You are on page 1of 4

Principiul poluatorul plǎteşte

Titus Filipas scrie " Principiul poluatorul plăteşte vorbeşte de la sine despre semnificaţia lui. Acest principiu este folosit de câteva decenii in “clubul ţărilor bogate” adică în O.E.C.D. (Organizaţia Economică pentru Cooperare şi Dezvoltare). Trebuie spus că în general principiul „Poluatorul plăteşte” este o regulă de bază în materie de politică ambientală. Totuşi merită să fie subliniat faptul că taxa plătită pentru deterioarea mediului prin poluare este în absolut toate cazurile net inferioară deteriorarii produse în mediu. Anumite studii apreciază că deterioarea reală în mediu depăşeşte cu câteva ordine de mărime (de cel puţin 100 de ori, poate chiar mai mult de 1 000 de ori) valoarea taxei plătite unei autorităţi statale pentru respectiva deteriorare a mediului. Deşi pare corect, principiul „Poluatorul plăteşte” este în realitate foarte deformant. Principiul are la bază elemente din teoria economică potrivit căreia costurile sociale externe care însoţesc producţia trebuie să fie internalizate, adică să fie luate în calcul în costurile lor de producţie. Cheltuielile legate de protecţia mediului sunt cheltuieli productive pentru că ele contribuie la sporirea calităţii acestuia. În acelaşi timp, bunuri care în trecut erau considerate “bunuri libere” (de exemplu, aerul, apa) în sensul că aveau o valoare de întrebuinţare ce nu necesita cheltuieli de muncă socială pentru a fi reproduse cu însuşirile lor iniţiale necesare reintrării în circuitul normal, intră în proporţii tot mai mari în categoria bunurilor care costă şi au valoare. Fundamentul principiului rezultă şi din dreptul fundamental la un mediu sănătos, cetăţeanul neputând fi obligat să plătească accesul la mediu, nici direct, nici indirect, prin subvenţionarea din fonduri publice a cheltuielilor legate de poluare. Conţinutul regulii poluatorul plăteşte este deosebit de larg şi este înţeles în mod diferit, atât la nivel legislativ, cât şi în doctrină. În sens larg, conţinutul acestei reguli generale presupune că orice cheltuieli legate de poluare (repararea prejudiciului ecologic, cheltuielile legate de diminuarea efectelor poluării şi cheltuielile de prevenire a poluării) trebuie să fie suportate de cel care cauzează poluarea şi nu de societate. În plan juridic, acest conţinut larg influenţează materia răspunderii civile pentru mediu şi determină definirea noţiunii de prejudiciu într-un sens specific dreptului ecologic. În ceea ce priveşte ţara noastrǎ, potrivit acestui principiu modern pe care România s-a angajat să-l respecte odată cu aderarea la spaţiul UE, orice mare sau mic agent industrial este

potrivit unui calcul foarte exact. noxe pe care. Este ca un fel de bursă. şi nu mai multe. în funcţie de cantitatea de combustibil pe care o foloseşte. le respirăm. producţie pe an. iar modelul este preluat din celelalte ţări ale Uniunii Europene: o întreprindere industrială se angajează. şi apoi îşi stabilesc ce cantitate de emisii pot produce astfel încât să nu aibă probleme. deci pot să vând certificate. la final de an. declară directorul APM. care este monitorizat în acest moment. ceea ce societăţile îşi propun se cam reduce iar planul este redus destul de mult. că vrem sau nu. iar informaţii precum cantităţile de noxe pe care cele două întreprinderi au voie să le elibereze în atmosferă pot fi comunicate doar câtorva instituţii. societatea respectivă primeşte un număr de certificate de emisii. Sancţiunile sunt aplicate doar în cazul în care o societate nu îşi pot permite să achiziţioneze astfel de certificate de emisii.obligat să suporte contravaloarea noxelor pe care le degajă în atmosferă. fie va fi sancţionată. fiecare certificat fiind echivalentul unei tone de substanţe poluante pe care are voie să o lanseze în atmosferă. Plafonul îl propune agentul economic. de cele mai multe ori. dar nu numai.În cazul în care. Planurile de emisii ale întreprinderilor industriale sunt confidenţiale. Ei îşi fac un calcul în funcţie de consumul de combustibil. printre care APM-ul sau Ministerul Mediului. Principiul funcţionează cam aşa. Planul trece prin mai multe rânduri de aprobări şi. În cazul în care societatea depăşeşte acea cantitate. În funcţie de acea cantitate estimată. că va emite în atmosferă o anumită cantitate de noxe. trebuie să cumpere certificate de la societăţile din ţară care pot vinde”. însă nu depăşesc numărul de certificate pe care şi le stabilesc. . Dintre toate tipurile de emisii. depăşeşte acel plan. Datele privind numărul de certificate pe care le primesc aceste firme sunt confidenţiale. iar aprobările le dă Agenţia Naţională de Protecţie a Mediului. Celălalt şi-a planificat o anumită cantitate şi a depăşit-o. fie va putea cumpăra astfel de certificate de la societăţile care nu au reuşit să le folosească pe ale lor. Fiecare întreprindere poluatoare îşi face un calcul de emisii. şi îşi face un plan anual de emisii. Eu mi-am planificat atâta şi am emis mai puţin. societatea este obligată să cumpere de la o altă societate. planul se face doar pe dioxid de carbon.

maxima admisă este de 10 micrograme/ mc. 143 de mii de tone. . având în vedere că 5 mii de certificate înseamnă 5 mii de tone de substanţe toxice emise. Staţiile monitorizează cantităţile de azot. Directorul Agenţiei de Protecţie a Mediului spune că oamenii care vor să ştie cât de poluat este aerul pot citi datele înscrise pe panourile de monitorizare.În ceea ce priveşte confidenţialitatea acestor informaţii. legislaţia prevede acest lucru. Staţiile anunţă imediat când s-a depăşit această limită. care însă nu au voie să le facă publice. dioxid de azot. Potrivit unor date publicate în presa centrală. monoxid de carbon. La monoxid de carbon. printre care şi APM sau Ministerul Mediului. Deşi nu avem date despre cantitatea de dioxid de carbon pe care Alum şi Energoterm o eliberează în atmosferă. iar 143 de mii de certificate. iar Rafinăria Steaua Română aproape 5 mii. Aşa este şi logic pentru că în afară de o instalaţie mare de ardere sunt o groază de alte surse de poluare. cu siguranţă că nu este deloc mică. dioxid de sulf. Combinatul Oltchim a obţinut 143 de mii de astfel de certificate. datele fiind însă la dispoziţia anumitor instituţii ale statului. PM10.

consiliulconcurentei.ro/documente/ro/2005_1_15.Bibliografie:  http://www.html .pdf  http://www.asymetria.ro/stirile-zilei/18733-qpoluatorul-plteteq-orice-mare-sau-micagent-industrial-este-obligat-s-suporte-c.php?name=News&file=article&sid=143  http://www.org/modules.obiectivtulcea.