You are on page 1of 25

Raport special

Cele mai importante 10 greşeli de evitat în managementul financiar

Raport special Cele mai importante 10 greseli de evitat in managementul financiar © 2012 RENTROP & STRATON Autor: Irinel Ion Manager produs: Raluca Bajan Manager Centru de Profit: Andreea Micu Director Divizie Editorială: Răzvan Tanase Lucrare editată de: RENTROP & STRATON Grup de Editură si Consultantă în Afaceri (recunoscut CNCSIS conform Deciziei nr. 284/2007) Presedinte: George Straton Director General: Florin Câmpeanu Director Creatie – Productie: Cristina Straton Director Economic: Mariana Netoiu Serviciul Clienti Tel.: 021.209.45.45 Fax: 021.408.28.99 E-mail: info@rs.ro Puteti consulta si celelalte lucrări editate de RENTROP & STRATON la www.rs.ro

Toate drepturile rezervate. Nicio parte din acest material nu poate fi reprodusă, arhivată sau transmisă sub nicio formă si prin niciun fel de mijloace, mecanice sau electronice, fotocopiere, înregistrare audio sau video, fără permisiunea în scris din partea editorului. Autorii sau editorii nu sunt responsabili pentru nicio pierdere ocazionată vreunei persoane fizice sau juridice care actionează sau se abtine de la actiuni ca urmare a citirii materialelor publicate în această lucrare.

1

− Profit net (Net profit) reprezinta profitul net dupa deducerea impozitului pe profit si a ajustarilor pentru activitatile extraordinare (in unele tari). in diverse tari existand notiuni si definitii distincte cu privire la profit. care se calculeaza ca diferenta dintre marja bruta si toate cheltuielile operationale. 2 . Profitul obtinut. recunoasterea si capitalizarea activelor necorporale precum goodwill-ul. Mai este cunoscut sub denumirea de profit inainte de dobanzi si taxe (earnings before interest and taxes) si defineste surplusul generat de activitatea operationala (de exploatare). − Profit brut (Profit before taxes). In costul bunurilor si a serviciilor se includ doar o parte a cheltuielilor inregistrate de catre o companie si anume cheltuielile directe si o parte din cheltuielile indirecte. adica cele care pot fi alocate in mod direct bunurilor sau serviciilor vandute. numarul acestora fiind considerabil. Astfel. dintre care profitul are abia un rol subsidiar. putem vorbi despre: − Marja bruta (Gross margin). de la tara la tara si chiar de la companie la companie. Masurile cu privire la profit descrise anterior au dezavantajul lipsei de comparabilitate dintre diverse companii situate in special in tari diferite. de regula. − Profit operational (Operating profit). masurat ca diferenta dintre veniturile si cheltuielile inregistrate de catre o companie are rolul de a mssura performanta obtinuta de catre o companie in decursul unei perioade. metoda de gestiune a stocurilor. care se calculeaza ca diferenta dintre veniturile provenite din vanzarea bunurilor si a serviciilor si costul acestora. recunoasterea cheltuielilor aferente activelor depreciate etc. deoarece politicile si procedurile contabile folosite difera. in cazul unei cresteri a profitabilitatii putand concluziona ca deciziile luate de catre management au fost adecvate Corect: analiza rentabilitatii unei companii trebuie sa fie axata in mod necesar pe masurarea unui set de indicatori.Cele mai importante 10 greseli de evitat in managementul financiar STUDIU DE CAZ 1 Greseala: Evaluarea deciziilor manageriale asupra rentabilitatii unei companii poate fi masurata prin compararea profiturilor obtinute in decursul a doua perioade. rezultatele contabile obtinute sunt influentate de politica de amortizare a imobilizarilor. care reprezinta profitul realizat inainte de impozitare (taxe) si dupa scaderea cheltuielilor cu dobanzile (aferente capitalului pus la dispozitie de institutiile financiare). Astfel. In practica exista mai multe masuri ale profitului.

Ei sunt interesati de marimea datoriilor. Creditorii sunt interesati si de structura financiara a intreprinderii. deoarece ei investesc capitaluri supuse la riscuri. posibilitatea de rambursare. capacitatea de autofinantare a intreprinderii. Actionarii – particulari sau intreprinderi – sunt direct interesati in cresterea valorii intreprinderii. care prezinta gradul de risc prin levierul financiar (adica raportul dintre datorii si capitalurile proprii). a costului acestora. costul capitalurilor furnizate de catre actionari nu este prezentat in mod explicit in cadrul situatiilor financiare si a contului de profit si pierdere. In schimb. precum si de rentabilitatea si utilitatea imprumutului acordat. Spre exemplu. creditorii sunt interesati de lichiditatea intreprinderii. 3 . profitul net dupa deducerea cheltuielilor cu dobanda si a taxelor este influentat de modalitatea de finantare (mixul de capital) folosit de catre fiecare companie si de politica fiscala din zona in care compania activeaza. fiind interesati in principal de necesarul de fond de rulment sau capital de lucru pentru a face fata nevoilor de lichiditati generate de procesul de exploatare. Astfel. Remunerarea actionarilor este constituita prin dividende si plus-valoarea creata de intreprindere. pe termen scurt. Pentru a efectua o analiza relevanta asupra performantelor realizate de catre o companie. Modul de abordare a performantelor bazat strict pe analiza profitabilitatii inregistrate s-a dovedit limitat. este necesar sa luam in considerare si costul capitalurilor furnizate de catre actionari. Pentru a determina acest cost avem nevoie de informatii suplimentare pe care nu le regasim de regula in situatiile financiare ale unei companii. chiar daca este evident faptul ca si aceste fonduri puse la dispozitie de catre actionari au un cost. Astfel. creditorii trebuie sa se asigure de solvabilitatea si rentabilitatea intreprinderii. analiza performantelor unei companii nu trebuie sa se limiteaze numai la date financiare. iar rezultatele analizei sunt integrate in modele financiare. ceea ce a impus un sistem de tratare a informatiei apt sa ofere managerului datele necesare si relevante adoptarii deciziilor financiare. adica de capacitatea acesteia de a face fata scadentelor pe termen scurt. ci inglobeaza si informatii economice si cu privire la mediul concurential. costul capitalurilor atrase de catre o companie de la furnizorii externi de capitaluri sunt prezentate transparent in cadrul contului de profit si pierdere al unei companii. Pe termen lung. de mixul capitalurilor folosite in derularea activitatilor curente. Structura capitalurilor atrase de catre o companie influenteaza in mod direct si costul acestora. prin intermediul cheltuielilor cu dobanzile. si asta deoarece profitul nu include si o dimensiune de remunerare a capitalurilor puse la dispozitie de catre actionari. Masurile contabile ale profitului sunt considerate de catre multi analisti economici a avea o relevanta mai insemnata pentru banci si alte institutii finantatoare decat pentru o companie. necesare elaborarii previziunilor. de care depinde plata dobanzilor si rambursarea datoriilor.In plus.

capacitatea de autofinantare si rentabilitatea investitiilor. Cu toate acestea.H.Shapiro) considera ca actiunile au o valoare egala cu valoarea actuala a fluxurilor dividendelor estimate. Franco Modigliani. E. doua companii cu performante operationale aproape similare.000 investitiilor 24. valoarea actiunilor este dependenta de profit. investitorii procedeaza la o evaluare a rentabilitatii sperate de intreprindere. Teoria de baza consta in faptul ca. fiind interesati atat in perspectiva castigurilor viitoare (beneficiul pe actiune si plus-valoarea in capital).000 60.250 6. Firma A 100. fiind interesati in indatorarea acesteia. structura similara a cheltuielilor si credite contractate egale) pot avea masuri ale profiturilor obtinute foarte diferite.800 Indicator P&L Venituri vanzari Costul bunurilor vandute Marja bruta Cheltuieli operationale Profit operational (PBIT) Costuri de finantare (dobanzi) Profit brut Impozit pe profit Profit net Dupa cum se poate observa din tabelul de mai jos. depreciation & amortization). in timp ce alti autori (M. a costurilor legate de insolventa si de asimetria informationala. evaluarea unei afaceri sau a unui proiect de investitii exclusiv pe baza indicatorilor din contul de rezultate este fundamental eronata deoarece nu surprinde dimensiunea efortului necesar pentru obtinerea acestor rezultate (adica a resurselor angajate).000 diferente intre politica de amortizare a 21.000 costul finantarii este de 12% pentru A si 8% 4. in contextul unei piete eficiente. CMP. tocmai pentru faptul ca nu incorporeaza elemente sensibile precum dobanzile si taxele platite sau amortizarea care este dependenta de politica fiecarei companii. In practica. valoarea unei firme nu este afectata de 1 4 . in absenta taxelor. Merton Miller au pus bazele teoriei moderne cu privire la structura capitalului. cat si in rentabilitatea imediata prin studiul politicii dividendelor si al riscului in vederea orientarii spre titlurile avantajoase.000 6.200 25% firma A versus 16% firma B 16. independent de dividende.000 Firma A foloseste met.000 2. ca urmare a unor diferente existente la nivelul politicilor contabile sau a nivelului dobanzilor si taxelor platite.In conceptia unor autori (F.Miller1).000 40. taxes.000 pentru B 20.Gordon.750 Firma B Observatii 100.000 15. Cel mai relevant indicator de tip P&L (pentru analiza performantei) este EBITDA (earnings before interest. care activeaza in cadrul aceleiasi industrii (cu acelasi volum al volumelor comercializate. iar firma B 55.000 9.000 3. Actionarii actuali si cei potentiali urmaresc sectorul de activitate al intreprinderii si locul pe care aceasta il ocupa.000 25.000 FIFO 45.Modigliani si M.

spatiu sau cu valori standard acceptate sau elaborate de organisme de specialitate si pot fi: 1) Rata rentabilitatii resurselor consumate: 2) Rata rentabilitatii veniturilor: 5 . rata rentabilitatii resurselor consumate.) sau un "stoc" (capital propriu. rata rentabilitatii se determina pe baza datelor din contul de rezultat. rata rentabilitatii economice si rata rentabilitatii financiare. Inclusa in categoria indicatorilor de eficienta. prin ele insele caracterizeaza insuficient gradul de rentabilitate al intreprinderii. indicatorii furnizati in cadrul contului de profit si pierdere ofera informatii cu privire la anumite masuri ale profitabilitatii care includ diverse componente ale veniturilor si cheltuielilor inregistrate de catre o companie.efort. Rata de rentabilitate reprezinta un raport intre un indicator de rezultate (o masura a profitului) si un indicator care reflecta un flux de activitate (cifra de afaceri neta. resurse consumate etc. prin raportarea unui rezultat (marja comerciala. rentabilitati slabe cu marje mari. Numai raportand beneficiul la costuri se poate stabili gradul de rentabilitate al fiecarei intreprinderi si eficienta activitatii desfasurate. Marjele.STUDIU DE CAZ 2 Greseala: Masurarea performantelor obtinute se bazeaza exclusiv pe indicatorii furnizati prin intermediul contului de profit si pierdere Corect: o analiza fundamentata a performantelor obtinute trebuie sa aiba in vedere atat informatiile obtinute din contul de profit si pierdere. Aceste rate de rentabilitate au valente informationale diferite si oglindesc multiplele laturi ale activitatii economico-financiare ale firmei. active totale etc). cat si informatiile cu privire la situatia activelor si datoriilor si evolutia acestora in timp. ca urmare a unor costuri diferite. in functie de factorii raportului efect . rata rentabilitatii activelor (exprima profitul obtinut pe fiecare resursa consumata) etc. Numai ratele caracterizeaza real gradul de rentabilitate. deoarece pot exista companii foarte rentabile cu marje mici si invers. cifra de afaceri. Principalele rate de rentabilitate operationale in analiza financiara a firmei sunt: rata rentabilitatii comerciale. Privite in marimi absolute. aceste masuri nu sunt foarte relevante. Calculate in mai multe variante. cum ar fi rata rentabilitatii vanzarilor sau rentabilitatea cifrei de afaceri (exprima profitul obtinut pe fiecare unitate de vanzari). rezultatul din exploatare. Rata rentabilitatii caracterizeaza gradul de rentabilitate. ratele de rentabilitate servesc la efectuarea comparatiilor in timp. sau din bilant. rezultatul exercitiului) la un indicator de efort (costuri. de aceea au fost dezvoltati anumiti indicatori de performanta care surprind dimensiunea performantelor raportata la volumul de business generat (fluxul de activitate). exprimand in modul cel mai sintetic eficienta cheltuielilor sau a utilizarii capitalurilor. capital propriu). singurul care diferentiaza intreprinderi cu acelasi beneficiu dar cu rentabilitati diferite. Dupa cum am vazut la punctul 1. capital investit.

care compara beneficiul cu un factor partial dependent de efortul propriu (CA). al ratelor de rentabilitate este.Rata rentabilitatii resurselor consumate (Rc) compara beneficiul (efectul) cu efortul propriu reflectat in costuri sau capitalul investit. indicand profitabilitatea acesteia. trebuie realizate comparatii ale nivelului inregistrat de catre acesti indicatori in timp. fie prin modificarea preturilor de vanzare sau prin diminuarea reducerilor comerciale acordate partenerilor. foarte important. da expresie politicii comerciale a intreprinderii. Trendul indicatorilor. 6 . Pentru a surprinde in mod coerent evolutia unei afaceri. trebuie luate masuri de corectie a acestei evolutii. Pe baza trendului de evolutie observat se pot lua masurile necesare pentru corectarea evolutiei pe baza obiectivelor urmarite. Astfel. daca marja comerciala obtinuta (exprimata ca raport intre marja comerciala si cifra de afaceri) cunoaste o tendinta descrescatoare. de asemenea. iar rata rentabilitatii veniturilor (Rv).

In concluzie. deoarece dispersia asteptata a rezultatelor. cu siguranta randamentul pe care il vor solicita actionarii companiei. este gresit sa pornim de la premisa ca rentabilitatea sau randamentul solicitat de catre investitori este acelasi pentru toate proiectele de investitii derulate de catre o companie si spre exemplu sa folosim rata dobanzii pe care o plateste o companie pentru finantarile contractate de la banca drept randament asteptat pentru evaluarea proiectelor de investitii viitoare. investitorii pot aprecia noua activitate mai riscanta si ca atare pot solicita un randament superior pentru resursele care vor fi angajate in acest proiect. Reebok etc.STUDIU DE CAZ 3 Greseala: Actionarii unei companii isi asuma acelasi risc pentru toate investiile efectuate in cadrul unei companii Corect: riscurile asumate sunt determinate de incertitudinea care planeaza asupra rezultatelor diverselor proiecte de investitii. sau pot in egala masura considera comercializarea aceastor produse ca fiind similara din punct de vedere al riscului implicat cu alte produse comercializate de catre companie si ca atare nu vor solicita o marja aditionala de rentabilitate In schimb. fata de celelalte activitati ale companiei. 7 . cat si furnizorii externi de capitaluri. O firma poate fi privita ca un ansamblu de activitati sau proiecte. si ca atare randamentele solicitate de catre investitori pentru resursele angajate in aceste proiecte pot fi diferite. daca firma Adidas se decide sa investeasca intr-un proiect care presupune constructia unor centrale eoliene intr-o tara din Orientul Indepartat. cum ar fi institutiile bancare sau fondurile de investitii pentru o astfel de investitie va fi unul superior. Sa luam spre exemplu cazul unei companii care se ocupa cu fabricarea de articole sportive cum este cazul firmelor Adidas. Nike. ca masura a riscului estimat va fi superioara. Daca una dintre aceste firme doreste de lanseze un nou proiect pentru fabricarea unor articole sportive destinate unui segment distinct de piata. fiecare dintre acestea avand riscuri diferite. cum ar fi echipamentele pentru practicarea alpinismului.

garantii etc. − Modificarea cursului de schimb valutar. De fapt. − Provizioane pentru bad debts. avand in vedere printre altele: − Provizioane pentru riscuri si cheltuieli aferente garantiilor acordate clientilor. cel mai dificil lucru in legatura cu realizarea unui buget sau a unei previziuni financiare o constituie incertitudinea.STUDIU DE CAZ 4 Greseala: Nu luam in calcul decat elementele care pot fi previzionate cu certitudine Corect: in realizarea oricarui buget trebuie estimate proiectiile cu privire la diverse provizioane pentru activitatea viitoare. Am avea de-a face cu o realitate viitoare.. Toate cheltuielile asteptate trebuie incluse si estimate in mod corespunzator. − Alte riscuri care se pot concretiza in cheltuieli pentru firma. In lipsa incertitudinii lucururile ar putea fi estimate foarte exact. Pentru ca proiectiile noastre sa fie cat mai aproape de realitate. trebuie sa luam in considerare orice deviatii asteptate fata de rezultatele asteptate. clienti incerti. − Evolutia factorilor macroeconomici si a regimului fiscal aplicabil domeniului de activitate in care o firma isi desfasoara activitatea. fata de care nu ar exista variatii. litigii comerciale etc. Faptul ca vorbim despre o previziune implica in mod indirect un element de incertitudine. determinate in mod realist pe baza experientei anterioare. pe baza realizarilor din perioadele trecute si a asteptarilor viitoare. 8 . − Evolutia mediului concurential si aparitia unor firme/produse concurente. Orice estimare sau previziune implica un element de incertitudine.

De obicei. managementul superior si alte categorii de stakeholderi majori. tinand cont atat de cultura firmei. − Strategia vizeaza perioade viitoare din viata firmei. rata de rentabilitate a capitalurilor investite. termenele si avantajul competitiv. atentie. cel mai adesea 3 . componentele majore ale strategiei organizationale sunt: misiunea. in vederea obtinerii avantajului competitiv. profitul. realizarea unor scopuri bine precizate. Prin strategie se are in vedere prefigurarea unui comportament competitiv pentru organizatie pe termen lung. Strategia se bazeaza pe abordarea corelativa a organizatiei si mediului in care isi desfasoara activitatea si reflecta. Prin strategie se desemneaza ansamblul obiectivelor majore ale organizatiei pe termen lung. cu toata gama consecintelor in procesul operationalizarii. principalele modalitati de realizare. Obiectivele economice sintetizeaza si cuantifica scopurile avute in vedere pe termen lung. Continutul strategiei se rezuma la elementele esentiale. Trasaturile definitorii ale strategiei sunt urmatoarele: − Intotdeauna strategia are in vedere. parti importante ale acesteia. Intr-o alta acceptiune. intr-o anumita masura. 9 . valoarea actiunii. obiectivele fundamentale. interesele cel putin ale unei parti a stakeholderilor.STUDIU DE CAZ 5 Greseala: Focus-ul unei firme trebuie sa aiba in vedere planificarea financiara pe termen scurt Corect: pe termen lung acest lucru poate fi daunator deoarece rezultatele pe termen lung pot fi sacrificate de dragul rezultatelor curente. prin care se poate asigura atingerea unui anumit obiectiv. cifra de afaceri.5 ani de aici si gradul ridicat de risc si incertitudinea care i se asociaza. calitatea produselor si serviciilor. aceasta reflectand cultura organizatiei. Cele mai frecvente obiective economice se refera la: castigul pe actiune. optiunile strategice. potrivit misiunii organizatiei. cat si de evolutiile contextuale. Obiectivele fundamentale desemneaza acele obiective ce au in vedere orizonturi indelungate.5 ani si care se refera la ansamblul activitatilor firmei sau la componente majore ale acesteia si care din punct de vedere al continutului. potrivit caruia exista mai multe modalitati sau combinatii de resurse si actiuni. productivitatea muncii. bonusurile acordate managementului pot fi un “incentive” in acest sens. cota de piata. resursele. specificate sub forma de misiune si obiective. la baza abordarii strategiei se afla principiul echifinalitatii. in mod explicit si implicit. se divizeaza in doua categorii: economice si sociale. − Sfera de cuprindere a strategiei este organizatia in ansamblul sau. concentrandu-se asupra evolutiilor majore ale firmei. rata profitului. de proprietar. impreuna cu resursele alocate. de regula 3 . indiferent ca acestea reprezinta sau nu schimbari fata de perioada anterioara.

tinand cont de particularitatile si evolutiile specifice precedentelor componente ale strategiei. satisfacerea clientilor prin calitatea. marimea resurselor necesare firmelor se amplifica substantial. Termenele strategice delimiteaza perioada de operationalizare a strategiei. Este foarte importanta dimensionarea lor rationala din punct de vedere economic. si cel mai frecvent. are ca efect o blocare inutila a unor disponibilitati. precizand. de regula. In vederea atingerii obiectivelor economice prevazute in cadrul strategiilor. Al doilea.Obiectivele sociale sunt mai putin frecvente in strategiile firmelor. De o foarte mare utilitate se dovedeste apelarea la tehnici de actualizare. este subdimensionarea acestora. cat si pentru optiunile strategice incorporate. Prima categorie de fonduri asigura resursele necesare desfasurarii activitatilor curente. Toate acestea pledeaza pentru o rigurozitate crescuta in dimensionarea si structurarea resurselor. o atentie majora trebuie acordata sincronizarii termenelor stabilite pentru optiunile strategice si ansamblul firmei. Primul. determinate de progresele tehnice substantiale. cu privire la piata. supradimensionarea fondurilor circulante. permanentizarea furnizorilor in schimbul oferirii de produse de calitate. fie ca vorbim de necesarul de capital de lucru sau de fondurile pentru investitii. durabilitatea. Etapele de elaborare a strategiei unei firme sunt descrise schematic prin fluxul de activitati prezentat mai jos: 10 . flexibilitatea si pretul produselor si serviciilor oferite. dar cu tendinta de crestere rapida in ultimul deceniu. ceea ce genereaza absenta lichiditatilor si un grad prea ridicat de indatorare la banci (in situatia in care acestea sunt dispuse sa-si asume riscul de a finanta compania). schimbandu-le destinatia. Doua sunt pericolele majore ce intervin. care dau o mai mare siguranta in ceea ce priveste rationalitatea economica a termenelor previzionate atat pentru strategie in ansamblu. caracteristice ultimelor decenii. momentul declansarii si finalizarii optiunilor strategice majore. In conditiile cresterii intensitatii activitatilor economice. Aceste obiective se pot referi la: controlul poluarii. la preturi accesibile si la termenele convenite. salarizarea si conditiile de munca ale salariatilor. productie si manageriale. cooperarea cu autoritatile. trebuie dimensionate in mod corespunzator resursele necesare pentru realizarea acestora. pe baza unor analize financiare complexe si minutioase. care pot fi utilizate cu o eficacitate sporita. In acest context. mai ales pentru firmele de dimensiuni mari si mijlocii.

managerii pot lua decizii care sa aibe drept rezultat cresterea performantelor atinse pe termen scurt. de regula 1 an de zile. Principala problema a unei astfel de abordari este faptul ca se pierd din vedere aspecte care pot sa influenteze in mod semnificativ evolutia afacerii intr-un orizont mai indepartat. Majoritatea organizatiilor. Astfel: 11 . In scopul atingerii unor astfel de obiective financiare imediate. reducerea costurilor. dar care sa conduca la dezechilibre financiare pe termen lung. sau o anumita profitabilitate). atat la nivel de strategie cat si la nivelul operationalizarii acesteia. Astfel. in situatia in care acestea constituie o baza de evaluare a bonusurilor care se acorda managerilor companiilor. Astfel practicile de contabilitate creativa pot fi folosite in scopul cresterii profiturilor obtinute. calculele si estimarile financiare se refera la o perioada de 12 luni sau maxim 3 ani. in special cele de dimensiuni reduse.Bugetele. estimarile si previziunile financiare fac parte din obiectivele strategice ale unei organizatii si ajuta compania sa-si planifice drumul spre atingerea obiectivelor. Exista o serie de exemple de decizii eronate care pot fi adoptate de catre managementul unei companii. iar aspectele care depasesc acest orizont nu sunt tratate in mod corespunzator din punct de vedere al analizei. pentru evitarea caror ar trebui instituite controale adecvate si mijloace de prevenire specifice. sunt preocupate in special de performantele pe termen scurt. O alta problema generata de o astfel de abordare este faptul ca sistemele de bonusare din cadrul companiilor includ adeseori remuneratii in stransa legatura cu atingerea unor tinte bugetate (ex: cifra vanzarilor.

− capitalizarea cheltuielilor cu dobanda in situatia in care standardele de contabilitate nu permit acest lucru.). − schimbarea politicii de evaluare a stocurilor in scopul influentarii cheltuielilor cu produsele vandute. Concentrarea exclusiva asupra rezultatelor financiare pe termen scurt poate fi o practica paguboasa cu rezultate nedorite pentru companie. − manipularea politicii de amortizare in scopul influentarii cheltuielilor cu amortizarea. pentru a diminua costurile perioadei curente o companie poate face reduceri drastice ale cheltuielilor de training. neinregistrarea provizioanelor pentru concediu de odihna neefectuat. Fara indoiala toate aceste reduceri vor avea un efect nefast asupra rezultatelor care vor fi obtinute pe termen mediu sau lung. reduceri ale investitiilor in cercetare etc. − subevaluarea costurilor (inregistrarea drept cheltuieli in avans a unor cheltuieli care apartin perioadei). Astfel. Contabilitatea creativa regrupeaza ansamblul de tehnici fondate pe spatiile de libertate si optiunile lasate de normalizatorul contabil care permite managerilor unei entitati sau ai unui grup sa fixeze nivelul rezultatului in interiorul unor anumite marje. 12 . − nerespectarea politicii de provizioane cu privire la stocuri sau clienti.. Ultimele doua decenii au scos in evidenta serioase probleme legate de contabilitate in anumite companii internationale (Enron. reduceri de personal. care vor influenta in mod negativ rezultatele anilor viitori. WorldCom etc. A fost momentul in care problema contabilitatii creative si a fraudei contabile au retinut atentia mediului privat de afaceri si a guvernelor care au incercat ulterior sa contracareze aceste practici printr-o serie de reglementari specifice. − neefectuarea ajustarilor cu privire la contractele in derulare care nu au fost inca facturate potrivit principiului independentei exercitiilor. Acestea constituie doar cateva tehnici de contabilitate creativa care pot fi folosite de catre executivii anumitor companii pentru a influenta rezultatele obtinute.− capitalizarea unor cheltuieli in situatia in care acestea nu au caracterul unor active si trebuie inregistrate drept cheltuieli. Chiar in lipsa unor practici de contabilitate creativa sau a existentei unor metode de manipulare a rezultatelor obtinute de catre o companie. chiar daca pe termen scurt vor conduce la cresterea profitului obtinut. − neinregistrarea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli aferente produselor vandute. estimarile financiare si deciziile strategice care se bazeaza strict pe rezultatele pe termen scurt au sanse mari de a fi eronate deoarece profiturile realizate in anul curent pot fi facute cu riscul adoptarii unor decizii inadecvate.

bugetul de marketing. In cazul in care nu exista suficient cash trebuiesc identificate modalitati de finantare. creand pentru manageri “negative incentives” de a atinge obiectivele respective. a investitiilor necesare si sa determinam care sunt banii de care avem nevoie. Sistemul de bugetare include printre altele: 1. spre exemplu obiectivele de productie/ vanzari/ /profitabilitate. pe departamente sau procese si functiuni. Planificarea/Pregatirea bugetului firmei pe o perioada viitoare (termen scurt/mediu/ lung) Bugetul poate fi divizat in 2 mari categorii: Bugetul de capitalizare/al investitiilor (CAPEX) si Bugetul operational (OPEX). bugetul de vanzari este influentat de investitiile prevazute in cadrul bugetului de marketing). Urmatorele aspecte sunt importante in realizarea bugetelor: − Sub-bugetele trebuie sa fie gandite in stransa legatura unele cu celelalte (ex: bugetul de productie este direct influentat de bugetul de vanzari. − Sub-bugetele trebuiesc pregatite de departamentele care au informatia cheie sau colaborarea intre departamente sa fie foarte buna astfel incat informatia cheie sa ajunga la cel care pregateste bugetul (ex. Bugetele ne ajuta sa planificam obiectivele/rezultatele prin prisma resurselor necesare. Bugetele operationale sunt in stransa legatura cu obiectivele operationale de scurta durata. Bugetul este totodata o modalitate de monitorizare/control a atingerii obiectivelor. a cheltuielilor si veniturilor. bugetul de productie. Bugetele operationale se pot diviza la randul lor in diverse bugete. de obicei. poate mentine drept obiective anumite cifre care sunt foarte greu de a fi realizate. Acest control va semnaliza deviatii negative sau pozitive care vor fi vitale in luarea deciziilor. Diferite tipuri de bugete se pregatesc in functie de scopul lor spre exemplu: bugetul de vanzari. Toate aceste sub-bugete se integreaza mai apoi intr-un buget consolidat al firmei. pe baza celor mai recente evolutii. daca bugetul de marketing este pregatit de departamentul financiar.STUDIU DE CAZ 6 Greseala: Bugetele nu trebuie actualizate pe parcursul perioadei pentru care au fost realizate Corect: neactualizarea estimarilor efectuate la inceputul perioadei. in sensul ca finantarea destinata investitiilor din bugetul CAPEX trebuie sa fie acordata pe o perioada lunga de timp. ei nu vor avea toate informatiile necesare pentru a face un buget corect. in stransa legatura cu chetuielile necesare unor proiecte noi si solicita o finantare speciala. − Trebuie sa existe o coordonare la nivel de organizatie a tuturor sub-bugetelor (in responsabilitatea departamentul financiar/controlling) si ele trebuiesc pregatite in 13 . departamentul de marketing/vanzari va fi mult mai in masura sa pregateasca acest buget). Bugetele de investitii sunt. bugetul cheltuielilor administrative.

− Trebuie sa existe o procedura clara. sa ne semnalizeze cand am gresit drumul si in masura in care se indeparteaza de realitatile cu care se confrunta compania el trebuie ajustat. Aceasta este etapa in care se iau actiuni de corectie pentru deviatii pozitive (profituri. Revizuirea bugetului prin prisma schimbarilor survenite Bugetul este o planificare facuta la un moment dat in baza informatiilor existente la acel moment si a estimarii realizarii unor actiuni si evenimente in viitor.concordanta cu obiectivele generale ale firmei si strategia acesteia pe termen lung si nu neaparat obiectivele imediate. cu privire la bugetare care sa includa: etape. Toate aceste informatii vor fi esentiale in luarea deciziilor. la nivel de organizatie. daca acest lucru nu se intampla se vor identifica cauzele (ex. Aceasta etapa este foarte importanta in intreg procesul. 14 . riscuri). bugetul nu trebuie privit sau folosit doar ca un instrument de control ci mai ales ca un instrument care ne ajuta sa gasim drumul spre un obiectiv. vanzarile realizate nu ating nivelul planificat. In schimb. oportunitati) sau deviatii negative (pierderi. anumite costuri depasesc nivelul prognozat sau dimpotriva se identifica oportunitati cum ar fi: anumite costuri ar putea fi evitate sau o linie de produse s-a vandut peste asteptari). Dar cum stim foarte bine ca realitatea nu poate fi identica cu ce am planificat atunci cand avem deviatii majore de la perspectiva bugetata (pot fi atat negative cat si pozitive) este important ca sistemul de bugetare sa nu fie rigid si sa aiba suficienta flexibilitate sa asigure adaptarea la riscuri si oportunitati si sa incurajeze initiativa individuala. In concluzie. Bugetul este in stransa legatura cu controlul. acestea trebuie sa fie realizabile. Pentru a crea o atitudine de motivare in randul angajatilor care au o responsabilitate cu privire la realizarea anumitor obiective din buget. Nici un manager nu va fi motivat sa faca eforturi pentru a atinge anumite obiective care pur si simplu nu pot fi atinse. persoane responsabile cu pregatirea si aprobarea. Controlul/monitorizarea rezultatelor si actiunile de corectie Niciun sistem de planificare nu poate fi de succes fara a avea un sistem adecvat si eficient de control. etc) deviatiile intre performanta actuala si performanta bugetata. Este important sa comparam continuu la un anumit interval stabilit (lunar/ trimstrial. Procesul de bugetare nu trebuie lasat pe ultima suta de metri si trebuie sa i se aloce timpul necesar. perioadele de bugetare si termene de realizare. Nu exista nicio virtute a unui buget care contine cifre care sunt foarte departe de realitate. 3. ea permite managementului sa identifice daca afacerea performeaza la nivelul asteptat. o bugetare care se intinde pe perioade lungi de timp poate distrage resurse cheie de la activitatile de baza si poate rezulta in pierderea unor oportunitati importante de afaceri 2.

rata dobanzii. Incertitudinea poate fi inglobata in diverse forme in cadrul estimarilor si a calculelor financiare. in mod explicit. nivelul costurilor de exploatare.STUDIU DE CAZ 7 Greseala: Realizarea unor estimari financiare coerente poate fi realizata numai prin dimensionarea. O alta varianta de constructie a unor analize de senzitivitate o constituie realizarea unor bugete pentru anumite scenarii dupa cum urmeaza: − Bugete lunare/trimestriale/anuale. evolutia costurilor etc. constructia bugetelor si a altor estimari financiare. O metoda alternativa de evaluare a incertitudinii este realizarea unei distributii probabilistice pentru diferite rezultate posibile. − „Best case scenario”: care este cea mai buna varianta care s-ar putea intampla (varianta optimista a planificarii financiare). 15 . − „Worst case scenario”: care este cea mai rea varianta care s-ar putea intampla (varianta pesimista a planificarii financiare). a costurilor.15 0.30 O distributie a probabilitatilor poate fi realizata pentru fiecare variabila cheie din cadrul unui buget precum nivelul salariilor. a cursului de schimb etc. a incertitudinii si a modului in care aceasta afecteaza rezultatele obtinute de catre o companie Corect: riscurile cu care se confrunta o companie sunt inglobate in calculul costului capitalului care este un indicator fundamental pentru activitatea de planificare financiara. ca in exemplul urmator: Cresterea anuala a vanzarilor (distributia probabilitatilor): % 0 1 2 3 4 Probabilitate 0.) este folosirea unor analize de senzitivitate dupa cum am vazut la punctul 23. − „Break-even analysis”: este acea varianta a planificarii financiare construite astfel incat intrarile planificate de resurse sa fie egale cu iesirile planificate de resurse (profit= zero) − „Gap analysis”: masoara diferenta de performanta/profit intre valorile previzionate ale profiturilor (conform obiectivelor companiei) si valorile realizate.25 0. ca intr-o forma sau alta. rata de schimb valutar etc. evolutia vanzarilor.25 0. Esential este. factorul cu privire la incertitudine sa fie inglobat in cadrul analizelor cu privire la evaluarea proiectelor de investitii. cursul de schimb. − „Rolling budgets”: sunt bugetele care se schimba in mod periodic pentru a reflecta schimbarile intervenite in variabilele de intrare precum modificarea vanzarilor previzionate.05 0. Un mijloc de a raspunde intrebarilor cu privire la evolutia unor variabile care stau sub semnul incertitudinii (rata dobanzii.

Astfel. Modelarea incertitudinii in cadrul evaluarii unui proiect de investitii se realizeaza prin intermediul costului capitalului. Pentru evaluarea proiectelor de investitii nu este nevoie de modelarea separata a rezultatelor incertitudinii asupra veniturilor sau cheltuielilor. la o perioada scurta de timp. Pentru estimarea acestor parametri vor fi folosite informatii comparative despre proiecte cu un risc similar si randamentele solicitate de catre investitorii in aceste proiecte. in general. 16 .(de vazut exemplele furnizate la punctul 36). Modelarea incertitudinii va fi astfel realizata prin intermediul costului capitalului care se va transpune in valoarea actualizata a fluxurilor de numerar viitoare. adica atat rentabilitatea datoriilor cat si rentabilitatea capitalurilor proprii. De fapt este o greseala sa procedam in acest fel. cu atat costul datoriilor si costul capitalurilor proprii care intra in componenta costului capitalului vor fi mai ridicate. Masura incertitudinii afecteaza cele doua componente esentiale ale costului capitalului.Aceste metode descrise mai sus sunt folosite pentru masurarea efectului incertitudinii in cadrul bugetelor de venituri si cheltuieli sau a altor estimari financiare care se refera. a incasarilor si platilor aferente unui proiect de investitii. cu cat incertitudinea cu privire la rezultatele unui proiect de investitii va fi mai accentuata. a carui marime depinde in mod implicit de riscurile cu care se confrunta o firma care deruleaza un anumit proiect de investitii.

deciziile strategice trebuie sa includa o evaluare atenta a mediului extern intreprinderii. masurata prin intermediul variabilitatii cererii la modificarea pretului unui produs. mediul economic si social. calcularea cotelor de piata. care pot oferi informatii relevante privind puterea detinuta de catre o companie pe o anumita piata. Corect: fara o analiza strategica a contextului pietei este foarte posibil ca estimarile folosite in cadrul planificarii financiare realizate sa fie incorecte. Piata relevanta a produsului cuprinde toate produsele si/sau serviciile pe care consumatorul le considera interschimbabile sau substituibile. Scopul principal al definirii pietei relevante este acela de a identifica constrangerile concurentiale cu care se confrunta intreprinderile in cauza. produsele sau serviciile cele mai inelastice la pret vor primi cele mai mari marje comerciale. Astfel. contextul politic. De exemplu. daca un produs face parte dintr-o anumita piata. conformitatea cu reglementarile etc. competitori. cat si la nivel geografic. Elasticitatea la pret a produselor. iar produsele cu cererea cea mai elastica marjele cele mai mici. Problema care se pune de obicei in analiza unei piete de desfacere din punct de vedere concurential o reprezinta procesul de definire a pietei relevante a produsului. preturilor si utilizarii 17 . un monopolist pentru a-si maximiza profiturile isi stabileste pretul invers proportional cu elasticitatea cererii pentru produsele sau serviciile sale. tendinta de evolutie a produselor concurente etc. Definirea pietei relevante permite. Astfel obiectivul este de a stabili. trebuie sa permita identificarea concurentilor reali ai intreprinderilor in cauza. in conditiile existentei unor constrangeri concurentiale. este un indicator foarte important pentru realizarea unei pozitionari de pret corecte care sa-i permita unei firme sa-si maximizeze veniturile. datorita caracteristicilor. Asa cum am precizat si la punctul 22. Ulterior vor fi luate in considerare o serie de elemente de fapt care permit evaluarea masurii in care substitutia intre produse ar putea avea loc. Vom prezenta in continuare o abordare corelativa intre prevederile cadrului legislativ in domeniul concurentei si importanta intelegerii aspectelor cu privire la mediul concurential de catre companii. ca un element de baza pentru fundamentarea informatiilor cu privire la veniturile si costurile care vor fi obtinute in perioada viitoare. care sunt capabili sa influenteze comportamentul respectivelor intreprinderi si sa le impiedice sa actioneze independent de presiunile unei concurente efective. furnizori. Definirea pietei relevante este un instrument de identificare si de delimitare a cadrului in interiorul caruia se exercita concurenta intre intreprinderi. Definirea pietei relevante. atat la nivelul produsului. intr-o prima etapa.STUDIU DE CAZ 8 Greseala: Planificarea financiara este realizata fara o analiza strategica a activitatii companiei in comparatie cu principalii competitori. printre altele. conform teoriei economice de stabilire a pretului in functie de elasticitatea inversa a unui produs sau serviciu (“Ramsey pricing”). fie ca vorbim de clienti. a substituibilitatii cu alte produse oferite de catre firme concurente.

atunci cand clientii sai sunt in masura sa se orienteze fara dificultate spre produse substituibile sau spre furnizori situati in alta parte. Acest test poate furniza indicatii cu privire la elementele de fapt necesare definirii pietei relevante. in unele cazuri. Testul monopolistului ipotetic (testul SSNIP . utilizat pentru prima data de Comisia Europeana in cazul Nestle/Perrier din 1992. De aceea. venituri sau vanzari colectate pentru o perioada suficient de lunga de timp. procesul de definire a pietei relevante consta. in principal. fapt de ar face-o neprofitabila. Testul SSNIP incearca sa identifice cea mai restransa piata relevanta in care un monopolist ipotetic ar putea practica in mod profitabil o crestere mica. deoarece conditiile de concurenta difera in mod apreciabil in respectivele zone. Testul este desemnat sa identifice daca o crestere a preturilor practicate de catre o companie ar fi profitabila sau. substituibilitatea la nivelul cererii reprezinta cel mai rapid si eficace element disciplinar care actioneaza asupra furnizorilor unui anumit produs. In general aceasta metoda utilizeaza informatii cu privire la costuri. dar semnificativa si de durata a preturilor). Sa luam drept exemplu cazul unei companii care comercializeaza produse de larg consum si care are urmatoarea structura a indicatorilor financiari: pret unitar de vanzare 20 lei. in schimb. Pentru a realiza acest lucru. Din punct de vedere economic. dar semnificativa (de obicei. de exemplu. vanzari realizate in exercitiul precedent 10.acestora.000 si costuri variabile unitare 10 lei. in identificarea surselor alternative reale de aprovizionare la care clientii intreprinderilor in cauza pot apela. in care conditiile de concurenta sunt suficient de omogene si care poate fi delimitata de zonele geografice invecinate. ar conduce catre substituibilitatea produselor comercializate de catre companie cu produse concurente. atat sub aspectul produselor/serviciilor propuse de ceilalti furnizori. Intreprinderile se confrunta cu 3 mari surse de constrangeri concurentiale: − Substituibilitatea la nivelul cererii. preturi. Piata relevanta a produsului poate fi. 2 18 . cat si sub aspectul localizarii geografice a acestora Evaluarea substituibilitatii la nivelul cererii presupune determinarea gamei de produse considerate de catre consumator ca fiind substituibile. O intreprindere sau o asociatie de intreprinderi nu poate avea un impact semnificativ asupra conditiilor de vanzare existente. − Concurenta potentiala. Piata relevanta geografica cuprinde zona in care intreprinderile in cauza sunt implicate in cererea si oferta de produse sau servicii. compusa dintr-o serie de produse si/sau servicii individuale care au in mare caracteristici fizice sau tehnice identice si care sunt interschimbabile.cresterea mica. asupra preturilor. pentru definirea pietei relevante. − Substituibilitatea la nivelul ofertei. in special in ceea ce priveste deciziile acestora in materie de preturi. se poate utiliza testul SSNIP2. se ia in considerare o crestere a pretului intre 5% si 10%) si de durata a pretului prin evaluarea reactiilor clientilor la aceasta crestere.

Daca substituibilitatea la nivelul cererii este suficienta. din cauza scaderii vanzarilor. Testul poate fi repetat prin includerea altor produse in cadrul pietei relevante si repetarea iteratiei.000 unitati. Procedeul se va repeta pana cand produsele si zonele geografice in cauza vor fi de asa natura incat o crestere mica. o crestere a pretului mica. cresterea pretului monopolistului ipotetic. La nivel conceptual.000 lei.10) = 100. 19 . In definirea pietei relevante s-ar putea. astfel incat “monopolizarea” acesteia concretizata in cresterea pretului de vanzare este o actiune neprofitabila. Piata formata din produsul comercializat de compania analizata este una competitiva.000 * (20 . pentru a o face neprofitabila.In acest caz. in conditiile in care cheltuielile variabile unitare au ramas la acelasi nivel. dar semnificativa si de durata a pretului practicata de un monopolistul ipotetic ar deveni profitabila.600 lei marja asupra cheltuielilor variabile fata de 10.000 unitati. ceea ce face ca noul pret de vanzare sa devina 22 lei. se va include cel mai apropiat produs substitut. testul monopolistului ipotetic exploreaza daca clientii ar fi in masura sa se orienteze spre produse substituibile. Sa presupunem ca volumele comercializate de catre companie dupa implementarea noului pret de vanzare au scazut la 8. de asemenea. facand-o neprofitabila pentru companie (9. in ceea ce priveste eficacitatea si obtinerea unor rezultate imediate. Acest fapt poate fi determinat de faptul ca clientii s-au orientat spre un alt produs substituibil. In acest caz. respectiv o alta zona geografica in piata relevanta. In cazul nostru cresterea de pret produce prea multa substitutie la nivelul cererii care nu este compensata de cresterea unitara a preturilor sau de scaderea costurilor. deoarece poate sa-si dimensioneze mai exact piata de desfacere si sa identifice produsele concurente cat si pentru autoritatile de reglementare in domeniul concurentei.000 lei).000*(22-10))=96. Acum sa presupunem ca firma decide sa creasca preturile de vanzare cu 10%. Aplicarea acestui test genereaza rezultate relevante atat pentru o firma. tine seama de substituibilitatea la nivelul ofertei. usor accesibile sau spre furnizori situati intr-o zona geografica diferita in cazul in care un monopolist ipotetic ar practica.000 lei. in cazurile in care aceasta ar avea efecte echivalente celor ale substituibilitatii la nivelul cererii. dar semnificativa si de durata. o crestere a pretului de vanzare a produs o substitutie la nivelul produselor comercializate determinand scaderea acestora cu 2. au cumparat o cantitate mai mica datorita cresterii pretului sau pur si simplu unii dintre ei nu au mai cumparat acel produs. Cu alte cuvinte exista alte produse substituibile (concurente) care trebuie sa fie incluse in piata relevanta a produsului. firma ar realiza o marja asupra cheltuielilor variabile de 8. in acea zona geografica. Dupa cum poate fi observat. firma ar realiza o marja asupra cheltuielilor variabile de 10. pentru produsul (produsele) respectiv (respective).

sa constituie obstacole care izoleaza o zona geografica data de presiunea concurentiala a intreprinderilor situate in afara respectivei zone. sfera pietei geografice pentru produsele voluminoase de valoare mica. factorii care influenteaza oferta vor fi. Obstacolul cel mai evident care va impiedica un client sa isi reorienteze comenzile spre alte zone este impactul costurilor de transport si al restrictiilor in materie de transport prevazute de legislatie sau determinate de natura produselor relevante.Aceasta inseamna ca. dar semnificativa si de durata. analiza mediului concurential este o variabila foarte importanta pentru strategia adoptata de catre o intreprindere. de obicei. pentru produsul respectiv. furnizorii care nu produc in mod curent produsul respectiv ar trebui sa fie in masura sa isi reorienteze productia spre acesta si sa il comercializeze in termen scurt fara a suporta costuri sau riscuri suplimentare semnificative. iar identificarea metodelor si instrumentelor specifice de analiza a pozitiei concurentiale pot ajuta la intelegerea unor factori cu o influenta semnificativa asupra pozitiei concurentiale si a strategiei de afaceri a unei intreprinderi. Costurile de transfer semnificative. o crestere a pretului mica. Accesul la reteaua de distributie intr-o zona data. tehnica sau administrativa Inainte de a concluziona ca piata relevanta geografica este locala. Dupa cum putem constata din aspectele prezentate anterior. in cazul in care un monopolist ipotetic ar practica. productia suplimentara introdusa pe piata relevanta va avea un efect disciplinar asupra comportamentului concurential al intreprinderilor implicate. de asemenea. 20 . trebuie identificate barierele care o izoleaza de alte zone. precum si a eventualelor bariere de natura legislativa. de asemenea. Atunci cand aceste conditii sunt indeplinite. In cazul in care este necesar. Respectiva analiza include o examinare a conditiilor necesare pentru ca o intreprindere sa aiba o prezenta locala in vederea desfasurarii activitatii de vanzare in zona respectiva. Impactul costurilor de transport limiteaza. a conditiilor de acces la canalele de distributie. in acea zona geografica. barierele de reglementare care mai exista inca in anumite sectoare ar putea. analizati. tinandu-se cont insa de faptul ca anumite inconveniente sub aspectul transportului ar putea fi compensate de costuri comparativ mai avantajoase in alte domenii (costuri salariale sau cu materiile prime). reprezinta obstacole suplimentare. a costurilor de dezvoltare ale unei retele de distributie. legate de aprovizionarea de la intreprinderi situate in alte zone. pentru a verifica daca intreprinderile situate in alte zone geografice nu se confrunta cu obstacole in extinderea vanzarilor in conditii competitive pe intreaga piata geografica.

Ei se joaca pe bani adevarati.0 2. de asemenea. Portofoliul pietei are un beta egal cu 1 si o prima de risc egala cu diferenta intre rm 3si rf 4. patru economisti5 au produs un raspuns la aceasta intrebare. ei solicita un randament superior de la portofoliul de actiuni al pietei decat de la bonurile de trezorerie. Grafic: Randament asteptat al pietei Linia de piata a actiunilor rm Portofoliul pietei rf Bonuri de trezorerie 0. 3 4 Randamentul pietei Randamentul activelor fara risc 21 .0 Beta In figura de mai sus este reprezentat grafic riscul si randamentul asteptat al bonurilor de trezorerie si al portofoliului pietei. egala cu zero. Investitorii inteligenti nu isi asuma anumite riscuri doar pentru distractie. Pe o perioada de 75 de ani. Mesajul pe care il furnizeaza modelul este simplu si in acelasi timp surprinzator. Dar ce se intampla cu prima de risc in situatia in care beta nu este 0 sau 1? In anii 1960. Dupa cum se poate observa bonurile de tezaur au o beta de 0 si o prima de risc. Acesta este cunoscut drept modelul de evaluare al activelor financiare sau CAPM6. De aceea.5 1. Diferenta dintre randamentul pietei si randamentul activelor fara risc este numita prima de risc a pietei. Aceasta ne da doua puncte de comparatie cu privire la prima de risc. aceasta prima a fost egala in medie cu 9% pe an.STUDIU DE CAZ 9 Greseala: Sursele de finantare puse la dispozitie de catre actionari sunt gratis! Corect: sursele puse la dispozitie de catre actionari au intotdeauna un cost iar structura optima a capitalului unei companii este aceea care maximizeaza valoarea actualizata neta a fluxurilor de numerar viitoare generate de catre activele companiei.

4 21. prima de risc asteptata (sau randamentul cerut de investitori) variaza direct proportional cu beta.21 0. William Sharpe (1964).56 0.com Boeing Coca Cola Dell Computer Exxon Mobil General Electric 5 3. Markowitz si Merton Miller au primit in mod colectiv Premiul Nobel Memorial pentru contributia adusa la dezvoltarea finantelor internationale 6 Model de evaluare al activelor financiare (Capital Asset Pricing Model) 22 . Dar prima de risc? Dupa cum am precizat anterior nu putem determina cu precizie prima de risc.7 12. In tabelul de mai jos sunt prezentate estimari cu privire la nivelul beta pentru 10 companii cotate.18 29. avem nevoie de trei numere si anume β .74 2. 1962). Putem scrie aceasta relatie ca: Prima de risc asteptata pentru o actiune = beta x prima de risc pe piata r−rf =β(rm −rf ) Inainte de a discuta despre modul in care a fost derivata aceasta formula.5% in Iulie 2001. Companie Beta Randament asteptat (rf +βr −rf )) (m Amazon. deci. Aceasta inseamna ca in figura de mai sus.2 6. John Lintner (1965a. Actiunile cu cea mai mica beta in esantionul ales este Exxon Mobil.9 Modelul CAPM de evaluare al activelor financiare a fost conceput de economistii americani [1] Jack Treynor (1961. Sharpe. Actiunile cu cea mai mare beta sunt cele de la Amazon.5 este. Pentru a face acest lucru. Nivelul randamentului bonurilor de trezorerie in Statele Unite a fost de 3. jumatate din prima de risc a pietei. 26 de procente mai mult decat rata dobanzii la bonurile de trezorerie.Intr-o piata competitiva.b) and Jan Mossin (1966) care au dezvoltat munca anterioara a lui Harry Markowitz in domeniul teoriei diversificarii protofoliului de actiuni. Din informatiile precedente pare sa fie in jurul valorii de 9 procente chiar daca multi economisti ar avansa o cifra mai mica. sa o folosim pentru a ne imagina ce randamente solicita investitorii pentru diverse actiuni.5 8.0 9. toate investitiile trebuie sa se situeze de-a lungul liniei cunoscuta sub denumirea de linia de piata a actiunilor (engleza „security market line”).4 1. Prima de risc pentru o investitie cu un beta de 0. prima de risc pentru o investitie cu un beta de 2 este dublul primei de risc a pietei. Sa folosim 8 procente in exemplul urmator. Tabelul urmator pune aceste cifre impreuna pentru a estima randamentul asteptat pentru fiecare actiune in parte. Estimarea cu privire la randamentul asteptat al acestor actiuni este de 6.5%.7%.25 0. rm si rm − rf .com iar randamentul estimat al acestora este de 29.

General Motors McDonald’s Pfizer Reebok 0. 23 . trebuie mai intai sa fie efectuate ajustari pentru riscul suplimentar cauzat de un grad de indatorare mai mare.91 0.68 0. Sa presupunem de exemplu ca Phizer studiaza o propunere de extindere a capacitatii. Mai exista in plus aspecte legate de taxare.9 9.2 9.0 Modelul de evaluare a activelor financiare poate fi folosit si pentru a determina rata de actualizare care trebuie sa fie folosita pentru o noua investitie de capital. alegerea unei rate de actualizare este rareori o activitate facila. De exemplu. precum si cele pentru proiecte care au risc diferit decat riscul global al companiei.8 8.2% pentru afaceri cu un nivel similar de risc cu al lui Phizer.69 10.2%. La ce rata ar trebui actualizate fluxurile de trezorerie viitoare? Conform tabelului de mai sus investitorii asteapta un randament de 9. rata de actualizare care trebuie folosita este de 9. De aceea. In practica.71 0.

Privit din aceasta perspectiva. In stabilirea randamentelor solicitate. investitorii iau in calcul riscurile asociate investitiilor efectuate. Pana la urma acesta este un lucru perfect normal avand in vedere faptul ca orice investitie trebuie analizata si prin prisma oportunitatilor alternative de investitii la care renunta investitorul odata cu plasarea fondurilor intr-o anumita activitate. ca urmare a inglobarii in capitalurile proprii a rezervelor sau a profiturilor nerepartizate. in remunerarea acestora prin intermediul dividendelor oferite. in sensul ca el se manifesta dupa satisfacerea cerintelor tuturor celorlalte categorii de detinatori ai unor alte interese precum salariatii sau institutiile financiare. pe de o parte. Pentru o companie. De obicei. costul fondurilor atrase de la actionarii sai se concretizeaza. care constituie remuneratia cuvenita actionarilor pentru fondurile puse la dispozitia companiei. Daca are posibilitatea sa obtina aceeasi rentabilitate prin plasarea fondurilor de care dispune intr-o activitate cu un nivel mai redus al riscurilor asumate. Interesul investitorilor/actionarilor in rezultatele obtinute de catre compania pe care o detin este unul rezidual. acest lucru constituind in cele mai multe cazuri si motivul pentru care randamentele solicitate de catre investitori pentru fondurile puse la dispozitia unei afaceri sunt superioare celor solicitate de catre institutiile finantatoare. deoarece costul acestora nu este prezentat si calculat in mod transparent. iar pe de alta parte. cu unele exceptii). cu siguranta o va face. riscul asumat de catre actionari este superior riscului asumat de catre furnizorii externi de capitaluri.STUDIU DE CAZ 10 Greseala: Sursele de finantare puse la dispozitie de catre actionari sunt mai avantajoase din punct de vedere al costurilor Corect: fondurile puse la dispozitie de catre banci sau alte institutii financiare beneficiaza de avantajul deductibilitatii cheltuielilor cu dobanda. exista tendinta de a considera faptul ca fondurile care sunt puse la dispozitie de catre actionari au un cost inferior fondurilor puse la dispozitie de catre banci sau de alte institutii financiare. Un atu suplimentar al fondurilor puse la dispozitie de catre banci sau alte institutii financiare este deductibilitatea fiscala a costurilor cu finantarea in stabilirea impozitului pe profit. iar rentabilitatea asteptata (costul solicitat pentru fondurile puse la dispozitia societatii) este direct proportionala cu riscurile asumate. in situatia in care costurile aferente fondurilor puse la dispozitie de catre actionari (distribuirea de dividende) nu se bucura de acelasi tratament fiscal (in majoritatea tarilor. 24 . fapt care nu se intampla in cazul dividendelor. prin castigurile de capital obtinute ca urmare a cresterii valorii actiunilor sau a partilor sociale pe care acestia le detin.