ACTUL

I

Se petrece pe Olimp, in resedinta

lui Zeus.

Scena Hera, Palias-Atbena,

1 apoi Phoebus.

de zvon uri. adevara t ? r care si-au masurat puterile cu zeii, si-au izbutit. L-ai uitat pe Prometheu, eel ce ne-a furat flacarile, sau pe Penth eu, eel sfisiat de Menade? HERA: Ai dreptate. Si totusi, nu-mi vine a crede. Ar fi prea frumos. PALLAS: De ce sa fie tocmai ea scutita de asemenea lovituri? HERA: Ma-ntreb si eu. Cu toate acestea, e de necrezut. PALLAS: Odata si-odata trebuia sa i se-nfunde. Ce-a cautat , a gasit. HERA: Si zi-i: a doua? PALLAS: A doua ! HERA: Cum 0 cheama pe prima? PALLAS; Critis! Fata lui Skop din Atena.
255-

HERA; Cu neputinta ... PALLAS: Dacaspun eu! HERA: Sa fie adevara t ? PALLAS: Nu mai incape-ndoiala. HERA: Ce n -a~ da pot crede! PALLAS: Intreaba pe oricine. Tot Olimpul stie, HERA: Daca e numai un zvon?! PALLAS: Nu e in obiceiul meu las amagita HERA: La clreptul vorbind, nu vad de ce n-ar fi PALLAS: Intocrnai. Au mai fost si alti muritori

ti

sa

sa rna

HERA: Aha! Un client de-al tau. PALLAS: Un negustor cumsecade. HERA: A~ fi in stare sa primesc toa te

Ti-a priit somnul? ! tale sint trandafirii ca scoicile pe care le desehid in zori cu primele raze. HERA: Si asta inseamna ca mi-a priit somnul? PHOEBUS: De buna searna. Caci ce dovada mai buna vrei sa-rni dai di nici un gind pentru mine nu te-a framintat, decit aeeasta? Ai dormit bine. Si eu, care I-am facut pe Morpheu sa-mi promita ca nuse va apropia de pernele tale de borangic nici 0 clip a ! Doar, doar iti vei pierde 0 farima din noapte amintindu-ti de mine, nefericitul tau adorator. HERA: Baga de seama, Phoebus. Intr-o zi, s-ar putea intrmpla sa dau crezare vorbelor tale. PHOEBUS: 0, zi fericita ! Vino mai repede! Cine stie unde, in care eaier esti ascunsa, facindu-ma sa tinjesc! Lasa-ma sa. m-apropiu, cereasco! O! Ce pielita alba ai! Mai alba ea un zbor de pescarus. Imi dai voie s-o ating cu degetele? Si dud te gmdesti ca Praxiteles, mesterul pamintean, a indraznit sa ti-o tmpietreasca l Ar trebui pedepsit pentru aceasta. PALLAS: Crezi? PHOEBUS: O! Pallas, nu te vazusem, surioara. Esti geloasa? PALLAS: Pe vorbele tale? Cine nu le cunoaste trainicia ? l , PHOEBUS: Spun ce credo Nu-i -asa, stapina? HERA: Nadajduiesc, Dar parca voiai sa mi-o mingii. PHOEBUS: Subtire ca aripa liliacului. .. HERA: Si tu, ce bronzat esti! PHOEB~S: Daca rna scald toata ziua in propria mea lumina! PALLAS: Sa vorbim lucruri mai serioase! PHOEBUS: Vrei sa spui ca nu le vorbim acum? :PALLAS: Intocmai,
HERA: Ce-ntrebare? PHOEBUS: Pleoapele 256

PALLAS: lata pe cineva care, in oriee caz, 0 sa mi le intareasca .. HERA: Phoebus? PALLAS: Chiar el! PHOEBUS: (intrind): Buna diminea ta, stapina mea, frumoasa

daca ti s-ar adeveri spusele.

. j ertfele de pe ziua de azi,

mea stapina.

Ei bine, afla ca nieiodata n-am dat mai multa greutate cuvintelor mele ca in aceasta clipa. PALLAS: Hera vrea sa tc intrebe ceva. . HERA: Eu? PALLAS: Da, tu. Ce, ai uitat? HERA: A, dar Asa e I PHOEBU~:" ~e raspuns infl~dirat pot asterne buzele mele, stapma, la picioarele intrebjirilor tale? HERA: Apropie-te Phoebus. Asculta l E adevarat ceea ce se vorbeste despre Aphrodita? PHOEBUS: Se vorbesee ceva despre ea? PALLAS: Parca nu stii ! . PHOEBUS: Nu stiu nimic. PALLAS: T~cmai tu, care huzuresti tot timpul pe bolta cereasca! Se poate, cocotat in ferestrele albastre sa nu fi vazut, sa nu fi auzit 'nimic ? ' PHOEBUS: Precuni vezi. HERA: Ei?· PHOEBUS: Staprnarnea duke, se vorbesc rnulte despre 0 ferneie frumoasa l HERA: Aphrodita - frumoasa 1Atirna de gusturi. PALLAS: Nu stiu ce gasiti la ea? PHOEBUS: ~h, .daca TIu.chiar frumoasa, eel putin ingrijita. Nu sta zrua-n arniaza mare cu coiful pe cap ca sa-si ascunda calvitia. . PALLAS.: ~aca-ti inchipui di asemenea aluzii rna ating, iti ple~Zl vre_r:ne~:Coiful meu ascunde, fii sigur, altceva .deClt lau:l1 tm'vpe s~b ca:e suiera vintul ca prin abise. HERA. Incetati eu rautatile. Ei, Phoebus, stii, sau nu stii? PHOEBUS: Nu stiu nimic. PALLAS: Minti! PHOEBUS: N-~i decit sa crezi ce vrei. (H erei.) Dar ce se vorbeste, duleea mea sta pina ? HERA: .Se "spune ca. Aphrodita s-ar fi coborit de vreo citeva zile III Thessalia. PHOEBUS: Atita tot? Asta 0 stiam. Mi-a spus chiar ea pentru ce. HERA: Pentru ce? PliOEBUS: Pentru bai, I le-a prescris Asclepias - zicea PALLAS: Nu-i de mirare di are nevoie de ele. . PHOEBUS: Ce vrei sa spui?
PHOEBUS:
v

25"/

PALLAS: Nimic ... nimic ... PHOEBUS: Ei haide, vorbeste PALLAS: Ti-a spus PHOEBUS: Nu, nici

acum!

Se si vede cum

Iti

arde

de ce sufera? n-am intrebat-o. Stii bine di nu pot sa sufar indiscretiile. PALLAS: Ei bine, vrei sa-ti spun eu? . PHOEBUS: Mi-ai spune si daca n-as vrea. Vorbe~te, deci, PALLAS: Aventurile, aventurile prea multe. Asta e pricina bolilor ei. PHOEBUS: Nu-nteleg ce vrei sa spui! PALLAS: E USOl: de-nteles. Corola pe care a cerceteaza cei mai muiti fluturi e aceea care se deschide mai curind. PHOEBUS: Ei bine, asta se vorbe~te? HERA: Da ' de unde! PHOEBUS: Ce mai e? HERA: Sa vezi. Se spune ca-n lac sa-~i vada de baile ei, sau de ce-o fi avut sa-~i vada, zeita ~i-a facut de cap, s-a tinut lant de bacanale S1 orgii, cu un cuvint, a rascolit tot goUut ' PHOEBUS: Ma rag, ca omul la bai. HERA: Deunazi, nici mai rnult nici mal putin, s-a lnfati~at
PALLAS:

limba.

Mol rag, tot ca ornuL. PHOEBUS: La ce? HERA: La un concurs. PHOEBUS: Ce fel de concurs? HERA: De frumusete PHOEBUS: A! Asta-i altceva. PALLAS (intrigata): Cum altceva? ." PHOEBUS: Mol a~teptam, dupa rreamatul pe ;:are-l fac~tl, sa se fi prezentat la vreun concurs de fuga san de mo~. Ca s-a prezentat la unul de frumusetc. nu-i de mirareHERA: Firesc? Nvai vazut ce PALLAS (pisind): Aventurile...

si ea ...

"...". e? s-a mgrasat in ultima vrem . S~-mi tai capul d~ca .s-a d~~ la bai pentru altceva decit pentru ce banUlITl no . ( J i face cu ochiul H erei. ) PHOEBUS (agasat): in sfirsit.i. HERA: Stai, ca n-am terminat. PHOEBUS: Mai e?
258

Er~ foarte

fi~es<:,

acum incepe. bine? ... s-a prezentat, hi-hi L .. si, .. a cazut. trasnit): Ce? ... a~ica, a iesit ea a doua, dar asta se chearna ca tot cazuta e, pentru aerele pe care si le da cind e yorba de frumusetea ei PHOEBUS: Nu-mi vine si credo HERA: ~i:i m~e.. Tocmai li spuneam... (Pallas abordeazd o mma teribil de satisfacuta.) PHOEBUS: Daca e adevarat, inseamna ca oamenii care au ales-.o a doua sint de-a dreptul smintiti. Tiii, nemaipomenit ! .' PALLAS: Sau poate oarneni de gust?! PHOEBUS: Ce gust? Auzi, Aphroclita - a doua 1... PALLAS: Ma rag} de gustibus ... PHOEBUS: Si cine a iesit prima? PALLAS: Critis, (Victorioasd.} O.tinara din Atena. PHOEB'(~S: !~teleg .acum de ce esti atit de vesela, Pallas. Ai doua motive. PALLAS: Nu-i asa? HERA: Ei, ce spui? PHOEBUS:" Am am~Jit. ~resimt ca din asta a sa iasa un scan~al m~reg. mmunat! Mai avem 51 noi ceva distractie pnn Olimp. Ca in ultimul timp,} Iincezisem de tot. Dvar eu, eu nu mol amestec. (E evident ca-l frige la degete s~ se ames_tece.) Mar.e scandala sa iasa l $i pe drept cuvmt. fuz~ Aphrodita - a doua! Oricine ar fi Critis asta, mdrazneala e nemaipomenita. PALLAS: . Ce, parc~ oam~nii a~ stint cu cine au de-a face? ! Z;lta ~r~, rna rag, mcogmto. Cu atit mai mult inseamna ca decizia oamenilor e obiectiva. Mai zi ceva. PHOEBU~ (arz~nd ~eA nerdbdare sa £mprii~tie senzatia): Eu nu rna bag III tarrte. Asta e treaba pentru Hermes. EI s-a ames~ecat si-n povestea eu Paris - iertati-ma ca vi-o reammtesc-, el sa se amestece si acum. Eu a sterg HERA: Ce faci?

PALLAS: Abia pHOEBUS: Ei HERA: Ei bine PHOEBUS (ca HERA: ~ dizu~

!111,

>

'

,.

PHOEBUS ( .
v

?'1'U mat .ar_,e ast1.'Jr_lpar): Merg 5-0 trezese pe Eos, ca sa-ml deschida porble.,· . BERA' (cu regret vizibil) :, Pleci. frurnosule ? .
A V

.

259

Trebuie. Desi as mai fi stat eu placere. Mai ales di azi ai buzele zemoase, ea rodiile dupa ploaie. Dar trebuie sa rasar, HERA: Asa devreme? :PHOEBUS:' Ard de euriozitate sa vad ee-o sa se-ntimple dupa .. cele ce mi-ati spus. N-am rabdare s-astept pina e tirnpul. Merg sa-i seol pe toti mai devreme. Sa-nceapa eomedia. PALLAS: Si spuneai ca nu te-amesteci l PHOEBUS: Ce-tf pasa tie? Si-apoi, nici nu rna amestec, Merg sa-mi vad de boii mei ... PALLAS: Nu-ti uita nici vacile. PHOEBUS: A~ta, e 0 aluzie? PALLAS: Nicidecum. Ma gindeam numai la prietenele tale: Euterpe, Caliope ... PHOEBUS: Ai ceva impotriva lor? PALLAS: Nimic. PHOEBUS: Atunei, te poftese sa nu rna scoti din sarite. Esti 0 invidioasa fara pereche. " , :rA.E:r;,.AS: Invidioasa, eu? Pe hetairele alea? Ai vazut cerb eare sa invidieze eoarnele melcului? PHOEBUS: Coarnele nu, dar fragezimea ... de cite ori! HERA: Nu va mai certati, ~HOEBUS: Ne luam dmlr rarnas bun, stapina. Plee, plec ducind cu mine nadejdea unei revederi grabniee. (lese.) HERA: CU bine, stralucitorulel.i. Ce zeu fermecator ! PALLAS: Eu nu pot s8.-1 sufar. Un infumurat si jumatate. HERA: Pina una, alta, adevarul e canu stia 0 boaba din cele ee mi-'7i spus tu. Acum, n-as vrea sa rna ia drept 0 cucuvaie. PALLAS: Ti-o repet: toate s-au petrecut intocmai in Thessalia. HERA: Ziceai ca. tot Olimpul stie. Vad ca stii numai tu. PALLAS: Credeam ca vestea a avut timp sa se raspindeasce. Echo stia doar totul. Se vede treaba 0 fi adormit mai devre~e astazi. Dar nu-i nimic. Ce nu s-a facut pina acum, se va implini de-acum ineolo. Si inca eu virf Ji indesat. 0 sa aiba Phoebus grija de asta. Mai gura~ sparta ea el, nici chiar Echo, nimfa limbuta. care raspunde la toatesi sta de vorba eu toti muritorii, nu e. In curind va vui intreg Helespontul. ' HERA: Dar daca totusi e numai un zvon? ,
PHOEBUS:

pALLAS:

Nici gind. De altfel, iata-l pe Hephaistos, sotul patitei, venind ell' Hermes incoace. Ce sa caute ursul acela pe-aici? Cu siguranta, afacerea Critis l-a adus pe deal. Nu-l misti din Lemnos eu una eu dona. Vino sa ne tragem dupa perdeaua asta. Sa-i auzim, fara sa fim auzite.

See n a a 2-a Hephaistos, HEPHAISTOS: Hermes.

Pentru prietenia noastra, lasa-ma s'a intru la Zeus. . HERMES: Nici nu stiu dacas-a sculat, Ai ales ceasul celmai fraged ca sa-i vezi. . HEPHAISTOS: Phoebus a trecut adineaori prin Lemnos. M-am luat dupa el si n-arn asteptat semnul Clepsidrei. Mi-am zis d'i's-o fi-nfundat, devreme ce fiul Latonei si-a deschis hergheliile. -. r HERMES: Nu stiu ce l-a apucat sa iasa astazi atit de' timpuriu! Iarasi vreo nazbitie de-a lui. - La ceasul asta, Zeus, daca.' s:.a trezit, isiLea inca vinul din zori. Pina cind sa te poata primi, trebuie sa-~l mai. stropeasca pleoapele eli apa adusa din Frigia, sa-si imbrace purpura; sa-si innoade eoturnii si sa-si lustruiasca trasnetele. , , , Apoi, dupa obicei, sa-si faca plimbarea pe la stupii incarcati cu nori. Abia dupa asta te voi putea calauzi ladinsul. HEPHAISTOS: Stii foarte bine pentru ce trebuie sa-l vad neintirziat, HERMES: Mi-ai spus doar, desi eu ered ea ar fi mal bine sa maicrntaresti lucrurile. , HEPHAISTOS: Ce vrei sa spui? HERMES: Prea te grabe~ti sa indeplinesti toate dorintele Aphrodi tei. HEPHAISTOS: Nici nu-i de mirare cind 0 fapturii atit de deosebita. ,HERMES: Prea e neincatusata. Ar trebui s-o mai fereci din crnd in cind, '

e

260

261

Dae-ar fi 0 femeie ea oricare alta. Dar asa cum e ar insemna, stirbindu-i libertatea, sa privez universuj de eel mai sublim tel. HERMES: Cine-a pus-o sa:~i prinda mintea eu niste rnuritori? Nu raminea tot eeea ee e si daca nu mai dadea oehi eu juriul blestemat ? ' HEPHAISTOS: I-am spus-o si eu. Dar de unde era ea sa stie ce-o sa se intirnple? HERMES: Ar fi mai bine sa lasam totuI balta. HEPHAISTOS: Cu neputinta, Obraznica aeeea care a indraznit sa se masoare eu nevasta mea trebuie pedcpsita. HERMES: Ce vina are Critis? Nu stia cine ii e rivala. HEPHAISTOS: Nu si nu! Trebuie pedepsita, Asa spune Anadyomena. HERMES: C? fi a,:i~d ~i zeita nascuta .~n spuma de mare par~ea el de vma ea a-ntrecut-o Critis. Nu 5-0 fi gatit indea. ]uns. HEPHAI.STOS: Ma faci sa rid, arcadianule. Oricum ar fi, Aphrodita TIU sepoate masura cu nimeni. Aici, pe dealul ell zei, necum acolo, jos. HERMES: Ai dreptate. Nu-nteleg insa de ee tineti eu atia-ndipatinare s-o pedepsiti pe Critis. HEPHAISTOS: Se-ntelege de la sine. Pentru ea maretia Aphroditei sa nu fie stirbita, .' HERMES: Cum sa fie, cind nimeni, in toata Thessalia nu stie cine e ea? ' , HEPHAISTOS: 0 sa se afle. Dar nu e yorba de eeea ee vor spuue pamintenii, ci de ceea ce se va vorbi aid. t ti inchipui ee ite se vor tese pe soeoteala Aphroditei, dupa cele petrecute. HERMES: Adevarat. HEPHAISTOS: 0 si vad pe Pallas eea inarrnata fosnind de placere. lar buna mea mama 0 sa dospeasca de bucurie. Nu, zeule, Critis trebuie fiha intirziere pedepsita, HERMES: Sarmana l HEPHAISTOS: Lasa, n-o deplinge. Nu indura ea cea dintfi pedepsire de acest fel. Aminteste-ti de Lyeaon eel fHimind, de Phaeton, carutasul doborit in flacari, de Theseu eel prefacut in pupaza. Cind bobul se da drept eiorehine trebuie smuls. HERMES: Sa cautam 0 dezlegare mai blinda. Poate gasim una.
HEPHAISTOS:

HEPHAISTOS:

Arcadianule, nu rna mai Iegana eu vorba. Eu nu rna razgindesc, V rei sau nu sa rna duci Ia Zeus? Daca nu, spune-mi, ca sa nu mai intirzii degeaba pe dealul eu zei, ~i pentru ca sa stiu ce trebuie sa fac. Eu rna spal insa pe miini de orice vina. Eu am vrut sa rna tin de obieei. HERMES: Bine, bine, am sa te due, ehiar daca ar fi sa-l gasim pe zeu in baie sau chireit pe tripled, in fata paharului de must. Crezi di eu tin partea lui Critis? Pe mine nu rna priveste decit mersul bun al treburilor olimpiene. Si astfel de incurcaturi rna pun intotdeauna pe ginduri. N-ai vazut ce-a iesit din istoria eu marul lui Paris? HEPHAISTOS: Nici atunci Aphrodita n-a avut nici 0 vina. Paris n-a facut alteeva dedt sa recunoasca un lucru care sarea orieui in ochi : ca frumusetea Anadyomenei nu poate fi pusa pe dntar! Aeum insa e tocrnai dimpotriva. Critis trebuie pedepsita, HERMES: Si in ee fel? Ce-a mai nascocit nevasta ta? HEPHAISTOS: Nu ti-am spus? 0 sa 0 prefaeem in drtita, pentru ea sa nu se mai poata sumeti niciodata. HERJ,ms: A, cla! Asa e! HEPHAISTOS: lata si bagheta magica eueare vom infaptui metarnorfoza. E faurita de mine si e eea mai izbutita din toate cite le-arn facut pina acum. Vezi, prin urmare, ea nu-mi mai lipseste decit invoirea lui Zeus! HERMES: Numai de-ar iesi toate bin e... HEPHAISTOS: Haide, haid~! Sa nu mai intindem vorba. Am si alte treburi pe deal. Urc atit de rar pe el! Sa ispravese eel put in eu asta. Aphrodita rna asteapta eu nerabdare, fringindu-si minusitele de fildes, si din cind in cind varsind cite-o lacrima limpede ca un ehihlimbar. Haide, intra Ia Zeus si nu mai pregeta 1 (Ies amindoi.)
See n a a 3-a Reintra Hera ?i PaUas.

PALLAS: Ai auzit? HERA: Da! PALLAS: Ei, am avut sau n-am avut HERA: Ai avut. Din pac ate Insa, cele

dreptate? intirnplate n-au cumintit-o niei pe ea, nici pe Hephaistos, nepricopsitul de
263

262

fiu-meu, Dimpotriva, Ai auzit ce vor sa faca : sa 0 prefaca pe Critis in cirtita. Pina la urma, din toata impotmoleala asta, eea care va iesi mai bine tot Aphrodita va fi. Sa vezi ce-o sa mai serpuiasca atunci pe-aici, sulemenita si eu nasu-n vint ! . PALLAS: Uiti ca mai sint si eu pe-aici. HERA: Doa~ nu cumva vrei sa te amesteci si tu? PALLAS: De ce nu? Critis e sub protectia mea cereasca, Slnt datoare sa 0 apar. HERA: Asta a;;a e, dar vezi... PALLAS: Ce sa vad? N -0 sa las sa se atinga de-un fir de par de pe capul lui Critis. HERA: Dac-o sa-l cistige pe Zeus de partea lor, 0 sa fie greu sa te impotrivesti. PALLAS: Nadajduiese ca pe llnga papa am si eu eel putin tot atita trecere cit si ei. HERA: Din pacate, ti-au luat-o inainte. . PALLAS: Nu-i nimie. Ce, nu-l cunosti pe Zeus? 0 sa se razgindeasca de-ndata (e-o sa-i vorbesc. HERA: Pe mine, in oriee caz, poti sa te reazemi. PALLAS: Ei, vezi? N-am de cesa . rna nelinistesc, Ma rog! Daca lemnosienii VOT gilceava, sa fie gilceava. Auzi colo! Anadyomena, in loc sa-si vada de treaba, ca sade praful de-un deget pe palisandrii templelor lui Hephaistos, se-nghesuie pe la concursuri de frumusete, si pentru ca i se raspunde dupa cum rnerita, tot ea de catre padure, Aaa! Nu admit. sa clinteasca un bob de praf .de pe Critis, HERA: Ai dreptate, ai dreptate. Ei, mult 0 sa ne mai Iasam impletiti pe furcile Aphroditei? PALLAS: Nora ta! HERA: Ba, nora lui Chaos. Ah, ~i Hephaistos ala! Cind rna gindesc cum il poarta naiada de pe-un deget pe altul, ca pe-un gindac amortit, Hira. ca fletul sa-~i scuture 0 singura data aripile, imi vine sa-mi iau Iumea-n cap. PALLAS: De-ar fi numai attt. Eu cred ca-i pune si coarne. HERA: N-ar fi de mirare. PALLAS: De ce nu-l dezmeticesti odata? Cind lina se-ngroa~a, pastorul l~i paraseste sdnca ~i flautul si vine sa tunda berbecele. ~ HERA: Degeaba. Berbecele e orb de dragostesi n-are astimpar.
261

pALLAS:

Si cind te glnde~ti ca ill-a petit si pe mine! Rasuna Erechteionul de melopeele lui. E grabnic mesterul in dezmierdari. IIERA: Dac-ai sti cit de TaUimi pare ca n-ai vrut sa-1 asculti r Era si e1 azi zeu in rind cu ceilalti. A-?a, a incaput pe miinile unei vrajitoare blestemate, care l-a legat la ochi ~u pinza de in si e1se crede invaluit cu pinza de paian]en. PALLAS: Daca stiam ca din pricina mea se va arunca in bratele mreanei, mai-mai imi paraseam virtutea. HERA: lata singurullueru pe care nu-l pot suferi 1a tine: virtutea. Nu stiu ce noima are! PALLAS: Tu nu poti intelege. HER-.<\.: Pina una, alta, din pricina dispretului tau, bietul finmeu s-a procopsit. Ce tont 1 PALLAS: Cui Ii seamana? HERA: Stiu ;;i eu?! Ah,' Athena - pacatele tineretelor I PALLAS: Va trebui cdata sa-mi istorisesti pe larg toata aventura din care ai dimas eu pacostea pe cap. RERA: Vrei sa stii? Sa-ti spun ... PALLAS: Las-o p~ alta data. Acum, iata lupul de care vorbeam. Tine-te bine, did Yom avea de furca eu e1.

Cele de mai sus, Hennes
HERMES:

fi Hephaisios.

Ei, ai izbutit? Mult rnai repede decit rna asteptam, De-ndata ce i-am spus lui Zeus despre ce e Yorba, mi-a dat incuviintarea lui. , HERMES: Ai avut si noroeul ca era inca somnoros. Ochii ii erau tulbu~i ca un jgheab in: care lsi moaie nimfa piciorul. ' HEPHAISTOS: Mairnarele imi e prieten vechi. Nu sint eu care eel care l-am scapat de durerile care Ii strapungeau tlmplele? Nu sint eu oare eel care Ii plasmuiesc uneltele. furtunoase ? HERM.ES: Numai de-ar sfirsi cu bine. lIEPHAISTOS: Nu-nteleg de' cc-ti faci atitea ginduri.
HEPHAISTOS: 265

HERMES:

Nici eu. Peate pentru ca. de azi-dimineata rni se zbate intr-una ochiul sting, si asta, rm-a spus-o Pythia, Ia mine e un semn ran. .'? .. HEPHAISTOS: Te iei dupa palavrele vra]lto:r.el al:la.. Fu linistit, arcadianule. Si-acum te las, caci e tirziu. PALLAS: '0 clipa, prsamaritule. HEPHAISTOS: A! Pallas-Athena! Si Hera. Ma bucur ca va vM! . HERA: Sa vezi ce-o sa te bucuri dnd 0 sa auzi ce-am sa-ti spun! Vorbeste, Pallas! " PALLAS: Sa fim mai stapinite, Hera. Sa nu se poata spune ca noi am iscat virtejul. REPHAISTOS: Ei, ce e? ;;titi, rna cam gnlbesc. Sint asteptat, HERA: Nu-i riimic. PALLAS: Hera, te rog. HEPHAISTOS: Ei bine, despre ce e vorba? PALLAS: 0 chestiune destul de delicata. 'HERMES: Numai, de n-ar fi ceea ce banuiesc. HEPHAISTOS: Anume? 'HERA: De ce esti atit de scurt, Hephaistos? Lasa, nu-i strica Aphroditei putina asteptare. REPHAISTOS: Aphrodi tei? Ce e eu ea? De ce 0 amesteci ~ HERA: Pentru ca nu se poate Elsa la 0 parte myrtul atunci cind impodobe9ti taurul. . RERMES: 1\1i se pare ca. 5e cam incurca lucrunle. REPHAISTOS: S-o lasam totusi pe Aphrodita. Stiu ca n-o poti suferi. HERA: Ba, sa n-o lasam de loc. Tocmai despre ea trebuie sa vorbim. HERMES: Hait 1 1!EPHAISTOS: Ei bine? PALLAS: lata despre ce e vorba. Se spune ca tova~a9a ta de viata ar avea unele suparari cu 0 tlnara tecioara ateniana, pe nume Critis. E adevarat, sau nu? lIEPHAISTOS: Foarte adevarat. . t. :PALLAS: De asemeni, se mai vorbeste <:,30 Al?~rodita ~r An~_~ gindul sa se r~z,?un: pe ,:~e~s!a CntIs, 'pr:faCl~rtita dupa 0 biceiul dIVIn, intr-o jivma ; am auzit, In C anume. Binein.t~les, ..fara .sa rna intrebe ~l pe 1~ell: desi stie ca Critis, fnnd dm Atena, e sub scutu
V" • v v

'ne

(aparte): La naiba 1 De uncle le-or fi aflat? (Plin de vechi resentimente.} Cu siguranta, Phoebus a filfiit zvonul. Cum e el un pierde-vara, 0 fi auzit si vazut tot. ' .flEPHAISTOS: Marita zeita, nu trebuie sa te mihnesti pentru atita lucru. Nevasta mea 0 fi socotit ca e prea neinsemnata pricina ca sa te tulbure. PALLAS: Oricit de neinsemnata ar fi fost ea, era datoare sa rna vesteasca si pe mine, caci Critis nu e numai ateniana, ci si fecioara. HEPHAISTOS: Adevarat, adevarat l Dar iart-o. 0 fi uitat. tti spun: e 0 pricina atit de neinsemnata ... (Atmosfera se incarcd treptat.) "PALLAS: Eu nu cunosc pricina, asadar sint nevoita sa-mi ridie sentul asupra lui Critis,~i sa va amintesc prin aceasta di nu ingadui nici un fel de prejudiciu tinerei fecioare care e de doua ori sub protectia mea divina. HERMES: S-au incurcat ciltii l "pALLAS: In caz contrar, voi lua neintirziat masurile pe care le voi socoti de cuviinta, HEPHAISTOS (confuz): Eu zi~ sa nu exageram. Spuneai di nu cunosti pricina. Ei bine, iata, ti-o spun eu: Critis a jignit-o pe Aphrodita. Trebuie sa fie, nu-i asa, pedepsita pentru 0 astfel de vina. HERA (plesnind): Ce jignit, ce jignit? Pallas si cu mine cunoastem preabine adevarata pricina. Si dad. am ocolit-o pina aCUill, e pentru ea nadajduiam ca vei stavili tu zvicnetul viperei. Dar vad di, dimpotriva, tu versi un venin mai amar ca veninul lui Tisiphone. In zadar te ascunzi dupa zimbete inselatoare, Hephaistos ., Tot 01impul stie si vorbeste despre isprava nevesti-ti ! lIEPHAISTOS: Mama, te rog sa te linistesti. HERA: ~um? Ma ragi tu pe mine? De cind au inceput ramurile sa dea sfaturi radacinilor cum sa soarba din sueuri? Roag-o pe Aphrodita sa se Iinisteasca : sa nu mai umble ?Upa cai verzi pe pereti, sa nu-si mai piarda timpul lllglod~Hi-n namoluri, sa nu-si mai umbreasca pleoapele eu fumngine de pe cuptoarele tale si unghiile ell lacuri aduse. ~n schimbul pungilor grele din tarabele lui Isis ~i OSIns.
llERMES

266

267

Hera, te rog. Acum vorbesc eu. Da, Hephaistos. Roag-o pe ea nu pe mine. Eu, multumesc lui Zeus, nici nu-ti ~terg foalele de praf si niei rodul rnuncii tale nu-l risipesc prin Thessalia. HEPHAISTOS: Ei, fiecare cu gusturile lui. HERA: Intocmai. $i fiindca nevasta-ta nu e pe gustul muritorilor, sa pofteasca sa-i lase-n pace. Sa stea la Lemnos si sa-ti slefuiasca eoarnele. HEPHAISTOS: 'Isprave~te, cereasco ! PALLAS: Hera! HERA: Baga de seama, fierarule. Vrei sa te mai azvirl 0 data din Olimp? De asta data, pina in Tartar ajungi. Adu-ti aminte de Callisto si ia seama. ' HEPHAISTOS: Plee! ' PALLAS: Nu nita ce ti-am spus. Nu admit sa va atingeti de-un singur fir de par din eapul lui Critis. ' HERA: Adica: nu admitem! HEPHAISTOS: Nu tN-am sa uit. Dar nici voi sa nu uitati ea noi avem ingaduinta lui Zeus pentru ceea ce avem de gtnd sa intreprindem. -Asa ca dati-mi voie sa va sfatuiesc sa nu va.mai zbateti in zadar. Copacul nu se misca din loe, eu toate ea frunze1e alearga zanatice in toate partile. HERA: Zeus 0 sa-si retraga incuviintarea, Cine stie ee minciuni i-ai tmblatit de-ai reusit sa i-o smulgi. Voi vorbi eu el, HEPHAISTOS: Pina atunci, eu voi cauta sa rna folosesc de ea. PALLAS: Ce murdar! HEPHAISTOS: Cum? PALLAS: Ce murdar l Sa arunei cu glod intr-un izvor numai pentru ca e limpede. Sa te razbuni pe cineva nurnai pentru ca are vina de a fi placut mai mult ea tine unor semeni de-ai sai, Ignobil pentru 0 zeita, HEPHAISTOS: Neeesar. l\1aretia cereasca a fost stirbita. Tu ee-ai facut eu Arachne, cind a indraznit sa'se masoare eu tine? PALLAS: Lam dovedit ca sint mai dibaee decit ea. Regret, Hephaistos, canu vezi diferenta, Critis nici n-a ~tiut macar .ca rival a ei e 0 zeita. E un lueru abject ace1a la care te pretezi.
PALLAS: HERA: 268

Ca sa-ti albesti miinile, le freei eu cenusa, PALLAS: Si cind te gindei'tic-a fast 0 vreme cind te pretuiam l EsE un artist doar, Hephaistos. Se poate sa nu fii mlndru de aeest sueees al trupului femeiesc, pe care tocmai tu l-ai creat? lIEPHAISTOS: Nu pot lasa aeest trup sa se masoare eu sublirnul lui model: Anadyomena. lIBRA: Cum? Aphrodita _·sublima? Esti ratacit de tot, potcovarule. Sublima, eu soldurile ei cit colina lui Tmolus, eu pieptul ei cit eornul abundentei? lIEPHAISTOS: Asta e prea din cale-afara l Nil permit sa va mai bateti joe de nevasta mea. Ei, rna scoateti, la urma urmelor, - din tltini I Ce, parca eu nu stiu ea toata iropotrivirea voastra izvoraste din bautura aceea amara pe care ati inghitit-o amindoua cind eu marul lui Paris? 1 Ea va gi:lgiie mereu prin gitlej. Dar n-o sa ne potienim noi de-o creanga ve~teda.)"i de-o Iata batrina. PALLAS: Hephaistos! Ia searna! Eu ll-am eu tine mrmc. Nu rna sili sa-mi pierd rabdarea. HEPHAISTOS: Asa cum am spus. N-o sa ne poticnim noi de tine, fecioara ruginita. HERMES: Hephaistos, potoleste-te ' PALLAS: Lasa-l, Hermes, sa vedem pina unde merge. HEPHAISTOS: Nu cirtita, auzi?, broasca 0 fae pe Critis, broasca sa semene cu tine. PALLAS: Magarule I HERMES: Pallas, tine-ti firea! HEPHAISTOS: Pardi. eu nu stiu ea ea pune la cale totul pe-aici! Ea si ell baba asta, care, de cind asteapta sa-i mai cint~ 0 data cucul , a facut musuroi sub sandale. , HERA: Hermes, acuma se leaga de mine. HERMES: Tine-ti firea, stapina, (Lutndu-se de cap.) Pleaca, Hephaistos, pleaca, pina nu se desehid toate matragunele. HEPHAISTOS: Asta si am de gind. Nu mai stau 0 clipa intr-un loe unde intriga si perfidia se iubesc ca Philemon eu Baucis. Adio, si urma alege! (I ese.) PALLAS: Nu am niei 0 indoiala in privinta asta.
llEPHAISTOS:

269

Du-te, schiopule l Si spune-i Aphroditei ca nu mi~edor de loc de ea. Sa nu care cumva s-o vad pe~aici ca-i tore Una pe degete. ~ HERMES: Cum de TIU va-necati, zeitelor, cu-atita fiere?! PALLAS: Vino, Hera - sa mergem sa vorbim cu maimarele zeilor. Nu e eu putinta sa nu-l dezrnintam. (Ies.)
HERA:

See n a a 5-a Intra PHOEBUS: HERMES: PHOEBUS: HERMES: PHOEBUS: Phoebus

Ha-ha-ha! Tu? Rizi, nu-i asa? Te ered ,! Si inc~ din tot sufletul. Ce-ti pasa tie, nu? Ce vrei sa fac? Nu e de-ajuns zbueiumul tau? HERL"'1:ES: Ba da, ba da, de-ajuns! O! Nu exista pe tot intinsn] cerului un zeu mai hartuit ea mine. Dar ee stii tu stralucitorule? l Tu, Phoebus, adormi Jn fiecare seari fara griji, invaluit in giulgiuri aurite, te trezesti in zori fara cosmaruri, iti stropesti obrajii eu roua proaspata, apoi iti stergi pleoapele eu sue de Iamiie, iF arunei toga pe-un umar, iti legi peste glezne coturnii eu snururi de aeant, Hi iei intr-o mina ehitara si-ntr-alta areul eel suplu, ;;1 ziua intreaga, inconjurat d~ prieteni eheflii, ratacesti prin dumbravi si lunei arornitoare, vinind, piscind strune, sau desertind nectar ;;i ambrozie. Pe cind eu, nenoroeitul, adorm pe unde apue, eu aripioarele la glezna, gata la fieeare suier sa rna trezesc, rna seol eu noaptea-n cap, imi iau blestematul asta de caduceu, alerg sa astern ternplul eel mare pentru prinzul din zori, plin de praf dau 0 raita prin palestre, frunzaresc apoi hirtoagele Olimpului, si-n sfirsit, frint de oboseala, sint nevoit samai calauzesc si su. . t • fletele ratacitoare pina la tarmii lui Hades. Dar nu-i destula hartuirea asta. Trebuie sa mai am si grija nemuritorilor, sa-i desfae de cite ori se iau Ia harta. sa-i potolesc de cite ori Ie da-n foe veninul. Si in ultirnul timp, parca au piper pe coada, atit de n~astlmparati

sint.

La dreptul vorbind, nu tr:-nte1eg. ~De e~ nu-i l~~i sa se deseuree singuri? Oare tiparul, cind ajunge, dm prieina neb~nat~celor" salturi:., pe prund, nu se zbate singur ea sa remtre III unda? . RMES: Pe mine ma-ngrijoreaza toate certurile astea,. nu HE ca pe tine. Tu cauti in el~ :i;ul t~,:,_:u au~ in el~ ho~.?tul muritorilor pe care m-i mstramarn. TIe ce-ti pasa r Esti adorat oricum, ehiar fara sa ridiei un deg:t. "P: cind noi, si mai ales eu, alerg de ell noapte ~l pma dis-de-dimineata ea sa-mi rostuiese un fum. HOEBUS: Pricina e 'ca prea le vezi toate in negru. P MES' Uite si-acum. Ce lipsa era de toata-ncurcatura HER . " asta? Cine naiba a pus-o pe Aphro d'ita sa se ames t eee in intrecerea aeeea nenorocita? daca s-~ a:nesteeat, nu-nteleg cum n-a izbutit. E ell neputinta ca fata acee~, Critis, sa 0 intreaca in Irumusete. PHOEBUS: De bun a seama cji UU. HERMES: Atunei? . ~ PHOEBUS: Explicatia e simpla, Aphrodlta.e insasi frumus~;ea; Critis, 0 fata frumoasa doar. E flr:sc ca oamenn sa nu recunoasca dedt imitatiile. nu ~l niodelul supr~m. Fa-te am, Hermes, si nu vei reeunoa;;te pe Aphrodita. HERMES: Nu-i simplu de loe ceea ce spui tu. PHOEBUS: Cunosti pe Platon? HERMES: Iti rizi de mine. Doar nu erezi ca am vreme de pierdut eu filozofi! .' PHOEBUS: Ei vezi, de-aceea nu prrcepi. .. HERMES: Oricum, ca sa rna-ntorc la vorbele me~e, mal bine era daca Aphrodita raminea in lumea ei, N-ar mal fi suferit nici ea, nici noi. PHOEBUS: Vezi tu, Hermes, ispita concursului era mare. HERMES: Cum asa? PHOEBUS: Cea care ar fi ie~it infiia ar fi urmat, C),:llenial:u1;, sa-l msoteasca pe rege. Am aflat asta admeaon, In Thessalia. HERMES: Cum? E si regele in Thessa1ia? .' PHOEBUS: Nu inca, dar trebuie sa soseasca. "yez1 deci c~ Aphrodita are de ee sa fie furioasa, Intii, pentru ca a caznt la coneursul de frumusete, ea, zeita aeestui culcus al dragostei, si al doilea, pentru ca, prin asta,
pJ{OEBUS:
v

s:

v'

270

271

a pierdut prilejul unei aventuri, dupa care tinjeste cam de multisor. ' :HERMES: Si-si cinta tinguiala asta tocmai pe coarnele in forma de lira ale lui Hephaistos eel aramiu l Cind ti se pune dragostea pe ochi, nu-i de mirare ca iei cucuta drept strugute. De-aceea, e mai bine sa-l ferim pe bietul om de culesul vitei. PHOEBUS: Se spune di' regele eel nou e ttnar ca 0 mladita de ehiparos ~i Irumos ca 0 petala de hyacint. ' llERMES: Atunci inteleg amarul Aphroditei. "PHOEBUS: Intotdeauna i-au placut florile. Nu-i de mirare dup~ maracinisurile de la Lemnos. ' 13:ERMES: In .orice c!-z, sa-~ feri~ pe mester de gustul ciorchmelm-cucuta. Apoi sa fnn veseli ea muritorii n-au ghicit pina acum nimic, PHOEBUS: Crezi ca n-o VOTface de-acum incolo? As' fi chiar curios sa le vad fetele pe care 0 sa le faca atunci cind vor afla. HERMES: CU niei un pret nu trebuie sa aile! Sa ne straduim sa gasim pasul cu care sa ocolirn gilceava. PHOEBUS: Hera si Pallas sint de aceeasi parere cu tine? 'HERMES: Ma tern ca nu. Deocamdata, sa nadajduim ca Zeus nu le-a leganat cintecul, Imi pare TaU de Critis, rnai ales. pentru ca Skop, tatal copilei, fiind negustor, irni e client, dar n-am ce sa fac. Pedepsirea ei ar netezi lucrurile. :PHOEBUS: . Daca-ti pui nadejdea-n Zeus, te-ai procopsit. A~ fi in stare sa fac prinsoare ca pina acum le-a si dntat in struna codobaturilor. Batrinul ~ nu stii? .:_ e intotdeauna de partea celui din urrna. ' :HERMES: De n-ar fi stapinul atit de ramolit, altfel s-ar desfunda poloboacele pe-aici. PHOEBU:: Deocarndata, eu am cistigat prinsoarea. lata. zeitele. Parc-ar da din coada atit de rnultumite stnt. 'HERMES:' Asta lipsea in cununita 1 Acum ce e' de facut? Numai de n-ar auzi Aphrodita ca Zeus si-a-ntors cuvintul. A~ avea timp sa planuiesc ceva.' PHOEBUS: Ma-ngrijesc eu sa nu auda. La nevoie, rna fac ceara ~i rna infund in urechiusele ei roz-albe. JIERMES: Cum, ai fi inclinat sa-mi faci bucuria asta? :PHOEBUS: De buna searna.
272

HERMES:

Atunci alearga, gase~te-o, tme-mi-o de verba fa-te porumbel si aluneca-iin sin, fuior si strecoara-i-te-n palme, ulcior ,;;i asaza-i-te pe umar, urzica si gudura-i-te pe linga coapse, miere de aUT si prelinge-i-te pe buze, eu un cuvint, fa-o sa-ntirzie pina cind eu izbutesc s-o-mblinzesc pe Pallas cea eu armura si sent. PHOEBUS: Las' pe mine! Nimeni nu ma-ntrece cind e vorba sa opresc pe cineva in drum. (Aparte.) Nici nu rna g~nd~sc s~ fac asa ceva cu Anadyomena. Nu-s prost sa-rm stric petrecerea de dragul postasului. Ma due dupa Aphrodita tocmai ca 5-0 aduc ai~i timp. (Lese.}

la

See n a a Hermes, HERMES: Ei? HERA: S-a facut. PALLAS: Nuti-am HERMES: Si-aeum? HERA: Acum, ce? HERMES: Ce vreti PALLAS: Noi?' HERMES: PALLAS: HERMES:

6-a

Hera ?i Pallas.

spus eu?! sa faceti? ,

Da, voi, Sa ne folosim de papirusul ceresco Credeti ea Hephaistos si Aphrodita 5e vor lasa . prajiti in' el? ' PALLAS: Nu sint cercel la urechea lor. Nu-mi pasa, HERA: Nici mie. HERMES: Usor de spus. Dupa ee vintul incurca itele tot tesatorul vine sa le potriveasca la lac? " PALLAS: Nu eumva vrei sa inghesui aluzia ea 110i am fi incureat itele?! HERMES: }Viaibine le-ati fi lasat toate in albie. HERA: Ceee? HERMES: Nu v-a parut destul de gustoasa placinta concursului ? Va mai trebuia si 0 turta eli mac pe deasupra? PALLAS: Cum, sa rna fi Iasat, adica, arsa pe jaraticul lor? HERMES: Atita gilceava pentru 0 muritoare de rind I
273

Critis - muritoare de rind? A~a numesti tu, sprin., tarule, pe eea mai frumoasa fecioara din Grecia? , HERA: Si chiar daca e muritoare de rind, eram datoare Sa impiedicam 0 nedreptate. HERMES: Ride hirb de am fora sparta l HERA: Ce spui? HERMES: Nimic, nimic. Vreau doar sa stiu ce planuiti acum, PALLAS: Eu rna. cobor de-ndata in Grecia, ea s-o veghez pe Critis. HERA: Foarte bine, foarte bine - lemnosienii ar fi in stare sa ealee porunca lui Zeus. PALLAS: Iar tu, Hera, grabeste-te sa fad sa le ajunga la urechi celor doi porumbei zvonul celor hotarite de Zeus. HERMES: Dar ee-a hotarit ? PALLAS: Ca nu mai incuviinteaza a~a-Zlsa pedepsire a lui Critis. . HERMES: Asta nu va linisti pe Aphrodita. Dimpotriva, 0 va intarita. PALLAS: Vom vedea. HERMES: Cerind invoirea stapinului, n-an facut-o decit de oehii lurnii. PALLAS: Am banuit en. Nici macar pe hotaririle lui Zeus nu mai pune zanatica nici un pre]. HERA: I s-a umplut eapul eu furnuri. PALLAS: E trufasa ca un bitlan. HERA: Nici Nards nu s-a iubit pe sine ea dinsa. HERMES: Ei, deci? PALLAS: Ma grabesc sa fiu in Grecia inainte de a-~i pune planul pe roate. HERA: Grabeste-te. Si daca ai nevoie de mine pe-acolo, trimite-mi verba printr-un cue baltat. HERMES: Ingaduie-mi si mie doua vorbe, Athena. Asculta-ma Tu vrei, ca si mine, binele injghebarii noastre. Mi-.e~!l sora buna si-ti cunose nadejdile. Putin cam gural!va, dar totusi de irrteles, Ce-ar fi sa-ti amini pleearea? PALLAS: Nu vad pricina pentru care as faee-o. . HERMES: Daca pleci, eonflictul e deschis. Partile s-au inflripat si vrajmasiile vor fi gata sa reinceapa viltoarea. Nu arunca scinteia, PALLAS: Si Critis?
PALLAS: 274

Voi indupleca pe Anadyomena sa renunte la razbunare. PALLAS: Dad. ea face aceasta, eu n-am nimic de zis. Desi sint gata sa-mi folosesc iarasi armele. ' HERA: Intocrnai, Daca Aphrodita recunoaste intiietatea lui Critis, noi bern eu ea din nou cidrul pacii. HERMES: Ah, Hera, Iasa ! PALLAS: Pina atunei, cum pot fi sigura ea nu i se intimpla nimie lui Critis? HERMES: Avind incredere in mine. PALLAS: Cind furtuna e in t01, nu te adapostesti sub palarie, ci alergi sub primul porn. HERMES: Am sa vorbese eu Aphrodita. Am eu momelile mele. PALLAS: N-0 vei indupleea. HERMES: Voi incerca, cu toate aeestea. Sint iute de picior si iute ~i la limba. Nadajduiesc 5-0 prind in navod. (Da sa iasa, day tocmai at-unci A phrodita, dezlan!uita, dii buzna peste el. In «rma ei, rinjind, Phoebus.}
HERMES:

See n a a 7-a A ceiasi, APHRODITA (fipind): HERMES: S-a naruit APHRODITA: Aaaa l HERA: Ce spui? A phrodita fi Phoebus.

Am sa le-arat eu, am sa le-arat eu! totul! Aid sinteti, eumenidelor? APHRODITA: Scorpii ciriitoare ' PALLAS: Cum? APHRODITA: Cotofene blestemate! Un de e Zeus , sa_vvina Zeus! Vreau sa vorbese eu Zeus! PALLAS: Tata e ocupat. N-are vrerne de tine. APHRODITA: Tad, taci, fecioara mucegaita. Dupa ee-l amagesti pe Zeus eu fel si fel de vorbe goaIe, vrei sa rna opresti sa-l vad? PALLAS: Ia seama la euvintele pe care Ie rostesti, APHRODITA: Credeti di 0 sa rna calcati voi in picioare? Vreti razboi, sa fie razboi. Mai sint destule Troie si destui Ulysse. '

.

275

Asta numai Phoebus, numai el mi-a facut-o. Ce nebun am fost, sa rna incred in el, cind trebuia sa stiu cine mi-e fiul Latonei! APHRODITA: Numai ca eu nu rna las batuta, Nunu ! Am sa merg, de va fi nevoie, pina la Fatum, eel orb si neinduplecat. HERMES: Si eu, prostul, am fost in stare sa ered di fiul Latonei irni va da intr-adevar 0 min a de ajutor! Ca si cind nu l-as fi cunoscut! PALLAS: 'Astimpara-ti deznadejdea, zeita, E fara folos sa te lasi inecat in ape care nu-ti trec mai sus de glezne. APHRODITA: Zeus - sa vina Zeus! HERA: Ci nu mai tipaasa. Nu e. doar pentru prima data col ti se-ntimpla sa dai peste 0 faptura mai frumoasa ca tine. Adu-ti aminte de Psyche, cea care I-a amutit pe Cerber. Trebuie sa te obisnuiesti cu gindul ea Critis te-a intrecut. APHRODITA: Sa nn-i aud de nume, stricatei aceleia, ea sint in stare sa sfarim intreaga Grecie. PALLAS: Ai spus: stricata? Nu stiu care din dona e! Ea, san tu, eea purtata in car tras de lebede si-nvesmintata vesnic in valuri nerusinate. , , APHRODIT A: Cine indrazneste sa spuna ceva despre mine? HERA: Eu! Nu l-ai ispitit tu oare in felul acesta pe bietu Adonis? APHRODITA: Sa nu-i pingaresti amintirea. Dar nu stiu de ce-mi pierd vremea eu voi! Sa vina Zeus 1 HERA: 11 strigi degeaba. Ce-i hotarit, hotarit ramine, APHRODITA: Nu-mi pasa mie de hotaririle lui Zeus. Vreau numai sa-i spun ce parers am despre el. HERA: Credeai ca va da intiietate rugaciunilor tale singeroase? Cum de nu te-ai gindit ca Zeus nu va trece peste dorinta sotiei sale iubite? APHRODITA: Nu stiam ca. 0 iubeste atit. Nimfa 10 si fecioara Europa, fii~a regelui Agenor, n-ar fi 0 marturid prielnica. HERA: Te-ncumeti sa rna infrunti? Pe mine, cea pentru care Zeus a parasit-e pe Metis, atotstiutoarea, pe Themis, stralucitoarea, pe Eurinome, fiica lui Oeeanos, pe Ceres cea bogata, pe Latona eea fugarita de python. Tu, 0 zeit a, intrecuta de-o muritoare?
HERMES:

Cit despre muritoarea asta, credeti voi ca Hephaistos sta eu miinile-n sin? Poate ca e de mult cirtita si noi sporovaim aiei degeaba. pALLAS: Ce spui? APHRODITA: Ha-ha-ha t Am lovit ca-n calciiul lui Achile. PALLAS: Hermes, 0 auzi? Nu-rni mai ramine 0 clipa de pierdut. Zeus, Zeus, vino sa afli! BERA: Alearga-n Thessalia, Pallas. Lui Zeus ii spun eu tot. Zeus, Zeus! PALLAS: Zeus, Zeus! APHRODITA (adaugindu-se corului): Zeus, Zeus!
APHRODITA:

See n a a 8-a C~i de mai
ZEUS
SUS,·

Zeus.

(intra cu un pache! de trdsnete in mina).' Ei, ce e? Ce e? HERMES: Zeus! Baga de seama ! Ce vrei eu trasnetele alea? Sa nu Ie scapi. HERA: Zeus! Aphrodita m-a insultat. PALLAS: Papa, vrea sa 0 ucida pe Critis. APHRODITA: Stapine, eer dreptate. HERA: t ti dispretuieste poruneile. APHRODITA: tmi apar ee e al meu. PALLAS: Te ia in ris fara rusine. ZEUS: Liniste, liniste! ' PHOEBUS (tntr-un 'col!): Ha-ha-ha ! HERMES: Esti un mizerabil. Uite ce-ai iscat l PHOEBUS: Eu? Eu n-am niei 0 vma. HERMES: Parca spuneai ca 0 5-0 atii pe Aphrodita. Cind colo, ai adus-o. . PHOEBUS: En ... sa rna arnestee? .. Eu? HERMES: Da, da! Tu ! Nu te amesteci niciodata, dar Hi bagi nasul in toate. ' HERA: Ce stai ca Iemnul de jertfa, Zeus? Fa ceva! ZEUs: Liniste liniste! HERMES : Zeus, ai' -gri jii de trasnete. PALLAS: Lasa-ma s-o domolesc en, Zeus. APHRODITA: Apropie-te, daca-ti da mina.
277

PALLAS: Nu mi-e teama de APHRODlTA: Am sa-ti smulg PALLAS: scot ochii, ca HERMES: Ajuta-mi, Phoebus.

Iti

sa

PALLAS:

Tineti-le r Harpie fara seaman! Am sa-ti fring bratcle, ca sa rarnii ciunga. APHRODITA: Intreg Helespontul n urnplu eu farimele tale. PALLAS (scapa din strinsoarea lui Hennes si-o mU9ca de umar pe Aphroditaj : Asa, ca sa nu ti-l mai dezgolesti in veci! APHRODITA: Ajutor, HephaistosI Ma sfisie, vipera l HERA: Bravo, Pallas! PHOEBUS: Apuc-o de lance, Aphrodita. Smulge-i-o. Asa l HERMES: Opriti-va, opriti-va l ZEUS' Liniste. 'liniste! Ei' la naiba, dar taceti odata l {Trinie. r' " ..._.'. . ste imbufnat pachetul cu trasnete. Intr-un vu~et ~nfernal ... )
Cortina

ghearele tale. limb a , sa nu mai poti cleveti. nu-i mai poti face dulci. Nu le lasa sa se-ncaiere, Zeus!

ACTUL

II

in Thessalia, 0 clipa dupa ce Zeus, tncercfnd sa le desparta pe zei'tele incaierate, i~i trinte~te sau scapa pachetul ell +rasnete. La ridicarea cortinei, corul, care astepta sosirea Regelui, alearga buimac prin scena, cu strigate de "Vai noua, vai noua". Tablou viu.

Scena

1

Corul, Corifeii, Critis. CORIFEUL I (alergind de la unul la altul): Stati, stati CORIFEUL II: A trecut... CORIFEUL III (arlitind cerul senin): Priviti l CORUL (in mare agita(ie j: Dar daca incepe din nou? CORIFEUL IV: Nu temeti. CORUL: Cine vrea, stea. cine nu, plece. CORIFEUL I: Nu pierdeti firea. CORUL: Si-a pierdut-o cerul. CORIFEUL II: Doar n-o parasim serbarea. CORIFEUL III: Trebuie 53.-1 asteptarn pe Rege. CORUL: Crezi ca mai vine? CORIFEUL IV: Cu siguranta ] CORUL: As 1. .. 'CORIFEUL (grijuliu): Ce-o spuna cind 0 vada

!...

va

va

sa

sa

sa

i sa sa ca nu-l intimpina nimeni? CORUL: Treaba lui. CORIFEUL II: Stricati totul. CORUL: Ce sin tern noi de vina? ~ N-ai vazut ce cutrernur? Pina si Atlas s-a speriat. Era sa. ne scape din spate, a tit d~ tare a tresarit.
279

trasneasca din pur senin 1 - Asta e sfirsitul lumii. - Inca 0 data sa inceapa hurducatura, si ne pomenirn eli templul pe noi ... (Replicile vor Ii date in cor.) CORIFEUL III: Vorbiti copilarii. A trecut ... CORUL: Fratilor, sa mergem sa ne cautam ascunzatori, Veniti, veniti [ (Les.} CORIFEUL IV: Aeum ce ne facem? CORIFEUL I: Nadajduim ca Regele va intirzia, asta facem. CORIFEUL II: Sa incercam, pina una, alta, sa-i readunam CORIFEUL III: Altfel, ni se duce serbarea pe copca, GORIFEUL IV (privind in »«): U nde sa fie Critis? Rei, Critis! GRITIS (rasarind de dupa 0 coloana): Aiei sint. GORIFEUL I: U nde ? CRITIS: Aici. CORIFEUL II: Trernuri? GRITIS: Sint buimacita. Trasnetele m-au azvirlit sub statuia zeitei. CORIFEUL III: Ei, bata-te norocul! CORIFEUL IV: Care zeita ? CORIFEUL I (aratind spre templu): Pallas. Nu vezi? CRITIS (intorcindu-se miratd }: Pallas? Ea e? Protectoarea mea. GORIFEUL II: Nu mai spune l Atunci, e un sernn. CRITIS: Crezi? CORIFEUL II: Sint sigur. CORIFEUL III: Pe Zeus, macar de-ar fi un seron bun! CORIFEUL IV: Esti singura, Critis? CRITIS: Da. CORIFEUL I: Unde sint celelalte? CRITIS: Au fugit care-neotro. GORIFEUL II: Blestematele! Acum de unde sa le stringem? CORIFEUL III: La concurs se-mbulzeau, acum ia-le de unde nu-s. CORIFEUL IV: Si necunoscuta aia a sters-o? , , CORIFEUL I: Care necunoscuta ? CORIFEUL IV: Cea care-a lesinat dnd am proclamat-o pe Critis intiia ~i pe ea doar a doua. CORIFEUL I: N-am mai vazut-o de-atunci,
280

- sa

CRITIS:

5-0 fi suparat, Trebuia s-o alegeti pe ea intiia. E mult mai Irurnoasa ca mine. CORIFEUL II: Lasa modestia. CRITIS: Ba nu, zau 1 Sa vedeti ca. Regele 0 sa si-o aleaga pe ea drept insotitoare. CORIFEUL III: Ar fi un esec pentru noi. CORIFEUL IV: De ce? Fiecare cu gusturile lui. Al nostru, e Critis. CORIFEUL I: Pina una, alta, noi stam la palavre, in lac sa TIe cautam eoneurentele. CORIFEUL II: Ai dreptate. CORIFEUL III: Ei, ce facem? CORIFEUL IV: Eu sint de parere sa pornim irnediat in cautarea lor. Daca izbutim sa aducem aiei din nou corul femeilor, nu rna mai tern. Corul barbatilor va veni de la sine. CORIFEUL I (privind cerul): Numai sa nu inceapd iar. CORIFEUL II: Ce? CORIFEUL I: Sa se zguduie cosmosul. CORIFEUL II: Ce-o fi fast? CORIFEUL III; Mai stii P! S-or fi 'paruit zen. CORIFEUL IV: Puschea pe limba l CORIFEUL I: Ei, la drum, baieti l CRITIS: Cum, rna lasati isingura aici? CORIFEUL II: Doar nu cumva ti-e tcama? ! CORIFEUL III: Ne-ntoarcem indata. CORIFEUL IV (cu un gest): Si-apoi, 0 ai pe zeita. CRITIS: Din pacate, e de piatra. CORIFEII (ie~ind): ha-ha-ha l

See n a a 2-a Pallas intra tiptil. PALLAS: CRITIS: PALLAS: CRITIS: PALLAS: CRITIS: PALLAS:

Ei, Critis! Cine rna striga? Eu. Cine esti tu? Cinev~ care-ti vrea binele. Binele meu? 'Cum asa? Te pindeste a mare 'primejdie.
281

Ce spui?! Intocmai. De unde stii? Stiu! ' Dar cine esti tu? Nu ti-am 'spus? Si de ee tii sa rna aperi? Lasa-ntrebarile pentru mai tirziu, Acum VIllO eu mme. >GRITIS: Unde? PALLAS: Undeva unde sa fii in siguranta, CRITIS: N u pot sa plee de-aiei. Trebuie s-astept sosirea Regelui. "PALLAS: Stiu, stiu. Dar daca nu vii lndata eu mine, esti pierduta. >GRITIS: Ma sperii. PALLAS: Deci, vino. CRITIS: Si dad rna minti? PALLAS: Eu, pe tine? ' CRITlS: Cine stie ee urmaresti ... PALLAS: Ah, nerecunoscatoareo ! CRITlS: Iarta-ma. PALLAS: Mai tirziu, vei afla totuI. CRITlS: Imi pari cunoscuta. Cine esti? PALLAS: Lasa asta. ' CRITIS: D~, da '. Oe~ii a~tia albastri i-arn mai vazut. Seamana cu-ai .unei zeite. Si nu rna dumiresc cu-ai carei, PALLAS: Vmo! CRITIS: Dar ee primejdie rna pindeste? PALLAS: Ai zei potrivnici! ' GRITIS: Eu? PALLAS: Da, tu! CRITIS: Dar ce-am facut eu? Nu rna stiu vinovata ell nirnie. PALLAS: Asa e. CRITIS: Atunci? .. PALLAS: Asa sint zeii. Asculta-rna, pnn urmare. CRITIS (izbucnind in pUns): Vai 1... PALLAS: Ei, haide, haide, nu pllnge. Ai ~i zei protectori. CRITIS: Pe cine? PALLAS: 0 sa afli mai tirziu, Acurn vino! (Ies.)
CRITIS: PALLAS: CRITIS: PALLAS: CRITIS: PALLAS: ,CRITIS: PALLAS: 282

See n a a 3-a Hephaistos, }lEPHAISTOS apoi Hermes.

(intrind): Aiei era, aiei. N u-neape niei 0 indoiala, Aeum unde-o fi? Toemai cind sa pun mina pe ea, s-a iseat rafala. Ce-o fi fost? Nu eumva Zeus m-o fi vazut pindind-o pe Critis, si cum e el schimbacios, a-ncereat sa ma-mpiediee?! A~, nu e Zeus omul ala care sa-mi faca tocmai mie asa eeva t Deocamdata, vad ea. mi-a scapat prada. Ce sa rna stiu face? Daca aude nevastamea de isprava, e vai si-arnar de mine. HERMES (intrind),' Ce e, Hephaistos, ce cauti pe-aici? HEPHAISTOS: A! Tu, Hermes! Ce sa caut? Vezi bine, pe Critis. HERMES: Si ce vrei cu bagheta asta? HEPHAISTOS: Stii doar, ti-am mai spus, Asta e bagheta magica eu care VIeau sa 0 pedepsese. HERMES: Cum, n-ai renuntat la proiectul de riizbunare? HEPHAISTOS: Nici nu mi-a treeut prin gind asa ceva. Mai ales dupa afrontul pe care mi I-au facut Pallas si Hera. Auzi colo! Sa. 0 jigneasca pe Aphrodita ehiar in fata mea! HERMES: Asta e nimie pe linga ce s-a-ntimplat dup-aceea, HEPHAITOS: S-a rnai intimplat eeva? HERMES: Da! HEPHAISTOS: Ce? HERMES: Ce! S-au luat de par cu Aphrodita. HEPHAISTOS: Nu mai spune! (Scandalizai.) Ei, asta e culmea! Au maltrat-o pe biata Fro-Fro! (intaritat.) Nu-i nimie, am s-o razbun. Nu rna dau inapoi de la pedepsirea lui Critis pentru nimie in lume. HERMES: Lasa, ca nici Fro-Fro a ta nu s-a dat cu una, eu doua pe mina lor. A fost 0 incaierare cum ered ca n-a mai cunoseut Olimpul de la Titanomachie, HEPHAISTOS (inciudat): Ah! Daca nu mi-ar fi scapat nemernica de Critis 1... HERMES: Cum asa, ti-a scapat ? ! HEPHAISTOS: Da, draga, iuchipuie-ti! Dupa ce-am cautat-o ca pe un ac in carul eu fin, In sfirsit am zarit-o aici, la rnarginea cetatii, sub templul asta, asteptind eu a ceata de zurlii sosirea Regelui. - Bravo! - mi-am
283

zis - s-a f:'kut, am pus mina pe ea! Dar ghinion, eternul meu ghinion, cind sa rna apropii de ea, s-au pornit niste trasnete indracite, care-au risipit, dupa cum vezi, toata adunarea, iar pe mine, dupa ce m-au izbit in dreapta 9i-n stinga ca pe-o coaja de nuca, m-au aruncat intr-un sant, zapacit de tot. Pina sa-mi vin in fire, ia-o pe Critis de unde nu-i, Apropo, fiindca veni vorba, ce l-a apucat, draga, pe Zeus sa-si puna in Iunctie ruzina tocmai azi, si-asa, din pur senin? HERMES :Ce sa faca, draga? A fest singurul rnijloc ca sa le desparta pe cele incaierate, HEPHAISTOS: Pina una, alta, mie mi s-a dus prada. Trebuie sa-ncep iar sa dibui dupa ea. Asculta, ce naiba a cautat nevasta-mea in Olimp? Ca eu 0 Iasasem acasa, la Lemnos. HERMES: Vezi ca, dupa plecarea ta, Zeus a revocat imputernicirea data pentru pedepsirea lui Cribs. HEEHAISTOS (speriat): Ce? A facut Zeus asta? Si mi-o .spui abia acum? Bine ca aflu! Ce-i de facut acum? HERMES: Sau sa i te supui, sau sa i te-rnpotrivesti. Tertium
non
j

datur.

HEPHAISTOS:

Vai de capul meu! Nevasta-mea, pe de-o .parte, n-o sa-mi dea pace - stii cum e ea. Pe de alta parte, n-a~ vrea sa rna pun rau cu Zeus. Intotdeauna am avut eu el relatii din cele mai prietenesti. Vai l .Vai! (V if..dit incol/it.) De ce mi-se-ntrmpla numai mie asemenea lucruri? Sa stii ca rn-am nascut intr-o zodie rea. , HERMES: Bine ca deocamdata nu ti-ai adus la-ndeplinire planul. HEPHAISTOS: Intr-adevar. Poate gasim impreuna 0 solutie mai fericita. Aaa! Cind rna gindesc ca iar am ajuns intre cioean si nicovala, imi vine sa-mi iau lurnea-n cap. in nici un caz lucrurile nu pot rarnine in starea in care se gasesc. Ar insemna sa cedez in fata lui Pallas, si asta e cu neputinta, Cu siguranta, ea I-a facut si pe Zeus sa-mi joace festa asta. Ah, blestemata! Critis trebuie pedepsita. Nu-ncape, In privinta asta, nici o discutie. , HERMES: Ai dreptate si te-nteleg. Numai ca. trebuie gasit un alt .mijloc. Astfel ca nici sa nu frustram ordinul lui
284

Zeus, dar nici sa nu dam satisfactie lui Pallas. Formele trebuie sa ramina, in orice caz, neatinse. gEPHAISTOS: (rugiUor): Dad. rna iubesti, ajuta-mi, Hermes. HERMES: Asta 0 si fac. N-ai bagat de seama pina acum? lIEPHAISTOS: Ei bine? . HERMES: Dragul meu, cred ea am gasit solutia. Numai sa . te-nvoiesti tu. HEPHAISTOS: 'S-aud, despre ce e vorba? HERMES: lata! Mai intii,~ v~ tr~bui s!--mi inc:e~intezi ~1~ bastonul asta, ca sa fiu sigur ca nu veti mc~rca mci tu, nici nevasta-ta solutii radicale, ca aceea eu incirtitarea lui Critis. HEPHAISTOS: Pin a acum, vad ca tot noi trebuie sa cedam, HERMES: Ai rabdare. Cine ride la urma ride mai bine. HEPHAISTOS: A~ da orice numai sa ma~va~ vod~taA.rizind. . HERMES (in continuare): Bun! Va sa zica, mtn renuntati la pedeapsa co;poraHi a lui. Cr~tis:. Apoi ~~hrodita va fi proclamata m mod public tntria reusita, deoarece . concursul care a avut loc va fi anulat. HEPHAISTOS: De un de stii? . HERMES: Asta nu te priveste. Ei, ce zici? Te-nvoiesti ? Glndeste-te bine inainte de-a-mi da un raspuns, Pentru o iemeie ca Cribs e mult mai mare 0 astfel de pedeapsa ca aceea proiectata de voi. Inchipuie-ti! Sa fie degradata in mod public. HEPHAISTOS: Ai dreptate. Dar cum crezi ca va fi anulat concursul trecut, din moment ce a avutloc? HERMES: Simplu, Prin faptul ca Regele insusi 0 va proclama pe Aphrodita cea dintii intre frumoase - cum se spune pe-aici, frumoasa frumoaselor.. HEPHAISTOS (reammbnd): In mod public! HERMES: Absolut. ' HEPHAISTOS: Daca as fi sigur ca 0 sa se-ntimple intocmai, n-as, avea nimi~ impotriva. Ar fi 0 lovitura ~i pentru Pallas. HERMES: Nu-i asa? Ei? Te-nvoiesti? HEPHAISTOS (dupa 0 clipii de gindire): Cu 0 conditie. HERMES: Care? HEPHAISTOS: In cazul cind lucrurile nu se vor petrece exact cum mi le-ai infatisat, te obligi sa-rni inapoiezi imediat
285

bagheta magrca, impreuna cu perrmsrunea lui Zeus, pe care te vei face luntre-punte sa mi-o obtii, HERMES: Perfect! De acord. HEPHAISTOS: Atunci, da mina, HERMES: Asa. Acum da-mi draco venia aia. (Ariitind spre bagheta.) Multumesc. H-E-P-H-AIsTOS: Si fiindca sintem intele~i, deocamdata eu dau o fuga 'pina la Lemnos, sa-mi inspectez atelierele. Ma-ncred in tine. HERMES: Drum bun. (H ephaistos iese.)

See n a a 4-a Hermes, (Intra Phoebus Phoebus, Zeus.

si, -neobsernai, se strecoard coloana.)

dupa

0

(monologind satisJiicut): A:;;a! Bine ca, eel putin, am pus mina pe instrumentul asta blestemat. Acum sa vad daca 0 sa-l pot convinge pe Zeus sa-mi dea 0 mina de ajutor. Si Regele e prizonierul meu! Nu-i verba cil asa prizonier sa tot fii! Leneveste la Cybela, inconjurat de nimfe si ciorchini: Bineinteles, daca s-o fi trezit din sornnul' adinc in care I-am' cufundat. Dar de ce nu rnai vine odata Zeus? Ah, intirzierile astea [ Niciodata nu e la timp la intilniri. Trebuie doar sa. ne grabim. Pina cind nu ana Pallas. Ah! Iata-l ! ZEUS (intrind): Ei, ce e? Pentru ce m-ai tirit pin a aiei? Sint mort de oboseala. HERMES: Zeus, trebuie sa rna ajuti. ZEUS: In ce? HERMES: In aranjarea conflictului dintre Pallas si Aphrodita. ZEUS (ca ars): Ce? Nici nu rna gindese! Nu-mi prind ~u mintea cu de. N-ai vazut ca era cit pe-aei sa rna ia si pe mine la paruiala? HERMES: Nu vorbi a~a, Zeus! ZEUS (absolut decis): Daca pentru asta m-ai deranjat pina aici, sa stii di ai facut diu.
HERMES

(persuasiv): Gindeste-te. E in Joe onoarea .intr e gului Olimp. ' ZEUS ( waiu): Cum asa? HERMES: Ce vor spune muritorii de rind dnd vor afla de noile ispravi ale zeilor lor? ZEUS: Sa speram ea nu vor afla. HERMES: Asta e en neputinta, dud Slut in joe atitea guri sparte. ZEUS: Multe necazuri imi mai fac femeile astea l HERMES: Tocrnai de aceea trebuie sa rna ajuti. In ultima vreme, muritorii au devenit foarte reei cu noi. Deunazi, cercetind registrele jertfelor, am Tamas uluit vazind ce deficit enorm ne pindeste. Cind se va mai afla si de ultimul scandal, ni se duce toata intreprinderea de rtpa, Nimeni nu va mai avea incredere intr-o astfel de societate. 0 sa-si caute alti zei. Mai ales ca in ultimul timp au inceput sa misune ca ciupereile dupa ploaie. ZEUS (ingindurat).' S-ar putea sa. ai dreptate. HERMES: Vezi, deei, ca nu e pennis sa stam eu miinile-n sin. ZEUS: Dar ee putem face? HERMES: Tre~uie s~ aplanarn conflictul eu orice pret, ZEUS: ( cucerit}: Ai vreo idee? HERMES: Una buna de tot, daca, bine-nteles, vrei sa-mi dai 0 mina de ajutor. s ZEUS: S-aud 1 HERMES: Stii ca Regele era asteptat aici din clipa-n clipa?
HERMES

apoi ca concursul acela blestemat a fost facut toemai in vederea acestei sosiri? ZEUS: Stiu si asta! HERMES: Ei 'bine, Regele nu va sosi! ZEUS: Si ee rna priveste pe mine? HERMES: Te priveste, cad eu sint acela care l-am oprit in drum. L-am adormit eu niste mirodenii si l-am ascuns la Cybela, ' , ZEUS: Asa? Nu vad Iegatura. HERMES: 0 s-o vezi indata, pentru ca acum incepe rolul tau .. ZEus: Al rneu? HERMES: Da! (Solemn.) Zeus, te rog sa nu rna refuzi. ZE.Us: Ce trebuie sa fac? \
287

ZEUS: Hal HERMES.: Stii

236

HERMES: lata. In locul Regelui sechestrat ZE us (nedu,merit): Eu? HERMES: Bineinteles, luind infatisarea lui

Vei sosi aIel '. f' ,, .' I m~r ~l. rumos, de-ndata ce se va stringe figur ti ' ~ a la a po 1. vel ~ere sa ti se m f~ . ,1 atiseze pe rind concurentel~ .reu.~l!e, _d~n~re_care urmeaza sa-ti alegi una. ZEUS _ At' Pma aici nm place. . Sper ca supusii mei de p e-aic] -. ,'" sm .oarnem e.u gust 5,1le-au ales pe cele mai dragute Pasionant chiar. 'HERMES: Stai, nu te grabi. Mai e ceva. ZEU S : Ce mai e? HERMES: Mai e ca: dintre toate concurentele care ti se v pre.z:nta, .t? 0 v:i ~lege pe Aphrodita, si in ciu~~ sene] stabilite de juriul local, 0 vei declara ,.frumoas frumoaselor" . ' a ZEUS: Aphrodita va fi-ntre ele? HERMES: Da.t .Chi~r ~u am sa urc indata in Olimp, ca S-o aduc aici, BmeU1t~les, e~ nu va sti cine se ascunde sub TI?-ase<: Regelui, dupa cum nimeni altul in afara de noi doi, ZEUS: Dar cum va ramine eu Critis? HERMES: lata. ~o~ivul 12entru care trebuie sa ne grabim, Ca alb~ in paza, Pallas a luat-o pe Critis de aici. ~aca . re~s,lm sa aranjarn lucrurile .inainte ea Pallas sa pnnda de veste, anularea vechiului concurs se va petrece in liniste. , ZEUS: Dar daca Pallas prinde de veste si in toiul alegerii ne pomenim cu ea aiei? ' HERMES: Atun~i, p~r si sirnplu, ii vei trece protejata eu veder~a. Nimeni nu va indrazni sa cirteasca. La naiba! E~h Rege doar ! ZEUS: Apoi? .. _ HERMES: Apoi vei pretexta niste afaceri urgente ~l te vel intoarce. ZEUS: Nu ramin de loc? HERMES: De loc ... ZEUS: CU adevaratul Rege cum vom aranja? HERME~: Pe acela Iasa-l in grija mea. Nu va afla nicicdata ca am abuzat de persoana lui. Am sa-l lmbat atit de
ti
v. •
A

'

sa apari tu '.

stra5,nic, tncit va crede ca totul a fost savirsit de e1 insusi. Ei? . ZEUS (in dilema) : Sa rna gindesc. fIEF-MES:, .Nu e v~reme de asa .,ceva. ZEUS: Nu, nu rna amestec.' j lIERMES: _Ah, Zeus, te rog: zEUS: RISC., recunoscuL BEfU,{ES : . De cine? ZEUS :De zeii eeilalti~ Vad ca-i plin de ,e1 p~-aICl. . J:lERMES ~ $i? .. ZEUS: 1\IIa. fae de ris, HERMES: Dar n-o sa te recunoasdL . ZEUS: Crezi ca 0 rnasca rezolva totul? , :HERMES: Dar nu e vorba de-o simpla masca. AI? .1a mme bagheta magica eu care Hephalstos VOla.sa 0 ~tra:r:sforme pe Critis in drtit~L N-avem decit de~lantUlm puterile .tainice. _~aide.; Zeus" te fac tu:ar :;;1 frumos cum n-al fost melOdata- Va fi eu neputmta sa te reeunoasdi dneva. ZEUS: Alta solutie nu exists ? HERMES: Nu. ZEUS: Sa rna mai gindese. ( Pe degete.) Da, 'nu, da, nu ... HERMES (nerabdator): Raid,:, Zeus, ~u mai e ;reme d~.pie~dut. tn curind vor mcepe sa sosea~ca oamenn,. ;31, glnde~te-te, trebuie sa maiodati si 0 f:U,9a pina in Oh~p, dupa Aphrodita. Oi fi elf iute de plclOr, dar nu chiar
lIERMES: Ce? ZEUS: Sa fiu

~a:
v

v

:-0

atit. ZEUS: (hotarindu-se): Fie \ HERMES: Bravo! hi multumese. Esti un zeu de treaba, ZEUS (grav): Ma jertfese pent~ binele ob~te~c.. HERMES: Te voi cinstiin veei perrtr'u ceea ce faci,
ZEUS: Sa-neepem. HERMES: Mai intu, ZEUS:

vino sa cautam un loc aseuns, un de sa pureedem la transformarea ta, Vino l (Ies amindoi.)
£289

288

See n a a fi-a Phoebus" singur. PHOEB?S

(inainteazli, monologind }: Aha! Am nimerit la t:mp. Br':lvul Hermes! S-ar face luntre-punte nun, . sa le ara~Jeze pe t?ate. Ce pedant nesuferit si plictisito ~ ~-ar~~ ~IC ~de raf~na:nent. Cea. mai midi aventur~ ril msp~l1nmta: De pll~a, ~cum.~DIp pri~i.na lui, ne privihn de c!teva c!lpe de rIS ~: bu~a dlSpozlfIe. Ar fi pacat sa ~e s~m?easea totuI. Ar_fl ea ~l cum 0 piesa de teatru s-ar lsp~av~ eu actul al doilea. Nu! Trebuie sa-mi dau toate s~radumtele sa nu sfirseasca inca istoria asta. Mai ales ea e destul de amuzanta, (Clitre public.) Nu-i asa? Sau ~oate. sinte1i de alta parere P L.. Asa? Prin ~rmare, sinteti de parerea mea! (Pe ginduri.) Dar ce pot face? A~ ! Iat-o pe Pallas. N-ar strica sa-i dezvalui cabala 1m Hermes! (I ese in intimpinarea ei.)

See n a a 7-a Eros, apoi Phoebus ~i Pallas.

(intrind): Nimeni! Pe unde sa fiu? Ratacesc de dteva zile si nu .gase~c nimic de lucru. (Strigind.) Hei, raspundcl N:r:nem. Ce pustietate! Si am 0 foame de lup. Imi chioraie stomacul ca un cimpoi. Rau e cind ai 0 ma~a .a~a .ca a mea. !rebuie sa umbli tot prin straini ca sa-~l afh de-:leguru. He! Mama! Ea se tine de petrecen: m. lac sa vada de mine. Vai! Si ce jerpelit sint ! j'erpelit si-nfometat ] Halal sa-ti fie, Eros! Te-au uitat tOkio Mai bine v!no si te lu~ge~te sub zidul asta. Macar de-un pUl de somn sa te-nvrednicesti dad. de-un pui de pesmet nu esti in stare. (Adoarme. Intra Pallas ~i Phoebus.) . PALLAS (in culmea .agitajiei): Esti ·sigur? PHOEBUS: Absolut sigur. PALLAS: Atunci, nu-mi mai ramine niei 0 clipa de pierdut. PHOEBUS: Vezi bine l PALLAS (ameninfi,nd imaginar }; Ah! 0 sa-mi plateasca Hermes odata !
EROS
A

Ptna atunci msa ... PALLAS: Ce s~ rna ~!iu face? pHOEBUS: Sa ne gindim. pALLAS (disperata): Nu mai sint in stare. pHOEBUS: Stapineste-te. . pALLAS: Cu neputinta, M-ai buimacit cu eele ee ml-al.Spus. pHOEBUS: Ce era sa fac? PALLAS: Vai, dar nu-ti fac niei un repros! Dirnpotriva, Nu stiu cum sa-ti rnultumesc pentru gestul tau. Nu rna asteptam din partea ta. .. . PHOEBUS: Cel putin eu acest prilej putem intemeia 0 prietenie in tre noi doi. PALLAS: Mai intii, sa vedem ce facem cu Critis. PHOEBUS: Crezi di. eu nu caut 0 solutie ? : , ,. PALLAS (cu lacrimi in oehi): Zadarnic. Am. pierdut. lupta. PHOEBUS: Nu descuraja.' t '" PALLAS: Daca Zeus a intrat in joe, totul e pierduto.' PHOEBUS: Trebuie sa existe ac si pentru cojocul lui.'., PALLAS (agitindu-se in lungul scenei) : Ah! De sa fac? Cesa fae? PHOEBUS: Oricum, trebuie sa 0 scoti pe Critis din ascunzatoare. PALLAS: Cum? Ce spui? PHOEBUS: Da! S-o scoti din ascunzatoare si s-o aduci aici, PALLAS: Ca sa se repeada Hephaistos asupra-i de cum 0 vedea-o? PHOEBUS: Hephaistos e Ia Lemnos .. PALLAS: Atunci, Aphrodita. PHOEBUS: Nu va indrazni, in Iata multimii. PALLAS: Crezi? Nu stii ca e in stare de orice? PHOEBUS: Bagheta 'magica ii lipseste. Asa ea minia nu-i va folosi 1a nimic. PALLAS: Ii lipseste? PHOEBUS: Da ! E la Hermes. Pentru once eventualitate, a confiscat-o. PALLAS: Prima veste buna pe care 0 and azi. ', PHOEBUS: Prin urmare, Critis va lua parte la primirea Regelui! PALLAS: CU asta inca n-am facut nimic. ". PHOEBUS: Vom vedea. Sa nu anticipam. PALLAS: Da! Da! Am pierdut lupta. Aphrodita a fost mal . tare dedt mine.
pI!OEBUS:

290

291

PHOEBUS: Ei> EROS: Ce-as zice? M-a~ da in vint dupa €Ie. PHOEBUS: Bravo! Ti le .dau eu. EROS: Zan? ' PHOEBUS: Daca-mi stai intr-ajutor lntr-o anumita

Ea nu e decit a unealta.. Ale carei capricii trebuie satisfacnte intotdeauna. Turbez! PHOEBUS: Nu turbal ., PALLAS: Ce vrei sa. fac? PHDEBUS: Increde-te in mine. PALLAS: Cum? PHOEBUS: Grabindu-te s-o aduci aid pe Critis cit mai repede. .Parca se si audrnurmurele celor ccurca spre templu. PALLAS: Fie! (lese.) .PHOEBUS: Asa ! Iar eu sa rna trag rnai Ia 0 parte. A !. (Di; peste Eros.) EROS (sarind): Hei, nu te uiti unde calci? PHOEBUS: Pe cine-am calcat ? Cine-i aiei? ,EROS (inaintind): Eu! PHOEBUS: Eros, tu? EROS: Phoebus! (Schimbind tonul.) Saru ' mina, nene! PHOEBUS: Da' ce-i eli tine, rna? EROS: 1a, trageam si eu un pui de somn. Mi-era 0 foame de IUPJ si neavind eu ce sa mi-o astimpar, am incercat sa mi-o amagesc, . PHOEBUS (brusc }: Stai, stai! Evrika! Evrika! Minunat! Pe Zeus, ai aparut tocrnai la tirnp. . EROS: Ce vrei-sa spui? PHOEBUS: Cum de te-am uitat? Cum a fast ell putintasa nu-mi adue aminte de tine? Desigur, stiam eu ca lipseste ceva in toata istoria asta, dar nu-rni aminteam ee. T~ lipseai, Eros, tu! EROS: Din ee istorie? PHOEBUS: Ha-ha ! Asculta-ma, Eros .. Spuneai di ai 0 foame de lup. EROS: fhi! PHOEBUS: Ei bine, ee-ai zice tu de-o punga, uite-asa, ell masline prajite-n vin albastru si fructe mghetate-n zahar? Stiu ca-ti plae dulciurile. EROS (tinindu-se de pintece) : Taci! Taci!
PHOEBUS: PALLAS:

:gROS: Sint gata .la Grice. pI!OEBUS: A~a-~i plaei! :gROS: Ce trebuiesa fae? pI!OEBUS: Ai areul la tine? :gROS: CU sage}i eu tot. NOl-no:zte! . l'FlOEBUS: Bravo! Deoeamdata, VInO

eu mine .. Cind

0

£1.

.momentul, 0 sa intri in hora. :gROS: ~i born boanele ? , ... . PHOEBUS: $i ele. .(I es amindoi.}
Seen aa

1 ntyJ, CO~U!,~, mai
CORIFEUL I: Veniti, veniti l w GORIFEUL'U: N... avetrde ce va GORlFEUL III: Nu mai zgiiti, CORUL FEMEILOR: ~i mai-nainte

,

8:;;a' apoi,

seii ..
• •

teme. . va fetelor l~ eer! ~ semn. tot semn era. -. . " CORIFEUL IV: Ce fricoase fara pereehe !. ," CORUL FEMEILOR: Bine-nteles ca voua nu va da mma sa va purtati pre~ mult ~e grija. D~ca nu" va reuseste serba~ rea, pierdeti ... multl~e d~ bam. Pe, emd nor. .. 0 CORIFEUL I (retezmd).~· Sinteti toate?, , CORUL FEMEILOR: Asa se pare. CORIFEUL II: Sa va numaram. CORIFEUL III: Una, doua, trei, patru, crnci. CORIFEUL IV: Lipseste neeunoscuta.· CORIFEUL I; Si Cribs. ' CORIFEUL II (privind in [ur ) :vO yis.asem ai.ci. ... , CORIFEUL III (cu palma facuta ptlme) : ReI, Critis l CORIFEUL IV: A' sters-o, .
w v

CORIFEUL'I: Nu ecu putinta. CORIFEUL II: Ia-o de unde nu-i. Rei, CORIFEUL III: Asta ne mai lipsea!

Critis!
A ~. ~ A.'

ehestiune.

tisati inaintea Ba Inca mai.. CORIFEUL I: Liniste t . Rei, Critis! ' CORIFEUL II: Ah (Ah ! Iata-i si pe barbati l (Intra Corul biirbatilor,)

CORIFEUL IV: Cine stie pe~un~e.e? Vi~e ea: CORUL FEMEILOR: -Ce, fara Critis nu sinteti In stare

sa va mfa Regelui? Si noi.sintcm la fel de frumoase.

u_'

1292

Nu .ti~am. spus eu?! Svaducem concurennj c-apoi vme ~1 pubhcul. '' e, CORIFE,u!- IV: Ai avut dreptate. (Cu plecaciuni.) Poftiti f btl I ' , po CORIFEUL I!I:. CORUL BARBAT~LOR: Vine Regele? CORIFEUL I: Din clipa-n clipa. . CORIFEUL II: Trimisul nostru ne-a CORUL ~BARBATILOR:

..

j\PIIRODITA: ~i lIERMES: Nirnic, CORUL:

portile de jos ale cetatii, Bine, ~tunci raminem. Sintem curiosi sa vedem pe. care 0 5-0 aleaga. CORIFEU: III: Cu siguranta, pe Critis. CORUL BARBATILOR: Asa ar fi si firesc. CORIFEUI: IV: Luati _loc. Biletele sint inca valabile. CORUL B~RBATILOR: Te ered! Dar daca nu vine Regele ne dati banii inapoi? -, ' CORIFE~L IV: Fiti linistiti, ca vine. (Intra Hermes cu:Aphro.dita), --CORIFEUL I: Bine ea vii eel" putin dumneata-l APHRODITA: D~ ~e:. eel putin? COR1FEUL_ -r: Critis lipseste. APHRODITA: Si ce-mi pasa mie? l HERMES (in $oaptii): Lasa-i Aphrodita .. CORIFEUL III: Ma-ngrijoreaza intirzierea ei. CORIFEUL IV: Sa vezi efi nu vine. CORIFEUL I: Crezi? CORIFEUL II: Ar fi .una ! CORIFEUL III: Bine. ~a avn: re';l~it sa Ie adunam pe astelalte. CORIFEUL IV: tn Critis sala;;lUla sueeesul eoneursului nostru. CORIFEUL I: Ah! Mare lueru dac-o sa lipseasca l CORIFEUL II: Pe Zeu~, poate' cii Regelui 0 sa-i placa alta. CORIFEUL III: Atunci ne facem de risullumii. . CORIFEUL IV: Nu trebuia sa ne mai incurcarn eu -ea. CORIFEUL I: Acum e prea tirziu. CORIFEUL II: Zi-i mai bine bogdaproste. CORIFEUL III: Cum stam eu incasarile? CORIFEUL IV: Dins1(re partea asta, nici 0 grija, CORUL (mare emoiie ) : Regele, Regele! ' CORIFEUI: I (p~ivind in jur): Nici urma de Critis. CORUL _(zzbu~mnd): BiI.J-e-aiv~n~t, o! tu, Rege! (Intra Zeus sub chipulRegeluz.Muztca de scena.} . HERMES (aparte): Iata-l I Pallas n-a prins de veste.
I

yes t't" ca a 1

~1

ajuns la

Sp?S _ceva? mrruc. CU flori de smochin Iti iesim inainte . P'rim~ste-ne darul Si vino-ritre noi. Sa-ti fie placuta Petrecerea asta, De-aeum totdeauna N e vom stradui. Nimic nu va pune o stavila intre Poporul eueernic $i Regele sau.
(Dans,

muzica de stenii,)

CORIFEUL

I: Maiestate! lata .un manunchi care cuprinde frumusetea tarii tale. .' CORIFEUL II: C~ multa truda am izbutit sa-l stringem. . CORIFEUL III: Dar ce nu fae supusii pentru Regele lor?! HERMES (apropiindu-se de Zeus, in $oapta) : Spune ceva, Zeus. ZEUS: Ce? HERMES: Ce-ti trece prin cap. ZEUS: Va multumesc tuturor pentru primirea pe care mi-o faceti. N u rna a~teptam la atita dragoste din partea voastra. CORUL: Huuuraaa, huuuraaa! CORIFEUL IV: Prive;;te-le, stapine. . CORIFEUL I: Sint cele mai frumoase fecioare din tara tao CORIFEUL II: Le-am ales dintre zeci si sute. ZEUS: CU ce prilej? CORIFEUL III: Cu prilejul concursului, adica.v. cu prilejul sosirii maiestatii-voastre. CORIFEUL IV: Sa bin:evoiasdldeci maiestatea-voastra si sa le treaca in revista ZEUS (facind t: novicele ) : .De ce? -. ..... CORIFEUL I: Sa vezi, maiestate Ca niste roan iubiton at patriei noastre, Greeia ... CORIFEUL II: ... Ne-am gindit c-ar trebui sa improspataro traditiile ...
I

295,

29'4

Si-atunci am hotaritca in fiecare an de-acu inainte, sa se aleaga:in Thessalia "frumoasa frumoaselor!;t CORIFEUL I~: De aceea am adus aid aceste fecioare, pent • ca. Maiestatea ta sa intemeiezeo traditie noua, 11I ZEUS: $1 ce trebuie eu sa fac? , CORIFEU~ I:. S~ 0 proclarni pe cea care ti se va pares cea mar plina de nun,,,frumoasa frumoaselor". ZEUS: Bunun! Buna idee! Va felicit pentru ea. CORIFEUL II: A mea a fosn. CORIFE"UL II~: C:a pe ca~e.ovei ~lege. va fi pentru tot timpu} CIt vel ramrne aICI, daca pnmesti, insotitoarea ta ZEUS: 0 ~Cit de rau imi pare di trebuie va mihnesc J Toc~ mal vroiam sa va annnt... CORIFEUL IV: Ce? ' ZEUS: C~ nu voi putea ramlne mult timp intre voi, CORUL ('In tablou ) : Ooooo! . CORIFEUL I: Cum asa? ZEUS: Dragii mei supusi, Din pncma zguduiturilor ceresti care s-au. petrecut azi, palatul meu s-a avariat gr';v. asa di trebuie sa rna intorc acasa, CORUL: Vaai ! Vaaai! ZEUS': (lui Hermes): Ce popor tembel! HERMES: St! St! CORIFEUL II: M~ se :pare cam sarit Regele asta. CORIFEUL III: Tme-tl gura, sa nu te-auda l CORIFEUL IV: Cane:-am dust ZEUS : Asa I Prin unn~re,v astfel stind lucrurile, sa nu mai pierdem vremea si sa pureedem la alegerea .frumoasoi frumoaselor". Fetelor, sa va vad. (Muzica de scend.] CORIFEUL I: La rind,' la rind! CORIFEUL II: Nu va-mbulziti! ZEUS: Cite sint? ' CORIFEUL III: ~apte. CORIFEUL IV: Sase, maiestate. . ZEUS (aparte, lui Hermes): Ce ziei, pinaacum am fost bine, Hennes? . HERMES: Foarte bine, Tine-o tot asa ~igrabe~te-te. APHRODITA: Ce vor fi sporovaind acolo Regele eu Hennes? CORIFEUL I: Sa-neepem. ZEUS: Sa-ncepem. CORIFEUL I: A1ceste a lui Piron. (Apare prima. Aplauze in cor.)
CORIFEUL III: •..

sa

Hm·! Hm! Frumoasa. N-am ce zic~.. SubJire c,:valul Ariadnei si zvelta.ca 0 ramura de fI!ll~.Vm? mat aproape, Alceste. ,(Lu~ Hermes.} Seamana putin. eu Psyche, ce spui?" " .' ' '.' CORIFEUL III: MaL departe ; Antiopa din Samos .. (A.pZauze}. ZEUS: Daca n-ar fi miezul verii, as l~a:o drep~ 0 floare din aceleape care mi le aduceu~eon l~ dar, iarna, Boreas. (0 mingiie pe brai.} Pune '~l tu mma, He~,:s. Are ~o pielita mai neteda dec~t r~s~f1area melcului, cind urea, obosit, -pe tulpina unei {engl. HERMES: Ce faci, Zeus? Grabeste-te.l Nu mai intinde si tu toata nerozia asta. ,'. ZEUS (lui Berm, es): Stai,. o~u1e. Ce .ma. ie~a~a? Nu pot sa' " jignesc ~1:1mea. N ~al va~u t . cepn m 1re rm- au fa 'cut:?' HERMES (ingnJorat): TIe? Haide ! Iute! CORIFEUL IV: Hermia din Corint. ,. . ZEUS l Nu te speria, fecioara eli parulrnai ':l.unt deCl~lma f~er~ . mecata pe care 0 cautau argonautii. Apr0I:1e-te .fa~a teama, Nu-ti fac niei un diu. Asa l Ce ochi negn ai ! Parc-ar curge prin albia l~r un fir din apa pe care vi~:leste "amicul Caron. (Lut Hermes.} Ho-ho! Dar stii, eli a-nceput sa-mi placa jocul?! . HERMES (speriat }: Iata-l pcPhoebus. Grabe~te-te, Zeus! Te impIor! Cu siguranta, asta ':l?e1te~~e eeva. 7 CORIFEUL I: Elena din Sparta, fnea lui Creon. (Aplau~e) ZEUS: Din ce te-ai nascut, Eleno? Din saltul sUI?Iu al unui delfin, sau din dragostea patimasa a unei ~armur.~ pentru sculpt?rul ei? (~erm~s stit ca ace.] Ca·?men~ tai au si trufia unuia, S1 patima celeilalte, O! Mmune. Ti-au ·i~marmurit pe piept valurile marii ' Ai bagat de: '. ~ ?,. " ' seama.. .J C d PHOEBUS (dupa ce intra cu Ero.s,"intr-un call alscenei : inc. ti-oi spune: a cum! ,AI inteles? EROS: Da! .. . PHOEBUS (aratindu-i lui Eros pe Zeus).' Pregateste-ti arcul.. EROS: Sint gata. '. , CORIFEUL II: Medeea din Theba. ZEUS: . Fecioara Thebana, de. ce nu ti-ai ~te:s inca bu~ele d~ gustu1 rodiei pe care ai muscat-o la sinul mamei tale. Pentru ce nu ti-ai zbicit de pe tru~ boabe~e d: ~apte' in care te-ai scaldat aseara? Apropie-te. Cmd Itl.1ffiZEUS:
A A "

te

296 291

preuni b::ate1e lrin aer, doua lebede i~i' scufunda cape. tele ca sa se sarute sub apa, .' , HERMES: Ah ! Iat-o si pe Pallas! Aid se pregateste ceva. (In cealalta parte a scenei apare Pallas cu Critis.) PALLAS (lui Critis }: Cind am sa-ri spun: a cum! - iesi in Iata Regelui. ' ' -CORIFEUL' III: Ultima concurenta: frumoasa necunoscuta. Nu stim cine e,' nu stimde un de vine. ZEUS (izbucnind) : 'Nemaipomenit de frumoasa l Zeita frum~setii! Aphrodita insa~i I (Hermes $i Aphrodita Sf prvoesc pe sub gene usor.} Apropie-te, stranie necunoscuta! Numele tau este inscris in taina tao APHRODITA (leganindu-se): Vaai l ZEUS: Vino, vino ! (Fiicind un semn.) Hei,corifeu! ~,
CORIFEUL IV: Da, stapine.; . ZEUS: Vesteste tuturor. .. , EERMES ( aparte, rasujl£nd adtnc }: ZEUS: ~.. Vesteste tuturor di cea pe
"

(;RITIS: Critis, Critis din Atena. .' . v I ZEUS (intristindu-se deodata),' O! Tu ,:~~l Critis ? Ce pacat. .cORIFEIl (apropiindu-se de Zeus),' St~pme, ce f~cen; cu ... ? ZEUS (ingindurat): Asteptati, a~teptat1. ~h 1Nu sm~ m s!a:e

'PH OEBUS

asta numiti dumnea,:_oastra a i~~ira, un manunchi de perle Regelui? L<1sind-o pe gea mal de pret la 0 parte? Asta numiti dumneavoastra a culege un buchet de flori pentru sosirea lui? Lasind neculeasa floarea suprema? 'CORIFEUL II: A fost culeasa, stapine. dar.,. ,CORIFEUL III: N-am mai gasit-o nicaieri dnd a fost la adica, HERMES (pe ~optite).' Ce faci, Zeus? . ZEUS: (lui Hermes),' Lasa-ma-n pace! (Lui Critis.) Cum te numesti ? 'CRITIS: Eu?
ZEUS: :298

-CORIFEUL IV: E ... ? ' CORUL:E ... ? APHRODITA: E... ? lIERMES: E".? ZEUS: Stati.vstati l Cine e fecioara asta CORIFEUL I: 0 fecioara si ea ... ZEUS: (aspru): Pai bine, domnilor,

frumoaselor" e... ( din. ambele piirJi ale .scenei ) " Acum t , (Critis inainteaza,' iar Eros it sageteazii pe la spate pe Zeus. Acesta incremeneste prioind-o pe Critis. Jncintare crescindii se citeste pe [ata lui.)
si PALLAS

"frumoasa

Bine ca s-a sfirsitl. .. care am proclamat-o

care imi iese inainte?

Da, .tu l

sa rna hotarasc. Pardi mi-ar fi patruns 0 sageata III trup. Critis, ce nume frumos ! 'CRITIcS: Gase~ti, maria-ta? llERMES ~ Ai innebunit, Zeus? ~ ,. . .ZEUS "(lui Hermes):. Hai, ~ar~-te" Hermes! ~a phctIse~tI. 'CORIFEII (nerabdaton): Maiestate. ce facem .... 'CORUL (scandind),' Re-zul-ta-tul! Re-zul-ta-tul!, ~ ZEUS: Ce sa fac? Ce sa .fae? (Ale~g~nd spre Phoebus.) Sfa; tuieste-ma tu. Iml place Cntis, S-o proclam pe ea. 'PHOEBUS:' Mai a~teapta. ' ZEUS: Dar ce fac cu corul? .. ~ 'PHOEBUS: Vesteste-l ca rezultatul se va comum~<: ab!a d?-pa ce 0 sa le cercetezi indeaproape at~t p~ ~nbS, CIt ~1 pe frumoasa necunoscuta Pina atunci, gasnn 0 dezlegare. ZEUS: Crezi ca asta ar fi 0 solutie ? 'PHOEBUS: Cea mai buna. ZEUS: Parca. 'PHOEBUS: Si ai astfel si-un prilej stralucit.i. ZEUS: Ce fel de prilej? 'PHOEBUS: Ei, lasa, nu fi naiv... '"' ZEUS (inseninindu-se): Ai dreptate. Am hotant, asadar. (Cu un semm.} Rei, corifeu 1 'CORIFEII (imbulzindu-i-se la picioare).: I_'orunca t. . " HERMES (in timp ce Zeus vorbe$te corife~lor): Mi-ai facut-o, Phoebus t PHOEBUS: Eu? HERMES: Da, tu t A doua oara ' 'PHOEBUS: Eu nu m-am amestecat de lac. EERMES: Nu mai spune! PHOEBUS' Vrei sa-ti dovedesc? ., " HERMES: 'N -am nevoie. Ah! Prostul de I_TIin~ Mal bme caut tam sa rna inteleg en Regele ventabll. Acum e prea tirziu. PHOEBUS: Crezi? HERMES: Ce-as mai putea face? PHOEBUS: Ei lasa, gase~ti tu. De~carndata, vm..o s~ petreceI? . pe socoteala astora. Nu mal face 0 mutra atIt de acra.
A

v'

~

299

CORIFEUL I: CORUL: Ei, ce CORIFEUL,'JT:

Oameni e?" .

buni !
=>;

Regele va vesteste intrudt du examen de aici, nu a putut sa se hotara vp~ simplul moasa. nec.unoscuta siCritis din Atena Srca m1ttrte fru.., I va cornuni 'd' j ezur a u se alt exa rca n~mal upa ce maiestatea-sa va face un men, mal amanunbt In templu Ind ' 1 d fec~oaTe l~i vor descatusa't;upurile de 's~¥: ~e ~ ,QUa leganare a valurilor si-si vor 1 mmcmoasa frumusete. (Aphrodit~ ,lesina.) asa: bbera mtreaga lor CORIFEUL III' Deci . tt ' . , " In linist males area-sa va.roaga sa va imprastiati CORUL' 'p ,~pe a ~ase l e voastre ~l sa asteptati.' , , area segrabea. " CORIFEUL IV: Maiestatea-sa nu se mai grabe~te!
v

.'

ca

v

'

v

A

ACT U L III

v

.'

v"

,i

Acelasi

decor.

CUeva

ore rnai ttrziu.

Cortina

Scena

1

Phoebus, Hera. HERA (biitind aerul cu braiele}: A! A! Ma-nabus ! PHOEBUS (ingrijorat): Hera! HERA: Mor, mor! PHOEBUS: Heral HERA: Ticalosul, ticalosul l PHOEBUS: Tine-ti firea. HERA: Dupa cele ce mi-ai spus? PHOEBUS: Am fast un nesoeotit di ti-arn spus. HERA: Bine-ai facut. PHOEBUS: Nu trebuia. Vad ca te-am seas din minti. HERA: Doar nu eumva vrei sa m-apuc joe bucurie ? ! PHOEBUS: Doamne fereste ! Dar nici sa.tc tulburi aut de mult , HERA: N-am maIas calcata-n picioare.

:<-~

sa

'de

Sa nici nu te lasi. , . Atunci, pentru ce erai gata sa regreti cele ee mi-ai spus? PHOEBUS: Mi-era teama sa nu-ti vina rau. Te-nverzisesi. Obrazul tau catifelat i~i retrasese apele purpurii, lasindu-se niipadit. de paloarea amara a, lesinului, HERA: Esti fermecator l Cum pot sa-ti multumesc pentru atentia pe care 0 risipesti pentru mine? Ah ! De ee nu e si Zeus ea tine? Ticalosul l Dac-ai sti cite i-am indurat, cit amsuferit din pricina lui! De data asta fnsa,
PHOEBUS:
,

sa

'

HE;RA:

301

nu, nu-i rnai tree eu vederea

cl!

nici un capriciu,

0 sa vad~

a

PHOEBUS: Asa-rni placi ! HERA: Am sa rna razbun 1 PHOEBUS: Ai vreun plan? HERA: ,Inca nu. Dar stiu atit, di. sint hotarit:l sidra. S-a urnplut pina La virf, PHOEBUS: Fii dirza ] sa-ntore clep-.

HERA: Am sa fiu. Ce, erede ca si de asta-data am Sa rna resem, _?ez? Nu, nu mai suport sa-mi aduca iar vreun bastard III ca~ sau in coapsa, ea pina acum. Cit am indurat numai de pe urma aventurii lui cn Semele fiica lui Cadmps, dn~ mi-a venit insareinat cu beti~ul ala de Dyomsos 1 Ml-e lehamite! PHOEBUS: Esti 0 martira ! HERA: ~a stii ca sint. Dar nu, de asta-data sint hotarita. A r $1 Hermes, blestematuI! El a pus totul Ia cale. Nu-i asa? PHOEBUS: EI! , HERA: El si procopsita aia de Pallas! PHOEBUS: E1 si ea! HERA: Dupa ce au into:s i?tr~g Olimpul eu susu-n jos pentru Critis, acum umbia sa-ml strice casa. Am sa Ie arat eu! PHOEBUS: Sa Ie arati r HERA: Sarn:a~a Aphr~dita! Avea dreptate. Critis trebuia pedepsI~a. Ah! Proasta de mine, rn-am luat dupa gura lui Pallas J PHOEBUS: Vezi? HERA: ~ar m~, n21.se mai joaca ei eu mine. Ce? Credeau 'ca eu VOl sta rarasi deoparte si-i voi lasa sOadanseze halaripu pe socoteala mea? PHOEBUS: Toernai! HERA: Ei bine, nu s-au 2indit eale .planul lor dracese: admit l . PHOEBUS: Ce? l~ un lucru dnd si-au pus la ca de data asta eli nu mai . eu vederea Ma rafuiesc . lui?

HERA: Nu maiadmit sa fiu trecuta eu eu ei! . PHOEBUS: Sa nu-l uiti nici pe Zeus.

..

'HERA: N-avea niei 0 grija. N-am sa-l uit. .Amor ii trebuie .Amor la.765 de ani? Batrinneputincios!
302

PHOEBUS: Dad. l-ai vedea, nu l-ai mai recnnoaste. Parc-ar fi de 18. Miinile lui zbircite s-au facut mai netede decit frunzele de ficus, iar pintecul ~ stii, pinteeul lui rotund c~ o gusa de brotae - s-a supt intocmai ca pinza unei corabh batuta de vint potrivnic. Pe frunte i se pravalesc serpii zulufilor, iar in brate, in bratele lui slabanoage, se zbat incatusati doi hulubi. HERA: Pe mine nu m~ imbata el. 0 viata intreaga i-a~ sup~r: tat toate metamorfozele astea, dar aeum fac unto Daea e1 i~i pennite toate aventurile, ~~.ee ad~dl. eu pierd tineretea .linga c~p~or, praJ1~du-ma ';>1 pe fata si pe dos, numai ea ~l sa fie ~~ltumlt? PHOEBUS: Ti-o repet: esti 0 martira l HERA: Nu-i asa? Ei bine, n-am sa mai fiu! PHOEBUS: Da~te si tu in vint .. HERA: Sa stii l .. ~ ~. PHOEBUS: Adica, de ce nu? Lasa-te ~l tu prada chem~nlo~ de dragoste care misuna imprejurul tau. D:schl~e-t1 si tu aripile impaturite de-atit~ AyI~ta-~e ..91.tu in zborul acela patimas care infioara maltlrnlle si infierbinta abisurile. HERA: Asta am s-o si fac. Am sa-mi atune deoparte toate arnaraciunile 9i,' folosindu-ma iarasi de fr.umusete~ ca.re mi-a ramas credincioasa, am sa-mi imbrac valunle subtiri de odinioara, am sa alerg eu picioarele goale p.e pajistile inflorite, am sa zburd prir: gazonuJ u~ed si, eu sinul scapat din matasea stravezie, am sa rna aplee sa beau apa din limpede .izvor. ~.. ~~ . PHOEBUS: Apoi iii gase~ti pe cmeva ell care sa irnpartasesti toate aeeste bueurii. HERA: Zis si facut. Ia sij. ne gindim:pe cine? PHOEBUS: Sa vedem. Trebuie sa fie un tinar atlt. de frun:os: ineit sa stirnesti eu e1 nu nurnai gelozia lui Zeus, Cl ~l . . ciuda eelo~lalte zeite, HERA: Am gasit ! PHOEBUS: Ei, pe cine? HERA: Pe tine! ). PHOEBUS .(trasnit): Ce? '.. .. . HERA:Da, pe tine, Nu esti tu oare eel .rnal ~nvl~hat dmt:~ toti zeii? Nu esti tu oare eel mal dont diI:tre toti i CU:i altuia as putea sa-i incredintez oare pnrnul meu

Sa-m!

ti:np. ~

o

303

grabesti, il poti ajunge din- urma.( Aproape impingind-o.) Alearga, alearga, ce mai stai? .. "HERA: Alerg. Dar mai intii promite-mi ca rna astepti aid; promite-mi ca, asezat pe lespedea aceasta, cu fata in rniini, vei visa Ia mine. Altfel nu plec. Promite-mi l :PHOEBUS.: Iti promit, iti promit. (Hera iese.} Am sfeclit-o l (Cade pe 0 _piatrii.) Asta-mi lipsea! Acum ee rna fac? Baba e in stare, fara doar si poate, sa se tina de cuvint. Aoleu! cine ill-a pus sa-i indrug cite-n luna si-n stele? ! Eu imi bateam joe de ea, si dnd colo, ea le lua pe toate de bune siIe cocolosea pe toate la inima, (Batindu-s~ cu pumnii-n cap.} Cap sec; cap sec! Ince' ineurcatura

-HERA: Nu-l vad.... "PHOEBUS: Daca te

sarut vinovat? Nu tie? Nu tie, celui care· de-atitea ori mi-ai destainuit. dragostea t~inica pe care mi-o porti? 'PHOEBUS :Cerule, tine-rna! . 'HERA: Ai fost .eel 'mai statornic dintre toti cei care mi-au rivnit fiinta.Recunose: e tirzie rasplata pe care ti-o ofer, ?ar ~,iti promit ~ eu atit.maibogata ' PHOEBUS: Inghite-o, nat~haule! HERA: Asta-seara am sa-ndeplinesc eeea ce trebuia sa-rideplinesc demult. Am sa te-ncunun culaursi-am sa te-rribrae cu mantie de -purpura. Am sa dantuiesc pentru tine, in timp ce tu vei gusta din amfora eli ambrozie fumeginda, pe care o' voi asezaJa picioarele tale. Ei, ce zici? Nu-i asa ca nici nu mai poti vorbi de fericire? -PHOEBUS: Unde ali r~mas, trasnete generoase? . :JIERA: Deseara, invaluiti de aripile amurgului, pe care ma-ngrijesc sa mi-l fac prieten, daruindu-i un nou lintoliu in locul celui ferfenitit cu care a ramas, fugim Ia tine. Nu-i asa, iubitule? PHOEBUS: Cum ai zis? HERA: Iubitule. "PHOEBUS: Aoleu 1 -HERA: Dar mai intii trebuie sa dan ochi en ticalosul. Asta, neaparat. Nu-i asa? . 'PHOEBUS (bucuros ca poaiesd scape pe-e clipii de ea r: Asa e l 'HERA: Pe unde Sa fie? PHOEBUS (cu un gest spre culise) : Iata-l l -HERA: Unde, ca nu-l vad? -PHOEBUS: Uite-I, uite-l, prin dreptul zidului,
,'0 '\

m-am bagat l Nu rna mai seoate nici naiba din ea. Cind o sa se auda in Olimp de fuga Herei eu mine, a sa se iste un adevarat cataclism din risetele zeilor. Nu-i de rnirare. $i numai eu sl~t de vina, Nu mi-am putut tine gura? Acu?I ~a trebui sa alerg descult prin pajisti eu Hera. Vaaai l Ce rna fae? Ce rna fae?

Phoebus, PHOEBUS

Hermes.

(cu ejuziune): Hennes! Fortuna mi te-a seos 'in drum. HERMES (evitindu-l, sever): Buna ziua, PHOEBUS (agiiJfndu-se de el }: Stai, Hermes. HERMES: Buna ziua. PHOEBUS: Hermes, nu rna lasa l ".> HERMES (mira!): Cum? PHOEBUS: Nu rna lasa! Hermes, draga Hennes, am nevoie de tine. HERMES: Vezi-ti de treaba 1 Pestele nu mai da tircoale uriditei. PHOEBUS: Crede-ma l Daca nu-mi dai 0 mina de ajutor, ~a frig.

'

Hermes, stiu di esti suparat pe mine, de cind .cu afacerea Critis, dar te rog, te implor, iarta-ma l HERMES: Eu, suparat ? Ti se pare. PHOEBUS: Nu mi se pare. Asa e. Si ai toate motivele sa fii. Am fost un netrebnic. Dar iarta-ma. Am nevoie de tine. Mare nevoie! HERMES: 1\1a mir! PHOEBUS: 1\1i s-au :incurcat copitele in propriul meu lat. HERMES: Cum asa? PHOEBUS: Inchipuie-ti ' l-am spus Herei tot ee s-a petrecut aiei eu prilejul sosirii lui Zeus ca rege; i-am spus cum s-a dichisit batrinul, cum a inceput sa se arunce din non in viltoarea aventurilor, cum i-a cazut en trone Critis, in sfirsit, i-arn spus tot, fara sa-i aseund nimic, bineinteles, afara de faptul ea eu am provocat sagetarea lUI.

HERMES: PHOEBUS:

Frige-te.

~a a~~ep~3:m. ~i bondari pe limba, Phoebus, de nu ti-o poti niciodata stapini? PHOEBUS: Stai sa vezi, Dupa ee am Intaritat.o impotriva lu' Zeus, dupa ce i-arn zgindarit toate culcusurile dup! am amet}t-o eu tot s~iul.de basme despre fru~usete~ ei, a fost rmdul meu sa-mi pnmese pleasca. HERMES: Zau?! ' PHOEBUS: Sezi, ea sa nu lesini cind 0 sa afli. inchipuie-t· He:-a s-~ hotarit s~ se razbune. $i pentru a nu Iami~~ ~al prejos, s-a decis ca, la r!ndul ei, sa-l in~e1e pe Zeus. $1 ast~, ~e fapt, tot la sugesba mea. Ce ziei? HERMES: ~lmle. Nu rna mai intereseaza nici cit e negru sub unghie e:ea ee se petr~ee .pe-aiei. Eu nu rna mai amestee. Nu smt calul de batale al Olimpulni Prost am fost . c-am fost pina acum. .. . PHOEBUS: Bin~, dar ce spui de intentia Herei? HERMES: Ce sa spun? N-are decit. PHOEBU.~: Nu. asa, Ce spui tu despre aceasta intentie? C;lci :;;t11 cme vrea sa-l insele pe Zeus? eu ' HERMES: CU cine? PHOEBUS: Cu mine! HERMES (tablou): Cu... ? PHOEBUS: eu 1... HERMES (izbucnind in ris }: Ha-ha-ha! PHOEBUS: A si int~cmit planul. 1?eseara, la adapostul aripil~r . amurgului, fu~pm. la m,_me.Iar miine, alergam eu picioarele goa1e prm iarba mrourata. HERMES: (nu se mai poate opri) : Ha-ha-ha ! . PHOEBUS: Rizi, H~r~es, rlZ~ !~Po~te Ji se VOT scurge, cu hohotele astea, ~l cit.eva picaturi dm oceanul de amaraciuni pe e~re ti Ie-am varsat 111 suflet. Si poate ca 0 sa te-nduiosezi ?~nenoroeirea mea si-o sa-mi dai 0 mina de ajutor. HERMES: . N ici nu rna gindesc, Ai eules fructul propriei tale flori. PHOEBUS: Hermes, te rog! _ HERMES: Degeaba. q-Inde~te-te CUID ai procedat tu cind eu te-am rugat, ~1 nu pentru binele meu, aeelasi lucru. PHOEBUS: ~rn fast un mizerabil. Dar iarta-ma. Te' irnplor r Numai tu rna... ai poti mintui. Ajuta-mi l m HERMES: En ... nu rna. ame~tee. (Pe sub gene.) A cui e vorba asta, ea nu-mi ammtesc?
HERMES:

=

Hennes, imi platesti eu vhf si indesat toate strengariile. ~ .,,' HERMES: Daca nu- ti VIral eoada, nu se-ntimpla mel acum mmic. Sa-ti fie de invatatura. . . PHOEBUS: Sint disperat. Hera imi va erea in Olimp 0 situatie imposibila. Cum voi mai putea da ochi cu Zeus? Dar cu Pallas? Ajuta-rna, Hermes. HERMES: Ha-ha-ha I PHOEBUS (implortndu-l): Hermes! HERMES (indreptindu-se spre culise) : La revedere, d~agul ~eu. si petrecere buna miine, prin pajistile Herei l Vezi s~ nu te intepi in vreun spin, daca ai de gind sa alergi deseult ! PHOEBUS (tipind): Nu rna lasa, Hermes, ca-n miezul zilei rna arune in ocean! HERMES: Las', di n-o sa-ti strice. 0 sa te mai racoresti putin, PHOEBUS: Hermes, ce sa-ti promit, ce sa-ti dau ea sa-mi ajuti? Uite, ai din parte-mi jumatate din eirezile mele. HERMES: Ce sa fac eu ele? Stii bine ea nu rna pricep la pastorit. PHOEBUS: Trebuie sa faci 'eeva. N u poti ramine eu miinile-n sin. HERMES: En nu rna amestec. PHOEBUS: Vail Vail HERMES: Si, de altfel, nici nu stiu ce s-ar mai putea face. Firele s-au incilcit atit de diu, ca nici Parcele nu le-ar mai putea descurea. Si numai din vina tao Nu trebuia sa-l mai amesteci si pe Eros. PHOEBUS: Am vrut sa petree, am fost un nebun. HERMES: Sau, daca l-ai amesteeat, sa te fi tinut de promisiune. Abia am scapat de gura lui, atita m-a siciit eu dulciurile pe care i le-ai fagaduit si nu i le-ai dat. PHOEBUS: Trebuie sa fie un mijloe sa aranjam luerurile. HERMES: Aranjam ? ... Aranjezi! PHOEBUS: Doar n-o sa rna lasi? ! Nu-i asa ea n-o sa rna lasi? " , Stiu eu! HERMES: Stii foarte gresit. PHOEBUS:' Hermes, Iti promit ea de azi inainte nu voi mai face nimicfari sa eer mai intii invoirea tao Numai ajuta-ma sa ies din iedera asta. Nu vezi ca nu mai sint In stare niei macar sa rasuflu?
PHOEBUS:
I " • • ••

3·06

307

Daca imi promiti asa ceva, inseamna ea te sirnti totusi la mare ananghie. Nu ti-ai pierdut pe deplin simtul realitatii. PHOEBUS:' De o mie de ori lti promit, de fata eu oriciti martori imi ceri iti prornit, nurnai apleaca-te si-mi desfa ramurile care mi s-au incolacit pe glezne. HERMES: Ei bine, fie! Dar e ultima incercare la care te mai supun. Daca nici de asta-data nu te vei dovedi vrednic de sprijinul meu, las totul balta si-mi vad de drum. Ei haide, paseste l Sa vedem ce putem face. (Ies amindoi.)
HERMES:,

j

Scena Zeus,

a 3-a Crisis,

Critis din Atena, eu adevarat ti s-ar potrivi numele de "frumoasa frumoaselor"! GRITIS: t ti rizi de mine! ZEUS: 0, vino-mi in ajutor, Arion eorintianule, ~i tu Orpheu, si voi neferieite sirene, caci nu am destule cuvinte, iar ~ele pe care le alp nu stapinesc destularnaiestrie ca sa poata dovedi intregul cintec de dragoste pe care il simt zbatindu-'-mi-se in piept! , GRITIS:' Daca l-ai sirnti eu adevarat. l-ai putea dovedi si fara ajutorul lor. ZEUS: Ei bine, voi cauta sa-ti dovedesc. CRITIS: Gnd? ZEUS: In curind. clUTIS: A~ fi atit de Iericita dae-ai izbuti! Daca _te-a~putea
crede
f
~'f'

CRITIS: Vrei doar sa glurnesti, -ZEUS: Sa nu spui asta! CRITIS: Ba da, stiu eu! ZEUS: Crede-ma, te iubesc. CRITIS : O! Rege! ZEUS: Din prima clipa cind te-am

ZEUS: Crede-rna. GRITIS: Nu pot! ZEUS: lata: am

vazut, te iubesc. Din prima clipa cind privirile noastre si-au atins ramurile. CRITIS: Imi vine sa pIing. ZEUS: De ce? CRITIS: Nu stiu. Nimeni nu mi-a mai vorbit asa ca tine. ZEUS: Ce frumoasa esti! , CRITlS: O! nu, nu! ZEUS: Pandora n-a avut daruri mai rnulte ca tine. Marsyas nu stia sa cinte mai frurnos decit glasul tau cind vorbeste, Syrinx, nimfa-trestie, nu avea pasul mai lin decit mersul tall cind aluneca peste lespezi. Niei Rodope, pielita mai alba decit pielita care imbraca umerii tai. O! Critis, fiiea lui Skop, pentru ce ti-s atit de subtiri buzele, la ce-ti folosesc degetele atit de lungi, de ee ti-s gleznele mai suple dedt gleznele lui Acteon, eel .prefacut de Artemis in caprioara? Doar niei nu trebuie sa bei apa din jgheabul unei frunze de pin, nici nu esti silita. sa torci pinzele noptii si nici haituWi prin codri de ogarii cei negri ai tristetii, nu esti. O! Critis,
308

Nu pot! "' " sa fac _pen tru tine ceea ce niciodata n-as fi crezut ca sint in stare sa fac -pentrucineva. Am sa tradez zeii. 'r : ", " '",i" : GRITIS: Nu te-nteleg. '" ;~u", ZEUS: Din nefericire! 0, dac-ai sti cine sint eu, ri-al mai feri ell atita statornicie creanga increderii ' 41n 1d:i:leci' inspre mine: '" CRITIS: Tocmai pentru di stiu cine estiiti vor,b~sc:~~~"~umi_ti votbesc. Daca n-ai fi rege, te-as crede. . , ZEUS: Critis, nu rna mai chinui. Promite-mi ' CRITIS: Nu! Nu pot! . ZEUS: 0, nenorocitul de mine 1 Sa fiu la un pas de fagure si sa nu pot gusta mierea. De ce ocolesti, Critis, adevarul? Spune-mi ca. nu-ti plae, spune-rni ca nu te-a patruns nici una din vorbele mele zanatice, spune-mi pe sleau, nu rna mai opaci. Dupa ce l-airupt, crinului Ii etotuna dad 11asezi intr-un vas de argint, sau intr-o oala de lut. CRITIS: Taci, taci ! Nu vorbi asa l Ah! Ce sa fae ca sa-ti dovedesc ca n-ai. dreptate ? . iti ZEUS: S~· a-fit proml,1. r .i l;; -. . . , -, " GRITIS: Dae-a~ fi sigura ea rna !u besti ~~a cum sI?ui~ ~inde~te-te. Pentru prima oara cunosc otrava iubirii. Mi-e teama ! ' ZEUS: N-are de ce sa-ti fie. ,
,j , , '," ; .' .""~ ~'; ~. I

Mi-e teama de- sfirsitul iubirii, nu de-neeputul ei. Mi-e tearna ca dupa ee 0 sa-ti aduni navodul, 0 sa rna parasesti, cum paraseste pescarul meduza eea stravezio ZEUS: 0 sa te fac sotia mea! CRITIS: Pe mine? Sotia ta? Regina? ZEUS: Da! Regina, regina frumusetii !$i ea 5a-ti dovedesc ca tot ce ti-am spus e adevarat, iata, sint hotarit : tu vei fi aceea pe care 0 voi proclama ,,,frumoasa fru. moaselor". De indata ce juriul se va aduna aici in ternplu, rna voi ridica si voi spune: cea pe care 0 socotesc, dintre aceste dona fapturi, "frumoasa frumoaselor" e Critis. Critis din Atena. CRITIS (cu eJuziune): Iubitule ! ZEUS: In sfirsit ! Asadar, rna crezi? Nu mal pui la-ndoiala vorbele mele? CRITIS: Da! Te ered! E prea puternica dovada ca sa nu rna inclin ei. ZEUS: Ce fericit sint! Iubito! cnrns: Iubitule 1- {Sarutare.} ZEUS: Si-acum grabe~te-te. Intra in templu, ca nimeni sa nu banuiasca nimic. In curind am sa vin si eu ! CRI'fIS: Sa nu-ntirzii. Se apropie seara. ' ZEUS: A~adar,am fagaduiala tao CRITIS: 0 ai. Pe deseara. Am sa te astept la malul marii, :' , pescarule. ,,; , ZEUS: Vei fi fericita, fiica a lunii. (Critis intra in templu.)
CRITIS:

See n a a 4-a Zeus, HERA ZEUS: HERA: ZEUS: HERA: ZEUS: HERA: ZEUS: 310 Hera.

(intra): Aiei mi-erai? (surprins): Hera! Da, eu. Nu te asteptai sa rna intilnesti ? Marturisesc ea nu. Mi-ai facut 0 surpriza, Imi inchipui cit de placuta ! Ce vrei sa spui? Vreau sa spun ca stiu totull Ce stii? ,

Ca iarasi ti-ai uitat de indatoririle tale. Nu te-nteleg. HERA: Intelegi foarte bine. Numai ca, de asta-data nu mai lI?-te1egsa ti-c tree eu vederea. Ai sa tragi toate eonsecintele. ZEUS: C~ eonsecinte? HERA: Haide, Zeus', nu mai fa pe prostul. Consecintele nou tale aventuri. ' ZEUS: ~oii" I?~le B:ve~tu~i? Draga mea, esti eomplet gresita cind It1 inchipui ea am 0 noua aventura. HERA: Nu-neerca sa rna amagesti. E inutil, Stiu totul, Si nici nu am timp sa-ti a~eult mineiunile. De altfel l~fati~area ta te tra?eaza. N-a» putea spune di nu arati ~1I~e, dar pentru cme !e" eu~oa~t~, noul tall chip e ridicol de elocvent. Esti mdragostIt lulea ZEUS: Nici vorba ! Ii ajut cloar lui Hermes sa aranjeze conflietul dintre Pallas si Aphroclita. HERA: Pentru asta nu era nevoie,de suspendarea proclarnarii. D~agul m~u~ te st~a9ui:~t~ de2eaba sa rna amagesti, , Stiu tot 71 smt decisa sa-ti platese eu acelasi sestert. ZEUS: Ce vrei sa faci? , ' HERA: Te las. Intocmai eeea ee ai faeut tu. ZEUS (CU ochi mari) : Ma lasi? HERA: Da, te las. ' ZEUS: N u stii ee vorbesti ! HERA: Ei bine, afla ca'stiu. ZEUS: Dar unde vrei samergi? HERA: 0 sa vezi tu la timpul sau, 0 sa ramii mirat cind 0 sa afIi. ZEUS: Hera! Intelege ca tot eeea ee ti se pare ea stii nu e dedt eeo~l calomniei vreunui binevoitor. Nu precipita .un e~nfhct aproaR_e rezo~,:at. Nu-mi incur.c~ planul. HERA. Daea planul era sa te dai III dragoste eu Critis atunci sa-ti fie rusine ca f-ai aeceptat. ' ZEUS: Dar l1U asa era planul. HERA: $i totusi te-ai indragostit. Quod er"at demonstrandum, ZEUS: Ah, Hera! ' HERA: Inutil. ZEUS: Pentru binele si pacea Olimpului, te implor 1 Ai rabdare pina miine in zori. Atunci 0 sa vezi cii te-ai alarmat degea ba.
HERA: ZEUS:
311

padi"pina ~esear~ nu esti .in qlimp,!n patul tau, poti sa te intorci acasa eu certitudinea ca nu rna. veirnai gasi. ZEUS: Hera! HERA: Asta e tot! Am tinut de datoria mea ea sa te anunt. Acurn e rindul tau sa. alegi. (lese.) ,
HERA:

CORIFEUL I: Critis 0 fi venit? APHRODITA: Nu prea credo CORIFEUL II: De ce ? APHRODITA: N-o vad in stare

See n a

a 5-a

Zeus, singur. ZEUS:

sa treaca proba asta. Ideea Regelui e buna. Abia acum imi dau seama. CORIFEUL III: Asta se va vedea mai tirziu. CORIFEUL IV: Crezi ca vom fi admisi si noi la proba ? CORIFEUL I: ~u stiu ce sa spun. CORIFEUL II: In orice caz, sa incercam sa fim. CORIFEUL III: Ar fi stralucit sa izbutirn. CORIFEUL IY: Pina una, alta, sa. intram in templu. VenitiI

(monologind): Ah! Intrevederea asta mi-a stricat tot eheful, desi nu trebuie sa rna alarmez. Ce, n-o cunosc eu pe Hera?! Astea sint amenintarile ei obisnuits Mai mult decit vreo doua-trei sapt~mini nu va sta ea retrasa pe vreo insula. Asa ii e obiceiul daca bineinteles, din capu~ h~cul~i v~ incerca sa puna 1~1aplicare cele spuse. $1 totusi, rn-a snparat interventia ei. Eh in sfirsit l ~ritis imi va lua tristetea eu rnina. Iubire i Ce lucru mmunat! Nu credearn sa te rnai cunosc. Sa vedem insa daca Iinfatisarea asta noua mi-a dat si P1!terile corespunzatoare. Ah! Iat-o pe Aphrodit~. Vine la templu eu juriul. Pe ea am uitat-o. Ce sa fac? Nu pot multumi pe toti, Regret. Deocamdata insa 8-0 sterg de pe-aici, ca nu cumva sa fiu vazut si sa stirnesc v.reo .banuiala despre ceea ce s-a petrecut intre Critis ~1 mine. (lese.)

See n a a 7-a Hermes, Phoebus, Regele veritabil.

See n a a 6-a: Corifeii, C.ORIFEUL I: A Pltl'odita.

Aid! .Aici ! De ce-o fi ales Regele tocmai templul? E user de-nteles: ea nimeni sa nu poata drti. Asa e! Va trebui doar sa cerceteze niste fecioare despuia teo . .. .' APHRODITA: Din partea mea, putea s-o faca si in public.
CORIFEUL II: CORIFEUL III: CORIFEUL IV:

visa.t ... HERMES: Ai fast beat turta. REGELE: Nu se poate! de mine! HERMES: Datorita fericit.
PHOEBUS:: Lemn REGELE: Ah, ce

HERMES: Iata-ne ajunsi 1 PHOEBUS: In sfirsit , HERMES: Numai nu fie prea tirziu. PHOEBUS: Rei, Aleen, vino! REGELE (intrind) :Ah! Am 0 durere de eap nemaipomenita. HERMES: Nu-i de mirare, dupa asemenea betie. REGELE: Unde rna aflu? PHOEBUS: Cum, nu stii? REGELE: Nici macar nu-mi dau eu soeoteala. PHOEBUS (lui Hermes) : Atunei e 111 ordine. HERMES (lui Phoebus): S-a dezmeticit? PHOEBUS: Da !Drumul I-a trezit de-a binelea. REGELE: Nu mai pricep nirnie. Ce e eu mine? Cine sinteti voi? PHOEBUS: Credinciosii tai, Rege. REGELE: Nu-mi amintesc cum am ajuns aid. Ah! Pare-am

;a

I

vor fi zicind supusii mei? Ah, nenoroeitul noua,
SUpU~l1

tai -n-au aflat nimic.· Fii
313

312

REGELE:Dar cum s-a intimplat tot ul? C f . . sa-mi _pierd cumpam) in aseme~ea ost eu putinta HERMES: ~me ca. ti-am avut noi grija. Alt'f 1 . se-ntImpla. e, CIne stie ce REGELE: 0 sa va rasplatesc. PHOEBUS:~u pentru asta am faent-o! .REGELE: $I-acum ce cant aici? PHOEBUS:Cum, nu-ti amintesti ~ :REGELE: Parc-a~ av'ea 0 neg'uri· . mmic, pe creier. Nu-mi arnmtesc BERMES: Trebnie sa 0 prodam' f REGELE: Pe cine? 1 pe " rUmoasa frnmoaselor" PHOEBUS: ~e :Jrnmoasa frumoaseIor" REGELE: Cine-i asta? BERME.~: 0 ne.cunoscuta, pe care supusii Hii au gasit-o .ea fund regma frumusetii. ' 'REGELE:Si undee ea? ' ·HERMES: e asteapta i:mpreun ~ T ifeii 1 "" REGELE' S ~, , ,a eu con en a egeru in templu . a mergem atunci ! ' -. PHOEBUS:Ai rabdar-. .REGELE: Ce mai e? HERMEI S:t~t'laile ca in templu se afla inca a 1 u aeesta. PHOEBUS:Critis! REGELE:Ei S1)
0

~r::l~

HERMES: Sa le cercetezi pe ambele pretendente ... REGELE: Exact ... HERMES:S·"In fime ....) ,1 REGELE:S-o proclarn pe necunoscuta "frumoasa frumoaselor". PHOEBUS:Bravo! Eiv si-acum, pune-te pe lueru! REGELE: De m-a~ vedea odata eu mintea limpede ! HERMES:E si timpul. Haide, intra in templu. REGELE: Veniti si voi? HERMES:Nu! Trebuie sa fii singur! REGELE:Dar imi promiteti, eil rna asteptati aici? " PHOEBUS:N-ai nici 0 grija. (Regele intra in templu.)

See n a a 8-a Cei de mai
S1fS,

apoi Zeus.

tInanl care aspira

HERM~~~t~~r~~iei aduh_?tarit sa lase alegerea celei mai frumoase '. oua pe searna tao REGELE:Ei b.me, voi alege. HERMES:VeZI ca tocmai asta nu trebuie f. PHOEBUS'C . sa aci. . a nu cumva sa faci alegerea gresita .REGELE: Cum a7a? '. PHOEBUS: Poporul inclina pe t f .HERMES:$i nu trebuie sa te pui ~~~ot~~:gO~~~ t~~u~oscuta. REGELE: Dar daca cealalra . u ui Ul. PHOEBUS: Critis ! - Cum spuneal c-o cheama? .. HEGELE: ... C:itis, da, e rnai frumoasa> HERMES: Ce-ti ~? Prinr-i ~ ", mai . b 1?as,:",,, nn?lpalul e sa lsprave~ti lucrurile cit '. gra mc si CIt mal pe placul tuturor A(stla_?-?da ~ !pA? 1 Blestemata avent~ra 1 1'8 REGELE' M . uind ) . ~ .rm urmare ce t re bui sa faci. ? " tt Ule ~ . ar m 11, sa mtru In ternplu, apoi ...
v

:~~:~~s:

A

'

-314

HERMES:Si-acum, sa fim eu ochii-n patru. PHOEBUS:Zeus trebuie sa apara din clipa-n clipa, HERMES: Crezi ca vom izbuti sa-l intoarcem din drum? PHOEBUS:Nadajduiesc. Numai sa nu-i fi patrons pre a adinc sageata lui Eros. La nevoie, il vorn sili. HERMES: Iata-l.; Incotro, Zeus? ZEUS: St! St! Sa nu te-auda eineva ca-rni spui astfel. HERMES.: Tot nu rnai e de nici un folos pentru noi, ceilalti, taina tao Acum nu-ti mai aseunzi sub masca decit scopurile tale. Ne-ai tradat, Zeus. PHOEBUS: lnteleg sa te joci 0 clipa, dar pina acolo incit sa o pui pe Critis mai presus de interesele noastre, nu-nteleg. ZEUS:Tu m-ai sfatuit sa fac astfel, la dreptul vorbind . PHOEBUS:Eu? Eu nu te-am sfatuit decit sa amini alegerea, dar nu sa 0 alegi pe Critis. Dupa cite se pare, esti gat a sa 0 facio ZEUS: Ai ghicit. Sint hotarit sa 0 aleg pe Critis. HERMES: Esti in stare sa pui in curnpana olimpienii cu 0 muritoare de rind? ZEUS: Critis nu e 0 muritoare de rind. Si, in definitiv, de ce va amestecati? Ma priveste ce fac. Ma plictisesc reprosurile voastre: , PHOEBUS: Zeus, mai gindeste-te.
315

ZEUS: Va las. aveti pe Hades. Me~geti la HERMES: 0 iubesti atit de mult pe Critis? ZEUS:

Mvam gindit. PHOEBUS: N e Iasi orfani, In voia sortii?
ZEUS:

, el.

n'

AUt de rnult, incit rna mir cum mai poate exista cineva care sa n-o iubeasca. HERMES: Dar Critis, ea ce zice? ZEUS: Si ea rna iubeste.
PHOEBl~S: ZEUS:

Esti sigur?

Cum. nu se poate mai sigur.

HERMES: Pina aid toate sint bune. Diu pe viitor PHOEBUS: Nu nita nu vei putea ramine vesnic ZEUS: Nici n-am de gind asa ceva. '

ca

ce gind ai (' aici.

Raspunsul acesta dovedeste ca sageata lui Eros nu te-a pat runs chiar at it de adinc. ZEUS: Ce spui? PHOEBUS: Ca nu esti chiar atit de-ndragostit pe cit pari. HERMES: Si ca, prin urmare, putem nadajdui ca vei renunta la aventura de asta-seara si te vei intoarce in Olimp, ZEUS: Asta, nu! ' HERMES: Trebuie, Zeus. Renunta si tu 0 data lit 0 placers. Hera e hotarlta sa te paraseasca daca pina 13.· iezul m noptii nu esti in pat. ZEUS: D~ d~e <:riam auzit eu ar_nenintaril.e _aste8;?Spuneti-mi, ca eu am' uitat. De mal multe on, III once caz, dedt am auzit batind valurile tarrnii oceanului HERMES: De data asta nu sint numai amenintari. . ZEUS: Cum asa? ' PHOEBUS: Her~ e indragostita, la rindul ei. Asa ca de-abia asteapta sa nu indepline~ti conditia pe care ti-a pus-a, pentr~ ca sa poata ea sa se arunce in bratele ce 0 asteapta
PHOEBUS:

~c:~

deschise,

.

.

prima 'oara ar face Hera un asemenea pas. pas gresit, fara dear si poate. Dar 0 vei irnpiedica tu sa-l fad. . ZEUS: Nici prin gind nu-mi trece. HERMES: N~ vorbi asa, Zeus. Trebuie sa te-ntorci 'in Olirnp. Ginde$te.:.te.Totul atirna acum de tine. Lasa lucrurile de-aici in searna noastra si tu intoarce-te la Hera. ZEUS: ~u, n~ n:a-ntore. Prefe~ .sa pun in joe situatia OlimpulUI decit sa renunt la Critis. .
316

ZEUS: Pentru PHOEBUS: Un

Intfi, fat a de Aphrodita, acum, fata de Hera. Muritoarea asta stiu ca are sansa. '. ZEUS: Cea mai mare sansa e sa 0 ai pe Cribs. Si eu 0 am. PHOEBUS: Nu tu 0 ai, ci Regele. ZEUS: Eu sint Regele. . . HERMES: Crezi ca-i vei putea purta ve~:r:-lc ~ c~lpu.l~ PHOEBUS: Gindeste-te. intr-o zi va trebui sa-t~ rele! veche~ ta infatisare. Si nu-ti va mai ramine atunci decit suferinta de a' fi f.1c';t pe iubita ta sa sufere. Caci va suferi cind rti va cunoaste adevaratul chip. ZEUS: Cine v-a tri~is sa .rna chinuiti? Cine v-a indernnat. s~ veniti pe furis la mine si ~a-rr:ti figeti pe 1~spate spmll m indoielilor ? De ce-mi . stricati castelul de fildes pe care l-am cladit ? HERMES: Pentru di l-ai cladit pe nisip, Zeus. ZEUS: Dar nu, nu-mi pas a de viitor. Tot cee~ ce rna intereseaza e sa nu pierd prilejul de a bea dm cupa pe c~re rni-o-ntinde fecioara atheniana, Ce va fi pe urrna, fie l {Alearga spre templu.) PHOEBUS (strigind in urma lui) : Repede, Hermes, bagheta! E ultirnul mijloc. HERMES: Ai dreptate. atinge pe.Zeus ~u bagh~ta. Acesta i~ireia uechea infa!~~are. 1 tzmp s~ insereaza. ) nire .. ZEUS: Ah, blestematilor, ciinilor 1 Ce mi-ati facut? Ce mi-ati , facut? .. PHOEBUS: Iarta-ne, Zeus, dar trebuia. Alt mijloc de-a te face sa vezi greseala in care cadeai, nu era. ZEUS: Sint sfirsit. O! Fatum, Fatum, zeu blestemat, pentru ce mi te-ai pus iarasi .in dr~m?. HERMES: intoarce-te in Olnnp ~I reia-ti locul mtr: Zwel. n I . curind, cu ajutorullui C~onossi ~ lea~urilor lUI babesti, vei uita totul si rana tl se va inchide. ZEUS: O! Cine stie cind va fi aceasta? . . J>HOEBUS: Poate..mult rnai curind decit crez~. Unge;tl rana cu alifia uitarii si vei vedea ce repede ti se va mchega. ZEUS: N-o voi uita niciodata pe Critis. HERMES: Nici crnd iti vei da seama cit de nefireasca ar fi fost iubirea voastra? ZEUS: Nici atunci ! HERMES: Sarmane Zeus!
PHOEBUS:
w •

(!Z

A

317

Sarrnana Hera! Ti-am stricat si tie bucuria. Sarrnana Heral PHOEBUS; Ei vezi, asa-ti sta bine. Cu numele ei pe buze. ZEUS: Ma-ntorc la ea. Nu-mi mai ramine alteeva de fikut. HERMES: Rana a-nceput sa se-nchida. . ZEUS: Aveti voi grija ca toate sa iasa bine pe-aici. Sint prea tristca sa rna mai gindese la altceva decit la nenorocul rneu. Adio, baieti ! PHOEBUS: Adio, Zeus! ZEUS: Adio, Critis! (lese. Din templu se-aud muzici.) HERMES: Sarmanul Zeus, cit de mult sufere. PHOEBUS: va trece eu timpul. Nu e usor sa te schimbi intr-o singura zi, din zeu in om si-apoi iarasi din om In zeu. Slut nasteri prea grele ca sa nu se-nsoteasca de dureri. ' HERMES: Cum ramine. insa, cu teoria ta de azi dimineata? PHOEBUS: Cum vrei sa ramina? A fast dovedita doar, toemai prin prefacerea lui Zeus .. N-ai vazut? De e~ l-am faeut om, l-am supus legIlor ornenesti. Nsa-mai fost in stare sa pretuiasca numai frurnusetea - cum am fi facut noi. A' ales-o pe Critis pentru di s·a-ndragit de ea. .' .. HERMES: Mai stii? Svar putea sa ai dreptate cu teoriile tale.
ZEUS:

See n a a lO-a Aceiasi, PALLAS Pallas.

(intra, uehementd}: Aaa l Nemaipomenit, nemaipomenit! HERMES: Ce-i, Pallas? PHOEBUS: Ce s-a-ntimplat ? PALLAS (abia mai poate rdsufla }: Zeus, Zeus - dupa ce mi-a. sedus-o, acum 0 declara pe Aphrodita .frumoasa frumoaselor" !

u

See n a a 9-a Hermes, Phoebus.

Asculta ! Asta e semnalul Ca alegerea s-a sfirsit, Sa nadajduim ca Regele n-a facut vreo boacana. HERMES: E ultima noast:,a nadejde. . PHOEBUS: Daca totul sfirseste cu bine, Hermes, 1t1 VOl fi recunoscator. HERMES: Dad. nu te-as cunoaste ! Pardi vad ca. nici. n-o s~ cada bine cortina peste incurcaturile astea, ~l te ~l apuci de altele. PHOEBUS: M-am invatat minte. HERMES: Timeo Danaos et dona ferentes,
HERMES: PHOEBUS;
A • ••

eu ! Iar infumuratei aleia, de asemenea. Si tie, Hermes, sa-ti fie rusine l HERMES: Mie? De ce? PALLAS: Pentru ca tu l-ai amestecat pe Zeus in toata mocirla. asta. Tu ai pus la eale totul. HERMES: Eu? PALLAS: Da, tu l Dar nu rna las, nu rna las! Am sa strig in. gura mare, tuturor, infamia care mi-ati facut-o. Nedrep-· tatea eu care am fost biciuita peste obraz. PHOEBUS: Asculta, Pallas, Nimeni nu va da erezare tipatului tau. E prea tirziu. PALLAS: Voi porni uri razboi. PHOEBUS: Abia s-a sfirsit eel troian. Crezi ca mai gase~ti pe· eineva dispus sa-ti urmeze chern area ? PALLAS: Cind vor auzi ca au fast trasi pe sfoara, rna vor urma. HERMES: Cum au fast trasi pe sfoara? PALLAS: Fiind facuti sa cr~ada ca au avut de-a face eu Insu?i regele. Cind colo... PHOEBUS: Vezi ca tocmai asta este : Regele nu e altul decit insusi Regele. PALLAS: Cum? Regele nu e altul decit Zeus! PHOEBUS: Nici vorba ! Regele e Regele. PALLAS: Tu insuti rni-ai spus eontrariul. PHOEBUS: Te-am pacalit. PALLAS: Nu cred. PHOEBUS: Intreaba-I pe Hermes. HERMES: Asa e, Pallas. PALLAS: Nti credo
319>

PHOEBUS: Nu mai spune! HERMES: Extraordinar! PALLAS: O! Dar am sa-i arat

318

l>HOEBUS: Facem prinsoare? PALLAS: Pe ee? "PHOEBUS: Pe Critis. l'~LLAS: Cum, pe Critis? ! PHOEBUS: Daca eu am dreptate, PALLAS: Fie t (Se a-udprin aer PHOEBUS: Auzi? Asta inseamna RERMES: PALLAS:

REGELE: Ce CRITIS: Da.

mi-o treei mie-n grija, citeua tunete.} ea Zeus urea pe treptele Olirn-

pului. Sau poate are 0 discutie eu Hera. Pina nu vad eu ochii mei, nu sinf incredintata.

(lese.)

See n a a l1-a Cei dinainie ; intra Corul, Regele, Aphrodita. -CORIFEUL I

vestea.

(ie~ind din templu }: Sa mergem

sa-mprastiem

{;ORIFEUL II: Fara-ntirziere. -CORIFEUL III: PoporuI ne-asteapta, REGELE: Dueeti-i salutul meu. CORIFEUL I: 1\1'aiestatea-ta nu ne-nsoteste? REGE-LE: Nu. ', CORIFEUL I: Maiestatea-ta se grabeste ? REGELE: Da. Afaeeri urgente rna cheama. .APHRODITA: Ce pacat, ee pacat I REGELE: Eu sint acela care depllng imprejurarea, frumoaso! APHRODlT A: Ah 1 CORIFEUL II: Sa rnergem. CORIFEUL III: Lumea e nerabdatoare. CORIFEUL IV: Iar tu, vino cu noi. Vino primesti laudele

multimii. .APHRODITA: Sint gata.

sa

(I es toji - ramine in scena goala numai Regele singur, apoi intraCritis, venind dintemplu.)
See n a a 12-a Critis, Regele ; apoi Phoebus ~i Eros.

CRlTIS: REGELE: {;RITIS:
.320

Sa-ti fie rusine! (s'urprins Cum? Esti un nemernic. ,

i:

spui? Un nemernie. NI-ai facut sa dau crezare alintarilor tale, pentru ca sa-ti bati joe In voie de mine. REGELE: Nu-nteleg 0 iota din tot ce spui. CRITIS: Ce proasta am fost! Ce proasta am fost! Sa pun pre] pe cuvintele tale de dragoste !... REGELE: Cuvintele mele de dragoste? .. CRITIS: Cind puteam sa banuiesc ea viata lor nu e mai lung a decit a libelulelor ce se zbenguie pe deasupra papurisurilor, REGELE (tot mai uimit): Nu stiu ce vrei sa spui ... CRITIS: Nu stii, sau nu vrei sa stii ? REGELE: Pe Zeus, daca sint dumirit! CRITIS: Lasa-I pe Zeus in pace si nu-l amesteca intre noi. El nu are nici 0 vina, El nu mi-a facut, ea tine, fagaduieli mincinoase. El nu mi-a slavit, ca tine, frumusetea pentru ca, un pumn de clipe mai tirziu, sa mi-o dea.' la o parte ca pe-o creanga vesteda. REGELE: ClrtiF'i sa rna fac daca pricep ceva! CRITIS: Doar n-ai fast beat adineaori? ! REGELE: Se pre a poate. CRITIS: Pleaca, pleaca l Nu pot sa te maivad. Vreau sa pIing in voie, si daca stai aid, nu izbutesc. REGELE: Dar ee ti-am facut eu? Critis, vorbeste l CRITIS: Da, da! Cribs! Mai-nainte, in templu, nici nu-ti mai aminteai numele meu. Abia m-ai invrednicit eu una din scumpele tale priviri. Si cit de multe risipeai cind era yorba sa-mi smulgi fagaduiala unei imbratisari t Da, Critis, Eu sint. Critis, cea care te-am iubit, eea care am plamadit din vorbele tale aluat, din soaptele taleleagan de fir, din mingiierile tale - vesmin t de mireasa . REGELE: Sint uluit. CRITIS: Acurn du-te, Ce mai astepti? Pardi te grabeai, REGELE: Nu stiu ce sa spun. CRITIS: Nu trebuie sa mai spui nimie. REGELE: Nu reusesc sa-nteleg ell ce sint vinovat. CRITIS: Nu esti vinovat eu nirnic. Eu sint vinovata, Numai eu. Eu, fiindca am crezut, ca daca stapinesc oareeare frumusete, stapinesc si destula putere ca sa-mi ridic privirile pina la un rege. M-am sumetit, si-acum ispasesc
321

sumetirea. Ai avut dreptate sa fad ceea ce ai faent en mine. Mi-ai dat 0 bun a lectie. REGELE: Esti intr-adevar frumoasa, Critis. CRITIS: Cel 'put in acum nu-ti mai ride de mine. REGELE: Dar nu rid de 10c. Esti mai frumoasa decit oncare alta fecioara pe care am vazut-o cindva. CRITIS: Mai frumoasa ehiar decit "frumoasa frumoaselor"? REGELE: Incep sa cred di. da. Incep sa-mi dau seama ca am gresit cind am ales-o pe cealalta in locul pe care-l meritai tu. Dar asa am fost sfatuit sa fac. Interese de stat au eerut sa te jertfesc. Intelege-ma. CRITIS (cu un SUl'tS amar }: Inteleg. Dar oare tot interese de stat au cerut sa-mi spui eeea ce cu-atita patima mi-ai spus? REGELE: Ce ti-am spus? CRITIS: Ca rna iubesti. REGELE: Ti-am spus eu asta? CRITIS: Si inca ce frumos ! Si oare tot interese de stat au cerut sa~mi furi ceea ce am avut mai de pret : mindria mea? REGELE: Am facut eu asta? CRITIS; Si cit de nestapinit, cit de dornic 1 REGELE: O! Ticalosul de mine 1 Am fost beat, Critis, beat. Iarta-ma ! CRITIS: Si eu te credeam beat ... beat de dragoste, rnsa. Pe cind tu ... REGELE: Sint un nemernic. CRlTIS: Si-acum pleaca, pleaca l Nu-mi mai pot stapini lacrimile. (Lzbucneste in pUns.) REGELE: Sarmana Critis! (Se indreapta spre cuZise. Intra,
EROS (aratind cu degetul): PHOEBUS: Da! EROS: Pai, parca I-am mai PHOEBUS: Nu face nimic,
EROS:

EROS: Indata 1 Asa l sageteaza pe PHOEBUS: Bravo! EROS: Nu uiti ee mi-ai promis? PHOEBUS: Fii linistit l (Dispar.) REGELE (intorcindu-se): Critis! CRITIS: Tot tu? Lasa-ma ! REGELE: Critis, m-am intors.
CRITIS:-

bine. Adineaori, abia l-ai zgiriat. EROS: Zau? PHOEBUS; De ee te-am mai chemat inca 0 data? ! EROS: Ei, adineaori eram rupt de foame. Aeum sint satul si am puteri. PHOEBUS: S-a facut ?

PHOEBUS: N u vezi ce voinic e? EROS: De voinic e voinic, recunosc. PHOEBUS: Atunci? ... Haide, pe raspunderea EROS: A~a mai merge. PHOEBUS: Grabeste-te, vrea sa plece, EROS: Stai sa-mi eaut 0 sageata. PHOEBUS: Ia-o pe cea mai ascutita. Si trage

mea!

(It

Rege.)

prin fund, Phoebus cu Eros.)
sagetat

Pe asta?
0

data? !

PHOEBUS: N-avea nici 0 grija, EROS: Nu, mi-e teama de vreun bucluc. ;PHOEBUS: Ce bueIuc? EROS: Daca nu e rezistent, din doua sageti _:PHOEBUS: Haide! EROS: Otrava e puternica,

0 sa-l ciuruiesc. E periculos.

poate muri.

De ce rna chinuiesti? Pentru ca rni-esti draga, CRITIS: Taci! Taci 1 Te implor! REGELE: Te iubesc, da, te iubesc! S:;IUTIS: Daca e adevarat ca rna iubesti, de ce ai faeut tot ceea ce ai facut? REGELE: Nu-nteleg niei eu. Poate pentru ea am fast beat. Singurul lucru de care sint sigur e ca te iubese si di. vreau sa te iau eu mine. CRITIS: Cu tine? REGELE: Da! CRITIS (aruncindu-i-se-n braie}: O! Regele meu! REGELE: Vrei sa fii sotia mea? CRITIS: Daca vreau ... ? REGELE: Ma mai iubesti? , CRITIS: Ca niciodata inainte 1 REGELE: Atunci, vino l CRITlS: Stai! Inainte de-a pleca, a~ vrea sa 0 mai intilnesc o data pe protectoarea mea. REGELE: De ce?
REGELE:

322 323

CRITIS

o. rog sa renun te la raz bunarea pe care 0 proiecta Impotnva necunoscutei. REGELE: 0 fi renuntat. CRITIS: Crezi? ' REGELE: Slut sigur. Altfel n-ar fi parasit sceua! CRITlS: Atunci, sa mergem. Vino 1
: A

sa

!

See n a a 13-a
Phoebus, Hermes.

Ei, Hermes, ce spui - asa-i ea le-arn potrivit pe de minune? ' HERMES: Asa-i! PHOEBUS: ~ezi cs slnt bun sa si deseurc, nu numai sa-ncurc lucrunle? HERMES: Vad l PHOEBUS: Prin urmare? HERlIiES: Bine e cind toate se sfirsesc eu bine. PHOEBUS: Zeus e alaturi de Hera: la ora asta poate ca dorm amir:doi . mina-n mina, Aphrodita, de fericita ce e m~-~l.mal gase~te astimpar, iar Critis, ce sa mai spun: a iesit cea mai bine din toata incurcatura. A devenit regina, si miine-poimiine, mama unui baietel care nu se stie inca bine cui va semana : lui Aleeu, sau,... altuia. Ce zici? HERMES: Asta ar fi eu totul din cale-afara, Crezi ca Zeus a fost in stare? PHOEBUS: Nu ered nimic. HERMES: In orice caz, nu raspindi yorba asta ca cine stie ce mai iese din ea. " PHOEBUS: A~, ce sa iasa? ! HERMES: Nu uita, Pallas e fiarta ! PHOEBUS: Pe Pallas am s-o impac eu. HERMES: Cum? . PHOEBUS: Gasesc eu mijloeul. Poate tocmai suflindu-i Ia ureehe vorba de mai-nainte. HERMES (alarmat): Phoebus, te rog! Iar incurci luerurile. Abia le-arn aranjat. Cu chiu, eu vai! PHOEBUS: Ei, nu strica s-avem si noi putina distractie.
PHOEBUS:

toate

J

Esti incorigibil. Stiam eu. lar te amesteci unde nu-ti fierbe oala. . PHOEBUS: Eu rna amestec? En nu rna amestec! HERMES: Ma SUpaL PHOEBUS: De ce? HERMES: Fiindca nu te-ai invatat minte. PHOEBUS: Nu-nteleg ce vrei sa spui. HERMES: Intelegi tu foarte bine. Cum ne-a fost vorba? PHOEBUS: Ce vorba? HERMES: Spuneai d. daca te-ajut sa iesi din belea, nu mai faci nici un pas fara sa eeri permisiunea mea. PHOEBUS: Am spus eu asa ceva? HERMES: Nu-ti mai amintesti? PHOEBUS: De ioc ! ' HERMES: Bine ca n-am pus nici un pre] pe cuvintele tale. Altfel. .. PHOEBUS: AIHel, ce? HERMES: Altfel, as fi fost nevoit sa recurg la alte mijloaee ea sa te fae sa-ti tii angajamentele. PHOEBUS: Afla ca eu mi Ie tin intotdeauna. HERMES: Ma fad sa rid. Vezi- ti de treaba ! PHOEBUS: Imi si vad l AoIeu'! HERMES: Ce e 7' PHOEBUS: E ca noi sporovaim aici, si timpul treee. Ar fi trebuit sa apun demult. HERMES: Ce spuneam eu ? l Vezi cum te tii de treaba? E miezul noptii, si tu esti inca pe cer. PHOEBUS: Dragul meu, In fond, nu face nimic, Cel mult, aceasta intirziere a mea va provoca miine 0 infoeati'i d!sputa intre astronomul cetatii si poetul comic iesit sa se plimbe prin for. HERMES: Da! 0 disputa care va sfirsi, de buna seama, ell 0 nou a teorie asupra pozitiei tale in cosmos. PHOEBUS: Sau cine stie, poate, eu 0 eomedie in trei acte, in care vei figura si tu!
H~RMES: Cortina

'"
Sibiu, 1946

324

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful