UNIVERSITATEA “PETRU MAIOR”, TÂRGU-MUREŞ FACULTATEA DE ŞTIIN E ŞI LITERE

TEZĂ DE DOCTORAT
REZUMAT

CONDUCĂTOR ŞTIIN IFIC: Prof. univ. dr. Cornel MORARU

DOCTORAND: Maria-Laura POP (RUS)

TÂRGU-MUREŞ 2O1O

UNIVERSITATEA “PETRU MAIOR”, TÂRGU-MUREŞ FACULTATEA DE ŞTIIN E ŞI LITERE

ION CREANGĂ. ABORDARE SEMANTICĂ A ARTEI NARATIVE
REZUMAT

CONDUCĂTOR ŞTIIN IFIC: Prof. univ. dr. Cornel MORARU

DOCTORAND: Maria-Laura POP (RUS)

TÂRGU-MUREŞ 2O1O

2

Cuprins

Argument .................................................................................................................. 6 I. Preliminarii 1. Considera ii teoretice şi ipoteze de cercetare ...................................................... 13 1.1. Conjunc ii metodologice: critica literară şi analiza semantică ........................ 13 2. Ion Creangă – prozator junimist. Dinspre biografie spre operă .......................... 15 2.1. Receptarea critică a operei lui Ion Creangă ..................................................... 46 3. Stabilirea eşantioanelor de analiză şi descrierea grilei narative .......................... 87 3.1. Gramaticile povestirii (Vl. Propp, A. J. Greimas, Tz. Todorov, Cl. Bremond) ............................................................................................................................. 89 Concluzii ............................................................................................................... 109

II. Arta narativă în opera lui Ion Creangă 1. Toposuri ............................................................................................................ 114 2. Condi ia personajului literar (prototip) ............................................................. 117 2.1. Limbajul „co căresc” – indice al stilului aluziv, ambiguu ............................. 124 2.1.1. Moş Nichifor Co cariul ............................................................................... 133 3. Codul oral (dialogul) ......................................................................................... 136 3.1. Structuri şi strategii în codul oral ................................................................... 139 3.2. Efecte ale oralită ii stilului ............................................................................. 151 Concluzii ............................................................................................................... 159

3

........................ 239 3...................................2............................1.......................................................................................1. Izotopia – generalită i teoretice ...........1........ 210 2.................4...........III.... 240 3.. Izotopia pe axa semantică [+ /..4......2....... 267 3......... Interioritate: jovialul Creangă ...... 298 3...................... Schema narativă greimasiană – aspecte teoretice .... 266 3..............166 2....................1...... Modelul actan ial...................... 205 2.......3................ „Zicerile tipice” – însemne ale unui .......... Izotopia pe axa semantică [+/........1........................ 303 IV................1...4.................. 300 3............................................auditiv] ................................................................................................ Aspecte teoretice .... Roluri narative în Povestea porcului ........pasaje descriptive: amintire ........................................ 314 4 .......................................2............................................ Universul simbolurilor copilăriei ...2.... 205 2...... Atemporal versus temporal: istorie (povestire) versus copilărie... 309 2............... Abordarea semantică a artei narative la Ion Creangă 1............ Seme contextuale ancorate în narativ ...1............... Izotopia pe axa semantică [+/-vizual] ............. 223 2.............. De la sintaxă la semantică .....................................................1..........................2.artist individual” (Vianu) 1. Autor vs...............1....................1....1....................................1................. Povestea lui Stan Pă itul ..... Modelul ......2........2.......................... Distribu ia actan ială în Povestea lui Harap-Alb ....1. 227 3................................temporal] ... Analiza semantică: o practică a interpretării de text ....................... Exterioritate vs univers domestic ........................................ 162 1... 234 3................... 189 2......1.............. Analiza sintactico-semantică... Configurare narativă şi actan i în Inul şi cămeşa .. 250 3..1.........................2................... Timp universal ........................1..................... 274 3.... 186 2...2..... Schema narativă în Povestea lui Harap-Alb ............... Copilăria – izotopie a spa iului universal ................................ Izotopia pe axa semantică [+/.....spa ial] .............1..4................................. cititor sau auditor? .. 294 3...............................3..... 186 2...... Lumea personajelor .........gramatical” .....

