PĂSTRAREA, CONSERVAREA ŞI RESTAURAREA ARHIVISTICĂ

Modalitatea principală de păstrare a informaţiilor despre evenimentele istorice o constituie documentele scrise. Din acest motiv, păstrarea în bune condiţii a acestor acte are o importanţă deosebită. Prin păstrarea documentelor se înţelege preocuparea omului de a asigura continuitatea existenţei şi integritatea acestora prin mijloacele comune de care dispune1. În decursul vremii documentele sunt supuse degradării a cărei cauzalitate este multiplă, concretizată în degradări violente (foc, apă, arsuri chimice) sau în forme de degradare mai lentă determinată de factori fizico-chimici, biologici şi sociali. Distrugerea unor documente constituie o pierdere ireparabilă a unor izvoare istorice2. Problema degradării hârtiei era mai puţin acută în trecut când suportul alcătuit în general din hârtie de zdrenţe (cârpe de bumbac sau pânză de in) era de foarte bună calitate, iar condiţiile de conservare (clădire cu pereţi groşi, atmosferă destul de puţin poluată) erau cu totul altele. Timpurile moderne au complicat mult problema conservării documentelor prin introducerea de hârtie cu caracteristici inferioare şi prin creşterea gradului de poluare. Începând cu a adoua jumătate a secolului al XIX-lea hârtia a fost fabricată pe cale chimică din paie şi lemn. Această hârtie rezistă mai greu la păstrarea îndelungată3.

I. LEGISLAŢIA Legea 16/1996 a Arhivelor Naţionale stabileşte obligaţia pentru creatorii şi deţinătorii de arhivă de a păstra documentele create şi deţinute în condiţii corespunzătoare asigurându-le împotriva distrugerii, degradării, sustragerii ori comercializării. Persoanele juridice creatoare şi deţinătoare de documente sunt obligate să le păstreze în spaţii special amenajate pentru arhivă. Noile construcţii ale creatorilor şi deţinătorilor de documente vor fi avizate de către serviciile judeţene ale Arhivelor Naţionale. Depozitele de arhivă trebuie să fie dotate conform legii în funcţie de formatul şi de suportul documentelor cu mijloace adecvate de păstrare şi protejare a acestora. Neasigurarea condiţiilor corespunzătoare de păstrare şi protejare a documentelor create şi deţinute de către creatorii şi deţinătorii de arhivă constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă. Sustragerea, distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntebuinţare a documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic Naţional constituie infracţiune.
1

Florea Oprea, ,,Conţinutul şi evoluţia conceptelor şi ale practicii de păstrare, conservare şi restaurare a arhivelor” în Arhiva Românească, tom I, fasc. 2/1995, Bucureşti, p. 27. 2 Mihail Fănescu, Ileana Leonte, Victor Trandaf, Ion Vasile, ,,Grija pentru păstrarea în bune condiţii a materialelor documentare. Măsuri de igienă şi restaurare”, în Arhivele Statului. 125 ani de activitate 18311856, Bucureşti, 1957, p. 114. 3 Victor Trandaf, ,,Despre igiena în depozitele de arhivă şi unele măsuri de conservare a materialelor documentare” în Revista Arhivelor, nr. 1/1960, Bucureşti, p. 283.

1

1. produc în astfel de condiţii substanţe care macină hârtia. Cernelurile devin şi ele uneori corozive în contact cu umiditatea deoarece. AGENŢI DE DETERIORARE Pe parcursul existenţei lor. Hârtia este un material higroscopic. Deteriorarea fizico-chimică a.II. Umiditatea relativă a aerului Variaţiile bruşte ale umidităţii relative determină variaţii de volum datorate uscării violente sau îmbibării prea rapide. atât sub aspectul frecvenţei cât şi sub aspectul efectului de degradare cumulativ. Chiar şi în condiţii corespunzătoare de temperatură umiditatea facilitează coroziunea fizico-chimică a materialelor. În plus. documentele sunt ameninţate de agenţi de deteriorare de natură fizico-chimică. Umiditatea are rolul cel mai periculos în instalarea atacurilor biologice. În condiţii de căldură umedă celuloza din hârtie se degradează iar materialul îşi pierde rezistanţa fizică şi devine casant. dar care au efecte de cojire a scrisului. mai ales cele pe bază de sulfaţi. În urma variaţiilor de temperatură scrisul se cojeşte. mai ales la nivelul suprafeţei care este alternativ încălzită şi răcită duce la oboseala materialului şi la rupturi de suprafaţă nesesizabilă cu ochiul liber. temperatura ridicată este dăunătoare hârtiei. Schimbările bruşte de teperatură sunt în general mai periculoase decât variaţiile sezoniere. Chiar şi când este de scurtă durată. Dacă umiditatea aerului coboară sub 30 %. Dilatarea şi contractarea continuă a structurii materialelor. dar într-un anumit echilibru de variaţii în general lente. p. biologică şi umană care acţionează continuu. Temperatura Datorită particularităţilor climatice ale ţării noastre temperatura este destul de fluctuantă de la -25˚până la +35˚ C. Când umiditatea 4 Ibidem. Temperaturile joase nu au un asemenea efect şi un dăunează pera mult păstrării îndelungate4. b. 285. au suferit o degradare accentuată atunci când au fost mutate în încăperi mai uscate. Documentele păstrate în încăperi unde umiditatea relativă este destul de mare. 2 . Aceste variaţii externe ale temperaturii sunt înregistrate în limite mai reduse şi în depozitele de documente. temperaturile prea ridicate duc la răscoacerea şi fragilizarea documentelor şi facilitează unele procese de degradare biologică sau de coroziune chimică a materialelor. hârtia se usucă şi devine sfărâmicioasă. fragilă şi lipsită de rezistenţă. făcând-o casantă şi imprimându-i o culoare galbenă. În condiţii de umiditate mai mare de 68-70 % hârtia absoarbe apa din atmosferă ca un burete şi pe acest material jilav germinează şi se dezvoltă numeroase specii de microorganisme cunoscute sub numele comun de mucegaiuri. mai rapid sau mai lent.

particule de funingine care o pătează şi numeroşi spori de microorganisme care o infectează şi în anumite condiţii o degradează puternic. Bioxidul de sulf combinându-se cu oxigenul şi apa formează acidul sulfuric care la rândul său atacă moleculele de celuloză şi distruge structura fibroasă a hârtiei. precum şi de scurgerea apei din acoperişurile avariate. casantă. Ibidem. 3 . praful îmbogăţeşte conţinutul chimic al hârtiei care devine astfel un suport pentru dezvoltarea mucegaiurilor. Acţiunea luminii este cu atât mai mare cu cât umiditatea relativă a aerului este mai mare.scăzută se asociază cu o temperatură înaltă hârtia se usucă slăbind complet rezistenţa acesteia la orice manipulare5. Praful. mai ales în vecinătatea fabricilor sau liniilor de cale ferată poluează puternic atmosfera. Lipsa completă a luminii nu este recomandabilă întrucât crează condiţii favorabile dezvoltării agenţilor biologici6. Apa Inundaţiile sau umezirea documentelor poate fi provocată de defecte ale ţevilor de canalizare şi de încălzire centrală. p. e. sulfat de magneziu care o acidifică. Razele calde distrug mai repede hârtia scrisă cu negru deoarece culoarea neagră absoarbe razele pe când culoarea albă. 289. Pătrunzând în depozitele de arhivă praful se aşează pe documente de care aderă strâns ca urmare a absorbţiei de apă din atmosferă.5 părţi dintr-un milion. îngălbeneşte hârtia şi o face fragilă. Consecinţele distrugerii provocate de apă sunt greu de remediat. În praful depus pe documente se pot găsi şi ouă de insecte. este absorbit de fibrele hârtiei cărora le modifică aciditatea. galbenă şi roşie reflectă aceste raze. Ozonul. nisipul şi fumul. Din anumite procese industriale şi chiar din fumul de ţigară pate rezulta hidrogen sulfurat care produce prin oxidare acid sulfuric care corodează materialele. Ca urmare a umezirii creşte puternic numărul microorganismelor. d. chiar în concentraţii mici exercită o acţiune negativă asupra materialelor celulozice. 286. În plus. Bioxidul de carbon. chiar în concentraţie de 0. praful atmosferic este un amestec de silicaţi de aluminiu care alcalinizează hârtia. Hârtia fabricată în prezent conţine urme de fier care sub acţiunea razelor ultraviolete trece de la starea feroasă la starea ferică producând pete brune. În general. Compoziţia aerului Atmosfera oraşelor industriale este totdeauna viciată de agenţi distructivi rezultaţi din gazele de ardere. p. Lumina Lumina solară decolorează scrisul. c. 5 6 Ibidem. Documentele uscate neraţional şi nedezinfectate în timpul uscării se lipesc unele de altele formând bucăţi mari pietrificate. Acest proces de distrugere este accelerat de urmele de fier prezente în general în hârtie sau în cerneluri. Clorul degajat de unele unităţi industriale produce o modificare pronunţată a culorii hârtiei. Documentele se mai pot umezi în timpul transportării lor.

4 . insectele. principalele elemente care trebuie luate în considerare sunt temperatura. Atacul microorganismelor este mai frecvent şi mai periculos7. Deteriorarea biologică Aceştia sunt reprezentaţi în primul rând de microorganisme şi insecte. nr. f. h. Bucureşti. galben-oranj. g. 262. îmbracă un aspect accidental. În ceea ce priveşte microclimatul. ivoire. negru sau maroniu. Bacteriile În prezenţa umezelii celuloza din hârtie este descompusă prin fermentaţie8. p. Apariţia ciupercilor este favorizată de slaba ventilaţie a depozitelor de arhivă şi de umiditatea ridicată. Damian. germenii infecţioşi. Trandaf. focul acţionează şi indirect. a. durata de strălucire a soarelui şi umiditatea înregistrată la nivelul depozitelor de arhivă. Atacul insectelor. 2/1958. Cristescu. b. Ciupercile Principalii duşmani din lumea microorganismelor nu sunt bacteriile.. N. hârtia se pigmentează în nunţe de galben. oricât de frecvent ar fi. violet cu nuanţe de brun sau roşu cărămiziu.. Ciupercile de mucegai perforează hârtia făcând-o 7 N. Microorganismele se dezvoltă şi se înmulţesc numai atunci când se realizează anumite condiţii nutritive şi microclimatice. 2. ci ciupercile de mucegai. Cutremurele Pot provoca avarierea imobilelor sau ale instalaţiilor de apă sau lumină care pot da naştere la inundaţii sau incendii. prin temperatura pe care o dezvoltă şi prin gazele de ardere şi fumul care pot degrada documentele care nu au ars.Apa de infiltraţie acţionează mai lent dar la fel de sigur. provocând ridicarea umidităţii relative a depozitelor de arhivă. . Ca urmare a acţiunii acestora. . Bucureşti. Odată cu vântul sunt aduşi în depozite praful. 8 V. jilăvirea şi mucegăirea documentelor. 2/1960. Focul În afara efectului direct. 284. p. roz-oranj.Factori biologici dăunători arhivelor şi câteva metode de combatere aplicate în Arhivele Statului din ţara noastră” în Revista Arhivelor nr. Damian. la distanţă. gazele de ardere şi fumul. crem. Vântul Este un factor care acţionează mai ales prin efectul de vehiculare a a ltor agenţi de degradare. V.Noi procedee de întărire a documentelor deteriorate” în Revista Arhivelor. Ca urmare a acţiunii bacteriilor pe hârtie apar pete de culoare brun roşiatică.

Rozătoarele şi animalele de casă Şoarecii şi şobolanii pot roade documentele. Printre ele se numără cele cunoscute sub numele de . pastă sau creion roşu.carii” sapă galerii în hârtie.peştişorii de argint” deoarece au corpul coperit cu solzi argintii. Ibidem. ceea ce duce la ruperea lor. b. Acestea trăiesc în locuri întunecoase şi reci. Unele specii de mucegai pot distruge fibrele hârtiei în proporţie de 10-60 % în decurs de 3 luni de zile. provocând pătarea acestora. Ele produc pe documente tăieturi sinuoase. Pe unele documente se fac însemnări sau corecturi străine de conţinutul acestuia. Anumite specii de furnici şi .sfărâmicioasă9. Păstrarea necorespunzătoare Uneori documentele sunt păstrate la subsolul clădirilor instituţiilor unde pereţii sunt igrasioşi sau în poduri unde se înregistrează diferenţe mari de temperatură între vară şi 9 10 Ibidem. Unele persoane rotunjesc cu foarfeca documentele pentru a le face mai « estetice » sau mai uşor de îndosariat. c. cu cifre mari care acoperă şi scrisul. p. sau lipesc eventualele rupturi cu bandă adezivă transparentă (scotch) care se degradează destul de repede formând pe documente o masă cleioasă. De asemenea. c. p. Atacul rozătoarelor asupra depozitelor de arhivă se produce de regulă în depozitele murdare şi în special acolo unde rămân resturi de alimente10. Insectele Documentele de arhivă pot fi atacate atât de insectele aducte cât şi de larve. 292. prin umezirea degetelor cu salivă. 285. O altă specie sunt gândacii de bucătărie care marchează în hârtie galerii superficiale cu contur nedefinit. precum şi câinii.semne de carte” care lasă pete.. Uneori legarea documentelor în dosare se face prin coaserea filelor peste zonele scrise sau prin baterea unor cuie. Deteriorarea socială (umană) a. d. pisicile şi unele păsări de casă nesupravegheate îşi pot face adăpost între documente. Uneori în dosare se introduc .. 5 .. Modul de manipulare defectuos Răsfoirea dosarelor se face de multe ori prin plierea colţului filelor. în cazul dosarelor voluminoase. 3. acestea. Intervenţii inoportune pe documente Uneori numerotarea documentelor se face cu cerneală.

În cazul selecţionării documentelor cu termen de păstrare expirat poate avea loc distrugerea din incompetenţa personalului care efectuează această operaţiune. surse de infecţie sau întreţinerea agenţilor biologici. negru de fum şi ciment. azot. Există situaţii în care documentele stau stivuite în dezordine pe raft sau în grămezi din care cu grecu putem găsi un document fără ca toată arhiva să fie răscolită şi răvăşită în mod inutil. Sustragerea ilicită de documente Fenomenul apare atunci când o persoană doreşte să şteargă urmele unor evenimente sau pentru a le colecţiona. iod. e. 6 . CONDIŢIILE CARE ASIGURĂ BUNA CONSERVARE A DOCUMENTELOR Conservarea documentelor presupune o serie de acţiuni care să elimine efectele nefavorabile ale agenţilor de degradare 1. Depozitul de arhivă trebuie să fie amplasat la distanţă de unităţile care emană produşi de sulf. f. inundaţii sau infiltraţii de apă11. pericol de foc. Starea construcţiei şi depozitului de arhivă Depozitul de arhivă trebuie să asigure condiţiile necesare pentru păstrarea corespunzătoare a documentelor şi pentru protecţia lor faţă de acţiunea agenţilor de deteriorare: praf. temperaturi excesive. d. variaţii de temperatură şi umiditate. Depozitul de arhivă a. III. Terenul pe care se amplasează construcţia 11 Instrucţiuni privind activitatea de arhivă la creatorii şi deţinătorii de documente aprobate de conducerea Arhivelor Naţionale prin Ordinul de zi nr. 28.iarnă. p. ceea ce duce la degradarea filelor. clor. Distrugerea sau degradarea documentelor în timpul conflictelor armate Acestea pot fi directe. solicitări la uzura mecanică. În unele situaţii rafturile sunt prea înguste iar dosarele stau în parte în afara acesora. 217 din 23 mai 1996. în strânsă legătură cu evenimentele militare sau indirecte din cauza măsurilor de protecţie defectuoase. pentru a lipsi posesorul de o documentaţie care îl avantajează în rezolvarea unor situaţii litigioase sau din motive religioase. În apropiere nu trebuie să existe obiective care prezintă pericol de incendii. lumină solară. Distrugerea voită a documentelor Are loc pentru acoperirea unor culpe.

Pereţii şi acoperişul trebuie să fie suficient de groase pentru a izola termic spaţiile interioare evitând astfel efectul variaţiilor de temperatură. Uşile şi ferestrele trebuie să se închidă etanş pentru a împiedica pătrunderea prafului. uşor de întreţinut şi un poate fi atacată de mucegaiuri. zăpezii şi insectelor. Planşeul depozitului de arhivă trebuie construit din materiale rezistente. Este bine ca pardoseala să fie din ciment întrucât este rezistentă. duşurilor. 28. apei. c. Spaţiile de la subsol adăpostesc în general şi instalaţiile de apă şi încălzire centrală care în cazul defecţiunilor constituie principalul pericol de degradare al documentelor. iar branşamentele acestora vor ocoli pe cât posibil depozitul de arhivă. hidrofoarelor şi altor dispozitive care necesită instalarea conductelor de apă precum şi a instalaţiei centrale de încălzire. Este aşadar interzisă depozitarea documentelor în barăci sau magazii. Spaţiul de depozitare al arhivei nu trebuie să fie amplasat sub nivelul solului deoarece încăperile subterane sunt supuse în general pericolului igrasiei şi inundaţiilor. în poduri sau în subsoluri. Vor fi evitate în mod categoric construcţiile cu caracter provizoriu care nu prezintă suficiente garanţii de rezistenţă sau protecţie a documentelor. Este bine ca zona de amplasare a depozitului de arhivă să nu fie supusă unor variaţii climatice prea mari. ceea ce face ca variaţiile de temperatură externă să fie înregistrate şi în interior. Este bine ca ferestrele să nu fie prea mari şi să fie distribuite raţional pentru a obţine o iluminare slabă dar uniformă şi pentru a se asigura o ventilaţie naturală la nevoie. iar sticla folosită la ferestre sau vitrine să fie fotoabsorbantă pentru a reduce intensitatea luminii. Acest condens este absorbit de hârtie favorizând degradarea fizico-chimică şi biologică a documentelor. Deasupra depozitelor de arhivă sau în imediata lor apropiere nu este permisă amplasarea grupurilor sanitare. În general este bine să nu se deschidă ferestrele pe direcţia vânturilor dominante deoarece acestea constituie surse de prăfuire şi contaminare cu spori de mucegai a depozitelor de arhivă.trebuie să fie ferită de pericolul inundaţiilor. Este recomandabil ca lemnul de construcţie să fie impregnat cu substanţe fungicide şi insecticide iar în cazuri deosebite cu substanţe ignifuge. cu efecte de condensare a vaporilor de apă care se menţin pe suprafaţa pereţilor în general impermeabili. b. p. Circuitele de lumină şi apă trebuie să răspundă normelor maxime de securitate pentru a evita defecţiuni. rozătoare şi insecte. dată fiind sarcina destul de mare care apasă asupra acestuia (1 metru liniar de arhivă are o greutate de circa 40 kg. sau să fie folosite perdele de doc. Depozitele de arhivă trebuie să fie spaţioase şi să permită circulaţia şi omogenizarea aerului. Materialele de construcţie Elementele de rezistenţă ale construcţiei vor fi dimensionate conform standardelor ţinându-se seama de încărcarea cu arhivă12. Pereţii de beton armat sunt subţiri şi nu asigură o bună izolare termică. Compartimentarea clădirii Este indicat ca instalaţiile sanitare şi de încălzire să fie cât mai izolate faţă de depozitele de arhivă. 12 Ibidem.). În general aceste circuite vor fi simplificate la maximum. 7 .

Toate depozitele de arhivă mai înalte de 2. de a căror calitate va depinde în viitor buna păstrare a documentelor. p. Spaţiul de trecere dintre rafturi trebuie să fie de 70-80 cm. planuri) trebuie păstrate în 13 14 Ibidem. 29. Cusătura se aplică la o distanţă de cel puţin 12-15 mm da la partea scrisă spre margine. Montarea rafturilor nu trebuie să împiedice accesul normal la ferestre şi uşi.. iar iluminatul artificial va cădea pe culoarul dintre rafturi13. Rafturile nu se vor monta în apropierea caloriferelor. în cadrul cărora au loc operaţini de numerotare a filelor. În etapa de predare a documentelor de la compartimente la depozitul de arhivă a unităţii au loc operaţiuni de constituire. Între rafturi şi pereţi sau plafoane şi planşee trebuie să existe o distanţă de 30-50 cm. Pentru a preveni rătăcirea sau pierderea unor documente în depozitul de arhivă dosarele trebuie să fie legate sau cusute.. 29. inventariere. Este contraindicată păstrarea dosarelor legate cu aţă deoarece acestea sfâşie documentelor. O arhivă fără o evidenţă clară duce la răscolirea ei pentru a depista documentele şi dosarele care ne interesează. schiţe. faţă de duşumea. 15 8 . Este bine ca planurile verticale mediane ale rafturilor să fie pline pentru a proteja materialul contra luminii şi prafului iar poliţele să fie perforate pentru a lăsa aerul să circule liber pe verticală. faţă de acestea. Rafturile trebuie să fie suficient de rezistente pentru a nu se îndoi sau rupe sub greutatea materialului iar pentru stabilitate este bine să fie ancorate de pereţi sau planşee. Nu este indicat ca dosarele să fie desfăcute şi legate de mai multe ori din anumite necesităţi pentru a evita degradări ale documentelor. Rafturile instalate de-a lungul pereţilor trebuie să fie montate la o distanţă de 10-15 cm. Rafturile trebuie amplasate perpendicular pe sursa de lumină naturală.2. Mobilierul trebuie să fie dimensionat corespunzător volumului de documente şi dimensiunilor acestora pentru ca documentele să nu fie aşezate forţat în raft din cauza volumului prea mare sau să atârne liber cu o parte a lor pe rafturi prea înguste. fişare.4 m se dotează cu scări de arhivă14. 3. p. În aczul în care marginea de îndosariere este mai mică de 15 mm se lipeşte o alonjă de îndosariere15. anticorozive şi fără emanaţii. Ibidem. iar trecerile principale de 120 cm. Întocmirea documentelor şi constituirea arhivei Pentru întocmirea documentelor se recomandă să se folosească hârtie şi cerneluri cât mai rezistente la degradarea în timp. deoarece rafturile de lemn sunt atacate de insecte şi mucegaiuri care îşi continuă acţiunea pe documente. pe când într-o arhivă a cărei evidenţă şi ordonare în depozit este bună intervenţiile ulterioare sunt minime. iar în partea de sus rafturile vor avea o poliţă nefolosită. Anumite tipuri de documente mari (hărţi. Rafturile de lemn trebuie confecţionate din material uscat şi verificat. cotare. Poliţele de jos ale rafturilor trebuie montate la o înălţime de 15 cm. evidenţă. Ibidem. selecţionare.. 29. p. Mobilierul specific Pentru păstrarea documentelor sunt recomandate rafturile metalice acoperite cu vopsele stabile. Scările nu trebuie să se rezeme de raft ci să fie de sine stătătoare.

4. 16 17 Ibidem. uscării materalelor şi redepozitării lor în spaţii corespunzătoare. 9 . Plierea duce la slăbirea rezistenţei documentelor pe linia pliurilor încât după 10-20 de ani acestea se taie. Când aceste măsuri nu se dovedesc eficace iar umiditatea relativă a depăşit valori critice de 75-89 % trebuie să luăm în considerare necesitatea evacuării depozitului. Ibidem. ştiut fiind că cele mai bune condiţii de păstrarea a arhivei se înscriu în gama cuprinsă între 50-60 % umiditate relativă şi 15-24˚ C temperatură. Aceasta va duce la păstrarea unei temperaturi cât mai constante sau la variaţii de temperatură cât mai reduse18. cit. În situaţia depozitelor neîncălzite este indicat să se păstreze temperatura joasă din timpul iernii printr-o aerisire judicioasă. 5. filme. ca şi pentru cele cuprinzând benzi magnetice temperaturile optime sunt cuprinse între 14-18˚C iar umiditatea relativă de 40-50 %17. Pentru depozitele de materiale fotografice. rularea documentelor duce la întărirea structurilor fibrilare după linii curbe iar la derulare acestea se forţează şi se rup după un timp. întrucât prin ruginire acestea pot deteriora documentele. În cazul în care creatorul deţine documente de mai multe tipuri (hârtie. Trandaf. p.măsura posibilităţilor desfăşurate. p. op. 285. benzi magnetice) acestea se depozitează pe categorii. iar citirile trebuie consemnate într-un caiet de depozit. De asemenea. Păstrarea rulată a documentului îl expune degradării.. Ele nu trebuie plasate în contact cu pereţii exteriori pentru că aceştia ar putea fi contaminaţi sau plini de igrasie. La constituirea dosarelor trebuie înlăturate acele şi agrafele metalice. Lumina artificială trebuie împiedicată să cadă direct şi de la o distanţă prea mică pe documente. Depozitele de benzi magnetice nu trebuie să aibă în preajma lor câmpuri magnetice16. 29. evitându-se deschiderea geamurilor între orele când lumina solară este îndreptată direct spre documente19. În cazul în care umiditatea a depăşit 68-70 % este necesar să se ventileze localul sau să se ridice temperatura dacă există mijloace. Dosarele se aşază pe raft în poziţie verticală. Controlul microclimatic Umiditatea relativă şi temperatura sunt cauza şi indiciul cel mai sigur al declanşării atacului de mucegai. 289. Se va evita de asemenea apropierea de sursele de căldură. 29. fotografii. La aerisirea depozitelor trebuie avută în vedere şi lumina. p. Documentele cu dimensiuni mai mari decât cele obişnuite se vor păstra în fişete sau dulapuri specifice care să corepundă exigenţelor de conservare îndelungată a stării acestora cât şi necesităţilor de folosire. În acest fel se poate controla nivelul umidităţii relative şi al temperaturii. 19 Ibidem. Lumina Lipsa completă a luminii nu este recomandabilă întrucât crează condiţii favorabile dezvoltării agenţilor biologici. p. 18 V. În depozite trebuie să se amplaseze câte un termometru şi un higrometru.

Documentele trebuie transportate numai în cutii sau lăzi. Controlul periodic pentru verificarea stării documentelor şi a gradului de contaminare biologică Spaţiile de depozit trebuie ţinute într-o stare de curăţenie pentru a evita depunerea sau acumularea prafului pe documente. . a. Ventilaţia Scopul ventilaţiei este multiplu: . 283.uniformizează compoziţia aerului în încăpere desfiinţând zonele de stagnare a umidităţii în locurile mai ferite dintre rafturi de la colţurile depozitelor. Este îndeobşte cunoscut faptul că mucegaiurile se dezvoltă foarte greu într-un mediu ventilat. În cazul în care se constată degradări ale materialului se vor verifica amănunţit documentele învecinate pentru a se preciza amploarea procesului de degradare şi se va recurge la măsuri imediate de remediere a situaţiei (uscare.reduce umiditatea relativă când aceasta este prea ridicată şi aerul de afară nu este umed. . . Ultimele două aspecte au o importanţă deosebită în oprirea sau împiedicarea atacurilor microbiene. eventual igrasioase ale depozitului.6. În special primăvara şi toamna vânturile sunt încărcate cu spori ai ciupercilor de mucegai care cresc pe câmp pe seama diferitelor 20 Ibidem. 10 . Curăţenia se va face cu regularitate şi de preferinţă cu ajutorul aspiratorului şi nu cu mătura. Nu se vor deschide ferestrele pe vreme ploioasă sau de viscol şi nici atunci când bate vântul. Transportul documentelor Mutarea documentelor trebuie organizată în aşa fel încât să fie asigurate toate condiţiile de securitate şi protecţie a documentelor. insectele şi germenii patogeni din încăpere. dezinsecţie).schimbă aerul şi inhibă într-o oarecare măsură procesele microbiene. În afara acestor măsuri de curăţenie este necesar să se efectueze controlul periodic al stării documentelor şi al gradului de contaminare biologică a mediului. dezinfecţie. Pentru o bună ventilaţie este necesar ca ferestrele să fie raţional distribuite pentru a asigura schimbul de aer cu exteriorul. 7. La manipularea documentelor se va acorda o grijă deosebită pentru a evita degradările manuale. p. IV. Se va acorda o atenţie specială colţurilor reci şi întunecoase. Acestea nu trebuie transportate pe timp nefavorabil. chiar dacă se întrunesc condiţiile de umiditate şi nutriţie cerute de microorganisme. TRATAMENTE ŞI MĂSURI Măsurile luate în vederea păstrării documentelor pot fi preventive sau curative20. Este recomandabil ca acest control al stării documentelor să se execute lunar.înlătură praful.

Viabilitatea acestor spori. Acestea se aplică în special la fabricarea suportului grafic. Desprăfuirea documentelor se face cu perii moi iar absorbţia prafului cu aspiratoare. Desprăfuirea se poate executa fără a lua documentele de pe raft. Sitele montate la ferestre împiedică pătrunderea prafului. dezinsecţie şi deratizare Tratamentele preventive au rolul de a preîntâmpina apariţia atacurilor biologice.aparate de umidificare care pulverizează aerosoli de apă sau vapori în atmosferă. Este recomandabil ca depozitele de arhivă 11 . Este recomandabil ca odată cu desprăfuirea să se efectueze şi un control al stării de conservare a documentelor şi al depozitului de arhivă.produse organice în descompunere. zinc. mercur sau alte elemente s-au dovedit mult mai rezistente la acţiune insectelor şi mucegaiurilor. În cazul pătrunderii în depozitele de arhivă a unor insecte sau rozătoare se poate recurge la amplasarea unor momeli care constau în hrană otrăvită aşezată la colţurile depozitelor. incendiilor şi inundaţiilor Toate documentele aflate fie în depozitul de arhivă fie în birouri trebuie asigurate împotriva efracţiilor. În acest sens deosebim următoarele tipuri de aparate: -aparate de dezumidificare care aspiră aerul umed şi îl reintroduc în depozit după uscare. Condiţionarea microclimatului depozitelor Instalaţiile de climatizare urmăresc menţinerea la nivel optim a aerului şi temperaturii. impregnarea lemnului de construcţie cu anumite substanţe biocide îl face mai rezistent la degradare. Momelile trebuie supravegheate pentru a evita riscul producerii unor accidente asupra personalului. -aparate de climatizare automate care menţin în limite constante temperatura şi umiditatea. Ajunşi în arhivă aceştia pot germina în condiţii favorabile atacând astfel documentele. Unele reţete de hârtie fabricate cu adausuri de compuşi de sulf. Acest tip de desprăfuire se practică la 4-5 ani odată şi se însoţeşte eventual de lucrări de curăţenie generală şi reparaţie a depozitelor şi mobilierului specific. . Accesul în depozitele de arhivă al altor persoane decât responsabilii de arhivă şi a şefilor instituţiei trebuie interzis. Tratamente de dezinfecţie. b. chiar în condiţii de uscăciune se poate întinde până la un an sau mai mult. Tratamentele curative au rolul de a opri şi de a eradica un atac biologic deja declanşat şi aflat într-o fază mai mult sau mai puţin avansată. d. În lunile călduroase aerisirea trebuie să se facă în primele ore ale dimineţii iar în lunile reci aproape de prânz. Un al doilea tip de desprăfuire îl constituie desprăfuirea în aer liber cu care prilej se desprăfuieşte fiecare dosar cu grijă pentru a nu aduce prejudicii stării documentelor. c. De asemenea. Sisteme de protecţie contra efracţiilor. Desprăfuirea Praful din depozitele de arhive este destul de periculos prin faptul că el este un amestec de factori alergo-infecţioşi puternic încărcat cu spori de mucegai. e.

măsuri în caz de inundaţii Uscarea în aer liber se face prin etalarea documentelor pe suprafeţe întinse sub supraveghere atentă pentru a nu fi luate de vânt sau surprinse de de ploaie sau alte evenimente. Este preferabil ca pentru stingere să se folosească substanţe care nu udă documentele şi numai în cazuri forţate să se recurgă la folosirea apei. Este preferabil ca uşile depozitelor de arhivă să fie metalice. radiatoarelor electrice. oprirea scurgerilor de apă de la instalaţiile degradate. Metoda este însă greoaie şi poate fi aplicată cu uşurinţă când numărul documentelor afectate nu este prea mare. a reşourilor. Geamurile depozitelor de arhivă vor fi prevăzute cu gratii metalice. lămpilor cu petrol. f. după uscare va fi depozitat în spaţii corespunzătoare. În depozitele de arhivă este interzis cu desăvârşire fumatul şi utilizarea focului deschis. bioxid de carbon sau gaze inerte). iar în cazuri grave avarii ale localului cu scurtcircuite şi incendii sau stricarea instalaţiilor de apă cu producerea unor inundaţii. 12 . Instalaţia electrică trebuie să fie izolată şi verificată. Ventilaţia cu aer cald este utilă dar necesită o baterie de aer cald şi rărirea documentelor pe raft. .să fie dotate cu sisteme de protecţie şi alarmă faţă de efracţii şi incendii. Uscarea în sisteme cu temperatură şi umiditate reglabilă. Instalaţiile de încălzire din interiorul depozitului de arhivă trebuie prevăzute cu dispozitive de reglare şi cu apărătoare la radiatoarelor de calorifer împotriva apei sau în cazul avariilor. Se folosesc pentru aceasta instalaţiile de stingere locale sau se anunţă dacă este cazul pompierii.măsuri în caz de cutremur Cutremurele pot produce prăbuşirea dosarelor de pe rafturi. Ele vor fi prevăzute cu sisteme de închidere (cu lacăt sau cu cheie). Este indicat ca la instalaţia electrică pentru iluminat să se folosească tuburi fluorescente cu lumină rece. din momentul observării pe localizarea şi stingerea cât mai rapidă. aceste sisteme sunt instalaţii de climatizare şi acestea elimină continuu afluxul de umiditate emanat de documente . Măsuri de protecţie a documentelor în caz de urgenţă . sobelor cu gaz precum şi depozitarea unor materiale inflamabile şi în general de orice fel în afara celor de arhivă. degajarea molozului din dărâmături şi recuperarea documentelor care. iar ţevile instalaţiei care trec prin depozit să fie înzestrate cu hidroizolaţie. În fiecare depozit de arhivă trebuie să existe mijloace de protecţie şi stingere a incendiilor (stingătoare cu praf. eforturile personalului trebuie să se concentreze. În ordinea importanţei se vor avea în vedere localizarea şi stingerea incendiilor.măsuri în caz de incendiu În cazul în care documentele de arhivă au suferit de pe urma unui incendiu.

BIBLIOGRAFIE Legi şi regulamente: 21 Aurelian Sacerdoţeanu. 13 . Un alt inconvenient îl poate constitui gradul de luminozitate necorespunzător în cazul depozitelor prea întunecoase. La terminarea operaţiei de desprăfuire mâinile se vor spăla cu grijă şi se vor şterge cu o soluţie dezinfectantă. În cazul constatării unor senzaţii de usturime în gât sau de uscăciune ca urmare a inhalării prafului de arhivă se va consuma lapte dulce sau praf de muşetel. Dacă un dosar este distrus acesta se va desface. p. În timpul lucrului în depozite este interzisă urcarea sau sprijinirea de rafturi pentru a ase evita prăbuşirea acestora. iar în mâini va purta mănuşi de cauciuc sau se vor gresa mâinile cu un strat protector antialergic şi antiinfecţios cum ar fi glicerina fenicată. Nu se vor utiliza benzi de scotch. 259-260. o mască menită să filtreze aerul inhalat. urechile vor fi astupate cu tampoane cu vată. se va restaura filă cu filă apoi se va reface21. Prin restaurare înţelegem acţiunea de recondiţionare a documentelor. După încetarea lucrului mâinile se spală cu săpunuri de calitate superioară cu un grad de alcalinitate redus pentru a nu îndepărta stratul protector de grăsime al pielii. V. Persoana care lucrează cu documente puternic prăfuite va purta halat.protecţia documentelor în timp de război implică măsuri menite să asigure securitatea documentelor faţă de degradările fizico-chimice şi biologice şi faţă de acţiunile inamice.. RESTAURAREA DOCUMENTELOR Atunci când un document nu s-a păstrat întreg trebuie să fie ferit de o distrugere totală. VI. Când un document este rupt fragmentele acestuia se adună şi se lipesc prin aplicarea pe spatele documentului (dacă nu este scris) a unor benzi de hârtie pe linia rupturilor. Bucureşti. MĂSURI DE PROTECŢIE A MUNCII ÎN DEPOZITUL DE ARHIVĂ Inhalarea prafului din depozitele de arhivă care este un amestec alergo-infecţios în compoziţia căruia intră spori de ciuperci microscopice pot produce alergii ale pielii. În cazul în care se constată afecţini ale pielii trebuie să se apeleze la consultaţiile unui medic. Arhivistica. În timpul activităţii în depozitul de arhivă este indicat ca personalul să poarte halate. infecţii ale căilor respiratorii şi afecţiuni cronice ale conjunctivitelor oculare şi nazale. 1971. Dacă documentul este scris şi pe spate benzile de hârtie se vor lipi pe marginea lui astfel încât să nu acopere scrisul.

Măsuri de igienă şi restaurare”. Fănescu.. Aurelian.Noi procedee de întărire a documentelor deteriorate” în Revista Arhivelor.Factori biologici dăunători arhivelor şi câteva metode de combatere aplicate în Arhivele Statului din ţara noastră” în Revista Arhivelor nr. - - - 14 .Conţinutul şi evoluţia conceptelor şi ale practicii de păstrare. Trandaf.. Bucureşti. Leonte. 1957.- Legea 16/1996 a Arhivelor Naţionale Instrucţiuni privind activitatea de arhivă la creatorii şi deţinătorii de documente aprobate de conducerea Arhivelor Naţionale prin Ordinul de zi nr.. Cristescu. Victor. Victor. Ileana. 2/1960. Bucureşti. nr. N. Oprea. 2/1995.. Mihail.. 125 ani de activitate 1831-1856. N. Ion.. . Lucrări şi articole: - Damian. . tom I. Vasile.Despre igiena în depozitele de arhivă şi unele măsuri de conservare a materialelor documentare” în Revista Arhivelor. 2/1958. 1/1960. V. nr.. Damian. în Arhivele Statului.. Florea. Bucureşti. 217 din 23 mai 1996. fasc. Sacerdoţeanu. Bucureşti. . . Trandaf. N. Bucureşti.Grija pentru păstrarea în bune condiţii a materialelor documentare. Trandaf.. Arhivistica. conservare şi restaurare a arhivelor” în Arhiva Românească. . 1971. V. Bucureşti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful