You are on page 1of 20

Perspectiva (1

)
La sugestia unor elevi, am hotărât să predau o lecţie online cu un subiect obligatoriu pentru oricine are intenţia de a susţine examenul de admitere la Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu”. Este vorba despre construcţia PERSPECTIVEI obiectelor spaţiale. Nu-i un lucru ușor, și nu îmi propun să epuizez subiectul în acest tutorial, ci să subliniez câteva lucruri generale de care trebuie să se ţină cont pentru un desen corect geometric –da, perspectiva are mare legătură cu geometria în spaţiu. În plus, nu am de gând să descriutoate metodele de construcţie a perspectivei, ele sunt numeroase, ci voi vorbi doar despre cea pe care de-a lungul anilor de practică am descoperit-o ca fiind cea mai simplă. Este vorba despre metoda de construcţie a perspectivei care se folosește de un singur punct de fugă.

Ca suport de lucru, am ales un ansamblu de corpuri geometrice simple : șase cuburi, dintre care cinci urmează același aliniament -același punct de fugă- iar unul, nu. Spre ușurinţa lecturii grafice, le-am colorat diferit, după cum se vede în copia imaginilor albnegru pe care le vom utiliza : trei cuburi roz așezate la distanţe egale unul faţă de celălalt, două galbene, așezate tot la distanţe egale,dar retras, deasupra primelor și unul mov, adus mai în faţă și formând un unghi oarecare (45) cu regula frontului.

* LECTURA PLANULUI .Orice desen 2D respectă anumite reguli grafice ce-l face ușor de înţeles și/sau realizat de persoane diferite de autor. Grosimea de linii : cu cât un corp sau o muchie este mai aproape de privitor, cu atât va fi mai gros reprezentată, de exemplu : în vederea de sus, cu cât un corp este mai înalt (deci mai apropiat de privitor), cu atât va fi linia mai puternic trasată, în vederi același principiu este valabil. Linie întreruptă/linie plină :muchiile ascunse (situate mai sus, mai jos sau după alte corpuri sau plane) se reprezintă cu linie punctată sau întreruptă. În principiu, cunoscând aceste reguli, oricine poate descifra volumetria generală a unui ansablu de corpuri sau clădiri fără să aibă nevoie de vederi (acestea rămân, evident, necesare

dar raportul dintre ele poate fi citit și dintr-un plan bine realizat). iar pe verticală. ceva mai mare. tot ceea ce vedem clar încape într-un unghi de 37.5 grade. unghiul. Privirea umană se desfășoară între câţiva parametri : pe orizontală. acum să construim perspectiva : 1)ALEGEREA PUNCTULUI DE PRIVIRE. nu .Bun.pentru a afla înălţimea precisă a corpurilor.

fie ea oricât de redusă.5 grade (desenat cu verde) astfel încât să cuprindă obiectul pe care vrem să îl reprezentăm. decât fragmente din ea. în cazul nostru –prin centrul grupului de obiecte. dacă vreţi să cuprindeţi întreaga clădire trebuie să vă îndepărtaţi de ea.o clădire. Dacă nu mă credeţi.5 grade nu se mai surprind detalii. iar vârful unghiului este numit poziţia observatorului (O). de aproape: nu veţi surprinde. Direcţia de privire ar trebui să treacă prin centrul de greutate al obiectului privit. dar să nu “încapă” într-unul de 30º. Ne folosim pentru asta de două echere cu vârful suprapus : obiectele trebuie să fie cuprinse între limitele unui echer de 45º.depășește 50 de grade. privirea noastră este o proiecţie dusă princentrul de greutate al obiectului privit. Cu riscul de a spune platitudini : dacă vrem să vedem un obiect. în cazul de faţă cele șase cuburi. atât cât să “încapă în obiectiv” (se formează unghiul de care vorbeam). dintr-o singură privire. Bisectoarea unghiului (desenată cu roșu) este direcţia de privire. Concret : poziţionăm unghiul de 37. trebuie să ne uităm spre el  ! Altfel spus. . După această limită de 37. încercaţi să priviţi un obiect de mari dimensiuni. vederea nu este la fel de clară.

voi șterge toate liniile în plus.5) fiind deja un element fix. păstrând doar ceea ce este necesar : punctul de observaţie O și tabloul de perspectivă. În funcţie de distanţa la care este dus acest tablou faţă de punctul de observaţie (O). În următorul pas. limitele de vedere (unghiul de 37. *Atenţie! Acesta este momentul în care se decid. perspectiva va fi prea mică sau. Dacă la final. va fi pentru că tabloul de perspectivă pe care se bazează restul construcţiei nu a fost bine poziţionat.2)TABLOUL DE PERSPECTIVĂ. dimensiunile –limitele orizontaleale perspectivei ce trebuie realizată. Este evident că tabloul de perspectivă trebuie dus perpendicular pe direcţia de privire. imaginea rezultată va fi mai mică sau mai mare. de fapt. am ales-o pe cea marcată cu roșu ca fiind cea mai potrivită. mai grav. Dintre toate variantele. nu va încăpea în formatul foii de hârtie pe care trebuia desenată. Tabloul de perspectivă este o imagine mentală (o poză) pe care creierul nostru o înregistrează despre obiect sau pe care vrea s-o reproducă –cazul curent. . când desenăm perspectiva unor obiecte non-existente.

Toate dreptele orizontale situate într-o anumită poziţie în plan. se vor intersecta după un al doilea punct de fugă.3)PUNCTELE DE FUGĂ. Logic. streașina de pe faţada unei case sunt toate drepte orizontale (deci. se vor intersecta întrun singur punct. paralele) situate la înălţimi diferite. veţi observa că dreapta care le conţine este perfect orizontală. cum sunt pereţii majorităţii clădirilor). imprimaţi poza și prelungiţi apoi. cele două puncte de fugă. și dacă le vom prelungi. dreptele orizontale de pe cele două faţade : veţi obţine prin manieră empirică. să le numim F și F90. Dreptele orizontale de pe faţada adiacentă (laterală) ale aceleiași case. dacă un corp are două direcţii principale (perpendiculare. ale tuturor înclinaţiilor diferite în plan. există două puncte de fugă. De exemplu : tocurile ușii și ale diferitelor ferestre. Dacă uniţi apoi cele două puncte de fugă. numit punct de fugă. cel mai adesea. Ea se numește linia orizontului și include toate punctele de fugă. Serios. privită din același punct și după acceași direcţie. faceţi o poză a unei case în care cuprindeţi două faţade. “fug” în perspectivă spre un punct foarte îndepărtat de privitor. Linia de orizont este elementul esenţial al .

trebuie să ducem proiecţii dinspre punctul de observaţie O înspre muchiile exterioare ale ansamblului. prin punctul O vom duce câte o paralelă la ambeledirecţii principale. De multe ori. formatul foii pe care desenăm nu ne permite să lucrăm cu ambele puncte de fugă (unul nu ne încape în pagină). Acolo unde aceste paralele intersectează tabloul de perspectivă. Deci. vom opera doar cu unul dintre ele. vom obţine cele două puncte de fugă. cel accesibil iar înclinaţia cealaltă (cea care se formează spre punctul de fugă inaccesibil) o vom deduce din prima. F și F90. Ce-i de făcut? Evident. Punctele de fugă depind exclusiv de poziţia observatorului (faceţi testul schimbând poziţia din care fotografiaţi aceeași casă). 4)CONTURUL APARENT /Proiecţiile muchiilor. Pentru a încadra cu precizie viitorul desen pe foaia de lucru.5 cu care începusem : acestea sunt limitele desenului pe care urmează să-l execut și paginarea trebuie să înceapă de aici.tabloului de perspectivă. însă. Când spun “muchiile exterioare” mă refer la muchiile cele mai apropiate de laturile unghiului de 37. Unesc O cu .

vor fi multe linii și puncte și s-ar putea să vă pierdeţi. nu măsuraţi cu linia sau echerul. încep paginarea desenului pe foaia finală. Cu acestea. Botezaţi diferitele puncte cu litere sau coloraţi-le diferit. ci luaţi măsurile pe o bucată de hârtie suficient de lungă. obţinând limitele desenului – Ls și Ld. notându-le cu creionul și transferându-le apoi. . în milimetri. cel puţin la început.muchia laterală din stânga a cubului roz și apoi O cu muchia lateral-dreapta a cubului mov. *Un sfat : când treceţi punctele aflate pe foaia de lucru pe foaia “curată”. notând toate punctele obţinute pe o linie orizontală (vom discuta imediat).

restul le putem duce. pe o orizontală numită linia orizontului. despre care am vorbit mai sus. până intersectează tabloul de perspectivă și obţinem proiecţiile muchiilor respective înadevărată mărime α1 și α2. Prelungim. să considerăm că avem de desenat doar cele 3 cuburi situate la primul nivel (cele roz). Odată ce avem limitele verticale între care se desfășoară corpul (punctele prin care trec muchiile sale). Vom trece toate aceste puncte pe foaia de lucru. punctulα(alpha) este foarte important : aici vom poziţiona înălţimea reală (luată din faţadele date) pe care o are obiectul pe care vrem să îl desenăm. respectiv dreapta. Se poate spune că ele fac parte dintr-un singur bloc. pe o hârtiuţă.metoda ce se foloseste de un singur punct de fuga ] . alături de punctul de fugă și limitele desenului. ale blocului de cuburi (ambele se văd de sus ca segmente). ducând vertical. trebuie determinată întinderea lui pe orizontală. Proiecţia muchiei laterale din stânga o avem deja (Ls). spart în trei bucăţi. altfel spus. planul vertical lateral din stânga. înălţimea lui. obţinând conturul aparent al blocului de cuburi : Ls-R1-R2-R3 sunt puncte prin care. Locul în care planul feţei laterale a cubului intersectează tabloul de perspectivă. notăm principalele cote ale obiectelor desenate. vom obţine muchiile corpului. deci. Perspectiva (2) [ continuarea lectiei de Perspectiva .Pentru început. Separat. 5)ÎNĂLȚIMEA REALĂ.

1. în funcţie de înălţimea (cota) de la care privim obiectul. Perspectiva ASCENDENTĂ : obiectul privit se află deasupra cotei observatorului. De exemplu. Este cazul celui ce privește de la etaj un grup de case.** Sunt trei cazuri principale de perspectivă. atunci când privim o casă situată pe culmea unui . În cazurile în care diferenţa de înălţime este foarte mare (de exemplu. avem de-a face cu perspectiva aeriană. Perspectivă DESCENDENTĂ : cota de privire este deasupra obiectului privit. 2. când punctul de observaţie se află într-un elicopter. sau la etajul al 30-lea al unei clădiri).

în perspectivă. Hprivire se calculează de obicei la 1. Unim punctul de fugă F cu extremităţile cubului care ne interesează. obișnuită) au muchiile situate pe aceleași drepte verticale. muchiile orizontale laterale. observatorul aflându-se la baza dealului. În cazul de faţă.deal. ascendentă. Un caz particular este cel al perspectivei privite “de la înălţimea ochiului”. Vom începe prin a desena faţa laterală din stânga a cubului de jos. marcate.50 1. Perspectiva OBIȘNUITĂ : cota de privire se situează undeva între cota minimă (a solului) și cea maximă (cornișa) obiectului privit. vom obtine conturul blocului format din cele 3 cuburi. Unind punctele obţinute. Atunci când lucrăm la scară perspectiva unei clădiri obișnuite. cu linie punctată albastră. descriind. Se observă că obiectele privite din același punct dar de laînălţimi diferite (perspectivă descendentă. Baza obiectului (soclul. ca și în plan.70 m. . muchia de contact cu solul) nu se vede. Pe o verticală coborâtă din α1 poziţionăm segmentul pe care am notat toate cotele diferite ale obiectelor (luate din faţadă și marcate cu portocaliu). sub linia orizontului. vom discuta perspectiva descendentă. practic. 3. Următorul pas este să coborâm din punctele Ls și R1 proiecţiile verticale ale feţei laterale a cubului.

Acum. vom reveni în plan și vom duce proiecţiile muchiilor verticale ale diferitelor cuburi care se înscriu în volumul obţinut mai sus. * Verificarea corectitudinii desenului este următoarea : unind punctul obţinut pe faţa cubului . ce aparţin ambelor feţe ale volumului (din faţă și din spate). și vom coborî din ele verticalele corespunzătoare. Ca și înainte. vom trece punctele pe linia orizontului.

inclusiv cele ascunse privirii (desenate punctat) ar trebui să obţinem imaginea celor 3 cuburi în perspectivă. și să ștergem apoi cu guma liniile ajutătoare.după coborârea proiecţiei muchiei cu punctul de fugă. Este important să unim cu atenţie punctele obţinute. Întărind liniile corect obţinute. pe rând. Altfel spus. . ar trebui ca dreapta să treacă prin proiecţia verticală a muchiei din spate. pentru a le obţine pe cele din spate. este suficient să determinăm doar proiecţiile verticale ale muchiilor din faţă și să unim punctele corespunzătoare cu punctul de fugă.

Coincidenţa face ca anumite linii importante să se suprapună. iar construcţia se va desfășura între alte cote (pentru că aceste cuburi nu ating planul orizontal). Vom utiliza exact același procedeu ca și mai sus : determinarea în plan aproiecţiile feţelor în adevărată mărime α3 și α4. proiecţiile muchiilor care limitează planele verticale. iar altele să fie foarte aproape una de cealaltă.Urmează cele două cuburi galbene situate peste primele. . Atenţie : segmentul care conţine înălţimile obiectului este identic cu cel din cazul de dinainte. dar el va fi amplasat în alt loc pe linia orizontului.

.

plus folosirea cotei în adevărată mărime. se procedează identic : proiecţia verticală a muchiei interioare.Pentru determinarea grosimii “cojii” cubului. .

imaginea în perspectivă a celor 5 cuburi ar trebui să arate ca mai sus. .După curăţarea desenului de toate liniile de construcţie.

doar unul din punctele de fugă este accesibil. vom desena în perspectivă ultimul obiect din compoziţia de cuburi. Din nou. în perspectivă. . cel mov.În continuare. Asta înseamnă că. Le vom determina ca și până acum : paralelele duse prin punctul de observaţie la laturile cubului intersectează tabloul de perspectivă în F2 și F290. muchiile lui vor “fugi” spre altă pereche de puncte de fugă. Se observă că el are altă orientare în plan faţă de corpurile de până acum.

(beta). Mare atenţie. obţinând proiecţiile muchiilor respective în adevărată mărime β 1 și β 2. Corelându-le cu proiecţiile verticale deduse din plan. la unirea punctelor . prelungind planele verticale în care sunt incluse feţele laterale până intersectează tabloul. ar trebui să obţinem conturul cubului în perspectivă. în care punctul de fugă este situat între limitele verticale ale obiectului. *Aici întâlnim un caz particular al perspectivei. deci.astfel vom utiliza tot metoda descrisă mai sus.

. din nou (grosimea de muchie. compoziţia de cuburi ar trebui să arate astfel : Spre norocul tuturor. se află în acelasi punct ca si adevărata mărime β1 ).oare reusiti sa il desenati singuri.. marcat foarte clar in planul si fatadele de la care am inceput. dupa aceasta lectie? Tuturor celor care au avut răbdare să parcurgă toate explicaţiile : spor la lucru folosind aceasta metoda ! . inclusiv al meu. pentru ca lipseste suportul pe care stau cuburile.determinate! Unele drepte se suprapun. marcată cu altă culoare. Acestea fiind zise. Apropo : desenul nu e terminat. Sper ca imaginile sunt suficient de clare. nu toate perspectivele sunt atât de complicate! Am vrut să ating în această (luuungă) lecţie problemele cele mai spinoase și să explic pe îndelete mecanismul perspectivei.