........................................ 345 E............ folclor ..... stilistică ............................................................................................................... Studii de lingvistică generală..................................................................... naratologie........................................ 334 Bibliografie critică A........................ 316 Anexe ............ 350 Bibliografie electronică ............................... Monografii ......................... 338 C................................................................................ Studii de istorie şi teorie literară.............. eseuri critice ....................................... 342 D..................................................................................... poetică............... Studii.................................Concluzii ......................... 320 Bibliografie Bibliografia operei lui Ion Creangă ............. Articole din periodice .............. 351 5 ... 346 Dic ionare..................... 337 B....................... enciclopedii .....................................................................................................................

cu siguran ă. Nicolae Manolescu. De altfel. Deşi crea ia literară a lui Ion Creangă este redusă cantitativ. continuând să găsească mereu mijloacele de a actualiza crea ia în sine şi pe autorul acesteia. Povestea lui Stan Pă itul. 6 . încă mul i cercetători care se vor opri asupra acestei crea ii şi de acum înainte. spa ială). Jean Boutière. opera lui Ion Creangă se pretează metodelor de cercetare cele mai diverse. Zoe Dumitrescu-Buşulenga. temporală. Inul şi cămeşa. eviden ierea izotopiilor care concură la realizarea unită ii operei lui Creangă (auditivă. Povestea porcului. cât şi una modernă. analizele noastre aplicative propriu-zise nu sunt decât pe marginea a cinci dintre scrierile marelui humuleştean. pentru a oferi un tablou integral asupra perceperii problemei. Având în vedere scopul cercetării efectuate. În primul caz fundamentul teoretic al investiga iei s-a edificat din studiile unor critici remarcabili precum: Garabet Ibrăileanu. Vladimir Streinu. Actualitatea temei propuse spre studiere rezidă în interesul constant şi sporit manifestat de cercetători din domenii complementare literaturii asupra produc iilor literare. reunind la rândul ei alte câteva metode. George Călinescu.Ne-am propus prin teza de fa ă să analizăm opera lui Ion Creangă dintr-o perspectivă care să îmbine atât modalitatea tradi ională folosită până acum de majoritatea exege ilor crea iei sale. din dorin a de a nu ne repeta şi întrucât pe acestea le-am considerat ilustrative pentru punctul nostru de vedere: Amintiri din copilărie. precum şi considera ii teoretice referitoare la semiotica nara iunii. importan a rolurilor narative în poveştile lui Creangă. fără a exista vreo clipă pericolul de a o priva de farmecul şi unicitatea evidente. vizuală. Povestea lui Harap-Alb. metode de interpretare decât cele tradi ionale. dar şi eviden ierea componentelor esen iale ale artei sale narative excep ionale. relevarea rela iilor care există între componentele acestor izotopii prin men ionarea semelor contextuale. Numărul în creştere de studii consacrate marelui povestitor îi atestă actualitatea. Vor fi. prin complexitatea sa (şi în ciuda faptului că aceasta a fost scrisă cu peste un secol în urmă). s-au impus o serie de considera ii cu privire la receptarea critică a operei lui Creangă. în explicarea sensurilor acestora prin alte mijloace. Scopul cercetării noastre îl constituie analiza critică şi semantică a crea iei lui Ion Creangă. Mircea Scarlat.

Abordarea noastră este una interdisciplinară. Algirdas Julien Greimas (modelul actan ial. pentru a eviden ia semele corespunzătoare acestora. Lucrările care s-au oprit asupra acestei crea ii până în momentul de fa ă şi care se regăsesc în bibliografia cercetării noastre. Valeriu Cristea. a lingvisticii. Vasile Lovinescu. apar in domeniului criticii literare. Mircea A. raportate la contextul dat. G. Tohăneanu. Am aplicat în cazul izotopiilor analiza componen ială. semioticii. naratologiei. în timp ce în alta (Povestea porcului) s-a aplicat principiul logicii povestirii (după Claude Bremond). schema narativă). Dan Grădinaru. aşadar. semanticii. de principii apar inând criticii literare. de contextul avut în vedere. lingvisticii. exerci iul critic contribuie la stabilirea în cadrul semanticii a unei formule adecvate de interpretare. dar şi critică. a artei sale narative prin prisma unghiurilor de abordare men ionate. Având sprijinul tuturor acestor studii s-a încercat o pozi ionare clară a principiilor metodologice de analiză atât semantică. Tzvetan Todorov (modelul gramatical) şi Claude Bremond (logica povestirii). Am prezentat pe larg aceste principii în scopul de a contura cât mai bine cadrul în care am inclus aplica iile şi pentru a oferi acestora un suport teoretic cât mai bogat.George Munteanu. În cel de al doilea caz ne-am oprit asupra unor nume ale căror principii ne-au oferit punctul de plecare pentru aplica iile noastre: Vladimir Propp (sintagmatica nara iunii). precum Iorgu Iordan. De altfel. în func ie de fiecare analiză în parte. a unor lingvişti şi stilisticieni importan i care şi-au orientat aten ia asupra crea iei lui Creangă. Noutatea rezidă. a naratologiei. Mircea Mo . precum şi îmbinarea acestora. Cornel Regman. ale căror lucrări au contribuit la crearea unui cadru mai larg al cercetării de fa ă. în actualizarea universului epic al operei lui Creangă. cu accent asupra semanticii. I. Ioan Holban. Analiza gramaticală (după Tzvetan Todorov) constituie o altă metodă de cercetare aplicată uneia dintre poveştile lui Creangă (Povestea lui Stan Pă itul). a psihanalizei. într-o măsură mai mare sau mai mică. prin urmare. Diaconu. 7 . Caracterul inovator al tezei vizează în special metoda de cercetare aplicată asupra operei lui Creangă. Abordarea de fa ă ine.

cu riscul (asumat) de a întreprinde o selec ie a acestora. în fond. cel pu in. drept manifestarea lor de suprafa ă. Întrucât scrierile lui Ion Creangă au fost cunoscute pentru prima dată în cercul Junimii şi publicate în revista Convorbiri literare. dacă nu a comentării acestora. Arta narativă a lui Ion Creangă. 8 . după cum urmează: Preliminarii. corespunzând câmpului semantic şi având ca principală dominantă consecutivitatea cauzală şi cronologică. Grila narativă utilizată în analiza crea iei lui Creangă urmează principiile gramaticilor povestirii (Vladimir Propp.. modul fundamental de fiin are a operei. cât din motivul de a nu extinde un aspect care este demult cunoscut. iar analizele lui Bremond sunt plasate în cadrul logicii ac iunilor narate şi accentuând asupra proceselor de virtualitate. precum şi raportul acesta biografie – operă. A.Zicerile tipice” – însemne ale unui artist . Tzvetan Todorov. Analiza semantică (în principal cea izotopică) a lui Greimas este prezentată ca o analiză de micro-universuri care generează universuri de discurs. În acest sens..individual”. am considerat adecvată introducerea în acest capitol a unei păr i care se referă exclusiv la posteritatea critică a lui Ion Creangă.Teza este structurată pe patru capitole. Receptarea critică reprezintă. Rafinamentul şi prospe imea limbii lui Creangă au constituit noutatea adusă de prozator între junimişti. Conceptul de . având un caracter general. Primul capitol con ine considera ii introductive asupra temei abordate şi prezintă ipotezele de cercetare aferente acesteia. Greimas. Pentru că orice analiză a unei opere literare nu se poate face în absen a men ionării celorlal i cercetători care au contribuit la impunerea ei. J.. am operat cu o expunere mai mult descriptivă decât argumentativă a lucrărilor esen iale în acest domeniu. Comentariile critice debutează cu articolul lui Nicolae Iorga şi se opresc la studiul lui Mircea Mo . am punctat principalele momente ale vie ii literare a scriitorului humuleştean în cadrul acestui cerc. relevând şi unele aspecte biografice care i-au influen at scrisul. Claude Bremond). Abordare semantică a artei narative şi . nu din lipsă de spa iu. actualizare şi finalizare.func ie” al lui Propp este adoptat în sensul de entitate logică şi semantică. Sistemul gramatical al lui Todorov va fi detaliat în capitolul al treilea.

De altfel. analize propriu-zise într-o perspectivă care conjugă . aluzia sunt o parte dintre mărcile care influen ează limbajul lui Creangă. . mama. care completează aspectele deja expuse în primul capitol. dar ridicat la limbaj artistic admirabil. Aceste analize pe text debutează cu aplicarea modelului gramatical al lui construc iile paremiologice. compara iile.. În aceste condi ii. preotul. semioticii şi naratologiei.resursele” în cultivarea ineditului ac iunii prin reliefarea umorului. odată cu el. într-o inten ie vădit artistică. dar mai ales într-un limbaj pe măsură. Capitolul al treilea con ine. care nu face altceva decât să individualizeze personajul şi.uneltele” criticii cu cele ale semanticii. în eleasă drept una dintre func iile esen iale ale echivocului. autorul care îl creează (în fond. aproape toate purtând emblema unui mesager motivic.co căresc”. Oralitatea stilului lui Creangă îşi găseşte . de unde şi dignoza socială a timpului evocat (sfârşit de secol al XIX-lea)..Zicerile” lui Creangă conturează un univers spectaculos. Am pus accentul.terenul” pentru analizele propriu-zise din capitolul următor. parafraza. ce vrea adesea să spună locutorul nu se poate reduce la Creangă la o interpretare univocă. a jovialită ii prin fondul paremiologic cu temelii folclorice. pe disimulare. 9 . care angrenează o serie întreagă de personaje. topica inversă. îndepărtându-se de sursa populară anonimă. prototipuri precum copilul. Paradoxul..Capitolul al doilea al tezei se axează pe principalele aspecte care eviden iază caracterul individual al artei lui Ion Creangă. prostul. Ambiguitatea. a ironiei şi autoironiei. În această parte vor fi amintite toposurile crea iei lui Creangă. pregătind .. calamburul. anacolutul. leneşul. Structurile şi strategiile codului oral asupra cărora ne-am oprit au fost: anacronia (sub forma analepsei). prin rostirea frazeologismului de către personaj. echivocul. elipsa. ca sursă a ambiguită ii este ilustrat în majoritatea poveştilor. repeti iile. omul rău îşi vor face cunoscute inten iile într-un mediu tipic rural. Moş Nichifor Co cariul este nuvela care ilustrează admirabil acest limbaj . îl re-creează prin mijloace proprii de o savoare inimitabilă). de asemenea. interjec iile. prezentul narativ. pe lângă unele repere teoretice necesare. constituindu-se într-un experiment lingvistic..

care poate fi divizată între . decisivă. prin relevarea trăsăturilor sintactice ale constituen ilor unei povestiri. Sintagmelor narative de tipul performan ă. pornind de la prima propozi ie narativă. Activitatea de lectură – interpretare este definitorie în organizarea secven elor narative. se ajunge la o gramatică narativă care este bazată pe unitatea profundă a limbajului şi de aici. conform căreia. În Povestea lui Harap-Alb. adjuvantul. Reperele teoretice din această parte vizează teoria lui Tzvetan Todorov. Am ales pentru ilustrare Povestea lui Stan Pă itul.. probele care intră în alcătuirea poveştii sunt în număr de trei: de calificare. de unde şi secven ele ini ială. Un alt aspect teoretic descrie schema narativă greimasiană.un înainte” şi . actan ilor li s-au relevat rolurile narative diverse (acea 10 . aplica ie prin care am privit basmul drept o povestire dramatizată definită prin dimensiunea temporală. Numele proprii (Stan. diversele situa ii narative declanşate de personajele ac iunii. nucleul general al povestirii constă în performan a eroului (traiectorie cu urcuşuri şi coborâşuri). continuă cu relevarea izotopiilor principale în întreaga crea ie a lui Creangă şi se finalizează cu identificarea simbolurilor izotopiei centrale a copilăriei. În progresia discursului narativ. a povestirii în sine. cu unită ile paradigmatice care func ionează ca organizatori ai povestirii.un după”.. Modelul actan ial al lui Greimas.Todorov în Povestea lui Stan Pă itul. baba. subiectul şi opozantul este actualizat în acelaşi basm. fiecare dintre acestea cu propriul rol în desfăşurarea firului narativ. atributele. copilul etc). respectiv finală. predicatele etc. contract. disjunc ie li se alătură mărci semantice generale care surprind evolu ia lui Harap-Alb şi a celorlalte personaje din basm. Povestea lui Harap-Alb intră în descrierea unei astfel de scheme.). în care am punctat. personajele sunt văzute drept agen i ai mecanismului determinărilor evenimen iale. destinatarul. Chirică) constituie realitatea textului (ceilal i actan i apar drept categorii generice: socrul. care include destinatorul. obiectul. componentele sintactico-semantice care îi definesc pe Stan şi pe Chirică (a se vedea în acest sens. rela iile dintre unită ile minimale ale nara iunii şi raportul lor cu secven ele narative. de glorificare. De asemenea. precum şi în povestirea intitulată Inul şi cămeşa.

Echivocul dintre realitate şi irealitate este marcat. blesteme (construc ii care trimit la for a mistuitoare a focului.temporal] are în vedere timpul evenimen ial şi timpul scriiturii (cu adăugarea timpului amintirii în cazul Amintirilor din copilărie. cu tot ceea ce implică el. atemporalitatea). [cronologie] (de unde discontinuitatea temporală. sonoritatea care implică note de umor.auditiv] are ca mărci semantice definitorii [+sonoritate] (care implică participarea activă a auditoriului). am subliniat nu numai rolul şi distribu ia actan ilor. vizual. În Inul şi cămeşa. [+/-fabulos] (o marcă semantică aflându-şi împlinirea şi în izotopia de la nivel spa ial) ş. Creangă este un prozator înclinat spre muzicalitate. Conceptului de izotopie i s-a rezervat o mare pondere în acest capitol. contribuind la construirea evolu iei referentului. ci şi configurarea narativă. Tot aici sunt identifica i indicii temporali de diverse tipuri care 11 . Cumularea etapelor exprimate de verb şi decuparea fiecărui moment prin intermediul formei verbale reprezintă un surplus informativ.. Izotopia pe axa semantică [+/. în context. În acest sens. [+rememorare]. de pildă. precum şi diversele mărci semantice de tipul [+/-obiectiv]. agen ii şi pacien ii povestirii au fost subclasifica i conform semioticianului francez. Propp). Izotopia pe axa semantică [+/. de pildă. actualizare şi finalizare. trăit bivalent: ca retrăire a trecutului şi ca trăire plenară a prezentului). de pildă. Povestea porcului este textul ales pentru eviden ierea rolurilor narative după modelul logicii povestirii a lui Bremond. [+/-subiectiv].. [Auditivul zgomotos] este prezent în ciorovăiala.serioase”) etc. când a fost . vădindu-se la el plăcerea de a sonoriza.. [+muzicalitate] (a se vedea. în Moş Nichifor Co cariul şi prin referin a temporală ini ială caracterizată prin [-individualizare]: odată. de la definire până la ilustrarea lui în crea ia lui Creangă pe patru niveluri: auditiv. în ciuda exprimării .multiplicare a func iilor” de care amintea Vl. dondăneala eroilor.. relevându-se cu precădere rela iile pe care ei le între in în cadrul proceselor de virtualitate. în diverse impreca ii. asonan ele ca purtătoare ale acesteia) sau realizări aparte concretizate.a. Întreaga re ea actan ială este subordonată sensului global al textului: drumul ritualului de ini iere a eroului subiect. spa ial şi temporal. cuvintele..

dimpotrivă. [+nostalgie]. Dacă prima . Humuleşti / spa iul .joacă” prozatorul (Dar şi sărac ca anul acesta. [metamorfoza]). ca în anul trecut şi ca de când sunt niciodată n-am fost). poiana). cea de a doua implică recuren a unor mărci precum [intimitatea]. de asemenea caracteristicile care numesc copilăria drept timp universal.degajă” trăsături ale spa iului mai degrabă străin. Tot referitor la această izotopie am subliniat prezen a şi importan a unor mărci precum [+/-real] (vezi cetatea Neam ului. neprimitor. Distan a implică în Povestea lui Harap-Alb echivalente ale [comunicării]. dar uneori şi propice ac iunilor personajului. iar pe de altă parte la [interioritate]. marcată pe de o parte ca exterioritate (drum existând ca atare) sau interioritate (având drept coordonate [ini ierea]. [vitalitate]. [+detaliere] (una dintre cele mai importante mărci de la acest nivel) etc. Gerilă este un caz interesant prin faptul paradoxal că el refuză. implicând la rândul ei [rapiditate]. ale [cunoaşterii]. . [Descriptivul interior] are ca scop fixarea exactă a detaliilor. Izotopia pe axa semantică [+/. Dominanta semantică a izotopiei de la acest nivel este [mişcarea] (prezentă în aceeaşi măsură şi la izotopia de la nivel auditiv). (vezi casa.. De remarcat la acest nivel sunt şi acroba iile temporale cu care se .vizual] priveşte pasajele descriptive din crea ia lui Ion Creangă şi antrenează mărci precum [+medita ie]. iar pe de altă parte 12 . Două aspecte aparte sunt discutate în continuare.spa ial] presupune pe de o parte raportarea la [exterioritate]. la desfiin area cronologiei. [Permanen a] ac iunilor este asigurată de prezen a verbelor la imperfect. odaia. târgul pot fi şi însemne ale spa iului marcat de [ambiguitate]: lumea este percepută drept un joc în care orice figură este permisă.. Una dintre mărcile realizate negativ la acest nivel este [. Am re inut şi discutat mărcile semantice [imprecis].satul nenumit”). Iarmarocul. iar [ciclicitatea] prin prezen a verbelor la gerunziu. [+verticalitate] şi din nou [+mişcare]. Izotopia pe axa semantică [+/. [promptitudine].cromatic]. vizualizarea datorită hiperbolizării comice.. Dintre personajele construite prin vizualizare. totuşi. [vag] ataşate limitelor temporale ale ac iunilor poveştilor sau ipostaza ludică a perceperii timpului (să trăiască trei zile cu cea de alaltăieri). [protec ia] etc. [+orizontalitate]. Primul îl constituite izotopia [drumului].contribuie la stabilirea sau..potcovirii puricelui”.

precum şi simbolurile copilăriei.contribu ia” auditorului. acea .. cu accent pe componenta [ini ierii]. ilustrat în nuvela Moş Nichifor Co cariul. a unor determinări constituite într-un sistem narativ rela ional. Analiza semantică a discursului fantastic a demonstrat organicitatea structurilor acestuia.punte a unei în elegeri tainice”. Drumul creează şi amplifică tensiunea epică. Al doilea aspect vizează cronotopul . nepotrivite (vezi Fata babei şi fata moşneagului. dar retrăieşte cu ingeniozitate întâmplările povestite. Aici sunt incluse ilustrări din majoritatea scrierilor.) sau pe [verticală] (ca adâncime: vezi fântâna). conferindu-i originalitate. Modalitatea în care a combinat. Ion Creangă 13 . Această analiză a eviden iat în textul narativ discursul subiacent care îl parcurge.. Combină o serie de unită i narative pentru a scoate la iveală o structură unitară.. Creangă nu inventează ceva esen ial în poveştile sale. plecând de la cuvintele lui Vianu: . Fiorul autenticită ii sale rezidă în special în alchimia verbală a cuvintelor. poteci etc.. însă. Ultima parte a capitolului vizează exterioritatea marcată de imaginea satului Humuleşti. în termenii lui Tohăneanu). Marca [sanc iunii] este aplicată acestei izotopii spa iale când inten iile celui care parcurge drumul sunt necurate.. precum şi asupra importan ei analizei semantice în practica interpretării pe text. ducând la îmbogă irea mijloacelor de expresie ale creatorului. o desfăşurare tensionată a ac iunii. ci mai degrabă combină. cel care îl individualizează cel mai bine. creşterea densită ii esăturii de semnifica ii care informează opera. practic.aventură”.pe [orizontală] (desfăşurare de suprafa ă: strâmtoare. în hazul de necaz. respectiv interioritatea . Ultimul capitol constituie. Ea ilustrează şi faptul că povestitorul nu inventează. Povestea lui Harap-Alb).Zicerile tipice sunt în Creangă mijloacele unui artist individual”. în spe ă pe textul lui Creangă. o evolu ie în virtutea unor reguli interne. în for a lor dramatică.împlinită” în jovialitatea scriitorului humuleştean. o modalitate de a concluziona asupra limbajului lui Creangă. în for a creatoare a epicii. Ne-am oprit aici şi asupra acelor aspecte care identifică mai degrabă pe ascultătorul lui Creangă decât pe cititorul lui (în elegerea şi interpretarea întâmplărilor depind de rela ia dintre autor şi auditor: subtextul este în mare măsură .

dar care au contribuit în cea mai mare măsură la explicarea unei construc ii narative unitare. Moraru). astfel. Semantica izotopiilor aplicată la cele patru niveluri (auditiv. Identificarea în cauză a urmărit. vizual. în măsura în care ea există. De altfel. de consecutivitate. Exerci iul critic nu s-a putut îndepărta de imaginea autorului reflectată în textul nara iei. Posteritatea lui Creangă este un proces continuu. personal basmului. raporturi de simultaneitate. la rândul ei. am încercat să găsim şi noi o cheie de interpretare. în sensul în care complexitatea crea iei lui Creangă trimite spre o multitudine de perspective de interpretare.enigmă”. Analiza semantică a intervenit şi acolo unde se impunea eviden ierea schemelor narative. . subliniindu-le func ionalitatea în cadrul unită ii basmului. la nivelul limbajului... se realizează fără nicio îndoială. Oprindu-ne. închis şi redeschis o dată cu fiecare interpretare pertinentă. cât şi asupra metatextului (opera criticilor care au interpretat-o). Percepând opera lui Creangă drept o . care au fost redate mai mult sau mai pu in explicit.în lectura operei sale se poate adopta orice formulă. purtând însemnele unei individualită i creatoare remarcabile.. Aceasta întrucât . folosind termenul lui Mircea Tomuş. 14 . le analizează mişcările.aceste unită i a fost una particulară. în fond. analiza critică şi semantică a urmărit pe de o parte. orice metodă de interpretare oricât de nouă. devine caracterolog prin excelen ă. stabilirea unor raporturi esen iale în cadrul textului narativ. de cauzalitate. temporal) în scrierile lui Ion Creangă a avut rolul de a identifica în principal acele particularită i de ordin semantic ce caracterizează opera acestuia.Inven ia”. atitudinea scriitorului. nici teza de fa ă nu reprezintă un punct de vedere finalizat. Creangă adoptă. relevarea mesajului transmis de textul literar. spa ial. care ştie multe despre eroii basmelor. imprimând un stil propriu. iar pe de altă parte eviden ierea componentelor structurii textuale a acestui mesaj. atât asupra textului în sine (opera lui Creangă). Textul le suportă admirabil” (C.

Bucureşti. cu o biografie de Grig.L.S. prefa ă de M. Iosif.T.T. Bucureşti. Sadoveanu. Editura Minerva.A. Bucureşti. Xenopol. prefa ă şi glosar de George Călinescu. Lovinescu. Alexandrescu şi cu portretul şi o prefa ă autografă a autorului. Bucureşti. 1942 Amintiri din copilărie.Universala” Alcalay. edi ie îngrijită de G. Alexandrescu – edi ie princeps. I. Bucureşti.S. Kirileanu.T. Bucureşti. D. I-II. O. Bucureşti. prefa ă şi note de Zoe DumitrescuBuşulenga. cu o prefa ă şi listă de cuvinte / Ion Creangă. I-III. introducere de C. Kirileanu. edi ie îngrijită de G. Poveşti şi povestiri. cu o prefa ă de A. prefa ă. Goldner.. Amintiri. edi ie îngrijită de Ioan Cre u. Kirileanu şi Ilarie Chendi.S.A. 1939 Poveşti. Bucureşti.. E. Editura Librăriei . poveşti. prefa ă de Alexandru Piru. 1890-1892 Opere complete.BIBLIOGRAFIE BIBLIOGRAFIA OPEREI LUI ION CREANGĂ Scrieri. povestiri. Tipografia H. 1940 Opere complete.L. I. Bucureşti. precedate de un studiu biografic şi bibliografic de E. 1932 (Clasicii Români) Opere complecte. Editura Tineretului. Bucureşti. E. biografie de Gr. Kirileanu.L.S. E. Bucureşti. Kirileanu.P. Botez.P. 1928 (Biblioteca clasicilor români) Opere complete.T.P. 1952 Opere.. Anecdote şi istorioare.. prefa ă şi listă de cuvinte de G. 1953 Opere. edi ie îngrijită de G. edi ie îngrijită.A.P. E.P. 1960 Amintiri din copilărie.A.S. cu o prefa ă de Ilarie Chendi şi Şt.T. E. Iaşi. 1959 Amintiri. Bucureşti.A. edi ie revăzută de G.L.L. Bucureşti. 1939 Poveşti.. 1962 (edi ia a 2-a: 1964) 15 . edi ie îngrijită de Liviu Rebreanu. 1957 Pagini alese. 1902 Opere complecte.. prefa ă de Zoe Dumitrescu-Buşulenga.

Bucureşti. Amintiri din copilărie. edi ie îngrijită de Iorgu Iordan şi Elisabeta Brâncuş. edi ie bilingvă. Bucureşti. Editura Roza vânturilor. Editura Funda iei Culturale Române. Bucureşti . 1987 Poveşti. Bucureşti. Editura Minerva. edi ie îngrijită şi prefa ă de Ion Rotaru. Bucureşti. Bucureşti. I-II. tabel cronologic. Bucureşti. Editura Minerva. bibliografie şi glosar de G. Editura Minerva. 1987) Poveşti. 1984) Poveşti şi povestiri. 1963 Poveşti. studiu introductiv de P. Braga. Bucureşti.1991 Opere. Bucureşti. postfa ă şi bibliografie de M. 1978. Tohăneanu şi I. edi ie îngrijită de Anatol Ghermanschi. povestiri. Bucureşti. note. 1982 (edi ia a II-a. Editura Minerva. Bucureşti. 1981 (edi ia a II-a. Coresponden ă. postfa ă şi bibliografie de Paul Cornea. edi ie îngrijită de Nedic Lemnaru. Bucureşti. amintiri.Opere / Oeuvres. povestiri. amintiri. Bucureşti. Editura Albatros. amintiri. Anghel. introducere de Iorgu Iordan. Funeriu. Varia. 1964 (alte edi ii: 1975. 1976 Amintiri din copilărie. 1971 Poveşti. Povestea poveştilor.1972 Poveşti. Braşov. Povestiri. postfa ă de Mircea Tomuş. Editura Minerva. Bucureşti. 1990 Povestea lui Harap-Alb. Poveşti şi povestiri. Editura Ion Creangă. cuvânt înainte de Domnica Filimon. edi ie îngrijită de Iorgu Iordan şi Elisabeta Brâncuş. edi ie de Iorgu Iordan şi Elisabeta Brâncuş. 1977 (edi ia a II-a. 1993 Scrieri alese. 1985) Poveşti. Editura Minerva. Amintiri din copilărie. 1983) Opere.I. povestiri. prefa ă. amintiri. Editura Minerva. 1989 Povestea lui Ionică cel Prost (poreclit şi Irimiea). postfa ă şi bibliografie de Adrian Isac. 1970 Amintiri din copilărie. prefa ă şi tabel cronologic de Alexandru Piru. Editura Meridiane. Editura Minerva. îngrijită şi prefa ată de George Călinescu. Editura Minerva. 1974 Amintiri din copilărie. edi ie îngrijită de Iorgu Iordan şi Elisabeta Brâncuş. Bucureşti. 1994 16 . Editura Arania.

Institutul European. 1978 Bălu. aprecieri critice. studiu introductiv şi comentarii de I. Editura Muzeul Literaturii Române. Editura Fortuna. Dună. Editura Coresi. Bucureşti. notă introductivă. Editura Coresi. Editura Cartea românească.Amintiri din copilărie. tabel cronologic. Poveşti. Bucureşti. Iaşi. edi ie critică. prefa ă de Mihai Cimpoi. Editura Princeps Edit. Iaşi. 1997 Amintiri din copilărie. Bucureşti. vol. MONOGRAFII Apostolescu. Ion. 2003 Amintiri din copilărie. Bucureşti. glosar de Florin Ioni ă. Povestea lui Harap-Alb. Colec ia Manuscriptum. Via a lui Ion Creangă. bibliografie. Bucureşti. note. Poveşti. 2000 Amintiri din copilărie. cu ilustra ii de Th. antologie. referin e critice (selec ii).I-V. glosar de Monica Dună. edi ie bibliofilă îngrijită de Ileana Ene. Bucureşti. aprecieri critice şi teme pentru acasă de Ioan Holban. 2001 Opere complete. Ion Creangă între marii povestitori ai lumii. introducere de Eugen Simion. 2008 BIBLIOGRAFIE CRITICĂ A. Cuvinte. Editura Porto-Franco. M. edi ie revăzută şi adăugită. Editura Floarea Darurilor. bibliografie. edi ie îngrijită. bibliografie. note. Zicători. Teatru. Amintiri din copilărie. prefa ă. Coresponden ă. documentar. selec ie de texte. cu un cuvânt înainte de Zoe Dumitrescu-Buşulenga. 1990 17 . 1998 Opere. glosar de Iorgu Iordan şi Elisabeta Brâncuş. itinerar biografic şi postfa ă de Daniel Corbu. povestiri. Editura Minerva. Bucureşti. Kiriakoff. Bucureşti. 2007 Poveşti. Gala i. note şi variante. comentarii. comentarii şi referin e critice de Ion Rotaru. 1996 Amintiri din copilărie. Povestiri. Poveşti. Editura Univers Enciclopedic. Rostiri. 2007 Scrieri. schi ă biografică..

Ion Creangă. 2002 Dumitrescu-Buşulenga. 1989 Cristea. ClujNapoca. Iaşi. 1976 Bratu. George. Editura Prut Interna ional. 1980 Parascan. Bucureşti. Irina. O biografie a operei. Bucureşti. 2001 Bârlea. Cornel. Editura pentru literatură. Ion Creangă (via a şi opera). Creangă.. Piteşti. Bucureşti. 1976 Oişteanu. Nonconformism şi gratuitate. Poveştile lui Creangă. Creangă şi Creanga de aur. George.. Despre Creangă.. Mircea. Editura Minerva. Ion Creangă . Editura Tineretului. