CONTRACTUL DE ASIGURARE: CONCEPT, TRĂSĂTURI, FUNCŢII ŞI ELEMENTE Asigurarea are o formă juridică ce i-o conferă, pe de o parte contractul de asigurare (legea

părţilor), iar pe de altă parte legea propriu-zisă. Prin contractul de asigurare „asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca la producerea unui anume risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, în condiţiile şi la termenele convenite”. 1. Trăsăturile contractului de asigurare 1. Contractul de asigurare este un contract consensual în sensul că se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor fără a fi nevoie de o formă specială de manifestare a voinţei lor. Forma scrisă este cerută de lege pentru a proteja interesele asiguraţilor şi pe cele ale terţilor. 2. Contractul de asigurare este un contract sinalagmatic, adică părţile îşi asumă obligaţii reciproce şi independente. În caz contrar contractul este lovit de nulitate sau este valabil pentru o sumă mai mică. Drepturile şi obligaţiile asiguratului până la producerea evenimentului asigurat se referă la următoarele: - dreptul de a modifica contractul; - dreptul de a încheia asigurări suplimentare; - dreptul de răscumpărare; - obligaţia asiguratului privind plata primei de asigurare; - obligaţia de a informa asiguratorul în privinţa modificării circumstanţelor care agravează riscul; - obligaţia de întreţinere a bunului asigurat în bune condiţii conform dispoziţiilor legale în vigoare. Drepturile şi obligaţiile asiguratului după producerea evenimentului asigurat se referă la următoarele: - de a încasa indemnizaţia de asigurare; - combaterea efectiva a calamităţilor pentru limitarea pagubei şi salvarea bunurilor asigurate; - păstrarea şi paza bunurilor ramase pentru prevenirea degradărilor ulterioare; - avizarea asiguratorului, în termenele prevăzute în condiţiile de asigurare, cu privire la producerea evenimentului asigurat; - participarea la constatarea cazului asigurat produs şi a pagubei rezultate; - furnizarea de date şi acte referitoare la evenimentul asigurat. Drepturile şi obligaţiile asiguratorului până la producerea evenimentului asigurat se referă la următoarele: - dreptul de a verifica existenţa bunului asigurat şi a modului în care acesta este întreţinut; - dreptul de a aplica sancţiuni legale când asiguratul a încălcat obligaţiile privind întreţinerea, folosirea şi paza bunurilor asigurate; - obligaţia de a elibera, la cerere, duplicatul documentului de asigurare, dacă asiguratul l-a pierdut pe cel original. Drepturile şi obligaţiile asiguratorului după producerea evenimentului asigurat se referă la următoarele: - achitarea indemnizaţiei către asigurat; - constatarea procedurii evenimentului asigurat şi evaluarea pagubelor; - stabilirea cauzele daunelor şi împrejurările în care acestea s-au produs pentru determinarea obligaţiei sale de plată şi a mărimii indemnizaţiei. Pentru aceasta este necesar să se verifice:

5. plata despăgubirii de către asigurător va avea loc numai în cazul producerii inundaţiilor. Constituie alte moduri de încetare a contractului de asigurare:  denunţarea – este o modalitate de încetare a contractului care constă în exercitarea acestuia în mod unilateral. iar acesta din urmă preia riscul în schimbul unei sume de bani – prima de asigurare sau cotizaţie). datorită neexecutării obligaţiei uneia dintre părţi din cauze care-i sunt imputabile. pe parcursul contractului. contract de asigurare. care a încasat de la asigurat prima de asigurare convenită. Însă. fără să-i datoreze vreo indemnizaţie). din cauze autorizate de lege. este un contract de bună credinţă adică presupune ca executarea acestuia să se facă cu bună credinţă de către părţi. în cazul în care. Este un contract de adeziune în sensul că. după caz: • nominal. depinzând de un eveniment viitor şi incert denumit alea (de exemplu în cazul unei asigurări împotriva inundaţiilor. Aceasta situaţie se întâlneşte la asigurarea de viaţă şi de accidente a persoanelor. Este un contract cu titlu oneros. în principiu pentru o sumă asigurată redusă. în sensul că părţile nu cunosc de la început existenţa sau întinderea avantajelor patrimoniale ce vor rezulta pentru ele din contract. În cadrul unei perioade de asigurare determinată. De regulă. 8. Dacă distrugerea a fost parţială contractul poate continua să-şi producă efectele. 6.  rezilierea – înseamnă desfacerea acestuia pentru viitor. După plata sumei asigurate. • la ordin. când survine cazul asigurat. contractul de asigurare cu durată determinată încetează prin ajungerea la termen. adică fiecare parte urmăreşte obţinerea unui câştig.poate rezulta din declaraţiile neexacte sau necomplete făcute de asigurat cu prilejul contractării asigurării. Pentru asigurarea de bunuri contractul încetează numai dacă prin realizarea riscului bunul asigurat a fost distrus în totalitate. unicitatea se menţine şi în cazul unei modalităţi de plată a primei în părţi periodic achitate. contractul de asigurare poate fi modificat la cererea asiguratului pentru includerea unui risc suplimentar. asiguratorul va răspunde în continuare până la concurenţa sumei contractate. obligaţiile asiguratorului faţă de asigurat se sting. nu se produce nici o inundaţie. Acest document poate fi. la el a aderat asiguratul. Este un contract aleatoriu. o dacă primele de asigurare au fost plătite şi perioada de timp pentru care au fost achitate. ca urmare a încetării prevederilor cuprinse în o . Dacă despăgubirea datorată depăşeşte ca mărime primele achitate până în acel moment de asigurat. 4. contractare. Un alt mod de încetare a contractului îl constituie producerea evenimentului asigurat. Contractul de asigurare este unic pe întreaga să durată. avantajul va fi de partea acestuia. În cazul asigurării de răspundere civilă dacă suma asigurată nu se epuizează prin achitarea despăgubirii terţului prejudiciat prin fapta asiguratului. o dacă bunurile în cauza sunt cuprinse în asigurare. ceea ce echivalează cu încetarea automată a contractului. Înscrisul constatator al asigurării poartă denumiri diferite: poliţă de asigurare. 3. Contractul de asigurare îşi defineşte specificul în funcţie: de ramura de asigurare. caz în care I se cotează şi se aplică o primă suplimentară faţă de prima de bază.  nulitatea contractului .dacă asigurarea era în vigoare la data producerii riscului. adică odată cu expirarea perioadei pentru care a fost încheiat. deşi este imprimat şi redactat de către asigurător. o dacă evenimentul producător de daune este datorat unui risc împotriva căruia s-a încheiat asigurarea. ci se eşalonează în timp. avantajul va fi de partea asigurătorului. de riscurile asigurate şi de caracterul asigurării. 7. Contractul de asigurare este cu executare succesivă deoarece nu are loc dintr-o singură prestaţie. • la purtător. a unei contraprestaţii în schimbul obligaţiilor pe care şi le asumă (asiguratul transferă riscul şi beneficiază de protecţia asigurătorului.

adică indemnizaţia de asigurare este achitată în numerar asiguratului sau unui terţ. Contractele de asigurare se desfăşoară pa baza unor principii: a) Principiul despăgubirii este cel mai important pentru părţi. afectate de producerea evenimentului asigurat. Asigurarea facultativă (ex contractu) are la bază principiul facultativităţii.fondul de asigurare îmbracă forma bănească. dar se deosebeşte prin faptul că se bazează pe primele de la asiguraţi şi nu pe resursele provenind de la asiguraţi şi/sau nonasiguraţi. în sensul că persoanele ameninţate de aceleaşi pericole acţionează pentru apărarea intereselor comune. conform căruia contractele de asigurare nu oferă despăgubiri peste valoarea pierderilor suferite de un asigurat. dar acesta se repartizează numai acelor care au suferit pagube de pe urma producerii riscului asigura.fondul de asigurare se utilizează în mod centralizat pentru acordarea despăgubirilor sau sumelor asigurate la asigurările de persoane. . în momentul contractării asigurării. .condiţiile de asigurare. Legea constituie. constituirea unor rezerve ale societăţii de asigurare sau organizaţiei mutuale de asigurare.asigurarea presupune existenţa unei comunităţi de risc. Fondul din care se acordă despăgubire se constituie la fel ca şi în cazul asigurării facultative. Trăsăturile caracteristice ale asigurării încheiate cu o instituţie de specialitate: . la producerea riscului asigurat. . • fluxuri băneşti sub forma despăgubirilor care pornesc de la fondul de asigurare constituit la dispoziţia societăţilor de asigurare către persoanele fizice sau juridice. alături de contract. în ultimă instanţă la întocmirea contractului (poliţei) de asigurare: întocmirea declaraţiei (cererii) de asigurare – constă în răspunsurile asiguratului. . . c) Principiul subrogaţiei acţionează în acele situaţii în care asigurătorul oferă despăgubire unor terţe persoane cărora asiguratul le-a adus prejudicii (ex.fondul de asigurare se constituie în vederea acoperirii unor pagube provocate de evenimente viitoare şi nesigure. . pentru a obţine o despăgubire sau o fructificare a sumei asigurate. . Principiul în cauză stipulează că despăgubirile vor fi cuvenite doar acelor persoane care s-au asigurat împotriva unui risc. adică din contribuţiile asiguraţilor. asigurarea de răspundere civilă). Riscul subiectiv apare atunci când o persoană provoacă intenţionat evenimentul pentru care a fost încheiat contractul sau exagerează în privinţa pagubelor suferite b) Principiul interesului asigurabil: interesul asigurabil este definit drept expunerea unei persoane fizice sau juridice la un prejudiciu financiar. la întrebările formulate de asigurator şi prin care se manifestă voinţa de a încheia contractul. datorită limitelor de asigurare sau datorită altor limitări privind despăgubirea. deţinătoare de bunuri care fac obiectul unei asemenea asigurări. în scris. Se aseamănă şi cu asigurările sociale în sensul că are caracter obligatoriu.se aplică principiul mutualităţii. luarea unor măsuri privind prevenirea pagubelor. Încheierea şi derularea asigurărilor de către asigurator impune parcurgerea mai multor faze sau etape care conduc. împotriva unor eventuale riscuri. adică se încheie din dorinţa persoanelor fizice şi juridice interesate.fondul de asigurare se constituie în mod descentralizat. Despăgubirea poate fi însă mai mică decât valoarea pagubei fiind diminuată datorită deducerii franşizei. sau din lipsa de interes la bunurile asigurate. o altă formă juridică de realizare a asigurării. Este mai puţin costisitoare decât asigurarea obligatorie. din primele de asigurare încasate de la asiguraţi.formarea şi utilizarea fondului de asigurare dă naştere la anumite relaţii economice între participanţii la asigurare: • fluxurile băneşti sub forma primelor de asigurare care pornesc de la persoanele fizice şi juridice asigurate către societăţile sau asociaţiile mutuale de asigurări. Un obiectiv absolut urmărit prin aplicarea acestui principiu este reducerea riscului subiectiv prin eliminarea interesului pentru profit. care poate provoca o pierdere financiară. adică toţi membrii participă la formarea fondului de asigurare. Asigurarea obligatorie (ex lege) are la bază principiul obligativităţii şi se încheie de către toate persoanele fizice şi juridice.

capitalul social vărsat sau.evaluarea nivelului de risc – prezintă pentru asigurător o importanţă deosebită. de a lua cele mai eficiente măsuri pentru păstrarea în bune condiţii a bunului asigurat. Asiguratul poate fi şi altă persoană decât aceea care a contractat asigurarea ( în cazul în care tutorele încheie asigurarea pentru minori sau o firmă îşi asigură muncitorii pe timpul transportului de la sediu la punctul de lucru. actele normative în materie prevăd fie reducerea despăgubirii acordate. momentul întocmirii contractului – de regulă. persoane juridice străine. Dacă asiguratul nu respectă aceste obligaţii şi ca urmare a nerespectării lor. preia riscurile asigurate. contractul de asigurare se consideră încheiat la plata primelor de asigurare şi emiterea poliţei de asigurare şi este valabil exclusiv pentru bunurile şi riscurile specifice în poliţă. El nu poate fi dovedit cu martori. în funcţie de acest element esenţial al contractului. în principal. . menite să atragă atenţia asiguratului asupra drepturilor şi obligaţiilor sale) şi părţile neimprimate ale documentaţiei (care se referă. respectiv la stabilirea daunei. în aceste cazuri asiguratul este minorul sau muncitorul). - 2. sau pagube produse de persoanele respective unor terţe persoane). fie neacordarea despăgubirilor. proba contractului – consimţământul valabil al părţilor se cere a fi exprimat în scris. Fiecare asigurător trebuie să menţină cumulativ a. durata contractului – reprezintă perioada de timp la care se referă drepturile şi obligaţiile părţilor. de societăţi pe acţiuni. Asigurătorul este persoana juridică (societatea de asigurări sau organizaţia mutuală de asigurări). se apreciază dacă se poate accepta riscul şi dimensiunile primei de asigurare aferente. să respecte instrucţiunile date de acesta. marja de solvabilitate. autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. să furnizeze date adevărate cu privire la evenimentul asigurat. Asigurătorul poate fi reprezentat. chiar dacă există un început de dovadă scrisă. precum şi de sucursale ale societăţilor de asigurări. pagube produse persoanelor asigurate de evenimente din viaţa lor. suma asigurată şi durata contractului cu indicarea datei intrării în vigoare). filiale ale unor asigurători străini. în România. asiguratul are obligaţia să înştiinţeze imediat societatea de asigurări (asigurătorul). plătind în schimb asigurătorului o primă de asigurare. Asiguratul este persoana fizică sau juridică. care pe baza legii sau a unor clauze contractuale. Părţile implicate 1. fondul de rezervă liber vărsat. să participe la constatarea cazului asigurat. societăţi mutuale. denumirea riscurilor. Asiguratul are obligaţia de a preveni pierderile. 2. interpretarea contractului – principiul care se aplică în materie de asigurări este cel al interpretării stricte a condiţiilor contractului. ca şi cel al expresiilor curente. folosit de persoane obişnuite. conţinutul contractului (poliţei) de asigurare .în principiu. în cazul unei societăţi mutuale. Înţelesul termenilor din poliţa de asigurare. plătind despăgubiri în cazul producerii evenimentului (pagube produse bunurilor asigurate de calamităţi naturale sau accidente. b. Elementele contractului de asigurare I. constituite ca persoane juridice române. deoarece. care în schimbul primei de asigurare încasate de la asigurat. În cazul în care se produce evenimentul asigurat. se vor interpreta în sensul lor de bază. îşi asigură bunurile împotriva unor calamităţi naturale sau accidente ori pe ea însăşi împotriva unor evenimente ce pot interveni în viaţa să sau pentru prejudiciul pe care îl poate aduce unor terţe persoane. la indicarea părţilor contractante. contractul de asigurare cuprinde două părţi: clauzele imprimate (sub forma unor extrase din condiţiile generale care reglementează raporturile dintre asigurat şi asigurător. limitarea pagubelor şi salvarea bunurilor. se produc pagube. să întreprindă măsuri pentru combaterea. să participe la conservarea şi salvarea bunurilor asigurate.

reglementări interne privind constituirea şi menţinerea rezervelor tehnice. reprezintă esenţa înţelegerii activităţii desfăşurate de profesioniştii în asigurări. în concordanţă cu prevederile cuprinse în condiţiile şi clauzele de asigurare. fără a obţine obligatoriu calitatea de asigurat (în cazul asigurării călătorilor pe timpul călătoriei contractantul este firma de transport. asigurări şi reasigurări. să supravegheze activitatea unităţilor din subordine şi a agenţilor săi. monetară sau imobiliară. aceştia participă la suma asigurată în mod egal.. încadrarea unui număr suficient de persoane care îndeplinesc condiţiile de pregătire şi de competenţă profesională. Bucureşti. să-şi organizeze controlul financiar intern etc. parţial sau în totalitate. Contractantul asigurării este persoana fizică sau juridică care semnează poliţa de asigurare în nume propriu şi se obligă să plătească primele de asigurare. 6. Asigurătorul are obligaţia să conducă evidenţa contabilă şi operativă. în funcţie de sistemul propriu de evidenţă operativă. Lexicon de protecţie socială. Terţul păgubit poate fi o persoană fizică sau juridică implicată într-un accident căreia i s-au produs pagube materiale sau i-a fost afectată sănătatea. care să constituie şi să aparţină unui fond de asigurare distinct (fondul asigurărilor de viaţă). criteriile proprii de stabilire a primelor de asigurare. care trebuie făcute raţional şi util de către asigurat. care pot modifica condiţiile de asigurare. Editura Karat. Bercea Fl. Consecinţele pe care le manifestă expunerea la risc înseamnă mult mai mult decât valoarea unui transfer al riscului către o societate de asigurări. 4. Asigurătorul este obligat să-şi conducă activitatea cu respectarea normelor prudenţiale specifice asigurărilor şi să se preocupe de: organizarea şi desfăşurarea activităţii cu prudenţă şi profesionalism. integritatea corporală (invaliditatea) sau chiar viaţa (decesul). pentru identificarea operativă a activelor şi a obligaţiilor acestuia.Asigurătorii pot investi. De asemenea. 5. astfel încât să nu fie periclitată activitatea de asigurări. . Macovei Em. cu respectarea prevederilor legale referitoare la contractul de asigurare. Asiguratul desemnează pe beneficiarul asigurării fie în momentul încheierii asigurării sau pe parcursul derulării acesteia. reglementări proprii şi instrucţiuni de constatare şi de lichidare a daunelor. Importanţa pe care o acordăm faptului că producerea unui risc care a fost ignorat atrage după sine pierderi financiare. 3. clauzele de asigurare. Se compensează numai cheltuielile necesare. În cazul în care sunt mai mulţi beneficiari. capitalul social. Asigurătorul care exercită asigurări de viaţă este obligat: să ţină conturi distincte pentru asigurările de viaţă. în funcţie de opţiunea proprie sau de cea a asiguratului. iar asiguratul este potenţialul călător). printr-o declaraţie întocmită în acest scop şi depusă la asigurător sau prin testament. Terţul păgubit nu se cunoaşte decât în momentul producerii riscului şi când se stabileşte despăgubirea. asigurătorul are obligaţia să ramburseze cheltuielile efectuate de asigurat pentru diminuarea sau limitarea pagubei produse ca urmare a survenirii unui eveniment asigurat. cu respectarea normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. 1 Bistriceanu Gh. Brokerul de asigurare poate fi o persoană juridică autorizată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să intermedieze asigurări între o societate de asigurări şi asiguraţi. 1997.. să înregistreze toate veniturile şi cheltuielile aferente asigurărilor de viaţă în conturi separate. De cele mai multe ori contractantul asigurării coincide cu asiguratul. dacă asiguratul nu a dispus altfel1. să asigure conducerea contabilităţii fondului asigurărilor de viaţă. în concordanţă cu natura şi mărimea activităţii prestate. Beneficiarul asigurării este persoana îndreptăţită să încaseze despăgubirea sau suma asigurată la producerea riscului asigurat fără să aibă calitatea de parte la contractul de asigurare. pentru a determina rentabilitatea. care să permită întocmirea rapoartelor cerute de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi analiza rezultatelor tehnice pe clase de asigurări. Asigurătorii care practică asigurări facultative îşi elaborează: condiţiile de asigurare.. precum şi cheltuielile efectuate de asigurat pentru constatarea şi evaluarea pagubei. de regulă beneficiarul asigurării este însuşi asiguratul. rezervele de capital şi rezervele tehnice pe piaţa de capital. Brokerul de asigurări lucrează contra unui comision care se calculează asupra primelor de asigurare totale încasate în baza contractelor de asigurare încheiate şi se plăteşte de societatea de asigurări.

2. Bunurile sunt valorile materiale de orice fel care sunt expuse unor avarieri produse de calamităţi naturale sau accidente. Brokerii de asigurare prin serviciile de consultanţă oferite au un rol foarte important în reducerea cheltuielilor privind acoperirea riscului şi monitorizarea unui program de asigurare. continuând cu elaborarea unui program de acoperire a riscului iar în final gestionarea şi controlul acestora pe întreaga durată a protecţiei. Se defineşte prin evenimentul (sau grupul de evenimente) viitor şi nesigur. ci numai acelea care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: .Practic numai o analiză specializată poate arata dimensiunea costurilor financiare iniţiale ce înlocuiesc pierderile posibile în cazul producerii unui risc asigurat. ca urmare fenomenele care duc în mod inevitabil la daune sau a căror probabilitate de producere este foarte mare. III. Un alt serviciu important pe care îl poate face un broker este consultanţa sau chiar asistenţa în cazul dosarelor de daună pentru clienţii săi. evaluarea acestora. Răspunderea civilă poate constitui obiect al asigurării prin faptul că societatea de asigurări se obligă să plătească sub formă de despăgubire toate obligaţiile asiguratului faţă de o terţă persoană fizică sau juridică. Obiectul asigurării este redat de bunurile sau persoanele expuse unor anumite riscuri. Forma de organizare a unui broker de asigurări este ca persoană juridică specializată în transferul riscului prin activitatea de asigurare. fără care o asigurare nu poate exista. Stabilirea unei strategii pentru găsirea unei soluţii optime la o situaţie concretă porneşte de la identificarea riscurilor. Însă riscul exprimă şi probabilitatea producerii fenomenului (evenimentului) împotriva căruia se încheie asigurarea sau mărimea răspunderii asumate de asigurător la încheierea unei asigurări.. dar posibil. Pentru serviciile pe care le face un broker acesta este plătit de către societatea de asigurări sau de reasigurări prin aplicarea unei cote procentuale asupra primei de asigurare sau de reasigurare pe care o plăteşte clientul. persoane sau răspundere civilă. în funcţie de care asigurările se împart în asigurări de bunuri. Pentru un program de asigurare deja existent al unui asigurator. 1..survenirea evenimentului să fie reală. . Brokerul de asigurare asistă clientul în relaţia cu societatea de asigurări pentru cumpărarea unei poliţe de asigurare sau pentru conceperea unui program special adaptat analizei de management al riscului. în mod contrar nefiind nevoie de asigurare. datorită pagubelor pe care le produce îl obligă pe asigurător să plătească asiguratului (sau beneficiarului asigurării) despăgubirea sau suma asigurată. Relaţia pe care o are un broker de asigurări cu un client al său este o relaţie de parteneriat. se numeşte caz asigurat sau sinistru. Riscul asigurat reprezintă elementul esenţial şi caracteristic al contractului de asigurare. care odată produs. 3. II. Persoanele pot constitui obiect al asigurării datorită faptului că societatea de asigurări (asigurătorul) garantează persoanei fizice (asiguratul) sau unei terţe persoane (beneficiarul asigurării) plata sumei asigurate la producerea riscului asigurat. fiind astfel consideraţi experţi în asigurări. .producerea fenomenului să fie posibilă (nu inevitabilă). căreia asiguratul I-a pricinuit un prejudiciu. Veniturile unui broker sunt de obicei din comisionul primit de la societatea de asigurări pentru asigurările pe care acesta le cumpără în numele clienţilor săi. Evenimentul asigurat. În lume există foarte mulţi brokeri care lucrează la nivel internaţional pentru a fi mai aproape de interesele clienţilor şi pentru a cunoaşte permanent situaţia pieţelor de asigurări şi reasigurări în special în marile centre financiare ale lumii. Nu toate evenimentele sunt încadrate în categoria riscurilor asigurabile. adică să prezinte un anumit grad de periculozitate pentru persoana asigurată. brokerul reprezentând interesele asiguratului în faţa societăţilor de asigurări. brokerul poate verifica sau chiar negocia condiţiile contractuale şi prima de asigurare pe care o plăteşte clientul sau. nu pot fi acoperite prin vânzare. care a fost deja produs.

producerea fenomenului să se producă cu o anumită regularitate şi pe un teritoriu cât mai întins. Exemple de riscuri fundamentale: foametea. de siguranţă în afacerile sale. cei avuţi înainte de producerea riscului.riscul să fie licit. pagube produse cu ocazia probelor de presiune. . efectele cutremurului asupra fundaţiilor. furtună.a. Avantajele unei asemenea asigurări sunt: cheltuieli de administrare mai reduse decât dacă s-ar fi încheiat câte un contract distinct pentru fiecare risc. Există mai multe categorii de riscuri. care deşi se cunoaşte că se va produce în mod cert. În prezent. Riscul asigurabil este acela care îndeplineşte condiţiile pentru a fi inclus în oferta unei societăţi de asigurări. pentru a cuprinde cât mai mulţi asiguraţi (mutualitatea necesară formării unui fond de asigurare de dimensiuni corespunzătoare). Dată fiind extinderea foarte mare a efectelor în spaţiu şi uneori în timp.fenomenul să poată fi determinat şi exprimat valoric. Un risc fundamental presupune elementul de catastrofă. prin aceeaşi asigurare. Riscuri pure sunt acele evenimente. părţile necunoscând momentul producerii riscului (excepţie – riscul de deces. . ele apar ca fiind neasigurabile din punctul de vedere al societăţilor de asigurări. fiind de natură a favoriza. fie numai o parte. frescelor şi decoraţiunilor interioare. evenimentelor politice etc. prime de asigurare mai reduse decât în cazul în care s-ar proceda la asigurarea separată a fiecărui risc. Riscurile pure survenite provoacă numai pierderi şi niciodată câştiguri. fără să rişte ca bunurile sale agonisite cu trudă să se transforme într-o ruină sau cenuşă. care dacă erau luate în mod individual nu erau asigurabile.a. acoperirea unor riscuri . poluarea etc. şomajul. ci de a readuce bunul la parametrii iniţiali. infiltrarea apei de ploaie. Iată câteva exemple de riscuri excluse: pagube ca urmare a temperaturii atmosferice asupra motorului. daune ca urmare a trepidaţiilor. independente de voinţa omului. Riscuri excluse (neasigurabile) sunt acele evenimente la survenirea cărora societatea de asigurări nu plăteşte despăgubiri. a barei de direcţie. fie anumite grupuri de persoane. convulsiilor sociale. cheltuieli ca urmare a îmbunătăţirilor aduse autovehiculului.. se consideră că aceste riscuri sunt probleme ale întregii societăţi care trebuie rezolvate la nivelul guvernelor sau chiar la nivel internaţional. inflaţiei. Asigurarea are menirea să creeze asiguratului o stare de linişte. explozia pneurilor etc. . Raţiunea asigurării este nu de a obţine de către asigurat sau păgubit a unui avantaj (câştig). naufragii. Când riscurile fundamentale au dimensiuni de dezastru foarte mare. La producerea unui asemenea risc.evenimentul trebuie să aibă un caracter întâmplător. şomajului. pagube produse de abur. în detrimentul interesului general. spargerea pistoanelor. ruperea fuzetelor. să nu contravină ordinii publice. . pagube produse ca urmare a uzurii morale şi/sau fizice a autovehiculului. jocurile de noroc. asiguratul nu va realiza un câştig. conflictelor armate. invazie. Riscurile fundamentale se manifestă atunci când forţele naturii se dezlănţuie. cutremurul. Riscuri fundamentale sunt acelea care afectează societatea umană în general. zăpadă prin geamuri neetanşate. să fie o urmare a întâmplării. ca de exemplu: incendii. . accidente auto.producerea fenomenului trebuie să aibă o anumită frecvenţă. în cazul calamităţilor naturii. ce se poate asigura şi la producerea căruia se plăteşte o despăgubire. riscurile valutare ş. iar altele de natură diferită. invalidităţi. beneficiarului asigurării sau asigurătorului. amortizoarelor. daune intenţionate. este un risc asigurabil datorită faptului că nu se cunoaşte momentul producerii lui de către nici una din părţi). se acoperă mai multe riscuri. explozii. Aceste riscuri sunt nominalizate obligatoriu în condiţiile de asigurare. demonstraţiilor. pagube produse clădirilor care n-au fost date încă în folosinţă. care pot aduce consecinţe negative bunului asigurat sau persoanei asigurate. riscurile de război. a crucii cardanice. reducerea valorii autovehiculelor cu fiecare reparaţie efectuată. unele legate între ele. putând fi supus evidenţei statistice şi calculării probabilităţii producerii. grevelor. atât ca moment cât şi ca intensitate. decese. furt ş. .producerea fenomenului să fie independentă de voinţa asiguratului.

comerţ. Riscuri speciale sunt riscuri asigurabile ce se pot produce datorită acţiunii oamenilor. Aceste riscuri nu sunt asigurabile. naufragiu. Riscuri interne sunt evenimente generate de factori din interiorul unităţii economice şi depind de managementul acesteia: capacitatea profesională. de formele de protecţie socială etc. Evaluarea este o etapă necesară în procesul încheierii contractului de asigurare deoarece reprezintă operaţiunea prin care se stabileşte valoarea bunurilor în vederea cuprinderii lor în asigurare. interzicerea transferului valutar. calitatea producţiei. cum pot fi: îmbolnăviri. amânarea plăţii în valută. cutremurul de pământ. catastrofe aviatice. demonstraţii etc. blocade economice. Subevaluarea bunurilor nu . sunt considerate riscuri externe şi cele care se produc în afara graniţelor ţării. Iată câteva exemple1. erupţie vulcanică. finanţe. jocurile de noroc. faliment. transporturi. răsturnarea navei sau a ambarcaţiunii. uraganul. la solicitarea expresă a asiguraţilor. invaliditatea. stare de război declarat sau nedeclarat. decesul. alunecările de teren. cuantumul resurselor materiale şi financiare. Aceste riscuri sunt cuprinse. inundaţiile. Riscurile imprevizibile sunt şi cele care apar în relaţiile dintre oameni: greve. riscurile valutare. aprovizionarea. revoluţie. colapsuri economice. accidente. Aceste riscuri se asigură separat. IV. război etc. ca de exemplu: grevă. cutremur de pământ. Riscuri imprevizibile sunt evenimente independente de voinţa părţilor contractante care pot să apară în activitatea economico-socială. ca de exemplu: incendiu. descărcarea navei într-un port de refugiu. zgâriere etc). embargouri. turism. Astfel de riscuri pot interveni indiferent de voinţa oamenilor şi se ivesc în relaţiile oameni-natură. război etc. moratoriul guvernamental etc. bâtvci etc. Riscurile speculative cuprind: riscurile comerciale. Cuprinderea riscurilor în anumite categorii nu este permanentă. revolte. deraiere sau răsturnare a mijlocului de transport terestru. Riscuri sociale sunt evenimente care se manifestă cu o intensitate sau alta în economiile tuturor ţărilor. invaliditate. ducând chiar la fapte intenţionate ale beneficiarilor despăgubirii. revoluţii. Riscuri economice sunt evenimentele cu implicaţii economice care se pot produce în industrie. exces de viteză. Riscuri speculative (antreprenoriale) sunt acelea care prin producerea lor pot provoca o pierdere sau obţine un câştig. realizarea la timp şi la parametrii proiectaţi a obiectivelor de investiţii etc. coliziune. convulsii sociale. Riscuri generale sunt riscuri asigurabile. ploile torenţiale. în condiţiile generale de asigurare. Fiecare societate de asigurări este liberă să-şi grupeze riscurile după cum apreciază că este optim pentru ea şi pentru asiguraţi. manevre militare. eşuare. secetă etc. Riscuri interne sunt considerate şi cele care se produc în limitele graniţelor ţării. răscoală. scăderea nivelului de viaţă. bătrâneţea. pentru care se plăteşte o primă suplimentară aferentă fiecărui risc şi nu sunt incluse în condiţiile generale de asigurare. Ele sunt atractive. depozitarea. pariurile la cursele de cai. supraevaluarea bunurilor poate conduce la scăderea interesului pentru întreţinerea şi repararea bunului. alterare. definitivă. sacrificiul în avaria comună. De asemenea.a. Riscuri speciale sunt şi cele care ţin de natura mărfii (mucegăire. prăbuşire a aeronavei. greve. sustragerea salariilor de către casier etc). Riscuri politice sunt cele generate de politica guvernelor ţărilor. revoltă. cum sunt: grindina. gestionarea resurselor. variaţia cursurilor valutare etc. insurecţie. naţionalizări. Astfel. de regulă. agricultură. Riscuri externe sunt evenimente care provin din afara unităţii economice şi care pot reprezenta: insolvabilitate. explozie. şomaj. ruginire. Atât asiguratul cât şi asigurătorul urmăresc evaluarea cât mai exactă a bunului asigurat. războaie etc. schimbări ale ratelor dobânzilor ş. Aceste riscuri depind de nivelul de dezvoltate economică. stări beligerante. Riscuri previzibile sunt evenimente provocate de factori ce pot fi prevăzuţi înainte de asumarea obligaţiilor contractuale: boala. revoluţie.Riscuri particulare sunt evenimente a căror frecvenţă de producere este relativ redusă (asigurarea salariaţilor de către patron.

denumită şi primă netă.permite. iar la cele facultative în funcţie de propunerea asiguratului. are în structură cota de bază. numită franşiză. suma asigurată se stabileşte în mod diferit. Principiul răspunderii limitate. absolută sau relativă. caz în care asigurătorul acoperă în întregime paguba. 2. La asigurările de bunuri obligatorii. deoarece nu există valoare de asigurare. iar adaosul serveşte pentru acoperirea cheltuielilor privind constituirea şi administrarea fondului de asigurare. stabilită prin lege. . VIII. Prima netă este utilizată pentru formarea fondului necesar achitării despăgubirilor şi sumelor asigurate. şi adaosul la aceasta. în funcţie de tipul asigurării: obligatorie sau facultativă. În cazul asigurărilor de persoane şi de răspundere civilă. cu condiţia să nu depăşească suma asigurată (asigurarea clădirilor şi a altor construcţii). în caz de pagubă. Valoarea de asigurare poate fi mai mică sau cel mult egală cu valoarea bunului respectiv. conform căruia asiguratul de obligă să suporte o parte din pagubă. animal. Paguba sau dauna reprezintă pierderea. suma asigurată este stabilită prin lege (normă de asigurare). datorită faptului că asigurarea nu permite acordarea unor despăgubiri mai mari decât pierderile. constituirii unor fonduri de rezervă şi realizării unui anumit profit. La asigurările obligatorii. înlocuirea pierderii suferite. în funcţie de principiul aplicat. Pa = Cp * Să unde: Pa = prima de asigura Cp = cota de primă tarifară (prima brută) Să = suma asigurată Cota de primă tarifară. În cazul asigurărilor de riscuri financiare. Despăgubirea de asigurarea reprezintă suma de bani pe care asigurătorul este obligat să o plătească asiguratului la producerea riscului asigurat. V. denumită şi primă brută. Prima de asigurare reprezintă suma de bani pe care asiguratul se obligă să o plătească asigurătorului. IX. VI. X. Principiul primului risc conform căruia despăgubirea este egală cu paguba. Paguba poate fi de două feluri: pagubă parţială (pierderea mai mică decât valoarea bunului) sau pagubă totală (pierderea este egală cu valoarea bunului). mp. Suma asigurată reprezintă nivelul maxim al indemnizaţiei de asigurare care poate fi plătită asiguratului în cazul producerii riscului În cazul asigurării de bunuri. pentru ca acesta să-şi poată constitui un fond din care să suporte eventualele despăgubiri acordate şi alte fonduri prevăzute de lege. etc) şi se foloseşte numai la asigurările prin efectul legii. dinainte stabilită. La asigurările facultative de persoane şi răspundere civilă. exprimată valoric. prevenirii pagubelor. societăţile de asigurări practică doua principii: 1. intervenită la un bun asigurat ca urmare a producerii riscului şi este mai mică sau cel mult egală cu valoarea bunului asigurat. pe unitatea de obiect de asigurare (ha. cu condiţia ca aceasta să fie mai mare decât nivelul franşizei. b) deductibilă sau absolută. Norma de asigurare este valoarea cuprinsă în asigurare. Despăgubirea nu poate depăşi suma asigurată şi este mai mică cel mult egală cu paguba. VII. Franşiza poate fi de două feluri: a) atinsă sau simplă. Durata despăgubirii reprezintă perioada de timp în care rămân valabile raporturile de asigurare între asigurător şi asigurat. suma asigurată se stabileşte pe baza normelor de asigurare. suma asigurată se stabileşte pe baza propunerii asiguratului şi în limita prevederilor din actele normative. suma asigurată poate fi mai mică sau cel mult egală cu decât valoarea reală a bunului asigurat şi în nici un caz superioară acesteia. caz în care despăgubirea este egală cu diferenţa dintre pagubă şi nivelul franşizei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful