Schizofrenia

Voicu Mureşan an 2, gr.2

Schizofrenia – definitie

- Schizofrenia reprezinta un grup de tulburari psihice in care realitatea este interpretata in mod anormal. - Schizofrenia se caracterizeaza prin halucinatii, delir, comportment si gandire dezorganizata. - Persoanele cu schizofrenie se izoleaza de ceilalti oameni si de activitatile din jurul lor, retragandu-se intr-o lume interioara marcata de psihoza.

Cuprins
1.Semne si simptome 2.Cauze 3.Factori de risc 4.Consult de specialitate 5.Diagnostic 6.Complicatii 7.Diagnostic diferential 8.Tratament 9.Terapia 10.Preventie

1.Semne şi simptome
Exista mai multe tipuri de schizofrenie, astfel încât şi semnele şi simptomele variaza. In general, aceste simptome includ: - credinte care nu se bazeaza pe realitate (delir), cum ar fi credinta pacientului ca cineva complota impotriva lui - halucinatii auditive sau vizuale (pacientul aude si vede lucruri care nu exista); mai frecvente sunt halucinatiile auditive - vorbire incoerenta - neglijarea igienei personale - lipsa emotiilor - emotii nepotrivite contextului in care se găseste pacientul - manifestari agresive - comportament catatonic - o senzatie persistenta ca este urmarit - probleme de integrare la scoala sau la serviciu - izolare sociala - neindemanare, miscari necoordonate.

Simptomele pot fi împărţite in trei categorii, pentru a usura diagnosticul si tratamentul. Simptome şi semne negative - pierderea sau o diminuare a abilitatilor emotionale sau comportamentale: - pierderea interesului pentru activitatile zilnice - aplatizarea afectiva - reducerea abilitatilor de a planifica activitati si de a le indeplini - neglijarea igienei - izolare sociala - lipsa motivatiei.

Semne şi simptome pozitive: - halucinatii sau simtirea unor lucruri care nu sunt reale; in schizofrenie, auzirea unei voci este o halucinatie frecventa; aceste voci pot parea ca dau instructiuni despre cum sa se poarte pacientul si uneori pot să includă şi agresivitatea,până la ranirea altora. - deliruri, sau credinte care nu au baza in realitate; spre exemplu, pacientul poate crede ca televizorul ii directioneaza comportamentul sau ca forte exterioare ii controleaza gândurile - tulburari ale gândirii sau dificultati de vorbire si organizare a gandurilor, cum ar fi oprirea din vorbit in mijlocul propozitiei sau bolborosirea de cuvinte fara sens, cunoscuta sub numele de “salata de cuvinte” - tulburari ale miscarilor, cum ar fi miscari repetitive, neindemanare sau miscari involuntare.

Semne şi simptome cognitive Acestea cuprind probleme ale memoriei si atentiei. Ele pot fi cele mai debilitante in schizofrenie, intrucat interferează cu abilitatea de a-si indeplini activitatile zilnice. - probleme in intelegerea sensului unei informatii - dificultati de mentinere a atentiei - probleme de memorie

2. Cauze
• Cauzele schizofreniei nu sunt cunoscute. Totusi, studiile arata ca exista o interactiune de factori genetici si de mediu care duc la aparitia schizofreniei. • Tulburari ale anumitor neurotransmitatori, cum ar fi dopamina si glutamatul, pot contribui de asemeni la aparitia schizofreniei. • Chiar dacă cercetatorii nu sunt siguri de semnificatia acestor modificari, ele reprezinta o dovada ca schizofrenia este o boala a creierului.

3.Factori de risc
• Schizofrenia afecteaza 1% din populatie. La persoanele care au o ruda apropiata cu schizofrenie, boala este mult mai frecventa aproximativ 10%. • La barbati, simptomele schizofreniei apar in mod tipic la adolescenta sau la tânarul adult. La femei, acestea apar dupa 20 de ani sau dupa 30 de ani. • Desi cauza precisa a schizofreniei nu este cunoscuta, au fost identificati anumiti factori care par sa creasca riscul de dezvoltare sau declansare a bolii:

- istoric familial de schizofrenie - expunerea la virusuri in viata intrauterina - malnutritia in viata intrauterina - circumstante de viata stresante - varsta parentala crescuta - utilizarea de droguri psihoactive in adolescenta

4.Consult de specialitate
• Se recomanda consultul de specialitate cât mai precoce in cazul aparitiei unor simptome ale schizofreniei. • Aceasta afectiune nu se amelioreaza de la sine, dimpotriva, in timp, se agraveaza, fara tratament. • Totusi, exista persoane care prezinta aceste simptome, dar nu recunosc ca le au sau ca au nevoie de ajutor. Familia si prietenii sau colegii de serviciu sau de scoala pot fi primii care sa sugereze ca pacientul are nevoie de ajutor.

Cum poate fi ajutată o persoană care prezintă siptomele schizofreniei

• Multe persoane cu schizofrenie nu cred ca au nevoie de ajutor deoarece, pentru ele, delirul si halucinatiile sunt reale. Nimeni nu poate fi obligat sa solicite ajutor profesionist, dar cei apropiati il pot incuraja, sustine si ajuta spre a gasi un medic calificat. • Daca pacientul se pune in pericol pe sine sau pe cei din jur, apartinatorii trebuie sa sune la politie sau la urgente pentru a solicita ajutor. In unele cazuri poate fi necesara spitalizarea de urgenta.

5.Diagnostic - investigaţii- examenul fizic: poate include masurarea greutatii si a inaltimii, verificarea semnelor vitale cum ar fi pulsul, tensiunea arteriala si temperatura, ascultarea plamânilor si a inimii si examinarea abdomenului - teste de laborator: acestea cuprind hemoleucograma completa, teste screening pentru consumul de alcool sau droguri, teste imagistice cum ar fi RMN sau CT - evaluarea psihologica: medicul va discuta cu pacientul despre modul său de a gândi, a simti si a se comporta. Va pune intrebari despre delir sau halucinatii si va verifica daca exista semne de psihoza. De asemeni, pacientul poate fi rugat sa completeze un chestionar psihologic de autoevaluare. Pacientul va fi intrebat si despre consumul de droguri si abuzul de alcool. Si, cu acordul pacientului, membrii familiei si prietenii apropiati pot fi rugati sa ofere informatii despre simptomele pacientului.

Criterii de diagnostic pentru schizofrenie
Pentru a fi diagnosticat cu schizofrenie, un pacient trebuie sa indeplineasca anumite criterii din manualul de diagnostic. Criteriile de diagnostic pentru schizofrenie sunt: - prezenta a cel putin doua din urmatoarele: delir, halucinatii, vorbire dezorganizata, comportament dezorganizat sau catatonic sau prezenta simptomelor negative - disfunctie semnificativa in abilitatea de a munci, de a merge la scoala sau a indeplini sarcinile zilnice - aceste semne sunt prezente de cel putin sase luni - nu sunt prezente alte tulburari mentale.

Pacientul poate fi diagnosticat cu unul din cele cinci tipuri de schizofrenie, desi nu toti pacientii se potrivesc unei categorii specifice. Aceste cinci subtipuri de schizofrenie sunt: - paranoid - catatonic - dezorganizat - nediferentiat - rezidual

6. Complicaţii
Lasata netratata, schizofrenia poate determina probleme severe emotionale, de comportament si de sanatate si chiar probleme legale si financiare care pot afecta toate ariile vietii pacientului. Complicatiile pe care schizofrenia le poate determina sau cu care se asociaza sunt:

- suicid - comportament autodistructiv cum ar fi auto-mutilarea - depresie - abuz de alcool, droguri sau medicamente prescrise - saracie - lipsa locuintei - conflicte familiale - inabilitatea de a lucra sau a merge la scoala - probleme medicale datorate medicatiei antipsihotice - pacientul poate fi victima sau realizatorul unor acte penale - afectiuni cardiace, deseori legate de fumatul intens.

Schizofrenia paranoidă
Schizofrenia paranoidă este forma cea mai comuna de schizofrenie. Simtomele primare sunt halucinatii auditorii si vizuale. Oameni cu schizofrenie paranoida nu au de obicei dereglare in gândire, comportament dezorganizat şi nu sunt afectati din punct de vedere afectiv. Oamenii cu acest diagnostic au psihoze grandioase, ca exemplu ei pot crede ca ceilalţi îi: - înseala - hărtuiesc - otravesc - spioneaza - complotează impotriva lui sau a persoanelor dragi lui - persecuta

Halucinaţiile auditorii pot cuprinde voci care: - comenteaza despre comportamentul unei persoane - îi ordona sa faca unele lucruri - îi avertizeaza despre un pericol posibil - vorbesc intre ele (deobicei despre persoana afectata) Primele semne de schizofrenie paranoida apar intre 15-34 ani.

7.Diagnostic diferential
Diagnosticul diferenţial pentru schizofrenie distinge • tulburarea de alte condiţii de sănătate mintală, cum ar fi tulburarea bipolară, tulburarea schizoafectivă şi tulburări psihotice scurte. • Schizofrenia legata de schimbări în starea de spirit poate include manie si depresie. Cu toate acestea, aceste schimbări în starea de spirit de obicei nu îndeplinesc criteriile pentru manie in plina floare sau depresie, care apar în tulburarea bipolară. • Diagnosticarea schizofreniei este şi mai complicată pentru că schimbările în starea de spirit apar în fazele sale timpurii, active, precum şi în cele târzii.

Urmatoarele 3 criterii de diagnostic sunt folosite pentru diagnostigare. • Schimbarile in dispozitie corespund simptomelor active • Schimbarile de dispozitie trebuie sa fie prezente o perioada lunga de timp, in timpul episodului psihotic • Iluzii şi halucinaţii trebuie să fie prezente timp de 2 săptămâni, fără modificări în starea de spirit

8.Tratament
• Schizofrenia este o boala cronica ce necesita tratament de-a lungul intregii vieti, chiar daca pacientul se simte mai bine, iar simptomele nu sunt evidente. • Tratamentul cu medicamente si terapie psihosociala poate ajuta pacientul sa-si tina afectivitatea sub control si sa devina un participant activ si informat in propria ingrijire. • In timpul perioadelor de criza sau a celor cu simptome severe, poate fi necesara spitalizarea pentru siguranta pacientului si pentru ca acesta sa beneficieze de hrana, somn si conditii de igiena adecvate.

• De obicei, tratamentul schizofreniei este condus de un psihiatru cu experienta in tratarea acestei boli. Dar in echipa terapeutica pot fi si alti profesionisti: psihologul, asistentul social, asistenta de psihiatrie, deoarece tulburarea poate afecta mai multe arii ale vietii. • Poate exista, de asemeni si un manager de caz care se va asigura ca pacientul obtine cel mai bun tratament si ca ingrijirea acestuia este bine coordonata in cadrul echipei.

Tratamentul medicamentos
• Tratamentul medicamentos este cel mai important in tratarea schizofreniei. Intrucat aceasta medicatie poate avea efecte secundare serioase dar rare, pacientul poate fi reticent in a-l lua. • Este bine ca pacientul sa discute aceste lucruri cu psihiatrul pentru a gasi impreuna un tratament care sa fie acceptat si de pacient, cu mai putine efecte secundare. • Medicatia antipsihotica este cel mai frecvent prescrisa pentru tratamentul schizofreniei. Ea poate controla simptomele prin efecte asupra unor neurotransmitatori cerebrali: dopamina si serotonina.

Exista doua tipuri principale de medicaţie antipsihotică:
Antipsihotice conventionale sau tipice: • Aceste medicamente sunt considerate, in mod traditional, eficiente pentru a controla simptomele pozitive ale schizofreniei. Ele au efecte secundare neurologice frecvente si potential severe, incluzand dischinezia tardiva si simptomele parkinsoniene. Acest grup de medicamente cuprinde: -Haloperidol -Tioridazin -Fluphenazina • Aceste antipsihotice tipice sunt deseori mai ieftine, in special variantele generice, lucru care este important mai ales in cazul in care tratamentul este necesar pe termen lung.

Haloperidol

Nume comerciale: Aloperidin, Bioperidolo, Brotopon, Dozic, Duraperidol (Germania), Einalon S, Eukystol, Haldol, Halosten, Keselan, Linton, Peluces, Serenace, Serenase, and Sigaperidol. In jargon medial, haloperidol mai are nume ocazional de vitamina H.

Tioridazin

Nume comerciale: Mellaril, Novoridazine, Thioril.

Fluphenazina

Fluphenazine decanoate - Modecate, Prolixin Decanoate, Dapotum D, Anatensol, Fludecate, Sinqualone Deconoate Fluphenazine enanthate - Dapotum Injektion, Flunanthate, Moditen Enanthate Injection, Sinqualone Enanthate Fluphenazine hydrochloride - Prolixin, Permitil, Dapotum, Lyogen, Moditen, Omca, Sediten, Selecten, Sevinol, Sinqualone, Trancin

Antipsihotice de noua generatie sunt numite si antipsihotice atipice. Aceste antipsihotice mai noi sunt eficiente atat pentru simptomele negative cat si pentru cele pozitive. Aceasta grupa cuprinde: - Clozapina - Risperidona - Olanzapina - Quetiapina - Ziprasidona - Aripiprazol - Paliperidona.

Clozapina

Nume comerciale
Clozaril, Leponex, Fazaclo, Froidir; Denzapine, Zaponex in UK; Klozapol in Polonia, Clopine in NZ/Aus)

Risperidona

Nume Comerciale: Risperdal in Olanda, SUA, Canada, the UK, Portugalia, Spania, Turcia, si alte state, Risperdal or Ridal in NZ, Sizodon sau Riscalin in India, Rispolept in Europa de est, si Belivon, sau Rispen altundeva.

Risperidona este singurul medicament aprobat pentru tratamentul schizofreniei la copii cu varsta intre 13 si 17 ani. Antipsihoticele atipice pot avea efecte secundare metabolice cum sunt cresterea in greutate, diabetul si nivelul crescut de colesterol. Alegerea medicamentului depinde de fiecare pacient. Poate dura si cateva saptamani de la introducerea medicatiei pana sa se observe o ameliorare a simptomelor. In general, scopul tratamentului cu medicamente antipsihotice este controlul eficient al semnelor si simptomelor cu cele mai mici doze posibil. Pot fi de folos si alte medicamente, cum ar fi antidepresivele si medicatia antianxioasa.

• Daca medicamentul ales nu este eficient pentru pacient sau are efecte secundare intolerabile, medicul poate recomanda o combinatie de medicamente, schimbarea cu un alt medicament sau ajustarea dozelor. • Se recomanda ca pacientul sa nu intrerupa administrarea tratamentului fara sa discute cu medicul, chiar daca se simte mai bine. • In cazul in care pacientul opreste brusc administrarea medicatiei, poate apare o recadere a simptomelor psihotice. In plus, medicatia antipsihotica trebuie scazuta treptat si nu oprita brusc, pentru a preveni aparitia simptomelor de sevraj.

• Este bine ca pacientul sa stie ca oricare antipsihotic are efecte secundare si poate fi un risc pentru sanatate. Unele antipsihotice, spre exemplu, pot creste riscul de aparitie a diabetului, crestere in greutate, colesterol crescut si hipertensiunea arteriala. • Clozapina poate determina o scadere periculoasa a globulelor albe. Unele antipsihotice pot determina probleme serioase de sanatate la persoanele in varsta si de aceea trebuie evitate. • Pacientul trebuie sa vorbeasca cu medicul despre toate efectele secundare posibile si sa fie monitorizat pentru toate afectiunile ce pot apare in timp ce ia medicatia. De asemeni, medicatia antipsihotica poate avea interactiuni periculose cu alte substante. • Medicul ar trebui sa stie despre toate medicamentele si substantele pe care le ia pacientul, inclusiv vitamine, minerale sau suplimente vegetale.

9.Terapia
Terapie individuala

• Psihoterapia condusa de un profesionist experimentat il poate ajuta pe pacient sa faca fata mai bine problemelor de fiecare zi determinate de schizofrenie. • Terapia il poate ajuta sa-si imbunatateasca abilitatile de comunicare, relatiile, abilitatea de a lucra si motivatia pentru a continua tratamentul. Invatand despre schizofrenie, poate sa o inteleaga mai bine si sa inteleaga cât de important este sa ia tratamentul medicamentos. De asemeni, il poate ajuta sa faca fata stigmatizarii sociale legate de faptul ca are schizofrenie.

Terapia de familie • Atat pacientul cat si familia sa pot beneficia de pe urma terapiei, care ofera sprijin si educatie familiilor. • Simptomele au o sansa mai mare de ameliorare daca membrii familiei inteleg boala, pot recunoaste situatiile stresante care pot duce la recaderea bolii si pot ajuta pacientul sa nu abandoneze planul de tratament. • De asemeni, terapia de familie poate ajuta ca pacientul si familia sa comunice mai bine si sa depăşească toate conflictele familiale.

Reabilitarea

• Invatarea de abilitati sociale si vocationale pentru a putea trai independent este o parte importanta in tratamentul schizofreniei. • Cu ajutorul terapeutului, pacientul poate invata diferite abilitati cu ar fi mentinerea igienei, gatitul sau comunicarea eficienta. • Astazi, putini pacienti cu schizofrenie necesita spitalizare pe termen lung, datorita tratamentelor eficiente existente.

Probleme ale tratamentului
• Daca pacientul are un tratament adecvat si se tine de planul de tratament, are sanse bune de a duce o viata productiva si a functiona bine in activitatile zilnice. • Dar uneori pot apare probleme care interferează cu tratamentul. Spre exemplu, este dificil pentru pacientii cu schizofrenie sa se tina de planul de tratament. • Ei pot ajunge sa creada ca nu au nevoie de medicatie sau de alt tratament. Pe de alta parte, daca nu gandesc clar, pot uita sa-si ia tratamentul sau sa mearga la sedintele de terapie. In ce priveste medicatia, exista forme farmaceutice cu administrare prelungita, sub forma injectabila. • Chiar si cu tratament bun, pacientul poate avea o recadere, deci e bine sa aiba un plan de actiune in caz ca acest lucru se intampla

• Multi pacienti cu schizofrenie fumeaza, deseori foarte mult. Pacientul care fumeaza are nevoie de o doza mai mare de antipsihotic intrucat nicotina interferează cu antipsihoticele, scazandu-le din efect. • In mod similar, folosirea alcoolului si a drogurilor poate face ca simptomele schizofreniei sa se agraveze. • Pacientul care are probleme cu alcoolul sau abuzul de substante, poate avea un beneficiu mai mare daca este integrat intr-un program care trateaza atat schizofrenia care si abuzul de alcool si droguri.

Preventie
• Nu exista o cale sigura de a preveni schizofrenia. Totusi, tratamentul precoce poate ajuta la controlarea simptomelor inaintea aparitiei unor complicatii serioase si poate ajuta la imbunatatirea prognosticului pe termen lung. • Urmarea planului de tratament poate ajuta la prevenirea recaderilor sau agravarea simptomelor schizofreniei. Specialistii spera ca invatand mai multe despre factorii de risc ai schizofreniei, boala sa poata fi diagnosticata si tratata mai devreme.

• Pentru persoanele cu risc crescut de schizofrenie, urmarea unor pasi activi cum ar fi evitarea folosirii drogurilor ilicite, reducerea stresului, somnul suficient si introducerea tratamentului antipsihotic cat mai precoce daca este necesar, poate ajuta la minimizarea simptomelor si la prevenirea ca acestea sa se agraveze.

29% schizophrenia 7% chronic schizo.

• In harta incidentei bolilor psihice in tarile europene, Romania se afla pe locul 5, in statisticile OMS. Datele pentru tara noastra sunt cele oferite de Centrul de Statistica al Ministerului Sanatatii. Cele mai multe cazuri noi declarate de specialisti sunt cele cauzate de depresii (peste 21.000 de cazuri noi, in 2007), depresie (35%) si schizofrenie (15% +)

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful