Apendicita acută

Motivul pentru care am ales tema ,, Îngrijirea pacienţilor cu apendicita acuta” este acela ca in timpul efectuării stagiului practic în secţia de Chirurgie am întâlnit frecvent aceasta afecţiune chirurgicala. Deşi este o afecţiune ce se rezolva relativ uşor din punct de vedere chirurgical, asistenta medicala trebuie să acorde îngrijirile necesare ca în oricare alta afecţiune, chirurgicală sau nu. În cazul apendicitei acute trebuie să ne îndreptăm atenţia asupra copiilor şi vârstnicilor, categorii de vârsta la care boală se manifesta diferit faţă de persoana adultă. De asemenea se are în vedere prevenirea infecţiilor care se produc uneori din vina noastră, a cadrelor medii pentru ca nu educam pacientul, nu-l informam, deşi ştim foarte bine ca este mai bine sa previi decât sa tratezi. Un alt motiv pentru care mi-am ales aceasta tema este faptul ca CHIRURGIA este specialitatea mea preferata. De-a lungul stagiilor practice efectuate in secţia de Chirurgie am învăţat multe lucruri, de la asistente medicale si medici cu multa experienţa profesionala. In plus am avut satisfacţia sa ajut mulţi oameni care m-au făcut fericita cu un simplu MULTUMESC, dar spus din toata inima. Îngrijirile acordate in apendicita acuta sunt: - pregătirea preoperatorie a pacientului, pregătirea psihica este foarte importanta deoarece chiar si o intervenţie minora, este ceva nou pentru pacient. - îngrijirile postoperatorii acordate bolnavului din momentul in care este scos din sala de operaţie, dintre acestea foarte importanta este urmărirea funcţiilor vitale ale pacientului care ne ajuta sa observam apariţia unor complicaţii postoperatorii nedorite.

Datoria noastră este sa avem grija de toţi pacienţii, indiferent de afecţiunea pe care o au si fără sa minimalizam importanta ei, chiar daca este apendicita acuta.

CUPRINS PARTEA TEORETICA DEFINITIE NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE ETIOLOGIE FORME CLINICE SIMPTOMATOLOGIE DIAGNOSTIC TRATAMENT

EVOLUTIE COMPLICATII PARTEA PRACTICA CULEGEREA INFORMATIILOR STABILIREA NEVOILOR AFECTATE PLANURI DE INGRIJIRE FOI DE TEMPERATURA TEHNICI DE INGRIJIRE FOLOSITE TABEL CU MEDICAMENTE UTILIZATE ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA PACIENTILOR CU APENDICITA ACUTA BIBLIOGRAFIA

la 2-3 cm sub vărsarea ileonului şi are forma unui tub cilindroido-conic sau fuziform. transformat în organ limfoid. Situaţie Apendicele este situat în fosa iliacă dreaptă. La făt şi nou-născut. Rareori are direcţie rectilinie. El este legat de ileonul terminal printr-o cuta peritoneala –mezoapendicele. caracterizată printr-un ansamblu anatomo-clinic. . al explorării punctelor dureroase apendiculare. NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE. Apendicele vermiform sau simplu „apendicele” este un segment rudimentar al intestinului gros. El este implantat în cec. flexuos etc. apendicele poate lua poziţii variate şi faţă de cec. este spiralat. Apendicele vermiform (Appendix vermiformis). În afară însă de situaţia lui determinată de poziţia cecului. Mijloace de fixare Apendicele poate fi liber. de cele mai multe ori descrie o ansă cu concavitatea medială. adeseori el este imobilizat prin aderente secundare unor procese patologice (inflamatorii). uneori înşelător. de tulburări generale şi locale. provocată de inflamaţia apendicelui ileo-cecal. joasă. precum şi în alegerea inciziei şi a tehnicii operatorii în apendicectomie. Variaţiile de sediu au o mare importanţă din punct de vedere al semiologiei apendicitei.NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE DEFINIŢIE Apendicita este o boala chirurgicala deosebit de frecventă. Aceasta fixare se poate datora unei dispoziţii particulare a peritoneului ceco-apendicular.care îi permite o mobilitate destul de mare. Are o lungime variabila între 612 cm şi un diametru între 5-8 mm. Forma fetală se poate păstra rareori şi la adult (2-3% din cazuri). încât uneori poate chiar să se angajeze întrun sac herniar. împreună cu cecul. deci mobil. în loja cecală. înaltă. sau fixat. apendicele prelungeşte în jos fundul cecului şi abia pe la vârsta de 5 ani dobândeşte forma şi poziţia sa definitivă. Alteori peritoneul îl fixează de organele din jur. ectopică). El îl va urma pe acesta în diferite poziţii (normală. al complicaţiilor posibile ale apendicitei.

Înainte – cu peretele abdominal anterior si uneori cu anse ileale. inflamaţia lui se va putea propaga la organele din bazin. fascia iliaca. Medial – cu ansele intestinului subţire. iar vârful sau . medial – cu cecul. lateral – cu ligamentul inghinal si spina iliaca antero-superioara. după Testut-Lafforgue este următoarea: apendice descendent. Apendicele intern (17% după Testut-Lafforgue) se îndreaptă spre interiorul cavităţii peritoneale si ia contact cu ansele ileale. apendicita este urmata de formarea unor aderente. dedesubtul cecului. de aici posibilitatea unei flebite sau chiar a erodării vaselor urmate de hemoragii mari. Clasificarea poziţiilor apendicelui. Vârful sau extremitatea inferioara poate veni in contact cu vasele iliace externe si cu vasele testiculare (sau ovariene). Se găseşte in partea mediala a fosei iliace interne. ţesutul subperitoneal. intern şi ascendent. Pe lângă care trădează interesarea acestor organe.poate ajunge pana la strâmtoarea superioara a pelvisului. In cazul apendicelui descendent pelvian. Adeseori se situează paralel cu ultima ansa ileală. Apendicele descendent ar fi cel mai frecvent (42% după TestutLafforgue). iar mezoapendicele este foarte scurt particularităţi care creează dificultăţi tehnice chirurgului.când apendicele are o lungime normală . înainte – cu fundul cecului si cu peretele abdominal anterior.Raporturile apendicelui variază după poziţia sa faţă de cec. Apendicele extern (26% după Testut-Lafforgue) coboară pe dinapoia fundului cecului pana in unghiul diedru format de peretele abdominal anterior cu fosa iliaca interioara. Vine in raport: înapoi – cu muşchiul iliac si fascia sa. Lateral – cu fundul cecului. Inflamaţia apendicului se poate propaga la psoas (psoita) si sa constituie un semn pentru diagnosticul apendicitei (semnul lui Blumberg). muşchiul psoas. . sau chiar lipseşte. extern. In aceasta situaţie raporturile lui sunt următoarele: Înapoi – repauzează succesiv pe peritonul fosei iliace.

(are structura obisnuita. Structura cecului si apendicelui Atât cecul.Apendicele ascendent sau retrocecal (13% după Testut-Lafforgue) se insinuează retrograd. Tunica submucoasa particulare. atunci el se situează in recesul peritoneal retrocecal. înapoia cecului si chiar a colonului ascendent. de aceea cele mai frecvente perforatii sunt cele apicale. ea are caracterele generale structurii intestinului gros. chim intestinal. retrocecocolica. cat si apendicele prezinta cele patru tunici constitutive ale intestinului. precum si foliculi limfatici) – nu are caractere . Conformatie interioara La interior. La vârful apendicelui musculatura este mai subţire. Daca cecul e mai puţin mobil sau chiar fixat. apendicele are o cavitate canaliculara (cilindrica. între fascia iliaca si fascia de coalescenta. Daca cecul e liber. Cavitatea sa contine mucus. Raporturile cu aceste formaţiuni sunt depind de gradul de acolare a cecului la fosa iliaca interna si de lungimea apendicului. atunci apendicele se insinuează in ţesutul celular extraperitoneal. neacolat. partial obliterata). moniliforma. iar la făt meconiu. Fibrele longitudinale grupate in cele trei tenii ale cecului. detritusuri celulare. Înainte – apendicele vine in raport cu cecul si colonul ascendent (abcesele de origine apendiculara se pot deschide in aceste organe). formatiuni nervoase. Fibrele circulare au poziţia obisnuita. se prelungesc in peretele apendicului formand un strat continuu. Tunica musculara La nivelul cecului. Ea contine vase sanguive si limfatice. Raporturile lui sunt: Înapoi – cu peritoneul fosei iliace. Vârful apendicelui urca in regiunea lombara si uneori stabileşte cu rinichiul drept si cu ţesutul adipos – celular perirenal ( de aici posibiltatea ca un abces apendicular sa simuleze un abces perinefretic). muşchiul iliac si fascia iliaca. iar apendicele e scurt sau încolăcit.

Uneori apendicele este retroperitoneal. trece prin plica cecala la fata anterioara a cecului. Îl inveleste complet si apoi formeaza un mezoapendice. si alta pe fata posterioara a cecului si a apendicelui. adera intern la cele doua organe. La nivelul deschiderii ileonului in colon. Tunica seroasa. situati in corion se extind si cuprind aproape intreaga submucoasa. Caracterul de organ limfoid a făcut sa i se atribuie denumirea de „tonsila abdominala”. dublata de stratul subseros. Peritoneul apendicular poate avea dispozitiuni variate.Tunica mucoasa a cecului e identica cu cea din intestinul gros. Ea emite in vecinatatea unghiului ileocolic: 1) artera cecala anterioara. 2) artera cecala posterioara. ca si la cec. pe care le invelesc complet. Ea are o dispozitie complexa. care se fixează pe cec si pe ileon. Vase si nervi Arterele cecului porovin din artera ileocolica (ramura a arterei mezentrice superioare). Uneori mezoapendicele nu este liber. importanta atât din punct de vedere al raporturilor cecului. In schimb mucoasa apendicului – pe langa glande LIEBERKüHN si numeroase celule argentafine endocrine – se caracterizeaza prin prezenta unui numar extrem de mare de foliculi limfatici. peritoneul ceco-apendicular. care. . ci e fixat la perotoneul fosei iliace. trece inpoaia varsarii ileonului in cec si vascularizeaza fata posterioara si fundul cecului. mai voluminoasa. Aceasta dispozitie complexa rezulta din modul de evolutie ontogenetica a segmentelor ileo-ceco-apendiculare. Peritoneul apendicular Pe apendicele vermiform peritoneul se comporta ca si o ansa intestinala. cele doua foite ale extremitatii inferioare amezenterului se despart si trec una pe fata anterioara. cat si pentru implicatiile chirurgicale care decurg de aici. a mezoului initial si a fenomenelor coalescenta care se produc in aceasta regiune.

rar dubla. cecal posterior si apendicular) limfa este colectata in grupul de noduri ileocolice. . Venele sunt satelite arterelor. iar de aici in nodurile mezenterice superioare. Cand cecul si apendicele au o situaţie retroperitoneala. apendicelui si ileonului terminal insotesc vasele sanguine respective. in special cele plecatedin foliculi limfoizi. Distingem trei grupe de vase limfatice: 1) Cele anterioare converg sper cateva noduri cecale anterioare situate in plica cecala vasculara. Pe aceasta cale infectia se poate propaga in spatiul peritoneal. Ele iau nastere din retelelede capilare limfatice situate in tunica submucoasa (sau in musculara). mentionam vena apendiculara care insoteste in mod constant artera omonima. este supusa unor variaţii mai ales in privinta originii sale . Din cele trei grupe de noduri (cecal anterior. 3) Vasele limfatice ale apendicelui merita mai multa atentie. In acest mod se explica inocularea microbiana a peritoneului in absenta sau inaintea perforarii apendicelui. Vasele eferente ale cecului.3) artera apendiculara. La nivelul apendicelui reteaua limfatica stabileste stranse comunicari cu foliculii limfoizi ai organului. Unele se opresc in nodurile situate la baza mezoapendicelui. 2) Cele posterioare se indreapta sper un grup de noduri cecale posterioare. situate de-a lungul arterei omonime. atunci venele lor stabilesc comunicari cu cele ale regiunii lombo-iliace. stabilesc comunicari cu retele subseroase nu numai ale apendicelui si cecului ci si ale colonului sau a unor regiuni mai indepartate. Ele se strang in vena ileocolica (tributata venei mezentrice superioare deci – deci teritoriul port – ceea ce explica posibilitatea formarii unor abcese hepatice consecutive unei apendicite supurate). Limfaticele joaca un mare rol patologia regiunii. de obicei unica. apoi in marginea libera a mezoapendicelui si se ramifica in peretii apendicelui. coboara inapoia ileonului. Altele.

pe cale de disparitie. de mare foos este si examenul radiologic (după ingurgitarea unei paste radio-opace). diferenta este explicata de alimentatie. Importanta ce o prezinta in patologie este diproportionat de mare in raport cu insemnatatea mica care o are in anatomie si biologie. Cai de acces Explorarea ceco-apendicelui se face prin palparea peretelui abdominal.In cazul unui ceco-apendice retroperitoneal. Apendicele este un diverticul stramt a cecului. Inervatia este furnizata prin plexurile periarteriale. in forma de canal stramt. ETIOLOGIE. Explorare. dispus in fund de sac la locul de unire a cecului cu ileonul. devenind iaras rara după 60 de ani. . apendicita se intalneste cel mai frecvent intre 20-60 de ani. Dispozitia diverticulara. reteaua limfatica a sa se poate anastonoza cu limfaticele peretelui abdominal superior. Rara in primii doi ani. cu o lungime variabila. infectia se poate propaga la ţesutul celular retroperitoneal. Calea de acces este prin laparotomie iliaca dreapta. APENDICITA ACUTA Apendicita este o boala chirurgicala deosebit de frecventa. uneori inselator. Ca si in cazul venelor. caracterizata printr-un ansamblu anatomoclinic foarte variat. Este mai des intalnita la barbat decât la femeie. bogatia sa in interoceptori si asezarea sa la locul unde cele trei tenii ceco-colice se intalnesc. a durerilor si iradierea lor. de 5-12cm. apendicele fiind un organ regresiv. de catre fibrele vegetative provenite di plexul celiac. apoi frecventa descreste cu vârsta. „reflexogen” explicat frecventa inflamatiei sale. constituind un punct nodal. de tulburări generale si locale. provocata de inflamaţia apendicelui ileo-cecal. Este un organ limfo-adenoid. cu structura nervoasa bogat reprezentata. care favorizeaza staza materiilor fecale si infectia.

determinand tulburări de digestie si alterari neurotrofice cecoapendiculare. Apendicita acuta „exogena”. dizenteria pot determina. pulonefrita. colecistita (apendiculo-colecistita). Infectia apendiculara de la organele vecine inflamate: anexita dreapta (apendiculo-anexita). febra tifoida pot determina apendicita acuta. febrele eruptive (scarlatina. rubeola). colecistita sau poisalpiux perforat). este determinata de excitatia receptorilor atât de numerosi ai regiunii ileo-cecoapendiculare. datorita bogatiei sale in foliculi limfoizi. Infectiile intestinale cronice: colita dreapta. Apariţia apendicitei acute „epidemice” in cursul anginelor este atribuita asemanarii structurii anatomice ce exista intre amigdale si apendice („amigdala abdomenului”). exagerand virulenta microbilor aflati intr-o cavitate inchisa. poziţia retrocecala care favorizeaza „autoinfectia” prin exaltarea virulentei florii microbiene. Regimul alimentar excesiv carnat sau exclusiv vegetal modifica pH-ul digestiv. de origine peritonica se produce unoeriin cursul peritonitelor acute extra-apendiculare (prin ulcer perforat. prin lovituri repetate in fosa iliaca dreapta (la tamplari). Ea ameninta viata bolnavului salvat de peritonita. enterocolita. deja inflamati. pojarul. samburi. prinpropagare. Corpii straini intra-apendiculari (ace. anginele. pe cale limfatica sau pe cale nervoasa. daca nu se practica odata cu rezectia organului perforat si o apendicectomia. calculi stercorali. Infectiile acute: gripa. inflamaţia apendicului de origine enterogena. prin reflexe viscero-viscerale. Apendicita acuta traumatica. dand nastere unui proces complex anatomo-clinic: acolo-tiflo-apendicita. se produce: prin contact direct (apendicita exogena). . cudurile apendicului.Conditiile favorizate sunt numeroase: dispozitia anatomica a segmentului ceco-colic ce favorizeaza staza stecorala. oxuri) pot astupa incomplet lumenul apendicelui si pot ulcera mucoasa.

strabatand si infectand mucoasa. streptococ. Doua ipoteze incearca sa explice mecanismul prin care germenii patogeni patrund in peretele apendicular: ipoteza endogena (enterogena) si ipoteza hematogena. Conditile favorizante descrise. afirma ca germenii patrund in lumenul apendicelui in perete. bacilul Friedländer. determina apendicita acuta sau cronica. in care domina colibacilul. fragilis. sustinuta mai ales de Aschoff. in primul rand. Acesta ipoteza este considerata demajoritatea autorilor calea obisnuita de infectie. Bacilul coli este prezent in . Inflamaţia apendiculara nu este provocata de un agent cauzal microbian unic. ci de o flora asociata si extrem de variata. stafilococ. actionand izolat sau mai des asociat insumat. apendicitei este dominata de infectie. Exista unele dovezi clinice si experimentale asupra veridiciatatii ipotezei hematogene. se constata anaerobi: bacili funduliformis. respectiv la nivelul foliculilor limfoizi. prin compresiunea pe care o exercita tractiunile uterului marit de volum asupra organelor pelviene si prin congestia viscerala consecutiva hiperfoliculinimiei. gonado-apendicular in perioada prese si intalneste la fetele Se tinere intermenstruala. gangrenoase. pneumucoc. In forme grave. ramosus.Apendicita la gravide este favorizata mecanic. Sindromul hiperfoliculinice. Infectia microbiana se localizeaza. Ipoteza endogena (enterogena). se realizeaza pe cale sanguina. datoreaza hiperfoliculinei. perfringens. la nivelul foliculilor limfatici din stratul submucos. Apendicita ar putea fi in acest caz manifestarea locala a unei infectii generale. provocata de o flora microbiana virulenta. Ipoteza hematogena pretinde ca patrundera infectiei in peretele apendicular. iar peritonita apendiculara este o peritonita bacteriana. care prin hiper-acetilcolinogenezadetermina o disleinezie apendiculara puternica. cel putin pentru unele observatii. Bacteriologic s-a constat o flora microbiana polimorfa. alcatuita din: colibacil. PATOGENIA.

cropoliti. daca apendicele. mai mult sau mai putin particulare. ramosus. Apendicita acuta se situeaza pe treapta cea mai inalta ca frecventa in randul urgentelor operatorii abdominale. . fiind prezente in diferite grade de intensitate in orice forma a apendicitei acute. bride. cuduri. Alaturi de el se intalnesc diplococi. Aceasta varietate lezionara genereaza o diferentiere neta intre fenomenele determinate de un proces inflamator cantonat strict endoapendicular si cele determinate de un proces care intereseaza – si in ce grad – seroasa peritoneala. in forme grave exista o asociatie in care participa si germeni ai gangrenei gazoase (perfriugens. fragilis. insa. lactis aerogenis. perforata si gangrenata. la formele supurata. fie prin realizarea asazisei „cavitati inchise” – ipoteza lui Diulafoy – si prin aceasta duc la cresterea virulentei virusilor aflati in mod obisnuit in lumenul apendicular. streptococi. clostridium welchii). Variabilitatea factorilor etiopatogenici si a regiunilor anatomo-patologici permite izolarea mai multor forme clinice. carora li se atribuie rolul de declansa procesul inflamator in apendicita.majoritatea cazurilor. enterococi. fie prin leziuni ale mucoasei care devin porti de intrare. Se mai pot intalni in cazuri mai rare pneumococul si tificul. paraziti intestinali. in ansamblu. care reprezinta cauza determinanta a apendicitei acute participa si cauze favorizante reprezentate in primul rand de factori mecanici multipli. Factorii mecanici pot fifoarte diferiţi: corpi straini. prin contractiile lui. aceasta situaţie se manifesta printr-o colica apendiculara fara fenomene inflamatorii. In aczul corpilor straini. fusiformis. Procesul inflamator se poate prezenta sub multiple aspecte care sunt dependente atât de regiunea strict apendiculara cat si de regiunile vecine. majoritatea acestora . evacueaza corpul strain in cec. Alaturi de infectie. trecand de la forma simpla catarala. fiecare dintre acestea insotindu-se de mai multe semne si simptome. SIMPTOMATOLOGIE. indiferent daca sunt subiective sau obiective.

pentru ca la 3-4cm lateral de ombilic sa fie situat punctul descris de Morris. care dateaza de obicei de cateva zile. apare justificata recomandarea de a se folosi elementul durere in diagnosticul suferintei apendiculare. Este localizata in fosa iliaca dreapta si are un caracter net difuzat. Durerea provocata este un semn patognomonic pentru apendicita. este punctul descris de McBurney. lombar etc. in functie de poziţia apendicelui si in special a zonei bolnave a acestuia. Durerea spontana – colica sau criza apendiculara – survine de obicei in plina sanatate aparenta sau pe fondul unei stari de disconfort digestiv. si este urmarea excitarii. Se considera ca durerea si localizarea sunt datorate iritarii terminatiilor nervoase ale formatiunilor de origine spinala cuprinse in grosimea mezoapendicelui si a seroasei peritoneale. prin palpare profunda a zonei de proiectie parietala. orientundu-se după apariţia provocata acesteia in triunghic descris de Iacobovici. Pe linia bispinoasa. In momente de criza dureroasa bolnavul ia adeea o poziţie antalgica. in general. este intotdeauna prezenta.Durerea spontana sau provocata. ca atare a locului in care ramuri ale plexului nervos patrund in mezoapendice. poate fi localizata insa. pelvian. intre limitele .. putand cuprinde intreg abdomenul. cum corespondenta lor topografica poate fi adesea inselatoare. pe linia spinoombilicala. a caror valoare clinica o consideram dubitativa si a caror cercetare in anumite forme evolutive a boli pot fi chiar daunatoare. culcandu-se pe partea dreapta cu coapsa respectiva flectata pe bazin. Pentru a delimita aceasta zona au fost descrise o serie de „puncte dureroase”. este punctul descris de Lanz. a insertiei mezopaendicelui pe pereteleabdominal dorsal. Este limpede ca identificarea stricata acestor puncte este greu de făcut. la insertia acestuia cu marginea tecii dreptului. aparent paradoxal. Astfel. la unirea treimei externe cu treimea medie. pentru ca la incrucisearea liniei bispinoase cu marginea laterala a tecii dreptului sa se gaseasca punctul descris de Sonnenburg. care delimiteaza aria cuprinsa intrespina iliaca antero-superioara si marginea laterala a tecii muschiului drept. si paraombilical.

atât durerea cat si apararea musculara. primul. La palpare.spinoombilicala si bispinoasa. Apararea musculara localizata la nivelul fosei iliace drepte poate merge pana la contractura. in acest caz manevra Blumberg. cu cat procesul inflamator apendicular este mai avansat. Interpretarea valorica a semnelor dureroase trebuie facuta numai in cadrul fenomenelor de ansamblu prezentate de bolnav. In aceasta eventualitate durerea este in majoritatea cazurilor localizata lombar sau lomboabdominal. Apararea musculara poate lipsi la inceput. accentueaza durerea din fosa iliaca si imobilizeaza abdomenul. intrucat acestea pot fi constatate si la persoane de indemne de orice suferinta apendiculara acuta. Criza apendiculara se insoteste de tulburări digestive mai mult sau mai putin accentuate (greata. după cum ele pot fi prezente si ca urmare a altor procese inflamatorii abdominale. varsaturi. este pozitiva. pot sa lipseasca in cazul in care apendicele este in poziţia retrocecala. Ambele aceste ultime semne. bolnavul sa fie ghidat de acesta. Hiperestezia cutanata se caracterizeaza printr-o sensibilitate excesiva a tegumentelor fosei iliace drepte. si nu de alte date clinice care pot fi mult mai inselatoare. dar apasarea asupra crestei iliace. modificari de tranzit) – fenomene acompaniate in marea majoritate a cazurilor de ascensiune termica si de hiperleucocitoza. Este prezenta hipersenzatia cutanata. cardinale pentru iritarea peritoneului. iar palparea mai profunda determina apararea musculara. pe bolnav asezat in dicubit lateral stang. imbracand aspectul unei colici renale sau uterale. care consta in decompresiunea brusca a peretelui abdominal. Orice efort insa. care este cu ata mai accentuata. Obiectiv. si mai cuseama tusea. abdomenul este suplu la palparea superficiala si urmeaza miscarile respiratorii. pune in evidenta. Elementul clinic durere are in mod indiscutabil o valoare majora si este bine ca atitudinea medicului care consulta. Tuseul rectal sau vaginal ne va furniza . fosa iliaca este libera.

trebuie mentionat ca fenomenul obisnuit in apendicita este constipatia. Alte boli acute confundabile cu apendicita: ulcerul gastric sau duodenal perforat. aratand in acest caz un pronostic rau. .Tensiunea arteriala este de obicei normala. Frisonul nu este in totdeauna prezent. care produce edem al peretelui rectal. Ele sunt următoarele: . preced uneori apariţia durerii. Viteza de sedimentare a hematiilor este. Daca depaseste 120batai/minut si are amplitudine redusa (depresibil) este semn semn de evolutie defavorabila si trebuie grabita interventia operatorie.colica hepatica. Examene de laborator Leucocitoza poate da indicii pretioase asupra stadiului si.Greata si varsaturi. Febra poate lipsi la batrani si in formele hipertoxice. In formele hipertoxice. asupra evolutie bolii.000globule albe/mm3 (adeseori si mai mult).Constipatia sau diareea. Scade numai in stari toxice grave la bolnavii cu apendicita acuta gangrenoasa sau chiar peritonita. colica renala. . mai ales la tineri si copii. apar frecvent. numai in formele grave urca pana la 390C. are de obicei valori de peste 8000-10. spre gangrenare sau abcedare. fapt care trebuie sa grabeasca interventia operatorie. Apariţia diareee semnifica existenta unei complicaţii. Pulsul este. mergand in concordanta cu infectia peritoneuluisi temperatura. de asemenea crescuta. Febra nu este prea mare. Simptomele generale sunt provocate de toxiinfectia plecata de la apendice. numarul de leucocitelor poate fi normal sau cu tendinta de leucopenie.informatii despre fundul de sac Douglas. Ea scade brusc cand se produce perforatia apendicelui sau fistulizarea unui abces apendicular cavitar. dar. eventual. daca bolnavul îl semnaleaza este un semn de evolutie grava. nu dau o leucocitoza asa de ridicata. astfel de adeseori valoarea leucocitozei poate fi un bun criteriu de diagnostic diferential. pancreatita acuta. . de obiceimai accelerat.

diagnosticul de cauzalitate devine mai dificil. de asemenea pot sa apara leucocite si hematii in urina in cazul in care odata cu apendicita acuta exista si o afecţiune renala sau vezicala. DIAGNOSTICUL. In schimb in colica renala se gasesc aproape totdeauna hematii. Adenita acuta . Examenul de urina este foarte util pentru a deosebi apendicita cuta de colica renala. Laboratorul ne poat arata in acest din urma caz o hemoglobina si un hematocrit evident scazut. bolnava prezinta: antecedente genitale. scaune diareeice. care prezinta un accentuat risc de agravare intr-un interval de timp extrem de scurt. disurie. puls normal. uneori si leucocite. hiperestzie cutanata si contractura sau parare musculara – este suficienta pentru a sugera diagnosticul. polakiurie. dat fiind evolutia mprevizibila a bolii. S-au vazut multe cazuri de apendicita acuta gangrenoasa cu leucocitoza normalsau uşor crescuta. care prezinta durere localizata in hipocondrul drept. intr-o faza evolutiva mai avansata. Este bine sa se stie ca. colica nefretica se insoteste de durere localizata in regiunea lombara. Daca intr-o faza evolutiva precoce sau in perioada de criza clasica triada simptomatica – durere. Stabilirea diagnosticului pozitiv al apendicitei acute reprezinta o necesitate absoluta. Paloarea bolnavei.lipotimia. dureri deasupra arcadei femurale.Hemoglobina si hematocritul Apendicita acuta poate fi considerata cu o sarcina extrauterina rupta urmata de o hemoragie interna. mai ales in apendicita acuta. in sedimentul urinarse constata hematii si leucocite frecvente. Diagnosticul diferential se face cu:colica hepatica. este des bilaterala. iradiata descendent spre organel genitale. sunt concordante cu hemograma si ne pot ajuta mult pentru a stabili diagnosticul de hemoragie interna. iradiata ascendent in umar. In anexita acuta. In apendicita acutanu se gasesc hematii si leucocite in urina. examenele de laborator nu stabilesc diagnosticul ci ajuta numai la stabilirea lui. Enterocolita acuta se caracterizeaza prin dureri difuze abdominale.

Tratamentul apendicitei acute este chirurgical de urgenta. se intalneste mai des la copil si adult asociindu-se cu ascita. repaus digestiv (regim hidric). Tratamentul postoperator se axeaza pe: combaterea infectilor prin antibiotice administrate sub controlul antibiogramei. combaterea parezei intestinale prin aspiratie gastroduodenala. prin care se introduc antibiotice diluate in ser fiziologic. adenopatie mezo-apendiculara. antibiotice si veccinoterapie Delbet. temporara. corectarea tulburarilor hidroelectrolitice.mezenterica intalnita la copii limfatici cu antecedente TBC se manifesta prin dureri in fosa iliaca dreapta. care se trateaza prin repaus fizic (la pat). Drenajul este indicat in caz de peritonita cu lichid purulent sau cand hemostaza a fost deficitara. Se folosesc tuburi de material plastic sau de cauciuc.5-20/00 datorita antibioticelor. etc… . rar izolat. completata cu anestezia de baza (mialogiu). Astfel se asigura functia de drenaj a tuburilor. sub controlul ionogramei. atunci cand exista prin ser glucozat. asigurand o vindecare aparenta. de inflamatie limfocitara cu folicuri tuberculosi. Tuberculoza apendiculara. Tendinta de a inlocui tratamentul chirurgical al apendicitei acute cu antibioterapia atenueaza tabloul clinic general si local. Leziunile sunt numai atenuate in . ser clorurat hipertonic asociat cu retrohipofiza. repaus psihic. punga cu gheata aplicata pe fosa iliaca. granulatii TBC. albastru de metilen intravenos. iar microscopica. apendicitei acute sunt variabile. fara aparare musculara. Mortalitatea in apendicita acuta. Apendicectomia se efectueaza sub anestezie generala sau anestezie locala cu novococaina 1%. iradiate mezoceliac. EVOLUTIA SI COMPLICATII. TRATAMENT. redusa 0. solutii polielectrolitice. deseori asociata cu tuberculoza ileocecala. poate fi inca scazuta prin depistarea precoce si interventia chirurgicala cat mai aproape de inceputul bolii. variabilitate care a fost marita prin antibiotice. cu exceptia plastronului apendiicular.

catre agravare. dimpotirva. Evolutia procesului inflamator se poate face catre vindecare sau cronicizare. marcate de si de semnele generale obisnuiteale oricarui proces septic evolutiv. plastronul prezinta o zona de impastrare dureroasa nedepresibila care uneori este aderenta la tegumentul regiunii respective. aceasta va inregistra submatitate. Deseori. El poate constatat la 24-48 de ore de la debutul crizei apendiculare. dar se poate constitui si mai tarziu. adesea blocul aderential apare mai intins. la acestea se adauga tulburarile de tranzit. . De remarcat ca intensitatea reactiei exsudative nu este obligatoriu direct proportionala cu gravitatea leziunii. se produce limitarea acestuia printr-o peritonita circumscrisa de reactie. In eventualitatea propagarii lente catre seroasa a procesului inflamator si cand acesta este determinat de germenicu o virulenta slaba sau evolueaza pe un organism integru. endoapendiculara. Palpatoriu. in special constipatia. dar nu vindecate. In aceasta ultima situaţie. după surprinarea tratamentului cu antibiotice. ca si acutizarea permantizarea durerii.evolutia lor. din faza locala. constituindu-se asa – zisul „plastron”. determinand o accentuare a semnelor clinice. a peritonului parietal ventral. Subliniem ca frecventa pulsului si leucocitoza sunt cel mai putin influentate de tratamentul cu antibiotice. Formarea si evolutia plastronului se insotesc de ascensiune termica si hiperleucocitoza. in cazuri mai avansate. care induce formarea de aderente in jurul apendicului inflamat. sau. epiploanului si. cu participarea ileonului terminal. ceea ce se insoteste de o cedare treptata a tuturor fenomenelor subiective sau obiective. leziunile apendiculare reincep sa evolueze. determinand compicatii: peritonita in doi timpi sau abces. la cateva zile după aceasta. Plastronul reprezinta un bloc visceral de protectie si limitare a focarului septic – in cazul de fata apendicular. disproportionat fata de gravitatea reala a leziunii cel determina. procesul inflamator cuprinde si seroasa. Daca durerea permite percutia.

Este posibil chiar ca simptomatologia sa aiba o alta topografie. in care caz trazitul se reia. după cum sunt forme in care acestea mici nu corespund. peritonita generalizata in 3 timpi. temperatura si leucocitoza scad. Adesea. o anumita simptomatologie. ceea ce ar oferi un element de diagnostic diferential de faza initiala a peritonitei chimice. Ascensiunea termica (390C) este rapida. Perforatia apendiculara – careia ii corespunde o peritonita purulenta primitiva – este marcata de durerebrusca. cel putin in unele valente diagnostice. poate fi mai caracteristica pentru o corespondenta anatomopatologica. dealtfel ca si in alte afectiuni – in care simptomatologia nu este proportionala cu leziunea anatomopatologica. care este rezultatul succesiunii: criza apendiculara –> retrocedarea fenomenului –> reaparitia acestora in urma perforatiei organului. . Nu intotdeauna iodentificarea abcesului este usoara. fistulizeaza la pule. Uneori. iar prin palpare usoarase constata reducera centripeta a limitelor exterioare ale impastarii. a carui evolutie poate imbrca doua aspecte: peritonita generalizatain 2 timpi. care reprezinta consecinta urmatoarelor secvente succesive: criza apendiculara –> formarea abcesului –> deschiderea acestuia in marea cavitate. producand peritonita generalizata. Abcesul apendicularse constata prin perceperea palpatorie a ramolirii portiunii centrale a plastronului. In schimb. Sunt cazuri – si nu foarte rare. ca si prin exacerbarea tuturor semnelor generale. după care aceasta difuzeaza rapid in tot abdomenul si devine externa la orice miscare. violenta. evolutia spontanase face catre formarea unui „abces”. fara a fi absolut necesar ca aceasta sa corespunda unei adevarate ectopii viscerale. insa.Plastronul poate evolua catre rezolutie. procesul supurativ se deschide spontanintr-un organ cavitar. sau – eventualitatea cea mai grava – se deschide catre marea cavitate. fiind in functie de situaţia apendicului si de localizarea perforatiei – catre baza sau catre varf.

stabilirea datei operatiei in functie de starea bolnavului. reactia peritoneala este minima.pregătirea psihică a pacientului si lamurirea lui asupra felului cum va decurge operatia. Apendicita toxica corespunde unei infectii intestinale cu germeni foarte virulenti. dar se produc leziuni hepato-renale si fenomene toxice grave. in scopul pregatirii lor. care depasesc ca reactie intesitatea peritoneala. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU APENDICITĂ ACUTĂ PREGATIREA PREOPERATORIE A BOLNAVILOR Ingrijirea bolnavilor inainte de interventia chirurgicala. in timp ce reactia locala este moderata si contractura abia se contureaza. . prin reechilibrare hidroelectrolitica. cu starea generala a bonavului. in cateva ore de la debut instalanduse starea de soc toxicoseptic.golirea si la nevoie spalarea cavitatilor naturale ale organismului. . Pregatirea generala la care sunt supusi toti bolnavii inainte de interventie consta din: . contrastand cu cianoza buzelor si a extremitatilor. vitaminizarea si la nevoi alimentarea speciala.explorarea capacitatii de aparare a organismului.Gangrena apendiculara – careia ii corespunde o peritonita septica difuza se caracterizeaza prin prezenta fenomenelor grave de toxemie.intarirea rezistentei organismului. precum si de timpul avut la dispozitie pana in momentul in care se face operatia. vaginului. . Evolutia este foarte rapida. Aspectul exterior al organului este normal. variaza in raport cu motivul pentru care se face interventia. stomacului. normalizarea proteinemiei. a gradului de reactivitate si rezistenta fata de şocul operator. . semnele generale sunt sunt dintre cele mai grave. . vezica urinara si toaleta bolnavului. colonului. marcat de paloarea si alterarea faciesului bolnavului.

pentru a se putea consulta cu ei asupra operatiei care-l intereseaza. Inainte de interventii chirurgicale. insuficienta hepatica. Ele difera de la caz la caz si au ca scop reechilibrarea unor deficiente functionale ale organismului.. bolnavii trebuie feriti de traumatisme psihice. cand interventia se poate executa la orice data. stari de anemie etc. ca: diabetul zaharat. senzatiile de durere si. insa data poate fi stabilita intre limite destul de largi. c) operatii care nu sunt absolut necesare si deci nici urgente. Din acest punct de vedere interventiile chirurgicale se impart in: a) b) operatii necesare si urgente. nelinistea. prin asigurarea repausului activ si pasiv. Asistenta va contribui ca bolnavul sa-si formeze convingerea . Este bine daca bolnavul nou este plasat intr-un salon unde sunt internati bolnavi cu aceeasi afectiune. stari caşectice.pregatirea bolnavului in vederea introducerii in sala de operatie. Pentru corectarea acestui neajuns se recurge la regimul de protectie prin inlaturarea factorilor care au o influenta negativa asupra analizatorilor. Majoritatea lor sunt obsedati de frica interventiei. asigurand astfel timp suficient pentru pregatirile preoperatorii. ceea ce le scade rezistenta organismului fata de socul operator. prelungirea somnului fiziologic si acordarea unei alimentatii corespunzatoare. putandu-se pastra timpul necesar pentru pregatirea bolnavului. reprezentand singura rezolvare pentru bolnav. cand interventia trebuie executata imediat. inlaturand suferintele psihice. operatii necesare dar neurgente. Posibilitatea de a aplica masurile de mai sus este in functie de timpul avut la dispozitie pentru pregatirea bolnavilor. cand interventia trebuie executata indiferent de starea bolnavului. Pregatirile speciale cuprind masurile aplicate numai in cazul anumitor interventii chirurgicale si la anumiti bolnavi. tulburari de circulatie.

Alimentatia bolnavului trebuie sa respecte regimul dietetic adecvat bolii de baza. Rezultatele examinarilor de laborator vor fi notate pe foaia de observatie ca sa poata fi urmarite de medicul operator. asigurand insa cheltuielile energetice necesare. in funcţie de necesitatile si starea organismului.R. Daca perioada de ingrijire preoperatorie este mai lunga. de a masura tensiunea arteriala si de a asigura trimiterea bolnavilor la radioscopie pulmonara. asistenta va putea observa modul de reactie a organismului bolnavului fata de diferite medicamente sau alimente. de a determina timpul de sangerare. ceea ce il linisteste si il face sa accepte cu incredere interventia. In cazul bolnavilor caşectici se vor lua in cansiderare si necesitatile pentru remontarea lor. depistand anumite stari alergice fata de anumiti alergeni medicamentosi sau alimentari.ca este bine ingrijit si se gaseste in siguranta.D. Eventualele tulburari ale echilibrului hidro-electrolitic sau ale proteinemiei vor fi corectate. pentru hemograma completa.L. La bolnavii trecuti de 50 de ani. Cl si K. precum si pentru determinarea proteinemiei. La cererea medicului va pregati bolnavii pentru probele functionale ale aparatului circulator si respirator. In problema explorarii capacitatii de aparare si a gradului de rezistenta a organismului. Carentele de proteine se vor restabili printr-o alimentatie corespunzatoare si prin transfuzii de plasma si de sange sau albumina umana. asistenta are sarcina de a executa recoltarile pentru examenul complet de urina. dupa tehnica obisnuita. . Hidratarea si mineralizarea organismului se vor face. coagulare si grupa sanguina. reactia V. Aportul de potasiu se poate face si pe cale bucala.. va recolta sange si pentru determinarea glicemiei si a ureei sanguine si se va ingriji de examinarea electrocardiografica a bolnavului. In preajma unei interventii mai mari se vor face recoltarile necesare si pentru determinarea concentratiei ionilor de Na.

subfebril. Inainte de interventie. In cazul operatiilor de urgenta. sau alte afectiuni intercurente. ciclul menstrual. glicemie. va fi sondat de asistenta. Se vor evita si perioadele de imbolnaviri acute supraadaugate. intrucat indicatia operatorie este mai serioasa decat pericolul izvorat din interventia executata in cursul tulburarilor supraadaugate afectiunii de baza. cunoscand ca dezechilibrul manifestat fie prin deshidratare fie prin hiperhidratare si edeme scade de o potriva rezistenta organismului. atunci stomacul se va goli prin spălătura gastrica. Daca interventia trebuie facuta de urgenta si bolnavul a mancat in ziua respectiva. Din acest motiv. Golirea intestinului gros se va face prin clisme evacuatoare sau spălături intestinale in seara zilei dinaintea intervenţiei si in dimineaţa operaţiei. La femei. In caz de stenoza pilorica se vor executa spălaturi stomacale zilnice. iar in ziua interventiei raman nemancati pentru a preveni varsaturile. tuşeşte sau prezinta alte semne ale unei boli acute supraadaugate. In seara zile dinainte operatiei. interventia nu se va face in perioada menstruala. nestiind ca trebuie sa fie operat. asistenta trebuie sa urmareasca atat pierderile cat si aportul de lichide. daca acest lucru nu este posibil. proteinemie etc. bolnavii nu mai iau decat lichide. bonavul isi goleste vezica urinara sau. interventia se executa imediat fara sa se ia in consideratie starea bolnavului.In vederea restabilirii echilibrului hidroelectrolitic. Stabilirea datei operatiei este in functie de starea bolnavului. asistenta trebuie sa raporteze imediat acest lucru medicului. daca in ziua fixata pentru interventie bonavul devine palid. încă cu câteva zile înainte de intervenţie. Capacitatea bolnavului de a suporta operatia este maxima atunci cand rezultatul examinarilor clinice si paraclinice dau valori cat mai apropiate de cele normale (tablou sanguin.). .

toaleta se va rezuma la spălarea minuţioasa a regiunii supuse intervenţiei. anestezia de bază. a narcozei. iar înainte de a-l duce in sala de operaţie. Asistenta care a îngrijit bolnavul in perioada preoperatorie. i se face o clisma evacuatoare. Îngrijirile din aceasta perioada variază după natura operaţiei. Daca starea bolnavului contraindică efectuarea toaletei generale completa la pat. Toaleta generală nu trebuie lăsată pentru ziua intervenţiei. Bolnavul .2 ore înainte de operaţie. deoarece teama lui devine maxima in ziua intervenţiei chirurgicale. însoţeşte bolnavul in sala de operaţie si rămâne lângă el pana va fi narcotizat si preluat de personalul care îl îngrijeşte pe timpul operaţiei. Bolnavul va fi imbracat in lenjerie curata. Aceasta perioada durează de la câteva zile la câteva luni. INGRIJIREA BOLNAVILOR DUPA INTERVENTII CHIRURGICALE Numim perioada postoperatorie intervalul dintre sfârşitul operaţiei si completa vindecare a bolnavului. parul i se leaga cu un batic alb de tifon sau panza. Se va acorda o deosebita importanta îndepărtării cu ajutorul unor tampoane a urmelor de murdărie din ombilicul bolnavului în special în preajma intervenţiilor abdominale. Protezele dentare vor fi îndepărtate si pastrate in bune conditii. bolnavul va fi încurajat si calmat de asistenta prin cuvinte de îmbărbătare. Somnul bolnavului din noaptea dinaintea intervenţiei trebuie asigurat cu medicamente hipnotice. ceea ce asigura o mai buna rezistenta fata de intervenţie. indicate de medic.Indiferent de interventia la care va fi supus bolnavul. căci contribuie la epuizarea fizică. starea bolnavului si după complicaţiile sau accidentele postoperatorii. i se v-a face toaleta generală cu o zi inainte de interventie. după indicaţia medicului. In vederea aducerii in sala de operaţie. Dimineaţa cu 1 ½ .

garou. încearcă sa îşi desfacă pansamentul. urinarul. în primele ore se va păstra chiar o stare de obscuritate. alcool. El nu poate fi lăsat nici un minut singur. după operaţie este bine să fie plasat într-o camera cât mai izolată. cardiotonice. Bolnavul este învelit cu grija. căci după narcoza pot sa survină complicaţii: căderea înapoi a limbii. seringa si substante medicamentoase calmante. câteva şerveţele. bila. Îngrijirea bolnavului în perioada postnarcotică În perioada postnarcotică. Funcţiile scoarţei cerebrale nefiind încă restabilite. tăviţa renala. Langa patul bolnavului se pregateste sursa de oxigen cu umidificator. plosca. Transportul bolnavului de la sala de operaţie in salon se face cu targa sau caruciorul port targa. muşama. . bolnavul va fi supravegheat. O temperatura mai ridicată produce transpiraţie ceea ce contribuie la deshidratarea bolnavului. de aceasta depinzând de multe ori nu numai rezultatul operaţiei dar si viata Pregătirea salonului şi a patului Încă din timpul operaţiei se pregăteşte salonul şi patul pentru primirea bolnavului. poate intra în agitaţie. bolnavul se poate scula. temperatura este totuşi mai scăzută faţă de cea din sala de operaţie si aceasta impune masuri de precauţie. traversa. pansament. până la revenirea completa a conştiinţei. alteori elimină conţinutul stomacal: suc gastric. punga de gheata. Câteodată bolnavul are numai greaţă şi face eforturi pentru a voma. Patul se pregăteşte cu lenjerie curata. circulaţie. asfixiere etc. Daca intervenţia s-a făcut în narcoza şi bolnavul doarme în primele ore lumina semiobscura îl va ajuta în perioada de trecere la somnul fiziologic. foarte atente. cu puţine paturi. Chiar daca coridorul de legătura este încălzit. eventual colac de cauciuc. tulburări de respiraţie.necesita in aceasta perioada o supraveghere si o îngrijire bolnavului. Pentru ai proteja sistemul nervos. eventual mucozităţi faringiene. Lumina să fie redusă şi difuză. fata va fi protejata cu tifon pentru a fi ferita de curenţii de aer si de a preîntâmpina complicaţiile pulmonare. vata. Temperatura din salon nu va depăşi 200C.

Tot ceea ce elimina bolnavul prin drenaj postural sau vărsături trebuie imediat înlăturat prin aspiraţie sau tamponare pentru a evita respirarea lor in căile respiratorii. Încă din seara zilei în care a fost operat se recomandă poziţia Fowler.Pentru a preveni pericolul de asfixie. Bolnavul este culcat cu fata in jos. sprijinit cu suluri în aceasta poziţie. In caz de anemie posthemoragica. Poziţia în decubit orizontal fiind obositoare. iar celalalt rămâne întins pentru a da mai multa stabilitate acestei poziţii. cu faţa spre lumină. iar capul se intoarce intr-o parte. Membrul inferior dinspre planul patului se flectează. se mai poate aşeză bolnavul în timpul somnului în decubit lateral. Astfel. împiedicând astfel tendinţa de alunecare a bolnavului. Sub genunchi se fixează un sul sau o perna cilindrica. la bolnavii cu escare si după intervenţii dorsale se utilizează poziţia în decubit ventral. fără pernă. Picioarele distale ale patului se pot ridica. căderea înapoi a limbii şi aspirarea mucozităţilor în trahee după anestezia generală. daca felul operaţiei o permite. fără nici un efort muscular. pentru imbunatatirea circulatiei cerebrale sau dupa unele interventii ortopedice pentru asigurarea contraextensiei se foloseste pozitia Trendelenburg. La paturile cu somiere articulate poziţia Fowler poate fi asigurată şi prin aranjarea corecta a segmentelor somierei. Supravegherea bolnavului in primele zile dupa operatie In perioada postoperatorie asistenta va supraveghea activitatea tututror organelor si aparatelor. după trezirea bolnavului el este aşezat într-o poziţie mai comoda. Aspectul general al bolnavului Asistenta va urmari aspectul general al bolnavului: culoarea fetei. Poziţia Fowler nu poate fi folosita după anumite intervenţii. pentru ca bolnavul să-şi poartă menţine membrele inferioare flectate. de multe ori bolnavul nefiind in stare sa semnaleze singur modificarile survenite in starea lui. a tegumentelor si a mucoaselor indica de multe ori . În acest fel se uşurează drenarea mucozităţilor şi eliminarea vărsăturilor. sub torace se aseaza o perna.

febra poate surveni si dupa anestezia rahidiana. junghi etc. Urina din primele 24 de ore se colecteaza notand caracteristicele ei macroscopice. Aparatul excretor In primele ore dupa operatie. In caz de dispnee sau respiratie superficiala se anunta medicul si la indicatia lui se administreaza oxigen sau medicamente adecvate. Se vor . fenomene inflamatorii. o hemoragie interna etc. In primele zile dupa interventie se intalnesc des stari subfebrile cauzate de resorbtia detritusurilor din plaga. iar la indicatia medicului si de mai multe ori. Ea va supraveghea si intretine perfecta stare de curatenie pielea prin bai partiale. revenirea pulsului la normal se face mai greu. frecventa si amplitudinea respiratiei. . Respiratia poate fi ingreunata de un pansament abdominal sau toracic prea strans. Secretiile traheobronsice vor fi indepartate prin aspiratie.complicatii postoperatorii. tuse. Dupa 6-12 ore insa se va solicita bolnavul sa-si goleasca vezica urinara in cazul in care nu s-a lasat sonda permanenta in vezica urinara. pneumonie. suprimand orice presiune exercitata asupra regiunilor predispuse si activand circulatia prin metode cunoscute. Aparatul respirator se supravegheaza stabilind timpul. pulsul filiform . pulsul bradicardic si amplu dupa interventii intracraniene indica compresiune cerebrala. dar curand dupa interventie revine la normal. Persistenta ei sau ridicarea ei treptata indica de cele mai multe ori o complicatie in evolutia postoperatorie (infectie.) Aparatul cardio-vascular Asistenta va urmari pulsul de mai multe ori pe zi. care permit interpretarea justa a cauzei ce o produce (dureri. Modificarile de puls pot semnala apartia complicatiilor: de exemplu. supuratia hematomului). Cresterea in aceste cazuri este insotita si de alte fenomene. frecventa pulsului creste si devine moale. Temperatura Temperatura se masoara de cel putin doua ori pe zi. ferind insa regiunea pansata si va lua toate masurile pentru a preveni aparitia escarelor. Datorita pierderei de sange si a narcozei. bolnavul in general nu urineaza. Dupa operatii grele si la bolnavii slabiti.

dupa De multe ori in urma interventiilor chirurgicale se instaleaza o retentie urinara. ei au de cele mai multe ori scaun spontan. caldura putand provoca o hemoragie.urmari mai departe frecventa si caracterul mictiunilor. Dupa contraindicate. greutate in regiunea epigastrica etc. Daca bolnavul are suferinte abdominale. In acest scop se poate aplica un termofor deasupra vezicii urinare sau pe regiunea perineala. se recomanda provocarea scaunului prin clisma evacuatoare. Supraveghearea pansamentului imediat ce bolnavul este adus in salon de la sala de operatie se examineaza pansamentul. s-a departat. precedata de o clisma uleioasa. Ea va urmari cu atentie restabilirea functiei tubului digestiv. Daca bolnavul nu poate urina spontan. functiile digestive se restabilesc in a doua zi dupa interventie si se manifesta prin eliminarea spontana de gaze. Frecventa si caracterul scaunului se noteaza in foaia de temperatura a bolnavului. In general. semne de iritatie peritoneala. se va putea schimba pozitia bolnavului. Daca s-a largit. Aparatul digestiv Asistenta va supraveghea si ingriji bolnavul in timpul varsaturilor. Primul scaun spontan are loc in general in a treia zi. Asistenta trebuie sa supravegheze aspectul limbii. dureri. in special interventii asupra rinichilor si a cailor urinare. care prin vasodilatatie locala produsa si actiunea antispastica usureaza deschiderea sfincterului vezical. Intarzierea eliminarii gazelor provoaca balonari si dureri abdominale. Sa va avea grija ca termoforul sa nu se puna in apropierea plagii operatorii. mucoaselor bucale si abdomenul bolnavului. in aceste cazuri se introduce in rect tubul de gaze sterilizat prin fierbere si uns cu o substanta lubrefianta. Va urmari daca are sughituri. interventia pe intestinul gros clismele sunt in general . la 12 ore se provoaca mictiunea. Retentia urinara fiind uneori provocata sau favorizata si de neobisnuita de a urina in pozitie culcat. La bolnavii mobilizati precoce functia digestiva se restabileste mai repede.

pentru identificarea germenilor si antibiograma. tegumentele din jur si secretiile existente. bolnavul sufera dureri postoperatorii. . Pentru combaterea durerii se va folosi un complex de masuri tinand seama de factorii etiologici care au provocat-o. Cand exsudatia scade. daca pansamentul nu s-a udat de puroi sau urina etc. astfel se va recurge la: . Dupa operatii aseptice daca pansamentul ramane uscat si bolnavul nu prezinta dureri locale sau febra.linistirea bolnavului. felul interventiei.asezarea lui in pozitii de menajare a punctelor dureroase. Intesitatea este in raport cu locul. Combaterea durerilor postoperatori si ridicarea moralului bolnavului O atentie deosebita trebuie acordata supravegherii si menajarii sistemului nervos al bolnavului. . In cazul pansamentului compresiv se verifica circulatia regiunilor subiacente si invecinate. Se controleaza de mai multe ori pe zi plaga daca nu sangereaza.el va fi intarit cu o fasa noua suprapusa. La nevoie se fac recoltari pentru insamantari pe medii de cultura. fara sa se desfaca cel aplicat in sala de operatie. Daca plaga supureaza. pentru a evita ischemia regiunii din cauza tulbularilor de circulatie. precum si cu tipul de activitate nervoasa superioara a bolnavului. cand se scot si firele de sutura. . Daca mai jos de regiunea lezata apar edeme sau cianoza se va largi pansamentul. Durerile cele mai intense apar in primele 24 de ore dupa interventie. . el va fi desfacut numai dupa 6 sau 7 zile. dureri) si generale (febra) pe care le prezinta bolnavul. Cu ocazia schimbarii pansamentelor se va lucra cu grija si cu blandete pentru a evita provocareaa durerilor inutile. ajungand la intensitate maxima noaptea dupa care se diminueaza treptat si dispar in curs de 36-48 de ore. Se examineaza plaga. care are rolul primordial in coordonarea activitatii tuturor organelor. Datorita traumatismului operator. frecventa schimbarii pansamentului se va face in raport cu semnele locale (exsudate.utilizarea agentilor fizici si mecanici. pansamentele se pot face la intervale mai mari.

la indicatia medicului calmante injectabile. Punga cu gheata trebuie aplicata cu precautie bine izolata de tegumente prin prosoape si bine inchisa pentru a nu uda pansamentul. Emotiile si enervarile de orice fel trebuie in orice caz evitate. In combaterea durerilor postoperatorii un rol important il are repausul plagii operatorii care se asigura printr-o buna pozitie a bolnavului in pat favorizand circulatia in tesuturi si evitand compresiunea terminatiilor nervoase. Linistirea bolnavului are o importanta foarte mare in primele zile. cand durerea postoperatorie este mai violenta se poate administra bolnavului. Bolnavii suporta cu greu durerile si sufera din cauza fricii de durere si neliniste pentru reusita interventiei. Acesti bolnavi vor fi supravegheati cu atentie si mai mare. atentand la starea de neliniste si inbunatatindu-i dispozitia. si aceasta convingere va exercita cea mai calmanta influenta asupra scoartei sale cerebrale. in liniste si in intuneric. Persoanele agitate. Pe langa diminuarea durerii. dupa caz. prin interzicerea vizitelor sau invers admiterea lor si favorizarea lor.tratamentul medicamentos calmant. Administrarea medicamentelor hipnotice si calmante exclude si insomnia postoperatorie. supravegherea permanenta. Ingrijirea atenta serioasa. asupra modului de evolutie si de regresare treptata a durerilor in perioada postoperatorie vor avea efect pozitiv asupra starii sale.. reducand deci pericolul de hemoragie. nelinistite. atat de frecventa in primele zile dupa interventie administrarea . cu sistem nervos labil se tin in inhibitie curativa de protectie cu ajutorul substantelor medicamentoase. micsoreaza prin vasoconstrictie afluxul de ssange spre plaga operatorie. In acest scop trebuie sa se incerce si schimbarea mediului in care se gaseste bolnavul. Bolnavul trebuie sa se convinga ca se va vindeca. In primele zile. lamurirea bolnavului. Dintre agentii fizici frigul aplicat local sub forma de punga cu gheata are o actiune buna asupra durerilor localizate.

Daca bolnavul prezinta varsaturi. Calea fiziologica este cea bucala. Senzatia de sete va fi potolita prin stergerea buzelor si a limbii cu un tifon ud sau prin clatirea cavitatii bucale cu apa. Indiferent de felul operatiilor se va evita regimul de foame prelungit. Cand alimentarea bolnvilor pe cale bucala nu este posibila. ceai cu lamaie. se pot administra apa. In urma miscarilor. Pentru restabilirea echilibrului hidric se vor da bolnavului lichide in cantitate suficienta pe cale parenterala. schimbarile nutritive sunt mai active. nu se permite ingerarea lichidelor. lapte apoi se continua cu supe strecurate. Dupa a 6-a zi se poate trece la alimentatia normala. peristaltismul intestinal si functia excretoare se inbunatatesc. La intocmirea dietei se va tine cont de felul operatiei. pe cale rectala sau daca este posibil per os dupa indicatia medicului. cate o inghititura la 10-15 minute. si alte alimente semilichide: gris cu lapte etc. Pe langa aceasta. limonada. Mobilizarea bolnavului trebuie facuta cat mai curand. In general alimentatia se incepe cu lichide: ceai. Alimentatia bolnavilor in perioada postoperatorie va fi strict individualizata . de starea generala a bonavului si de felul anesteziei. apa minerala. bolnavii devin mai increzatori in fortele proprii si in vindecarea lor. ventilatia pulmonara se intensifica si se pune in miscare intreaga musculatura. se va continua prin perfuzii intravenoase. daca s-a restabilit functia digestiva si tranzitul intestinal s-a normalizat se poate da piureuri de cartofi. circulatia sanguina devine mai activa. . zeama de fructe. zeama de fructe in cantitati mici si repetate. pentru ca bolnavul sa nu se obisnuiasca cu ele. Rehidratarea si alimentarea bolnavului Din cauza pierderii de lichide din timpul interventie si restrictie de alimentatie. bolnavul prezinta o intensa senzatie de sete. daca bolnavul nu varsa.lor se intrerupe insa de indata ce este posibil. Incepand din a 3-a zi. de legume.

Bolnavii care au fost operati sub anestezie locala pot fi mobilizati imediat dupa interventie. admitandu-le sa mearga pe picioare in salon. pneumoniile hipostatice. transportandu-i cu caruciorul. Bolnavul isi va misca membrele inferioare si va schimba pozitia in pat cu fereastra deschisa va executa exercitii de respiratie. Dupa interventii obisnuite in narcoza fara drenaj si fara complicatii. escarele. insotiti de un brancardier sau de asistenta. daca bolnavul nu se poate ridica. Prin mobilizare precoce se pot evita multe complicatii tardive ca trombozele venoase. Daca le este frica sau prezinta tulburari de echilibru nu se va insista. . mobilizarea se poate incepe din prima zi dupa operatie. se va incepe mobilizarea lui in pat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful