-se încotr o ducea pe tovarăşa lor. spuse tălmaciul: cînd un călugăr. după cît mi se pare — aşa cum era pe vremuri obiceiul la război — pentru zilele de b e li se promitea mercenarilor de două ori leafa: dacă biruiau era din ce să li se plătea scă şi două lefuri.3 fară să scoată o vorb mare oaia care zbiera şi behăia. Toate la şir săreau în mare şi piereau. alţii apucîndu-le de picioare. văzîndu-şi oile că se-neacă sub ochii lui. toate deodată. un preot. căci înt larea a fost năprasnică. — Iată cum fac. Un tălmaci i-a povestit lui Pantagruel în ce chip ciudat îşi nea acest popor. nemîncînd n-ar avea ce mînca ei. numai să-i plătim. Astfel încît. care se înecă. după cîte văd. alţii de miţe. Panurge zise: A mai rămas pe-aici vre-un suflet de oaie ? Parc-am fi fost la război. mai bine-ţi ţineai banii în pungă şi lăsai plata la urmă. pe lumea au pe cealaltă. nătărău neghiob ce eşti! Pe Dumnez u bunul. zbierînd şi behăind într-un glas.Mincate-ar Mîncate-ar buba-neagră! zise negustorul. — Ducă-se dracului de bani. după două zile am văzut Procura. Negustorul. pe teugă. prin urmare. I-am văzut şi pe locuitorii ei: procurmezişi* cît şi cîr aşi. Pricinaşul are să-l cheme în jud . nevestele şi copiii lor. — Iti încarci sufletul ca un diavol bătrîn! zise Fratele Ioan. N-am văzut nimic rău . In c rmă. Am petrecut pentru cinzeci de mii de franc i. îi trimite un pricinaş. ascultă-aici. Se-ntreceau care să sară mai întîi . un cămătar sau un avocat unui gentilom de prin părţile lui. Dar n-a fost om care să mă supere şi să nu se căiască. că vîntul ne e prielnic. zise Panurge. Prici-naşii îşi cîştigă pîinea lăsîndu-se bătuţi. prorocul. dar. Şi cît crezi tu. să le scape pe celelalte. Oaia fu atît de tare. zise Panurge. Nu s t şi n-am să fiu niciodată. găgăuţă. că-i cunosc . o apucă zdravăn de lînă. Ce zi ci. Panurge alese din turmă o oaie frumoasă şi mare şi-o trase du el. binele şi fericirea celeilalte. Nu era cu putinţă să le opreşti. sus. E tare vesel şi mulţumit cînd pune mîna pe-o pulpă de oiţă bine făcută şi-mbietoare. în şir. v CAPITOLUL AL TREIZECIŞIOPTULEA WWW CUM A VĂZUT PANTAGRUEL PROCURA ŞI DESPRE CIUDATUL F EL DE VIAŢĂ AL PRICI-NAŞILOR. negustorul le spunea oierilor lui: — A ştiut ce s-aleagă. Cînd corabia se goli de negustor şi de oile lui. şi-n vremea asta le ţinea o dică în toată puterea cuvîntului. Dar zadarnic. încît n-am avut vreme să văd bine. înc ră a se arunca şi a sări în mare una după alta. se străduia din toate puter le să le ţină şi să le oprească. oriunde s-ar duce ea. Oaia behăia cît putea. ar fi fost mai mare ruşinea să mai ceară ceva. Şi ş mnezeu ce frumos o mai taie cu un cuţit ascuţit cum trebuie! Deodată. crezînd că s-o oprească şi. Panurge ţinea în mîini o vîslă. răspunse cel din urmă. In timpul ăsta. Lîngă copastie. a treia zi. Fiecăruia-i fagăduia că-i va ridica cenotaf* înalt şi frumos cînd s-o întoarce din Lan217 ternia ternia. adică grefierime. Frate Ioane? — Tot ce vine din partea dumitale e bun. te cam înfierbîn-taşi! Stai uşor! uite. împodobită cu multe flori retorice: le arăta care sînt su le şi amărăciunile acestei lumi. Nu ne-au poftit nici să bem. Urmîndu-ne călătoria. Frate Ioane. speriat. că p un taler de aur? Scumpe domn. dacă pierdeau bătălia. Panurge. ni căm. Fură cu toţii traşi în mare şi î ai de ei. să-i scoată lumină zdraveni şi sănătoşi. Cu nesfîrşite docte şi numeroase temenele ne-au spus că se puneau cu totul la dispoziţ a noastră. şmecherul! O oprisem pentru seniorul din Cancal*. C că aveai cu ce plăti. că cea mai mică dintre oile astea face de patru ori mai mult decît cele pe ca re le vindeau odinioară spaniolii cu un taler de aur bucata. N-a fo t om vreodată să-mi facă o bucurie să nu-l răsplătesc sau măcar să-i fiu recunoscător. Să ne despărţim de nava asta. nu pentru a le da ajutor oierilor. ca pe Iona*. că-l trase d upă ea în mare pe negustor. ci pentr -i împiedica să se caţere pe corabie şi să scape de naufragiu. Ceilalţi păstori şi oieri păţiră şi ei la fel. în cine ştie ce ţară minunată.

dacă nu mă ajutaţi sa scap de ei. pe el îl potopiră cu nişte ghionţi de-a m dragul. altoiţi-l. şi dus a fost. în sfîrşit. Brutarul şi nevastă-sa. bea şi te bucură!» După ce pătrunseră în sala cea mare şi seniorul îl întîmpină cu voie-bună. ori chiar are să azvîrle peste metereze sau pe fereastra castelului său. Scatoalcele şi pumnii au să fie daţi în glumă. de parcă tocmai v-aţi căsători. Amintirea i s-a stins odată cu dangătul clop otelor care i-au cîntat la-nmormîntare. vîrît în policarul stîng. Cît despre seniorul locului. gentilomii ş lujitorii: «Dragii mei. Se pomeni c-un ochi învineţit. gras şi rumen.tă. dacă gentilomul nu-i damblagiu şi mai nătărău de . de astă dată unul tînăr. pisaţi-l. după ce-şi îmbrăcă stola şi stiharul. îi dădu să bea ş imp ce «nuntaşii» îşi trăgeau care mai de care mănuşile: «Ai picat la ţanc: stăpînul e în toane bune. un pricinaş bătrîn. îmbrăcaţi în straie frumoase de nuntă. rot ai trimise-un pricinaş. de parcă ar fi ridicat mîna asupra regelui . Ticălosul. trimise după brutarul 219 lui lui şi după nevasta acestuia. zicîndu-vă unul altuia: «Să ţii minte nunta!» Dar cînd are să l. să nu mai vorbim de el. acela mă iubeşte mai mult.-ntr-o zi. aşa încît. bucătarule. Şi nu vă temeţi că are să vă tragă prin j hezaş pentru voi. Are să meargă totul strună şi-o să mîncăm pe s untă-n casă. şi ce-au păţit la nunta . de parcă ai sta să-i cununi. nu-l cruţaţi. iacătă-l pe zisul pricinaş bogat pentru patru luni de zile. r eţi mănuşile astea umplute cu cîlţi! Daţi-i. ca să fie martori. învineţiţi-l. Cum se isprăveşte slujba şi mirele-şi sărută mireasa. 218 are are să-l ocărască. se pomeni că un burtos de stareţ de prin partea locului îi caută gîlceavă şi-l cheamă în judecată. după desaga de pînză doldora ge şi de jalbe şi mai ales după inelul de argint cu pecete (care-i trebuia pentru pece tluit cu ceară roşie actele). a cămătarului sau a avocatului. bumbăciţi-l. Faptele astfel petrecîndu-se. să da în sala mare. îl duse înăuntru şi dădu vesel de veste din clopot. cu spinarea dăulată. Cînd se isprăvi slujba. cînd au să mai vie pe-aici. însoţit de doi portărei. iar din partea gentilomului — o despăg bire atît de mare. auzind semnalul. muzicantule. D eu ştie cum făcea şi cum dregea popa de-şi ascundea cu mîneca stiharului mănuşa de fier înv blană de hermină. să ai la-nd mînă toba şi flautul. ieşi din paracl se-ntîlni nas în nas cu pricinaşul. cu mutre voioase. vedeţi cîte pocinoage îmi pricinuiesc zilnic nemernicii de pricinaşi. să-mi iau lumea-n cap şi să mă duc naibii la turci u’ nainte. pică. O mai duse ce-o mai duse cu ajutorul medicilor care-l c usură. dar mulţumit nevoie-mare că petrec cu seniorul din Basche. — Seniorul din Basche. că uneori gentilomul îşi poate pierde chiar tot avutul şi poate fi în pr mejdie de-a putrezi ca un nemernic la ocnă. el i-a răsplătit cu daruri bogate şi frumoase pe toţi oamenii lui care-l ajutaseră să pedepsească pricinaşul cîrcotaş. cu falca de jos bucăţele. — Care? întrebă Pantagruel. De aceea. daţi în el ca la fasole. De altfel. tu. părinte. să aibă de cheltuială. Bătu la poartă şi cunoscu portarul după nădragii unsuroşi. se gătiră iute în straiele de sărbătoare şi se-nfa a mare. mulţumind. La fel şi tu. Uite s-aveţi de haine şi de podoabe. Aşa s-a-ntors pricinaşul de unde-a venit. Duhovnicul. începură bobîrnacele prie numai că atunci cînd îi veni rîndul pricinaşului. să te-nfaţişezi în stolă şi cu aghiazma la-ndemînă. — In contra pacostei astea. fiind om curajos. şi-l ameţiră stîlcindu-l cît ai clipi din ochi. Ia. Portarul îl primi cu plecăciuni. după datina nunţilor. numai vînătăi. potrivit poruncii şi îndemnurilor e de la cîrcotaşii chiţibuşari. are să-l înjure cu neruşinare. din mila Domnului. cu ci coaste frînte. după iapa costelivă. care-avu aceeaşi soartă. are să-l snopească-n bătăi cu ciomagul sau are să-i dea cu spada în cap. ştiu eu un leac straşnic. spuse Panurge. în timp ce prînzea împreună cu toţi slujitorii lui (pentru că era omeno şi cumsecade). îl pofti curtenitor în sfîntul lăcaş.» Chi a cu pricina. pricinaşul îl ch cu temenele şi cu smerite plecăciuni. m-am ho tărît. vrednic. şi toate astea în glumă. şi le spuse faţă cu toti curtenii. Seniorul îl omeni cu un galben şi-l pofti la 220 nunta nuntă. Căci are să primească plată bun partea călugărului. primi. fii gata împreună cu soaţa ta. înalt şi slab. Cît despre sfinţia-ta. filotim şi curtenitor. cît şi după duhovnicul parohiei. şi nu faceţi economie! burduşească mai bine. după cîteva zile mai p pri-cinaş. care-i slujea (după datină) şi de paharnic. cum începeţi să ele şi ghionţii după datina. de care s-a folo it seniorul din Basche*.

înghiţise toate ceaunele. Şi iată-l pe omul meu în picioare. că eu am crezut că răposase. mortali şi primejdioşi. pe care-a mîncat-o unui cuptor încins. Plecînd de-aici. braţele. ţipară toţi deodată. Din care pricină. deoarece Narămare. n-a fost în stare să facă faţă tigăiţelor şi crătici oarei or. pe lîngă ostroavele Mării* şi M — tare frumoase şi pline de clistire — şi. Fratele Ioan alese un pricinaş cu botul roşu. cu faţa numai zîmbete şi veselie îi spuse: — Domnule. iezuiţi. bun de gură şi priceput. înecîndu-se cu-o bucăţică de unt proaspăt. îi burduşi spinarea. Ceilalţi î spuneau Fratelui Ioan: — Domnule drace. Ai sa ne năuceşti în bătaie. dacă n-ar trebui să ca lui Dumnezeu şi să nu ne purtăm atîta de crunt. crăticioarele. al lui Gimnast şi-al celorlalţi. 221 Şi alergau toţi. şi-ar părea chiar veselă. pe lîngă insulele Fără* şi Cu*. tot. făcut din fire să mistuie mori de vînt cu aripile desfăcute cu tot. CAPITOLUL AL TREIZECIŞINOUÂLEA W CUM TRECU PANTAGRUEL DE INSULELE TAL-MEŞ-BALMEŞ ŞI DESPRE CURIOASA MOARTE A LUI NARĂMARE. A întorcîndu-se spre Fratele Ioan. ceaunele şi oal ne digerate. dacă grindina de ghionţi ar fi bătut darab pe spinarea grăsunului de stareţ. bine-nţeles. Ca să-l uşureze şi să-l tămăduiască. spuse Epistemon. totuşi. pe deopa rte ca să-l necăjească pe seniorul din Basche. Din toată gl a. şi-atît de-nverşunat. uriaşul. plămîni. aveţi îndrăzneala să-mi stricaţi tîrgul? Vreţi să-mi ademeniţi c ile o să fiţi chemaţi la judecată. cîrco taşii. In aceeaşi zi. pe urmă. Numai că de-atunci încoace pricinaşii. Medicii spunea u că stomacul lui. Se-ntreceau care să fie primii la asemenea bătaie scumpă. dacă nu ca doi. rugîndu-se fierbinte să-i bată şi pe ei cît de p că altfel sînt în primejdie să postească mult şi bine. pe de alta ca să-şi vadă pricinaşii chisăliţ ii-ar fi căzut mai bine pe ţeasta lui rasă! — Pe sfînta cizmă-a sfîntului Benedict! zise Fratele Ioan. Spuse apoi cu glas tare faţă de o l ntreagă de popor pricinaş: — Cine vrea să i se moaie oasele-n bătaie pentru douăzeci de taleri ? — Eu. domnule! Ne vindem domniei-voastre cu saci.care purta la mîna dreaptă inelul de arg int cu pecete. maţe. Pantagruel ancoră în cele două insule Talmeş şi Balmeş în care n-am putut co imic şi nici prăji pe nimeni. Fratele Ioan îl cotonogi pe Bot-Roş. cu hîrţoage. CAPITOLUI CAPITOLUL AL PATRUZECILEA 9999999993* CUM A SCĂPAT PANTAGRUEL DINTR-O GROZ AVĂ FURTUNĂ PE MARE. chiar în dimi neaţa asta. In vremea asta am văzut că toată lumea şuşotea şi l-am auzit pe-un pricinaş . eu. eu. portăreii ajunseră a socoti banii seniorului din Basche drept blestemaţi.hionţi au spus-o şi morţilor pe care i-au văzut foarte curînd după aceea. am zărit la tribord nouă corăbii gemînd de călugări: iacobini. prăpădiţilor. burta. în lipsa morilor 222 IIOHV de vînt pe care le-nfuleca de obicei. — Frumoasă istorioară. sîntem toţi la dispozi-ţiunea voastră. picioarele şi cel lalte. să cadă greu bolnav. cu ciomagul. care-şi petrecea vremea cheltuindu-şi banii. cu pene. — Ba ar fi fost mai bine. Şi-a murit. la ceasul mistuirii. trecurăm pe lîngă insulele Nix* şi Chics*. tigăiţe algerele. cu totH Atunci Bot-Roş a strigat cît l-a ţinut gura: — Cum. Am să mă ţin de capul vostru ca dracul de copilul mic. fericit ca un rege. vreau să văd acum dacă e-a icinaşii sînt aşa cum îi zugrăveşte tălmaciul nostru. capucini . Dar toate cîrte ile astea din pizmă veneau. al lui E pistemon. chiar pentru m i. Duse mîna la taşcă şi scoase douăzeci de taleri de aur. mă mulţumesc şi cu j mneavoastră tot: cap. s-a-ntîmplat că spre ziuă. i Pantagruel a dat semnalul de plecare. medicii încercară tot felul de leacuri. Dar nimeni n-a vrut să-i asculte. dar boala se d ai tare. Apoi îi dădu cei dou e taleri. dacă vă face plăcere să mai bateţi cîţiva dintre noi. tinăr şi slab. domnule. Ceilalţi pricinaşi se-nghesuiau în jurul lui Panurge. Fratele Ioan îi tăie vorba. tingirile şi oalele din ţară. dacă vă face plăcere să vă mai osteniţi să mă bateţi. A doua zi. datorită unei tulburări stomacale. plîn-gîndu-se că Bot-Roş le lua toţi muşteriii şi a era rost de treizeci de ciomege el încasa totdeauna douăşopt şi jumătate. deoarece au răpos tru Domnul de pe lirma chelfanelii primite. vai. ca urmare a sfatului medicilor. MÎNCÀTOR DE MORI DE VÎNT. zise Pantagruel. Incît nobilul Narămare se petrecu dintre vii în chip tare ciudat. dar că.

arborele mare e-n mare. bu bu bu! Meştere Astrofil*. vîr ejurile amestecate cu fulgere şi cu străfulgerări« stăteau parcă să ne prefacă în mare de f ul era tulbure şi răsturnat. Aoleu. valuri mari porni zbească în bordajele navelor noastre. porunci tuturor să se pregătească: atît matrozi. precum şi pe toate sfintele. cu fierbin te pietate. d o să bem mai mult decît ne-o trebui. însoţit de-o vijelie fară frîu. teatini. mi-e o frică grozavă! B bu bu! Clănţăn din dinţi. un strop de oţet. Oh. le aruncă în corăbii şapteşopt de duzini de şunci. prăpădit. nu vă sinchisiţi de palancuri! Bebebe. Panurge f u apucat de-o bucurie nemaipomenită. că prea-fericit e acela ce răsădeşte varză! Piron*. mă-nec! Bububu. fie ilă. văzduh mare elementele toate — se aflau laolaltă într-o harababură de nedescris. carmeliţi. Mănîncă puţin şi bea mult. că puţini la număr mai sînt cei cărora Jupiter le-a t norocul să răsădească varză! Că au totdeauna un picior pe pămînt şi celălalt nu-i departe că de fericire şi de binele suprem cine-o vrea: eu declar aici şi-acum. vlslaşi şi ajutoare. fericiţi şi răsfericiţi cei care răsădesc varză. vela mare. care dăduse mîncare la peştii mîncători de-mpuţiciuni.rmiţi. Văzîndu-i. ignatini. fulgerele. u u u mă-nec. Deodată. contramizena. oameni buni! CAPITOLUL AL PATRUZECIŞIUNULEA CUM S-AU PURTAT PANURGE ŞI FRATELE IOAN ÎN TIMPUL FURTUNII. movile de icre tescuite. m or. Ne credem în străvechiul haos de la-nceput. ca pămîntul pămîn t! Talazul ăsta o să ne măture! Of. nu scăpaţi ti nici cavilele din mînă. A coborît pînzele*. asta are să-mi fie deviza cum înainte. gata să-şi dea sufletul. filosoful. contraranda. de-acolo de sus. sute de cartaboşi precum şi două mii de taleri de au r pentru odihna sufletelor celor adormiţi. Odgoanele s-au rupt. şcondrul ăla a plesnit. băgind de seamă. Tocmai în cl ipa aceea. celestini. Fratele Ioan. cordelieri. iar cerul. oto to t o to to ti! Bu bu bu. ursitoarelor. pămînt. în cucernice rugăciuni. aoleu. de parc-ar fi dat cine ştie ce noroc peste el. care se duceau la un conciliu ecumenic spre a-stator ici şi-a cerceta articolele de afurisenie împotriva noilor eretici. bernardini. şuiera prin saule. nu-i alt palat mai dumnezeiesc. Aud etamboul scîrţîind. sus. săturîndu-i cu tot cuprinsu macului său. che într-ajutor pe toţi bunii şi sfinţii părinţi. gră cre moi. carena la soare. izbiturile vîntului. rîndunica. După ce imploră ajutorul lui Dumnezeu atotputernicul şi se rugă cu glas mare. cît ş 224 torii. luminînd. plouînd. de ce nu tors şi mie o soartă de zarzavagiu! O. aflîndu-se în aceeaşi ejdie în care ne aflăm noi acum. la trincă şi la contragabier. mai domnesc şi mai scump. să-mi taie greaţa! Mă trec lile. văzduhul îşi pierdus nţa devenind opac. pe dunetă. văzînd cum filfiie steguleţul de la pupa şi prevăzînd un uragan cumpli o nouă furtună. ţinu din toate puterile catargul ma . O. fac pe mine de frică. augustini. marea începu să se umfle şi să mugească din adîncurile abisului. apoi strigă cu mare spaimă: Cambuzierule! prietene. al doilea: că era 225 pe uscat. cîmaciul. vijelia. uraganul. Panurge. scoate-un pic de sără-tură: după cîte văd. amarele-s bucăţele. mîntuirea sufletului său. a braţat r anda şi n-a lăsat din toate fungile decît grijelele şi şarturile. l-a declarat p icit pentru două motive. vi s-a dus cablul! Aoleu. astfel încît singura lumină ce ni se mai arăta era fulgerului şi-a norilor spintecaţi de flăcări. numaidecît -ntrebat din ce i se trăgea acest ursulic neobişnuit şi nefiresc pentru el. bububu! Oto to to to to ti. Pantagruel. tenebros. ia vezi pe busolă de unde vine uraganul ăsta! Pe cuvîntul meu. jură să se spove ecum se cuvine. a luat o terţarolă la velatura bom-presului.cu de la mine p utere. aşezaţi-mă lingă tambuchi pe teugă! Copii. stătea pe vine. parîmele-s ferfeniţă. S-a spart? Pentru numele lui Dumnezeu. mor! Mă-nec. întunecat. la-ndemnul cîrma-ciului. îngrozitoarele răbufniri ale vîntoasei ţinînd în aer monstruoa valuri ale taifunului. Pantagruel părea posomorit şi căzuse pe gînduri. unde ni-s papagalii şi rînduni cile? Totul e pierdut! Artimonul s-a dus pe copcă! A cui o fi zdreanţa asta de velă? F raţilor. prieteni. cînd foc. S-a zis cu mine! Bububu. av eţi grijă de şcotă. amărît. Şi salutîndu-i pe fericiţii părinţi şi rugîndu-i să ceară de la Domnul Dumnezeu. f ranciscani cît şi alţi sfinţi părinţi. unchiule. Vai. bătînd cu piatră. îşi revărsa tunetele. fo cul. mistralul. văzînd un purcel care mînca orz lîngă ţărm. de negre-n ol-burări. de nemaipomenite tempeste. unul: că avea orz cît îi poftea inima. mizena. tată.

ba ba ba! Mă-nec. prietenul meu. p rietene. zmior-căitul! Băiete. Dau opşpe mii şi-o sută de galbeni dintr-o dată cui mă sco ate pe uscat. Zău că. şi să stai acolo ca o mortăciune. hohoho. frate-meu! Epistemon. Mărturisesc tot. Acum uite ce ne luminează.vai. vai de mine! Aoleu. Zic fost. fostul meu prieten. tot neamul meu! Mi-a intrat apa-n cizme prin guler! Bu b u bu. în partea î are. mor. am să vă înalţ o mare capeluţă mare. vreau să mă spovedeşti! Ia tă-mă-s în genunchi. aşa. nu lăsa ispolul din mînă! Scoate apa! Te-ai rănit? Leagă-te colea! Aşa. bus. Frate Ioane. de graşi. Frate Ioane. mă-nec. bobu. în stînga. potaie! Vine sau Aici. dacă vin ia tine. atît de cucernici. ho ho ho ho ho! Vai de mine şi de mine! Acum aş putea foarte bine să fiu ca o crăcană. ce amară-i şi ce sărată! Mă jur că dacă te mai aud piuind. hololo. păr ntele meu. — Vai şi-amar! Vai şi-amar! zicea PanurgelBu. Ne ducem la fund. Vă spui eu: joacă dracii cu c . vreau să spun că valul ăsta al bunului Dumnezeu are să ne* scu de vasul. zise Fratele Ioan. băiete! — Ah. urma Panurge să se vaiete. netrimiţînd bila unde trebuie. aoleu. bunul prieten. Numai Panurge stătea în fund pe dunetă. acum ne aflăm mai jos decît cea mai de jos notăl Mă-nec! Ah. bu. Panurge zmiorcăitule. şi numai el nu mişcă un et să-i ajute pe vîslaşi. dă-mi binecu-vîntare! — Vino. Totuşi păcătuieşti. Dă-ne-o mînă de-ajutor. vai şi-amar! Corabia ia apă! Mă-nec! Aoleu! aoleu! Be be be be be bu bu bu bu bu. vai şi-amar. sus. păcătuieşti. mă-nec 1 Vai. te bat ca un diavol tempestos ce mă afl Aici. cît ţi-o pofti inima! Hohoho. unchiul meu. părinte. plîngînd şi jelind. bus! Vai şi-amar. micimane. drăguţule. ce marinar drăgălaş! Ponocrat te răneşti. Fratele Io recînd pe-acolo. îmi pare rău că trebuie să ţi-o sp Dar cred că-ţi face bine la splină să-njuri aşa. Zău că da. decît să plîngi ca o vacă. cu picioarele-n sus şi cu capu-n jos. hu hu hu hu hu hu! Be be bu. Pf! urît mai e. de rotofei şi de plă vedere? Hololo. mă-nec. Păcătuieşti. bobu. lua-l-ar toţi dracii de val (iartă-mă. un testa-mentel acolo sau măcar un codicil! — Dar-ar o mie de draci peste tine. strigă cu glas tare «han! han!». mor! S-a sfîrşit cu mi ne! — Ta ra ram ta tam. chiar 227 două! Vai şi-amar! Vai şi-amar! Vai ce-amar! Mi-au intrat în gură peste opşpe ciuturi de a u bu bu bu. bu. aoleu. ţine bine. zise Fratele Ioan. Uite cînd ţi-ai găsi vorbeşti de testament. La fel Episte-mon. ne aflăm în creasta valului mai sus dec orice notă a gamei! Aoleu. Frate Ioane. zise Panurge. vai şi-a Oare-aici ne-a fost sortit să pierim? Aoleo. pînă fac eu un nod marinăresc! O. dacă bila ar fi fost bine aruncată. aici la pupa. Doamne că-njur). Fratele Ioan se lăsase-n cămaşă ca să le vină-n ajutor marinarilor. mult mai bine-ai fac dai o mînă de-ajutor. părintele meu duhovnicesc. Oare dac-am mînca nişte pastrama de capră am fi în siguranţă pe furtuna asta? — Bate cîmpii prăpăditul. de cîte o izbeşte el cu toporul. aşa fricos cum sînt. nu-njura în asemenea ceas! Mî . Panurge plîngăciosule. acum şi nicioda tă altcîndva! Fac aici legămînt că dacă mă ajutaţi în necazul ăsta. prietene. hu hu hu ha ha ha ha. vreau să zic dacă mă du fară de primejdie. vino-ncoace şi-ajută-ne. prietene. răspunse Panurge. unui spărgător de lemne i se pa e mai uşor dacă cineva care se află primprejur. de nebun. mă-nec! S-a sfîrşit cu mine. Vai mie. de veseli. bu bu bu. prietenul meu. părintele meu. am văzut cum a trăsnit-o! . a nu glumă! Cred că astăzi s-au dezlănţuit toţi dracii iadului. prietene. nu te rezema de copastie. onocrat şi ceilalţi. cal de mare fac din tine! de ce nu dăm cu el în fundul mării? Vîslaş. părintele meu. prietenul meu. acum cînd sîntem în primejdie. zău că da! Be be be. aşa. cînd se cade să ne străduim cît putem m ori niciodată! Vii odată. oameni buni. pe dunetă! Acum s-a zis cu noi! Ni s-a stins felinar ul. ce naiba! Vine ăla sau nu vine? — Nu-njura. mă-nec. zise Fratele Ioan. s-a sfî t! Spada ta n-are să mă poată mîntui! Aoleu. Ah. vai şi-amar. băiete! Ţin’te bine. Pîrlitul ăsta de nebun marin e pricina furtunii. sau ca jucătorul de popice care se simte nemaipomenit de uşurat cînd. prieten pe toată lumea! Adio! Bu bu bu! Buuu! Sfinte Mihai. vai. cu care ne-am întîlnit azi dimineaţă. după cum. Be be be bu bu bu. mititelule. hapciu. îl zări şi-i spuse: — Panurge viţelule. zise Fratele Ioan.re. fiindcă acum nici tu nici eu nu mai sîntem nimic. vede vreun ins pe de lături dînd din cap. copilaş drăgălaş! înco ! Gimnast. vrea u să-mi fac testamentul. Cum de n-a dat Dumnezeu să fiu a cum pe corabia prea-bunilor şi prea-fericiţilor părinţi care se duc la conciliu. ar fi doborît popicele. părinte-al meu duhovnicesc. la toţi i. hololo. Frate Ioane. să nu ma urăm. răcnea Panurge. sfinte Nicolae. diavole? Prietene.

măcar să intrăm în radă pe undeva. — Fila şcota! strigă căpitanul. bu bu. asta. să mă ia pe mine toţi dracii! Atunci se auzi strigăt cucernic din partea lui Pantagruel care. vă rog! Prietene. b ebebebu. o tă pentru alegerea noului lor păstor! — Babord! . dacă p ştiinţa ta ajung vreodată pe uscat! Au şi au. diavoli! Ptiu. pe scăunelul ăsta! — Să faci testament la ceasul ăsta. dacă nu putem ajunge într-un port ca lumea. cinci sute de milioane de raci! Ni s-a-necat corabia? cum o s-o mai scoatem de-aici? Toti dracii mării şi-ai f urtunii! Nu mai scăpăm noi. fuga! Ce-i asta? Etrava e farîme! Tunaţi. ori de nu. prietene. ia terţarola velastrai! Bara tribord toată! Vînt de bulină! Aici am ajuns? gemu Pantagruel. fără să ne-aplecăm! Eu cred m pe săturate. rogu-vă! în ce zi o să cad nţii»? Că azi e Ziua Dracilor! — Vai! miorlăi Panurge. da. sondează. la fel cum a făcut Didona pentru bărbatul ei Sicheu şi la fel cum au făcut şi multe altele. răsturnîndu-i-se carul într-o mirişte.Că bine zici! Atenţie la cap-bostan*. jeluindu-se asupra soartei lor. acu e şi mai rău! Un testamenţel acolo. iar mă-nec! Ei bine. Să facem. Auzi. bu bu. că tot se duce la o mie de mii de milioane de draci! Adu clondirul şi trage şi tu o duşcă! Măiculiţă Doam Asta zic şi eu trăsnet şi fulger. zvîrle şi lasă plumbul ca să vedem cît e de-adînc. bebe. are să dea peste el. zise Epistemon. pentru numele lui Dumnezeu! Dă-l jos! Dă-l jos. visezi? îl întrebă Fratele Ioan. Coboară cruceta. nici pămînt nu văd! Aoleu. cerea unchi ajutorul lui Hercule. — Ce ţi-e. Păzea la tribord! Doboa rele mare. Sondează. nu slujeşte la nimic. Dacă scăpăm. petreceau scriind testament e şi codicile. al naibii alaz! Era cît pe-aci să mă tragă-n apă! Cred că aici îşi ţin adunările milioane de draci. atunci să ne-ajute bunul Dumnezeu! Taie parîmele! răcni căpitanul. că nu mai avem nădejde decît în vreo minune de la Dumnezeu. şi ar mal vrun monument magnific. B ububu. să trimitem un pelerin la Ierusalim. Funda! Daţi drumul la ancore! Să scăpăm din primejdia asta. să m-azvîrli pe uscat? Iţi dau tot Ghiveciul şi toată melcăria mea. vai de noi. Pune mîna ici. prietene. Frate Ioa ne. o ri ne-necăm. vai. da! — O sută de mii de milioane de draci. dintre cele patru elemente nu ne-au mai rămas aici decît focul şi apa. dragi prieteni. chiar de-ar fi trebuit să stau în laibăr şi să coc plăc i putea. în faţa pivniţei zugrăvite*. atunci cînd nevoia îi mîna să pună mîna pe arme şi să se-mpotrivească inamicului! E e la fel de mare ca prostia cărăuşului căruia. intrînd în Galia. val tic 229 vai. 228 bu bu bu bu! Dar-ar fi dat sfînta putere a Domnului să fi fost eu acum la Inocenţiu plăcin tarul. Fratele Ioan îşi bagă sufletu-n păcate pe degeaba! Of. acolo sus. părinte. bu. plîngînd lipsa soţiilor şi-a prietenilor de -acasă. pe unde o fi. vai de val. bu bu bu. ce mai n bun pierd! Vai şi talaz. om bun. să dea fiecare din punga lui cu părăluţe frumoase. cambuzier? Scoate şi toarnă.— Funga*! — Bine zis! Fuga. zice a: 230 . val şi necaz. cînd se cuvine să ne străduim cît să ne scăpăm corabia. Ţineţi bine gabia. în loc să-şi îmboldească boii şi să pună umărul să ridice roţil -ar folosi acum să ne facem testamentul? Fiindcă. răspunse Panurge. care. cu glas mare. St ai colea. se supără Fratele Ioan. mâ nec! Nici cer. Şi vreo fiică de eşind către seară pe ţărm. doboară picul! Sa se gindească Fiecare la ufletul lui şi să se roage. vîslaş! Hai! Babord. taie trinchetul! Hai să bem ! din cel mai bun şi cel mai stomacal. bebu. scrie-mi-l! Vai! mă-nec: un testamenţel. domnule abstractor. pe urmă are să-l ducă la îndeplinire. mi se pare faptă la fel de nelalocul ei şi fară de judecată ca şi ce itanilor şi-a favoriţilor lui Cezar. fie-ţi milă. una din două: ori scăpăm de primejdie. Şcota! Lasă barbeta! Jos parîma! Straiul şi şartul. bu bu bu. dîrdîia Panurge. Dacă ne-necăm nu se-neacă şi testamentul o dată cu noi? Cine-are să-l ducă moştenitorilor? — Vreun val are să-l scoată la liman ca pe Ulise. pentru numele lu umnezeu ! Să ştim măcar dacă putem bea uşor de-a-n-picioarele. babord! Bebebu. un legămînt frumos şi cu folos: vai de noi. Asta. zise Panurge. braţeaz ara sus! Saula jos! Volta-n vint.

aşa cum spune Homer. na. viţel mare şi zmiorcăit. Da. fuga la bompres. şi mai temeinic decît două sute de parîme? E prăpăditul de Panurge care dîrdîie. răspundeau mateloţii. — Curaj. Fiindcă. parca şi vad portul. sus. patru gondole şi şase fregate. Ponocrate. şi-o mulţime de lume pe chei. ura! — Vorba asta-mi place* zise Epistemon. curaj. răspunseră mateloţii. prietene. că urît mai e. sus. după cum să te-nspăimînţi de orice. i-a fost frică în timpul vijeliei aceleia îngrozitoare şi-a uraganului aceluia primejdios. . ura. ci acest fel de moarte în naufragiu. bine gîndit. căci pierim! Şi dacă nu se face după voia noas e voia Ta! Domnul Dumnezeu. — Să mă ia toţi dracii. şi dulăul a de pateu şuncic sau şuncanic. sus velastraiul! — Bine spus! Sus. pămînt. păcătosule! — E lăsată. văd pămîntul! Copii. sus! — N-am să binevoiesc să mă tem de nimic. pezevenghiul! E ene. copii. cît o oaie-acolo. şi prea-curata Fecioară fie cu noi! Aoleu.. rosti Panurge. Ia seama să nu torni strîmb şi pe dinafară! -Curaj. Domnul fie cu noi. dacă ai să pupi tu o picătură. Căci. sus sus! — Bine zis. rosti căpitanul navei. cu inimă! Bun. că de port! Văd că-ncepe să se lumineze cerul spre nord. — Trinca sus. e. pentru numele lui Dumnezeul Sus. copii. se bucură Panurge. strigă Pantagruel. dublează capul. trinca sus! — E. Lăudat fie Domnul! Dracii noştri încep să-şi ia tălpăşiţa de pe-aici.. e. copii. Alături de nava noastră s-au ivit două caice. pe care oamenii ăştia cumsecade din insulă le-au trimis în ajutorul nostru. nu spun c este moartea. rosti Epistemon. puţină minte sau chiar lipsă de minte se fi. — Pămînt. pentru numele lui Dumnezeu. înjura Fratele Ioan. Dar cine-i neaj utoratul ăla de colo care strigă şi se jeluieşte-aşa? Nu ţineam 232 eu cîrma sigur cu amîndouă manile. A-nceput să bată sirocul.. uite-o oală plină şi din cel mai bun. să vie vreun delfin să mă scape şi să mă ducă pe uscat. fiindcă e-ntr-adevăr zi de sărbătoare. sus. căci dacă nici aceasta nu este înspăimîn tătoare. opt feluci. drăguţule! Asta n-are să facă decît băieţi. asta zic şi eu vorbă. zicea Fratele Ioan. . Ura. trei sandaluri. — Saula! — Bine şi cu schepsis spus! Saula. — Dacă vin la tine acum am să-ţi arăt eu că nu eşti decît o vită neghioabă! Vino-ncoa ajutor. zise Pantagruel. bine gîndit. strigă Pantagruel. Dacă ceva este înspăimîntător în această viaţă. şi . — Volta! Vira tribord! Cap compas! Sus velatura! — Bine zis. mă-nec! Bebebebu. CAPITOLUL AL PATRUZECIŞIDOILEA SFÎRŞITUL FURTUNII. — Sfinte Ioane. azi e zi de sărbătoare. vită marină! Uf. pentru asta nu-l preţuiesc mai puţin. şi cu toate că nu s-a căznit să dea ajutor. pe treizeci de milioane de draci dar-ar ei să dea în burd ihanul tău! Vii sau nu vii. inimă fricoasă însemnea te-nspăimînţi cînd un lucru este vădit de spaimă. Cind e beat tremură de frică. răspunse Fratele Ioan.. Adu paharele. că tot aia e. Gimnast. clănţănea Panurge din dinţi . frăţioare! — Sus. să mă pupe dracul pe uzi? ţine.Sfinte Sfinte Dumnezeule. — Dublat. atunci nu mai este nimic altceva. cinci şalupe. Frumoasă vorbă! — Na. saula! Vino-ncoa’. să fim curtenitori. zicea Fratele Ioan. spuse şi căpitanul. Ridică bompresul! Funga! Funga! Velatura artimon! age la palanc! Vira! Vira! Vira! Volta sub vînt! Fila parîma! Fila! Fila! Fila! Sus arborada! Ţine gruia! Gata saula! Gata otgonul! Strînge bulina! Amară babord! Focul în vîn t! Lasă cablatura tribord. după hula împotriva lui Dumnezeu. e. Cred că furtuna se potoleşte şi se termi . scapă-ne. zi-i cum vrei. a oleu. zmiorcăitul! — Altceva mai ştii să spui? — Aşteaptă numai să mi te flocăiesc niţel în răspăr. Ia să vedem noi. — Doamne-ajută de timp bun! spuse căpitanul. este lucru gr . — E. zise Fratele Ioan. na. e.

lăsaţi pa trageţi mai aproape barca. — Bună ziua. zise Fratele Ioan (— Eu sînt pe jumătate. prins de furtună cu toate navele lui.. urmă Panurge cu pălăvrăgeală. DUPĂ CE S-A SFÎRŞIT FURTUNA. prietene. Şi nu mi-e frică de altceva decît de prime dii. îi numea de trei şi de patru ori fericiţi pe cei care pieriseră în focul de la Troia. Dă-ncoa’. cînd a fost întrebat dacă sînt mai mulţi morţi decî . Frate Ioane? Păi ce. Furtuna a trecut. nu fară să facem nimic. — Să fiu eu al dracului. Uite ce vreme frumoasă. nici umbră de frică! E drept că talazul cela furios care ne-a măturat corabi a de la prova la pupa. nu-ţi fie frică. să ne cîştigăm pîinea cu sud pului nostru. ba chiar curaj cu hurta! Şi nu c uraj de oaie: curaj de lup. totul merge bine. pentru numele lui Dumnezeu! Adam — acesta fiind omul — s-a născut ca să are şi ca să muncea că. Fra Ioan. — Funda! .-ntr-adevăr. după cum pasărea spre a zbura. Chiar că am curaj. zise Panurge). ah. un loc frumos şi oameni cumsecade. ha. nu. Enea. nobilul filosof scit. care bea şi care moare de frică. Cît de groa e sînt scîndurile corăbiei ăsteia? 234 — Sînt de două palme bune. De-a pururi fie lăudat mîntuitorul Dumnezeu. Aici n-a murit nimeni. De fapt. vreme de băut e-acu ma? Ce ştim noi dacă diavolul nu ne mai coace iar vreo furtună ? Să vin să v-ajut? Mă căies dar e prea tîrziu. era plin de judecată şi de adevăr: cînd a fost întrebat care-i corabia cea mai sigură. dar voi? Fiţi bine veniţi: aţi picat la ţanc. înspăimîntător şi împotriva firii să pieri în mare. ii. zise Panurge. am s-o fac foarte bine. nu pui mîna să faci nimic. bună ziua tuturor. CAPITOLUL AL PATRUZECIŞIPATRULEA CUM FRATELE IOAN SPUNE DESPRE PANURGE CĂ I-A FOST F RICĂ FĂRĂ TEMEI. dacă m-aş fi apucat şi eu să eriaţi de năvala duşmanului. rosti Pantagruel. dar să nu te superi. mie nu mi-e de loc! Curaj. într-un fel sau într-altul este sfînta vrere a Domnului.. priete ne! Nu. fără să apere via tîlharilor din Lerne.» cum cîntau pîrliţii ăilalţi de călugări. Numai că eu nu socot că daca moartea este (cum de altfel şi este) o necesitate fatală şi inevitabilă la un moment dat. u-se la vorbele rostite de Pantagruel mai înainte. mi-a alterat niţel artera. m-auziţi. Acuma ştiu că răspunsul lui nacharsis*. Să vă mai dau o mînă de-ajutor? arîma aia s-o fac colac. să-ţi spun două vorbe. Vă rog.ozav.Că bine zici! Cum. cutezanţă de ucigaş. numa i dacă nu-şi vîră dracul coada. Fratele Ioan nu face nimic. — se sperie Panurge. lăsaţi-mă pe bor primul: tare-aş vrea să mă duc niţel să-mi fac nevoile. zău că totul merge bine! Să vă mai ajut? Dă-ncoa*. Numai că gospodăria noastră plutitoare e în mare neorîn-duială! Trebuie să dregem toate pagubele astea! Luaţi s ama să nu dăm cu fundul de fund! CAPITOLUL AL PATRUZECIŞITREILEA CUM. aşa cum e cînd mergi pe jos. că n-am ascultat de-nvăţătura marilor înţelepţi care spun că să te plimb mare şi să pluteşti pe lîngă 233 ţărm este un lucru îneîntător şi plin de siguranţă. Vă simţiţi bi avă Domnului. ca zdrenţărosul ăsta de călugăr de-l vedeţi aici. PANURGE S-A DOVEDIT IA RĂŞI TOVARĂŞ VOIOS — Aha. Cît despre mine. Pe el îl c eamă Fratele Ioan Trîntorul. va să zică sîntem mereu la două palme de moarte? — Ei. Iar frică nu mi-e mai de loc. Să vă mai dau o mînă de ajutor? Sînt înfometat ca un lup după f de bine şi cît patru boi după muncă. mai aveţi nevoie de ajutorul meu 1 Nu faceţi economie de sudoarea trupului meu. prietene. Căci Domnul vrea. şi se uită la mine cum năduşesc şi cum mă ostenesc să-l ajut p asta de omenie. totul merge strună. răspunse cîrmaciul. Căpitane. aproape de Sicilia. strigă Panurge. Epistemon avea mîna jupuită şi plină de sînge fiindcă trăsese din toate puterile parîmele. ţinînd cal h. ah. — Sus pînzele. bine faci că măsori frica cu cotul. — Ba şi mai şi. dac onastirii din Seuille n-ar fi fost culeasă şi prăpădită toată. Iată. domnilor. Să coborîm! Marinari. el a răspuns: «Cea care stă în port». zise: — Credeţi-mă că mi-a fost tot atît de frică şi mie ca şi lui Panurge.

ebat: «Pe cei care călătoresc pe mare în rîndul cărora îi socotiţi?», vrînd să spună — pe u ei care sînt navigatori pe mare se află în neîntreruptă primejdie de moarte, că trăiesc bie a morţii şi mor ca viii. Cato cel Bătrîn spunea şi el că s-ar fi căit doar de trei lucruri: că ar fi încredinţat vreodată o taină unei femei; dacă ar fi trîndăvit o zi; dacă s-ar fi d are spre un loc în care ar fi putut ajunge pe uscat. — Pîrlitul meu prieten, pe cinstita rantie cu care sînt îmbrăcat, întoarse răspuns Fr n către Panurge, că ţi-a fost frică în timpul furtunii fară pricină. Fiindcă menirea ta nu eri 235 în apă. Doar se ştie c-ai să fii spînzurat sus de tot în par, sau ars frumos ca un mucenic tăpîne, doriţi cumva o manta de ploaie? Aruncaţi cojoacele astea de lup şi de bursuc. Jupu iţi-l pe Panurge şi acoperiţi-vă cu pielea lui. Dar să nu v-apropiaţi de foc şi să nu trece gă foalele fierarilor — păzească-vă Dumnezeu! — că într-o clipă v-aţi trezi cu ea scrum; da re şi-n grindină ţineţi-o cît poftiţi. Azvîrliţi-vă cu ea în fundul unei ape, şi zău dacă o să vă udaţi. Croiţi-vă din ea ciubote de iarnă: n-o să intre apă-n ele. Faceţi din ea burdufuri cu care să-nveţe copiii să-noate: au să-nveţe fară peric Panurge, prietene, zise Fratele Ioan, să nu-ţi fie niciodată teamă de apă, te rog. Tu-ţi vei sfîrşi zilele în elementul contrar apei. -Aşa e, răspunse Panurge; dar cîteodată bucătarii diavolului sînt cu gîndul aiurea şi se-nş adesea la fiert ce-ar fi trebuit să frigă; ca-n bucătăria de azi, cînd meşterii bucătari î potîrnichi, guguştimrf şi porumbei, cu gînd (cum este 236 şi firesc) să-i facă friptura. Se-ntîmplă totuşi să fiarbă potîrnichile cu varză, guguştiu porumbeii cu napi. Ascultaţi, dragi prieteni: în faţa acestei nobile adunări îmi dau seama că sfînta capelă pe care-am fagăduit-o sfîntului Nicolae ar trebui să fie o capelă de apă andafiri, adică un alambic de făcui parfumuri, unde n-are si pască nici vacă, nici viţel, fiindcă am s-o azvîrl în fundul apei. la te uită, galantonul! zise Eustene. Galanton şi jumătate. Se adevereşte zicala: « A trec ut primejdia, dăm cu tifla sfîntului!» CAPITOLUL AL PATRUZECIŞICINCILEA CUM, DUPĂ FURTUNĂ, PANTAGRUEL A POPOSIT ÎN INSULA MACRE ONILOR.

îndată dup-aceea acostarăm în portul unei insule numite insula Macreonilor*. Lumea din partea locului ne primi cu braţele deschise, iar un bătrîn Macrob* (aşa îi spune au Macreonii starostelui lor) ţinea cu tot dinadinsul să prînzească cu Pantagruel în casa de obşte a oraşului. Dar Pantagruel nu s-a-nvoit pînă ce n-a văzut că toţi oamenii lui au c rît la ţărm, şi-au schimbat hainele ude şi zdrenţuite şi şi-au aşternut merindele scoase di ză, adică din cămara cu provizii a navei. Poporul ostrovului aducea în dar belşug de bucat e, iar pantagrueliştii, recunoscători, îi pofteau la rîndu-le să guste şi dintr-ale lor, ch ar dacă erau cam prăpădite, ca urmare a taifunului. După masă, Pantagruel îşi rugă oamenii puce de treabă ca să dreagă stricăciunile suferite de corăbii. Ceea ce cu tragere de inimă ură, lesnicioasă treabă dovedindu-se, deoarece poporul insulei era alcătuit din dulgheri şi din meşteşugari de nave. Iar insula, cît era ea de mare, n-avea decît trei oraşe şi zec arohii locuite: restul, acoperit cu păduri dese, era pustiu. La rugămintea noastră, bătrînul Macrob ne arătă ce era vrednic de văzut în insulă. Şi dădur roasă şi sălbatecă peste-o mulţime de temple vechi năruite, peste-o groază de obeliscuri, d iramide şi de monumente şi tumuli antici, purtînd inscripţii şi epitafuri felurite, în tot elul de limbi. Asta-i insula Macreonilor, îi spuse Panurge Fratelui Ioan. In greceşte, macr eon înseamnă bătrîn, om încărcat de ani. Bâtrinul Macrob se-ntoarse către Pantagruel, între prin 237 ce minune-au putut ajunge-n port, pe-o asemenea furtună îngrozitoare. Iar Pantagruel îi răspunse că prin mila lui Dumnezeu, care-a avut în vedere că ei nu călătoreau din lăcom cîştig, facînd negoţ cu mărfuri, ci din dorinţa de-a vedea, a învăţa, a cunoaşte şi-a afla acbuc, spre-a auzi cuvîntul Butelcii. Dar că şi-aşa cu mare greutate scăpaseră de primejdie Stăturăm ce stăturăm la taifas, şi, după ce s-au dres navele cu smoală şi oamenii cu vin, a zi ridicarăm ancora, pornind la drum. La puţină vreme după aceea, Xenoman ne arăta de dep arte insula Nevoiaşilor, unde stăpînea Lăsatusecului*, despre care Pantagruel auzise vor

bindu-se şi pe care-ar fi vrut să-l şi vadă cum arată. Xenoman însă i-a spus că prea ar fi ocolul şi pe sponci folosul, pentru că-n toată insula era un post şi-o ajunare fară seamăn. — Mare brînză n-ai avea de văzut, îi spuse el. Numai un mare mîncău de mazăre, măreţ la bute, straşnic vînător de cîrtiţe, grozav rumegător de fin, o seminamilă cu tuleie-n băr cu dublă tonsură, de loc din Lanterma, mare şi tare lătrător latrinist, stegar al Peştofagi or*, dictator al Muştărni-ceilor*, flagelator de copilaşi, miercurar* de cenuşă, părinte şi unc de doctori, doldora de iertăciuni, de indulgenţe şi de posturi, cetăţean onorabil, bun catolic şi cucernic nevoie-mare. Lăcrimează trei sferturi din zi. Nu poate fi-ntîlnit nicicînd pe la chiolhane. Drept e că-i cel ma i ingenios meşter făcător de proţapuri şi de frigări din cîţi se află-n patruj’ de regate. u armuri sărate, căşti, chivere şi misurci murate. Din care cîteodată i se-apleacă. Hainele i sînt frumoase de-ţi iau ochii, atît la croială, cît şi la culoare, căci se-mbracă-n sur ş nimic pe dinainte, cu dinapoia goală, şi mînecile-aşijderi. — M-aş bucura, spuse Pantagruel, dacă — după ce mi-ai arătat cum trăieşte, cum se-mbr ai vorbi şi despre înfăţişarea lui trupească. — Cu dragă inimă, încuviinţă Xenoman, mai ales că ne va mai fi dat s-auzim de el cînd m în insula Grozavă, stăpînită de Chiştile* umplute, duşmancele lui de moarte, cu care se l tr-una. Dacă n-ar fi Marţideharţi*, proteguitorul şi nobilul lor vecin, Lăsatusecului le-a r fi nimicit de mult. — Hai să debarcăm şi să-l isprăvim pe ticălos, zise Fratele Ioan. — Să mă pun cu Lăsatusecului? Pe toţi dracii, nu-s nebun, spuse Panurge. Şi dacă ne p e Lăsatusecului şi Chişti, ca între ciocan şi nicovală? Hai s-o ştergem! Repede! Pentru Lăs cului am o vorbă: ia seama la Chişti şi nu uita de Cîrnaţi. CAPITOLUL AL PATRUZECIŞIŞASELEA CUM ARATĂ LĂSATUSECULUI ÎNFĂŢIŞAT DE XENOMAN. — Pe dinăuntru Lăsatusecului arată (cel puţin pe vremea mea aşa arăta) după cum urmează: are creierul ca o doagă, meningele ca un comanac popesc, glanda pineală ca un cimpoi, timpanele ca un crivac, nervii ca o canea, omuşorul ca o sarbacană, cerul-gurii ca un scripete, saliva ca o suveică, amigdalele ca ochelarii, gîtlejul ca o poartă, beregata ca un ciubăr, guşa ca un dop de cîlţi, stomacul ca o curea, 239 plămînul plămînul ca o caţaveică, inima ca un patrafir, primezul ca o tichie, ficatul ca o secure, vinele ca o cercevea, splina ca o capcană, maţele ca un năvod, fierea ca o rîndea, măruntaiele ca un mîner, praporele ca o mitră arhierească, maţul gros ca o manişcă, matul subţire ca un cleşte, rinichii ca o mistrie, lumbii ca un lacăt, băşica udului ca o arbaletă, muşchii ca foalele, zgîrciurile ca un chimir, oasele ca un toroipan, măduva ca o desagă,

spiritele animale ca nişte ghionţi, spiritele vitale ca nişte bobîrnace, sîngele fierbinte ca nişte tifle, memoria ca o basma, bunul simţ ca un clopot, imaginaţia ca nişte zurgălăi, gîndurile ca un stol de vrăbii, conştiinţa ca un cuib de pupeze, hotărîrile ca un burduf de flaşnetă, remuşcările ca tunarii, mintea ca un ceaslov ferfeniţă, inteligenţa ca melcu-n fragi, voinţa ca trei nuci într-un castron, dorinţa ca şase chite de dulcişor, cugetarea ca un calapod, judecata ca un jilţ. Pe dinafară e ceva mai bine înzestrat, în afară de cele şapte coaste pe care le are altfel croite decît tot omul. Are: degetele ca un clavecin, unghiile ca un sfredel, picioarele ca o diblă, câlchelc ca o măciucă, 240 tălpile ca o piuă, pulpele ca o momîie, genunchii ca un scăunel, coapsele ca o chivără, şol ile ca un burghiu, pîntecul cu vîrf ca o căpută, buricul ca o scripcă, şalele ca un putinei vertebrele ca o piscoaie, coastele ca o vîrtelnită, iadeşul ca un uranisc, spatele ca un balimez, pieptul ca o orgă, subţiorile ca o tablă de şah, umerii ca o targă, braţele ca o glugă, coatele ca o greblă, mîinile ca o ţesală, gîtul ca o solniţă, grumazul ca o pîlnie, barba ca o lanternă, bărbia ca un dovleac, 241 urechile ca o pereche de mănuşi, nasul ca un papuc pe-un herb, nările ca o scufa, sprincenele ca o tingire (deasupra sprîncenii stingi avînd un semn în formă de ţucal), pleoapele ca o cobză, ochii ca un sipet, nervii oculari ca un amnar, fruntea ca o stacană, tîmplele ca nişte stropitoare, obrajii ca o pereche de tîrlici, fălcile ca două ulcele, dinţii ca nişte pari, limba ca o harfa, gura ca un cioltar, faţa ca un samar, capul ca un alambic, ţeasta ca o tolbă, pielea ca o dulamă, părul ca o perie. Straşnic însă e să-l vezi, urmă Xenoman, şi să-i cunoşti felul de-a fi. Cînd scuipă dă afară sticleţi, cînd îşi suflă nasul — ţîri săraţi, cînd plînge — raţe cînd dîrdîie — ostropel de iepure, cînd asudă — stridii în sos, cînd rîgîie — midii murate, cînd strănută — butoaie cu muştar, cînd tuşeşte — tăvi cu pîine, cînd oftează — cutii cu mirodenii, cînd cască — blide cu linte, cînd suspină — limbi de bou afumate,

adică o balenă. Cu bietele lui suliţi şi lăncii — care semănau cu grinzile de pod . ba chiar mai tare ca de obicei. cînd suflă — cutia milelor din biserica. muşca rîzînd. De cînd îl caut! — Curioasă întocmire de om. CAPITOLUL AL PATRUZECIŞIŞAPTELEA CUM A ZĂRIT PANTAGRUEL O GROAZNICĂ BALENĂ APROAPE DE INSU LA GROZAVĂ. Căpitanul porunci să se sune din trîmbiţe adunarea navelor lîngă corabia-amiral. Să acostăm. Toată fl se rîndui în linie de bătaie şi marinarii se pregăteau să lupte vitejeşte. dormea veghind. grosimii. Ronţă bea în bobote. Către amiază. Fratele Ioan nu-şi mai vedea ul de treabă. uneori. Pantagruel zări de departe un fizeter. dirdîia el. cînd bodogăn cînd cînd dă din cap — căruţe. nobilul Pantagruel n-avea pereche. filele ceaslovului Fratelui Ioan. alături de tunari. — Asta-i omul meu. Cîteo dată bătea drumurile şi facea din pumn ciocan. ţepuşe. cînd lălăie — mazăre păstăi. cînd vrei să-mi fie frică. Lănci iţe. să despingelească cizmele fară să le rupă căputele. Rîdea muşcînd. 243 oameni şi vase. din care avea din belşug pe corabie. Pantagruel le arătă lui Xenoman şi căpitanului balen . greutăţii. ridică braţul şi dovedi ce-i în stare. de parcă a n rîu mare de munte spumegînd la vale. fiind c el mai straşnic mînuitor. Venea sforăind şi fornăind. cînd face mutre — beţe rupte. ca pe nişte hapuri. cînd sforăie — saci cu bob. Atunci. Lucru ciudat: muncea nefacînd nimic. socotind că era clipa cea mai potrivită. La ţărm! Sîntem pierduţi! E rău dac un erou. nu-ţi fie frică! — Păi. să mucărească e fară s-o stingă. — E rău pentru monstru. spuse Pantagruel. cînd se scarpină — hotărîri şi legi noi. umfl săltată pe valuri mai sus decît catargele corăbiilor şi împroşcînd apă din gură. În arta de-a zvîrli suliţa şi-a da cu lancea. Scotea ochii ilor prinse pe furiş. ca un vajnic luptător. Doar ştii ce ţi-a spus Fra an că nu de apă trebuie să te temi. îndrep-tîndu-se către noi. lovi balena mai întîi în frunt . dacă om i-am putea spune făpturii astea năzdrăvane. cînd varsă — picioare de porc în tărîţe. cînd mormăie — jocuri măsluite. dacă nici atunci cînd primejdia e vădită nu mă laşi — De balene n-ai de ce. Fug să mă vîr undeva! Ne omoară pe toţi! În vremea asta. S-o ştergem anul despre care vestitul prooroc Moise a scris în cartea lui Iov. atît datorită 244 lungimii. cu ţapi şi cu căprioare.cînd fluieră — snopi de maimuţoi cruzi. Panurge murea de frică. nu făcea nimic muncind. Cu-o asemenea lance. postea nemîncînd nimic. cînd vorbeşte — postav şi. pentru că ghiulele de fier şi de bronz. Pescuia în văzduh şi prindea r. Am să-l ucid. Vîna în fundul mării şi-şi umplea tolba cu fazani. rosti Fratele Ioan. oare. care-i găureau pielea. una d să le ferfeniţească. balena pătrunsese între nave şi le-mproşcă pe cele din frunte cu apă. cînd clipeşte — plăcinte şi uscăţele. Nu se speria decît de umbra lui şi de nechezatul cailor graşi. mai rău ca-nainte. Tunurile tunau şi trăsneau. Pantagruel. Ele scot apă pe urechi şi pe gură. Se scălda pe clopotniţă şi se usca în eleşteu. halebarde zburau spre ea din toate părţile. Fratele Ioan se că pe dunetă. ţap. O să ne-nghită pe t oţi. stridiile la fel. Nu mînca nimic postind. cînd visează — hîrţoage şi zapise. Veghea dormind. dar abia dac-o ciupeau . cînd înfulecă — varză călită. — Ba nu zău! Nu ţi-am arătat. Numai Panurge începu să se văicărea trige ca de obicei. ce harababură domneşte între stihii şi ce uşor se u fript şi fript cu fiert? Na. în apropierea insulei Grozave. păreau că se topesc în ea a untul la soare. nemaipomenit de mare. clănţănind din dinţi de frică. cînd trăncăneşte — neaua de mai an. — Babibabu. Uite-l. e cît pe-aci să dea afară şi mătase. na! Uite-l. să răsfoiască. cît şi ferecăturii lor — Pantagruel izbutea de la o mie de p depărtare să deschidă o scoică fară să-i atingă cochilia.

îi răspunse Xenoman. căţărîndu-se vioi într-un pom. — Că bine zici. belhite sau hermine. gata să moară. pe care 246 Panurge voia să se ducă să-i caute trăgînd nădejde că va scăpa de bătălie. ţintuindu-i-le. orbită şi năucită. Pantagruel o mai străpunse cu-o lance-n coadă. STRĂVECHEA F EUDĂ A CHISTILOR. In timp ce mar narii spintecau balena şi strîngeau grăsimea ei. despre care se spunea că lecuia boala n umită leftereală. — Prevăd că se lasă cu bătaie. ci cu bătrîne Chişti vet ne. am vrut să-nchei între ele şi Lăsatusecului pace sau măcar un armistiţiu. cînd cu bale na. la o jumătate de leghe depărtare. Datorită rîn-duielii în care se-apropiau. 245 despre care v-am povestit azi-dimineaţă. şi-şi închipuie. mărşăluind spre noi în sunet de cimpoaie şi de flaute. pe urmă cu trei suliţe-n spinare şi cu cîte cincizeci în coaste. Acum vreo patru ani. După cele şapteşopt de flamuri cîte număra oastea. răspunse Xenoman. toţi cătan Pantagruel. oamenii lui Pantagruel aşternură masa la umbră. Pan oi să poposească într-un port mic şi pustiu din insula Grozavă. Sînt într-un vechi şi nimicitor război cu Lăsatuse ui. N it numai cu-atît. Chiştile-s chişti. gîndindu-se că ar fi niscaiva veveriţe. Portul se afla lîngă o pădu frumoasă. castelul şi fortăreaţa Vetrelor şi-i spuse lui Pa gruel. pe negîndite. Asta-i insula Grozavă. încît nu mai putea deschide gur rbă şi să-mproaşte apă. să le-mpăcăm cu Lăsatusecului. De-aceea părţile-n litigiu s-au acrit. Ch iştile cereau fortăreaţa Icrelor şi castelul Sărăturii din care voiau să alunge nu mai ştiu hari puturoşi. — Nu-i cu putinţă.e. cum fac toţi peştii morţi. spuse către Pantagruel: — Aş vrea să te retragi măria-ta pe navă şi să priveşti de-acolo bătălia. cu to i. cetăţuia. ţinu pe loc sfat cu oamenii lui. Trupul balenei semăna acum cu chila unui galion tricatart în care se-mbucaseră grinzil e pe măsură ale carenei şi-ale etravei. fiind în trecere prin parte ului. Pant gruel zări nişte Chişti mici şi sprinţare. spuse Xenoman. — Care oameni? întrebă Pantagruel. — Hai să-ncercăm. de-o parte şi de alta. limpede şi argintie. neliniştit. aşa fel încît îi găuri fălcile şi limba. după cu riu învăţaţii. iar la dreapta. Ca parolă a oşti gruel se hotărî de sfat Marţea grasa. duşmanul lor de moarte. a pasului falnic şi-a feţelo ezătoare ne-am dat seama că n-aveam de-a face cu nişte Chifteluţe. Dar Lăsatus lui n-a vrut să-ncheie pace nici cu Cartaboşii sălbateci nici cu Cîr-năciorii de munte. cum a mai facut-o de-atîtea ori. Era o privelişte plăcută la vedere. de trîmbiţi şi de goarne. de surle şi de tobe. fîzeterul se răsturnă cu pîntecul în sus. Murind. din pricina bubuiturilor de tun. spuse Pantagruel. ne-am socotit noi că nu erau mai puţin d atruzăşidouă de mii. De pe nave fură chemaţi căpitanii de oaste Papăchişcă şi Taisalam. Fratele Ioan zări vreo treizeci de Chişti tinere şi subţirel e pornind din port spre oraşul. Chiştile bătrîne o să te ia drept Lăsatusecului. Mai degrabă s-ar împăca pisicile cu şoarecii ş iepurii. hîrşite-n campanii militare. un bata n de Chişti mari şi umflate. lăsîndu-mă enii mei. Ce dihănii mai sînt şi astea? îl întrebă el pe Xenoman. Descoperă la a nişte Chişti îndesate la pîndă. ucigaşi şi hoţi. adică o scolopendră. de maţe băşici. la umbra căreia curgea un pîrîu cu apă dulce. şi. Cu-a doua lovitură îi crăpă ochiul drept. înarmate cu suliţe ascuţite. Toţi se bucurară văzîn care avea acum trei coarne-n frunte şi care se-nvîrtea. CAPITOLUL AL PATRUZECIŞIOPTULEA CUM A ACOSTAT PANTAGRUEL ÎN INSULA GROZAVĂ. Atunci Pantagruel se scoală de la masă şi se duce să iscodească prin preajmă. Ca să se usuce şi ca să se curăţe unii dintre corăbierii udaţi şi împroşcaţi de balenă. aşa răstur orada* în jos. la a treia — ochiul stîng. In timp ce prînzeau. -Sînt Chişti. părea un cîrcîiac. şarpe cu o sută de picioare. Eu zic să-ncepem a ne gîndi cum o să le putem înfrunta. Aripile oştirii erau păzite d n mare număr de Cartaboşi sălbateci. viclene şi cu două fete. că Lăsatusecului a năvălit asupră-le. nevăstuici. . de Cîrnăciori călări şi de Salamuri uriaşe. s-au înveninat şi sîncît nu-i cu putinţă s-o scoatem la capăt. Văzînd Fratele Ioan cit de pornite erau Chiştile împotrivă-le. In vreme ce Xenoman vorbea.

cu iataga nul lui uriaş. să muriţi. astăzi vreau să vă văd ajunşi la mare preţ şi cinste. deşertă pe pămînt peste douăşapte de buţi de muştar. biţe numite. Ochii roşii şi scinteietori ca rubinul. Toată nobila buc me. Curaj! 247 — Căpitane. în număr de una sută şi şaizeci de voinici. Penele erau purpurii. încît Pantagruel îl trimise pe Gimnast să vadă ce doreau şi igure de prietenia lui. Arătarea facîndu-se nevăzută. se puser atele Ioan le dobora ca pe muşte. Zice-se că. gros. ap duh strigînd fară-n-cetare: «Marţea grasă! Marţea grasă! Marţea grasă!» CAPITOLUL AL PATRUZECIŞINOUĂLEA CUM S-AU ÎMPĂCAT PANTAGRUEL ŞI REGINA CHIŞTILOR. cu strecurători. oar şi poate mai buni decît toti soldaţii din lume. Sîntem la porunca ta. diafane şi străvezii ca diamantul cu pieliţă-ntre degete ca labele gîştelor. — Dragă. susţii că asta e-o bătălie culinar u bucătarii. gras. picioa ele — albe. zb urînd mereu între cele două armate. Şi ca dovadă a acestui legămînt îi vor fi trimise şapteş i de chişti şi de cîrnaţi.— Bucătarii. la porunca n. cu grătare. vechiul lor inamic. Dinspre mia e se ivi un purcel. cu oale. aşa întreg. Chiştile se repeziră la Gimnast izbind în neştire. precum odinioară cutezătorii cavaleri în calul troian. Dar la venirea acestei arătări. viteji şi vîrîcioşi la vînzo croafa. pe dinafară era împănată cu tunuri mari. văzînd sporul de forţe. eu am s-aştept aici. încît am rămas uimiţi. dinţii — galbeni ca topazul. gri. Hai să ne batem cu nes de Chişti umplute. Cîrnăciori. Dihania. Era o uimitoare sculă de război aşa fel întocmită. Apoi îl rugă curtenitor să ierte această jignire. Dar un Cabanos umflat. Pantagruel facea morişti din Chişti. lămurin ala făcută se datora unui raport mincinos dat de iscoadele care o-nştiinţaseră că Lăsatusec i. La purta o salbă de aur. colon lul Taisalam tăia salam. cu aripi lungi şi largi. făgăduind în schimb ca ea şi urmaşii ei să-i poarte credinţă veşnică şi să ui şi urmaşilor lui în fiecare an. Pe dată îi c bucăţele pe Cartaboşi şi-i taie pe Cîrnăciori. Numaidecît F e Ioan se duse în corturile unde erau orînduite bucătăriile pantagrueliştilor şi le spuse v sel şi curtenitor bucătarilor: — Copii. Nobilul Gargantua îi trimise-n dar marelui rege al Parisului. Fie! Fă cum crezi. care trăgeau ghiulele de piatră şi darde cu ghinturi de oţel. sărindu-i în gît. cum îl văzu. şase luni pe an. îndată îşi zvîrli armele şi-ngenunchie ca şi cînd s-ar fi-nchi-nat. toţi vlăjgani. cu pilugi. se sui ultimul şi trase uşa după el. La ordinul lui Pantagruel se sună retragerea. urechile — verzi ca smaragdul. unii cu frigări de fier . tună spre stînga atît de ic. Era timp frumos şi senin. rosti Gimnast. coada lungă — neagră ca marmura. nu! Trase da şi-l tăie în două. Regina îl sa ută cu multă bunăvoinţă şi-şi ceru iertare pentru nesăbuita purtare a supuşilor ei. — Avînd în vedere că ne batem împotriva Chiştilor. precum şi din lipsa muştarul ui (balsam firesc şi întremător al cîrnaţilor). dacă n-ar fi avut grijă Dumnezeu. urlînd cu toţii. Chiar a doua zi rimise bunului Gargantua sus-zisul număr de cîrnaţi. Atunci începu lupta harababura. Te-apuca groaza. răspunseră bucătarii. pe care erau 248 săpate nişte litere greceşti. alţii cu vătraie. cu tingiri. Dar — o să mă credeţi sau nu — se-ntîmplă o minune. iar cele două oşti stînd liniştite. Dar. Cîrnaţi. dintre care n-am putut desluşi decît cuvintele «purcel Miner hâţind». da. cu cleşti. sălbatec şi-nfricoşător se năpusti asupra s olului. să văd cum se isprăveşte. spre a sta de vorbă cu ea. Chişcărimea. dar Pantagruel îi tor cu oamenii săi. muriră aproape toţi şi fură îngropaţi grăme . cu crătiţi. Cartaboşi. cu cu piuliţe. Cîmpul de luptă era plin de Chişti moarte sau rănite. cu ceaune. tot neamul carta-boşesc ar fi fost nimicit de aceste cătane culinare. Pantagruel ceru să se-nfa nei Chiştilor. că bine zici. Cu tine-n frunt răim sau să murim! — Să trăiţi. dulgherii şi meşterii îmbucară şi ridicară scroafa* cea mare pe care-o luaseră cu ei desa intr-o navă. Văzînd învălmăşeala şi zăpăce tele Ioan deschide uşile scroafei şi iese cu vitejii lui înarmaţi. nici gînd: asta să fie partea Chiştilor. ceea ce se-nfaptui cu mare uşurinţă. Colonelul Papăchişti păpa chişti. greu. Pentru Chişti. cu tigăi. care să-i slujească de gustare. incît în ea încăpeau mai două sute de oameni care puteau lupta adăpostiţi. din schimbarea aerului. Apoi. Chiştile se-apropiară-ntr-atît. pe-aici n-ai să poţi intra decît felii. Fratele Ioan. Eu am să vă fiu căpitan. ca aripile une i mori de vînt. cu măturoaie. Chifte-luţe şi Salamuri. ar fi debarcat în insula Grozavă. iar oştenii lui nu cruţau nici una. Chiştile.

în fiecare primăvară. Bogaţii tr din mori de vînt. Pantagruel. ceea ce în Papimania însem ză bătaie de joc şi vădită luare în derîdere. am aflat că-i şterpeliseră şi-i iseră mai bine de jumătate 251 de burduf de zefir. dădurăm peste insula Papatiflilor*. Dar un vraci tămăduitor îl sfătuise să-nghită hapuri de cop i şi de ogari. Pantagruel îl asigură pe mai-marele dregătorilor că uriaşul Narămare murise înecat cu unt p spăt. Căci orătăniile îi cîntau şi-i zburau p cinuindu-i primejdioase crampe. de pînză. apoi o-ntrebă ce era cu dihania care se-arătase-n văzduh. cumplit de mîni a unui rîndaş al lui gros şi gras şi-a unui paj pitic şi puţintel. flecare după puteri. dar acum săraci. foamete şi tot felul de prădăciuni. nă poporul foloseşte evantaie de pene. A doua zi de dimineaţă. întemeiet rul întregii seminţii cîrnatice. preţuiţi vinurile: unul laudă sirocul. ciumă. încercaseră ei să-l păcălească. Iată cum se-ntîm . pr ecum că pe lume nu există fericire deplină: peste vînt se mai lasă cîte-o bură de ploaie. 250 pus pus pe rănile cîrnaţilor doborîţi. t ai cînd locuitorii insulei se află la masă. văzînd portretul papei — ca e era scos la iveală în zilele de sărbătoare — i-a dat cu tifla. Întrebînd care-i pricina amarnicei mînii. ajunseră birnici şi li se puse numele de Papatif useră cu tifla portretului papal. pe care aşul. Am văzut un cetăţean înlesnit la-nfaţişare. în puţin timp îi vindeca pe răniţi şi-i învia pe mor de la regină. care se minuna de-această vi ericită şi care nu cere parale. pe nume Narămare. după două zile de călătorie ajunserăm la altă insulă. Iar locuinţele lor nu sînt altceva decît morişti de vînt. pînă nu de mult. strada Podită-cu-Cîrnati. altul mistralul. Pantagruel îi mulţumi curtenitor reginei. îi ră nse că aceea era întruchiparea Marţii grase. tare-asemănător cu un pîntecos. pe care-i bătea în draci ei cu un pantof. şi nu dintre cele mai mici. un uriaş din insula Talmeş. mireasma şi raritatea vînturilor. Unul dintre Veselini. cînd benchetuiţi. prima oară fusese cît pe-aci să-şi dea duhul. tocmai pentru la toamnă. pe care-l păstra cu grijă şi cu scumpâtate. cu arme şi cu fa cu tot. La petrecerile şi la praznicele lor mesele se pun sub o moară-două şi m usafirii discută despre bunătatea. fiind el foarte nerăbdător să afle taina. cu fo le astea frumuşele îşi face fiecare vînt proaspăt. trecînd prin sabie toţi bărbaţii ş emeile şi copiii.din Paris care s-a numit. băutorii. jefuind şi prăpădind insula Veselinilor. Cîţi mai scăpară cu viaţă căzură în robie. altul zefirul. după sfatul medicilor. fiind el grozav de lacom de asemenea trufandale. în chip de veşnică pe . aşa cum voi. cîrnaţii trăgîndu-se din porc. primarul. P ruel întrebă în ce scop azvîrlise atîta muştar pe pămînt. vijelie. Intr-o zi de praznic* al cîrjelor episcopale. puterea. Alt necaz. drept care-n chip de hapuri le-nghite o mulţ me de mori de vînt şi de foaie. află de la mai-marele dregătorilor. cetăţeni liberi şi bogaţi odini d se numeau Veselini*. din lipsă de hrană. Fiecare locuitor al ţării poartă la brîu nişte foaie mititele. punînd în mori o mulţime de cocoşi şi de găini. In fie care an grindină. es e şi acela că. iertă pe de-a-ntregul jignirea. facîn-du-i să piardă o mulţime de mese. Ca să se răzbune. Papimania. staroştii şi înţelepţii s-au dus la sărbătoarea din insula vecină. ce se numeşte Boarea ei duc — pot să jur — cel mai ciudat fel de viaţă pe care şi-l poate cineva închipui: nu be şi nu mănîncă altceva decît vînt. Dacă nu mai este vînt. după cîteva zile Papimaniac pusă252 masă înarmaţi. De-atunci încoace bieţii de ei n-au mai propăşit. vine în lor pentru a-şi curăţa maţele prin purgaţiune. Lăsînd cîrnaţii. Panta-gruel se urcă în corabie. zeul lor tutelar în vreme de război. de hîrtie. De aceea semăna a purcel. CAPITOLUL AL CINCIZECILEA CUM POPOSI PANTAGRUEL ÎN INSULA PAPA-TIFLILOR. facîndu-i să ţină trei-patru posturi p n. la gura unui cuptor încins. unul mus nul. ceea ce prăpădeşte bunătate de vînt. Regina răspunse că muştarul era b tămăduitor şi leacul lor şi că un pic de muştar. pe nume Vînturatec. Şi toţi ai lui făcură la fel. amărîţi şi supuşi Papimaniacilor*. cee a ce aduce mare sărăcie pe capul bieţilor locuitori.

zise dracul. că doar aţi ales primul? Drept că aţi tras nădejdea c-o să u şi c-o să v-alegeţi cu grăunţele pe care le-am semănat. ba. pe cînd tu nu eşti decît un ţărănoi mojic. Bine. P antagruel urma să afirme că aude felurite glasuri în văzduh. la rîn-dul lor. cuprins iar de groază. îl întrebă ce face-acolo. Numai că sînteţi cam tînăr în slu — Mă rog. am hotărît să nu intrăm decît într-o bisericuţă sp face rost de puţină aghiazmă. Acesta îşi vîndu cu preţ bun marfa şi-şi umpl acii nu vîndură nici pe dracu’. ne-am pus palmele pîlnie. După aceea omul săpa şi scoase sfeclele. Totuşi. dar nimic. pe care le vîrî în saci. munceşte! La jumătatea lui iulie. mai ştii echile. Căpătase învoire de la Necuratul să vină în insula Papa-tiflilor. ba se făcură şi de rîsul tîrgului. unde eşti? Stai mai pe lingă mine. era cam ruinat şi cam dărăpănat. nici să scrie şi să citească). S a fugim! . trudeşte! La vremea culesului. ca să-l scape de drac. prinseră a smul t. Drăcuşorii. Pantagrue ridică şi privi de jur-împre-jur pe ape. deodată. Eu aleg înt nd drac de neam bun şi vechi. Eu aleg ce-o să cr pămînt. da’ nu ştii că ogorul e-al meu? Pentru 253 că de cînd aţi dat cu tifla papei. am venit să-mi iau partea! Ţăranul încuviinţă şi se-apucă să secere grîul. de femei şi de copii şi nechezat de cai. nu văd pe nimeni. Aghiuţă se-nfaţişă cu un alai de drăcuşori. Omul ii răs samănă grîu. ră şi ei cu paiele şi se-aşezară lîngă ţăran. Anul ăsta ce vrei să pui? — M-am gîndit că sfecle ar fi nimerit. iar se facu dracul de rîsul lumii e supărare. ţie-ţi rămîne ce-o să crească deasupra. în schimb. atît de bărbaţi. aud bubuituri de tun. răcni: — Ce glumă-i asta? Suntem pierduţi. începurăm să auzim chiar şi cuvinte-ntregi. rogu-te! Ascultă. Să fugim. ce vină am eu. iar vîndu numai ţăranul marfa. cît şi de fem a urmă ne-am dat cu părerea că într-adevăr începem şi noi să desluşim ceva sau că. îl vîntură. şi-i intraseră-n trup necuraţii. îl puse-n saci şi-l duse la tîrg să-l vîndă. data viitoare însă n-are să-ţi mai meargă. Am să viu negreşit. Lui Pantagruel i se păru ciudat şi ceru lămuriri. Dracul. Frate prietene. Că sameni grîu nu-i treaba De-aceea-ţi las ogorul. o să-mpărţim roadele. De-aceea-l sl au popii pe ţăranul isteţ. ceea ce ne sperie peste poate. ca să aibă ce mînca la anul. ţărane. — Domnule. Ne-a întins careva vreo capcană. prinse ege frunzele de sfeclă. văzîndu-l pe ţăran. Intr-acestea se ivi un drac tînăr (care de tînăr ce era încă tune şi să fulgere. văzurăm vîrît în aghiazmă pin’ la gît un om căruia trei preoţi îi citeau rugăciuni de curatului. căci nu vedeam ţipenie şi auzeam glasuri de bărbaţi. După ce se isprăvi povestea. pune sfecle multe. Şi vezi de-ţi fa datoria: munceşte. cînd. n-auziti nimic? Parc-ar fi oameni vorbind în vînt. ca să nu pierdem vreo iotă. — Prieteni. Panu ge. răspunse plugarul. spuse Aghiuţă.a păcatului săvîrşit de strămoşii lor. dra se: — Ţărane. — Atunci. Facem două părţi: ce-o sa crească deasupra şi ce-o să crească dedesubt. numai că. — Mă-nvoiesc. Urmîndu-ne călătoria benchetuiam în largul mării. mojice. Cum îl văzu pe ţăran. Lăcaşul. — Hai. tar. Ascultaţi! Adulmecarăm noi aerul cu urechile ca să auzim glasuri ori sunete. stînd la taifas. pusese drăcuşorii să-l scarmene. de data asta m-ai păcălit. 254 CAPITOLUI CAPITOLUL AL CINCIZECIŞIUNULEA CUM AUZI PANTAGRUEL ÎN LARGUL MĂRII CUVINTE DEZ GHEŢATE. am să apăr ogorul de furtună şi n-am să-l bat cu grindin gă bine de seamă: de data asta iau eu ce iese deasupra şi-ţi las ţie ce-o să rămîie-năuntru e. Aflarăm că omul era un ţăran care îşi ara i ogorul şi-l semăna cu grîu. aflat lîngă port. ne urcarăm p orăbii şi ridicarăm ancora. Văzînd sărăcia şi nenorocirea poporului. Omul îşi treieră grîul la arie. dracul se-nflinţă iar cu drăcuşorii lui. Degeaba. N-auzeam nici un zgomot. La spartul tîrgului. toată ţara s-a dus dracului. I se duseră amîndoi la tîrg. ţărane. Cînd o să fie vremea culesului? — La jumătatea lui iulie.

vorbe-aurite. vorbe negre. Poate-s de-ai noştr re. vă-nşel Dacă vă-nchipuiţi că zeul Mercur este cel care-a pus piatra de temelie a artelor. Toţi tresărirăm de spaimă. Pe urmă am auzit altele. pleosc. Pantagruel mai azvîrli pe punte cîţiva pumni de vorbe. care păreau nişte acadele ori nişte zaharicale de felurite culori. nu-l poţi vinge. La prima vedere era toată pietroasă. capul fiind tăiat). Atunci au îngheţat în văzduh cuvintele şi strigătele băr şi-ale femeilor. care. vorbe verzi. la cramă am cu hurta. o bătălie crîncenă între Aris-mapieni*. sfirr. Dacă vă-n-chjpuiţi cumva că focul este marele meşter al artelor. plăcută şi neîntătoare. Cum se topeau laolaltă am auzi t nişte sunete: hin. uite-aici cîteva nedezgheţate! Atunci ne zvîrli pe te a pumni de cuvinte-ngheţate. hin. bu. sfirr. Acum. Incălzindu-se puţin în palmele noastre. neînduplecat. rosti Fratele loan. tronc. încît plesni cu-o pocnitură la fel ca a castanelor azvîrli cărbunii aprinşi. vîrîndu-le-n ulei şi-ntre două straturi de paie curate. şi spunea căpitanul că-s zgomotele-ncăierării şi nechezatul cailor. un poet latin*. a fost bubuitură de tun. In afară de una. Sînt pe puţin zece contra unu. încît puteai să crezi că-i o adevărată grădină şi s-o numeşti raiul pe pămînt. poposi într-o insulă mai minunată dedt toate. nechezatul ca ilor. zăngănitul armelor. be. pentru că nu mă tem decît de primejdii. aveau sunet de surle şi de tobe. ba. uite. măricică. plină de rîpe. că stomacul este meş erul tururor artelor. Pantagruel. uhuhu. dar Pantagruel nu m-a lăsat spunînd că n-are nici un rost să strîngi ceea ce ai mereu din belşug. atunci cînd nu le-ai crestat înainte. încă nu văd pe nimeni. clinchetul armurilor şi-al platoşelor. trosc. spuse Panurge. auzind tărăboiul făcut de Panurge. stearpă. hin. poc. N-are urechi! Nu vorbeşte decît prin semne. vorbe se (despre care căpitanul ne-a spus că se-ntorc uneori de unde-au ieşit. 257 . Şi pe urmă-s la ei acasă. Vă rog să mă credeţi c-am petrecut de minune. sfîr. bî. pentru că erau dintr-o limbă barbară. pac şi nu mai ştiu ce alte vorbe barbare. fleoşc. hin. neîndurător şi gre u de mulţumit. de goarne şi de trîmbiţe. bo. Văzurăm vorbe roşii. S-o ştergem! Poat e scăpăm. Dar dincolo. după ce treceai cu greutate şi sudoare de partea asta neprimitoare. atlt în priv inţa aşezării cît şi a mai-marelui ei. Eu am vrut să pun la păstrare cîteva cu-vmte heţate. Asta. bu. Nu de cîtă frică mi-e vorbesc aşa. nu te-aude. după ce-a trecut gerul şi vine ano impul senin şi călduţ al primăverii. mîr. Dar n-am putea vedea şi n cîteva? — Uite. noi nu cunoaştem locurile.255 Cu vele şi cu vîsle! Pe mare n-am curaj nici pic. vorbe-albastre. spuse: — Ce-i cu fricosul ăsta? Să vedem mai întîi cine-s oamenii ăştia. cu vorba nu poţi să-l duci. dezmorţindu-se. în ziua cu pricina. Şi-am văzut vorbe muşcătoare. cît şi toate celelalte zgomote-ale bătăliei. faceţi i ar o amarnică greşeală. adică oamenii cu un singur ochi. Pe el nu-l poţi face să creadă nimic. neplă ului. dar nu mai găse sc gura. C EL DINTÎI MAGISTRU-N ARTE DIN LUME. v rbe mari. rosti Pantagruel. vorbe urîte şi vorbe de ocară. căci este aspru. Aici e capătul mării îngheţate unde-a avut loc. Panurge strigă: — Păcat că n-a vrut Dumnezeu să dau aici peste cuvîntul Divinei Butelci! CAPITOLUL AL CINCIZEC1Ş1DOILEA CUM A POPOSIT PANTAGRUEL ÎN ŢINUTUL MESIRELUI GASTER. mai demult. mama celor nouă Muze. să ştii ca ai dreptate. bu. se topeau ca zăpada şi le-auzeam. ptru. — Doamne Dumnezeule. Guvernatorul acestei insule era jupînul Gaster* — adică Stomacul — primul meşter pe lume a l tuturor artelor. căpitanul răspunse: — Nu vă speriaţi. bi. bine-ar fi fost să rămîn eu acasă. In zadar am făcut noi temenele şi-am iurat supunere acestui rege. şi Nefelib adică oamenii care merg pe nouri. his. da r nu le pricepeam. pe care Fratele loan o dezmorţi în mînă. împreună cu el hălăduia în pace şi bună înţelegere preacinstita doamn altfel zisă Nevoia ori Sărăcia. la vremea ei. 256 hodoronc. Cîrmeş ete! Doamne. ceac. la-nceput recute. Ca să-i liniştească pe toţi. zdrîng. fugiţi! Pantagruel. se topesc şi-ncep să se-audă. curată. coasta muntelui se dovedea mănoasă. aspră sub talpă. Bine a zis o dată. hîr. chiar dacă-ar fi să nu mă mai însor nicioda gim! Nu-s de noi. muntoasă. poruncitor. măria-ta. O să ne omoare! Să fugim! Nu-i nici o ruşine! La babord! La tribord! Trinca! La catarg! La vele! Ne-au ucis! Fugiţi.

păsări călătoare. unii dintre ei voioşi. gravi. pe lei. Face poeţi din corbi. îl cinsteau ca pe zeul lor. urmînd un tînăr. scoate lupii din pădure. Chiar şi pe dobitoace le-nvaţă arte de la care sînt oprite de natură. Nu îngăduie în soma-ţiunile sale nici o păsuire şi nici o amînare. oameni şi dobitoace. la mare depărtare. îl iubeau mai pr esus decît orice. parlamentele s e-nchid. învăţîndu-le să vorbească şi să cînte î esc. care clănţăneau într-una. să se bată. gras şi îndesat. mai iute decît la decretele pretorilor şi la poruncile regilor. ghiveci. temîndu-se (după cîte se poate judeca) nu care să ofenseze stomacul şi să-l slăbească. face poetese din coţofene. Era un chip de dihanie caraghioasă. supe. fripturi (şase feluri). Şi totul pentru burtă! Domesticeşte şi-mblînzeşte vulturii. povară şi belea fără folos a pămîntului. învîrtindu-i-se-n jur. încărcate cu pan coşuri. av ie de lemn. sau mori. crătiţi şi tăvi. aşa fel îneît le ţine pe deasupra nori d. Şi totul pentru burtă! E-atît de nemaipomenit de mare. pârind că vorbesc şi că răspund cui îi întreabă. Pentru a-i da ascultare. pîrjoale. pajerile. ulii. re cele viitoare. adică ventrilocii. rang şi neam. traşi cu-o sforicică petrecută prin băţ e Gastrolatri am văzut că erau însoţiţi de-un mare număr de slugi voinice. decît să se lase înhăţat de ea. făţaţi. pinâ u de — bine-nţeles — i se poate auzi glasul. şerpii din găuri. toate maşinile. 258 nu din gură. să se ascundă. răpitoare şi sălbatice. hîdă oaznică. ere vindereii. cu nişte falei cumplite şi uriaşe. şoimii. lălăind cîntece de bucurie. peste tot pe unde se duce. borş de iepure. încolo erau măscuiţi. nu recunoşteau alt zeu în afară de el. lipie. Nici unei legi nu-i s upusă. bună de speriat copiii. găile. pe rinoceri. azimă. La rîndul lor. scoţînd din coşuri şi din oale: vinişor alb cu uscăţele proaspăt prăjite. Stă scris aşa. să-noate. face acest bine lumii că-i născoceşte to rtele. pe urşi. toate sculele şi toate iscusinţele. din gaiţe. travestiţi şi-nveşmîntaţi atît de curios. zburînd. Dar v r că la porunca jupînului Stomac se cutremură tot cerul şi se zguduie întregul pămînt. pulpă de viţel fript. pe cîini îi face să joace. alţii mîhniţi. ciorbe grase. Despre întîmplările prezente şi trecute răspundeau pe-ntrecute. Toată lumea fuge de ea: omul piere mai degrabă pe mare. tăvălit prin ghimber. alţii erau Gastrolatrii. tocană (nouă feluri). trîndavi toţi. porneşte în călătorie. Şi totul pentru burtă! Pe elefanţi. S pune că la răgetul leului tremură toate dobitoacele jur împrejur. toată lum ea munceşte şi se trudeşte. cu nişte ochi 259 mai mari ca burta. Ş u pe Gaster drept zeul lor cel mare. cu un cap mai mare decît trupul. Gastrolatrii stăteau buluciţi în grupuri şi-n liote. Pantagruel văzu două feluri de inşi. oale. blă. ului Stomac. cu dinţi lungi şi ascuţiţi. varză scăzută cu muşchi de vacă. toate meseriile. cioplită grosolan şi văpsită anapoda. să apuce tot ce doreşte ul pentru burtă! Scoate peştele din adîncuri. că în furia lui mănîncă tot. vrăjitori şi î ai poporului de rînd. peste munţi şi prin prăpăstii. din mare şi din apă dulce. severi. Unii erau Engastrimiţii. trece prin foc. nefacînd nimica. după slujbă. la sunetul căruia toţi se rînduiră-n şir. îl adorau ca pe-un zeu. adi că închinătorii stomacului. minţeau pe rupte. frigărui de capră. pe cai. Cu dihania-n frunte. saci. regenta lui. De aceea. de care-ndată i se facu silă. poruncile se dovedesc zadarnice. E-adevărat. chiftele. rătăcind. dregători sîcîitori şi din -afară de trufaşi. nem oc. pîntecos care ţinea în mînă un băţ aurit. să să salte. îi aduceau jertfe ca ze ului lor atotputernic. pîine albă. ciumlecuri. că tare mai erau frumoşi. ursuzi. colac. plăpînzi. rece. in papagali. fadndu-le-apoi să se prăvale din înaltul cerul pămînt. La curtea jupînului Stomac. ci din burtă. . cucu-noşii. să-i aducă ce vrea. jertf lui. Am văzut şi eu. urşii din log. îl slujeau. de toate e scutită. din grauri. decretele-amuţesc. vulpile din vizuină. ca răsplată. Poru lui sună: te dai peste cap fară-ntîrziere. să ţopăie.Dar la un semn al lui toată lumea se supune. auzirăm dangătul unui clopot. Privind noi cu mare uimire mutrele şi purtarea acestor trîntori cu gura mare. coruii. Şi totul u burtă! Cînd Nevoia. Engastrimiţii vorbeau din burtă: erau ghicitori.

pui. piftie de mistreţ. vînat frăgezit. hulubaşi. iepuroaice. grive. şnepi. începînd cu mischet alb şi sfîrşjnd cu muscaţin roşu rec zic de la gheaţă. Pe urmi. costiţă cu bob. Pe urmă jertfeau: chişti unse cu muştar g stos. ciacle. . hulubi. cormorani. cu napi. fluierari. şoldănaşi 261 prepeliţe prepeliţe. purcei de lapte. cîrnaţi. dropii. spîrcaci. limbi de bou afumate. bibilici. gînsaci. îi mai vîrau ! buturi cu mujdei. culici. granguri. gotce. bodîrlăi. frigănele cu sos fierbinte. cocori. becaţe. lisărci. uger de vacă. caltaboşi. cufundaci. cîrnădori. iepuri. salam. şuncă. copuni. becaţine. căprioare. ploieri. porumbiţe. cristei. porumbei. pescăruşi. ciovlici. scrofiţe. păuni. erodii. măsline murate. pastramă. spată de berbec cu capere. şoldani. fazani. cocoşi. mierle. gaci tărcaţi.toate stropite cu băutură pururea. stîrci. cotlete de porc cu sos de ceapă.claponi fripţi în suc. gîşte. ierunci. garfuri. găini şi curcănaşi. călifari. şniţel de viţel. iezi. turnat în cupe mari de argint. ficăţei prăjiţi. găini rasol şi claponi graşi cu sos. păunaşi. libuţi. bîda . flamingi. lişiţe cu praz. fazăniţe. ciute. guguştiuci. toate însoţite de udătură fară sfârşit. corle. potîrnichi. căpriori. dropioi. prihori. lebede. lopătari.

varză călită. smîntînă. cremă. pe urmă 263 îi dau: chişcari cu sos de vin. scobari. de ţapi. de turturele. dar Epistemon îl potoli. barbuni. chitre zaharisite. că altfel îl ia dracu. heringi. gogoşi. pateuri împănate. scrumbioare. icre tescuite.turturele. tuslama. licurini. dulceaţă de gutui. mrene. plăcinte. peltea. de capre. scoici. — Şi ce jertfesc păcătoşii ăştia burtipotentului lor zeu în zilele de harţi şi de pos — Uite ce. ţi pan săraţi. sardele. vatoşi. de bobornic. de hasmaţui şi-atîtea altele. de hamei. sepii. vătui. lacherdă. cu vinaţ din belşug. răcitun de porc în osînză. codaiţe. de clopoţei. minciunele. budinci (douăzeci de feluri). Îi aduc: icre tarama. de hribi. mazăre bătută. Au ei grijă. de ciocîrlii. frişcă. Apoi pateuri de vînat. rugîndu-l să rămîie ca să vadă sfîrşitul comediei. clătite. unt proaspăt. de sparanghel. zaharicale (o sută de culori). uscăţele. bob cu ceapă tocată. somon sărat. piersici. tăieţei. lalanghite. Aici trebuie băutură. de hîrciogi. şerbe magiun de prune. brînzeturi. prăjituri. porci-ghimpoşi. ciulama. spanac. sitari. spuse căpitanul. turte (şaisprezece feluri). . de antilopă. Şi la urmă iar vinaţuri. compoturi şi poame (şapteşopt de feluri). Văzînd Pantagruel lepădăturile astea de închinători şi mulţimea jertfelor pe care le-aducea din fire. pogace. de clapon. de frica gîlcilor. vin roşu şi negru cu scorţişoară. o sută de feluri de salate: de năsturei. anghinare. unul după altul.

pietroşei. somotei. obleţi. turpaci. păstrani. ghigorţi. clean. cegă. hadine. tîri. stacoji. hamsii. toni. porci de baltă. balene. raci. mihalţi. porcuşori. bibani. şoricuţi de mare. cosaci. melci de mare. caracude. palamide. chiligi. stridii prăjite. crevete. cambule. boţogi. guvizi. languste. moluşte. boalde. şalăi. limbi de mare. crapi. chişoage. lostrite. tîrîţari. rechini. chefali. păstrugi. zargani. ace de mare. lavraci. caracatite. . somoni de şipot. midii. păstrăvi. plătici. homari. lini. ştiuci. delfini. crăpuşteni. vulpi de mare. mîrliţe. calcani.şipi. caraşi. milacopi.

Născoci drojdia pentru a dospi coca. curmale. ghisman. de vînt. culbeci. trebuitoare pentru a pune.a. binecuvînt pe deasupra să nu-i lipsească niciodată nimic. nisetri. ci numai o biată prăpădită şi firavă făptură. şi mii de alte unelte. pentru a-şi face rost de ea şi pentru a o pă tra. timp de mai multe secole. alivenci. scrob.. adică ţipari de pădure. zvîrlugi. mu rene. şerpi. pe care ca să le poată înghiţi şi mistui uşor le scaldă-n vin. undrele de apă. de stricăciunea dobitoacelor.crabi. Pe urmă iar îi jertfesc: morugă. De-aceea. fluturi. 266 Natura îi hărăzise lui Gaster ca hrană pîinea şi toate cele cîte se trag din ea. batoc sărat. unt de migdale. ţipari. costruşi. fierte. . gîriţe. jumări. broaşte ţestoase. Gaster născoci agricultura pentru a cultiva pămîntu l ca aceasta să dea roade. stafide. La urmă îl îmbie cu: orez. rizeafce. papanaşi. de prădăc iunile tîlharilor. Pescăria asta înfulecată. alune. în ciuda tuturor acestor jertfe cu care-l copleşeau Gastro-latrii. focul pentru a o coace. grînele la adăpost de urgia vremii. smochine. nuci. la capac. 265 dorade. lamprete. anghile. coleaşă de grîu. chiar de la-nceput. tari. pică mort dacă n-ar suge ceva. jintiţă. balgur. fistic. prune. răcuşori. puici. sarea pentru a-i da gu st. Născ ci medicina şi astrologia. pancoş ş. Dar. morun marinat. smioarţe. călugăreşti. moi. pentru a măcina g ele. lupi de mare. struguri. broaşte. Născoci morile de apă. balmuş. bacala afumată. ceasornicele şi cadranele solare ca să ştie cît să ţină pîinea pt. cît şi matematicile. Gaster spune a despre sine că nu este un zeu. prefacîndu-le în faină. Şi-ntre ele veşnice gîlgîieli. ouă ochiuri. roşcove. Născoci arta militară şi armele ca să apere astfel roadele.

Da. Toţi oam din pomenile călătorilor. CAPITOLUL AL CINCIZECIŞITREILEA CUM AM TRECUT PRIN FAŢA INSULEI CANEF. fiindcă aşa er elul lui să moţăie cu cartea-n mînă decît în cap. Vrei să coborîm acolo? — Nu. ilustrul Xenoman. Carpalim facea sfîrlează oaja de nucă pe care pusese două fofeze. Fratele Ioan. Născoci navele. insule de lupi-de-mare. În curînd. că moare de frică în fiecare clipă. ăsta e-atît de laş şi-atît de păcătos. născ havanuri. şi nu scotea unul un cuvînt. mîţe-blînde. cu ajutorul acelei pulberi înspăimîntătoare. stînca aia înaltă cu două culmi? — Foarte bine chiar. zise Pantagruel. A doua zi. Pentru a păzi roadele pămîntului de tîlhari şi de răufăcători. de ucigaşi. Să nu coborîm aici rog! Dacă nu mă credeţi pc mine. Vîslaşii noşt ea coborî să ne-aducă apă proaspătă şi lemne. cutre. Eustene bâtea darabana pe ţeava unui tun de parc-ar fi cîntat la clavicord. zise Panurge. să mergem totuşi. Vîntul începînd a sufla iar. înt : — Vezi în faţă. Căpitanu-i trăgea de limbă pe marinari. încrcdeţi-vă cel puţin în sfatul acestui 268 minunat şi înţelept bărbat. pentru a naviga pe fluvii şi pe rîuri în căutare de grîu la naţii barbar cunoscute şi depărtate. ieşind din bucătărie. e-ndrăzneţ ca dracul şi puţin îi pasă de alţii — Fricosule. zise Fratele Ioan. printre coj . că nu ne mişcăm. — Ce fel de oameni locuiesc în insula asta ? întrebă Pantagruel. farisei. pe culmea a se află cea mai frumoasă fîntînă din lume. bombarde care zvîrl ghiulele de fier. prefăcuţi. Născoci dar care şi căruţe ca să le care mai uşor. îi ceru lui Pantagruel un leac împotriva supărării. Locuitorii sînt toţi hoţi ş după cum o arată şi numele insulei. răspunse Xenoman. — Ipocriţi. de hoţi. pe care i-l arătă lui Xenoman. Aflînd că şi femeile şi copiii erau la fel. care în ebraică înseamnă «a hoţilor». nu mai poposirăm aici ar Pantagruel îşi facu pomană cu ei. — Foarte bine faci. de tîlhari. trimiţîndu-le şapteşopt de mii de galbeni gălbejiţi. coborîţi. am ajuns în preajma insulei Canef. Ponocrat visa visînd. Gimnast ascuţea scobitori. nu coborîţi! Ia ascultaţi! Zău. de plumb. Haide! Pune oţi. 267 Panurge facea băşici de săpun cu un pai. Xenoman curăţa un felinar cu-o bucăţică de piele. La aceste cuvinte. născoci arta şi mijloacele de-a le aduc . du-te şi-ţi anatomiseşte devia să vezi ce e-n ea. da ! Să nu coborîm niciodată în ţinut şi de tîlhari. Hai să mergem. răspunse Fratele Ioan. făţarnici. Ai grăit bine şi-nţelept. adică a Făţărniciei. Panurge se facu nevăzut şi se duse să se-ascundă în cambuză. Dacă ţi-e frică ci cu bagajele. spuse Panurge. balimeze. Fratele Ioan stătea la bucătări . N-ai ce să vezi în ea. săcăluşe. da m putut acosta din lipsă de vînt care să ne-mpingă spre ţărm. Hai să coborîm! — Călugărul ăsta turbat. ce doboară ziduri şi omoară oameni ma t decît toate fulgerele cerului la un ioc. po morocănoşi. posomoreala. E insula Ganabim. la babord.Întîmplîndu-se ca grînele să lipsească într-o ţară. acoperită cu feţe albe şi plăcut-mirositoare şi cu talg re strălucitoare. cu-o carte gre-cească-n mînă. Pantagruel zări în depărtare un ţinut muntos. încercînd să citească-n conjuncţia frigărilor şi-n horoscopul tocanelor orbita astrelor c i vadă cît e ceasul. Ne-nvîrteam pe loc şi degeaba casem şi nişte vîntrele de ajutor. Rizotom îşi meşterea o cutiuţă dintr-o carapace de broască testoasă. iar împrejurul ei o pădure mare. Pantagruel porunci să se puie masa. Totuşi. spuse Xenoman. Pantagruel dormita lîngă tambuchi pe-o saltea. supărarea şi necazul. de bronz pe gură. urmîndu-ne călătoria. corabia porni să-nainteze cu iuţeală. corăbiile şi galerele a străbate mările. posaci. să ne vedem de drum! — Coborîţi. După ce-şi puseră pe-ndelete şi cu mult rost burta la cale le trecu pe d ată plictisul. Stăteam cu toţii pe gînduri. se gîdila ca să rîdă şi se scărpina în cap. Sînt mai răi decât canibalii şi ne-ar mînca rog. schimbarnici. Epistemon socotea prin astrolab* unde ne aflăm faţă de pol.

— După mine. răspunse Pantagruel. Păsările — mari. a doua în bobote. M-a zgîriat de mi-a făcut pielea zdreanţă. trimiteţi-mi-l pe tunar. De aceeas Pan tagruel fu de părere ca înainte de-a poposi în insula Sunătoare. în cea de-a pa tra. am navigat trei zile fara să descoperim nimic. ca pe-un glas pe ca re l-aş auzi de departe şi care-mi spune că nu trebuie să coborîm. agăţat de cealaltă jumătate de ciorap. Auzirăm un zgom părtat şi inteţit ca un tumult şi ascultîndu-l ni se părea că era vorba de clopote mari. Fiind noi trimişi de pustnic ne primi foarte bine şi ne-arătă toate ciudăţeniile insulei. Panurge face pe lupu-n paie. pe care l-a pe furiş. Pantagruel. ne-apropiam. toţi diavolii dezlănţuiţi. Şi credeţi-mă c-a fost o zarvă de-a mai mare dragul. Ori de cîte ori am ascul at de glasul ăsta a fost spre cinstea mea şi nu m-am căit niciodată. în timp ce vîslaşii aduc apă dulce. tremurînd şi clănţănind din dinţi. auzim şi un fel de cîntec necurmat şi neobosit al oamenilor din partea locului. neputîndu e rîsul îi spuse: — Ce vrei să faci cu motanul ăsta? — Cu motanul ăsta? zise Panurge. deoarece nimerisem în postul celor Patru Răstimpuri. spuse Panurge. zise Pantagruel. cu barba plină rimituri. ni s-a părut că. Ia ascultă. — Cine batjocoreşte. pustnicul ne dădu o scrisoare către 271 paradişi erul paracliserul insulei Sunătoare. să acostăm cu luntrea ling stîncă mică.şi printre firimituri de pîine. După ce isprăvirăm cu postul. Acesta era un omuleţ bătrîn. cu-o jumătate de ciorap tras pe-un picior. Credeam că-i un drăcuşor cu păr zburlit. lumea de primprejur face larma asta de tigăi. Postul şi ajunarea noastră se dovediră crîncene şi înspăimîn-tătoare. pe nume Prohabus. — Bănuiesc. e de rac. chel cu nasul ro cu obrajii rumeni. a treia anapoda şi-a patra bătînd cîmpii. nu-s decît trei: prezent. alături de care vedeam de pe punte un schit într-o grădină. Ne puse la post patru zile-n şir. împodobite şi minunat alcătuite. zise Fratele Ioan. Simt. ceea ce pe loc se îndeplini. 270 Apropiindu-ne mai mult. Zicînd acestea dădu cu motanul de pămînt. Ia s-ascultăm. deoarece în prima zi odii. CAPITOLUL AL CINCIZECIŞIPATRULEA CUM A AJUNS PANTAGRUEL ÎN INSULA SUNĂTOARE ŞI DESPRE ZG OMOTUL PE CARE L-AM AUZIT ACOLO. Mai degrabă e vorba de postul celor pat ru vînturi. Aici dădurăm pest stnic mărunţel. Că tot se strică d a praful de puşcă. vechii locuitori ai insulei se prefacuseră în păsări şi trăiau în colivii. cum se-ntîmplă la sărbătorile mari. văzîndu-l pe Pa dîind atit de-nfricoşat şi de pierit şi zgîriat de ghearele motanului Roadeslană. este un eretic şi va pieri pe rug. ţinînd în mînă un motan mare. spu-nîndu-ne că din pricina legilor din natură. Căci asta era voia ursito relor. 269 Bine — bine zici. bogate. frumo . se jura el. rosti pustnicul. Coliviile erau încăpătoare. pretinzînd că altfel nu putem fi primiţi în insula Sunătoare. prin dangătul neîntrerupt al clopotelor. Tunarul veni nu maidecît. Mişcînd din aimuţă care se purică. zise Pantagruel. se tîrî spre Fratele Ioan care st gă de la tribord şi-l rugă smerit să-i fie milă de el şi să-l ocrotească de primejdie cu sa ui. Tunarii de pe celelalte corăbii ale flotei . am zărit pămînt şi cîrmaciul ne-a spus că asta este insula Sunătoare*. ca vreun roi de albine a-nceput să-şi ia zborul şi. trecut şi viito Al patrulea o fi pe-aici timpul vinişor. ca s ucă-napoi. potrivit cărora totul se schimbă. Mergînd noi mai departe. un îndemn potrivnic în inima mea. Pantagruel îi porunci să dea foc prafului de puşca învechit şi să-ncarce tunul cu lbere proaspătă. cu-atît dangătul creştea. Căci i se arătaseră. de opote mici şi de clopote mijlocii bătînd toate deodată. Nu vrei să rîdem niţel pe socoteala lui? Trage-o ghiulea cu tunul de lîngă f lăcăul de colo. Pentru a saluta muzele care sălăşluiesc pe muntele ăsta. spuse Fratele Ioan. pentru că postind. care ne lămuri în privinţa dangătului şi ne ospătă într-u dat. Panurge ieşi din cală în cămaşă. — Eu nu pricep cum vine asta. cum auziră bubuitura de pe vasul lui Pantagruel traseră şi ei un foc orb cu una din bombardele lor. de t:ngiri şi de t algere. ne hrănim eu vînt. timpurile. slujindu-mă de ciorap ca de-o mănuşă. de ceaune.

Cu toate astea. şi de nimicit nu-i cu putinţă să fie nimiciţi: moare unul. Totuşi.Bine-nţeles. răspunse Paracliserul. labele păroase. Monahaite*. cei care n-au izbîn-dit in ce-au întreprins şi s deznădăjduiţi. aicea sînt în deplină siguranţă. li libertate.Din tot restul lumii. cei care din ticăloşie au săvîrşit vreo faptă nelegiuită şi care s ispăşi prin moarte ruşinoasă — toţi aceştia dau fuga aici. Aici ne-a îmbiat cu chitre zaharisite şi cu zurumbaturi* verzi compot cu n ectar şi cu vin aromat. Au să se căiască rău. cînd sînt în primejdie abde de foame — deoarece nu au cu ce să se hrănească şi nu ştiu sau nu vor să facă nimic — iesc în vreo cinstită meserie sau meşteşug. tot aşa la cinci luni o dată se abat în zbor peste insulă stoluri de Hab ici* fară număr care-au spurcat şi-au ticăloşit tot ţinutul. cum v-am m i spus. altele. adică bulu-ciţii. a care înainte erau slabi ca gaia. la fel cum în s tup ajunge-o regină şi pe cer un singur soare. P apagaiţi*. ghiare şi stomac de scorpii şi de spîrcaci. Episcoabe*. şi păsărimea fumurie* dădu fuga-ntr-un suflet şi se puse pe ai că glasurile erau urîte şi răguşite. Unii le aveau numai albe. zise Fratele Ioan. locuitori ai acelui ţinut. le-aş da ghes la cîntec şi celor de colo. şi dacă nu-i răpune moartea-nainte. rude şi prieteni. De unde vă vine atunci at ucate? . După cele dinţii chiolhane. — Bine. şi ajunge unul. . Aicea îşi au viaţa orînduită. dar de unde vă vin toate păsările astea? întrebă Pan-tagruel. poftindu-ne cu aceste leacuri ale sale să dăm uitării osteneala şi greutăţile îndurate pe mare. Panurge începu să clopoţească. alţii numai negre. din Popidosnici — Episcapii. că nu ne mai trimit nimic. — Hei. Cele de parte femei ască se numeau Clericaţe*. alţii albe amestecate cu albastre. să ciripească şi să cînte. Popidosnici*. atîta şi-au scormonit pămîntul şi l-au întors ş cit. ardinafuri* şi Papagalul* care era unul singur din neamul lui. Apoi adăogă: — Vreţi să le fac să cînte? — Te rugăm chiar. După cum — ne-a mai spus el — între albine bîntuie trîntori. Stareţaţe*. care este nesfîrşit de mare. am răspuns noi. Preotifle*. pentru că au gîtul strîmb. Paracliserul ne lămuri ca se hrăneau numai cu peşte menea bîtlanilor şi cormoranilor. din alt ţinut. 272 — Dar dac-aş trage clopotul ăsta. Monahîde*. şi vin în loc două Atunci l-am întrebat cum se face oare că la atîta păsăret nu e decît un singur Papagal? Şi a spus că aşa a fost scris de la-n-ceput în stele: din Clericutre să se nască Popidosnici ş Monahaite. alţii. Fratele Ioan îl întrebă: — în insula asta văd că n-aveţi decît colivii cu păsări care nici nu ară. care altceva nu fac decît să m prăpădească totul. Au să se căiască. cu penetu rumbia afumată? întrebă Panurge. nici nu mun au altă treabă decît să se veselească. de cîţiva ani încoace. căci Asafsarii. Stareţanţoşi*. Sînt cu toatele păsări călătoare şi ne vin din toate părţile lumii: unele dintr-un esfîrşit ce se numeşte Zifarăpîine. Episcapii*. . lăsîndu-şi tată. cel mai mare număr ne vine din Zifarăpîine. şi unde nu-ncepu Monahaita să alerge uluc într-acolol Şi unde nu prinse Monahaita să urle cîntări. aurit covoare. se-ngraşă ca bursucii. Şi-atîta de groaznici şi de hi toţi fug de ei. mamă. nici nu intră în credincioasă slujbă la oameni eabă. Apoi i-am pus Paracliserului o altă-ntr ebare: din ce pricină cînta păsăretul ăsta-ntr-una? Şi ne-a răspuns că din pricina clopotel re bălăngăneau deasupra coliviilor. Era mai mare dragul să le priv eşti. asemeni. Paracliserul ne-a condus într-o încăpere frumoasă.mănau cu oamenii din ţara mea: mîncau şi beau ca oamenii. Atunci el trase un clopot scoţînd numai şase dangăte. alţii numai roşii. ce se numeşte Campreamulţi* Cler ele astea năvălesc aici în fiecare an. tot aşa. Păsăroii se numeau Clericutre*. zău. sună răspunsul. din Cardinafuri ajunge unul Papagal. afară doar de cîteva ţări mai vijelioase care. Penele lor ne-au cam pus pe gînduri. cei fară noroc în dragoste. dormeau şi mistuiau ca oamenii. jumate albe — jumate neg re. 273 După ce-am mîncat şi-am băut bine. din Episcapii — Cardinafuri. paracliserul ne spuse că nu erau oameni. Paracliserul ne-a primit şi ne-a găzduit minunat şi timpul petrecut in insula Sunătoare a fost cît se poate de plăcut. Car-dinamile*.

atît ale tale. Dacă te-ar auzi hulind astfel. răneşte. cu toate astea n-o izgoniţi defel. zicînd: — Voi. la înfăţişarea şi la mişcările Papagalului. olosul şi la agonisita. am văzut o mulţime de copaci în care atirnau tîrnâcoape. CAPITOLUL AL CINCIZECIŞICINCILEA CUM AM DEBARCAT ÎN INSULA FIERĂTĂILOR ŞI-N INSULA COŢCĂRIE In mai puţin de două zile am ajuns la insula pustie a Fierăriei nelocuită de nimeni. dar Paracliserul răspunse că Papagalul nu poate fi lesne văzu t. am eu alt mijloc să te fac să chiui. Ah. Nu-nţelegeţi că voastră ar fi să vă lipsiţi de somn şi nu să economisiţi bunurile acestei vestite insule. tesa . Pantagruel spuse că a r vrea să-l vadă pe Papagal. aţi fi pierduţi. zi de zi. coase. vii şi ră că încă şi cei care se vor naşte după ei vor trage ponosul. 274 Vedeţi în colivia lui un vas? De-acolo ar scoate fulgere. şi-n cîţiv zi acoperit de muşchi. priboaie. cît a de lungă. rindele. prieteni. — Sigur că da. In alţii erau junghiuri. — Atunci tot mai bine-i să bem. văzurăm un bătrîn Episcâpiu cu moţ verde. cînd pofteşti. rosti Pantagruel. bricege. pumnale. dacă ţii la viaţă. dacă nici aşa nu vrei. um ar fi trebuit să fi mîncat de trei ori. Panurge se opri: — Frumuseţea asta de Stareţaţă îşi rupe guşa de-atîta ciripit şi scîrba asta de Episc cuş mi ţi-l fac eu să cînte! Şi trase-n dungă clopotul aflat deasupra coliviei. Dar de-aceste păsări sfinte nu te-atinge. ca să mănînci mîncarea insulei Sunătoare. prin ea. De aceea se-abat atîtea rele asupra voastră. spuneţi că ignoranţa e mama tuturor relelor şi eptate. pentru că vorbind frumos n-ai să fii niciodată eretic. pe cînd golin câni la chef. hirleţe. dar degeaba. bu r276 ghie. rosti Fratele Ioan. Paracliserul ne trezi să mai bem ceva. prînz ori cină. loveşte. — Cum. are vreo scufa care-l face nevăzut? — Nu. deci.Trimise la corăbii mulţime de merinde. foarfeci. Nu uita de vasul cu fulgere. Panurge se uită curios la chip l. ne trezi iar. Lîngă el o Staretată frumoasă cînta voios. nu cosi finul. Apoi strigă: — Blestemată fie dihania! Parcă-i un ciuf* cu mot. Vorbeşte frumos. sape. drept la colivia în care clocea Papagalul în doi Cardinafuri mititei şi a şase Episcapii groşi şi graşi. Intorcîndu-ne la chef. cei din cealaltă parte a lumii. cu. să bem cu totii! în zori. Să bem. paloşe. Ai dreptate. trăsnete. să bem şi să benchetuim. fierăstraie. dacă s-o putea. dar n-am putut închid e ochii din pricina necontenitului zbucium şi zdrăngănit al clopotelor. se-ntoarse şi ne spuse că Papa putea fi văzut. vrînd să-l miruiască-n mitră. draci şi uragane cu c are pe dată v-ar face una cu pămîntul. Dacă ne tot uităm drăciile astea de păsări. După aceea am dus-o toţi într-o mîncare. sfredele. prînzişor. Ne mînă pe furiş. Râmaserăm peste noapte acolo. spade. aducem laudă bunului Dumnezeu. la băutură. Vorbeşte-n şoaptă. oameni buni. Are urechi de auzit. — Mai bine-ar fi. Paracliserul îşi luă rămas-bun d a noi şi ne ură să ducem cu bine pînă la capăt ceea ce plănuisem. hai să mergem unde-ai spus. săpăli mistrii. ce vorbă frumoasă! A patra zi. A treia zi. să vi-l arăt După ce ne lăsă preţ ca la vrun sfert de ceas ronţăind ceva. ne vine cheful să hulim. topoare. în tăcere. şi iarba are să crească mai deasă şi mai grasă. să ocărîm şi să blestemăm. spuse Fratele Ioan. vergele. lopeţi. Hai. La miezul nopţii. Am să-ncerc totuşi. Ignoranţa vă ţine acum aici legaţi în pat. cît şi-ale rudelor şi-ale prietenilor tăi. izgoneşte îngerii din ceruri: pentru toate vei căpăta iertare de la Papagal. de nu mai ştiam de e gustare. cosoare. Dar Paracliserul îl opri. domnul Paracliser are dreptate. ce Dumnezeu! se-nfricoşă Paracliserul. cuibărit într-o colivie şi a umbră. după cuvenitele cinstiri şi clătiri ale gurii. cleşti. — Şi ciuful are! spuse Panurge. ca să mîncăm potroace. — Atunci. trăiţi în. spăngi. Drept care luă van in mînă. însă el se lasă greu din fire. trebui te scoli dis-de-dimineaţă: căci mîncărurile se-nmulţesc mîncîndu-le şi scad economisindu-le fîneaţa la timp. ucide şi zdrobeşte toţi regii şi principii lumii prin otravă sau altminteri. strigînd: — Omule de treabă. mesele şi benchetuiala nu conteniră ca şi-n cele dintîi.

celor mai mici Ecu-ecu sau unu-unu. alţii — cu tichii răsfrînte. căci noi am fost arestaţi vîrîţi la zdup din porunca lui Japcan Ghearelungi. dar nu pe dinafară. la şold. crescînd înaltă pe sub arborii flerpurtători. Cine dorea aşa ceva n-avea decît să scuture copacul şi cădeau ca prunele. Ne spuse că aceste babaroase cu şase caturi erau pa atele celor douăzeci de draci ai norocului. atunci cînd se roagă la zaruri. Cinci-trei şi-aşa mai departe. atît de temuţi prin părţile noastre. « oi. celor m ijlocii Doi-doi. celorlalţi Şase-cinci. avînd urechere. mi s-au părut de alabastru sau acoperite de zăpadă. Asemeni au gheare atîta de lungi. şi-atît de sus. am trecut şi de a*. ascuţind nu ştiu ce fel de fie-rotenii. Pătrunzînd noi în bîrlogul lor. judecind după albeaţa lor. ARHIDUCELE MOTANILOR COTOŞMANI. alţii — cu bonete gulerate. arhiducele Cotoşmanilor*. cu care se face frate la greu). insulă cu desăvîrşire pustie şi neprimitoare. că nim ic nu le mai scapă o dată ce le-a picat în labă. în care intrau ca-ntr-o mănuşă. căzî pe pămînt. adică zaruri. Cinci-patru. UNDE LOCUIA JAPCAN GHIARELU NGI. Pe urmă. «Ecu-ecu. O haleba rdă dăduse de nişte foarfeci: foarte bine! are să curăţe grădinile de omizi. şi bine-a făcut. de puternice şi de ascuţite. şi umblă aşa cu sch n tainice pricini. alţii-ntr-o parte. dădeau de-un fel de iarbă. CAPITOLUL AL CINCIZECIŞ1ŞASELEA CUM AM TRECUT PE LA GREFĂ. Şi-şi acoperă capetele. aflaţi că. iatagane. am văzut. teacă numită. de profesiune marţ sau joc-pierdut. lănci. Au piele cu păr. atingînd cren unuia dintre ei nu dăduse de fier. ne spuse un cerşetor. le rostesc totdeauna numele strigînd: Hai. furci. alţii pe pîntec. decît în toate strîmtorile şi vîrtejurile din t e mările lumii. să dea Dumnezeu să ieşiţi de-aici cu bine şi curînd. Dedesubtul nu ştiu căror copaci am văzut nişte soiuri de ierburi crescînd c suliţe. barde. Acum e drept că dracii ă vin nici ei cînd îi chemi. pierderi de vieţi şi de averi. alţii la spate.ce. Şase-patr u. unde-i chemaser ajutor alţi jucători. loc în care Pantagruel n-a vrut să coboare. săbii şi cuţite. O coadă de top se de-un fler de coasă. ci de-o mătură: deci avea să măture hornurile. dar el n e-ncredinţă că erau oase. pentru că unu l dintre-ai noştri chelfanise un Cîrcotaş cînd cu Procura. soţia lui Buzăumflată. dacă aţi avea zile să trăiţi preţ d e*. în spatele nu ştiu cărei tufe. i-aţi vedea pe Motanii cotoşmani stăpîni peste-ntreaga Europă prietari netulburaţi ai tuturor averilor şi domeniilor ei (dacă avuţia şi venitul de haram şi pe nedrept agonisit de dînşii nu s-ar duce de rîpă la iuţeală în mîna moştenitorilor): . 277 Mergînd noi mai departe. dar nu-s vinovaţi: poate că erau în altă parte. Şase-doi. ţapine. unii — cu scufii î colţuri. Căpitanul ne arătă aici două stînci mici în form e. drăgălaşule!» (ăsta-i dracul cel mai mic). Motanii cotoşmani sînt dobitoace oribile foarte şi înspăimîntă-toare: mânîncă pruncii şi în din lespezi de mar278 mură mură. pe care-l miluisem cujumătate de para: — Oameni buni. După ce ocolirăm Condamnarea. In această insulă n-am văzut nimic altceva vrednic de ţinut minte. pe picior sau într-altă parte a corpului: cădeau cu vîrful înainte (ca re drept în teacă) şi-ar fi putut să te rănească. alţii — mblănite. nu ştiu ce inşi facînd nu ştiu ce şi um. Atunci mi-am dat eu seama de ce pe lume sînt puţini jucători care să nu pomenească de drac u. ne mai spuse că-n jurul şi-n preajma acestor cubi stîncoşi s-au petrecut mai mult e naufragii. Celor mai mari li se spune Barbuti sau şase-şase. frăţioare!» (ăştia-s ceilalţi. încît au copacul şi fiecare ajungea pînă la arma cu care semăna. Şi nu mi-a fost greu să-l cred. Patru-patru. Cinci-cinci. E drept că uneori mai erau şi ne otriveli: o jumătate de suliţă. stîlp de azil. Trei-trei. căci perii sînt pe dinăuntru. Ba mai mult. a doua zi poposirăm în insula Coţcăriei* : pămîntul e-atît de usc sele — stîncile-adică — îi ies prin piele. Şi. Şase-fase (ăsta-i dracul cel mare). Şase-unu. Fiecare dintr poartă în chip de semn şi blazon o taşcă deschisă. pari. tot aia e: tot pentru un cosaş are să fie. Şase-trei. halebarde. dar nu toţi o poartă la fel: căci unii o tă de gît. pentru că. drugi. adică vîrsta a doi cîini. afară doar de cumătră Ha necaz. Uitati-vă cu luar mutrele cutrelor ăstora de stîlpi de paradă sub bolte-n arcadă. Intorcîndu-ne la corăbi ile noastre. ţepuşe. Trebuia să nu-ţi cadă-n cap. care pradă-n ladă şi pe ca se reazimă justiţia cotoşmanglitorilor*.

alte restrişti. prada e deviza lor. Aşa ilar dă-mi. nerăbdător. mormăi Panurge. ghiare de scorpie. altul d e cîine care se gudură şi-al treilea de lup care cască. nu. aşa dar! 281 Fratele Ioan Zdrelitorul. zise Ghiarelungi. eu mai departe nu merg! Să ne-ntoarcem! Intorcîndu-ne. aşa dar. Atunci Japcan Ghiarelungi. Şi dacă vreodată se-abat asupra lumii ciumă. C ii lor chiar. rosti el. de dînşii aleasă ca atare. aşa dar! Sînt prea greu d istuit. şi că n-o să putem scăpa fără hîrtie de dovadă şi certificat de eliberare din par i. cît şi rudele îi urăsc. şi care purta ochelari. botul ca un cioc de corb. nemaipomenitei şi nemaivăzutei ticăloşii necontenit ticluite în bîrlogul Motanilor cotoşman Nefiind cunoscută. in puterea lui) să-l poată opri să pună foc arzîndu-i de vii pe Cotoşmani în vizuina lor. fie bun. nici dregător atît de suspus. aşa dar. d să ieşi. pe Dumnezeul meu. întemniţează. Înfaţişîndu-ne noi la Japcan Ghiarelung u ştiu de ce fel. şi ne-ar cădea greu la stomac. aşa darl Dar. Dar Ghiarelungi ne spuse o ghicitoare şi-mi porunci să răspund. îndreptată şi pedepsită cum s-ar cuveni după dreptate. vijelii. De aceea. înhaţă totul. dinţii de mistret. pentru a primi hirtia dov editoare. încolăcite de-un balaur ce se muşca coadă. Aşa dar nu vrei să-mi dai. lucrului de urat îi spun dar. că mai bine-ai fi căzut în labele lui Lucifer. pe Dumnezeul meu. nu le puneţi nici pe seama întîlnirii unor stele răufăcătoare. Da ntr-o bună zi e scoasă la iveală şi arătată poporului. Şi săvîrşesc toate astea cu suverană şi de neclintit autoritate. Jilţurile erau orînduite de-a lungul unor stelaj e. aş putea da. aşa dar. precum a fost Anibal pus de taică-său. sapă şi minează totul. aşa dar. numai ghiarele i se vedeau. Cotoşmăneii. — Aşa vasăzică? se înfiora Panurge. Căci la ei cheamă virtute. Dar. răspunsei. se răsti la noi: — Aşa dar. A. tăunii mari le rup. c apul acoperit cu-o scufie boltită. nici pe seama tiraniei regilor şi-a domnitorilor pămînteni. crezi că ne sperii cu nevinovăţia ta. habar n-am şi-s mai neştiutor ca pruncul nevinovat. nici pe sea nedreptăţilor curţii papale. aşa dar! Vouă bieţilor nevinovaţi. prăpăduri. şi trec prin ele ar! La urma urmei noi nu umblăm după mari tîlhari şi după tirani. ni i pe seama vicleniei făţarnicilor. aşa dar. aşa dar. Greul cel mare a fost cînd am trecut pe la Grefa. îl întrerupse pe Ghiare-lungi: . trădarea e poreclită lealitate. nu-ndrăznesc să rme. aşa dar. ard. aşa dar. tot aşa şi eu sînt jurat de răposatul tată-meu să stau aici şi s-aşte trăsnetul din cer va cădea asupra lor şi-i va preface-n cenuşă. am să-ţi arăt. nu este urîtă. Dihania şedea împreună cu alţi Motani sălbatici. fie rău. orul cel mare. ochii vîlvorind de flăcări ca hăul iadului. aşa dar! Să hem clar. nu este şi nici n-are să f ator atîta de 279 priceput care (prin arta lui) să-l poată împiedica. şi luată de-a bună de toat ea (în afară de eretici). n-a fost. Legile noastre sînt ca pînzele de păianjen. a felcerilor şi-a spiţerilor: puneţi totul pe seama nesflrşitei. care ţinea în mîna dreaptă o teacă de lamă r în stînga o balanţă. războaie. răutatea e botezată bunătate. că dac-aş avea acasă un sfinx. foamete. decît într-ale noastre. şi că ai să s de chinurile noastre. încărcaţi toţi cu tot neamul de saci şi de traiste şi de zdrenţe pe care scria cite ceva. în rafturile cărora se aflau bucate mari şi grase. aşa dar. aşa dar! vezi? Aşa dar. Avea mîini pline de sînge. papă totul şi cufură totul. Avea trei capete unite la un loc: unul de leu furios. nici lege atît de aspră şi de necruţăto are (prin frica de pedeapsă şi de osîndă) să-l poată înfrîna. un răspuns? Aşa dar. a ereticilor. înconjurat de Cotoşmanii lui. fără deosebire. să jure că-i va prigoni pe rom ani cîte zile-o avea. aşa dar dă-mi răspuns la ghicitoare şi dezleag-o pe loc. ne-au pus să stăm pe-o bancă. dacă-l simt. Spînzură. fiindu-le groază de ei. nespusei. Se numea apcan Ghiarelungi. o să vă cînte pomenirea. aşa dar! Muscul iţele şi fluturaşii se prind în ele. de vreme ce oamenii sînt at de-ndobitociţi încît nu simt că răul de la ei li se trage sau. Amilcar. Tereziile balanţei erau două traiste căptuşi plină de gologani şi care atîrna în jos. aş . să hem dar. să bem dar. nici pe seama ticăloşiei cămătarilor şi-a calpuzanilor*.la un nevoiaş cumsecade. sfîrtecă drobesc. un r uns la ghicitoare. Căci. nici pe seama neştiinţei şi-a pripelii medicilo chirurgilor. ajutoarele lui. cealaltă goală şi ridicîndu-se mult deasupra cump Eu cred că ăsta era chipul dreptăţii cotoşmăneşti. dosare bune de păpat. aşa dar. nepricopsitule. aşa dar. găsirăm poarta-ncuiată şi ni se spuse că în locul acela era uşor să intri. a prorocilor mincinoşi. am fost duşi în faţa celei mai hidoase dihănii care s-a văzut vreodată. şi înconjurate de raze scînteietoare. urgii. Scaunul drep tăţii era străjuit de chipul unei femei bătrîne.

— Să facem două lucruri. aşa dar. ceea ce nu s-a făcut ni dată. răspunse unul pentru toţi. bun. are să fie va le! — Minţi! rosti iar Fratele Ioan nemişcînd din buze. zise Fratele Ioan: mai întîi să punem mîna pe tot vînatul pe eţi aici. pu . spuseră greflereţii. pe cît sîntem de negri. Pe urmă. porci. — Aşa dar dă-mi pace şi cînd are să-ţi vină rîndul aşa dar sa răspunzi. ca cineva să vorbească aici aşa dar. poznaş nesuferit. — Corupţie. aşa da! Ieşind de la Grefa. O să ne scotocim prin fundul pungii şi-al buzunarelor să mulţumim pe toată lumea. aşa dar. — Cum să uităm. aşa dar. răspunse Fratele Ioan. — Dar. aşa dar. gustos şi pipărat cum trebuie. de vreme ce-aici nevinovăţia nu e-n si Vă rog. al bieţilor creştini. voie să bag de seamă aşa dar. La aceste cuvinte. La zgomotul pungii. Panurge azvîrli în mijlocul încăperii o pungă mare. Păi. aşa dar. plină cu galbeni. răspunse Fratele Ioan. 283 . capre. aşa da. cineva de-aici fară să fi lăsat ceva pene. de fregate şi de feluce sosind în port. Eşti nenorocit. aşa da. sub pedeapsă cu ştreangul. — Cum numiţi voi asta? întrebă Fratele Ioan. Se repezi într-acolo să vadă ce e cu vasele-acelea şi află că erau pline de sălbăticiuni. Altfel aveau poruncă să ne-aducă înapoi. categori c la ceea ce habar n-ai. de trei sute de ani nu s-a mai întîmplat. iepuri. Sî meni de omenie. sau de cele mai multe ori pielea. înainte de-a urca pe corăbiile noastre. — Bine dar. aşa dar. aşa dar. spuse Ghiarelungi. şi ne-am pur nedrept cu voi. aşa dar. gînsoci şi alte feluri de vînat. căprioare. aşa dar. rosti Ghiarelungi. dacă nu r zi la ghicitoare. ce naiba de călătorie mai facem şi noi? E-o călătorie de puturoş em altceva decît să mîncâm. se feri Panurge. procesul a fost tare bun. îmi înfierbîntă ficatul! Dar bine-nţeles. aşa dar bun! Duceţi-v aşa da. Cotoşmanilor şi Cotoşmancelor. să visăm! Eu dacă nu fac vreo faptă eroică. aşa dar. Nu mai pot! — Să plecaţi! zise Ghiarelungi: aşa dar. fară să fie întrebat. nu vrei să dai nici un răspuns? Panurge răspunse: — văd eu bine c-am dat de dracu-aici. aşa dar cu trîndavii căutători de adev i avem cu totul altceva de făcut. aşa dar. că de cînd sînt eu . am fost înştiinţaţi de ei că nu puteam porni mai arte. porumbei. nu s-a mai întîmplat aşa dar. susţii că ştii ceea ce n-ai învăţat niciodată. Tot m-am săturat de sărături. îl plătim ine aducătorilor. ce? aşa dar. e astea le erau duse lui Ghiarelungi. ar însemna că pe nedrept v-am citat aici. acceptă aşa dar bun. să nu se p erbi. — Ce crezi că te afli-n crîngul lui Academus*. zic aşa dar. lăsaţi-mă să plătesc pentru toţi şi lăsaţi-ne să plecăm dar. bun dar. Cine l-a lăsat slobod pe nebunul şi pe apucatul ăsta aici? — Minţi! rosti Fratele Ioan fară să mişte din buze. dom’le drac încotoşmănat. dar regele e mai bun şi mai cumsecade decît Cot ăştia turbaţi şi lacomi de sînge creştinesc! Încît ne e mai frică de Ghiarelungi decît de mîine Ghiarelungi îşi mărită o Cotoşmanca de-a lui cu un Mîrtan Cotoşman. toţi Cotoşmanii începură să dea din ghiare şi toţi strigară-n gura mare: — Astea sînt mirodeniile. nu uitaţi bacşişul nostru. raţe. înveţi să ai răbdare turbînd ră ouăle de sub cloşcă fară să te simtă. dar vei fi şi mai şi. aşa dar: aici aşa dar dai răspuns.— Hei. aş asă. claponi. — zise Fratele Ioan. urmă: — Aşa dar. — Curtea. Punînd întrebări călătorilor. cînd în toată vremea şi-n tot locul au grijă b ne-aducă aminte cu mîna-ntinsă? Nici nu terminase Fratele Ioan de rostit aceste cuvinte. să dormim. boboci de bodîrlău. zise Panurge. răspunseră călătorii. libuţi. aşa da. — Bine. căpriori sau mistreţi. aşa dar. cum vrei să-ţi răspundă la o-ntrebare pe care n-o şt i cu adevărul? — Aşa dar dă-mi. să ne-ntoarcem la Grefă şi să dăm iama-n toţi diavolii ăia de Co — Eu nici nu mă gîndesc: sînt cam fricos de felul meu. mărturiseşti că ai făcut aşa dar. aşa dar! Intorcîndu-se apoi spre Panurge. fară să facem niscaiva daruri bogate. atît doamnei Ghiarelungi cît şi tuturor Cotoşma celor. cînd zări şaizeşopt de galere. — E drept. 282 nu sîntem chiar atît de draci. duceţi-vă mai departe. tu. e poruncă de la rege. am fost petrecuţi pînă-n port de nişte grefie-reţi* prădalnici precum u .

se răţoiră la Fratele Ioan. are să aibă ca ispăşire. tot aici sînteţi. — E foarte ieftin. în timp ce noi eram la Ghiarelungi. ŞI CU CE CUMPLITE PÂŢĂNII ŞI DIHĂNII AVU DE-A FACE. Dar dacă din întîmplare. dat fiind că puţin le pasă de ocări şi de numai să aibă parale la teşcherea. ieşi din corabie cu gînd săe. înnebunit de frică. s-a milostivit de noi şi ne-a scăpat din ghiarele lor. pornim au ba? Va asigur c-avem să-i omorîm foarte uşor şi c-au să-ndure moartea cu multă răbdare.nu pot dormi noaptea. să trec împreună cu tine apele infernale: Achero ul. mă omoară! ostenindu-se să prindă penele. le-aduse pe corabia noastră. Bătrîna coborî strigînd: — Săriţi. şi lăudîndu-i toate însuşirile. fară păs de vînt şi valuri! Să nu ne mai înt blestemată unde mi-am lăsat punga! CAPITOLUL AL CINZECIŞIŞAPTELEA CUM AJUNSE PANTAGRUEL ÎN INSULA APEDEF-ŢILOR CU DEGETE LU NGI ŞI MÎINI HRĂPĂREŢE. şi le dădu marinarilor. f ară să-l vadă nimeni. căpătînd voie de la Pantagruel. eu nu mă mai întorc. căci era acoperit de pene ca de zăpadă. ginere de Cotoşman. cît pre mine. să beau o ciutură întreagă din fluviul Lete* şi să plătesc luntraşului n* barca pentru-amîndoi. se trăseseră într-o crîşmă pe lîngă port şi u ştiu dacă plătiseră sau nu. fără să scoată vinul bieţilor creştini. Văzînd că vr im. dar de ce să le-azvîrli punga plină de galbeni? Aveam prea lţi? — Fiindcă la fiecare vorbă. Ghiarelungi deschidea taşca strigînd: a dar. ca să-şi facă o idee de caznele purgatoriului: cu capu-nai te. nişte mar de-ai noştri. dar ei o luară la sănătoasa. am să plătesc cu dragă inimă. ci loc de păstrare pentru galbeni: pricepi. Rămase numai bătrîna. flota era împinsă din nou spre insula Cotoşmanil or. prin asta pe care-o vedeţi aici! Martorii o rupseră de fugă. — Sfinte Sisoe. îmi mai e şi-acum frică de ce-am îndurat. zise Fratele Ioan. Ei. salteaua şi cele două cearşafuri. să dăm iama şi iureş în toţi Cotoşman ţara asta de tiranie. dar vreau să văd şi eu! Bătrîna îl duse la ea acasă şi-i arătă patul. Stixul. Drept care Panurge. iar aiurea nu l-ai fi luat cu mai puţin de doişpe galbeni. şi li penele pe fereastră. zise Fratele Ioan. Fratele loan îi dădu cinci parale apoi cu spada spintecă pilota şi perna în două. sînt gata să merg cu tine. Apoi e lui Pan-tagruel că paturile erau aici foarte ieftine: bătrîna îi ceruse cinci parale. a treia — ndcă am fost supărat! Ascultă-mă cu urechea dreaptă. zise Panurge. fa calea-ntoarsă. aşa dar! Din asta am bănuit c-am putea să scăpăm azvîrlindu-le punga în dar: căci o t atifea nu este făcută pentru mărunţiş. — Dumnezeu. Şi-am fost supărat trei pricini: prima — fiindcă am fost supărat. dar abia ce părăsiră împre efei că. într-adevăr. pentru că. Fratele loan îi ebă: Prieteni. Frate Ioane: ori de cîte ori ai să vre te duci în iad. tot aşteptîndu-şi bacşişul. îndată ce Fratele loan şi ceila lţi se văzură în siguranţă pe corabie. răspunse Panurge. — Bine. scoţîndu-şi sabia din teacă. răcnea: — Căpitane. spunîndu-i că n-avea să treacă mai departe. răspunse Fratele loan. şi nu i-am mai văzut. nu mă-ndoiesc. . Fratele loan luă plapuma. frăţioare. Frate Io ne? Grefiereţii lui Ghiarelungi stăteau mereu în port. Cocitul. se plîns ind martori 284 un Poliţsfanţ*. a doua — fiindcă am fost supărat. vrei să te-ntorci la Grefa. De ce nu urmăm noi pilda lui Hercule? Imitîndu-l. dar o crîşmăriţă bătrînă. M-aţi luat tovarăş în călătoria asta. Grefiereţi afurisiţi ? O să vă d de n-o să-l puteţi duce! Atunci. ca să vă cînt liturghia şi ca ? Primul pe care-l prind că nu vine cu mine. văzîndu-l pe Fratele Ioan. din pricina unui vînt potrivnic. laş dove-dindu-se şi t. Sînt nerecunoscători şi n-au s eauna la asemenea preţ. Totuşi. să se-azvîrle-n fundul mării. alege-ţi alt ovarăş. care se tînguia Fratelui loan că marinari u plătiseră nimic pentru patu-n care se odihniseră după masă şi pentru care ea cerea cinci arale chirie. şi doi aprozi. Supărat de vorbele lor. vreţi să spuneţi cu alte cuvinte că marinarii noştri nu sînt oameni de tr abă? Eu zic tocmai la din contră. nu scăparăm încă de necaz. şi-am să v-o dovedesc prin bună şi sfîntă dreptate. spuse că nu c mare. Pantagruel ridică ancora. că eu nu mă-ntorc.

mărişoare. Cîştigămult îi spuse: — Domnule. văzînd că Fratele Ioan făcuse cu ochiul unei butelcuţe de pe tejgh ea. trebui* să treci printr-un fel de g alerie în care vezi toate ruinele lumii şi toate pacostele. Câştigămult îi răspun a de bolovănime e o colonie a Procurii şi că se numea ostrovul Catastifelor*. Ciştigămult ne-a spus că podgorenii ăştia n-au întotdeauna norocul să le pice-n ară un asemenea ciolan. răspunse Cîştigămult. îi bărbierim de pungă. care se uitau unul la altul. — Ca să vadă dacă totuşi n-a mai rămas ceva zeamă în tescovină şi-n drojdii. — Nu. dai peste insula Apedefţilor*. 287 Dumnezeule. lăsaţi să se-atingă de ea. ţinută ceva mai departe de grosul clondirimii. zise Epistemon. Pe uscat. vinaţuri şi tot felul de bunătăţi. Un paharnic al locului. în vreme ce ne minunam de ciudăţenia priveliştei acestor locuri stîncoase. intr-o odăiţă. stors şi supt. nu. parcuri. înainte de-a ajunge la teascul mare* (căci mai sînt şi teascuri mici. aşa că le eră lungi şi-ncovoiate ca nişte cîrlige sau ca nişte căngi. Aici. după ce treci de-un braţ îngust de mare. sînteţi bărbieri. văd că unul dintre-ai dumneavoastră face ochi dulci butelcn astea.Dar vîntul ne tîrî către-un ostrov. Epistemon întrebîndu-l cum se numeau aceste stîncării şi văi ciudate. bietul ciorchine. pentru că domnii de-aici beau de sting duium . — Ei. m-i 286 arătă pe domnii dregători care lucrau în teascul mare. ştreanguri. — Şi-atunci de ce-l mai pun o dată la stors? întrebă Panta-gruel. a fost scos şi dus de-acolo. — Păi noi din asta şi trăim. — Vrei să spui aur portabil. adică prin mîinile noastre. că te-apucă groaza. cum m aflat după aia. se numea. drăcie! zise Fratele Ioan. în teasc. pentru că toţi cei care au treburi aici prin ostrov. Nu mă-ntrebaţi c e mai înfulecară şi ce mai gîlgîiră aici Fratele Ioan şi Panurge: cîrnăciori. dar că tot mai storc ei cîte ceva. îi spuse lui Pantagruel: — Domnule. potabil. La auzul acestor cuvinte. dar mustul mirosea a mir popesc rî ced. unel te de caznă. şi-o tichie cu panglicuţă: omul. Tocmai se-aducea un ciorchine m re din viţa numită «ciolan»*. adică a Neştiutorilor. spuse Panurge. Pungaşii. unde ne înştiinţă că nu era îngăduit re fară învoirea lor. destul de bine-ngrijit ca-nfaţişare. Vedeţi ciorchinaşul cela pe care-o să-l vîre la «căldăruşei»*: au mai stors ceva din el zilele trecute. Pantagruel rămase uimit de înfăţişarea caselo cuinţelor oamenilor de-aici: hălăduiesc toţi într-un teasc uriaş la care-ajungi urcînd mai e de cinzeci de trepte. — Dar au soiuri şi foaite de struguri destule? întrebă Panurge. iar că din colo de stinci. pentru că storc adeseori castele. Cîştigămult ne duse. încît trebui* să-i radeţi? — Da. căci e păstrată pentru domnii dregători. tainice şi de tot felul). vă rog. mijlocii. — Da* ce. şi tescuitorilor nu prea le-a plăcut. aveau mîini lungi ca picioare le de cocostîrc şi unghii de cel puţin doi coţi: căci nu şi le rodeau niciodată. Cel dintîi spre 285 care îndreptă cuvînt era îmbrăcat într-o mantie scurtă. în care coborîrăm cînd se mai linişti marea şi se mai p l. călimări şi peniţe. strînse grămadă în jurul unui în postav verde. Cum Pantagruel zăbovea privind. clap opii. răspunse Cîştigămult. să mergem mai departe: astea-s fleacuri. răspunse omul. păd din toate scot aur potabil*. Trăncănind. mai dosnic. — Sigur că da. am ajuns în insula Neştiutorilor. Şi voi din ce trăiţi în pustietatea asta? Găsim un p ici? Că nu văd decît hîrţoage. albastră cu un pieptar de mătăsicăecuţe. întrebă Panurge. moşii. — Cum. De-aici printr-o ferestruică tainică. vă şi dregeţi pe-aici? După cîte văd eu stoarceţi strugurii. cum îl şi puseră sub teasc şi-l u rămase pic de must în bob: după aia. se miră Fratele loan. Cum puseră mîna pe «ciolan». Şi ne duse la un teasc mic. Epist emon zări cîţiva locuitori. numit în limba insulei Birtul*. văzurăm douăzeci sau douăşcinci de puşlamale. atunci de ce spuneţi că oamenii ăştia sînt Neştiu i? Ăştia scot unt şi din piatra seacă! Aşa şi fac. spînzurători. răspunse Cîştigămult. Cîştigămult. pe-o scăriţă ascunsă. zise Cîştigămult. curcani.

Şurubul care se strînge se numea activ*. spuse Fratele Ioan are-avînd întotdeauna cel puţin douăzeci de coţi de maţe goale lacome de-o tuzlama de avoca începu a se mînia şi-l rugă pe bunul Pantagruel să se gîndească şi la mîn-care. Mutelca sau piuliţa: cont. al amenzilor. pe jumătate ştiutor. pe uşa de din dos dădurăm peste-un boşorog în lanţuri. în jurul căruia vr tru-cinci neştiutori. începu sa-i arate lui Pantagr uel devizele şi inscripţiile teascului. numai că avea patru capete şi se numea C apitaţia* sau Dajdia-pe-capete şi era cea mai crîncenă dihanie de-acolo. Pantagruel se rugă de Cîştigămult să ne ducă şi-n teascul mare m intrat înăuntru. căptuşit cu ochelari şi hră nişte bucate numite în limba locului Controale. pline de podgoreni care alegeau boabele bob cu bob şi le numărau. care era mare. Ia uit aţi-vă în curti-cica asta: mai bine de-o mie de ciorchini graşi de struguri îşi aşteaptă rî stors. ajunge doar cuvîn bunul plac al storcătorilor: «Domnii-au spus cutare. dîndu-i pe neştiutori în burduf. 290 . frumos şi durat din le mn de cruce şi din grinzi trainice de spînzurătoare: pe fiecare sculă şi unealtă a teasculu era scris numele ei în limba locului. Deja sau curătoarea: pasiv. al cîştigurilor întîmplă-toa re. Jghiabul: plăti. sau lin. şase luni aia domnii noştri încă-şi mai ling buzele de bun ce-a fost. de colo. boasca sau tescovina strugurilor storşi în teascul mare. în limba ţării se umeau Catagrafi* sau Condicari*. domnii vor aşa şi pe dincolo. Ieşind aşa i. al zeciuielii. Cofele sau lada teascului: debit. intrarăm într-o încăpere scundă în care dădurăm dihanie cu două capete de cîine. Doamne. ajutîndu-se de -o sculă numită opis ori cont curent. Maică-sa. Pritoaca sau cada: credit. mai neştiutor de carte şi mai rău decît prăpădiţii ăştia de neştiutori de-aici. cînd te uiţi la mutra ticălosului ăsta de Revizor. jigodie pe care -o hrăneau cu lapte de «gloabă» din porunca maimarilor: şi se numea javra Amenda sau Gloab a*. afară de bunică-sa pe care-o chema Renta fiscală. care cunoştea toate limbile. cel mai bun de supt în ţara asta. nici hieroglifele egiptene nu-s aşa de -ncilcite ca bălmăjeala a sta năucitoare şi de neînţeles. După ce tescuitorii plecară. 288 vorbele ăstea chiznovate îmi zgîrie auzul! Dar de ce li se spune oamenilor ăstora Neştiuto ri? — Pentru că. al drumurilor. toţi din neamul «ciolanului»: ciolanul împrumuturilor. storcălăi d are măcar vîră-n teasc fără multe mofturi şi care-ţi culeg via-n două vorbe. domni i poruncesc asta şi aia!» Ieşind din teascul mare. mai trecurăm printr-o mulţime de teascuri mici.elci. Epistemon. «Broaştele» sau «gîştele» pierderi. Grinzile sau puntea: amortizări. unsuroşi. — Dar «ciolanul» ăsta mare. al amaneturilor. am ajuns în ţinutul duf unde ne-am făcut burduf de mîncare. sumedenie de clondire: potabil zic. Stilpii: facturi. pe jumătate neştiutor. zărirăm un călcător sau o zdrobitoare mai mică. Aici. — Pe cuvîntul meu. al birulu i. Pîlnia: sold. toate treburile se fac din neştiinţă şi e nevoie de dreptate şi de adevăr. Cînd îl storc. «Miinile» sau chingile: asigurări. al plocoanelor. Numaidecît apoi am plecat la drum şi. al domeniilor. răspunse Cîştigămult. — Astea-s cele mai scîrboase jigodii pe care le-am văzut vreodată. pentru că tot ce storc e potabil. ce foaită e? — «Ciolanul» economiilor. se mai cheamă. care era alături. din porunca lor. Apoi. cu burtă de lup şi cu gheare de zgripţor. După spusele lui Cîştigămult conţopistul s umea Revizor. Popul tescuitor: acreditivL5 «Patul» sau trupul teascului: profit. cuprins. semăna cu Amenda. Zdrobitorul: recipise. ipochimenii de-aici nu sînt şi nici nu trebuie să oameni cu ştiinţă de carte. răpănoşi. ciufuţi mai storceau într-un teasc mic. zise Panurge. strigă Panurge. Hotărîrile nu sînt întărite cu dovezi. De-aici.

toate curăţenii şi leacuri de purgarisire. pedalele de jalap şi mînerele de sca monee. nu-i puteţi lega burta cu nişte curmeie. frigurile şi gîlcii. Intr-a doua galerie. care. Drept care ne înspăimîn-tarăm foarte şi ni se tâiară picioarele. frumoasă. să-i cuprindă şi să-i ţină măruntaiele să nu se reverse-n af un butoi desfundat. Dar ea. Erau foşi. dornici să ne-nchinăm înalt senţe şi să-i vedem regatul vestit Entelehia. Pe urmă veni rîndul otrăviţilor. muţii. colo otrăviţii. încît acum îi sunase ceasul crapelniţei. ca jolna*. înconjurată de curtence şi de gentilomi. sau chiar de fier. clapele de revent. îndopîndu-se cu nădejde. căci ne-au spu uturor să lăsăm armele din mîini. 291 care străjuiau arsenalul. spre care-am văzut cum vine-n fugă re de borţoşi de toată mîna şi de toate vîrstele. . numai prin punerea mîinilor pe bolnav. Nepricepînd noi ce va să zică în ţara asta vorba «crăpelniţă» şi crezînd că aşa se e. mari petrecăreţi şi straşnici mîncăi. căpetenia arcaşilor ne arătă o jună doamnă (care avea numai 18 sute de primăveri. cum creşteau mari. Regina le cîntă cîntec: pe loc se vindecară cu totul de muzică. In galeriile de la primul cat dădurăm peste-o mare îmbulzeală de oameni bolnavi. venise vremea să-şi sfîrşească zilele crăpînd. gingaşă. Lîngă ţărm era un birt frumos şi îmbietor la-nfaţişare. Căpitanul ne spuse: Voi aveţi în ţara voastră nişte regi care de necrezut cum tâmăduiesc unele boli. Fiţi bineveniţi în Entelehia. burduful burţii şi pielea nemai după atîţia ani de plesnituri. pururi prînzind. dragi prieteni. căci îi sunase ceasul crăpelniţei ş a asta a fost ultima lui suflare. după obic iul locului. am fost lămuriţi că la vremea lui birtaşul fusese mare mîncău. întrebîndu-ne-apoi: — Din ce tară veniţi? — Din Franţa. atingîndu-l pe Pantagruel cu un măn de trandafiri albi. ci numai clntînd bolnavului un cintec potrivit cu sufe rinţa lui. căzînd la pămînt u-ne ca nişte oameni în extaz şi răpiţi de nespusă admirare a însuşirilor pe care le desluş această făptură. CAPITOLUL AL CINCIZECIŞIOPTULEA CUM AM AJUNS ÎN ENTELEHIA. Cu vîntul în pînze. după-nfaţişare. stropşeala. semănînd în această privinţă cu spilcuiţii de p e-şi spintecă-n fîşii turul nădragilor ca sa le iasă prin crăpături căptuşeala de atlaz buf eau că nu fac asta din trufie sau fală. aşezaţi pe căprării. ci pentru că altminteri nu-şi mai încăpeau în piele um faceau asta. plesneau de graşi ce erau şi văzurăm (ce nu mai văzusem nicăieri) că-şi crestau piele să aibă grăsimea pe unde ieşi umflîndu-se. dacă-i nevoie? Astfel ferecat n-are sa m ai plesnească de gras. d ii chiar. or u nişte cercuri de corn. şi-a căror vedere ne-a cam înspăimîntat la-nceput. Atunci vecinii spuseră că birtaşul a crăpat. am aruncat ancora în portul Mateotehniei. burduful de sabură. CU ne uitam noi la minunăţia asta. Pe urmă orbii. surzii. bun de gură. că se născuse pe vremea lui Aristotel care-o şi botezase). adică. Alt cîntec — altă lecuire. REGATUL CHINTESENTEI. Abia şi-a sfîrşit Panurge vorba că văzduhul răzbubui de-un trosnet de parcă se crăpa în dou ejar gros.Oamenii de pe-aici ni se parură. port în apropierea palatului Chintesenţei Pe chei ne-au întîmpinat o mulţime de războinici şi de arcaşi. dincolo ciumaţii şi-aşa mai departe. Ne-am închipuit că înăuntru are loc vrun dar am aflat că erau poftiţi la crăpelniţa birtaşului şi că se grăbeau într-acolo fiind ru le lui. după trei zile de drum. se miră Panurge. nişte ofiţeri aduseră înăuntru leproşii. ţara Desăvîrşirii-lăuntrice! Apoi căpetenia arcaşilor ne călăuzi în tăcere şi cu multă ceremonie către palatul reginei. Sîntem din ţinutul Turenei. oameni buni. vestit înfule-cător de bucate. ajunsese ultimii zece ani burduf de gras. şi mai şi amuţisem de uimire. ne aduse pe toţi în simţiri şi ne puse pe picioare. după felul boalei: ici leproşii. Regina noastră vindecă de orice boală fiii să pună mina. ca atunci cînd grădinarii crestează coaja pomilor tin eri ca să le grăbească dezvoltarea. ceea ce pe greceşte vrea să zică Al deşartei-ştiinţe. 292 Apoi ne arătă orgile cu care cîntînd facea regina minunatele ei tămăduiri: tuburile erau d iminichie. — Dar bine. ciorbar de f te.

concepte. 294 L’ISLE CAPITOLUL AL CINCIZECIŞINOUĂLEA CUM NE-AM ÎNDRUMAT SPRE INSULA DRUMURILOR. podagră sau heragrâ. păzeau luna să n-o mănînce vîrcolacii. cu minunată pricepere azvîrlea casele pe fereastră. spunînd că şi Socrate — care cel dintîi a adus filosofia din cer pe t şi-a schimbat-o dintr-o îndeletnicire trîndavă şi ciudată într-una folositoare şi profita trebuinţa jumătate din timpul dedicat studiului. Alţii scoteau apa din piatra. Alţii. Un tînăr abstractor lecuia dropica. deoarece nu mînca a tceva decît categorii. Am mai văzut apoi o mulţime de curteni ai Chintesenţei care se îndeletniceau cu tot felu l de treburi. legînd la cingătoarea bolnavului. am fost duşi din nou în sala unde regina. îşi petrecea timpul cu tot felul de jocuri. cocoţaţi în vîrful unui turn. Ofiţerii ne rugară. Unii arau ţărmul nisipos cu trei perechi de vulpi în jug. Alţii frîngeau cîrnaţii pe genunchi. Alţii săpuneau măgarii. o coa dă de vulpe. o pisau în putinei şi-i schimbau substanţa. negaţii. Altul vindeca frigurile pe loc. în numele ei. Alţii tăiau focul cu cuţitul şi scoteau apă din fîntînă cu ciurul. într-o limbă aleasă şi savantă foarte. coborînd în por cat pe navele noastre. ap use. ţinînd seama că aveam vînt prielnic la pupa şi că se cuvenea să ne f sim de prilej. admin istrării republicelor. lovind bolnavul de nouă ori cu-o secure peste burtă. Altul. spălînd de trei ori rădăcina dintelui bolnav cu oţet de soc şi l să se usuce la soare o jumătate de ceas. lăsîndu-le lor grija lec uirii celorlalţi. măsurau cu multă grijă la ce-nălţime sar puricii şi susţineau că a e cum nu se poate mai de trebuinţă guvernării regatelor. lămurindu-ne că acesta era panaceul. me tempsihoze. îşi chemă ofiţerii şi le porunci doar atît: «La panaceu!». Altul facea lucruri mari din nimic şi nimic din lucruri mari. Călătorind noi pe apă două zile. Doi dintre ei. durerile de măsele. măsurînd cit de sus sar puricii. dar nu risipeau strop de leşie. Altul. regina se facu nevăzută şi nu se mai arătă ochilor noştri. Pe urmă. încît şi-acum rămîn pe gînduri cînd mi-aduc aminte. Altul tămăduia guta de toate felurile. adevăruri. luîndu-le dato riile cu mîna şi punînd la gîtul fiecăruia o funie de care-atîrna un sipet cu zece mii de g lbeni. s-o iertăm că nu ia masa cu noi. cură-ţindu-le astfel de miasme ş de aerul puturos. Alţii culegeau mere din plop şi micşunele din răchită. am văzut cu ochii mei cum a lecuit nouă gentilomi betegi de sărăcie. Pe urmă am vizitat palatul în care-am văzut lucruri atît de noi. Alţii vînau racii cu năvodul şi-i prindeau din zbor în văzduh. Alţii spălau ţiglele şi le scoteau culoarea cu apă.Pe urmă. Isprăvind ea ce-avea de spus. Alţii faceau din băşici in nori tigăi. Curtenii ei ne-au destăinuit că regin tot ce era cu neputinţă şi vindeca numai bolnavii de nevindecat. Pe noi ne-au vîrît într-o sufragerie micuţă unde ne-au at să mîncăm bunătăţi pe săturate. într-un răzor mare. Altul punea viermi la putrezit. antiteze. ÎN CARE D UMURILE DRUMEŢESC. de minunate şi de ciudate . adică leacul univer După-masă. Alţii tundeau măgarii şi dădeau lîna la tors. abstracţii. am văzut insula Drumurilor. 293 punîndu-i pe gutoşi să-nchidă gura şi să deschidă ochii. Altul. de dansuri şi de desfătări. viziuni. Alţii jupuiau ţiparii. conducerii războaielor. silogisme. împreună cu doamnele şi cu gentilomii i. pe şoldul stîng. în timpul dansurilor care ni se-nf aţişau. dar cu to e neînţeles pentru noi. în care ne-a fost dat să privi . Aceste atît de folositoare îndeletniciri la care eram martori ne-au umplut de admiraţi e. Un june drămuitor scotea pîr ntr-un măgar mort şi le vindea cinci bani cotul. transcendenţe. Seara am luat parte la un bal nespus de frumos. rosti o cuvîntare de bună-venire.

că o apucau cei îndrăzneţi. în cutare loc.n lucru demn de-aducere-aminte. chişcă. Aici. monahii din cinul Murmur erau înveşmîntaţi ca nişte tîlhari. Şi. Luni. Drumurile mer ca animalele şi sînt unele — drumuri umblătoare. salam. Altul zicea că-i merge gura pe şleau. alteori mai mult. Apoi e drumul bun. căci după ce-şi lăsau pintenii şi cizmele în rastele. Miercuri. după a lui părere. murmurînd printre dinţi tot felul de antifoame*. slujitorii blîn-dei Sărăcii. erau traşi pe roa un ticălos. Pantagruel ne spuse că. de juncanonici* (din care-s o mulţime prin partea locului). brînza ca gustare şi muşta-rul şi salata ca dulciuri. După asta. dovedindu-şi di aţă de bunurile lumeşti la care nici nu voiau să se uite. sau în oraş. fiindcă luase pe 295 nedrept nedrept drumul şcolii: era cel mai lung. Marti. caltaboşi. de viţel. După ce-am băut un gît de vin ne-a dus să ne-arate o monastire de curînd întemeiată. fluierînd: atunci flecare căsca gura de-o şchioapă şi rămînea gură-cască uneori şi-o ju eas. ave să şi galenţii cu ţinte. tocană. se-nfrupta fiecare dintr-un talger cu muştar. mazăre cu slănină. Către amiază. din moalel ui pînă la omoplaţi. se aşezau pe-o laviţă lungă şi se scobeau în dinţi pînă ce s mn. Privind mersul şi-nfaţişarea acestor drumuri. ei îşi rădeau ţeasta. Pl şi de-aici nimerirăm în insula Galenţilor*. umblau în ochi. Cu toate că erau săraci. către amiază zic. după cît socotea stareţul că trebuie să dureze pr znicul ăsta închinat prăznuirii zilei din calendar. Binecuvîntatus. care bătuse un drum şi-i lăsase dîre şi urme. La cingătoare. ni s-a spus că aşijderea şi-aici. în loc de mătănii purtau un brici pe care-l ascuţeau de trei ori pe noapte. uscătele. aşa c r părea că este-adevărat. cu ochelarii pe nas. După asta faceau o procesiune cu pra puri. In schimb însă. zice-se. Şi-am văzut adesea drumeţi între-bînd localnici: «Unde ul ăsta? Dar ăsta?» Şi li se răspundea: «De-aici la parohie. şi nu cerul. Bietelor drumuri le era frică şi fugeau de ei cît puteau. fiecare-n voia lui. intrau în trapeză. prepeliţe. după cum ştiţi că fiecare lucr re cusururile şi că nicăieri fericirea nu-i deplină. era ars pe rug la foc scăzut. L-am văzut pe unul pe care pusese mîna legea . am văzut că. Purtau nişte încălţări scobite ca pescarii. de asemeni. altele — încrucişate. ca dulciuri. rasoluri: capete de miel. deoarece ne lămurea că pe uscat ocuiau călugării Mici. cînd băteau clopotele — atît cel de la ceasornic. In schimb. regele insulei. . ctitorită şi clăd pentru călugării Murmuri: aşa le spunea el monahilor săi. isprăvindu-l cu muştar şi cu salat e urmă. fară altă osteneală ajungeau la locul dorit. oţi de drumul mare prinşi asupra faptului cînd stăteau la pîndă pe şleau. ficat prăjit. toată lu emeiul rînduielii aspre a cinului. cum aţi văzut că se-ntîmpla cu c care merg cu vasul pe apă din cutare loc. rupţi de oboseala bătăii. anafură. Bucatele lor erau următoarele: Duminică. cu sos şi alte mirodenii. sughiţau. în i erau un fel de oameni care băteau drumurile şi pavelele şi care erau numiţi hoţi de drumul mare. Cum ieşea luceafărul de seară îşi dădeau pinteni şi picioare-n dos şi pe urmă dormeau şi sf upte. azimă. aproape de ţărm. ai cărei locuitori nu mănîncă morun. Joi. cu un semiton mai jos. dacă este adevărată sentenţa lui Aristotel care spune că animalul este acea fiinţă care se mişcă singură. căsca să-şi rupă fălcile şi se hrănea căscînd gura după liştea mi s-a părut nostimă. cum pîndesc unii păsările cu plasele. altele — dru i rătăcitoare. Ei însă le pîndeau pe la c tituri. rîgîiau. se t eau din somn. în eastă insulă trebuie să se fi hotărît Filolaus* şi Anstarc* să spună că pămîntul se-nvîrteşte-n jurul polilor. intrau î s. Ca să arate că nu le pasa de Fortuna. sau la rîu». Altul se lăuda că apucase cinstit drumu l cel mai scurt. alteori mai puţin. zeiţa norocului şi-a bogăţiilor. cîrnaţi. altele — drumuri trecătoare. portativi de chei în mi bemol. se vîr u în genunchi sub masă şi-şi începeau prînzul cu brînză. Potrivit statutului şi acordului dat de Chintă. se descălţau. vestiţii călugări Minoriţi. precum şi cele de la biseri e la trapeză — care erau făcute din puf cu limbă din coadă de vulpe. ci numai ci uscaţi. drumurile sînt animale. Intorcîndu-ne la corăbiile noastre. regina Entelehiei. pe urmă. călugării Minimi mîncători de scrumbii afumate şi călugări imi chelari. aşa că nu puteau scădea tonul mai mult şi cînta diminuendo decît într-un Murmur: încît Murmuri i-a botezat. ne primi bine şi se purtă cum trebuie. îşi spălau mîinile şi gura. şapte feluri de ciorbe de post? şi muştar cu găleata. care avea un smoc de păr la ceafa de unde. cu cît păr le mai rămăsese. afară de asta ecare zi.

de parc-ar fi fost femei spălînd rufe sau o roată de moară. şase mii şi şaisprezece păsări seleucide. de troglodiţi. sîmbăta se biciuiau. ascultînd cu luare-amin in-auzite ţinea în mînă un glob pămîntesc şi le desluşea pe scurt ce şi cum. cocoşat. iar tot restul zilei. trei balauri (nişte şerpi avînd fiecare cîte şapte capete felurite). 298 Jur-împrejurul lui era o mulţime nenumărată de bărbaţi şi de femei. După ce mîncau. In spatele unei perdele de catifea brodată cu frunze de mintă. ascunşi în dosul c i tapiţerii. negru şi lung de şase sau e şapte coţi). plini de bunăvoinţă. treizeci şi doi de inorogi (care au trup de cal. murmurau nişte rugăciuni. ţară ai cărei arbori nu-şi pierd niciodată frunzele şi flor tru că sînt ţesuţi în fir şi croiţi din catifea. gazele. bizoni. unde am dat peste-un moşneag mărunţel. pielea măgarului de aur al lui Apuleius*. încît plecînd de-acolo şi întorcî ul lor de baştină. scorpii. aişpe fenicşi. marţea se zgîriau pe ochi. sfincşi. Capul şi trupul îi erau acoperite de tot atîtea urechi. miercurea-şi suflau nasul. nu cîntau şi nici nu muşcau precum ale noastre. de voiam să ajungem ceva la curtea marilor seniori. la miezul nopţii se sculau şi-ncepeau să-şi ascută bricele. un rinocer. de egipteni. vestită între toţi curtenii. şacali şi lincşi. joia se scobeau în nas. Zice-se că n-ar fi existat niciodată zgripţori: ei bine. camelopardoşi. de Nil. O viaţă de om n-ar ajunge ca să ştii măcar a ţesuta parte din ce ştiau e Vorbeau de piramide. elefanţi în feluri lori. Şi din fiecare spunea al în limbi diferite. pantere. Sîmbătă rodeau oasele din cursul saptămînii. 297 CAPITOLUL AL ŞAIZECELEA CUM AM POPOSIT ÎN ŢARA DE MĂTASE. şi totul din-auzite. Acolo am văzut dobitoace. vîrcolaci. am văzut o mulţime de tineri studenţi. Am văzut şi-o mulţime pe care nu le mai văzusem niciodată: între altele. Ne-au prevenit. pe nume Din-auzite. Din-auzite avea gura despicată pîna la ur echi şi-n gură şapte limbi. Ca băutură gîlgîiau vin antinorocosaşa-i spuneau ei nu ştiu cărui soi de vin de prin partea cului. Săraci aşadar tot nu erau. am aflat că-nvăţ ie martori şi că această artă le era atît de folositoare. pi cioare de elefant. încolo era orb şi damblagiu de picioare. zimbri. aşteptînd Judecata de Apoi. numai că vieţuitoarele de-acolo nu mîncau nimic. să f gim de adevăr cît vom putea. fiecare despicată la rîndu-i în şapte. vampiri. . Bucuroşi ca am luat cunoştinţă şi de cinul Murmur. lîngă Din-Auzite. vorbind în pil i în puţine ceasuri ajungeau învăţaţi şi cărturari. hiene. antil ope. leoparzi. Şi-a doua zi o luau de la capăt. pe dţi ochi av ea Argus*. de Babilon. se îndeletniceau cu fapte pioase şi cucernice: duminica se-ncăierau. trăiau bine şi frumos din meseria de martor. dar gîtlejul nu. licorni. schilav şi pocit. scriind pe furiş istorii frumoase. Am văzut raci cu lapte şi erau bun la gust. vine rea se gîdilau. dar cam strepezite. de canibali. Pantagruel spuse: — Mi-am adăpat ochii cu frumuseţile astea. satiri. mergînd în şir şi ciugulind lăcustele din grîu. vorbind mult şi despre orice. de toţi şi de toate din-auzite. cu deoseb in aducere-aminte. treia. de pigmei. sinamolgi i. păsări şi pomi la fel ca la noi. căpitanul corăbiei noastre acostă într-o insulă de-o mare frumuseţe. cap de cerb. din-auzite. am văzut unşpe. F mai zăbovim ne-am îndreptat spre locul cu pricina. După ce ne-am minunat îndelung de priveliştile ţării de Mătase. Am văzut acolo o mulţime de istorici antici şi nu mai ştiu cîţi moderni. Am văzut şi aspicul. plecarăm la drum şi navigarăm două zile. trei sute nouă pelicani. lunea se trăgeau de nas. Am văzut Lîna de aur cîştigată de Iason.Vineri. tigri. Sălbăticiunile şi păsările sînt tapiţerii. La asfinţitul soarelui se culcau. Am văzut un cameleon. coadă de mistreţ şi-n frunte un corn ascuţit. 299 CAPITOLUL AL ŞAIZECIŞIUNULEA CUM AM INTRAT ÎN LANTERNIA. pentru că toate drumurile erau căptuşite cu lînă cîrlionţată. In această insulă er e. Căutînd noi ceva de mînca un zgomot ascuţit şi curios. numită insula onţului. numai coarne. facînd orice mărturie în fo ul cui dădea mai mult pe zi. întrebînd eu pentru ce meserie se pregăteau.

gordină. de rind. pe fronton. pocale. antale. am fost mirat s-aud că aceasta era lanterna lui Epictet*. de altă boltă se legănau o sută de feluri d pahare cu picior. orice ni s-ar întîmpla sau ni s-ar arăta. ploşti. Lanternele de sînge regesc erau imbricate in pietre talse. Straşnică lanternă mai avem cu noi! Trofeul era încununat de-o boltă de viţă mare şi frumoasă. să nu ne speriem. regina ne-a pus să ne-alegem lante rna care să ne călăuzească. Cu tine o lanternă poartă! — De asta am avut grijă. coarnă şi alt le. Ajunserăm. de şunci. precum portocalii din San Remo. amfore agăţate de-o boltă umbroasă de viţă. Aceasta ne sfătui pe toţi să fi m plini de speranţă şi. ticluită din căpruci împletiţi. Nobila noastră lanternă luminîndu-ne şi călăuzindu-ne cu voie-bună. dis-de-dimineaţă. de brînzeturi uscate cît şi alte mezelicuri împletite cu cîrcei şi cu mare iscusinţă legate cu viţă. pe uscat. ne-a apropiat de Lanternia*. Aici. încît tot a runze. şi de lanternele de sînge că a li s-a servit cîte una la fel. şi înfăţişă un lung şirag de clondire. muşcatin. în vîrf se isprăvea cu i ederă. ca o oală. cupe. de la mişcări şi de la veşminte. afară de regină căreia i s-a dat o luminare mare de ceară albă. spuse Pantagruel. Via a fost sădită odinioară de bunul Bacchus şi într-atât de binecuvîntată. flori şi poamă. cânte. Sus. erau săpate aceste versuri: Trecînd pe sub această poartă. dintre lanternele cele mai de neam. care ne lumina din plin. — Preoteasa Bacbuc* ne spuse ea. căre a Panurge îi făcu. Felinarele. Ajunşi la palat. în portul lanternit. încrustat cu aur și cu argint. ceea ce-am făcut numaidecît. regina s-a aşezat în capul mesei. anason. eu credeam că-s peşti luminoşi sau licurici. Am văzut una singură de lut ars. Ceea ce ne-a convenit de minune şi-am fost cu ochii în patru ca să vedem şi ca să-nsemnăm tot ce vedeam la ei. cea Nau-plică şi pe cea de pe Acropole de la Atena. de arbagic.Plecînd din ţara de Mătase. am ajuns la insula dori nde se afla oracolul Divinei Butelci. ca să putem alege mai uşor lanterna care am vrea să ne fie călăuză. pe un turn înalt. a trebuit să trecem printr-o podgorie ma re în care creşteau toate neamurile de viţă: falern. nu v-ar primi în templul Divinei Butelci dacă n-ar v . buţi. pahare călare. -o parte şi de alta cu struguri în cinci sute de culori felurite. în cea de-a patra. am fost prezentaţi de două lanterne de onoare maiestăţii-sale regina. consacrată zeiţei Palas. roşie doar la un capăt. cunoscute pricinile călătoriei noastre. bătu amante mari. Când a venit ora cinei. care luminau ţara şi însoţeau lanternele străine. şi-i spuse lui Pantagruel: — Astăzi am ajuns s-avem ceea ce-am căutat cu-atîta caznă şi osteneală. A doua zi. vesel şi bucuros. Minunata noastră lanternă ne sfătui să mîncăm cîte trei struguri de cap de om. cu-atît vedeam mai bine un fel de flăcări z burătoare. Coborît. Panurge sări într-un p cior. mischet. cu cît ne-apropiam. în sfîrşit. în hârtie. A fost foarte bine primiţi şi ne-a poftit la cină. pe scurt. marmaziu. potire şi altă meni artilerie bahică. bale . sască. butelci. să ne punem e de viţă-n pantofi şi să luăm câte-o ramură verde-n mâna stângă. de brînzoaice. burdufuri. cancee. în sfîrşit. CAPITOLUL AL ŞAIZECIŞIDOILEA CUM AM AJUNS LA ORACOLUL DIVINEI BUTELCI. de limbi de bou afumate. în limba lanternită. ulcele. ceasla. apoi fiecare după rangul şi după emnitatea lui. care era trofeul unui b eţiv. t s. pentru care pe vremuri cineva a vrut să dea trei mii de drahme. afuzalie. dar căpitanul ne spuse că acelea er u lanternele de pază. razachie. am navigat trei zile. stind la rând cu cele mai faloase. 501 La capătul viei trecurăm pe subt un arc antic frumos cizelat. Numai Dumnezeu ştie ce lumină împrăştia fiecare cu feştila . verde şi plină de boabe. căni. crîmpoşie. busuioacă. iar celela lte. Aici. luminata noastră lanternă ne-a pus să ne-ncununăm fruntea cu iederă. Pantagruel recunoscu. de alta atîrna o mare cîtime de ustur e ceapă. de icre tescuite. l nterna din La Rochelle*. ceru protecţia lanternei noastre. După cină ne-am retras spre a ne odihni. de asemenea upă rangul şi după vechimea casei lor. Ca gustare li s-au adus tuturor lumânări galbene. pînă la fel rveau la masă. Şi astfel ne-am luat rămas-bun. cu multă curtenie. în pînză cernită sau în coarne de animale. Apoi. branete. Apropiindu-ne de templul Divinei Butelci. căuşe. Am văzut de asemenea lanternele din Faros. Regina era-mbrăcată-n strai de cleştar.

După vreo şapteşopt de trepte. Nu-ţi fie frică. apoi se facu nevă Deodată. aicea. fară să le fi atins nimeni şi. S ntoarcem. Ţi-ai dat multă osteneală pentru mine: Dumnezeu are să ţi-o răsplăteas Şi nici eu. şi ne mai înştiinţă că nu să ne-ntoarcem pînă ce Divina Butelcă n-are să-şi spună cuvîntul. nelăsîndu-l să vi se urce la cap. ţine-mă pe lîngă tine: mor de groază! Măcar ai şpanga ? Că eu n-am nici un fel de arme. întîi şi-ntîi. Totuşi. Cum stăteam noi şi luam seama la minunatul templu şi la o splendida lampă care-l lumina în întregime. cu litere greceşti: Tot ce e lucru se mişcă spre fine. deschi du-se. Pe cea din stînga. zîmbitoare şi voio . cu toate că era nemăsurat 304 de mare şi subpămîntean. înainte. ministrul Div inei Butelci.. Am coborît apoi subt pămînt. — Ştiu unde-i oraşul Chinon. Văzînd că 302 mîini ramuri de viţă. le atîrnă în două verigi de aur. — Chinon-ul. Aici. dacă eşti inimos şi ai braţul tare. cu inima la gură. căci şi-a aici sînt picturi pe pereţi! — Care este acest prim oraş din lume? întrebă Pantagruel. căci fară ele am fi cobor de-a rostogolul ca nişte butoaie-n beci. numai ce vedem că se-apropie Marele Clondir. spunîndu-ne că aici era locul în car venea să păstrăm tăcerea. Nu trebuie ar me la nevoie. înainte. te ţin de guler. spuse Pantagruel. cu litere latineşti. înainte! în cele din urmă am ajuns la un portal de piatră matostat. Panurge prinse a ţi — Nobilă doamnă. alt vers. Ascultaţi! El e sigur.. aş dori să trăiesc fiindcă vreau să mă lupt înainte. te rog! Mi-e tare frică să nu fie chiar aici locul pe unde se intră-n iad şi m i se şi pare că-l aud pe Cerber* lătrînd. ne-a primit cu toată î ea şi-a ordonat să fim conduşi de-a dreptul la prinţesa Bacbuc. căci a ltă lumină aici subt pămînt nu se-arăta. drept e că-mi cam ţîţîie inima: dar tremur de frigul pivniţei.dea la voi în pantofi frunze de viţă. Apoi am coborît pe nişte scări de marmură subt pămînt. cele două canaturi se deschiseră de la sine. de picioare bune. chiar dacă sînt dezarmat. Văzînd această boltă i-am spus lui Pantagruel: — Intrarea asta mi-aduce aminte Pivniţa-zugrăvită a primului oraş din lume. zău aşa! Co mai însor niciodată. şi să nu ne sinchisim nici de dracu’. ori îmi ţiuie urechile! Fr Ioane. să ne-ntoarcem! Mor de frică. zise Fratele Ioan. întovărăşindu-l pe bătrînul Silene rîz măgar. ceea ce însemnează că sînteţi oameni care călcaţi vin are şi că-l stăpîniţi voi pe el. au scos un sunet nu aşa cum scot de obicei uşile grele de bronz. Mai degrabă. doamna de onoare a Butel cii şi preoteasă a tuturor misterelor. alcătuită toată din şipuri franţuzeşti. Mai trase de la ţîţînele canaturilor cîte un cordon de mătase purpuri . de-un cot şi jumătate lungime fiecare. rosti Panurge. în stil dori . O moarte are . mari şi groase de-o palmă. adică un zgomo t urît şi ţipător. scoase diamantul care zăvora cele două canaturi. nici de atac. contenind vorba şi punînd strajă gurii. pe subt o boltă spoită cu ipsos pe care se afla o zugrăveală n mînatică înfaţişînd un dans de bacante şi de satiri. dac-am să scap din gaura asta de troglodiţi. Pe cea din dreapta era săpat. — Atunci să mergem. se apropié de noi venerabila preoteasă Bacbuc. în Turena. Nici opşpe draci nu te-ar putea scoate din mîinile mele. ştiu şi unde-i Pivniţa-zugrăvită. şi-al doilea de luminata noastră lanternă. Coborînd noi aceste numeroase trepte are nevoie s-a dovedit că aveam. n-am să mă arăt nerecunoscător. am b te pahare de vin rece. unde eşti? Te rog. Cum stăteam noi aşa de vorbă. Înăuntru am zărit două plăci de magnet indian. şi-l aruncă într-o lăcriţă de arg se afla de-a dreapta. rogu-te. ci un murmur dulce şi plăcut auzului. lanterna noastră ne spuse că mai departe nu ne putea duce: nu aveam altceva de făcut decît să ascultăm de poruncile preotesei Bacbuc. acest vers: Soarta-l conduce pe cel ce consimte şi-l trage pe cel ce refuză. cerulene la culoa netede şi lustruite. Pe urmă. zic eu. şi recunoscînd-o pe cinstita noastră lanternă. nu de frică sau de frig . Dar strălucita noastră călăuză puse capăt convorbirii. însoţit de garda templului. nici de-apărare. de vreme ce ne căptuşise viţa. pe care era scris cu litere de aur curat acest aforism: In vin e adevărul. 303 Să ne-ntoarcem! Aicea sînt. fară frică! Am la c da . scumpule.

chip, însoţită de suita ei. Văzîn-du-ne împopoţonaţi precum am spus, ne-a dus, fară-mpotriv vreun fel, în partea din mijloc a templului, unde, sub lampă, se găsea un havuz nemaivăz ut de frumos. Atunci preoteasa porunci să se-aducă potire, pahare şi cupe de aur, de argint, de cleşta r şi de porţelan şi ne pofti curtenitor să bem din licoarea ce ţîşnea din havuz. Drept care ne-am dat înapoi. Apoi ne-ntrebă cum ni se pare şi-am răspuns că avea gust de apă de fîntî proaspătă, limpede şi argintie. Oameni călători, vi-s oare gîtlejele căptuşite, pietruite e, încît n-aţi recunoscut gustul şi mireasma acestei licori dumnezeieşti? Aduceţi (porunci a însoţitoarelor) periile pe care le ştiţi, ca să le curăţim, sa le răzuim şi să le lustrui urii. Se aduseră deci frumoase şi vesele şunci, grase şi voioase limbi de bou afumate, sără uri zglobii şi iuţi, salamuri, icre, mezeluri de vînat şi alte asemeni curăţitoare ale gîtl lui. La porunca ei mincarăm pînă ce mărturisirăm că ne-am pus burţile la cale şi că setea n i dă pace. Drept care ne spuse: — Şi-acum beţi din această miraculoasă licoare şi-o să simţiţi gustul vinului pe care Deci, închipuiţi-vă şi beţi! După ce băurăm, Bacbuc a-ntrebat. — Care dintre voi vrea s-audă cuvîntul Divinei Butelci? — Eu, rosti Panurge, mititica şi smerita voastră pîlnie. — Prietene, zise preoteasa, n-am să-ţi dau decît un sfat: să n-asculţi ce spune oraco cu-o ureche. Apoi îl înveşmîntă într-o dulamă verde, îi puse pe cap o glugă albă, îi dădu nişte nădragi îl încinse cu trei cimpoaie vechi legate unul de altul, îi spălă de trei ori fruntea în ha uz, pe urmă îi zvîrli un pumn de faină-n obraz, îi atîrnă trei pene de cocoş la şoldul drep e să ocolească de nouă ori havuzul, să se dea de şapte ori cu dosul de pardoseaua de mozai c, şi-n vremea asta ea mormăia nu ştiu ce vorbe tainice şi mai citea intr-un terfelog ri tual. Apoi îl despărţi de noi şi-l îndrumă spre dreapta, printr-o uşă de aur, în afara templului, paraclis rotund, clădit din pietre străvezii: prin ele, fără ferestre ori alte deschizătur i, pătrundea lumina soarelui care strălucea atît de puternic, încît părea că izvorăşte dinu nicidecum că vine de-afară. în mijlocul paraclisului era o fîntînă de alabastru în formă de gon, cu o lucrătură şi cu nişte încrustaţii de frunze ciudate, 305 plină plină de apă, unde era aşezată sacra Butelcă, toată din cleştar curat şi stră ormă ovală. Atunci Bacbuc, nobila preoteasă, îl îndemnă pe Panurge să se aplece şi-i porunci să sărute ei ori marginea fîntînii, pe urmă să se ridice şi să dănţuie trei hore scurte în cinstea lu us, Apoi îi ordonă să se aşeze cu fundul pe pardosea între două scăunele ce se aflau acolo. fîrşit, deschizîndu-şi cartea rituală, îl îndemnă să cînte un cîntec în cinstea lui Bacchus ea la ureche, după cum urmează:

Butelcă, Păstrătoare De mistere, N-ai pereche! Veţi, cu el că-n ascultare Cu-o ureche Sînt, spre-a-ţi cere, Fără-ntîrziere Vorba. Te implor! Căci Bacchus, Ţi-a dăruit lichidul Cu pîntecele-ţi rotunjor Eşti gazdă:-n el tot adevăru-i. Vin mult-divin, în spusa mea eu stărui: Te lepezi de minciuni şi viclenie. Lui Noe bucurie tu să-i dărui: Ne-a dăruit prin tine bucurie! Rosteşte vorba care, mie Leac o să-mi deie şi putere! Dă-mi sfatul aşteptat, astfel că Să nu pierd picur din licoare, Păstrătoare De mistere! După ce se sfârşi acest cîntec, Bacbuc azvîrli ceva în fîntînă, nu Ştiu ce anume, şi deodat locotească puternic. Panurge, tăcut, asculta cu-o ureche; Bacbuc şedea în genunchi lângă el cînd din sfinta Butelcă ieşi un zumzet asemenea celui pe care-l fac albinele, sau cel ui al săgeţii ce ţîşneşte dintr-o arbaleta 306 Butelcă, Păstrătoar De mistere,

N-ai pereche: Vezi, cu oţel că-n ashultare cu-o ureche sînt spre-a-ţi cere, Fără-ntîrziere, Vorba. Vă implor ! Căci Bacchus, eu-nvingător, i-a dăruit lichidul cărui — pîntecele-ţi r — -n el tot adevăru-i, Vin mult-divin, în spusa mea eu stăruim Te lepezi de minciuni şi vicleniei Lui Noe buc urie tu să-i dărui: Ne-a dăruit prin tine bucuriei! Rosteşte vorba care, mie Leac o să-mi deie şi putere ! Dă-mi sfatul aşteptat, astfel că Să nu pierd picur din licoare, O, Butelcă Păstrătoare De mistere! descordată, sau celui al unei ploi de vară căzînd deoda i. Atunci se auzi acest cuvînt: Să mă bată Dumnezeu, zise Panurge, dacă nu-i spartă sau crăpată, că aşa sună butelcile de s in părţile noastre cînd plesnesc pe lângă foc! Atunci Bacbuc s-a ridicat şi l-a luat încetişor pe Panurge de mînă: Prietene, mulţumeşte-i cerului, fiindcă ai de ce: ai primit numaidecît răspunsul Divinei B utelci. Şi încă cel mai vesel, cel mai sigur, cel mai minunat pe care-am auzit-o dîndu-l de cînd mă aflu aici slujitoare a prea-sfîntului ei oracol. Ridică-te, şi hai să ne uităm capitolul în care se află tălmăcirea acestui răspuns. Haidem, pentru numele lui Dumnezeu, zise Panurge. Sînt tot atît de-nvăţat ca şi pîn cum. Lămureşte-mă, rogu-te: unde se află cartea asta? Găseşte capitolul despre care ai vorb t. Să vedem şi noi vesela tălmăcire! CAPITOLUL AL ŞAIZECIŞITRE1LEA CUM TĂLMĂCEŞTE BACBUC PREOTEASA CUVÎNTUL

După ce-a azvîrlit ceva în apă, nu ştiu ce anume — între timp clocotul apei se mai potolise cbuc l-a dus pe Panurge în templul cel mare în mijlocul căruia se afla minunatul havuz . Acolo, scoţînd la iveală un cărţoi gros de argint, l-a cufundat în havuz, apoi i-a spus l i Panurge: Filosofii, predicatorii şi cărturarii din lumea voastră vă-mpuiază urechile, hrănin u-vi-le cu vorbe frumoase; noi, aici, ne-nghiţim cu adevărat preceptele. De-aceea nu -ţi spun: «Citeşte capitolul ăsta, caută să-i înţelegi tîlcul ci: «Soarbe capitolul ăsta, m ul» În vechime, un bătrîn profet* al religiei iudaice a mâncat o carte şi-a fost învăţat pî umneata ai să bei acum o carte şi ai să fii învăţat pînă-n măruntaie. Hai, deschide gura! Panurge, stând cu gura căscată, precum i se spusese, Bacbuc luă cartea de argint, pe car e noi o crezusem chiar carte, judecând după forma ei de ceaslov; dar de fapt era un clondir cât se poate de adevărat, plin cu vin de Falern, pe care i-l dădu lui Panurge să-l bea tot. Asemeni capitol şi-asemenea tîlc mai înţeleg şi eu, zise Panurge. Asta să fie oare tot ce v ia să spună cuvîntul prea-cinstitei butelci? Aş fi foarte bucuros! — Nimic mai mult, răspunse Bacbuc, deoarece Trinc este un cuvînt universal, cinstit ş es de toate neamurile şi care înseamnă: Bea. Vinul are puterea de-a umple sufletul cu tot adevărul, cu toată ştiinţa şi cu toată înţelepciunea. Dacă ai luat seama la ceea ce stă frontispiciul templului, ai putut înţelege că în vin stă ascuns adevărul. — Nu-i cu putinţă să grăieşti mai cu judecată decît această venerabilă preoteasă, zis fel ţi-am spus şi eu cînd mi-ai vorbit prima oară de căsătoria ta. Aşadar deci: bea! — Să bem, rosti Panurge. Să bem, în numelf bunului Bacchus! Aicea şi-aşa se isprăveşte UIMITOAREA VIAŢĂ A LUI PANTAGRUEL, FECIORUL URIAŞULUI GARGANTUA. Pantagruelica prezicere sigură, adevărată şi fără greş pentru anul veşnic de curînd întocmită spre folosul şi luarea-aminte a oamenilor zăpăciţi şi năuci din fire de Magistrul ALMOFRIBAS paharnicul şişului Pantagruel către CITITORUL BINEVOITOR

Ţinind seama că nesfîrşite înşelăciuni sînt săvîrşite din pricina unei mulţimi de preziceri ahar de vin, v-am întocmit aici tuturor cea mai sigură şi mai adevărată din cîte s-au fost ut, după cum, folosind-o, veţi avea dovada. Voind aşadar să satur curiozitatea tuturor bunilor tovarăşi de benchetuială, am reticluit toate hărţile cereşti, am socotit pătrarele lunii, am descilcit tot ceea ce au cugetat a strofilii, hipernefeliştii, anemofilacii, uranopeţii şi ombroforii şi am dezbătut despre t oate cu Fmpedocle*, care vă roagă să-l aveţi în vedere. De un lucru insă vă vestesc: dacă nu credeţi totul, atunci îmi jucaţi un renghi, pentru car , aici ori în altă parte, veţi fi aspru pedepsiţi. Drept care, scobiţi-vă-n nas, princhideilor, iar voi, năuci bătrîni, puneţi-vă ochelarii şi iţi bine cuvintele mele. Despre eclipsele acestui an

Anul ăsta au să fie-atâtea eclipse de lună şi de soare, încit mă tem (şi nu fără temei) că stre au să sufere de foame, sau simţurile noastre au să pătimească tulburare. O droaie de planete au să umble anapoda. Drept care, anul ăsta, scaunele au să sec suie pe mese, f rigările pe vătraie şi scufele pe pălărie; puricii, 313 în cea mai mare parte, vor fi negri; în post, slănina are să fugă de mazăre; burta va merg inte; fundul are să se-aşeze primul, adesea veţi chema norocul şi mare să vină; dobitoacele vor glăsui mai peste tot. Despre bolile acestui an

Anul ăsta orbii n-au să vază decît foarte puţin, surzii n-au s-auză decît foarte prost, muţ au să vorbească de loc, bogaţilor are să le meargă ceva mai bine decît săracilor, iar sănăt i bine decît bolnavilor. Mulţi boi, porci, boboci, pui, berbeci şi claponi au să moară, da r între maimuţe şi cămile n-are să fie atîta prăpăd. Bătrîneţea n-are să aibă leac anul ăst lor trecuţi. Cei cu boală de piept au să aibă-un junghi în coaste. Cei cu pîntecariţă au să . Boala de ochi are să fie dăunătoare vederii. Şi-are să se răspîndească, peste tot aproape olimă cumplită şi de temut, primejdioasă, grea, înspăimîntătoare şi neplăcută, care va prăp cît mulţi n-au să mai ştie pe unde se scoată cămaşa. Tremur de frică numai cînd mă gîndesc: pun, are să fie epidemică şi se numeşte lipsa de bani. Au să fie mari încăierări între pisici şi şoareci, între cîini şi iepuri, între şoimi şi ca ouă. Despre fructe // roade crescînd din pămînt

Văd, datorită calculelor, că anul ăsta are să fie rodnic şi îmbelşugat cu de toate pentru c re-au să aibă cu ce. Orzul are să le facă mare bine cailor; n-o să mai fie mai multă slănin porci. Cît despre grîne, vinuri, poame şi zarzavaturi, niciodată n-aţi văzut atîta cîtime, ugăciunile săracilor au să fie-auzite. Despre starea oamenilor

Cea mai mare nebunie din lume este să crezi că există astre pentru regi, pentru papi şi pentru mari seniori mai degrabă decît pentru săraci şi pentru oropsiţi. Fiind aşadar sigur astrelor le pasă de regi tot atît de puţin cît le pasă de golani, şi de bogaţi cît de pirli pe seama altor ţicniţi de prezicători să vorbească despre regi şi bogaţi, iar eu am să cuv espre oamenii de rînd. Despre cele patru anotimpuri şi mai întii despre primăvară Tot anul ăsta n-are să fie decît singură lună, şi încă nici asta n-are să fie nouă. Dar nu vreau să spun prin asta că nu ara ui şi pămîntenilor scădere sau sporire de lumină, după cum se va apropia sau se va îndepărt soare. Pentru ce, oare? Pentru că, deoarece ş.a.m.d. Şi nu vă mai rugaţi lui Dumnezeu pent ru ea să n-o mai mănînce lupii, fiindcă anul ăsta n-au să se-atingă de ea, vă spun eu. Despre vară Vara nu ştiu ce vînt va sufla; ştiu însă că ar trebui să fie cald şi să bată zefirul.

vî lgenţe. SIGURĂ. Sta i la căldurică Feriţi-vă de guturai! Be i bine! Aicea şi-aşa se isprăveşte PANTAGRUELICA PREZICERE. n-au să fie-n toate minţile cei care-au să-şi v joacele şi blănurile ca să-şi cumpere lemne. pentru mine-i tot una. nu vă-ntristaţi: n-are să mai fie drum. farisei şi vameşi.Bine-ar fi să fii vesel şi să bei de la ghiaţă. cu toate că unii spun că nu există alt lucr nepotrivit pentru sete. mă jur pe ce vreţi! Cutre. Dacă plouă. De-aceea «cui pe cui se scoate». Cred şi eu. ADEVĂRATĂ și FĂRĂ GREŞ PENTRU ANUL VEŞNIC Aicea şi-aşa se isprăveşte cartea GARGANTUA & PANTAGRUEL PANTAGRUELICA PREZICERE de Francois Rabelais . cît şi alte asemeni jigodii au să iasă din bîrloage. pentru că n-o să cadă cît trăiţi voi. dac-o s-avem băutu ră din belşug. înainte sau după. Despre toamnă Toamna au să se culeagă viile. Feriţi-vă de oase cînd mîncaţi peşte! Şi de peşte să vă ferească Dumnezeu! Despre iarnă La iarnă. De-acu-nainte nu mai aşteptaţi să vă cadă ceru-n cap ca să vă pice cristeii ură. Fiecare să-şi ia de suflet pe o vrea. judecînd cu mintea mea a proastă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful