ACTUL

I

Tabara Regelui Buer. Corturi ostasesti intinse lungul scenei. in fund, 0 i ntaritura ..

de-a

Scena Hiram,

1

Tigrolies, dupd ce au ceroetat de pe intiiritura earea, 58 intorc ;;i coboard spre corturi,

(privind in jur): Ce tacere adinca.,; Nimeni nu se misca prin tabara ... Nici 0 soapta nu razbate din COTturi... TIGROLTES: Toti asteapta infrigurati intoarcerea soliei din ta bara vra j masa, HIRAM (nelini$tit): Numai de s-ar intoarce odata. TIGROLTES: Numai de s-ar intoarce eu vesti bune. HIRAM: Ai vreo nadejde ? TIGROLTES: Fiecare nutrim cite una. HIRAM: Tu, pe care? TIGROLTES: Ca de aceasta solie atirna sfirsitul razboiului. , Fie prin parasirea luptei, fie prin intetirea e1. HIRAM: Nu-nte1eg! TIGROLTES (ariitind spre fund, dincolo de intiiriturii): Daca blestematii aceia nu vor primi schirnbul, tot ce ne mai ramine de facut e batalia hotaritoare. Daca-l primesc, cu-atit mai bine pentru ei. HIRAM: Si pentru noi. Cad daca-l primesc, biruinta va fi in chip neindoielnic a noastra. Daca nu, ramine sa hota:asca sfirsitul indoielnic al 1uptei de partea cui va fi ea.
HIRAM

71

Ai dreptate. 0 Iupta 0 poti incepe oricind, dar nu 0 sfirsesti decit atunci cind se poate. Mai bine ar fi sa. se-nvoiasca, HIRAM: Mai bine, de bun a seama, (Cliitinind din cap.) Cine stie Insa daca schimbul aeesta e si pe placul zeilor. TIGROLTES: Pina acum nu mi s-a parut sa ne fie potrivniei. HIRAM: Dar nici b~n~voito.ri. .F;trr:_ieam in jurul cetatii vra], mase de lum intregi ~1 mea nu ne-am ales eu nimic. Norocul luptelor s-a-mpartit deopotriva intre noi si dusmani. ' TIGROLTES: Cu toate . acestea, deunazi, cintarul cerese a-nclinat de partea noastra. Ne-a cazut in miini 0 prada rara, la care nici n-arn visat. HIRAM: Vorbesti de Abatirs? TIGROLTES: Da l Vorbese de Abatirs, fiul lui Dropix, regele dusman. HIRAM: Ai fost parca si tu printre eei ce l-au prins? ! TIGROLTES: Am fost.si eu. HIRAM: Povesteste-mi intimplarea. ($i se a$azel pe un bloc de piatra. praviilit printre corturile taberei. ) TIGROLTES (se a$aza $i el): N-am prea multe de povestit. Iesisem din tabara cu citiva pedestrasi. De doua, trei zile luptele se mnlcomisera, si cum ne omora uritul, pornisem sa cutreieram poienele dupa vinat. Am luat-o de-a lungul riului in sus, pierduti prin frunzare. Zorile abia mijeau si ierburile inrourate ne umezeau curelele de pe glezne. Tot inaintind prin desisuri, ne infundaram in padure, Vinat insa, aproape de loco Ajunsern lingun izvor. Acolo, pentru di ne departasem de tabara, am poruncit alor mei sa se ascunda printre tufe si sa astepte, Nu mult dupa aceea un tropot sprinten ne smulse din toropeala si ne trezi luarea-aminte. Din ce in ce mai aproape, tropotul i9i facu vad printre ramuri si scoase la iveala, in Iurninisul izvorului, un calare] invelit in atlas. Calaretul smuci friul si opri calul, Apoi sari usurel din sea si se apleca asupra sipotului. Cind 19i oglindi fata in apa stravezie, il recunoscui. Era Abatirs, fiul nevirstnic al lui Dropix. 11 zarisem adesea sus pe meterezele dusmane, scrutind batiiliile. De asta-data il vedeam la doi pasi de mine. Fiul regelui dusman, printul Abatirs, era in puterea noastra, la
TIGROLTES:

1

un salt de ascunzatoarea mea. M-am inteles din ochi cu ceilalti. Banuiau ~i ei prada rara ce ne-a cazut pe neasteptate in miini, De aceea, cind copilul se pregati din' nou sa-ncalece. n-a mai fost nevoie sa dau semn. Tabarisera toti asupra lui. Urmarea 0 stii. HIRAM: 0 stiu. Lsati adus legat zdravan inaintea lui Buer. Privirea lui era inspaimintata ca a unui ied incoltit. Tar din ochi i se prelingeau lacrimile ca rasina din scoarta crestata, TIGROLTES:' Nu-i de mirare. Stia ce-l asteapta. HIRAM: Lui Buer, in schimb, ochii ii ride au de bueurie cum rid noaptea bufnitele puse pe dragoste. TlGROLTES: Nu-i de mirare. Stia ce i-a cazut in miini. Abatirs nu e. 0 prada ca oricare alta. E cea mai de seama din toata tabara dusmanilor. HIRAM: De-aceea a si 'trimis Buer solia. TIGROLTES: Vezi bine ~ ca sa-i propuna lui Dropix un schimb. El sa se dea invins, predindu-ne cetatea, iar noi sa-i inapoiem fiul, Abatirs e singurul lui urmas. $i acest urmas e acum in miinile noastre. Atirna, prin urmare, de noi sa-i spulberam sau nu neamul. Schimbul prop us e deci cit se poate de simplu, Ori una, ori alta. Ori cetatea, ori Abatirs, Alta iesire nu e. (Se ridica.) Oricum, dupa prinderea lui Abatirs, noi sintem in cistig, iar ciinii de colo in pierdere. HIRAM: In cistig numai daca se invoiesc cu schimbul. ($i se ridicii ~i el, dar tot nelini$tit $i plin de indoieli.} TIGROLTES: Se vor invoi, caci altfel Buer nu-l va cruta pe Abatirs. Doar nu va fi Dropix atit de nerod, lncit sa-?i' jertfeasca urrnasul. Mai ales ca nu are decit unul singur. Pe cind cetati ~ destule altele. HIRAM: Da, dar de pierde cetatea asta pentru care ne razboim acum, va fi mereu la cheremul nostru. TIGROLTES: E drept. Dar tot atit de drept e ca daca-l pierde pe Abatirs, pierde pe veci si orice nadejde de razbunare. [Paued.} Sa fii tu in locul lui Dropix ce-ai face? HIRAM: N-a:;; sta pe ginduri. Mwa~invoi fara doar si poate. Mai mult iti primejduiesti tara daca-i jertfesti stapinul de miine, decit daca-i pui in joc stapinirea vrernelnica de azi.
73

.1

TIGROLTES:

La fel am socotit si eu cind am spus di nadajduiesc in sfirsitul apropiat al razbciului. La fel a socotit si Buer .cind a ho~arit triI?it~erea so~iei: (ti zare$te pe Buer pnntre corturi.} Dar iata-l pe batnn. Se-ndreapta iucoace. HIRAM (punindu-$i mina strea$ina la ochi, ca sa vada mai bine): Singur, sau numai mi se pare? TIGROL TES : Singur. HIRAM: Ciudat. Buer singur e un lucru neobisnuit printre corturile noastre. Cum de-a iesit prin tabara fara Kleomede? . TIGROLTES: Ma-ntreb si eu. Nici umbra nu e mai lipita de trup ca batrinul aeesta de fiul lui. n poarta pretutindeni cu el. Si-n tabara si-n razboaie. La joeurile tinerilor, Buer sta pe marginea arenei si soarbe din ochi sprinteneala de cerb ttnar a fiului sau, Cind ostenii se iau la-ntrecere eu areul pe tarmul marii, regele e intotdeauna de fata, privind eu nesat eum Kleomede arunca eel dintii si de prima data sageata in inima tintei. HIRAM: Adevarat. Kleornede i-e drag regelui ca ochii din cap. Macar ca, venind pe lume, I-a lipsit ~j de sotia stinsa-n durerile facerii, si de nadej dea altor eopii. TIGROLTES: CU ee a mihnit intii, Kleomede a bucurat pe urma, Venirea lui pe lume i-a adus regelui noroe. De cind i J-au dat zeii pe copilul acesta, sortii au cazut mereu de partea lui. Cetatile noastre n-au mai cunoseut nici foamea, nici seeeta. Femeile noastre au avut pintecul reavan si darnic - iar cimpurile s-au leganat mereu incarcate de roduri. HIRAM: Numai cu blestematul de Dropix lucrurile nu ne-au mai mers cum ne asteptam. Numai in razboiul eu el noroeul s-a lasat cam mult asteptat, Sa se fi destramat harul lui Kleomede? Sa-si fi luat zeii bunavointa de la tinarul print, purtatorde noroe? ' TIGROLTES: De ce spui asta? Kleomede ne poartii si acurn, ca si mai-nainte, acelasi noroe. Au nu noroe se cheama prada rara ee ne-a cazut deunazi in rniini? Nu noroc s-ar putea numi prinderea lui Abatirs? HIRAM: Clta vreme solia nu s-a inapoiat eu raspunsul, nu stiu cum sa 0 numese.
74

1

TlGROLTES

(incuraJator): ~ume~t~:o noroe! tu cum 0 numese toti ostenii l

Numeste-o

~l

See n a a 2-a A ceiasi, B uer.

Nu se vede nimie, vinjoase capetenii ? Nu s-a ivit nici un sernn de predare pe-ntariturile dusmane ? HIRAM: Nici unul, Buer. BUER: Totusi, ar fi vremea sa fluture steagul alb. Totusi, ar fi ~remea sa se vada eel trimis eu cheia cetatii, HIRAM: Scormonim zarea de multo N-am zarit insa nimie pin-acum. ~~~ci semnul, ~nic! f~rfota ~nei .pre~ari. Portile cetatii dusmane sint inchise ca 51 mai-nainte, Intiriturile ei stan mute ca miresele di.r~ra nu le plac petitorii. TIGROLTES: Esti prea grabit, stapine, Ochii iti ard de neastimpar ea niste flaeari. Narile iti fierb de neliniste ca roibilor necalariti ce se framinta sa scape din ehingi. Ai rabdare, Solia abia a avut vreme s-ajunga in tabara vrajmasa. EUER: Ba a avut sa se si intoarca, (lndrePtindu-~i privirea spre Hiram.) Ce spui, Hiram, tu, eare esti intotdeauna pus pe indoieli? HIRAM (cu bdtrineasca in!elepciune): Ce sa spun? Daca cei ee sint asteptati ar fi la fel de iuti de picior precum sint de iuti la dorinta cei ce-i asteapta, soliile ar ajunge intotdeauna inapoi. inainte de-a fi sosit la locul unde au fost trimise. EUER (cuprins de 0 vadita agitajie, ca in preajma unui mare eveniment): Luni intregi am asteptat, Luni si saptamini am avut rabdare. Acum stau ca pe jaratic. N-am astimpar nici cit jderul flamind care pindeste pastravul pe sub pietre. Vreau sa pun 0 data capat razboiului trindav. Am lincezit destul sub zidurile blestemate. Abia astept sa sftrsesc pinda aceasta taraganata, sa pun straji in cetatea cucerita si sa-mi vad de drum. {Pauzd. Apoi, cu fata inflorita de un zimbet.} Dar bine ca-mi amintii 1 Ia spuneti-mi, caruia din voi doi
BUER: 71)

sa-i las in grija tntaritura noului hotar, cind ne vorn intoarce acasa? (Pune mina pe umarul lui Hiram.) Tie, Hiram, trestie mladioasa, indoita de toate turtu. nile, dar nedezradacinata de nici una? (Lar acum pe bratul lui Tigroltes.) Tie, Tigroltes, mistret stngeros haituit in lupte inversunate, dar inca neatins de nici un vinator ? Cum ati hotarit ? TIGROLTES: Nicicum, 01 rege, Vom hotari la vremea cuvenita, HIRAM: Dupa ce ne vom vedea in stapinirea cetatii, BUER: Lucru ce nu mai poate sa-ntirzie multo HIRAM (dus pe ginduri): Lucru ce atirna deocamdata de Dropix. BUER: Ceea ce are Dropix de facut nu e decit un simplu semn eu capul ca se-nvoieste, Atita tot. Solia e doar limpede. Oamenii mei n-au a-i spune lui Dropix decit doua euvinte: "Cetatea sau pruncul !" - "Luati cetatea" e tot ee are Dropix de raspuns. Nu-nteleg atunci de ee zabovesc atita trimisii? Cind se vor intoarce, ii voi pune-n lanturi. Drept pedeapsii pentrr,r intirzierea lor. HIRAM (ca mai sus) : Nu e atit deusor de dat un raspuns, BUER: De data aeeasta nu e vorba de dat un raspuns : ci raspunsul. Caci numai unul poate fi, si aeela nu cere multa bataie de eap. (Lui Hiram.) Sau crezi poate ea Dropix mai sUi pe ginduri sa se-nvoiaseii? HIRA.M: Sa nadajduirn cit nu. BUER: Eu sint sigur ca. nu. De buna seama, schimbul nu e pe placul lui. Parca-l vad eum J~i musca pumnii de furie di lucrurile au luat 0 asemenea intorsatura. Parca-l aud cum blestema zeii eii l-au parasit si, silindu-l sa piarda cetatea de hotar, au trecut de partea mea. Dar nu e nimic de faeut. Decit sa-ti fringi inima, mai bine-ti rupi mina. Dropix si-o va rupe, fiindca mina mai are, pe cind inima numai una - si aceea e Abatirs. Si Abatirs e in puterea mea. Stau eu spada ridicata deasupra copilului si nu astept decit raspun~ul tatalui ca s-o inlatur. (Rizind.) Sarrnanul Dropix l Cit trebuie sa fie de-nveninat! Dupa ce mi s-a-mpot~vit indaratnic atita vreme, iata ca dintr-o-data e nevoit sa se dea batut. Si nici macar pe calea arrnelor. Ci oarecum prin el insusi. prin usurinta fiului sau.
76

OLTES: Sau mai TIGR . Acelasi lucru. BVER .,

bine zis: prin norocul nostru. Noroeul unuia nu e dedt cealalta £ata . ~ vb a nenorocului cel,:lla 1t. D u~a cum za ava ~o1'1 r;u.e 1 or decit cealalta fata a grabei ell care Dropix a primit schimbul. Trimisii nostri s-or fi lasat amagiti de cine stie ce bauturi sau gi1cevi ostasesti. Am, asadar, dreptate sa fiu minios pe ei. Lenevia lor se cuvine pedepsitii. Sa le fie tuturor de-nvatatura, (Ies tali trei.)

See n a a 3-a Kleomede singur, Intra in scem1- p"intre intdrituri, trece nelini~tit tntr-o parte, apoi tncealaWi.. Are in m£na ·0 floase alba, pe care 0 jriimtntti !'nty-una. KLEOMEDE:

Cit oare rna va mai framinta indoiala? Ce ~arpe nestatornic mi-a-ncolacit sufletul de nu rna mai multumeste nici una, nici alta? Cine sint eu fat a de eel ~e-a~ fost? Acela incaleca armasarul eel mai focos si gonea eu hohote de ris intre tinerii taberei - eu rna feresc de toti si caut ungherul eel mai singuratic. Acela se lua la-ntrecere in nisipul arenei eu ceilalti, nepasator la toate - eu umblu, invaluit de tristete, dupa umbra si liniste. Care din doi e Kleomede eel adevarat? (Ridicindu-~i fata.} Vorbeste, fintina netulburata a cerului! Arata-mi-l in oglinda ta pe eel cautat ] (Indrepiindu-se spre un 'copac.} Vorbeste, ulm singuratie! Spune-mi in care din doi sa rna reeunosc! In osteanul nevirstnic de pina rnai ieri, sau in strainul intunecat de astazi ? Sint ca un sul nelinistit. Umblu printre doua urzeli si nu rna pot impleti in niei una. (1 ncercind sa-$i alunge acesie ginduri.). Dar se va-ntoaree solia, si-atunci poate rna voi Intoarce si eu la eel care eram. Caci daca soli a se-ntoaree, el pleaca, si 0 data eu plecarea lui se va destrama si nelinistea mea ... (Cuprins din nou de indoieli.} Se va destrama P.r. Cine stie? .. Poate ea nelinistile sadite-n mine de prizonierul eel non vo~ ramrne chiar daca el pleaca l Si-atunci? Ce rna VOl face atunei? (H otarit.) Mai bine-ar fi de nu s-ar 77

mai intoarce niciodata solia. (Bruse} dindu-~i seama de eeea ee a spus.} Vai, dar asta ar tnsemna ... ar ins emna... plecarea lui pe veci... (Descumpanit, se asaza pe blocul depiatra.) Adineaori m-am strecurat Itnga cortul in care sta si-si asteapta soarta. Mi-am desfacut cu pumnalul un ochi in pinza cortului si l-am privit. Sedea trist printre pietre. Din cind in cind, isi seutura capul, si-atunci ii tresarea pe frunte parul ~irliontat. l~i framinta bratele intr-un zbucium necontenit.' Si m-am vazut deodata pe mine in el. M-am vazut in locullui, prins eu de ostenii lui Dropix - si m-a cuprins o ura impotriva tuturor legilor ostasesti, impotriva tuturor acestor orinduiri care pina mai ieri imi erau atit de scumpe. Si m-am vrut prietenul dusmanului meu - prietenul acelui prieten pe care de atita vreme-l doresc. (Se ridiea, prada unui mare zbucium liiuntric.) O! Cita zbatere! Cita framintare ! Trebuie sa-l urasc pe Abatirs, si iata, rni-e cu neputinta. Eu, care pina mai ieri rivneam biruinta singeroasa asupra dusmanului, acum doresc ... doresc ... vai mie !... nu stiu nici eu ce doresc ... Sint incarcat de nelinisti ca un nor de trasnetele furtunii ce sUi sa se deslantuie ...

See n a a 4 a
w

Kleomede BUER: Aid KLEOMEDE BUER:

Buer, care intra din partea opusa a scenei,

Aiei. Pe unde-ai ratacit pin-acum? De cind iubesti singurata tea mai mult dedt tovarasia batrinului tau razboinie? ' KLEOMEDE: CU adevarat singur nu esti dedt in tovarasia , unui razboinic. BUER (ingrijorat) : De citva timp te abati mereu din drumul umblat. Te strecori mereu printre ceilalti, ca si cind ai cauta un loc unde sa nu te tulbure nimeni. IF feresti privirile de parc-ai vrea s-ascunzi 0 taina cunoscuta numai de tine si pe care te temi sa nu 0 afle si ceilalfi.

erai, fiuI meu? ($i inainteaza cu dragoste spre el.) ( scufundat in sine ca-nir-un riu tulbwre) :

.

Esti cupnn~ de 0 neliniste ciudata, Ti-s gindurile dne stie un de sr privirile mereu innegurate. KLEOMEDE (face. cu m}na. un g!,st vag, ca si cind ar ahtnga niste negun): Paren, tata. BUER: Nu sint pareri, Aceasta tristete a ta nu e parere. Aceasta umbra de pe fata ta nu e vedenia unui tata ingrijorat. Ce se I?etrec~ cu ~i~e? KLEOMEDE (la fel ~ca adtn.eaor~): Nlmle.' BUER: Mi se pare ca nu mal avem aceleasi ginduri, Kleomede. KLEOl\1EDE: De ee spui asta, tata? Le avem. Dar poate ca le avem in chip felurit. BVER: Nu te-nteleg. Stau si te privesc si nu rna pot durniri. A creseut Hngel tine 0 alta fiinta. Si fiinta aceasta i~i arunca umbra-i peste tine, incit abia te mai recunosc. Te cufunzi din ce in ce rnai rnult in snopul acela de-ntun erie din jurul tau. In curind te voi pierde eu totul din ochi. in fata mea va ramine nurnai tinarul aeesta nou, incarcat de umbre si taceri neobisnuite. KLEOMEDE (ridieit in sfir~it ochii spre tatal situ): Ce vrei sa spui? BUER: Nu vreau sa spun nimie. Iti privesc doar chipul innegurat si rna gindese la zburdalnicia ta de pin a mai ieri. )\Hi uit la camasa asta de fir si rna gindesc ca ptna mai ieri nu dezbracai niei macar in somn platosa de arama. Ma uit la floarea pe care-o rasucesti mereu intre degete si rna gindesc la arcul de care pina. rnai ieri nu te desparteai. In vechiul meu ostean a-ncoltit o faptura necunoscuta, ee creste din tine ca jneapanul din trunchiurile brazilor fulgerati, KLEOMEDE: Sint in virful stincii, la fel de neclintit. BUER: Esti in virful stincii, dar stingher si batut de vinturi. De ce nu te mai arunci in sea, ca altadata, si nu mai gonesti, in fruntea tinerilor' de seama ta, pe .marginea marii, pina ce caii cad istoviti? KLEOMEDE: A9 goni, dar tropotul cailor imi rasuna-n timple ca un latrat de moarte nesuferit. BVER: De ee. nu te mai rasucesti in praful arenei, prins in mtreceri, eu muschii arsi de soare si eu stralucirea veseliei pe obraz? ' , KLEO~EDE: ~9 cadea infrint, cad nu mi-ar fi gindurile la mtrecen.
A •

78

79

Te privesc si nu te-nteleg. (chinuit de aiitea intrebari cite roiese si in el si imprejurul lui): Nu rna. mai privi si irltelege-~~! BUER: Ceea ce se petrece cu tine e peste intelegerea mea De ce. te-ai lepadat de eel de pina mai ieri si te-ai p:es:hlmba:!ntr-u~uI nou? De ce ti-ai Inlocuit irnbracamlllt~a ~sL~a~easca, u hame~e a~e~tea de print pa~nic? e De ee ai parasit vechea ta albie ~1 ai luat tiparul aeestui mal nou? KLEOMEDE (smulgindu-se dintr-odata din sine insusi cu Un !ipat in care se amestecd reuolta, reprosul, dis'p;rarea): De ce l-ai adus pe el in tabara, tata, de ce l-ai adus? BVER (U prive*te nedumerit }: Pe e1? Pe care el, Kleomede? KLEOMEDE: Pe prinsul vinatorilor pedestrasi l Pe Abatirs! BVER (riios, ca un veehi razboinic ce e): Pentru ca e fiul ciinelui de Dropix! KLEOMEDE: Rau ai faeut, tata, ca 1-ai adus. Rau de tot ... Daca nu-l aduceai, nu schimbam platosa de arama eu camasa asta de atlas. Nu paraseam prundisul aurin al arenei si niei armasarii infladirati de pe 'marginea marii, Ramtneam ostasul tau nevirstnic, nedeslipit de tine, ostasul meu carunt.i. Dar l-ai adus in tabara pe el, l-ai purtat inspaimintat prin fat a mea si totul s-a schimbat pentru mine. ., BUER: Abatirs nu e eel dintii prizonier pe care-l vezi in viata ta, fiule. Oricit de tinar si de neincercat ai fi trebuie sa te obisnuiesti eu astfei de privelisti razboiBUER:

KLEOMEDE

ruce.

Sint obisnuit cu ele, tata, Dar oricit de obisnuit a~ fi, privelistea noului tau prizonier a trezit in inine ceva ciudat si nelarnurit. Cind l-am vazut pe Abatirs, ttrit in prund la picioarele noastre, rn-a cuprins deodata 0 simtire necunoscuta rnie. BUER (u!jurat): Asta e tot, fiuIe? O! Atunci e limpede l Eu rna temeam de lueruri mai adinci. Temerea mea a fost neroada, Nu e nimic, Te-a cuprins doar un pic de mila la vederea unui eopil inlacrimat, tirit prin fa]a cortului meu regal. KLEOMEDE: Abatirs nu e un eopil. EI are virsta mea. BUER: ;;i tu nu esti inca tot un copil, nevirstnicul meu tovaras? ,
KLEOMEDE: 80

De cl.nd l-~i adus in tabara, nu I?ai sint. S:a trezit in mine cmeva care doreste mar mult decit tovara~ia un or tineri jucausi sau a un or razboinici singero~i. Cineva care doreste un prieten adevarat ~ si-l cauta pentru a-si putea raspunde intrebarilor, indbielilor, nedumeririlor. BUER: Nu sint eu eel mai bun prieten al tau, Kleomede? tntreaba-ma si voi raspunde eu la toate nedumeririle si [ndoielile tale. KLEOMEDE (GU un simbure de speran!a).' 0 sa poti, tata? BUER: De buna seama, Kleomede. J{LEOMEDE: Atunci raspunde-mi : ce rost are razboiul acesta nesfirsit? BUER (scriinind): Trebuie sa-l darim pe dusmanul meu de moarte, Dropix! KLEOMl'..DE: Dusman de moarte? De ce Dropix e dusrnanul tau de moarte? BUER: Pentru ca fatal lui a fost dusmanul .de moarte al tatalui meu, iar fiul lui e dusmanul de moarte al fiului meu. KLEOMEDE (eade din nou, dezamdgit, in paienjeni[>ul tndoielilor sale): Raspunsurile tale nu-mi ajuta la nirnie, tata ! Abatirs - dusmanul meu de moarte? - nu-nteleg. Mi-am vazut dusmanul de moarte cu ochii si n-am inteles rostul ac~stui razboi care nu mai are' sfirsit. BUER: Ti-ai vazut dusmanul de moarte si tu, in loc sa' te bucuri, te framinti prins in intrebari ca-ntr-o boala, KLEOMEDE: Privelistea lui Abatirs facut prizonier m-a-nbolnavit. . BUER: in loc sa te faca si mai trufas decit erai. Ce n-as fi dat eu sa am, la vl~sta ta, buc~ria de-a-l fi vazut' pe Dropix tirtndu-se la picioarele mele! De cite-amaruri ~-a~ fi fost seutit pin-acum, daca l-as fi avut, a:;;a ea tine, pe dusmanul men in mina l KLEOME~>E (rasucindu-se in sine ca un trunchi in furtuna) : Mi-am vazut dusmanul, si parca nu I-am vazut pe dusrnan. Am cautat pe fata lui imaginea acelei furii ce se numeste dusmanie, si n-am deslusit decit un chip inspiiirnintat ~i palid ca cearcanul luiIii in noptile de toarnna. Am vrut sa aflu in ochii lui Abatirs lava fumeginda a urii ee se cuvenea sa i-a port, si n-am gasit
KLEOl\-fEDE: 81

Raspunde-mi, tata ~ did spuneai ca-mi poti raspunde. BUER: Fiule, ma-nspaiminti, Unde ti-alearga mintea? Te-am lamurit doar indeajuns. Ce vrei sa mai afli? KLEOMEDE: Rostul florii acesteia, peste firul careia a curs de-atitea ori singe de razboinici invrajbiti, Rostul dusmaniei mele pentru printul strain. ' BUER: Abatirs e pruneul ciinelui de Dropix, dusmanul meu de moarte. Deci Abatirs este dusmanul tau de moarte si trebuie sa-l dusmanesti, a~acum te dusmaneste si e1. KLEOMED~ (de lac convins de ceea ce £i spunea Buer ) : Oare sa fie asa? Oare intr-adevar Abatirs sa rna dusmaneasca de moarte? ' BUER: De te-ar putea ueide eu privirea, ai fi de mult un stirv fara de viata, KLEOMEDE: Privirea lui rn-a inviat, tata, A trezit in mine indoieli, care au nascut pe tinarul nou ce-l ai in fata ta. BUER: De te-ar putea incolaci $i sugruma cu gindul,' ai fi de mult strivit de sarpele urii lui.
KLEOMEDE

$~ndu-~

decit un riu inlacrimat si frumos. Am cautat eeea ce trebuia sa ma-nvrajbeasca-mpotriva-i, si n-am aflat Am stat fata-n fata eu dusmanul meu de moarte si n-an: vazut decit .un t~nar zvelt, batut de soare, d~-~_ celasi soare care nn-e mie atit de drag. Dad. n-as fi fast pus f~ta-n fata cu el, poate ramin:am Ia fel de-ndirjit ca-namte. Poate credeam ca-nainte in rostul urii inversunate, trecuta din mosi strarnosi. Dar fata-n fata cu el, ura straveche s-a topit, rostul ei s-a f~cut fum. Oare nu cumva rostulIucrurilor e altul cit timp nu le vedem - iar cind le vedem aievea, rostul lor d.inain~e s~-n~oarc: toc:nai pe dos? (Spre Buer, cer0

~e~~redi» noianul de intrebari ee-l tneaca.j

"Inmine? Vazindu-ma mlantuit, el nu ar fi. pieracum .. d di t . ;J dut temeiurile vechn . w;;malll~ .m r~ n~l. . Nici urma de-asa eeva. Ar fi trebuit sa-l opreasca BUER~eil~lti ca sa nu ~e repeada asupra-ti si sa te loveasca de moarte. 'f I{LEO;ME!>E. (straduindt:t;se sa-1 creadd }: Sa fie cum spun Sa fie cum spm.... . apasat $i fara urma de $ovii~a1a): Asa e! ( BUERMEDE (cuprins dintr-o data de marea violenJii a dezniiKLEO dejdii): O! Atunci ... atupci ... a~unga-l, tat~, dintre noi! Alunga-1 fara preget di~ tabara noa.stra! " . Fii pe pace, fiule, Abatirs va pleca din tabara mdata BUER. 1" . ce se vor tntoarce so n. . OMEDE: Alunga-l inainte de-ntoarcerea lor. Nu mal KLE . ., vreau sa-l ~t1U alCl. " .., BUER (neputtnd nicicum sa injeleaga conirazicerile adolescene-a cutului): Ce-nseamna graba, as,ta, Kleo~e~.e? prins spaima la gindul c-al fi putut sa fii tu III locul lui? . KLEOMEDE: Spaima? 0, tata, din nou nei:r:telegerea ta! Nu m-a cuprins nici 0 spaima. M-a .cupnns dear 0 ~epotolita dorinta de-a afla ce s-ar fi petre cut de-a? fi fost eu in Iocul'lui. BUER: Ceea ce ti-am spus. Daca nu mai multo KLEOMEDE (insetat de adeodr }: De ce? De ce? ~entru c;a e1 ar fi pastrat nestirbita ura .str3oveche dn~tre n01? Pentru ca pe el chipul meu l-ar fi-ndemnat mal departe la dusmanie neimpacata? (Copiliire$te, aproape pling$nd.;' Vin~, taHL.. Vino sa ple:a~.d:-aici.:. ~Sa ~fir: sim razboiul acesta blesternat, sa ridicam tabara 91 sa plecam de-aici ...
OJ" OJ OJ " "

-r:

OJ

~UER

(obosit

spui tu. ' , . BUER: Te-ndoiesti de prisos, fiul meu. De-ai fi cazut tu in mina alor lui, asa cum a cazut el in mina no astra, iii sigur "ca el nu s-ar fi lasat amagit de fantome, ci ar fi plesnit de bucurie intocmai ca tatal lui paditos. KLEO¥EDE: Cum? De-as fi fast facut eu prizonier de catre ai lui, in el nu s-ar fi stirnit indoielile care s-au stirn it
82

(cu dorinia ascunsa de a cauta sa afle el daca e asa sau nu): As vrea sa stiu de e adevarat ceea ce

explicatia) : E~ti bolnav de ~~~erete, ~IUl..meu. ~o'p~lana ta s-a scurs, 9i-a-nceput mrprea amiezn. De-alcl. Loat~ nelinistile si indoielile tale. Dar toate se vor Iimpezi de-nd~ta ce se va-mplini ceea ce trebuie sa se-mplineasca, Atunci vei intelege si rostul acestui razboi, I Atunci vei intelege ca' toate sint asa cum sint ~i ca singurul rost e sa nu cauti alt rost dectt acela care .1 reiese din lnsasi starea lucrurilor. Numai rabdare, t fiule, rabdare ...
83

sa

mai 14rmareasca zbuci'umu.~ tinarului,

a.g~s.it

Abatirs a strrnit in mine un foe ee nu se mai po ate , BUER: rata unde zace dusmania ta, fiule. lata unde e ea Care e ea. Arzi de ura pentru nelinistea stlrnita de Abatirs in tine. Arzi intoemai cum ard eu de multele nelinisti sadite in mine de Dropix. Asa incepe dUi?~ mania, fiul men. Intii en nelinisti dinlauntrul tau _ mai apoi cu cele din afara, si, in sfirsit, eu marile nelinisti ale tarii. (IE bate pc umar.) Se trezeste in tine regele, Kleomede. ($i rasufla u$urat.) Aveam, a~adar, dreptate sa nu rna nelinistesc, :II urasti pe Abatirs, tot atit de mult cit n urasc eu pe ciinele de Dropix. Daca nu mai multo KLEOMEDE (riimas cu totul singur in nei.npeleasa lui framintare): :II urase?.. 11 urasc? .. BUER: In obrajii tai se aprinde, ori de cite ori ii pomenesti numele, 0 vapaie nepotolita. KLEOMEDE: Se aprinde? .. BUER: Ochii tili se umplu de neguri involburate ori de cite ori te gtndesti la el! KLEOMEDE: Se umplu?... (De undeua de departe, $i mai strain de tatal sau decU tnainte.) 0, tata, lamuririle tale sint intoarse ca niste oglinzi inselatoare. Raspunsurile tale nu deslusese nimic in nedumeririle vijelioase dinlauntrul meu. (Cu glasul sugrumat.) 0, tata, de ce nu rna ajuti de loc, de ce nu rna ajuti.i, (lese tulburat.}
K'LEOMEDE:

linisti.

Asa e. Numai ea au iesit ( scru t'nd in departare): ~ . ' tr-un chip cam ciudat. rn '-;> TES' Ciudat? Ce vrei sa SPUl, 'TIGRc::. D~-ndata ce au iesit, portile. cetatii s-:u ~nc~isv cy aIM . aba Ia loc. Priviti-le ! ?aca ar f~ date in latun~ fieraria For n-ar straluci-n batala so~relU1, aya ~um str~uee~te. A d portile dusmane ca niste oglinzi. Ard m so.a~e r a~a eurn' au ars luni .intregi - luni in eare am privit .. . .., An portile-nchlse neputinta noastra, Si ti se pare ciudat? BlJ . ('cu umbra unei presimtiri in ochi): 0 ceta te pe cale aIRAM .. sa se predea nu mal.' are. gnJa po~til ~r. .. , ,1. UN SOLDAT (ariUind, cu mina int~nsa): Priviti, priviti ! Calaretii se apropie. , ..« - 'Parca. sint eu unul mai mult dectt atunci cmd au HIRA.lU . "d ' plecat. Au spont." soln AId ce: 1I1.t~e o~a rumun, ca intre doua nopti ploioase ferigile din padure?.. .. BUER (cu oaredare uimire ): Adevarat l Intre solii nostri e si unul nou! TIGROLTES: Cine sa fie? . . . '" ... BUER' De buna seama solul trimis de Dropix eu chelle cetatii, '(Coboara de pe'intarituri :;i ~ine !n mijlo~u~ scen_ei) Ai vazut, Hiram? Nu trebuia sa te nelinistesti in zadar. Cetatea se preda intocmai cum, era de a~t;pta.t. ALT SOLDAT: CaIaretii au ajuns intre cortun. Desealeca. Vin incoace.
IRAM II
A

'v

ER:

ce

v

'"

A

See n a

a 5-a Aceiasi, SOLI!

See n a a 6~a solii, printre care Glad, trimisu! lui Dropi»,

Buty, Hiram,
TIGROLTES

TigroUes, soldati,

(Solda!ii ies din corturi ~i aleargi; spre fundul scenei.) BUER: Adevarat ? TIGRbLTES: Vino de priveste, (Buer urea spre intaritu_ra,) NoruI acela galbui de pe cimp e praful stirnit de copitele cailor. Daca-ti pled usor urechea, pori chiar sa Ie auzi tropotele, Sintsolii nostri. Adineaori au iesit pe poarta cetatii vrajmase, ,

(navale$te in seena eu uestea ) : Solii! Se vad sol~i!

.

(intra:;i ingenuncheaza la picioarele lui Buer) : Stiipine, iata-ne l BUER: Aeum se vine, dilareti trindavi? S-ar cuveni, pentru intirzierea aceasta, sa 'pun biciul pe- spinarile voastre nevrednice. _ SOLUL I: Pune-I, stapine. Asta te-ar u~ura de-c minie pe care tot n-o sa ti-o putem inliitura mai tirziu. BUER: Blestematilor! Dadi n-as vedea printre voi un strain; v-as arunca fara preget in lanturi. Dar 11 vad pe el
8$

84

si va las In plata zeilor. Lui sa-i multumiti asadar ea scapati nepedepsiti. $i-aeum raspundeti, cine e omul acesta? SOLUL II (se ridicd de [os }: Sa vorbeasca el. Ceea ce are el de spus ne va cruta de amarul unei vorbiri nedorite BVER (a!jez1ndu-se p'e piatra din mijlocul scenei ca pe un iron. imp~ovizat): Inainteaza, straine. Vad cil esti un dizboinic. GLAD (face cijiva pa!ji spre Buer ) : Intocmai, BUER: Si nu mi-e greu sa inteleg di unul din fruntasii dusmanului meu?!· .. . GLAD: N umele meu e Glad. TIGROLTES . (tresarind).' Ii l-am auzit adeseori pomenit. E un nume vrednic de Iauda, desi dusman. Intre viteji insa, adevdrata lauda e dusmania neimpacata. GLAD: Esti sau Tigroltes, sau Hiram. HIRAM: Unul din ei. BUER: Vorbeste l GLAD: Sint trimisul stapinului meu. BUER: Aduci, de buna seama, cheile cetatii. Acele chei pe care Dropix mi Ie trirnite-n schimbul fiului sau. Batrinul cline s-a plecat, in sfirsit, A priceput, in cele din urma, care din noi doi e rnai tare; de partea cui e, asa-zicind, norocul. GLAD: De partea cui e norocul inca nu se stie, BVER: Cum nu se stie? Dar ce? Mai e nevoie oare sa va , lamuresc si eu? Nu v-au lamurit indeajuns solii mei? Nu esti tu aid ca 0 dovada c-ati inteles preabine cum stau lucrurile? Nu esti tu aici eu semnele predarii? GLAD: Sint, dar nu ell semnele predarii, ci cu cele ale luptei. BUER (1~i ridica sprincenele stufoase $i-l prive!jtB nedumerit) : Ce vrei sa spui? GLAD (solemn $i grav).' Cetatea nu se preda. MULiiMEA (tntr-un singur glas}: Cum? Ce zici? Cetatea nu se preda? SOLUL I: Dropix nu s-a-nvoit eu schimbul. SoLUL II: La solia noastra el a raspuns: nu! MULTIMEA (ca mai sus) :Nu? A raspuns nu? SOLUL I: A~ a raspuns.
86

Ne-arrr inters cum ne-ai trimis, o! rege. N-am izbindit nimic. Sintem tot acolo unde eram acum citeva zile. IF-AM (ca p~n!ru, s.ine):· B~muielil~ .mele. .: '" :VER (S6 rid~ca funo~ $~ bate cu. p~cwrul ~n tan;~nt): Va bateti joe de mme, nemernicilor? Credeti ca am chef de giume? Va socotiti destul de vrednici ca sa iau in searna aiurarile voastre? GLAD: Solii spun adevarul. BUER: Atunei, pesemne, n-am inteles eu bine ce-au spus. GLAD: Ai inteles. " BUER: Atunei, pesemne, n-a-nteles bineDropix despre ce evorba. GLAD: A intel~s.. .. . BVER: Poate ca nu r-or fi vorbit destul de Iirnpede zanaticii , a~tia. Poate di s-or fi-ncurcat inaintea lui in euvinte, ca mieii in picioarele pastorilor. Altfel, nu-mi pot crede urechilor; nu-mi pot da searna cum a putut Dropix sa se-mpotriveasca schimbului. GLAD: Oamenii acestia au vorbit inaintea lui Dropix cit se poate de lamurit. BUER: Cu neputinta, daca Dropix n-a-nteles ceea ce l-am pus eu sa vorbeasca. GLAD: Dropix a-nteles ~i ce-i dai, si ce-i ceri. BUER: 0 fi-nteles numai eeea ce-i eer, nu ~l eeea ce-r dau. GLAD: A-nteles si una, si alta. BUER: Un cap de om e in joe. GLAD: Asa au spus si solii. EUER: Capul copilului san. GLAD: Asa au spus si solii. , BUER: Asa au spus si solii? Si _totu~i Dropix mi-a trirnis raspunsul trimi~? GLAD: Acesta e raspunsul lui Dropix: cetatea nu se preda, BUER: Zici: nu? GLAD: Asa zic! TIGRO~TES (din locul lui, 1nca nevenindu-$i 1n fire): N-as fi crezut una ca asta! HIRAM; Nici eu. GLAD {se-ntoarce spre ei) .' De-aceea sint aid, ca sa va incredintez. BUER (s» p'limba ca 0 jiara incoljita, dintr-o parte in alta a scenei ) .' Doar nu vei vrea sa rna faci sa cred d'i Dropix e nebun?!
LUL II:

so

u

v'

..

.

87

Daca nu e, cum 0 sa te fac sa crezi una ca asta? Doar nu vei vrea sa rna fad sa ered Gii Dropix a fost surd cind au vorbit solii ?] GLAD: Dropix aude mai bine ca jderul si mai de departe ca vidra. EUER: Cum 0 sa rna fad sa ered c-aude bine, cind n-a-nteles ceea ce era atit de sirnplu de-nteles? Is-or fi-nfundat urechile, ca niste gauri de cirtita, cind ticalosii a9tia au spus nurnele celui ce se afla In puterea mea si-n voia ingimfarii tatalui ?au. (Coboara la Glad Fjiapro~pe ii striga in ureche.} Abatirs e pretul tirgului meu omule! Abatirs l Auzi? Sau poate vreti eu tot dinadinsul minia mea de va prefaceti ca nu pricepeti numele acesta? TIGROLTES (subliniind gravitatea situ-ajiei): Nu-i gluma, razboinice, tirgul lui Buer. Cmdeste-te bine! GLAD: Nu-i gluma, razboinice, tara lui Dropix. Glndeste-ta bine! HIRAM: Nu-i gluma tara aceea? Atunci de ee i~i lasa stapinul de miine in voia sortii? GLAD: Ar fi fost mai bine sa-si lase-n voia sortii cetatea care strajuieste hotare1e 'ei de azi? HIRAM: Abatirs e nadejdea Fi.rii voastre. GLAD: 0 nadejde care nu fu sa se-mplineasca, TIGROLTES: Nu fu sa se-mplineasca pentru ca impiedicati voi implinirea ei. GLAD: Nn fu sa se-mplineasca pentru ca. a9a e dat nadejdilor: unele sa se-mplineasca, altele nu.
GLAD: EUER: BUER

opreste in [ata lui Glad $i dd jriu

(duPii

ce s-a invi1'tit, in culmea Juriei, prin scona, se liber miniei): Un

trasnet dac-ar fi despicat cerul, nu mi-ar fi despica~ mai taios rabdarea l Un gorun sa se fi pra-v-a1-i-t--lle mine, nu mi-ar fi zdrobit mai tare stapinirea de mine! Minia mea 0 vreti, VOl, cei de-a colo ? (Arata spre jundul scenei.) Furia mea 0 rivniti, voi, caste netrebnica? Cu adevarat jivina salbatica e Dropix. Daca nici nenorocu1 fiului sau nu l-a-nduplecat, daca nici pacostea tarE vaduvita de urma~ nu l-a-ngrijorat, atunei numai taisul spadei mele 11 va potoli pe veci. Si pe e1, si pe VOl, eel ce va lafaiti in salbaticia lui.
'"
('II }

Vorbele noast:e :-au izbit de indaratnicia lui Dropix ca de. 0 . st.m~a .. " ~ OLUL II: Si el, »1 eel din Jurul lui au raspuns la tel. Degeaba S le-arn spus ce-i asteapta, Degeaba i-am amintit lui Dropix cil nu un ostatec de rind se afla-n miinile noastre, ci unul de soi. Ne-a raspuns ca pentru e1, toti ostenii slut la fel; ea - dupa cum socoteste e1 - nu se cade ca de dragu1 unuia singur sa-i paraseasca pe ceilalti, N-a fost chip sa-i smulgem invoirea, Am vorbit in zadar. BUER: Dae-ati vorbit in zadar, ce cauta omul acesta aici? Daca eei din eetatea blestemata vor eu tot dinadinsul minia mea, de ce-a mai venit lucoace el? Nu erati destui, chiar prea destui, voi, ell raspunsul vostru? GLAD (dupa 0 clipa de tacere adinca, it prive}te in ochi pe Buer }i spune) : Am venit sa-ti arat ca nu minia ta 0 vrem, ci marinimia tao Am venit sa ti-l eer ina poi pe Abatirs. EUER (ramine ca trasnit $i abia ingina tntrebarea ): Ce? (Soldafii murmur/I ~i ei surprin$i.) GLAD: Am venit sa-ncerc un lucru greu si, dupa cit vad, fara sorti de izbtnda, (Urea la Buer.} Buer! Asculta l Prinsul tau eprea fraged ca sa poata fi socotit drept ostatee. Fireste, sta-n puterea ta sa fad eu el eeea ce crezi. E-n voia furiei tale, acest tinar care n-a pa~it inca-n batalie si caruia nu i-au inmugurit mustatile. Totusi, am venit aici sa-ncerc intelepciunea ta. , , BUER (pipaindu-Fji pieptul $i [aia} : E rindul meu sa ma-ntreb daca nu sint nebun. E rindul men sa-mi pipai urechile, ea sa vad daca aud bine. GLAD: Desi stiam ca.solia mea se va izbi de minia ta, am venit. Desi stiam cil vorbele mele nu vor putea clinti stincile, am purees totusi, neputindu-mi inabusi 0 farima de nade] de. (Apasi'nd pe~ cuvinte.) O! Bu~r l Ai in mina ta cintarul razboiului. Daca-l inclini spre cruzime nedreapta, tu sa raspunzi, Daca, dimpotriva,-l apleci spre vitejie si dreapta masurare de puteri, noi te vorn slavi ~ asa cum se cuvine unui dusman ' cinstit. Nu Hi din Abatirs, un copil cazut din intirnplare-n mina ta, prapastia care sa-ntrerupa pentru totdeauna legile drepte dupa care au dus acest razboi si inaintasii
SOLUL I:

89

unul. Cauta, prin urmare, sa ne-o iei prin lupta nu prin tlrguieli de negustor neputincios. '
EUER

no~!ri, . :;;iA l-a~ . dus si 110i pin-aeum. Cetatea n-o vei dobindi III mel un fel. Aeeasta a spus. Nu-i pret in schimbul caruia 5-0 parasim. Vom lupta pina lei.

inca in fire) : Vreti, asadar, ca eu sa va-napoiez prada
fara

(se uitii la Glad cu expresia unui om care nu ,'>i-avenit

de dusmani BUER: Vreti, asadar, ca ell sa' fiu prostul rarnas de P~guba: (Tzbucneste ca lava dintr-un vulcan fierbinte.) Omule! in ochi sa rna fi scuipat, si nu m-ai fi jignit mai mult de cum rna jigneste solia ta! Caci insearnna ea si Dro, pix, si voi rna. socotiti un smintit, de umblati' sa rna amagiti atit de copilareste. Asculta l Minia mea 0 vreti en tot dinadinsul? San de ce rna fierbeti asa? ' GLAD: tntelepciunea ta 0 vrem. Reda-ni-l pe Ab~tir~ si pune cumpana razboiului in starea de la inceput. L~sa puterile noastre sa se masoare, cum s-au mai masurat in lupta dreapta, si nu 0 murdari eu toemeli mirsave. Sau, daca nu vrei ,sa ni-l inapoiezi pe print, atunci eel putin crura-l si pastreazii-l pina la sfirsitul razboiului. Ce Ioloscsti tu din moartea unui copil? Caci daca noi vom cistiga razboiul, tot una-ti va fi de-l vom redobindi si pe el. Iar daca-l vei clstiga tu totuna-ti va fi daca printre invinsii till va fi 9i un copil mai mult. BUER (dezliinJuit).' Nu e fiinta pe Iumea asta careia sa-i indeplinesc 0 asemenea cerere! Nu-i om printre oarneni care sa potoleasca minia mea! Ati stirnit-o , acurn s lasa;ti-va in voia ei. 0 data ce Dropix si-a parasit copilul in puterea mea, in ea ramine. Zici sa-l cru] ? (Scoate spada din teacd.} Dar nu vezi cit de dornica e spada asta de earne frageda? Zici sa va dau inapoi ostatecul, ca apoi sa am eu unul mai mult cind va voi scoate Cll sila dintre zidurile voastre? Nici prin gind nu-mi trece! Cit despre sfirsitul razboiului, pe acela eu am sa-l hotarasc. GLAD (infrunMndu-l jiipi$ pe Buer ) : Pe acela i1 va hotiiri batalia, BUER: 11 va hotari ! Voi trece printre voi ca furtuna printre firele de nisip, Voi rabufni in gloata voastra de nemerGLAD:
J ,),

sa prim esc nimic ill schimb, Nimic, dccit einstea 'si slava noastra

'

nici ca un foe intr-un maldar de ierburi uscate. Unul nu va ramine intreg. Voiam sa va crut, dar nu va voi cruta. Voiam sa pun capat razboiului prin buna-nteleg~re. Dar nu mai vreau. Voi asculta de glasul spadei flaminde. 0 voi indopa eu hoiturile voastre pinii se va satura din plin. Iar inceputul ospatului 11 voi face cu Abatirs. GLAD: Desi e numai ~n copil, ne-nvatat en le~il~ ostasesti, Abatirs va mun asa cum se cuvme umn fiu de rege. UER: Numai d. Abatirs nu va potoli, singur, foamea aeestei B spade. Dupa fiu, va veni rindul tatalui, Iar dupa tata, dndul vostru, ciini afurisiti 1 GLAD: Vom vedea cui ti va veni rindul dupa Abatirs. Tinarul print moare tocmai. ca sa ~e fe~ea~ca pe noi de gitl.eju} tau nesatul. Uneori, ca sa-neci hidra ce te ameninta cu gura cascara, e de-ajuns sa-i arunci 0 simpla pietricica pe git. BUER (formidabil): Voi inghit! aceasta pietricica pUngiHoare! care e Abatirs, tara macar sa. 0 simt lunecindu-rni pe gitlej! Pe toti va voi inghiti apoi! Va Yeti rostogoli in grumazlll meu, de-a valma, ea nisipul in adincul marii l Semetia voastra, de va fi ca aceea tnlacramata a printului vostru, nu va va da nici macar ragazul de a va vaicari l Voi ridica toata furia mea asupra voastra l Va. voi matura din drumul meu ca 0 vijelie! GLAD (ripostind, lara se lase impresionat): iti vom ridica in fata vijelie! BUER: Sabie voi trimite peste voi! GLAD: Iti vom trimite sabie! Abatirs va fi razbunat. Si vel' ajunge tocmai acolo unde nu voiai. In loc sa ne mu~eome~ti,~:utind printul, ne vei atita,. ;tci~in?u-l, mat m~/deelt ar putea-o face eele mal mflacarate cuvintari, Eu mi-am implinit datoria. V-am atras luarea-aminte. Mai mult nu pot face. Abatirs e in puterea voastra. Dar in puterea lui sintem noi; iar de ne va chema de dincolo de moarte - bagati de seama l - noi sintern de sute de ori, 'de mii de on Abatirs. BUER (fulger am enintator ): Yeti pieri toti, sute si mii! Cu Abatirs in frunte. Soarta lui e hotarita, Orice vorba mai mult e de prisos. in clip a cind luna se va IVl pe

sa

90

91

cer - si aceasta nu va mai lntirzia mult -, Abatirs. va cadea ucis chiar de mina mea. De mina aceasta care vi s-a intins cu ttrg crutator, dar pe care voi ad respins-o, umplind-o de rninie. Pleaca 1 tntoarce-te· la ai tai l Vei ajunge tocmai la timp ca sa-i spui lui Dropix sa-~i plinga fiuI. GLAD; Voi ajunge tocmai la timp ca sa-i spun sa-i pregateasca razbunarea. (Se indreapta spre iesire.} BUER: Minia mea ati vrut-o ? Ei bine, 0 veti avea!
Cortina.

ACTUL

II

Cortul-inchisoare al lui Abatirs. In u;;;a. cortului vad, din spate. doi soldati eu Iancile Incrucisate

se

Scena Abaiirs,

1

dupa ce privefte lung pri-ntre ldnci, se-ntoarce, lasd perdelele fi coboari1.

.ABATIRS:

S-a sfir~it... Nu mai e nici 0 nadejde ... Glad s-a urcat in sea si a dat pinteni calului. Viltoarea stirnita de copite s-a ridicat 0 clipa-n vazduh, steag dezlantuit, iar acum se risipeste pe jos ca un val de fecioara fugarita. (Se opreste ~i ascultii.) Se mai aud inca tropotele ... Nu mult insa ... Din ce in ce se vor auzi tot mai incet, apoi vor pieri trcptat, ca 0 frunza dusa la vale de suvoaie. Pe masura ce ele se vor departa, sorocul mortii mele se va apropia. Adineaori, cind Glad era in tabara, mai aveam 0 nadejde. Acum s-a risipit si aceea. Sva-mprastiat din jurul meu, cum se-mprastie prirnavara, la bataia vintului, florile de liliac de pe dealuri... Glad s-a-ntors singur in cetate. N-a izbutit sa-l induplece pe Buer. Deci soarta mea e hotarita. Nu mai famine dedi sa fie adusa, fara preget, Ia-ndeplinire... (Se a$aza pe 0 piatra, cu [aia-« mfini.)
See n a a 2-a

Abatirs,

un pasnio

bdtr€n,

care intra

fi

se apropie

de lin

at'. de

"PAZNICUL: Pregateste-te de ABATIRS (cu suris amar):

moarte, copiIv./ Un copil c~ se pregateste moarte nu mai e un copil. .::»>

PAZNICUL: ABATIRS:

Daca nu viata, eel putin moartea rna va face barbat. PAZNICUL: Intre viata si moarte, trecerea e lina ea 0 incruc], sare de umbre ce aluneca. Sa nu-ti fie teama de moarte ... ABATIRS: Cita vreme mai aveam 0 nadejde, ea ma-ngrozea. Aeum, cind nu mai am nici una, veehea mea spairuii incepe sa se schimbe-n curaj. (Se ridica #, parca scuturindu-se de deznadejdile ce l-au cup rins , t# indreapta pieptul si umerii.) Da! Da! E adevarat ce spun. De cind ai intrat aici si mi-ai vestit rnoartea, nu mai simt niei 0 teama, Ceva u~or ma-nalta in apropierea ei si rna face sa 0 intimpin fara sfiala. PAZNICUL: Moartea e grea numai pentru eel ee n-a avut parte de viata, ABATIRS: N-am avut parte de viata ~i totusi nu rna tern de moarte. Daca privesc bine-n adincul meu, vad chiar 0 fierbere ciudata, ea la asteptarea nnei mad impliniri. (Dind semei din cap.) Pe cind mi s-a hotarit soroeul? PAZNICUL: Nu mi-e-ngaduit sa-ti spun. ABATIRS: Atunei de ce-mi tulburi singuratatea? De ee-ai venit? PAZNICUL: Ca sa-ntaresc paza. ABATIRS: La ee bun? E destul de tare si-atita cit e. N-am sa fug. Nu va fie teama. Am sa' seap din ghearele voastre 0 data cu sosirea calailor. PAZNICUL: Vei rnuri chiar de min a lui Buer. ABA-TIRS (batjocoritor): Cita einste I PAZNICUL: Mai bine spune: cita minie, ABATIRS: Tatal rneu nu s-a-nvoit pesemne la tirgul ticluit de regele tau. Altfel, aeesta n-ar fi atit de plin de ura. PAZNICUL: Tatal tau a respins solia. Aeeasta I-a seos din fire pe regele meu. ABATIRS: t~iva potoli minia eu singele meu. {Risind ironic.) Regele tau nu e un om euminte. PAZNICUL {nedwmerit }: Ce vrei sa spui? ABATIRS: Daca regele tau ar fi cuminte, n-ar umbla sa-~i potoleasca minia tocmai cind are mai rnulta nevoie de ea.
94

e un barbat,

Ai dreptate ! Un copil care se pregateste de moarte

(face ?chii mari $i £l :tripefjt~ uimit) : Nu-mi vin~ sa ered urechilor. Intr-adevar, III tine s-a petre cut 0 schirnbare. Vorbele tale nu sint ale unui tlnar nevirstnic ci semete ea ale celui mai incercat soldat si inversunate ca ale 'celui mai stralucitor general. U~de e copilul care adineaori zacea aici, cu fata-n palme? Unde e tinarul care, acum citeva ceasuri, se zbatea plingind in bratele ostasilor? , , ABATIRS [se intuneca brusc!ji ifji intoarce fa/a): Nu-mi aminti de clipa aceea! Ineeteaza! -Blestemata sa fie in veci de veci ! Blestemati ochii acestia care au plins, miinile astea ce s-au zbatut, picioarele acestea care au tremurat ! Blestemate toate lacrimile ee s-au scurs pe obrajii mei, facindu-ma de' risul si mila soldatilor dusmani 1 ' -' ,
PAZNICUL
r -

De ce blestemi ceea ee nu poate fi blestemat? Era firese ca un biet eopil, vazindu-se prizonierul unui vrajmas atit de temut, sa se tirasca deznadajduit prin prund si sa ceara zeilor indurate. ABATIRS (patimafj): Voi sterge amintirea acelei deznadejdi de fecioara sperioasa, eu dispretul de ostas incercat cu care ma-nfatisez acum mortii. PAZNICUL: Nici un razboinic din tabara noastra in-a ris de tine t nimeni nu s-a uitat Ia tine altfel decit se euvenea privit un prizonier de seama I ABATIRS (urmarit cu staruinja de acea scend }: Ba da! !ntre razboinicii din jurul lui Buer a fost totusi unul... unul care ill-a privit, pe cind rna ttram la pieioarele regelui vrajmas, eu totul altfel decit se potrivea eu un dusman atit de inversunat. Lui trebuie sa-i dovedesc ca nu sint aya cum. ill-a soeotit - un eopil vrednie de plins - ci, dimpotriva, un soldat plin de mindrie si curai. De n-ar fi fost razboinicul acela si de nu m-ar fi privit asa cum, m:~ privit, poate si-acurn mai plingeam aserneni u~U1. aietandru neputincios ... Dar a fost el, eu privirea b lUI ciudata, in care se amesteca ura eu mila dusmania cu dragostea, viata eu moartea - si-n mine s-a'stirnit saminta noului meu chip. (Friimint~t.) Toata noaptea ~-au. urmarit ochii lui si toata noaptea ei au zamislit III mme noul meu alnat... Si-acum, iata-ma , " in fata
PAZNICUL:

95

ta, nou-nascut, rege viteaz si neinfricosat, a~teptin_ du-mi seme] moartea, dupa cele mai aspre legi ale raz boi ul ui ... PAZNICUL: Ciudate impliniri se savirsesc in adincuri ... Mai ciudate decit cele mai ascunse valuri ale zeitelor sortii (Pe ginduri.) Cine-o fi razboinicul acela, 'din a cir~i sirnpla privire s-a ivit noua ta infatisare? ABATIRS: Un razboinic de frunte, designr; un tinar ell trupul mladios, fata arsa de soare si parul des si lucios ca frunzele de maslin, Cind am fost dus in fata cortului regal, statea linga Buer. Razele soarelui cadeau pe e1 ~i-i jucau ape pe platosa, P AZNICUL (dindu-~i seama de cine e uorba }: Razboinicn] de care vorbesti nu e altul decit insusi fiul lui Buer. Printul nostru, Kleomede! Si nu e un razboinic de seama, ci un tinar de virsta tao ABATIRS (ca $i cind l-ar fi lovit un trdsnet }: Cum? Ce spui? Ce vorbe mi-e dat sa aud de pe buzele tale? Razboinicul acela nu e altul decit fiul lui Buer? Printul vostru? (1 cuprinde deznriddjduit capul cu palmel~.) $i Vai mie ! Vai mie l Asadar, insusi fiul lui Buervinsusi fiul regelui dusman m-a vazut tirindu-rna inspaimintat la picioarele tatalui san, cersind zeilor indurare ... (Cu glasul sugrumat.) Ma-nabu~a rusinea. Chiar un tinar de virsta mea, unul care, de-ar fi cazut el in mina dusmanilor, ar fi stiut cum trebuie sa-i infrunte - chiar un asemenea tinar rn-a privit in toata goliciunea deznadejdii mele... (Se repede la paznic $i aproape ea it impinge afara.) Du-te! Du-te degraba si cheama-l pe regele tau! Sa vina si sa-~i aduca chiar acum planul la-ndeplinire! Nu mai potintirzia nici 0 clipa l Trebuie sa-i dovedesc chiar acum tinarului de virsta mea ca nu sint copilul las si inspaimtntat pe care-l cunoaste. }' AZNICUL (indreptind1.t-se uluit spre usa cortului }: Ma due ... Ma due ... Desi, nu-nteleg framintarea ta. Ti-arn mai spus doar ea nu e nici 0 rusine sa te zbati in bratele un or solda ti care te due la moarte... (I ese.)
'96

See n a a 3-a

Abatirs, apoi Kleomede.

(ramas singur, e prada unui mare zbucium liiunt1,ic) : Ard _ard de nerabdare sa rna arat din nou tinarului print dusman.v. Nu mai am astimpar, atit de dornie sint 'de moartea care rna va face vrednic de uimirea propriilor ~ei" du~m~ni... Par~a:i vad nesatui si s~albatici, loviti III fata de semetia mea neasteptata ... Parca,-l vad pe tinarul print, uluit de noua mea purtare, privind cu mi~are cum. st~u inaintea spade~ ~ciq,age, rnai viteaz decit eel mal viteaz soldat al tatalm sau ... Ochii lui mari si patrnnzatori se nita increrneniti cum eu mor, cu bratele incrucisate nepasator pe piept !?i eli zirnbetul pe buze... (Umblii agitat dintr-o parte in alta a coriului.} Dar de ce nu vine odata regele si'i-~i aduca la-ndeplinire planul? De ce nu se. ive~te odata printul dusman sa rna vada stind barbateste si sernet in fata mortii? De ce? ... De ce? ... KLEOMEDE (i'ntrind brusc p;in -usa cortului) : lata-rna! ABATIRS (se dii inapoi surprins): Nalucesc ? KLEOMEDE: Nu. Vezi aievea. ABATIRS (tncercind sa alunge cu mina fantoma dinJata lui) : Cu neputinta l Mi-s ochii tulburati de un vis indoielnic ... KLEOMEDE: Sint faptura, nu vis ... ABATIRS: Esti 0 inselare alba, .. KLEOMEDE (foarte ~ccentuat): Sint acela pe care-l chemai. ABATIRS: Kleomede... ostasul de linga Buer ... KLEOMEDE: Da!... Ostasul acela ... ABATIRS (cercetindu-l de' sus pina [os }: Unde ti-e platosa de arama ce stralucea in bataia soarelui? Unde ti-e coiful cu pajura si curelele de plumb de pe glezne? KLEOMEDE: in lada uitarii. .. ABATIRS: Daca nu ti-as vedea trupul mladios, Iata arsa de soare si parul des si lueios ca frunzele de maslin, nu te-as recunoaste. , KLEOMEDE (apropiindu-se),' Priveste-ma in ochi si recunoaste-nia dupa ei! ABATIRS (dupa ce si-a mai venit in fire).' en adevarat, tu esti ... Ma uit in oehii tai si-ti vad din nou pnvirea ,,
ATlRS
AB

.

97

aceea ciudata, care mi s-a infipt in minte ca un pumnal menit sa taie radacinile copilului fricos de pina ma! ierr.i. (Pe un ali ton.) Ce cauti la mine? 1 KLEOMEDE: 11 caut pe copilul inspaimintat, presehimbat intr-un barbat viteaz. ABATIRS [arborind trujia $1: dispreful razboinicului incercat) . N u pe~te I?1~lt iF voi dovedi ea schimbarca aeeast~ e fapt.lmphmt. Priveste l qa~e ?ac.-ai' fi acel copil, a~ mal sta, asa cum stau, linistit si nepasator, inaintea rnortii ? A~ mai astepta, asa cum astept, eu bratele incrucisate dispretuitor, minia tatalui tau? ' KLEOMEDE (tot mai aproape de Abaiirs ) : Priveste-ma si tu pe mine! Uita-te la noul meu vesmint I Oare dac-as mai fi tinarul razboinic de rindul treeut, as mai sta a~a cum stau, in fata ta, invelit in mantila' asta subtire si matasoasa? Dac-as mai fi printul acela, erescut dupa legile razboiului. as mai fi venit aici, dezvelit de to ate semnele urii si ale vitejiei? ABATIRS: Ochii mei te cerceteaza eu uimire. A rasarit peste noapte din tine un tinar infasurat in haina feciorelnica si incoronat de 0 nesfirsita tristete ... KLEOMEDE: A cazut peste mine'roua vrajita. si ill-am deschis. ABATIRS: Nu-nteleg ... KLEOMEDE: Tu m-ai privit pe mine, ?i m-arn sehimbat. Eu te-am privit pe tine, si te-ai schimbat. Ni s-au incolacit privirile ca niste serpi imbatati de lumina si tu ai ereseut din mine, eu am inflorit' din tine. Di~ eel de pina , mai ieri, supus razboiului ~i Iegilor lui, a rasarit in mine un altul, descatusat de ele si liber. (Ii pune mina pe umdr.] Intelegi? 'Liber ea 0' pasare eu aripile desfacute pe pisc - deasupra negurilor invalmasite-n abise... Toata veehea mea dusmanie s-a prefacut in serum. Tot eeea ee uram inainie de-a te fi vazut aievea, acum iubesc - 31 tot eeea ee doream, inainte intr-un fel, acum doresc, ~ub semnul libertatii, altfel. Si-am venit la tine ... ABATIRS (je;indtt-i mina ): De ce-ai venit? KLEOMEDE: Ca sa vad eu ochii dusmania din tine. Sa rna incredintez ea daca din mine ura impotriva ta a pierit, in schimb in tine ura impotriva mea, asa-zisul dusman al tau de inoarte, a ram as aeeeasi, , daca nu a si creseut ... ,

(Se da un pas indarat.)
pentru dorinta
ABATIRS

n:al

v

de dorinta cit rnai curind. ICLEOMEDE (privindu-l cu mirare ) : De a muri cit mai curind? Eu am venit sa-ti dau prilejul unei razbunari, iar tu imi respingi pumnalul ~i-mi spui ca vrei sa mori - dupa ee, abia deunazi, plingeai in prund si cerseai indurare pentru viata ta? ABATIRS: Cel de deunazi azi nu mai este. tn loeullui a ereseut altul, 9i aeest altul s-a logodit eli moartea. ICLEOMEDE (indurerat).' O! Dac-ai sti cum 0 urasc pe logod .. niea ta! Ea e sora razboiului, sora incestuoasa si nesatula. (Cu multa convingere.) Abatirs l Alege-ti alta mireasa..; Una cu trupul curat si ispititor... Cu buze zemoase ea rodiile si suave ea asfodelele ... Moartea are trupul sterp ca nisipul, .. Buzele putrede ca mucegaiul, iar oehii goi ca scoici1e parasite de me1ci. .. ABATIRS (conjuz): Nu-nteleg ee vrei. Si TIU stiu despre ce alta rnireasa-mi vorbesti. Ti-am mai spus doar: m-am logodit eli moartea si nimeni. nu rna va desparji de ea. KLEOMEDE (insistent).' N lei chiar eel ce- ti va aduee inaintea oehilor 0 mireasa mai limpede si mai stralucitoare de o mie de ori, decit vestala aceasta neagra care te insoteste acum, si care sta llnga tine ca 0 preoteasa a intunericului? ABATIRS (semel in neclintita lui hotdrire }: Nirneni si nimic nu rna rnai poate desface de legatura mea mtunecata t KLEOMEDE: Ai inceput oare sa-ti iubesti atit de mult logodniea asta primita in sila? ABATIRS: N-o iubesc - 0 urasc, 0 urasc eu toata puterea tineretii mele. Dar vreau sa mor. Trebuie sa mor. In mine nu mai este loc decit pentru aceasta singura dorinta ; pentru aeest singur gind. KLEOMEDE: Te-nteleg, Abatirs. Dupa zbaterea deznadajduita de pina mai ieri, nu-i de mirare ca nu-ti mai pasa de moarte. Acurn, cind vezi ca n-o mai poti inlatura, o doresti ehiar; 0 doresti cit mai aproape, tocmai ca sa scapi odata de gindul ei inspaimintator.v. Dede a muri eu insumi
99

un p~mnal seas din mantila.) (respinge pumnalul): Nu sint plin dedt

sa-ti aduc pumnalul aeesta, ea - ~daca e a:;;a cum sp~n -:- sa-ti .l~~lin.e~ti de razbunare de care esti plin. ($t 'lit 1/Jtttnde

:;;i

98

aceea mi-ai respins pumnalu1 si, 0 data eu el, prilejul de razbunare, De ce sa te mai tulburi cu noi framintari cind tot vei muri - iti zici -, tot vei cadea prad~ monstrului infometat de tine? (Se apropie din nou de Abatirs si-i spune in taina.} rnsa te-ai inselat, Abatirs! Te-ai tnselat rntocmai cum se in~ala. paznicii care a~_unci cind scruteaza zarea, ~.ivad un nor negru apropiindu-se, vest esc furtuna, ~l nu noaptea alinatoare. Eu .am~ veni~ ~a !in~ nu numa~ ca sa:ti. aduc prilejul unei razbunan nvmte, dar ~l ca sa-t1 adue viata. (Subliniaza.) Ma auzi: viata l ' ABATIRS: Viata? Ma. fad sa rid, Kleomede ... Viata? Unde e viata? Care e viata? KLEOMEDE:' Aceasta e! A~easta care se-ntinde aici, cu aripile desfasnrate larg peste intreaga drnpie clintre cele dona tabere. Sta la un pas de tine si te cheama eu bratele deschise, ea 0 mireasa alba. si cuprinzatoar-, (In timpul acestor cuvinte, trece intr-o margine a cortului :;i da la 0 parte 0 bucau; din el, prin care se uede a spartura tainicd.] ABATIRS (face uimit un pas inapoi).' 0 spartura aid? La un pas de mine? 0 trecatoare tainica ce se desehide in cimp si pe care nici macar n-o banuiam ? KLEOMEDE: Nimeni n-o banuieste. Nici un soldat nu sta de straja linga ea si niei un paznic nu trece, nici macar din intimplare, prin dreptul ei. Te scoate din tabara asta si te conduce de-a dreptul spre cetatea voastra. Un pas - un singur pas si esti liber. lata de ce ti-am mtins adineaori pumnalul razbunator. lata de ce ti-l intind din nou si-ti spun: loveste-ma ! Loveste-ma si tred apoi, nestingherit 9i razbunat, la ai tal I ABATIRS (prive$te, mai intii uimit trecdtoarea nebanuita, apoi se uitCf neincrezdtor la Kleomede ) : Ti-am mai spus doar: eu m-am logodit cu moartea si nu te-am strigat aici decit ca sa vii sa rna privesti n untind. Priveste-ma , , deci si lasa toate imbierile aeestea care nu stiu ce ascund: viclenie, sau vreo dorinta a vrajmasilor mei de a-mi prelungi rnoartea eu cine stie ce petreceri? KLEOMEDE: Ti-am intins pumnalul 9i te-ndemn sa fugi, nu . fiindca s-ar aseunde vreo viclenie in vorbele mele, ci pentru ca vreau ca legile razboiului sa nu 5e impli100

neasdi; mai mult decit atit: v::,eau ca toaAteint~cmiril.e acestui monstru sa se intoarca pe dos, In pofida lui. (Staruitor). Si-acum : inca 0 data! Ia pumnalul, razbuna-te si fugi t Fugi, cit mai este vreme si cit .inca treeatoarea asta, pe care ti-am despicat-o in cort, nu e deseoperita. .., ~ BATlRS (surprins): Cum? Tu mi-ai despicat aceasta treA ditoare? Tu, en miinile tale? .Nu era aid de mainainte? Mi-ai despicat-o tu? . KLEOMEDE: Eu~ -:- 9! ~~ pumnalul ~~a~ar, nu mal are rost sa intirzii. Foloseste-te eli prisosinta de pumnal 9i de trecatoarea .asta~~a9~eptat~! Si nu mai sta o clip a pe gindun! (1~ zntmde dtn nou pumnalul $1'-$1, desjace cdmasa la piept.) . .. ABATIRS (cu mirare.cresdndaj: Ciudata:mpreun~!e de schimburi I... Propnul meu dusman, printul strain - ehemat de mine sa rna vada in noua mea infati),are barbateasca, vine - imi intinde pumnalul si, Iinistit, i~i deschide camasa ce-i inlocuieste platosa ... Iarapoi, acelasi print dusman, rivalul meu de moarte, imi arata ~r~mu~ croit de e1 pentru scaparea mea... Eu stau uimit 91 privesc eli nelamurire sehimbul acesta venit de dinc?lo de zei, din strafunduri tainice si necunoseute... ($~de unde pin a mai adineaori it privea pe Kleome~e cu. 0 anume 'YIicealCi, acum incepe sa-l vada cu totul cu alt~ ochi.} KLEOMEDE (continuind sa insiste): Lasa nelarnuririle si mirarile la 0 parte! Intinde min a si ia pumnalul ce dezleaga toate lanturile razboiului l Nu rnai pregeta, Abatirs, caci timpul nu pregeta, si toate sint legate intre ele prin fire subtiri si nevazute ! ABATIRS (sUi a clipa in cumpana, apoi foarte hotdrit }: Aco~ pera-ti pieptul, Kleomede! ~i pune-ti la cinga.toare pumnalul! Nici el si niei trecatoarea asta nu-rrn slujeste la nimie. caei' n-am de gind sa te lovesc si mel sa fug de-aici, din cortuI meu inchisoare! KLEOMEDE: CU neputinta ! Doar trecatoarea asta te duee spre libertate! lar' pumnalul meu iti potoleste setea de razbunare, (Aproape implorindu-t). Abatirs, nu se poate sa treei de partea monstrului, si sa refuzi viata pe care ti-o aduc eu, si libertatea! Ce te rnai poate tine aici 'j dnd stii bine aiei ce te-asteapta? , ,

=-=.

r:ic~

101

Tocmai ceea ce rna asteapta rna tine aici. Spune . c~ trecatoarea asta rna duce spre libertate. Ei bine, n:~ Libertatea mea sta in rnoartea mea. Cad numai . ~ . a v~ el'b era.ed ruynea pe care-o due ell mine, ca ea 1 0 catu~~ grea ~l zornrutoare. (Cu 0 solemnitate grava) T:ebU1~ sa dovedesc unu~ razboinic din tabara aceasta ca s:hl~~area de c~re ti-am p<;,menit nu e 0 v~rba goala ~l ca-ntr-adevar, peste spaima mea de adineaori a crescut 0 vitejie uriasa, ca un porn zvelt pe car~ nu-l mai pot pravaIi furtunile. KLEOMEDE: Si cine-i razboinicul acela de dragul caruia te pui in slujba nesaturatului monstru? ABA TIRS: Tu! KLEOMEDE: Eu? ABATIRS: Da, tu l Nu ai stat tu alaturi de Buer deunazi si m-~i privit tirindu-ma in tarina vrednic de mila? Nu aI~ s!at tu, straluc!nd de soarel~. care-ti juca pe platoja, y~. at a cortu~U1 regal,. cu ochii aplecati asupra f deznadejdii mele? TIe trebuie sa-ti dovedesc ca si stramosii mei au un urmas vrednic de lauda nu numai stramosii ti.'ii. Daca .n-a~ fi fost martor al spaimei mele, . poat~ m-as fi folosit ~l de pumnal, si de trecatoarsa ta eliberatoare, Dar ai fast tu, eu privirea ta coborita a~upra tinguirii mele, si-n mine s-a trezit fiul de rege, v!~eazul care vrea sa-nfrunte pe data spada dusmanilor sal. KLEOMEDE (deznadajduit): Am venit sa te salvez, si tu rna respingi pentru niste amagiri oarecare ... O! 'Abatirs! Nu vreau sa cunosc, la picioarele mele, pe viteazul acela ~ei~fricat ie~i! dir: I?-ugurul copilului inspaimintat .. Vlte]1a. t~ d~ razboinic nascut peste noapte mi-o poti dovedi ~1 din tabara alor vostri, nu numai aici, in cortul-inchisoare ... (lncercind alta cale de convingere.) lata, nu-ti mai intind pumnalul. Nu-ti mai implor lovitura razbunatoare. Daca tii atit de mult sa-mi arati noua ta infati~are, arata-rni-o, ca miine, intrind in lu~ta a~aturi de soldatii cetatii voastre. Dar pin a atunci, fugi l Fugi - ca sa te pot privi de pe intaritura in platosa ta stralucitoare ! ABATIRS (din ce in ce mai tulburat) : Print invelit de mistere! Inceteaza l Nu ca sa vezi vitejia mea nou-nascuta
ABATIRS:

rr:

te-ai pus de-a curmezisul hotaririlor supreme... Pe tinarul neinfricat puteai prea bine sa-l privcsti in noua lui mindrie tara sa te primejduiesti, nascocind aceasta tradare. Pentru alta pricina ai desfacut eu atita migala treeerea salvatoare. ($i se apropie, de asta-data, el de Kleomede.) O! Kleomede! Raspunde-mi drept si fara oeoluri! De ee te impotrivesti mortii mele consolatoare si vrei cu tot dinadinsul via ta mea? , ' J{LEO:MEDE (cu janatismul injlacarat al noii sale credinie ) : Pentru ea sa pot fi eu tot dinadinsul altul, eel nou, ceHilalt. Pentru ca sa nu se-mplineasca ceea ce nesuIeritul razboi vrea sa se-mplineasca l ABATIRS: Si nu te-ai gindit de loc ca. fuga mea ar insemna cea de a doua rusine a mea? Ce fel de vitejie ar fi vitejia mea, nascuta din tradarea ta? Cum rni-as mai putea incrucisa miine spada eu soldatii vostri, care ar sti cui datorez salvarea mea? (Cu ultimele resturi de indaratnicie rdzboinica.) Nu! Kleomede 1 Am sa stau aici neclintit si-am s-astept cu mindrie spada care va spala rusinea mea. KLEOMEDE (dezlantuit) ~ Blestemata fie cIipa dnd am trezit in copilul acela un barbat l Dad. nu te schimbai din copil in viteaz, truda mea n-ar fi fost zadarnica. Copilul infricosat ar fi ales fara sovaire cerul Iiber si cimpul intins, in locul arnagirilor neroade ale razboiului. Ce sint ele, toate aceste prepusuri razboinice, pe linga cresterea flarii albe peste care curge singe de soldat inveninat ? ABATIRS: Dad. nu te-ai fi schimbat din soldat viteaz in print rngmdurat, ai fi-nteles acum ce sint. Vechiul ostas din tine ar fi prieeput acurn care e datoria mea. Oare de-ai fi cazut tu in mina soldatilor nostri, n-ai fi facut la fel? N-ai fi avut 0 singura dorinta, un singur gind: acela de a infrunta pe dusmanii inversunati ? KLEOMEDE: Cind te-au adus soldatii in tabara, eram, ca si tine acum, un tinar supus ori~duirii ostasesti. Credeam in dusmania pe care stiam ca trebuie sa 0 port dusmanului, acelui dusrnan pe care nu-l vazusem nicicdata ~1 pe care mi-l inchipuiam vrednic de toata ura mea. Cind insa te-au adus soldatii si am dat cu ochii de tine, , ,
103

102

de spaima ta minunata, ura mea s-a stins dintr-o darImi vedeam eu ochii dusmanul - si dusmanul ea. cu totul altfel decit mi-l inchipuiam eu. E~a un tin~ z~elt si ~uav, "ars de a~ela~~ soare care rna ardea si pe mme ... Si-am meeput sa te iubesc, sa te iubesc in ciud tuturor legilor razboiului. De-a» fi cazut eu in mtn a alor vostri, la fel as fi dat cu oehii de tine si la fel te-a~ fi indragit, Poate as fi indragit atunci semetia ta asa cum acumam indragi t spaima tao Si ca si acum ridi:indu_:-ma ~m~otriva razboiului n-as fi avut dedt o smgura dorinta : aceea de a infringe eu orice pret monstrul. ' ABATIRS (cu totul cucerit de uorbele lui Kleomede) : Kleomede r Kleomede! Esti tulburator, Kleomede! Cresti inainte~ mea ca un miraj de lumini stralucitoare ... Fruntea ta e imbaiata de aura pura a semizeilor. .. Fiecare cuvint al tau, rna cuprinde si rna inviiluie intr-o ploaie de raze dogontoare ... KLEOMEDE: Fiecare cuvint mai mult e 0 clipa rupta din vietile noastre. lata, ai inteles acum pentru ee ti-arn desfacut trecatoarea. Nu mai intirzia, prin urmare l Ia pumnalul si fugi, fugi cit mai e vreme! (Ii intinde din nou pumnalul.) ABATIRS (iluminat): Sa fug? Toemai aeum, cind 0 zare atit de miraculoasa se desface inaintea mea? O! Dar nici prin gind nu-mi trece ... (5e apropie mult de Kleomede fji-i spune cu mare avint interior.) Kleomede! M-ai intrebat adineaori cit de mare e dusmania mea pentru tine. Ei bine, afla: dusmania mea' pentru tine s-a stins sub ploaia de aur ce ai revarsat-o asupra mea. Si-n locul ei a inflorit, alba ca 0 cupa de erin, dragostea. (Patetie.) Te simt in mine risipindu-te ca un lim an verde intr-un ocean mare si limpede. Fiecare fatima din tine se amesteca in apa mea, cade ca un sunet ciudat in adincul meu si se depune acolo. Din caderea ei se desprind cercuri uriase ~i se-nmultesc pe fata mea la nesfirsit, t ti aud nisipul cum cade In mine si cum rasuna din strafund, Fiecare pietricica e un sunet. Fiecare sunet se inmulteste in zeci de alte sunete. Si toate marturisesc moartea urii stravechi si nasterea noii impliniri. ' ,
104

Ni s-au legat firele nevazute si ni s-au intrepatruns urzelile. N e impliniram unul prin celalalt, si acum fiecare cuvint, fiecare fapta a unuia se rasfringe ~supra celuilalt. DUJm~nia ~ straveche .s-a de~tr~matr si acum stam unul hnga celalalt ca doi soldati ai aceieiasi arrnate (Ii intinde, ca spre un legamint, braiul.} ATIRS: 'Eu rn-arn nascut din tine, tu te-ai nascut din mine. A.E Fiecare nazuinta din tine raspunde in mine, ca fluturii de nisip ce aluneca dintr-o clepsidra in alta. Ai intins brahil spre mine, iata bratul meu! cuprinde bra!ul inti~s.) Ai intins obrazul spre mine, iata obrazul meu! Kleomede! Prietene drag! Sa pecetluim rnarea noastra implinire. KLEOMEDE: Abati:~'s! Abat.irs! Priete~e!. (5e ~mbra#fjea~a. , In timp ce et se cupnnd de wmen. ~'l se prioesc, lum'l'!l'a. lunii strabate in cart. Kleomede .se-ntoarce surprtns si, niipadit de razele ei, spune.) Ce lumina ciudata a patruns aici pe nesimtite si ne-a inlantuit cu valurile ei galbene? ABATIRS (se apropie de spartura ~i prive~te afara ): Nu te nelinisti! E numai luna. A rasarit de din colo de movile si a patruns aid prin spartura cortului. N-am sirntit-o ~asarind pentru ca, intre timp, in noi crestea 0 lumina mai mare si mai stralucitoare, (Vine din nou linga Kleomede.) KLEOMEDE (dintr-o data inspiiim£ntat) .' Luna? .. 0, Abatirs r E luna? ... Atunci nu mai e vreme de pierdut. Fugi, fugi de indata l Caci rasaritul lunii e soroeul hotarit pentru moartea tao (It impinge spre trecdtoare !$i-i pune cu sila pumnalul in mind.) ABATIRS (linifjtit, ca unul care a aflat ~tn nou $i mare adeudr ) : Adineaori am vrut sa-ti dovedesc ca nu sint un las fricos, pentru ca eram dusmanul tau si voiam sa te-nfrunt eu mindrie. Acum vreau sa-ti dovedesc acelasi lueru, pentru ca sint prietenul tau nu vreau sa rna' despar~ de tine si sa te parasesc in primejdie. Dac-as fugi, at tai te-ar afla aid si ar descoperi totul. Pedepsind tradarea ta, aceasta pedeapsa m-ar lasa singur in voia razboiului. KLEOMEDE: Fugi, pentru ca sa nu fim -singuri !
MEDE:
:E{LEO

tu

ii

lOS,

Sint linga tine si nu rna voi clinti un pas. (in lu mina l1!'n_ii are-i ~inviiluie, pa_r ~mindo~, asa cum stau ~ c unul hptt de celdlalt, a subl~ma statute a prieteniei j XLEOMEDE (cu lacrimi in ochi): 0 I Abatirs I Asculta-mi, Ai mei vor veni din clipa-n clipa si astfel rna vei con, damna sa fiu martor la moartea tao Fugi, ca sa pot fu~i si eu inainte de venirea tatalui meu l Nu da prile' u.na?ului monstru sa. rna. inlantuie din nou. Nu mJ sili sa te blestem pentru indaratnicia tao Fugi! Fugi cit mai este vreme l (Pe ultimele lui cuvinte intrd deodatd in cart Buer, Hiram, Tigroltes $i dJiva o$teni.)
.ABATIRS:

See n a a 4-a

'Cei de mai sus, Buer, Hiram,
BUER

T'igrolies

(inmarmtwit): Ce vad? Ce-aud? KLEOMEDE (lasindu-:;i inJrint bratele in jos): S-a sfirsit.; ACUITI totul s-a sfirsit ..~ HIRAM (biiguie uluit): Kleomede in cortul strainului? .. TIGROLTES (la JeZ): Printul nostru indemnindu-l pe prizonier ~ .... sa f uga 'I J3UER (nevenindu-i sa creadd cd eeea ce a vazut!ji auzit e aievea) : Tradat ! De propriul meu fiu tradat ! Nu! Cu neputinta l HIRAM: Ne in~ala auzul... Ne arnageste 0 parere ... Sintem prada unei inchipuiri desarte ..'. KLEOMEDE (coborind spre el) ': Nu sinteti prada nici unei inchipuiri. Ceea ce vedeti e asa cum vedeti. BUER (ii iese inainte innebunit de Jurie): Taci! r'aci! TIGRQLTES: 0 clipa sa fi intirziat, si prinsul scapa. XLEOMEDE: 0 clipa, da! Dar clipa aceea n-a fost sa fie data. Si n-a fost pentru ca n-a vrut el sa fie. (Aratii spre Abatirs.) ::BUER (sagetindu-l cu privirea) : Asadar, tu, tu l-ai indernnat sa fuga? . KLEOMEDE (simplu): Si el n-a vrut s-o Iaca. BUER: Tu i-ai despicat trecatoarea asta in cort? KLEOMEDE: Si el n-a vrut sa se foloseasca de ea.
,t v

(se repede ameninjator spre Kleomede): ~ e~erni~ul~ ! V bele tale sint aiurari de nebun. Minti l Minti l or . ., De a mie de ori, minti l E' Spun adevarul. Eu am cautat sa mlesnesc fuga }(LEOMED .. acestUl ostatec. .. ., d . Parca mi-ar Ii-mpietrit mmtea. Nu-mi vine sa cre firM M . . nid ochilor, nici. urec hil or 1 1 . MEDE' Crede si unora, si celorlalte. (il apucd de Piett $i-l ~~ut;tra c~ salbdticie) : BlestemaBO tule I La ce te-a! gindit cm~ a: pus. lao~~le c~ea ge ':1 us? Pe cine-ai vrut sa scot! dll~ :n:mt1 cmd ar pla~Ult ~eea ce ai planuit? Carei porunCl ai dat ascultare cind ti-ai pierdut mintile? . KLEm,1:EDE (calm): Pre'a multe tntrebari pentru ~n smg~: raspuns. Ceea ce ati vazut nu mal are nevore de mel o alta lamurire. .' ., ER (in culmea deznddejdii, cade pe piatra din. ,,?nJl~cul BU cortului): Fiul s-a ridicat. impotriva !atalm sau ... Printul nevirstnic ~ rmpotrrva regelUl carunt... Ostasul _:_impotriva tovara~ilor sai.; . KLEOMEDE ( pe un ton cald :;iA rug~to~) : )nt?a::ce-te si tu, tata, 0 clipa impotriva ta insuti ~l rna vel lauda pentru ceea ce am vrut sa fac. . BUER (se tinguie): Cum vei mai putea fi de-a~eum nrmasul meu? Cum vei mai putea fi de-acum stramosul urmasilor tai ? O! Nenorocitul de mine! O! Nenorocitul de tine! Ai calcat dintr-o data-n picioare toate mormmtel; tarii tale. Fapta ta ~ebuneascva. a rupt pe-un tata de fiul sau si pe-un fiu de mla~lta sa. KLEOMEDE (cu min a intinsa spre AbattY!).' M-am legat de-o mladita noua ce sta sa rodeasca. " b., BUER: Te-ai legat de ciinele a.eesta netre ?~c. . KLEOMEDE: O! TaU! Nu-l nurm astfel. Nu-ti mvenma buzel~ tale blinde si bune eu vorbe spurcate. Potole~te-tl zagazurile d~zlantuite. Linisteste ~furtuna dinlauntrul
BOER
v v
A

v

J{L!~

BUER

tau. 'J D (se ridica ~i invoca disperat sai intun_ecaJt :. e-~ mie de ori mai dezlantuit de-ar Ii, de-o rme de on mal ravasit sufletul, si in~a n-ar fi de-a)~ns sa liniJt:as:_a furtuna mea! Desclestati-va. margmi care rna. incatusati in simtirile pa~inte$ti! Pravaliti-va in abis, le-

=.

106

107

gaturi de singe si plarnada ] Dati-mi o l . ~ , zei, puterea sa a due 1 a-ndeplinire pedeapsa. ' TIGROLT::_:S [alarrnat ) : Ce-ti trece prin minte? BUER: Smgele meu s-a sculat impotriva mea Vasul r 1 t t ~ . . In care -~m lurnta bspre p~strareAa fost spurcat de buze straine Sm~e e. re. u.le~varsat III prund. (Seoate spada d'· teaca $~ D ridicd. asupra lui Kleomede.) tn ABATIRS (se desprinde brusc din eoNu! unde stdiea net. ti . " • j-'U tn C'lDS~~.', pune-n fa/a): Opreste-te, neeugetatule Nu . I nSlpl .in prund singe nevinovat! Risipeste-l Pe a I . , c_:Ul ce si-a atins buzele de vasul unde pastrai a t smge! ces BUER (nu urea nici mdca» sa-l bage-n seamaj.' Singele \ .. meu nu se va ames t eea mel macar m prund eu singele I . .

s;

i

v

A

Dropix l

ui

A~unci va~s~ nu~ai singele aceluia! Al tau nu-l vel mal I?utea niciodata readuna dintarina. (lsi desch . at~a~ul $t aratd locul inimii.) Loveste aici! P~toleste~~~ rnll~la cu. sin~ele ce va t19ni din izvorul acesta!' ,1 HIRAM (mtervtne fl el }: Nu te pripi, Buer! . TIG-ROLTES (la fel ) : Curnpaneste luerurile! ABATIR:; (cDntinu2n~j: Kleomede e nevinovat. Eu sint eel vmovat. Eu 91 eu spaima mea. Caci de nu rna tiram eu deuna~i mspaimintat prin fata voastra, Kleomede _?u s-:::r fi ~ehlI?bat din soldatul viteaz de odinioara m ~opl~ul t:lst 91 ingindurat de astazi. Pe mine trebuie, deci, sa rna pedepsesti, TIGROLTE~: Ar~ dreptate. tinarul acesta. Uriui copil nu i se en_vm leg:le soldatilor, Iar Kleomede nu e dedt un print nevirstnic. Cum 0 sa-l pedepsesti pentru fapte pentru care se pedepsesc numai soldatii incercati? ABATI~S (21tainteaza ~otarit spre Buer): Eu sint soldatul m~ercat. Pe mine pedepsestc-mal Implineste-ti eu rnme .p~anul, asa c?m. aveai de gind sa-l implinesti ! HIRAM" (pnvmd cu adm~ral~e spre Abatirs): Cu adevarat, tmarul acesta e un soldat Incereat... TIGROLTES: Vino-ti in fire, Buer! Ca nu curnva sa plingi rniine fapta nesocotita de azi. SOLDAT!I: ~ra e! A?a e! Kleomede a cazut in rnreaja unei naluciri desarte. Lasa-l sa se dezmeticeasea si se va intoarce din nou la noi. '
ABATIRS.: 108

(se leagana 0 cUpii in indoiala, i~i trece mina peste frunte $i apoi indep~rteaz~ sp,adq): Ce. era ~.a fa~?! Ce era sa fae?! O! Bine ca mi-ati deschis ochii ... Bme ca mi-ati lirnpezit mintea infierbintata ... Era sa pedepsesc urimiel pentru ca s-a lasat inhatat de IUp. Era sa-mi sfarim, intr-o viltoare de-o clipa, neamul si urmasii. (S e indreapta spre Kleomede cu braiele deschise.) O! Kleomede, copil iubit, iarta-ma l Iarta-ma si vino inapoiin bratele rnele 1 Nu pe tine, pe dinele aeesta care te-a arnagit 11 voi pedepsi. iu aratCipe Abatirs.) De doua ori il voi pedepsi. 0 data pentru ea e singe vrajrnas, si a doua oara pentru ca te-a impins sa faci eeea ce, nestiutor, ai facut. (Trece spre Abatirs.) !n genunchi, ticalosule ! Mori, dine netrebnic! ($i ridicCi spada.) KLEOMEDE (i se pune in faja iniocmai cum a fiicut adineaori Abatirs) : Nu-l vei lovi, tata, inainte de-a rna fi lovit
ER 13U

pe min;!d ~" . .)C ., ~l .'. .d " (se dii 'tn arat surpnns : urn r 1 mal $1 apen, upa ee eu spaima lui rusinoasa te-a imboldit sa tradezi? KLEOMEDE (cu inflacarare) : O! Dac-ai sti cit de draga mi-e spaima lui, draga, ea 0 mum a ce m-a nascut a doua oara. Loveste-ma pe mine, daca ai de gind sa-l Iovesti pe el! Caci toate spusele voastre de adineaori au fost neadevarate. Nu el m-a-ndernnat sa-i planuiesc seaparea. Nici sa-i deschid drumul libertatii. Eu am planuit-o. Tocmai ca un semn al libertatii mele fata de orice indernn dinafara. Mai mult chiar: Abatirs s-ampotrivit planului meu. Si drept dovada, iata-l aici! De m-ar fi-ndemnat el sa-i intocmesc trecatoarea aceasta, s-ar fi Iolosit de ea, fara. preget. Dar el n-a vrut s-auda de a;m ceva - niei sa dea ascultare rugarnintii mele de a trece la ai sai. TIGROLTm;: Asa se euvine unui razboinic adevarat. l{LEOMEDE: Era un copil inspaimintat cind a fost adus aici. Acum e un barb at ce sta nepasator in fata mortii. De-ar fi ram as copil, mi-ar fi urrnat indemnul. Dar el a vrut sa-nfrunte moartea ca un razboinic de frunte. Fapta lui trebuie, dupa legile voastre razboinice, slavita. BUER (neinduplecat): Daca fapta lui trebuie slavita, 11voi pedepsi pentru singele lui blestemat.
BUER

109

KLEOMEDE:

~ll",
~ER:

Mai intii insa pedepseste fapta mea tradatoare drept! A)'a se euvine unui razboinic adevarat: Da-te la 0 parte! (Vrea sa se repead-i din nou la
'irs.) (jara

-----

<;

s_i se clinteascii din loc.}: Moartea lui va I . moartea mea. Te amagesti daca socote$ti ca uc], ~ __ gindu-I pe el, rna vei pastra pe mine. Noi doi sintem legati din porunci supreme. 11 ucizi pe el, voi pieri si eu. 11 nimicesti pe el, rna vei nimici si pe mine. (Solemn, cu min a pusii pe inima.) Jur sa-mparta$esc soarta prizonierului acestuia, oricare ar fi ea. EUER (impietrit): Mi-au intepenit degetele pe minerul spadei! Mi-au impietrit bratele de niei nu mai pot ridica taisul acesta ! Cu gindul am si lovit, dar cu mina inca nu. KLEOMEDE (pe un ton molcomitor): Multume$te-te cUatit, tata l Multumeste-te ca fiul tau e linga tine, intreg si nevatamat, si indeparteaza spada! Cruta-I pe osta, teeul acesta! Asaza luerurile in starea in care le-a adus intilnirea noastra, a celor doi printi prieteni! BUER: Am spus adineaori solului vrajmas ca nu e fiinta pe lume careia sa-i indeplinesc 0 asemenea cerere. Mai e nevoie sa spun si acum? KLEOMEDE: !ndepline~te-mi-o rnie, si voi fi singura ta fiinta din lume. BUER (nesigur): Ma-nvirt in mine si nu gasesc nici un sprijin. Caut peste tot un tihm spre care sa-rni trag luntrea, $i nu aflu. (Umbld. printre soldati {>i,prada nehotaririi, ii insreaba.} Ce sa fac? Ce sa fac? Raspundeti-mi ? KLEOMEDE: Sa ierti l Daca dragostea ta pentru mine e ce~ din trecut, treei peste rninia ta si indeplineste-mi cererea fara sovaire ! , BUER: Vrei sa pierd, de dragul tau, acest ostatec - si, 0 data eu e1, putinta de a pune capat razboiului? KLEOMEDE: Vreau tocmai sa dobindesti aceasta putinta. Caci numai iertarea va pune capat razboiului. cruti pe el, rna ai pe mine. De-l dai pierzarii, rna pierzt si pe mine. Alege!
KLEOME

~ba

pe-~

: Legile mele sint aspre. . blinde. 51 m legile mele stau inchisi. .' toti viitorn ai urma~1. . Din legile mele striga stramosii cerind indestulare. BUERMEDE' Daca. treei de partea stramosilor, · 1ti vei pierde ICLEO . . . lui " unna~ii. Am jurat sa-mpart sOAartaup~lzom.eru a.~es:~. Ul Si 0 data eu mine, i-a vor imparti toti Urma~i11tai. Nu fi, asadar, calaul nepotilor Uii. " Sint la 0 raseruce. Un drum R (tot mai descumpanit): BUE . . tUt 1 ill imi stii inamt~, d:_ept ? necru,,?- or, ~~a cum -au apucat din mO~l-stramo?:. L~ ca1(atul lui rna a~t.eapta, rlzator si darnic, zeul razbomlUl,. cu brate~e p"lme d; odoare si prazi. Celalalt drum mi se deschide III fata necunos~ut si la rnarginea lui. nu. vad decit floar~a. aeeasta alba, prinsa la briul fiului meu. Pe care dIU eIe sa apuc ... pe care ... KLEOMEDE: Pe drumulIibertatii. Lasa-I neatins pe ost~tec~l acesta - si da-i voie sa treaca nevatamat la ar sa~. BUER: Pentru 'ca miine sa se-ntoarca luptind impotriva-ne? ! KLEOMEDE: Pentru ca miine sa ai destui nepoti care sa se· bucure de via Hi. BUER (dupa un rastimp de grea lupta cu sine): Fi_:! Iti. implinesc rugamintea. Ceea ce nu credeam sa fac, fac. Am spus ea nu e fiinta careia sa-i indeplinese eerer:a. de crutare a prizonierului meu. lata ea am spus in vint, (Catre Abatirs.} Abatirs l Fii cn~tat: Gura :;are sa rna induplece s-a gasit. ( J ntre toll, cei de fafa se produce a mare u$urare: Pe/aja tuturor infloreste bucuria, cdci toti au fast [ascinaii de Kleomede.} KLEOMEDE (in culmea fericirii): Iti multurnesc, ~ata, ~~" m-ai ascultat, si ai trecut de partea urmasilor tal. Numele tau va' fi preamarit in veci pe~t!u hotarirec: asta. Monstrul a fost invins! (58 arunca m. bratele lu1, Buer.) Lasa-ma sa vin din nou la tine. HIRAM: Ai ales drumul eel bun, Euer. TIGROLTES: Hotarirea ta e binecuvintata, stapine. SOLDATII: Slava tie rege! Ai faeut bine asa cum ai facut l
BUER EDE' Ale mele sint KLEOM '.. .. t~'
A' A' • u

(Veseli, se 'i~braji$eaza celor doi tineri.)

intre

ei, facind

cere in jurul

110

Illl_

~J{LEOME?E:

lui ... BVER (tra,,!,sjigurat).'

Fiul s-a-ntors la tatal lui ... Printul - la supu~ii
fAZNI C

See n a a 5-a Cei de maz sus. UL. '. PaznicuZ, intrtnd tn fuga ~i agitat.

'/,n m'/,JZocu:Zcortului ca 9'/, n,,!.d ar i: b'/,1'u~tniste forte colosale $'/, acum pune temelnle une: lum'/, noi.)
::KLEOMEDE:

Mil si!llt u~urat ... ~a. s~mt chiar nespus de b~ne... Ceva no~ ~~lUI?~nosvs:.ndlc,?-spre mine, din pre~Jma acestor .doi "h_nen ~nfratlt1..· Smt toate limpezi :nam~~a mea, ~l n:mIa I?l "s-a scur~ c? totul... (Sic;,

Prapad!

Mare prapad.

stapine i (lngenuncheaza

ingl'oz'/,t.) Ce e? Vorbeste l ('1 ia de umeri): BDER CdL (abia mai rasufla)." Dusmanul e intre nor. PAZNI Sl CEILALTI ('mt r-un gas. ) . Ce?. las
BURR C~TL' pl\ZNI v· T;GROLTES: NICUL: pA Z BUER: Ai PAZNICUL:

=BUER

in timp ce ceilalji jubileaza.)
:SOLDATu ~:HIRAM

Trimite deindata soli in cetatea lui Dropix! Vesteste-I pe regele vrajmas cit fiul lui e viu si ca in cur:i:nd 11 va ave a in brate neatins ! ' (adresindu-se celor de fata) ." Asa sa fie I Sa plece ne'intirziat soli la Dropix! Sa-i spuna di eeea ce nu credeam sa-ndeplinesc vreodata, am indeplinit; ca cererea lui si-a gasit un sol mai bun ca eel trimis de el; unul chiar din tabara mea; chiar din singele meu; ca am ascultat de dorinta acelui sol; i-am crutat fiul, si-n zori i-I voi trimite neatins, Impreuna cu solia mea de impaoars ] (Cijiva dintre soldaji ies sa transmita porunca lui Buer,

lntunericul s-a asternut de mult pe cimpia dintre tabere. Nimeni nu-i va Iua in searna, Paznicii lui Dropix Ii vor ataca de cum ii vor vedea apropiindu-se. "TIGROLTES: Nu-i nimic. Vom astepta zorile. ::HIRAM (dind neincrezdior din cap): Numai sa nu fie prea tirziu ... _BUER: Sa pIece soli pina nu e prea tirziu l (5e aud. rasunind brusc trimbite.) Ce-i asta? Ce se aude? Sint trimbitele soliei noastre, care pleaca sa-i duca veste noului meu prieten, regele Dropix? -HIRAM: Nu pre a par a fi trimbitele noastre. "TIGROLTES (trece ~i ella usa cortului $i ascultl1 inspaimintat) : Sint trimbitele dusmanului! , =:BUER: Trimbitele dusmanului? (F oarte nelini$tit.) Ce vor? De ce rasuna? Ce se petrece dincolo de cortul acesta? Raspundeti ! ( Mare panica intre cei prezenfi. )

(cu bratele ridicate ) : Pace! Pace! Pace! (din U9a cortului, cuprins din nou de vechile sale indoieli): Tearna mi-e ca nu mai e vreme pentru soli.

Dus~anul a intrat in rindurile noastre. , E~ti nebun? Nu sint nebun. .. ? vedenu: Am vazut ceea ce v-am spus. BUER' Vorbeste limpede!. .' Nl~UL: Si~tem pierduti! Sinte_m pierduti ! vI pAZ . Nu maibiigui in nestire. Vorbeste cu socoteala. TlGROLTE~ ·Nu mai e vreme de vorbe socotite. Puneti mrna PAZNICUL. 1 .t t . . e arme 1 Ie~iti in tabara. Dusmanu a l~ ra pe neslI~: fite peste noi, si-acurn, intre cortunle noastre, isi desavirseste macelul. . BUER (racni~a' ca 0 fiara incol/ita) : .Ce spui ? C HIRAM: Ce sa spuna 1 Ca s-a adeverrt temerea. mea. ae rea tirziu pentru trimiterea solilor. ~ropl~ a urmat fagaduiala lui Glad. A pornit lupta deindata ce acela a ajuns in cetate. Si n~ci JUacar nu mal av~m vreme sa-i vestirn pe dusmani ca le-a~ cruta! prmtul. . TIGROLTES: Avem in schimb vreme sa apucam spadele ~l sa iesim la lupta, .' PAZNICUL: Nu e lupta. E prapad. Ai no~!n nu stru ~~de Ie e capul. Cei mai multi dorm~au cl~d du.~manll s-a~ napustit asupra lor. Sint .tot! ?ar~a 1?etl. Du~~,:nll musca dintr-ai nostri ca mistretii .d~n ciutele f.u~ante.
y

EUER

.

spade! insufletiti-i P~-3:1 no~tn.! ?trmget!-! d~ unde se risipesc! De e sa pterrm , sa pienm cu clll.st"e." . HIRAM: Pierim din vina noastra, in vreme ce nO:.lllhrz;-am aici , schimbind hotaririle soartei, dusrnann se tirau tiptil spre noi. TlGROLTES: Nu deznadajduiti! Sa merg.em unde ne e locul!
(I ese cu Hiram $i ceilalti soldaii.}
113

(redevenit o~teanui de odinioara, r2~'/,ca spad~ $'/, :mpal'te poruncile): in tabara, gene.rah! ~unetl. mma pe

1112

(!mbrac~ plato$a ad~s~. de un'!ll dintre soldaJi $i se pregate$te sa plece ) : Ramu cu bine, Kleomede! KLEOMED~ (doborit de intorsatura pe care-au luat-o lucrurile) . Pleci, tabU! . BUER: Plec, Iasindu-te in voia intimplarii. Nu mai pot a . .. t F~ .. T vea ~"fl]a . a. a :ev~tI~!. 1! e~ti pricina di dusmanii ne-au meor:J?rat, fara~ 53:-1.slmt1m. De .nu. ne-ai fi intirziat tu aICI, eu rugamintile tale, nu-t pierdeam din ochi ~eum, .cauta sa sc~pi eu fuga. Sau foloseste-t« d~ mtuner~c. Eu ~u ~al pot sa te a_par. Trebuie sa merg la h~pt3:' ca ~a mintui ce se mal po ate mintui l ABATIRS (tna'lnteaza un pas): n voi apara eu! Fii fara grija Bu&! ' BUER: Tu? ABATIRS: J:!?a c:,um el s-a pus intre. mine si spada ta, tot asa am sa rna pun eu intre el ;;1 spada soldatilor nostri (lneura)ator.) Mergi tara grija. Lui Kleorn~de nu 'i s~ va intimpla nimic. Cei ce i-ar putea face vreun rau sint doar supusii mei. $i supusii mei nu se vor atinge de ceea ce stii sub pavaza mea. BUER: Esti un copil si tu ca ;;i Kleomede. Nu cunosti viclenele puteri ale razboiului. ' ABATIRS (cu gravitate): Jur sa-mpart soarta lui Kleomede! Asa eu::r:..el .". jurat ~di~eaori s-o-mparta pe-a mea, ~u .? V"Ol _Impartl pe~a l~l. $1 ca rnarturie a juramintului, lata: 1IDl desfac din jurul gltului acest lant semnul ostasilor lui Dropi~. Imi crestez bratul eu pumnalul dvat de Kleomede si-mi las singele infratirii pe prundul tau, Buer ! (Arunca laniul, £si cresteazd bratul si rosteste s~lemn~) C?risare ar. fi 'soarta acestui print tinar, fur sa o. lI?l?a~ta~ese )'1 eu 1 (1 niorcindu-se spre Bu er.) Mergi Iinistit, Buer! Fiul tau e pazit chiar de slngele lui Dropix l BUER (imbraji~indu-~i fiul): Ramii eu bine, Kleomede ! (Plea_ca, ~a: se. opre$te din drum; se intoarce, se apropie de C~1. ~O1. ttnen~ care sta!f un:ul linga celdlalt, $i punind o mana pe umarul unusa $1. alta pe umarul celuilalt spwne :) Ramineti eu bine!
BUER
v

ACTU

L

III

1ntre intariturile

ceta~ii lui Dropix. 1n zori.

Scena

1

Dropix. ascultit GLAD

Dropix, Glad, capetenii, soldaJi. in mijlocul scenei, pe un dimb mai pe Glad care relateaza desfiifurarea

t'idicat, luptei.

(povestind): Lupta e pe sfirsite ... doar ici-colo, c~t~ un pile ratacit ne mai infr~nta a~altul. Grosul ,?~~l:rl lui Buer e insa sfarimat. Ai nostri au p~truns pma .11~ inima taberei dusmane. Di:n-tre vrajrna91, pre~ ,..p~tml au scapat. ~i si aceia nurr:al eu f~ga sau da~orlta mtunericului. Cei mai multi au eazut prada spadelor noastre iar cei ce-au ramas vii, prada lanturilor noastre. Biruint~ ni-e deplina. Ceea =. s!ra~o?ii nostri n-,:_u izbutit mai-nainte, ceea ce nOI msme n-am fost In stare 0 viap_ Intreaga, s-a-mplinit in ~fir~i~. D,:~manul a fost zdrobit si cetatea despresurata. Nimeni nu ne mai stinjene;;te'de-acum. Nici 0 piec1~c~nu mal av~m in cale. Oastea lui Buer e prefacuta III pulbere, iar tara lui ne sta deschisa inainte. la bunul nostru plac. o cAPInENIE (ridica spad« spre cer $i a~lama) .~Sla va zeilor ! SOLDATII (ii urmeaza exempl~il): Slav~ 1 .slava!. . ALT FRUNTA~ (la fel).' Manre regelm nostru biruitor 1
v

SOLDATII: Marire l DROPIX (pUn de satisfaetie): UN FRUNTAS: Da! Razbunat

Cortina

luptat

ai nostri,

Abat~rs a fost .razb~mat: l Ca niste faptun nefiresti au sa-l razbune.
v

115

De zed de ori mai deasa sa fi fost oastea lui Bu de sute de ori mai pline rindurile sale, asaltul soldati~r, nostri n-ar fi putut fi oprit. ' or ALTUL:. S-au .risipit dusmanii din fata noastra cit ai eli . dl1; ~ch1. s> furtun~ .dezlantuita din senin n-ar fi i:~ prastiat niste furnici, asa cum i-am imprastiat n. pe ticalosii aceia.' ,01 UN FRUNTA~.: Soldatii nostri s-au luptat ca niste lupi in~ fometati. DROPIX (pe'tonul de mai sus): Lupi infometati de razbunare. GLAD (continuind relatarea} : De cum am iesit din cetate am vazut ca cerul ne era prielnic: Cita vreme am avut nevoie de lumina, ca sa ne-ndreptam, fara sa ne ratacim spre t~bara ~u.;;m~n~, luna a staruit. n"estingherit pe bolta. De mdata msa ce ne-a trebuit mtunericul car~ sa ne-nvaluie apropierea, luna s-a ascuns dupa non, ca un obraz de vestala dupa val. Sub scutul lor ne-am strecurat incet pina la un pas de corturile dus~ mane. Crnd am ajuns atit de aproape incit pina ~i rasuflarea dusmanilor 0 puteam auzi, ne-am ales fi~care un loc prielnic de unde sa lovim. Ceea ce insa nu ne putea mira indeajuns era nepasarea dusmanilor pentru tot ce se petrecea in jur. Nici unul n-a iesit din. eo~turi sa eerceteze zarea sau sa priveasca de pe-ntarituri spre tabara noastra. Stiindu-i cit de veghetori sin.~, ac~asta neb~gare de s~ama ne spori uimirea. Oamenn lui Buer uitasera, pesemne cu desavrrsire de noi. " DROPIX (stringind pumnii): N u Ie sta tea gindul decit Ia uciderea lui Abatirs. o CAPETENIE: !ntr-adevar! Ajunsesem aproape in corturile lor, ~?~ e~ inca ~~u .:J.e" simt~sera. Nimeni nu pasea prin taba:-a, ... ar strajerii, mtorsi eu spatele la noi, motaiau i parca indestulati. DROPIX (cu ochii injectaJi de ura): Ii indestulase uciderea lui Abatirs. GLAD: Tinindu-ne rasuflarea, asteptam semnalul trim bitelor. Cind acesta s-a auzit, ne-am aruncat asupra dusm~nilor ca niste sageti ti?nite din arcuri. Asaltul a fest atit de neasteptat, incit multi dintre ei nici n-au mai avut
ALTUL: 116

vreme sa inteleaga ca mor. Aitii insa au mai avut ragazul sa se dumireasca. Dar pe aceia 1:i cuprinsese o spaima ~t1t ;1~grozava., incit se .invirteau nauc!t~ printre nor, aratmdu-~e grumazul ~l I_? cul ~nde. ~a-l lovim. Cei ce apucasera spada, necunoscmd, din pncma buimacirii si a intunericului. pe dusman de tovaras, ca nu cumva sa greseasca Iovindu-i pe ai lor, se love au rnai bine pe ei insisi, Se trezisera din nepasare atit de cumplit, incit ~i~i min tile, nici rindurile nu si le mai puteau aduna. Pe cind noi ave am fiecare lovitura pregatita cu grija dinainte, ei se zbateau in dezordine si ne sporeau prada. . DROPIX: Singura lor- grija fusese uciderea lui Abatirs. {Clocotind.) Ciinii! GLAD: Ori incotro s-ar fi inters, dade au de spada si moarte. Ai nostri rasareau de pretutindeni. Multi nu .imbracas era nici macar camasa, necum platosa, Cei ce Ie apucasera totusi, nu aveau loc destul sa le imbrace. tnvaIma~eala, prielnica nona, pentru ei era simburele nenorocirii, Nu stiau nici incotro sa se indrepte, nici ce sa faca, De ~icaieri nu se ivea un gind care sa-i stringa la un loc si sa-i imbarbateze. Unii se zbateau in pilcuri, altii singuratici. Cei mai multi cautau sa scape cu fuga. Au cazut destui si dintr-ai nostri, caci nu toti ostenii lui Buer s-au dat usor batuti, Chiar asa ctim ii surprinsesem, unii s-au' luptat vitejeste, ALTA CAPETENIE: Totul insa le-a fost in zadar. Cereul in care-i inconjurasem se stringea tot mai multo Ca si cind n-ar fi fost de-ajuns pacostea pravalita peste ei, au inceput de la un foe pus de unul de-ai nostri _' sa Ie arda si corturile. GLAD: Ceea ce rnsa, mai presus de orice, ne-a adus biruinta , a fost indaratniciasoldatilor nostri. In fiecare din ei se ivise parca puterea unei ostiri intregi, Toti pareau minati la lupta de-o mina nevazuta, care ii insufletea lnmiit. DROPIX (ridica Jruntea ~i rostesie grao ): Mina lui Abatirs. GLAD: Adevarat ! Mina lui Abatirs. Ea sporea in chip supraomenesc puterile soldatilor nostri si le inzecea dorinta de-a .zdrobi intr-un ceas un dusman nebiruit ani de-a ,
117

rindul. Munti sa fi fost ostenii lui Buer si nu . ". .' . pu t u t pune main t ea iuresului. Fieeare , soldat s-ar fi d nostru avea in inima, ea intr-o teaca de foe , 0 s· e-al . . lUgur" l~:=tgme: aeeea. a printului ucis. Daea n-ar fi fost sac ,a ficiul lUI Abatirs, mCI acum n-am fi fost sea 'ti ri, amenintarea ciinilor lui Euer. Am inteles a~tapat,l d~ ind .., .' a em, 1a rasariitu 1 1unn, r-am privit din cuib 1 unCI de pIll a pe soIdatii nostri. Atunci am vazut cum ~ ind ~ u meu , atii flee~re, semnul mortii lui Abatirsa trezit di t In data .0 ura fara margini, Fiecare a simtit parc~ r-o pr_opnul ,sau gmmaz taisul cazut pe fragedul git ~~ lUI Abatirs, Fiecare s-a rasucit In el insusi p " tV" t I ' Y, recum l~ ,anna, "ruI?U ~ne~lllo~at; Din ,clipa aceea am 9tiut ca vom. fi mvmgaton; ca ai nostri nu vor ayea de t . du-m v," ' . S Ul .':( am;a sa,-?: ,astImpere setea de razbunare ce le clocotea III prrvm. o CAPETENIE': A9a a si fost. Am vazut pe multi eli t . t .. lovi 'n re-al no? ~I, ovind d~ cite doua-trei ori in du?manul mort la picioarele lUI, numai ca sa se potoleasca. GLAD:...In cli~a cind luna.s-a ivit, iar ai nostri au inteles :a Abat~rs e ,m<:rt, fiecare a murmurat printre dintii mc1e9~atl un Jura~lnt. de razbunare. .luramintele acestea: facute mortii lUI Abatirs, ne-au adus biruinta. ~.01 n-a~ fos.t i~ lupta aceasta hotaritoars de cit osta?11acelui copil cazut. Abatirs a fost adevaratul nostru conducator, adevaratul nostru rege. DROPIX t:,atos,,raz~oinic).' Sint mindru de el. Ceea ce toti stramo~~l lUI .n-au putut lnfaptui, el a-nfaptuit. Ceea ce eu msumi, tatal lui, n-am izbutit a izbutit el Jr:_tr.-o singura noapte, Ne-a salvat tara si 'ne-a lntins sEapmlrea peste tara dusmanului rnversunat. Eu nn s~nt ~cum de~it, urn:a~ul lui la tron. .. Tatal - urmasul f1?lm... fl, Val cinsti a~a cum se euvine unui stramos, $1 ?-u unu~ stramo~ oarecare, ci celui mai viteaz dintr~ . toti, Abatirs a luptat in oastea no astra chiar nefiind in e~. Cind soldatii nostri s-an repezit ~supra dusrnanului, el nu era nici in fruntea lor, nici rnacar aid, pe meterezele cetatii, urmarind-o, EI conducea oastea de undeva elintre zei. Fllflia pe deasupra tuturor ca un steag plin de indemnuri razboinice, Din nefiinta
v v v

t=

lui mareata intarita pe soldatii porniti sa-l razbune. Desi Ii fu dat sa aiba 0 domnie scurta, numele lui va'ramine pentru totdeauna inscris in tablele noastre. o CAPETENIE: Sla va lui! SOLDATII(intr-un singur glas): Slava l pROPIX: l-ati gasit mormintul? GLAD: :tn Intu?ericul si invalma~e~I~ b~ata"liei,.ar ~i. f~s~ cu neputinta. De cum s-a potolit msa virtejul ciocnirilor, am poruncit unor osteni sa-l cante. Pina Ia ivirea zorilor, cautarea lor e ins a anevoioasa, Sa asteptam deci lumina, care le-o va ll:;mra. Daca nu cumva ciinii aceia vor fi dat trupul lui Abatirs prada focului, n vom gasi. Sau daca nu-i yom gasi chiar mormintul, atunei macar unele unne de-ale viteazului print; ceva purtat san atins de el, a?a ca sa putem imbogati altarul strarnosilor cu un vestigiu scump. DROP IX (pe un ton in care se amestecd sJintenia cu solemnitatea } : In scrin de aur se va pastra tot ceea ce va fi gasit de la el. Nepotii si stranepotii nostri se vor inchina acestui scrin, si nu altui zeu. De el i~i vor atinge fruntea boinavii ca sa se insanatoseze, la el vor veni calatorii sa aile augurii, pe el vor jura tinerii cind vor imbraca intiia oara platosa ostaseasca. , , TOTI: Asa va fi! , PROPIX: Iar noi ne Yom mindri ea l-am avut intre noi; eu ca Iiu, voi - ca general neintrecut. Si vom duee mai departe amintirea lui asemeni unei pajure de neinvins, GLAD: Zorile sint aproape. De-aeum, batalia e incheiata. Put em incepe ceea ce e mai placut . intr-un razboi: numaratoarea prizonierilor si irnpartirea prazii, Vine, Dropix! Sa mergem sa sfidam pe cei ce s-au masurat atita timp eu noi! Soldatii nostri asteapta in cimp. Sint nerabdatori sa-si potoleasca a doua oara setea ostaseasca, cu primirea prazilor. DROPIX: Sa mergem! (I es znt£i capeteniil e, soldafii - Dropix ~i Glad ramzn mai in urma, ~i tocmai cind sa pIece, sint oprifi din drum de cijiva soldaji, care intra din partea opusa.)

.

llS

119

See n a a 2-a Dropi «, Glad, SoldaJii nou-veniJi. UN SOLDAT (se apropie ci#va pa$i de Dropi x }: DROPIX (intordndu-se la chemarea soldatului): Ce e? SOLDATUL (cu DROPIX: Amina SOLDATUL:

opresti

nou sa plece.) A~ amina, dac-as sti cind e sorocullui "alta data" Dar cum nu stiu, vreau sa vorbesc acum. . DROPIX (griibit).' Vorbe:;;te 1 SOLDATUL: Noi am gasit in toinl luptelor 0 prada ciu. data! DROPIX: Ce vrei sa spui? SOLDATUL: Ceea ce spun. Am gasit 0 prada ciudata pentru o tabara de soldati, Nu stim ce sa faeem eu ea. DROPIX (jaC£nd un gest indiferent cu mina) : Duceti-o, ca pe celelalte, in cimp. Acolo unde e locul prazilor. ALT SOLDAT (insistind): Ar fi mai bine sa 0 cercetezi chiar tu, stapine. Loeul ei nu prea e in dmp. Aeeasta nu e o prada obisnuita - si trebuie sa fie eeva tainic la mijloe. ' DROPIX: Dar ce fel de prada ati Iacut voi ? Vorbeste! Nu rna tine aiei degeaba. Ce-ati prins? ' ALTUL: Noi am prins... un copil. DROPIX si GLAD (cu oarecare mirare }: Un copil? ALT SOLDAT: Adica nu tocmai un copil. Un copil care e pe jumatate copil, si pe jumatate soldat. Tocmai luptam eu ramasitele istovite ale unui pile de dusmani. Dupa ce ultimul dintre ei cazu, rascoliram tabar~ in cautarea altora, cu care sa ne potolim setea. Deodata, prin intuneric, privirea ne fu luata de 0 umbra ce ineerca sa treaca prin fHicarile unni cort arzind. Ne-am repezit asupra-i, socotind-o drept unul ce vrea sa scape. Tinarul se zbatu in bratele noastre, dar totusi 11 puseram curind la pamint. Cind se vazu prins, incepu sa se framinte in prund si sa se tinguie. Abia atunci inteleseram ca prinsul nostrn e un copil. De-ar fi fost un prizonier ea toti ceilalti, I-am fi dus deindata la Iocul
]20

din drum? sfiala).' Am ceva de spus 1 pentru alta data! Sint grabit!

Stapin , De ce ~~

prin:;;ilor. Dar cum nu e, am venit eu prada noastra la tine. ." . DROPIX: Aduceti-l aici! (Doi soldaJ1-ses $1- se reintorc tirindu-l pe Kleomede.)
See n a a 3-a

($i dii din

Cei de mai sus, Kleomede, GLAD (il uede, ramine uimit $i ROPIX (intorcind repede eapul D

exclamui }: Kleomede ' spre Glad).' Ce-ai spu~? Ce
A ~.. A

nurne ai rostit? GLAD (repetii).' Kleomede! DROPIX: Cum? Tinarul acesta lllspalmmtat e... ? GLAD (apasind silabele): Kleomede t DROPIX: Fiul lui Buer? GLAD: intocmai. Fiul lui. nROPIX (prive~te cind. la prizonierul eel nou, cind ~a Glad): Nu cumva ti se nazare? Nu cumva te-nseli? GLAD: Nu. Prada' acestor soldat! e Kle~me~e, fiu~ lui B~er: Nu-i mult de dnd l-am vazut chiar m tabara tatalui sau. Ratacea visator printre corturi, rasucind i~ n:iini floarea aeeasta alba, pe care acum 0 zaresc pnnsa la briul lui. DROPIX (nu-i vine inca sa creadd ca s-ar p1-tteasa fie a$a cum spune Glad).' E~ti sigur ca vv~astarnl a:e~ta _necop! e unul si acelasi cu trnarul ce ratacea deunazi pnn tabara lui B~er? ' . GLAD (scurt si precis).' Sint sigur! , " . ,fVt ) H 1H t DROPIX (izbucne$te intr-un :.nare}'~~ tnumJljl o~.' .a. a. Asadar rni-a cazut III mum tocmai fiul 1Ul Buer r Ml-a i~trat in capcana tocrnai ;mladita. de l?ret a stejarului pravalit ! Zeii au rasucit urzelile, ~.1 acum eu sint eel ce rna gasesc in stapinirea unui ostatee de pret. De mine atirna acum destinele _unui neam intreg. UN SOLDAT (vazind bucuria care l-a cupnns pe Dropix, se apropie de ceilal!i $i spun~: d Se. par~ ca 8;m fac~t 0 isprava buna. De unde pina mal adineaori nu stiam de ni se euvine Iauda sau nu pentru pnnsul nostru, acum mi se pare ca trebuie sa ne strigam in gura mare fapta. .
1'21

J

Kleome~e CZJtv,asolda,~i de la inceputul actului.) , DROPIX (se 'mmrte J:rtn scena, ca intr-un delir al poftei de r~zbu?Zarel·: $!lar;n. eu e~ l!pse$te ceva, pentru ca bucuv
A

In. gura mare, da! in gura mare 1 Toata ostir ... afle cll:e a fast _prins 1, Toti soldatii sa-~i unga' sU~:t~a eu uleiul aces tel vesti I Dar mai ales sa sfred lit' I stire s e 1 eu aseasca necrutatoare urechile prizonierilor 'd am .. Sa af1~ c~ pina ~i printul lor e in mlinile c(aCoobTlce vpuptmtaZdde,~azbunare viitoare s-a spulberat i oara s re so atu nou-veniti) Ducetl' va'"~nstri t . . nga ' tt ' .' ci puteti mal tare ca Kleomede a fost faeut pri . ,1 d tii 'I ZOllIer e soId aju m~l~. C· me stie, poate de-acolo de unde sta . ~s~u~s :ude ~l ciinele de ,Buer. $i i se vor fringe zidurile rrnmn mtocmal cum rni s-au frint mie deunaz] ALT SOLl?A_T: Ochii iti s.tr.a~ucesc, staplne, ca un rug de f1acari Privirea ta e tenbIla ca a unui leu ce a pus ghe . cmt.a. Nu mai e nevoie sa-ntreb ee s'a facem eu a!a PIe Vrei de b v '" v .. prmsu . _ .' una ~e~ma, sa-l tii pentru propria ta pofta. .DROPIX. S~-l?-t~leg~:IlI.au de la voi ca pe-un dar nepretu't Nu fiti ingnjoran. ~m sa va rasplatese, in sch{m1' cum ~u yva a~tepta;1. ~uceti-_.,va in cimpul prazilar si alegetl-va de-acola mtrelt decit orkare ali soidat ' ALT SOLDAT (£f~ freacd miiniZe bucuros) : Marire tie Dr~pix' {Cdire fedaZJi.) Veniti l Sa mergem in cimp] Ne-~ bmecuvmtat norocul. Nu se euvine sa-l lasam sa ne a9tepte. (1~s. "!u ramin in scena decit Dropix, Glad
DROPIX:

n:
'j'

1

v

.

~

Inert

»

-

s-au intors, cum se-ntorc la-mplinirea ceasurilor clepsidrele! Deunazi erai tu deasupra, acum sint eu. Bucuria ta Ins a a tinut scurta vrerne, pe cind bucuria mea va fi vesnica. Esti sfarimat cu totuI. Nu ti-a mai ramas nimic. Tara ta imi sta deschisa inainte - iar fiul tau, ultima ta nadejde, a cazut in mina mea. Cit timp tu erai deasupra, eu ma~ aveam eel puJin ",na.~ejde~ bata: liei - care sa-mi aline durerea 91 sa-mi hraneasca speranta razbunarii, Dar tie ce ti-a rama:? Durerea ta e de doua ori mai mare decit a mea. Mi-ai seos un ochi, Buer, eu ti-i scot pe amindoi. Mi:ai smuls un brat Buer eu ti le smulg pe amindoua. (Trece, ea beat'de pzieere, dintr-o parte in alta a scenei $i [ierbe
tot de neasttmpar.) GLAD (pinindu-i iS01~ul):

!t

A

na vlctonel sa fie deplma. Mai era 0 tesatura i _ zeal - b ~.. 1 ,n ur va raz u?-a:H me e neimplinita pe de-a-ntregul. Acum msa z:u mal Iipseste ~in:ic. Mi-am pUitit eu virf toata datorIa:_ ocbii sttch,!d. de satisfacjie.) Unde esti, B~ue~,sa ..,L fac acu~ eu sa-}I plesneasca inima de durere ca fiul tau ~~ mal are lladejde? Unde esti, sa te fac eu ac;rm fen CIt, asa cum m-ai tacut tu? Numai ca eu a~ sa t_: ~ae fericH pe deplin. Eu n-am sa-ti trimit soh c~ sa-t1 propun u~ s~hin;-b. E~ti atit de sarac, incit n~-m: mar POPl" da mrrnc, m schimbul bucuriei de-a a razbU1;a pma Ia capat I Unde esti? Unde esti sa te vad Serl9?,m? de rninie, ea dupa cd ai pierdut bitalia, acum z,eH tl-au adaugat si aeeasta noua infringere? (H ohoiind.} Ha! Ha! Ha! S-au intors lucrurile Buer

CCu

n:

Orb si ciung, asa e Buer aeum . Orb si ciung. DROPIX: N eputineios 9~ strivit ~e propria lui soa:t~. A9a~! Asa trebuie sa fie ! (Sudic.] Vino, Buer, tiraste-te III g~nunchi in tata mea si, sfisiindu-ti carnea ~e pe .piept: roaga-ma sa-ti crut copiluI! Nu! Nu veni ! Ai vem in zadar! Nu sint lacrimi destule sa rna poata indupleca. Nu exista gura pe lume careia sa-i in_deplinesc ? ase: menea cerere. Cu nimie, Buer, eu rumic nu-mi poti inlocui placerea de-a vedea trupul acesta tinar zvireolindu-se la picioarele mele. Nici cu cetati pe. ?are sa mi le dai in schimb, nici eu toata tara ta, mel CU toti soldatii till. (UmjUndu-$i pieptul, ca un tigru care std cu gh~arele infipte in grumajii vi.ct~m~i) Sirit. a~lt de puternic, Buer, mcit nu rna pot! ispiti eu ~l~lC...: Tot ee-a fost al tau acum e al meu. Zen sint toti, fara osebire, de partea mea. Iar daca tu m-ai ranit sfarimindu-mi urmasuI, eu te-am zdrobit sfarimindu-ti si tara, si neamul, '9i urma~ul... ic« gura "'pina~ la u_rech~) Ha! Ha! Simteam eu - nu-i asa ? - ea ospatul victoriei mele nu e intreg l Simteam eu ca mai Iipseste ceva, pentru ca razbunarea mea sa fie deplina l (Scoate
spada din teacd si, dupa ce 0 invirte arata cu ea spre tinarul prizonier.) nesa!ios pritt: aer,

Kleomede

lipsea,

,

I

GLAD:

Kleomede ... Ce ai de gind sa fad, stapine P
123

12'2

(privind cu sete tai$ul spadei): Acelasi lucru pe care I-a facut Euer la rasaritul lunii. Numai ca eu am sa-l fac la rasaritul soarelui. GLAD: V~ei, asadar, ca la rasaritul soarelui sa-l love~ti pe copilul acesta eu spada r DROPIX: Intocmai l Indata ce vor aparea primele raze prizonierul aeesta se va zvircoli insingerat in tarin~ mea.
DROPIX KLEOMEDE

(se ar~tnca deznadajduit

la picioarele lui Dropix)

.

Nu! Nu! N-o sa fii 'in stare de asa eeva! !ndura-te' , 'T , rege! Indura- te ! DROPIX: In inima mea, sfisiata de tatal tau, nu mai exista loc pentru indurare, KLEOMEDE: Mina ta inarmata nu se va putea ridica. asupra mea. 0 sa-ti intepeneasca degetele pe minerul spadei. Vei putea lovi eel mult cu gindul, dar nu si eu bratul. DROPIX: 0 sa m-asculte ~i degetele si bratul, asa cum . m-au ascultat. ~old~t~icarora _le~amporuncit sa-nvinga. KLEOMEDE (cu ochii. plzm de lacrimi }; Nu vreau sa mor! Nu vreau sa mar! Indura-te l DROPIX (aprig).' Vei muri! Sint mai neindurator decit trasnetul care despica stejarii, mai nemilos decit mistretul care si-a-nfipt coltii in gitlejul caprioarei. Asadar, lasa bocetele. Mai bine, primeste-ti moartea eu curaj, asa cum se euvine unui fiu de rege biruit. Mai bine, pregateste-te sa eazi cu cinste jertfa acestui minunat razboi. KLEOMEDE (sfi#indu-~i miinile).' Fie-ti mila! DROPIX (rinjind): Mila? Dar oare lui Buer i-a fost mila de Abatirs? Lui i-au intepenit degetele pe minerul spadei cind a ridicat-o asupra copilului meu? I-a impiehit bratul in aer cind s-a apropiat clipa hotarita? KLEOMEDE (cu tdrie} .' Da! Da!
DROPIX

care te-ncatuseaza aeest razboi blestemat? Ai mila, Dropix! Nu mai multa decit- a avut tatal men. pROPIX: Atita 0 sa si am. J{LEOMEDE: Fa ceea ce a facut el! . .~ ROPIX: Acelasi lucru am sa-l fac si eu. (Amemnfator.) D . Numai e~ eu - la rasaritul soarelui. J{LEOMEDE (i~i ridica [ata. spre Dropix 9i rostesie apasat): Abatirs traieste. DROPIX (se opre~te '~i-l prive~te 0 cZiPa nedumerii ) : Ce spui? TOrr: Cum? ...~. KLEOMEDE (din nou ca adineaori ) : AbatIrs. traieste.
DROPIX

clipa-ntr-alta, trebuie sa se arate si prima geana a soarelui. Dunga purpurie ee staruie acolo, pe fruntea dealurilor, e semn ca sfirsitul tau e aproape. KLEOMEDE (cersind indurare) : Cum as putea sa te-nduiosez ? Ce cuvinte sa folosesc, ca sa te scot din lanturile in ,
124

(nu ia aminte la uorbele lui ci, tot mai insetat de singe, privefjte nerabdator orizontul): Zorile s-au ivit, Dintr-o

ce vorbesti I Frica de moarte ti-a luat ~mtlle. . (ride ironic): Tinere l Abat.irs a UCl:,',,!,?clipa cind a rasarit luna, capul Iui a cazut in tanna. . KLEOMEDE (se ridica) : Abatirs e viu si nevatamavt. tn. clipa cind a rasarit luna, tatal meu I-a crutat. Fa deci ceea ce a facut si tatal meu 1 Indura-te! DROPIX (furios, .se' cr::de sfidCf:t de aces! _tinar): Tatal tau ve un nernernic l Si nu mal vreau sa-l aud numele 1 Tatal tau l-a ucis pe Abatirs fara mila! El n-a p~tut i~~i din propriile sale u~z~li! .~u s-a putut d"espnnde dm itele incnrcate ale ticalosiilor sale. Prea 11 cunose pe Buer ca sa nu stiu cit de nesatios e de singele meu! Prea stiu bine cu cita inversunare a dus acest razboi, ea sa pot crede nascoci~il~ 'tal.e.. ~ . GLAD (cu mistica razbMmculu~ janat~c): Daca Abat~rs. a:trai soldatii nostri n-ar fi avut acea put ere daruita de ~ei pentru a~l razbuna. In 3r~tele lor nu s-;r fi seurs din ceruri forta de riestavilit, pe care gmdul mortii lui le-a turnat-o, tot timpul bataliei, in vine. KLEOMEm<3 (simplu): Abati~s nu e Int~e uvo"idin priein~ . intunericului si a grabel eli care at! navalit peste nor. Iar puterea a~eea zeeasca, de ~are vo.rb~~ti, n-a fos.t decit amagirea unor bieti soldati, sclavi ar monstrului. DROPIX: Intuneric si amagire e in mintile tale ... KLEOMEDE: 0 1 Pentru ce n-am puterea vintului, ca sa te indoiesc in neincrederea ta rndaratnica? Pentru ce nu mi se rup din suflet cuvintele ce te-ar putea face sa-l vezi pe Abatirs viu si neatins?
GLAD
v

(stCi 0 clipa pe ginduri, apoi lu~ndu-t .vorbeZe drept .~ minciuna sfruntata, izbucneste ~zspreJu~tor) . Nu stii

=.

125

(cu incapiijinarea osta$ului care crede numai ceea ce a vazut cu ochii lui): Printule inspaimintat! Nu te mai framinta in zadar. N -0 sa ne poti amagi, L-am vazut eu oehii mei pe Buer scotindu-si sabia ~i pregatindu-se sa se indrepte spre cortul-inchisoare. Doar nu vei vrea sa spui ea pe drum s-a razgindit I Tocmai Buer, nein, duplecatul si Indaratnicul Buer! KLEOMEDE (din ce in ce mai lini$tit): Buer s-a dizgindit GLAD: Minia si setea de singe ce clocoteau in ochii lui nu s-a~ putut potoli eu una, ell doua. El insusi mi-a spus ea nu exista om intre oameni de dragul c~rllia sa-l crute pe ostatecul sau : nici gud care sa-1 poata induplec~. KLEOMEDE: Gura mea a potolit totusi minia lui. DROPIX (neincrezdtor): Gura cui? K'LEO;MEDE: A mea. Am infruntat minia lui Buer si, punin. du-ma intre Abatirs si spada sa, l-am i~duplecat sa-l crute. DROPIX (aju~s la marginea rdbdiirii, izbucneste cuultimul $i eel mai absurd argument al rdzboiniouiui }: Ei bine, chiar de-ar fi adevarat eeea ee spui, eu nu voi face ca Buer. t1 priveste daca s-a-ntors de la hotarirea lui _ eu nu rna voi intoarce. Eu voi merge inainte. Mereu in~inte, dupa voia elernentelor. (Plin de sine.) Pe mine nu e gura sa rna induplece sa xlau inapoi. Sint atit de biruitor, incit nimie nu rn-ar mai putea invinge. (Este am de orbit de tnctorie, incit nu-si mai da seama de nimic.) r KLEOMEDE (privindu-l cu mila celui care sti« cit meritd 0 asemenea victorie): Esti atit de invins, incit nimic nu te mai poate scapa, 0 ! Un de e Abatirs, sa-ti deschida oehii? Unde eel, sa se puna intre tine si intocmirile tale oarbe? DROPIX: Asta te intreb si eu! Unde e Abatirs? Ai recunoseut singur ea nu e printre noi. Te-a luat gura pe dinainte si ai rnarturisit. Daca Abatirs ar fi viu, preeurn spui, ar fi alergat la noi de-ndata ce ne-am napustit in tabara voastra. Dar e1 nu s-a aratat I Si nu s-a ararat pentru ca de dincolo de moarte, nirneni nu se rnai arata. KLEOMEDE (calm): E1 nu s-a aratat pentru ca a ramas, in virtejul luptelor, eu mine. Legat eu juramint, a stat sa rna apere de orice rau mi-ar fi prieinuit ai tai,
GLAD 126

(nimic nu-l poate clinti din incapapinarea lui): Ma. faci sa rid. Doar nu vei vrea sa ered ca Abatirs s-a infratit in chip tradator eu tine?! I{LEOMEDE: S-a infratit. Dar in virtejul luptei, eortul nostru a luat foe, si din pricina fumului gros, ne-am pierdut unul de celalalt, Acurn de bun a seama el rna rnai cauta, printre rnovilele fumeginde. Nu banuieste unde rna aflu. Eu sint in miinile tale, Dropix. Dar baga de searna, caci in rniinile mele se afla juramintul lui Abatirs. DROPIX: Nu stiu ee bolborosesti. ItLEOMEDE: Lasa-ma in viata si fa-rna pazitorul fiului tau!' Asa precum Buer lasindu-I viu pe Abatirs l-a facnt st~ajerul men legat prin jurarnint, tot a~a cruta-ma ~i dezleaga-I pe Abatirs de juramint. DROFIX (crincen ~i neinduplecat): Ma voi razbuna !?i-l voi raz buna pe Aba tirs ! KLEOMEDE: Nu fi nesocotit, rege. Nu te lasa prins in mrejele intoemirilor razboinice. Puterile razbunarii sint mult rnai slabe decit cele ale crutarii. Elibereaza-te de rnonstru! Nu te fa prizonierul l~i! Acurn, la un eeas dupa victorie, nu cadea in ghearele lui mai prizonier decit eel mai urnil dintre soldatii adunati in cirnpul prazilor r (V orbesie cu 0 demnitate plinii de curaj, cdci t$i vede risipite toate niidejdile de a-i aduce pe cei din fata sa la lumina. E rindul lui sa ireacd acum prin jocul de sentimente incercat de Abatirs la inceputul celui de at .doilea act.) DROPIX (fard sa ia aminte la ceea ce spune Kleomede): Dunga purpurie de pe deal uri e din ce in cemailamurita.tn curind va fi ca singele. Sint curios sa vad daca singele tau seaman a cu dunga zorilor. Soarele nu va rnai intirzia rnult. Razbunarea se apropie. KLEOMEDE (la rindul sau, nu-i mai baga in seama pe cei din jur $i oorbeste mai mutt pentru sine): Abatirs! Abatirs! tn ce pile innegurat mai in cerci 0 cautare zadarnica? De ce nu vii sa adeveresti spusele mele? Intre mine ~i tatal tau e un gol pe care trebuie 5a-1 irnplinesti mai-nainte de a-I implini spada lui nesatioasa. Vino si pune-te impotriva monstrului. Sta g'ata sa-si rid a 'de noi! O! De ee nu se iveste 0 adiere , 1" care sa te aduca la vreme? Inainte de-a se-rnplini
DROFIX 127

elementele. Te-am legat de mine si-am sa te due eu mine. De-acolo de un de rna va trimite tatal tau, am sa te chern asa cum te chem si acum, de-aici, din pro~ pria ta cetate. Viltoarea bataliei blestemate ne-a despartit, tocmai cind trebuia sa fim mai uniti. Nu peste mult rusa vei afIa di am cazut in min a alor tai, Stiu ca. vei aler~a incoace intr-un suflet. Dar va fi prea tirzin ] Can stramosii tai vor izbuti pin a atunei sa fie mai puternici decit ai mei - si eu le voi cadea prada, lntre stramosii mei si tine ill-am intrepus eu. tntre ai tai si mine, tu insa n-ai mai fost de fata sa te intre, pui - 1'i n-ai fost pentru cit razboiul tatalui tau te-a facut sa ratacesti in vi:ltoare. Cum as putea sa le dove, , desc alor tai ca esti viu? ,

DROPIX:

Inceteaza, sarpe suierator l Inceteaza l Nu mai zvirli din gitlej venin! Nu mai arunca peste amintirea lui Abatirs minciunile tale spurcate! Ingenuncheaza ' (In clipa aceasia, 0 raza de soare cade pe fata lui Kleomede.) Ti-a sosit sorocul! Intiia lui raza, soarele a aruncat-o pe fa]a ta, ca sa-mi arate ce am de facut. KLEOMEDE: Inttia lui raza, soarele mi-a daruit-o mie, ca sa-mi risipeasca intunericul din JUT. Ce mai astepti? (isi rt/!pe ve!jmintul ~i-~i araid pieptul.) " , DROPIX (U loues:« cu spada): Mori! (In cbipa aceasta, navalese in scena Abaiirs, Buer si citiva soldati care ramin ineremeniji vazind aceasid jJriv;Zi;te.) "

r
c

~
See n a a 4-a
S8

See n a a 5-a Acezaji Abaiirs
:;i Buer,

c1:jiva o;teni.

Aceiasi - un soldai, care 'intrii in goanii ~i de Dropi», SOLDATUL:

apropie

ABATIRS
EUER

Stapine, iata lantul lui Abatirs! L-am gasit pe locul und: era cortul-inchisoare si unde printul nostru a fost ucis. E inca plin de singele lui. (I -l intinde.] DROPIX fluindu-l ~i privindu-l),' Ai. venit la vreme. (Lui Kleomede.) Asadar, toate vorbele tale au fost, precum banuiam, mineiuni. Dovada morbi lui Abatirs e aici (A rata Zan ) jul. , . KLEOMEDE: Dovada aceasta nu dovedeste ceea ce crezi tu. Lantul acesta I-a aruncat Abatirs in tarina atunci dnd' a facut juramintul : iar singele de pe el nu sint decit picaturile crestate in brat pentru intarirea juraTad! Nici eu 0 clipa inaintea mortii nu incetezi eu minciunile ? SOLDATUL': Tovarasii mei sapa de zor pentru a gasi mormintul printului nostru. KLE01l'[EDE: Tovarasii tai nu vor gasi nimic. Decit sa-i caute mormintul aiurea, mai bine-ar face sa i-l sape aici, la picioarele tatalui san, care-l sileste sa-si tina juraDROPIX
A

(s~opind "" !~p~t): ~pr,e~te-te, tata I Opreste-te l (duJ:a c~ sta 0 clipa ~mp~e.tf1,t, e arunca asupra cadaos rulu~ lu~ Kleomede): Kleomede, copilul meu! Kleomede ! (Geme sftsietor.) DROPIX (int~i su-;pr,ins de ceea .ce-i va~ ochii, apoi insufletit, cu bratele ~ntmse): Abatirs, copilul meu! Esti tu cu adevarat ? Ei'ti tu viu? Nu am vedenii? Nu ~int p;ada unor amagiri inselatoare? (A ceeasi surprindere !}i intre
soldaii. )
ABATIRS

m~tcl~ (exasperai ) : Tad!

.

mmtul.

(i~i la_sli,infrint !}i neputincios, capul in pamint).' Eu Slut, tata. DROPIX (exultin~d): ~i~~ i~ ~rat.ele mele J Alearga la pieptul meu, ca sa te plpal 91 sa-mi pot crede ochilor! Abatirs Abatirs, esti viu... Da! Viu! ) ABATIRS (deznlidajduit, fara sa se mi$te din loc) : Ce-ai facut tata ? Ce-ai facut ? ' DROPIX: Mi-s ochii plini de lacrirni, Abatirs. Sint in culmea fericirii.; Inca tot nu pot crede ea e adevarat..; Inca tot nu rna pot dumiri ... Vino, copilul men iubit l Imbratiseaza-rna l De ce intirzii ( ABATIRS (din partea opusli a scenei, cu amaraciune): Miinile tale sint pline de singe!
129

128

Aceasta e pricina pentru care nu vii? O! Abatirs nu-mi baga in seama miinile l Singele de pe ele ~ singe nernernic. Arunca-te in bratele mele, fara sa tii . seama de niste stropi blestemati, Nu vezi? Ard de nerabdare sa te string la piept. ABATIRS (arata pe Kleomede ) : Intre mine si tine e trupul neinsufletit al tinarului acesta. . , DROPIX: Nu te-rnpiedica de-uri hoit netrebnic.· Calca peste el si vino sa ne bucuram impreuna de bunavoint., zeilor. Vino sa ne bucuram de biruinta noastra si de infringerea ciinilor. ' ABATIRS (cu disperal'e c;escinda).' Nu pot! Nu pot! Mi-au intepenit picioarele... Sint strins ca-n cituse... Mi-e cu neputinta sa rna mise din locul acesta ..: DROPIX: Atunci vin eu la tine. Vin ea sa rid impreuna eu tine ca, dupa ce zvircolirile luptelor s-au potolit, s-a desavirsit si intoarcerea ta. Dad. nu te-ar fi socotit mort, soldatii nostri n-ar fi avut puterea sa smuIga victoria. insa infiorati de gindul razbunarii, au biruit. Iar acum, dupa ce au biruit, iata ca te-ntorci si tu viu. Zeii te-au pastrat si te-au adus inapoi, ca sa-mi maresti bucuria biruintii si sa-mi alini singura mihnire de pe ziua de azi. Nu se putea 0 mai deplina intocmire a lucrurilor. (N ebun de fericire.) Ha! Ha! Ha l Vin eu la tine, Abatirs. Vin eu la tine! (Si vrea sa inainteze spre A baiirs. ) , ABATIRS (oprindu-l cu mina intinsa);' Sa nu fad un pas, tata l Ma auzi? Nici macar un pas! Sa nu treci peste trupul acesta, caci treci peste un vestigiu stint. Daca tinarul acesta nu s-ar fi pus, viu, intre 'mine si tatal lui, astazi nu eram aid, viu! ' GLAD: Prin urmare, nu rnintea cind spunea eeea ce spunea ... DROPIX (nici nu-i pasa de ceea ce a spus Abatirs) : Cu atit mai bine. Am cistigat totul, fad sa. pierd nirnic. Iar ciinele acesta de Buer a pierdut totul, fara sa dobindeasca mimic. Nici nu se putea mai bine, Abatirs ... Nici nu se putea mai bine... . ABATIRS (amar).' Nici nu se putea mai rau, tata ... Nici nu se putea mai rau ... Ai fost la un pas de a dobindi totul, si ai pierdut tot. "
DROPIX: 1.30

DROPIX

(abia acum i1 ascultd, cu oarecare nedumerire): Ce vrei sa spui? De ce nu rna lasi sa vin la tine? De ce nu rna lasi sa fac pasul ce ne desparte? ABATIRS: .sa nu-l. faci! E tocrnai pasul pe care l-ai pierdut, cind l-ai lovit pe' el. Dad! nu-l loveai, ai fi putut sa pasesti in voie. Dar asa, ai ridicat, cu trupul lui, intre noi un zid de netreeut. (Printre lacrimi.) De ce l-ai ucis , tata? De ce l-ai ucis? DROPIX (cu marejie razboinica).' Ca sa razbun uciderea tao ABATIRS: Eu n-am fost ueis. Si ehiar de-as fi fost, tu nu trebuia sa-l ueizi. _' , DROPIX: Chiar de-as fi stiut ca n-ai fost ueis, tot I-as fi ucis. , ~ , Singele lui e singele dusmanului ee trebuie stirpit, ABATIRS: Cu adevarat invingator e acela care il cruta pe invins. Tinarul acesta mi-a redaruit viata. Nu trebuia sa ,
' .

1-0

iei,

DROPIX

(grabit sa treaca peste discutia asta "inutilJ,"): l-am luat-o l Acum nu rnai are rost sa ne pierdern vrernea cu astfel de ginduri. Bucura-te ca, luindu-i-o, ti-am usurat tie domnia viitoare. ABATIRS: Luindu-i-o, ai facut eu neputinta si domnia, ~l bucuria mea. DROPIX (enervat de insistenta lui A batirs) .' Cum asta? ABATIRS: Sint legat de tinarul aeesta printr-un [uramint, al carui pret e via ta mea. DROPIX: J uramintul tau nu trebuie tinut in seama. A fast juramintul unui copil. ABATIRS: A fost junimintul unui barbat. Atunci cind l-am facut, eram un soldat de care ai fi putut fi mindru. Am juratpe lantul neamnlui nostru ca lui Kleomede nu i se va face nici un rau, Si mi-am sfintit juramintul, dupa toate legile tale si-ale razboiului tau, eu propriul meu singe! (Murmure intre soldaii ), DROPIX: Tu nu esti un soldat. Juramintul tau e neant. Prin urmare, socoteste-te dezlegat de el. ABATIRS (solemn),' J uriirrrintul men e sfint si trebuie sa mi-l . tin! , DROPIX: Ti-e mintea rava~ita, de neguri. Nu-i de mirare, dupa toate prin cite ai· trecut. Fiul meu, dezmeticeste-te. Vino la mine, sau lasa-ma sa vin eu la tine!
1.31'

Vin doar daca-mi fagaduie~ti ca rna vei lovi cu spada cu care l-ai lovit si pe el. Ca-n veci sa ramina pilda urmasilor cinstea neamului tau. DROPIX (furios $i nelinifjtit in acelasi timp) .' Esti nebun? ! iti zic! Vrei ca eu insumi sa implinesc un juramint prostesc? Nici nu-mi trece prin minte! Nu-rni stric eu, de dragul unor nemernici, bucuria regasirii noastre. Nici pentru 0 verba spusa-n nebunie copilareasca, semintia mea. elta vrerne te stiam mort, jertfa a unor intocmiri razboinice, rna alinam eu gindul razbunarii. Dar sa te ueid eu eu mina mea, asta ar fi mai pres us de puterea indurarii mele. (1 ncepe sa umble agitat prin col!ul scenei, caci uede ca lucrurile devin din ce in ce mai grave.) ABATIRS: Fa ceea ee se euvine unui viteaz in vreme de razboi. DROPIX: Unui viteaz i se euvine sa se bucure de victoria dobindita pe cimpul de lupta. ABATIRS: Victoria aceea ai dobindit-o multumita mie. DROPIX (rugiuor }: Cu atit mai mult, vi:ri.o sa ne bucurarn amindoi de ea. ABATIRS (cu disprel): Bucura-te singur, fara mine! DROPIX: Aeum, dupa ce te-am regasit, mi-ar fi eu neputinta, Cad acum, orice bucurie e strins legata de tine. (Se intoarce spre el $i cu miinile intinse it implora aproape.) Fii cuminte, fiul meu! Nu-mi strica ziua aceasta. N-a;; mai avea ce face cu eele dobindite in lupta, daca tu mi-ai strica-o. ABATIRS: Totul de dragul tau, rege. Nimic de dragul eeluilalt. DROPIX: Aceasta e legea mea. ABATIRS (semet ): Nu rna voi supune acestei legi. DROPIX: Fiul 5e euvine sa se sup una Iegilor tatalui. (Bate din picior enervat. ) ABATIRS: Fiul tau nu mai este fiul tau. Tu esti razbunarea. Iar eu nu rna recunose din semintia tao ' DROPIX (tot mai deznadajduit): Fad.. tine, Abatirs, sint pierdut. Nu rna strivi cu nepasare ... Alteeva era cind te stiam mort de mina lui Buer... Altceva e acnm ... ABATIRS (cu miinile incrucisate dispre!1-titorpe piept) : Acum nu e nimic alteeva decit asteptarea mea. DROPIX: Ce astepti, fiul meu? Sint gata sa-ti implinese orice dorinta, ,
ABATIRS: 132

ABATIRS

(neclintit).' Astept sa vii sa rna lovesti eu spada ell care l-ai lovit pe e1. DROPIX (urUnd): N iciodata l Nicioda ta 1 ABATlRS: Atunci, am sa-mplinesc eu eeea ce tu nu vrei sa-mplinesti ! (Seoate pumnalu! din haind.) . DROPIX (inmarmurit): FiuI meu, fiul meu, ce faci ? (Glad si eeilalJi soldaji inainteazi1, plini de spaima, citiva pa$i spre A batirs. ) ABATIRS: Nu va apropiati .de mine ~ Acesta e ;pum:;<I:~ul ~ e care tinarul de-aici rm-a deschis drumul libertatii. VOl implini, tata, eu el eeea ce tu nu vrei sa-mplinesti eu spada ta razbunatoare ! (Se injunghie ~i cade.) DROPIX (se aruncd asupra lui): Abatirs, copilul meu! ABATIRS (murind): O! Kleomede! Vin la tine! Vin in cimpul aeela linistit si pasnic in care rna astepti !
(in timp ce cortina cade incet, lumina se face tot rmai strdIucitoare 9i, liistndu-i pe to/i ceilalJi in penumM, se concentreaed asupra trupurilor celor doi tineri care, asa cum stau lntinii unul Unga cela/aU, par cd pZutesc invingatori intr-o orbitoare apoteozii a pdcii l'i tibertiijii.)

Fine

siu«

1958

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful