You are on page 1of 3
Petric Viorel An III B Imagine Montajul video De-a lungul istoriei cinematografului, montajul constituie elementul cel mai specific al limbajului filmic, realizând organizarea planurilor unui film în anumite condiţii de ordonare şi de durată şi anume în timpul şi spaţiul virtual al filmului . Primul montaj de film îl realizează Louis Lumière prin unirea a patru filme cu durata de un minut despre activitatea pompierilor (ieșirea cu pompa, punerea în baterie, atacul focului și salvarea). Montajul creează imagini inedite din punct de vedere artistic, tocmai prin stabilirea asociaţilor de idei, opoziţiilor sau relaţiilor de cauzalitate. Există o serie de aspecte caracteristice montajului cum ar fi: mişcarea, fluiditatea ritmului, timpul şi spaţiul. In primul rând, montajul este un creator al mişcării, în sensul larg al cuvântului. Fiecare imagine a unui film prezintă un moment static al lumii înconjurătoare, dar succesiunea mai multor imagini cu conţinut static creează mişcarea. In al doilea rând, montajul este creatorul ritmului. Pentru a defini rolul dramatic al montajului, trebuie scos în evidenţă mai întâi caracterul său creator. Prin forta sa, montajul are posibilitatea de a exprima un sentiment si o idee, nemaifiind uneori un mijloc, ci un scop. Montajul actioneaza prin amplorea si tonalitatea lui. Aceasta se manifesta prin crearea unui efect important,ritmul,determinat mai ales de organizarea succesiunii planurilor in timp si nu atit de dinamismul planurilor in sine. In legatura cu aceasta, Bresson spunea: “exista filme in care toata lumea alearga si care sunt totusi lente”. Montajul nu poate fi prin definite obiectivist. El urmareste nu numai logica evenimentelor, dar si intentiile ideatice ale creatorului. Lumiere fiind primul om care realizeaza montajul, termenul de montaj provine din limba franceză, însemnând acţiunea de asamblare a părţilor ce compun un întreg, adică alăturarea prin tăiere şi apoi lipirea fragmentelor. In practică, munca monteurului constă în: stabilirea ordinei secvenţelor, aşa cum este indicat în decupaj; crearea unui echilibru între diferite secvenţe şi între diferite planuri ale aceleaşi secvenţe, pentru a asigura ritmul ansamblului filmului. In acest sens montajul teoretic trebuie susţinut în mod practic prin vizionări la masa de montaj. Astfel vom remarca că montajul nu constă numai într-o simplă juxtapunere a unor fragmente de film, el neputând exista cu adevărat decât dacă creează un conflict, un şoc între imagini. La inceputuri, mari cineasti au analizat elemntele fundamentale ale montajului, ajungand la concluzia ca ritmul pe care il da ansamblul filmului, este sufletul operei cinemtaografice de asemenea cadenta da un echilibru de proportii ce structureaza filmul si nu in ultimul rand legatura dintre cinema si muzica, legatura care reda, creeaza emotia. O naratiune cinematografica cuprinde momente de traire dramatica mai intensa, si atunci planurile pot fi mai lungi. In cazul filmelor de actiune, cadrele vor fi mai scurte. Regizorul si monteurul sunt stapanii duratei si sunt singurii care pot modela lungimea planurilor si a secventelor filmului. Planul foarte scurt poate avea consecinte de genul: ruperea intentionata a continuitatii folosind flash-urile, realizarea unui soc brusc si neasteptat sau prevedrea unei suite de evenimente. 1 Sunt cazuri in care un plan poate dura mai multe minute, cand un personaj isi aminteste mai multe evenimente din viata cuprinse intr-un singur plan si urmeaza sa ia hotarare decisiva, cadrele de acest gen se executa cu o miscare complexa de aparat care de fapt transforma planul in secventa (montaj in cadru). Montajul nu consta prin simpla juxtapunere a unor fragmente de film, el nu exista cu adevarat decat daca creeaza un conflict, un soc intre doua imagini. Socul acesta este cel ce da de fapt dinamismul filmului.Montajul poate avea mai multe posibilitati de expresie: paralel, prin antiteza, prin analogie, prin sincronism, laitmotiv, poetic, metaforic, subiectiv, formal . Montajul realizat pe baza principiilor de decupaj se face in functie de lungimea planurilor referindu-se la bucati lungi unde cadrele sunt lipite unul de celalalt si au o lungime detul de mare, bucati scurte,combinarea de planuri lungi cu planuri scurte. Sunt mai multe tipuri de montaj cum ar fi cel mentionat mai sus (montajul realizat pe baza principiilor de decupaj), montajul relizat pe baza relatiilor de timp, realizat pe baza relatiilor de spatiu, relatiilor de continut. Prin forta sa, montajul are posbilitatea de a exprima un sentiment si o idee, devenind uneori din mijloc un scop. El tinde sa produca intreruperi in mintea spectatorului, prin sectionarea filmului in planuri si secvente, obligandu-l astfel sa urmareasca actiunea prin confruntarea planurilor si scotind in relief ideea lansata de creator. Pentru a defini rolul dramatic al montajului, trebuie scos in evidenta sensul creator al acestuia. Functiile creatoare ale montajului pot fi astfel definite: - crearea miscarii - crearea ritmului - crearea ideii Principala justificare psihologica a montajului, ca metoda de reprezentare a lumii fizica din jurul nostru, consta in faptul ca el reproduce acest procesmintal, prin care o imagine vizuala succeed alteia, pe masura ce atentia noastr este atrasa catre un punct sau altul din mediul inconjurator. Cinematograful, reproducand miscarea, ne da o replica reala a ceea ce vedem, iar montajul reproduce felul in care vedem acel lucru, in mod normal. Intr-un film, legatura dintre planuri este determinate fie de dinamismul mental: tensiunea psihologica, fie dinamismul vizual: miscarea. De aceea, monteurul, care realizeaza in mod practice toate aceste racorduri, trebuie sa tina cont ca fiecare cadru sa fie: pregatit, declansat, gandit in vederea alaturarii cu urmatorul cadru. Notiunea de imagine in fil contine cateva elemente esentiale: cadrul, compozitia, lumina, culoarea, miscarea aparatului. In multe filme, aparatul isi pastreaza impersonalitatea, ramanind un simplu inregistrator pe pelicula, adica este martos al unor evenimente de care ramane strain. Imaginea cinematografica prezinta un mare avantaj fata de pictura, prin aceea ca reda miscarea, apropiindu-se astfel de realitatea zilnica a vietii. Pentru a se putea stabili unele marimi ale scenei filmate, tehnicienii sa poata face diferenta intre scene, tinand cont de marimea personajelor principale intr-un cadru, intr-un plan perpendicular pe axa aparatului de filmare, denumirea de plan cinematografic.Ele sunt impartite in urmatoarele categorii: plan de ansamblu (P. Ans), plan general (P.G.), plan intreg(P.I.), plan apropiat sau plan american (P.A.), plan mediu (P.M.), primplan (P.P.), grosplan (G.P.), plan detaliu (P.D.). Prin miscarea aparatului de filmar se poate realiza apropierea, indepartarea, inaltarea sau coborarea acestuia fata de obiectul filmat, ceea ce inseamna ca poate fi obtinuta schimbarea unghiului de vedere chiar in timpul filmarii, fara a afecta continuitatea imaginii. 2