Norma juridica: trasaturi, structura, clasificare.

Note de lectura 10 Martie 2012 Dreptul este un ansamblu de reguli de conduita obligatorii ce consfintesc anumit e drepturi, libertati si obligatii ale oamenilor, in relatiile lor reciproce, a caror respectare e asigurata, la nevoie, de forta de constrangere a statului. Omul este o fiinta politica – spunea Aristotel – care traieste in societate; ca fiin ta sociala omul traieste in colectivitate si in aceasta colectivitate se formeaz a, in functie de anumite situatii complexe, diferite norme de conduita. Ca si concept norma juridica poate fi asimilata cu legea lato sensu, dar in sens ul ei strict este o norma de conduita sociala edictata si sanctionata de puterea publica si a carei respectare este asigurata, atunci cand se impune, de forta c oercitiva a statului – aceasta definitie reflecta continutul si sensul unei norme. Valabilitatea normei juridice este permanenta – in intervalul de timp cuprins int re intrarea in vigoare si iesirea din vigoare. Norma juridica ar putea fi asimilata moralei. M. Djuvara scria ca “dreptul intreg este punerea in actiune a moralitatii in asa fel incat fiecare personalitate sasi poata desfasura activitatea nestanjenita si in conditiunile cele mai prielnic e in societate, fara sa incalce insa libertatile celorlalti” Respectarea normelor este o necesitate sociala care face posibila convietuirea s i cooperarea intre membrii societatii. Conformarea sau neconformarea (devianta) la norme constituie reactii ale individului fatza de comunitate. TRASATURILE NORMEI JURIDICE Norma ofera o directiva, indica o limita, ofera criterii, cristalizeaza o experi enta sociala. Trasaturile definitorii sunt: violabilitatea, generalitatea, impersonalitatea, t ipicitatea, imperativitatea, vizeaza un raport intersubiectiv. Violabilitatea – desi imperativa norma juridica este incalcata adesea; individul c are savarseste un act ilegal actioneaza cu dispretul valorii incluse in regula d e drept, caz in care va interveni forta coercitiva a statului – judecatorul are ro lul de a valorifica particularitatile spetei astfel incat prin decizia pe care o va da regula de drept sa fie recunoscuta ca detinatoare de adevar juridic. Norma juridica este o regula cu caracter general – adica e menita sa se aplice la un numar nedefinit de cazuri si persoane; e o regula tipica, altfel spus, prin c are se stabilesc drepturile si obligatiile participantilor la viata juridica, al e subiectilor raporturilor juridice, in general. Conduita prescrisa trebuie sa f ie respectata ori de cate ori sunt prezente conditiile si imprejurarile pe care le are in vedere. Norma juridica este o regula cu caracter impersonal – nu se adreseaza unor anumite persoane, prestabilite. Norma juridica are un caracter prescriptiv – stabileste o anumita conduita, care c onsta intr-o actiune sau incatiune in vederea realizarii unui anumit scop. Norma juridica este obligatorie, imperativa – e destinata sa stabileasca in societ ate o anumita ordine de drept; normele juridice asigura trecerea de la indicativ la imperativ. Normele juridice vizeaza un raport intersubiectiv – “modele abstracte si generale de interventie in relatiile interindividuale si de grup, astfel incat sa se obtina coordonarea conduitelor individuale cu aspiratiile valorice obiective estimate si totodata sa fie satisfacute si interesele materiale si spirituale ale marii m ajoritati a indivizilor din comunitate” (I. Dobrinescu, “Dreptatea si valorile cultu rii”, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1992) In functie de caracterul prescriptiv avem: norme-principii, norme-definitii sau norme sarcini si trebuie sa mai facem distinctia intre normele juridice si dispo zitiile individuale. Normele principii – se manifesta sub forma stabilirii unor principii cu caracter g eneral, care pot viza intregul sistem de drept sau o anumita ramura a dreptului.

Ca de exemplu, Tilul I al Constitutiei Romaniei, in care sunt consfintite si un ele prevederi de principiu, prin care sunt consfintite unele finalitati ale acti vitatii de stat: Romania este un stat national, suveran si independent, unitar s i indivizibil (art 1, al 1) din Constitutie) Dar norme-principii intalnim si in alte acte normative, referitoare la un anumit domeniu – ca exemplu, codurile (dar chiar si unele legi), care incep cu un capitol numit “Principii generale” – ale dreptu lui civil, ale dreptului penal etc. Normele definitii – sunt acele norme care definesc anumite concepte. Ca exemplu, i n Codul civil din 2009 este definita rudenia (art 405 si urmatoarele) Pentru a da un inteles unic in intreaga legislatie este definit acest concept pe ntru ca interpretarea normelor e in relatie cu acest concept si trebuie sa se ti na seama de sensul care ii este dat prin definitia din codul respectiv (sau lege a respectiva: legea privind evaziunea fiscala, ca exemplu, care defineste concep tul de “evaziune fiscala”) Norme sarcini – sunt acele norme prin care se stabilesc competenta, atributiile sa u sarcinile unor organe. Legile pentru aprobarea bugetului, ca exemplu, trebuie sa stabileasca sarcini si prevederi concrete, exprimate in cifre, privind elemen tele bugetului (venituri, cheltuieli, provenienta unora si destinatia celorlalte ) ceea ce inseamna ca normele juridice cuprinse in legile bugetare au caracterul unor sarcini deoarece stabilesc un cadru exact in limitele caruia se desfasoara activitatea financiara a organelor de stat si intr-o oarecare masura si a altor persoane juridice si a cetatenilor. In opera de legiferare sunt analizate valorile pe care normele le apara iar cand sunt propuse noi criterii valorice sau o noua experienta sociala sistemul norme lor juridice va cunoaste transformari care sa ilustreze juridic schimbarile inte rvenite la nivelul comunitatii. STRUCTURA NORMEI JURIDICE A. Structura logico-juridica: ipoteza, dispozitia si sanctiunea; nu toate normel e contin aceste trei elemente – nu exista o regula generala de organizare a normei juridice ca structura; diversitatea raporturilor juridice a ramurilor dreptului conduce implicit si la o diversitate mare a normelor care au diferite structuri . 1. Ipoteza este acea parte care stabileste conditiile, imprejurarile sau faptele in prezenta carora se cere o anumita conduita, precum si categoria subiectilor la care se refera prevederile dispozitiei. Ipotezele se diferentiaza in functie de gradul de precizie al formularii, astfel : - ipoteza strict determinata – prin lege se prevad toate conditiile pe care trebui e sa le indeplineasca o persoana pentru a se incadra; ca exemplu, stabilirea dre ptului la pensie de varsta, anticipata, de urmas sau invaliditate; - ipoteza relativ determinata – cand imprejurarile de aplicare a dispozitiei nu po t fi formulate in toate detaliile, cum ar fi in cazul emiterii unui mandat de ar estare cand exista temere fondata de pericol social, unde “temere fondata” are o evi denta determinare relativa; - ipoteza simpla – cand se are in vedere o singura imprejurare in care se aplica d ispozitia; - ipoteza complexa – cand se au in vedere o multitudine de imprejurari in care toa te sau fiecare in parte pot determina aplicarea dispozitiei. 2. Dispozitia (care exista intotdeauna) este acel element care prevede conduita ce trebuie urmata in prezenta ipotezei date, adica sunt evidentiate drepturile s i obligatiile corespunzatoare ale subiectelor vizate de norma juridica in cauza. Disozitia poate sa prevada fie savarsirea unei actiuni, fie abtinerea de la sava rsirea unor fapte, fie sa impuna o anumita conduita sau sa interzica o anumita c omportare (a nu face) sau sa lase la apreciarea persoanelor alegerea unui anumit comportament. Dispozitia poate fi strict determinata – stabileste categoric si fara nicio posibi litate de abatere drepturile si obligatiile subiectilor vizati si poate fi

Dispozitie relativ determinata – cand se prevad variante sau limite ale conduitei, urmand ca subiectii sa aleaga una dintre acestea (conduita dorita). 3. Sanctiunea indica urmarile nerespectarii dispozitiei normei juridice, urmari care sunt, de fapt, masurile ce se iau impotriva persoanelor care au incalcat le gea. In functie de natura raporturilor sociale reglementate, de importanta intereselo r, a valorilor aparate, de periculozitatea sociala, sacntiunile se disting din p unct de vedere al naturii si gravitatii lor: - sanctiuni penale; - sanctiuni administratice; - sanctiuni disciplinare; - sanctiuni civile. O alta clasificare a sanctiunilor se poate face dupa scopul acestora: - sanctiuni de anulare - urmaresc anularea actului ilicit; -sanctiuni reparatorii – urmaresc restabilirea situatiei legale anterioare sau rep ararea prejudiciului produs; - sanctiuni expiatorii – cele care prevad aplicarea unor masuri de constrangere in ideea ispasirii vinovatiei pentru fapta antisociala savarsita si prevenirii uno r noi incalcari. Dupa gradul de determinare sanctiunile pot fi: - absolut determinate – cele unde sanctiunea e precis stabilita si nu incape o alt a interpretare sau deviere de la aceasta; - relativ determinate – acelea care se pot stabili in mod concret dintr-un cadru m ai larg (sanctiunile penale, in general); - alternative – acelea unde cel care le aplica are de ales intre mai multe sanctiu ni (ca exemplu: inchisoare sau amenda); - cumulative – cele in cadrul carora organul de aplicare trebuie sa aplice doau sa u mai multe sanctiuni (ca exemplu: inchisoare si confiscarea averii). B. Structura tehnico-juridica se refera la forma exterioara de exprimare a conti nutului si structurii logice a acesteia, la redactarea ei, care trebuie sa fie c lara, concisa, concreta – are in vedere modul cum sunt enuntate normele juridice i n cadrul actelor normative. Normele juridice sunt cuprinse intr-un act normativ care poate fi lege, hotarare , regulament, statut etc. Acest act normativ e structurat pe capitole, sectiuni, articole. Pentru a stabili continutul normei este necesar sa coroboram texte di n articole si chiar legi diferite. Ca exemplu, o hotarare judecatoreasca penala se da in temeiul unor prevederi din codul penal, codul de procedura penala, lege a de organizare a justitiei dar si in temeiul unor legi speciale care reglemente aza anumite domenii (cum ar fi traficul de droguri si / sau de persoane, spalare a banilor etc) CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE Dupa obiectul pe care il reglementeaza: - drept constitutional, drept penal, drept civil, dreptul de proprietate, dreptu l electoral, dreptul comercial etc Dupa forta juridica: - norme din legi, norme din decrete, norme din hotarari ale guvernului, norme di n ordine ale ministrilor etc. Din punct de vedere tehnico-relational: - norme juridice complete – cele in care reglementarea este clara; - norme juridice incomplete – trimit spre completare catre alte norme; acestea nor me incomplete pot fi norme de trimitere – cele la care face trimitere norma initia la (sa zicem asa) si pot fi norme in alb – norma care trebuie sa apara pentru a co mpleta norma incompleta. Dupa natura conduitei pe care o prescriu: - norme juridice onerative – cele care prescriu in mod expres obligatia de a savar si o actiune; - norme juridice prohibitive – cele care interzic savarsirea unei actiuni, a unei fapte; acestei categorii ii apartine majoritatea normelor de drept penal, ca exe

mplu. Normele juridice onerative si cele prohibitive sunt norme imperative – nu exista p osibilitatea ca subiectele de drept sa deroge de la acestea. - norme juridice permisive – cele care, fara a obliga sau interzice in mod categor ic o actiune, o conduita, prevad posibilitatea ca subiectul sa-si aleaga singur o conduita, actionand dupa propria apreciere (ca exemplu: legea iti permite sa c eri orice pret pe autoturismul pe care vrei sa-l vinzi). Normele permisive sunt de mai multe categorii: - norme supletive – in ipoteza in care subiectul nu a ales singur conduita in limi tele stabilite de lege, norma este accea care stabileste reglementarea ce urmeaz a a se aplica (exemplu: daca sotii nu se inteleg asupra numelui pe care sa il po arte legea dispune ca fiecare va purta numele avut inaintea casatoriei); - norme de imputernicire (de competenta) – acele norme prin care se formuleaza anu mite drepturi si obligatii (competente / atributii) ale subiectelor de drept; ac estea stabilesc capacitatea si competenta subiectilor de drept, posibilitatea sa varsirii anumitor actiuni; - norme juridice de stimulare – stabilesc atribuirea de decoratii, premii lasand i n principiu, la aprecierea organului competent aplicarea lor concreta; - norme juridice de recomandare – sunt prevederi neobligatorii, adresate unor orga nizatii sociale autonome prin care sunt indemnate sa urmeze o anumita conduita. Normele permisive sunt denumite si norme dispozitive. Dupa sfera de cuprindere si natura reglementarii: - norme juridice generale (sau de drept comun) – au sfera cea mai larga si se apli ca tuturor relatiilor sociale din ramura respectiva a dreptului; - norme juridice speciale – cuprind un domeniu mai restrans de relatii sau anumite institutii; - norme juridice de exceptie – sunt cele care se abat de la reglementarea generala , admitand o reglementare diferita fata de dreptul comun si dispozitiile general e. Normele care au caracter special sau de exceptie trebuie interpretate in mod foa rte strict. Cracterul general, permanent si obligatoriu nu are alta menire decat de a apara valorile consacrate ale societatii, de a proteja interesele indivizilor, imprima nd o conduita de natura desfasurarii unei vieti sociale normale. ** Bibliografie: Introducere in teoria generala a dreptului, Ed All, 1998, Ion Craiovan si Ioan C eterchi; Teoria generala a dreptului, Ed Militara, 1997, Ion Craoivan; Introducere in studiul dreptului, Ed Servo-Sat, 1996, Horea Oprean; Dictionar explicativ si practic de drept, Ed National, 1997, colectiv

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful