2.2.

Laturile educatiei EDUCAŢIA INTELECTUALĂ Educaţia contemporană pentru realizarea idealului educaţiei, respectiv formarea unei personalităţi integral dezvoltată, cuprinde următoarele laturi (componente sau dimensiuni): 1. educaţia intelectuală 2. educaţia tehnologică 3. educaţia profesională 4. educaţia moral-civică şi pentru democraţie 5. educaţia juridică 6. educaţia religioasă 7. educaţia estetică 8. educaţia fizică şi igienico-sanitară 9. educaţia sexuală 10. educaţia ecologică 11. educaţia pentru comunicare şi mass-media etc. În această listă se pot adăuga oricând şi alte dimensiuni noi ale educaţiei. Educaţia intelectuală Educaţia intelectuală contribuie la pregătirea generală şi fundamentală a omului, asigurându-i, pe lângă bagajul şi orizontul general de cultură şi capacităţile intelectuale necesare oricărei dezvoltări şi activităţi – spiritul de observaţie, atenţia, memoria, imaginaţia şi gândirea etc.; Obiectivele educaţiei intelectuale a. dobândirea de cunoştinţe generale – obiectiv cognitiv b. dezvoltarea capacităţilor de cunoaştere – atenţia, memoria, imaginaţia, gândirea, spiritul de observaţie şi creativitatea – obiective cognitiv – formative; c. formarea abilităţilor (deprinderilor) intelectuale – obiectiv acţionalpractic – deprinderea de studiu cu cartea, deprinderea de experimentare, investigaţie etc.; d. formarea concepţiei despre lume (natură, societate şi gândire) – obiectiv formativ-cognitiv; e. formarea convingerilor şi sentimentelor intelectuale: setea de cunoaştere şi de dragoste şi apreciere a adevărului, dragostea şi respectul faţă de cultură şi ştiinţă, faţă de învăţătură etc. – obiectiv afectiv-cognitiv; f. formarea capacităţilor de autoinstruire şi autocontrol; g. cultivarea unui stil de muncă intelectuală. Educaţia intelectuală a devenit în şcoala oricărei societăţi înaintate o preocupare fundamentală susţinută de datele cercetării ştiinţifice şi de progresele tehnicilor de comunicare. Înregistrarea, înţelegerea, interpretarea şi verificarea mesajelor cu care omul epocii informaticii se confruntă cu toate domeniile de activitate, constituie o situaţie ce tinde tot mai mult spre generalizare. Azi, omul poate participa la procesul de producţie numai dacă înţelege şi ştie să aplice procedeele ştiinţifice cerute de nivelul de dezvoltare al

. precizând modul în care învăţaţi şi modul în care vă organizaţi activitatea de învăţare. psihice şi de a forma un om cult. creatoare. dar este şi mai important cum înveţi şi mai ales să înveţi să fii. exprimarea critică a conţinutului. Un stil raţional de muncă intelectuală independentă cuprinde. Analizaţi-vă propriul stil de muncă intelectuală. Obligă la o selecţie riguroasă. să acumulezi cunoştinţe din diverse domenii. nu poate face faţă cerinţelor educaţiei permanente şi nu poate depune o activitate productivă eficientă. a studiului. nu poate face faţă cerinţelor muncii intelectuale independente. folosirea fişelor de lucru. Ce trebuie să cuprindă un stil de muncă intelectuală şi cum trebuie format? Răspunsul acestei întrebări face obiectul educaţiei intelectuale. a ideilor personale cu privire la ceea ce se expune sau se citeşte individual etc. EDUCAŢIA MORALĂ ŞI RELIGIOASĂ . Este important să înveţi. de a dezvolta inteligenţa. tehnice şi chiar fizice. a unor metode adecvate. Tehnica muncii intelectuale presupune dobândirea unor priceperi şi deprinderi structurate. criterii de apreciere. Modalităţi de formare a stilului de muncă intelectuală: · studiul individual: întocmirea conspectului. poate fi analizată ca o latură relativ independentă. Educaţia intelectuală . de a forma spiritul de a perfecţiona facultăţile intelectuale. compararea rezultatelor proprii cu ale altora). Scopul educaţiei intelectuale este deci. În literatura pedagogică se pune tot mai mare accent pe a învăţa să înveţi şi se oferă tot mai multe indicaţii cu privire la tehnicile învăţării. · luarea notiţelor: notarea ideilor ce se expun. sistematic. elaborarea planului de învăţare. ceea ce presupune o temeinică cultură ştiinţifică. de informare şi documentare. de a duce până la capăt lucrul început. concise. alcătuirea unui plan. rezultat al asimilării creatoare a cunoştinţelor. cât şi ca un aspect al formaţiei morale. estetice. pe baza cărora se poate studia şi rezolva independent diferite probleme de natură mintală. confruntarea rezultatelor obţinute cu obiectivul stabilit. o sinteză extrem de concentrată şi exprimarea într-o formă personală. pentru că pretinde formulări sintetice. în folosul societăţii. extragerea de citate. · referatele: se pretinde studierea unei bibliografii. Cine nu posedă o tehnică a muncii individuale independente nu poate face faţă cerinţelor muncii intelectuale independente. · tezele: pot fi considerate ca o formă pretenţioasă de lucru cu cartea. exacte. de evaluare şi autoevaluare (autoanaliza. compararea informaţiilor dobândite din mai multe surse. .deprinderi de lucru efectiv: de a lucra ordonat. ca o componentă a dezvoltării personalităţii umane.tehnicii. selectarea esenţialului. aceea ce este esenţial într-o carte sau un studiu.priceperi organizatorice: spirit de organizare raţională a timpului.

a umanismului. Conştiinţa şi conduita morală sunt cele două dimensiuni fundamentale ale unei persoane. Esenţa educaţiei morale poate fi exprimată sintetic astfel: formarea unei personalităţi cu profil moral adecvat. luate în diverse situaţii. convingerile. volitive. Conştiinţa morală reprezintă şi evaluează conduita noastră în funcţie de criteriile colectivităţii în care trăim (bine – rău. cauzele lor şi modul de îndreptare. · formarea sentimentelor şi atitudinilor morale. noţiuni morale etc.). aprobare – condamnare). echitate etc. de decizie şi de control în desfăşurarea conduitei noastre. promovări. devenind indicatorul principal al asimilării şi acceptării normelor morale ale societăţii. Valorile morale sunt considerate esenţiale şi permanente modalităţi de raportare interpersonală şi de relaţie cu instanţa metafizică (bine. este o reacţie stabilizată în care sunt sintetizate principalele elemente cognitive. Sarcinile educaţiei morale: · formarea reprezentărilor şi a noţiunilor morale. aprecieri.) · afectivă (convingeri. precum şi acela de a descoperi greşelile. noţiunile. Convingerile morale reprezintă sursa motivaţiei conduitei. informaţii. · formarea conştiinţei şi conduitei morale. într-o anumită perioadă a dezvoltării sale. deoarece ea dă viaţă convingerilor şi sentimentelor morale. adevăr. ceea ce subliniază. în general. profesional etc. demn – nedemn. ca expresie a nivelului atins de o persoană în domeniul vieţii morale.) în contactul permanent cu semenii. estetic. · formarea obişnuinţelor de comportare morală şi a trăsăturilor pozitive de caracter. fizic. Conştiinţa de sine este un for de îndrumare. statut social etc. demnitate. afective. O asemenea instanţă are cel puţin două componente importante: · cognitivă (reprezentări. Conştiinţa morală este alcătuită din reprezentările. respectul pentru valoarea omului. A ne pune întrebări cu privire la comportamentul nostru şi a căuta răspunsuri corecte şi concrete reprezintă un exerciţiu de autoperfecţionare morală. Conduita morală reprezintă o etapă superioară în formarea personalităţii morale. Un asemenea comportament presupune. · formarea judecăţilor morale. Criteriul de bază în aprecierea moralităţii rămâne concordanţa dintre cuvânt şi faptă. · formarea atitudinii patriotice şi a atitudinii faţă de muncă. atitudini). · formarea unei atitudini critice şi autocritice. . sentimente. pe lângă autocunoaştere şi curajul acceptării unor constatări sau concluzii nesatisfăcătoare. sentimentele şi atitudinile morale dobândite în relaţiile cu ceilalţi. susţinute şi întărite prin anumite acţiuni sociale: succese. Examenul autocritic al conduitei noastre rămâne şi el un criteriu de evaluare al conduitei morale. Atitudinea morală. Devenind propriul nostru judecător ne şi autoeducăm pe parcursul devenirii ulterioare. în care sunt concentrate majoritatea valorilor caracteristice moralei sociale a unei colectivităţi date. Ea este rezultatul unui îndelungat proces de educaţie şi a unei dezvoltări a individului pe toate planurile şi sub toate raporturile (intelectual. necesitatea unui examen sistematic asupra atitudinilor noastre.Fizionomia morală a omului a constituit dintotdeauna expresia valorii sale sociale.

personaje din literatură. căldură. între intenţii şi realitate. a unui film. Punând în faţa copiilor o situaţie problemă. Apropierea religiei de morală se face prin asimilarea valorilor morale ca: bunătate. oameni de artă. se confruntă pe loc experienţa şi reflecţiile personale cu ajutorul argumentelor solide. interdicţie. asumarea de roluri. . Discuţie: Analizaţi cazul unui elev cu un comportament indezirabil precizând modul în care aţi proceda.studiul de caz – studierea unor cazuri concrete pentru a ajunge la descoperirea unor soluţii eficiente şi la influenţarea pozitivă a conduitei morale a participanţilor. inteligenţa generală. Poate fi individuală sau de grup. . independent. nivelul cultural dobândit.problematizarea – se valorifică contradicţiile existente adeseori între conştiinţă şi conduită.). întocmirea şi analiza unor referate de către elevi etc.Factorii care contribuie la educaţia morală: experienţa morală a individului. profesori. cooperare. ponderea componentelor afective în conduită etc. . colegi etc. convorbiri. ca şi dascăli. Este însoţită de analize. grupul de prieteni. pentru a-l corecta.convorbirea etică – clarificarea anumitor noţiuni.dezbaterea morală – expunerea impresiilor şi reflexiilor personale. avertisment. Accentul actual pe educaţia religioasă se face în spiritul modelului christic şi se explică prin faptul că individul liber. iubire. Procedee folosite: rugăminte.exemplele – pot fi directe şi indirecte. EDUCAŢIA ESTETICĂ . Se realizează acum legătura dintre teorie şi practică. filozofarea pe o temă morală. . opinii şi sentimente morale.aprobarea şi dezaprobarea – prevenirea şi combaterea unor deficienţe de conduită. Prin educaţia religioasă se realizează mai repede şi mai uşor un comportament respectuos.explicaţia morală este o altă formă de comunicare a unor cunoştinţe de etică. Poate lua forme diferite: interpretarea unei cărţi. filme etc.exerciţiul moral – antrenarea elevilor în domeniul faptelor morale. ordin. .. exerciţii de autoeducaţie. demonstrează şi argumentează normele morale). sănătatea mintală şi fizică. interpretări. Metode de educaţie morală: . . apoi ca şi părinţi. .prelegerea morală – o teorie a comportării care explică. familia. încredere. norme sau principii morale şi formarea unor convingeri. încurajare.. cele indirecte cuprind marile personalităţi istorice. mass-media. se cere găsirea unor soluţii pe baza unei experienţe anterioare sau pe baza raportării situaţiei de rezolvat la codul etic al societăţii. întreceri. îşi poate asuma într-o măsură mai mare rolul de modelator al propriei personalităţi. îndemn. Prin exersarea morală se înţelege organizarea repetată şi sistematică a unor activităţi în scopul de a se fixa deprinderi şi obişnuinţe de conduită morală şi al consolidării anumitor trăsături de conduită şi caracter. Cele directe cuprind toate exemplele din viaţa reală (părinţi. dispoziţie. bine etc. capacitatea de autoanaliză şi autoapreciere a individului. se formează deprinderi şi obişnuinţe de conduită morală. dezirabil şi umanist. .

e) priceperile şi deprinderile de promovare şi creaţie estetică. cu fineţea lui privind sunetele. gravură. simţul şi gustul estetic incluse în operele artistice. din societate şi din natură. trebuie să treacă accentul de pe ipostaza reproductivă a învăţământului pe ipostaza cultivării potenţialului creator al personalităţii. literatură. prin intermediul valorilor estetice ale frumosului din toate sferele în care se manifestă – din artă. în general. pipăitul cu fineţea lui privind formele.aptitudinal. film. sculptură. de critică literarartistică. b) educarea convingerilor şi sentimentelor estetice. îndeosebi. auzul. Educaţia. în istoria artei şi critica estetică. manifestând spirit de prevenire şi respingere a urâtului – ca obiectiv formativ – afectiv . dans etc. literaturii. a simţului. · spiritul de creaţie estetică este categoria care exprimă capacitatea şi abilitatea de a imagina şi crea frumosul. muzică. arhitecturii şi a altor domenii care operează cu valori estetice. ea studiind legile şi categoriile frumosului. gustului şi dragostei faţă de frumos. fapt ce determină satisfacţia în faţa frumosului şi insatisfacţia în faţa urâtului. c) sistemul de informaţii estetice privind genurile şi stilurile operelor estetice şi autorilor de creaţie estetică. un individ şi o comunitate umană. şi educaţia estetică în special. precum şi dezvoltarea şi manifestarea spiritului şi deprinderilor de creaţie a valorilor estetice. · idealul estetic este categoria care exprimă modelul estetic spre care se năzuieşte. d) convingerile şi sentimentele estetice. · simţul estetic este categoria care exprimă calitatea şi capacitatea omului de a percepe şi trăi frumosul ca o atitudine şi modalitate de comportament estetice. a frumosului – ca obiectiv formativ – praxiologic.Estetica este ştiinţa despre frumos. exprimă realitatea sub formă de imagini artistice (estetice) fiind o exprimare concret-senzorială tipică a creaţiei estetice. Conţinutul educaţiei estetice a) valorile estetice din operele literar artistice. . afectiv şi comportamental. Arta. desen. materialele etc. a frumosului. valorile estetice. în concordanţă cu cultura şi spiritualitatea generală şi specifică unei epoci. deosebindu-l de opusul său – urâtul – ca obiectiv cognitivformativ. b) limbajele şi modalităţile de expunere a artelor. cu fineţea lui privind culorile. Obiectivele educaţiei estetice a) însuşirea valorilor estetice şi educarea capacităţilor de a percepe. elementele melodioase.. Educaţia estetică este o componentă a educaţiei integrale care urmăreşte modelarea specifică a personalităţii prin formarea calităţilor estetice. formele. Educaţia artistică este componenta de bază a educaţiei estetice care urmăreşte formarea calităţilor estetice ale personalităţii prin intermediul artei. care-şi are nuanţe şi limbaje specifice fiecărei ramuri ale ei – pictură. aspiră să-l cultive şi să-l finalizeze un artist. înţelege şi judeca (aprecia) frumosul. ca o componentă esenţială a esteticii. teatru. · gustul estetic este categoria care exprimă calitatea şi capacitatea omului de a iubi şi aprecia frumosul sub raport cognitiv. determinate de forţele senzoriale – văzul. tonalităţile.

dans. mai drept. Sursele şi mijloacele educaţiei estetice · frumosul din procesul de învăţământ – cuprins în conţinutul disciplinelor de învăţământ cum sunt: limba şi literatura română. · frumosul din natură – frumosul integrat munţilor. apelor parcurilor etc. frumosul locuinţei etc. a ceea ce poartă denumirea de „hobby”. Educaţia estetică face omul mai uman. serile de dans etc. muzeele şi expoziţiile de creaţie artistică. convingerile şi sentimentele estetice. . frumosul arhitectural. Cerinţă: Realizaţi un eseu al cărui titlu să-l formulaţi singuri. pădurilor. muzica etc..artistice. istoria. mai bun. serbările literare. literatură. vizitele. excursiile etc. – prezent prin ceea ce numim design.Cucoş. serbările literar-artistice. drumeţiile.f) valorile estetice. sculptură. care îmbină utilul cu plăcutul. disciplinele tehnice... · frumosul din activităţile extradidactice – cercurile de creaţie. muzică. precum şi frumosul din activitatea estetică extraprofesională.. cu frumosul. g)valorile estetice cuprinse în cadrul design-ului industrial. pornind de la următorul citat: „Educaţia estetică face omul mai uman.. · frumosul din activitatea profesională din producţia materială. teatru. mai frumos” (C. din comerţ etc. · frumosul din arte – pictură. priceperile şi deprinderile incluse în activităţile extradidactice – cercuri literar. film etc. 1996). · frumosul din mediul social – frumosul din modă. mai frumos. mai drept. desenul. gravură. comercial etc. mai bun.

NOILE EDUCAŢII Analiza problematicii contemporane şi identificarea marilor teme de educaţie au condus la constituirea unor măsuri specifice. sunt menţionate trei posibilităţi (Văideanu. educaţia trebuie să răspundă . prin potenţarea „noilor educaţii” sau a unor noi tipuri de conţinuturi: educaţia pentru pace. obiective şi conţinut. educaţia interculturală. b) prin crearea de module specifice în cadrul disciplinelor tradiţionale (modulele având un caracter interdisciplinar de tipul: Conservarea şi gestiunea resurselor naturale – la disciplina Biologie). însă. educaţia privind drepturile fundamentale ale omului. Prin structură. în supraîncărcarea programelor de învăţământ). educaţia pentru comunicare şi mass-media. educaţia economică şi casnică modernă. c) prin tehnica „approche infusionnelle” – prin infuziunea cu mesaje ce ţin de noile conţinuturi în disciplinele clasice. educaţia pentru timpul liber. educaţia pentru o nouă ordine internaţională. Ca modalităţi practice de introducere a noilor educaţii. educaţia pentru schimbare şi dezvoltare. 1998): a) prin introducerea de noi discipline centrate pe un tip de educaţie (dificultatea constă. educaţia demografică. fie prin impunerea unor noi cerinţe şi conţinuturi educative). educaţia ecologică. educaţia nutriţională. educaţia pentru pace şi democraţie. Este de aşteptat ca această listă să se modifice (fie prin apariţia unor noi educaţii.

Bruno Wurtz (1992) evidenţiază următoarele principii diferenţiatoare între noile şi vechile paradigme în educaţie: .necontenit unor exigenţe ale evoluţiei realităţii naţionale şi internaţionale.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful