You are on page 1of 4

Izvoare scrise cu privire la familie si la casatorie

V.5. Cei care locuiesc mai sus de crestonai iat ce obiceiuri au. Fiecare ine n cstorie mai multe femei. Cnd unul dintre ei a murit, se isc ntre femeile mortului mari nenelegeri, iar prietenii i dau toat osteneala i arat nespus rvn ca s afle pe care dintre neveste a iubit-o mai mult cel decedat. Femeia socotit vrednic s primeasc cinstirea este laudat de brbati i de femei; apoi e njunghiat de ruda ei cea mai apropiat. i dup aceea, trupul acesteia este nmormantat mpreun cu cel al barbatului ei. Celelalte femei socot o mare nenorocire aceasta, cci li se aduce astfel o mare ocar. Herodot (sec. V a. Chr.), Istorii, V,5, IIR, p. 65.

V.6. Iat i datinile celorlali traci. i vand strinilor copii, iar pe fete nu le pzesc, ci le dau voie s aib legturi trupeti cu brbaii care le plac. i pzesc, ns, nevestele cu strnicie, cumprndu-le cu muli bani de la prini. Herodot, Istorii, V,6, IIR, p. 67.

(Geilor) Nu le place s cultive acelai ogor mai mult de un an, iar dup ce au ndeplinit toate muncile, alii, care le urmeaz n aceleai condiii, le iau locul. acolo femeia nu se face vinovat fa de copii vitregi, ci poart de grij celor lipsii de mam, iar soia cu zestre nu ajunge stpna brbatului i nici nu se ncrede ntr-un amant chipe. Zestrea cea mai de seam este cinstea prinilor i virtutea femeii pentru care legmntul cstoriei rmne trainic; ea nu se tem de alt brbat. Horaiu (65-8 a. Chr.), Ode, III, 24, 9-24, IIR, p. 211.

Cci voi, dup cum spui, suntei foarte cumptai, pe ct vreme sciii i tracii beau vin neamestecat de loc [cu ap], att femeile ct i brbaii, i l mprtie pe hainele lor, socotind c este o deprindere frumoas i aductoare de fericire. Platon, Legile, VII, 637 d, IIR, p. 103.

Nevestele sciilor au tatuat trupurile femeilor trace - ale acelor (traci) care locuiesc n vecintate, la vest i la nord - fcnd un desen cu ace. De aceea, dup muli ani, femeile trace care fuseser batjocorite au ters (urma) nenorocirii lor ntr-un fel special, gravnd desene i pe restul pielii, pentru c semnul insultei i al ruinii se aflau pe ele, fiind socotit c desenul (ornamental), s tearg ocara prin calificativul de podoab. (Sciii) au poruncit tuturor cu atta trufie, nct serviciul de sclav, att de jalnic pentru toi, s-a trimis urmailor cu un cuvnt scitic, aa cum era el. Clearh din Soloi, IIR, p. 123.

N-ai vzut oare acolo femeile libere pline de semne fcute cu fierul rou i care cu att au mai multe semne i mai variate, cu ct se arat a fi mai nobile i din prini mai de isprav? - Ce vrei s spui cu aceasta? C pe regin, pe ct se pare, nimic nu o mpiedic s fi nsemnat cu fierul rou; dar socoi c pe rege l mpiedic ceva? Dion Chrysostomos, Discursuri, XIV, 19, IIR, p. 451.

Dintre felurile de via cunoscute pn astzi, pe care s-l alegem n locul acestei comuniti, prescris de noi acum femeilor? Oare felul de via pe care-l duc tracii i multe alte neamuri, care pun femeile s lucreze pmntul, s pasc vacile i oile i s slujeasc fr a se deosebi ntru nimic de sclavi? Platon (427-347 a. Chr.), Legile, VII, 805 d, e, IIR, p. 103.

Fiecare se cstorete cu trei i patru femei. Sunt unii care au i treizeci de soii. Ei le folosesc ca pe nite sclave. Au legturi trupeti cu numeroase femei i se unesc cu ele pe rnd. Femeia spal i servete pe brbatul cu care a trit. Cele mai multe, dup mpreunare, se culc pe pamant. Dac una dintre femei este nemultumit, prinii i pot lua napoi fata, dup ce restituie ceea ce au primit pentru ea. Cci oamenii si mrit fetele n schimbul unui pre. La moartea brbatului, femeile sunt motenite, ntocmai ca i celelalte lucruri.

Heraclid din Pont ( sec. IVa. Chr.), Fr.28, IIR, p. 130.

Asa suntem noi, tracii toti, si mai ales getii-m mndresc ca m trag din neamul acestora din urm-: nu suntem din cale afara de cumpatati. Nici unul dintre noi nu ia o sigura femeie, ci zece, unsprezece, douasprezece si unii chiar mai multe. Cand se intampla sa moara cineva care n-a avut decat patru sau cinci neveste, oamenii de prin partea locului spun: bietul de el, n-a fost insurat, n-a cunoscut iubirea. Menandru (342-292 a. Chr.), piesa nesigura, 794-795, IIR, p. 135.

La populaiile barbare femeile i ung una alteia faa, la daci i sarmai pn i brbaii i fac semne pe trup. Pliniu cel Btrn (sec. I p. Chr.), Istoria Natural, XXII, 1(2), 2, IIR, p. 409.

Nici femeile (la traci) nu au o fire slab. Ele doresc din cale afar de mult sa fie omorate deasupra cadavrelor barbatilor morti si sa fie ingropate impreuna. Deoarece un barbat are mai multe sotii, pentru a dobandi aceasta cinste, ele dau o mare lupta in fata celor care trebuie sa hotarasca aceasta. Ea se acorda aceleia care are moravurile si conduita cea mai buna, iar cea care invinge in aceasta intrecere este in culmea bucuriei. Celelalte jelesc cu glas tare si isi arata deznadejdea prin plansete foarte puternice. Iar cei care vor s le linisteasc aduc lang rug arme si daruri, spunand ca sunt gata sa trateze sau sa lupte cu sufletul celui mort, spre a sti daca acela permite casatoria. Daca nu se da o lupt si nici nu are loc o plat....le ateapt pe femei peitorii. Fetele de mritat nu sunt date brbatilor de catre parinti, ci in mod public, sunt cumprate spre a fi luate in cstorie sau vandute (cu zestre). Se face intr-un fel sau altul, dup cat sunt de frumoase si de cinstite. Cele cinstite si frumoase au pret bun. Pentru celelalte se caut cu bani cineva care s le ia de soie. Pomponius Mela (sec. I p. Chr.), Descrierea pmntului, II, 2; IIR, p. 289-391.

Tot el (Eustatiu) spune c la traci era obiceiul sa aib multe femei, n aa fel ca de la multe femei sa aiba mai multi copii, iar obiceiul acesta se spune ca isi trage obarsia de la regele lor Doloncos (considerat a fi fiul lui Cronos si parintele tracilor dolonci din Chersones), care a avut multi copii de la multe femei. Arian (95-175 p. Chr.), Fragmente, 60, IIR, p. 599. .

Barbatii (din Tracia) se flesc cu numrul femeilor si socotesc lucru de cinste s aib multe sotii. Femeile, care in mult la cinstea lor, se urc pe rugurile sotilor morti si, ceea ce socotesc cel mai mare semn al curteniei, se arunc in flcri. Femeile de mritat se duc la brbati nu dup hotrrea printilor, ci acelea care se disting prin frumusete cer sa fie vandute la mezat si, dupa ce li se ingaduie sa se stabileasca valoarea lor, se casatoresc nu dupa obiceiuri, ci dupa preturile oferite; iar cele napastuite din pricina urateniei lor isi cumpara cu zestrea lor sotii cu care se marita. Solinus (sec. III p. Chr.), Culegere de fapte memoriale, 10, 3-4, IIR, p. 729.

Nu este lucru firesc - prin urmare - c oamenii ce socot nefericit viaa fr multe femei femei s cread n aceelai timp c ar fi un om destoinic i drept cel cruia i lipsesc femeile. Socotindu-i < i <> pe cei fr femei, [geii] s-ar ridica mpotriva prerii obteti. De bun seam, ntotdeauna s-au pus pe seama femeilor ndemnurile in cele ale cucerniciei, cci ele mping pe brbai la o prea mare slvire a zeilor, la serbari in cinstea lor si la acte de adoratie. Iata ce mai spune acelasi poet, aducand pe scena un sot suparat de cheltuielile pe care le fac femeile cu jertfele. Cuvintele sotului sunt: "ne prpdesc zeii, nu altceva, mai ales pe noi cei cstoriti. Cci mereu este nevoie s se fac o serbare" Pe misogin il pune sa aduca aceleasi invinuiri: "jertfeam de cate cinci ori pe zi. Cinci sclave loveau chimvalele, stand in cerc, iar altele scoteau urlete" Ar fi, asadar , o absurditate sa se creada ca la geti sunt socotiti evlaviosi indeosebi cei necstoriti. Nu ne putem indoi-din cele spuse de Posidoniu-si, de asemenea, bizuindu-ne pe intreaga istorie a getilor, c in neamul lor ravna pentru cele divine a fost un lucru de cpetenie. Strabon (63 a. Chr.-19 p. Chr.), Geografia, VII, 3-4; IIR, p. 229.

Femeile muncesc i ele la cmp i de ndat ce au nscut, i slujesc pe brbai, punndu-i s stea culcai n locul lor. Adesea ele nasc la muncile cmpului. Spal copilul, eznd pe vine lng apa unui ru, i-l nfa. Strabon, Geografia, III, 4, 17; IIR, p. 223. Cci locuitorii de pe lng Istru se tatueaz i se mbrac n veminte colorate. Dionisiu afirm c atunci cnd cineva mai mare la istrieni este numit cel alb", aceasta i se spune n mod ironic, ca i cum ar avea fruntea curat i alb; trebuie, dimpotriv, s nelegi c este tatuat. Aristofan, Babilonienii; IIR, p. 91.