NORMALITATE, CONFORMARE SI DEVIANTA Dobrica Petronel&Anthony Giddens

1. DEVIANTA este una dintre temele fundamentale ale sociologiei. Comportamentul deviant

se refera la actiuni care trec dincolo de normele acceptate în mod obisnuit

Elementul central al diferitelor perspective sociologice asupra deviantei este natura sociala a comportamentului deviant. Ca si comportamentul conformist, comportamentul deviant este un comportament social, care apare in cursul participarii indivizilor la viata sociala. Sanctiuni, oficiale sau neoficiale, sunt aplicate de catre societate pentru a respecta normele sociale. Legile sunt normele definite si aplicate de catre guvrne; delictele reprezinta actele care nu sunt permise de catre aceste legi. Definitia normalitatii nu se construieste de la sine, ca orice alta definitie. Aceasta are nevoie de elemente la prima vedere constrastante: conformitate si devianta. Comportamentul normal apare ca rezultat al contrapunerii comportamentului deviant celui conformist. Raportarea la norma califica individul si comportamentele sale: conformistul este un om normal- care respecta regulile, pe cand deviantul este anormal- incalca normele. Oamenii sunt conformisti pentru anumiti indivizi si grupuri, dupa care pot devein deviant in ochii altora. Pot fi adepti ai respectarii normelor in public si practicanti constanti sau ocazionali ai deviantei secrete in spatial privat.

2. TEORII CLASICE ASUPRA DEVIANTEI

De la sfarsitul sec al XIX-lea, sociologia a furnizat numeroase teorii explicative privind devianta si deviantul. Nu exista un mod unic de a privi devianta, ci moduri de a o define si explica.

Teoria lui Emile Durkheim Perspectiva lui Durkheim asupra crimei constituie una dintre conceptiile teoretice clasice care au influentat discursul sociologic despre devianta. “Ce este crima?”, “Cum definim devianta?”sau “Poate exista o societate perfecta, in care sa nu existe devianta?”- sunt doar

cateva dintre temele pe care E. Durkheim le analizeaza in “De la division du travail” (1893), “Regulile metodei sociologice”(1895) si “Suicidul”(1897). Distinctia dintre normal si patologic joaca un rol important in gandirea lui Durkheim. In opinia lui, crima este un fenomen normal, ea este intalnita in toate societatile si toate timpurile. De asemenea, el considera ca fenomenul crimei nu este doar normal, ci si necesar si util. Mai mult, Durkheim afirma ca inovatorul si criminalul sunt dintr-un anumit punct de vedere asemanatori: si unul, si altul pun sub semnul intrebarii modurile comune de a simti, de a face, de a gandi. ANOMIA- semnificatia acestui termen care se apropie cel mai mult de sensul durkheimian este “lipsa de norme”. In realitate, Durkheim este de parere ca anomia semnifica drama omului modern, prizonier al dorintelor de a avea cat mai mult si mai repede, de a simti cat mai intens.

Teza lui Merton- consta in ideea ca structura sociala si cultura genereaza o anumita presiune catre anomie si comportamente deviante. Statele Unite reprezinta cel mai important exportator de modele culturale. Una din consecintele adoptarii acestor modele este tendinta criminalitatii internationale de a imbraca formele criminalitatii nordamericane. Conceptul de anomie permite surprinderea unor caracteristici majore ale societatii romanesti contemporane: prin intermediul publicitatii, indivizii sunt in permanenta impinsi spre obtinerea unor bunuri si servicii care au semnificatia doar de indicatori de status.

H.Becker este cunoscut in sociologie prin lucrarea sa OUTSIDERS (1963), lucrare care a marcat dezvoltarea uneia dintre perspectivele fundamentale in intelegerea deviantei- teoria etichetarii. Becker a pornit de la modelul explicative utilizat in sociologia muncii. Fundamentul explicatiilor asupra deviantei este dat de conceptul de norma: deviantul este acel individ care incalca normele sociale. Comportamentul deviant consta in indepartarea de la norma.

Erving Goffman- parerea lui a fost expusa in lucrarea sa, numita “Aziluri”. Cu toate ca nu priveste exclusive inchisoarea, cercetarea lui Goffman a avut un impact major asupra acestei institutii, furnizand teorie unui domeniu considerat pana atunci ateoretic. Institutia totala este un hibrid social, rezultat al asocierii dintre comunitate de rezidenta si organizatia formala.

-

"Delincventa" variaza de la o perioada sau o cultura la alta, iar acelasi lucru se întâmpla cu formele de pedepsire.

− Violul se pare ca este mult mai raspândit decât arata statisticile oficiale. Într-un anumit sens, toate femeile sunt victirnele violului, având în vedere ca ele trebuie sa-si ia precautii speciale pentru protectie si sa traiasca cu teama permanenta de a fi violate. − Delicventa “gulerelor albe” si delictele celor puternici se refera la delictele savârsite de cei din segmentele bogate ale societatii.

In conluzie, lumea contemporana este o lume a diferentelor. Redefinirea continuă a deviantei si conformitatii are drept consecinta reinventarea perpetua a normalitatii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful