You are on page 1of 281

Ionelia Toarc

Comunitatea româneasc din estul Serbiei
Studiu geografic

Lucrarea apare sub egida Institutului ‘Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni Str. Walter M r cineanu, nr.1-3, Sector 1, Bucuresti Tel:004 021 3102698, Fax: 004 021 3101536
www.hurmuzachi.ro

1

Comunitatea româneasc din estul Serbiei Dedic aceast lucrare tuturor românilor/vlahilor din r s ritul Serbiei, existen a lor fiind pentru mine motivul realiz rii acestei cercet ri Coperta i tehnoredactarea: Cristian Negoi Copyright © 2012 Toate drepturile i responsabilit ile asupra con inutului apar in autorului. Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României TOARC , IONELIA Comunitatea româneasc din estul Serbiei: studiu geografic / Ionelia Toarc . Bucure ti : Semne, 2012 ISBN 978 606 15 0155 7 323.1(=135.1)(497.11) 911.3(=135.1)(497.11)

Editur acreditat de Consiliul Na ional al Cercet rii btiin ifice din Înv mântul Superior (CNCSIS) Editura SEMNE Str. Barbu Delavrancea nr. 24 Sector 1, Bucure ti Tel./Fax: 021 318 83 44 email: office@semneartemis.ro web: www.semneartemis.ro Difuzare: Tel./Fax: 021 223 41 16, 021 311 49 36 email: semne_artemis@yahoo.com, difuzare@semneartemis.ro COMENZI ONLINE www.semneartemis.ro Tiparul executat la S.C. SEMNE ‘94 SRL Tel./Fax: 021 667 08 20 Bucure ti, 2012

2

Ionelia Toarc

CUPRINS

ARGUMENT ............................................................................................5 I. ISTORICUL CERCET RILOR .....................................................7 II. CADRUL NATURAL .....................................................................11 III. ELEMENTE DE GEOGRAFIE ISTORIC ...............................20 Perioada antic ........................................................................................21 Perioada otoman ....................................................................................25 M n stiri ctitorite de domnitori români ...................................................28 Perioada austriac ...................................................................................31 Perioada sârbeasc ..................................................................................32 Situa ia popula iei din regiune dup anexarea la Serbia ..........................33 Denumiri date în timp, arealului moravo-timocean ................................34 IV. ELEMENTE GEODEMOGRAFICE .............. .............................39 Vechimea úi continuitatea popula iei ......................................................39 Num rul úi evolu ia numeric a popula iei .............................................41 Densitatea úi structura popula iei ............................................................43 Num rul úi evolu ia numeric a popula iei româneúti .............................53 Originea românilor din estul Serbiei .......................................................60 Grupuri etnografice úi graiuri locale .......................................................65 V. AùEZ RILE UMANE ....................................................................71 Atestarea documentar a aúez rilor umane .............................................73 Re eaua de aúez ri ...................................................................................76 Aúez ri româneúti din estul Serbiei..........................................................81 Originea popula iei româneúti ................................................................81 Atestarea documentar a aúez rilor umane ..............................................82 Legende despre întemeierea aúez rilor rurale .........................................86 Ocupa ii tradi ionale ................................................................................88 Gospod ria rural tradi ional úi modern ...............................................89 Tipologia úi organizarea gospod riei ......................................................90 Materialele de construc ie .......................................................................95
3

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Obiceiuri de construc ie ..........................................................................97 Aúez ri sezoniere úi temporare (s laúe/colibe) ........................................98 Cimitirul .................................................................................................99 Cimitirul satului Criveli .........................................................................101 Cimitirul vechi al oraúului Bor ..............................................................101 Mormintele “într uúa c úii” .................................................................102 VI. ELEMENTE DE TOPONIMIE ..................................................114 Toponime din perioada trac .................................................................115 Toponime din perioada roman ............................................................115 Toponime româneúti .............................................................................118 Toponime din perioada otoman ...........................................................120 Toponimia regiunii dup anul 1800 ......................................................121 Patronimele .........................................................................................126 VII - VIA A SPIRITUAL ................................................................130 Obiceiuri úi tradi ii ..............................................................................130 Obiceiuri úi s rb tori din ciclul vie ii de familie ..................130 Obiceiuri legate de naútere ........................................................130 Obiceiuri legate de c s torie ....................................................143 Obiceiuri legate de înmormântare .............................................158 Obiceiuri legate de cultul mor ilor ............................................177 Obiceiuri úi s rb tori calendaristice .....................................182 S rb tori de toamn ..................................................................184 S rb tori de iarn .......................................................................186 S rb tori de prim var ..............................................................198 S rb tori de var .......................................................................209 Zavecina-hramul satului ............................................................210 Obiceiuri calendaristice disp rute..........................................212 Fiin ele supranaturale în credin ele românilor ................................214 Cultura popular ...............................................................................217 Portul popular .....................................................................................225 VIII. CONCLUZII ...............................................................................234 SUBIEC I INTERVIEVA I ...........................................................241 GLOSAR ..............................................................................................242 INDEX FOTOGRAFII ...................................................................... 254 BIBLIOGRAFIE ....... ..........................................................................258 ANEXE..................................................................................................265

4

Ionelia Toarc

ARGUMENT
Motto: “S nu uita i c patrie úi iubire de patrie sunt abstrac ii sarbede, dac nu te-ai dus singur s te înfr eúti cu p mântul úi poporul din care faci parte” G. Vâlsan

Pornind de la cuvintele marelui geograf George Vâlsan, în realizarea lucr rii Comunitatea româneasc din estul Serbiei. Studiu geografic, un prim motiv l-a constituit dorin a cunoaúterii neamului din care facem parte, precum úi urm rirea destinului comunit ilor româneúti din teritoriile aflate în imediata vecin tate a României, sim ind înainte de toate o datorie moral fa de oamenii cu care lucrez de mai bine de un deceniu. Un al doilea motiv l-a constituit dispropor ia mare dintre num rul studiilor lingvistice úi de istorie f cute pe aceast zon în ultima jum tate de secol úi caracterul adesea lacunar al bibliografiei geografice. Teritoriul analizat a intrat în aten ia multor oameni de útiin de-a lungul timpului, studiat îns de cele mai multe ori tangen ial úi f r a fi tratat ca întreg, toate lucr rile fiind axate doar pe studiul comunit ii româneúti din arealul moravo-timocean. Privit în ansamblu, particularitatea acestui spa iu o d îns úi configura ia antropogeografic úi diversitatea etno-cultural , având în vedere amplasarea zonei studiate în cadrul statului sârb. În acest context, am încercat în demersul cercet rii o abordare geografic complex a comunit ii româneúti, studiul dorindu-se a fi un ghid, o carte de vizit cât mai complet úi obiectiv a regiunii din r s ritul Serbiei, util cercet torilor, diploma ilor úi opiniei publice. Departe de a fi complet , putând suferi oricând îmbun t iri, orice informa ie nou putând-o modifica, cercetarea a urm rit structurarea demersului geografic, toponimic úi etnografic pe acele eúantioane ce au fost insuficient sau deloc abordate de pu inii cercet tori geografi, etnografi,
5

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

lingviúti, care prin lucr rile lor au încercat s aduc un plus de clarific ri la cele mai importante probleme ce vizau zona. Totodat lucrarea nu s-a limitat doar la unele constat ri pur teoretice, pornind de la observa iile înregistrate în literatura de specialitate, referitoare la arealul studiat, ci a fost completat cu investiga ii recente efectuate în teren, bazate mai mult pe observa ii directe úi interviuri, datorit situa iei delicate din teritoriu. Rezultatul final se doreúte a fi o lucrare de analiz úi sintez a spa iului estic al Serbiei care, prin con inut, structur , metode úi procedee utilizate, s contribuie nu doar la clarificarea numeroaselor aspecte etnogeografice specifice acestui spa iu geografic, dar úi la aducerea unor elemente de noutate. În final, vreau s îmi exprim recunoútin a úi respectul meu profund, comunit ii româneúti din estul Serbiei, pentru faptul c înc mai exist acolo, în ciuda numeroaselor procese de dezna ionalizare úi asimilare, dar úi pentru curajul úi lupta zilnic de care dau dovad în p strarea úi transmiterea identit ii etnice româneúti.

Foto 1: Ansamblu folcloric copii, sat Brestovac

Februarie 2012 Autoarea

6

I. ISTORICUL CERCET RILOR

Obiectul lucr rii îl reprezint spa iul geografic din estul Serbiei, spa iu cuprins între râurile Timoc, Morava úi fluviul Dun rea, studiat sub mai multe aspecte: istoric, demografic, aúez ri umane, etnografic, cultural. Informa ii legate de arealul din r s ritul Serbiei, numit generic Craina Serbiei sau Valea Timocului sunt sumare, regiunea fiind, de-a lungul timpului, de cele mai multe ori, consemnat doar accidental de numeroúi înv a i úi c l tori. Se remarc totuúi, studiile ce trateaz comunitatea româneasc din aceast zon , majoritatea lucr rilor elaborate care privesc acest spa iu geografic, f când referire la românii/vlahii din regiune úi in mai mult de domeniul istoriei, etnografiei, culturii populare úi geopoliticii. Spa iul geografic moravo-timocean nu a fost analizat în detaliu din punct de vedere al geografiei umane pân în momentul actual, analizele realizate având un caracter general în cadrul lucr rilor de mare ansamblu, în care se fac referiri úi la acest areal, precum úi în lucr rile care trateaz doar anumite fragmente, cu accent pe comunitatea româneasc de aici. Cele mai multe din materialele consultate nu ofer studii consistente despre acest spa iu geografic. Informa ii referitoare la acest areal, apar în studiile unor cercet tori germani, italieni, francezi, englezi, bulgari, ruúi úi sârbi: F. Kanitz, G. Weigand, Ioszef Szabo, G. Lejan, E. Picot, St. Romansky, T. Georgevici, B. Karic, I. Cvijici, C. Jirecek. Prezen a elementului etnic românesc între Dun re, Timoc úi Morava este confirmat úi în h r ile întocmite de geograful A.F. Marsigli (1696), Mackenzie G. Muir si Irby A.P. Map of the south Slavonic countries (1867), Lejean Guillaume Carte etnografique de la Turquie d’Europe et des etats vassaux autonomies (1869), H. Kiepert în Volker und Sprachen Karte vor Osterreich und die unter Donaulandern (1869), Florinschy I.D. în Harta etnografic a slavismului apusean (1911), Scarlat Demetrescu, A.D. Atanasiu, Ed. Borcea Carte etnografique des regions habituées par les Roumains et des colonies etrangeres qui s’y trouvent (1919), (vezi anexe). Aspecte de geografie istoric , ce vizeaz evolu ia arealului studiat de-a lungul istoriei, precum úi originea úi permanen a elementului românesc din zon pe mai multe perioade istorice, se reg sesc în lucr ri cu referiri la spa ii
7

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

geografice, de cele mai multe ori, ample, avându-i ca autori pe Karic V. Srbija (1887), Gravier Gustave Les frontieres historiques de la Serbie (1919), Ion di la Vidin Românii din Tribalia (1990), Dr gan Iosif Constantin Istoria românilor (1994), Zbuchea Gheorghe úi Stelian Brezeanu Românii de la sud de Dun re, documente, Arhivele Na ionale ale României (1997), Zbuchea Gh. O istorie a românilor din Peninsula Balcanic secolul XVIII-XX (1999), Constantinescu N.A. Chestiunea Timocean (2000), Zbuchea Gh úi Dobre C. Românii timoceni (2005), Dobrescu I.F., Dobrescu N.L. Românii din Serbia (2005), Dolha V. Totul despre românii din Timoc (2007), Copcea Florian Istoriografia românilor din Serbia de sud-est (2008), Draghiúa, Konstandinovic-Traian Românii din nord-estul Serbiei între anii 1804-1948 (2008). Observa ii lingvistice úi etnografice reg sim în lucr rile lui F. Kanitz Serbien (1868), Die Rumanische Dialekte der kleinen Walachei, Serbien und Bulgariens a lui Gustav Weigand (1900), în lucrarea Printre românii noútri (1905), a etnografului sârb Tihomir Georgevic, care este unul dintre primele jurnale de teren din istoria etnografiei sârbesti. ùi etnograful bulgar St. Romansky viziteaz în anul 1916 aproape toate satele româneúti din zon , studiaz etnografia acestui inut, adun date etnografice úi culege poezii populare úi alte texte folclorice incluse în lucrarea Românii dintre Timoc úi Morava (1926). Primele însemn ri despre folclorul românilor din acest areal apar înc din secolul al XIX-lea úi sunt f cute de cercet torul sârb Vuk Karadic, de Emile Picot Chants populaires des Roumains de Serbie (1889), C. Cosmescu Poezii populare de la românii din Serbia în „Convorbiri literare, anul XXXIII, nr. 9, de geograful George Vâlsan úi lingvistul George Giuglea, care public împreun o culegere de de literatur popular Dela românii din Serbia (1913). Ovid Densuúianu, I.A. Candrea si Th. Sperantia, la 1908, în Graiul nostru, public folclor din sudul Cazanelor Dun rii. Dup al doilea r zboi mondial, cele mai importante lucr ri apar in lingviútilor de la Cluj, Emil Petrovici Note de folklor dela românii din Valea Mlavei (1942) úi Ion P tru Folklor dela românii din Sârbia (1942). În 1967, Cristea Sandu Timoc public o bogat colec ie de peste 500 de texte, în culegerea Cântece b trâneúti úi doine. Dup 1989 cercet ri sunt f cute în special de c tre lingviúti. Prof. dr. Otilia Hedeúan efectueaz o serie de anchete de teren în Serbia, în urma c rora public numeroase articole úi studii cu privire la aspectele etnografice, folclorice dar úi identitare ale comunit ii româneúti din spa iul moravo-timocean.
8

Ionelia Toarc

Petru Neiescu, Eugen Beltechi úi Nicolae Mocanu, de la Cluj Napoca întocmesc în 2006 Atlasul lingvistic al Regiunii Valea Timocului – Contribu ii la atlasul lingvistic al graiurilor româneúti dintre Morava, Dun re úi Timoc, iar Annemarie Sorescu-Marinkoviü, în lucrarea de doctorat Fiin e demonice la românii din Timoc (Serbia) (2010), face o ampl analiz a universului demonic al românilor din estul Serbiei, în special a fiin elor mitologice ce populeaz acest spa iu. Studii despre cultura popular a locuitorilor din regiune, apar úi în Serbia, cu prec dere dup anul 1962, data la care s-a anun at inten ia construirii hidrocentralei de la Por ile de Fier úi, prin urmare, inundarea satelor de pe malul Dun rii. Apar o serie de monografii ale localit ilor din regiune elaborate úi publicate de Institutul de Etnografie din cadrul Academiei Sârbe de ùtiin e úi Arte din Belgrad, precum úi de Glasnik Etnografskog Muzeja1. În ultima perioad , datorit numeroaselor schimb ri sociale úi politice din Serbia, interesul cercet torilor pentru comunitatea româneasc din r s ritul Serbiei a crescut, unii fiind chiar români din acest areal: etnologul Paun Es. Durlic, antropologul Dejan Dimitrijevic-Rufu, Marijana PetrovicRignault, etnologul Slavoljub Gacovic etc... Num rul lucr rilor care abordeaz într-o m sur mai mare sau mai mic elementele umane ale acestui teritoriu este îns foarte mic. Geograful George Vâlsan este cel care în anul 1913 public trei studii, intitulate Românii din Serbia, Românii din Craina Serbiei úi Românii din Bulgaria úi Serbia – Aúezare, vechime, num r, fizionomie, stare economic úi social . Prin aceste lucr ri s-a dorit semnalarea existen ei unor comunit i româneúti aproape nestudiate din sudul Dun rii, interesul pentru comunitatea românilor din aceast regiune fiind de natur geografic , istoric úi etnografic /folcloric . Urmeaz lucr rile Românii din Serbia (Boga L.T., 1913), La peninsule balkanique (Cvijic J., 1918), Vlahii din Serbia în sec. XII-XV (Dragomir Silviu, 1922), Note de drum din Serbia din punct de vedere etnografic úi geografic (Szabo Jozsef, 1923), Românii dintre Timoc úi Morava (Trâpcea Th. N., 1999 reeditat ), Craina - O verig a spa iului etnic românesc (Popp N. M., 1941) úi cele trei volume Românii din Timoc (1942-1943) sub îngrijirea lui C. Constante úi Anton Golopen ia. În 1929, C. Constante public lucrarea intitulat Românii din Valea Timocului úi a Moravei, iar în
1

Marinkovic Sorescu Annemarie, Cultura popular a românilor din Timoc, Institutul de Balcanologie, Serbia, p. 87.

9

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

anul 1943, A. Dumitrescu-Jippa úi Octavian Metea public lucrarea Timocul. Cel mai recent studiu asupra popula iei aúez rilor umane din estul Serbiei a fost realizat de Dorin Lozovanu în anul 2008 în cadrul lucr rii de doctorat Popula ia româneasc din Peninsula Balcanic . Studiu uman geografic, unde face o ampl analiz din punct de vedere uman geografic a comunit ii românilor din Serbia, aducând în discu ie originea úi evolu ia etnic a acestora, grupurile etnografice aflate în aceast regiune, datele etnodemografice prezentate fiind cele mai recente úi mai complete date publicate pân în prezent.

10

II. CADRUL NATURAL

Cadrul natural al Serbiei Serbia (în limba sârb Srbija/ ), oficial Republica Serbia ( /Republika Srbija) este situat în cuprinsul a dou regiuni istorico-geografice, Balcanii de Vest úi partea de sud a Câmpiei Panoniei. Are grani e comune cu Albania, Muntenegru, Bosnia úi Her egovina, Bulgaria, Croa ia, Macedonia, România úi Ungaria. F r a avea ieúire direct la mare, Serbia are acces prin intermediul Dun rii la Marea Neagr úi Europa Central 2. Relieful Serbiei, este variat, predominant muntos în sud (apar inând Alpilor Dinarici, alt. max. 2656m în vf. Daravica) úi est (Mun ii Serbiei, cu Defileul Dun rii), colinar úi de câmpie (Câmpia Moravei), în partea central , úi numai de câmpie (Câmpia Dun rii) în nord, Serbia fiind str b tut de Dun re si de râul Morava, tributar al fluviului, cu o suprafa de 77.453 kmp. Pe teritoriul Serbiei se reg sesc mun ii: Carpa i, Balcani, Rodopi úi Dinarici, precum úi partea de sud a Câmpiei Panoniei. Regiunile geografice din Serbia nu au un statut oficial, unele dintre ele fiind folosite ca baz pentru împ r irea administrativ de ordin secund în Serbia (okrug). Neavând o definire administrativ , grani ele acestor regiuni sunt vagi de cele mai multe ori, fiind delimitate diferit de c tre specialiúti. De cele mai multe ori, regiunile corespund v ilor sau cursurilor de ap , primind denumirile de la acestea, fiind m rginite cel mai adesea de masivele muntoase. V ile úi câmpiile de-a lungul celor mai late râuri sunt cazuri speciale. În limba sârb , ele sunt cel mai adesea folosite cu prefixul po(Sava-Posavina, Dunav–Podunavlje, Morava–Pomoravlje). Considerate regiuni geografice, acestea sunt folosite frecvent úi acoper arii foarte mari (ex.: Pomoravlje). Teritoriul Serbiei este împ r it în 6 regiuni geografice: nordic , vestic , central , estic , sud-vestic úi sudic . Organizarea administrativ-teritorial a Serbiei este reglementat prin Legea cu privire la organizarea teritorial 3, adoptat de Adunarea Na ional a Serbiei, la 29 decembrie 20074.
2 3

http://ro.wikipedia.org/wiki/Serbia Legea privind organizarea teritorial úi Autonomia local , Parlamentul Serbiei.

11

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Conform Legii, unit i ale organiz rii teritoriale sunt: municipiile/opštinele (în limba sârb ) în num r de 150, oraúele (24) úi provinciile autonome (2). Cele dou provincii autonome sunt: Kosovo-Metohija pe scurt Kosovo (cu 28 municipii/opštine úi 1 oraú) aflat în partea de sud a rii (actualmente în administrarea Na iunilor Unite), úi Voivodina (cu 39 municipii/opštine úi 6 oraúe) în partea de nord. Zona care se întinde între Voivodina úi Kosovo este numit Serbia Central (cu 83 municipii/opštine úi 17 oraúe), aceasta nefiind o diviziune administrativ (spre deosebire de provinciile autonome), úi neavând autoritate regional proprie. Municipiile/opštinile (principalele diviziuni administrative cu prerogative reale) úi oraúele sunt adunate în districte/jude e (okrug în limba sârb ), care sunt centre regionale ale autorit ii statale, Serbia fiind împ r it , în temeiul Punerii în aplicare a Guvernului din 29 ianuarie 19925, în 29 de districte/jude e, 5 dintre ele în Kosovo, 7 în Voivodina, 17 în Serbia Central . Serbia central (Uža Srbija ), denumire folosit mai mult în timpul Republicii Federative Yugoslavia, nu este o diviziune administrativ în sine, ea fiind sub directa jurisdic ie a autorit ilor Republicii. Voivodina are o anumit autonomie teritorial , iar Kosovo chiar dac úi-a declarat independen a, este considerat de c tre statul sârb tot o provincie sârbeasc . Cele 17 jude e/districte (okrug) ale Serbiei Centrale plus oraúul Belgrad sunt: Jude ul Maþva, Jude ul Rasina, Jude ul Kolubara, Jude ul Bor, Jude ul Moravica, Jude ul Zajeþar, Jude ul Zlatibor, Jude ul Nišava, Jude ul Harta nr. 1 Podunavlje, Jude ul Pirot, Jude ul Braniþevo, Jude ul Toplica, Jude ul umadija, Jude ul Jablanica, Jude ul Pomoravlje, Jude ul Pþinja úi Jude ul Raška6.
4 5

Lokalni i pokrajinski izbori u maju, B92, 29 decembrie 2007. Guvernul Serbiei: disticte din Serbia, 1992 6 http://en.wikipedia.org/wiki/Districts_of_Serbia

12

Ionelia Toarc

Pozi ia geografic úi limitele fizico-geografice ale arealului din estul Serbiei Zona studiat úi anume, zona de r s rit a Serbiei, face parte din regiunea geografic Serbia Central , frontiera natural a acestei regiuni fiind format de fluviul Dun rea la nord, râul Timoc úi grani a cu Bulgaria la est, râul Morava la vest, iar la sud de o linie care uneúte râul Morava cu râul Timoc, prin mun ii Râtani. Peste acest spa iu geografic se suprapun în prezent, ca delimitare administrativ jude ele (okrug în limba sârb ) Bor, Zajeþar, Pomoravije úi Braniþevo, ce se întind pe o suprafa de 11.867 kmp. Caracterizarea fizico-geografic . Relieful este un tot armonios, completându-se cu formele de relief din H r ile nr. 2 úi 3 Banat úi Oltenia, având aceleaúi caractere geografice, toate prinse de Dun re, cu o în l ime maxim de 1300 m7.

George Vâlsan, (2005), Românii din Craina Serbiei, în vol. 3 din Românii Timoceni, Gheorghe Zbuchea, Cezar Dobre, DC Promotions, pag. 10-15.

7

13

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Aceast regiune se înf iúeaz ca o mare platform muntoas 8, aici desf úurându-se partea de sud a mun ilor Carpa i, fiind un inut de leg tur între dou mari sisteme muntoase, Carpa ii úi Balcanii, între dou unit i geografice importante în toate timpurile pentru cicula ia popoarelor, Câmpia român úi Stepa 9 maghiar . În Serbia de r s rit, Mun ii Carpa i se întind pe direc ia nord– sud, fiind situa i între valea râului Morava la vest, valea râului Timocul Harta nr. 4 Alb la est úi valea râului Niúava la sud10. Cu toate ca aceúti mun i din punct de vedere geologic (alc tui i din roci eruptive, formate în mezozoic úi neozoic ter iar), fac parte din mun ii Carpa i, nu au fost incluúi în aceast grup decât în secolul 20 de c tre cercet tori. În trecut, aceúti mun i erau trecu i ca f când parte din mun ii Balcani. Îns G. Vâlsan afirma: “Carpa ii nu se opresc la Dun re, ci la Timoc”11. Carpa ii de pe teritoriul Serbiei, considera i uneori parte a Carpa ilor Sudici împreun cu mun ii Banatului, sunt începând de la Dun re: Mun ii Miroci (Miroþ planina), Mun ii (H)omolie (Homoljske planine), Marea úi Mica Cârú (Veliki i Mali Krš), Mun ii Deli Jovan,
8 9

Harta nr. 5 (sursa: Atlasul Geologic al Serbiei, 1:200.000)

N.A.Constantinescu, (2000), Chestiunea Timocean , Litera Interna ional, Bucureúti, p.13. Th. N. Trâpcea, (1999), Românii dintre Timoc úi Morava, Domino, pag. 8-9. 10 Jovan . Markoviü, (1990): Enciklopedijski geografski leksikon Jugoslavije; SvjetlostSarajevo. 11 George Vâlsan, (1937), Românii din Serbia, Bulet. Soc. de Geografie, p.12.

14

Ionelia Toarc

Mun ii Beljanica (Beljanica planina), Mun ii Kuþai (Kuþajske planine), Mun ii Râtani (Rtanj planina), Mun ii Ozren úi Devica (Ozren i Devica).

Foto 2 Muntele Stol -d. úi Mun ii Veliki úi Mali Krú (Clean u al mic úi Clean u al mare) – s.

Regiunea cuprinde toate varia iile formelor de relief, începând cu zona mun ilor cu p duri întinse, p úuni pentru creúterea vitelor, iar subsolul bogat în z c minte de aur, aram , c rbuni úi lignit, continuând cu podiúul unde se cultiv cereale úi vi a de vie úi sfârúind cu úesul, ce se întinde pe cursul râurilor, unde se g sesc toate bog iile animale ale zonei de câmpie (câmpia Moravei – de-a lungul v ii Moravei úi câmpia Negotinului – de-a lungul v ii Timocului, singurele câmpii mai întinse din zon ). Hidrografia zonei12 este armonios distribuit , ea fiind dominat de cele dou râuri mari: Morava úi Timocul, care se vars în Dun re. Astfel, râul Morava curge de la sud la nord, unde se vars în Dun re úi are ca afluent din podiúul timocean râul Reúava. Tot în aceeaúi direc ie curge úi râul Mlava, care se strecoar printre versan ii mun ilor Golubina. Mai spre est, urmând aceeaúi direc ie úi v rsându-se în Dun re în apropierea frontierei româno-sârbe curge râul Pek cu Foto3 Râul Morava în doi afluen i. apropierea oraúului Paracin În dreptul Cazanelor curge râul Poreü, iar la sud râul Timoc cu cei doi afluen i Timocul Alb úi Timocul Negru, cu direc ia vest–est. Restul re elei hidrografice este alc tuit din râuri scurte úi repezi, afluen i ai celor dou râuri úi ai Dun rii.
12

Mala Prosvetina Enciklopedija, (1985), Third edition, Prosveta.

15

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Râul Morava Mare (denumit de romani Margus), este partea final a râului Morava, cel mai mare sistem hidrografic din Serbia. Este format din confluen a râului Morava de Sud úi Morava de Vest, în apropierea or úelului Stalac, un important nod feroviar din Serbia Central . De aici úi pân la confluen a cu Dun rea, la nord de oraúul Smederevo, râul Morava Mare are o lungime de 185 km. Bazinul hidrografic al râului este de 6.126 km², acesta curgând prin cel mai fertil úi populat teritoriu din Serbia Central , inut numit úi valea râului Morava sau Pomoravlje. Pomoravia actual s-a format într-un vast bazin fosilifer, unde acum 200.000 ani se g sea Marea Panoniei. În secolele trecute, pe aceast suprafa se întindeau numai p duri, acum nu a mai ramas nimic din acestea. Morava úi-a schimbat de nenum rate ori cursul, vechile cursuri devenind în timp lacuri de mici dimensiuni, cunoscute sub termenul de moraviúte. Începând din 1966, s-a încercat prevenirea inunda iilor, prin construirea de diguri úi baraje pe cele 3 râuri, úi pe afluen i (lacurile Bovan, Celije, Gazivode). Morava Mare este navigabil ast zi pe 3 km, în trecut fiind navigabil pân la oraúul ýuprija, adic pe ¾ din lungime. Chiar dac Valea Moravei este cea mai populat parte din Serbia Central , numeroasele inunda ii i-au determinat pe oameni s se fereasc úi s nu îúi construiasc locuin ele chiar pe malul râului. Singurul oraú pe marginea râului este ýuprija, adesea inundat (de câteva ori chiar în 1990). Alte aúez ri de-a lungul râului sunt Paraþin, Jagodina, Batocina, Lapovo, Svilajnac, Velika Plana, Pozarevac úi Smederevo. În istoria sârb , aceast vale a devenit leag nul Serbiei moderne, începând cu sec. 19, denumit úi Serbia Morav . Râul Timoc13 este râul din Serbia de R s rit úi vestul Bulgariei. Denumirea lui deriv din vechea denumire latineasc Timacus úi are ca afluen i numeroase râuri mici, care poart cam acelaúi nume: (Timocul Svârligului (Svrljiški Timoc), Timocul Târgoviútei (Trgoviški Timoc), Timocul Alb [Beli (Knjaževaþki) Timoc], Foto 4 Râul Timocul Negru Timocul Negru, [ýrni (Krivovirski) Timoc], în amonte de satul Gradskov Marele Timoc (Veliki Timoc). De la izvoare (din mun ii Svârlig) pân
13

http://ro.wikipedia.org/wiki/Raul Timoc

16

Ionelia Toarc

la confluen a cu Dun rea (ca Marele Timoc), râul Timoc are o lungime de 203 km, pe ultimii 15 km pân la v rsare, formând grani a între Serbia úi Bulgaria. Cel mai important afluent al Timocului este Timocul Negru14, care curge prin depresiunea ârna Reka, populat cu multe sate mici: Valakonje, Savinaþ, Seliúte, Zvezdan. Acesta str bate cea mai poluat zon , bazinul oraúului Bor, de unde úi denumirea. Râul a fost puternic afectat ecologic în ultimii ani datorit mineritului úi industriei de metale grele din zona Borului úi Kriveli, poluând în consecin úi Dun rea cu metale grele: cupru, cadmiu etc…Are ca afluen i pe dreapta, râul Radovan, râul Zlot, râul Jasen, râul Banjska, ca în apropiere de oraúul Zajeþar (Z iceri) s se uneasc cu Timocul Alb, pentru a forma pe ultimii 88 km, Timocul Mare sau pur úi simplu râul Timoc.

Foto 5 Exploat rile miniere de la Majdanpek (st.) úi Bor (dr.)

Timocul se vars în Dun re în dreptul oraúului Negotin, la 30 km sud de iganaúi (Mehedin i), locul unde fusese proiectat podul peste Dun re. Pe malul s u stâng aproape de limita teritoriului locuit de români se g seúte oraúul Zaiþear. Râul Timoc a dat úi numele r scoalei împotriva regelui sârb Milan Obrenovic IV, în 1883 Timoþka buna (r scoala din Timoc). Climatul este de tip temperat-continental cu influen e submediteraneene, cu men iunea c aici domin subtipul de climat montan, cu temperaturi medii pentru luna ianuarie de -2ÛC în depresiuni, úi -11ÛC pe culmi, iar vara temperatura medie a lunii iulie este de 7ÛC, pe culmi. Vânturile care bat în aceast regiune sunt: Coúava (vântul rece care distruge planta iile); Severa ul (numit úi Vântul mare); Vântul de Sud (numit úi Viforni sau Viorni ) este un vânt cald, care bate mai ales toamna, dar úi
14

UNECE, (2008), Environmental and Risk Assessement of the Timok River Basin.

17

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

prim vara, când topeúte z pezile. Vântul de Vest îi urmeaz Coúavei, fiind un vânt bogat în ploi15. Precipita iile se caracterizeaz prin neregularit i în reparti ia în timp, concluzia fiind aceea c la trei ani boga i în ploi, revine un an secetos16. Vegeta ia specific a regiunii este cea de p dure. Domin p durea de foioase, totuúi p durile de alt dat sunt reduse la un adev rat maquis (cec riú), uneori râpele úi “cârúile”, fiind pietroase. Datorit caracterului submediteranean se mai întâlnesc înc , nucul crescut în Harta nr. 6 stare natural , (prelucrat dup Harta Vegeta iei, Horvatiü, 1967) smochinul, liliacul, p rul s lbatec. Muntele mai p streaz înc tisa, existând úi în toponimie “tisa padina”, lâng ùtirb , iar la poala dealului “moúmolul”. Pinul úi jneapanul nu sunt cunoscu i. Regiunea teraselor, în afar de gr dini, se caracterizeaz prin mul imea viilor17. Terenul fiind variat úi cuprinzând toate formele de relief, d teritoriului o nuan de bogat vegeta ie. Regiunea dintre Morava úi Timoc este extrem de bogat . Din zona Borului se exploateaz aurul úi arama, fiind cea mai important regiune minier din fosta Yugoslavie. La Maidan Pek se exploateaz pirita. Aurul se extrage din minele de la Glogovica úi Neresnica, iar lignitul de la Vârúca-Ciuca, Avramica, Bogovina úi Râtani18. Regiunea studiat , dup cum s-a constatat, datorit pozi iei geografice prielnice, precum úi a cadrului natural favorabil, poate oferi bogate úi variate resurse de trai, atr gând astfel, de-a lungul timpului, diferite comunit i umane în aceste locuri.
15 16

Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 25. *** (1971), Monografia economic RSF Iugoslavia, Osdem, Bucureúti, p. 10. 17 Gheorghe Zbuchea, Cezar Dobre, op. cit., p. 19. 18 M. Stanojevic, Crna Reka, p. 61; cf. Godisnjk, XIX, 1905, p. 264.

18

Ionelia Toarc

Premisele geografice din acest areal duc la permanen a locuirii în principal, datorit succesiunii pe distan e reduse a formelor majore de relief, precum úi accesibilitatea mun ilor Carpa i de pe teritoriul Serbiei, definit de altitudini moderate, dar úi de numeroasele v i úi depresiuni. Cu un asemenea poten ial de habitat, acest teritoriu a favorizat dup fiecare perioad istoric critic , statornicia úi redresarea demografic a locuitorilor regiunii.

Harta nr. 7 (prelucrat dup Harta rutier a Serbiei, 1: 200.000)

19

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

III. ELEMENTE DE GEOGRAFIE ISTORIC

Serbia19 este un stat care a trecut printr-o serie de transform ri politicoadministrative de-a lungul timpului. R d cinile statului sârb se întind pân în secolul al VII-lea úi se suprapun istoriei Dinastiei Vlastimiroviü. Regatul Serbiei a fost fondat în secolul al XI-lea, Serbia medieval formându-se în jurul regiunii Raška, în secolul al XII-lea avându-l ca figur central pe Marele Jupan ùtefan Nemanja. În anul 1220, sub conducerea lui ùtefan I, Serbia a devenit regat, iar în anul 1346 ùtefan Duúan a înfiin at Imperiul Sârb, dezintegrat în urma înfrângerii în fa a turcilor otomani în anul 1389. Între anii 1459 - 1804, Serbia în pofida a trei invazii austriece úi a numeroase rebeliuni, a r mas sub conducerea Imperiului Otoman. Via a religioas a fost dominat de Islam, fapt care a dus la numeroase convertiri. Cei converti i au preluat denumirea de musulmani, iar mai târziu pe cea de bosniaci, refuzând s mai fie identifica i drept de sârbi. Revoltele din anii 1804-1813, respectiv 1815, au dus la înfiin area Principatului Serbiei. Având o autonomie larg fa de Imperiul Otoman, este considerat precursorul Serbiei moderne. Între anii 1815 - 1903, Serbia a fost condus de c tre Dinastia Obrenoviü, cu excep ia perioadei dintre anii 1842 - 1858, când la conducerea rii s-a aflat Prin ul Aleksandar Karaÿorÿeviü. Prin Tratatul de la Berlin din 1878, se recunoaúte independen a Serbiei úi Muntenegrului. În anul 1918, Serbia fonda împreun cu Muntenegru, Regatul sârbilor, croa ilor úi slovenilor, cunoscut mai târziu sub denumirea de Regatul Iugoslav. În 1945 Serbia se proclam Republica Popular Federativ Iugoslavia, iar în 1963 Republica Socialist Federativ Iugoslavia condus de Josip Broz Tito pân la moartea acestuia în 198020. De la c derea celei de-a doua Iugoslavii în 1992 úi pân în 2003, Serbia a format, împreun cu Muntenegru, Republica Federal Iugoslavia. Între
19 20

http://ro.wikipedia.org/wiki/Serbia A.Bârsan, (1968), Mic Atlas Geografic, ed. ùtiin ific , Bucureúti, p.76.

20

Ionelia Toarc

anii 2003 - 2006, Serbia a fost parte a Uniunii Statale Serbia úi Muntenegru, dup care la referendum Muntenegru úi-a declarat independen a, acelaúi lucru urmând s -l fac úi Serbia în 2006. Republica Serbia ca enitate politic independent continu s se confrunte cu instabilitate teritorial pân în prezent, agravat de proclamarea independen ei provinciei Kosovo-Metohia, sub denumirea de Republica Kosova în februarie 2008, care de facto nu mai este controlat de autorit ile sârbe din 1999.

ISTORICUL SERBIEI DE R S RIT Perioada antic . Teritoriul cuprins între râurile Timoc úi Morava este o arie de veche úi continu populare, izvoarele istorice úi descoperirile arheologice demonstrând faptul c acest spa iu a fost locuit permanent din vremuri str vechi, diferite popula ii succedându-se pân în timpurile moderne. Cele mai numeroase úi bine conservate urme se p streaz din perioada mezolitic (unelte, ceramic úi chiar locuin e), cea mai veche cultur identificat în cadrul regiunii fiind cultura Lepenski Vir21-Schela Cladovei (în România), situl arheologic mezolitic situat la 19 km de oraúul Donji Milanovac constând dintr-o aúezare mare, cu aproximativ zece sate satelit. Prima dovad a folosirii metalelor de c tre om, se înregistreaz între mileniu 5-6 în siturile arheologice de la Majdanpek úi Rudna Glava22. Mai târziu se extinde úi la sud de Dun re cultura neolitic cunoscut sub numele de Starcevo-Criú precum úi cea numit Turdaú-Vinca. Perioada de trecere de la neolitic la epoca bronzului, este reprezentat cel mai bine de cultura Kostolac23, contemporan culturii Co ofeni din România (2500-1900 B.C.). Epoca fierului este reprezentat de cultura Basarabi (sec. VIII-VII), necunoscându-se apartenen a rasial a celor mai vechi popula ii din zona dun rean , a celor care erau autohtoni. Mul i le-au atribuit apartenen a la

21

John Chapman, (2000), Lepenski Vir, in Fragmentation in Archaeology, Routledge, London, p. 194-203. 22 N. Tasic, (1995), p. 157. 23 Cristian Iona Popa, (2009), Cultura Co ofeni, Univ. Alba Iulia, p.13.

21

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

marele grup al pelasgilor, popula ie cu o istorie în egal m sur misterioas úi controversat 24. În antichitate, pe teritoriul studiat, s-au succedat mai multe culturi úi civiliza ii, acestea întinzându-se de la sfârúitul epocii bronzului (începutul Epocii de Fier), pân la cucerirea Balcanilor în 168-75 î.Hr. de c tre romani. Primii locuitori ai zonei, care populau Serbia înainte de migrarea ilirilor înspre sud-vest25 sunt Tribalii (424 î. Hr., fiind atesta i aici înc din sec. VIIIII î. Hr.)26, un trib trac foarte r zboinic27, cu care regele Filip al II-lea al Macedoniei, apoi fiul s u Alexandru au purtat numeroase r zboaie28. Începuturile istoriei politice a tribalilor sunt pu in cunoscute, Herodot amintind de tribalii care tr iau lâng Istru29, aceútia având o organizare statal proprie. Tribalii sunt men iona i úi de al i istorici antici, precum: Tucidide, Apian, Arian úi Trogus Pompeius. Strabon úi Diodor îi consider pe tribali de neam tracic, pe când ùtefan din Bizan crede c sunt de neam iliric. În secolul al III-lea, este cunoscut p trunderea unui trib celtic, Scordiscii mici, care st pânesc temporar aceast regiune. În secolul II (168 î. Hr.), regiunea este cucerit de romani úi i se d denumirea de Moesia (împ r it în anul 86 în Moesia Inferior úi Superior), dup numele tribului traco-dac, care popula zona înainte de cucerirea roman (75-29BC), popula ia tracic de aici fiind romanizat înaintea celei de la nord de Dun re. Moesia Superior a servit ca baz de plecare în r zboaiele împotriva dacilor în timpul împ ra ilor Domi ian úi Traian, iar dup retragerea aurelian din 285, împ ratul Diocle ian împarte teritoriul în 4 provincii: Dacia Ripensis lâng Dun re, Dacia Mediteranea cu centrul la Niú, Moesia Prima în nord-vest úi Dardania în sud. Despre locuitorii

Gheorge Zbuchea, Cezar Dobre, (2005), Românii timoceni, vol. I, Editura Cd Promotions, Bucureúti, p. 8. 25 Wilkes, J. J. The Illyrians, (1992), p. 85, "...the area [South Serbia] was originally populated with Thracians...". 26 ***, (1996), Dic ionar de istorie veche a României, Bucureúti, pagina 584. 27 Th. N. Trâpcea, op.cit., p. 29 28 K. Jiricek, J. Radonic, Istorija Srba, preveo i preradio, p. 18-20: Tribalii locuiau pe ambele maluri ale Moravei pân la Isker. Erau r zboinici renumi i. Marele lor rege Sirmos a fost învins de Alexandru cel Mare. Mai târziu au luptat în Persia al turi de regele macedonean. 29 Gheorghe Zbuchea, Cezar Dobre, op.cit., p. 9.

24

22

Ionelia Toarc

Moesiei, cronicarul grec Niceta Choniates afirma c “înainte se numeau Moesi, iar acum se numesc Vlahi”30. Epoca roman este cunoscut ca o epoc de intens colonizare, s-a asigurat pace, prosperitate31 dar úi un spor de popula ie pozitiv. Dintre cei 80 de împ ra i romani, 40 au fost de origine traco-iliro-dac , împ ratul Caius Galerius Valerius Maximus n scându-se într-o familie din Timoc dintr-o dac refugiat de la nord de Dun re32. Teritoriul dintre râurile Timoc úi Morava, din anul 285 úi pân în sec.VII, a apar inut provinciei romane Moesia Superior, partea de vest pân la Maidanpek, úi Daciei Ripensis, partea de la est de Maidanpek33. Limesul roman a fost men inut la Dun re pân la mortea lui Valens, în 378 d. Hr. Între sec. IV-VI, este atestat în aceast regiune, o intens via creútin , prin existen a a numeroase scaune episcopale la: Horeum Margi (Ciupria), Margum (Dobrovi a), Viminacium (Costola ), Aquae (Negotin)34. În secolele V si VI, actuala regiune este atacat frecvent de c tre huni, gepizi, ostrogo i. Dup plecarea ostrogo ilor, imperiul bizantin îúi restabileúte grani a la Dun re, în aceast perioad numeroase cet i fiind ref cute35. Epoca lui Justinian (527-565), se caracterizeaz printr-o oper constructiv 36. La începutul sec. VII domina ia romano-bizantin cedeaz sub presiunea slavilor, avarilor úi apoi bulgarilor37. Sârbii apar abia în aceast perioad , ei aúezându-se în apusul actualei regiuni, ajungând s se întind peste toat zona dintre Timoc úi Morava dup mai bine de o mie de ani (1833). Triburile slave ale sârbilor úi bosniacilor s-au aúezat ini ial între râurile Drina úi Morava, primii migrând ulterior la vest de râul Drina, pe când sârbii ocup regiunea de la sud de localitatea Kragueva , în regiunile cunoscute în prezent sub numele de
Nichita Choniates I, 4, p. 482, în: Izvoarele istoriei României, (1975), III, Bucureúti, p. 254 -255. 31 K. Jiricek – J. Radonic, Istorija Srba, preveo i preradio, I, p. 30. 32 Iosif Constantin Dr gan le înúir numele în “Istoria românilor”, (1993), Bucureúti, p. 46. 33 I.F.Dobrescu, N.L.Dobrescu, (2005), Românii din Serbia, Geopolitica, Nr. 1(5), anul IV, pag. 80. 34 Pr. Dr. M. P curariu, (1991), Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, E.I.B.M.B.O.R., Bucureúti, p. 116. 35 D. Dragasevic, Arheologijsko-geografiska istrazivanja, pag. 19-41, cf. G. Popa-Lisseanu, Românii în isvoarele istoriei medievale, p. 21-25. 36 G. Popa Lisseanu, Românii în isvoarele istoriei medievale, p. 101-102; cf. N.Vulic, Nekoliko pitanja iz antiþke prošlosti, p. 53-63. 37 Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 36.
30

23

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Raúka, Kosovo, Sandjak úi Muntenegru, întemeind mai multe cnezate úi despotate38. Astfel, la sudul Dun rii procesul de formare a poporului úi limbii române prin durata mult mai mare a st pânirii romane s-a putut desf úura chiar mai temeinic decât în Dacia (al c rei nume va fi chiar împrumutat pentru parte din Moesia). Mul i lingviúti (printre care Sextil Puúcariu, E. Gamillscheg), c rora li se adaug úi istoricul Silviu Dragomir, sus in c Timocul, Banatul úi Oltenia sunt leag nul form rii limbii române39. Sârbii au slavizat mult mai târziu úi numai par ial, r m úi ele coloniilor romane úi popula ia trac romanizat . În timpul migra iilor úi atacurilor avaro-slave de dup sec. VII popula ia sud-dun rean romanizat a fost parte slavizat , parte s-a retras în mun ii din Peninsula Balcanic , dând popula ia aromân , parte s-a retras înspre apus între coasta dalmat , Drava úi Morava dând pe acei maurovlahi (morlaci sau vlahii negri)40, iar o parte a r mas în mun ii Timocului, numeroase izvoare amintind de vlahii timoceni. La 818 “ducis Timocianorum”41 trimit soli la franci spre a solicita ajutor împotriva bulgarilor. Stoian Markovici în “Les problemes serbes” se refer la Constantin Porfirogenitul care men iona c pe Morava, Mlava, Pecus nu erau sârbi, ci o alt “popula ie de o alt forma ie etnic ”42. inutul ajunge de pe la anul 1000 iar în stapânire bizantin vreme de dou secole. Dup cum relateaz clericul Ansbertus43, participan ii la cruciada a treia au fost ataca i de vlahii dintre Timoc úi Morava. Niketas Choniates úi Kekaumenos amintesc de o tradi ie a rezisten ei valahe în fa a bizantinilor. În secolele X si XI, românii din r s ritul Serbiei au avut cnezatul lor propriu, ce se întindea pe ambele p r i ale Dun rii, iar în secolul XII au contribuit la crearea unui arat împreun cu bulgarii, care s-a men inut independent aproape un veac. În 1292, Milutin, succesorul lui Stevan Nemanja, trece pentru prima oar râul Morava, îi învinge pe D rman úi Cudelin, evenimentul fiind foarte
I.F.Dobrescu, N.L.Dobrescu, op. cit., p.80. Gheorghe Zbuchea, (2002), Românii timoceni, Editura Mirton, Timiúoara, pag. 26. 40 ***, (1996), Dic ionar de istorie veche a României, Bucureúti, p. 384. 41 Annales Regni Francorum, apud Aurel Decei, p. 63-64. 42 Sandu Cristea Timoc, (1995), M rturii de la românii uita i, Editura Astra Român , p. 116 43 Ansbertus, Ystoria de expeditione Frederici.....în Fontes Rerum Austriacarum, I Abteilungen: Scriptores, I Band, p. 15; cf. L.Ranke, Die Serbische Revolution, p. 250.
39 38

24

Ionelia Toarc

important pentru teritoriul cuprins între râul Morava úi mun ii Miroci, aceasta fiind prima dat când sârbii cuceresc aceast regiune, procesul sârbiz rii începând de acum încolo44. Puterea românilor din zon înc va mai persista, din moment ce în secolul XIII cnejii sârbi scot o lege prin care interziceau cununiile cu româncele, ca s nu-úi piard neamul. Pe la 1365-1366, regatul Ungariei cucereúte întreg malul sudic al Dun rii, de la Belgrad la Vidin, inclusiv aratul de Vidin, stat ce a ap rut dup destr marea imperiului As neútilor la jum tatea sec. al XIII-lea, care cuprindea partea de nord vest a acestuia, inclusiv partea estic a regiunii studiate. Întreaga regiune se va afla pentru mai bine de dou decenii sub influen a úi suzeranitatea maghiar . aratul de Vidin va fi transformat de c tre turci, dup b t lia de la Nicopole din 1397, în sangeacul, apoi paúalâcul de Vidin. Perioada otoman . În 1389 are loc b t lia capital de la Kosovo-Pole (Câmpia Mierlei). Creútinii care formaser o alian împotriva otomanilor au fost învinúi, turcii punând st pânire pe regiune. La 1453 cade úi Constantinopolul, astfel, Imperiul Bizantin iese definitiv din istorie. Pe la jum tatea secolului al XV-lea, otomanii cuceresc întreaga peninsul Balcanic , inclusiv teritoriile dun rene, mai pu in Belgradul, care se afla sub st pânire maghiar , fiind ocupat de turci abia în 1521. Turcii n-au modificat limitele provinciilor, ci le-au l sat aúa cum le-au g sit, la început zicându-le sangeacuri, apoi paúalâcuri. Popula ia româneasc dintre Timoc úi Morava avea s fie pentru câteva sute de ani sub st pânire otoman , aceútia creând pe Dun re, între Begrad úi Vidin câteva sangeauri ce îúi aveau ca puncte centrale puternicele cet i dun rene: Belgrad, Smederevo, Branicevo, Golub , Cladova úi Vidin. Cât timp regiunea studiat a fost sub st pânire otoman nu se cunosc prea multe date despre românii de aici, ce se útie, este c în regiune au existat mai multe sedii episcopale ce ascultau fie de Patriarhia de la Constantinopol, fie de cea de pe Peci, dup reînfiin area acesteia în secolul al XVII-lea45. Din aceast perioad se cunosc dou institu ii: a martolosilor úi cea a cnezatului46. Prima era format din b útinaúi, cu scopul de a face paza inutului. Ei erau creútini úi luptau împotriva haiducilor, locul lor fiind pe drumuri úi la trec tori. Organiza ia martolosilor era numai în inutul ârna
44 45

St. Stanojevic, Istorija sprskog naroda, p. 127. I.F.Dobrescu, N.L.Dobrescu, op. cit., p.81. 46 Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 59-61.

25

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Reca. În Craina, Cliuci (Cheia) úi Stari Vlah, institu ia cnezatului era diferit de cea din peninsula Balcanic . Aceste inuturi se bucurau de o mare autonomie, cnezii având drepturi dup “legea valah ” (jus valahichum, vlaski zakon), úi anume: cnezi proprii úi doar plata unui tribut anual, f r a se interveni în administra ie. De aceea, nici unui turc, fie spahiu sau c l tor, nu îi era permis s stea prea mult în inutul respectiv úi le era interzis s intre c lare úi cu caii potcovi i în satele din zon . Astfel, paúa din Vidin, înainte s ia vreo m sur cu repercusiuni asupra inutului, trebuia s îi consulte în prealabil pe cnezii de la Cladova úi Negotin. Func ia de cneaz era ereditar , se moútenea din tat -n fiu, aceast drept fiind confirmat printr-un berat de sultan, pân în secolele XVIIIXIX47. Balada lui P tru din Cobilia spune c satele aveau fiecare, cnezi care fac ,,s bor de s teni úi adun birul”. Aceast func ie de cneaz se mai p streaz úi în prezent în conútiin a locuitorilor din zon , termenul local folosit de românii de aici, pentru primarul satului fiind acela de “chinezul satului” (termen derivat din cuvântul cneaz). O alt institu ie era cea a voinicilor48, care se bucurau de imunitate fiscal úi juridic , satele lor fiind scutite de conac. Dreptul românesc în inutul dintre Timoc úi Morava era foarte puternic, acest fapt reieúind dintr-un codice de legi, kanun-name din vremea lui Soliman Magnificul (1521), acordat vlahilor în schimbul serviciilor cu caracter militar, redat integral de Th.N.Trâpcea: “Vlahii din Branicevo úi Vidin s nu pl teasc nici haraciu, nici ispenge; s fie scuti i úi liberi de orice dare, nici o dare de munc s nu dea. Gloabe úi pedepse s pl teasc . Din gloabe úi pedepse pe care le dau, cnezii s ia zeciuial . Aminti ii vlahi din cinci case s dea un l ncier. Aceútia s fac de straj în locurile deschise. Dac se iveúte duúmanul, to i vlahii voinici ca c l re i vor înso i pe musulmani. De la fiecare cas s se dea anual sangeacului câte 85 de akce” 49. Totuúi, în aceast perioad de ocupa ie turceasc au avut loc numeroase revolte úi lupte duse de domnitorii români de la nord de Dun re, ajuta i de cnezii úi haiducii locali împotriva st pânirii turceúti.

47

Vuk St. Karadjic, Danilo Aleksijevic I knezovi Karapandjici, p. 284-288; cf. D.Djurdjiev, Nešto o vaških starješinama pod turskom upravom, p. 53-54; cf. Chopin-Ubicini, Provinces danubiennes, p. 272; cf. Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 60.. 48 S.S.Bobcev, Coup d’oeil sur regime juridique des Balkans sous le regime ottoman, p. 188; St. Novakovic, Stara srpska vojska, p.33. 49 Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 60.

26

Ionelia Toarc

Iancu de Hunedoara va ine piept otomanilor în sudul Dun rii. În campania din 1443 i se al tur un uriaú num r de voluntari din zona Morava, când la 3 noiembrie va cuceri Niúul. Tot atunci Skanderbeg va întoarce armele împotriva turcilor în Albania în în elegere cu Iancu de Hunedoara. În 1444 Ioan Corvin cucereúte cetatea Cladova, oraúul Vidin, apoi Razgradul, ùumenul, Novi Pazarul ajungând pân la Varna. Via a bisericeasc era sub ascultarea episcopului de Râmnic. Turcii acord privilegii românilor, Craina fiind sub cârmuirea ereditar a familiei Carapancea. Vestit a fost úi Stoian Bulibaúa beg la Cladova care avea o so ie Fira úi care s-a opus turcilor. În 1425, printr-o coordonare a armatelor muntene, b n ene úi transilv nene, trupele b n ene au cucerit cetatea Vidin dup o lupt îndârjit . Un eveniment important în timpul ocupa iei turceúti îl constituie ,,r scoala chinejilor” (cnezilor) de la Dii (numele românesc al Vidinului care în antichitate a fost Bononia). La 22 iunie 1560, în fa a palatului paúei Muzafer din Vidin, 500-600 cneji români din sangeacul Vidin care se întindea pân spre Niú úi dincolo de Morava protesteaz atunci când se încearc s li se impun darea ,,filurgiei”. Este o dovad c atunci erau peste 500 de sate valahe în zon 50. Provincia era autonom pentru c inutul era o moúie a fostei sultane Validè de la Aja Sofia din Constantinopol, cu scopul de a asigura fonduri pentru între inerea bibliotecii úi palatului imperial al sultanei. Vlad epeú va ucide în aceeaúi zon 29.000 turci, iar în 1595 detaúamente ale banului Craiovei au ars împrejurimile Vidinului úi Vârúe ul înaintând pân c tre râul Sava. Mihai Viteazul spunea c a alungat turcii din 2.000 de sate dintre ara Româneasc úi Grecia, primind la nord de Dun re 16.000 refugia i51. El a fost sprijinit úi de haiducii din Balcani. La 1596 românii atac úi în Dobrogea iar Baba Novac, român sud-dun rean úi el, a eliberat regiunea Vidinului úi a nimicit garnizoanele Cladovei, Plevnei úi Nicopolului. În 1598 Mihai Viteazul a determinat Poarta s -l recunoasc domn al Munteniei prin victoriile de r sunet care au dus la cucerirea cet ilor Nicopol, Vidin, Cladova52.
50

Sandu Cristea Timoc, 1944 (editia 2003), Istoria românilor timoceni din Serbia úi Bulgaria, Editura Ziarului N dejdea, Vârúe , pag. 2. 51 ***, Poporul român úi … , pagina 161. 52 ***, (1992), Istoria României în date, Chiúin u, pagina 124.

27

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Constantin Brâncoveanu va ap ra úi reconstrui úi el cetatea Fetislam din Cladova la 1689. În ,,M rturii româneúti peste hotare”, Virgil Cândea indic un num r impresionant de documente care atest ctitoriile românilor în zona Timoc úi prezen a româneasc la sud de Dun re. M n stiri úi biserici ctitorite de domnitori români Leg turile dintre popula ia românesc de pe cele dou maluri ale Dun rii au continuat chiar úi în condi ii vitrege, domnitorii români de la nordul Dun rii venind de numeroase ori în ajutorul românilor din inutul cuprins între Timoc úi Morava, aceútia reuúind s construiasc chiar l caúe de cult aici. Radu I Basarab (1377-1384) a fost úi el protector al aratului de Foto 6 Ruinele bisericii L puúnea la Vidin, acest lucru fiind consemnat de inscrip ia voievodului Radu în biserica domneasc de la Curtea de Argeú “domn singur st pânitor al UngroVlahiei, al Vidinului úi al Oblastiei”. Mircea cel B trân s-a impus úi el în Balcani în numeroase rânduri. Primele m n stiri din zon dateaz din sec. XIII úi c r ile istorice sârbeúti spun c sunt f cute de Radul I Voivoda Vlaúci-domnitorul Radu cel Mare (1496-1508). Una dintre cele mai frumoase úi cunoscute biserici ctitorite de Radu cel Mare este biserica L puúnea din localitatea cu acelaúi nume (Boliev ), de la poalele muntelui Râtani în ruinele bisericii g sindu-se înscrip ii ce indicau faptul c aceasta a fost zidit în anul 1501 de c tre Ioan Radul Voievod (Radu cel Mare). Printre vizitatori a fost úi F. Kanitz53, Gheorghe Balú54, arhitectul sârb Ðurÿe Boškovic etc. Tot lui Radu cel Mare i se mai atribuie zidirea m n stirilor din Patruúa úi Lucova, precum úi renovarea bisericii M n stiri a din inutul Cheia(Kliuü). În lucrarea “Spomenica Timoþke eparhije” (1834-1934),
53 54

F. Kanitz, (1985), Srbija. Zemlja I stanovništo, II, Beograd, p. 400-401. G. Balú, (1911), O biseric a lui Radul cel Mare în Serbia la Lopuúnia, Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, anul IV, Bucureúti, p. 194-199, fig. 14 (inscrip ia de ctitor)

28

Ionelia Toarc

despre M n stiri a este legat “numele lui Radu-bei, cel care este cunoscut drept ctitor al bisericii de la L puúnea”, deci conform acesteia “probabil c Radul-bei a renovat úi pictat m n stirea M n stiri a”, deoarece “pe uúi pân nu demult se putea citi...: Radulbei”55. În povestirile localnicilor mai în vârst m n stirea a fost zidit de Nicodie Sârbul, fiind reparat úi din nou pictat de un oarecare voevod valah Radul56. Sfântul Nicodim de la Tismana era se pare fiul unui cnez român din Serbia úi a unei domni e înrudite cu familia cneazului sârb Laz r (1371 1389) úi úi-a început via a monahal la m n stirea Hilandar de la Muntele Athos, dup care s-a stabilit la ùaina, lâng Cladova, întemeind aici m n stirea cu hramul Sfânta Treime. I se mai atribuie úi întemeierea m n stirii M n stiri a, aflate în apropiere. Sfântul Nicodim a întemeiat Foto 7 Biserica din Lozni a úi condus m n stiri aflate pe ambele maluri ale Dun rii, fiind protejat úi sprijinit în opera sa de construire de m n stiri úi de înt rire a monahismului de c tre familia Basarabilor úi de c tre cneazul sârb Laz r, care au d ruit ctitoriilor sale mai multe sate úi alte importante dona ii. Ajutor bisericilor din sudul Dun rii vor da úi Matei Basarab, Grigore I Ghica, ùtefan Cantacuzino. În secolele X–XIV a existat úi o episcopie a “vlahilor”, supus canonic arhiepiscopiei de Ohrida, care în secolul al XIIIlea îúi avea sediul la Vreanoti, localitate identificat cu Vranje, în sudul Serbiei. Astfel, Nicolae Iorga consemna c “pe la 1200 ùtefan Nemania d Hilandarului 170 de familii de vlahi, cu juzii lor. Sub ùtefan Uroú I se adaug alte 30 de familii la Drin. Dona ii se mai fac, cu sutele de familii de ùtefan Nemania pentru m n stirea Jicea, de ùtefan Uroú II pentru o alt m n stire úi pentru Graciani a, de Duúan pentru o m n stire lâng Prizern. Vlahii sunt pe atunci úi lâng Marea Adriatic , úi în Zeta úi pe la Priútina”. Pentru m n stirea Coroglaú din satul Miloúevo (Coroglaú, în timpul turcilor Ocrugla , actualmente Miloúevo), Negotin, sec. XIV, F. Kanitz relateaz numeroase legende pe care le-a auzit “printre popula ia vlah ”, iar
55

M. Ð. Milicevic, Kneževina Srbija, II, p.113; cf. S. Gacovic, (2010), Obiecte sacrale ale voevozilor ugrovlahi în spa iul zonei Timocului, Bor, p. 13. 56 I. Pþelar, pisar ÿumruka Beogradskog, Okružie Ktainsko, Glasnik Društva srbske slovenosti, IX (1857), 216, br.19; cf. S. Gacovic, (2010), Obiecte sacrale ale voevozilor ugrovlahi în spa iul zonei Timocului, Bor, p. 14.

29

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

conform uneia din acestea, biserica “a zburat acolo din p mântul p c tos valah”57. M. St. Rizinic o compar cu bisericile din Mesembria58. M n stirea Coroglaú mai este amintit úi în articolele úi publica iile lui J. Stojkovic59, Dušanka Bojanic Lukaþ60, M. Paunovic61 úi Ð. Boškovic62. Despre m n stirea Vratna din satul românesc Vratna de lâng Negotin, nu se cunoaúte momentul construirii úi nici ctitorul ei, dar se útie cu siguran c “a doua jum tate a fost ridicat în anul 1415 de Šarban vojvoda od Sturza din Bucureúti”. Inscrip ia a fost trascris în anul 1856 într-un Slujbenic la pagina 163 de stare ul de atunci Ghenadie (Živko ûurþiü) din Grgureva în Srem63. Despre M n stirea Vrelo, tradi ia spune c a fost întemeiat de “voievodul valah Radul, dar Radul I din secolul XIV, úi nu Radul I din secolul XVI”64. În Spomenica Timoþke eparhije, apar amintite pe lâng multe obiective vechi úi biserica Lozni a (Crivi Vir, Boliev , sec. XIV), cu hramul Sfantul Arhanghel Mihail precum úi m n stirea Crepiceva (Crepicevac) din satul Iablani a la nord vest de Bolieva , sec. XIV, cu hramul În l arii Maicii Domnului, despre care se arat c au fost construite de acelaúi Radulbei, care a construit úi celelate biserici din împrejurimi65. Pe lâng aceste biserici úi m n stiri, în defterele turceúti de recens mânt din secolele XV-XVI mai apar úi: m n stirea Lucovo úi Foto 8 M n stirea din Crepicevac m n stirea din satul Oblak, din

F. Kanitz, op. cit., p. 469. M. St. Rizinic, (1888), Razvalinama manastira koroglaškom, Starinar, V, 3, p.103. 59 Sr. J. Stojkovic, (1893), Na lepom srbskom Dunavu, Beograd, p. 251; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 14 60 D. Bojanic Lukaþ, (1968-969), Negotinska Krajina u vreme turske vladavine, GEM 3132, p. 104; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 14. 61 M. Paunovic, (1970), Ðerdap I Krajina, Zagreb, p. 104; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 14. 62 Ð. Boškovic, (1950), Srednjovekovni spomenici severoistoþne Srbije, Starinar, I, p. 196197; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 15. 63 Spomenica Timoþke eparhije, p. 33-34. 64 S. Veljkovic, Boljevac, I, p. 41; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 18. 65 Spomenica Timoþke eparhije, p. 33-34; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 21-25.
58

57

30

Ionelia Toarc

nahia ârna Reca, m n stirea Sveti Petr în nahia Vidin, úi Sveti Arhanghelo, în nahia Svrlig66. În urma cercet rilor arheologice, pe malul drept al Dun rii apar câteva hramuri importante medievale creútine, p strate în funda iile lor, ce pot avea leg tur atât cu popula ia slav cât úi cu cea român din regiune. Amintim resturile unui hram din localitatea Manastir din secolul al XIV-lea, apoi din localitatea Bolietin (Smorna) din secolele XII-XIII, din localitatea Rbni a din secolele XII-XIII, din localitatea Pe ca Bara din secolul al XIV-lea úi din localitatea Hajducica vodeni a, secolul al XIV-lea67. Perioada austriac . La începutul sec. XVIII austriecii cuceresc Banatul dar úi teritorii la sud de Dun re (Semedria, Columbac úi Negotin). Aceste teritorii din sudul Dun rii úi temporar Banatul, le vor pierde în confrunt rile cu Poarta, un rol mare avându-l r scoala românilor b n eni din anii 1736-1739. Abuzurile administra iei habsburgice, coloniz rile masive cu str ini, au dus la o în sprire a situa iei popula iilor creútine din Balcani. Astfel, sârbii din inuturile Raúka, Kosovo, Muntenegru, Sandjak, Macedonia, Her egovina úi Bosnia migreaz în mai multe valuri în noile teritorii austriece: Voivodina, Slavonia úi Croa ia Oriental , într-o prim faz , apoi în Banat (unde austriecii le acord anumite drepturi numite “privilegii ilirice”)68. Acest masiv deplasare de popula ie sârbeasc , a condus la deplasarea centrului politic, bisericesc úi cultural na ional sârbesc din regiunile istorice Raúka úi Kosovo, spre regiunea dun rean cu centrul la Belgrad, care între 1718-1739 este capitala provinciei austriece Serbia úi din 1815 capitala principatului sârb vasal Imperiului Otoman. Prietenul sârbilor, G. Gravier recunoaúte úi el c pân úi sârbii din Belgrad sunt în imensa lor majoritate nou-veni i din inuturile din sud-vest. Popula ia român de aici, se al tur otomanilor, a c ror st pânire o socoteau mult mai blând . O important victorie a românilor r scula i asupra austriecilor a fost cea de la Vârúe din 14 februarie 1739, represaliile imperialilor fiind groaznice69. La începutul secolului al XIX-lea, în regiunile dun rene dintre râurile Drina úi Timoc au loc dou revolte ale popula iei creútine sprijinite de c tre Austria úi Rusia la care au participat úi volulntari români din ara Româneasc úi voluntari sârbi úi români din Imperiul Habsburgic.
66 67

B. Kneževic, Manastiri u istoþnoj Srbiji, p. 293-320; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 45. S. Gacovic, op. cit., p. 46. 68 I.F.Dobrescu, N.L.Dobrescu, op. cit., p.82. 69 ***, Istoria militar …, vol. III, pagina 465.

31

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Prima revolt , între 1804-1812, condus de Gheorghe Petrovici Karagheorghe, a fost în buúit de turci. Insurec ia sârb s-a bucurat úi de sprijin românesc. “Comitetul Serbiei” condus de Karagheorghe îl avea în componen úi pe voievodul românilor timoceni Miúu Karapancea de la Negotin. Unii români se al tur miúc rii de eliberare de sub turci dar se opun schimb rii unui st pân cu altul. Haiduc-Vâlcu lupt împotriva turcilor cu pre ul vie ii la Negotin úi Prahovo având oaste úi tunuri. Acesta spunea adeseori: “Capu-oi da, Craina n-oi da”70 úi îúi ia titlul de “Voievod al Crainei”71. Dup pacea din 1812 rezist în cetatea Negotin. Al i haiduci ai vremii erau Stevan Mokraina , Veliko Petrovici, P tru Cobilianu, Petar Dobrâniak, Stoian Abras din Bucopcea, Gicu Hraborg úi Milenko Stoikovici despre care românii din regiune spun c erau de ai lor. A doua revolt , între 1815-1817, sub conducerea lui Miloú Obrenovici va conduce la ob inerea autonomiei în cadrul Imperiului Otoman, a teritoriului cuprins între râurile Drina, Morava de sud, Timoc úi Dun re, cu capitala la Belgrad. Aceste revolte ale sârbilor, au primit un important sprijin din partea românilor dintre Timoc úi Morava, f r de care ajutoarele venite din partea Rusiei nu ar mai fi ajuns la sârbi, datorit faptului c românii ocupau la acea dat toat linia Dun rii. Chiar Tudor Vladimirescu a luptat în fruntea a 7.000 voluntari la sud de Dun re, participând úi la importanta b t lie de la Cladova72. Perioada sârbeasc . În inutul dintre mun ii Miroci úi râul Timoc (Craina), sârbii îúi extind grani a abia în 10 iunie 1833, la aproape 20 de ani de când statul sârb modern a fost creat cu ajutor rusesc úi austriac, pentru a servi interesele celor dou imperii la sud de Dun re. Miloú Obrenovici ob ine de la turci, dup lungi tratative (13 ani), alipirea Crainei la paúalâcul Belgradului. Bun diplomat, cu un deosebit sim al realit ii, Obrenovici nu úi-a întemeiat preten iile pe considera ii de ordin geografic (frontiera natural a statului sârb o constituiau mai degrab mun ii Miroci, decât râul Timoc), nici de drept istoric (deoarece teritoriul de la est de mun ii Miroci nu a apar inut niciodat statului medieval sârb), nici de ordin rasial (majoritatea popula iei de la est de mun ii Miroci era format la acea dat din popula ie româneasc , apoi bulg reasc úi în num r neînsemnat cea sârbeasc ). El a revendicat acest teritoriu pe alte considerente, politice: “Aduce i aminte
70

G. Zanetov, B lgarskoto naselenie v srednite vekove, p. 46: “Glavata si davam, Negotina ne davam ”(Capul îl dau, Negotinul nu-l dau); cf. Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 107. 71 V. Karadjic, Zitje Ajduka Veljka, p. 231; cf. Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 106. 72 N. Ciachir, (1968), România în sud-estul Europei, Bucureúti, pagina 10.

32

Ionelia Toarc

(ambasadorului rus), spunea Miloú deputa ilor lui, c în ceea ce priveúte Craina73 s útie bine, noi nu o vom ceda pentru nimic în lume, chiar dac va trebui s ne batem cu turcii. Pentru leg turile noastre cu Rusia, ea ne este necesar ca pâinea vie ii”74. Gaston Gavrier spune c întreba i fiind ruúii cum de au cedat aceste teritorii Serbiei, ar fi r spuns „c ei (sârbii) revendic atât, cât influen a Rusiei poate s le ofere”75. Autorul francez continu spunând: „Dac exist o chestiune asupra c reia el (Miloú) nu va sta la discu ie vreodat , aceasta este a Krainei (Margina de N-V). În ciuda obstacolelor naturale úi a greut ilor de ordin politic, ce se opun la alipirea acestei provincii, care era apanagiul mamei sultanului, Miloú vrea cu orice pre , s ocupe regiunea pentru c prin trânsa în adev r se face leg tura uúoar cu rile dun rene úi prin urmare cu Rusia”76. Situa ia popula iei din regiunea cuprins între Timoc úi Morava, dup anexarea la Serbia. În urma în elegerii de cedare a acestui inut sârbilor, aceútia încep s nu mai respecte vechile privilegii date de c tre turci, românilor de aici. Sârbii încep s se instaleze în zon úi încep un program agresiv de asimilare úi dezna ionalizare a acestora. Biserica ortodox sârb va avantaja din ce în ce mai mult popula ia sârb , preo ii români sunt înlocui i cu cei sârbi, accelerându-se astfel procesul de asimilare al românilor, dat fiind faptul c pân în 1913, popula ia româneasc era singura minoritate important din cadrul Serbiei. Clerul român se va retrage dincolo de grani , pe malul drept al râului Timoc (Bulgaria de ast zi), înfiin ând aici m n stirile Dosul Mare, Coilova, Cosova, Deleina úi Zlocutea, precum úi bisericile de la Albotina, TarPetrova, Dobridol úi Ursoaia, care vor intra mai târziu în posesia bulgarilor úi macedonenilor77. Sârbii încep s reduc úi drepturile judec toreúti ale românilor din zon , dar úi pe cele legate de rit. Se ajunge pân la a li se interzice dreptul de a-úi “spune români”, trebuind s spun c sunt “vlaúi”78. Pentru a-i face pe
El în elege prin Craina, pe cele trei districte: Cheea (Kliuc), Craina, ârna Reca. Gaston Gravier, Les Frontieres historiques de la Serbie, p. 65; cf. Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 111. 75 Gaston Gavrier, Les frontieres historiques, p.81. 76 Nicolae Constantinescu, (2000), Chestiunea timocean , Litera Interna ional, Bucureúti, p.75. 77 Ion di la Vidin, Românii din Tribalia, în Na iunea nr. 5/1990, pagina 7. 78 Dorin Lozovanu, (2008), Popula ia româneasc din Peninsula Balcanic , Studiu uman geografic, rezumat teza de doctorat, Iaúi, p. 105.
74 73

33

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

români s cread c sunt sârbi, biserica, úcoala úi autorit ile sârbizeaz numele de botez, cât úi cele de familie. Nu insist acum asupra acestor aspecte, pentru c vor fi prezentate detaliat în capitolul referitor la topominie. De asemenea, au fost interzise slujbele religioase în limba român , fiind premise numai slujbele în limba sârb . Pu inele úcoli româneúti au fost desfiin ate, românii fiind excluúi úi din administra ia regiunii pe care o locuiau, fiind aduúi func ionari, jandarmi úi preo i sârbi. Se începe úi o reducere sistematic a num rului acestora în statistici79. Dup Unirea de la 1959, primul ministru de atunci, Mihail Kog lniceanu intervine în favoarea românilor din Serbia, dar i se opune clasa boierilor români úi greco-fanario i, împreun cu biserica ortodox greac . D.Rizoff scrie într-o lucrare publicat la Berlin în 1917, c “bazinul Timocului cedat de Turcia Serbiei în 1833 n-a intrat niciodat în hotarele istorice ori politice ori religioase ale Serbiei” de pân atunci. I.F. Dobrescu afirm c “nu avem nici o dovad de-a lungul a o mie de ani de istorie c regiunea timocean ar fi fost la origine sârbeasc úi c ulterior, la o dat neútiut ea s-a transformat într-una româneasc , aúa cum se prezenta ea la sfârúitul secolului al XIX-lea, când de la est de râul Morava úi pân la grani a cu Bulgaria nu se vorbea decât româneúte” 80. Dup cum s-a putut constata, din lipsa unor izvoare istorice solide referitoare la arealul studiat, originea úi istoria exact a popula iei spa iul moravo-timocean este greu de studiat. Vitalitatea deosebit a românilor din regiune, aceútia rezistând valurilor migratoare, presiunilor exercitate secole de-a rândul de unele puteri vecine: Imperiul As neútilor, Imperiul Otoman, Imperiul austro-ungar úi pân în prezent statul sârb, a f cut ca în ciuda pozi iei lor la interferen a unor interese din partea marilor puteri europene ei s -úi p streze unitatea de limb úi obiceiuri, poate úi datorit faptului c popula ia autohton de nenum rate ori a fost nevoit s se retrag spre ariile muntoase sau deluroase mai greu accesibile. Denumiri date în timp, arealului moravo-timocean. De-a lungul timpului, func ie de perioada istoric , de st pânirile care s-au succedat în acest inut, precum úi de c l torii care l-au vizitat, informa i sau mai pu in informa i, teritoriului cuprins între râurile Morava, Dun re, Timoc úi muntele Râtani, i s-a dat mai multe denumiri.
79 80

I.F.Dobrescu, N.L.Dobrescu, op. cit., p.83. Ibidem, p. 86.

34

Ionelia Toarc

Înainte de cucerirea roman , întreaga regiune este cunocut sub numele de Tribalia. În timpul romanilor i se d denumirea de Moesia (fiind împ r it în anul 86 în Moesia Inferior úi Moesia Superior). Din anul 285 úi pân în sec.VII, teritoriul apar ine provinciei romane Moesia Superior, partea de vest pân la Maidanpek, úi Daciei Ripensis, partea de la est de Maidanpek81. La începutul secolului XVI apare în documente denumirea de Kraina (Craina) dat mai ales p r ii estice a regiunii studiate. În acea perioad , românii din actualul r s rit al Serbiei se r sculau des fa de Paúalâcul Vidinului din care f ceau parte, otomanii acceptând o reorganizare a zonei. Aceasta func ioneaz între 1565 úi 1833 ca Provincia Autonom Margina, având capitala la Negotin, fiind condus de cneji români82. Dup aceea, din 1833, regiunea Margina – este inclus în Serbia, p strându-úi vechea denumire, îns cu traducerea ei în sârb Krajina / Craina. Toponim slav, provenind din cuvântul “kraj”, ce înseamn “sfârúit”, cuvântul “krajina”, se refer în primul rând la hotar, grani , marginea unei ri cu delimit ri militare de ap rare, termenul sârbesc fiind sinonim cu termenul german Mark sau francez Marche83. Denumirea o întâlnim úi în cadrul unor regiuni geografice, din Polonia, Croa ia84, Bosnia-Her egovina (Bosanka Krajina)85; Muntenegru (Krajinala nord de Bar úi Ulcinj); Slovenia – (Bela krajina, grani a Sloveniei cu Croa ia), dar úi în cadrul unor regiuni politice, în: Rusia, Slovacia, Cehia, Ucraina sau forma iuni politice din timpul r zboiului din Croa ia úi Bosnia Her egovina, în anii 1990: Republica Sârb Krajina, SAO Krajina, SAO Kninska Krajina, SAO Bosanska Krajina86 etc... În Serbia, denumirea se referea ini ial la dou regiuni: 1. Timoþka Krajina/Craina Timocului, era regiunea situat în estul Serbiei la grani a cu Bulgaria, de-a lungul râului Timoc, aceasta însemnând “frontiera Timocului”. A fost denumit aúa, datorit loca iei în apropierea

Ibidem, p. 80. C.S.Timoc, (2008), Românii timoceni, din robie turceasc în robie „strâmbeasc ”, Dacia Aurelian - Revista românilor din Timoc. 83 Group of authors (1972), "Krajina". In colonel-general Nikola Gaževiü (in Serbian). Vojna enciklopedija, vol. 4. Belgrade. p. 681 84 Excerpt from the book, I. Marinoviü, B. Šutiü, M. Viskiü, (2005): Baüina: Prošlost Baüine, Udruga Pagania, Ploþe. 85 Pandi Lajos, (1756-1997)– Kostes Europa . 86 http://en.wikipedia.org/wiki/Krajina
82

81

35

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

râului Timoc, chiar în apropierea grani ei statului (denumirea de “Krajina” însemnând – sfârúitul, marginea statului) úi, 2. Negotinska Krajina/Craina Negotinului, denumire care nu apare decât în sursele istorice din secolul al XVIII-lea, în timpul administra iei austriace. Aceasta este amintit ca districtul Krajina, limitrof districtelor Kljuþ úi Krivina87. Miloú Obrenovici, revendicând teritoriul cuprins între mun ii Miroci úi râul Timoc (1833), îl numeúte de asemenea Craina, denumirea sârbeasc a regiunii fiind preluat úi de locuitorii din zon , indiferent de originea etnic . Haiduc-Vâlcu (secolul al XIX-lea), luptând împotriva turcilor, spunea adeseori: “Capu-oi da, Craina n-oi da”. Cu timpul, popula ia de aici ajunge s se identifice cu denumirea slav a regiunii, întreba i fiind în prezent ce sunt, r spunsul nu se las mult aúteptat: “sîntem cr inean i”. În prezent, denumirea de Craina Serbiei, nu se mai refer strict la regiunea ini ial , situat de-a lungul Timocului, ea s-a extins, confundânduse uneori, dar în acelaúi timp devenind sinonim cu cea a regiunii Timocului. Tendin a actual general este aceea de a denumi întreg teritoriu din r s ritul Serbiei úi nord-vestul Bulgariei ce se întinde de la valea Moravei(vest) la valea Timocului(est), de la Dun re(nord) pân la Mun ii Râtani(sud) cu termenii generici Valea Timocului sau Craina Serbiei mai rar. Opiniile cercet torilor sau c l torilor români, care au interac ionat cu acest spa iu, sunt împ r ite, fiecare delimitând úi dând denumirea teritoriului cel mai probabil, în func ie de informa iile avute, existând adesea úi confuzii. În urma cercet rilor efectuate pe teren, am aflat c exist úi alte opinii, úi anume cele ale românilor din teritoriu. Cele dou numiri mai sus amintite nu se sus in în fa a localnicilor, din simpul motiv c aceútia nu se reg sesc în denumirile generice date de c tre al ii. Cu varianta regiunea Timocului sau românii timoceni, sunt de acord doar locuitorii din satele de pe valea Timocului: “la Negotin e Craina. ùi m i mult cuprind ranii, v leanii din câmp, câmpenii. Da’ ai din m i sus, de pe munte, le zâc ungureni. Aicea la noi nu e în minte c sîntem ungureni, útiin a zâce c sîntem ungureni, da la lume nu e. Noi sîntem rumâni, numa rumâni, nu sîntem ungureni. Administra ia e împ r ât , la tot îi zâce Timocka Craina, úi aici la noi, ama Craina e numai la Negotin. Cladova nu

87

Etnografiski Muzei, (1970), Negotinska Krajina, Beograd, p. 26.

36

Ionelia Toarc

e. Aici e valea Timocului. Pe al nostru, e numa aia lâng Negotin úi ei sînt cr inean î88. În ceea ce priveúte varianta Craina Serbiei, singurii care se denumesc cr inean i, sunt locuitorii din regiunea administrativ ini ial , úi anume Timokca Krajina, zona din apropierea Negotinului. Locuitorii din restul teritoriului studiat: valea Moravei, valea Dun rii, mun ii Homoli, zona Borului, nu recunosc nici o denumire, acestea fiind doar unele dintre inuturile cunoscute la nivel local úi dup care locuitorii se recunosc în teritoriu: Branicevo, Zvizd, Stig, Mlava, Reúava, (H)omolie, Poreþ, Kjuþ (Cheia), Krajna úi rna Reka, ei numindu-se fie în func ie de regiunea administrativ sau inutul din care fac parte: braniceveni, z icereni; fie dup localit ile de provenien : gr diúteni, râmleni, sl tineni, zloteni, osniceni, cislob reni, m n stireni, c mneni, turieni, cobileni, renovilceni, cuceveni etc… 89. O alt împ r ire pe care o recunosc este aceea a grupelor etnografice: munteni-ungureni úi rani, útiind foarte bine fiecare, din ce grup face parte. Singura denumire generic cu care românii din acest spa iu sunt de acord úi care îi reprezint , denumire promovat de altfel úi de reprezenta ii lor, este aceea de românii din Serbia de r s rit, din estul Serbiei úi uneori nord-estul Serbiei. Îns tendin a actual general este aceea de a denumi întreaga regiune din r s ritul Serbiei cu termenul generic Valea Timocului chiar dac din punct de vedere istoric úi geografic nu este tocmai corect.

Precizare f cut de F. P., 63 ani, sat Osnicea, aflat la sud de Zaicear Mi s-a reproúat de multe ori, în discu iile avute cu românii din arealul moravo-timocean, c generalizând termenii de Timoc sau Craina pentru toat zona, nu se vorbeúte despre ei, oamenii simpli nu percep aceste denumiri, deoarece sunt date de al ii. Reac ia era una singur , de frustrare, de excludere, existând o singur întrebare din partea lor: de ce se vorbeúte numai de o parte din ei, pentru c români sunt úi pe valea Dun rii úi pe valea Moravei, aceútia nereg sindu-se în denumirile date.
89

88

37

Harta nr. 8
38

IV. ELEMENTE GEODEMOGRAFICE
VECHIMEA ùI CONTINUITATEA POPULA IEI DIN ESTUL SERBIEI. Teritoriul cuprins între râurile Timoc úi Morava, aúa cum s-a ar tat în capitolul de geografie istoric , este o arie de veche úi continu populare, diferite popula ii succedându-se pân în timpurile moderne. Urme ale prezen ei úi activit ii omului s-au p strat înc din paleoliticul superior (arheologii identificând, mai ales în peúteri unelte de os úi corn, unele obiecte de art , respectiv reprezent ri antropomorfe sculptate în piatr ). Îns cel mai numeroase úi bine conservate urme se p streaz din perioada mezolitic (unelte, ceramic úi chiar locuin e), o caracteristic general fiind faptul c în zona Por ilor de Fier ale Dun rii úi în apropiere, de o parte úi de alta a fluviului au existat adesea realit i istorice identice sau foarte asem n toare. Cea mai veche cultur identificat în cadrul regiunii cultura Lepenski 90 Vir -Schela Cladovei (în România), ajunge la apogeu între 5300 î.Hr. úi 4800 î.Hr., dar dovezile sugereaz prezen a primului om în localitate, în 7000 î.Hr.. Numeroasele sculpturi si arhitectura specifice sunt m rturia unei bogate vie i social úi religioas condus de locuitori cu nivelul ridicat de cultur . Se presupune c oamenii din cultura Lepenski Vir erau descenden i ai popula iei europene de la sfârúitul ultimei ere glaciare. Dup cultura neolitic cunoscut sub numele de Starcevo-Criú precum úi cea numit Turdaú-Vinca, perioada de trecere de la neolitic la epoca bronzului, este reprezentat cel mai bine de cultura Kostolac91 (2500-1900 B.C.). Urme de locuire apar prima dat lâng Por ile de Fier (Cladovo) úi regiunea Timocului (Veljkov, Štubik, peúterile din zona Zlotului) úi apoi mai departe de-a lungul Dun rii úi Timocului. Pentru epoca fierului reprezentant este cultura Basarabi (sec. VIIIVII), cele mai importante situri92 din r s ritul Serbiei fiind cele de la Pecine lâng Kostolac, Moara Haiducilor lâng Prahovo, Mala Vrbica úi VajugaPesak la Por ile de Fier, pestera Zlot lâng Bor.

90 91

John Chapman, op. cit., p.194-203. Cristian Iona Popa, op. cit., p.13. 92 N. Tasic, op.cit., p.17.

39

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

În antichitate, pe teritoriul studiat s-au succedat mai multe culturi úi civiliza ii, primii locuitori ai zonei despre care exist informa ii fiind tribalii, urma i în secolul al III-lea, de scordiscii mici care pun st pânire temporar peste aceast regiune. În secolul II (168 î. Hr.), regiunea este cucerit de romani úi i se d denumirea de Moesia. Epoca roman este cunoscut ca o epoc de intens colonizare úi un spor mare de popula ie. Se construiesc cet i úi castele: Viminacium (lâng Costola ), Cuppae (Golub ), Municipium (Caliúte), Idimis (Medvegea), Horreum Margi (ýiuprija), Pontes (Costol), Gamzigrad, Caput Fossae (Techia), Taliata, Zantes (lâng Cladova); drumuri pietruite; se expoatez minele de aram de la Maidanpek; se înmul esc sp l toriile de aur de la Podgor 93. Limesul roman a fost men inut la Dun re pân la mortea lui Valens, în 378 d. Hr. În secolele V-VI, în spa iul moravo-timocean datorit atacurilor frecvente ale hunilor, gepizilor úi ostrogo ilor, via a urban decade, aúez rile rurale mutându-se deseori în locuri mai sigure úi mai pu in accesibile, în zonele de munte. La începutul secolului al VII-lea domina ia romano-bizantin cedeaz sub presiunea slavilor, avarilor úi apoi bulgarilor. Sârbii apar tot în aceast perioad , ei aúezându-se în apusul actualei regiuni. Documentele istorice ale secolelor IX-XVI, atest deja existen a de aúez ri umane acoperind întreaga regiune, ce cuprind nuclee ale celei mai mari p r i din localit ile actuale, majoritatea locuitorilor formând-o popula ia trac romanizat , ce a dat popula ia româneasc de la sud de Dun re, sau vlasii cum sunt numi i de sârbi. În sec. XIV urmele românilor/vlahilor se întâlnesc în mai multe acte oficiale ale rilor sârbe. Balcanistul Sanfeld arat c între sârbi úi bulgari sau interpus vlahii din zona Moravei pomenind úi de Vlaúka Planina (Mun ii Româneúti)94. Este incontestabil faptul c în apropierea Dun rii, la r s rit de Morava s-au men inut autohtoni români, urmaúi ai celor care tr iser mai înainte în Dacia Aurelian 95. Peste prima alc tuire etnic s-au ad ugat apoi elemente macedoromâne din Pind úi din Balcani, precum úi elemente bulg reúti, otomane, austrice úi sârbeúti.
M. Stanojevic, Crna Reka, p. 61; cf. Godisnjk, XIX, 1905, p. 264. În satul Bor s-a exploatat arama înc din epoca bronzului. 94 Kristian Sanfeld, (1926), En oversigt over dens resultater og problemer, Copenhaga. 95 Gheorghe Zbuchea, Cezar Dobre, op. cit., p. 14.
93

40

Ionelia Toarc

H r ile secolelor XVII-XIX, confirm existen a satelor cu prec dere româneúti úi eviden iaz preferin a acestora pentru v i sau zone împ durite, montane, ceea ce subliniaz vechea func ie a p durii úi muntelui, de ad post a aúez rilor, culturilor úi drumurilor. Tot în aceast perioad , în spa iul estic al Serbiei, se adaug celor existente, noi elemente româneúti din Oltenia úi Banat. Prezen a numeroaselor toponime româneúti r spândite în întreaga regiune, atest existen a unei popula ii româneúti, aflate úi în prezent în curs de asimilare. Începutul secolului XX, se caracterizeaz printr-un proces intens de înmul ire a popula iei úi aúez rilor, mai ales în zonele joase, de câmpie. NUM RUL POPULA IEI. Popula ia Serbiei conform recens mântului din 2002 este de 7.498.001 locuitori, f r teritoriul Kosovo, popula ia medie estimat din Serbia, în 2009 ridicându-se la 7.320.807. Pentru Serbia Central s-a înregistrat un num r de 5.466.009 de locuitori, dintre care arealul vizat având un num r de 712.050 locuitori. Începând cu anii 1990, în Serbia Central , la fel ca în toat Serbia, incluzând úi regiunea studiat , se înregistreaz tendin e de depopulare (prin rata de creútere a popula iei úi spor natural negative), procesul de depopulare fiind în continu dezvoltare, estimându-se pentru anul 2009 o popula ie total de 7.320.807 locuitori. Rata de creútere a popula iei în raport cu anul 2008 a fost negativ úi s-a ridicat la -4.0 la 1.000 locuitori. Conform statisticilor, rata de creútere natural a fost de -4.6 la 1.000 de locuitori (rata de n scu i vii 9,6 úi rata mortalit ii 14.2). Din 2002 pân în 2009 popula ia a sc zut cu 179 de mii, rata medie de creútere anual a fost -3.5 la 1.000 de locuitori. Tot în perioada 2002-2009, rata de n scu i vii a descrescut 10.4-9.6 n scu i-vii (la 1.000 de locuitori). Ponderea femeilor în perioada fertil din popula ia total de asemenea, a descrescut de la 24,1% la 23,1%. Rata mortalit ii a crescut de 13.7 la 14.2 decese la 1.000 locuitori. Principalele cauze de deces sunt înc bolile circulatorii úi neoplasm la b rba i, cât úi la femei. Rata popula iei masculine a fost redus în compara ie cu 1991 (958.7-946.5), ceea ce înseamn c ponderea popula iei feminine în totalul popula iei este în creútere. Mortalitatea infantil în schimb, a fost semnificativ redus de la 10,1 decese infantile la 7,0 la 1.000 copii n scu i vii96.
96

Statistical Office of the Republic of Serbia, (2010), Statistical Yearbook of Serbia, Belgrade, p.58-62.

41

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

EVOLU IA NUMERIC A POPULA IEI Recens mintele în Serbia încep cu anul 1834, când se efectueaz primul recens mânt în sensul modern al termenului, popula ia total fiind redus , de numai 678.192 locuitori. Începând cu aceast dat , popula ia cunoaúte o creútere continu úi relativ echilibrat a num rului de locuitori, dat îns úi de extinderea teritorial pe care Serbia o realizeaz în timp. Ca urmare a r scoalelor popoarelor creútine din Blacani din 1875-1877, dup Congresul de Pace de la Berlin (1878), Serbia îúi extinde teritoriul cu 30% prin alipirea regiunii Niú, crescând astfel úi num rul popula iei (tabel nr. 1). Dup R zboaiele Balcanice din anii 1912-1913, Serbia alipeúte úi vechea vatr sârbeasc Kosovo úi Raúka, precum úi o mare parte a Macedoniei97, între anii 1895-1921, popula ia statului sârb aproape dublându-se. Astfel, la recens minte se înregistreaz : Tabel nr. 1. Evolu ia numeric a popula iei Serbiei 1834 678.192 locuitori 1841 828.895 locuitori 1843 859.545 locuitori 1846 915.080 locuitori 1850 956.893 locuitori 1854 998.919 locuitori 1859 1.078.281 locuitori 1863 1.108.668 locuitori 1866 1,216,21998 locuitori 1878 1,669,33799 locuitori 1895 2,493,770 locuitori 1921 4,133,478 locuitori 1948 6,527,966 locuitori 1953 6,979,154 locuitori 1961 7,642,227 locuitori 1971 8,446,591 locuitori 1981 9,313,677 locuitori 1991 (f r Kosovo) 7,822,795 locuitori 2002 (f r Kosovo) 7.498.001 locuitori

97 98

Dobrescu I.F., Dobrescu N.L., op.cit., p. 82-83. Geographisches Handbuch zu Andrees Handatlas, 1882 – Serbia. 99 Ibidem.

42

Ionelia Toarc

DENSITATEA medie a popula iei pentru Serbia Central este de 97,7 locuitori/kmp. Îns în partea r s ritean densitatea este mult mai mic (tabel nr. 2), 51 loc./kmp densitatea medie úi doar 20-25 locuitori/kmp în zona înalt , de munte, existând unele diferen ieri de la jude la jude , determinate de gradul de favorabilitate al condi iilor naturale. Densitatea mic se datoreaz zonei preponderent montane (cu excep ia depresiunilor úi v ilor mai largi), existând îns úi cauze de ordin istoric úi economic. Astfel, valori peste media pe ar întâlnim doar în oraúe. STRUCTURA POPULA IEI. Serbia este constituit din trei teritorii: provincia Kosovo, provincia Voivodina úi Serbia Central , acestea Harta nr. 9 având o mare diversitate etnic , ca urmare a ocupa iei otomane în sud úi a imperiului austro-ungar în nord, fiind populate în majoritate de sârbi. Al turi de sârbi, tr iesc mai multe minorit i na ionale, mai semnificative, conform recens mintelor fiind albanezii (care sunt majoritari în Kosovo), ungurii, bosniacii, iganii, croa ii, slovacii, bulgarii, românii etc. De-a lungul timpului, în recens mintele oficiale, num rul úi minorit ile cele mai importante au variat sensibil. Structura etnic , la nivelul Serbiei, potrivit recens mintelor oficiale. Astfel, potrivit Codului lui Duúan, Codul de legi al împ ratului sârbilor úi grecilor Duúan cel Puternic, locuitorii din Imperiul sârb au fost între anii 1349-1354, dup na ionalitate: sârbi, greci, arbanasi (albanezi), vlahi, saxoni (germani-cei mai mul i în aúez rile de mineri). Istoricul Jiricek afirm c la 1365, Serbia avea 200.000 de locuitori, popula ia fiind format din sârbi úi vlahi100. La 1389 turcii desfiin eaz Serbia ca stat, teritoriul acesteia fiind divizat vreme de mai bine de 400 de ani. Arealul moravo-timocean, va fi în
Cristea Sandu Timoc, (1996), Tragedia românilor de peste hotare (9-13 milioane), ed. a-II-a rev zut , editura Astra Român , Timiúoara, p. 16.
100

43

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

aceast perioad împ r it, partea estic intr în componen a sangeacului Vidinului úi partea vestic în componen a sangeacului de Branicevo. Turcii întocmesc statistici despre românii din sangeacul Vidinului în anii 1530, 1586, 1723, 1736, 1740 úi 1783. În arhivele din Ankara úi Istanbul, cercet toarea Desanka Bojanic Lucakc g seúte tabelele cu recens mintele popula iei valahe chiar de la 1466, 1478, 1491. Dup cronicile turceúti, în anul 1545, aici existau 457 sate valahe sau româneúti, 35 mahalale úi 90 c tune101, ca în datele din anul 1560, când s-a recunoscut provincia autonom Margina, de c tre turci, s apar în Serbia de r s rit, 498 de sate, 50 de c tune, 18 moúii turceúti úi 26 de m n stiri în l ate de domnitorii români102. În 1866, situa ia apare alta la nivel de recens mânt, pe na ionalit i. Din totalul de 1,216,219: sârbi=1,058,189 (87.01%), români (vlahi) = 127,545 (10.49%), igani= 24,607 (2.02%), germani = 2,589 (0.21%), al ii = 3,256 (0.27%). În 1895 din totalul de 2,493,770, sârbi erau circa 2 milioane (cca. 90%), români (vlahi) = 159,000 (6.43%), igani = 46,000 (1.84%). La recens mântul din 1921 (f r Voivodina, dar incluzând Kosovo úi Macedonia) se înregistrau din totalul de 4.133.478, sârbi úi croa i=3,339,369 (80.87%), albanezi=420,473 (10.17%), vlahi=159,549 (3.86%), turci=149,210 (3.61%), germani= 5,969, ruúi 4,176, sloveni= 3,625, cehi úi slovaci = 2,801, unguri = 2,532, francezi = 717, italieni = 503, polonezi = 286, englezi = 231, ruteni = 35, al ii (cei mai mul i igani) = 44,002. În 1948 din totalul de 6,527,966, majoritatea o formau sârbii= 4,823,730 (73.89%), urma i de albanezi = 532,011 (8.15%), unguri = 433,701 (6.64%), croa i = 169,864 (2.60%), muntenegreni = 74,860 (1.15%), igani = 52,181, sloveni = 20,998, macedoneni = 17,917, musulmani = 17,315. Începând din acest moment, românii sau vlahii dispar din statisticile oficiale, ca urmare a tension rii rela iilor jugolavo-române, dot rit proiectului “Federa ia Balcanic ” demarat de Iosip Broz Tito. Acest proiect al liderului jugoslav de a crea o federa ie balcanic în care s fie incluse Albania úi Bulgaria, dar sub conducerea Jugoslaviei, a dus la o ruptur între Stalin úi Tito.

101 102

Ibidem Cristea Sandu Timoc, (2009), LXXI. Câteva rela ii medievale cu sârbii, în revista Dacia Aurelian , Timiúoara, p. 5.

44

Ionelia Toarc

La reuniunea Komintermului, din 25-28 iunie 1948 de la Bucureúti, se emite un document prin care Tito este considerat “tr d tor al socialismului”. Documentul a trebuit s fie aprobat, din motive lesne de în eles úi de c tre Gheorghiu Dej, fapt ce a înr ut it rela iile dintre Jugoslavia úi România103. În 1953 din 6,979,154 total, sârbi = 5,152,939 (73.83%), albanezi = 565,513 (8.10%), unguri = 441,907 (6.33%), croa i = 173,246 (2.48%), muntenegreni = 86,061 (1.23%), musulmani = 81,081 (1.16%), igani = 58,800, macedoneni = 27,277, sloveni = 20,717. În 1961 din totalul de 7,642,227, sârbi=5,704,686 (74.65%), albanezi = 699,772 (9.16%), unguri= 449,587 (5.88%), croa i = 196,409 (2.57%), muntenegreni = 104,753 (1.37%), musulmani = 93,467 (1.22%), macedoneni= 36,288, yugoslavi = 20,079, sloveni = 19,957, igani = 9,826. Românii/vlahii, reapar în recens mintele oficiale dup mai bine de 20 de ani de absen , datorit faptului c din anul 1955, rela iile dintre Jugoslavia úi România încep s se detensioneze, în special prin demararea proiectului Por ile de Fier, astfel sporindu-se încrederea între p r i. În iulie 1964, un grup de oficialit i iugoslave de rang înalt au avut o întâlnire la Comitetul Central, în care au fost discutate probleme ale colabor rii bilaterale104, execu ia S.H.E.N. Por ile de Fier începând la 7 septembrie 1964, finalizarea lucr rilor fiind Harta nr. 10 consemnat la 16 mai 1972. Drept urmare, la recens mântul din anul 1971 din totalul de 8,446,591 din care sârbi = 6,016,811 (71.23%), albanezi = 984,761 (11.66%), unguri = 430,314 (5.10%), croa i= 184,913 (2.19%), musulmani = 154,330 (1.83%), muntenegreni = 125,260 (1.48%), yugoslavi = 123,824 (1.47%), slovaci= 76,733, bulgari = 53,800, igani = 49,894, macedoneni = 42,675,
103 104

www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/serviciile-secrete-criza-iugoslava www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/prietenul-belgrad-nevoie-se-cunoaste

45

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

ruúi = 20,608, turci = 18,220, sloveni = 15,957, se înregistreaz úi un num r de 14,724 de vlahi úi 57,419 de români. În 1981 din totalul de 9,313,677, se înregistreaz sârbi = 6,182,159 (66.38%), albanezi = 1,303,032 (13.99%), yugoslavi = 441,941 (4.75%), unguri = 390,468 (4.19%), musulmani= 215,166 (2.31%), croa i = 149,368 (1.60%), muntenegreni = 147,466 (1.58%), igani = 110,956 (1.19%), macedoneni = 48,986, sloveni = 12,006. În 1991, (f r Kosovo) din totalul de 7,822,795, apar sârbi = 6,252,405 (79.93%), unguri = 343,800 (4.39%), yugoslavi = 320,186 (4.09%), musulmani = 180,222 (2.3%), muntenegreni = 118,934 (1.52%), croa i = 97,344 (1.24%), igani = 94,491 (1.21%), albanezi = 78,281 (1%), slovaci = 66,772 (0.85%), macedoneni = 45,068 (0.58%), români = 42,316 (0.54%), bulgari = 26,698 (0.34%), ucraineni = 18,052 (0.23%), vlahi = 17,804 (0.23%), al ii = 34,698 (0.44%), nedeclarat = 10,538 (0.13%), afiliere regional = 4,841 (0.06%), necunoscu i = 47,949 (0.61%) La ultimul recens mânt efectuat în 2002 din totalul de 7.498.001, se înregistreaz sârbi-6.212.838 (82,86%), muntenegreni -69.049 (0,92%), iugoslavi-80.721 (1,08%), albanezi-61.647 (0,82%), bosniaci136.087 (1,82%), bulgari-20.497 (0,27%), goran i -4.581(0,06%), croa i70.602(0,94%), macedoneni-25.847 (0,35%), musulmani (dup na ionalitate) 19.503 (0,26%), igani108.193 (1,44%), vlahi -40.054 (0,53%), români-34.576 (0,46%), germani-3.901 (0,05%), ruteni-15.905 (0,21%), ruúi-2.588 (0,03%), slovaci59.021(0,79%), sloveni-5.104 (0,07%), cehi-2.211 (0,03%), ucraineni-5.354 (0,07%), unguri-293.299 (3,91%), al ii-11.711 (0,16%), nedeclara i107.732 (1,44%) úi necunoscu i-75.483 (1,01%).
Harta nr. 11

46

Ionelia Toarc
Grafic nr. 1 Evolu ia numeric a românilor/vlahilor din Serbia, conform recens mintelor oficiale 200,000

150,000 100,000 50,000 0 an 1866 1895 1921 1948 1953 1961 1971 1991 2002

În ultima perioad inter-recens mânt cota popula iei sârbe este de creútere lent (de la 79,93% în 1991 la 82,86% în 2002). În plus, popula ia de na ionalitate valah (român ) úi rom ( iganii) a crescut, de asemenea. La membrii altor comunit i etnice se înregistreaz rate negative de creútere. În Serbia Central oficial, sârbii reprezint 89.48% din totalul popula iei, bosniacii fiind cea mai important minoritate cu 2.48%, urma i de igani (1,45%) úi albanezi (1,10%). Zona cuprins între Timoc úi Morava, are o popula ie de 712.050 de locuitori, conform recens mântului din 2002, popula ia regiunii fiind format preponderent din dou etnii. Majoritatea etnic o constituie sârbii, urma i fiind de minoritatea româneasc (vlah ). Celelalte minorit i sunt slab reprezentate, de cele mai multe ori reg sindu-se în oraúe105. Se aúteapt cu interes rezultatele recens mântului din septembrie 2011, mai ales la nivel regional. Structura confesional . Dup religie, cea mai mare parte a popula iei este creútin-ortodox , ceilal i credincioúi apar inând cultului islamic ori unor secte religioase. În ceea ce-i priveúte pe românii/vlahii din estul Serbiei, în ultimul secol biserica a fost aproape inexistent în conútiin a acestora, deoarece lor li s-a suspendat dreptul la slujbele religioase în limba matern . Majoritatea popula iei nu are în prezent nici un contact apropiat cu divinitatea prin mijlocirea bisericii, ci aceast legatur o fac singuri, acest aspect fiind detaliat în capitolul legat de via a spiritual a românilor din aceast zon . Din momentul alipirii regiunii moravo-timocene la statul sârb (1833), în timpul lui Milos Obrenovic, începe un program agresiv de discriminare
105

Tabel nr. 3 cu rezultatele recens mântului din 2002, pe etnii, în cele 4 jude e.

47

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

na ional úi de asimilare for at a românilor din Serbia de R s rit, fapt care se continu úi în prezent. Biserica Ordotox Sârb a interzis categoric folosirea limbii române în bisericile din regiune, nici m car la spovedanie nefiind admis folosirea limbii materne de c tre români, iar c r ile liturgice româneúti au fost arse. Preo ii români din cele 87 de biserici úi 17 m n stiri româneúti, ce fiin au sub jurisdic ia Mitropoliei Ugro-Vlahiei106, sunt goni i în România úi înlocui i cu preo i sârbi, ce cântau liturghia în slava veche, iar dup 1992, sunt folosi i în regiune, preo i refugia i din Bosnia úi Croa ia Her egovina107. De asemenea, prin circulara bisericeasc nr. 765 din 18 august 1899, episcopul Timocului a dat ordin preo ilor din eparhia lui ca la botez s se dea copiilor numai nume “curat na ionale”, dup o list cu nume de botez sârbeúti, afiúat în fiecare biseric , obligatorie pentru to i locuitorii zonei (Zbuchea Gh., Dobre C., 2005: 86). De la anul 1860 biserica româneasc din acest spa iu geografic a fost transformat în instrument de desna ionalizare. Cei câ iva preo i de origin român , f cându-úi studiile în seminarii sârbeúti, li s-a úters orice urm de mândrie úi conútiin româneasc , devenind nu numai func ionari ai statului, ci úi agen i ai slaviz rii108. Aceast situa ie s-a perpetuat pân în secolul XXI, în prezent, în pofida numeroaselor presiuni venite

din partea statului sârb úi a Bisericii ortodoxe sârbe, situa ia bisericii româneúti în regiune, pare s se îmbun t easc . In anul 2004, dup mai
Boboc A. Cojocaru, (iunie-octombrie 2010), Boian Alexandrovic – simbol al conútiin ei na ionale a românilor timoceni, Constela ii ieúene, anul V, nr. 2-3 (18-19), p. 29. 107 Dobrescu I.F., Dobrescu N.L., op. cit., p. 84-85. 108 A. Jippa Dumitrescu, Octavian Metea, (1943), Revista Timocul, p.47-51.
106

Foto 9 Biserica din Malaini a (s.) úi Biserica din Isacova (Jasikovo) – d.

48

Ionelia Toarc

bine de 150 de ani, se reiau slujbele religioase în limba român , odat cu sfin irea primei biserici româneúti din teritoriu, la Malaini a, Negotin, ca urmare a impresionantei lupte duse cu autorit ile sârbe, de c tre preotul Bojan Aleksandrovici. Cazul bisericii din Malaini a ajunge s fie comentat úi în presa interna ional . În 2005, BBC scria despre prima slujb româneasc de Paúte înf ptuit în limba român dupa 180 de ani de domina ie sârb . La sfârúitul anului 2006, preotul Bojan Alexandrovic a fost condamnat de statul sârb la dou luni de închisoare, cu suspendare. Actualmente este caterisit de Biserica Sârb , deúi canonic apar ine de Biserica Ortodox Român . Ca o recunoaútere a eforturilor acestuia, Episcopia Daciei Felix din cadrul Patriarhiei Române îl numeúte în iunie 2011 în postul de preot vicar administrativ pentru Timoc al Episcopiei noastre109. Cazul bisericii din Malaini a dar úi situa ia comunit ii româneúti din Serbia de R s rit a f cut obiectul dezbaterilor în Adunarea Parlamentar a Consiliului Europei, care, la 1 octombrie 2008, a adoptat Rezolu ia 1632 (2008) úi Recomandarea 1845 (2008), intitulate: „Situa ia Foto 10 Preotul vicar administrativ minorit ilor na ionale din Voivodina pentru Timoc, Boian Alexandrovici úi a minorit ii etnice române din Serbia”. În raportul Consiliului Europei se spune, c deúi e o "aparent cordialitate între Bisericile ortodoxe sârb úi român ", influen a Bisericii sârbe în recunoaúterea altor culte "pare exagerat " úi "raportorul este surprins totodat de importan a canoanelor bisericeúti într-un stat secular". Acelaúi raport mai spune c APCE e "surprins de influen a dominant a Bisericii Ortodoxe Sârbe în recunoaúterea de c tre stat a altor culte” úi nu în ultimul rând c "situa ia românilor/vlahilor din estul Serbiei este cu mult mai defavorabil decât a românilor din nordul Serbiei, provincia Voivodina". Autorit ile sârbe încearc s stopeze înc , prin diferite tactici de intimidare úi h r uire, procesul de redeúteptare na ional a comunit ii româneúti.

109

Patriarhia Român , Episcopia Daciei Felix, nr.50/2011, Decizie Chiriarhal .

49

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Într-un reportaj despre românii din Serbia, preotul Boian Alexandrovici, afirm c : “M cheam lumea din alte sate s slujesc, dar înc s sperie, înc le e fric . Am intrat acum într-un sat, Bobova, la Sfilan , la o înmormântare la un om úi presa sârbeasc a scris azi, la Belgrad, c lumea nu-l mai vrea pe popa sârbesc"110. În anul 2010 se sfin eúte a doua biseric româneasc , în satul Isacova (Jasikovo), pe valea Moravei, slujbele religioase fiind inute de preotul iconom stavrofor Iel Buobu Lui, paroh al parohiei de Horreum Margi si Isacova. S-a demarat în ultimii doi ani, construirea unei biserici la Busur, Valea Moravei, precum úi ridicarea la Malaini a a unei a doua biserici, ce va constitui nucleul primei m n stiri româneúti din arealul movaro-timocean. Au mai fost ridicate úi câteva clopotni e úi troi e, unde cei doi preo i merg s fac slujbe: în satele ùipicovo, Bigreni a, Metovni a, Samarinovac, ârnaica, Geanova. Structura pe grupe de vârst . Popula ia din Serbia, inclusiv estul Serbiei, este din ce în ce mai în vârst . În perioada 20022009, propor ia popula iei tinere de 15 ani úi peste 65 de ani în totalul popula iei variat: procentul de tineri (0-14) a sc zut de la 16,1% în 2002 la 15,2% în 2009, în timp ce popula ia în vârst de 65 ani úi peste a crescut de la 16,6% (2002) la 17,1% (2009). Potrivit recens mântului din 2002, ponderea cea mai mare ca vârst înaintat o au slovenii úi germanii, cu o vârst medie de 54.9 úi 52.1 ani, dintre toate nationalitatile, urma i de locuitorii de na ionalitate bulgar , croat úi vlah cu o vârst Harta nr. 12 úi Harta nr. 13
110

Ionel Dancu,martie 2011, Dumnezeu nu útie româneúte în Valea Timocului, Adev rul.ro.

50

Ionelia Toarc

medie de 48 de ani. Pe de alt parte, cea mai tân r na ionalitate este cea de etnie rom , cu o vârst medie de 27,5 ani, iar din grupurile etnice mai mici, goran ii111, cu o vârst medie de 32 de ani. Structura popula iei pe medii (urban úi rural). Pu in peste jum tate din popula ia Serbiei tr ieúte în mediul urban, procentul fiind de 56%. Num rul popula iei în oraúe a crescut foarte pu in, creúterea efectivului popula iei urbane datorându-se unor factori cum sunt: sporul natural al popula iei oraúelor úi atragerea unui num r însemnat de persoane din mediul rural, îndeosebi ca urmare a mecaniz rii lucr rilor agricole. În paralel cu acest proces a avut loc o diminuare a ponderii popula iei rurale. Popula ia activ . În ceea ce priveúte ponderea popula iei active care lucreaz , din 1991pân în 2002 a sc zut în medie cu 2,7% (pentru popula ia de sex masculin cu 3,5%, pentru femei cu 1,7%). Cotele reduse privind activitatea popula iei de sex masculin au fost cauzate în principal de reducerea activit ii la genera ia mai în vârst , precum úi reducerea ponderii popula iei ocupate în agricultur (17.2 la 10.9). A avut loc o sc dere accentuat a popula iei active ocupate în agricultur . Conform celor mai recente rezultate, popula ia ocupat în agricultur este de doar 10,9% din totalul popula iei. În raport cu 1991, num rul absolut al popula iei agricole a fost redus cu 37%. În paralel a crescut popula ia ocupat în industrie úi construc ii, mai întâi, iar recent, cea cuprins în sectorul serviciilor.

Goran ii sunt un grup etnic sud-slavic musulman, însemnând “oamenii muntelui”, care a migrat în Serbia din regiunea Gora, localizat între Albania, Kosovo úi Macedonia.

111

51

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

H r ile nr. 14 úi nr. 15

52

Ionelia Toarc

NUM RUL ùI EVOLU IA POPULA IEI ROMÂNEùTI DIN ESTUL SERBIEI Cu o popula ie de 712.050 de locuitori112, în cele 4 jude e: Branicevo, Pomoravie, Bor úi Zaicear, din care majoritatea este oficial de etnie sârb 636.420 (89%), urm toarea minoritate ca importan , este aceea de români (împ r i i în statisticile oficiale în vlahi-39736 úi români-1476). Din totalul de 41.212 de persoane, aceútia reprezint 5.78% din totalul popula iei. Anumi i lingviúti úi oameni de útiin , precum úi organiza iile româneúti din Estul Serbiei ridic îns num rul românilor/vlahilor la 250.000 - 400.000 de locuitori113. Aceste estim ri se bazeaz pe faptul c recens mintele sârbeúti din secolul al XIX-lea consemnau circa 150.000 de români, adic 10% din popula ia Serbiei úi majoritatea absolut a estului Serbiei. La acestea se adaug sporul natural demografic, precum úi considerarea c nu a existat niciodat un exod a popula iei româneúti din zon . Date oficiale. Referitor la num rul total al românilor din estul Serbiei în diverse perioade istorice se pot men iona urm toarele date: Cercet toarea iugoslav Duúanka Bojanic Lukac, g seúte în arhivele din Ankara úi Istanbul, tabelele cu recens mintele popula iei valahe de la 1466, 1478-1491 úi 1740-1741, în jude ele Craina úi Kladovo-Kljuc. În 71 de sate apare popula ie româneasc , regiunea fiind în totalitate de aceast etnie, semnalându-se doar câteva sate de sârbi. În prima statistic alc tuit de Serbia la 1834 ca úi în cele urm toare pân la 1846, num rul românilor nu este indicat. Scopul recens mintelor era unul fiscal, de aceea criteriul etnic a fost neglijat114. În 1846 apar primele date statistice legate de românii din Serbia, unde se men ioneaz prezen a a 97.215 români. În 1857 geograful francez Guillaume Lejean cifreaz num rul românilor din Serbia la 104.343. Conform Meyers Konversationslexikon (Verlag des Bibliographischen Instituts, Leipzig und Wien, Vierte Auflage, 1885-1892) tr iau în regiunea Timoc (adic în Serbia, dar úi în Bulgaria) 250.000 români.

112 113

Conform recens mântului din 2002. Vezi tabel nr. 3. 114 Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 119.

53

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

În anul 1866115, în Serbia tr iau conform datelor statistice 127.545 români, constituind 10,5 % din popula ia total a rii, fiind astfel cifra i ca a doua na iune a rii. La 1884, popula ia str in din întreaga Serbie era în procente, de 10,96% din care românii de ineau 7,87%, prin urmare ei reprezentând elementul minoritar cel mai numeros din Serbia116. La 1890 popula ia româneasc era de 148.684 locuitori, adic de inea o pondere de 6,64% din întreaga popula ie, pe jude e situa ia fiind urm toarea: Negotin 55,649 (60,77%), Pojareva 58,463 (28,51%), Morava 11.301 (7,05%) úi Timoc 30,908 (44,56%). În statistica din 1895 românii constituiau 6,4 % (169.510) din popula ia statului, dintre care 183.560 erau rani úi 5.950 erau or úeni, pe jude e fiind repartiza i astfel: Negotin 54,582 (58,09%) români úi 136.658 sârbi, Pojareva 59,011 (27,03) români úi 151.867 sârbi, Morava 9.282 (5,32%) români úi 161.817 sârbi úi Timoc 34,797 (46,97%) români úi 37.575 sârbi. Începând cu 1900, num rul românilor în statisticile oficiale scade brusc úi f r motiv la 122.429 persoane, motiv pentru care veridicitatea acestor cifre a devenit tema unor dispute. Primul recens mânt iugoslav, din 1921, ar ta un spor de popula ie româneasc cifrându-se la 139.534 români, repartiza i pe jude e astfel: Negotin-62.163 români, Pojarev - 44.063 români, Morava – 4.658 români, Timoc – 28.650 români117. Aceast cifr îi include úi pe cei aproximativ 15000 - 20000 aromâni din Macedonia de nord (înglobat în 1912 Serbiei). La 1931 în estul Serbiei Centrale tr iau conform datelor oficiale 57.000 români, ca în 1948, când deja era statul socialist iugoslav, s apar dou etnii disticte: 64.095 români si 102.953 de vlasi. Prin acest fapt s-a încercat mascarea caracterului lor etnic românesc, sugerându-se c ar fi un popor distinct cu limb proprie. Urm toarele recens minte încep s ne ofere date puternic diminuate úi f r o logic real a evolu iei demografice a acestei comunit i. La 1953 apar la recens mânt 198.793 vorbitori de limba român în Serbia Central , ca în 1961 în estul Serbiei Centrale s fie doar 1330 români (oficial vlahi). În doar 20 de ani, popula ia român creúte brusc în 1981 la 25.535 persoane vorbitoare de "limba valah ".
115 116

Conform Geographisches Handbuch zu Andrees Handatlas, 1882, Leipzig und Bielefeld Drzavopis Srbje, sveska XVI, p. VIII úi XVII. 117 Statistika Kraljevine Srbije, Kniga XXIV2, p.CIX.

54

Ionelia Toarc

În 1991 în Serbia tr iau 71.536 persoane vorbitoare de "limba valah " (aproape toate în estul Serbiei Centrale), îns numai 16.539 persoane înregistrate drept valahi. Astfel la recens mântul din 2002 s-au declarat 39.736 vlasi (vlahi) si 1.476 români, în total 41.212 de persoane (5.78%) din popula ie. Nu to i îi reprezint pe românii din Serbia de r s rit, exist úi igani românofoni care s-au declarat de identitate etnic româneasc . În ultimii ani se constat procese active de emancipare etnic , atât ca vlahi, dar mai ales la conútientizarea apartenen ei la etnia român în general, fapt care genereaz úi unele tensiuni în rândul comunit ii. Datele recens mintelor oficiale realizate de-a lungul secolului XX sunt contradictorii, nu se poate aprecia num rul exact al vorbitorilor de limb român úi dar úi a celor care au identitate etnic româneasc , fie datorit diviz rii oficiale între români úi vlahi, fie a num rului mare care au fost recenza i ca sârbi, popula ia Harta nr. 16 romneasc din zon fiind foarte confuz în ceea ce priveúte identitatea etnic . Recens mântul din 1921 este cel mai aproape de adev r, fa de cele din perioada postbelic , care ne prezint diminu ri majore úi oscila ii ilogice ale num rului de români. Cercet rile care s-au facut asupra românilor din zon de la 1800 încoace, au stabilit în mod unanim c regiunea estic a Serbiei úi, ca o prelungire a acesteia, col ul nord-vestic al Bulgariei sunt locuite într-o m sur covârúitoare de români úi c aceútia, prin continuitatea lor teritorial cu cei din stânga Dun rii, prin obiceiurile, tradi iile, costumul, limba lor, absolut identice pe ambele maluri ale Dun rii, sunt o parte întregitoare a poporului român. Date neoficiale. Pentru a vedea felul cum cercet torii au prezentat regiunea, vom cita úi reproduce cronologic urm toarele h r i úi lucr ri:

55

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Geograful A.F. Marsigli g seúte în 1696 c tot malul drept la Dun rii de la Golub în jos era locuit de români118. Etnograful F. Kanitz, începând cu anul 1859, a f cut numeroase anchete de teren în aceast regiune, semnând, mai târziu, câteva lucr ri despre Serbia úi Bulgaria. El a consemnat masiva prezen a românilor timoceni în zon , 123.000 români la num r, nu vlahi, despre care a f cut úi o serie de observa ii de natur etnografic , spunând c „originea Rumunilor, Vlahilor sau Românilor, cu toate sfor rile útiintei istorice, n-a fost clasificat îndeajuns pân ast zi. Niebuhr îi numea un popor enigmatic. Al i cercet tori se supralicitau în ipoteze, care duceau la cele mai contradictorii concluzii” 119. Mackenzie G. Muir si Irby A.P. în “Map of the south Slavonic countries”, 1867, confirm prezen a elementului etnic românesc între Dun re, Timoc úi Morava. Lejean Guillaume în “Carte etnografique de la Turquie d’Europe et des etats vassaux autonomies”, 1869, ne prezint continuitatea masiv a elementului românesc în sudul Dun rii, între v rsarea râului Pek úi Vidin. Documentându-se la fa a locului el scrie c pentru Serbia românii sunt ,,un mare dar" fiind ,,laborioúi, activi úi mai prolifici decât sârbii". Spunea c la 1857 erau 39.728 români în cercul Pojareva , 35.671 în Craina, 20.597 în Cerna Rieca, 7.351 în Ciupria, 996 în Semedria sau Podunavlia, de to i 104.343 de români. H. Kiepert în “Volker und Sprachen Karte vor Osterreich und die unter Donaulandern”, 1869, ar ta de asemenea o continuitate puternic de la nord-est úi sud-est cu dep úirea românilor la vest de Morava. Scriitorii sârbi (V. Caric, B. Jaksic120) recunosc ei înúiúi c actele regilor sârbi atest existen a românilor în secolele XIV-XV, chiar mai la sud de inutul locuit acum de ei, 10,4% din popula ia Serbiei fiind rumuni. Jozsef Szabo121 spunea c 1/7 din popula ia Serbiei o formeaz românii, aceútia fiind în num r de 175.000 locuitori. M. Eminescu ca ziarist la Timpul 1876, dup datele din ziarul Pester Loyd din Budapesta, vine cu afirma ia c 1/6 din popula ia Serbiei o formeaz românii. A. Bagov (Sarajevo 1896) d un num r de 500.000 români în Serbia.
A.F. Marsigli, (1726), Danubius Panonico-Mysicus, Haga tom I, p. 58. F. Kanitz, (1904), Serbien, Lipsca, p.13. 120 B. Jaksic, (1873), O plamenon sostav naselenia v. Kniajeste Serbskom, St. Petersburg. 121 Jozsef Szabo, (1923), Note de drum din Serbia din punct de vedere etnografic úi geografic, Recenzie de Bocu Sever, în Anuarul Institutului de Istorie Na ional , Cluj.
119 118

56

Ionelia Toarc

Prof. Gustav Weigand de la Universitatea din Leipzig, la 1900, spunea c “Popula ia din Craina – col ul cel mai muntos nord-estic al Serbiei – este român . Aceast regiune nu numai c deocamdat este la ad post de orice slavizare, dar chiar se constat o înt rire considerabil a elementului românesc”, constatând procesul de sârbizare úi bulgarizare a acestora, aproximându-le num rul la 180.000, chiar dac de la func ionarii sârbi ob inuse informa ia c românii ar fi în num r de 150.000122. Sârbul Ljubomir Iavanovici scrie la 1903 c cine ar trece prin zona Timocului “ar putea s cread c aici tr ieúte numai o popula ie româneasc ”123. În anul 1909, G. Vâlsan spunea c regiunea populat cu români în Serbia era limitrof cu jude ele – de azi – Mehedin i úi Caraú-Severin, pe valea Timocului úi pân dincolo de valea Moravei, iar în sud pân la muntele Rtanj într-un inut ce cuprindea a úasea parte din Serbia. Înainte se întindeau úi dincolo de Morava, ar tând c românii din Serbia veche, adic cei din dreapta Dun rii sunt în num r de 260.000-300.000 suflete. G. Giuglea scria c ,,neamul românesc e pomenit în mase în sudul Dun rii înc din vremea rilor sârbeúti" úi e ,,un inut de tranzi ie între românii din Carpa i úi aromâni"124. A constatat c românii din Serbia au asimilat o parte mare de slavi (sârbo-bulgari). Florinschy I.D. în “Harta etnografic a slavismului apusean”, 1911, ar ta în linii mari aceleaúi adev ruri ca úi ceilal i savan i. Prof. bulgar Romansky, str bate regiunea dintre Timoc úi Morava, cercetând 391 de sate din care 151 le g seúte curat româneúti úi 298 sârbobulg reúti. Dup constat rile sale, popula ia româneasc în acel an se ridica la 181.696 de locuitori, reprezentând astfel 42% din întreaga popula ie a celor 4 jude e: Negotin – 60.093 (69%), Pojarev – 73.168(35%), Zaiecear – 33.627 (44%), Morava – 14.808 (23%). El scrie referitor la Craina c “elementul românesc alc tuieúte aproape trei p trimi din toat popula ia” úi “c cele 3 pl úi nord-vestice: Dolnimilanov , Cladova úi Brza Palanca sunt aproape exclusiv româneúti. In cel dintâi nu este nici un sat curat sârbesc, în cea de-a doua numai unul, Petrova sau Cralev – populat acum

Gustave Weigand, (1900), Românii în Serbia, Transilvania, organul asocia iunii pentru literatura român úi cultura poporului român, Sibiiu, nr. V, anul XXXI, p.112. 123 Sandu Cristea Timoc, (1997), Vlahii sunt români, editura Astra Român , Timiúoara, p. 12. 124 George Giuglea, (1988), Fapte de limb , Bucureúti, p. 184.

122

57

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

vreo 60 de ani de muntenegreni din neamurile Tutco, Mircovici úi Pacovici, asemenea úi în al 3-lea, numai un sat Stiubic (1963 loc.)” 125. L.T.Boga în lucrarea “Românii din Macedonia, Epir, Tesalia, Albania, Bulgaria úi Serbia”, ap rut în 1913, face o ampl analiz a situa iei românilor din Serbia úi public situa ia pe plase úi localit i cu num rul de locuitori. Scarlat Demetrescu, A.D. Atanasiu, Ed. Borcea în “Carte etnografique des regions habituées par les Roumains et des colonies etrangeres qui s’y trouvent”, 1919, ne prezint o r spândire compact a elementului românesc între Baziaú úi sud de Vidin, spre vest aúezarea elementului românesc prelungindu-se pân la Morava. S. Bocu afirm c : “Intre v ile Moravei úi Timocului, tr ieúte o mas compact de 300.000 de români”. M. Seton Watson, chiar dac este cunoscut ca prieten al jugoslavilor, fixa num rul românilor la 200.000 (“Roumanien and the var”). Dr. Popovici úi prof. Giuglea au evaluat num rul românilor dun reni din Serbia la 300.000 suflete. Francezul Gustave Gravier în teza de doctorat “Les frontieres historiques de la Serbie”, scria ca “hotarul Serbiei este Morava úi nu Timocul”126. In aceast privin , Vâlsan scria: “în toate timpurile, afar de rare excep ii, din vremea roman úi pân în sec. XIX, hotarul Serbiei, a r mas pe aceast râp , cu o fiza ie remarcabil . Cum au ajuns sârbii totuúi în st pânirea Crainei? Ce argumente au adus? Iat -le: úi fiindc la întemeierea statului modern sârbesc, la 1833, Miloú nu g sea nici un argument, nici istoric, nici geografic, nici etnic, ca s ob in Craina, a ap sat, cu toat greutatea argumentul politic: anume, Serbia are nevoie de leg tura cu România vecin úi prin ea cu Rusia. Nevoia pe care o aveau sârbii de prietenia României a dus la anexarea celui mai compact grup de români r mas în afar de regatul românesc actual”127, spunând mai departe c avem aici “o adev rat Bucovin de Sud”. Chiar în c r ile úcolare sârbeúti din 1907, num rul românilor din arelul moravo-timocean se ridica la 620.000, iar în 1945 în jude ele Craina úi Timoc erau 365.000 vlahi sau români (Cristea Sandu Timoc 1996: 19). De-a lungul secolului nostru s-au publicat o serie de statistici asupra num rului românilor dintre Timoc úi Morava, atât în România cât úi peste
125 126

Stojan Romanski, (1926), Românite mejdu Timok i Morava,Sofia, p. 48-49. Gustave Gravier, Les frontieres historiques de la Serbie, Paris, p.20-21. 127 George Vâlsan, (1937), Românii din Serbia, Buletinul Socet ii Regale Române de Geografie, LVI, Bucureúti, p. 150.

58

Ionelia Toarc

hotare. Astfel, C. Constante îi estima în 1924 la 500000 de persoane128, iar pentru 1941 Cristea Sandu Timoc, preluând num rul din statistica iugoslav din 1931 îi evalua la 408 346. N. Iorga afirma c “atât în Serbia cât úi în Bulgaria sunt sute de mii de
Evolu ia numeric a românilor/vlahilor dup date neoficiale 1000000
mii

500000 0

an

Grafic nr. 2

români care tr iesc dincolo de ap tocmai cum tr iesc oltenii úi munteni pe malul cel stâng”129.

ranii

Harta nr. 17

V. Cucu130 scrie c în jurul Pirotului úi Niúului erau în trecut mul i români - o prelungire a popula iei româneúti din jurul Sofiei fiind pomenit în hrisoavele vechilor ari sârbi.
128 129

C.Constante , A. Golopen ia, (1943), Românii din Timoc, Bucureúti. Nicolae Iorga, Sârbi, Bulgari úi Români în Peninsula Balcanic în evul mediu, p.8-9.

59

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Statisticile neoficiale ale unor asocia ii culturale ale românilor de aici public cifre mult mai optimiste. Astfel Miúcarea românilor úi a vlahilor din Serbia îi evalueaz la cca 1-2 milioane, locuind în vreo 300 de sate úi 22 de oraúe, iar Partidul Independent al vlahilor îi estimeaz la cca. 2 milioane. Num rul real al românilor din aceast regiune în prezent, este în jur de 300.000131 (aprox. 40% din popula ia total ). Cifrele mai mari, sunt deseori exagerate, fiind estimate de diverúi autori sau asocia ii care nu in cont de procesul de asimilare extrem de activ al românilor, precum úi de depopularea accentuat a regiunii, datorat atât ratei de creútere a popula iei úi spor natural negative, cât úi migra iei intense, din ultimele decenii (mai ales perioada anilor ‘70-‘80) a locuitorilor, c tre statele vest europene. Conform recens mântului din 2002, în urm toarele opútine vlahii/românii, concentreaz o minoritate reprezentativ , localit ile cu popula ie româneasc fiind în: Bor (18,2%), Boljevac (26,7%), Negotin (7,5%), Zajecar (4,8%), Kladovo (3%), Majdanpek (12,2%), Kucevo(28,3%), Petrovac(10,9%), Golubac(9,9%), Despotovac(2%), Žabari(3%), Cuprija(4%), Malo Crnice(3%), Svilajnac (1%), Požarevac (11%), Žagubica (22,4%), Veliko Gradište(2%) si Jagodina (0,5%). ORIGINEA ROMÂNILOR DIN ESTUL SERBIEI Comunitatea româneasc din r s ritul Serbiei este foarte important , dup cum s-a v zut chiar din datele oficiale, aceasta fiind a doua dup etnia sârb , arealul etnic românesc din zon reprezentând o continuitate spre vest a românilor din România úi Bulgaria. Între cele dou râuri, Timoc la est úi Morava la vest, românii formeaz un areal compact, majoritar în numeroase localit i úi opštine (raioane), fiiind întâlni i úi în alte regiuni ale Serbiei, dar deja foarte dispersa i. Originea românilor din Serbia estic este greu de elucidat, în lipsa unor izvoare bibliografice, aceútia fiind consemna i mai mult accidental. Nu exist o opinie unitar în privin a originii acestora, de-a lungul timpului emi ându-se mai multe teorii. În 1904, F. Kanitz observa c “originea Rumunilor, Vlahilor sau Românilor, cu toate sfor rile útiin ei istorice, n-a fost clasificat îndeajuns
Vasile Cucu, Considera iuni geografice privind unitatea etnic a României, în Terra nr. 1-2/1992, pagina 22. 131 Conform tabel nr. 3, localit ile cu popula ie româneasc , coloana 2, estim ri popula ie 2000.
130

60

Ionelia Toarc

p n ast zi. Niehbur îi numea îi numea un popor enigmatic. Al i cercet tori se supralicitau în ipoteze, ce duceau la cele mai contradictorii ipoteze”132. În urma cercet rilor efectuate pe teren, G. Vâlsan afirma c : “M rginindu-le la grupul compact românesc dintre Timoc úi Morava, în privin a vechimii lui, mai to i istoricii români úi sârbi sunt de acord: nu avem dovezi de o mare vechime a românilor din aceste inuturi”133. Teoria originii autohtone a românilor din arealul moravo-timocean, bazându-se pe argumente credibile este sus inut de o serie de cercet tori. Cronicile din secolul al XII-lea, urmate de scrierile lui Dimitrie Cantemir úi ale ùcolii Ardelene, istoricii N. Iorga, A.D.Xenopol, Dimitrie Onciu, sus in c procesul de etnogenez a poporului roman a avut loc pe ambele maluri ale Dun rii. Mul i lingviúti (printre care Sextil Puúcariu, E. Gamillscheg), c rora li se adaug úi istoricul Silviu Dragomir, sus in c Timocul, Banatul úi Oltenia sunt leag nul form rii limbii române134. I.F. Dobrescu úi Nicoleta-Laura Dobrescu consider c cea mai plauzibil ipotez este c “o parte a lor (a românilor timoceni n.m.) sunt urmaúii direc i ai popula iei romanizate din provinciile Moesia Superior úi Dacia Ripensis”135. Chiar dac nu mai este de actualitate, teoria reoslerian sau teoria imigra ionist , vine în sprijinul autohtoniei românilor din acest spa iu, prin sus inerea faptului c dacii au fost distruúi în totalitate în cele dou r zboaie daco-romane úi c românii s-au format la sud de Dun re úi apoi au imigrat la nord. Teritoriul studiat a fost timp îndelungat sub administra ie roman , atestarea romaniz rii popula iei din arealul moravo-timocean precum úi continuitatea popula iei traco-ilire romanizate în decursul secolelor pân în prezent, fiind dat de o serie de surse istorice, precum úi de numeroasele dovezi toponimice prezentate în capitolul legat de toponimie. Argumentele în favoarea form rii úi p str rii unei popula ii romanizate în acest areal sunt destul de conving toare. Pân în secolul XVIII, teritoriul cuprins între râurile Timoc úi Morava, abund de denumiri româneúti, permanen a elementului românesc fiind

132 133

F. Kanitz , (1904), p. 13. George Vâlsan, (1927), Românii din Serbia, Buletinul Societ ii Regale de Geografie, Bucureúti, p. 11. 134 Gheorghe Zbuchea, Românii timoceni, (2002), Editura Mirton, Timiúoara, p. 26. 135 I.F. Florescu, Nicoleta-Laura Florescu, op.cit., p.85.

61

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

sus inut úi pe baza toponimiei, chiar dac istoricii bulgari úi sârbi nu o admit136. În sus inerea vechimii popula iei româneúti în regiunea dintre Morava úi Dun re, ca cel mai vechi element etnic din acest areal, vin úi diferite surse etnografice, folclorice, lingvistice úi antropologice. Un argument conving tor despre vechimea românilor aici, îl constituie úi realitatea geografic , elementul autohton întâlnindu-se cel mai adesea în regiunile greu accesibile invadatorilor úi anume în zonele împ durite de deal úi de munte, popula ia g sindu-úi ad post în “zb guri”. Teoria originii nord-dun rene este sus inut mai ales de istoricii úi etnografii sârbi, care nu admit permanen a românilor în sudul Dun rii. Ei afirm c românii care locuiesc acum pe teritoriu Serbiei de R s rit ar fi în totalitate descenden i ai unor grupuri trecute recent, în secolele XVIII-XIX, din Banat úi Oltenia în lumea balcanic . Unii dintre aceúti înv a i presupun o migrare a românilor din Banat úi ara Româneasc în sec. XV, al ii în sec. XVI sau mai degrab în sec. XVII úi XVIII. Tihomir Georgevici úi al ii atribuie venirea românilor în Serbia, ca urmare a atrocit ilor dup r scoala lui Horea sau instal rii domniei fanariote in ara Româneasc 137. G. Vâlsan a fost categoric cu privire la rolul Dun rii în istoria poporului român: “Dun rea nu e deloc hotar în regiunea Por ile de Fier úi cu atât mai pu in e marginea unei lumi; c ci cine a locuit în partea de nord, a trebuit s locuiasc úi în partea de sud. Dun rea a fost în trecut mai curând o ax na ional româneasc , cum e úi Lan ul Carpatic, iar nu un hotar”138. În lipsa unor grani e fixe, cel pu in pân la mijlocul secolului XIX, contactele popula iei în regiune au fost permanente, împrejur rile economice, istorice úi politice au condus la migra ii succesive, diferite ca amploare în func ie de perioad , dinspre regiunile nord dun rene spre cele sudice. R zboaiele, calamit ile naturale (secete, epidemii de cium ), asuprirea de c tre ciocoi úi boierime, c s torii, meúteúug ritul, munci sezoniere, p storitul, mineritul, valorificarea unor noi terenuri agricole, au fost printre motivele deplas rilor în regiune139. Cert este îns faptul c procesul de migra ie a popula iei româneúti, aúa
136 137

Vezi capitolul referitor la elementele de toponimie. T.Djordjevic, Kroz nase Rumune, p.18, Idem Rumuni u Srbiji, p.166-169. 138 George Vâlsan, (1937), Românii din Serbia, ed. postum , în Buletinul Societ ii Regale de Geografie, p. 14-15. 139 Dorin Lozovanu, op. cit., p. 62.

62

Ionelia Toarc

cum era úi firesc, a fost continuu úi de fapt în ambele direc ii úi datorit faptului c pân în 1832 trecerea Dun rii se f cea f r restric ii. Abia în timpul Regulamentului Organic când România era ocupat de ruúi, guvernatorul Kiseleff a decis în 1834, înfiin area Corpului Granicerilor pentru paza frontierei pentru prima dat 140, astfel rupând leg tura între românii de pe ambele maluri ale Dun rii. Regiunile din care s-au f cut deplas rile sunt variate, îns în general cele din apropiere. Cele dou regiuni emi toare de migra ii sunt Oltenia, uneori úi Muntenia, pentru partea estic a regiunii studiate, úi Banatul pentru partea vestic a Serbiei de est. Originari din Moldova, chiar Basarabia, dupa surse istorice înc din secolul XVIII - XIX, exist în satele Podgorac (opština Boljevac), în localit i din opština Majdanpek sau chiar în unele la vest de Morava (Suvaja, opština Varvarin)141. În favoarea teoriei migra iei de la nord de Dun re a popula iei româneúti amintim úi cele dou etnonime: cel de ungurean fiind legat de o posibil origine din ara Ungureasc (arealul Banatului úi Transilvaniei) úi cel de ran pentru cei migra i din ara Româneasc (Oltenia úi Muntenia). Fenomenul migra iei este cunoscut îns úi în sens invers, de la sud la nord. Românii dintre Morava úi Vidin treceau în ara Româneasc pentru a cump ra sare, a face comer sau chiar pentru a se aúeza142. Uneori migra ia avea la origine chiar úi motive mai pu in serioase, acest fapt ar tând pe deplin caracterul fluctuant al popula iei româneúti de pe ambele maluri ale Dun rii. Fenomenul migra iei se oglindeúte prin numeroase dublete folosite de o parte úi de alta a fluviului: Orevi a (Banat), are dublet în Mehedin i úi Urovi a în Craina; Corbova, Craina – dublet în dou sate din Dolj; Vârbi a/Craina – Vârbi a úi Vârbicioara/Dolj; muntele Râtanu/CrainaIrtanu/Mehedin i, Vratna/Craina – Vrata/Mehedin i. În 1833, zeci de familii trec în Oltenia úi Banat din cauza epidemiei de cium (Trâpcea Th.N., 1999: 135-136). Are loc îns úi o migra ie a elementelor sârbeúti la nord de Dun re, începând din secolul al XV-lea pân în secolul al XVIII-lea, când în Banat úi în Câmpia Panonic se refugiaz emigran i sârbi din provinciile sârbeúti din sudul Dun rii, ocupate de turci, sau care deveniser teatrul luptelor dintre otomani úi oútirile despo ilor sârbi.
140 141

http://www.politiadefrontiera.ro/inf_generale/istoria2.php Dorin Lozovanu, op.cit., p. 61. 142 T. Bulat, noiembrie-decembrie 1925, Un caz interesant de migra iune în Oltenia, în “Arhivele Olteniei”, p. 417.

63

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Mai multe au fost cauzele care au generat migra iile sârbilor în evul mediu, principala cauz îns a constituit-o invazia otoman în Balcani úi subjugarea statelor feudale balcanice. O migra ie a popula iei a avut loc îns úi la nivel de regiune, deplas rile de la o localitate la alta în interiorul regiunii fiind frecvente. În numeroase cazuri, s-a constat c popula ia româneasc este venit succesiv din alte localit i sau regiuni, popula ia mai veche fiind suport pentru înfiin area unor noi localit i. În general direc ia de migra ie a fost dinspre valea Timocului (est) spre valea Moravei (vest), locuitori din opštinile Bor, Boljevac, Negotin au migrat spre valea Moravei, înfiin ând localit i noi sau al turându-se unei popula ii româneúti existente. Migra ii au avut loc úi între regiuni, în interiorul Serbiei, dar úi din Bulgaria úi Balcani. Este cazul popula iei unor localit i de pe partea dreapt a râului Timoc, de pe teritoriul actual al Bulgariei care a migrat spre localit i din Serbia. Amintim localit ile româneúti din Serbia- Halova, Miloševo, Aleksandrovac, Šipikovo úi oraúul Zajecar, unde s-au aúezat români din regiunea Vidin din Bulgaria, aceútia având numeroase leg turi cu localit ile româneúti din Bulgaria din apropierea grani ei, cum ar fi Kosovo, Bregovo, Rabrovo, Deleina143. Un curent migrator puternic a fost úi cel macedo-român din Pind úi din Balcani, de unde úi originea unor sate, fiindc ârna Reca, inutul din jurul Zaicearului avea o popula ie de care Vâlsan spunea c este alc tuit din români, pe care sârbii îi numeau Goga (pl. Goghi), aceútia întemeind satele Râgotina, Sumracov , Vrajogârna , Gamzigrad, Zvezdan, Osnice, Planini a, Slivar, Lenova , V rbora , Bacevi a úi Lasovo144. O teorie foarte larg r spândit mai ales în cercurile útiin ifice sârbeúti este aceea precum c vlahii (vlasii) reprezint un grup etnic sârb de origine mixt slavo-romanic , o popula ie bilingv care are ca limb matern atât sârba cât úi vlaha. Exist úi o alt teorie care circul în mediile sârbeúti, conform c reia grupuri masive de sârbi au trecut cândva în România din cauza asupririi turceúti, au înv at limba, au deprins obiceiurile, dup care s-au întors în locurile de baútin 145.

Dorin Lozovanu, op. cit., p. 64. George Valsan, (1937), Românii din Serbia, Buletinul Socet ii Regale Române de Geografie, LVI, Bucureúti, p. 150. 145 Annemarie Sorescu-Marinkovic, Cultura popular a românilor din Timoc, Institutul de Balcanologie, Serbia, p. 79.
144

143

64

Ionelia Toarc

Dup cum s-a v zut din teoriile expuse, originea popula iei româneúti din arealul Timoc-Morava este una complex , pentru elucidarea realit ilor din teren fiind nevoie de cercet ri interdisciplinare am nun ite la nivel de localit i. GRUPURI ETNOGRAFICE ùI GRAIURI LOCALE Românii din arealul moravo-timocean sunt în marea lor majoritate bilingvi, vorbind atât limba român cât úi limba sârb . Se constat îns cazuri în care b trânii, mai ales din satele izolate de munte, nu útiu deloc sârbeúte, pe când la genera ia tân r exist tendin a, tot mai frecvent de a înv a numai limba sârb . Sunt tot mai numeroase cazurile când p rin ii îúi doresc acest lucru, ei fiind cei care impun o anumit regul úi în cas , aceea de a comunica între adul i în limba român , iar cu copiii comunicarea s se fac în limba sârb . Unele dintre motivele invocate de p rin i sunt dorin a de integrare a copiilor mai uúor în colectivitate, f r a mai avea parte de discrimin ri pe criteriu etnic din partea colegilor úi a unor cadre didactice, precum úi îmbun t irea situa iei úcolare. Drept urmare, folosirea intensiv a limbii de stat afecteaz fondul lexical de baz prin împrumuturi masive, îmbog irea continu a vocabularului românilor din regiune cu neologisme sârbeúti fiind un real pericol la adresa limbii române vorbite în Serbia de r s rit. În func ie de graiul vorbit, de obiceiuri, tradi ii, port, cu variante de la un grup la altul, precum úi de numele ce-úi dau românii de aici unii altora, se identific în spa iul moravo-timocean patru grupe etnografice de limba român distincte între ele: munteni/ungureni, rani – m rgini i, bufeni úi rudari.
Harta nr. 18

Muntenii/Ungurenii formeaz grupul cel mai numeros al românilor fiind r spândi i în majoritatea opštinilor din estul Serbiei, în regiunea delimitat de râul Morava la vest, Timocul Negru la sud úi Dun rea la nord, la est m rginindu-se cu cel lalt grup românesc,
65

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

ranii. Se înregistreaz îns , o tranzi ie treptat dialectal úi etnografic între cele dou grupuri. În urma cercet rilor, s-a constatat o suprapunere a denumirilor de munteni/ungureni, desemnând în fapt aceeaúi popula ie româneasc . Ini ial, numele folosit chiar de locuitori, era cel de munteni sau munüeni, adic oamenii muntelui, apelativul fiind dat de configura ia reliefului, dar úi de ocupa ia de baz a locuitorilor (p storitul), cu impact úi asupra aspectelor etnografice úi etnopsihologice locale. Peste prima denumire s-a suprapus în timp, termenul de ungureni sau ingurieni146, existând dou teorii cu privire la originea acestuia. O prim teorie emis de G. Giuglea úi preluat de mai mul i cercet tori români, sus ine faptul c apelativul de ungureni apare ca urmare a situa iei politice din secolul al XIV-lea, fiind o reminiscen a domina iilor ungare úi austriece, care s-au extins în spa iul moravo-timocean în dou rânduri, pe o durat de mai bine de un secol. O a doua teorie sus ine provenien a termenului de la imigra ia elementelor româneúti din Banat în secolul al XVIII-lea. Aceast teorie este agreat úi sus inut mai ales de cercet torii sârbi, care consider c întreaga popula ie româneasc din estul Serbiei, poart numele de ungureni, dar veni i fiind din Ungaria. Ei fac în felul acesta o confuzie voit sau nu, între Banatul aflat la acea dat sub domina ie ungureasc , úi statul modern Ungaria. Foto 11 Ansamblu folcloric din Chiar dac termenul de ungureni Bogovina s-a generalizat pentru întreg spa iu cuprins între râurile Pec úi Morava, fiind denumirea cea mai cunoscut în studiile actuale de profil, la nivel local exist îns diferen ieri. ùi în prezent, în zona central , între rîurile Pec úi Poreþ, întâlnim vechea p tur de moravo-timoceni (Constantinescu 2000: 46; Paun es Durlic 2010: 9) mai mult cu denumirea de munteni, sau munteni-ungureni, fiind numele folosit frecvent în teritoriu de c tre localnici. Acest fapt este constatat úi de E. Picot, înc din 1889, când emite
146

N.A.Constantinescu, op. cit., p. 31.

66

Ionelia Toarc

ipoteza autohtoniei muntenilor, dat fiind faptul c românii de la "Porecica nu cunosc, se pare, nici una din cele dou numiri (ungureni úi rani, n.m.); la ei (munteni n.m.) nu exist nici o tradi ie care s -i lege de Valahia sau de Ungaria” (Constantinescu 2000: 31). În teritoriu, frecven a denumirii de muntean scade de la râul Pec înspre valea Moravei, fiind înlocuit treptat cu cea de ungurean. Limita dintre satele de români ungureni úi rani este dat aproximativ de Mun ii Miroci, Deli Jovan, continuându-se apoi pân la sud de Zajecar. Pu inele surse lingvistice arat c aceútia vorbesc un grai care reprezint continuarea direct a subdialectului b n ean. I. P tru , în 1942 face o succint descriere a idiomului vorbit: “în localit ile cu graiu b n ean, în loc de t, d (urmate de e, i) se rosteúte ü, d , iar în loc de , (ce, ge), , ”. (P tru , 1942: 331). În privin a subdialectului b n ean, etnolingvista sârb Biljana Sikimic, g seúte diferen e între graiurile din vest (satele Dubocka, Kladurovo) úi satele din est (Metovnica), graiul din satul Zlot deosebindu-se pe de alt parte úi de unele úi de altele (Sikimic 2005 a: 149-150). Românii munteni-ungureni din Serbia, prezint úi o serie de particularit i etnografice cum ar fi specificul portului tradi ional, bine p strat, cu elemente arhaice româneúti, elementul simbol fiind c ciula tipic lor, numit „cl b ”, sau “c l b ”, f cut dintr-o singur piele de oaie, úi care nu se mai întâlneúte nic ieri; tradi ii úi obiceiuri, deseori precreútine, pe care le-am detaliat în capitolul legat de via a spiritual ; folclorul este un alt element ce completeaz specificul românilor ungureni. ranii/m rgini ii se întâlnesc într-un num r mult mai mic, în inutul Kljuþ (Cheia) úi Negotinska Krajna, fiind concentra i în opštinile Kladovo, Negotin úi Zajecar. Graiul ranilor este foarte apropiat de subdialectul muntean al limbii române, fiind o variant a graiului oltean, în unele zone cu interferen e úi oarecare specific timocean. În lucrarea Foklor dela românii din Serbia, I. P tru afirma c în “Craina se vorbeúte graiu foarte apropiat de cel din partea apusean a Olteniei”, el venind úi cu precizarea c în “localit ile care in de graiul oltenesc, , se rostesc ca în limba literar (ce, ge) dar t,d (urmate de e,i) devin , ca în vestul Olteniei úi prin Transilvania” (P tru 1942: 331). ranii formeaz o continuitate cu românii olteni din regiunile vecine ale României (jude ele Mehedin i úi Dolj), aspectele etnografice úi folclorice fiind o combina ie de elemente specifice olteneúti cu unele caracteristice românilor timoceni.
67

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Ca úi în cazul românilor munteni, apar controverse în privin a provenien ei úi semnifica iei termenului folosit pentru popula ia româneasc din partea de est a arealului studiat. Pentru teritoriu cuprins între mun ii Miroci, Deli Jovan, Valea Dun rii úi valea Timocului denumirile de rani, reni sau m rgini i sunt sinonime, identificarea apelativelor respective fiind legat doar de diferen ierea lor fa de românii munteni. ùi în cazul provenien ei acestui termen se vehiculeaz teoria confom c reia apelativul de ran îi reprezinta ini ial pe locuitorii câmpiei úi podiúurilor, având ocupa ia de agricultori (Zbuchea Gh., Dobre Cezar 2005: 47). Al i cercet tori merg pe ideea c termenul indic originea locuitorilor úi anume c aceútia sunt veni i din ar , ( ara Româneasc n.m.), mai precis din Oltenia. Foto 12 Ansamblu Pentru apelativul de m rgini i Giuglea úi folcloric din Negotin Constantinescu afirm c provine, fie de la vechiul nume al inutului Craina (regiunea autonom Margina), însemnând “cei de la margine, dinspre Dun re”147, fie numele s-a format din conútiin a c românii de aici marginesc “ ara cea mare”. Mai rar, se întâlneúte úi termenul de mistri oi148 (Constantinescu 2000: 47), ce desemneaz amestecul popula iei, fiind folosit pentru cei n scu i din c s torii mixte. Vâlsan constat úi el acelaúi lucru, ad ugând c “locuitorii de la úes, ei nu-úi zic ereni, cum zic celor din România, ci mistri oi, adic oameni de amestec”149. Utilizarea apelativului de ungureni sau rani, este folosit în principal pentru diferen ierea celor dou grupuri, unul fa de cel lalt, în rest fiind mai pu in folosit ca o identitate etnic sau lingvistic regional , numele de ungureni úi rani fiind mai mult unul livresc. Bufenii (sau bufanii). Sub acest nume sunt cunoscu i românii fugi i din Oltenia împreun cu familiile lor úi refugia i în Banat începând cu
N.A.Constantinescu, op. cit., p.45-46. apelativul de mistri oi este derivat din cuvântul mistre , adic n scut dintr-o ras amestecat 149 George Vâlsan, op. cit., p. 23.
148 147

68

Ionelia Toarc

mijlocul secolului al XVIII-lea úi pân în deceniul trei al secolului al XIXlea, cauza constituind-o situa ia economic mai bun , precum úi nevoia de for de lucru pentru exploatarea minelor úi p durilor din Banat150. Odat cu reactivarea minei de la Majdanpek în 1847, primii care au populat oraúul au fost minerii bufeni din Banat, cel mai mare num r venind în 1851-1852 din regiunea Moldova Nou . Dac ini ial, aceútia nu au avut contacte cu popula ia de români ungureni din arealul înconjur tor, ulterior au avut loc numeroase procese etnice de mixtare între etniile venite la Majdanpek. În prezent, deúi se cunoaúte bine originea româneasc , bufenii se pierd datorit asimil rii úi procesului de sârbizare destul de activ. Rudarii. Sunt considera i cea mai controversat popula ie de limb matern româneasc din Craina Serbiei, ca de altfel din Balcani, grupurile de rudari fiind r spândite pe un teritoriu întins din Bosnia pân la Marea Neagr . Etimologic etnonimul de rudari este legat de minerit, la fel ca úi cel de b ieúi. Se presupune c la început preocup rile acestei popula ii au fost mineritul, în sensul scoaterii aurului din gârle, existând numeroase râuri care ofereau aceast posibilitate în regiunea balcanic (Lozovanu Dorin, 2008: 72). Acesti vorbitori ai limbii române sunt în general considera i ca igani de c tre alte grupuri de români, dar úi de celelalte etnii. Totuúi, ei se declar mai mult români, identitatea de romi sau igani fiind absolut negat . Identitatea lingvistic úi etnografic româneasc este p strat în multe cazuri pân în prezent, deseori cu un specific local etnolingvistic, legat de un amalgam de elemente dialectale olteneúti, munteneúti úi b n ene, precum úi datorit lipsei de contact cu arealul etnolingvistic compact românesc. Creúterea numeric a popula iei din r s ritul Serbiei, a fost incondestabil elementul de permanen constatat în arealul studiat. Structura dup religie respect în linii generale structura etnic , format în principal din dou etnii: sârb úi român . La nivelul etniei române se înregistreaz úi în prezent numeroase controverse legate de num rul real al comunit ii, s-au emis o serie de teorii legate de originea acesteia, se întâlnesc inten ionat confuzii, mai ales din partea cercet torilor sârbi, în privin a numelor grupelor etnografice ce alc tuiesc comunitatea româneasc din estul Serbiei.
150

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Bufeni

69

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Confuziile sunt date în principal de coloniz rile din secolul al XVIIIlea cu elemente româneúti din nordul Dun rii ce au împrosp tat p tura autohton româneasc , dar úi de st pânirile vremelnice asupra acestui teritoriu. Degradarea vie ii economice la sate prin sc derea progresiv-accentuat a veniturilor realizate din activit ile economice tradi ionale, au dus în ultimii 30 de ani, la o depopulare masiv a regiunilor rurale. Printre motivele depopul rii constatate pe parcursul cercet rii o constituie úi sporul natural negativ înregistrat în ultima perioad , dar pe de alt parte úi o migra ie masiv a popula iei din regiunea studiat spre statele vest europene începând cu anii 60 ai secolul al XX-lea. Satele au fost practic depopulate, deúi majoritatea locuitorilor au r mas în eviden a statistic a statului sârb. Multe dintre localit ile rurale au pân la 80 % popula ie migrat ca for de munc în Austria, Germania, Fran a, Elve ia etc. prezen a la locul de baútin fiind ocazional úi mai mult în timpul verii. Se constat regretul la majoritatea b trânilor satelor, aceútia fiind convinúi de faptul c dezr d cinarea va atrage dup sine dispari ia identit ii de neam. În Ciúljeva Bara, erau locuite majoritatea caselor, acum sunt “nu mai mult de 750 de case, cred poate úi m i pu âne. A fost vreodat 1000 úi 4000 de persoane. Da multe c úi s-au p r sît, mul i în strin tate s-au dus”(B.N.), iar în “Osnicea sînt la vreo 480 de c úi, da lumea moare, s stâng, úi üinerii pleac , înc rumânii m i r mân, da sârbii a golit satele” (F.P.).

70

Ionelia Toarc

V. AùEZ RILE UMANE
Împ r irea administrativ este în cadrul Serbiei, pe mai multe nivele, ea fiind format din dou provincii autonome (autonomna pokrajina) – Voivodina úi Kosovo, úi Serbia Central ca parte integr a Serbiei. Cele trei provincii se împart în 29 de districte (ocrug) úi 200 de raioane (numite úi comune, în sârb opština). În Voivodina exist 46 de opštine, iar în Serbia Central 134 de opštine. În Kosovo în ultimii ani s-au produs modific ri administrativ-teritoriale, pe criterii etnice, doar 3 opštine (Leposavic, Zvecan úi Zubin Potok) r mânând sub administra ia Serbiei. Cât priveúte arealul studiat, acesta este format din 4 districte (ocrug): Branicevo, Pomoravie, Bor úi Zaicear (f r opštinele Sokobanja úi Knjazevac) úi 20 comune sau opštine, ce se întind pe o suprafa de 11.867 kmp. Principala diviziune administrativ cu prerogative reale, este cea de raion (opština), cea mai stabil diviziune pe parcursul ultimelor decenii ca structur teritorial . Tabel nr. 2 Împ r irea administrativ-teritorial R s rit151
Popula ie estimat la 30.06.09 Ocrug/Opština/ Oraú SERBIA Serbia Central Estul Serbiei
151

a Serbiei de

Aria, kmp 88 361 55 968 11867

Num rul aúez rilor 6 167 4 251 532

Total 7440769 5427851 613419

Per/kmp … 97 51

Date preluate din Statistica oficial a Serbiei, (2010), Municipiile din Serbia, Belgrad, p. 17.

71

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Ocrug Braniþevo Opština V. Gradište Opština Golubac Opština Žabari Opština Žagubica Opština Kuþevo Opština Malo Crniüe Opština Petrovac na Mlavi Oraúul Požarevac Ocrug Pomoravie Opština Despotovac Oraúul Jagodina Opština Paraüin Opština Rekovac Opština Svilajnac Opština ûuprija Ocrug Bor Opština Bor Opština Kladovo Opština Majdanpek Opština Negotin Ocrug Zajeþar Opština Boljevac Oraúul Zajeþar

3855 344 367 263 760 721 273 650 477 2616 626 470 542 365 326 287 3505 854 630 932 1089 3600 822 1068

189 26 24 15 18 26 19 34 27 191 33 53 35 32 22 16 90 14 23 14 39 173 20 42

189556 19495 8931 11680 13569 16738 12629 32051 74463 216186 23093 69949 55973 11567 23917 31687 132464 50779 21757 20458 39470 124423 13767 61446

49 57 24 44 18 23 46 49 156 83 37 149 103 32 73 110 38 59 35 22 36 35 17 58

Regiunea studiat , datorit aúez rii prielnice între Dun re, Morava, Timoc úi mun ii Râtani, a oferit dintodeauna omului bogate úi variate resurse de trai, atr gând astfel, de-a lungul timpului, diferite comunit i umane în aceste locuri, factorii naturali având un rol favorizant în aceast evolu ie, ei intervenind activ în rela iile dintre societatea uman úi natur . Fragmentarea úi energia reliefului, precum úi elementele morfologice ale acestuia au condi ionat dezvoltarea aúez rilor din regiune. Indiferent c sunt sate de vale, de versant sau de contact între dou unit i de relief distincte, satele sunt situate, în primul rând, în apropierea surselor de ap . Aúez rile umane din r s ritul Serbiei sunt rezultatul unei evolu ii îndelungate a procesului de umanizare a acestui spa iu geografic, fiind un teritoriu de str veche úi continu locuire, toponimia fiind un element esen ial în dovedirea acestui fapt.
72

Ionelia Toarc

ATESTAREA DOCUMENTAR A AùEZ RILOR UMANE În unitatea studiat , o prim genera ie de aúez ri atestat documentar, este cea a aúez rilor din perioada roman . Amintim cet ile úi bastioanele romane: Zanes (Cladovo), Taliata (Donji Milanovac), Cuppae (Golub ), Viminacium, Gamzigrad, Horreum Margi (ýupria), Idimus (Medvegea), Capu Fossae (Techia) etc… Datarea unora dintre aúez rile actuale începe îns cu secolele XIIXIII, fiind men ionate chiar în hrisoave sârbeúti din timpul lui Stefan Nemanja (1198-1199)152. Aúez ri umane sunt atestate în Foto 13 Centrul satului Metovni a regiune úi în secolul al XIV-lea: Brigheni a, Zidilje, Brodi a, Kucevo, Sena, Srpce, Voluia, Bucovcea, Orlievo, Jdrelo, Petka, Topolovnic, Osani a (tabel nr. 6). Este consemnat îns , anul primei atest ri cunoscute a localit ii, cu numele actual sau altul cunoscut de popula ia local . Multe localit i sunt mai vechi decât anii men iona i, dar nu exist o certitudine asupra anului fond rii. Între secolele XIV-XVII, aúez rile umane din estul Serbiei apar men ionate fie în recens mintele turceúti, fie sporadic, în scrierile unor înv a i care au cutreierat acest inut. Începând cu secolul al XVIII-lea apar mai multe informa ii cu privire la aúez rile omeneúti, datorit întocmirii documentelor cartografice cu un con inut mai exact úi mai diversificat. Primele h r i pentru aceast zon , sunt realizate de austrieci. În acest sens men ion m harta “Karte von dem Konigreich Servien” – hart militar austriac (1717), h r ile întocmite de G. Lejean (1861), L.N.Maicov (1873), prof. dr. Weigand (1900), L.T.Boga (1913), G. Vâlsan (1910), N. Popp (1921), Ion di la Vidin. În 1740, în harta “Banatului Timiúoarei”, regiunea dintre Timoc úi Morava este împ r it în úase districte: districtul Klutscher, Krainaer, Krivinaer, Die Omoli, Kutschainer, Kollumbaczer153.
152

Silviu Dragomir, (1922), Vlahii din Serbia în sec. XII-XV, Bucureúti, p. 286.

73

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Este útiut faptul c la începutul secolului al XVIII-lea, regiunea era sub ocupa ie austriac , h r ile din aceast perioad având o deosebit valoare. Documentele cartografice austriece pun în eviden o serie de localit i, atestate în timp (Oriútioara, Costeúti, Vlaúca, Clodul-Cladova, B tu a, Vlase u, Vlaskita, V ltura, Gura Sergun, Vlaúchi Dol, Drestie, Stana, Cestuga, Resestuga) pe care G.Vâlsan nu le mai reg seúte Harta nr. 19 (sursa: harta “Banatului Timiúoarei” ,1740) reproduse în h r ile sârbeúti de mai târziu, unele fiind greúit transcrise, altele falsificate în mod inten ionat, iar cele mai multe nefiind trecute deloc154. În aceste condi ii, pe harta “Serbia Austriac ”, apar localit ile: Podgoraz(Podgorac), Popovac, Slot(Zlot), Vrashogrnaz, Krivelj, Tyuprya, Medvedya, Svilainatz(Svilajnac), Porodin, Posharevaz(Požarevac), Gradichtye(Gradište), Golubatz(Golubac), Milanovatz(Donji Milanovac), Maidanpek, Grabova, Tekia, Kladova, Zrnaika(Crnajka), Krepolyn, Radayevatz(Radujevac), Negotin, Gornyane(Gornjane), Sikole, Krively(Krivelj), Bukovaz(Bukovac). În 1861, apare “Harta etnografic a Turciei Europene úi statelor vasale autonome”, întocmit de G. Lejean, ce constituie un document foarte valoros în ceea ce priveúte numele localit ilor precum úi structura etnic a acestora, Lejean sus inînd prezen a elementului românesc în majoritatea aúez rilor: Kladova, Golubinje, Brsa Palanka(Brza Palanka), Mossna(Mosna), Topolnitza(Topolnica), Tabakovatz, Rudna Glava, Vlaolze(Vlaole), Gornjan, Malainitza(Malajnica), Tanda, Stubika(Štubik), Plavna, Djanovatz (Geanov ), Koroglasch (Koroglaš), Mokrani (Mokranje), Karbelova, Sikol(Sikole), Salatz (Salaš), Duboschian
153 154

Harta Banatul Timiúoarei, (1740), sec iunea cu regiunea dintre Morava úi Timoc. Trâpcea, Th. N, op. cit., p.125.

74

Ionelia Toarc

(Duboþane), Tchokonjatz (ýokonjar), Zaichar (Zajeþar), Grljan, Osnitz(Osniü), Podgoratz(Podgorac), Zvesdan, Nikolitchevo, Hamzigrad, Metovnitza, Slatina, Ostrel, Brestovatz, Bor, Krivel(Krivelj), Boutchen(Buüje), Schagubitza(Žagubica), Bolievatz(Boljevac), Dobropoli(Dobropolje), Gurgussovatz, Valiakom(Valeaconje), Lukovo, Jidel(Židilje), Krupaia, Trojanje, Busur, Burovatz, Bobova, Vitejevo, Porodin, Tchestobroditza (ûestobrodica), Lapuschnik, Krepolin, Jdrlo(Ždrelo), Milanovatz(Donji Milanovac), Debelilug, Maidanpek, Boletin, Duboka, Mirievo, Dvorisch(Dvorište), Kisilevo, Gradischtüe(Gradište), Dobra, Golubatz(Golubac), Pojarevatz, Kostolatz(Kostolac), Rama(Ram), Tchourakovo(Giurakovo). Harta lui L.N.Maicov, “Harta etnografic a regiunii estice a Principatului Serbiei” (1873), scoate úi ea la rândul s u în eviden o serie de localit i: Dubravica, Petka, Kostolac, Drmo, Zaton, Popoviü, Poljana, Mal. Crniüe, Veliko Crniüe, Tribrode, Rabrovo, Mustapiþ, Ponikva, Cašljeva Bara, Tumane, Rakova Bara, Turia, Bukovce, Kobilje, Kladurovo, Orljevo, Dobra, Boljetin, Milanovac-Donji, Meljnica, Dubokica, Setonye, Roanda, Medvjedja, Isakovo, Bigrenica, Krupaya, Vlaško, Srbska, ûuprija, Giurakovo, Topolovnik, Kusiljevo, Dobro polje, Zlot, Osniü, Šarbanovac, Lasovo, Baþevica, Nikuliüevo, Grljan, Prlita, Vražogranica, Oštrelj, Buüje, Krivelj, Salaš, Gornjani, Crnajka, Vratna, Tekya, Petrovo Selo, Sin, Kladušnica, Podvrska, Brloga, Gegerac, Kostol, Korbovo, Vajuga, Bordelj, Jabukovac, Dupljane, Karbulovo, Radujevac, Negotin, Mokranje, Kobišnica, Zlokuüa, ýokonjar. În harta întocmit de prof. Weigand în 1900, ap rut în Linguistiescher Atlas, “Volkerkarte des rumanischen sprachgebietes–Harta etnic a arealului lingvistic românesc“, apar numeroase localit i în care elementul românesc este majoritar: Urovita, Klokocevac, Plavna, Kobisnica, Radujevac, Bukovice, Jasikovo, Duboþane, Topla, Buþe, Tanda, Crnajka, Miroþ, Vlaole, Gorniani, Krivelj, Debeli Lug, Dâlboca, Dobra, Kuþajna, Cerevica, Kaono, ýeremosnik, Ždrelo, Sena. Chiar dac forma denumirii aúez rilor a fost schimbat adesea, datorit transcrierii adaptate la grafia statului respectiv, h r ile din secolul al XVIIIlea au p strat numele ini ial al localit ilor, dat de c tre localnici. Ion di la Vidin în “Harta Tribaliei”, trece localit ile din arealul moravo-timocean, cu numele românesc, aúa cum era pronun at de locuitori, unele localit i trecându-le chiar cu denumirea din perioada roman : Castelu (în prezent Costol), Gr diúte, Podu Lung (Pozarevac), Golumbei (Golubac), Melania (satul nu mai exist ), Pincum, Adâncata, Leúni a, Cuclova,
75

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Ranov , Melni a, Piatra Mlavi (Petrovac na Mlavi), Ursoaia, Despotova (Despotovac), Vlaúca, Podu Nou (Ciupria), Popi a, Balta Rece, Valaconie, Lucova (Lukovo), Podgoria (Porgorac), Prahova (Prahovo), C dâna, Mih il (Mihajlovac), Clococei (Klokocevac), Claudia, Techia etc. Dup 1833, din momentul alipirii întregii regiuni dintre Timoc úi Morava la statul sârb, ca urmare a politicilor de dezna ionalizare, numele aúez rilor încep s fie modificate oficial, h r ile statului major sârb ar tând c regiunea din estul Serbiei este un inut cu denumiri sârbeúti numeroase. Denumirile de alt origine, în marea lor majoritate româneúti, au fost traduse, adaptate la grafia chirilic sau pur úi simplu schimbate155. Re eaua de aúez ri. În prezent, în estul Serbiei se afl 532 de localit i, dintre care 20 oraúe úi or úele, úi 512 aúez ri rurale156, a c ror popula ie însuma la recens mântul din 2002 -712.050 de locuitori. În anul 2009 se estima o sc dere a popula iei, pân la 613.419 de locuitori, ultimul recens mânt al popula iei având loc în toamna anului 2011. Condi iile de clim , relief, de distribuire a apei (de suprafa úi freatic ), de sol, reprezint un complex natural ce justific preferin ele ar tate de popula ie pentru utilizarea rural a regiunii. Satele concentreaz mai mult de jum tate din popula ia regiunii (peste 60%). Totodat , ele au fost acelea care au asigurat continuitatea popula ei în zon , spre deosebire de oraúe, a c ror existen a fost în unele perioade atenuat p n la dispari ie. Totodat , satul a participat din plin la îmbog irea patrimoniului civiliza iei úi este p str torul artei populare, al etnografiei úi folclorului Foto 14 Partea rural a oraúului în mare parte, românesc, în multe cazuri Donji Milanovac în forme originare.

155 156

Detalii se g sesc în capitolul referitor la elementele de toponimie. Statistical Office of the Republic of Serbia, (2010), Municipalities of Serbia, Belgrade, p.17.

76

Ionelia Toarc

AùEZ RILE RURALE Tipologia satelor. Relieful se constituie ca suport principal al aúez rilor umane. În cadrul factorilor naturali, rolul determinant în apari ia úi dezvoltarea aúez rilor umane l-a avut apa. Cele mai multe sate din estul Serbiei sunt aúezate îndeosebi pe v ile fertile ale apelor care le str bat, în depresiunile largi dintre mun i úi ulterior de-a lungul drumurilor. Ele fac parte din categoria satelor aglomerate157, compacte, adunat-alungite, cu o uli principal úi cu mai multe secundare, care cad pe úoseaua principal . Pentru inutul cuprins între râurile Pek, Timoc úi Dun re (Craina ini ial ), Vâlsan g seúte dou “rânduri de sate. Unul pe lâng Dun re úi altul ascuns pe v ile râurilor, restul în terenul aluvionar al teraselor”158. O alt categorie de sate, sunt cele de tip dispersat, acestea întâlnindu-se pe platformele netede ale mun ilor Homolje, Deli Iovan, Beljanica úi Kuþaj, “în inutul muntos culmile fiind în realitate câmpii înalte (300-400m), unde se întâlnesc moúiile, s laúele (colibele), satele muntelui având o form mixt : o parte îngr m dit în vâlcea, alta risipit pe în l imile Foto 15 Sate de tip dispersat din zona mu ilor Homolie din jur”159. Aceeaúi împ r ire o face úi C. Contante, “satele de la Dun re sunt îngr m dite, cele de la munte au case r spândite”160. Dup tipologia aúez rilor rurale din întreaga Peninsul Balcanic , f cut de geograful sârb Cvijiþ, satele din teritoriu cuprins între râurile Timoc úi Morava, sunt de tip timocean161. Cvijiþ caracterizeaz satul timocean ca fiind unul de tip adunat, cu o form rotund , oval , uneori
157 158

Zecevic Slobodan, (1970), Negotinska Krajna, Etnografski muzei, Beograd, p.34. George Vâlsan, (1911-1912), Românii din Craina Serbiei, p.150. 159 Ibidem 160 C. Constante, (1929), Românii din Valea Timocului úi a Moravei, p. 247-248. 161 Jovan Cvijic, (1918), La peninsule balkanique, Armand Colin, Paris, p. 221-222.

77

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

neregulat , cu case adunate, construite în cea mai mare parte din piatr . Casele sunt aúezate unele lâng altele, f r o ordine anume, cu uli e întortochiate, la r scrucea din mijlocul satului fiind lasat loc, de obicei pentru biseric , pentru pu urile de ap , crâúm , sau pentru organizarea horei “oro”, sau “kolo” (în limba sârb ). Altitudinea medie a satelor din estul Serbiei este cuprins între 100300m. Cea mai joas altitudine o întâlnim la aúez rile de pe valea Timocului úi valea Pekului. În opútina Negotin, satele Radujevac úi Srbo sunt situate doar la 40m deasupra nivelului m rii, în opútina Kaldovo, satul Ljubicevac (fost Bordei) la 40m, iar în opútina Foto 16 Sat de tip compact, situat în Maidanpek, satul Velesnica la interiorul depresiunii 40m úi Vaiuga la 46 m. Satele aflate la cea mai mare altitudine se întâlnesc în opútina Despotovac – satul Ravna Reka (620m) úi în opútina Maidanpek: satele Vlaole la 600m, úi Jasikovo la 700m. Astfel, densitatea cea mai mare de aúez ri umane o întâlnim de-a lungul v ilor râurilor Timoc cu afluen ii lui, Dun re (în aval de Techia), Poreþ, Pec, Mlava, Morava, úi a afluentului s u, Rešava (tabel nr. 2). Satele difer ca m rime, form úi construc ii, în principal în func ie de treapta de relief pe care sunt amplasate. Cu toate acestea, satele de pe întreg arealul p streaz elemente comune, evidente în modul de organizare al gospod riilor, al activit ilor rurale, precum úi în via a spiritual . Din punct de vedere al m rimii demografice, specific este aúezarea de m rime mijlocie, cu valoarea cuprins între 500-1000 locuitori. În urma analizei h r ilor din mai multe perioade, s-a constat c localizarea vetrelor actuale nu difer mult de cea din trecut. Aúez rile apar îns , în marea lor majoritate cu numele transcrise în func ie de fonetica respectiv , fiind adaptate la grafia chirilic , folosit de statul sârb. De-a lungul timpului, în cadrul satelor, structura etnic a suferit cele mai mari modific ri. Structura etnic a aúez rilor rurale. Din totalul de 512 sate, chiar dac majoritatea popula iei este recenzat ca fiind sârb , în realitate, în urma informa iilor ob inute în teren, în 160 de localit i popula ia este majoritar româneasc , iar în 39 de sate popula ia este mixt (sârb úi român ), îns
78

Ionelia Toarc

cu important componen etnic româneasc , dând un total de 199 sate în care întâlnim români. În 1906, Tihomir Georgevici afirma c “pe toat întinderea Serbiei sunt 485 de localit i locuite úi de români, dar numai în 165 din ele exist români într-un num r mai însemnat” 162. În 1907, dup Delatimoc, zona cuprindea 587 sate, în 425 de aúez ri popula ia era mixt , iar în 165 de sate popula ia era româneasc 163. Pe lâng etnicii români úi sârbi, în satele Podvrúka (opútina Kladovo), Urovi a (opútina Negotin) úi Lukovo (opútina Zajecar), se g seúte úi un num r important de etnici igani, f r a se úti cu exactitate num rul acestora, statisticile oficiale nefiind concludente. Interesant este faptul c în satul Lukovo, ca úi în alte sate din zon , iganii nu útiu limba lor, vorbesc româneúte, considerând-o limba lor matern . De asemenea, în urma deplas rilor în satele de pe valea Moravei, în apropierea drumului na ional Požarevac-ûiuprija, între localit ile Poljana úi Vlaški Do, am constat existen a unui sat format aproape numai din etnici igani, satul Toþka164. Deúi marcat cu pl cu indicatoare de localitate, localitatea Toþka nu apare pe h r ile rutiere actuale ale Serbiei, probabil datorit num rului mic de locuitori, nefiind considerat o localitate important . Lucru interesant este îns faptul c nu am reuúit s aflu structura etnic
Foto 17 Case moderne din satul Tocka

Dr. Tihomir Georgevici, op. cit., p.21. Delatimoc, (1907), Românii din Serbia: monografie etnic úi statistic , T.G.A. L z reanu, Bucuresci, p.11. 164 Roata din sârb. toþak, demunirea satului f când referire cel mai probabil la vechea îndeletnicire a acestora.
163

162

79

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

úi num rul locuitorilor, din surse oficiale, deoarece conform recens mântului pe localit i din 2002, acest sat nu exist , el nefiind înregistrat. Din p cate nu am putut ob ine mai multe informa ii nici de la locuitorii satului, pentru în numele lor nu vorbeúte decât úeful lor, acesta fiind plecat din localitate. Singurul lucru constatat a fost faptul c în locul unui sat ig nesc tradi ional, am avut surpriza s g sesc un sat format din case moderne, construite în ultimii ani, satul fiind aproape pustiu, cu cei mai mul i locuitori pleca i în str in tate. Nici în studiul f cut de Centrul de Cercet ri Etnice165 nu se specific numele aúez rilor în care locuiesc etnicii igani, identificarea acestora f cându-se numai la nivel de jude e. În cele patru jude e care se suprapun peste arealul studiat, exist 54 de aúez ri (în Branicevo-34, Pomoravie-9, Bor-7 úi Zaiecar-4), în care etnia rom (peste 15 familii sau mai mult de 100 de persoane în fiecare sat), convie uieúte al turi de alte etnii, f r a se da un num r exact de persoane. Pe lâng satele cu etnici majoritari fie sârbi, români sau igani, de-a lungul timpului, între oraúele Zajecar úi Negotin, pe partea dreapt a râului Timoc, s-a f cut referire la existen a mai multor sate bulg reúti. A fost îns o confuzie, voit sau nu, în realitate fiind vorba despre cele opt sate cu popula ie majoritar româneasc úi un singur sat cu popula ie majoritar bulg reasc , ce f ceau parte din teritoriile ob inute dup primul r zboi balcanic de c tre Bulgaria úi pe care aceasta a fost for at s le cedeze Serbiei dup 1919 166. Cele opt sate cu popula ie româneasc : Coilova (Kojilovo), Zlocutea (Zlocuüe), Târnomaúni a, ùpicova (Šipkovo), M laua (Mali Jasonovac), Isânov (Veliki Iasenovac), Gr scov (Gradskovo), Alova (Halovo), sunt recunoscute în teritoriu, de c tre locuitorii satelor vecine, ca sate de români, p strându-se totuúi termenul generic de “sate bug reúti”, deoarece în conútiin a local este înr d cinat ideea c aceste sate au intrat în componen a statului sârb, din cadrul Bulgariei, de unde úi denumirea respectiv , neavând îns nici o leg tur cu structura etnic a satelor în cauz . În 1922, to i locuitorii acestor sate au primit cet enia sârbeasc , fiind obliga i s renun e la cea bulg reasc .
Jakþiü Božidar, Bašiü Goran, (30 decembrie 2002), Romany settlements, livind conditions and possibilities of integration of the roma in Serbia, Belgrad, p. 9-12. 166 Conform Tratatului de Pace între Puterile Aliate úi Bulgaria, Protocolul úi Declara ia fiind semnate la Neuilly-sur-Seine, 27 Noiembrie 1919.
165

80

Ionelia Toarc

Satul Br te (Braüevac), în momentul ced rii lui Serbiei, era un sat cu locuitori veni i din Bulgaria de sud, în prezent satul trecând drept sârbesc din punct de vedere al etniei, din cei 533 de locuitori, 515 declarându-se sârbi. Singurul sat bulg resc care se mai afl în regiunea cuprins între râurile Timoc úi Morava, recunoscut în teritoriu, este satul Veliki Izvor (lâng Zaicear), chiar dac sunt recenza i doar 6 bulgari din totalul de 2684 de locuitori.

AùEZ RI ROMÂNEùTI Originea locuitorilor din satele româneúti este adesea complex . Cert este faptul c popula ia veche româneasc (în majoritatea cazurilor popula ia româneasc din aceeaúi localitate nu este omogen la origine), a rezistat tendin elor de asimilare. Totuúi, poate c nu ar fi supravie uit mult timp acestei lupte, dac nu ar fi împrosp tat-o, de-a lungul timpului mai multe valuri de români veni i din România úi chiar Basarabia, aceútia amestecându-se cu locuitorii autohtoni. Locuitorii din satul ùovârl sau ai m n stirii Tismana din Mehedin i, fug în Serbia în timpul lui Mihai Viteazu, fiind chema i a reveni la locurile lor printr-o carte dat de domnul rii, Alexandru Iliaú167, promi ându-li-se o scutire de dare, vreme de un an. Un alt document, din 1635, are un con inut asem n tor, emis de cancelaria lui Matei Basarab, de data aceasta fiind vorba de locuitorii a úapte sate mehedin ene: satele m n stirii Tismana – Jidoúti a, Bucina, Precistia, Clinov ul, Brezni a, ùuúi a úi Erhovi a. Acelaúi lucru se întâmpl cu locuitorii satului ùovarlighiu, în 1649, al ii fug în 1739 în satul Cobliúni a168. Au existat îns úi cazuri de migra ie local , cu popula ie venit din alte localit i româneúti din cadrul Serbiei sau Bulgariei. Dorin Lozovanu îi d ca originari din Banat úi Ardeal pe românii din numeroase localit i din regiunea Moravei (Porodin, Bobovo etc.), Mlava (Stamnica, Ranovac etc.), Homolje (Osanica, Krepoljin etc.), Zvižd (Kaona, Turija, Duboka, Bukovska, Neresnica etc.), Crna Reka (opštinile Bor úi
N.G.Dinculescu, Documente privitoare la starea II, p.29. 168 I.C.Filitti, Condica Poenarilor Alm jani, p. 293.
167

ranilor, în “Arhivele Olteniei”, anul

81

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Boljevac, în diverse localit i, ca Brestovac, Podgorac, Krivelj etc.); din Oltenia úi Muntenia românii din localit ile actualelor opštine Kladovo, Negotin úi Zajecar; originari din Basarabia, dup surse istorice înc din secolul XVIII - XIX, exist în satele Podgorac (opština Boljevac), în localit i din opština Majdanpek sau chiar în unele la vest de Morava (Suvaja, opština Varvarin)169. De asemenea, etnonimul de ungurean este legat de o posibil origine a locuitorilor din regiune, din arealul Banatului úi Transilvaniei úi cel de ran pentru cei veni i din “ ar ” ( ara Româneasc ), mai precis din Oltenia úi Muntenia. Fenomenul migra iei este cunoscut úi de la sud la nord. Românii dintre Morava úi Vidin treceau Dun rea înot în ara Româneasc din diferite motive, acest fapt ar tând pe deplin caracterul fluctuant al popula iei româneúti de pe ambele maluri ale Dun rii. Fenomenul migra iei se oglindeúte úi prin numeroase dublete folosite de o parte úi de alta a fluviului: Orevi a (Banat), are dublet în Mehedin i úi Urovi a în Craina; Corbova, Craina – dublet în dou sate din Dolj; Vârbi a/Craina – Vârbi a úi Vârbicioara/Dolj; muntele Râtanu/Craina-Irtanu/Mehedin i, Vratna/Craina – Vrata/Mehedin i. Unii trec Dun rea înotând úi se stabilesc în Ostrovu Corbului170. În 1833, zeci de familii trec în Oltenia úi Banat din cauza epidemiei de cium . Atestarea satelor româneúti. Regiunea dintre Timoc úi Morava, este un areal compact de localit i româneúti formând majoritatea de facto în mai multe opštine. Identitatea român este mai slab exprimat fiind substituit oficial prin cea de vlasi (vlahi), iar majoritatea declarându-se chiar sârbi. În prezent tendin a este de creútere a num rului celora care se consider români, procesele de renaútere na ional fiind foarte active în ultima vreme. În ceea ce priveúte chestiunea vechimii românilor în aceast regiune, exist mai multe opinii. Aúa cum se arat în capitolul de toponimie, înc din secolul al XII-lea se atest existen a localit ilor româneúti, inclusiv antroponimia din diversele documente indicând caracterul etnic românesc al popula iei. O serie de localit i de munte úi deal sunt considerate ca fiind foarte vechi, necunoscându-se anul înfiin rii lor úi neexistând vreo legend despre originea din alte p r i. Identificarea unor tradi ii úi obiceiuri foarte vechi,
Dorin Lozovanu, op. cit., p. 62. T. Bulat, (1925), Un caz interesant de migra iune în Oltenia, în “Arhivele Olteniei”, noiembrie-decembrie, p. 417.
170 169

82

Ionelia Toarc

uneori specifice doar românilor din aceast regiune, completeaz aceste argumente. Cert este faptul c popula ia româneasc cea mai veche, care poate fi considerat f r dubii ca fiind autohton , cunoscut sub numele de munteni, este în satele din regiunea de munte-deal, aceútia fiind ini ial preponderent p stori. Sate ca Jidove, Reúavi a, Dâlboca, Porodin, Voluia, Ranov , Camna, Topolnic, Boúneacu sunt sate vechi româneúti, unele dintre ele datând din sec. al XIV-lea. Geograful sârb Cvijic aprecia c în inut ar fi vorba de o veche popula ie româneasc dezna ionalizat . Gustav Weigand remarc îns c românii sunt, în inutul dintre Timoc úi Morava dintr-o epoc anterioar venirii sârbilor171. Giuglea scria c ,,neamul românesc e pomenit în mase în sudul Dun rii înc din vremea rilor sârbeúti"172. El d nume româneúti de locuri: Glamia Povârscii, V iuga, S nuni (lespede pe care se pune sare la oi), Ar ar, Periú, Geanova (de la gean de deal), Corbova, T chia, Mistri oi (aceia care fac c s torii mixte luând fete de peste Dun re). L.T.Boga în lucrarea “Românii din Macedonia, Epir, Tesalia, Albania, Bulgaria úi Serbia”, ap rut în 1913, public situa ia pe plase úi localit i cu num rul de locuitori. Se constat îns úi dispari ia unor sate precum Oriútioara, Costeúti, Vlaúca, Clodu-Cladova (cu ume de târg lâng Negotin), B tu a, Vlase u, Vlaskita, V ltura, Gura Sergun, Vlaúki Dol, Drestie, Stana, Cestunga úi Resestuga173, pe care Vâlsan le g seúte pe h r ile austriece. Ele nu se mai reg sesc pe h r ile s rbeúti de mai târziu. Din satele Iasrebreni a, Zelenike, Miúlenov i, Srednevo, Mariani, Cliceva , Biscupie, Caliúte, Zatonia úi Cusilievo, elementul românesc a disp rut într-o m sur însemnat . Aceste sate, la 1733, însumau un num r de 236 de case dintre care jum tate erau locuite de români174. Satele Chisilievo175 (în harta austriac fiind trecut Kisilowa) úi Cliceva 176, sunt
G.Weigand, (1900), Die Rumanischen Dialekte der kleinen Walachei, Serbien und Bulgariens, în “Jahresbericht des Institut fur Rumanische Sprache”, tom VII, Leipzig, p.18. 172 G. Giuglea, op. cit., p. 184. 173 G.Vâlsan, (1927), Românii din Serbia, în “Buletinul Societ ii Regale de Geografie”, Bucureúti, p.16-18. 174 G.Vitkovic, (1884), Izvestaj, Nepisao 1733 god Maksim Radkovic, exarh Beogradskog mitropolita, în “Glasnig Srpskog Ucenog Drustva” Knjiga 56, Beograd, p. 136-138. 175 Fr. Miklosich, (1875), Monumenta Serbica spectantia historiam Serbiae, Bosnae Ragusi, Wien, p.194.
171

83

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

sate româneúti vechi: primul ca metoc al m n stirii din Jdrela, iar al doilea, la 1444, ca metoc al m n stirii Tismana. În jude ul Zaiecar, satul Gornea Reca era alc tuit la 1783 din 50 de case româneúti. În secolul urm tor popula ia româneasc a disp rut cu des vârúire177. Exist o alt categorie de sate unde elementul românesc mai d inuie, deúi e amenin at s fie dezna ionalizat: Suhodol, ùetonia, în apropierea c reia se g sea satul românesc Izvor, Cusilovo, Malo Laole, Vezicevo, Prugovo178. În unele sate românii au disp rut total, doar indicii toponimice, ca de exemplu: vlaske nijve, vlaski cladena , vlaske zgrade etc., atest existen a lor într-o epoc mai veche. Din aceast categorie fac parte: Burov (pl.Ram), Ceterej, Donia Livadi a, Topolni a (pl. Pojarevac), Jivi a, Dârmno (pl. Žabari), Boúniane úi rcvena (pl. Svilajnac), ultimul sat fiind întemeiat chiar de români179. Un capitol important îl contituie solicitarea lui Miloú Obrenovic, dup alipirea Crainei la Serbia, de a popula inuturile recent cucerite, încurajândui pe doritori prin scutiri de d ri, împropriet riri. Este cazul locuitorilor din Ostrovu Mare din România, care dup anexarea Crainei, s-au v zut lipsi i de p mânturile ce le aveau acolo. Aceútia, în num r de 250 de familii au cerut acordul prin ului de a se muta acolo, luând cu ei tot avutul, “chiar úi uúile bisericilor” fiind aúeza i în satul Mihajlovac, numit astfel dup numele moútenitorului. Îns la scurt timp dup aúezarea lor în noul sat, când a expirat scutirea de d ri în noul sat, abia se mai num rau 69 de familii, restul înapoindu-se pe insul 180. Aceste câteva exemple arat caracterul fluctuant al popula iei româneúti de pe amblele maluri ale Dun rii, precum úi faptul c Dun rea nu a constitutit un obstacol de-a lungul secolelor, înt rind astfel spusele etnografului sârb Lj. Jovanovic despre inexisten a vreunui sat în care s nu

D.Pantelic, (1921), Uhodjenie Srbije pred Kocinu Krajinu, în Glas Srpska Kraljevska Akademija, Knjiga CLIII, Beograd, p.133. 177 M. Miladinovic, (1928), Pozarevacka Morava, în Srpski etnografski zbornik, Knjiga XLIII, Beograd, p.71-73 úi p.75. 178 Th. N. Trâpcea, Op. cit.: Cea mai veche familie din Popov i se numeúte Brânzari. În acest sat se mai g sesc câteva familii de aromâni din satul Gopeúi. 179 M. Miladinovic, op. cit., p. 68-123. Donia Livadi a úi Topolni a dateaz înc din 1381 180 T. Bulat, op. cit., p. 415-418.

176

84

Ionelia Toarc

fie o mahala româneasc , o familie de români sau m car reminiscen e toponimice úi de port românesc181. Un argument conving tor despre vechimea românilor aici, îl contituie úi realitatea geografic . Bazinul încadrat de cele dou râuri Timoc úi Morava, este umplut aproape în întregime de masivul carpatic, de Mun ii Serbiei, care se continu de la Dun re úi pân la izvoarele Timocului. Nicolae Iorga consider c acest inut se prezint cu caractere geografice, etnice úi lingvistice asem n toare cu inuturile olteneúti úi b n ene182. ùi dup p rerea lui Vâlsan, caracterul inaccesibil al mun ilor a fost motivul determinant pentru care nici un alt popor, exceptând pe cel românesc, nu a p truns în interiorul lor. “Cuib ri i în fundoane, zbeguri183, f când pu in agricultur , p storit sau pescuit, românii s-au perpetuat în ciuda vremurilor grele, inutul Por ilor de Fier, mai mult ca oricare altul, ascunde taina form rii úi conserv rii poporului românânesc”184. Vicisitudinile vremii au fost potrivnice oric rei tentative a românilor de a coborî la úes úi de a întemeia sate. Migra iile popoarelor barbare dar úi desele r zboaie dintre bulgari, pe de o parte, francezi, apoi unguri úi sârbi, pe de alta, au obligat popula ia autohton , româneasc , s -úi caute un ad post mai sigur, pe care l-au g sit în munte, fiind constrânúi s r mân în ascunz torile lor “zb guri s-a zâs când lumea fuge úi s-astrânge într-un loc, s pitul ”(B.N.185). Mai mult decât toate, invazia turceasc , i-a obligat pe români s r mân pe platforma mun ilor pentru totdeauna186. Ca urmare a acestor considera ii geo-istorice se poate în elege p trunderea numirilor str ine în toponimia dintre Timoc úi Morava, mai ales
Lj. Jovanovic, (1903), Mlava, Antropogeografska proucavanja, în Srpski etnografski zbornik, Knjiga V, Beograd, p. 294. 182 N. Iorga, (1922), Histoire de Roumains et de leur civilization, p.6: “Oltenia se apropie mai mult de Serbia, Oltul al c rui nume îl poart , fiind o Morav a rmului stâng al Dun rii” 183 sbeg (zbéguri), în DER, are mai multe sensuri: poate sb g (cea , pâcl ) de origine necunoscut , sau b l rie, buruian (probabil din zb g). În regiune este folosit cu sensul de ascunz toare, posibil f cut printre h iúurile de munte, unde popula ia nu putea fi g sit de pr d tori; refugiu. 184 George Vâlsan, George Giuglea, (1911), Românii din Serbia, Atelierele Socec, Bucureúti, p.16. 185 În vederea p str rii confiden ialit ii, s-au folosit doar ini ialele informatorilor din teren, alte date personale reg sindu-se în anexa nr. 1, de la sfârúitul lucr rii. 186 Acest proces se poate urm ri úi la satele aromâneúti. Cf. Th. Capidan, Macedoromânii, Etnografie, Isorie, Limb , p. 30.
181

85

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

în zonele joase. Dar, în timp ce úesul a fost str in, muntele a r mas românesc, de unde úi numeroasele denumiri româneúti pentru marile unit i geografice. Acest fapt este confirmat úi de prezen a masiv a satelor româneúti grupate compact, în zona montan . Satele sunt úi în prezent împ r ite pe mahalale sau c d lâce, ce poart numele familiilor, iar altele veritabile nume topografice, fiind desp r ite uneori de ogaúe. Ele erau înconjurate de p úuni úi câmpii, ce ajungeau nevoilor vie ii pastorale. Îns dup defriúarea p durilor, tot mai multe sate devin agricole. Dup tipul grupelor etnografice, aúez rile româneúti din regiunea Serbiei de r s rit, se împart în aúez ri de “munteni-ungureni” úi aúez ri de „ rani”. Dup cum se poate constata, aúez rile din prima categorie sunt dominante, situate în marea lor majoritate, la vest de mun ii Miroþ, Veliki Graben, Deli Iovan, pân înspre bazinul Moravei. Sunt sate montane, ocupa ia principal a locuitorilor fiind creúterea animalelor. Satele de rani sunt mai pu ine ca num r, úi le întâlnim aúezate în zona de câmpie din bazinul Dun rii úi Timocului, ocupa ia de baz fiind agricultura. Legende despre întemeierea satelor. Legende despre întemeierea satelor nu sunt foarte numeroase, îns ele exist . Despre satul Cesljeva Bara, s tenii cred c numele provine de la „vreo fat s-a dus s s spele, c s duce la turc. A fost vreo fat , a chemat-o Zlotana, m i frumoas fat -n sat. Cu cosâ a blond , cum zâce i voi, galben , úi acu turcu a venit din deal de sat dup poriz (bir) úi cheam s le dea porizu, bani, grâu. Mora s s dea úi-n natur . Fata m i frumoas , muierea, mora s s duc s doarm cu turcu, vrei, nu vrei. ùi s duce fata s s spele la bara aia, acia, c ciúleva – s-a pieptinat, c la noi s zâce peptini, a bara-râu” (B.N.). Numele satului Ram, se crede c provine de când au fost “râmlenii (romanii) aicea, la 2000 de ani, este aicea deasupra, a fost Lederato, a fost logor, voiska(armat ), rimleni, ce a fost, p pe urm când a venit turcii la noi, ei a stricat aia Lederata úi a f cut
86 Foto 18 Ruinele cet ii romane din satul Ram

Ionelia Toarc

încoace, de acuúi biseric , de acolo a scos piatra, a lucrat, úi aicia a f cut raia, ala e f cut înainte la 500 de ani”(M.M.). Despre denumirea satului Šerbanovac (ùerbanov ), locuitorii cred c vine de la numele de cerbi. În grai local, cerbilor li se spune erbi, satul fiind întemeiat se pare, pe locul unde veneau cerbii s bea ap , acest loc alt dat acoperit de p duri, fiind str b tut de un râu cu ape calde, termale. Legenda pare s fie adev rat , prin prisma faptului c acest râu cu ape calde curge úi ast zi prin centrul satului, unde localnicii au amenajat dou bazine. Unul este destinat b ii publice, iar altul amenajat Foto 19 Bazin amenajat pentru pentru sp larea hainelor, mai ales pe apele termale din satul timp de iarn , apa fiind foarte cald . ùerbanovac, unde localnicii spal Altor sate li s-au dat nume dup rufele personalit i importante din istoria Serbiei: Mihailovac, Milutinovac, Dusanovac, Alexandrovac; alte aúez ri se pare c îúi trag numele de la animale: Carb-Carbulovo, Vidra-Vidrovac, Corbu-Corbova; Brestovac ar proveni de la un loc cu ulmi-brest în limba sârb ; numele satului Kriveli poate s fie din limba latin :gribelius-sit ; Osnicea „numele satului nu s útie de unde e. Zâc unii, c e din magari(m gari), în latin , osinus, asinus. M i întâni Osnicea e scris în popis(registre de recens mânt). Turcii când a scris lumea i s-a zâs Asnici, Asnice” (F.P.). Numele satului Rešanac – poate proveni de loc cu mult secar , “ei (sârbii) îi zâc c-a fost mult s car rajen, sârbeúte, aici a fost Stigu, m i mare câmp, m i mult s-a pus s car . Noi zâcem româneúte Raúan u”(A.D.). Studiul satelor, al vechimii lor, al num rului úi originii locuitorilor, deúi bazat pe un material documentar insuficient, ca úi realit ile geografice, au darul, în primul rând, s confirme adev rul, care se degaj în mod firesc din capitolul istoric: vechimea elementului românesc dintre Timoc úi Morava.

87

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

OCUPA IILE TRADI IONALE Condi iile geografice, climatice úi pedologice favorabile au dus la dezvoltarea agriculturii, creúterea animalelor, viticultura, cultura pomilor fructiferi úi pescuitul (pentru riveranii apelor). Slobodan Zecevic remarc afinit ile unor grupuri etnice c tre anumite ocupa ii: locuitorii veni i din Kosovo se ocupau mai mult cu viticultura, “imigran ii dinarici úi valahi, numi i Ungureanu” s-au orientat c tre creúterea animalelor, iar “valahii numi i rani”, erau agricultori, în opinia cercet torului, “fluxurile migratoare c utând un climat analog celui din inutul natal, care favoriza practicarea vechilor meserii”187. Foto 20 Fabricarea ciumurului, În aproape toate zonele se cultivau sat Clococevac cânep , in, care se topeau în apele curg toare sau în b l i special amenajate, ”în topil ”. În zona Clococev ului oamenii úi în prezent se mai ocup cu fabricarea c rbunilor de p mânt (a ciumurului), precum úi cu confec ionarea din r chit a diferitelor obiecte casnice. Fabricarea de rogojini era recunoscut în satele Bukovce úi Kobiúnica, iar prelucrarea pietrei în satele Vidrovac úi Mokranje. B CIA. Creúterea animalelor în trecut, se remarca prin înfiin area de stâne úi angajarea de ciobani. Pentru prezent, num rul animalelor fiind mai

Foto 21 Stân pe moúia satului Brezovi a
187

Foto 22 Însemnarea oilor

S. Zecevic, op.cit., p. 37

88

Ionelia Toarc

mic, se practic paza cu rândul, în func ie de num rul de animale pe care le are fiecare familie. Activitatea de îngrijire úi folosire în comun a oilor, de c tre mai multe gospod rii, poart în regiune úi în prezent numele de “b cie”. P rerile sunt împ r ite în privin a provenien ei acestui obicei. Geograful sârb Cvijiþ constat înc din 1918, c în zonele în care creúterea animalelor s-a diminuat ca importan , ranii se grupeaz úi “ in oile cu un cioban comun. Ei fac la comun brânza úi laptele”188, el considerând c aceast institu ie a “beciei”, este de provenien sârbeasc . Pe de alt parte, Zecevic la 1970, amintind de obiceiul “batchija”189, nu d nici o origine a obiceiului, el afirmând c nu exist nici o diferen în organizarea creúterii animalelor între grupurile entice care tr iesc în aceleaúi condi ii geografice úi economice, diferen e existând doar între satele de câmpie úi cele de la poalele mun ilor, indiferent de originea popula iei respective. Totodat úi românii din satele de munteni-ungureni îúi revenic obiceiul, aducând ca argument faptul c sunt singurii p str tori ai ritualurilor legate de obiceiul b ciei (ritualuri descrise în capitolul legat de Obiceiuri calendaristice). GOSPOD RIA TRADI IONAL ùI MODERN . ùi în regiunea Serbiei estice, aúez rile au evoluat, ca peste tot, de la cele primitive úi provizorii, pân la structuri arhitecturale dezvoltate. Ca form ini ial de locuire, sunt men ionate bordeiele, aúez ri primitive, pe jum tate îngropate în p mânt. Le întâlnim în memoria celor mai vârstnici localnici, existen a acestora fiind confirmat atât de etnografii sârbi sub numele de “burdelj”, cât úi de toponimele din teritoriu, pân nu demult numele satului Ljubicevac fiind Bordei Foto 23 Gospod rii concentrate în (Bordelj). vatra satului Acest tip de construc ii s-a

188 189

Jovan Cvijic, op.cit., p. 182. S. Zecevic, op.cit., p. 38.

89

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

p strat în regiune, pân în a doua jum tate a secolului al XIX-lea190. Gospod riile din trecut, ca úi cele actuale se caracterizeaz prin concentrarea lor în vatra satelor. Localizarea vetrelor nu difer mult de cea din trecut, în unele sate fiind totuúi semnalate schimb ri de vatr : “da la noi s zâce c satu n-a fost aicea, da a fost în deal. Aici a fost tot p dure. Lumea care a venit aicea, a cistit(t iat) p durile alea úi s-a f cut sat. Ali

Foto 24 Cas veche ùipikovo

Foto 25 Casa veche cu podrum, a lui Cucuvic Branislav (a lu Ioni ) din ùipikovo (ùipicova)

cum s-a f cut sat: mijlocu lu sat a fost, unde a fost primariu, a fost iaca aicia di la noi din vale, s zâce la fântâna mare, naci ea a fost pi lâng izvor. Al nostru cotun a fost vreo 500 de m, aicea-n vale, iast o fântân mare, frumoas , a fost, ali acu nu e lume, nu-i nimica, satu-i pust”(B.N.Cesljeva Bara). În func ie de condi iile locale (poduri întinse de terase sau linii de izvoare în lungul zonelor de contact), satele din regiune prezint fie form poligonal neregulat , fie alungit prin înl n uirea lor pe kilometri întregi. Tipologia locuin elor. Dup tipologia lui Cvijic, casele fac parte din tipul morav, la 1918, el g sind mai Foto 26 Cas veche renovat , sat ales pe v ile râurilor Pek, Dun re úi Metovnica (Metoni a) Timoc úi case moderne al turi de cele tradi ionale. Tipul morav de cas se caracteriza prin casa masiv , p trat , construit din lemne sau tugl
190

National Museum Zajeþar, (2011), Collecions and Exhibition, Zajeþar, p. 39-40.

90

Ionelia Toarc

(c r mid ) f r “finisaje”, acoperit cu c r mid ( igl ). Era caracteristic vatra din lemn, de mari dimensiuni. De asemenea, în satele care erau situate în apropierea p durilor, pân în secolul al XIX-lea, casele erau construite în întregime din lemn, cadru fiind construit cu lemne uúoare úi flexibile, iar pere ii umplu i cu materiale corespunz toare. Defriúarea p durilor a dus la dispari ia acestui tip de case.

Foto 27 Case moderne, construite lâng case vechi, sat Porodin

Majoritatea caselor vechi aveau temelia construit din piatr , iar partea de sus construit din bârne úi scânduri de lemn úi câte o fereastr “penger 191” mic la fiecare înc pere. Ele erau acoperite (cutrupite) cu “c r mid ”192 (este de fapt o inversare de termini, denumirea de c r mid fiind dat de fapt iglei, c r mida propriu zis , fiind denumit la românii din

Foto 28 Planul unei gospod rii din Porodin: p tulul/ambarul lipit de magazie (st.), tuc naua (în spate), casa (dr.), cocina úi cote ul (în spatele casei)
191 192

Foto 29 Organizare gospod rie, sat Voluia

Termen turcesc pentru fereastr , folosit în anumite sate: ùerbanovac, Porodin etc... c ramida, este denumirea dat iglei, igla fiind numit de românii din estul Serbiei, tugl .

91

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

estul Serbiei, tugl ). Dup primul r zboi modial, casele încep s fie construite din piatr úi de tugl , cl dite pe podrum, lipite cu tencuial úi acoperite cu olane (numite rep193 în Isânov 194).
Plan general de gospod rie: 1-obor/b t tura, 2-casa, 3tuc naua, 4-p tul/ambar, 5-cocina/cote , 6-gr din legume în cazul gospod riilor mari

Organizarea gospod riei “pla ului”. În vatra satelor este specific úi în prezent, existen a unei singure locuin e în perimetrul gospod resc. În majoritatea cazurilor, chiar úi dup c s toria copiilor, în cazul în care unul dintre ei, de regul cel mic, este oprit în cas , acesta locuieúte în aceeaúi cas cu p rin ii, nu separat. M rimea úi num rul construc iilor a depins întotdeauna de averea familiei, dar úi de spa iul disponibil dat de configurarea terenului. În cadrul “pla ului”, gospod riei, fiecare construc ie îúi are locul ei bine stabilit. Anexele sunt aceleaúi în toate satele din regiune, singure denumirile unor anexe fiind diferite de la sat la sat, func ie de zon , dar úi de grupa etnografic din care fac parte locuitorii satelor respective. În mijlocul gospod riei este “oborul”, „aria”, „b t tura”, în trecut de obicei nepietruit . În prezent, este pavat cu dale sau cu beton. În gospod riile cu p mânt mai mult, casa se construia în mijlocul

Foto 30 Tuc na veche, din p iant cu chirpici (dr.) úi tuc na modern (st.) rep – igl [din sârb. crep]. Termenul este foarte rar folosit. G. Z icereanu, B.Abraúevici, (2007), Isânov ul în timp úi spa iu, Editura Banatul Montan, p.41.
194 193

92

Ionelia Toarc

„oborului”, în spatele casei râmânand loc pentru lucrarea p mântului, sem nându-se de obicei „crâmpei” (cartofi) úi legume. Dac pla ul era mic, casa se construia pe lateral, de obicei în partea opus intr rii principale. În func ie de aúezarea casei de jur înprejurul cur ii, urmau anexele “leaurile”, necesare oric rei gospod rii. “Tuc naua195” era cea mai important dup locuin . Format din dou p r i, desf úurat pe vertical , era utilizat pentru ad postirea animalelor, (în partea de jos) úi a fânului, mai târziu úi a “tulenilor” (cocenilor) pentru hrana animalelor (în partea de sus). În unele sate tuc naua era folosit doar pentru depozitarea furajelor, pentru vite fiind construite “coúerele”. În alte sate, coúerele erau folosite pentru depozitarea porumbului. Urmau “p tulele” sau “ambarele” pentru porumb úi grâu, “tot s-a f cut m i nalt, s bat vântu, s usche, ambar de grâu, a fost”(A.D.), în prelungirea lor sau în fa a acestora fiind amenajat un spa iu pentru uneltele Foto 31 P tul/ambar folosit necesare lucr rii p mântului, care de pentru cereale obicei se f cea cu boii. Mai erau anexele pentru porci úi p s ri, denumite diferit în satele de rani úi munteni. Dac în satele de munteniungureni porcii stau în “cocin ”, iar p s rile în “cote ” (ùerbanov ), în satele de rani denumirea este inversat : “cote ul” este pentru porci, iar “cocina” pentru p s ri. O alt denumire întâlnit pentru locul unde se ineau g inile este cea de “curitnic” sau “curelnic”. Unele gospod rii mai aveau în “obor” Foto 32 Cas b trâneasc (curte) úi fântân sau “ceúmea”. În prezent, din ùerbanov acestor anexe li se adaug garajele pentru maúini.

195

Termen folosit în toat regiunea

93

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Spre sfârúitul secolului al XIX-lea, locuin ele cele mai vechi erau compuse de cele mai multe ori din dou piese: “sob 196” (înc perea de locuit) úi înc perea cu vatra, unde se preg tea hrana, denumit “ogeac” în satele de rani: “casa câte dou sobi. La vatr , pe vrâjnic( est), pe lan uri s-a pus c ldarea, s-a aninat(atârnat), apoi s-a f cut pâinea în vatr , muma mea când am fost mici, f cea m lai, c atunci nu s-a m i mâncat pâine, ma m lai. Încint , face focu-n vatr , face mult, mult, mult úi pune vrâúnicu deasupra úi pe urm când s -ncint desupra bine vatra, ÿin jos ea trage focu úi m tur , m tur bine úi pune m laiu. ùi desupra pune vrâúnicu c e f cut aúa, are un la de r dicat, úi deasupra puni c rbuni, de vrâúnic. ùi-l laúi. Tu Foto 33 Soba/camera de dormit a acuma cu o lope âc , ceva, r ceúti babei Petria, 91 ani, sat Luchia câta vrâúnicu. Vez cum e el, frumos, s-a copt, îl cunoúti când e copt, úi pe urm iai vrâúnicu úi sco î m laiu. A do margine fierbe oala. Oala a fost de pomânt. ùi o astruci(acoperi), n-a fost atuncea ca acuma. ùi pân sara s-a pus cotaua, faci coleaúa(m m liga), frigi sl nin , jum re î úi gata cina”(N.S.). În camera de dormit “în sob ”, pe plafon, erau fixate culmi de lemn, pe care se puneau hainele. Mai târziu, acestea au fost înlocuite cu belciuge de fier. Sub “ogeac”, de cele mai multe ori se g sea “podrumul” (locul de depozitare a produselor agroalimentare), în “podrum s-a ânut ciuberele cu carne”(P.S.), “ardovu” sau “îrdovu” (butoaie mari) cu vin úi rachiu, “putin úi ardov pentru comin ”(B.C.). Unele locuin e, înainte de intrarea în cas , aveau într-o parte tind , iar în partea Foto 34 Cas b trâneasc cu opus înc o camer , folosit ca tind , sat Slatina, Bor magazine de alimente. Dup Cvijic casa era format din trei peise: marchiz , kuüa úi soba sau ultimele dou , întâlnindu-se exclusiv în satele aglomerate.
196

Soba-camer în limba sârb , termen preluat úi de românii din regiune.

94

Ionelia Toarc

Dup C. Constante, la începutul secolului XX, locuin a era format din: “casa -unde arde focul, in varnicu- stul, coleúeru, g le i, cobilc 197, cârli pentru m lai, plosca de p mânt. Soba de dormit, pivni a úi podrumul pentru iarn , case cu paie, scânduri úi pu ine lespezi. Lâng cas curelnic pentru g ini, toblari198 pentru vaci, obor îngr dit cu nuiele pentru porci, iar mai la o parte ambarul úi cazanul pentru rachiu. Unele au úi gr din -baccea”199. Materialele de construc ie. Îni ial, atât locuin ele cât úi anexele erau f cute din nuiele împletite, lipite cu p mânt; din p iant úi chirpici “p mânt cu pleav , p mânt de bocúe, de-al galben”(B.C.); “din lemn, lipit cu imal . Cu pleaua. Col nici, aia s-anv luit, s-a pus grinzî, din grind pân -n grind , s pune cu p mânt úi s lipesc úi pr urm cu imal de jos úi s v ruie cu var”(A.D.) sau lipite cu noroi, în care se punea pleav úi paie.

Termen întâlnit în prezent în satele de munteni-ungureni, în satele de rani întâlnim termenul de “cobili ”. 198 În satul Metovnica l-am întâlnit cu sensul de “úur ”. 199 C. Constante, op. cit., p. 247-148.

197

95

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Începând cu perioada interbelic , c r mida ars

(tugla), a înlocuit

Foto 35 Evolu ia în timp a gardului: gard împletit din nuiele (st. sus), gard din stobori (dr. sus), gard din piatr (st. rând 2), gard pl ci beton (dr. rând 2), gard modern (jos)

aproape în totalitate celelalte materiale de construc ie. Gardurile erau din nuiele împletite pe orizontal (cele mai multe), din tarab sau blan (scânduri puse una lâng alta), úi chiar din chirpici,
96

Ionelia Toarc

c r mid sau piatr . Mai nou se fac din beton, în partea inferioar úi fier (în form compact sau plas ) în partea superioar . Unele garduri sunt în totalitate construite din beton, chiar úi pân la în l imea de 2m. Obiceiuri de construc ie. S-au p strat de-a lungul timpului. La temelie se mai îngroap înc , în mod constant, un cap de cocoú, cu variantele: cap de g in , de miel, “când pui temeliu, iast care taie cocoú, ali iast care taie berbec, úi-i pune capu-n col . Capu úi ce bani lap d , acia în col îl taie”(N.S.). Acestea sunt interpretate ca substitute ale jertfei umane úi ca o

Foto 36 Case moderne, sat Malaini a (s.) úi Veliko Gradiúte (d.)

plat a simbolic pntru ob inerea bun voin ei fiin elor supranaturale. La c priori, când se ridic construc ia „când s face sus, s pune leamnu deasupra, în urm s face faú de flori, coroan úi s-anin sus, s leag o kil de vin, dou , câte vrei úi to î maistorii s pune la darurile alea. Care m i bun maistor e” (P.S.). În teren, în prezent am g sit cu mare greutate case mai vechi de 50 de ani, casele b trâneúti fiind o raritate, iar cele g site erau într-o stare avansat de degradare. Fie proprietarii nu le mai folosesc, ei construindu-úi locuin în ultimul timp pe locul fostelor s laúe, fie urmaúii proprietarilor fiind pleca i din sat, nu se mai întorc. Din p cate, majoritatea locuin elor actuale nu se mai încadreaz într-un tip anume de case (în special casele din v ile Moravei, Dun rii úi opútina Negotin), modelul fiind preluat din zonele în care proprietarii îúi au locul de munc (mul i dintre aceútia fiind pleca i înc din anii ‘70 în str in tate). Cu toate acestea, este de remarcat faptul c locuitorii p streaz acelaúi tip de organizare a spa iului gospod riei actuale, precum úi denumirile date cândva anexelor.

97

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

S laúele/colibele. O caracterisic a românilor dintre Timoc úi Morava, cu prec dere a românilor munteni-ungureni, o constituie aúez rile lor, numite “s laúe” sau „colibe”: „toat casa, sate rumâneúti, cum noi zâcem vlahe, obavesno or avut colibe. În coliba aia (iast cu tind ), bunari (fântân ), tot ce trebuie de o femilie. În inte s-a f cut zb gurile”(B.N.). Astfel de aúez ri se reg sesc cel mai adesea în satele situate pe dealuri, la poalele muntelui úi mai pu in în cele de câmpie. Foto 37 Colib -s laú transformat în Acest gen de aúezare specific aúezare permanent , p streaz acelaúi plan românilor are un trecut îndep rtat, de func ionare al gospod riei probabil din primele zile ale venirii turcilor în acest inut. Devast rile pricinuite de ei, înc lc rile zilnice, nesiguran a zilei de mâine, au determinat popula ia b útinaú , s se retrag în locuri mai ferite, în aúa-numitele zbeguri, unde, construindu-úi o c su din nuiele úi “astruc mânt” (acoperiú) de frunze, úi-au creat un ad post pentru familiile lor úi “imania” (averea) lor200. Aceste s laúe sunt r sfirate pe întinderi uneori considerabile: “n-a fost c úi, ma colibe de animale, de lea. Lumea trage la colib . O colib de la alta a fost câte 20 de km, e c s-a b gat pin p durile alea”(B.N.). Acestea se întâlnesc úi la românii din Banat úi Bulgaria, s laúul ini ial reprezentând numai o cas pentu ad postul vitelor201. Cu timpul românii s-au mutat cu totul, s laúul reprezentând: casa ranului, ad postul vitelor, împreun cu averea sa, p úunea, livada úi arina. Sunt úi situa ii în care colibele nu s-au mai întrebuin at, fiind l sate în ruin , ca urmare a sc derii num rului de animale. Românii mai au úi o cas în satul propriu-zis, unde nu coboar decât în anumite cazuri: când trebuie s mearg la oraú sau îl cheam opútina (prim ria), la s rb tori sau s aib grij de casa din sat.

Th. Capidan, (1943), Simbioza albano-român , în Revista Funda iilor Regale, Bucureúti, p.247. 201 St. Manciulea, State úi s laúuri din Câmpia Tisei, p. 145-174. cf. I. Conea, Carpa ii hotar natural, p.66.

200

98

Ionelia Toarc

De cele mai multe ori, în jurul celui care úi-a durat o gospod rie trainic în s laú, s-au adunat úi al ii, încât dup un timp s-a n scut un sat întreg, s laúul fiind astfel forma primitiv a multor sate din regiune. De exemplu, satul Zlot era în sec. al XVIII-lea un loc acoperit de s laúuri, f r s aib m car un nume de sat, de aceea un cartograf austriac îl reproduce în hart corect: Salasch202. Belaica, pân în sec. al XV-lea era locul unor s laúe, care abia în a doua jum tate a acestui secol a luat aspectul de sat. Satul Busur a fost întemeiat de locuitorii unor s laúe din Cestobrni a. Mai pot fi citate multe exemple, pe culmile mun ilor num rul s laúelor fiind impresionant. Sate ca Tanda, Podgor , Boletin, Vratna, Volnia, Colibe, Dobârne, Lescov , Poliana úi multe altele sunt propriu-zis s laúe203. Geograful Cvijic aminteúte úi el de asemenea aúez ri în spa iul Serbiei de R s rit, “p storii sârbi locuind în sate temporare numite katun”204. Pe lâng s laúe, mai apar úi construc iile numite “pivnice”, destinate producerii úi conserv rii vinului, construite la marginea satului Foto 38 Pivnice – locuri de propriu-zis, pe care Zecevic le atribuie 205 depozitare a vinului locuitorilor de etnie sârb . Cimitirul, cu denumirea generic “la mormin i206”, sau “grobiúte207”, se afl de cele mai multe ori la marginea satului. La fiecare mormânt se pot vedea prunul (acolo unde se mai pune), crucea tradi ional din lemn, care în ultimul timp tinde s fie înlocuit cu cea cump rat úi monumentul funerar din marmur “spomenicu”, care trebuie pus pân la pomana de un an. În trecut, crucile funerare, pe lâng prun, au fost singurele care au marcat mormintele.

202 203

Al. Vasilescu, Registrul tuturor localit ilor cuprinse în harta Olteniei, p.351. L. Boga, op. cit., p.13-14, G.Vâlsan, Românii din Serbia, p.11 “La noi cânt cocoúul mai mult pe deal decât la vale”, spun locuitorii acestor sate. 204 Jovan Cvijic, op.cit., p.178. 205 S. Zecevic, op.cit., p. 34. 206 Denumirea ete caracteristic pentru satele româneúti din întreaga regiune. 207 Termenul este rar folosit, l-am întâlnit numai în satele Ram úi ùipikovo.

99

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

„Cru a“, crucea tradi ional din lemn, se face din lemn de s lcâm, stejar sau gârni , pentru c aceste specii de copaci rezist foarte mult. Crucile funerare se construiesc dup anumite norme generale, îns forma lor poate diferi de la sat la sat, func ie de meúter, acesta punându-úi amprenta asupra confec ion rii acestora, în aúa fel încât crucile se pot identifica dup cel care le lucreaz . Ele se lucreaz fie dintr-o singur bucat de lemn, fie din dou buc i de lemn. Dintr-o bucat de lemn se Foto 40 Petrec toare din satul fac în Podgorac, Bogovina, Valakonje, Metoni a Savinac, Lubnica úi în zonele marginale din Osniü úi Mali Izvor. Din dou buc i de lemn, puse în cruce, se fac în Baþevica, Dobro Polje, Osniü - în partea veche a satului, Gamzigrad, Šarbanovac, Lukovo, Metovnica úi Zlot208. În anumite sate, crucile au forme diferite de la femeie la b rbat. Crucile funerare se vopsesc cel mai des în culoarea roúie, dar în unele sate, se dau cu vopsea de protec ie albastr sau verde. La fiecare mormânt din satele româneúti se afl puse la picioarele Foto 39 Valakonje (s.) úi Bogovina (d.): cruci mortului úi câte o m su pentru femei úi b rba i úi cu o banc sau dou , deoarece în timpul anumitor s rb tori, când se d de poman mortului úi în cimitir, e bine s se ia câte o gustare acolo úi de c tre cei vii, ca mortul s nu m nânce singur. În cimitirele vechi din majoritatea localit ilor, se pot observa úi cruci din piatr de diferite forme, care au fost folosite în trecut, pentru a marca mormintele.

208

informa ii culese de la F. P., sat Osnicea.

100

Ionelia Toarc

Cimitirul satului Criveli. Cele mai interesante dar úi mai bine conservate cruci de piatr le-am întâlnit în cimitirul satului Criveli, multe dintre ele datând din secolul al XIX-lea. Dup str mutarea vechiului sat

Foto 41 Cruci de piatra din secolul al XIX-lea, din cimitirul satului Criveli

Criveli, datorit extinderii minei din Bor, crucile úi osemintele din vechiul cimitir au fost mutate într-o margine a noului cimitir, aceast parte constituindu-se ca un adev rat muzeu în aer liber al monumentelor funerare vechi. Simbolurile sculptate în aceste cruci sunt pline de semnifica ii str vechi, oglindind foarte bine credin ele românilor din regiunea estic a Serbiei, aceste simboluri reg sindu-se úi pe pâinile rituale. Cimitirul vechi al oraúului Bor. În 1903, mina de cupru din Bor, una dintre cele mai mari din Europa, a fost deschis pentru prima dat , fiind un moment important pentru dezvoltarea oraúului. Timp de aproape 100 de ani, popula ia oraúului a fost Foto 42 Cimitirul vechi al oraúului Bor una dintre cele mai diverse, mina atr gând cet eni din multe state europene. Astfel, cimitirul vechi al oraúului Bor este o important moútenire a perioadei comopolite a oraúului, fiind martorul convie uirii, dar úi al mor ii laolalt a diferitelor na ionalit i.
101

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Se mai disting înc , al turi de mormintele popula iei b útinaúe, în mare parte româneasc : Munüanu Dimitrai (1893-1966), Staicovic Stoian (18441934), Radovanociv Darinca (1888-1974), Munþion Dimitria (1868-1928), Bogdanovic Elena (1828-1963), Pavlovic vetco (1897-1968), Kalinovic Velco (1898-1953), Aleksandru Guranu (decedat în 1939), úi mormintele unor cet eni francezi: Mocq Jeanne (decedat la 1914), Maria Katerine Marchand (decedat în 1927), Henry Marc de Rotalier (decedat în 1909), Gelisse Jean (decedat la 1923); cet eni italieni: Berti Batista (1884-1937), Berti Maria (1873-1949), Jeanne Barbieri (1920-1923), Stefano Bracco (1870-1940), Piacenti Carlo (decedat în 1907); cet eni nem i: Albert Vaidinger (1902-1969), ùul Jovan (1905-1973), ùnaider Rudolf (19081955), Ferdinand Ketterlin (decedat în 1952); cet eni ruúi: Korovaev Alexei (1884-1964), Veleaev Mihail (1869-1951), Veleaev Natalia (18731953); cet eni musulmani: Redzepovski Ahmet (1902-1975); cet eni unguri: Fugo Ianoú (decedat în 1966). Mormintele "într uúa casii sau într uúe, într poarte". Un fapt deosebit de interesant l-am constatat în satele Duboka (Dâlboka) úi Voluja (Voluia), mor ii fiind îngropa i ca úi în Platforma Luncanilor din România, pe propriet ile particulare “în imanie”, în fa a casei, în curte sau între gospod rii. Acest tip de înmormântare nu l-am g sit consemnat în nici unul dintre documentele consultate pentru realizarea acestei lucr ri, singurul care mi-a confirmat acest obicei fiind etnologul Paun es Durlic, fostul director al Muzeului de Etnografie din Maidanpek. Etnologul Paun es Durlic afirm c înmormântarea în curte, sau cum “se zice aici într uúa casii sau într uúe, într poarte”, se întâlneúte numai la românii munteni-ungureni, în multe sate din inutul Zvižd (Zvijd), dar úi în unele sate de pe valea Mlavei: satele Ranovac, Rasanac úi Kladurovo. Obiceiul ar fi de "când a tr it lupii ai albi" (P.D.), acest tip de îngropare fiind legat de faptul c popula ia autohton îúi avea în trecut, locuin ele (ini ial bordeie, colibe-s laúe úi mai apoi case), r spândite, puse pe moúie, departe de mijlocul satului, pe culme, aceasta fiind singura modalitate de a-úi îngropa mor ii. Chiar dac în prezent popula ia tr ieúte în sate de tip adunat, obiceiul s se îngroape în moúie, persist úi în ziua de ast zi. Cu toate c oficial, biserica sârb úi autorit ile nu sunt de acord cu acest fapt, tacit se permite practicarea acestui obicei, din moment ce la înmormântare preotul oficiaz
102

Ionelia Toarc

slujba religioas . Locuitorii din inutul Zvijd, cred c este mai bine pentru om "când s -ngroap în moúia lui" (P.D.). Foto 43 Morminte pe p úunea de lâng cas , sat Voluia Dup cum s-a putut constata, regiunea este una preponderent rural , condi iile geografice punându-úi amprenta asupra m rimii, morfostructurii, fun ionalit ii úi caracterului permanent sau temporar al aúez rilor rurale. Aúez rille mari, în general cu structur compact -adunat sunt situate în câmpii (Câmpia Moravei úi Câmpia Negotinului), în depresiunile úi v ile largi dintre mun i. În restul zonei predomin aúez rile mijlocii úi mici, cu structur risipit , regiunea fiind preponderent muntoas . Mul imea úi varietatea tipologic a aúez rilor din Craina Serbiei relev condi iile favorabile de locuire a acestora, iar în timpuri istorice de a ad posti un num r sporit de locuitori ca urmare a pericolelor iminente din zonele de locuire vecine. În general se constat o zonalitate a aúez rilor în func ie de m rimea lor, cele mari fiind situate la altitudini joase, iar cele mici fiind risipite pe versan i sau p platformele de eroziune. Numeroasele aúez ri permanente de azi provin din transformarea dea lungul timpului a aúez rilor temporare sau sezoniere, numite s laúe sau colibe, ca urmare a extinderii agriculturii montane, a creúterii animalelor sau a defriú rilor. Aceste colibe erau considerate ca a doua cas , ca niúte anexe ale satelor de pe vale. Al turi de s laúe-colibe, se remarc stânele, care se reg sesc în toat regiunea.

103

Tabel nr. 3 LOCALIT ILE CU POPULA IE ROMÂNEASC ùI MIXT DIN ESTUL SERBIEI CARACTERIZARE DUP NUM R LOCUITORI, ALTITUDINE MEDIE, ANUL ATEST RII DOCUMENTARE, GRUP ETNOGRAFIC, CERCET RI DE TEREN IONELIA TOARC
1 Recens mânt 2002210 2 Estim ri pop. 2000209 Anul atest rii212 3 3 3 4 5 6 7 8

1

Grup rom.213

Nr.

Denumire oficial

Denumirea româneasc , dat de localnici

Români/ Vlahi

Popula ie total

Români

Vlahi

Altit.211

1

SRBIJA TIMOK OPŠTINA

SERBIA TIMOC BOLIEVA

236384 11167

712.050 15849

2342 83

39736 4162

Date preluate de la Miúcarea Democrat a Românilor din Serbia, Republica Serbia, Împ r irea pe jude e, prelucrare date Svet. Karabasevic, martie 2000. 210 Date preluate din Oficiul de Statistic al Serbiei, Recens mântul popula iei pe localit i, Belgrad, 2003 211 Altitudinea medie este dat în metri deasupra nivelului oceanului planetar, conform estim rilor geodezice din h r ile topografice sârbeúti ale regiunii, scara 1: 50 000 212 Este consemnat anul primei atest ri cunoscute a localit ii pe vatra actual . Multe localit i sunt mai vechi decât anii men iona i, dar nu exist o certitudine asupra anului fond rii. Datele sunt preluate din Trâpcea Th. N., Românii dintre Timoc úi Morava, Domino, 1999. 213 Caracterul etnografic al popula iei româneúti din localitate: U: Ungureni (munteni), T: rani, B: Bufani, R: Rudari, igani, dup cercet rile f cute de etnologul Paun es Durlic 214 Graiul românesc vorbit: B: de tip b n ean, T: de tip mixt b n eano-oltean cu specific local, timocean, O: de tip oltean, R: mixt, olteano-muntean, graiurilor rudarilor, iganilor de limba român . Date preluate de la Asocia ia cultural Ariadnae Filum, Bor 215 Sunt notate cu semnul V localit ile vizitate pe parcursul cercet rilor de teren din anii 1999, 2000, 2001, 2008, 2010, 2011

209

104

Grai214

Localit i Cercetate215

Ionelia Toarc

533 1611 1310 590

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 245 1668 2475 301 1084 1455

BOLJEVAC BAýEVICA BOGOVINA BOLJEVAC 1/3216 DOBRO POLJE LUKOVO MALI IZVOR 1/3 OSNIý PODGORAC SAVINAC VALAKONJE BAùEVI A BOGOVINA BOLIO DOBRO POLIA LUCOVA IZVORU ÂL MIC OSNIùEA PODGOR SAVINA VALEACUANI-VALEA CU ANINI 409 1348 3784 415 704 565 1340 2218 365 1378 1 6 7 0 19 4 14 19 0 13 208 362 209 150 45 140 826 1157 161 881 315 250 291 350 330 300 300 260 200 240 1887 1455 1834 1455 1455 1455 1454 1560 U U,R U,R U R,U U U U U U B T T B R T T T T T

V

V V V

20 2 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14 3 BOR BUOR BRESTO BUùIA GORNIANA CRIVELI LUCHIA METONI A OSTRIELI SLACINA ùERBOV TANDA TOPLA ZLUOT-ZILOT CIUPRIA 5764 33567 32 1356 22842 4060 3140 789 1446 1586 702 1569 789 1116 2161 442 154 4280 55817 39387 2950 666 1114 1316 612 1331 654 921 1836 350 100 3757 107 47 14 0 1 7 4 17 0 6 5 0 0 6 10064 2352 732 555 905 779 373 997 219 366 953 185 61 1600

TOTAL OPŠTINA BOR BOR 1/10 BRESTOVAC BUýJE GORNJANE KRIVELJ LUKA METOVNICA OŠTRELJ SLATINA ŠARBANOVAC TANDA TOPLA ZLOT TOTAL OPŠTINA ûUPRIJA

300 560 350 323 380 200 280 237 210 400 540 265

1718 1736 1466 1730 sec.XVI sec.XVI sec. XV sec.XVIII sec.XV sec. XVI 1783 sec. XV

U U U U U U U U U U U U U

T T T T T T T T T T T T B

V V V V V V V V V V V V

216

Ponderea elementului românesc în localitatea respectiv

105

Comunitatea româneasc din estul Serbiei
1267 1510 500 1181 Sec.XVII sec. XIII 1381

BATIN BRIGHENI A CIUPRIA ISACUVA COVANI A MIATOV SUPSCA VLAùCA 450 856

871 979 20585 646 190 1712 1434 372

2 11 7 4 0 1 2 1

236 677 50 361 3 4 1 23

170 540 123 230 350 117 140 120

U U U U U U U U

B B B B B B B B

V V V

354 400 1247

25611 265 4363 565 882 433 330 195 320 200 390

427 67 2 0 317 0

Sec.XVIII

V V

Sec.XVIII 1796

DESPOTOV BELAICA DESPOTOV DVORIùTE ISÂNOA IEZERU- LACU ORAù POPOVNIC RÎMNA RECA DUTOVA(RÂS VI A) JÎGILIU (JÎGILI) 70% 80 337 380 2524 158 0 0 37 3 360 620 400 480

38 0 1 0 17 0 0 0 0 1 4

V V

Sec. XIV

U U U U U U U U U U

B B B B B B B B B B

Sec.XVIII 1733 1467

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 16 4 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 33 5 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. GOLUMB BÂRNI A DOBRA DVORIùTE GOLUMB CRIVAùEA CUDREù PONICVA SNEGOTIN JÎTCOVI A 531 1/5 150 532 665 649 328 354 290 9913 391 678 305 1896 429 193 97 201 142 65 3 2 1 19 8 2 0 1 3 870 60 0 181 88 368 37 0 73 37 70 70 166 77 340 150 128 384 180 1428 1467 Sec. XIX U U U U U U U U U B B B B B B B B B

BATINAC BIGRENICA ûIUPRIJA ISAKOVO KOVANICA MIJATOVAC SUPSKA ¼ VLAŠKA TOTAL OP. DESPOTOVAC BELJAJKA DESPOTOVAC 1/10 DVORIŠTE JASENOVO JEZERO ORAŠJE (PLAŽANE) POPOVNJAK RAVNA REKA RESAVICA ŽIDILJE TOTAL OP. GOLUBAC BRNJICA DOBRA DVORIŠTE GOLUBAC 1/3 KRIVAýA KUDREŠ PONIKVE SNEGOTIN ŽITKOVICA

V

106

Ionelia Toarc

758 758 116 240 170 1399 1819 U,R U R B B R

IAGODINA IAGODINA GLADNA(DOBRA VODA) STRIJILE-STRIJILA

70894 35589 430 479

230 14 5 178

30 0 15 12

V V V V

24 6 1. 2. 3. 53 7 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 29031 1557 626 2051 7000 904 1481 1177 60 45 40 45 50 53 50 1740 1783 1530 1524 1530 1530 1736 23613 1076 610 880 9142 727 1067 1053 216 10 4 11 67 1 8 20 568 50 13 31 112 6 50 10 T,R T T T,R T T T O O O O O O O

TOTAL OP. JAGODINA JAGODINA DOBRA VODA STRIŽILO TOTAL OP. KLADOVO BRZA PALANCA DAVIDOVAC GRABOVICA KLADOVO KLADUŠNICA KORBOVO KOSTOL

657 1366 1155 356 275 812

V

V

8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 1944 106 438 1553 1129 843 668 1393 1540

KUPUZIŠTE LJUBIýEVAC MALA VRBITA MANASTIRICA MILUTINOVAC NOVI SIP PETROVO SELO PODVRŠKA REýICA REKA RTKOVO TEKIJA VAJUGA VELESNICA VELIKA KAMENICA VELIKA VRBICA

CLADOVA P LANCA-P L NCU A GEGERA I GRABOVI A CLADOVA CL DUùNI A CORBOVA-CORBU COSTOLCASTELLUMPONTES CUPUZÎùCEA BORDEI (BORGII) VÎRBI A MIC M N STIRI A BÎRLOAGA SÎP PETROVA SELO POVÂRùCA R CI A RECA RÎTCOVA (ÎRTCOVA) TECHIA V IUGA VELESNI A CAMENI A MARE VÎRBI A MARE 317 458 783 250 186 909 129 1143 45 278 1012 967 563 265 757 996 10 4 13 1 3 6 1 5 1 5 7 2 11 2 19 5 37 6 30 4 0 5 0 42 0 4 58 0 2 17 76 15 80 40 80 190 50 75 410 160 75 90 65 80 46 40 67 90 1844 1783 1740 1844 1844 1740 1850 Sec.XVI 1844 1820 1530 1741 1530 1530 1530 1530

T T T T T T T T,R T T T T T T T,R T

O O O O O O O O O O O O O O O O

V V

107

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

1359

V V

17954 1297 674 425 436 1646 937 1000 386 1319 3128

CUCEVA BROGI A BUCOVSCA R MOùNIA EROVI A DÂLBOCA CAMNA CUCEVA LEùNI A MALABRESNI A MUSTAPICI NERESNI A RABROVA RADÂNCA RACOVA BARA SENA SÎRB ùEVI A TURIA VUCOVICI VOLUIA 1288 806 354 293 1157 932 486 1318 300 350 450 200 210 250 220 230 180 180 310 130 420 300 240 140 250 230 150 240 1718 1733 1721 1381 1378 1725 1467 1725 Sec.XV 1467 Sec.XVIII 1718 1381 1381 Sec.XVIII 1725 1467 1380 R,U U U U U U U U U U U U U U U U U U U U,T R B B B B B B B B B B B B B B B B B B B

18808 468 503 317 381 1110 712 4506 236 135 740 2365 1219 803 464 232 151 809 599 301 1123

122 5 5 3 2 4 4 15 1 2 8 20 2 11 10 1 0 9 9 1 7

5204 213 420 53 94 92 245 143 90 2 512 1175 5 555 360 61 22 349 153 207 429

V V

23 8 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 26 9 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. MAIDANPEC BOLIECIN ÂRNAICA D BI LIUG MILANOV (ORAù) GOLUBINIA IASÎCOVA CLOCOùIO 17143 803 1256 507 1335 1305 822 880 23703 672 1099 458 3132 1079 717 711 67 0 8 1 5 2 0 10 2817 70 312 131 19 2 349 45 180 320 290 70 290 700 300 1733 1718 Sec.XVIII 1733 Sec.XVIII 1818 1524 U U U U U U U T T T T T T T

TOTAL OP. KUýEVO BRODICA BUKOVSKA CEREMOŠNJA CEROVICA DUBOKA KAONA KUûEVO 1/5 LJEŠNICA MALABRESNICA MUSTAPIý NERESNICA RABROVO RADENKA RAKOVA BARA SENA SRPCE ŠEVICA TURIJA VUKOVIû VOLUJA TOTAL OP. MAJDANPEK BOLJETIN CRNAJKA DEBELI LUG DONJI MILANOVAC 40% GOLUBINJE JASIKOVO KLOKOýEVAC

V V V

V

108

Ionelia Toarc

V V V

LESCOVA MAIDAN MIROùI MOSNA RN GLAUA TOPOLNI A VLAOLEA 3752 257 1547

516 3528 468 920 2549 1305 949

431 10071 406 787 2309 1064 767

0 17 0 1 3 13 7

178 386 0 15 636 153 521

400 400 500 220 490 300 600

1833 1560 1872 1733 Sec.XVIII Sec.XVIII

U U,B,R U U U U U

T T,F T T T T T

1467

1467 Sec.XV 1467 1467 1467

V

LIDOVA TÂRLEN COBILIA CULA ÂRNIùU MIC SALACO ùLIVOV ÂRNIùU VELICO SELO VÂRBNI A ZABREGA 214 140 779 387

13853 159 969 930 699 882 768 123 611 493 462 247 140 115 215 110 88 91 200 101 98 90 200

76 1 2 13 7 2 0 0 1 0 9 7

401 3 4 296 2 0 0 0 0 0 58 37

U R U U U,R R U R,U R,U U U

B B B B B B B B B B B

1491 1381

8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 14 10 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 19 11 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. NIGOTIN ZLOCUCIA-ZLOCUTEA BUCOPCEA ÎRNOMASNI A DUPLIANA GEANOVA-GEAN 14 ICUBOV COBIùNI A COILOVA M LAINI A 40128 994 2399 426 1011 2320 2988 2507 623 971 43418 588 1442 272 564 882 1884 1355 411 683 269 18 14 3 9 19 32 11 10 4 3000 283 103 45 1 146 268 246 227 225 110 50 110 210 95 176 50 70 250 1784 1736 Sec.XV 1530 1530 Sec.XVII T T T T,U T T,U T T U O O O O O O O O T

LESKOVO MAJDANPEK 30% MIROý MOSNA RUDNA GLAVA TOPOLNICA VLAOLE TOTAL OP. MALO CRNIûE ALJUDOVO CRLJENAC KOBILJE KULA MALO CRNIûE SALAKOVAC ŠLJIVOVAC VELIKO CRNIûE VELIKO SELO 1/5 VRBNICA ZABREGA TOTAL OP. NEGOTIN ALEKSANDROVAC BUKOVýE CRNOMASNICA DUPLJANE DUŠANOVAC JABUKOVAC KOBIŠNICA KOVILOVO MALAJNICA

V

V

109

Comunitatea româneasc din estul Serbiei
CAMNI A MIC MEILOV COROGRAù MOCRANI NIGOTIN (NIGOCIN) 998 1449 913 1140 8677 392 718 517 710 17758 8 6 4 9 49 0 77 14 15 266 105 60 55 100 50 1530 1833 1530 1491 1530 T T T T T,U O O O O O

10. 11. 12. 13. 14.

V

PLAMNA PRAOVA R D IV SÂRMÂNOV SLATINA SÂRBOVLAù UROVI A BLIVANOV (BLIVANU) VRACNA PARACIN LEBINA TREùNEVI A PETROV BOùNIAC BUSUR DUBOCICA CLADUROA LISCO MÂN ST RI A MENI A OREùKOVI A ORLEVA PANCUVA 19315 ½ 348 1704 918 796 616 1122 1473 ½ 623 546 ½ 284 34511 481 1171 582 476 390 748 924 911 260 416 251 7 17 9 3 3 23 7 15 1 1 58301 715 1137 102 0 90 1 0 0 3535 0 553 171 300 26 516 419 0 0 1

1127 2296 2715 1021 1009 951 2826 316 451

953 1506 1540 464 479 502 1191 206 316

4 11 16 1 5 3 14 1 4

188 47 143 68 143 22 384 0 81

350 60 40 50 60 40 80 110 120

1530 1530 1530 1530 1530 1530 1530 1530 1530

U T T T T T T,U,R T U

T O O O O O O O T

V

15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 39 12 1. 2. 35 13 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 240 250 1453 1737 160 218 176 252 141 166 230 166 124 202 Sec.XVII 1820 1467 1428 1467 1820 1382 1380 1381 1467

MALA KAMENICA MIHAJLOVAC MILOŠEVO(KOROGLAŠ) MOKRANJE(MILANOVO) NEGOTIN 1/2 PLAVNA PRAHOVO RADUJEVAC SAMARINOVAC SLATINA SRBOVO UROVICA VELJKOVO VRATNA TOTAL OP. PARAûIN LEBINA TREŠNJEVICA TOTAL OP. PETROVAC BOŠNJAK BUSUR DUBOýKA KLADUROVO LESKOVAC MANASTIRICA MELNICA OREŠKOVICA ORLJEVO PANKOVO U R R U U U U U U U U U U T T B B T B B B T B

110

Ionelia Toarc
PETRO (MEDVEGE) RÂNOV RAùAN (RAùAVE ) STAMNI A STARCIVA POPO LAOLEA MARE VITOVNI A JDRIELA 319 1262 1/3 2576 2787 1264 1786 891 7851 1779 815 1424 585 1244 1925 167 756 19 56 8 7 7 5 5 1 10 57 513 247 220 350 1 0 76 83 124 250 205 262 178 188 141 230 200 1467 1467 1467 Sec.XIV 1467 1718 Sec.XIV 1390 1380 U U U U U U R U U B B T T T T T T T V

11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 34 14 1. COSTOLA 7614 10% 1000 81 5% 4000 816 1285 41736 518 915 3 36 0 1 0 86 0 2 78 90 100 90 74902 9313 95 13 109 16 1380 R,U B

PETROVAC RANOVAC RAŠANAC STAMNICA STARýEVO VELIKI POPOVAC VELIKO LAOLE VITOVNICA ŽDRELO TOTAL OP. POŽAREVAC KOSTOLAC

V

V

PETCA POJAREV RECI A TÂRNIANA 7036 2265 ¼ 808

1381 1467 1467 1467

R,U R,U U R,U

B B B B

V

Sec.XIV 1381 1467

SVILAINA BUBUA DUCNI A LUCUVA MACIU PROùÂ SUBOCI A (SUBOI A) SVILAIN A(SVILAI A) TROPONIA (TOPONE) 355 463 1265 1/5 1804 ½ 685

25511 1349 607 778 217 254 757 9395 901

81 29 2 0 3 5 13 9 5

235 110 0 2 0 34 27 5 54

195 163 114 135 220 138 100 160

Sec.XIV 1467

U U U U U U U U

B B B B B B B B

2. 3. 4. 5. 27 15 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 22 16 1. 2. VELICO GRADIùTE CEùLEVA BARA DOLIAùNI A 20659 489 409 117 7 5 354 84 36

PETKA POŽAREVAC REýICA TRNJANE TOTAL OP. SVILAJNAC BOBOVO DUBNICA LUKOVICA MAýEVAC PROŠTINAC SUBOTICA SVILAJNAC TROPONJE TOTAL OP. VELIKO GRADIŠTE ýEŠLJEVA BARA DOLJAŠNICA

115 180

1467 1467

U U

B B

V

111

Comunitatea româneasc din estul Serbiei
GIURACOVA CUSICE RAM TOPOLOVNIC GRAGEùTE-GR DIùTE ZAIECIAR CIOCONIAR 125 Sec.XVIII 16827 204 65969 173 221 1 2981 21 338 742 294 1098 5658 2 5 3 13 29 0 5 0 143 81 100 78 140 81 72 1467 1467 Sec.XII 1381 1467 U,R U U U R,U B B B B B

3. 4. 5. 6. 7. 26 17 1. T O

V V V

2. 3. 4. 5.

ÐURAKOVO KUSIûE RAM TOPOLOVNIK VELIKO GRADIŠTE TOTAL OP. ZAJEýAR ýOKONJAR (KOPRIVNICA) DUBOýANE GAMZIGRAD GLOGOVICA GRADSKOVO 593 961 604 947 455 945 484 666 15 1 12 6 368 167 232 179 370 170 400 310 1725 1887 Sec.XVIII Sec.XVIII U,T U U T O T O O

V V V V

1690 Sec.XVII Sec.XV Sec.XVIII Sec. XV Sec. XV 1887 Sec.XV Sec.XVII 1466

V V V

6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18.

GRLJAN HALOVO LUBNICA MALA JASIKOVA MALI JASENOVAC NIKOLIýEVO PRLITA ŠIPIKOVO ŠLJIVAR TABAKOVAC VELIKA JASIKOVA VELIKI JASENOVAC ZAJEýAR

DÂLBOùEANA GÂZÎGRAD GLOGOVI A GRADSCOVAGRADCOVA GÂRLIANA ALOVA LUBNI A ISÂCOBA MIC MALA NICOLIùEA PÎRLITA ùPICOVA ùLIVAR TABACOV ISÂCOVA MARE ISÂNOV Z ICERI (Z IùERI) ½-1706 1141 1452 411 407 1061 250 672 411 281 1239 525 1/103962 13885 PÂRVA 13034 1546 107 8 2839 856 1052 332 284 833 142 511 329 208 998 370 39491 4 73 1 6 48 1 0 4 1 3 17 1 19 4 169 374 229 68 96 2 335 71 17 356 94 159 280 320 225 330 300 200 270 230 210 125 220 270 130

T T U T T T T T T T T T T,U

O O T O O O O O O O O O O,T

V

42 18 1. JABARI ALEXANDROV

TOTAL OP. ŽABARI ALEKSANDROVAC

342 1

98

1467

U

B

112

Ionelia Toarc
611 74 387 6454 1005 371 539 1402 1/3

2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 15 1/2 367 1/2 Sec.XVIII 1467 Sec.XVI 1467

COCETINU MIRIEVA OREVI A POLATNA POROGIN SÎBNI A RACHIN (SIMICEVA) SVINIAREVA TICIO (CICIO ) VICEJVA VLAùCHI DOL

404 474 862 281 2036 407 1465 213 265 863 1310

5 11 5 2 30 1 6 2 1 14 17

101 69 0 0 39 1 0 21 8 101 0

150 180 120 230 108 170 105 195 170 190 150

Sec.XVIII 1467 Sec.XVIII 1457 Sec.XVIII Sec.XVIII Sec.XIX 1381 Sec.XVIII 1467 1467

U U U U U U U U U U U,R

B B B B B B B B B B B

V

V V

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 618 1880 585

KOýETIN MIRIJEVO OREOVICA POLATNA PORODIN SIBNICA SIMIýEVO SVINJAREVO TIûEVAC VITEŽEVO VLAŠKI DO TOTAL OP. ŽAGUBICA BLIZNAK BREZNICA KREPOLJIN LAZNICA LIPE MEDVEÐICA MILANOVAC 14823 361 211 1696 2063 15 44 445 54 1 1 10 7 0 0 2 3268 34 110 260 1308 0 42 108 380 250 240 400 580 300 235 1822 1783 1380 JAGUBI A BLIZNA BREZNI A CREPOLIN LAZNI A LIPA MEDVEGI A MOGODI A (MAGUDI A) OS NI A SELIùCE (SELIùTA) SÎGA SUVI DOL IAGUBI A 1/2 1187 453 704 1320 2823 2 6 11 2 6 671 189 462 0 74 U U U U U U U 310 380 250 310 315 B B B T T B B

8. 9. 10. 11. 12. 18

OSANICA SELIŠTE SIGE SUVI DO ŽAGUBICA TOTAL

1467 1467 1467

U U U U U

B T B B B,T

113

VI. ELEMENTE DE TOPONIMIE
Studierea toponimiei a ap rut ca o necesitate obiectiv , ea furnizând prin vocabularul s u, informa ia transmis de inutul respectiv sub nenum rate fa ete, aceasta constituindu-se ca un martor al zonei studiate, în dimensiunile lui spa iale úi temporale. Numirea, denumirea, renumirea locurilor pot spune multe despre impactul societ ii asupra învelisului forestier, valorificarea resurselor de subsol, formarea re elei de asez ri, despre condi iile úi motivele modificãrilor survenite de-a lungul istoriei în nomenclatorul localit ilor unei ri.217 Principalele categorii de toponime g site în documente provenind din cancelaria otoman , h r i medievale úi moderne, însemn rile de c l torie ale unor istorici, geografi, militari sau simpli c l tori str ini úi români prin zon , articole úi monografii scrise fie de oameni ai locului, fie de cercet tori str ini, la care se adaug úi propriile informa ii culese în timpul deplas rilor pe teren, efectuate în ultimii ani în aúez rile româneúti dintre Timoc úi Morava sunt oiconimele, morfotoponimele, hidronime, hileonimele. Din punct de vedere structural, exist dou tipuri de toponime: nume simple provenite de la un singur element sau compuse, din dou sau mai rar din trei elemente. Numele simple provin de obicei de la o tr s tur proeminent (mun ii ùtirbi i, M gura, Coarna, Culme). Numele compuse sunt formate dintr-un element adjectival si unul topografic (Culmea al mic, Cotu lui Milcu, Gl mia Povâúcii, Cracu lipei, Dealul Mare, Valea Cârúenilor, Între v i) sau ce ine de obiceiurile din zon . Toponimele simple úi compuse constituie majoritatea numelor de locuri din arealul moravo-timocean. Din punct de vedere func ional exist dou tipuri de toponime: x antroponime, cele care provin de la nume de oameni (satele Mihailovac, Milanovac, Milutinovac, Dusanovac, Alexandrovac, Radujevac, Popovac), sau de la nume de triburi (de exemplu Tribalia Occidental –teritoriu tracilor dintre Morava úi Timoc); x toponime provenite din apelative (Bordeie-sat format numai din bordeie, în timpul turcilor, satul S nuni – locul, lespezile de piatr pe care se d sare la vite, Ceret – loc cu cer, Periú – loc cu peri).
217

Ion Nicolae, Bogdan Suditu, (2008), Toponimie româneasc úi interna ional , Editura Meronia, Bucureúti, p. 3.

114

Ionelia Toarc

Toponimele zonei au la origine o varietate de limbi: o posibil trac , latin , român , turc , german , slav . Fiecare din aceste limbi a contribuit cu noi toponime úi a influen at forma toponimelor deja existente. Toponime din perioada trac . În trecut, regiunea era cunoscut sub numele de Tribalia, denumire provenit de la tribali- popula ie de neam tracic (dup Strabon, Diodor etc) sau iliric (dup ùtefan din Bizan ), atestat aici înc din sec. VII-III î. Hr)218. Popula ia tracic de aici a început s fie romanizat înaintea celei de la nord de Dun re, romanizarea începând în ultimele decenii ale erei trecute úi terminând în anul 15 d. Hr. Toponime din perioada roman . În arealul studiat, în categoria toponimelor de origine latin , mai cunoscute se înscriu hidronimele, care sunt úi limitele acestei zone. Fluviul Dun rea – se poate constitui ca cel mai important hidronim la nivelul regiunii, cunoscut din timpuri istorice, sub numele de Istro/Istros în perioada lui Herodot, sub numele de Danubius/Danuvius în perioada latin , în timp ce geto-dacii l-au numit Donaris. Popoarele slave l-au nimit Dunav, fie Duna, fie Dunavis. Pornind îns de la terminologia latineasc Danuvius, se consider a fi element de provenien celt dânu (fortis), dar vechiul nume traco-getic Donaris (reprezentând o transformare a lui Dunavis), care într-o perioad mult mai târzie a devenit Dunaris. Destul de important úi bine fixat , este úi explica ia lui D.Puúchil , preluat de I.Conea úi L.Badea (2005), ce argumenta originea româneasc a fluviului Dun rea din aromânul Duna la care ad ug m apelativul românesc “rea”. Velika Morava/Morava Mare este un alt hidronim important, denumit de romani Margus, fiind cel mai mare sistem hidrografic din Serbia. Râul Timoc este râul ce desparte Serbia de R s rit de vestul Bulgariei. Denumirea lui deriv din vechea denumire latineasc : Timacus219, dar neputându-se traduce, sârbii au convenit s înlocuiasc “c”-ul latin cu “k” ruso-germanic. Râul Pec(Pek)/Pecus, poart nume latin, ce vine de la „pecus, pecoris”, care înseamn oaie220. Din vremea aceea úi pân azi, în inutul acesta, îndeletnicirea de baz a popula iei, este aceea de creútere a oilor úi a vitelor.
218 219

***, (1996), Dic ionar de istorie veche a României, Bucureúti, pagina 584. John Boardman, (1996), The Cambridge Ancient History Vol. 10, p. 579. 220 Dup Sandu Cristea Timoc.

115

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

În privin a mun ilor Homolje – sunt câteva interpret ri în ceea ce priveúte originea numelui: numele ar proveni din limba român “omul/omului”; o alt explica ie arat c ar veni din cuvântul slav “hlm”, ce înseamn deal, munte; pe când a treia ipotez sugereaz c numele ar proveni de la un tip de brânz de capr sau oaie, pe care slavii o produceau aici221. Alte urme ale latiniz rii zonei se g sesc úi în denumirile aúez rilor: Oraúul "Kladovo" ( ) în limba sârb , este cunoscut în român ca úi "Cladova", iar în limba german "Kladowo" sau "Kladovo". În timpul Imperiului Roman, numele oraúului a fost "Zanes" în timp ce fortifica iile au fost cunoscute ca "Diana" úi "Pontes" (de la grecescul "pontos"-"mare", sau latinescul "pontem" - "pod"). Mai târziu, slavii vechi au fondat aici o aúezare, care a fost numit Novi Grad ( ), în timp ce otomanii au construit aici o cetate numit "Fetislam". Numele Kladovo de ast zi a fost men ionat pentru prima dat în 1596 într-un document militar austriac. Exist mai multe teorii cu privire la originea numelui actual al oraúului222: În conformitate cu o teorie (Ranka Kuic), numele oraúului deriv de la cuvântul celtic "kladiff" care înseamn "cimitir". Conform altei teorii (Ranko Jakovljevic), denumirea provine de la cuvântul "klad" (un dispozitiv folosit pentru închiderea oamenilor). Conform teoriei a treia, numele este derivat din cuvântul slav "kladenac" care înseamn "bine" sau din cuvântul slav "klada" care înseamn "ciot". Exist , de asemenea, o teorie care spune c numele oraúului deriv de la voievodul Glad, care a domnit peste aceast regiune în secolul al IX-lea. Pentru oraúul Negotin, exist teza de origine slavon : proto-slavicul "n ga" înseamn "grij " úi sufixul "-ota /-otina" înseamn "ac iunea suferit sau efectuat " dându-i demnifica ia, denumirii de Negotin ca "un loc de refugiu pentru vindecare" În sprijinul acestei ipoteze vine úi faptul c oraúul istoric este situat în mijlocul mlaútinilor. Exist , de asemenea, ipoteza originii latine a numelui, ca loc de negustorie (în spaniol "Negocios"), precum úi faptul c Negotin este într-o regiune cu prezen a unui semnificative minorit i vlahe (români). În cele din urm , "Negotin" poate a fost derivat din cuvintele celtice "neges" úi "tin", însemnând "cetate de

221 222

Kostic Stanko, http://homoljetourism.org/homolje/index.html Statistical Office of Serbia. Municipalities of Serbia, 2006

116

Ionelia Toarc

r zboi"223. Ca aúezare, oraúul Negotin este men ionat pentru prima oar în 1530. Cetatea Taliata din perioada roman , a devenit orasul Donji Milanovat. De la înfiin area sa, ini ial pe o insul a Dun rii, în sec. XIX, oraúul a fost mutat de dou ori. În 1830, din cauza inunda iilor frecvente, prin ul Miloú a ordonat ca oraúul s fie mutat pe malul drept al Dun rii, astfel fiind primul oraú din Serbia construit dup un plan de urbanism. Dup construirea hidrocentralei Djerdap/Por ile de Fier în 1970, oraúul a fost mutat din nou, în loca ia sa prezent . Cuppae, un bastion în timpul romanilor (sec. I-VI), transformat apoi în orasul Columbria, în latin , 554/5 AD224, a devenit peste timp, orasul Golubac ( ) în sârb , în român ca Golumbei sau Columbaci, în limba maghiar ca Galambóc úi în turc ca Güvercinlik ceea ce înseamn "porumbar". Numele actual este derivat din golub, cuvînt de origine sârb pentru "porumbel" úi este, prin urmare, adesea tradus ca "oraúul de Foto 44 Cetatea Golubac porumbei". Dup Cristea Sandu Timoc denumirea de “musc columbac ” din legenda Iovan Iorgovan ar proveni de la numele oraúului: “legenda spune c musca columbac de la Golub (din stânca Babacaia), de atunci îúi are originea”225. Cetatea roman Viminacium, situat pe teritoriul satului Stari Kostolac úi Drmno, la 13 km de la Kostolac, a fost tab r militar roman úi capitala provinciei Moesia Superior. Site-ul arheologic ocup un total de 450 de hectare. Oraúul dateaz din secolul 1 AD úi con ine vestigii arheologice de temple, str zi, pie e, amfiteatre, palate, hipodromuri úi b i romane. Acesta se afl pe drumul roman Via militaris.
223

Prof. Dr. Ranka Kuiü of the Philology Faculty of the University of Belgrade "Red & White-Serbian-Celtic Parallels" (Crveno i belo - srpsko-keltske paralele, Glas srpski, Banja Luka, 2000.) 224 Notitia Dignitatum, the Synekdêmos and Prokopios’s Buildings IV.v.-vii, x 225 Sandu Cristea Timoc, (1967), Cântece b trâneúti úi doine, Editura pentru literatur , Bucureúti, p.42.

117

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Gamzigrad (sârb : , latin : FELIX ROMVLIANA) este un sit arheologic din sec. IV A.D. úi sta iune balnear , situat în apropierea oraúului Zajecar úi aflat în Patrimoniul Mondial UNESCO226. Este loca ia unui complex de palate úi temple antice romane Felix Romuliana, construit de imparatul Galerius (n scut în aceast zon ) în memoria mamei sale Romula. Principalul domeniu acoper 10 de acri (40.000 m). Dintre cei 80 de împ ra i romani, 40 au fost de origine traco-iliro-dac 227 Oraúul Horreum Margi (horreum: Grânar, Margi: Morava), însemnând “Grânarul Moravei” a fost fondat de c tre romani ca un fort, pe drumul de la Constantinopol la Roma, unde se traverseaz râul cunoscut acum sub numele de Velika Morava. Acesta a servit drept baz militar roman , a avut o fabric de scuturi úi a câútigat statutul de municipium înainte 224AD228. Românii din zon îl numesc Podu Nou, îns sub st pânire slav , a devenit cunoscut sub numele de Ravno ("plat"), deoarece râul pe care este aúezat trece printr-o vale plat . Actualmente oraúul este cunoscut sub numele de ýuprija, nume ce provine de la cuvântul "köprü" din turc úi înseamn "pod", acesta fiind dat de turci în timpul st pânirii lor. Alte aúez ri de mai mic importan care s-au p strat din epoca roman sunt: satul Ram, în apropiere de Viminacium, ce ar proveni de la numele de Roma, satenii spunând úi azi: Râm; Municipium a devenit Caliúte; Idimus – Medvegea; Pontes – Castellum-iar în 1856 devine Costol; Caput Fossae – satul Techia de ast zi. Toponime româneúti. Pân în secolul XVIII, teritoriul cuprins între râurile Timoc úi Morava, abund de denumiri româneúti, permanen a elementului românesc fiind sus inut úi pe baza toponimiei, chiar dac istoricii bulgari úi sârbi nu o admit. Unii dintre aceútia presupun o migrare a românilor din Banat úi ara Romîneasc în sec. al XV-lea, al ii în sec. al VXI-lea sau mai degrab în sec. al XVII-lea úi al XVIII-lea. În inutul ini ial al Crainei (teritoriul cuprins între râul Timoc, mun ii Deli Iovan, Veliki Greben úi Miroci) úi Kliuc (Cheia), frecven a denumirilor româneúti este mult mai mare, decât înspre Valea Moravei, unde întâlnim deja un amestec de topomine româneúti cu sârbeúti, cele din urm fiind majoritare. Motivul este acela c teritoriul dintre Valea Timocului cade în
http://whc.unesco.org/en/list/1253 Iosif Constantin Dr gan le înúir numele în “Istoria românilor” , Bucureúti, Europa Nova, 1994, pag. 46. 228 Arnold Hugh Martin Jones, The later Roman Empire,: a social economic and administrative survey p. 284-602.
227 226

118

Ionelia Toarc

st pânire sârbeasc relativ târziu (1833), fa de teritoriul cuprins între râurile Pek úi Morava, care înc din secolul al XII-lea ajunge sub st pânirea sârbeasc , chiar úi vremelnic , procesul de dezna ionalizare fiind unul de durat . În sec. XIV urmele vlahilor dintre Timoc úi Morava se întâlnesc în mai multe acte oficiale ale rilor sârbe. Silviu Dragomir g seúte 39 de documente sârbeúti ce îi men ioneaz pe vlahi, unul din sec. XII, un hrisov sârbesc fiind chiar din timpul lui Stefan Nemanja 1198-1199229. În cuprisul regiunii, Vâlsan consider c ar fi existat nu mai pu in de 250 de denumiri de sate alc tuite din cuvântul vlah, afar de alte denumiri de râuri, mun i úi chiar inuturi întregi (Stari Vlah)230. În Karte von dem Konigreich Servien – hart militar austriac din 1717 úi dup raportul exarhului mitropoliei din Belgrad, cu numele de Maksim Radkovic, privitor la situa ia bisericilor úi m n stirilor dintre Morava úi Miroci, întocmit dup vizitarea lor în anul 1733, apar satele Boletin úi Colubina – Golubina. Tot G. Vâlsan citeaz o serie de h r i vechi din sec. XVIII, ce abund de denumiri româneúti231. Astfel la 1723, acesta noteaz mun ii ùtirbi i, Deli-Ion, pârâul Alb, satul Costeúti. La 1769: B tu a, Vâltura; la 1799: Cotu Timoc, Stâna, Cestuga. De asemenea, nici h r ile topografice austriece 1:200.000, publicate în preajma anului 1900, sau publica iile de Vârúe , Orúova, Kraguiev úi Zajecar nu erau lipsite de toponimie româneasc . Iat câteva numiri extrase, dintre care cele de mun i abund : Tâlva Budii, Tâlva Scoruúului, Cornet, Grâpciunea, Malinicu, Cârúu, Straja, Busur, Culme, Tâlva F get, Culmea al mic, Cracu Lipei, Piatra Neagr , Mastac n, Curm tura, Porumba, Gorun, Tâlva lui B laú, Stupina, V cari, Cornet, Fa a lui Bui, Custure, Tâlva Înalt , Dealul Mare, V. Cârúenilor, Între v i. Denumiri curat româneúti întâlneúte úi Giuglea: satul V iuga, derivat din vale, numirea fiind dat dup locul unde e aúezat; satul S nuni – locul, lespezile de piatr de pe care se d sare la vite, el fiind un s laú pe dealurile de lâng Povârúca. Ceret – loc cu cer, ar ar, Periú – loc cu peri, care sunt pres ra i peste tot în Craina, în apropiere de Geanova232.
Silviu Dragomir, (1922), Vlahii din Serbia în sec. XII-XV, Bucureúti, p. 286. George Vâlsan, op. cit., p.17. 231 N. M. Popp, (1941), Craina - O verig a spa iului etnic românesc, Bucureúti, p. 134-135 232 George Giuglea, (1911-1912), Romanii din Serbia, Anuarul de geografie úi antrolopogie, anul II, Bucureúti, p.48.
230 229

119

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Unele denumiri româneúti de mun i (ùtirbi i, Vâscul, Deli Ion, V ile Severineúti, Costeúti, Podiúor, Casa Verde, Culmea lui Milcu), râuri (Cotu Timoc, P râu Alb) úi sate (Oriútioara, Costeúti, Vlaúca, Clodul-Cladova, B tu a, Vlase u, Vlaskita, V ltura, Gura Sergun, Vlaúchi Dol, Drestie, Stana, Cestuga, Resestuga), care se reg sesc reproduse în h r ile austriece de la începutul úi sfârúitul sec. XVIII (1769-1789), lipsesc aproape total din h r ile sârbeúti de mai târziu, unele fiind greúit transcrise, altele falsificate în mod inten ionat, iar cele mai multe nefiind trecute deloc233. Pentru oraúul Zaicear, exist dou p reri privitoare la originea denumirii. Prima dintre ele merge pe ideea c denumirea ar fi de origine turc . Cea de-a doua p rere spune c numele oraúului ar fi de origine româneasc , format din sintagma „Z ii cer” [un sacrificiu, o ofrand ], cu alte cuvinte: „Zeii cer”234. Locuitorii oraúului îúi cunosc úi ast zi oraúul sub numele de Z iceri235. inutul dintre râurile Timoc úi Morava, fiind un inut de margine dar úi de leg tur între dou mari unit i geografice, este în acelaúi timp úi un inut de amestec al popula iei. În secolele V si VI, actuala regiune din r s ritul Serbiei a fost de nenum rate ori atacat de huni, gepizi, ostrogo i, avari úi al i migratori. În secolul al VII-lea îúi fac apari ia úi sârbii. La începutul sec. VII domina ia romano-bizantin cedeaz sub presiunea slavilor, iar la sfârúitul secolului XIV (1396), Imperiul Otoman, îúi impune st pânirea asupra zonei, pân în sec. XVIII. Apar în perioada turceasc toponime noi, ca: Baragim actuala localitate Paracin, Kara Burum – Crna Reka, Gurusa care din anul 1833 va fi transformat în Gurgusovac, ca mai apoi în Kniajevac. Toponime din perioada otoman . Kadân Konak (Casa Cadânelor)locul de relaxare pentru cei mai înst ri i-, va deveni Miloúeva Kula. Originea numelui Oraúului Majdanpek, renumit pentru minele de cupru înc din antichitate, este bazat pe cuvântul majdan (din turc – madan/min ) úi râul Pek, deci mina de pe râul Pek. De-a lungul istoriei, minele s-au dezvoltat fiind în st pânirea mai multor proprietari: cehi, belgieni, austrieci, fiind intens exploatat .

233 234

Th. N. Trâpcea, , op. cit., p.125. Este vorba de o etimologie popular. 235 Este denumirea pe care o folosesc românii din zon , în vorbirea zilnic .

120

Ionelia Toarc

Peste primul strat etnic, acela al vlahilor/românilor, din 1378 odat cu migra iile dinspre sud, s-au ad ugat úi elemente sârbe. Un curent migrator puternic a fost úi cel macedo-român din Pind úi din Balcani, de unde úi originea unor sate, fiindc ârna Reca, inutul din jurul Zaicearului avea o popula ie de care se spunea c este alc tuit din români, pe care sârbii îi numeau Goga (pl. Goghi): satele Râgotina, Sumracov , Vrajogârna , Gamzigrad, Zvezdan, Osnice, Planini a, Slivar, Lenova , V rbora , Bacevi a úi Lasovo236. Unul dintre cele mai vechi curente de migra ie a fost cel kosovar (Kosovo Polje-Metohia), în aceast perioad fiind înfiin ate satele Vârbi a, Livage, ùlivova , Porodin, Luci a, Popova. Muntenegrenii úi-au întemeiat pe în l imile mun ilor Miroci, un sat Petrovoselo, sat pe care românii îl numesc Petroúel237. Pe terasele de deasupra Costolului, chiar în fa a Severinului a existat pân nu demult un sat, Osoina, cu români veni i din „fundoane” (din regiuni îndep rtate), din „Bug rie” (Bulgaria). Gustav Weigand remarc faptul c românii sunt, în inutul dintre Timoc úi Morava dintr-o epoc anterioar venirii sârbilor, când aceútia au putut împrumuta de la o popula ie bulg reasc numirile bulg reúti ca Dâlboca, Topolni a, Stol úi Camna238. Popovici Atanasie, spune despre cercet torul Karic239, c acestuia îi este greu s constate dac printre românii de azi mai sunt aceeaúi cu cei pe care sârbii i-au g sit când s-au aúezat pe acest teritoriu. Este posibil ca la 1481 teritoriul sa fi fost ocupat de români, atraúi de fertilitatea solului. Un exemplu de stratificare etnic îl reprezint dou cazuri lingvistice. Satele Geanova (denumit mai târziu Dusanovac) úi Corbova s-au numit în sec. al XIV-lea Gean úi Corbu. Dup b t lia de la Cosovo (1389), valurile de metanaúti sârbi au inundat inutul Timocului úi Moravei, modificând toponimia lui, cele dou sate româneúti primind sufixul – ova240. Evolu ia elementelor de toponimie dup 1800. Îns úi denumirea regiunii, aceea de Krajina, este un toponim slav, însemnând în primul rând hotar sau grani a unei ri cu delimit ri militare de ap rare, iar în al doilea
236

George Vâlsan, (1937), Românii din Serbia, Buletinul Socet ii Regale Române de Geografie, LVI, Bucureúti, p. 150. 237 Idem, p. 24. 238 Gustave Weigand, (1909), Atlas Linguistique, Leipzig. 239 Istoricul sârb care a aprofundat toponimia româneasc din zon . 240 Th. N. Trâpcea, op.cit., p.125.

121

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

rând însemnând o regiune. Acest toponim a înlocuit în timp, vechiul toponim românesc Margina, folosit pentru desemnarea acestui teritoriu. Geograful Vâlsan úi lingvistul Giuglea constat în 1910, în urma consult rii h r ilor statului major sârb 1/75.000, c regiunea Crainei este un inut cu denumiri sârbeúti numeroase, dând exemplu satele Vârbi a, (din slav Vârbi a – s lcioar ) úi Povârúca (slav Podvrska), ultimul însemnând sat de sub vârf, acesta fiind aúezat sub un deal ce domin prin în l imea lui împrejurimile: Gl mia Povârúcii. Acest fapt era contrazis îns de studiul pe teren f cut de cei doi cercet tori. Ei descoper c ofi erii au trecut pe h r i denumiri sârbeúti, care proveneau din unele nume româneúti ce au fost traduse, úi numai unde nu a existat nici o denumire sârbeasc sau nu s-a putut traduce denumirea româneasc , au fost trecute denumirile ca atare, g site pe teren241. Din cercet rile acestora, reiese faptul c s-au tradus astfel pe sârbeúte, atât denumiri de culmi sau de râuri, cât úi de sate: Izvorul mic – Mali Izvor, Câmpu Bun – Dobropolje, Satu mare – Veliko Selo, Piatra Mlavii – Petru I Karageorgevic –Petrovac na Mlavi, Tâlva Neagr –Crnivrh, Buief u– Bolievac, Br te i–Bracevac, Cestob rdi a–Cestobrodica, Dâlboca–Doboka, Brigheni a-Bigrenica. Alte denumiri au fost înlocuite: satul Degera i a devenit Davidovac, Bârloaga-Milutinovac, Gladna – Dobra Voda, Bordei – Ljubiüevac, Vidra Vidrovac, Geanova – Dusanovac, Sârbovlah – Srbovo, Camna – Kaona, Coroglaú – Miloševo (Koroglaš), Cioconiar - Koprivnica (ýokonjar). Alte denumiri de sate au fost adaptate: satul Valea cu Anini (Valakoane – Valakonje) împreun cu satul Podgor formau ini ial un singur sat Baraleva (Paralovo) – pe râul Timoc. În perioada turc , locuitorii au fugit din sat, unii s-au dus úi s-au aúezat în actualul sat Podgor , iar al ii mai la vale, pe râul din Valea cu Anini, unde era mult anin (alnus glutinosa), de unde au dat úi numele satului242. Unele nume de sate au r mas netransformate, îns au fost adaptate la ortografia sârb : Pârlita – Prlita, Gârleana – Grljan, Artani – Rtanj, CorbuKorbova, Carbu-Karbulovo, Cuciova – Kucevo, Isânov – Veliki Jasenovac, Metoni a – Metovnica, Mocrani – Mokranje, Podgor – Podgorac, Nicolicea – Nikolicevo, ùpicoca – Sipicovo, Zlocutea – Zlocuüe, Alova – Halovo243.
241 242

Gheorghe Zbuchea, Cezar Dobre, op. cit., p. 38. T. Georgevici, op. cit., p. 42. 243 N. Th. Trâpcea, op. cit., p. 138-194.

122

Ionelia Toarc

La începutul sec. XVIII austriecii cuceresc Banatul dar úi teritorii la sud de Dun re (Semedria, Columbac úi Negotin). Din aceast perioad oraúul Podu Lung primeúte denumirea de Passarowitz (1718), urmând ca în anul 1856 s fie redenumit în Pozarevac. Oficial, de-a lungul timpului, statul sârb, a încercat prin diferite metode, diminuarea importan ei denumirilor româneúti întâlnite în întreg inutul dintre Timoc úi Morava, mergând pân la dispari ia acestora. Constat rile lui Vâlsan de acum 100 de ani, conform c rora majoritatea toponimelor de origine român fie au fost traduse, schimbate, transcrise greúit sau adaptate la grafia chirilic , sunt înc valabile. Actualizând cercet rile lui Vâlsan, în urma analiz rii h r ilor 1:50000, întocmite între anii 1951-1970 de Vojnogeografskog Instituta, Institutul Geografic Militar al Serbiei, pe baza sondajelor topografice din anii 19251935, se constat înc prezen a a numeroase toponime româneúti, în cadrul respectivelor h r i. Denumirile româneúti au fost fie notate în graiul locului, de multe ori transcrierea fiind greúit , voit ori nu, fie au adaptate într-adev r la grafia sârb , cartarea regiunii fiind îngreunat de necunoúterea limbii române: Ogašoreu (Ogaúul R u), Dosu Moraluruj (cel mai probabil Dosu-P durea Morarului), Kraku Kumušuroj (Cracul cu Muúuroi), Poljana Kusanunj (Poiana cu s nuni), Kulmea Mormentulj (Culmea Mormântului), Kulmea alu Šüerban (Culmea lui ùerban), ýej (Teiú) etc. Denumirile româneúti apar cel mai frecvent în zonele deluroase úi montane din arealul moravo-timocean, úi anume: Crna Reka (Bolievac, Bor), Poreþ (Maidanpek, Doni Milanovac), (H)omolie, Zvižd úi Krajna ini ial (partea înalt a Negotinului), fiind majoritare în aceste inuturi. Treptat, se înregistreaz o sc dere a toponimelor româneúti cu cât se înainteaz spre zonele joase, de câmpie: valea Timocului, valea Dun rii, denumirile de origine româneasc disp rând aproape în totalitate, mai ales spre Valea Moravei. Frecven a mare a toponimelor româneúti în zonele înalte se datoreaz concentr rii masive a aúez rilor româneúti în aceste inuturi, popula ia româneasc fiind nevoit de-a lungul timpului, datorit migra iilor popoarelor barbare precum úi a deselor r zboaie dintre bulgari, francezi, unguri úi sârbi, s îúi g seasc un ad post sigur în zona montan . Ca urmare a acestor considera ii geo-istorice, în zonele joase p trunderea denumirilor str ine în toponimia dintre Timoc úi Morava s-a f cut cu uúurin , dezna ionalizarea úi asimilarea popula iei autohtone fiind mult mai mare, de unde úi frecven a redus aici, a denumirilor româneúti.
123

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Cele mai mari modific ri se întâlnesc, aúa cum constata úi geograful Vâlsan în 1910, la nivelul oiconimelor úi hidronimelor locale. Se întâlnesc pe h r ile studiate, doar câteva denumiri ce atest existen a unor s laúe româneúti: Sek, Popadjia, Zbeg (Donji Milanovac), Radulovac, Ramna, Radolug, Magarceva Cula (Petrovac). Foarte pu ine v i úi râuri locale, mai p streaz denumirile româneúti: Lac, Zamna, Grindu Raduluj, V. Poljana, Stana Bara, Adamova Bara, Balta (Negotin), Valja Grabova, Stana Bara, Balta Lunga (Donji Milanovac), Balta, Saka (Petrovac), Rakitova Bara, Faca(Fa a) Mare, Balta Dop, Nasip, Balta Luduci, Turski Branik, ûardak, Balta Perilor (Petrovac), Valja Srbaska, Valja Repire(probabil Repede), Valja Mare, V. Polak, Albina, V. Spinja (Veliko Gradiúte), Valja Stankule, Valja Strnjak, Valja Prvul (Bor). În privin a oronimelor, în regiunea din estul Serbiei, predomin înc denumirile româneúti, chiar dac sunt transcrise în limba sârb . Pentru ramifica ia unor lan uri muntoase, se întâlneúte frecvent în toat regiunea, termenul de crac transcris krak. O frecven foarte mare o înregistreaz úi apelativul culme transcris kulme, precum úi apelativul cioac transcris þoka sau þuka. În general, toponimele româneúti din arealul studiat provin fie de la numele proprietarilor ce de in terenurile, p durile de pe culmile mun ilor úi câmpurile cultivabile: Kraku Bogdan, Kraku Simi, Kraku lu Pejdonj, Kraku Olar, Kraku Branÿi, Kraku Firizan, Kraku Krš, Markov Krak, Kraku Brlan, Kraku Šindra, Kraku Lordi, Kraku Japa, Kraku Bauca, Kraku Pervuli, Kraku Srbuluj, Kraku Stepan, Kraku Bugarescku, Kraku lu Vizurini, Kraku Floresku, Kraku Draguluj, Kraku Kiridesku, Kraku Barbuluj, Kraku uri, Kraku ýulin, Kraku Alat (Cracul cel lat-alalt), Kulmea ani, Lisa Poljana, Patulu Avramu (P tulul lui Avram), Poljana urÿoni (Poiana Giurgionilor), ýoka Babi (Cioaca Babii), ýoka Pauli, Kulmea Milku, Kulmea Mickoviü, ýoka George, ýoka Jankuli, Kulmea Turkuli, ýoka Deljia, ýoka lu Berlan, ýoka Mošu, ýoka Jonji, Kulmea alu Šüerban, Kapufeci, ýoka Trujkoni, ýoka Preda, ýoka Stanuluj, ýoka ýorban, ýoka Stan, ýoka Babe, Kosta Iljia Lisa Poljana, Vlaška Livada, Poljana urÿoni, Kulma Lupan, Dosu Moraluruj, Dos Labiš, fie provin de la o tr s tur proeminent a peisajului: Kraku Mnjalt, Dalu mare, Dalu al Mare, alu Mare, Kampu Lung, Dosul Mare, Dos Mare, Kulmea Mare, ýoka Njalta (Cioaca înalt ), ýoka Lunga, Kraku Long, Kraku Lung, Kraku Lat, Kraku Alat, Kulmea Repide, Kulmea Mare, Goli Krš, Golo Br., Golaš. Se întâlnesc de asemenea, numeroase hileonime, cu ajutorul acestora putând reconstitui atât forma iunile forestiere sau vegetale cât úi unele
124

Ionelia Toarc

activit i legate de domeniul forestier, existente în trecut în acest areal: Ulmu, Skoruš, K'mpušeret (Câmpu cu Cer), Goruniš, Frisinej (Fr sinei), Cetina, Arcari (Ar ari), Faca prunuluj (Fa a prunului), Na ýereš (la cereú), Karpiniš (C rpiniú), Tri goruna (trei goruni), Tilva cu Frasinj, Prun, Alun, Stupinj (Stupi), Kulmea Kuratur (Culmea Cur turii), Sanunj (S nuni), ýoka Prljite (Cioaca Pârlit ), alu Perilor (Dealul Perilor), Dubrava (Dumbrava), ýoka Vinjilor (Cioaca Viilor), Tilva ku Bužoru (Tâlva cu bujori), Kulmea Flori, Oskoruša, ýoka Gorunj, ýoka Vinjilor, Kulmea Albine, Kuratur, Kustur, Petriš, ýeret, Periš, Frasan, Gorun, Poljana Kusanunj, Kraku Žuga tri , Kraku Karpin, Kraku Ku eru etc. Redau mai jos úi alte denumiri româneúti g site pe h r ile întocmite de Institutul Geografic Militar al Serbiei, dovezi de necontestat, care probeaz înc o dat existen a úi continuitatea elementului românesc în arealul din moravo-timocean; culme-cioac -deal: Kraku Krþag244, Kraku Kalafir, Kraku Graba, Kraku Reu, Kraku Šukuri, Kraku Dupeš, Kraku ýirbi, Kraku Hadžjie, Kraku la Kruš, Kraku Venturiša, Kraku Kumušuroj, Kraku Skorca, Kraku Pe t, Kraku Smidos, Kraku Plopi, Pripor, Tilva Urosa, Kraku Pripor, Somnik, Koš, Kraku Proulj, Cracu Kani, Kraku Dobrii, Kraku Ursuli, Kraku Balta, Kraku Karamida, Kraku Ursoiþi, Kraku Koriti, Kraku Togaj, Kraku Krastavec, Kraku Ursuli, Kraku Ograda, Puturoasa, Baþja, Dilma, Magura, Liljak, Flamanda, ýoka Rošja, Okna, Padina, ýoka Grljej, Kruüa Feüi, Kulmea Mormentulj; câmpuri-terenuri: Porkarec, Drum, Pojenj, Koturi, Strana, Buþum, Sapatura, Intra drumi, Mogila, Zbegovište, Tavan, Kalaura, Kukuluj, Pester Ponor, Vakarija, Buda, Cuc, Ogoru, Karamid, Desupra, Veriga, Brsanj, Poljana Feüaska, Stupunj, Bivoljaþa, Zbeg, Krušar, Kolaþi, Stupinj P., Kulmea Satuluj, Lakur, Susulejka, Padure. În schimb, în h r ile generale turistice úi úcolare245 ale Serbiei, în prezent, majoritatea toponimelor apar ca fiind de origine slav , grafia este predominant chirilic , doar câteva denumiri mai amintesc de originea lor româneasc (Poljana, Vlaski Do, Valja Fundata -lac pe râul Pek-, Tilva Goronjit, Vajuga, Popadjia, Goli krs, Kopita) 246. Totuúi, în unele h r i turistice regionale actuale, emise de organiza iile de turism ale opútinelor, se preiau informa iile din h r ile întocmite pân în
Denumirea de krceag este dat urciorului. Srbija, Skolska geografska karta, 1: 1 200 000, Beograd. 246 Srbija, (2007), Auto-turistiþko-geografska karta, 1: 480 000, Merkur SV, Beograd, p.1421.
245 244

125

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

anii 1970, ap rând astfel úi denumirile româneúti întâlnite în h r ile mai sus amintite. Amintesc doar harta “Ruralni turizam, Istoþna Srbija-Bor”247, unde pe lâng denumirile sârbeúti de râuri: Borska reka, Kriveljska reka, Borsko jezero, majoritatea numelor de vârfuri úi culmi care apar pe hart , sunt româneúti: vârful Kurmatura (979m), vârful Pjatra Rošlja (744m), vârful Mikulj (1023m), vrh Goli (1037m), Kulmeamare, Goli krš, Stobori. În urma cercet rilor în teren, am constatat c situa ia în teritoriu este total diferit de cea prezentat în h r ile oficiale actuale, fapt consemnat úi de Vâlsan acum 100 de ani. La nivel local, în zonele locuite de comunitatea româneasc , toponimele se p streaz în forma ini ial , s tenii folosind zilnic denumirile româneúti. Dau câteva exemple de toponime, pe care localnicii le folosesc frecvent: dealuri: Dealul Cerâú, dealul Târleiche, Padina (Isânov )248, Dealu al lu Râtu, Dealu al mare (Ceúlevabara), Cioca (însemnând deal mai mic), ÿealu al mare(Osnicea), Cioaca Borului (Bor), dealul Pincum (Ram); Cârcioara (cu sensul de piatr goal ), Clean u al Mare(Criveli); ogaúe: ogaúul Pietrii, og úelul de pe Pisc, de la Râp , de la Salc , Ogaúul S liútei ce izvor úte aproape de Într Drumuri, ogaúul din Poieni , ogaúul de la Mormin i, Drumul Morii (Isânov ), Ogaúu al S c, Dumbrava (ùerbanov ); mori pe ap : Moara Nou , Moara Badi, Moara din Cot, Moara de la Vârtej, Moara lui Van al Nicolii, Moara lui Ia a, terenuri: terenul Vârca, terenul Seciu, terenul La Ulm, terenul Poiana Mare, Seci (Pamânt bun úi neted), terenul N jilova, terenul Porc re , terenul Funduri, ùes, terenul Ol rii, Valea mare, Tufa mare, Tufa mic (Ceúlevabara), Între rugi(Ram) culmi: Cracu Roúu, Cracu, Gr zii, Coasta Golii, Stârmin , Botiúor, Cioac , Cracu Iacov, Coasta Feregi(Isânov ), apa Arn uta (Osnicea), apa alb , “încoace s cheam ada (insul ), pi lâng Dun re, unde apa s-apropie” (Ram). NUMELE DE FAMILIE (PATRONIMELE). Foarte multe toponime au existat sau exist ca nume apelative în limba de toate zilele. O parte din toponime sunt nume de persoane, adesea purt torii de nume slave fiind românii – mul imea de toponime de origine slav nu este totodat , o dovad despre num rul mare al slavilor în timpuri mai vechi, uneori

Hart emis de organiza ia de turism din Bor, care face parte din RARIS-Regionalna agencija za razvoj istoþne Srbije. 248 G. Z icereanu, B. Abraúevici, op.cit., p.138-140.

247

126

Ionelia Toarc

toponimicul slav nefiind decât traducerea celui românesc. Numele de familie (înaintea s rbiz rilor lor), úi mai ales poreclele, sunt pur româneúti. Început în timpul lui Milos Obrenovic, programul agresiv de discriminare na ional úi de asimilare for at a românilor din Serbia de R s rit, continu úi în prezent. Înv torii români au fost înlocui i cu cei sârbi, iar preo ii au fost goni i în România úi înlocui i de asemenea cu preo i sârbi, ce cântau liturghia în slava veche. Pân la acea dat , numele date copiilor erau româneúti, naúul fiind cel care alegea numele copilului, f r a-i întreba pe p rin i: “vreodat lumea s-a chemat cum s-a chemat la noi: Lica, R dosau, Cola, Jâlcu, Florea, Nasta, Ana, Petra, Nu a, Polca, Voica, Maria, Dinca”(A.D., Reúan ); „baba sava, burcea lu ianoú
Foto 45 Baba Petria, 91 ani (2001) úi moú Ilici, 73 ani (2001), sat Luchia

(P.S., Porodin); „a fost în inte: Stana, Floarea, Iovana, Gheorghe, Stoian, Pera, Ilia, Licu, Gicu, Nicula, Bogdan” (M.M., Ram); Van , Paun, P n (F.P., Osnicea); Cucu, L p dat, Beac , Ciortan, Preda, Ioni (B.C., Foto 46 ùiúmanovic Polca, 98 ani ùipicova). (2010), din neamul giurgionilor, Mitropolitul de atunci a întocmit Porodin o list cu câte 20 de prenume masculine úi feminine sârbeúti, pe care le-a împ r it preo ilor sârbi pentru a-i boteza pe copiii românilor (treptat numele úi prenumele româneúti au început s dispar )249. Chiar Tihomir Georgevici recunoaúte c în “urma interven iei autorit ilor bisericeúti, ast zi nume ca cele de mai sus (Pârvu, Ion, Truca, Tr il , Iancu, Martin, Jurca, Ana, Stana, Petra, Brânduúa, Dumitra etc....),

Dr. A. Popovici, (1916), Sârbii despre românii din Serbia, în Tribuna, nr. 14, p. 246-249, p.247.

249

127

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

nu se pot da copiilor, preo ii având grija de a le înlocui prin alte nume curat sârbeúti”250. Pe lâng biseric úi autorit ile încep sârbizarea numelor româneúti de familie dup 1919-1920. Procedura era, ca la toate numele care nu erau slave s li se ad uge un “-ici” în coad , precum: Ursulovici, Popovici, Budalovici, Andreevici, Barbucici, Muste ici, Fusulevici, Stangacilovic, Balasevic, Lapadatovic, Blagoevic, Miloievici, Ciulinovici, Antici, Bagevici, Balaúcovici, Predovici, Len arevici, Pîrvulovici, Calinovici, Ciocoievici, Zaicereanovici, Alexandrovici, Durlici, Perici, Marinovici, Constantinovici, Predovici, Karabasevic (nume ce provine de la termenul de carab “cimpoi” în grai local, adic Cimpoierul). Alte nume au fost pur úi simplu schimbate: Ghi Cioc a devenit George ucovici, Gog Pârvu Dinu – Gheorghi Marinov, Lapadati – Ciosici, Liubu Chi u – Milosevici, Stancu Buzatu – Petrovici, vetcu Tran – Iovanovici, Uroú G rg zal – Miloúevici, Van a lui Plioant – Ivan Bagevici, Voia Nicoli – Calinovici, Nistor St ncu u – Nestor Stankovici, Marin al lui Dândac – Marin Danducovici, Toader – Todorovici251, sau cazul dr. Atanasie Popovici, al c rui nume era de fapt Furnic 252. Cu toate acestea úi în prezent satele româneúti din estul Serbiei sunt împ r ite pe mahalale sau c d lâce (termen întânit mai mult în partea estic a regiunii), numele folosite fiind curat româneúti: Pietriú, Dobreúti – Ciocoieúti, ai lui Dumitraúcu, Semeneúti, Mancovenii, Miloeútii, Floiereúti, Abr úeúti, Anu úti, ai lui D ndâc , ai lui M tii, Z icereni (Isânov )253; “cadalucu tot i s zâce Voineútii, p da altu ughineútii, M rinconi, Dr guleúti, St nconii, Todoreúti„ (P.F., Osnicea); “este familii giurgioni, iuconi, predoni, vuiconi, cicioni, a lu pelea, a lu ani u, a lu turtoni, marconi, a lu ruji , a lu pauneúti, branconi, stanconii, ciciricu, bolobonii, mogonii, ciúmenii, stoilonii, a lu raicu, a lu beúân , milenconii, b l onii, zâmbrenii, úolconii, a lu micoloni, chitonii, zoroicheni, porconi, a lu fiúioni, bajonii, bor nii, miculeútii, mengionii, orgoat , dolonii, fren onii, brâgleti, a lu raconi, a lu parc , a lu edu, a lu p ca, paionii, a lu toporu, a lu vârzobu, a lu teúâtu, a lu brâcheni, a lu mârta, marcu oni, tot rumuneúti..........iast úi o familie de sârbi, al lu guúteru, bugaru, a lu maghiaru, a lu s rba, vezi e aia, poate vezi a fost vreo sârboiac ” (N.S., Porodin); “ca a mea f milie m i mult este: Markovici, este patru-cinci c úi în sat, au fost al î Nicolici, al ei
250 251

T. Georgevici, op. cit., p. 69. G. Z icereanu, B.Abraúevici, op.cit., p.138-140. 252 D.A.N.I.C., Font Stoica Vasile, dosar I-155, f.37. 253 G. Z icereanu, B. Abraúevici, op.cit., p.150-154.

128

Ionelia Toarc

s-au dus în Banat. Na primer, de noi s spune M rconi, este Giurgioni” (M.M., Ram); “iast Giurgevici, Balanovici, Carabaúici, Simonovici, m i mul î sînt Adamovici. De aicea sînt, de unde rumâneúte, p rumâni am fost bre, numa am înv at úcoli, m-a dat tata al meu úi pr mine úi fraüele meu, s înv m sârbeaúte. Noi aicea 9 sate avem româneúti úi 2 sate sârbeúti. Ei (sârbii) îs veni î”254(Z.C., ùerbanov ). Zagorca Ciulinovic útie úi de unde li se trage numele de famlie: “a fost aicea samo(numai) o tuf úi a venit un om cu vreo muiere, úi a pornit, avem fânt n colo, a g sît izvoru úi a f cut muierea aia copii, úi a venit mora vreunii din vreo tineri, da ei zâcea c caii au fost c lca î copii mul î úi a mâncat urechile la vreun copil, úi de acia le-a r mas numele de ciulin. ùi aveau f milie úi peste Timoc, da úi acia”. Oamenii în sate se recunosc úi în prezent mai uúor dup porecle (policre), decât dup numele oficiale de familie: a lui Puútiu, Ni lu Ilie, Zarcu lu Stancu Badi, Anghel al lui Buric , Mladen al lui Moac , Milia lui Bobocu, Dancu lu Cioc, Ceda al ùchioapii, T nasie a lui Dud , Toader al lui Meag , Vidu lu St ncu u, Milan al Raini, Vancu lu Len ariu, Bojic lu Tru , Duúana lu Predu i, D nil al Ioni i, Ilie al lu ùtefan Ghi , Natalia lu Pipe, Violetca lu Van lu C lin, Nic al lui C luúelu, Dani a lu Pârvu Peri, Pârvu lu Micu, Ghi lu Trânt ipaú, Sandu lu Stârcea, Ghina lu Lip , Ilie al lui Gan , Maria lu T l cin, Slavca lu Gog al lu Stan, Bi u lu Chioru, Veselina lu Ciocoiu, Sreten al lui Gâsc , Mil a lu Costia âganu, Marin âganu, Slaviúa lu Puia, Stoic a lui Pil (Isânov )255; a lu mutu, Dragomir al lui Râc , Dusan al lui Paicu, Vlaicu lu Tr il , (N.S., Porodin); “a lu Lab , moúu a fost surd úi le-a zâs a lu Surdu, Iancu, a lu Bugariu, c moúu al bâtrîn a fost din Bug ria, la vale a fost a lu Piloni, a fost 12-15 c úi, acu nu m i e nima, a lu Rusu, Cioconi-cioc ni, de la cioc, a lu Gârcu, s-a ugit(a r mas) vreunu aici úi aúa ia r mas numele, a lu Turcu” (F.P., Osnicea) etc256... Analiza elementelor de toponimie din r s ritul Serbiei, prezentate în lucrarea de fa , poate oferi dovezi incontestabile privind popula ia româneasc autohton , prezent pe aceste meleaguri în mod permanent, începând cu str moúii traci úi romani pân în zilele noastre, fie c s-au aflat sub domina ie bulgar , otoman , austriac sau sârb .
254 255

Informa ie culeas de la Zagorca Ciulinovici, 86 ani, ùerbanov . Z icereanu G., Abraúevici B., op.cit., p.149-157. 256 Denumiri culese din teren, în ultimii ani, din satele Bresto , Metoni a, Bucea, Luchia, Osnicea, Isânov , Ram, Ceúlevabara, Slatina, Porodin, Malaini a, Bigreni a, Petrov etc...

129

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

VII. VIA A SPIRITUAL LA ROMÂNII DIN ESTUL SERBIEI
Datorit unei etnogeneze complexe cât úi a influen ei limitate a bisericii, aproape inexistente în regiunea moravo-timocean , multe elemente precreútine au supravie uit de-a lungul timpului, via a spiritual a popula iei din regiune fiind una arhaic úi divers . Via a spiritual a românilor din arealul studiat, compus fiind din tradi ii orale úi muzicale, obiceiuri, credin e úi rituri magice, are adesea, puternice r d cini precreútine. Regiunea Serbiei de r s rit este foarte bogat în obiceiuri care joac un rol important chiar úi ast zi în via a cotidian a locuitorilor. Multe ritualuri se practic úi în prezent, în timp ce altele mai supravie uiesc doar în amintirea oamenilor mai în vârst . Nu exist evenimente care s nu fie înso ite de tradi ii corespunz toare, acestea fiind niúte reguli, coduri tradi ionale de comportament, ap rute din experien úi obiúnuin care, asemenea legilor, deúi nu sunt scrise, conduc din umbr întreaga societate úi reprezint o caracteristic etic esen ial a oric rei comunit i etnice. OBICEIURI ùI S RB TORI DIN CICLUL VIE II DE FAMILIE Momentele cele mai importante ale vie ii fiec rui om sunt un pretext pentru folosirea obiceiurilor corespunz toare, care au drept scop fericirea persoanei care este în centrul evenimentului. Obiceiurile populare din ciclul familial au avut rol decisiv reglarea nup ialit ii, natalit ii úi mortalit ii. Trecerea era preg tit cu mult timp înainte, prin obiceiuri, acte rituale, úi practici magice. OBICEIURILE LEGATE DE NAùTERE constituie un grup important de practici úi obiceiuri ce are în vedere sosirea pe lume a unei fiin e noi, având menirea de a-l ajuta pe copil s se intregreze în familie, neam úi comunitatea rural . Ac iunile care stimuleaz fecunditatea începeau chiar din timpul ceremoniei nup iale, se prelungeau pân în momentul c s toriei, fiind încununate de naúterea copilului. În regiunea cuprins între Timoc úi Morava, dup c s torie, în vederea procre rii toat familia are grij de tân ra so ie, în special soacra úi bunica,
130

Ionelia Toarc

dar se stabileúte o colaborare consultativ úi între mamele celor doi so i, cu privire la conceperea úi îngrijirea sarcinii. Regulile stabilite erau urmate cu sfin enie: în cazul în care locuin a era format dintr-o singur camer cu vatra la mijloc, de cele mai multe ori, to i ai casei au dormit împreun pe rogojini, cu picioarele întoarse c tre foc. Aproape de uú cu securea al turi, dormeau bunicul úi bunica, apoi nora sau fiica cu so ul, lâng el fiul sau ginerele cu so ia. Copiii minori au dormit între p rin i. Locurile de dormit s-au schimbat în func ie de vârsta copiilor úi dominarea sexelor în familie. În asemenea condi ii, actul sexual, chiar úi în cazul proasp t c s tori ilor, nu s-a efectuat în cas , nici noaptea în timpul somnului celorlal i membri ai familiei. Tinerilor c s tori i le-au ales lucru în câmp úi în gospod rie, acolo unde puteau fi singuri. Era ruúine s îúi exprime dragostea reciproc fa de cei b trâni. Pentru conceperea copilului úi alegerea sexului, tinerii so i erau sf tui i s fac dragoste cu capul întors spre r s rit, cel mai bine sub corn ca s fie copilul s n tos tun, iar motivele practice fiind: sub corn nu erau úerpi, iar cornul ca arbore tufos asigura o bun protec ie vizual . Despre toate acestea femeia trebuia s aib grij , f r a avea obliga ia s -l ini ieze úi pe b rbat257. Absen a sarcinii mai mult de un an provoca neliniúte în familie. Prima m sur era aceea ca femeia steril s m nânce aproximativ zece flori de „iarb moale” care creúte pe câmp úi în vie: flori roúii pentru fat úi flori albastre pentru b iat. Dup discu iile avute cu soacra úi cu mama, mergeau dup sfaturi úi la „mu e úüir i e“ (femei care posed cunoútin e). O alt m sur era trecerea femeii printr-o cr can (copac crescut dintr-o r d cin dar cu 2 tulpini), procedeul considerându-se eficient úi curativ pentru femeia steril . Înainte de trecerea prin cr can , femeia trebuia s poarte în sân un m r úi un ou, iar la brâu busuioc. Femeia începea trecerea, întoars cu fa a spre r s rit. Trecând prin cracan de la stânga la dreapta, îúi f cea cruce úi zicea: „Ajut -m Senta-Maic Marie ÿi aia e am venit, sî r mân greua e ca tuaüe muieri i, sî fac úî uo copi ca tuat muma úî mu a a“(F.P.). Acest act era întotdeauna efectuat în prezen a unei alte persoane, de obicei soacra. Un astfel de copac, unul dintre pu inii, a existat la hotarul Gamzigrad numit „Opštine“. S-a considerat c are mai multe ac iuni eficiente asupra s n t ii. Totodat , se mergea úi la vr jitoarele satului dup sfaturi, aceastea încercând prin vraj stabileasc un echilibru între so úi so ie, echilibru care dup p rerea lor, era tulburat prin vr ji aruncate asupra so ilor de c tre
257

date culese de la P.F., 65 de ani, sat Osnicea.

131

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

anumite persoane care le vroiau r ul, atunci când s-au c s torit, la nunt sau înaintea nun ii. Exista úi reversul medaliei, când femeile foloseau anumite plante pentru protec ie, împotriva sarcinilor nedorite: “un etnolog, a auzât c -n Craina, muierile útiu vreo iarb care o pun unde trebe de s nu r mân greoanie, c p rin îî o m rit cu vreun slut, cu vreun cin r, da ea, la muiare în sânge s aib b rbat zdrav n, de s fac copii puternici, de s poat s lucre”. Secretul era p strat cu grij de femei: “Ama e secret, nima, nu spun muierile, úi eu dup 10 ani am într bat, a g sât, mi-a spus muierea ce iarb . ùi aia s v ar t: s úti i c nu e nici o filozofie, c lumea nu s-a lovit cu filozofia, numa cu via a, ea s rade r d cina úi o pune unde trebe, 7-8 pân la 10 ceasuri, úi nu r mâne greoanie. Am auzât úi de la veterinari c iarba aia poate s fac contrac ie în matri úi poate s lapege, m i lesne s fiace vaca ori oaia. Este cicoarea. Aúa muiare b trân din Zlot mia spus, c al îî n-au útiut. La noi aia a f cut, sârbii, ârnogor îî, âganii úi acuma fac. Mie îmi spune copilu, c copilu al m i mic e muzicant”(F.P.). Obiceiurile de naútere în aceast zon , implic mai multe momente importante: naúterea copilului, ursitorile, botezul, t iatul mo ului, ridicatul la grind . Dr. Slobodan Zecevic afirma c : “Exist o serie de obiceiuri privind actul în sine al naúterii: noul-n scut trebuie înc de la naútere s fie pus în contact cu p mântul care îi d for a vital ; sunt urmele culturii preistorice ale Mamei P mânt. Cit m în continuare m surile de precau ie împotriva demonilor la care sunt supuúi atât mama cât úi f tul pe durata unei anumite perioade: actul b ii rituale, folosirea unor amulete sau a altor m suri de protejare. Ciclul se termin prin obiceiuri ce înso esc copilul pân la ini ierea lui – introducerea în cercul adul ilor”258. Aceeaúi credin în for a vital pe care o d P mântul, se întâlneúte úi la Ion Ghinoiu, care crede c venirea dintr-o lume (preexisten a) la naútere, a pruncului úi plecarea în alt lume (postexisten a), la moarte a muribundului, are nevoie de o energie suplimentar oferit de P mântul Mam 259. Naúterea copilului prilejuieúte úi acum în estul Serbiei o mare concentrare de ac iuni, acte rituale úi practici rituale, menite a uúura venirea pe lume a copilului.

258 259

Zecevic Slobodan, op.cit., p. 43-44. Ion Ghinoiu, (1999), Lumea de aici, lumea de dincolo, Editura Funda iei Culturale Române, Bucureúti, p. 148-149.

132

Ionelia Toarc

Nu trebuie neglijate nici ac iunile úi interdic iile la care erau úi sunt supuse femeile îns rcinate, al c ror scop este de a duce sarcina pân la cap t, de a asigura for a pentru o naútere normal úi în acelaúi timp fericirea úi dezvoltarea noului-n scut. Femeia gravid “greoanie“ sau „înc rcat ” – trebuie s in s rb torile, s in posturile úi s se fereasc de eventuale influen e negative ale vie ii cotidiene. Ea lucra mai mult în acas , iar în afara casei avea grij de gr din , mulgea vitele úi efectua alte activit i mai uúoare. Ea nu avea voie s pun lemnele pe foc cu vârful întors în jos, sau s fac focul în vatr punând lemnele cu vârful înainte, deoarece copilul se va naúte cu picoarele inainte. În timp ce turna ap cu paharul într-un vas sau când turna ap membrilor casei s se spele pe fa sau pe mâini, nu are voie s fac aceasta turnând apa „peste mân ”. Femeia gravid nu are voie s fure un fruct sau s m nânce fructe de la al ii, pentru c acel fruct va ap rea pe corpul copilului ca o pat . Exist credin a c dac în timpul sarcinii loveúte cu piciorul un câine sau o pisic , copilul va fi p ros ca animalul pe care l-a lovit. Este interzis s i se fac vr ji femeii gravide pentru c úi copilul va avea de suferit. Dac totuúi se întâmpl ceva din cele men ionate, femeia gravid trebuie imediat s pun mâna pe p mânt, în acest fel r ul transmi ându-se p mântului. În trecut, femeile n úteau de cele mai multe ori acas , cel mai adesea pe p mânt, stând în picioare sau pe vine: “moaúa era la n scare: când s-a f cut copilu, m i întâni în cas muierile: soacra fetii úi muma ei dac e, dac nu, vreo muiere ia ajutat de s fac copil, din picoare. Nu úezut , numa stârcit . Aúa a f cut rumânele copiii”(F.P). N úteau în fa a vetrei focului sau lâng pat, pe un bra de fân sau paie. “Pân , na primer (de exemplu) s punea jos úi punea fân, acolo am f cut-o”(I.P.). Naúterea era asistat de mam sau soacr , împreun cu o femeie cu experien , moaúa. Ele înf úurau úi strângeau partea de sus a stomacului cu o es tur , o presiune suplimentar f când-o úi prin cuprinderea de la spate a gravidei. Pe piept îi turnau ou sau ap ca s alunece copilul din mam ca oul sau ca apa. Motivul practic al acestui procedeu este explicat de F. P. prin faptul c r ceala oului sau a apei provoaca contrac ia muúchilor úi astfel se crea o presiune suplimentar a pântecelui asupra copilului (F.P.). T ierea cordonului ombilical. Imediat dup naútere s-a „ gat buricu“. Cordonul ombilical era în trecut, când femeile n úteau acas , t iat prin punerea acestuia pe t iúul unei seceri sau a unui cu it úi lovit „cu rast u“ (cu
133

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

r steul) de la boi: “moaúa a t iat buricu. M i întâni r st u, la jug, ce s pune s bag la lac t úi seacera ori s curea. Ma pe seacere m i mult, s pune buricu pe seacere úi s-a dat cu r st u, aúa l-a t iat”(F.P.). Restul cordonului se usuc si se p streaz pentru tratarea sterilit ii: “úi acuma moaúa l-a legat buricu, da crâmp tu la ÿe buric care a r mas, l-a p zât úi l-a uscat. C a fost bun, care nu r mâne greoane, s bea di pi el, c s fac copii”(F.P.). Faúa sau a a de înf úat. Moaúa trebuie s aduc o sfoar din es tur din lân numit „faúie“ sau „a ÿi înf úuiat“, cu care se înfaú copilul. Un cap t al acesteia este prins de un scutec, iar la cap tul cel lalt se coase o bucat de t mâie s nu vin ai nepomeni î, a roúie, un ban úi în unele sate: ale b trâne, a pus úi usturoi úi niúte iarb . Faúa are rolul de a ap ra copilul boal úi de deochi. Copiii au fost inu i numai în scutece úi lega i cu faúa mult timp:„úi dai pr urm pr dup copil pân la vâru(vârful) lu deget, c-aúa a fost vreodat , da úi mâinili i s-au legat. În inte, de b trânea s-a ânut legat mult”(P.S.), crezându-se „c-o s fie ÿirept”. La naútere, mai important decât naúia este moúitul. Moaúa este din neam, moaú de baútin , moúic sau rud cu familia în care se naúte copilul: “Sor bun /dac nu altcineva, cineva apropiat”(P.I.), “muiere m i b trân , când muierea trebuie s fac copilu, ajut ”(S.M.), fiind aleas din partea tat lui sau a mamei, foarte rar o rud de sex masculin. Moaúa, singur sau împreun cu so ul ei îndeplinesc numeroase func ii ceremoniale úi rituale, fiind ca o adev rat institu ie: ajut femeia la naútere úi t ie buricul copilului, dac aceasta naúte acas , îi face prima scald , îl p zeúte de for ele malefice prin descântece, pune masa ursitoarelor, scoate copilul din spital, dac acesta se naúte în “bolni ”260, duce copilul la biseric pentru botez, îl d la grind de Sf. Vasile: “Moaúa e s sprimeasc de beba, în ce s scoace beba. Ea cump r duni , pelene, oba vesno, aia bengi úi tot aia ce duce moaúa, predai la babi , o-nv luie-n aia úi moaúa-l úi ia din bolni (spital). Când ajunge acas’, ea-l scald úi-l îmbrac úi pe orm e ruceac. Sprimesc care ce are. Dac e de post, posno s-a f cut pe post, el atuncea face de post. Da’ dac e perion slasta, tu atuncea faci ili care ce are. ùi aúa”. (N.S.) Dup etnologul Ghinoiu, cuvântul moaú , este “sigur preroman, se înrudeúte cu forma albanez úi face parte probabil, din graiurile ilirico-traco-

260

Spital în limba sârb , termen preluat úi de românii din estul Serbiei

134

Ionelia Toarc

dacice, deci apar ine vechiului fond autohton carpato-balcanic, termenul fiind preluat din limba român de bulgari, unguri ucraineni, polonezi”261. În satul Porodin, dar úi alte sate dinspre Valea Moravei, termenul de moaú se reg seúte sub numele de “Babi ”, locuitorii recunoscând c : “demult úi la noi avea numele de moaú ”(P.S.). Prima scald a nou-n scutului. Moaúa face prima baie a noun scutului la 3 zile dup naútere. În prima scald se pune ap sfin it : “molivda otma te duci úi pui samo cât , câta pân la 40 de zâle, din molivd ”(A.D.), al turi de “pene ÿe gâsc , s nu-i fie frig, s -i fie cald întoÿeuna”(L.B.) úi câteva crengu e de busuioc, acesta protejând copilul împotriva r ului. În timpul sc ldatului moaúa nu are voie s vorbeasc pentru ca acest copil s nu fie plâng cios. Dup útergere, copilul se afum cu fum de sun toare, iar apa de la prima scald se toarn la r d cina unui pom roditor, de obicei “apa o duc la m ru ÿe Sâmpetru”(A.D.), sub care urmeaz s se fac mai apoi úi ritualurile de la luatul din mo úi nunta. Sc ldatul copilului de c tre moaú timp de patruzeci de zile, se mai întâlneúte doar în satele dinspre valea Timocului, în satele dinspre mun ii Homoli úi valea Moravei, scalda de c tre moaú f cându-se doar în primele zile de la naútere. Cândva, tat l úi ceilal i membri ai familiei puteau s vad nou-n scutul abia dup prima baie. În unele sate se mai p streaz înc interdic ia de a scoate copilul afar pân la patruzeci de zile pentru fi protejat de influe a úoimanilor, „pîntru úoimani. ùi acuma pân la o lun de zâle, nu o scos copilu afar s nu s bage úoimanii în copil. ùi dac l-a scos, nu cuteza ca scutecele, dac sunt uscate afar , oalele nu cuteza s -negureaz , cu faúa aia a copilului, dac a uscat-o pe pr jin , trebuia s le ia în untru pân nu z vârne(apune) soarele c s nu s bage úoimanii în ele“(N.S.), s nu fie expuse “trimes turilor” (vr jilor). Dac în sat sau în apropiere exist o biseric , se aduce apa sfin it de acolo úi copilul este înscris în c r ile bisericeúti. Obiceiuri de protec ie a copilului. Protec ia nou-n scutului a fost continu pentru c „nu se útia de unde poate veni r ul“. Existau anumite ritualuri de protec ie, de care mama trebuia s in cont. R ul cel mai frecvent, care putea s afecteze copilul este deochiul. Împotriva deochiului se folosea a roúie care era cusut pe faúa copilului, s-a legat la încheietura de la mâna dreapt sau s-a pus în leag n sub copil. Întodeuna „a útiut care
Ion Ghinoiu, op. cit., p. 152; cf. V. Scurtu, (1966), Termeni de înrudire în limba român , Editura Academiei, Bucureúti, p. 236.
261

135

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

sînt muieri reale de ochi. Le-a primit, numa i-a f cut la copil cruce la frunüe, pân n-o tunat(intrat) ea în cas . ùi t mânia a fost iar ÿe ÿeochiat, întoÿeuna. Ori mum -sa a p úit copilu pân nu........p copilu a fost jos, p úeúte, trece peste el” (A.D.). Descântecele erau folosite ca tratament împotriva unor boli ale copiilor. Dac membrii familiei au presupus c este deochiat copilul, cea mai b trân femeie din cas lua ap în gur , stingea în ap o bucat de jeratic úi cu aceast ap stropea copilul. Pentru un somn liniútit, în fiecare noapte înainte de culcare, copilul era afumat cu o cârp aprins . Ca s nu urineze în somn, între picioare era afumat cu m tura. Lehuza, trebuie de asemenea izolat . Dup naútere, ea era úi înc este considerat necurat timp de 6 s pt mâni, “pân la cetrideset dana (40 zile), leuza nu s culc cu omu”(P.S.), nu are voie s ias afar , „nici mama nu a ieúit” úi “nu avea voie în m n stire (biseric )”(Z.C.). Ea este protejat de familie, nu are voie nici “s fac munc grea” timp de úase luni dup naútere. Nu bea ap , ci „40 de zâle bea numa vin, c ea cic a pierdut sângele, a sl bit, credin a fiind c ”mora262 s bea vin, s s nzdr veneasc . ùi a mâncat care m i bun, a dus lumea grij úi de s -úi întoarc puterile”(F.P.). „Ursatuarele-Urs torile“- reprezint un moment deosebit al integr rii noului-n scut în lumea cea trec toare. Din toate timpurile úi la toate popoarele, în special la cele indoeuropene263, credin a în predestinare a fost una dintre coordonatele principale ale modului de via tradi ional. Deúi se credea c înc de la naútere, via a omului este ursit , de trei ursitoare (cel mai frecvent) úi c împotriva destinului nu se poate face prea mult, deoarece “ce i-e scris, în frunte i-e pus”, omul societ ilor tradi ionale a c utat, prin diverse datini, practice, ritualuri úi ceremonii specifice, s -úi cunoasc viitorul úi în limita posibilit ilor, s -l îmbun t easc . Credin a în Ursitori este bine înr d cinat úi înc vie în aceast regiune, orice întrerupere a lucr rii lor devenind malefic :“mama mea spunea c-a auzit pân a zis: ‘a, bodaproste, c ne-a f cut focu s ne-nc lzim, în casa asta nime de bube s nu moar . Aúa ne spunea, s-a-nc lzit lâng foc”(P.I.). Ursitorile vegheaz ca fiecare om s -úi aib soarta proprie. Nimeni nu le útie numele, fiind numite ursitoarea cea mic , cea mijlocie úi cea mare: „n-au nume. Iast a mic , a mare úi a mijlocie”(M.M.).
262 263

“Trebuie” în limba sârb , termen preluat úi folosit frecvent de românii din estul Serbiei Ion Ghinoiu, op. cit., p. 157.

136

Ionelia Toarc

Foarte pu ini le-au dat úi un nume: “P ai b trâni, spune c sunt jenske (femei), p útiu cum s chiam : Vârbura, Vârbarea úi Miz lcu a”(P.I.). Masa ursitorilor se pune a 3-a noapte dup naútere, “p da, la trei nop î”. Func ie de regiune, turta se preg teúte de c tre moaú , acas la ea: “al treilea zî, ea(moaúa) aduce turta”(B.N) sau este preg tit acas la l uz : “turta o punea ai din cas ”(A.D.). De asemenea variaz úi num rul turtelor, de la sat la sat, punându-se o turt sau 3 turte, nedospite úi nes rate: „trei colaci îng uri î úi 3 lum n ri úi 3 paare de ap úi 3 grundeni de miere”(Z.C.). Turti ele pân nu se pun la copt “pe tabl , pe úporet (cuptor)” se orneaz cu o cruce la mijloc pentru cea tîn r , dou pentru cea mijlocie úi trei pentru cea mai mare. Acestea se ung cu pu in miere, „aúia s pune lumânare úi s pune trochi úi s pune úi miere de stup úi miere de trest (trestie), cât sare úi le dai de poman la urs tori”(L.B.). Ele se pun pe o bucat de pânz sau pe o m su rotund , la capul copilului úi lâng fiecare turt se pune câte o „trochi de ap , numa s pierdur úi trocile alea”(N.S.) sau un pahar cu ap úi diverse obiecte, cu scopul de a c p ta bun voin a ursitorilor úi prezicerea unui destin cât mai bun. Pentru via a copilului este decisiv hot rârea celei mai tinere ursitoare:„noaptea vin alea 3 ursâtori, 3 feüe. ùi acu ele reú sc(decid). Zâce una, alalalt úi a treilea din mijloc. Cum ea zâce, aúa are s -i fie jivotu, via a, de când s-a f cut, pân moare”(P.I.). Soarta se interpreteaz pe baza visului pe care l-a avut mama în acea noapte. Ea trebuie s -l re in úi s -l spun , astfel încât femeile mai b trâne, din vis s interpreteze mesajul destinului: „úi ce a visat într-o noapüe de aia, muma, ea a povestit visu la muieri úi iale pe visu la a ghicit”. “Dac vis z rom, atuncea o s fie útii, nu norocos, dali o s fie vozacili(úofer), da’nu s útie cum. Dac vis z s ngire(sânge), e, tuncea s ngirele alea amu poa’ s duc úi-n z tvor, închisoare, inim rea. Dac vis z vrun poclon, vreo floare frumoas , palice, bogato, ili -a dat pâine, ili ete aúa, atuncea o s fie gusto liubivi. Tako(aúa). “ (P.I.) Moaúa, pe lâng turt : „nu vine cu turta goal , dac e de slast (de dulce) aduce un pui, o kil de vin, pune vreun ban, c s fie cu strece, cu noroc, copilu ori fata. ùi-acuma duce, úi-acuma pune, la cap aüia la pat unde doarme”(N.S.). Chiar dac femeile nu mai nasc acas , obiceiul de ursitori se p streaz , ritualul fiind îndeplinit, func ie de locul naúterii: „Aúa a fost demult. Acuma ele s fac m i mult prin bolni (spital)”(Z.C.). Masa de ursitori se ridica în prezen a a trei b ie i, dac nou-n scutul este b iat, sau trei feti e dac e fat , úi li se d s m nânce tur ile úi s bea
137

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

apa din pahare: “Diminea a, turüi le alea, colaúii alea, le-mpar la copilaúi s le m nânce cu mierea-aia, cu apa aia din p ru , ce s-a pus pr st (peste) noapüe, ce-a st tu”(A.D.). Turtele trebuie mâncate în cas , credin a fiind aceea c dac sunt consumate în afara casei, copilul va fura când va creúte. Diminea a dup aúteptarea ursitoarelor, moaúa înf ú copilul, aranjeaz „ agân“ (leag nul). În leag n se pune lân :”iai un caer de lân úi când pui caeru’ zici aúa: S fie moale ca lâna, s nu zbieri pre ai t i, s fii bun cu vorb molcu cum e lâna pre oaie, nicicând s nu fii sp rios”(P.I.), se pune un aúternut din pânz úi o p tur . Mai întâi, în leag n se pune o pisic , s -i fie copilului mereu cald în el, iar dup aceea se pune copilul înf úat úi se acoper (astruc ) cu o alt p tur , când se scoate din cas sau când doarme: „puni mâ u’: s fii moale ca mâ , s ai uvek voie bun cum e mâ u’ bun úi c lduros, s dai cu el prin câte ape r úe(rece), s fie zdrav n úi nicicând s nu fie friguros. E, pe orm , nu e mora(neap rat) baú atuncea ziua cân’ vini, ali când îl ia, îl puni care vrea pre moar , pe piatra di la moar úi zici: s fie vorbitor ca úochi u morii”. (P.S.) Copilul s-a inut în leag n, acesta având “b ieri” pentru a putea fi legat la spate, iar în cas s-a legat de verigi la grind úi s-a folosit pentru leg narea copilului. Ca s adoarm mai uúor copilului, mama îi cânta cântece de leag n. Povoini a este un obicei recent: “când vine acas (de la spital), la o s pt mân dup ce s face, ali n-a fost de b trânea ”(A.D.). Se pune o mas în cinstea copilului úi a mamei, la care particip familia, rudele úi vecinii. Ridicatul la grind -“Când faci grânÿei”. Un alt rol important pe care îl are moaúa, în zona montan între Homoli úi valea Timocului, la românii munteni-ungureni, este acela ca în ziua de Sf. Vasile s -l ridice pe copil la grind : “Atuncea moaúa faúe colac, aúa cao cap. ùi pr colacu al úia(aci), puni, frigi coast úi fierbi oau úi f lie ÿe brânz úi o kil cu vin úi cu soc(suc) úi r chie úi tot aia moaúa aduúe. ùi pân nu pleaúi cu prânzu’, tu iai colacu’ úi copilu/fat ce s fie úi zâci aúa, stau pre prag la Foto 47 Ridicarea la uú úi zici: cum âne grinda greutaüe atât s grind a lui Jurj Andrei, 2 ân copilu s n taüe. De 3 ori zici aúa úi-l r dici ani, sat Metovni a
138

Ionelia Toarc

úi pân -n grind úi pro urm frângi colacu úi cao zici aiasta e un p rcel(bucat ) de moaú . la-l ia moaúa, da’ l lalt s taie úi s d la goúti(oaspe i). La ail lal ’ ce-s aciia.”(J.Z.) Atunci “moaúa o d ruie pe leuz cu: c p tâi(pern ), o p rechi de cirepi, o cârp (basma)”(P.S.). Acest obicei, cu cât înaint m în satele dinspre vest, spre Valea Moravei, s-a pierdut, nu se mai reg seúte, în schimb în satele româneúti din est, pe valea Timocului, am întâlnit echivalentul ritualului în aúa numita ceremonie Muaúa-Moaúa, ceea ce demonstreaz înc o dat rolul important pe care aceasta îl are la naúterea copilului. „MUAùA“ (MOAùA), este o festivitate mai mic úi poart numele persoanei care are rolul de a t ia buricul nou-n scutului. Ceremonia se face în cinstea moaúei úi a copilului, petrecerea organizându-se în perioada dintre Sfântul Vasile úi Boboteaz , în casa moaúei. Ea preg teúte o pâine special cu decora iuni pentru aceast ocazie, iar p rin ii aduceau alt dat coaste de porc f cute la cuptor, uic úi vin. Acum aduce fiecare ce crede de cuvin . Înainte de ora dou sprezece pân în prânz, moaúa se pune în capul mesei întoars cu fa a spe r s rit, cuprinde copilul de la subra e, care este, deasemenea întors spre r s rit îl ridic de trei ori pân la grind úi zice: „Copilu sî traiasc , p ru alb s mp eüasc !“(F.P.). Un sfert din pâine se atârn pe cuier în cas pentru creúterea úi s n tatea copilului, unde r mâne timp de trei zile. Masa se d în s n tatea úi norocul copilului. În ultimul timp, num rul invita ilor s-a m rit, petrecerea fiind organizat cu muzic . Au existat cazuri în care mai multe familii s-au în eles s organizeze serbarea într-un singur loc, în acelaúi timp, cu moaúa úi oaspe ii s i. Muzica au pl tit-o împreun : “úi moaúele s-a împreunat, 2-3 c úi s-a f cut úi to î la un loc, o ves lie m i mare, to î a pl tit l utarii”(F.P.). Ast zi se organizeaz din ce în ce mai rar „moaúa“. „Luvatu ÿin chic “-T iatul mo ului. Este prima tunsoare a copilului úi este de datoria naúului s o fac . Se taie mo ul doar la b ie i: “s ia din chic numai la b ie ”, deoarece fetelor nu li s-a scurtat p rul. Se face pân la sfârúitul primului an de via al copilului sau în al treilea an, în nici un caz în al doilea an. Pân la acest eveniment, p rin ii nu au voie s tund copilul, indiferent de lungimea p rului, nici c ciul nu îi puneau alt dat pe cap. Pentru a-i proteja de frig, copiilor li s-a pus batic pe cap. Dac nou-n scutul era b iat, botezul úi luatul din mo se puteau organiza în acelaúi timp. S tenii mai boga i organizau aceste ceremonii separat. Luatul din mo se organizeaz în
139

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

cas dac e toamna sau iarna, iar prim vara sau vara, în curte, sub aer liber. Pentru aceast ocazie p rin i copilului trebuiau s p streze uic úi un butoi cu vin. Actul tunsului îl efectueaz naúul úi naúa în prezen a p rin ilor, bunicilor úi a rudelor. Ritualul are loc sub acelaúi m r: “s duc iar la m ru de Sâmpetru”(F.P.), de regul tot acela unde s-a aruncat apa de la prima scald a copilului. “Vine naúu aduce pânz alb úi puni copilu pre pânz alb úi ce duci sub m ru- l care rodeúce”(C.D.). Ar fi fost bine dac m rul era cu rod, dar nu neap rat. Ritualul are loc totdeauna înainte de prânz. Mama se aúeaz pe un sc unel, ”îi duc la mum un scamn”, întoars spre r s rit, iar bunica pune copilul în poala mamei. Cineva d naúei o pâine “îng urit ”, cu o lumânare aprins , iar ea o pune copilului deasupra capului. Naúului i se d o foarfec , úi el trebuie s t ie, prin colac, úuvi ele în form de cruce: deasupra capului, de la creútet, mai sus de urechea dreapt , apoi, mai sus de urechea stâng : „ùi acolo le taie câta dici úi câta diúi. S face cao cruúe úi p ru la ce-l taie”(P.I.) îl d mamei care îl pune pe un b nu , „pr banu’ la”, ca s fie copilul harnic úi curat ca b nu ul, “îl lipeaúce cu cear di la roi, gi la stup úi zici aúare: s fie curat ca banu’ úi s fie falnic ca mierea, ca seara s ai zdravelie úi ponom úi lipeúci p ru de aia, de banu’ la cu cear .”(M.I.) P rul este p strat ca un talisman, pentru norocul copilului. Acesta poate fi folosit mai târziu pentru descântat sau vr jit: ”úi-i d la mum p ru la ce l-a t iat, úi ea îl pune-n cear , úi îl p z úte, cât e vie. C e bun ÿe descântat. Da în ce descântece, nu útiu”(A.D.). Apoi, naúul îi pune copilului c ciula pe cap pentru prima dat dup naútere, iar p rin ii au voie s tund copilul începând de a doua zi sau dup câteva zile. Petrecerea poate s înceap imediat dup ce naúul binecuvânteaz pâinea, purcelul fript, uica úi vinul cu urm toarele cuvinte: „Mîncaria úî b utura ÿi pi mas sî fie în sanataüa finului mieu, lu ......., cu strieüe(noroc) sî-i fie luvatu ÿ-in chic !“ (F.P.) În timpul petrecerii, naúul lua copilul în bra e úi mergea în jurul mesei cu el de la oaspete la oaspete pentru a primi cadouri. Numele copilului úi „Boüedzul“ (Botezul). Dac la naúterea copilului, rolul cel mai important îl are moaúa, la ritualurile legate de botez, de copil rie în general, incluzând úi obiceiurile de nunt , rolul important va reveni naúului. „Naúâia“ (N úia), are o semnifica ie important pentru familie, chiar dac este o form de rudenie artificial . Naúului îi se spune „naú“, sau “nun“, iar naúei, „nan “, sau „n úi “. Cel care este n úit i se spune „fin“. Respectarea reciproc este profund úi permanent .
140

Ionelia Toarc

Dreptul de a alege numele i-a apar inut exclusiv naúului: „naúu s-antrebat ÿe nume. P rin î nu a zâs numele, acuma întreab naúu p rin îî.”(P.I.) Numele erau date dup str moúi, de obiei dup bunic. Dup tat s-a dat numele, numai în cazul în care în familie au existat copii care au murit înainte de botez. Copilul n-a fost strigat pe nume pân la botez, ci doar „copil“, dac era b iat, sau „fat “, dac era feti . Copilului trebuia s i se dea numele pân la sfîrúitul primului an sau în al treilea an de via , în niciun caz în al doilea an. Un obicei interesant întâlnit în teren, era acela în cazul în care o familie nu avea naú, acest lucru având mai multe cauze: pieirea naúului în r zboi, decesul natural úi stingerea gospod riei, înstr inarea cumetrilor prin destr marea gospod riei sau refuzarea naúului s mai accepte acest rol. În cazul în care nou-n scutul nu avea naú de botez, acesta nu era c utat mergând din familie în familie. Înainte de timpul stabilit pentru botez pe parcursul primului an de via a nou-n scutului, p rin ii au dus copilul la o intersec ie, “r spântece” lâng drum, sau sub o punte unde trecerea oamenilor este mai frecvent . L sau copilul acolo, iar p rin ii se ascundeau în apropiere. La plânsul copilului c l torului care se apropia, p rin ii îi comunicau inten ia lor. I se d dea trec torului un prosop, peúchir, o turti úi un pui fript úi-l s accepte rolul de naú al copilului. În asemenea situa ii cumetria n-a fost refuzat niciodat . Ast zi obiceiul s-a pierdut, în cazul în care copilul nu are naú din diferite motive, acesta se alege pe baza de prietenie. N úia este ereditar , se transmite din tat în fiu, iar în cazul c s toriilor când b iatul trece la casa fetei, este ginere în cas , de la socru la ginere úi fiic . Altfel, unele n úii dureaz de mai mult de un secol. În prezent, mul i au renun at la n úie, mai ales familiile care au moútenit-o din timpuri str vechi, datorit obliga iilor financiare foarte mari pe care naúul le are la toate evenimentele importante, când se aúteapt de la naú cadouri mari úi scumpe. Num rul de invita i la „boüedz“ (botez) a variat în func ie de posibilitatea financiar a gospod riei. La biseric , naúul inea copilul în bra e, pe tot parcursul slujbei religioase: “naúu, el âne copilu pân îl boteaz ”(M.M.). Mama copilului nu avea voie s merg la biseric , ea trebuia s r mân acas , úi s se gândeasc la viitorul copilului, f când anumite lucruri în privin a aceasta: “pân popa-l boteaz la biseric , ce e bine s fac mum sa acas : eu am uÿit(r mas) acas . ùi acu, ce eu m gândesc ce s lucre el în via a lui, ce aú vrea s fie, eu aia s lucru, s fac aicea acas . ùi eu mi-a
141

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

fost ciud pre útia c ei n-a útiut s bat sapa. ùi eu am luat úi am b tut úi sapa, úi coasa úi la nicoval am lucrat colo”(N.S.). Nu tot timpul copiii au fost de acord cu meseria aleas de mam : “pe mine m-a z trit....... nu e zî s nu bat cu ciocanu”(fiul lui N.S). Când se întorceau de la biseric , se f cea petrecere, “ili dac e de slast , cu carne, e atunci tai purcel, úi faci sup , sarme, tot din carne de purcel úi chemi femilie, naúu úi st ruica, moaúa, aia to î vin la prânz. Vreodat , s-a útiut, s-a dat lu naú peúchir, chimeú , úirepi, lu n úâ isto aúa, lu copii, iar aúa, lu moaú iar aúa, úi lu l la î”(N.B.). Pentru botez se fr mânt un colac decorat cu bilu e la mijloc úi cu o coroan (pâine împletit ) pe marginea de sus, dar capetele coroanei nu se împreun pentru c este pâinea vie ii. La mijlocul pâinii se înfige o lumânare. Aceast pâine se pune în fa a naúului, care d pâinea în s n tate: „Sî fie în sanataüa lu Iancu (Marii), în sanataüa parin îlor, a naúului, a naúî î, úi a finulu . Sî tra asc copilu, perüin alb (pentru b iat) – bercu albe (pentru fat ) sî-np eüasc !“(F.P.) Oaspe ii r spund: „S’ajuüe!“. Acest moment marcheaz úi începutul mesei. Moaúa muúc din pâine ca s fie copilul vorb re , naúul frânge sau taie pâinea úi împarte oaspe ilor câte o bucat . Apoi, naúul ia copilul în bra e úi, mergând de la invitat la invitat, îi întreab cum se va numi copilul, pân când cineva ghiceúte: „m i întâni merg cu copilu, pi lâng mas , úi tot nat îi d vreun dar, ce a avut úi s ghiceasc numele. ùi când vreunu ghiceaúte, úi îi d la copil vreun grunden de miare, vreo c ciuli . ùi a ghicit, a ocolit, a adunat darurile di la to î, atuncea s-a dus în fruncea mesîî, naúu a dat în s n tacea copilului, în s n tacea p rin âlor, a moaúii úi a naúului”(M.S.). Celui care a ghicit, naúul îi d drept recompens o moned . Pân în acel moment nici p rin ii nu útiau numele copilului. Dup ghicirea úi comunicarea numelui, copilului i se dau daruri: mai întâi naúul, moaúa úi apoi ceilal i. Darurile au fost sub form de p turi sau haine: camaú , c ciul , úosete, m nuúi. Botezul copilului s-a f cut cu întârziere: “dac nu l-a f cut pân la c p tâniu la al lui, pân n-o împlinit anu, în anu de doi nu l-a f cut. Numa în anu de trei. În anu de doi nicicând. Ama unu úi trei úi când l-a botezat ia dat úi nume”(J.Z.). Se proceda astfel, pân familia s-a convins c acesta va supravie ui úi pentru c s-a crezut c înscrierea în c r ile bisericeúti va permite for elor rele s -l g seasc f r greut i úi s -i d uneze cu boal sau cu deces, deoarece moartea alege oamenii din cartea vie ii, ce poate vedea din con inutul bocetului „petrec tura“ care se cânt la înmormântarea decedatului.
142

Ionelia Toarc

Copilului nelegitim i se spunea simplu „cópil“, acesta nefiind dorit. Mamei care a n scut un asemenea copil nu i s-a zis ca „a n scut”, ci „s-a cópilit“. În astfel de cazuri, aceúti copii aveau de suferit din partea comunit ii, fiind de cele mai multe ori izola i, expuúi tachin rii din partea altor copii. Multe m suri de protec ie au fost omise, nu au avut moaú , nici naú, nu li se f ceau petreceri sau festivit i de familie. Totuúi, în familie b trânii ocroteau copilul úi mama, aceútia spunând c : „E p cat s moar , de la Dumnezeu e dat”(F.P.). În cazul în care mama se c s torea úi lua copilul în familia nou , acesta era tratat ca un str in. De obicei erau îndrepta i s fie slugi la famili bogate sau au fost adopta i de c tre familiile f r copii. Copilul înfiat a fost îngrijit ca úi propriul copil úi a avut dreptul la moútenire. A fost numit „fi uor ÿi suf it“. În Bacevi a (Baþevica) pomana decedatului n scut în afara c s toriei a fost altfel preg tit , indiferent c el, ca om matur sau b trân, a putut fi om bun úi cu reputa ie.

OBICEIURILE LEGATE DE C S TORIE Sunt un complex ceremonial ce marcheaz în mod s rb toresc schimbarea existen ei unui tân r cuplu. Nunta include în satele din estul Serbiei, chiar úi ast zi, numeroase momente rituale, prin care e reglat “trecerea” dintr-o etap într-alta. Obiceiurile nu au nici o leg tur cu c s toria civil sau religioas , ele precedând cu mult actul nup ial în sine, scopul fiind acela de ini iere a tinerilor în via a conjugal , de cunoaútere a viitorului so , de protec ie a tinerilor c s tori i. Ini ierea se f cea începând cu vârsta de cincisprezece ani, când aveau voie s participe la festivit i, b ie ii sub optsprezece ani fiind considera i „dana ei“ (fl c iandri, d n cei), iar dup optsprezece „dana “ (d naci). Feti a devenea fat din momentul în care începea s poarte „muo “, úi anume o coad împletit trecut peste frunte. Ea se acoperea cu „propuada“ (broboad ), iar mai târziu cu „cherpa“ (basma), astfel încât coada s se poat vedea. Din momentul apari iei menstrua iei p rin ii îi preg teau haine de s rb toare asem n toare persoanelor adulte de sex feminin, fata având voie s mearg frecvent la petrecerile satului. Ea era înv at acas s joace, “sî nu ias în lume, da sî nu üie juca“(F.P.), ea având voie s se prind în hor abia când a înv at s joace, sub supravegherea atent a p rin ilor în vederea p str rii purit ii.
143

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Aceast responsabilitate revenea mamelor úi bunicilor, „copiii n-o putut s s vad de lucru, úi nu le-a l sat ai b trâni. Fetele le-a p zât mumânile”(B.N.). Ele mergeau cu fetele la úez tori, nun i, hramuri, cl ci, bâlciuri, având grij s nu intre cu b ie ii în rela ii „interzise”: „cum a pornit s s duc la hori, atunci a dus muierile grij de ele s nu s împreune cu vreun b iat”(F.P.). “În inte s cunoúteau la joc. Ieúeau cu p rin îî, cu tata, cu muma. A trecut pe drum, ali nu cuteaz s vie s vorbeasc cu mine”(A.D.). Singura ocazie când fetele puteau s se întâlneasc cu b ie ii f r supravegherea p rin ilor a fost duminica, în timp ce p zeu oile îns úi atunci niciuna nu s-a izolat de grup. În timp ce b ie ii le f ceau curte, ele au tors sau au r sucit. Nici la petreceri fetele nu se izolau de grup: “ama când s-a dus la ves lie, la zavecin , a fost negur , a fost vreun furconi în pat úin furconi, lamb la petrol, la gaz. A putut s joace, a putut s vorbeasc cu ea, ama n-a cutezat s ias în negur . ùi nici nu ieúit, fetele au útiut”(B.N.). De obicei, se anu au reciproc despre petreceri, úez tori úi conveneau asupra urm toarei întâlniri. ùi cu aceast ocazie p rin ii aveau grij ca cineva mai mare s fie cu ei: „nici cât am p zât oile nu m-a l sat s vorbesc cu copiii”(N.S.). La petreceri, fetele se grupau, în elegându-se lâng ce b ie i vor juca în hor , în timp ce înso itoarele lor (mama sau bunica) st teau deoparte: „eu joc lâng care m cheam . Noi sîntem, na primer (de exemplu) feüe, ei copii doi, úi vine úi te cheam . El pl teúte colo viraci, úi vine úi te cheam : vrei s joci înainte, aúa s-a zâs”(N.B.). Fata útia dinainte lâng cine au voie s joace, dup ce criterii s îúi g seasc un baiat: s fie de familie bun , s nu fie mai în vârst cu mult decât ea úi s aib p mânt: „úi s nu joc cu to î, samo cu de-ai gazd , nu cu de-ai s raci, úi m i b trâni decât mine s nu fie. Eu am fost, cum a mers ai b trâni, ma n-a vrut muma mea, s m dea c e m i b trân dec t mine, cu 6 ani. N-am întrebat, c am útiut lâng care cutez, lâng care nu cutez. Am vrut s dobândesc odat úi b taie”(A.D.). Dup ce se termina hora, b ie ii se apropiau de grup úi fiecare stabilea cu fata care îi era drag „petracutu“ (înso irea pân acas ). Fata putea s accepte sau s amâne, aúteptând alt ocazie de la un b iat mai de seam úi mai frumos. ùi b ie ii au încercat la alte fete. Dac de fat se apropie un alt b iat care îi place mai mult, ea îl anun pe cel lalt c nu poate s mearg cu el oferindu-i o alt ocazie. B ie ii f când acelaúi lucru. Fata alegea înso itorul dup voia ei, f r a avea obliga ia s mearg cu acelaúi b iat mai multe ori. B iatul refuzat n-a avut dreptul s se supere pe ea pentru aceasta. Dac între timp, între cei doi apar anumite sentimente, atunci la petreceri erau în cea mai mare parte împreun .
144

Ionelia Toarc

Acest comportament al fetei era aprobat de familie, în acest fel începând preg tirea pentru c s torie. Tinerii îndr gosti i comunicau prin mesaje, cu ajutorul prietenilor úi rudelor. Vârsta de c s torie pentru b rba i a fost între 22-25 de ani, iar pentru femei între 18-22 de ani. Au existat situa ii când aceast regul a fost înc lcat : în cazul în care trebuia adus ginere în cas , c s toria fetei avea loc pe la cincisprezece ani. În timpul r zboaielor balcanice:”copiii s- nsurau de 14-15 ani úi feaüile. A noastr bab a spus, c mama ei a spus c vreodat de 20 ani, nu s-a m ritat în intea lu 20. Ali a fost r zboiu, úi câta la 10-15 ani r zboi. ùi are omu un copil, doi, îl iau în r zboi. S gândeúte, n-are nimic, casa goal . Ei atuncea iut’, m i iut’ îi însoar , ca s aib gloat úi dac piere el atuncea s le râm ie, aia vreme de Turcie. Turcu, copil care a fost cununat, nu l-a luat. Care n-a fost însurat, l-a luat turcu, d i de 5 pân la 17-18 ani”(B.N.). ùi în primul r zboi mondial când au fost uciúi foarte mul i b rba i, pentru asigurarea for ei de munc úi continuarea gospod riei, femeile au luat de nurori fete mai mari pentru fiii care înc nu erau supuúi obliga iilor militare, útiind c ei vor pleca în r zboi, dar vor r mâne urmaúii úi nora care vor continua „via a” gospod riei. Unele femei úi-au m ritat fiicele minore cu b rba i mai în vârst , întorúi din r zboi, dar úi cu invalizi de r zboi. Regula cea mai important ce era p strat cu sfin enie, era aceeea ca poten ialii so i s nu fie rude de sânge, considerându-se rude de sânge pân la gradul al úaptelea de rudenie. Limita de rudenie pentru c s torii s-a schimbat dup al doilea r zboi mondial, pân la gradul al cincilea de rudenie, persoanele în vârst fiind îngrozite de acest lucru, spunând c „a venit sfârúitul lumii”. Alte condi ie pentru o c s torie reuúit , pentru ca urmaúii s fie s n toúi, harnici úi cinsti i, era ca b iatul neap rat s fie de familie bun : “vreodat a úezut tot aúa ai b trâni, s-a vorbit, ete aicia este copil bun, de bun femilie, colo la nu e bun, la câta bea, uvec s-a c tat úi animalul de femelie, aia s útii tu. Iaca vaca care-npunge, bate cu cracii, bou care omoar nu e bun, ala ili s castreaz ili s taie. S útii ce v pun acum, c -i 100% asigurat: care de femilie ar omorât, omor úi-ai lor copii, care de femilie fur , au s fure, care femilie de curvari, e curvari, care-s b r bi, îs b r bi, care e femilie bun , e femilie bun ”(B.N.). În privin a so ilor, propunerea era f cut de p rin i, în multe cazuri respectându-se cuvântul tinerilor, iar alegerea era f cut împreun , ”da’ n-au ales copiii, au ales ai b trâni”(N.B.). Dac tinerii nu erau de acord cu sugestia p rin ilor, b trânii casei erau de partea tinerilor úi pledau pentru
145

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

alegerea lor: ”au fost jocuri, úez tori, ali n-au întrebat p rin îî dar vreau copiii pr care vreau. Da au b tut. Care a avut imanie(p mânt), aia fat s d imanie, atâta úi-atâta”(M.M.). În caz contrar, de multe ori fata se m rita dup b iatul ales f r voin a p rin ilor, fugind de acas . Copiii singuri la p rin i au fost într-o situa ie mai dificil dac p rin ii se opuneau alegerii f cute, pentru c ei „nu aveau unde s se duc de acas ”, în aceste cazuri trebuind b gat un ginere în cas , îns în astfel de c s torii adesea se întâmplu cazuri de divor úi înfidelitate între so i. Ritualurile la o nunt r neasc erau respectate cu sfin enie. Organizarea úi desf úurarea întregii suite ceremoniale la românii din Serbia de R s rit, se bazeaz pe coordonate fundamentale ale mentalit ii specific satului românesc tradi ional: respectivul moment úi valoarea transmis de antecesori úi preocup rile pentru asigurarea tr iniciei noii familii. Se începe cu acte prenup iale, ca: vorba, pe itul, gostâia (logodna) úi nunta. Vorba este primul act din complexul ceremonial al nun ii. La vorb s-a mers la fat dup ce p rin ii celor doi au schimbat mesaje, de obicei, prin intermediul prietenilor comuni sau a rudelor: „atuncea tremete vreo f milie, vreun neam, úi el vine, úi strâg la vracni , la poart , úi spune de ce-a venit, acu dac tata meu úi muma mea vreau, ei îl primesc. Dac nu vreau, ei nu-l primesc”(P.I.). În unele cazuri, al turi de p rin i, la vorba au participat b iatul úi fata. „P da, acuma mie mi-e drag de üine (tine). Cum s fac ? Vin p rin ii lui mai întâi, ea tace, ea st -n gânduri, ama ei pe orm s zbor sc (vorbesc), vin p rin ii lui úi el, úi s zbor sc ei ai b trâni, p pe orm s zbor sc ei amândoi, a f cut c vin s o-mpe asc ”(P.I.). În satul Ceúlevabara, fata nu avea voie s participe la discu ii: “acu, to i a úezut dup astal264, fata nu e acia”(B.N.). În discu ii, era o „rânduial ”, despre care to i útiau, regulile fiind respectate întocmai: „nu s spune otma la ce a venit. Am venit s vedem ce f ce î, aia to î a útiut, ali a fost un rând, cum a mers pro edura. Ali s-a útiut care vorbeúte, care tace. Tot ei s-a vorbit înainte, de aia”(B.N.). Cu acordul celor doi, s-a stabilit pe itul. P rin ii s-au în eles asupra darurilor, iar în urma în elegerii, p rin ii b iatului i-au dat fetei „arvun ” din bani, aceasta fiind o sum simbolic . P rin ii b iatului se interesau totodat úi de zestrea „mirazul” miresei „care are miraz s dea, care n-are, n-are. Care-s boga i ei a c tat miraz, care n-are, sângur s fie fata frumoas . Dac fata nu avea bani, mora (trebuie) s afli pe unu care vrea s o ia.
264

Mas , în limba sârb , termen de asemenea preluat úi folosit frecvent în regiune

146

Ionelia Toarc

Ieste care nu vrea s ia f r miraz. Lumea din aia a tr it. Ai stoac , pomânt, po i s tr ieúti, n-ai ce. Slujb n-a fost, care a fost în sat unu chit r úi pop care a avut plat , altu n-a avut nima”(M.M.). În continuare viitorii cuscri au precizat când va avea loc „împe nia“ (pe itul), „gostâia“ (logodna) úi nunta. Gazda trebuia s serveasc oaspe ii cu uic numai dac s-au în eles, în caz contrar, pe itorii n-ar fi fost servi i. Dac fetei nu-i place de b iat sau refuz propunerea de c s torie, p rin ii o sus in. În cazul în care ea se r zgândeúte în privin a c s toriei propuse, p rin ii fetei trimit mesaj p rin ilor b iatului s vin din nou. Atunci totul s-ar încheia dup procedura stabilit úi „acordul” este confirmat. „Împe nia“. Împe it la fat au venit b iatul cu p rin ii s i ducând un colac simplu, ”într-o duminic s face tocma, s-a zâs”(M.B.). B iatul, înainte de prânz, îi prinde fetei în p r, pe partea dreapt , o bucat de pânz alb pe care erau cusute “parale”, monede de argint „bani care nu o fost umbl tori”(M.B.), ce n-au fost în circula ie. Acest ornament se numeúte „chit “, iar procedeul „dat bani“. Fata nu mai poart „muo “, iar „chita“ este purtat pân la „gostâie“ la toate petrecerile, ca semn c e împe it . În Osnicea, b iatul trebuia s -i dea úi “un ban umbl tori, cât de mic”. În alte sate, s-a f cut o chit (leg tur ), chit de flori úi-n mijlocu’ei taniri (bani)….ùi ia dat chita (leg tura) ei. Vez’ aúa e…Chita, îi dau chita aia úi împreun nu c cu dulugeaua, c cu pr zneal nu s -mpreun , numai când i-a dat chita úi i-a împreunat úi ea s-a dus úi…aúa a fost”(P.I.). În satul Podvârúca b iatul a dat fetei: “ la mân verig , îi dai galben, dac ai avut, dac n-ai avut, vrun inel, vro cârp (basma), ceva, un rând de m rgele, tocmeúte l utari, muzic ”(K.S.) Dup pe it familiile s-au ajutat la munci „s-a dus unii la al î la ajutur , la lucru, la una alta”(B.N.), tinerii putând s se întâlneasc mai des, au ieúit împreun la petreceri, încercând s se cunoasc reciproc, „ama copiii n-o dormit unu cu altu”(F.P.), ca s nu fie mireasa “gravid la nunt “. Dac pe itul se întrerupe, „chita“ este întoars la b iat. „Gostâia“ (Logodna). „Gostâia“ se f cea cu o s pt mân , cel mult o lun înainte de nunt . Ea se organiza duminica în casa viitoarei mirese, toate cheltuielile fiind suportate de p rin ii fetei cu un ajutor mai mic de la p rin ii b iatului. Au fost invitate în primul rând rudele apropiate din partea fetei, fra ii úi surorile ambilor p rin i, naúii, ambele „muaúe“ cu familiile, prietenii apropia i úi viitorul cavaler de onoare. Se proceda ca úi la t iatul mo ului, oaspe ii au adus o parte din alimente, iar gazda a preg tit pentru petrecere pîine de m lai, varz fiart cu carne de oaie, ciorb gras úi
147

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

friptur . Nu s-au adus daruri. Dac p rin ii se în elegeau la pe it asupra darurilor pentru logodn , însemna c nunta nu se mai f cea, aceasta fiind singura ceremonie organizat , dup care fata trecea în casa b iatului. În acest caz erau invita i mai mul i oaspe i, iar cheltuielile erau suportate de ambele p r i. Acest obicei s-a practicat mai ales dup primul r zboi mondial úi cel mai adesea în cazul familiilor s race. Altfel, fata trecea la b iat abia dup nunt .

OBICEIURI LEGATE DE NUNT Reprezint evenimentul cel mai important din via a unei persoane, marcând printr-un ceremonial fastuos momentul întemeierii unei familii, în scopul procre rii, al începerii unui nou ciclu vital265. Nunta se f cea de obicei “numa’ toamna”, (când începea s fiarb vinul), la o s ptamân dup „gostâie“ sau cel târziu la o lun . Ziua pentru nunt a fost duminic , eventual joi. Nunta nu s-a organizat sâmb ta, pentru c este „ziua mor ilor”. Invita iile la nunt erau f cute de obicei de ambii cuscri, împreun sau fiecare la nuntaúii lui, aproximativ cu o lun înaintea nun ii. Se mergea pe la fiecare invitat cu o plosc sau un clondir de uic “rachiu” decorat cu o úuvi de lân vopsit úi cu o floare înflorit , „pus o floare desupra, legat cu o sfacm de lân ”(A.D.). Au fost chema i to i cei care au fost datori, la care s-a mers la nunt cu cadouri, dup urm toarea regul : „dac la nunt am dus purcel fript, îmi întoarce purcel fript, dac îmi dau o curc vie, aceasta le voi întorce”(F.P.). Pentru invitarea naúului la nunt se ducea plocon. Lui i-au dus trei turte puse una peste alta, deasupra turtelor s-a pus ficat, brânz úi ou fierte. Cu astea, un clondir cu uic úi plosca cu vin. Participan ii la nunt erau mirii, p rin ii mirilor, rudele úi to i cei invita i, f r de care nunta nu se putea face. „Naúu úî naúâ a“, “nunu úi nana”(Naúul úi naúa) sunt nuntaúii care au un rol foarte important, “la noi naúu s-a post it266, ca pe apa pu ân . Care naúu úi-a l sat, sreüe(noroc) n-a m i c p tat”(B.N.). Ei au fost primii care au aflat de la p rin i inten ia finului de a se c s tori úi de alegerea

265

Ion Ghinoiu, (1997), Obiceiuri populare de peste an, Dic ionar, Editura Funda iei Culturale Române, Bucureúti, p. 138. 266 Cu sensul de “respectat”.

148

Ionelia Toarc

viitoarei so ii. La nunt ei se aúeaz în capul mesei. Naúii miresei se aúeaz lâng naúii mirelui, dar ceremoniile de nunt le-a efectuat naúii mirelui. Starostele apare ca participant abia dup al doilea r zboi mondial sub influen a obiceiurilor de nunt sârbeúti în urma c s toriilor mixte între sârbi úi români. C s toriile mixte s-au f cut úi înainte, dar f r nunt , doar prin trecerea miresei sau a mirelui în viitoarea familie. „Cumnatu ÿi mîn “ (cumnatul de mân /Cavalerul de onoare) este, de obicei, fratele sau veriúorul miresei. El poart numele de „cumnat ÿi mîn “ în satele dintre mun ii Homoli úi Timoc, úi “conobat” sau „apciu” în satele de pe valea Moravei. Acesta are mai multe obliga ii de îndeplinit. Aútept nuntaúii al turi de mireas úi îi serveúte cu b utur . La mâna stâng a avut legat o „propuad “, úi a dus cu sine o plosc mic cu uic úi una cu vin care au fost decorate cu o úuvi de lân úi cu siminoc. Lor li se al tur úi mirele, numai dac vrea. Cumnatul de mân st mereu în partea stâng a miresei, în timp ce partea dreapt îi apar ine mirelui, chiar úi în hor . Tot el este cel care are în grij naúul pe toat durata nun ii, “s duce la naú, întreab naúu cum e, s scoal naúu de la mas , aúa a fost de b trânea , el s mânie, s pitul , dac nu la îmbiat cumnatu de mân , s bea, s m nânce. Care a fost l sat s asculce pr naú, s mânie naúu dac nu îi faci pe voie”(F.P.). „S-a zâs apciu, acu iast conobat, care o gândit samo de naú. Ce îi trebuie la naú, tu mora s -i faci. A c rat naúu úi pr ro ile de plug, a poftit naúu s fie c rat pr ro ile de plug”(B.N.). Îns cel mai important rol pe care îl are cavalerul de onoare la nunt este s „p zeasc ” mireasa. De când iese mireasa din casa p rinteasc úi pân duminic noaptea, când “el o pred la ml d jenie, ama mora s o p zasc , s n-o fure vreunu”. Mireasa este înso it permanent de acesta: doarme cu ea în pat la mire acas în noaptea de sâmb t , joac lâng ea în hor , îi este al turi la mas , “ama dac ml d jenia s scoal de lâng ea, el mora s o p zasc ”. „Dârzarii“. Aceútia sunt c l re ii care transportau, în ziua nun ii, “mirazul“ (zestrea) de nunt a miresei, de la casa ei pân la casa Foto 48 Zestrea transportat cu mirelui. tractoarele, sat Cisljeva Bara Zestrea era format din p turi de
149

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

aúternut, hainele ei de s rb toare, perne, pânz esut , vasele úi hainele de folosinta zilnic : “ce-a f cut, cus turi, s-a f cut cilim, piúchere, eu am avut de trei camere”(N.M.), „s-au sprimit oamenii mult, au lucrat atuncea, eu útiu pe bunica mea ea a sut mult, cilime, tot, ali tot de nunt ”(P.S.). Dârzarii c rau zestrea “cu cociile” (c ru ele) trase de cai, “s merge prin 5-6 sate, de la Camna, ete aúa, 20 km a mers cu caii”(B.N.). Caii erau „chiti i”(aranja i) cu “peúchire”(prosoape) úi cu flori. Obiceiul se mai p streaz , îns pentru transportul zestrei, c ru a cu cai a fost înlocuit de tractorul cu remorc sau recent de autoturisme. „Stagarii“-Stegarii erau cei care animau petrecerea. Câte un stegar sau câte doi au avut mireasa, mirele úi naúul. Ei au fost prietenii sau rudele lor. Steagurile le-au f cut stegarii prin legarea unei marame in varful b ului (înainte, în loc de maram s-a folosit o bucat de pânz esut ): ”da steagu s-a f cut dintr-o cârp de îmbrobodit, legat într-un bât”(S.P.). Stegarii au mers al turi de cel c ruia i-a apar inut în timpul efectu rii anumitor ritualuri, fiind g l gioúi úi veseli, prin strig t îndemnând la b ut úi la veselie. Moaúele au avut un loc de onoare la nunt . Obliga ia ei a fost s “participe” la cununie. Moaúa mirelui cu familia s-a aúezat în partea dreapt a naúilor, iar moaúa miresei cu familia s-a aúezat în partea stâng a naúilor. Desf úurarea nun ii. Nunta propriu zis începea sâmb t dup amiaz , evenimentul desf úurându-se în paralel la cele dou familii implicate. „Înv litu guovii“/Învelitul miresei are loc acas la fat împreun cu preg tirea asteia. Prietenele úi veriúoarele „samo(numai) feüe mari, care nu s-a m i m ritat” (S.S.) o piept nau úi îi aranjeau „sovuonu“ – voalul, úi „a chicit-o, a îmbr cat-o”. Fata purta la gât, “care a avut la guú ” o salb de “galbeni, 6 de-ai mici úi unu de-al mare”(M.M.), iar dac era din familie mai bogat “erau m i mul i, ar ia au avut câte 100”(P.S.). „Sovonul“, voalul se facea din „propuad “, aceasta fiind o pânz de in cu o lungime de un metru úi l ime de aproximativ treizeci de centimetri, cu dou – trei vergi esute de culoare bordo úi negr úi cu ornamente scurte la capete. Modul de îmbr care al miresei, în ce priveúte celelalte p r i ale îmbr c min ii, nu s-a deosebit de cel de la ocazii speciale: opinci, úosete din stof , c maú , pestelc cu ciucuri, cing toare úi gheb . În casa mirelui sâmb ta a început preg tirea mesei pentru nunt . „G üituorii“ (buc tarii) au sp lat c ld rile în care vor g ti, au t iat porcul pentru frigare, úi oaia pentru g tit varza úi ciorb gras . Femeile care au
150

Ionelia Toarc

venit s ajute, numite „gaüitua e“ (buc t resele), au preg tit estul úi au copt pâine de m lai úi pâine. „Ascult tuorii“ (servitorii) aranjau masa de nunt úi grinzile pentru úezut “s punea loitrele jos, úi s incinge câte-o pânz . C tot natu úi-aduce pânza lui, dac are, dac nu aúa pe blan úi gata, lumea a fost s rac ”(F.P.). Ei aúezau nuntaúii, puneau cunun de flori la poart úi tot cu flori împodobeau uúa de la intrare. În curte, vizavi de mas , de obicei pe partea de vest, s-a pus o pr jin pe care, în ziua nun ii, se va aúeza la vedere mirazul (zestrea) miresei care va îmbr ca viitoarea ei cas . În acelaúi timp, ml dujenia (mirele) s-a preg tit cu p rin ii s aduc mireasa. Mirele poart numele de “ml dujenie”, în satele dinspre valea Timocului, úi „bechean sau bechear” în satele din vestul regiunii. B iatul se pornea spre casa miresei „în cap de murg”, pân nu se întuneca, cu p rin ii úi cu muzic . Venirea acestuia era anun at prin pocnituri, în casa miresei în acest timp preg tindu-se o turt pentru primirea mirelui. Pe pragul casei câteva femei cântau cântecul „Scuaüe mum turta, ia-c vi e nunta“ („Scoate mam turta, ia-c vine nunta“)(F.P.). Scuaüe, mum , turta, Scoate, mam , turta, scuaüe, mum , turta scoate, mam , turta, a-c vi e nunta. ia-c vine nunta. a-c vi e nunta, cuapt i do cuapt , cuapt i do cuapt . Ras i do ras , ras i do ras , câ tunar -n cas . Câ tunar -n cas sâ úad la mas , sâ úad la mas . Sâ úad la mas , sâ s mâ vorb asc , sâ s mâ vorb asc . Sâ s mâ vorb asc , fata s-o n-pe asc , fata s-o n-pe asc .
151

Iac vine nunta. coapt ne coapt , Coapt ne coapt . Ras ne ras , ras ne ras , c intrar -n cas . C intrar -n cas . s úead la mas , s úead la mas . S úead la mas , s se mai vorbiasc , s se mai vorbiasc . S se mai vorbiasc , fata s-o în pe easc , fata s-o în pe easc .

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

“M dujenia/becheanul“ este primit cu un troc de vin pe care trebuie s -l bea pe pragul casei: „acuma st în inüea c úii. ùi ias tata feüii, úi cu vin îl roag pe ml dujenia, úi zîce: s n tace socrule, úi el bea. Odat , atunci m i întâni îi zâce socru, úi le d úi la ail la i”(M.I.). Nuntaúii nu intr în cas . În satele din estul regiunii, mireasa merge de sâmb t seara la mire, condus úi p zit în acelaúi timp de cumnatul de mân : „úi s duc acas’, fata cu cumnatu dorm, vreundeva colo, pe vreun pat, am cumnatu n-o d la ml dujenie”. În satele dinspre Valea Moravei, “govia nu vine sâmb t sara”, nuntaúii vin dup mireas duminic diminea a. Duminic , înainte de prânzul de nunt s-a preg tit rântaúul, str chinile de lut sau de lemn, b utura s-a turnat în vase mai mici, pâinea de m lai s-a t iat buc i. Mirele s-a îmbr cat în haine noi, nepurtate pân atunci. Peste c ciul i s-a pus „cunun ÿi smi ic“ (cunun din siminoc). Peste um rul drept i s-a pus „propuada“, ale c rei capete au fost legate cu o sfoar pe partea stâng . Duminic dimine a veneau úi stegarii cu steagurile preg tite, úi de la casa mirelui se pleca dup naú: “mâine zî ne-am dus dup naú, naúu ne-a fost din alt sat, ne-am dus to î cu nunta, úi venim aicea”(P.I.). Începutul nun ii este marcat de sosirea naúilor, care erau aútepta i la poart cu muzic úi b utur . La primire au participat to i cei care erau în casa mirelui, inclusiv mireasa cu cumnatul de mân , în cazul în care aceasta venea de sâmb t seara. Dac mireasa nu era în casa mirelui, toat nunta mergea s o aduc : “cu cociile (c ru ele), cu caii, chiti i cu peúchire când e din altu sat, când e din sat pr picioare s merge. Peúchire au avut caii úi samo 3-4 copii care mau scos din sob 267. ùi care cump r cocoúu alb. Iast dou fete la mine care pun în piept, aici, lea, florile lea, úi vând cocoúu alb, lu ia-i doi, ili trei úi li s pune peúchirile úi ei cump r , dau bani câta de govie úi de florile lea care îi pune aicea úi pl tesc cocoúu”(N.S.). Pân acolo, am mers bre, cu c ru a, cu c l re ’…4-5 c l re ’. ia îi chicesc(aranjeaz ) cu cunun , peúchire(prosoape) úi ia merg în inte, da’ noi cu c ru a, ai tineri úi cu naúu’…dup c l re ’. In c p tâiul(cap tul) satului aúteapt nunta toat . Pân venim noi. Vin c l re ii-nainte, da, e, p mândru a fost, ama(dar) acuma nu e nimica…”(P.I.).

267

Camer , în limba sârb , termenul fiind folosit úi de români.

152

Ionelia Toarc

Sosirea alaiului de nunt , ca úi sâmb t seara, este anun at de pocnitori, numite “pranghii” în satul Ceúlevabara: “a pocnit, a fost úi pranghie: aúa de gros fier, úi este groap înuntru, úi s pune prau(praf de puúc ) deasupra, aúa s bate úi s bate cu rtie (hârtie), úi duci fitil, s-aprinde, dedesupra, aia s las m i departe, colo, úi când aia s aprinde prau la când pocneúte, ias sângur fieru, ea nu poa’ s -l sparg , c -i groas , fieru de tri deúte, l-arunc m i departe. A’ pocneúte tare. Aia îi spune pranghia, atuncea porneúte úi nunta. Tot satu a avut câte 2-3 pranghii: la Cr ciun, la Paútiu, la biseric când pocneúte pranghia, c -i s rb toare, lumea nu lucr ”(B.N.). Când nunta ajungea la poarta miresei, trebuiau s pl teasc pentru a intra în cas , poarta fiind închis : “îi aúteapt din f milia aia üineri, nu poate nima s treac pân nu pune banu, la poart colo”(Z.C.). Dup ce pl tesc intrarea, naúul úi mirele sunt supuúi unui test. Întâi li se aduce “o feti mic , o mântunesc(aranjeaz ) ei. Ali fata aia mic merge úi ea la to i goútii(invita ii) s ia câta vreun ban”(C.D.). Dac nu o accept , în unele sate li se aduce úi „vreun moú bâtrân, îl pun govie, îl fac mireas . Doamne ap r , au dus-o la unu: au, lele, râsu p durii. Nu e aia”(P.S.). Fata nu ieúea nici ea foarte repede, în întâmpinarea nun ii, „n-am ieúit otma (imediat) din cas , mora s pl teasc ” úi abia atunci “fata trece lâng bechean, lâng b rbat, ei joac , naúu porneúte jocu, iast jocuri multe”(P.I.). Cununia. De la casa miresei, tot alaiul pleac spre biseric , unde sunt cununa i. Lumân rile de cununie sunt inute atât de naú cât úi de moaú : “dou lumân ri âne naúu la ú lele lu govia úi lu ml dujenia, dou âne moaúa, úi material, aúa peste mâini, pânz . Ml dujenia a mers ÿi partea ÿireapt , úi întodeuna al omenesc a avut parüea ÿireapt , înc di la Rim a fost aúa”(F.P.). Dup cununie pe drum spre casa mirelui, au grij îns ca lumân rile s nu “stâng , c a cui s stânge întâni, la moare m i întâni”(P.I.). Îns obiceiul de a se cununa la biseric , este unul recent, “mult vreme nu s-au cununat la beseric , samo în sat. Acu v d c merg”(B.N.). În trecut a existat un alt obicei de cununie la românii din estul Serbiei, p strat în amintirea celor mai în vârst , fiind un mod arhaic de cununie, plin de simboluri úi semnifica ii. Ritualul s-a desf úurat “pân e ziua în creútere” sub un m r, de regul acelaúi „m r ÿe Sâmpetru“, întâlnit în ritualurile de la naútere úi t irea mo ului. Mirele úi mireasa, împreun cu alaiul de nunt au mers la m r. Se punea pe p mânt un jug. Mirele se aúeza pe partea mai groas a jugului în
153

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

partea dreapt , iar mireasa în partea stâng , ambii întorúi cu fa a spre r s rit. Naúa scotea o „cârpu ” roúie pe care o punea pe maiul de umplut cuburul pe care naúul îl inea în mân . Naúul punea bucata de pânz mirelui peste c ciul , iar el, cu miúc ri uúoare din cap, o d jos. Naúul lua cu maiul cârpa úi o punea miresei pe cap. ùi ea o d dea jos în acelaúi fel. Se proceda aúa de trei ori, numai c , a treia oar , mireasa lua cârpa úi o punea la brâu. Atunci naúul tr gea cu pistolul în m r úi rupea o crengu . Mirele cu mireasa se ridicau, úi luau jugul trecând mâinile prin partea unde se înjug – mirele pe partea dreapt , mireasa pe partea stâng . Mergând spre r s rit, naúul îi biciuia uúor cu crengu a zicînd „ is, üa, is, üa“. Dup câ iva paúi, aruncau jugul în fa , tot spre r s rit. Tot timpul l utarii cântau „ÿi duor“. Tot grupul, înso it de muzic , pleacau spre cas (F.P). Ajunúi aici, soacra se aúeaza pe un sc unel lâng vatr , iar de la prag pân la ea se “aúternea“ pânz alb esut . Mireasa se apropia de soacr c lcând pe pânz . Aceasta îúi descoperea sânul drept, iar moaúa mirelui, lua miere de albine cu o pan de pas re dintr-o farfurie úi ungea sânul soacrei. Mireasa trebuia s ling mierea, procedeul repetându-se de trei. Semnifica ia s-a uitat în timp, cei mai mul i spunând c : „cic s -i fie dulce soacra ca mierea, da’ nu e ÿe aia”(F.P.). Credin a la cei b trâni,este îns c prin acest ritual soacra lua mireasa de fiic , iar nora lua soacra de mam , linsul mierii de pe sân simbolizeazând al ptarea. Începând cu anii dou zeci ai secolului trecut, modul acesta de cununie s-a eliminat par ial, iar în prezent nu se mai practic deloc. În schimb s-a p strat un alt ritual, dup ce nunta se întoarce de la biseric . Ruperea turtei úi aruncarea sitei pe cas . În fa a casei, aproape de prag, se pune o m su rotund , úi “pr mas colo pus pâinea cu sarea, cu z ciru(zah r), dou pâini úi cât o kil cu vin. O pâine o iau eu, una el. ùi-n urm îmi d sâta”(P.S.). Mireasa urc pe m su întoars spre r s rit, cu pâinea de m lai într-o mân úi cu sita numit în unele sate “ciur”, în cealalt . În sit s-au pus “grâu úi boab úi caeru de lân , alb úi bani”(Z.C.). Ea pune sita pe cap, în ea rupe turta, úi apoi arunc buc ile spre nuntaúi “lap d, pr st toat lumea care-a venit, care cat la mine úi-n urm lap d sâta pr cas . ùi acuúa, dac st sâta pre cas , s-anin , úede govia, dac nu s-anin , cic nu úade”(N.S.). În func ie de pozi ia sitei-ciurului c zut pe cas , se afl sexul primului copil. Nuntaúii încearc s prind buc i din turt , deoarece se crede c „trateaz frigurile”, frisoanele. La sfârúit, în unele sate, mireasa arunc úi securea peste cas , ce semnific alungarea r ului din curte.
154

Ionelia Toarc

De pe mas , mireasa este luat de mire, “când am l p dat ciuru, el mora s m ia în bra úi s m bage-nuntru”(N.S.). În cas , tinerii so i sunt aútepta i de soacr cu pâine úi sare, care îúi face cruce úi le ureaz s se în eleag în c snicie ca pâinea cu sarea. În satul Luchia, se proceda la legarea mirilor cu frâul de la cal sau cu un útergar peste mijloc sau de gât de c tre naú úi b garea acestora în cas :“Naúu’ ia armu(hamul) sta, frâu’ de la cal úi îi pune pe amândoi, govia înainte, da’ modojinia pe orm , úi-i leag , da’ naúu’ s bag în cas , ú-aúa îi bag -n cas lega ”(P.I.). Un obicei rar întâlnit este acela ca în cas , mireasa s fie aúteptat úi de un copil mic, care „úede pre un c p tâi (pern ) mic”(F.P.). Lâng el se pune un colac úi lân . Mireasa st pu in lâng copil, pe o pânz , dup care ia copilul úi îl ridic , iar pânza pe care a stat ea, o “lap d , l-arunc pr la s s-anine pr cas s s udeasc (r mân ) gravid ”(F.P.). Toate aceste ritualuri s-au terminat pân în prânz. Mai trebuie s soseasc „dârzarii“, úi s înceap masa. Aceútia îúi anun au sosirea prin pocnituri. De îndat ce au ap rut la poart , ajutoarele de la nunt au alergat s prind caii de frâu ca s poat coborî zestrea. C l re ii for au caii s fac salturi, s alerge, s se ridice, ca s nu poat fi prinúi. Spectacolul dura aproximativ zece minute, apoi c l re ii împreun cu ajutoarele au coborât zestrea úi au aranjat-o pe pr jina preg tit sau pe o sfoar întins aproape de mas : “s-anin úi cergi, úi cilimuri úi tot, c s vad lumea, ce-ai pr sat”(S.P.). Masa de nunt . Începea cu servirea rachiului úi numai dup ce naúul binecuvânta masa cu petale de flori „fluori mari“. Servitorii aduceau pâinea de porumb úi str chinile cu varz , apoi ciorba groas . Ca úi la botez, oaspe ii aduceau úi ei de acas mâncare: “tot nat are cu el o pâine, ori dou , cât vrea, úi pip rci, brânz , are pui fript, a dac a dus friptur , îi întorc jum taüe de friptur , din purcel ori miel”(F.P.). Mireasa mergea cu cumnatul de mân la nuntaúi úi le s ruta mâna, iar ei îi d deau mai demult un m r, un cub de zah r sau vreun b nu . În timpul mesei se ofereau daruri reciproc. Dup aceasta s-au strâns darurile. O parte din friptur , care a fost adus cadou, a fost t iat úi servit nuntaúilor, iar jum tatea cealalt întoars celui care a adus-o. Dac darul nu era sub form de friptur , se aduceau úi vase de p mânt, pânz esut , dar úi câte vreun curcan sau cocoú viu. Dup ce s-au strâns darurile, invita ii se servesc cu friptur úi m m lig , vin, în ordinea în care a fost servit uica. Nuntaúii au consumat b uturile pe care úi le-au adus de acas .
155

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Pân nu se termin masa, mirele úi mireasa împreun cu cumnatul de mân au mers cu turta în jurul meselor ca s strâng banii. Nuntaúii au dat fiecare cât a avut. Dup -amiaz , nunta se continua cu jocul, iar seara la petrecere au venit oamenii din sat care n-au fost ziua la nunt . Putea s vin oricine, nu s-au f cut diferen ieri între nuntaúi úi celal i care participau la joc. Persoanele în varst au p r sit nunta mai devreme ca s hr neasc vitele, iar tinerii au r mas pân noaptea târziu. Pe la miezul nop ii petrecerea înceteaz úi nuntaúii plec . Mai r mân rudele apropiate úi naúul. Pentru el se preg teúte m maliga “mora s fac coleaú , di naú”. Pân naúul bea, stegarii au trebuit s zic „amiiiin“ úi s reziste pân ce se bea tot vinul din pahar. Aceasta se repet úi dup cin , pân cand naúul decide s plece, dar cu obliga ia ca înainte de plecare s „împr útie nunta”, ce a constat în stricarea voalului – „strîcat sovonu guoviii“. S-a dat jos de la gâtul miresei salba de galbeni, se rupe a a care ine voalul prins de p r úi pu in se strâmb . Aceasta e semnul c mireasa devine femeie. Aici se opreúte obliga ia cavalerului de onoare s mai protejeze mireasa. Luni, nunta se continua, f r ca mireasa s mai poarte îns voalul “samo ce nu pune govia sovoniu în cap, numa s pieptin aúa, úi s -mbrac în alte oale. ùi diminea a s scoal úi m tur câta, úi numa vine alta din f milie, ili o fat úi m piaptin , úi feate zâc la penger (fereastr ): eu mi-s aicea la fereastr , da-n afar úiracii (muzican ii)”(F.P.). Se procedeaz ca úi duminic , se merge dup naú, dup moaú , sunt invita i din nou la mas , cu muzic . Seara se termina nunta, se aduceau paie de grâu care erau puse pe jos, iar “acu unii cos sc cao paiele alea la grâu, a govia strânge úi face bra , a ml dujenia leag . ùi odat ei s-apuc úi s bat din mâini, úi noi d m fuga. ùi eu úi el úi ne-aúteapt , în intea noastr ies úi ne d câte-o pâine în mân , úi d m fuga úi ne pitul m. ùi nunta gata s-a g tat”(N.S.). Mar i se face cur enie, se aranjeaz toat casa úi sunt întoarse lucrurile împrumutate: “vin, ai ce-a t iat porcii, înaintea lu nunt , mar î vin úi s dogost sc, spal vas le úi duc astalele, c atuncea a fost, de la cas la cas s-a mers, s-a strâns astale de nunt ”(M.I.). În a treia zi dup nunt (miercuri, dac nunta a fost duminic , sau duminic dac nunta a fost joi), p rin ii miresei au mers s viziteze fiica: “s vad cum e, cum e în pat, cum e una alta. Aia muierile duc grija pentru copii, pentru f cut copii, s vad , da e b iatu cadâr(capabil) ÿe f cut copii, ori nu”(F.P.). În vizit se mergea cu un colac simplu, o turt .
156

Ionelia Toarc

Au fost cazuri, când nunta se f cea mai târziu, odat cu botezul primului n scut. Cu explica ia dat de unii interlocutori, conform c reia din cauza s r ciei se proceda astfel, nu au fost de acord alte persoane intervievate, ei crezând c era un alt motiv, mult mai întemeiat: “de multe ori fac nunta, s trujejesc(se ceart ) úi s despart. Aúa când are un copil, femeia s las la munc ”(B.N.). Modul de c s torie descris mai sus este cel general, fiind modul oficial, acceptat úi verificat prin normele sociale úi morale, un procedeu f r consecin e. Au existat îns úi alte moduri c s torie, îns violente úi nedorite, repercusiunile fiind dure: damn ri morale, excomunicare din comunitate, lipsa de ajutor úi colaborare la munc , omisiunea din practicile úi ritualurile sociale obiúnuite. „Furat fata“ (furatul fetei). Dac b iatul úi fata se iubesc, dar el nu e pe placul p rin ilor ei, fata se în elege cu b iatul, úi fuge de acas , folosindu-se expresia „a dat fuga“. Furatul avea loc cel mai adesea la úez tori sau petreceri, unde comunitatea putea repede s afle, acest lucru împiedicând fata s se întoarc la p rin i sau pe aceútia încercând s-o for eze s se întoarc , având în vedere faptul c deja exista posibilitatea s fi r mas îns rcinat . Cum se proceda: B iatul venea cu câ iva prieteni care izolau fata în mul ime úi se îndreptau cu ea spre marginea petrecerii, iar apoi în întuneric. O prindeau de mâini úi de picioare sau „treceau pr jina prin brâul ei”(M.I.), o luau „pe ciobârneac ” úi fugeau în întuneric. Pân femeia care a înso it-o observa dispari ia ei, prietenii r pitorului se întorceau úi r spândeau vestea c fata este r pit sau c a fugit. Fata trebuia s se împace cu situ ia, útiind c nu mai are cale de întoarcere. P rin ii celor doi se împ cau foarte greu úi dup o perioad lung de negocieri prin intermediul rudelor. În multe cazuri, o asemenea c s torie r mânea f r cadourile obiúnuite. Fata care a avut rela ii sexuale înainte de c s torie, se m rita foarte greu de team c nu se va útii al cui e copilul. Ea putea s se m rite numai dup un v duv, dup un s rac sau în alt sat. La începutul secolului al XX-lea, în timpul r zboaielor, dar úi dup , au fost cazuri când fata s-a c s torit cu so ul surorii ei în cazul decesului surorii, pentru a avea grij de copiii surorii úi a naúte copiii s i. S-au întâmplat cazuri úi unde b rbatul s-a c s torit cu v duva fratelui din acelaúi motiv. Aceste c s torii au fost acceptate îns , mai ales dup greut ile provocate de r zboi. „Ji i e în cas “, b iatul care s-a mutat în casa so iei, este un alt mod de c s torie. De asemenea c s torii aveau parte b rba ii ce proveneau din
157

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

familiile cu doi sau mai mul i b ie i, dintre care unul, dup legile nescrise ale satului, trebuie s plece din cas . Gineri au primit acele familii care au avut una sau dou fiice. În caz contrar gospod ria disp rea. P rin ii fetei erau cei care hot rau ce ginere vor aduce în cas pentru a men ine gospod ria, fata fiind obligat s se supun deciziilor luate de p rin i. Ea a fost îndrumat spre un anumit b iat la petreceri, doar lui i-a permis s-o înso easc , iar p rin ii prin rude úi prieteni au negociat încheierea c s toriei. Dac n-au putut s g seasc un ginere într-o familie cu aproximativ aceaúi stare material , l-au c utat în familii mai s race. Familiile s race au g sit mai greu gineri, astfel de familii de obicei stingându-se prin c s toria fiicei în afara familiei. Ordinea obiceiurilor înainte de nunt a fost ca úi la celelalte c s torii. Cheltuielile pentru nunt le-a suportat familia miresei cu un mic sprijin de c tre familia mirelui, mai ales dac a fost într-o stare financiar mai mic . Din obiceiurile de nunt a fost omis obiceiul de a merge dup mireas , deoarece mirele a venit în casa miresei în ziua nun ii împreun cu nuntaúii s i. Proprietatea pe care ginerele o aducea în noua familie, era numai a lui, ca drept de moútenire din averea p rinteasc . Ginerele a fost tratat ca un membru egal al familiei, a participat la luarea deciziilor úi a fost îndrumat în sensul intr rii în ritmul de via úi de munc al gospod riei noi. Cu totul alt comportament s-a avut fa de ginerele care a provenit dintr-o familie s rac , situa ie sintetizat foarte bine în proverbul:„Ji i e în cas , ca mâ u sup mas “(F.P.).

OBICEIURI LEGATE DE ÎNMORMÂNTARE În comunitatea tradi ional a românilor din estul Serbiei se crede c ceea ce au ursit la naútere ursitoarele, aúa se va întâmpla úi nu altfel. Ritul funerar úi cultul mor ilor constituie poate partea cea mai important din via a spiritual a oamenilor din aceast regiune. El este foarte dezvoltat, “fiind unul din atributele spirituale caracteristice al popula iei vlahe, în timp ce pentru celelalte grupuri de popula ie, obiceiul de a celebra s rb toarea satului Slava, este momentul cheie în cursul anului”268.
268

National Museum Zajeþar, op.cit., p.42.

158

Ionelia Toarc

Credin a profund în via a de dup moarte, a dezvoltat o serie de obiceiuri de înmormântare la românii din Serbia de r s rit, conform c rora sufletul mortului nu-úi va g si odihna pe lumea cealalt dac nu sunt îndeplinite toate ritualurile. Acestea încep din momentul mor ii úi dureaz pân dup înmormântare. Omul satului se preg teúte úi în prezent treptat, material úi sufleteúte, pentru moarte, cu mult timp înaintea anilor de b trâne e, de unde úi grija lui pentru desf úurarea întocmai a obiceiurilor la înmormântare. Uneori preg tirea úi cheltuielile sunt f cute înainte, în timpul úi dup înmormântare. Pentru a trece dincolo împ cat, sunt necesare dou condi ii – s fie preg tit pentru marea trecere úi s i se fac rânduielile. În plus, românii din dreapta Dun rii au o Carte a Mor ilor – nescris , cuprinzând texte de ini iere a sufletului pentru lumea de dincolo. Mesajele ei sunt adresate mortului strigat pe nume. Dac unele obiceiuri legate de naúterea copilului úi cele de c s torie, s-au pierdut ori au fost adaptate în func ie de modernizarea societ ii, nu acelaúi lucru s-a întâmplat cu credin ele úi obiceiurile legate de moarte, acestea fiind p strate înc cu sfin enie, cel pu in în sate. Majoritatea ritualurilor practicate pe care le-am consemnat, sunt credin e úi straturi culturale anterioare creútinismului. Întrucât moartea este recep ionat ca o disociere a sufletului de trup, românii din Timoc practic un biritual funerar: plecarea trupului la 3-4 zile (înhumarea) úi plecarea sufletului la 40 de zile (slobozirea apei sau izvorului). Semne prevestitoare de moarte. În estul Serbiei, se crede úi azi c moartea este anun at prin semne. Printre cele mai puternice semne prevestitore de moarte pentru o persoan , sunt cântatul cucului úi al cucuvelei în curte sau aproape de cas , apari ia ursului în vis, chemarea în vis de cineva decedat, la el. „Muarüa“ (moartea) este prezentat ca un demon, f r chip, urât, cu din i mari, îmbr cat în negru. Moartea se mai arat omului úi în form de fluture sau pas re care zboar în jurul lui. Celui care i se arat în vis sau în realitate, devine conútient de faptul c va muri úi anun membrii familiei despre asta. Din acel moment cineva trebuie tot timpul s fie pe lâng el. Se numeúte „somoÿiva“ úi este de sex feminin.

159

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Se crede de asemenea, oamenii buni mor uúor, iar cei care au f cut fapte rele, mor greu. Pentru astfel de oameni se sfin eúte apa în biseric úi cu ea se stropeúte mortul. Lumânarea de moarte se aprinde atunci când se observ c muribundului îi iese sufletul. Muribundul are nevoie de lumin . Moartea f r lumânare eludeaz normalul. Moartea “f r lumin , nu este lucru curat”(P.I.). Acelaúi lucru îl constata úi T. Georgevici269: “Românii au grij ca nimeni s nu moar f r lumânare, c ci cine moare f r lumânare, pe lumea cealalt este desp r it de ceilal i oameni”. De asemenea se crede c cel care moare f r lumânare, pe lumea cealalt va fi veúnic în întuneric. Lumânarea aprins se pune în mâna dreapt a muribundului, úi se ia la câteva ore dup moarte. Ea nu trebuie s ard pân la cap t în mâna r posatului. Acestuia îi se aprind cel pu in trei lum n ri. Cu ele se merge cimitir, numit “la mormin i”, în majoritatea satelor, úi ocazional „grobiúte”. Dup înmormântare cele trei lumân ri se iau acas úi se aprind la fiecare poman , iar la pomana de un an se las s ard pân la cap t. Înainte de a i se lua lumânarea din mân , cu o bucat de pânz se m soar mortul începând de la picioare, dup care pânza se rupe deasupra capului. Ea se va folosi ca acoper mânt. Crucea (Cru a) e o lumânare care se face în cas din cear , în form de svastic având o prelungire în form de mâner, la mijloc punându-se un b nu . Ea se pune pe pieptul decedatului úi Foto 49 Crucea, sat r mâne acolo, f r s se aprind . Osnicea Lumânarea Raiului sau Lumânarea Mare este o lumânare special , confec ionat pentru cei care mor f r lumânare (în r zboi, accidente, singuri sau uciúi), ea numindu-se în unele sate „lomana a ra ulu “ iar în alte sate „lomana a ma e“ (lumânarea mare). Aceast lumânare o fac femeile în cas ori mai nou se pot cump ra de la magazinele de pompe funebre. Timp de patruzeci de zile de la moarte se duce lumânarea raiului în biseric , la slujb úi se aprinde la fiecare poman pân la úapte ani. În satele dinspre Valea Moravei, aceast lumânare nu se confec ioneaz .

269

Tihomir Georgevici, op.cit., p. 48.

160

Ionelia Toarc

Foto 50 Lumânarea Raiului, în diferite variante: model lucrat în cas , sat Criveli (s.), model nou din comer , sat Bacevi a (d.)

Sc ldatul muribundului se face înainte ca acesta s îúi dea sufletul: “Când s-a v zut c bolnavul e gata s moar , cineva din ai s i, dup voin a lui, îl scald cu ap c ldu sau rece. Sc ldatul nu se face nici în cas si nici în albie, ci la câmp. Bolnavul este aúezat pe fân sau pe iarb , dezbr cat în pielea goal úi apoi sc ldat. Dup aceea este din nou îmbr cat, cu haine noi sau cu cele vechi, ca moartea s -l g seasc curat. Iar dup ce a murit, a doua oar nu-l mai scald . Se ine seama îns ca bolnavul s nu moar gol; c ci aúa va fi úi în lumea cealalt . Muribundului i se pune în sân úi un b nu , ca s moar cu dânsul”270. De regul , hainele se preg tesc din timpul vie ii. Dac muribundul este mai mult timp în com úi nu se útie sigur dac va supravie ui, se încearc s se afle stadiul în care este. Într-o strachin se toarn ap , iar de o parte se pune o pâine úi de partea cealalt un t ciune stins. Din fus se face un fir cu plumb care se ine deasupra capului. Dac fusul se leag n spre pâine, va supravie ui. În caz contrar, va muri. Atunci se scald , se îmbrac în haine noi, “îl raz’, îi tai unghiile. Tu stai, taci, dac te plângi, nu te-ntorci c tr el, c poate s m i tr iasc , s s -ntoarc , c -i pare r u úi s m i chinuie. ùi nu zâci nimic c tr el, s nu vorbeúti, c dac vorbeúti tu, el s -ntoarce, îl întorci”(N.s.) úi se preg teúte sau se aprinde lumânarea. Sufletul mortului. Dac a murit de moarte natural , pentru momentul mor ii, se spune „ia ieúât suflitu“, dar dac moartea e provocat : „ia luvat suflitu“.
270

Dragutin Mihailovici – din satul Valea cu Anini, îi relata în 1905 lui T. Georgevici.

161

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Se crede c sufletul, dup moarte zboar spre cer, pe lumea cealalt , în form de corp uman, el men inându-úi „chipul“, având puterea s apar úi s dispar . Pentru ca sufletul s ajung pe lumea cealalt , trebuie s treac peste „punüa raiului“(L.B.) („puntea raiului“) care e îngust ca o frânghie, doar sufletele curate putând s ajung la cel lalt cap t al podului. Imaginea despre lumea cealalt este descris de femeile clarv z toare úi cei care cad în trans , raiul fiind v zut ca o poian mare, verde, plin de flori úi fructe cu oameni veseli, iar separat femeile cu copiii, care se joac . Iarba nu se îndoieúte de la mersul lor. Dup trezirea din trans , se descrie pe cine au v zut, unde se afl mor ii respectivi, transmit mesaje de la mor i celor vii. Se crede sufletul r posatului se întoarce acas pân la patruzeci de zile în form de pas re, pisic , câine sau de alte animale. Întoarcerea o anun prin lovirea în tavan, prin r sturnarea vaselor, prin lovirea sau cioc nirea în uú sau geam. Dac nu reuúeúte s intre în cas , se ascunde prin scorburile copacilor, coúere úi case p r site. Se poate vedea la intersec ii în form de animal sau om. Pentru a se proteja, dar úi pentru protec ia animalelor, familia decedatului desena o cruce cu catran la uúa casei, la uúa oborului, la uúa grajdului, la uúa strungii úi la uúa cote elor. Acum obiceiul nu se mai practic . Dac decedatul tot încearc s se întoarc , unul dintre membrii familiei, cu capul gol úi pe jum tate dezbr cat, înconjoar casa având în mân o opinc aprins úi un topor, iar cu cealalt vars mei. Se credea c aceste obiecte au puterea s îl întârzie pe mort, mortul putând s se taie în topor, opinca ars s -i miroase urât úi s piard timpul adunând meiul, pân cânt cocoúii. Oglinzile úi tablourile se întorc cu fa a spre perete ca semn de doliu. Sub patul pe care se afl mortul pân la înmormântare, se pune un vas cu ap . Femeile îúi pun basmele negre, iar b rba ii îúi dau c ciulile jos. În trecut nu s-a purtat doliu, femeile exprimându-úi starea de doliu prin faptul c n-au purtat ornamente pe cap, iar fetele au îmbrobodit basmaua peste p rul despletit. În perioada de doliu b rba ii nu se tund úi nu se rad, nu joac , nu pl tesc muzica, dac sunt prezen i la petreceri. M sura mortului se ia cu un fir de bumbac sau cu o sfoar úi se foloseúte la confec ionarea statului. Statu este o lumânare care se face din cear de albine, “lumânarea o faci lung , de cear úi iai úi o m sori cât e el, de la frunce pân la vârvu lu
162

Ionelia Toarc

degete. ùi numai o iei úi o faci ca crucea, úi i-o puni aicea în piept, lipeúti un ban úi s -groap cu ea”(S.P.). Ea se face în form de spiral úi când moare omu’, femeile îl spal úi pe pept(piept) s pune statu’ pân la înmormântare. Apoi statu este adus acas úi “Arde pân la 6 s pt mâni, pân s duúe (duce) la t mâiat. Când duúe (duce) fata, apa. Atuncea îl aprinde úi el s aib pân la 6 s pt mâni (N.S.), al turi de o turt úi un pahar de ap . Pe turt se pune: brânz , carne sau fructe, un cub de zah r, iar în zilele de post trebuie s fie de post. Pentru plata v milor pe care mortul trebuie s le treac , se pun bani pe mort, dar úi în buzunar. Foto 51 Statu Când bolnavul moare, toat apa din cas trebuie s fie v rsat , c ci nu mai este bun , fiind ap de mort. De aceea se aduce alt ap proasp t . Imediat ce a murit, familia are grij ca cel mort s nu plece cu norocul din cas , în acest sens: “la noi, demult a fost, s d cu un cucuruz úi cu t b chera de bani, pr sub mâna lui, de 3 ori, úi numai iai din cucuruzu la úi sameni. Poace fi c lui i-a fi mers, în cucuruz, în s mân âi, în bani, s nu s duc norocu dup el”(N.S.). Iar dac familia vrea s zugr veasc mai apoi camera în care a murit, trebuie s aib grij „dac vrei s v rui soba, p n la an, bagi cât e el mort, câta var úi câta p mânt în sob s fie. La noi dac nu i-ai b gat pomânt úi var, 1 an de zâle nu po î s v rui”(P.I.). Sicriul se numeúte “tron”, “leag n” sau “s nduc” úi este lucrat din lemn. Al turi de mort în leag n, într-un s cule , sunt aúezate alimente úi b uturi (mere, dulce uri, sticl de vin, friptur ); precum úi toate accesorile de buzunar ale r posatului, b ul úi instrumentul la care a cântat, dac a fost l utar, úi o moned ca s aib de drum sau în rai. Dac se întâmpl ca s moar doi oameni din cas , “pr un an, mora s tai un cocoú s -l îngropi cu la al doilea, ca s nu moar din cas úi al treilea”(A.D.). T. Georgevici, aminteúte úi un obicei de la începutul secolului, când românii din satul Brestov i-Bor úi din satele învecinate, la înmormântarea cuiva, “obiúnuiesc s pun în sicriu, al turi de cadavru, între altele úi un ciomag. Aúa e rânduiala. Dar sârbii pretind c dup explica iile date chiar de români, acest lucru se face pentru ca mortul – în lumea cealalt – s se poat ap ra de sârbi”, cercet torul venind cu explica ia c românii ar avea
163

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

“– nu útiu de unde – dac nu chiar înn scut în ei úi un fel de ur de ras sau na ional împotriva altor na iuni, deci úi împotriva sârbilor”271. Unde are loc decesul “îi pui (mortului) tri(trei) oale (de ap ), o bucat de pâine úi o bomboan ”. (N.B.) Asemenea practici sunt motivate de credin a c sufletul mortului colind 40 de zile prin locurile cunoscute. În aceast cump n pentru suflet, este bine s -i asiguri acestuia cele necesare úi grij permanent , altminteri poate deveni malefic. Dac un copil moare nebotezat, el nu este îngropat în cimitir, ci în alt parte. Tot aúa nu se înmormânteaz la cimitir nici sinucigaúii. ÎNMORMÂNTAREA are loc a doua zi dup deces „24 de ceasuri la noi, s treac pân îl îngropi, nu cutez m i n inte”(N.S.). Sunt anun ate rudele úi se cheam oameni care vor ajuta la înmormântare: cinci b rba i vor s pa mormântul, trei – cinci femei vor preg ti mâncarea, doi – trei meúteri vor construi sicriul, un meúter pentru crucea funerar úi o feti care va duce ap . Ea trebuie s aib în jur de zece ani, s fie „curat “. Am constatat c , din ce în ce mai mult se renun la construirea leag nului úi a crucii de c tre meúterii din sat, familia preferând s le cumpere din comer . La înmormântare, vin obligatoriu cei care au avut un deces în propria familie la scurt timp înainte de acesta. Aceste familii vin cu „pom at “. Aceasta este o bucat de pânz pe care se pune un („colac ma e cu gaur “) cu lumânare, o strachin cu mai multe feluri de alimente, ap , uic úi vin în sticle mai mici úi un buchet de flori. Toate aceastea se preg tesc în dou pachete: unul se d de poman decedatului ca dar de mul umire c va înlocui mortul lor de la straj în fa a por ii raiului, úi al doilea decedatului s u. Cu aceast ocazie, actualul r posat, cedeaz r posatului lor locul. Ambele pachete le primeúte b rbatul din casa decedatului dac úi decedatul este b rbat. Azi obiceiul s-a modernizat, alimentele se pun pe o tav . În ùarbanovac (Šarbanovac) acest ritual se repeta la urm torii úapte deceda i, îns azi se merge doar la trei. În Bacevi a (Baþevica) se merge la trei deceda i, dar acest ritual se face în aúa fel încât se toarn ap peste cel mort, dup ce se las în mormânt. (F.P.) Petrec tura are un con inut invariabil úi înlocuia alt dat preotul, fiind mai veche decât ceremonia bisericeasc ce se desf úoar în prezent. Pân nu se scotea r posatul afar , un grup de dou – trei femei cântau „petrec tura“
271

T ihomir Georgevici, op. cit., p. 79.

164

Ionelia Toarc

úezând de partea dreapt a mortului úi inând câte o lumânare. Atunci când men ioneaz în text izvorul, cineva din cas d de poman mortului un pahar cu ap . Femeilor care cântau li se pl tea o sum mic de bani: “a fost câte 3 petrec turi, în zâua aia ele vin, le cheam , úi isto s sprimeúte cîrp úi le pl teúte. Ili cirepi, úi câte o lumânare, úi ele úed, afar , toate trei, úi ele petrec cu lumân rile lea aprins -n m ini. ùi pe Foto 52 Petrec toare, urm lor li s pl teaúte, úi li s d în urm dup sat Bogovina aia de mâncare”(P.S.). În „petrec tur “ se dau mortului îndrum ri despre drumul spre lumea cealalt , despre pericolele care îl aúteapt pe acest drum, aú c din ea se poate afla totul despre în elegerea lumii cereúti. Acest obicei s-a pierdut în primul rând datorit faptului c petrec toarele ori au murit, ori mai sunt foarte pu ine úi în vârst , iar dintre fete nu mai vrea nimeni s înve e: “petrec toarele, alea la noi a murit, nu m i este. Baba tot a sprimit de-ale trei petrec toare, noi nici n-am útiut c-a murit una. Aia ce am avut aici, în Dubocica, n-am avut, c-a murit babele ce-a útiut s petreac . A fost mulüe ’n inte, ama nu vrea nima s -nve ”(A.D.). Un alt motiv este faptul c în prezent, înmormântarea se face cu preot, aceste practici nefiind aprobate de biseric . Mortul este scos din cas cu picioarele înainte. În timp ce leag nul este scos din cas , cei din familie se prind de el, “câta tragi de leag n, úi zâci: eu te trag pr tine, s nu m tragi tu pr mine”(B.N.). În Lubni a, în locul unde a stat mortul, imediat dup ce l-au scos afar , în podea se fixeaz oul cu un cui úi aúa st peste noapte. A dou zi fata care car apa m tur oul. În alte sate, imediat dup scoaterea mortului din cas se m tur de c tre o femeie, stabilit dinainte, aceeaúi care a primit úi lumân rile. Ea m tur , are o “ oal a lu mortu la úi nu vorbeaúte. P n m tur nu vorbeúte cu nima. ùi pune gunoiu la în oala aia, úi ia oala aia cu câte lumân ri s-a ugit, ali vreodat s-a pus scândur sub mort, cao punce de trecut, úi astrânge gunoiu la, úi-l pune colo în oala aia úi ia m tura úi ia oala, úi s duce úi-ntr-un cot, în gr ÿin , lap d oala úi gunoiu úi m tura, úi s -toarce înapoi, te speli pe mâini úi s bag -n sob . Pr st prag, acia unde a fost mortu, s bate în sob , un pironi, úi s sparge un ou aci, ca acia s s bage boalili, moartea, útii, s nu s duc -n f milie, ma în p mânt. ùi-n urm vine
165

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

alt muiere, pr st prag, î i d o lumânare, úi î i pl teúte câ a bani, úi o cârp , un peúchir, un cirepi, un s pun, úi d de poman úi zâce: bogdaprost, úi pe urm te apuci úi vorbeúti”(Z.C.). Se crede c oul trebuie spart pentru ca decedatul s nu se transforme în “moroni”, în strigoi. Gunoiul este dus în gr din úi îngropat, sau în alte sate “s lap d pe ap ” deoarece se crede c “la noi iast muieri care m i fac vr juri, nu-s multe în Reúan, a fost 3 ali m i iaste”. „ùi din banii care îi iau de pr pipt, úi marami a care o ia de la gur ”. „ùi inelu de pe mân . ùtii cum fac. Am avut noi aicea niúte vecini, care a a vut. Iau curaua úi cu aia fac, leag . ùi cu lumânarea de suflet, cu care moare, úi cu aia fac”(A.D.). Dup ce moare omu’, ei scot oalele (hainele), patu’ lui úi le lap d (arunc ). Unii, bine, naravno (desigur), le spal úi le bag -n untru (P.I.). În camera unde a murit, la geam s pune un pahar cu ap , unul cu vin úi unul cu rachiu, “s stea, cic bea”. Foto 53 Trecerea pun ii de c tre Se las fie numai o noapte, fie “mare cortegiu funerar, sat Bacevi a aia p n la 40 úi s las úi lumina aprins ” (N.B.). Mortul era dus odat cu carul, iar acum cu tractorul. Se pune cu picioarele înainte, lâng sicriu se pune crucea funerar úi florile care au fost date de poman úi l sate. Se preg teúte o g leat sau o c ldare cu ap úi busuioc. Pân e înc în cas se stropeúte úi mortul úi sicriul, iar afar tot cortegiul funebru. Cortegiul funerar se opreúte la fiecare trecere peste ap curg toare. Atunci se stropeúte din nou decedatul, carul úi cortegiul funerar, deoarece se crede c în ap va c dea tot r ul. În procesiunea funerar în spatele decedatului, merg membrii familiei úi rudele cele mai apropiate. Înainte puteau s mearg doar cel care conducea carul sau tractorul, cei trei care duc steagurile, doi care duc t vile cu pomana, fata „cu dou vedre cu ap , chitite cu flori, în mân , ar în úele îi pune ili cârp , ili peúchir. Am în intea lu fata ce duce apa, mearge crucea”(B.N.) úi preotul dac familia apela la acesta úi cel care duce prunul, dup caz. Procesiunea trebuie s treac cel pu in pe la trei r scruci. Nunta neagr se face tinerilor care mor nec s tori i, înmormântarea fiind cu muzic . În fa a cortegiului merg stegari, pentru c n-au avut nunt ,
166

Ionelia Toarc

“vin copii, fete, pretini, drugari care a fost, umbl pe câmp pe unde a trecut”(M.I.). Prunul este un element important în ceremonialul funerar, întâlnit în toat regiunea. În unele sate, s-a renun at îns la prun: “bine, s-a pus, ama prunu s-a l sat acuma”(N.S.). În cazul înmormânt rii cu prun, s-a ales cel care a r s rit de la sine. Prunul se scoate cu r d cin úi i se pun pe crengi, înainte de plecare, fire colorate de lân , prosoape, batiste, oglind úi pr jituri din turt dulce, “s-anin úi cirepi, úi peúchire úi cârpe, úi chi uri, úi lu la ce-l duce, d c e om, s d chimeú , úi peúchir úi cirepi. A, dac e muiere atucea s dea cârp , cirepi, chi , ili combilizon, ili mai ” (Z.C.). Prunul se planteaz la mormânt dup cruce, dar nu e bine s se prind . De aceea se clatin mereu, în timpul urm toarelor vizite la cimitir. Foto 54 Prunu, sat În satul Valea cu Anini (Valeacoanje), înc Valeacoanie din 1905, Tihomir Georgevici consemneaz obiceiul, dar numai în cazul tinerilor. Groapa se sap dup anumite reguli: unul dintre s p tori înfige târn copul în mijlocul terenului stabilit pentru groap . O femeie din cas sau din neamul decedatului, stropeúte cu vin negru târn copul úi locul însemnat în p mânt, apoi vars vin în cruce úi stabileúte unghiurile gropii. Restul de vin se d preotului pentru slujba de înmormântare în cazul în care acesta se va desf úura. Înainte de a l sa decedatul în groap , în ea coboar o femeie care n-are so , în unele sate o femeie care este curat , „m tur ” groapa cu un col de Foto 55 Coborârea în fust de la dreapta spre stânga úi o mormânt, sat Criveli t mâie de trei ori tot de la dreapta la stânga. În Podgor (Podgorac), intr o femeie c reia i-a încetat ciclul menstrual, fiind socotit curat . Mortului nu i se acoper picioarele, ca s nu se împiedice pe lumea cealal .

167

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Dup ce las decedatul în groap , omul care a început s sape groapa, trage p mântul în cruce peste sicriu luând cu sapa câte o dat din fiecare parte a gropii, iar de la dreapta la stînga, începând de la cap. Apoi toat lumea arunc o mân de p mânt rostind: „Sî-i fie râna uúuar !“ Pe partea principal , întoars spre Foto 56 Dup întoarcerea de la r s rit se pune crucea de înmormântare, lumea se spal pe mâni úi lemn. To i din cortegiu se arunc j r g i peste cap, sat Bacevi a apropie de mormânt úi sunt stropi i cu restul de ap , primul care se apropie fiind cel care a început groapa. O femeie din casa mortului, stând de partea dreapt a decedatului, d de poman peste groap fiec rui s p tor câte un colac cu gaur , o lumânare úi un prosop. Atunci când se întorc de la cimitir, to i se spal pe mâini în prima ap curg toare pe care o g sesc. O femeie din familie pleac întotdeauna ultima de la cimitir. Ea ia o glie de p mânt de pe mormânt úi o sf râm pe drum pân la prima ap curg toare, în aúa fel încât dac decedatul devine strigoi, s piard timpul adunând p mântul sf râmat. Pân la patruzeci de zile se merge în fiecare zi la cimitir. Mai întâi se împodobeúte mormântul úi crucea funerar , apoi se t mâie, se dau de poman flori úi o lumânare, câte unul sau mai mul i colaci, fructe, cuburi de zah r úi dulciuri, ap úi cel pu in o b utur alcolic úi se boceúte úi se d de poman mâncarea adus . E bine s se ia câte o gustare acolo de c tre cei vii, ca mortul s nu m nânce singur. Acesta este úi motivul pentru care, la fiecare mormânt din satele româneúti se afl puse la picioarele mortului câte o m su úi cu dou b nci. În ultima zi de vizit la cimitir, în ziua pomenii, se sparge c delni a cu o lovitur în cruce. Dac rudele greúesc cu ceva în tot ceremonialul funerar úi dac el însuúi nu se preg teúte cum se cuvine de plecare, exist riscul r t cirii: va fi plecat de aici úi nu va ajunge dincolo. Pericolul întoarcerii vizeaz mai ales rudele úi pe cei apropia i. De aceea, un sistem coerent de rituri funerare efectuate dup tipare str vechi se desf úoar în zilele care preced înhumarea trupului, în timpul înmormânt rii, la 40 de zile, úi apoi la diferite date pân la 7 ani, când mortul se integreaz în rândul str moúilor fiind pomenit împreun cu ei.
168

Ionelia Toarc

Pomana este un ciclu de festin ritual, care se repet la intervale bine determinate. Scopul acestor festine este de a trimite mortului mâncare, haine úi alte obiecte necesare pe lumea cealalt . C ratul apei, aprinderea focurilor rituale, muzica úi dansul pentru sufletul celui mort, au aceeaúi destina ie. Prin aceste ritualuri, se presupune c i se asigur mortului, ap rece, foc úi distrac ie pe lumea cealalt . Pentru românii de aici, a fost mai important cum se moare decât cum se tr ieúte, cultul mor ilor fiind mai puternic decât toate celelalte. Exist ritualuri care nu s-au schimbat de secole. Sistemul de pomeni are cele mai precise úi stricte reguli, chiar dac acestea au început s se modernizeze, unele detalii fiind în prezent omise, con inutul lor depinzând în mare m sur úi de situa ia economic a familiei. Cu toate acestea, ritualul în sine nu s-a schimbat. Termenul arhaic pentru poman în anumite sate, care în prezent nu se mai foloseúte a fost acela de „cumând“, fiind treptat înlocuit cu cuvântul “poman ”. Pomenile se dau de c tre cei vii mor ilor, ca aceútia s aib pe lumea cealalt tot ce le trebuie. Pomenile sunt „mese“ cu pâini rituale, diferite feluri de alimente úi b uturi, lumân ri, flori úi foc, care se organizeaz pân la 7 ani. Grija celor vii pentru cei mor i nu se opreúte nici dup úapte ani, existând numeroase s rb tori peste an când li se d de poman foc, ap , lumin , hran , fructe, flori. Pomenile moderne difer de cele din trecut pentru c pâinile se preg tesc în brut rii dar úi datorit bog iei úi con inutul meselor în hran úi b uturi. Anterior, pâinea a fost preparat din f in de Foto 57 Pomana în satul Criveli (s.) úi pomana în m lai amestecat cu satul Bacevi a (d.) f in de secar sau de grâu, iar din mânc ruri s-a g tit varz cu carne de oaie úi ciorb gras . În trecut masa s-a pus pe canate úi pe scânduri, peste care s-a aúternut pânz de cânep esut pentru asemenea trebuin e. Azi pomenile se pun pe
169

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

mese. Întotdeauna se tinde ca pomana s se pun în direc ia vest – est, numai c începutul pomenii este în partea de vest, aúa cum úi mortul e situat în mormânt, respectând principiul solar dup care estul simbolizeaz naútere úi via , iar apusul soarelui úi vestul simbolizeaz sfârúitul úi moartea. Pomenile pentru sufletul mortului au loc imediat dup înmormântare, la 1 s pt mân , la 6 s pt mâni, la un an, úi în fiecare an, pân la 7 ani: “Morttot anu’ pân la 7 ani”. (N.B.) Aceste ritualuri sufer mici modific ri de la un sat la altul, în special în privin a num rului de colaci úi capete (c pe ele): “Cinci la sâmb ta, da’ noau (nou ) la jum tacea (jum tatea) de an, da unúpreaúe(11) la anu’. Ete aúa… Ama(dar) care poace(poate), câte unu. Da’ care poace (poate) 2,3,7, úi atunci pun 7 úi to e kraj (asta este)”(P.I.). “Ii pui poman sara(seara), când îl îngroap . Ii pui trii(trei) pâini úi legume, b utur úi dai luia de poman , la la ce-a murit úi m nânc oamenii ce-or lucrat. ùi iar , pe urm la s pt mân , îi pui. Pune: cinci pâini úi cinzeci de colaci úi…iar aúa b utur , mâncare, l turghie(liturghie) pe pâine, colac de b de poman . ùi iar-aúa, îi pentru ia ce-or fost la lucru úi m nânc , cin . ùi colacii ia ce r mân, la noi, aúa îi adun úi-i dau…(N.S.). „ ara“. Aceast poman se pune imediat dup înmormântare. Pomana va fi de post dac înmormântarea a fost în zi de post. “Pomana mortului s faúe (face) mai întâi atunci când el a murit, p ’ ” ar ”, aia i s zâce(zice) “ ar ”. Aia care tot God (Dumnezeu) a lucrat, útii am cistuit(lucrat) pi(pe) la leag n (tron), pi(pe) la groap , ia vin úi acolo fac niúte colaci, úi pun úi câte-o cârpu (batist , basma) la tot colacu’ úi le d la to ’, na primer (mai întâi) la ia care-a venit aúia (aici), m i întâi la cei ce-au lucrat. S d , da bone, de bodaproste…E, úi aia, i s zîce “ ar ”. Da’ pe orm sâmb t , la s pt mâna – asta ce vine, îi pun poman sâmb t , sâmb ta aia. Da’ pun aia cao(cum) s zîce cape ’(c pe el), la noi, útii un colac, doi, trei, patru m i mari úi na primer (mai întâi) câce(câte) capece(capete) s pune cao m i mul ”(N.S.). Pentru aceast poman se preg tesc trei sau cinci colaci, aúa se continu pân la al úaptelea an, Foto 58 Prescura cu bilu e, sat pentru care se preg tesc úapte pâini Gamzigrad principale. Pentru fiecare poman urm toare se m reúte de câte dou unit i de pâini pân la un an. Num rul
170

Ionelia Toarc

celorlalte pâini, „colacul lung“, depinde de num rul oamenilor care sunt chema i la poman . Lumân rile se aprind atunci când oamenii se aúeaz la mas úi se t mâie. Lumân rile se pun doar în pâinile principale úi se d de poman doar celui mort. În cazul în care înmormântarea a fost sâmb t , regulile permit s se pun imediat úi „s pt mâna“, adic pomana de o sâpt mân . Dac cineva a murit f r lumânare, pentru pomana care se d în ziua de înmormântare, se coace un colac special pe care se pun 44 de bilu e din aluat, în ele se pun 44 de lum n ri mici, 44 de b nu i, 44 de buc i de zah r úi se d de poman separat. El nu face parte din întregul de pâini. Nu exist o regul cu privire la cantitatea úi tipurile de pâini, dar toate trebuie s fie preg tie într-un num r impar. În ùarbanova (Šarbanovac) se pune la începutul mesei „prescura cu úapte bilu e“ (o turt cu úapte bilu e care înlocuieúte „liturghia“ în varianta din Osnici (Osniü), iar la cap tul cel lalt al mesei o turt cu cinci bilu e. „St mâna“ (s pt mâna), este denumirea pentru pomana de úapte zile. Dac înmormântarea e sâmb ta, úi aceasta se pune în ziua înmormânt rii, iar în alte cazuri úi în zilele de mar i sau joi. Este important s nu treac mai mult de úapte zile de la ziua înmormânt rii. Pentru aceast poman se preg tesc „5 capete“, iar cel principal se num r de 22 de ori. Parastasul se d de poman doar celui mort. Diminea a, se dau de poman hainele pe care mortul le-a purtat în fiecare zi – „ ua e purt ria “ (haine purtate). Hainele se pun jos pe o p tur , în curte sau în cas , al turi de alte obiecte pl cute decedatului. Pe lâng haine, pe partea dreapt , pe un aúternut sau pe o m su , se pune un vas cu ap úi úapte colaci mici „colac cu gaur ”: pentru cel mort, pentru lun , pentru soare, pentru Dumnezeu, pentru Maica Domnului, pentru Sfântul Ioan úi pentru Sfântul Arhanghel. Lumân rile se pun úi se aprind pe colaci, cu excep ia celor care marcheaz soarele úi luna, deoarece acestea au lumina lor proprie. Urmeaz cântecul de jale prin care se cheam mortul în cas úi în familie, s se al ture celor vii, s vad cum îi se dau hainele de poman úi s le îmbrace. O femeie care d de poman , t mâie hainele úi colaci úi cheam pe cineva care s fie „marturie“ – martor, c hainele vor fi dedicate mortului. inând în mân colacul úi lumânarea care sunt menite pentru cel mort, rosteúte, repetând de trei ori, dup cum urmeaz : Sua e fra î ua e, Soare fr ioare, Lun , suor bun , Lun , sor bun , patrudzî ú patru praz i e, patruzeci úi patru de s rb tori, Sveüi ova e, Sfântul Ioan,
171

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Sînta majk Marije, Sfânta Maic Marie, úî tu Iancu e, úi tu Iancule, sî fi marturi e s fi i martori cî s dî m lu Pî tru ca s -i d m lui Petru ua i i ÿi poman ?(F.P.) Hainele de poman ? Martorul r spunde: „Sî fiu!“. Aceeaúi femeie men ioneaz hainele care se dau de poman úi p r ile din care sunt compuse. Cei prezen i confirm cu: „bogdaproste“. Tot ea, inând în mân acelaúi colac îl întinde spre martor, rosteúte acelaúi text de trei ori, dar în form de confirmare, iar martorul r spunde: „bogdaproste“ úi primeúte pâinea cu lum narea. B rba ii care sunt rude mai îndep rtate înceteaz de a mai fi în doliu, se rad úi încep s poarte c ciul . „Patrudz i i“ (patruzeci de zile). Cea mai important în semnifica ii este pomana de 6 s pt mâni. Ea se face dup acelaúi ritual ca la „ ar “ úi pomana de o s pt mân : “Pe urm pui poman la patruzeci (40 de zile). Iar-aúa. Iar faci capu’, aicea, cu sococeli(rânduieli) úi, iar aúa, dai din el tot. Ei, dar din pâinile alea care r mân, bagi în cas . ùi colaci faci iaraúa úi m lai iar aúa pui. ùi m i pui o chit (leg tur ) de flori aicea, acolo pui o chit de flori, în ailalt pune alt chit de flori…” (M.S.). Acum îns se dau de poman úi hainele noi ale decedatului, pe care le-a purtat doar la anumite ocazii: “dai oale la 40, ali úi m i purt re , de-ale lui, dac are m i noi. M i întâi dai lu fratele lu muierea lui”(F.P.) Se cump r îns úi ceva nou care se adaug costumului. Dup ce se aranjeaz hainele, se t mâie úi femeile cânt cântecul de jale. Se dau de poman diminea a, cu „m rturie”, ca la pomana precedent , celui c ruia i se d seara un colac. Cel care va purta hainele le îmbrac , úi se dau de poman úi pe el. Pentru patruzeci de zile se d de Foto 59 Haine date de poman poman o pâine, patru colaci, o strachin nou , o lingur úi o mas cu scaune. Toate acestea se pun la capul mesei úi se dau de poman înainte de a da pomana de pe mas , “la 40, s pun 50 de colaci, într-o c mar úi 50 de vedre de ap ” (B.M.). Începutul mesei se marcheaz cu o cunun din flori de sezon în form de arc. În arcul cununii se pune o oglind , câteva prosoape, un s pun, uneori úi o fotografie înramat a mortului úi acestea de dau de poman împreun cu masa rotund .
172

Ionelia Toarc

Cu acest prilej se împodobeúte úi bâtul, acesta fiind confec ionat dintr-o ramur de alun úi este împodobit cu un m r, cu monezi úi flori. El va sta în capul mesei “la c p tâi”. “Dac a murit muiere (în capul mesei) se pune fat ; dac e om, un copil”. (N.S.). La pomana de 40 de zile are loc úi “slobodzâtul apei”, fata care a c rat apele pentru mortul respectiv timp de 40 de zile, fiind acum r spl tit . Pomana de „Žumataüe ÿi an“ (jum tate de an) se „pune“ Foto 60 în luna în care se împlineúte Colacul de bât úi bâtul la pomana de 40 jum tate de an de la moarte. Se zile, sat Bacevi a fac nou capete, iar „capul al num rat“, se num r de 55 de ori. Dac familia doreúte s mai dea cuiva poman (de obici celui care a murit înaintea celui pentru care se pune pomana), se mai preg teúte un „cap“. Pomana nu se abate de la regulile generale. „Anu“. La pomana de un an se încheie perioada de doliu. B rba ii îúi rad barba úi încep s poarte c ciul , iar femeile înlocuiesc basmaua neagr cu una nou de alt culoare. Cea purtat este atârnat într-un m r úi se las acolo. Aceasta se face pentru membrii vii ai casei, pentru copiii, pentru s n tatea lor, pentru via lung . Pomana de an nu se deosebeúte de celelalte pomeni, se adaug doar câteva detalii. Foto 61 Slobozitul apei, sat Bacevi a La „anu“, se preg tesc úi se pun unsprezece capete. Pâinea principal – „capul al num rat”, se num r de 110 ori „îi numeri, dac f milii m i multe, 110, 115”(N.S.) În ziua pomenii, feti a care „tra e ap “ – aduce ap în gospod rie, dar vasele nu se num r . „Slobodzâtul apei“ se face ca la patruzeci de zile, cu mici excep ii. Pe o bucat de dovleac care trebuie s pluteasc pe ap cu lum n rile, în loc de noduri care au fost legate în timpul not rii num rului de pahare cu ap date
173

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

de poman , se pun semin e de dovleac folosite pentru num rarea paharelor, în timp ce se d apa de poman . I se dau iar úi mortului haine de poman , de aceast dat toate noi, o mas nou úi o banc , înlocuit azi cu scaune dar úi un pat, patul nefiind obligatoriu: ” oale s dau tot nou. ùi Gode în ce puni mâncarea, tot nou. ùi la anu s pune, cum s spune spomenicu la (crucea de marmur )” (A.D.). Pentru aceast poman se taie Foto 62 Colaci da i de poman la obligatoriu un purcel. Femeilor slobozitul apei, sat Bacevi a care au participat la preg tirea pomenii úi b rba ilor care au ajutat la înmormântare, li se d câte o batist , un prosop sau úosete ca semn de mul umire pentru ajutor. Aúa se pun pomenile pân la 7 ani, “capu al num rat“, socotindu-se de 220 de ori la 2 ani, la 3 ani de 330 de ori, iar la 7 ani se num r de 770 de ori. Num rul acestora difer , de la sat la sat. La 40 de zile se fac 44 de colaci, “la jum taüe de an 55, la anu 110, la alt an 117, la 7 ani, câ î a fost vreodat 120 úi 7 capece, unu îng urit, unu neîng urit. ùi merg zacoanile, legea. Câüe un cap úi pe urm la 7 ani pune 7 capeüe. În alte saüe s pune 2,3,4, câ î ani face. Cum e satu aúa úi obiceiu”(F.P.). „ùapüe a “-pomana de úapte ani este ultima poman care se d de la moartea decedatului. Pentru pomana de úapte ani totul trebuie s fie nou: str chinile sau castroanele, lingurile, vasele pentru b utur , cerúafurile de pe mese etc... Diminea a se dau de poman haine noi. Acum, cel care este în via , so /so ie, poate s îúi dea úi el haine de poman . Ambele rânduri de haine se pun pe un pat nou, care se d de poman împreun cu hainele. Pân în orele dou sprezece trebuie s se „slobad apa“. Se dau de poman úi acum o mas nou cu dou scaune care se pune în fruntea celorlalte mese. Pe mas se pun patru „colaci“ cu lumân ri (câte unul în fiecare col al mesei), la mijloc o pâine mai mare cu o lumânare mare, dou pahare, dou t câmuri, dou farfurii, un ulcior, vase cu vin úi cu uic , serve ele, oglind úi pieptene úi o vaz cu un buchet de flori, un miel

174

Ionelia Toarc

sau purcel “fript întreg”, câteva prosoape, úosete. Masa se d de poman mortului separat de masa principal . Tuturor celor care au ajutat la pomenile de-a lungul celor 7 ani, li se d câte un prosop, úosete, traist drept mul umire. Când se d cadoul gazda zice: „S fie lui ...., s fie iertat ce ai lucrat!“. Cel care primeúte cadoul r spunde: „s fie iertat!“. Când pomana de úapte ani se organizeaz cu muzic , l utarii se pun la cap tul mesei. Cânt în timp ce se d masa de poman , dar se d de poman úi melodia. În timpul mesei l utarii cânt úi melodii mai vesele, iar dup mas cânt o melodie de hor , care se d , de asemenea, de poman . Priveghiul. În majoriatea satelor se întâlneúte ca fiind focul ritual care se d de poman la Z postit, „o zî n inte pân nu tun 272 postu” (M.M.), în special mor ilor f r lumânare. În unele sate, pomana de úapte ani se numeúte „privieg'“ (priveghi), focul fiind dat de poman pentru mor i, el aprinzându-se în aceste sate la ultima poman , la úapte ani. Anterior, focul pentru mor i s-a f cut úi la pomana pentru un an. Focul se face aproape de mas . Pe lemn uscat se aúeaz crengi úi apoi, butuci spar i. Peste ele, la vârf, se pune un cerc sau se leag cu vi de vie s lbatic . Dup ce se aprinde focul, gospodina casei arunc t mâie în foc, úi d de poman în felul urm tor: „Fuocu priviegiului, caldura sî veÿaria, miruosu ÿi tamî e, ú cînüicu ÿin lau , sî fie lu P tru ÿi úapüe a ÿi la noi, sî s încaldzasc , sî s veÿeriadz , sî s vesa asc cu noi, sî chiame la fuoc, la caldur ú la vesa ie so î i(prietenii) lu !“ (F.P.) Dup care, toate cele preg tite se dau de poman . În satul Zlot, priveghiul, are loc în s pt mâna brânzii, “la Zilot, este obiceiul ca to i s tenii s duc în vatra satului gr mezi de lemne, din care aprind unul sau mai multe focuri mari, în jurul c rora joac . Aceste focuri se aprind pentru oamenii care au murit f r lumânare”(B.N.). Dup toate pomenile, rudele viziteaz regulat mormintele, trimi ând pe lumea cealalt prin „dat ÿi poman “ (datul de poman ), tot ce se crede c ar avea nevoie mor ii.

272

Cuvântul are mai multe sensuri. În cazul de fa , este folosit cu sensul de „a începe”. Un alt sens este acela de a intra undeva: „tun în cas ”.

175

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

TIPURILE DE PÂINI RITUALE Pâinea este unul dintre elementele esen iale în cadrul desf úur rii diferitelor ritualuri. În privin a pâinilor rituale, exist mai multe feluri de preg tire a pâinilor cu aceeaúi semnifica ie. În toate satele se pot g si aceleaúi detalii, îns cu diferite variante. Diferen a const în modul úi m rimea simbolurilor dedicate pâinii principale, în timp ce formele lor sunt identice. Func ia ornamental este simbolic úi are anumite roluri în anumite ritualuri. „Capu“-Capul. Aceasta este denumirea pentru pâinea principal în toate satele. Printre acestea e cel mai important „capul num rat” (pâinile care se num r ) úi el se pune întotdeauna în cap tul mesei, pe latura de vest. „Socoüelu ile“7, simbolurile din aluat care se coc odat cu baza pentru pâine sunt: „luna“, „suarili“ (soarele), „mâna“, „punüa“ (puntea), „ÿireptaüa“ (dreptatea), „strîmbataüa“ (nedreptatea), „fuarfi “ (foarfeca), „dza e“ (zale – lan uri) „coc a a“ (svastica), „furca pomântulu “ (furca p mântului, stâlpul), „vântura“ (vijelia), „înp eüita“ (împletita), „ÿisp eüita“ (despletita), „scara“, „înpropoÿita în sus“ (îmbrobodita în sus), „înproÿita în juos“ (îmbrobodita în jos), „ÿispropoÿita“ (dezbrobodita), „vulturu“ (vulturul), „lunga“ (lunga), „lata“, „ imba“, „praz icu - 3“, „cru a“ (crucea), „spândzuratua a” (spânzur toarea), „papuúa“, „breb aüi i“ (vrabia) (F.P.). În timp, s-a mai uitat din simboluri, femeile în vârst men ionând doar 25 de simboluri. Etnologul P un Es. Durlic me ioneaz îns circa 40 de semne antice pe pâinile rituale, dintre toate cel mai mult impresionându-l svastica, ea ocupând locul central printre simbolurile tainice ale pâinilor rituale ale românilor din regiune. Pe pâinea numit Muoú, s-ar afla dou simboluri str vechi: svastica (Lu afurLuceaf rul) úi crucea cu luna nou , “crucea cu cele patru semilune îl reprezint pe cel care a murit, iar svastica st pe pieptul lui pentru a-l învia pe lumea cealalt ”(P.D.). Foto 63 Alte pâini rituale sunt laturgia (liturghia) Colacul numit Moú o turt mic cu úapte bilu e care se aúeaz în partea central a pâinii principale, malai se face din f in de porumb, pî a
7

Denumirea comun pentru simboluri în diferite sate.

176

Ionelia Toarc

ÿi sup cap (pâinea de sub cap)- nu se decoreaz úi se pune peste pâinea de m lai, colacu ÿi bât care se d de poman împreun cu un b , decorat cu un buchet de flori úi cu o batist , colac lunguiat (colac lung), colac mic cu gaur , colac mare cu gaur , cociaia, talari, priescura, papuúa úi vrabianu. Ultimele dou pâini se coc separat úi se dau copiilor ca s nu înjure sau s „murd reasc ” pomana, în cazul în care sunt ner bd tori úi vor s m nânce din poman . O analiz complex a pomenilor, pâinilor rituale, a simbolurilor úi semnifica iilor acestora o face etnologul Paun es Durlic, care întocmeúte úi o hart cu tipurile de pomeni întâlnite în satele româneúti din estul Serbiei.273 În lucrarea sa, “Limba sfânt a pâinii vlahilor”, acesta afirm c o parte din semnele scrierii sistematizate de arheologul Marija Gimbutaú se reg sesc pe pâinea ritual a românilor din Serbia, dar úi pe numeroase cruci vechi de piatr , din cimitirele româneúti din regiune. Comparate între ele, semnele de pe t bli ele de la T rt ria úi Vinca pa s fie aceleaúi cu cele de pe pâinile rituale ale românilor/vlahilor din arealul moravo-timocean. Simboluri ca spirala, crucea Sfântului Andrei, crucea, luna nou , soarele sau svastica se reg sesc atât pe t bli e cât úi în decora ia pâinilor.

OBICEIURI LEGATE DE CULTUL MOR ILOR SLOBOZITUL APEI este poate cel mai important dintre aceste obiceiuri. El se practic úi în prezent. Apa are un rol foarte important în ritualurile postume. Etnologul sârb okic Danica, recunoaúte faptul c ritualul de trimitere a apei deceda ilor, în Serbia r s ritean este total diferit de cel al popoarelor slave. Dac la aceútia din urm apa se toarn peste morminte, în “nord-estul Serbiei, Banat úi satele sârbeúti de la Djerdapul românesc exist un ritual special de trimitere a apei, persoanelor decedate”274. Cercet toarea consemneaz ritualul, ca fiind practicat atât în satele româneúti cât úi cele sârbeúti din zona Branicevo, bazinul Moravei, Stig, bazinul râului Mlava, Zvijd úi Homolie. Îns arealul de desf úurare a ritualului “slobozitul apei” se întinde în toat regiunea moravo-timocean .
Durliü, es Paun (2010), Sveti Jezik vlaskog hleba, fondacija Balkankult, Beograd, p. 49 ocic, Danica (2000), “Puštanje vode”(Flow of water) for the dead in the region Branicevo, Viminacium 11, Pozarevac, p.2
274 273

177

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Apa se car pentru sufletul celui mort de c tre o fat , nu mai mare de 10 ani, dar e “curat “, care nu e din casa mortului, imediat dup moartea acestuia úi pân la 40 de zile. Ea poart numele de “apar” sau “sacagiu” în unele sate, úi în fiecare zi duce în cas câte un vas cu ap “ÿe la izvor, ori acuma din bunari (fântân )” (Z.C.), pe care o d de poman mortului. Apa se foloseúte pentru b ut úi pentru mâncare: “Fata car ap toat ziua cum a murit. De trei ori duce în toat ziua pân la 6 s pt mâni. Uglavno (neap rat) s nu treac ziua. A fost demult, diminea a, ali(dar) acuma, care e aproape úi s duce la úcoal diminea a. Car pân când s z vârúeúte (termin ). E num rat úi legat , când God (Dumnezeu) a dus apa. Foto 64 Slobozitul apei, sat Bacevi a Aia are o a úi când God duúe(duce) apa. Duce fata pin(prin) sat pân la 6 s pt mâni la toat casa cât ajunge, úi are a úi acuma câte vars îmi faci atâtea noduri. C la la aúa, la la aúa”.(P.I.) În ziua pomenii de 40 de zile, fata duce 44 de vase cu ap pentru preg tirea pâinilor úi a mânc rurilor pentru poman , dar aceast ap nu se d de poman deoarece se va da de poman mâncarea care se va preg ti cu aceast ap .

Foto 65 Slobozitul apei acas (st.) úi colacii preg ti i (dr.)

“Vedrele le-a însemnat fie cu boabe ÿe p sui, ori ÿe cucuruz, pune acolo în gr mad , când a dus vasu, pune un bob” (A.D.), fie le num r „pe bât de m r, urmaú, úi cu cu âtu încrestez” (F.P.), fie le num r pe „raboú, s face raboú de lemn, úi la toat vadra, la toat cofa o taie”(Z.C.).
178

Ionelia Toarc

La patruzeci de zile, se face „slobadzîtul apei“. Dou –trei femei, dintre care una bun cunosc toare al obiceiului, împreun cu feti a care a c rat apa, merg la o ap curg toare sau o fântân (în inuturile Homolie, Zvijd, Mlava, Timoc) úi cur locul unde curge apa úi-l decoreaz cu flori úi cu b nu i. Femeia martor, nu trebuie s fie din casa decedatului. Se preg tesc trei sau úapte colaci rotunzi cu gaur , num rul lor variind de la sat la sat, cu câte un cub de zah r, lumân ri aprinse, úi se pun pe o pânz lâng ap . Unul se las f r lum nare. Acolo “pune cârpa jos úi pune trei pitiúoare cu cucoúei”. “P ’ pe orm când slobod apa, una toarn úi una, ete(uite) aúa, le deznoad . S fie ap la mortu’ la, s fie ap la mortu’ la. Ete, aúa e”(P.I.). Femeia care d de poman se adreseaz martorului úi întreab : „Sî fii marturie sî slobadzîm apa lu ......?“(F.P.). Ea r spunde: „Sî fiu!“. Feti a începe s dea apa de poman , ia ap cu un trochi , o d de poman „Sî fie lu ......!“. Femeile prezente pentru fiecare pahar rostesc: „Sî-l prostasc Dumnez u!“ (s -l ierte Dumnezeu), úi apoi o vars în josul apei de la locul de unde a luat-o. Aúa fac pân d de poman úi vars 44 de pahare, iar pentru fiecare pahar, o femeie din cele prezente, leag câte un nod pe sfoar . Ia sfoara care a fost folosit pentru însemnarea paharelor v rsate, se taie între noduri úi se pune peste lumân ri, iar ele aprinse la fiecare cap t se las pe cursul apei. Lumân rile úi apa care curge se dau de poman mortului, „s fie l sat ca s se duc totul la sufletul lui“. Colacii se dau de poman „lu Dumniz u“, „la muma lu “ (Maicii Domnului), „lu Sfîntu Iovan“ (Sfântului Ioan), „Lu i“ (Lunii), „Suarilui“ (Soarelui), „la-l muort“ (celui mort), iar colacul f r lum nare „lu Aran el“ (Sfântului Arhanghel). În Porodin úi Reúane , se mai d de poman un colac úi lui “Sveti Nicola”, zilei în care se face pomana, dar nu se d Maicii Domnului. În cazul în care murea o persoan logodit , la patruzeci de zile, logodnicul cel viu trebuia s se culce pe mormântul mortului. Acest obicei nu se mai practic . În satele din Valea Moravei úi Stig, nu se mai merge la o ap curg toare, slobozirea apei se face acas , la fântân , în gr din sau în camera unde s-a murit: “úi când e do gata, taie raboúu, 40 a încrestat, pre urm taie raboúu pe crâúm , m runt, cu cu âtu úi-l astrânge cu cârpa, úi când s -ncepe apa s ia cofa, vadra, úi o lumânare, úi s bag -n sob acolo, unde a murit la. S nu m i s ias afar , s încinde sta, geamu, s vars pr st sta. ùi-n urm , s pune o mas aúa, a fost odat o mas aúa
179

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

rotat , jos, de lemn. Pe asta s pune iar colaci, s pune unu mare, de bât, rotat, s face úi bât, de leamn de prun, úi câta s cistaúte, iaca atâta, s albeúte úi s face chit de flori, úi s leag cu a roúie, chita aia úi s pune colacu la, isto vreo cârp de asta s pune, s pune un blid, úi-n blid puni veluúca úi cu âtu, lingura úi puni ceua de mâncare, brânz , peúte, úi puni al i 7 colaci de-ai mici, s pune în ocol, lumân ri în ei. ùi acuma iar iei cârpa aia ce-am astrâns cu raboúu la úi s -ncinge iar pr geamu la. ùi toarn apa aia din vedre, s fie slobozât úi oprostât (iertat ) apa” (N.S.). Apa se sloboade la 40 de zile, la apomana de un an úi la 7 ani. Apa scump . Când s sloboade, aia e tras apa. Pe urm este apa scump . Ea se car tot aúa, de o fat . În ùarbanov ea se introduce în cas în timpul postului Sfântului Petru úi Pavel. În Metovnica „apa scump “ se aduce în cas de la „zuoima “ (Joia mare) pân la „muoúî ÿi fra “(Moúii de fragi, prima mar i în postul Sfântului Petru úi Pavel). Ca s nu se ajung la confuzii, fiecare intoducere a apei se înseamn cu legarea unui nod pe sfoar . În aceast perioad , o feti tras apa la mai multe gospod rii, iar pentru aceasta, la sfârúit, a c p tat cadou o bucat de pânz . HORA DE POMAN . Este dat mortului, mai ales pentru cei care au murit cei care au murit tineri úi cei mor i f r lumin : “Hora e pl cit (pl tit ) pentru l de-a murit. Pl cesc(pl tesc) copiii mortului, rudele. Se d ou , flori”.(P.I.) Sunt cazuri când p rin ii decedatului au organizat petrecere în curte sau la vreun loc public pentru a da hora úi petrecerea de poman prietenilor lui. Hora se organizeaz úi în timp ce rudele sunt în doliu. Se face un colac mare, decorat dup voin a mamei, se pune o lumânare mare, un buchet de flori úi multe dulciuri, úi pe colacii mici câte o lumânare mic úi câte un cub de zah r. Se aduce un purcel “fript” úi cel pu in dou tipuri de b uturi. Toate se pun pe o m su rotund sau pe mas . L utarii cânt melodii de doliu úi femeia d de poman decedatului lumina lumân rilor, mâncarea úi sunetul muzicii, chemându-l la petrecere. Dup ce se d de poman se invit fetele úi b ie ii în hor . Fiec rui juc tor i se d în mân câte o lumânare aprins úi un buchet de flori legat cu o batist . Femeia d buchetul de poman : „Chita-sta ÿi fluo sî fie la copilu mieu, sî-i fie uora prostît !“. Juc torii r spund: „Sî prostasc Dumniz u!“. Dup ce fac câteva cercuri jucând lent, ritmul melodiei se schimb , juc torii las buchetele úi joac un joc adev rat. Mama d de poman úi aceast hor cu chemarea mortului s se al ture lor.

180

Ionelia Toarc

„SLOBADZÎT JUOCU“ -SLOBOZITUL JOCULUI este un act prin care o persoan care a încetat s poarte doliu, se elibereaz de interdic ia de a juca în hor . O femeie din familia mortului pune o batist persoanei care trebuie s se ias din doliu în fa a piciorului drept, deoarece prin aceasta se termin doliul pentru cel care n-a jucat pân acum. Persoana care înceteaz de a mai purta doliu, se pune de trei ori pe batist rostind, împreun cu femeia care pune batista: „Sî prostasc Dumniz u!“ „POMANA I AI VII“ SAU „SARANDAR“ (s rindar) este obiceiul de a face poman pentru oameni care înc sunt în via . Când cineva nu are moútenitori sau îmb trâneúte úi îi este fric , pentru c dup moarte familia lui nu va voi sau nu va putea s -i fac pomenile dup rânduieli, atunci îúi face singur pomana în timpul vie ii, în orice anotimp al anului, fie în timpul postului, fie când se m nânc de dulce. “Eu mi-am pus spomenic(cruce de marmur ) cu omu când mi-am pus. Aici iast oameni vii úi-a pus spomenice, úi pomeni, s nu chinuie copiii s fac ”(A.D.). Aceste pomeni se fac ca úi cele s vârúite pentru sufletul unui mort, cu singura deosebire c de ast dat nu se fr mânt turte. Acest obicei, consemnat úi de T. Georgevici la începutul secolului, este cât se poate de prezent úi ast zi, etnologul Paun Es Durlic, înregistrându-l în satul Rudna Glava. Filmul s u documentar “Eu, Foto 66 Pomana f cut din decedatul”, a câútigat premiul timpul vie ii Muzeului Etnografic din Beograd. DEZGROPATUL MORTULUI. Este un obicei consemnat de c tre cercet tori, dar care nu s-a mai p strat de-a lungul timpului, acesta disp rând în ultima 100 de ani. T. Georgevici, în 1905, înc îl mai g sea activ: “în unele sate româneúti din Serbia exist un obicei foarte interesant care const în aceea c familia, în ziua care se împlinesc 40 de zile de la moartea cuiva îl dezgroap pentru a-l mai vedea înca o dat , dup care îl îngroap la loc. Cu toate ca preo ii au c utat s -l stârpeasc , unii din românii noútri continu , totuúi s -l s vârúeasc în tain noaptea” (Georgevic T., 2004: 57). Unii b trâni intervieva i úi-l mai amintesc îns : ”Acu’ nu m i dezgroap mortul, demult a dezgropat la 6 s pt mâni úi pe orm baú eu
181

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

ân( in) minte pe tata când l-a dezgropat, la 6 s pt mâni úi alea acum hot râi nu m i face nima aia…S punea numa’ p mânt, tr gea pomânt pe el, apoi lemne…” (P.I.). Toate aceste ritualuri: pomenile, c ratul apei, aprinderea focurilor rituale, muzica úi dansul pentru sufletul mortului, toate au aceeaúi destina ie. Prin aceste obiceiuri se asigur , se spune, mortului ap proasp t , foc úi distrac ie. Credin a în supravegherea sufletului dup moarte este un reper de spiritualitate a românilor de pretutindeni. Un fapt consemnat de T. Georgevici în satul Ranov , úi anume c pe vremuri, când oamenii îmb trâneau úi deveneau o povar pentru ai lor, erau omorâ i nu l-am mai g sit decât în amintirile locuitorilor din satul Ceúljeva Bara. În satul Ceúljeva Bara, acest obicei s-a numit “Lapot”: „Pita a fost de cucuruz, de p râmb. Îi pune m laiu-n cap, s nu-i dea-n cap, s nu ia p cate, d în m lai, a p ’ la moare. Lapot s-a zâs. Îl iau pe al b trân úi-l duc undeva, în vreo p dure” (B.N.). În majoritatea satelor din regiune bradul are simbol de moarte. De el nu este legat nici un obicei: “ùi nu e bun s fie brad în obor. Unÿe este brad în obor, s stânge casa. Care pune bradu în obor, a lui s stânge casa” (F.P.).

OBICEIURI CALENDARISTICE Ciclul anual al obiceiurilor, v zute în ansamblu, este total diferit de ciclul anual al s rb torilor creútine, unele dintre acestea având ca baz s rb tori precreútine, creându-se astfel o simbioz între obiceiuri. Dând la o parte p tura superficial creútin , putem foarte uúor descoperi ciclul riturilor p gâne de alt dat . Astfel, Sfântul Ilie a preluat atributele tunetului, Sf. Vartolomeu cele ale vântului, cavalerii mitici ai apocalipsei numi i todorci, se reg sesc în s rb toarea sfântului Toader, cultul ursului, de asemenea este legat de s rb torile creútine, chiar dac el nu se mai practic demult. Respectul pentru “zapis” – copacul sfânt din spa iul moravo-timocean, care este úi reúedin a zeului tunetului, sub protec ia c ruia se afl satul în timpul hramului, are leg tur cu cultul p durii. Calendarul popular s-a p strat foarte bine la românii de aici, în bun parte úi datorit zonei (de deal úi de munte), unde emanciparea este înc pu in vizibil , activit ile economice desf úurate úi în prezent, fiind aceleaúi: creúterea animalelor úi lucrul p mântului. ranul din aceast zon înc mai
182

Ionelia Toarc

cunoaúte destul de bine perioadele favorabile de cele nefavorabile pentru muncile agricole úi útie s delimiteze zilele lucr toare de cele nelucr toare, chiar dac de cele mai multe ori a uitat semnifica ia s rb torii sau a interdic iei, r spunsul fiind unul singur: aúa am pomenit, aúa e bine, mora s fie aúa. Acelaúi calendar îi indic zilele de petrecere dar úi zilele de post. Un astfel de calendar asigur omului leg tura cu mediul, natura, dar úi cu divinitatea. Slobodan Zecevic, în urma studiului f cut în Craina Negotinului constata c : “dac despre credin ele populare se poate spune c sunt consecin a unei false rela ii între cauz úi efect care ne duce spre domeniul imagina iei, cunoútin ele populare pe de alt parte sunt bazate pe observa ii empirice. Aplicarea acestora din urm se g seúte în primul rând în medicina popular , apoi în meteorologie, astronomie (determinarea vremii dup pozi ia corpurilor cereúti) úi în alte ocazii legate de via a cotidian ” 275. Românii din Craina foloseau calendarul lunar, s rb torile fiind stabilite în func ie de fazele lunii. Anul s-a num rat dup vizibilitatea lunii úi urm rirea fazelor lunare, luând în considerare când începe luna nou . Prima s pt mân din luna nou s-a numit „duminic üinâr “ (duminica tân r ). De la ea s-au num rat s pt mânile ca s calculeze durata lunii care începe úi s rb torile în cursul aceleaúi lunii. Luna nou a avut úi alte semnifica ii: se f ceau vr ji, începeau activit ile agricole, nu se lucra în anumite zile, se d deau sau se luau bani, se f ceau sau nu împrumuri úi altele. În calendarul popular exist úi în prezent un úir de s rb tori cu denumirea „ziua“: ziua ursului, ziua ciorilor, ziua úoarecilor, ziua cârti ei, ziua lupilor, ziua úerpilor, ziua iepelor, ziua cailor. În credin ele populare de aici, zilele s pt mânii, au o mare influen asupra vie ii umane. Zile bune sunt considerate: luni, miercuri úi joi. Sâmb t e ziua mor ilor úi este cea mai potrivit pentru pomeni. Se crede c cel mai greu este pentru persoanele care sunt n scute mar i pentru c toat via a vor vedea fenomene supranaturale, miracole úi vor avea multe nepl ceri, iar cei care sunt n scu i vineri vor fi neferici i în via úi întotdeauna vor avea parte de nenorociri. Duminic este ziua când nu se munceúte úi nu s-au înjugat vitele pentru c úi „jugul trebuia s se odihneasc “. Duminic este zi favorabil pentru c nu poart nume dup corpurile cereúti, este ziua p mântului.

275

Slobodan Zecevic, op. cit., p. 46.

183

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Obiceiurile anuale úi durata anotimpurilor sunt legate de schimb rile climatice. Iarna s-a stabilit dup activit ile cârti ei úi dureaz de la primul ger puternic de la începutul sau mijlocul lui noiembrie pân la „Dragobiaüe“ – „Dragobete“ pe 10 martie, s rb toare ce marcheaz începutul prim verii. Sfârúitul prim verii úi începutul verii se arat atunci “când teiul întoarce dosul frunzei spre soare“. Aceasta se întâmpl , de obicei, pe la Sf. Apostol Bartolomeu. Toamna începe cu coacerea strugurilor, de obicei pe la “Zâua ursului“, pe 14 august. În cele mai multe sate Sf. Mare Mucenic Dimitrie este considerat prima s rb toare de toamn . Fiecare anotimp are s rb torile lui specifice, majoritatea regulilor fiind înc urmate cu sfin enie, în caz contrar existând riscul de repercusiuni nedorite. Unele s rb tori se reg sesc în calendarul ortodox (Serbia foloseúte calendarul vechi, gregorian, care este cu 13 zile în urma celui iulian), altele se p streaz vii în memoria popula iei prin transmiterea lor din genera ie în genera ie. S RB TORILE DE TOAMN Dzîua ursului-Ziua ursului, se suprapune cu Sfin ii 7 Mucenici Macabei, 14 august. Se d de poman o turt cu o lum nare úi mâncare de post, în special legume úi fructe. Dac este miere, se d de poman cu turta. În acea zi femeile úi-au f cut vase de lut, „ iri “ ( sturi). P mânt au adus dintr-un loc special, f r calcar úi pietricele. L-au turnat într-o groap care a fost anterior s pat , au pus ap úi l-au l sat câteva ore s se înmoaie dup care l-au fr mântat c lcând alternativ cu picioarele. Spre sfârúit se adaug p r de porc care a fost un fel de arm tur . Modelarea irinilor se face în cas . Uscarea a durat o perioad mai lung deoarece nu s-au scos imediat la soare ca s nu crape. Astfel de vase au durat úi câte treizeci de ani. În ele au copt femeile pâine, pâine de m lai, pl cint , carne, mâncare de cartofi úi alte mânc ruri. Pentru preg tirea pomenilor úi a s rb torilor familiale s-au folosit mai multe irini. La executarea stelor nu au putut participa femeile care nu sunt curate úi gravidele. În “ziua ursului” „nu s lucr c te m nânc câinii t i din obor, úi m nânc scroafele purceii, m nânc mieii, m nânc g inile”(N.S.). Pobrajîmi (Schimbare la Fa a Domnului) se s rb toreúte pe 19 august úi în aceast zi dup ce se dau de poman , se m nânc primii struguri pe anul în curs.
184

Ionelia Toarc

Sînta Maria (Adormirea Maicii Domnului) se s rb toreúte pe 28 august, iar Maria Mic (Naúterea Maicii Domnului) pe 21 septembrie. Ambele se s rb toresc ca hram úi se d de poman mor ilor. Pentru prima dat de la începutul anului se d de poman porumb fiert. Sfânta Maria este considerat protectoarea femeilor. Când se g sesc în dificultate îúi fac semnul crucii úi totdeanua pronun : „Sînta maic Marie, cu nuoi sî fie!“ (F.P.) Urmeaz Sveüi Iovanu (T ierea Capului Sf. Ioan Botez torul) pe 11 septembrie, Crîstuvu (Înal area Sfintei Crucii), pe 27 septembrie, Viniria mare (Sfânta Parascheva), 27 octombrie. Sf. Mihoiu sau Panagiuru se serba pe 12 octombrie, “de la mioi, s ating oile, s mârlesc, s fete úi mai amânat, în primovar . Demult mihoi sa zâs. Sfântul Mihoiu”(M.M.) úi Lu inu (Sfântul Luca) pe 31 octombrie. În aceast zi nu se înjug boii, nu se lucreaz la câmp, deoarece se crede c lupii vor sfâúia oile. Muoúî ÿi grîu (Moúii de toamn ) coincid cu începutul lunii noiembrie. În Mali Izvor se d de poman grâu fiert cu pâine úi Foto 67 Bâlci de Panagiur, sat lumânare Domnului, Maicii sale, ùerbanov câmpului, pentru creúterea grânelor úi pentru protejarea lor de intemperii. Separat se d de poman mor ilor. Sîmiedru (Sf. Mare Mucenic Dimitrie), 8 noiembrie, este urmat de Dzîua úocî îlor (Ziua úoarecilor) 9 noiembrie. Atunci nu se toarce, nu se cârpeúte, nu se ese úi nu se croúeteaz , deoarece úoarecii vor roade firele toarse úi hainele. Aran ilu ÿi tuamn (Sfântul Arhanghel de toamn ) este s rb torit pe 21 noiembrie ca patronul casei. În aceast zi se d de poman mor ilor, nu se înjug vitele, nu se ar úi nu se lucreaz pe lâng cas . Fi ipii (Sfin ii Martiri) încep pe 24 noiembrie ca „Filipi ai mari“ úi dureaz trei zile înainte úi patru zile dup L satul secului de Cr ciun. În acest timp nu se d nimic din cas , mai ales alimente, nici nu se lucreaz în cas sau la p mânt. Nu se lucreaz lâna. Dac ceva trebuie s se lucreze în aceast perioad , trebuie început în prima zi. Se crede c prin nerespectarea acestor reguli lupii vor sfâúia oile în timpul anului.
185

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Urmeaz Z postîtu cr unului (L satul secului de Cr ciun) pe 26 noiembrie, Oveÿe a (Intrarea în Biseric a Maicii Domnului), pe 4 decembrie, úi A impia (Sfântul Alipie), care se serbeaz trei zile, începând din 9 decembrie. De Sfântul Andrei pe 13 decembrie, nu se lucreaz de frica lupilor acum, a urúilor în trecut. S RB TORILE DE IARN Încep cu Barbura mare, Sf. Mare Muceni Varvara, 17 decembrie, fiind s rb toarea care marcheaz începutul ciclului anual. Acum se aflau semin ele a ceea ce va fi sem nat, cu inten ia de a influen a rodul sem n turilor úi fertilitatea animalelor domestice. Nu se lucreaz , iar în acest timp nimeni nu trebuie s se loveasc , mai ales copiii, deoarece se crede c în dreptul loviturii va ap rea un semn. Sf. Varvara împreun cu cele dou surori ale ei, sunt considerate ocrotitoarele copiilor. Acum se pune úi „cluo a“ (cloúca), „ca s stea g inile pe ou “(A.D.). Dup uú se face un cuib cu pu ine paie, se pun câteva nuci úi se pune un copil în locul g inii ca, în timpul anului, s stea cloúca pe ou . Lui i se arunc câteva boabe de porumb, copilul imitând g ina. Copilul se elibereaz de acest d torie dup o jum tate de or pân la o or . Pe vremuri copiii trebuiau s -úi petreac timpul acolo de diminea a pân la amiaz . În cazul în care copilul fl mânzeúte în timp ce îndeplineúte sarcina de cloúc , i se d mâncare în mân úi trebuie s-o m nânce úezând în cuib. Dac nu exist copiii în familie, femeile pun o p puú pe care o fac din cârpe úi materiale care se afl la îndemân . Sveüi icuola (Sfântul Nicolae) de iarn este pe 19 decembrie, se s rb toreúte trei zile, cu mâncare de post, s rb toarea fiind foarte r spândit . Ignatu (Sfântul Ignatie) pe 2 ianuarie, marcheaz începutul s rb torilor de Cr ciun. Se taie porcul de Cr ciun, îns nu în toate satele se mai p streaz acest obicei, în unele sate, acum porcul se taie úi în alte zile. Se foloseúte expresia: “Ignatu, cic rupe ficatu”(B.N.). De Ignat se topea untura, pielea de porc se întindea úi se punea la uscat pe un copac pentru confec ionarea opincilor, iar carnea s-a s rat úi s-a pus în ciub r. În aceast zi se m nânc de dulce. Pân la Cr ciun se fierbe s punul úi se pune la p strare. În satul Ceúlevabara, t iatul porcului este recent. În trecut, se t iau oi sau vaci: “noi la Cr ciun, la Paúti, n-am t iat porci. Noi am avut oi, vaci,
186

Ionelia Toarc

în inte. De când a venit turcii la noi, vine maica lui, ia mielu, îl ia din intea lu copii. Ali ai noútri au b gat de sam , turcii nu m nânc carne de porc, úi atunci a t iat purcelu. În inte s-a t iat, a zâs peceneac, purcel de 40-50 de kile, pân la 70-80, ala e gr sun, mari porci. Îl taie, pun pe frigare. Spal ou de g in , care ce a avut, îl bag -n purcel, când ou pocneúte, purcelu e fript, îl iau de pe foc” (B.N.). Ažunu- Ajunul Cr ciunului este ziua dinainte de Cr ciun, pe 6 ianuarie úi este zi de post. Diminea a cei din cas m nânc dovleac fript, iar b rba ii plecau în trecut la vân toare. Întorúi de la vân toare, b rba ii preg teau co inda sau colindra. Aceasta este un b de salcie sau alun, cur at de coaj în fâúii, apoi înf úurat cu coaja în spiral úi expus la fumul de paie aprinse. Dup afumare colida r mâne în

Foto 68 Colind(r) , sat ùerbanov

dou culori: alb úi negru. Aceste be e le purtau to i b rba ii, mai ales copiii. Spre sear b rbatul introduce în cas o creang de cer pe care o acoper cu c rbuni în vatr . Cândva, în ùarbanova , gazda se ducea diminea a devreme dup o creang de cer, cu ea a â a focul prin rostirea dorin elor de Cr ciun, iar la sfârúit o ag a pe lan urile de la vatr . Colindrie , sunt colind torii ce se organizeaz tot în Ajunul Cr ciunului. Sunt grupuri numai de b rba i ce colind fiecare cas , dorind gazdei noroc úi un an roditor. Fiecare poart o traist pentru alimente úi o „co ind “. Prin sat s-au anun at cu un strig t de cor „Berecheeeet!“ (belúug). Fiecare grup este condus de un om cu experien în desf úurarea ritualului úi care útie cel mai bine cuvintele de desf úurare a obiceiului. La intrarea în cas , gazda aúteapt colind torii cu uúa deschis . În cas intr un grup mai mic cu capul aplecat în fa . Ei a â cu „co inda“ focul în vatr , rostind cuvintele: „Bun dzîua la Ajun cî mî bun la Cra un.
Foto 69 Colindre - Colind torii 187

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Uoi în strung , ba la pung , va la vacaria , puor la porcaria , mieluši i, calušî i, vi aluš, pur aluš, bereciet în puod!“(F.P.) Alt variant de urare: “Bun sara la Ajun ùî m i bun la Cra un C luúei, mieluúei Vi luúi, purceluúi Câte ceape, atâtea iape, Câ i usturoi, atâ ia boi, Câte miare, atâtea astale Câ i purici pe cojoc, Atâ ia copii la joc Colindre i, uúa deschide i Puútilii ………” (Z.J.) Cu colind(r)a se atinge tavanul camerei, iar ceilal i din grup strig „berecheeeet!“. Aceasta se repet de trei ori. Gospodina casei le împarte porumb, f in , carne, ou , brânz , fasole, nuci úi alte alimente care se afl în cas . Fiecare participant primeúte câte ceva. De aceea s-a avut grij ca grupul s nu numere mai mult de dou zeci de membri. Gazdele bogate au invitat tot grupul în cas úi au servit colind torii cu uic úi cu vin. Dup ce ies din cas , gospodina, arunc ap dup ei, iar unele îi ud – pentru noroc úi an roditor. În cazul în care au dat peste o gospod rie în care a murit cineva, úi nu s-au împlinit Foto 70 Plata colind torilor patruzeci de zile de la deces, gospodina d

188

Ionelia Toarc

poman peste fereastr 44 de colaci cu lum n ri întinzind fiec rui colind tor cu rostirea: „Sî fie lu ....“, iar ei r spund „Sî fie prostît“ sau „Bogdapruost“. Azi acest obicei se prelungeúte pân la împlinirea unui an. Dac dau peste o gospod rie care nu primeúte colind tori, ur rile sunt dintre cele mai urâte. Obiceiul se practic , în mai toate zonele, îns acum particip din ce în ce mai mult úi copiii. În satul Reúana , obiceiul nu se mai practic : “Colindat, aici s-a l sat, da încolo la r s rit, m i merg copii. Mergeau cu un bât de-al lung, colindr , úi pe urm îl f ceau, din alun” (A.D.) Dup cercet torul sârb T. Georgevici, obiceiul de colindat al românilor din estul Serbiei, ar corespunde obiceiului sârbesc “colenda”276. Dup ce termin casele de urat, se întâlnesc to i la casa unde s-au hot rât s aútepte Cr ciunul împreun . Din alimentele primite preg tesc cina, aceasta fiind completat de gazd . Ei sunt înso i i úi de muzic úi totul se transform în petrecere. În seara de ajun, dup cin , se pun “iast nuci, vreodat în 4 coturi ete aúa, încruciú s pun câte o nuc , s p zasc casa pr st tot anu de boale, de nebunii. ùi nu r ÿic masa, r mâne aúa, o astruc (acop r), pân mâne zî, s-aútepte, aúa udeúti (faci), la ajun” (A.D.). În noaptea de ajun focul trebuie p zit s nu se sting . OBICEIURI ÎN ZIUA DE CR CIUN Cr ciunul se serbeaz pe 7 ianuarie úi în fiecare cas , diminea a devreme se face „coleaú 277”, úi se pr jeúte carne. Dup cântatul cocoúilor de diminea “s scoal baba”, femeile preg tesc “borând u, aúa s zâce, cu carne de la porc de pr burt , s fierbe úi s g teúte cu f nin de cucuruz. ùi aia s mânânc diminea pân nu s face zâua, s fierb ma , z vârútiuc, sângere î, cârna î, úi fica î s frig ili carne úi coleaú “(N.S.) úi se pune masa, care se începe cu brânz – pentru s n tatea oilor. Se fr mânt mai apoi aluatul pentru pâine, Foto 71 Coleaúa din fierb varza úi pr jesc carnea în vase de diminea a Cr ciunului p mânt mai demult, acum la cuptor.
276 277

Tihomir Georgevici, op. cit., p. 43. Este termenul folosit în toat regiunea pentru m m lig , termenul de m m lig nefiind cunoscut .

189

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Tot acum, se afl úi îndatoririle celor din cas , pentru anul viitor, „s-a úezut c tot natu a avut lucru lui” (M.I.). Se face m laiul de prânz, iar în m lai “a pus s mne în el”. Se pun bani, grâu, “p sui, cucuruz, s pune toate s mân âile din p tl gele, din piparc , de curcub t (de la mare galben, dovlece, de porci), piatr de la oi, s pune úi corn, dac ai, ala este bun de s n tace. Care-l afl la este s n tos” (N.S.). Câte persoane sunt în cas , atâtea buc i se rup úi „care ce afl ”. „Moúu taie m laiu, m i întâi lui, pa lu baba lui, p merge .........a, baba a ogodit colo úi cum r dic coaja la m lai, s vede s mnu. În lea s mân âi, lu la-i merge în anu la, care a aflat p râmb, el e bun s samene, tu ai luat banu, tu eúti bun s te duci la pia , poate s - î mearg banii” (B.N.). „Care a dobândit oile, ala lucr cu oile. Care a dobândit vacile, ala lucr cu vacile, ei au împ r ât munca d pr st an, naci la anu al nou, au útiut care ce s lucre. Ala a fost obicei” (F.P.). Jumerica sau Jumeriche, este un obicei care se practica în diminea a Cr ciunului úi se adresa mai ales fetelor úi b ie ilor. Aceasta era o persoan din familie, mascat în zdren e, uns cu funingine, úi cu un lan la gât. Intra în cas cu zgomote, strig te, b t i din lan úi verifica cât de harnice au fost feti ele, cât au tors, au lucrat, úi cât de cumin i úi ascult tori au fost b ie ii. Dup al doilea r zboi mondial obiceiul n-a mai fost practicat, decât izolat (se mai practic în satele Porodin, Reúan ), unde se fac grupuri de „Jumeriche: când s îmbrac , s ia ceva în cap, s fac, s bat, s duc în sat dup cârna î, aia iast la noi. Întreab fetile, unde este fat mare, ce ai sprimit tu de toat vara, ce ai lucrat, ai tors, ai sut, ai împleüit, ai f cut üirepi de iarn . Dac n-ai nimica s le-ar i, ei au troc cu paie, úi cic atunci s - i dea foc în mâini, ce de ai mâini dac n-ai lucrat pr st var nimica” (S.P., N.S.). Apoi, ei iau v traiu „sânger toriu”, înte esc focul în vatr úi ureaz : “câte schintii, atâtea s fie bani, miei, purcei, s fie s n teüe úi le dai s bea câta r chie cald , ce vreu ei. ùi le dai un cârnat, le dai câta carne, le dai câta sl nin , úi ei pe urm iar pleac , de la cas la cas . Au úi bât lung ca m ciuca, au úi tr úti aninate ca s pun cârna î, sl nina, au aninate úi úiruri de piparc , este care îi d úi usturoi, îi pune dup cap”. De acest obicei îúi aduc aminte cu nostalgie úi unii dintre informatorii mai în vârst din alte sate: “la mine-n sat, s-a f cut, la Cr ciun, s face aúa un om, s m schireúte, s unge cu ceua, pune în cap” (S.P.). Sub masa de Cr ciun, în trecut, s-au pus paie, iar pe paie s-au pus nuci. În Mali Izvor, peste paie úi nuci, se pune o creang de cer pe care a rupt-o gazda în aceea diminea . În cas se l sa câinele s se plimbe în jurul mesei – ca s intre norocul în cas (F.P).
190

Ionelia Toarc

Masa de prânz începe cu datul de poman úi binecuvântarea colacilor úi mesei de Cr ciun: „Mînca a e ie pi mas , car a úî bautura, sî fie pântru dzîua ÿi acuma, pântru Cra un, sî fie în sanataüa nuastr , în sanataüa viüiluor, în strieüa(norocul) c šî!“. (F.P.) Se r spunde „s-ajuüe“. O parte din mâncarea preg tit se d de poman celor mor i, dar în vase diferite, lui Dumnezeu úi Maicii Domnului. Copiii au mâncat separat, la o m su , iar “astalu al mare, a fost de femilia mare”(M.M.). Exist numeroase reguli în cele trei zile de Cr ciun, pe care nu ai voie s le încalci: dup mas nu se doarme ca s nu plece roiul de albine; în timpul zilei nu se face curat ca s nu se alunge norocul din cas ; nu se merge în vizit ca s nu-i duci norocul altcuiva. Mar i, joi úi s mb t dup Cr ciun nu s-a muncit pentru c altfel te înboln veai. În prima s pt mân dup Cr ciun nu s-a tors pentru s n tatea oilor, mieilor, “p curarului”(ciobanului) úi a altor membri ai familiei, deoarece se credea c cei care vor purta haine din lâna toars în acest timp, se vor înboln vi sau s li se va întâmpla ceva r u. Furca Foto 72 Pomana de Cr ciun, a fost, ca precau ie, înl turat din cas sat Criveli sau a fost ascuns la grind .(F.P.) Se prognoza, de asemenea vremea pe anul urm tor, prin observarea celor 12 zile dintre Cr ciunul vechi gregorian úi Cr ciunul s rb torit pe stil nou. Fiecare zi reprezenta o lun . Stiepînu-Sfântul ùtefan este a treia zi de Cr ciun. În aceast zi se d de poman sfântului men ionat o pâine, o lumânare úi brânz . Diminea a, se pun dup uú coji de ceap úi se las peste noapte – ca s rodeasc ceapa. Se s rb toreúte úi ca patronul casei. Sîn-Vasîiu (Sfântul Vasile cel Mare) se s rb toreúte pe 14 ianuarie. În ajunul Sfântului Vasile, fetele au dus busuioc úi l-au pus unde curge apa din izvor, iar în ziua Sfântului Vasile au mers s se spele pe fa , au luat busuiocul úi l-au p strat pentru vr jit úi ghicit. În satul Valeacoani, femeia care are dou fete, în eap pe mal dou fire de busuioc, ca s afle starea material a viitorilor so i, în fuc ie de prinderea chiciurei pe cele dou fire, fiind útiut faptul c întotdeauna chiciura apare doar pe un fir. În aceeaúi sear , în ajunul Sfântul Vasile, tinerii s-au adunat într-o cas ca s descopere cum le va fi ursitul. Ritualul se numeúte „s pun
191

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

uobur i“(s pun cioburile), ori „vražît“, (ghicit). O femeie din cas , ascunde sub “blide, üinere, le întorci cu fa a aúa în jos” (farfurii) mai multe obiecte: pieptene, oglind , inel, t ciune, úuvi de lân , aúchie, un bob de porumb, piparc (ardei iute), un cui úi o bucat de sl nin , m lai, fiecare obiect reprezentând tr s tura dominant din personalitatea ursitului sau usitei. Porumbul însemna c alesul va fi bogat, pieptene – col os, oglind – frumos, inel – sub irel, t ciune – negru, lâna – p curar (cioban) sau p ros, în alte sate, m lai-s rac, aúchie – meúter, cui – fierar úi sl nina – comerciant. În prezen a b ie ilor apar glume úi bun dispozi ie. În plus, dac este úi muzic , grupul transform ghicitul în petrecere. Farfuriile se amestec , dup care fiecare tân r are dreptul s aleag de trei ori. În ajun de Sfântul Vasile existau úi practici prin care se f cea prognoza vremii pentru anul în curs. C p âni înjum t ite de ceap se despart astfel încât s se separe dou sprezece coji din partea comestibil . Se pun în patru grupuri câte trei aúa c fiecare s poarte semnul unei luni. În fiecare coaj se pune câte jum tate de linguri de sare úi se las la fereastr peste noapte. Diminea a se verific cojile. Acolo unde apare ap , aceea lun va fi ploioas sau cu z pad , iar coaja f r ap arat c luna va fi f r precipita ii. Se mai poate ghici úi în ziua înainte de Boboteaz . În r stimpul de la Sfântul Vasile pân la Boboteaz , se d dea úi nou-n scutul la grind , sau se desf úura obiceiul numit Moaúa. Boüadza-Boboteaza. În ajunul Bobotezei fetele au pus în z pad sau în gard trei fire de busuioc. Fiecare fir a fost numit cu numele unui b iat. Acel fir care în timpul nop ii va fi acoperit cu chiciur , este semnul c b iatul al c rui nume poart este viitorul, so . În Osnicea femeile din fiecare familie, în ajunul Bobotezei, au mers la pârâu sau izvor úi pe mal au înfipt câte un fir de busuioc. Tot acolo d deau úi ap de poman celor mor i, pentru fiecare mort v rsându-se câte o can de ap . Într-o g leat sau c ldare se ia ap úi cu busuiocul de la izvor, se stropeúte casa, pe cei din cas , vitele, anexele casei, ogoarele, p úunile úi pomii fructiferi, pentru s n tate úi rod bun. Restul de ap , împreun cu busuiocul, s-a pus într-un vas ca „ap boüedzat “ (ap botezat ). În timpul anului aceast ap s-a folosit pentru vr jit, ca leac pentru ameliorarea dureii de cap sau s-a b ut pentru durerea de stomac. Restul de ap s-a p strat pân la Boboteaza urm toare.(F.P) Aceast practic a apei este cunoscut úi în alte sate din inutul Crna reka. Cârdalesa se organiza în ajunul Bobotezei. Se proceda ca úi la Cr ciun, numai c de data aceasta, grupul de colind tori era format numai din femei, care colindau casele din sat, pe care le stropeau cu busuioc úi cu ap sfin it ,
192

Ionelia Toarc

urând prosperitate gospod riei, s n tate celor din cas , rodnicia ogoarelor úi înmul irea vitelor:„sî fi sanatos šî labduruoš, copiii s traiasc , ani mul sînp iniasc , luocurlii sî roÿasc , viüi i sî s plamaÿasc ...“ (F.P.). Au existat úi case care nu au primit colind toarele. Din alimentele adunate din sat, grupul preg tea cina úi au organizat veselie úi hor . În cas au intrat membrii grupului, iar o fat cu lumânarea aprins de trei ori a înconjurat lan ul de la vatr , mutând-o dintr-o mân în alta. Acest obicei a fost cunoscut în toate satele, îns ast zi nu se mai practic . Mai exist credin a, c în ziua de bobotez , care vânt bate, acel vânt s boteaz úi “are s bat pr st tot anu de zâle. Dac bate de la deal, Coúaua mare, vânt urât tare, friguros, dac bate de la vale al de la vale, s zâce, Severe u e di la r s rit” (B.N.). Sveüi Iovanu-Sfântul Ioan Botez torul-20 ianuarie úi Sveüi SavaSfântul Sava-27 ianuarie, se s rb toresc ca patroni ai casei, cu oaspe i. Prânzul úi colacii, se dau de poman sfin ilor respectivi, iar o parte din alimentele preg tite pentru mas , separat se d de poman mor ilor. La sf. Ioan înainte de amiaz se merge la cimitir. Urmeaz s rb torile Sîm-Pietru ÿi iarn sau (Cinstitul lan ) pe 29 ianuarie. O zi înainte úi o zi dup Sfântul Petru se s rb toreúte verijili lu Sîm-Pietru (Lan ul lui Sfântul Petru). Nu se lucreaz pentru s n tatea vitelor úi membrilor casei. De dzîua lu Ruican (Ziua lui Ruican) pe 3 februarie, se face iar úi o prognoz a vremii, pe anul în curs. Dac e înainte de amiaz vremea frumoas , iarna va dura înc úase s pt mâni. Dac e înorat cu precipit ii úi frig, lumea sper c va veni vremea frumoas úi c anul va fi roditor. Pe vremuri s-au dat de poman o pâine úi o lumânare. Acum obiceiul s-a pierdut. ûiricuva, este ziua dedicat ciorilor, st ncu elor, mierlelor, co ofenelor, uliilor úi a altor p s ri care atac p s rile de curte, gr dinile, sem n turile, cânepa, vi a de vie, cireúii úi alte plante. Întotdeauna e miercuri, cu dou s pt mâni înainte de l satul secului mic. Aceast s pt mân se numeúte „s pt mâna pistri “ (s pt mâna pestri ) úi este penultima s pt mân din luna lui februarie. Se fierb boabe de pomumb úi se dau de poman p s rilor, ca s se hr neasc úi s nu provoace daune. O parte din boabele fierte se arunc în câmp, iar alt parte se m nânc în timpul zilei. Femeile torc ca s se „usuþe“ p s rilor ciocul precum firele de lân dac nu sunt mul umite cu ceea ce au primit. Muošî ÿi pipüei (Moúii de piftii). S rb toarea coincide cu Moúii de iarn . Ei sunt mereu s mb ta, înainte de l satul secului mic. Se fierb piftii úi
193

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

se dau mor ilor de poman împreun cu colaci. În (Mali Izvor) se preg teúte pentru aceast zi úi „p sat“. Copiilor nu li s-a dat voie s m nânce piftii a doua zi, ca s nu înc run easc devreme úi la b trâne e s nu tremure ca piftiile. Zîpostîtu al mic-L satul secului de carne/mic începe preg tirea pentru întâmpinarea postului de Paúti. Se merge de obicei la “mormin i”, înainte de prânz, cu flori, lumân ri, un colac, ceva dulciuri, vin úi uic . Se d de poman la ultimul mort din cas . Priveghiul “s face samo la z postât”(P.S.). Spre sear familia preg teúte „priv eghiul“, focul ritual dat de poman pentru cei mor i, de regul cei mor i f r lumânare. În satele satele Valeaconie (Valakonje), Savina (Savinac), Podgor (Podgorac) úi Bogovina, acesta se face numai la pomana de úapte ani, indeferent dac a murit cu sau f r lumânare. În jurul focului se adun to i ai casei. Cea mai b trân femeie din familie, arunc în continuu câte o buc ic de t mâie în flac r , iar lumina úi c ldura flac rii, împreun cu mirosul de t mâie, se d de poman tuturor mor ilor. Obiceiul de priveghi variaz de la sat la sat. În Vitejeva, “în satu meu”, ritualul de priveghi e „altmintrerea. C-a murit úi tatal meu úi fratele meu f r’ de lumânare. La ei s face priveghiu samo(doar) de lemn de prun roúu, úi-l face nalt, úi-l leag , ca sarcina, úi ia o mas de aútia, nou . ùi un scamn nou, úi ia üinere, blide, úi ia isto colaci, úi face c mar aici. ùi oale cu sup , cu sarm , cu carne de pui, dac e de slast (de dulce). Dac e duminica când s d carnea. Da la masa aia, s pune pânz alb , úi s pune-n ea, jos pân la c mara aia unde a f cut s aprind focu”(N.S.). Priveghiul se face úi în centrul satului. Pân la al doilea r zboi mondial, “chinezul278” primarul comunei asigura lemne din p durea local . În jurul focului se aduna tot satul úi cu voce tare fiecare d dea de poman focul mor ilor s i. S pt mâna alb dureaz de la L satul secului de carne pân la L satul secului de brânz (mare). În timpul s pt mânii albe se m nânc , cel mai des, mâncare de dulce, dar s fie alb : lapte, brânz , ou úi m m lig . Copiilor le este permis s m nânce carnea care a r mas de la L satul secului de carne. În timpul s pt mânii albe, se preg teúte pomana alb , pentru mortul c ruia nu are úapte ani de la moarte. Zilele pentru pomana alb sunt mar i,
278

Termenul chinez – face trimiterea la cneaz., conduc torul cnezatelor, a forma iunilor politice româneúti din zon , din sec. X-XVIII. Termenul este folosit frecvent în satele româneúti din estul Serbiei.

194

Ionelia Toarc

joi úi sâmb t . La pomana alb nu se cheam oaspe i, iar pe pe mas trebuie s fie totul alb: 44 de colaci „colac mic cu gaur “, lumân ri albe pe ei, câte o bucat de brânz , ou fiert, turt dulce alb , iar separat orez cu lapte, lapte úi, mai recent pr jituri. În fiecare turt se înfinge úi câte o floare alb dac este. Toate aceste se dau de poman mortului. Pomana umi (Pomana ciumii) se preg tea úi se d dea în timpul s pt mânii albe. Se f cea la o intersec ie cu trei sau patru “craci“ (drumuri). Se organiza pentru s n tatea vitelor úi a familiei, împotriva ciumei úi altor boli, pentru înmul irea turmelor. Ciuma era personificat în form de femeie urât , cocoúat , neîngrijit úi toat în zdren e. Vizitând casele úi satele, seam n boala la oameni úi turmele de vite. De aceea trebuie inut cât mai departe de oameni, de vite, de sate. În alte sate, pentru ap rarea de cium , cu o cârp aprins au afumat în jurul gospod riei sau în jurul satului când aceasta a fost organizat de autorit ile satului. Sîmbîta lu Laz r este la sfârúitul s pt mânii albe úi nu coincide cu s rb toarea ortodox „Sâmb ta lui Laz r“. În aceast zi se preg tesc obligatoriu „pla in “ (pl cin i), care se dau de poman lui Lazar úi celor mor i. Se spune c el a murit în acea sâmb t de dorul pl cintelor: „în sâmb ta lu Laz r s face pl cin î (cu brânz úi cu ou) úi s d , s împarte, m i n inte lui, de poman lu Laz r, c-a murit cic de doru lu pl cin î”(A.d.) Zîpostîtu al mare-L satul secului de brânz , coincide cu începutul lui martie dup fazele lunii. Se preg teúte numai mâncare alb care se d de poman . Se merge la cimitir úi seara se face „priv egi“, în acelaúi fel ca úi pentru L satul secului de carne. A doua zi începe Postul Paútelui. Sîm-Tuaÿiri/Sfântul Teodor, todorci sau s pt mâna lui Teodor, aúa este numit prima s pt mân din postul Paútelui, ea începe mar i la miezul nop ii, la „mar a vasâlor“ (mar a vaselor), úi se termin mar ea viitoare la miezul nop ii. În timpul s pt mânii lui Teodor nu s-a lucrat lâna. „Dac lucri, te iau Sântoaderii”(Z.C.). Nu s-a tors úi nu s-a esut ca s nu se tâmpeasc oile, iar mieii, purceii sau vi eii s nu se nasc mor i, dar s-a lucrat în afara casei, la câmp, în func ie de vreme. Dac se scotea mâncare din cas , chiar úi pentru câini, trebuia s fie acoperit , pentru a nu fi expus todorcilor. Pentru protec ia împotriva lor trebuie s por i “pelin úi usturoi úi boji, s pune la perin , în pat. Alea 3 zâle nu te speli pe cap” (B.N.). Exist numeroase poveúti despre relele pe care “todorcii” le pot face.
195

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Fiecare zi din s pt mâna lui Sân Toader are o anumit semnifica ie úi anumite interdic ii, ce trebuie respectate întocmai, pentru protec ia oamenilor úi vitelor. Luni este Lunea uarîlor-Lunea ciorilor sau „Lunea p s rilor“. În timpul zilei se fierb boabe de porumb. O parte se m nânc , iar o parte se arunc peste acoperiúul casei úi se d de poman ciorilor úi altor d un tori de câmp ca s nu mai provoace daune. Nu s m nânc cu lingurile, duminic “sara s pitul lingurile, úi nu s m nânc luni cu lingurile c s nu scoat cioarele pe loc cucuruzu, s nu fac útet , ce iast pin b úteale, pin pomi”(A.D.). Are aceeaúi semnifica ie ca úi „üiricuva“, dar e s rb toare de post. Mar a vasâlor-Mar ea vaselor, numit úi mar ea albastr , este dedicat sp l rii vaselor de gr sime. Toate vasele folosite, mai ales cele dn timpul postului, s-au sp lat cu nisip úi cu leúie “s face din cenuú úi ap fiart ”. Cârpele cu care s-au sp lat úi s-au úters vasele, se usuc úi se p streaz pentru afumarea în ziua de Sfin ii 40 de Micenici, la Buna vestire úi la Florii. La miezul nop ii „sî pun Sîm-Tuaÿiri“, începe s pt mâna lui Teodor. În seara aceasta “nu s cânt , nu s úuier , nu s vorbeaúte tare, nu s duce afar , nu s ias din cas , lumea st în cas , úi dac face ceva, el nu m i ias , nu m i deschide uúa, s ias noaptea afar ” (P.S.). Miercurea naruad -Miercurea neroad este a doua zi din s pt mâna lui Teodor. Oamenii nu lucrau „pântru lum e nacajât “, pentru oameni invalizi úi de team s nu li se întâmple úi lor acelaúi lucru. În alte sate se numeúte miercurea úocâ âlor (miercurea úoarecilor) úi nu se lucreaz , “lumea âne, nu lucr s nu fac socâ î, úobolii s nu fac r le pi la c úi, pi la vite, pi la grâuri, pi la aia ce iast , ce tot nat are-n casa lui” (A.D.). În Juoia iapilor-Joia iepelor, nu era bine s se prelucreze cânepa, s se ese, mai ales dac cineva are “are vite greoane, demult a fost iape úi de aia s-a zâs joia iapelor. Da iast vaci, iast oi, ce God e, lumea p z úte, toate ce sînt greoane” (B.N.) ca s fie caii blânzi, s n toúi, s nu bat cu copitele. Cine are cai, în acea zi îi hr neúte úi îi esal mai bine. Viniria buiedzîlor-Vinerea buruienelor, este ziua când to i din cas , în special fetele, se spal pe cap cu anumite plante, s miroase frumos úi s creasc p rul mai repede, dar era úi un tratament pentru prevenirea c derii p rului. Se spal diminea a deveme, cu “buiedzî”(buruieni): cu r d cin de oman, odolean úi salvin, culese în acea diminea , se pun în leúie úi se spal . În Gamzigrad, în fiecare an, lâng cetatea roman Felix Romuliana, s-a organizat o întrunire, iar mai târziu a fost mutat în casa de cultur din sat.
196

Ionelia Toarc

Fiecare poart o r d cin de oman pentru miros, dar úi cu convingerea c va fi ap rat de boal úi de todoraci. În alte sate omanul se pune sub pern unde a stat pân a l sat miros (F.P). Buiezii se toac úi se dau úi la vite ca s fac lapte. O plant bun pentru ca vitele s dea lapte este Barba caprii. Tot acum nu este bine s “vezî g ini p n nu speli cu oman, pui, c s creasc p ru mare” (Z.C.) Sîm-Tuaÿiru al mare, dup calendar „S mb ta lui Teodor“ este cea mai grea zi din s pt mâna lui Teodor “úi „atunci s face m lai cu copit (copite de cai), alea s fac pe m lai, s d cu cucuruzu frânt, s face ca copi âle úi s d la sântoaderi, la zâua lor, s numeaúte la zâua lor ala m lai” (Z.C.). Deúi todorci pot ap rea în fiecare zi din acea s pt mân , în sâmb ta lui Teodor nu a fost voie s se lucreze absolut nimic. În acea zi todorcii puteau s apar úi printre oameni, cu chip de om. Pot face r u oricui care îi întâlneúte. De aceea noaptea nu se iese din cas . Noaptea se pot auzi b tând pe pod. Dup înf iúare se aseam n cu pisica, dar au copite. La úez tori pot ap rea îmbr ca i úi transforma i în b ie i. Cozile, similare cu cele ale cailor, le ascund între picioare deoarece nu dispar în timpul transform rii. Odat cu primul cântat al cocoúilor aceútia dispar. În satul Zlot, în aceast zi se tund cozile cailor. În Duminic pi sîmtuaÿiri-Duminica lui Teodor, nu e voie s se lucreze nimic în cas pentru copii úi pentru vite, s nu se îmboln veasc . Nu se lucreaz nici cu lâna, pentru s n tatea oilor. O oaie din turm au numit-o „Tuaÿira“ sau un berbec „Tuaÿir“, dup credin a c va ac iona ca o protectoare asupra celorlalte oi. Lunia pazÿtuorilor-Lunea p zitorilor sau „lunea ciobanilor“ este dedicat b rba ilor, p zitorilor úi cresc torilor de vite. Nu e voie s se taie sau s se coase cu acul nimic ce ar purta pe sine, deoarece cel care nu respect interdic ia poate s se taie sau s se înjunghie în timp ce lucreaz . Mar a încuniat -Mar ea încuiat este ultima zi din s ptamâna lui Teodor. Nu e voie s se lucreze deoarece todorcii pot s „te-ncuie, nu útii nimica-n urm ”, dar úi pot paraliza pe cineva din familie. La miezul nop ii se încheie s ptamâna lui Teodor. Sântoaderii pleac , “sara s duc, nu s lucr nimica, numa ce s cur s mân a, aia s cur câta la mar a vas lor, câta la Sântoaderu-al mare, úi-al lalt s do cur atunci la mar a-ncuniat . Cucuruzu, tulenii s lap d pe ap , bobilii s sam n prim vara, úi pe urm miercuri, dup ce e miercurea bobilor, atunci s slobod zâlili, s lucr de toate, ma’ s fierb boabe, úi s dau la ia care a r mas, la ai úchiopi, la ai orbi, s aibe de drum, de cai, s duc , s nu m i
197

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

fac útet -n urm , la c úi, la lume la care are vite, c ei aúa s-a zîs, c ei m i mare útet fac la vite” (A.D.). S RB TORILE DE PRIM VAR Dragobiaüe-Dragobetele, se serbeaz pe 10 martie úi nu se lucreaz . Este prima dat în acel an când ies la suprafa cârti ele úi úoareci de câmp úi omul trebuie s le hr neasc . Se fierb boabe de porumb úi se arunc pe p mânt pentru hran . Se crede c ele in minte acest lucru úi dauna va fi mai mic . Dac omul nu face acest lucru, ele vor n v li pe sem n turi úi vor pricinui daun mare. Babi i-babele sunt între Dragobete úi Sfin ii 40 de mucenici, în total 12 zile. Sunt zece babe, la începutul úi sfârúitul lor fiind câte un „muoú“ moú: dragob aüe“ (Dragobete) úi „Sîm îî“, Sfin ii 40 de Mucenici. Acest r stimp de dou sprezece zile se foloseúte pentru prevederea timpului din cele 12 luni ale anului, data de 11 martie fiind considerat luna ianuarie, iar 22 martie luna decembrie. Sâm îî-Sfin ii 40 de Mucenici se s rb toresc pe 22 martie. Numele s rb torii de Sâm î, vine de la credin a c de de acum “porneúte s lucre p mântu”, p mântul simte c vine prim vara úi trebuie începute muncile la câmp. S crede c de la Sâm î, “ias 44 de bo î de c ldur din pomânt. Cum acuma, poate s ias c ldura s s m sure cu bo ile. Da boat e aia ce s bate, s bat parii, s bate cepu la butoi, s bate pomânt când s face-n cas , demult cu pomânt s-a pus pe jos, în cas . P , când s d la un loc cu boata de 44 de ori, locu la unde s-a dat cu boata, e câta m i cald decât al lalt ping el. ùi acuma, când s pune mâna acia, unde s-a dat cu boata, s sâmte c e p mântu m i cald. Sama de aia úi s zâce Sâm , c s sâmte c p mântu s-apuc s lucre, p mântu s-apuc s fie m i cald, s-apuc lucrurile s s lucre pe cîmp” (P.S). Diminea a devreme în ziua Sâm ilor, se face foc în curte úi mult fum. Se ia apoi cârpa, “râza s zâce”, p strat de la „mar a vasâlor“ (mar ea vaselor), se aprinde, “s ri pr st focu la, pr st fumu la, de trei ori úi aprinzi râza aia úi iei úi dai cu râza aia pe dup craci. ùi iei râza aia úi mergi prin obor, te bagi în cas , în sobi, la c s nu s bage gongilii în cas ” (N.S.), se afum casa úi vitele împotriva úerpilor. Acelaúi ritual se face úi la Buna vestire úi la Florii. În ziua de Sâm î, nu e bine s se umble cu sforile, nici cu furcile de strâns fânul, ca s nu plece albinele din stup, “aia e m i bun dac s ia miere din zâua aia di la stupi, atunci e bun úi de stup, s d úi în s n tatea stupilor, s -i p zasc Sîm îî, s s -nmul asc úi ete aúa. S numeúte: s fie
198

Ionelia Toarc

la zâua de Sâm î, p s fie la vâlve care duc ploaia, p la vâlve care p z sc izvoarele, la stele, la lun , la Dumnez u, la soare, la luceaferi, la furcilii pomântului, în s n tatea viüelor, úi aúa, în berechet, în s n tatea copiilor, la to î, de s n tate, aúa s d ” (B.N.). Se fr mânt colaci mici cu sare. Mijlocul se marcheaz cu o eav de esut, se coc úi se ung cu miere. Se dau de poman s rb torii úi mor ilor, úi se m nânc la prânz. Pentru prânz se preg teúte úi un colac ce se d de poman zilei respective, împreun cu o lumânare. În ziua aceasta nu s-a lucrat de teama úerpilor. Cine lucreaz , tot anul va vedea úerpi úi v tr i cu team . Înainte sau dup prânz, se merge la cimitir, se împodobesc mormintele, se t mâie úi se aprind lumân rile. Dac înc ar fi z pad , lâng copaci se afl floare de spânz pentru împodobirea mormintelor cu flori proaspete. „Blogovešüana“ (Buna Vestire) este pe 7 aprilie. E prima dat în an când se aude cucul. La Buna Vestire mor ilor li se d de poman colac, lumânare, cartofi úi peúte. Nu se lucreaz de teama úerpilor, iar diminea a, se afum gospod ria cu cârpa “râza” care a r mas de la Sâm î, pentru alungarea úerpilor. „Flurii i“ (Floriile). De Florii, fetele úi femeile tinere merg în câmp s

Foto 73

es turi scoase la aer de Florii, sat Metovni a

culeag flori s lbatice. Fiecare s-a împodobit cu cele mai frumoase flori din care fac buchet, fiind p strate pân la Paúti. Tototdat sunt scoase la aer toate es turile din cas , pentru a se aerisi. Astfel se marcheaz începutul cur eniei generale din fiecare gospod rie înainte de sarb toarea Paútelui. La Juoi-mari-Joia mare se aprind „focorele“. Diminea a devreme, gospodina aprinde trei, cinci sau úapte focuri, neap rat în num r impar, din tulpini de boji, “joi diminea a ne scul m, f cem focurelu, în obor, pe urm la mormin î” (F.P.).

199

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

În satele de pe munte, focurelele se fac din “úubeli” (amestec de flori de munte) uscate, care se culeg miercuri, în inte de Joimari. „Muierile culeg úubeli uscate, le pun pe trast úi le-atârn la grind , nu e bun s le pun jos. S duc muierili úi copiii pe dos, úi culeg flori: mix , brebenei, cucoú i, priboi úi vioreale. Priboiu s gas úte numa pe cârú . Când ajung la colib , fac i le de flori” (J.Z.). Primul foc este pentru Dumnezeu, iar celelalte pentru mor i, úi se dau de poman împreun cu c ldura, lumina úi mirosul de t mâie. Locul în jurul focurilor s-a stropit cu ap . În unele sate stropirea cu ap nu se face. Înainte de amiaz femeile din cas , neap rat fetele pentru a înv a obiceiurile, merg la cimitir cu colaci, cartofi pr ji i în ulei, pure de fasole, bob, peúte, pr jituri de post sau stafide, mere úi pere uscate, lumân ri úi flori. În satul Vitejva la cimitir se duce joi diminea a, “denoapte, mora nici nu r sare soarele, nici nu s vede”(N.S.). La cimitir se duce o leg tur de boji cu care se face focul. Se împodobeúte mormântul cu flori Foto 74 Focurele aprinse în curte culese pe câmp la Florii, lâng mormântul ultimului membru decedat al familiei, se întinde pânza pe care se pun colacii úi vasele cu mânc ruri, apoi se t mâie, se aprinde focul úi se d de poman decedatului úi tuturor mor ilor din familie. Dup ce se d de poman to i iau acolo masa: “úi-n urm iai úi m i n inte iai din grâu, din miere, din ce iast , c-aúa-i bun, ca s vad úi mortu la ce te-ai dus la el, ce i-ai dus“ (S.M.). Pe timpul comunismului autorit ile au interzis s se mearg la cimitir cu mâncare. Pentru a p stra ritualul întreg, femeile au mers la cimitir miercuri, ceea ce, în unele sate, s-a p strat pân azi. La Foto 75 Focurele aprinse la joimari, „aicea, la noi, în Porodin, cu mormin i diminea a devreme, sat de cusara, miercuri, cu o zî nainte, s Podgor duce la mormin î” (P.S.). La fel se procedeaz úi în satul Zlot. Prin anii
200

Ionelia Toarc

úaptezeci au încetat s aprind úi s dea focul de poman la cimitir, în unele sate limitându-se la focurelele de acas . Vinieria uaulor-Vinerea ou lor. Aceast zi este destinat fârbuirii (vopsirii) ou lor, mai demult din coji de ceap úi alte plante naturale, mai târziu vopseaua se procura din comer . Pentru colorare femeile au folosit cear de albine pe care au topit-o úi cu un pai sau cu o pan au pus pe ou care s-au vopsit prin scufundarea într-un vas cu vopsea. B rba ii au putut, în aceast zi, s mearg la arat sau s desf úoare activit i mai mici pe imanie sau acas . Ou le le vopseúte de regul , cea mai b trân femeie din familie. De obiecei pentru fiecare membru de familie s-au vopsit câte zece ou sau câte o sut de ou de familie. Primul ou s-a vopsit în culoare roúie, “el s las s p zasc casa pân la Paútile al lalt”, ast zi num rul úi culoarea lor variaz . Cu vopseaua ce r mâne, se vopsesc pu in vitele, s fie s n toase ca ou le. Se crede c toat familia va fi s n toas anul respectiv dac unul dintre copii fur ou roúii. În unele regiuni, coúul cu ou vopsite se aúeaz , vineri seara, într-un pom roditor din spatele casei. OBICEIURI DE „PAŠûI“ PAùTE Paútele este asociat úi la românii din Serbia de r s rit, ca la to i românii, cu o serie de alimente rituale, dintre care, pe lâng ou le roúii, cel mai important este colacul

Foto 76 Colacul de Paúti (st.) úi mâncare de Paúti (dr.)

Paútelui. Acesta este f cut din f in de grâu úi are diferite forme, în func ie de regiune. Uneori este împletit, apoi înconjurat cu o cunun , alteori este simplu úi rotund. Pe el se aúeaz ou roúii, de regul în num r impar, lumân ri, sare úi o bucat de carne. Perioada în care biserica celebreaz moartea úi învierea lui Isus Cristos, se suprapune de facto peste alte s rb tori de sorginte p gân , cu caracter echinoc ial. S rb torile creútine ale Cr ciunului solar úi Paútelui lunar sunt
201

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

suprapuneri culturale noi peste structuri sezoniere p gâne, s rb tori dedicate Soarelui úi Lunii. In felul acesta se justific s rb tori care apar in altor straturi culturale anterioare creútinismului. Ritualul de Paúti din satele româneúti din estul Serbiei ilustreaz cel mai bine afirma ia de mai sus. În ziua de Paúte, înainte de a r s ri soarele, gazda „domacinul" scoate cu sapa o brazd de p mânt cu iarb , “glie” cum este numit úi o pune în fa a uúii, pe partea exterioar , în unele sate pe prag sau lâng prag. De asemenea exist sate în care se scot dou brazde, care vor fi puse una înaintea úi una înapoia pragului. Gospodina preg teúte un colac, un pahar sau un castron de vin, în vin se pune floare de corn úi urzic . Pe glie se st cu fa a spre r s rit. Cu mâna stâng se ine paharul, pâinea úi oul, se st pe gile cu fa a întoars spre r s rit, se face cruce, se ia câte o înghi itur de pâine úi ou, se bea vin spunând: „cum a venit Paútile acuma, aúa s vin úi la timp(la anul), numa’ anul s ne afle vii úi zdraveni, pe mine úi copiii mei úi omu’ meu, s ne dea ponom úi bereghet”(A.D.). Apoi se învârteúte în cerc spre partea dreapt . Aceasta se repet de Foto 77 Glia în trei ori, apoi se sare de pe glie spre est. Aceast ritualul Paútelui împ rt úanie se numeúte „luvat pašüi i“. To i din familie repet ritualul, de la cel mai în vârst (bunicul) úi terminând cu copiii. Glia se ine pe pervazul ferestrei trei zile, iar a patra zi se întoarce la locul de unde e luat – ca s nu r mân ran pe sol. Exist mici diferen e în executarea ritualului de Paúte, esen a fiind aceeaúi. În Luchia, sâmb t seara sau duminic diminea a într-o strachin nou se pune floare de m r, un ou cur at úi tocat, urzic , floare de corn, o plant alb numit paúti , buc i dintr-un colac care a fost p strat de la Joi Mari úi vin roúu, toate acestea formând „Paúcile", Foto 78 Ritualul de Luatul care va fi b ut duminic diminea a. În unele sate unde „Paúcile" se Paútelui prepar sâmb t seara, înainte de
202

Ionelia Toarc

apusul soarelui strachina respectiv , cu o lingur în ea, se pune în pom, în coúul cu ou , unde va sta pân a doua zi de diminea . Este bine ca în timpul ritualului fiecare participant s aib un ou roúu în sân sau în buzunar. În Valeacoanie glia se pune pe partea interioar a pragului, úi se sare peste prag. În Mali Izvor ritualul s-a f cut pe pajiúte uitându-se spre soare. În Podgorac úi Zlot, împ rt úitul se face pe secure, care este aúezat pe glia de p mânt, cu t iúul în afar , spre uú . Cândva oul pentru împ rt úire s-a spart de capul berbecului conduc tor de turm , iar alt ou s-a îngropat în arc pentru s n tatea úi fertilitatea turmei. Vitelor li s-a pus în nutre sau în hran . Dup ce se spal pe fa to i membrii familiei aleg câte un ou cu care au trecut peste fa úi cap, s fie s n toúi úi rumeni ca oul. Copiilor le-au trecul oul prin sân ca s preia de la el s n tate úi for . În acelaúi timp, aceasta a putut s aib úi semnifica ia de transmitere a fertilit ii. Ou le de Paúte se ciocnesc dup mas , cojile fiind adunate într-un anumit loc úi îngropate. Pentru masa de prânz se preg tesc diferite feluri de mâncare úi purcel la frigare (la pro ap). În colacul de Paúte se pune un ou vopsit înainte de a se pune la copt. Se dau de poman colaci, lumânare, din fiecare mâncare câte un castron úi friptur , atât Paútelui, cât úi mor ilor. În cele trei zile de Paúti nu se lucreaz . În ziua de Paúte nu se merge la cimitir, numai “la a doua zî. În inte, s-a dus úi zâua dintâi, diminea a” (P.I.). Mâtcal u-M tc l ul se s rb torea a dou mar i dup Paúte úi era s rb toarea fetelor. Acest obicei nu se mai întâlneúte ast zi decât în povestirile celor în vârst , unii dintre cei chestiona i, aducându-úi aminte cu greu despre s rb toare: “M tc l u, la 9 zâle dup Paúti. Românii di la r s rit279 fac jocuri, úi a dus tot nat aúa, câte ceva, pun la mas , úi dau de poman , aprind lumân ri”(P.S.). ùi la “Petrou , a fost mare s rb toare, p n m i napoi” (B.N.). Mai la sud de satul Valeacoanie, numele este men ionat pe o cruce: “iast aúa, la un pod aúa la stânga, iast cruce de lemn úi scrie M tc l u” (S.P.). Luni, la „Lunia mâtcal ulu “, fetele au vopsit ou iar mar i, la „Mâtcal u“, ou le se d deau de poman împreun cu colaci, pentru norocul
279

Informatorul fiind din satul Reúan , de pe valea Moravei, el f când referire la românii dinspre valea Timocului.

203

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

fetelor. În timpul zilei de mar i, acestea se vizitau, f ceau schimb de ou , în unele sate spunând c s-au „învaru cat“ (înv ruicit). Aceasta era o rela ie de prietenie foarte strâns , se puteau invita una pe cealalt la nun i, puteau s -úi încredin eze secretele una celeilalte. Prietenia dura pân la c s torie, dar uneori chiar úi pân la sfârúitul vie ii dac nu se c s toreau în alt sat. În Zlot úi Podgorac fetele au organizat úez tori úi au invitat b ie i. Fiecare a adus câteva ou ca s fie suficient pentru to i pentru a se cioc ni. În Metovnica fetele úi b ie ii s-au întâlnit lâng foc pe care l-au aprins lâng râu sau pârâu. Fetele au adus ou vopsite úi le-au împ r it b ie ilor. ùi urm toarele 2 zile ale s rb torii Paútelui, abund de danii úi pomeni. Insur itul sau Inv ruicitul - se practic a treia zi de Paúti, la fântân sau la pâr u. Obiceiul const în schimbarea simbolic a copiilor, trecerea ou lor roúii prin cunun úi viza în special s n tatea copiilor, dar avea poate úi un rol ini iatic. Acum, copiii îúi caut fra i de cruce sau v ruici, de care se vor lega pe toat via a: “S -nv ruicesc prima zi sau la trei zile dup Paúte, la R potin. E, atuncea s-a întâlnit, s-a adunat doau fete, în ziua aia, or doi copii úi ei sanv ruicit, fetele. Ama(dar) úi-a schimbat acolo oau , una la alta úi ei deaicea-n colo zice veriúoar or v ruic , or surat , or cumnat , în tot felu’. Da’ p ’, copiii(b ie ii) când s-anfr it úi-a t iat aicea, s-an pat la deúti(deget), úi când a izbit(ieúit) o âr (pu in) sânge, aúa am auzit pe mama mea, da’ bine ei, úi-a supt sânge unu di(de) la altu’. Nacia(útii), e aia, zice înfr al . El când s-anfr ât de- la, ama s ia în cârc (spate) úi s trece peste ogaú, trec încolo úi te-ntorci înd r t úi d-aci-ncolo, naci(útii), sanv ruicit, veriúoar , v ruic , ce este…Fetele úi-au dat ou una la alta, a schimbat oau (ou ), iar aúa úi-a dat ou una la alta úi s-a trecut în gârg (spate) piste(peste) ogaú, cu el în gârg (spate) úi pe orm l-antins iar piste(peste) ogaú úi naci(útii), atunci s-a legat înfr ala aia, înv ruiceala aia. S-a vorbit aia. De aci în inte, sîntem fra i, v ruici or de-acia ce…Tu-mi eúti veriúoar , eu sînt veriúor. Nu s-a cântat nimic”. (N.S.). Ropaüinu-r potinul are loc a treia mar i dup Paúte. Nu se lucreaz la câmp, de fric s nu fie tr sni i, iar femeile nu torc. Ziua stelor – are loc tot la R potin, care se spune c este úi ziua femeilor, obicei relatat de Tihomir Georgevici la 1905, în satul Luchia: “In ajunul sfântului Bartolomeu, cunoscut aici sub numele “Rapacin”, femeile fac niúte ulcele de p mânt, în credin a c de sunt f cute în ziua aceea vor dura mai mult. Ulcelele sunt lucrate de mai multe femei laolalt ; pentru facerea lor, pe lâng p mânt special, roúu, se mai întrebuin eaz : cenuúa, baliga de cal úi câl i. Acest material se amestec cu apa, se calc bine, apoi
204

Ionelia Toarc

se ia dintr-însul atâta cât trebuie pentru o ulcea úi i se d forma cu mâna. Ulcelele gata, se pun la r coare s se usuce”. În satul Gradscov se întâlneúte o alt variant a acestui obicei: “Muierile în ziua lor trebuie s -úi fac lapte úi ele caut ste. stele sunt de p mânt, duc ap acolo úi caut n roi úi fac ste. ùi aúa a fost atuncea, c atuncea na primer(de exemplu), voi oamenii(b rba ii) nu cuteaz s zic la muieri nimica, c ei iau b taie. Post ieúte(circul ) o variant , zice c : Atuncea c fiindc Dumnez u a îndr git ziua aia s fie ziua la muieri. Ama(dar) muierea când a aflat c e ziua ei úi s-a pus pe om(b rbat) úi l-a luat de diminea s -l bat pân sara. ùi-atuncea Dumnez u a zis c ce muierea svarno(într-adev r) poag pe ea, l-ar omorî pe om, da m i bine ziua ei când este s s z duúeaúc (transpire) s fac ste, ca s -i treac ziua s nu bat omu’.”(N.S.). În satele din vestul regiunii (Valea Moravei) nu se cunoaúte obiceiul. Sîm- uordzu, (Sfântul Gheorghe) se s rb toreúte pe 6 mai. Este ziua în care se face stâna, în satele de munte, ziua în care se urc cu oile la munte, ziua când se mulg oile prima dat în acel an. Ziua dinainte de Sfântul Gheorghe se cheam „napruour“ (zori). Oile se scot devreme la p scut, undeva mai la “dos, s pitul , c -n zîua de Sângeorz iast muieri care útiu s descânte úi fur laptele la Foto 79 Ob inerea brânzei, sat oi”(M.M.).
Bacevi a

Dup întoarcere de la p úune se efectueaz primul muls, iar laptele se încheag pentru ca a doua zi, de Sfântul Gheorghe, s se dea brânza de poman mor ilor.
205

Foto 81 Pomana dat Sfântului Gheorghe

Foto 80 Mulsul oilor, sat Brezovi a

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

În aceast zi poate s se are. Pe câmp s-au cules plante care s-au amestecat, la Sfântul Gheorghe cu uruial , cu care s-au hr nit vitele, în special oile. În ziua de Sfântul Gheorghe oile se întorc devreme de la paúune úi se mulg, iar gospodina împodobeúte poarta, “buiandrugul” casei úi intrarea în „obor” úi în grajd. Pentru împodobit s-a folosit crengi de salcie úi leuútean. Este folosit úi frunza de fag, care pune la uú , la „útal la viüe, la g ini, la porci, la oi, la vaci, la toate c úile într uú ”(Z.J.). Mulsul s-a f cut prin spat úi prin colac rotund în form de cerc. În pâine se afl un b nu . Fiecare oaie se mulge cu câte trei jeturi, pentru fiecare miúcare a mulsului se întoarce partea cealalt a spatei. Gazda, sau ciobanul, cu b rba ii din familie, prind colacul cu ambele mâini úi îl învârtesc, rostind: p curarul – „cucu“, úi r spunsul – „rascucu“. (Acest am nunt e p strat în Osniea, Zlot úi Foto 82 Însemnarea Metovnica) (F.P.). oilor pe r boú Acest ritual se face de trei ori úi apoi rup colacul. În a c rui bucat se afl b nu ul, va fi fericit tot anul Foto 83 M suratul laptelui sau va fi “p curar” tot anul. Pâinea se d la oi, úi apoi se termin de muls, laptele fiind fiert mai apoi pentru prânz. Diminea a devreme se taie un miel sau un purcel úi se pr jeúte. O pâine úi o lumânare mai mare, brânza, laptele úi carnea, se dedic s rb torii, iar celelalte se dau de poman mor ilor. Dup prânz au mers la hor . Înainte de Sfântul Gheorghe nu s-au muls oile úi nici miei nu s-au taiat. Cei care au avut în cas mor i, în primul rând copii, sau membri de familie care au murit dup Sfântul Gheorghe de anul trecut, n-au mâncat lapte úi carne de miel înainte de a da de poman celui mort în ziua de Sfântul Gheorghe. Tot la Sângiorz cândva, „atuncea haiducii s-astrâng (se adunau)”(B.N.). În satele de munte, dup Sfântul Gheorghe, are loc obiceiul “b cia”. De acum, se în arc mieii úi oile se mân în munte, unde se face stâna, care ine pân la sfârúitul seceriúului.
206

Ionelia Toarc

La “b cie”, to i s tenii adun oile la un cioban, “împreun lumea oile sara”, dup care fiecare mulge oile altuia, niciodat pe ale lui. Diminea a, se duce “p curariu” (ciobanul) cu ele la p úune, iar la prânz când se întoarce, le adap , le bag pe toate în strung úi le m soar . Aceast m sur toare const în faptul c “tot nat mulge oile lui”, pune laptele într-o g leat úi îl cânt reúte. Dup ce este golit laptele, se arat g leata úi se zice: ”S-ar t m sâmbraúi fundu la g le i”. Aúa procedeaz to i cei care au oi, dup care se compar num rul de litri de lapte, pe baza acestei num r toare stabilindu-se ordinea úi num rul de zile pentru paza oilor. Ale cu oi au dat mai mult lapte, acela le va p zi mai multe zile. Primul care începe s le p zeasc , zice c tre s teni: ”chit le-a i adus, chit le lua i”(Z.J.). Pe durata stânei, cine le p zeúte în ziua respectiv , acela le mulge úi face brânz pentru familie. “Oile sînt în stân pân toamna, pân nu ninge. Pe orm tot nat ia oile lui úi stâna s sparge” (Z.J.). Sveüi icuola (Sfântul Nicolae) de var se s rb toreúte ca hramul casei pe 22 mai, urmat de Ispasu al mic-Înal area Domnului care se serbeaz a patra joi dup Paúti úi Ispasu al mare a cincia joie dup Paúte. Se s rb toresc ca hramul casei úi al satului. Duminica ma e sau Pogorârea Sfântului Duh se s rb toreúte în a úaptea s pt mân dup Paúte ca s rb toarea satului. În aceaaúi zi sunt moúii rusaliilor, „muošî rusa ilor“. Pentru cimitir se preg tea „colac cu gaur “ úi lumân ri. Pe fiecare colac s-au pus cireúe úi aúa s-a dat de poman mor ilor. Rusa e-Rusaliile se crede c sunt fiin e invizibile care apar doar pe s pt mâna rusaliilor. Omul care le întâlneúte, nu le vede, dar le simte consecin ele devenind ame it, absent, tot timpul tace sau nu útie ce vorbeúte – „la šoimanit“, e ame it, „la luvat rusalilii“. Pe care-l iau rusaliile, aúa va fi pân la rusaliile de anul viitor. Nu exist descântece împotriva rusaliilor, singura arm fiind purtarea de usturoi úi pelin. De-a lungul întregii s pt mâni trebuie s se consume cel pu in un c el de usturoi pe zi. Sub pern se pun pelin úi un c el de usturoi ca s nu fie vr jit omul în vis. Este bine ca oamenii s se miúte cât mai pu in posibil, mai ales noaptea. Nu era voie s se fac baie copilului dup apusul soarelui. Treburile în gospod rie s-au efectuat în mod regulat, dar nu au cutezat s coase, s cârpeasc , s toarc , nu au avut voie s planteze úi s sape gr dina, s coseasc , s înhame úi s transporte. Nu au îndr znit s se odihneasc la umbra nucului. A fost de dorit ca o parte a îmbr c min ii s fie îmbr cat pe dos, s se doarm în “cirepi, s nu vin rusaliile, s te ia când dormi”(S.S.)
207

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Prezen a rusaliilor se putea g si în locurile unde iarba a crescut în form de cerc. Se distinge iarba dup în l ime úi culoare (este mai mare úi mai întunecat ), útiindu-se c înainte de s pt mâna Rusaliilor nu au existat asemenea locuri. Ele au jucat hora acolo sau au prânzit. Rusaliile sunt considerate s rb tori rele, ca úi Sântoaderii. Dac se îmboln veúte cineva în timpul rusaliilor, familia anun vecinii s vin s -i dea ocol bolnavului, jucând (F.P.). Pericolul înceteaz între s mb t úi duminic , astfel încât oamenii au putut s s rb toreasc liniútiti l satul secului pentru postul Sfântului Petru úi Pavel. Obiceiul Rusaliilor sau Cr i elor, este consemnat úi de Tihomir Georgevic, el considerând c obiceiul ar corespunde obiceiului sârbesc Cralli a (regina). Cândva, în zilele Rusaliilor, în satul Valea cu Anini (Valeacoanie) umblau prin sat “cr i e”, care cântau úi jucau. ranii aduceau în fa a lor pe cei bolnavi úi ele îi zgâl âiau spre a-i lecui. Acest obicei a disp rut ast zi din regiune, dar mul i îúi mai aduc aminte. Se mai p streaz totuúi, în plasa Svijd, în satul Dâlboca (Duboca), care a devenit foarte cunoscut din cauza acestui obicei. În acest sat vine úi acum lume mult numai pentru a vedea “cum vor c dea Rusalele úi cum c r buúul le va readuce în sim ire prin glasul c r bi elor lui”(D.P.). În trecut, C derea Rusalelor se numea c derea femeilor într-un somn hipnotic, din care erau readuse în sim ire prin cântecul “c r buúului”. Obiceiul, aúa cum l-au g sit T. Georgevici úi M. G. Milichevici, nu mai exist , ast zi p strându-se doar pentru spectacol. Juoia viarÿe-Joia Verde este în s ptamâna Rusaliilor úi nu se lucreaz , credin a fiind c cine încalc regula poate s înverzeasc úi s moar sau “bate piatr ”. Viniri pi rusale-Vineri pe Rusalii/Rusalnica, este cea mai important zi din s pt mâna Rusaliilor. Nu s-au scos vitele la p scut, ci se hr nesc în arcuri sau în grajduri ca s nu fie expuse „rusaliilor“ care ar putea s le înboln veasc . Duminica mic -Duminica Mic , L satul secului pentru postul Sfântului Petru úi Pavel, se s rb toreúte ca hram în majoritatea satelor. Nu se lucreaz úi se d de poman . Muoúi ÿi fra -(Moúii de fragi sau de prim var ) se serbeaz în prima mar i a postului Sfântului Petru úi Pavel. Cine a avut copii mor i, nu a mâncat c púuni pân în acea zi când se da de poman copilului mort c púuni, úi abia apoi a mâncat. În aceast zi a mor ilor se d de poman
208

Ionelia Toarc

c púunii úi celorlal i deceda i, astfel încât pentru fiecare decedat din cas se fr mânt câte un colac, pe ei se pun c púuni, câte un cartof fiert úi câte un c el de usturoi. Dac nu sunt c púuni se pune frunz de fragi în loc de fructe. Vârtaluomu-Sf. Apostol Bartolomeu este în data de 24 iunie, úi a preluat atribu iile zeului vântului, el fiind foarte periculos pentru c poate aduce distrugeri cauzate de tr snet úi de grindin . Este considerat st pânul stihiei. De aceea nu s-a lucrat: “Vârtolomu, nu s lucr , frunza de tei santoarce, când pe-o parte când pe alta, în aia zî. Aia tot s rb toare rea e, tot ce a strâns omu, l-a învârtit, l-a luat” (N.S.). S RB TORILE DE VAR Sîmdzîia i“-Sâmzienele sunt pe 7 iulie. Diminea a s culeg sâmziene, “florile alea galbene”, se face una-trei coroni e úi se d de poman . Întâi se d lui Dumnezeu, zilei de Sâmziene, úi la cei mor i úi le “anini”(ag i) la cas , úi la poart afar . Împreun cu coroni ele se d de poman úi un colac, lum nare, c púuni úi cireúe dac mai sunt, sau alte fructe. Înainte de amiaz femeile au mers s culeag sun toare. Ea se usuc úi s-a folosit pentru împotriva úerpilor, pentru vindecarea tr s ririi din somn, úi durerilor de stomac, de piept, de cap. Tulpina aprins (care scoate fum) se trece din mân în mân , în jurul capului úi corpului celui bolnav, acestora punându-lise úi în mâncare. Sun toarea se folosea úi pentru vr jit. Sîm-Pietru-Sfin ii Apostoli Petru úi Pavel, se serbeaz pe 12 iulie. Pentru masa de prânz au t iat un miel sau un purcel. Nu se merge în vizit . ùi nu se lucreaz . Dac pic miercuri sau vineri, se d de poman mâncare de post. Pân în aceast zi, p rin ii c rora le mor copiii, sau sunt mor i tineri în familie, nu m nânc mere, pân nu se d de poman m rul de Sâmpetru. Urmeaz pe 13 iulie, Fraüi i lu Sîm-Pietru-(Fratele lui Sfântul Petru úi Vra i-Vracii. Aceast s rb toare se suprapune peste Sf. Mucenici Doctori f r de argin i, Cosma úi Damian) în 14 iulie. În aceast azi nu se lucreaz , deoarece este considerat una dintre cele mai “grele“ s rb tori. În ziua de Procoplia-Sf. Mare Mucenic Procopie, 21 iulie, nu se lucreaz ca s se p streze fânul úi grâul de incendii úi fulgere. Se d de poman o pâine úi o lumânare. În Mali Izvor aceast zi se numeúte úi „baba surd “(F.P.). Tot de frica fulgerelor nu se lucreaz nici pe 26 iulie, de ziua Aran ilului-Soborul Sf. Arhangel Gavril úi în ziua de Pr ia-Pârlie/Sfânta Mare Muceni Marina, în 30 iulie.
209

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Sveüi ia-Sfântul Ilie se serbeaz pe 2 august ca patronul casei úi ca hram. Nu se lucreaz de frica tr snetelor: “muma lu St. Ilie nu i-a spus când s-a f cut c s -i fi spus, care útie ce ar fi f cut, c dud ie la Sf. Ilie. Dac ar fi útiut cine útie cum ar fi duduit, cum úi-ar fi mânat caii úi cocia (c ru a), s dud ie úi s sfulgere. Când a trecut zâua lui, iar atuncea muma lui i-a spus” (N.S.). Diminea a se fr mânt pâine úi se d de poman împreun cu o lumânare úi cu alimente Sfântului Ilie. Sunt sate în care se organizeaz bâlci. (Šarbanovac) Urmeaz Viniria mare-Sfânta Parascheva de var (8 august), Panüe iu-Sf. Pantelimon pe 9 august úi Zîpostîtu Sînüi Marii -L satul secului pentru Postul Adormirii Maicii Domnului pe 13 august. În aceste zile nu se lucreaz úi se d de poman zilelor rspective úi mor ilor. „ZAVEûINA“ (HRAMUL SATULUI) Este un tip de s rb toare care se face pentru protec ia culturilor agricole, prin care se încearc îmbunarea úi mul umirea sfântului care de-a lungul timpului a provocat pagube respectivului sat. Alegerea a depins úi de perioada când s-au întâmplat pagubele: la ziua s rb torii, înainte sau dup . Pentru locul desf úur rii se alege de obicei, un loc înalt sau care a fost cel mai mult expus intemperiilor. Pentru organizarea hramului se alege un „col car“, care are obliga ia s organizeze sculptarea amuletei, executarea ad postului, s aduc mese úi b nci, s aleag úi s tocmeasc muzica, s anun e gospod riile despre s rb torirea hramului. El conduce întreaga s rb toare. Pentru sculptarea „s mnului“, se alege, dac este posibil, un copac roditor. Alt dat se alegea un arbore înalt úi gros, despre care se credea c este sfânt. Diminea a, în ziua hramului, col carul cu un grup de vecini “comúii”, iau cu ei un colac în form de inel, un fel sau dou de b uturi, lumânare, flori úi o úuvi de lân . Semnul în form de cruce de Foto 84 Copacul ales pentru zapis aproximativ zece centimetri, este f cut prin scrijelirea, prin decojirea copacului pe partea de apus. Dup ce îúi face semnul crucii, col carul zice:„S-ajuüe Dumnidz u sî fa em sî mnu zavieüi i Vrtaluomulu !“ (F.P.) iar cei prezen i r spund:
210

Ionelia Toarc

„S-ajuüe“. Aceast cruce se decoreaz cu flori úi lân , în cr p tur se pune un b nu , lâng el se pune o lumânare mare aprins , iar colacul cu o lumânare mai mic se dedic Sfântului: „Sî fie pântru dzîua ÿi astâdz, pântru Vrtaluom, sî i api e câmpu, berechetu šî câ šî i ÿi p atr , ÿi sîa it , ÿi tuaüe rîa i i!“(F.P.) Cândva demult, dup sculptarea crucii, s-a t iat mielul care s-a fript pentru hram, iar col carul pentru fiecare familie a împ r it câte o bucat de friptur . Acest copac i se spune “zapis” în limba sârb , termen folosit tot mai des úi de românii din estul Serbiei, dar adaptat oarecum, find numit “z pisc”, în Isânov . Termenul românesc pe care T. Georgevici în îl g seúte úi îl noteaz , este “z pârg”. Etnologul sârb okiü Danica, ajunge la concluzia c ritualul “zapisului” reprezint un simbol Foto 85 Semnul pe zapis conven ional al grani ei ce separ lumea experien elor umane de lumea credin elor metafizice úi c întregul cult al copacului sfânt “zapis”, este o form de comunicare cu lumea supranatural 280. Fiecare familie aduce totul ce trebuie pentru masa de prânz. Dac e hramul în timpul postului, acas se dau de poman colacul, lumânarea úi mâncarea de post sfântului úi zilei care se s rb toreúte, iar pentru mas s-a t iat mielul sau purcelul. S-a considerat c sfin ii pedepsesc oamenii prin diferite pagube pentru c nu le respect numele. Aúezarea la mas a f cut-o col carul. Dup mas fiecare primeúte oaspe i, iar spre sear , începe hora pentru to i cei care doresc s viziteze, chiar úi pentru cei din alte sate. Hora a avut loc în jurul stâlpului pe care l-a pus col carul la un loc adecvat cu câteva felinare ag ate sau cu l mpi de carabit. Dup masa de prânz, reprezentan ii gospod riilor au ales col carul pentru anul viitor. Semnul se face în fiecare an úi se decoreaz din nou. Ast zi hramul satului, se organizeaz foarte rar în sate, deoarece prin modenizarea vie ii la sat, ritualurile îúi pierd func ia, dispare credin a în scopul s rb torii, tinerii nu mai respect tradi iile satului, ei fiind pe deplin lega i de oraú.
280

Danica ocic, (1986), “Zapis”, as a village cult tree in old Kostolac, Centar za culturu narodni muzei, Pozarevac .

211

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

OBICEIURI ANUALE DISP RUTE Muma pluoii (Mama ploii). Ritualul a fost aplicat pentru a opri ploile din perioada verii, aceasta împiedicând executarea lucr rilor de câmp. Dup cinci s pt mâni de ploaie neîncetat , în jur de Rusalii, sub îndrumarea persoanelor în vârst , „copiii s-adun , mai m ru î, 10,12, 13, 15 ani: prind mâ negru úi îi fac leag n ÿin coaj ÿe tei. Coaja o iau, o dejghior , pun în untru mâ u, ama pân nu îl pun în untru îi coas gura cu acu, mâtu viu. ùi acuma mearge, m i mult feaüe, a fost care a dus leag nu, úi i-a f cut cruce ÿin bâte, úi merg úi pe drum cânt : moare muma ploii, învie tata-al soarelui. Piu, piu, paraschiu!, úi pân ajung la r spântiüe, úi acolo îl îngroap , aúa de viu. Lumea a crezut în aia, jertf , s opreasc ploaia. ùi alea sînt pierdute”(F.P.). Intersec ia trebuie s aib cel pu in trei drumuri. S-a crezut c ploaia va înceta când moare pisica, copiii fiind convinúi c prin acest ritual au contribuit la reducerea suferin ei umane prin posibilitatea de a continua lucrul úi a salva sem n turile deteriorate. În Valakonie, pentru a opri ploaia, iau trocul cu ap , ies pe pragul casei úi se adreseaz celui care dirijeaz ploaia cu urm toarele cuvinte: „Sî duc pluaia la mun , la mî ri, în pustîne, unÿe cucu nu cânt , unÿe iarba nu c ašüe, sî nu las satu la fuamiüe, pi nuoi, copiii nuoútri úî viüi i nuaútre!“(F.P.). Apoi se toarn apa din pahar. Mugaiala. Denumirea obiceiului provine din onomatopeea sunetului pe care îl provoac participan ii în timpul efectu rii acestuia. Ac iunea obiceiului s-a practicat pentru a alunga seceta: “ÿe dud it s ceta, nu de chemat ploaia, c ei a gândit c seceta e vreun duh, care a tunat în sat úi s -l goneasc ”(F.P.). Potrivit povestirilor, în Osnicea acest obicei a fost efectuat ultima dat spre sfârúitul secolului XIX. În alte sate nu e cunoscut nici sub alt denumire. Din cauza secetei prelungite care amenin a cu foamete, b rba ii dintr-o anumit mahala s-au în eles s organizeze „mugaial “. Se adunau în grup dup cântatul primilor cocoúi, în jur de orele 22. Într-un anumit loc úi-au dezbr cat hainele, iar pe cineva, care e fricos, l-au l sat s le p zeasc . Dup distribuirea direc iilor, au încetat s vorbeasc úi s comunice între ei. Înarma i cu bastoane, au plecat individual prin sat lovind în garduri, case p r site, grajduri, g uri în copac, poduri, bârloguri úi alte obiecte în care ar fi putut s se ascund seceta. Tot timpul au strigat: „Mmm, mmm“. Dac ar fi ieúit bufni a din vreun obiect sau alt pas re de noapte, au crezut c au
212

Ionelia Toarc

alungat seceta. Interdic ia de vorbire a durat pan la reîntoarcerea la locul de unde au plecat. Paparuda. Poate proveni din cuvintele „bab rud “. Aceasta este modul în care “dodola” ( iganca) se adreseaz gospodinei. Pe baza lor a ap rut denumirea grupului úi a obiceiului care, cu timpul, a fost simplificat în pronun ie. Dodole au format ig ncile care au mers în grup, de la cas la cas , au cântat úi au jucat chemând ploaia pentru recompens în alimente. Românii nu au considerat dodole ca practica sa obiúnuit , dar sunt acceptate ca înlocuire pentru ritualul pierdut „mugaiala“. Dodola a fost o fat împodobit cu crengi, frunze úi flori. Ea a colindat fiecare cas în compania femeilor adulte. Cântând úi jucând, au rugat pentru ploaie: „Duduluaie, pluie, rud , bab , rud , ia ieú ÿi i ud , cu ga ata p in , pluaia sî i vin . Duduluaie, pluaie, grîu sî i c asc , grîu sî i c asc , luocu sî roÿasc , rud , bab , rud , ia ieú ÿi i ud , cu ga ata p in , plua a sî i vin . Unÿe dau cu plugu, Dumnji-Dzî u cu udu, unÿe dau cu sapa, Dumnji-Dzî u cu apa!“ (F.P.)

213

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

FIIN ELE SUPRANATURALE ÎN CREDIN ELE ROMÂNILOR În privin a credin elor în anumite fiin e supranaturale, se mai g sesc în prezent în satele româneúti din Serbia de R s rit, nu numai urme, ci chiar credin e în desf úurare. Demonii281 sunt urme ale personific rii diferitelor fenomene naturale sau ale unor fiin e care dup moarte se transform în “moroni” (strigoi), f când r u persoanelor din jur. Se împart în demoni ai naturii úi demoni care influen eaz destinul omului. Din prima categorie, fac parte demonii apei, demonii p durii care st pânesc peste întinsele p duri din zon , “muma p durii” fiind des întânit în poveútile b trânilor din regiune, úi dragonul care influen eaz fenomenele atmosferice, având în acelaúi timp caracterul predecesorului mitic. Printre demonii care dirijeaz destinul uman, cele mai importante sunt: “ursitorile”, care determin soarta omului pentru toat via a sa. Demonii naturii sunt împ r i i în demoni buni úi demoni r i, ei fiind men iona i în descântece sau anumite rituluri, chiar dac úi-au pierdut func ia demonic original . Amintim câteva dintre fiin ele supranaturale consemnate în povestirile subiec ilor intervieva i: Milostân -binef c toarele(F.P.), sunt slujitoarele lui Dumnezeu. Ele sunt în num r de trei. Credin a oamenilor în cele trei binef c toare este foarte puternic , fiind convinúi c dac au un necaz úi se roag Domnului, acesta îúi trimite binef c toarele. Niciodat nu se anun , dar se simt peste tot. Ele ap r omul respectiv, îl ajut s înving nenorocirile, îi aduc liniúte úi bun stare. Când se naúte copilul ele protejeaz lehuza úi copilul, îl liniútesc atunci când plânge úi îl ap r de rele. Dup îndeplinirea datoriei, binef c toarele pleac de lâng om, dar revin din când în când, la s rb tori, la pomeni. Sâmdzâiana (F.P.) se crede c este o fat frumoas , invizibil , care se plimb pe câmp. Se îmbrac în diferite culori: alb, albastru sau roz, func ie de situa ie. Ea pluteúte în aer toat vara, aducând verdea copacilor úi p úunilor. Adaug p úunilor flori de toate culorile, fluturi úi p s ri. Sânziana

281

***, (1970), Negotinska Craina, Etnografscki Muzei, Beograd, p. 46-47.

214

Ionelia Toarc

este considerat protectoarea tinerilor, deoarece úi ea e tân r . În fiecare an, ea d ruieúte omului planta medicinal , sun toarea, care-i úi poart numele. Muma p durii (Z.C., A.D., I.P.) este unul dintre peronajele mitologice cele mai r spândite în toat regiunee, ea tr ind în p dure. Totuúi, evit p durile cu întindere mic sau cu copaci mici. Prezen a ei se recunoaúte dup vârfurile copacilor, care se rotesc, “bat ca vijelia”, pe timp de calm atmosferic. Uneori ea úuier , fluier . Este periculoas doar pentru copii, pe care îi chinuie, urm rindu-i înc de la naútere. Atunci când copilul tresare din somn úi plânge, se crede c “muma p durii“ îl chinuie, prezen a ei fiind alungat doar prin descântec. În cazul în care nu se iau imediat m suri de protec ie, ea poate ucide copilul. Dac cineva aude plâns de copil în p dure, înseamn c l-a luat „muma p durii“. Exist úi o plant numit „muma p durii“, folosit ca medicament, dar úi în ritualurile de protec ie a copiilor, g sirea úi utilizarea ei fiind f cut de anumite femei. Šojma - úoimanii (P.S., N.S., A.D.) sunt fiin e invizibile care iau form de b rbat. Ei pot d una mai ales copiilor nou-n scu i. De aceea, copiii nu erau scoúi din cas dup naútere, timp de patruzeci de zile. Omul pe care l-au luat „šojma i“ este recunoscut dup privirea vag , neaten ie, nu se exprim clar, nu útie unde merge. Despre el se spune c „a šojma it“ (a úoim nit). I se poate întâmpla acest lucru numai dac încalc anumite interdic ii din timpul s pt mânii lui Sântoader: dac b rba ii merg cu capul gol úi femeile f r basma, dac cineva lucreaz în s pt mâna respectiv , dac doarme timp îndelungat sub nuc, dac se culc pe iarb verde sau pe p mânt umed, dac merge pe rou úi pe iarb ud , mai ales dac e descul . ùoimanii pot poseda omul úi noaptea, în timp ce merge pe drum. Atunci el nu útie pe unde merge, iar diavolul îl poate trage în ap sau în pr pastie. Posedarea omului de c tre úoimani se crede c poate dura de la câteva ore, zile, pân chiar la sfârúitul vie ii. Singura protec ie împotriva lor, este descântecul „pentru alungarea úoimanilor“. Vâlvele (Z.J., B.N.) sunt zâne ce tr iesc pe cer. Credin a este aceea c ele „dirijeaz “ norii, ploaia, grindina, vijelia. Ca úi “milostân ile”, ele sunt ajutoarele lui Dumnezeu, îndeplinind voin a acestuia. Exist zâne bune úi rele. Cele bune aduc ploaie, iar cele rele aduc grindin , vijelie úi vreme rea. Se crede c ele sunt într-o întrecere continu . Aceste vâlve se prindeau în hor , de obicei sub un copac. În acel loc iarba úi p mântul erau b t torite, femeile care-úi luau copiii la muncile
215

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

câmpului, îi puneau în acel, în hoara zânelor deoarece credeau c acestea au grij de ei, pân mamele îúi terminau lucrul. Exist îns úi credin a în zâne rele care se pot transforma în úarpe sau în balaur, f r îns a ucide pe nimeni. Ele pot doar s posede oameni, mai ales nou-n scu ii, singura protec ie fiind sun toarea, imediat dup naútere copilul úi lehuza trebuind s fie afuma i cu fum de sun toare uscat . Zm u-zmeul sau zbur torul (B.C., Z.C., Z.J.), este personajul mitologic legat de vârsta adult din via a omului (latura sa erotic ). Este perceput ca o fiin asem n toare úopârlei, dar de mari dimensiuni úi cu aripi de liliac. El se poate vedea doar noaptea úi tr ieúte în scorburile copacilor din p duri, în peúteri sau locuri izolate departe de oameni. Oamenilor nu le face r u, dar poate s s sperie vitele. Când se împr útie oile úi toate pleac în aceeaúi direc ie, se spune c este “zm ul” sau „muma padurii“. Acesta se poate transforma cel mai adesea în b rbat, care poate avea rela ii intime cu o femeie v duv sau cu o fat b trân , de aceea ele evit m ritatul. În cas el intr úi iese prin coú, în form de flac r . Din asemenea rela ii se pot naúte úi copii. Localnicii cred despre aceúti copii c sunt mai mereu s n toúi úi neînfrica i. Dracu tr ieúte în ap . Se g seúte de obicei în jurul morilor, în ape de mic adâncime, pe sub poduri úi pun i: „Pândeúte trec torii ca s -i trag în ap . Conduc torul tuturor este tarturu al batrân“ (tartorul cel b trân) (F.P.). În forma sa adev trat diavolul e negru, p ros, are cap de câine, picioare úi urechi de capr úi coada lui e bifurcat . Poate s ia orice form , chiar úi de om. Nu face r u femeilor care spal rufele în râu úi oamenilor care înmoaie cânepa. Miazanuopca–Miaz noaptea este un alt personaj mitologic întâlnit mai ales la românii munteni-ungureni: “Miaz nop î a fost, acuúa nu e” (M.M.). Ea ap rea ca o fiin cu form de gr mad de fân. Se miúc repede úi cu zgomot mare, ca un dang t de clopot, úi poate dep úi omul în fug . Poate s surprind c l torul neatent úi îngândurat, pe timp de noapte s alerge dup el sau s -l striveasc . Pentru a se salva, omul trebuie s se dea la o parte úi „mnadza nuopcâ“ va trece bubuind pe lânú el. Moruoni viu - Strigoiul viu poate s devin un b rbat sau o femeie care sunt bolnavi de o lung perioad de timp, care nu se pot ridica din pat. Acesta se recunoaúte dup privirea schimbat , se umfl , se miúc pu in sau st constant culcat, mai mult tace, m nânc pu in, îns are o fa “rumen úi zdrav n “, ceea ce înseamn în credin a românilor din zon , c el se
216

Ionelia Toarc

hr neúte cu sângele cuiva „suge sânge din creaturile vii“, din aceast cauz pot s se îmboln veasc úi s moar animalele din gospod rie úi din vecini. Singura protec ie atât pentru oameni cât úi pentru animale, erau descântecele „ÿi moruo “. Toat gospod ria úi oamenii se stropeau cu ap descântat , se d dea foc la planta numit „m tura“(t tar) úi cu aceasta afumau totul. Pericolul de posibil strigoi viu exist atâta timp cât e acel om în via . Dac devine strigoi dup moarte, se iau alte m suri de ap rare „împotriva strigoilor“ (A.D.); “De moroni s-a temut 40 de zâle, când vine acas , da pe urm nu s-a temut nima” (M.M.).

CULTURA POPULAR Folclorul românilor din r s ritul Serbiei îsi are r d cinile în vremuri str vechi, ancestrale, cu obiceiuri dintre cele mai autentice. Cultura popular este de o mare vitalitate, f când astfel posibil p strarea identit ii românesti prin: legende, pilde, poezii, poveúti, zic tori, fabule, glume, balade, cântece úi dansuri etc. Între aceste categorii exist uneori o strâns leg tur , fiind unite prin valoarea lor estetic , grani ele dintre ele nu sunt precis delimitate deoarece unele produc ii literare presupun úi existen a muzicii úi a dansului. Atât specialiútii români, cât úi cei sârbi au fost preocupa i de specificul acestei popula ii úi de cultura sa popular , chiar dac cercet rile lor au urmat traiecte diferite. Din p cate, num rul lucr rilor publicate în România este destul de mic, nefiind înc editat nici o lucrare útiin ific de mare amploare despre comunitatea românilor aflat între valea Moravei úi valea Timocului, în majoritatea studiilor cultura popular ocupând doar câteva pagini. Chiar dac folclorul din regiune nu reprezint obiectivul principal al cercet rii, voi prezenta câteva aspecte ale vie ii spirituale din zon , care miau fost semnalate de c tre interlocutori. Într-o perioad în care comunit ile tradi ionale úi conservatoare se sting treptat, românii din estul Serbiei au reuúit s îúi men in aproape nealterat patrimoniul cultural immaterial, prezent mai ales în satele de deal úi munte, în satele de câmpie deja f cându-se sim it expansiunea modernului în gospod riile tradi ionale. CÂNTATU. Cântecele au fost deosebit de importante, muzica úi poezia, având în satul românesc din estul Serbiei, forme úi sensuri de o
217

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

neobiúnuit bog ie. Cântecul în în eles de muzic úi poezia în în eles de vers cântat, alc tuiesc în mintea s tenilor o unitate organic de nedescris. Cântecele se pot împ r i în cântece de lume, din care fac parte cântecele lirice úi cântecele epice úi cântece rituale. Cântecele lirice aveau o tematic foarte larg , ele cântând despre frumuse ea iubirii, despre secretele iubirilor ascunse, despre dorul de familie úi altele. Ele persist înc , fiind întâlnite în repertoriul majorit ii persoanelor din genera ia a treia, numite “cântece de b trânea “: “Cucu cânt , mierla zâce“, „Negotine, Negotine“, „ùede una la o lun “, „Gherghin , Gherghin “, „Fugi, urâte ÿe pe prag“, „Departe, naic , departe“, „Frunzâúoar , iarb crea “, „Foaie verde, spic de grâu“, „Dun ric , Dun ric “282. Cântecele epice au avut texte cu con inuturi tematice diferite, balada fiind aici caracteristic . În func ie de con inutul lor, baladele din regiunea Serbiei de r s rit pot fi gupate în: a) Balade pastorale, ce aveau ca teme întâmpl rile úi nenorocirile ciobanilor, despre câinii lor, despre lupta dus s -úi salveze turmele de ho i, de animale s lbatice sau de intemperii. b) Baladele vitejeúti (eroice sau voiniceúti) úi haiduceúti, aveau ca teme: vitejia úi în elepciunea b trânului Novac, ale fiului s u „Gruia lu Novac“, nedreptatea f cut prizonierului „ eÿu“, lupta pentru dreptate dus de haiducii „P tru ÿi-n Cobi ia úî Milan ÿi-n Rabruva“ (Petru din Kobilje úi Milan din Rabrovo), problemele haiducului „Cuosta Bala “ úi vitejia haiducului Velcu. Al i eroi sunt cânta i în legendele: P tru di la Izvor, Marcu Viteazu, Gruicea, Novac, Doiecin, Ghi C t ni 283. c) Baladele istorice cântau despre uciderea cneazului Mihajlo Obrenoviü, suferin ele solda ilor din desele r zboaie din aceast zon , bine ilustrate în cântecul „Fi a , mu c , blastamat “ („Fire-ai, muic , blestemat “), suferin ele solda ilor de pe râul Drina din anul 1944 în baladele „ i la Drina“, „ in cîmpu Jed enulu “284. c) Baladele fantastico-mitologice erau: balada Iana Sîmdzîana, în care aceasta se lupt împotriva c s toriei cu fratele ei, Soarele; balada meúterul
Aceste cântece sunt cântate de Saronic Persa, sat Gorneana úi Nestorovic Miriana, sat Criveli. 283 Cristea Sandu Timoc, (1967), Cântece b trâneúti úi doine, Editura pentru literatur , Bucureúti. 284 Aceste legende mai erau cântate înc în anul 1985, în satul Gornjana, de Saronic Persa, 85 ani, când au fost culese de Miladin Šaronjiü.
282

218

Ionelia Toarc

„Manuo a“ (Manole), balada „Sînta ma ca Vi i a“ (Sfânta Maic Vinerea), balada Iovan Iorgovan, Vântu Crivetu, Miz lcu a, Miz l Craiu285. Într-un alt cântec mitologic este vorba de lupta dintre vânturi, care se bat cu grindin úi cu pietre, cu copaci úi cu p mânt, dar îi desparte Soarele dup o lupt de o lun . Aproape toate piesele se terminau cu o pild . Baladele mai sunt cântate în prezent doar de câ iva b trâni, Miroslav Ciulin úi Slobodan Bâzu fiind cei mai în vârst , dar úi cei mai buni performeri. Cristea Sandu Timoc afirma înc din 1967, c “balada mai tr ieúte în fiecare comun doar la câ iva barzi pasiona i, cu memorie capabil de a putea re ine între 5.000-15.000 de versuri, dintre care mul i sunt neútiutori de carte”286. Bog ia repertoriului l utarilor úi exuberan a lor stilistic au fascinat pe parcursul acestui secol pe etnologii care au venit în contact cu ei, repertoriu acestora fiind de câteva sute úi mii de versuri. Ei se grupeaz în dou categorii, cei b trâni cu un prestigiu incontestabil în zon úi cei tineri c rora li se transmite întreaga moútenire cultural . Urm rind contextul geografic al zonei, se observ c cei mai mul i l utari fac parte din satele montane, izolate, deci Foto 86 Slobodan Markovic zis Bâzu (st.) conservatoare în privin a p str rii úi Miroslav Ciulin (dr.), printre pu inii cântecului. rapsozi de balade din regiune Slobodan Markovici, mai cunoscut dup porecl , Slobodan Bâzu este poate cel mai cunoscut l utar de factur tradi ional , repertoriul lui fiind impresionant, putând s cânte dup cum m rturisesc localnicii f r s reia melodiile sau versurile de “astar pân mâine diminea ”, fapt consemnat úi de noi în anul 2001, când a cântat f r întrerupere, o noapte întreag . O atare presta ie atrage aten ia unei predispozi ii native cultivate în timp. Chiar el recunoaúte: c “a fost greu de astea lucruri. N-a putut s cânte tot nat, ama a putut atunci s cânte la care l-a d ruit Dumnez u. Dar acuma poate tot nat, c s sloboade astea (reportofon n.m.) de zece ori úi înva ”. Din bogatul s u repertoriu amintim cântece de factur local : “Rândunic mic ”, „Ilencu , fat mare”, „Cât ieream cin r ca salca”,
285 286

Cristea Sandu Timoc, op.cit. Cristea Sandu Timoc, op. cit., p. 21

219

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

„Giegiu”, „Ruia Ruiculi ”, „Biau, m nânc, mâncarea nu-mi pla e”, dar úi variata baladei „Miori a” cunoscut în regiune sub numele “Pe-un crac de munte”, „Strig o fat din cetate”, „Iovan Iorgovan”, „Meúteru Manoile” etc. Regretatul Draghi Cârcioab , elevul lui Slobodan Bâz úi unul din stâlpii miúc rii de renaútere a românilor din Slatina Borului, a de inut de asemenea un repertoriu impresionant de piese autentice, îns a dobândit úi faima de “restaurator” de cântece, deoarece unor vechi texte locale le-a dat ritm, cântându-le „câta m i iut”. Cântecele de joc, erau expresii ale ritmului interior, fiind cântece legate de dans, hora identificânduse cu jocul. Cântecele rituale, religioase úi magice, cântate în situa ii bine Foto 87 Transmiterea folclorului definite, sunt un alt fragment din tinerei genera ii bogatul folclor românesc dintre Timoc úi Morava. a) Cântecele de s rb toare, înc active, sunt periodice úi comemoreaz diferite întâmplari din istoria religioas (colindele) sau pentru înduplecarea naturii (cântecele pentru oprirea ploii “muma ploii”, cântecul cr i elor, cântecul paparudei); nu insist asupra lor, deoarece ritualurile au prezentate detaliat în subcapitolul legat de obiceiuri úi tradi ii. b) Cântecul de înmormântare “petrec tura”, este poate cel mai important úi cunoscut cântec ritual propriu-zis. Ea are un con inut invariabil, în „petrec tur “ dându-se adesea mortului sfaturi despre drumul spre lumea cealalt , despre pericolele care îl aúteapt pe acest drum. Din p cate, acest cântec este pe cale de dispari ie, datorit faptului c petrec toarele ori au murit, ori mai sunt foarte pu ine úi în vârst , iar din genera ia tân r , nu mai vrea nimeni s înve e textele. Un exemplu de petrec tur , este Cânüecu raiului, cântat de baba Piersa din Gornjana, Bor, 85 de ani.

220

Ionelia Toarc

INSTRUMENTELE287 cele mai folosite au fost: Bu en (buciumul), în prezent nu se mai foloseúte, era un instrument al ciobanilor, f cut din coaj de tei. Flu er (fluierul), este un instrument care a fost f cut din lemn de jugastru sau de frasin împ r it în dou jum t i pe lungime, jum t ile fiind scobite úi reunite prin legarea cu coaj de cireú. Este instrumentul cu cea mai lung utilizare în muzica popular , folosit úi ast zi. C r bi i (cimpoiul). Cimpoaiele s-au lucrat pe dou voci, piesele din lemn fiind f cute din lemn tare úi cimpoiul din lemn de corn. Pentru burduf s-a folosit pielea net b cit de miel. Muútiucurile au fost f cute din lemn de soc. Lauta (vioara) apare, dup p rerea cercet torilor, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea. Ea ofer cânt re ului posibilitatea de interpretare a melodiilor într-o gam larg de tonuri. Foto 88 Trucu Ciulin, Cla et (clarinetul), se face dintr-o bucat de satul ùerbanov lemn de lungimea fluierului, care se îng ureúte. Are în jur de úase g uri pentru interpretarea sunetului în partea din fa úi una pentru degetul mare în partea din spate. Tuoba (tob ). Tobele au fost f cute de igani – „ eganari“ prin arcuirea unei buc i de fag, iar pielea a fost strâns cu o sfoar . Toba a fost un instrument obligatoriu în toate ansamblurile muzicale. Dup al doilea R zboi Mondial, a ap rut trompeta, înlocuind unele instrumente tradi ionale. JOCUL-Jucatu era înv at de la o vârst fraged , nu aveai voie s ieúi „în lume, f r a úti juca”. S rb torile satului au fost locul úi momentul când omul a putut s se descarce úi s se elibereze de greut ile cotidiene. De aceea petrecerile úi horele au fost organizate foarte des, ele având úi o func ie social puternic . La aceste adun ri tinerii f ceau cunoútin , se etala îmbr c mintea, se scoteau în eviden abilit ile de joc.
Informa iile despre denumirea úi confec ionarea instrumentelor mi-au fost oferite de domnul Filip Paunelovici, 65 ani, din satul Osnicea, acesta pe lâng faptul c este un foarte bun cunosc tor al folclorului din zona Timocului negru (Crna Reka), este úi specialist în confec ionarea tobelor.
287

221

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Hora s-a numit „uor “ úi se juca închis 288. Deschiderea horei este o apari ie recent , spre sfârúitul anilor treizeci ai secolului XX sub influen a modului sârb de a juca. Jocul era ini iat de conduc torul petrecerii (gazda sau col car) sau cel mai ner bd tor, în acelaúi timp úi cel mai bun juc tor. Dac începea hora un b rbat c s torit, în hor se prindeau mai întâi so ii úi so iile, úi apoi cei nec s tori i. Având în vedere c a fost ruúine ca o fat s joace lâng un b rbat c s torit sau un b iat lâng o femeie c s torit , trecerea era f cut de rude sau juc torii de acelaúi sex. Dup deschiderea horei, b rbatul, dup regul , a fost conduc torul horei. inutul în hor a fost strâns, doar de centur , mâna stâng peste cea dreapt . Libertatea miúc rilor se reflect în rotirea ritmic în timpul p úirii úi leg narea în timpul tres ririi, acest procedeu fiind caracteristic mai ales la românii din zona Timocului Negru ( ârnoreca). În timpul rotirii, femeia inea privirea înainte úi capul se leg na uúor Foto 89 Ansamblu folcloric pe umeri. B rba ii, în timpul jocului puteau s fac miúc ri improvizate, dar n-aveau voie s ias din sistemul de baz al jocului. Solul era atins întotdeauna cu talpa întreg , iar pasul f r ridicare de la sol, cu încovoierea genunchilor în jos. În timpul jocului, se strigau adesea glume. Acestea mai sunt cunoscute úi ast zi, de majoritatea femeilor din regiune. „ i cînd muica ma facut Urs în uor n-am vadzut, Da acuma, vai ÿi mi e, Uoüe-l juac lîng mi e!“(F.P.) „ în-üe daico pîn mîi puot!“(F.P.) „Cîtr mi e, cîtr üi e, cîtr nuoi amînduoi!“(F.P.)
288

Explica iile legate de desf úurarea horei, sunt culese de la acelaúi Filip Paunelovic, Osnicea, care de peste dou decenii, este conduc torul ansamblului folcloric din sat.

222

Ionelia Toarc

Când termin strig tura, celelalte femei din hor încuviin au, ipând „iii-i“. Džadževiü Dragoslav, într-un studiu etnologic extins identific în toat regiunea, prin cercetarea sistematic a 75 sate, toate jocurile româneúti úi sârbeúti. Lista cuprinde 394 jocuri sârbeúti úi 324 jocuri româneúti. Jocurile româneúti se pot împ r i în jocuri cu úi f r tremurat – „tramurat“. Se crede c jocurile f r tremurat sunt mai vechi. Acestea sunt: „batrîna, cošt e ca, tri pazîaúüe, iar cele mai noi - dau ic da c , epura, úocîüe. Printre jocurile mai vechi sunt úi cele cu b t i: ropîta, tobašanca, min ta, cu lovituturi tari a picioarelor în sol. Unele jocuri, pe lâng denumire, poart úi apartenen a satelor dup care au putut fi identificate. Acestea sunt: so an a ca la ùarbanu , tramuri a ca la Lug i a, Foto 90 Ansamblu folcloric tobašanca ca la Ba evi a, tramuri a ca la de copii Dobropuo a, brestov ana ca la Zluot. Jocurile româneúti din zona Timocului negru (Crnoreka) sunt: batrîna, cošt e ca, tri pazîaúüe, ruopîta, tramuri a, tramuri a pi pi uor, brestov ana, vaca a a, sojan a, prorupta, pi uoru al ma e, úc uapa, op zdrn-zdrn, minúîta, úocîüe, tobaúanca, dau ic da c , epura (bobo ica), cisî u, jiji ana, poluanka (F.P). În celelalte inuturi: inutul Moravei, Homoli, Valea Dun rii, jocurile frecvent întâlnite sunt: b târna, b trâniasc , batuta, b târna pist piúor, dodorca, gruianka (Zaiecear), gruianka, coconieúte, (Craina, Pojarev , Alexin ), danca (Craina), metoviceanca, miroceanca, paracinca, nodu, ora, ora-n loc (Osnici, Valeacoanie, Lubni a), ora-npleüit (Turia), ora de doi, ora de tri, ora nostra, ora feüilor, ora ÿa opta, ora ÿa patru (Miroþ), ora ursu (Bucovcea), ora rumuniasc (Bârni a), omolianca, orantoars (Tanda), prepiúor, prorupta, perina, pari, ruzmarin, rastau, stara vlahinia, vlahinia, frunzariu, cuca, úocâ 289. Dintre jocurile sârbeúti amintesc: Žikono kolo, zaplet, katanka, kukunješte, koštanka, levka, levakinja, lesa, minota, neda grivne, orlovka etc290…
289 290

Dragoslav Džadževiü, (2006), Narodne Igre Severnoistoþne Srbije, Pojarev ,p. 147-177 Ibidem

223

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Ast zi, de jocurile tradi ionale se ocup doar ansamblurile culturale úi grupurile folclorice s teúti, care din p cate, nu mai p streaz în totalitate caracteristicile úi con inutul stilistic de exprimare a jocului moútenit, introducând úi elemente noi, str ine, fiind influen ate de mass-media úi din dorin a de spectacol. Totuúi, chiar dac ansamblurile folclorice nu mai p streaz toate elementele tradi ionale, acestea au meritul de a men ine vie identitatea românilor din zon . Ansamblurile folclorice sunt înc numeroase la românii dintre Timoc úi Morava, cu prec dere în partea de est a regiunii, acestea reg sindu-se în majoritatea satelor de aici. Foto 91 Întâlnirile satelor Amintim cele mai cunoscute Susreti sela ansambluri folclorice: din satele Lubni a – Zajecar, Cobiúni a – Negotin, Bogovina – Boliev , rnaica, Brestov , Luchia, Tanda, Metovni a, Criveli – Bor etc. Aceste ansambluri folclorice au o activitate bogat , dat úi în prezent de manifest rile „susreti sela”, (întreceri folclorice între sate), desf úurate frecvent, dup un calendar bine stabilit, mai ales prim vara úi toamna, fiind trecute úi ca atrac ii turistice ale zonei. Pe lâng aceste manifest ri, au loc periodic úi numeroase festivaluri folclorice na ionale úi interna ionale, la care ansamblurile folclorice sunt invitate s participe, transmi nd astfel genera iilor viitoare valorile identitare ale românilor din regiune. Au existat úi jocuri de ritual (jocul Sâmdzienelor, jocul Rusalelor), dar nu mai sunt cunoscute, nu se mai p streaz în amintirile informatorilor, excep ie f când ritualul pentru oprirea ploii, „muma pluoii“. Jocul Rusalelor sau „cadzutu“, este un obicei legat de cultul mor ilor úi însemna c derea în trans a anumitor femei înzestrate cu capacit i de medium, care f ceau leg tura între oamenii de pe „aceast “ úi cei de pe „cealalt lume“. Obiceiul este consemnat de Tihomir Georgevici, înc din 1905, în satele Valeacoani úi Duboka, când prin sat umblau “cr i ele”, care cântau úi

224

Ionelia Toarc

jucau, încercând s vindece oamenii bolnavi prin zgâl âire. Cercet torul asociaz acest joc, obiceiului sârbesc “Krallica” (Regina)291. M.G. Milichevici aminteúte úi el de “ Cr ie e sau Rusale”, care în satul Duboka au devenit celebre, jocul adunând mult lume pentru a vedea “cum vor c dea Rusalele úi cum c r buúul292(cumpoierul) le va readuce în sim ire, prin glasul c r bi elor(cimpoiului) lui”. Ritualul este descris úi de al i cercet tori, în 1938 úi 1939, G.A. Küppers asistând la „caderea Rusaliilor” în acelaúi sat, a fost uimit s reg seasc exact acelaúi ansamblu ritual consemnat cu o jum tate de secol înainte. Important de men ionat, e c acest obicei se p streaz úi ast zi în satele din inutul Zvijd, cu prec dere în satul Duboka, dar numai la nivel de spectacol, ritualul propriu-zis úi scopul în sine al ritualului, nu se mai întâlneúte. De la ritmul tribal al horei-dansul colectiv inconfundabil al regiuniipân la “cl b ” sau “c l b ”, c ciulile originale ale muntenilor din zon , tezaurul folclorului românilor din zon , este imens pentru patrimoniul cultural românesc úi universal.

PORTUL POPULAR Regiunea din estul Serbiei Centrale este considerat de specialiútii sârbi úi nu numai, ca fiind una dintre cele mai interesante regiuni din Balcani, atât din punct etnic cât úi din punct de vedere etnologic293. Costumul popular reprezint o tr s tur important , ce caracterizeaz un grup etnic úi contribuie la o mai bun cunoaútere a tradi iei úi culturii populare a acelui grup. Co-existen a na ionalit ilor român úi sârb în regiunea cuprins între Timoc úi Morava, a dus la o bog ie úi o varietate de elemente în îmbr c mintea tradi ional . În privin a portului tradi ional la românii din regiune, caracterizat prin elemente arhaice, etnologul Zecevic constat câteva mici diferen e, date cum era úi firesc, de zonele în care aceútia locuiesc, costumul românilor
Tihomir Georgevici, op. cit., p. 43 úi pp. 91-94. Termenul de c r buú face referire la cimpoier, cimpoiul în grai local fiind numit “carab ”. 293 National Museum Zajeþar, op. cit., p. 38.
292 291

225

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

ungureni, adic al locuitorilor zonelor montane, numi i úi munteni, venind cu câteva elemente în plus fa de cel al ranilor, care tr iesc la câmpie294. Toate costumele au îns caracteristici comune: piese de îmbr c minte din aba alb , cing tori cu ornamente tipice, cus turi minu ioase, opinci de porc. MATERIALELE DIN CARE SE CONFEC IONAU HAINELE Îmbr c mintea, ca de altfel úi totul pentru cas , erau lucrate în trecut de femei, erau esute în cas , popula ia bazându-se complet pe propriile resurse. Materialele brute ob inute, erau prelucrate dup tehnici transmise din genera ie în genera ie. Principalele materiale brute pentru confec ionarea hainelor au fost: cânepa, inul, lâna úi pielea. „Cî ipa“ (cânepa), adaptându-se la toate condi iile climatice, a fost principala plant folosit : „p tot s-a sut, bre, de in, de fuior, câl î, s-a tors, s-a f cut pânz , a fost în 6 locuri, de la podu sta pân la Duboca, a fost cânepiúte” (B.N.). Era sem nat prim vara, cânepa, fiind de dou feluri: „o soart alb úi o soart roúie úi iast o soart care s pune prim vara, da’ o soart s pune toamna” (A.D.). „Aldani“ (cânep masculin ) era culeas prin smulgere în iulie dup polenizare, iar cânepa feminin spre sfârúitul lui august. A fost legat în „valuog“ (snop mic). Semin ele erau separate prin frecarea între palme úi apoi cânepa era scufundat în ap curg toare, la topil , „topil i s-a zâs, s face b ptân , la ogaú, s pune pietre pe ea, c ea s ridic de pe ap sus, ea mora(trebuie) s fie în topil în ap , cotropit în ap ” (N.S.), úi „s muriadz “ (proces de înmuiere), care a durat dou s pt mâni. Dup uscare, urmeaz procedura de „batut cî ipa“, separarea fibrelor de tulpini. Aceast lucru se realiza cu ajutorul unui „pro ap“ (meli ) úi „nabuoinic“ (naboinic), astfel ob inându-se „cîl “ (câl i), “muierile a lucrat aia m i mult”. Urma procedeul „drâglat“, în unele sate „brâglat”, cânepa brut fiind eliberat de resturile de tulpin úi de fibrele mai scurte cu ajutorul unei “drâgle“ sau „br glete“. Când se bregla, „s scoate fuior de cânep , nu caer, numa i s-a zâs fuior“(F.P.), era legat úi preg tit pentru toarcerea firelor, iar restul, „zgriabi “, a fost folosit pentru b teal de esut saltele úi saci. Tot acest procedeu era unul de durat úi foarte greu, amintirile celor în vârt nefiind unele pl cute: “Culegi cânepile, le bagi în ap , pân le murezî,
294

*** (1970), Negotinska Craina, Etnografscki Muzei, Beograd, p. 41.

226

Ionelia Toarc

pe urm le usci, p le ba î, p pre urm le d r ceúti, p cât chin a fost” (B.N.). „In“ (inul) a fost prelucrat în acelaúi fel. Cânepa úi inul nu se mai cultiv de la începutul anilor úaizeci. „Lîna“ (lâna). Tunsul oilor a fost f cut de c tre b rba i, în iunie úi iulie, dup în rcarea mieilor. Lâna se sp la “cu ap fiart , la ogaú, unde a fost ogaúele, unde a fost ap m i mult , din ap fiart cu ap r ce, s limpez úte, s pune pe gard”(A.D.). Dup spalare, lâna era „dârndait “, scuturat prin lovirea cu un b úi apoi „scarmanat “ (ruperea úuvi elor), activitate realizat manual de femei. „Dara it“ (d r citul) a fost efectuat cu ajutorul unui „darac“ (d rac). Prin d r cit au ob inut „pâ r“ (lân de calitate) sub form „caer“, din care au ob inut fire toarse mai sub iri sau mai groase, pentru de esutul fustelor, a p turilor, tr iútilor, fe elor de pern , úor urilor úi executarea ciucurilor pe ele, pentru cing tori úi brod rii. „Canur “ (lân de calitate mai proast ) a fost toars pentru b teal . Mai târziu a fost prelucrat în atelier de d r cit lâna. „Tuors“ (torsul) lânii era efectuat folosind „furc “ (furca) úi „fus“ (fusul). Furcile de tors erau f cute de b rba i, iar fusele luate, la schimb, de la igani. Toate aceste activit i de prelucrare a lânii erau executate de femei, în cadrul cl cilor sau úez torilor, fiind o form de ajutor în comunitate. es turile nu se vopseau, predomina îmbr c mintea Foto 92 Modele de furc monocromatic . Pentru ob inerea unor fire vopsite folosite pentru decorarea anumitor p r i ale îmbr c min ii, “a fost cernele”, se foloseau anumite plante úi frunze: „negru“, era ob inut prin fierberea firelor toarse în coaj de „frasân negru“ (frasin negru) úi mai târziu ad ugând sulfat negru. „Braun“ (maron) a fost ob inut din frunze de nuc în combina ie cu coji de nuci crude. Maron deschis s-a ob inut din frunze de gutui. Pentru ob inerea culorii „galbin“galben, a fost folosit coaja de ceap , iar pentru nuan a de portocaliu,
227

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

„scumpin“ (scumpie). Se mai folosea coaj de anin úi coaj de “ceroni” (cer). esutul a fost precedat de un úir de ac iuni. Urdzal (urzeala) este dep nat de pe fus pe „râúcituor al mare“ (r úchitor mare), transformat în „muotc “ (motc , scul), din care se face ghem. Cu ajutorul „vrüani “ (vârtelni ei), a fost mutat pe „mosuar “ (mosoare). Urm toarea etap în preg tirea firelor de esut pentru lungimea es turii este „urdzît“ (urzitul) “pe gard, s-a urzât pe gard, úi s face Foto 93 Model es tur , sat natr ”(P.I.), montarea r zboiului de Porodin esut, „navaÿit“ (n v ditul) în „i “ úi „spat “. Se esea cu una sau cu dou i e. Lungimea urzelii a fost planificat în „frimbie“, úi a fost precizat dup r úchitor a c rui lungime a fost nou palme de b rbat (în jur de 200 centimetri). Baüal -b teala e toars mai aspru (mai groas úi noduroas ), din lân de calitate mai proast care a fost separat în timpul d r citului sau, dup sp lare, a fost prelucrat la atelierul de d r cit. esutul propriu zis se f cea cu ajutorul r zboiului de esut, existând câte unul în fiecare gospod rie: „r zboiu s fa e din lemn, úi are dou suluri, i , brâgle, spat , talpi úi fu ii”(F.P.). De obicei, se esea iarna. Ultimul proces în procurarea hainelor, era acela de a le face bune de Foto 93 R zboiul de esut, purtat, deoarece dup ce erau esute, sat Brestov acestea nu puteau fi îmbr cate, fiind foarte aspre: “când s-a f cut cioarecu, el aúa nu e bun, numa-l mân la v ial , úi la v ial , a fost v iala la ap , úi acolo s bate cioarecu de s -ngroúeaz , s -n flocoúeaz ” (Z.C.).

228

Ionelia Toarc

PORTUL TRADI IONAL Inul a fost folosit pentru esutul „propuadei“(broboad ). C m úile pentru b rba i úi femei se confec ionau din cânep sau in, sau prin combinarea lor cu bumbacul. Din es tur de lân (postav) se confec ionau „ uarici“(cioareci, pantaloni) úi p r ile de sus ale hainelor. Materialul pentru cing toare úi pestelci se ob inea printr-o tehnic de esut a firelor din lân , diferit de felul în care s-a esut postavul. Toat îmbr c mintea a fost cusut de mân , încheierea ei f cându-se „cu ciptuo “ (se îndoia). Câl an-c maú b rb teasc sau „chimeú alb ” era cusut din pânz de cânep esut în dou i e. Camaúa a avut mâneci largi úi totdeauna s-a purtat introdus în pantaloni. uari -cioareci. Pantalonii de b rbat au fost confec iona i din postav, esut în patru i e. În timpul verii, purtau pantaloni din cânep , numi i „izm a e“ (izmene). iútuo -cing toarea era înf úurat peste c maú . Ea a fost mai lat , având úi func ia de protejare a pântecelui de efectele efortului. Zabun este haina b rb teasc ce se îmbr ca peste c maú . Lungimea lui este pân la jum tatea coapsei, iar lungimea mânecelor – pân la coate. Toate marginile sunt decorate cu únur, iar partea din piept cu mai multe rânduri de únururi. Aceste decora iuni au fost numite „bra î “. Peste „zabun“ au înf úurat „bra i “ (brâu mai sub ire). Ca ula-c ciul 295 sau “c lb ”, “c l b 296”, a fost f cut din piele de oaie brut , netuns . Era purtat numai de românii munteni din zonele înalte. A fost cusut de mân , din dou buc i triunghiulare. Purtarea acestei c ciuli a fost Foto 95 Cl b ul sau interzis prin Ordinul nr. 3820 de c tre úeful c l b ul 297 districtului Boljevac, pe 23 noiembrie 1883 cu
295 296

Termen întâlnit la românii rani . Termen folosit de românii munteni-ungureni. 297 Publikacija Istorijskog arhiva, (edi ia 1988), Zajeþar, p. 55.

229

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

scopul „rezolv rii“ igienei la români, deoarece „c ciulile de ast zi nu sunt deloc practice...“ ceea ce a fost pretextul pentru eliminarea m rcii de la costumul popular. Aceasta s-a întâmplat úi cu basmelele purtate de femei, câ iva ani mai devreme. Opin -opincile au fost confec ionate din piele brut de porc „de poarc ” úi mai târziu de vit . Pielea se jupuia cu cu itul, se punea sare pe ea, „câta piatr vân t ”, úi se punea la uscat. P rul a fost tuns sau ras de pe piele cu o bucat de sticl . Au fost cusute cu sfoar de câl i, iar pentru legarea pe picior s-a folosit sfoar de lân . Aceleaúi opinci au fost purtate în fiecare zi úi la ocazii speciale. Ini ial, opincile erau f cute f r c lcâi, “c la noi a fost s r cie mare, c a fost copii mul î, porcu mic, pielea mic , úi cât a fost pielea atât a fost opinca de mare, f r c lcâni”(B.N.). Opincile au fost înc l ate peste obiele. Pe perioada iernii piciorul a fost înf úurat cu piele de miel brut , peste care se tr geau opincile. Pentru ocazii festive pentru b rba i se cauut „calcio “, ciorapi scur i din aba. Mai târziu apar ciorapii de lân . C maúa pentru femeie, dup croial úi cusut nu diferea de cea b rb teasc . În timp ce c maúa b rb teasc a ajuns pân la genunchi, cea de femeie a fost m surat dup în l imea persoanei, de la umeri pân la c lcâi. A fost cusut din pânz de cânep , iar mai târziu dintr-o combina ie esut din cânep úi bumbac. Erau brodate partea de la gât úi piept a c m úii, mânecile pe partea exterioar , tivul mânecelor úi tivul de jos al c m úii. Lungimea c m úii era reglat cu cing toarea, astfel încât s acopere genunchii. Pe partea din fa úi din spate a fost legat câte un „oprieg“ sau „z velc cu ciucuri“. Acestea sunt pistelci cu Foto 96 Port femeiesc úi b rb tesc caracteristic satelor de ciucuri care au munteni-ungureni fost compuse din partea de sus esut , úi partea de jos creat din ciucuri.
230

Ionelia Toarc

Peste c maú femeile au îmbr cat „ceb “, hain f r mâneci, care a fost cusut din postav alb. În unele sate se numea „ain “ sau “b ib rac“. Aceast îmbr c minte a fost înlocuit cu vest „ilâc“ spre sfârúitul secolului al XIX-lea. Ele au fost confec ionate din postav vopsit (culoare neagr sau brun-închis ), cusute úi împodobite la maúina de cusut. ùub cojoc este îmbr c minte comun (ca o hain de iarn ) confec ionat din postav alb. A fost purtat peste „zabun“ sau „a n “ în condi ii de iarn .

Foto 97 Port femeiesc specific satelor de rani

Acoperirea capului s-a f cut în func ie de statul femeii298. Femeile c s torite îúi confec ionau „p eüi “(meúe) din p rul c zut în urma piept n rii, dup care se împletea cu p rul „viu“ úi cu úuvi e de lân în jurul capului sub diferite forme. Deasupra au purtat „ aps “, iar peste aceasta „propuad “. În urma interdic iei de a purta aps , pentru acoperirea capului s-a folosit numai „propuad “, care se ob inea prin esutul inului sau a bumbacului cu in. Basmaua de culoare alb sau galben , cu o bordur floral de culoare neagr începe s fie purtat pe la începutul secolului al XX-lea. Se legau pe sub b rbie cu nodul f cut la creútet. Pentru decorarea úi împodobirea basmelelor s-au folosit penele rare de p s ri, legate în buchet numit „cocuori“ úi împreun cu buchetul de colilie uscat , a fost prins la ceaf . Fa a au decorat-o cu o floare a c rei coad a fost vârât sub basma: fetele au purtat floarea de partea stâng , iar femeile de partea dreapt .

298

National Museum Zajeþar, op.cit., p. 38.

231

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Opincile de femei erau înc l ate peste ciorapi treisferturi din aba pe care le-au numit „ uari “. În perioada iernii femeile, la ocazii festive, au înc l at peste aceúti ciorapi, „cal uo “ (ciorapi mai scur i din postav), urma i fiind de ciorapii de lân . Maúina de cusut a intrat în uz prin anii 1880, femeia sc pând de cusutul hainelor la mân . Modelele vechi au fost p strate pân la sfârúitul Primului R zboi Mondial. Dezvoltarea mineritului în Valea Timocului úi construirea c ii ferate Zajeþar – Paraüin, au dat posibilitatea popula iei s procure mai uúor Foto 98 Ciorapi de lân hainele necesare. A început vopsirea es turii cu model nou, pentru sulfat negru cump rat din comer úi înlocuirea femei postavului alb cu cel negru. Costumul popular a fost purtat pân la începutul secolului al XX-lea, ast zi foarte greu se mai poate g si, acum “aúa port se g seúte decât pe la vreunele care úi p streaz îmbr c mintea b trân în lacr (lada de zestre) úi rar o îmbrac ”299. În general costumul popular se foloseúte în cadrul festivalurilor folclorice sau la anumite s rb tori. Singurul element folosit frecvent úi azi de b trânii satului, este traista. Dup cum s-a v zut, interesul pentru comunitatea de români din regiune, nu este de dat foarte recent , primele însemn ri despre aceútia fiind f cute acum un secol si jum tate, specialiútii români cât úi cei sârbi fiind preocupa i de specificul acestei popula ii úi de cultura sa popular , chiar dac cercet rile lor au urmat traiecte diferite. Regiunea din Serbia de r s rit, este Foto 99 Modele de traist foarte bogat în obiceiuri care joac un rol important chiar úi azi in via a cotidian a locuitorilor. Multe rituri se practic úi în prezent, în timp ce altele mai supravie uiesc doar în amintirea oamenilor mai în vârst . Obiceiurile românilor din aceast regiune se caracterizeaz printr-o unitate terminologic , structural-fenomenologic , simbolic extrem de mare. Civiliza ia úi cultura carpatic au r mas imortalizate în costumele úi cus turile specifice. Portul popular, alimentat permanent de aria montan úi
299

Ion Z icereanu, Boja Abraúevici, op. cit., p. 91.

232

Ionelia Toarc

adaptat la condi iile geografice de deal úi câmpie, prezint pe fondul unor elemente autentice de baz , varia ii care îi sporesc valoarea artistic . Portul popular reflect de asemenea úi ocupa iile principale ale comunit ii româneúi din zon . Din p cate, datorit faptului c num rul lucr rilor publicate în România este destul de mic, via a spiritual a românilor din arealul moravo-timocean nu s-a bucurat de aten ia care i s-ar fi cuvenit, în mai toate studiile tip rite la noi în ar existând câteva pagini despre obiceiurile úi folclorul acestei comunit i, îns pân acum nefiind editat nici o lucrare útiin ific de mare amploare despre comunitatea românilor aflat între valea Moravei úi Valea Timocului. S-a constatat c tipul, graiurile, portul, obiceiurile, tradi iile úi toate manifest rile de via sunt aproape identice cu cele ale românilor din Oltenia, Muntenia úi Banat. Chiar dac aceast regiune a fost vizitat de o serie de cercet tori în ultimele dou veacuri, este una extrem de bogat din punct de vedere etnocultural. Arealul studiat fiind un spa iu extrem de tradi ional, constituie o adev rat arhiv etnografic , un adev rat muzeu viu, în care se pot întâlni úi culege obiceiuri úi tradi ii care s-au stins de mult în alte zone. Regiunea din estul Serbiei p streaz elemente inedite provenite atât din valorificarea resurselor specifice muntelui, cât úi din obiceiurile úi cultura pastoral transmis de-a lungul genera iilor. Este, pe scurt, un teren aproape necercetat, pentru o cercetare complex fiind nevoie îns de echipe de cercetare interdisciplinare care s studieze elementele istorice, geografice, etnografice, lingvistice, etnomuzicologice etc.

233

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

VIII. CONCLUZII
Datorit proceselor politice úi socio-economice prin care a trecut Serbia în ultimul deceniu, aceasta fiind afectat de o puternic criz politic , social úi economic , cu repercusiuni úi asupra arealului studiat, la nivel de popula ie se înregistreaz tendin e accentuate de depopulare a regiunii, în special prin emigrarea la lucru în statele Europei de Vest. O alt problem deosebit de delicat ce se adaug celor de ordin social úi economic o constituie situa ia minorit ilor etnice din estul Serbiei, aceasta nerespectând faptic acordurile interna ionale cu privire la drepturile minorit ilor na ionale. Dup cum s-a ar tat în lucrarea de fa , minoritatea româneasc , recunoscut oficial ca minoritate vlah abia în anul 2007 de c tre statul sârb, întâmpin numeroase dificult i în afirmarea propriei identit ii entice úi în recunoaúterea ei ca minoritate româneasc . Într-o vizit de documentare útiin ific în septembrie 2005, acad. Eugen Simion constatând realitatea lingvistic a românilor din spa iul moravotimocean, a afirmat c "dolean ele acestora mi s-au p rut rezonabile. Sunt cet eni fideli ai statului sârb! Vor doar úcoli în limba matern , biserici în care s slujeasc în limba român , acces la mijloacele de comunicare".300 Dac în perioada otoman românii din estul Serbiei au avut o anumit form de autonomie local úi libertate religioas , de la anexarea regiunii de c tre Serbia din 1833, s-a început un puternic proces de dezna ionalizare úi asimilare a comunit ii româneúti. Spre deosebire de situa ia minorit ilor etnice din Voivodina, unde exist drepturi pentru dezvoltarea etnocultural , românii din regiunea Morava-Timoc, n-au beneficiat de aceste drepturi. Datorit presiunilor exercitate de diferite organisme interna ionale, statul sârb a fost nevoit în anul 2007 s recunoasc minoritatea român din arealul moravo-timocean, care pân atunci era înregistrat ca grup etnic distinct.

300

Eugen Simion, (octombrie 2005), Academia Român în Valea Timocului, interviu realizat de Elena Solunca Moise, în Academica, XV, nr. 43, p. 30.

234

Ionelia Toarc

Folosindu-se îns de termenul de vlah utilizat în epoca medieval de c tre slavi pentru desemnarea tuturor românilor úi cu care unii locuitori ai zonei se identific , recunoaúterea s-a f cut la nivel de minoritate vlah cu limba matern româna, úi nu de minoritate român , aúa cum era normal. S-a încearcat în acest fel o diferen iere de minoritatea româneasc din Voivodina, ac ionându-se pe principiul "divide et impera", urm rindu-se totodat úi diminuarea influen elor etno-culturale úi politice româneúti în regiune. Faptul c acest grup etnic a fost "ascuns" în mod inten ionat de vecinii noútri, a dus la confuzii nu numai în rândul cercet torilor úi diploma ilor, ci úi al localnicilor, aceútia în prezent asumându-úi mai multe identit i entice. Identitatea de vlah. Termenul de vlah sau valah, se întâlneúte în diferite variante la mai toate popoarele europene. Polonezii au denumirea de wolah, bulgarii pe cea de vlah, germanii–welch sau wallon, ungurii–olah, italienii– valacha, francezii–valaques, englezii–walach, grecii–vlahos úi cu ovlahi pentru aromâni (Cristea Sandu Timoc 1996: 2). Referiri mai numeroase cu privire la cuvântul vlah apar în izvoarele scrise bizantine, slave úi occidentale dup anul 1000301. La majoritatea popoarelor europene denumirea de vlah desemna popula ia de origine latin roman 302 ce tr ia al turi de popoarele respective, pentru slavi úi maghiari apelativul vlah fiind sinonim cu cel de român. În cazuri particulare, termenul de vlah a cunoscut úi alte sensuri, fie legate de ocupa ie, respectiv de p storit, fie cu sensul de apartenen la ortodoxie, f r îns ca sensul ini ial s dispar . (Zbuchea Gh., Dobre C. 2005: 7) În privin a românilor din arealul moravo-timocean, sârbii úi în prezent le dau numele de vlah/valah sau vlas, chiar dac aceútia de-a lungul timpului n-au purtat alt nume distinct, în afara celui de "rumân" sau "român", termeni folosi i úi ast zi. Înv atul sârb Karic afirma c : “pe aceúti ciobani, cresc tori de vite, sârbii îi numeau vlas (români)”. (Zbuchea Gh., Dobre Cezar 2005: 208) Înc din anul 1349 arul Duúan d dea o lege, zakon Valahom (Jus Valahorum) prin care fixa d rile în oi ale vlahilor din Serbia úi totodat interzicea c s toria sârbilor cu româncele (valahele). (Cristea Sandu Timoc 1996: 10) Chiar dac apartenen a româneasc a vlahilor din Serbia a fost sesizat de-a lungul timpului de numeroúi c l tori, diploma i, cercet tori, autorit ile
301 302

Gh. Zbuchea, C. Dobre, , op.cit., p.7. Cristea Sandu Timoc, op.cit., p.2.

235

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

sârbe încearc înc s ascund caracterul lor românesc, prin substituirea apelativului de român sau rumân cu cel de vlah, bazându-se úi pe teoria care sus ine faptul c vlahii/valahii sunt de fapt descenden ii unor sârbi, româniza i în secolul al XVIII-lea (Cristea Sandu Timoc 1996: 3). Acestei teorii i se opune în principal realitatea lingvistic , vlahii din estul Serbiei vorbind o limba neslav , respectiv româna. Pân în anul 1921, la recens mintele oficiale, termenii de vlah úi român alternau, sinonimia celor doi termeni fiind acceptat , putându-se face astfel compara ii în privin a identit ii român-vlah cu unele cazuri asem n toare: ungur-maghiar, german-neam , igan-rom, grec-elin, francez-gal, belgianvalon etc... Începând cu anul 1948, românii dispar brusc de pe listele de recens mânt, inten ionat sau nu, ap rând în schimb o rubric aparte, cea a vlahilor. Se sugereaz treptat c aceútia ar alc tui o etnie distinct cu o limb diferit , f r nici o leg tur cu Romania, care se útie c în perioada medieval se numea ara Româneasc sau Valahia, iar slavii îi ziceau Vlaúka (Cristea Sandu Timoc 1996: 2). Cauza este de natur politic , pentru a evita eventualele revendic ri teritoriale ale popula iei româneúti, urm rindu-se totodat úi diminuarea influen elor etno-culturale úi politice româneúti în regiune. Din considerente politice, sârbii au transformat denumirea de vlah, utilizat pentru numirea tuturor românilor în perioada medieval de c tre majoritatea vecinilor României, într-un instrument eficient de dezna ionalizare úi asimilare a comunit ii româneúti din arealul studiat, creându-se astfel în timp, o schimbare a identit ii popula iei româneúti. Se încearc prin aceast metod convingerea localnicilor români c aceútia sunt sârbi româniza i, din constat rile noastre în teren, f r prea mare succes îns . Totuúi se creaz adesea confuzii, între no iunile de cet enie úi na ionalitate, din aceast cauz întâlnindu-se mai multe identit i la nivelul popula iei româneúti din arealul studiat. Faptul c denumirea de vlahi dat românilor, era generalizat în evul mediu, pentru întreaga Peninsul Balcanic , creaz în continuare numeroase confuzii úi în rândul diploma ilor, cercet torilor, opiniei publice, atât la nivel de localizare geografic cât úi ca identitate etnic . Nu de pu ine ori, românii din estul Serbiei sunt confunda i fie cu românii din Banatul sârbesc, fie cu aromânii din Peninsula Balcanic , cu toate c ei nu am nici o leg tur cu aceútia, aúa cum reiese úi din capitolul legat de geodemografie. Identitatea sârb se întâlneúte frecvent la românii din regiunea studiat , în conútiin a lor aceast identitate fiind îns de cele mai multe ori sinonim
236

Ionelia Toarc

cu cea de cet enie sârb , datorit faptului c se afl în componen a statului sârb. Conútiin a propriului specific etnic úi lingvistic se manifest prin recunoaúterea identit ii de vlah sau rumân, din p cate, acest lucru românii din regiune îl recunosc numai la nivel local sau când e vorba de deosebirea de sârbii din satele sau regiunile vecine, úi nu la nivel de declara ii oficiale. Motivele sunt fie de ordin politic, în general persistând frica de a nu avea nepl ceri din cauza declar rii unei alte identit i decât cea majoritar , fie din dorin a de identificare cu popula ia majoritar titular în statul care îl reprezint , precum úi dorin a de a dep úi marginalizarea politic , socioeconomic , cultural , psihologic creat pe parcursul mai multor decenii la care au fost supuúi locuitorii de aici. Identitatea de român s-a diminuat mult începând cu perioada de dup ce de-al doilea r zboi mondial, datorit politicilor agresive de asimilare etnocultural , precum úi crearea din partea statului sârb a unei imagini a românilor inferioare celei de sârb, adesea cu sens peiorativ. Un alt motiv de negare a identit ii române l-a constituit situa ia politic úi socio-economic din România post revolu ionar , românii din regiune refuzând s se identifice cu românii veni i la munc în Serbia, deoarece li s-a creat o imagine negativ despre România. Pe parcursul deplas rilor realizate în regiune în perioada 1999-2002 fiind úi primii ani în care am luat contact cu realit ile din teren, în discu ii legate de identitatea locuitorilor, m-am lovit de multe ori de afirma ii de genul "eu nu sînt român, nu sînt ca cei care îmi lucr p mâtul, eu sînt sârb". Abia dup 2001, datorit schimb rii conjucturii interna ionale, precum úi a raporturilor politice úi socio-economice dintre cele dou ri, România îmbun t indu-úi în ultimul timp imaginea în raport cu Serbia, miúc rile de emancipare etnic româneasc au început s reapar . În prezent s-a ajuns în situa ia c vlahilor vorbitori de limb român , deúi num r aproximativ 40.000 de oameni conform recens mântului din 2002, cu mult mai mult fa de românii din Voivodina úi cca. 200.000300.000 în realitate, acordarea drepturilor fundamentale la înv mânt úi religie în limba matern , s se fac doar la nivel declarativ, realitatea din teritoriu sus inând acest fapt. Din p cate înv mântul în limba român lipseste total, nu exist nici m car predarea facultativ a limbii române în vreo úcoal din regiune. Ini iativa înfiin rii Protopopiatului de Dacia Ripensis în 2004 de c tre preotul Boian Alexandrovici în satul natal Malaini a a fost întâmpinat negativ de c tre oficialit ile Bisericii Ortodoxe Sârbe care au creat o serie de probleme, împiedicând mult timp oficierea slujbelor în limba român .
237

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Au fost înfiin ate o serie de organiza ii culturale úi politice care au ca scop promovarea drepturilor românilor/vlahilor din regiune. Au ap rut câteva publica ii cum ar fi „Vorba Noastr ”, „Curcubeul Timocean”, unele c r i, f r prea mare impact îns , deoarece necunoscându-se limba român scris , acestea au trebuit s fie editate tot în limba sârb . S-a creat agen ia de pres Timoc Press ce produce úi unele emisiuni TV, útiri, precum úi documentare despre activit ile comunit ilor româneúti din regiune. Emisiunile radio se limiteaz îns la programele folclorice úi muzica româneasc local , comunicarea útirilor între programe f cându-se din p cate tot în limba sârb . Al turi de emaniciparea religioas în limba român , o activitate intens este úi în rândul forma iunilor politice. Prima a fost Miúcarea Democrat a Românilor din Serbia, înfiin at în 1993 úi condus pân în prezent de Dimitrie Cr ciunovici. Mai târziu se înfiin eaz úi Partia Democrat a Rumânilor din Sârbie, condus de dr. Predrag Balaúevici, la ora actual existând úi o serie de partide mici, cum ar fi Partidul Vlahilor Sârbi, de orientare radical pro-sârbeasc , condus de Zaichescovici, apoi Partidul Democrat Român de la Petrov si altele practic inactive. Diversele asocia ii culturale sunt în prezent sub egida Consiliului Rumânilor din Sârbie, care a fost înfiin at în 2007 úi este recunoscut de stat ca reprezentând interesele minorit ii vlahe din Serbia. La nivelul tineretului, situa ia este destul de grav . Datorit puternicii politici de asimilare, precum úi în lipsa unor servicii de ordin culturaleduca ional (ore de studiu în limba român , reviste úi publica ii în limba român , televiziune, radio, biseric ), tinerii cu mici excep ii, renun s mai vorbeasc în limba matern . Chiar dac acum exist posibilitatea realiz rii studiilor în România, pu ini tineri aleg aceast op iune, datorit inconvenientului lingvistic în primul rând. Se constat din ce în ce mai multe cazuri în care p rin ii opteaz pentru înv area de c tre copii, numai a limbii oficiale de stat, în vederea unei mai bune integr ri în societatea sârbeasc . Singura solu ie const în implicarea mai activ a statului român precum úi a institu iilor úi asocia iilor nonguvernamentale de profil, în vederea respect rii în fapt a drepturilor minorit ilor úi acordurilor interna ionale, referitoare la dreptul minorit ilor pentru înv mânt úi biseric în limba matern .

238

Ionelia Toarc

Regiunea studiat , dup cum s-a constatat, datorit aúez rii prielnice între râurile Dun re, Morava, Timoc úi mun ii Râtani, precum úi a cadrului natural favorabil, a oferit dintodeauna omului, bogate úi variate resurse de trai, atr gând astfel, de-a lungul timpului, diferite comunit i umane în aceste locuri. În absen a izvoarelor istorice úi a unor argumente solide referitoare la arealul în discu ie, originea úi istoria exact a popula iei spa iul moravotimocean este greu de studiat, necesitând anchete de teren îndelungate úi foarte detaliate. Numit generic Craina Serbiei sau Valea Timocului, regiunea este, ast zi, din punct de vedere demografic, un amestec de popula ie sârbeasc úi româneasc , f r a se putea preciza îns cu exactitate num rul românilor, identitatea etnic adesea confuz , precum úi presiunile exercitate de statul sârb asupra minoritarilor îngreunând acest demers. Totodat , recens mintele oficiale nu pot fi luate ca un reper credibil, datorit politicilor de dezna ionalizare úi asimilare întreprinse de-a lungul timpului de autorit ile sârbe, proces ce continu úi în prezent foarte activ. De un real folos în în elegerea úi clarificarea multor necunoscute ale acestei regiuni au fost lucr rile diverúilor cercet tori care au inclus m car úi tangen ial acest areal în preocup rile lor. Analiza elementelor de toponimie din arealul moravo-timocean, poate oferi dovezi incontestabile privind popula ia româneasc autohton , prezent pe aceste meleaguri în mod permanent, începând cu str moúii traci úi romani úi pân în zilele noastre, fie c s-a aflat sub domina ie bulgar , otoman , austriac , apoi sârb . Influen ele sârbeúti se resimt mai ales în ultimele decenii, datorit reducerii izolarii comunit ii româneúti din regiune în raport cu popula ia înconjur toare, ocupa iile tradi ionale devenind secundare fa de migra ia pentru lucru în oraúe úi str inatate dar úi a unor îndeletniciri comune cu popula ia majoritar . Fiind o regiune mai mult montan , românii din zon au p strat în obiceiuri úi tradi ii toat frumuse ea sufletului românesc, rezistând de cele mai multe ori prin for e proprii, prin profundul ataúament fa de limb úi tradi ii. Cu toate c au fost mai mereu lipsi i de biserici úi úcoli care s le cultive conútiin a etnic , acest fapt uúurând opera sistematic úi masiv promovat de dezna ionalizare úi asimilare etnic , românii din arealul moravo-timocean nu úi-au pierdut, nici dup sute de ani, graiul úi obiceiurile str moúeúti, aproape identice cu cele din Oltenia, fapt ce demonstreaz
239

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

apartenen a acestora la neamul românesc. Reprezentan ii lor cer în primul rând minime garan ii de a-úi p stra identitatea etnolingvistic . Având în vedere complexitatea acestei zone, lucrarea de fa nu e decât o încercare de a scoate în eviden individualitatea spa iului moravotimocean în ansamblul regiunii înconjur toare, de a face cunoscut mai concret condi iile pe care le prezint acest teritoriu. Totodat ar fi salutar demararea unor proiecte de cercetare inderdisciplinar comune cu specialiúti sârbi, pentru a cuprinde într-o sintez integratoare toate aspectele înc pu in cunoscute ale regiunii. Studiul de fa se vrea un instrument de lucru în mâinile celor preocupa i de problematica românilor din dreapta Dun rii, a c ror identitate româneasc se p streaz înc , în pofida tuturor vicisitudinilor istoriei, fiind totuúi alterat de influen ele celor care îi domin .

240

Ionelia Toarc

Subiec i intervieva i, vârsta, localitatea úi anul în care s-a f cut culegerea303

B. N., b rbat, 54 ani, agricultor, Cesljeva Bara, 2010 L. B., femeie 53 ani, studii liceu, Gornejana, 2000-2002 D. C., b rbat, 54 ani, l utar, Slatina, 2001 Z. C., femeie, 83 ani, casnic , ùerbanovac, 2010 B. C., b rbat, 82 ani, pensionar, Sipikovo, 2011 A. D., femeie, 70 ani, casnic , Reúanac, 2010 P. D., b rbat, 63 ani, etnolog pensionar, Majdanpek, 2011 M. I., b rbat, 73 ani, agricultor, Luchia, 2001 P. I., b rbat, 52 ani, agricultor, Tanda, 2008 P. I., femeie, 91 ani, casnic , Luchia, 2001 Z. J., b rbat, 34 ani, studii superioare, Metovnica, 2001, 2010, 2011 D. K., b rbat, 30 ani, studii superioare, ùerbanovac, 2011 M. M., b rbat, 85 ani, pensionar, Ram, 2010 S. M., b rbat, 70 ani, l utar úi agricultor, Slatina, 2001 B. N., femeie, 63 ani, casnic , Zlot, 2000 F. P., b rbat, 65 ani, înv tor pensionar, Osnicea, 2010 S. P., b rbat, 28 ani, studii superioare, Porodin, 2010 N. S.,femeie, 60 ani, casnic , Gradskov, 2011 N. ., femeie, 60 ani, casnic , Porodin, 2010 P. ., femeie, 98 ani, casnic , Porodin, 2010

S-au trecut doar ini ialele interlocutorilor, din dorin a de a respecta confiden ialitatea acestora, luându-se în considerare ca relevante din punct de vedere útiin ific alte date personale (sexul, vârsta, ocupa ia, studii, localitatea).

303

241

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

GLOSAR
a – iar [din sârb. a] adângia - procesul prin care oamenii bolnavi se ard cu un fier incins la ceaf pentru a se face bine adunatuare, adunatuori - unelt de lemn în form de roat pe care se pun mosoarele pentru a urzi aiduc, aiduüi - haiduci ain , ai e - hain al , a e - 1. monstru; 2. úarpe ali – dar, îns [din sârb. ali] aluvat, aluvaturi - aluat alerg tuare, alerg tuori - unelt în form de b , uúor înconvoiat pe care se pun mosoarele ama – îns , z u c ambar, ambare – hambar pentru cereale: porumb úi grâu ame i - a omeni, a da de poman a anina – a ag a, a atârna a post it – a respectat, (din sârb. poštovati) ardov – butoi mare în care se ine vinul úi uica arüie, arüi - hârtie ascultu torii – persoanele care ajut la servirea mesei în timpul nun ii astal, astale - mas astrâns – adunat a astruca - a acoperi rtie – h rtie baüal - firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeal pentru a forma es tura, b teal ba etank , ba etanke - înc l minte sup iri pe care le folosesc balerinele, dar le mai folosesc úi femeile care joac în hor bara – râu mare basama - probabil baú - chiar baúüau , baúüa e - gr din batiere, batiri - lamp electric portabil cu baterie bârabar - paralel bek’iar – fl c u, holtei, mire bibarac, bibara e - baibarac, hain scurt pân la brâu, f r mâneci úi f r guler b trâ a – de b trâne e, în vremea veche 242

Ionelia Toarc

bât, bâüe - bât bâza - bâza, joc de copii blan , blan - blan de lemn, scândur blâgoveúüana - Buna Vestire blit – vas din p mânt bolni - spital borug , boru - viroag , vale mic , mocirloas brâgl , brâg e - parte mobil la r zboiul de esut, care sus ine spata bribr el, bribr ei - brebenel bru i - a bruci, a în epa, a înpunge buat , bu - unealt format dintr-un corp greu de lemn, de diferite m rimi, fixate pe un mâner, folosit manual la b tut Bug rie - Bulgaria buieÿe, buiedz - plant bunari - fântân butuarc , butuor - buturug , copac c ruia i-a putrezit miezul cadâlm - drum asfaltat cadâr – a fi capabil de ceva caier, caiere - caier de lân cap – colac mare, c pe el cazan, caza e - cuptor cazn , c znuri - pedeaps cat – caut , se uit c l b , cl b – c ciul , f cut din piele de oaie c p tat - primit c r bi - cimpoaie c r mid - igl c p tâ , câpatâ e - pern umplut cu paie cânta (a s ) – a se boci cârceag – ulcior pentru vin sau uic cârp , cârpe - 1. cârpa, basma; 2. bucat de pânz (veche), folosit de obicei în gospod rie, pentru útersul prafului sau útergerea vaselor cârúâie, cârúi - stânc câta - pu in cât–godze - oricât ceúturi – brâu de lân chimeaú – c maú chinez, cnez – conduc torul satului, primar [din cuvântul cneaz] chit – m nunchi, leg tur , buchet chitesc - aranjeaz cioac – deal cistit - curat [din sârb. þisto] 243

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

ciúma – ciúmea, fântân ciumur – c rbune de p mânt ciur – sit , ciurel clac , cl - clac , munc colectiv organizat de s teni pentru a se ajuta reciproc cobilc , cobi - bucat de lemn pentru a duce dou g le i o dat cobili – termenul pentru cobilc , folosit de românii rani cocie - c ru cocin – anexa pentru porci sau pentru g ini, func ie de inut coc(u)oú - floricele de porumb coapte colac, cola - colac cola el, cola ei - pr jitur coleaú - m m lig coleú riu - f c le , folosit la mestecarea m m ligii co ib , co ibi - colib , s laú, cas colind(r) , colindz - b de alun sau de salcie care se decoreaz úi se d de pomana la ajunul Cr ciunului, folosit de colind tori colindre - colind tori colore - acolo combilizon - combinezon comúâie, comúâi - vecin [din sîrb. komšija] conac, cona e - conac, cas conÿei, conÿeie - condei cor i , cor i - batic cu trei col uri, pe care îl puneau femeile pe cap ca s le in p rul cornuri – col uri (pentru basma sau fa a de mas ) cosâ – coad coú re, coú ri - coúar, construc ie special din nuiele pentru ad postirea animalelor domestice cot - curb cote – anexa pentru porci sau g ini, func ie de inut cot ri a – coú de nuiele cotun - c tun craci - picioare crâ(u)mpiel, crâ(u)mpiei- cartof crâmp tu – rest de ceva, bucat cre an, cre a e - fust crea crug (în) – în cruce cuaf , cuafe - cof , g leat cucurudz, cucurudz - porumb cuüedza - a cuteza, a îndr zni cum-godze – oricum cumnatu de mân – înso itorul miresei 244

Ionelia Toarc

curcub t - dovleac curitnic – cote ul g inilor üerúau, üerúauri - cerúaf üebe, üebi - p tur dintr-o es tur de fire sintetice, de bumbac, care serveúte la învelit üirini- vas de p mânt, cu marginile ridicate, în care se coace pâinea la cuptor cilim – covor üin r – tân r, mire üineriúu - tineret üirepi - ciorapi dalt , d l - dalt daic – mândr , iubit d rac, dara e - darac, unealt de piept nat úi de sc rm nat lâna d mâzluc - animal domestic, bun pentru reproducere dâra i - a d r ci, a piept na lâna cu daracul dârjal , drj i - mâner dârjeav – ar , stat dârzari – tinerii care aduc zestrea miresei la casa mirelui deda - bunic descunie - descuie destruci – dai la o parte, descoperi dogost sc – petrec, s rb toresc dom üin – st pânul casei [din sârb. domaüin] drâgla - a drâgla, d r ci, p rui, piept na, sc rm na drâg eüe, drâg e - pieptene pentru drâglat drugari – prieteni, tovar úi [din sârb. drugar] drum i - a c l tori dud ie – tun îl dud ie – îl goneúte dud it – 1. gonit, 2. a tunat duliaüe - dovleac duos, duosuri - p dure durmit – a dormit ÿemper, ÿempere - pulover ÿinuapüe - diminea a devreme ÿisupra - deasupra dza e - a z cea, a sta mult timp bolnav la pat farin - f in f rbui - a vopsi fârú úc – sf rúesc, termin fârtat, fârta - fârtat, prieten femilie - familie 245

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

focurelu – focurile date de poman mor ilor la Joimari frigare, frig ri - frig ruie, vergea de lemn ascu it la un cap t, în care se înfige carnea spre a o frige deasupra j raticului friguri – frisoane, boal fuior, fuioare - fuior, m nunchi de cânep , meli at úi periat, gata de tors fund, funduri - fund, taler de lemn pe care se r stoarn m m liga, se toac zarzavaturile fus, fus - fus galbi i- salb de galbeni, bani de aur gazd - bogat g titorii – buc tari, buc t rese gâltân , gâltâ i - gâldan, cel mai adânc loc în râu glogin, glogi i, s.m. - arbust cu flori albe, p ducel gloat – copii mul i glie, gli - glie, bucat de p mânt god - Dumnezeu gongili - úerpi gostâie – petrecere, ospe ie, logodn goúti - oaspe i govie - mireas greoa e - gravid , îns rcinat grobiúte - cimitir gropariu - gropar gutân , gutâ e - gutuie i - ei iaÿir - ieder ibom ic, ibom i - ibovnic, amant iertat (bab ) – femeie trecut de menopauz ieúke, ieúki - aúchie ili - sau [din sârb. ili] imal – noroi, lut imanie - p mânt ispravi - a ispr vi, a termina isto – la fel, exact [din sârb. isto] i ,i - i iut - iute, rapid înconÿia - 1. a încondeia; 2. a decide despre soarta cuiva încuniat - încuiat înÿisar - spre sear înf úuiat - înf úat în inta - a (se) încinge, a (se) înfierbânta, a (se) înc lzi tare joavin , joavi i - jivin , vietate, fiin 246

Ionelia Toarc

joimari - Joia Mare jumierieüe, jumirie - jum ri Jumerichele - oameni masca i, ce umbl prin sat în diminea a Cr ciunului. O întruchipeaz pe Joim rica, fiin suptanatural care se intereseaz mai ales de h rnicia fetelor úi a nevestelor tinere jivotu – via lacr – lad de zestre laptiú - laptele cucului lavi – banc lung din lemn, aflat în interiorul locuin ei sau la poart leac - leac, mijloc folosit în tratarea unei boli; medicament leag n - 1. leag nul copilului, 2. sicriu legume - mâncare g tit lemn, lem e - lemn, copac lesne – uúor leúâie - leúie, ob inut din ap fiart cu cenuú leauri - acareturi litr - litr , sticl de jum tate de litru, în care se pune de obicei uica a se l ia – a se sp la pe cap lovÿiu, lovÿi- vân tor luoc, luocuri - por iune de p mânt cultivat lumin - lumânare lunaüic – n scut în aceeaúi lun ma – dar, îns , numai mai – maieu malaua - mahalaua marami a - basma maistor - persoan care d dovad de pricepere, de iscusin într-un anumit gen de activitate, maistru marie , -ia . - mare , care trezeúte admira ie, care se impune prin calit i deosebite maútioaic – mam vitreg m lai - turta, aliment preparat din f in de porumb m n stire - biseric m run î - mici m schiri i - masca i M tc l u – s rb toare popular , în sapt mâna de dup Paúte mâna - a mâna, a îndemna la mers; a sili s urmeze un anumit traseu; a dirija mândru - frumos mâ u - pisic megiutim - dar, ins , (din sârb. meÿutim) Miaz nop i – Miaz noapte, personaj mitologic Milostân i – zâne, iele 247

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

miraz - zestre mics - zambil mi a – ân ar, joc de copii ml dujenia – mire molidv - agheasm mora - trebuie [din sârb. mora] moroni – moroi, strigoi mormin - cimitir mostocheaz - amestec mosuor, mosuar - mosor motc - scul (lân dep nat ) muiere - femeie mum - mam murg (în) – apus de Soare naboinic – 1. pan de lemn cu care se despic butucii, 2. unelt din lemn, în form de cu it, cu care se bate cânepa naic - neic na primer – de exemplu naci – útii naruod, naruo dz - n rod, nebun natu tot – ins, om, tot omu natr , natre - natr , parte a urzelii dintre i e úi sulul de dinapoi sau de dinainte al r zboiului de esut nâvaÿi - a n v di, a trece firele urzelii prin i e úi spat , în ordinea cerut de modelul es turii nigura,- a (se) întuneca niv – câmp, p mânt lucrat [din sârb. njiva] nopârc - úarpe obavesno - obligatoriu, (din sârb. obavezno) obor - curte, b t tur oÿi i - a (se) odihni ogaú, ogaú - ogaú ogeac – înc perea tradi ional în care se afl vatra, unde se st tea, se prepara mâncarea, se mânca úi uneori se dormea ogoÿit – aranjat, îmbr cat ogoi - a (se) ogoi, a hrani animalele ola l - drojdie oman – plant r d cinoas de culoare alb , cu care fetele úi femeile se sp lau pe cap în ziua de Sfântul Toader Omoli – mun ii Homolje op leaci – brichet (din sârb. upaljaþ) or - hor 248

Ionelia Toarc

oriz - orez osta i - a osteni, a obosi otma – imediat, îndat [din sârb. odmah] paar – pahar pacl – pachet paÿin - depresiune pali - a se ofili, a se veúteji para-deda - str bunic p curari - cioban p sui - fasole [din sârb. pasulj] paúüaua - (în practicile p gâne) amestec de pâine, ou, urzic , floare de corn, vin, care se ia în diminea a Paútelui patent - caps , buton de închidere (la cercei) pazdare - buc i de cânep p tul – anexa pentru grâu sau porumb p zânari - buzunar pecinile – pecie, carne f r gr sime, muschi de porc penger - fereastr peúchir - prosop petrec toare – bocitoare profesionist piegl - 1. fier de calcat; 2. rindea pieglui - a netezi pierüi - p rul strâns in coad , împletit piparc , pip r - ardei iute pironi – cuie mari piste c , pist - pistelc , pies dintr-o es tur dreptunghiular , împodobit cu broderii úi purtat peste poale pit - p ine pitula - a (se) ascunde piv - bere plâmaÿi - a fr mânta aluatul plâto an - p tl gea, roúie poüac - potec , c rare podrum – beci sub cas , unde se ineau alimente policr - porecl poluc - sticl pomânt – p mânt popis – recens mânt f cut în timpul turcilor porconi – úur de fân poriz – bir, taxe prajân - pr jin , bucat de lemn lung úi sub ire, de obicei folosit pentru a fixa sau a sus ine ceva 249

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

pranghie – instrument de pocnit, pocnitoare prau – praf de puúc praznic – serbarea patronului, sfântului casei pr va ie - obor priboi – plant cu frunze pl cut mirositoare úi cu flori mari, roúii, folosit ca medicament primovara - prim vara puale - poale, jupon, fust (scrobit ) care se îmbrac pe sub rochie putragan - putregai raboú - r boj rachie - uic raion - jude rat - r zboi raspânüi e - r spântie, intersec ie ra ial - garnitur din m m lig cu o et razbuoi - razboi de esut r dioane – aparat de radio r scucu – formul rostit în ritualul de redresare a lacta iei vitelor r st u – resteu, component a jugului râmleni - romani rânduieúte – se organizeaz râúchia - a r úchia, a dep na firele toarse de pe fus sau de pe ghem pe r úchitor râúchitor, râúchituare - r úchitor, unealt pe care se deap n tortul, lâna de pe fuse sau de pe gheme pentru a le face scul râz , râz - cârp , petec, lucru prost; hain rupt , uzat cu care se afum casa, oamenii, animalele cu ocazia diverselor s rb tori de prim var , mai ales la 9/22 martie – Sâm îî (40 de Mucenici), contra úerpilor r tui - a lupta, a participa la razboi riecl - bluz pentru femei confec ionat din pânz sub ire ruma i - muúe el samo - numai [din sârb. samo] sanduc - s nduc, lad , sicriu, cutie de lemn în care se p streaz hainele [din sârb. sanduk] sain - sanie Sâmpietru - Sfântul Petru Sâm ii – cei 40 de Mucenici sâmzian - sun toare sângire – lan uri sân ererieüi – cârna i în sânge Sânta - Sfânt Sântuaÿer, sântuaÿi - Sfântul Teodor Sân u rdz - Sfântul Gheorghe 250

Ionelia Toarc

sârme - sarmale sât - sit scamn - scaun scârmana - a sc rm na schimburi - haine, îmbr c minte scrobi - a scrobi scruob - scrob sfacm - bucat sficipietru - Sfântul Petru slast - (despre zile sau perioade) în care este îng duit s se m nânce orice fel de aliment; de dulce slic – fotografie [din sârb. slika] sloboaÿe – d drumul, elibereaz soba – camer de dormit soc - suc solomândr – úopârl sovoniu – voalul miresei spat - spat , pies din r zboiul de esut sprimeúte - preg teúte, prepar (din sârb. spremiti) spomânta - a însp imânta, a speria spomenic - piatr funerar din marmur spudz - spuz , cenuú fierbinte stani a - sta ie st mâna - s pt mâna st roica – domniúoara de onoare a miresei stârcit - adunat stegari – tinerii ce duc steagurile la nunt stoac – arc de vite strâc tori – strecur toare din pânz , folosit pentru a face brânza streüe - noroc storî - a pieri struia – curent electric strug - strung strung - strung , înc pere special amenajat pentru ad postirea oilor suart , suarüe - sort, fel, tip sucal , suca e - sucal , unealt cu ajutorul c reia se deap n pe evi firul sucn , suc e - fust sul - sul, pies de lemn folosit la r zboiul de esut sumoÿiv - moartea suvieic - suveic svaÿi - a se sf di, certa sviciovan - Sf ntul Ioan 251

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

c (úc ) - cic ep, epuri - cep, dop de lemn cu care se astup gaura butoiului erap, erapi - ciorapi ero , ero i - stejar iri e, iri - st iútoare, iútori - brâu de lân iuare, iuori, s.f. - cioar uaric, uari - stof alb , groas , de lân úâfo eri - sifonier, dulap de haine úüet - pagub úechiru- zah r úele – spate úiraci – cânt re i, l utari úocâüe, úocâ - úoarece úubiau , úubie e - tulpini de plante uscate, crengi sub iri de prun sau de gutui útal , út luri - staul talpi , talpi - t lpi , ching la r zboiul de esut taún , t ú ú - geant mic esut din lân tatar - plant din care se face m tura de curte t meliu – temelia casei t mâneriu – vasul cu care se t mâie, c delni a t mânie - t mâie t m nit - aranjat târn , târ e - târn , coú mare de nuiele tind - pridvor tiúlarai - meseria de tâmplar toblari-úur tocheaz – toac , m run eúte topil , topi i - topil , loc îngr dit în albia unui râu sau într-o ap st t toare, unde se pune cânepa la topit trast , tr úüi - traist , obiect în form de sac, confec ionat din lân úi prev zut cu baiere, care serveste la transportarea obiectelor trochi , troc – tigv , plant cu fructe cu coaj tare, g lbuie, în form de par , de dimensiuni variate, din care se bea apa tuc na – anexa destinat vitelor úi p strarea fânului tugl - c r mid tuleni - tulean, cocean tun – intr într-o înc pere (tun în cas ) turt , turüe - turt , pâine mic care se d de poman ar - pomana de dup înmormântare st, sturi - est oal , uale - hain 252

Ionelia Toarc

rep – igl [din sârb. crep] uc – pup , s rut uÿi – a r mâne uica - unchi usche – usuce (s se) uvec – întotdeauna [din sârb. uvek] vaial - maúin din lemn pentru batut es turile din lân vârüa i - vârtelni veü - deja veluúca - lingur vâlve – fiin e supranaturale care st pânesc grindina úi furtunile vâr – vârful vlah, valah - român voi ic - voinic, soldat; tân r bine f cut, curajos, viteaz, îndrazne , care are o mare putere fizic voiska - armat voz - tren vrac i - poart de lemn vr juri – vr ji, farmece vrenici – vrednici, harnici vrunÿiva - undeva zacuan , zacua e - un fel de p ine mic , rotund ornat cu diferite semne úi simboluri, care se d sfân ilor de poman zacon - lege zavelc - fot zavisaúte - depinde (din sârb. zavisi) zap i - a face un efort (mare) pentru a împinge, a urni sau a ridica ceva, a opinti zaraf, zarafi - vânzatori de bijuterii, de obicei la b lci z cir - zah r z iüin - ulei z nat - meserie, meúteúug z pis, z pârg – loc sfânt zâpostât - l satul secului, seara înainte de începerea celor patru posturi în care se m nânc de dulce z trit – omorât, nimicit, terminat [din sârb. zatrti] z vârnit – apus, sc p tatul Soarelui [din sârb. zavrnuti] z vârúit - terminat z vecin – s rb toare mare, hramul satului [din sârb. zavetina] zb g – refugiu în p dure, f cut din buruieni zuita - uita

253

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

INDEX FOTOGRAFII
Foto 1 Ansamblu folcloric copii, sat Brestovac, 2011, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 2 Muntele Stol, 2010, arhiv personal : Ionelia Toarc úi Mun ii Veliki úi Mali Krú, 2011, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 3 Râul Morava în apropierea oraúului Paracin 2010, arhiv personal Ionelia Toarc Foto 4 Râul Timocul Negru în amonte de satul Gradskov, 2011, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 5 Exploat rile miniere de la Majdanpek (st.) úi Bor (dr.) , 2010, 2011, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 6 Ruinele bisericii L puúnea, 2010, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 7 Biserica din Lozni a, 2010, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 8 M n stirea din Crepicevac, 2010, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 9 Bisericile din Malaini a úi din Isacova (Jasikovo), 2011, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 10 Preotul vicar administrativ pentru Timoc, Boian Alexandrovici, 2011, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 11 Ansamblu folcloric din Bogovina, 2011, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 12 Ansamblu folcloric din Negotin, 2011, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 13 Centrul satului Metovni a, 2010, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 14 Partea rural a oraúului Donji Milanovac, 2011, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 15 Sate de tip dispersat din zona mu ilor Homolie, 2011, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 16 Sat de tip compact, în interiorul depresiunii, satul Crnajka, 2010, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 17 Ccase moderne din satul Tocka (jos), 2010, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 18 Ruinele cet ii din satul Ram, 2010, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 19 Bazin amenajat pentru apele termale din satul ùerbanovac, unde localnicii spal rufele, 2011, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 20 Fabricarea ciumurului, sat Clococevac, 2009, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 21 B cia, moúia satului Brezovi a, 2010, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 22 Însemnarea oilor, 2009, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 23 Gospod rii concentrate în vatra satului, 2011, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 24 Cas veche ùipikovo, 2011, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 25 Casa veche cu podrum, a lui Cucuvic Branislav (a lu Ioni ) din ùipikovo, 2011, arhiv personal : Ionelia Toarc 254

Ionelia Toarc

Foto 26 Cas veche renovat , sat Metovnica, 2009, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 27 Case moderne, cosntruite lâng case vechi, tradi ionale, sat Porodin (stânga jos) úi sat Vlaúki Do (dreapta jos), 2010, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 28 Planul unei gospod rii din Porodin: p tulul/ambarul lipit de magazie (st.), tuc naua (în spate), casa (dr.), cocina úi cote ul (în spatele casei), 2010, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 29 Organizare gospod rie, sat Voluia, 2011, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 30 Tuc na veche, din p iant cu chirpici (dr.) úi tuc na modern (st.), 2010, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 31 P tul/ambar folosit pentru cereale, 2011, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 32 Cas b trâneasc din ùerbanovac, 2011, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 33 Soba/camera de dormit a Petriei Ilici, sat Luchia, 2001, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 34 Cas b trâneasc cu tind , sat Slatina, Bor, 2001, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 35 Evolu ia în timp a gardului: gard împletit din nuiele (st. sus), gard din stobori (dr. sus), gard din piatr (st. rând 2), gard pl ci beton (dr. rând 2), gard modern (jos), 2011, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 36 Case moderne, sat Malaini a (st.) úi Veliko Gradiúte (d.), 2010, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 37 Colib -s laú transformat în aúezare permanent , p streaz acelaúi plan de func ionare al gospod riei, 2010, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 38 Pivnice, loc depozitare vin, 2011, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 39 Podgorac: cruci pentru femei úi b rba i, 2008, arhiv personal : Filip Paunelovic Foto 40 Petrec toare, sat Bacevi a, 2009, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 41 Cruci din secolul al XIX-lea, din cimitirul satului Criveli, 2011, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 42 Cimitirul vechi al oraúului Bor, 2011, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 43 Morminte s pate pe p úunea de lâng cas , sat Voluia, 2011, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 44 Cetatea Golubac, 2010, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 45 baba Petria, 91 ani úi moú Ilici- fiul, 73 ani, sat Luchia, 2001, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 46 ùiúmanovic Polca, 98 ani (2010), din neamul giurgionilor, Porodin, 2011, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 47 Ridicarea la grind a lui Jurj Andrei, 2 ani, sat Metovni a, 2009, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 48 Zestrea transportat cu tractoarele, sat Cisljeva Bara, 2010, arhiv personal : Bane Nicolic Foto 49 Crucea, sat Osnicea, 2008, arhiv personal : Filip Paunelovic

255

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Foto 50 Lumânarea Raiului, în diferite variante: lucrat în cas , sat Criveli (drp. sus), model nou din comer , sat Bacevi a (jos) Foto 51 Statu, 2008, arhiv personal : Filip Paunelovic Foto 52 Petrec toare, sat Bogovina, 2009, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 53 Trecerea pun ii de c tre cortegiu funerar, sat Bacevi a, 2009, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 54 Prunu, sat Valeacoanie, 2001, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 55 Coborârea mortului în mormânt, sat Criveli, 2010, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 56 Dup întoarcerea de la înmormântare, lumea se spal pe mâni úi arunc jaragai peste cap, sat Bacevi a, 2009, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 57 Pomana în satul Criveli (st.) úi pomana în satul Bacevi a (drp.), 2009, arhiv personal : Sneja Lpadatovic úi Zaviúa Jurj Foto 58 Prescura cu bilu e, sat Gamzigrad, 2009, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 59 Haine date de poman la 40 de zile, pentru Sanea, sat Gamzigrad, 2009, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 60 Colacul de bât úi bâtul la pomana de 40 zile, sat Bacevi a, 2009, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 61 Slobozitul apei, sat Bacevi a, 2009, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 62 Colaci da i de poman la slobozitul apei, sat Bacevi a, 2009, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 63 Colacul numit Moú, 2008, arhiv personal : Filip Paunelovic Foto 64 Slobozitul apei, sat Bacevi a, 2009, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 65 Slobozitul apei acas (sus st.) úi colacii preg ti i (dr. jos), 2009, arhiv personal : Sneja Lpadatovic Foto 66 Pomana f cut din timpul vie ii, 2004, arhiv personal : Paun es Durlic Foto 67 Bâlci de Panagiur, sat ùerbanov , 2009, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 68 Colind(r) , sat ùerbanov , 2011, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 69 Colindre – Colind torii, 2009, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 70 Plata colind torilor, sat Criveli, 2010, arhiv personal : Sneja Lapadatovic Foto 71 Coleaúa din diminea a Cr ciunului, 2010, arhiv personal : Sneja Lapadatovic Foto 72 Pomana de Cr ciun, sat Criveli, 2010, arhiv personal : Sneja Lapadatovic Foto 73 De Florii se scot toate es turile se scot la aer, sat Metovni a, 2009, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 74 Focurelele aprinse în curte, 2009, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 75 Focurele aprinse la mormin i diminea a devreme, sat Podgor , 2009, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 76 Colacul de Paúti (st. sus) úi mâncare de Paúti (dr. jos), 2009, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 77 Glia din ritualul Paútelui, 2009, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 78 Ritualul de Luatul Paútelui, 2010, arhiv personal : Zaviúa Jurj 256

Ionelia Toarc

Foto 79 Ob inerea brânzei, sat Bacevi a, 2009, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 80 Mulsul oilor, sat Brezovi a, 2009, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 81 Pomana dat Sf. Gheorghe2009, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 82 Însemnarea oilor pe r boú2009, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 83 M suratul laptelui 2009, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 84 Copacul ales pentru zapis, 2010, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 85 Semnul pe zapis, sat ùebanov , 2010, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 86 Slobodan Bâzu (st.) úi Miroslav Ciulin (dr.), printre pu inii rapsozi de balade din regiune2009, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 87 Transmiterea folcorului tinerei genera ii, 2010, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 88 Trucu Ciulin, satul ùerbanov , 2009, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 89 Ansamblu folcloric Metovni a, 2011, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 90 Ansamblu folcloric de copii, sat Bretovac, 2009, arhiv personal : Zavisa Jurj Foto 91 Întâlnirile satelor - Susreti sela, 2010, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 92 Modele de furc , Muzeul Zajecar úi sat Porodin, 2010, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 93 Model es tur , sat Porodin, 2010, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 94 R zboiul de esut, sat Brestov , 2009, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 95 Cl b ul sau c l b ul2009, arhiv personal : Zaviúa Jurj Foto 96 Port carcateristic satelor de munteni-ungureni, 2011, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 97 Port femeiesc specific satelor de rani, 2011, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 98 Ciorapi de lân model nou, pentru femei, 2011, Muzeul Zajecar, arhiv personal : Ionelia Toarc Foto 99 Modele de traist , 2010, arhiv personal : Ionelia Toarc

257

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

BIBLIOGRAFIE
Ansbertus, Ystoria de expeditione Frederici.....în Fontes Rerum Austriacarum, I Abteilungen: Scriptores, I Band, p. 15; cf. L.Ranke, Die Serbische Revolution. Balú, G. (1911), O biseric a lui Radul cel Mare în Serbia la Lopuúnia, Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, anul IV, Bucureúti. Bârsan, A. (1968), Mic Atlas Geografic, Editura ùtiin ific , Bucureúti. Berciu-Draghicescu, Adina (1996), Românii din Balcani. Cultura si spiritualitate, Editura Globus, Bucuresti. Boardman, John (1996), The Cambridge Ancient History Vol. 10. Bobcev S.S., Coup d’oeil sur regime juridique des Balkans sous le regime ottoman, p. 188; Novakovic St., Stara srpska vojska, p.33. Bojanic Lukaþ D. (1968-1969), Negotinska Krajina u vreme turske vladavine, GEM 31-32, p. 104; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 14. Boga L.T. (1913), Românii din Serbia, în Anuarul Geografic úi Antropogeografic, Bucureúti. Boga, L. T. (1913), Românii din Macedonia, Epir, Tesalia, Albania, Bulgaria si Serbia (note etnografice si statistice), Tipografia “Vocea Poporului”, Bucuresti. Boškovic, Ð. (1950), Srednjovekovni spomenici severoistoþne Srbije, Starinar, I, , p. 196-197; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 15. Bucu a, Emanoil (1927), Românii din Bulgaria, Editura Cartea Româneasc , Bucuresti. Bucu a, E. (1923), Românii dintre Timoc úi Vidin, Bucureúti. Budiú, Monica (2001), “Comunitatea româneasc de pe valea Timocului bulg resc”, editura Militar , Bucuresti. Bulat, T. (1925), Un caz interesant de migra iune în Oltenia, în “Arhivele Olteniei”, noiembrie-decembrie, Craiova. Burada, Th. (1908), O c l torie la vlahii (românii) din Kraina, Croa ia úi Dalma ia, Tipografia úi Papet ria Progresul, Iaúi Butur Valeriu (1978), Etnografia poporului român, Dacia, Cluj Napoca. Capidan, Theodor (1926), Românii nomazi. Studiu din via a românilor din sudul Peninsulei Balcanice, Cluj. Chapman, John (2000), Lepenski Vir, in Fragmentation in Archaeology, Routledge, London, p. 194-203. Ciachir, N. (1968), România în sud-estul Europei, Bucureúti. Choniates Nichita I, 4, p. 482, în : Izvoarele istoriei României, III, Bucureúti, 1975, p. 254 -255 Cojocaru Boboc A. (iunie-octombrie 2010), Boian Alexandrovic – simbol al conútiin ei na ionale a românilor timoceni, Constela ii ieúene, anul V, nr. 2-3 (1819). 258

Ionelia Toarc

Constante, C., Golopen ia A. (1943), Românii din Timoc, Bucureúti. Constante, C. (1934), Despre români, Bucuresti. Constantinescu, N.A. (2000), Chestiunea Timocean , Litera Interna ional, Bucureúti. Copcea, Florian (2008), Istoriografia românilor din Serbia de sud-est, Autograf MJM, Craiova. Costachie, S., Ion, D. F. (2010), Geopolitica spa iului balcanic, Editura Transversal, Bucureúti. Cucu, Vasile (2009), Satul românesc-tradi ie, contemporaneitate úi speran e de viitor, Editura Transversal, Bucureúti. Cucu, V. (1974), Geografia popula iei úi aúez rile omeneúti, Editura Didactic úi Pedagogic , Bucureúti. Cvijic, J. (1918), La peninsule balkanique, Armand Colin, Paris. Cvijic, J. (1923), Românii dintre Vidin úi Timoc, Bucuresti. Dinculescu, N.G.(1923), Documente privitoare la starea ranilor, în “Arhivele Olteniei”, anul II. Dobrescu I.F., Dobrescu N.L. (2005), Românii din Serbia, Geopolitica, Nr. 1(5), anul IV. Dolha,V., Totul despre românii din Timoc, în Revista Asocia iei Înv torilor din jude ul Arad úi a Casei Corpului Didactic Alexandru Gavra, Arad, anul LXXVII, serie nou , nr. 3, aprilie 2007. Donat, Ion (1947), Despre toponimia slav din Oltenia, Funda ia Regele Mihai, Craiova Dragic, Dragomir (2004), Istraživanje zaturene istine o vlasima, Forum za kulturu vlaha, Bor. Draghiúa, Konstandinovic-Traian (2008), Românii din nord-estul Serbiei între anii 1804-1948, Liga Cultural pentru Unitatea românilor de pretutindeni úi editura Semne. Dragomir, Silviu (1922), Vlahii din Serbia în sec. XII-XV, Bucureúti. Dragomir, Silviu (1924), Vlahii si Morlacii. Studii din istoria românismului balcanic, Imprimeria Bornemisa, Cluj. Dr gan, Iosif Constantin (1994), Istoria românilor, Europa Nova, Bucureúti. Džadževiü, Dragoslav (2006), Narodne Igre Severnoistoþne Srbije, Pojarev . Drzavopis Srbje, sveska XVI, p. VIII úi XVII. Dumitrescu, Jipa, Metea A. Octavian (1943), Revista Timocul, Bucuresti. Durliü, es Paun (2010), Sveti Jezik vlaskog hleba, fondacija Balkankult, Beograd. Filitti, I.C., Condica Poenarilor Alm jani, în “Arhivele Olteniei", mai-august, Craiova, 1929, p. 293. Florescu, F. (1937), Românii din dreapta Dun rii, în Sociologie Româneasc , Bucureúti. Gamillscheg, E., Originea românilor, p.8-9, apud Gh. I. Br tianu, Tradi ia istoric a desc lecatului rii Româneúti în lumina nou lor cercet ri. 259

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Gacovic, Slavoljub (2008), Kud se dodoše rumuni Tihomira orÿevica, Bor. Gacovic, Slavoljub (2010), Obiecte sacrale ale voevozilor ugrovlahi în spa iul zonei Timocului, Bor. Georgevici, T. (2004), Printre românii noútri, Note de c l torie, Ariadnae Filum, Bor Geraud, M., Leservoisier, O., Pottier, R. (2001), No iunile cheie ale Etnologiei, Editura Polirom, Bucureúti. Ghinoiu, Ion (1999), Lumea de aici, lumea de dincolo, Editura Funda iei Culturale Române, Bucureúti. Giuglea, G. (1988), Fapte de limb , Bucureúti. Giuglea, G., Vâlsan G. (1913), De la românii din Serbia, Culegere de literatur popular , Bucureúti. ocic, Danica (2006), Jenska Oglavlia, Narodni Muzei Pozarevac. ocic, Danica (1986), “Zapis”, as a village cult tree in old Kostolac, Centar za culturu narodni muzei, Pozarevac. ocic, Danica (1999), Ornaments and symbols of ritual breads in the area of Branicevo, Etno-culturoloski Zbornik, k. V, Svârlig. ocic, Danica (2000), “Puštanje vode”(Flow of water) for the dead in the region Branicevo, Viminacium 11, Pozarevac. Gravier, Gustave (1919), Les frontieres historiques de la Serbie, Librairie Armand Colin, Paris. Guvernul Serbiei (1992), Districte din Serbia, Belgrad. Hagi-Gogu, T. (1939), Romanus úi Valachus sau ce este romanus, roman, român, aromân, valah si vlah, Bucuresti. Hedeúan, O. (1999-2000), Interferen e etnofolclorice, în revista Miori a, nr. 6-7, Timiúoara. Hydropower and navigation syustem "Morava" (Concepts of regulation of rivers Great Morava and South Morava for navigation and hydropower production.) Ion di la Vidin, Românii din Tribalia, în Na iunea nr. 5/1990. Iorga, N. (1922), Histoire de Roumains et de leur civilization, Cultura Na ional , Bucarest. Jaksic, B. (1873), O plamenon sostav naselenia v. Kniajeste Serbskom, St. Petersburg. Jakþiü, Božidar, Bašiü, Goran (2002), Romany settlements, livind conditions and possibilities of integration of the roma in Serbia, Belgrad. Jiricek K., Radonic J. (1911), Istorija Srba, Beograd. Jones, Arnold Hugh Martin, (1964), The later Roman Empire, 284-602: a social, economic and administrative survey, B. Blackwell. Jovanovic, Lj.(1903), Mlava, Antropogeografska proucavanja, în Srpski etnografski zbornik, Knjiga V, Beograd, p. 294. Kanitz, F. (1985), Srbija. Zemlja I stanovništo, II, Beograd. 260

Ionelia Toarc

Kanitz, F. (1868), Serbien, Leipzig. Karic, V. (1887), Srbija, Kraljevsko-srpska drž. Štamparija. Karadjic, Vuk St., Danilo Aleksijevic I knezovi Karapandjici, p. 284-288; cf. D.Djurdjiev, Nešto o vaških starješinama pod turskom upravom, p. 53-54; cf. Chopin-Ubicini, Provinces danubiennes, p. 272; cf. Th. N. Trâpcea, op. cit., p. 60. Kiepert, H. (1869), Volker und Sprachen Karte vor Osterreich und die unter Donaulandern. Kuiü, Ranka, (2000), Red & White-Serbian-Celtic Parallels, (Crveno i belo srpsko-keltske paralele, Glas srpski, Banja Luka. Kneževic, B., Manastiri u istoþnoj Srbiji, p. 293-320; cf. S. Gacovic, op. cit., p. 45 Parlamentul Serbiei, Legea privind organizarea teritorial úi Autonomia Local Lejean, Guillaume (1869), Carte etnografique de la Turquie d’Europe et des etats vassaux autonomies. Lozovanu, D. (2008), Popula ia româneasc din Peninsula Balcanic , Studiu uman geografic, teza de doctorat, Iaúi. Mackenzie G. Muir si Irby A.P. (1867), Map of the soud Slavonic countries”. Mallat, I. (1902), La Serbie contemporaine, Paris, p.31, vol.I. Manciulea St., State úi s laúuri din Câmpia Tisei, p. 145-174. cf. I. Conea, Carpa ii hotar natural, p.66. Marinkovic Sorescu Annemarie, Cultura popular a românilor din Timoc, Institutul de Balcanologie, Serbia. Markoviü, Jovan . (1990), Enciklopedijski geografski leksikon Jugoslavije; Svjetlost-Sarajevo Marinoviü, B., Šutiü, M., Viskiü (2005), Excerpt from the book I.: Baüina: Prošlost Baüine, Udruga Pagania, Ploþe. Marsigli, A.F. (1726), Danubius-pannonico-mysicus, Haga, tom I, p. 27. Martonne, de Em. (1908), L’Evolution des Alpes de Transylvanie, Librairie Armand Colin, Paris. Matei, Horia C., Negut, S., Ion Nicolae, Steflea, N., (1993), Statele lumii. Mica enciclopedie, Editura Rombay, Bucuresti. Mihaescu, H. (1993), La romanité dans le Sud-Est de l-Europe, Editura Academiei Române, Bucuresti. Mihu, A. (2002), Antropologie Cultural , Editura Dacia, Cluj-Napoca. Miladinovic M. (1928), Pozarevacka Morava, în Srpski etnografski zbornik, Knjiga XLIII, Beograd. Milicevic, M. Ð., Kneževina Srbija, II, p.113; cf. Gacovic S. (2010), Obiecte sacrale ale voevozilor ugrovlahi în spa iul zonei Timocului, Bor. Milivojeviü, M., Martinoviü, M. (2003), Utilisation of Geothermal Hydrology in Serbia, International Geothermal Conference, Reykjavik. National Museum Zajeþar, (2011), Collecions and Exhibition, Zajeþar. Ion, Nicolae (2005), Etnografie úi toponimie, Credis, Bucureúti. Notitia Dignitatum, The Synekdêmos and Prokopios’s Buildings IV.v.-vii, x 261

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Olteanu, Marius-Album de fotografii, (2010), Timoc-Lumea de dincolo, editat de Institutul Cultural Român. Panea, N., B losu, C., Obrocea, G. (1996), Folclorul românilor din Timocul bulg resc, Editura Omniscop, Craiova. Pantelic, D.(1921), Uhodjenie Srbije pred Kocinu Krajinu, în Glas Srpska Kraljevska Akademija, Knjiga CLIII, Beograd. Passarowitz, Nicopole si Svistu, Dunonia, (1994) Sacra Tribalia, Editura Erasmus, Bucuresti. Paunovic, M. (1970), Ðerdap I Krajina, Zagreb, p. 104; cf. S. Gacovic, Obiecte sacrale ale voevozilor ugrovlahi în spa iul zonei Timocului. P curariu, M. (1991), Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, E.I.B.M.B.O.R., Bucureúti. Pþelar, I., Pisar ÿumruka Beogradskog, Okružie Ktainsko, Glasnik Društva srbske slovenosti, IX (1857), 216, br.19; cf. Gacovic S. (2010), Obiecte sacrale ale voevozilor ugrovlahi în spa iul zonei Timocului, Bor, p. 14. Petrovic, Dragoljub (1966), Iredenta fašisticke Rumunije u Severoistocnoj Srbiji 1941-1944, Beograd. Popp, N. M. (1941), Craina - O verig a spa iului etnic românesc, Bucureúti. Popa, Cristian, Iona (2009), Cultura Co ofeni, Univ. Alba Iulia. Popa Lisseanu G.(1939), Românii în isvoarele istoriei medievale, Tipografia Bucovina I.E.Toroutiu, Bucureúti. Rizinic, M. St. (1888), Razvalinama manastira koroglaškom, Starinar, V, 3 p.103. Romansky, St. (1926), Românii dintre Morava úi Timoc, Sofia. Sanfeld, Kristian, (1926), En oversigt over dens resultater og problemer, Copenhaga. Stanojevic, M., Crna Reka, p. 61; cf. Godisnjk, XIX, 1905, p. 264 Stojkovic, Sr. J. (1893), Na lepom srbskom Dunavu, Beograd. Ion, Nicolae, Suditu, Bogdan (2008), Toponimie româneasc úi interna ional , Editura Meronia, Bucuresti. Szabo, Jozsef (1923), Note de drum din Serbia din punct de vedere etnografic úi geografic, Bocu Sever, Recenzie de în Anuarul Institutului de Istorie Na ional , Cluj. ùtefan, Gheorghe (1962), Formarea limbii si a poporului român. Apari ia primelor state feudale pe teritoriul rii noastre, Editura Politica, Bucuresti. ùtef nescu, C. M. (1997), Popula ia úi habitatul românesc în Balcani, ed. Carro, Bucureúti. Tasic, N., Historical picture of development of early iron age in the serbian danube basin, Belgrade, Balcanica XXXV, p.17. Timoc, Cristea Sandu (1996), Tragedia românilor de peste hotare (9-13 milioane), ed. a-II-a rev zut , ed. Astra Român , Timiúoara. Timoc, Cristea Sandu (1995), M rturii de la românii uita i, Editura Astra Român . 262

Ionelia Toarc

Timoc, Cristea Sandu (2008), Românii timoceni, din robie turceasc în robie „strâmbeasc ”, Dacia Aurelian - Revista românilor din Timoc. Timoc, Cristea Sandu (1997), Vlahii sunt români, editura Astra Român , Timiúoara. Timoc, Cristea Sandu (1967), Cântece b trâneúti úi doine, Editura pentru literatur , Bucureúti. Toarc , I. (2011), Românii din bazinul Timocului, revista Societ ii de Geografie din România „Terra”, Anul 2010-2011, Editura CD Press, Bucureúti. Toarc , I. (2010), Românii din Serbia de R s rit, în Buletinul Societ ii de Geografie din România, Filiala Prahova, nr. 3/2010, Ploieúti. Toarc , I. (2011), Elemente de toponimie în Craina Serbiei, în GEIS “Referate úi comunicari de geografie”-vol XV, Editura Casei Corpului Didactic Deva. Trâpcea Th. N. (1999), Românii dintre Timoc úi Morava, Domino. UNECE, (2008), Environmental and Risk Assessment of the Timok River Basin. Vasilescu, Al., Registrul tuturor localit ilor cuprinse în harta Olteniei, Arhiva Olteniei, II. Vâlsan, G. (1918), Les roumains de Bulgarie et Serbie, Paris. Vâlsan, G. (1927), Românii din Serbia, Buletinul Societ ii Regale de Geografie, Bucureúti. Weigand, Gustave (1909), Atlas Linguistique, Leipzig. Weigand, Gustave (1900), Die Rumanische Dialekte der kleinen Walachei, Serbien und Bulgariens, în “Jahresbericht des Institut fur Rumanische Sprache”, tom VII, Leipzig. Wilkes, J. J. (1992), The Illyrians, Oxford: Bleckwell. Vitkovic, G. (1884), Izvestaj, Nepisao 1733 god Maksim Radkovic, exarh Beogradskog mitropolita, în “Glasnig Srpskog Ucenog Drustva” Knjiga 56, Beograd. Vl du iu, Ion (1973), Etnografia româneasc , istoric: Cultura material . Obiceiuri, Editura ùtiin ific , Bucureúti Zaicereanu, Grigore, Abrasevici, Boja (2005), Isânov ul, în spa iu úi timp, Zaiceri Zbuchea Gheorghe, Stelian Brezeanu, (1997), Românii de la sud de Dun re, documente, Arhivele Na ionale ale României, Bucureúti Zbuchea, Gheorghe (1999), O istorie a românilor din Peninsula Balcanic secolul XVIII-XX, Ed. Biblioteca Bucureútilor, Bucureúti. Zbuchea, Gh, Dobre, C. (2005), Românii timoceni, vol. I, Editura Cd Promotions, Bucureúti. ***, (1970), Negotinska Craina, Etnografscki Muzei, Beograd. ***, (1992), Istoria României în date, Chiúin u ***, (1996), Dic ionar de istorie veche a României, Bucureúti. ***, (1971), Monografia economic RSF Iugoslavia, Osdem, Bucureúti, pag. 10

263

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

***, (1997), Românii de la Sud de Dun re. Documente, Arhivele Nationale ale României, Bucuresti, (rom.) Revista Timocul, nr. 3-4, din martie aprilie 1934. ***, (2007), Românii din afara grani elor rii, Coordonate istorice úi na ionale în cadrul european, Casa editorial Demiurg, Iaúi. ***, (2006), Românii din afara grani elor rii. Evolu ie istoric úi situa ie prezent în perspectiva integr rii României în Uniunea European , Casa Editorial Demiurg, Iaúi. ***, (2007), Românii din nord-estul Serbiei (Valea Timocului), Ed. ùcoala vremii, Arad. ***, (1993), Spa iul istoric úi etnic românesc, Editura Militar , Bucuresti. ***, (2007), Srbija, Auto-turistiþko-geografska karta, 1: 480 000, Merkur SV, Beograd,. ***, Srbija, Skolska geografska karta, 1: 1 200 000, Beograd. ***, (2010), Statistica oficial a Serbiei, Municipiile din Serbia, Belgrad, ***, (2010), Statistical Office of the Republic of Serbia, Statistical Yearbook of Serbia, Belgrad. ***, Statistika Kraljevine Srbije, Kniga XXIV2, p.CIX ***, (2006), Atlas of Serbia; Intersistem Kartofragija. ***, Popis stanovništva, domaüinstava i stanova 2002. Knjiga 1: Nacionalna ili etniþka pripadnost po naseljima Group of authors (1969), (in Serbo-Croatian). , vol. 3. Novi Sad/Zagreb: Matica srpska/Matica hrvatska. p. 30. Group of authors (1972), Krajina. In colonel-general Nikola Gaževiü (in Serbian). Vojna enciklopedija, vol. 4. Belgrade. (1882), Serbia, Geographisches Handbuch zu Andrees Handatlas. http://whc.unesco.org/en/list/1253 http://ro.wikipedia.org/wiki/Serbia http://homoljetourism.org/homolje/index.html

264

Ionelia Toarc

Anexe
Prezen a elementului etnic românesc confirmat de h r i întocmite de diverúi cercet tori úi c l tori prin spa iul moravo-timocean, începând cu secolul al XVIII-lea

Românii din valea Timocului, Mlavei i Pekului i Sârbii din Banat, hart întocmit de prof. Sc. Demetresco, C. Polyso, prof.
A.D. Atanasiu i Ed. Borcea, 1919, Paris

265

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Popoarele din Peninsula Balcanic Andrees Allgemeiner Handatlas, prima edi ie, Leipzig (Germania) 1881, Pagina 64

266

Harta etnografic a Turciei europene i a statelor vasale autonome întocmit de G. Lejean la 1869 267

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Harta etnografic a Peninsulei Balcanice, întocmit de Jovan Cvijic (1914) 268

Ionelia Toarc

Harta etnografic a Turciei în Europa, întocmit de Ernst Ravenstein, 1880

269

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Harta etnografic a Austro Ungariei, conform recens mântului din 1890 270

Ionelia Toarc

Harta etnografic a popula iilor din Turcia European
dup G. Lejean, Kanitz, de Gzoernig, 1876 cu nota: aceast hart nu poate avea decât o valoare aproximativ , cea mai mare parte a popula iilor apar inând raselor i limbilor diferite, fiind amestecate i nu suprapuse

271

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

272

Ionelia Toarc

Harta lumii slovene, întocmit de prof. Jos. Erben (1868)

273

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

274

Ionelia Toarc

275

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Harta administrativ a Regatului Jugoslav, întocmit de Vlad Marinkovic 276

Ionelia Toarc

277

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Harta etnografic a p r ii estice a Principatului Serbiei, întocmit de L.N. Maicov, Sankt Petersburg, 1873

278

Ionelia Toarc

279

Comunitatea româneasc din estul Serbiei

Harta cu a ez rile umane din spa iul moravo timocean, întocmit de L.T. Boga, 1913

280

Ionelia Toarc

281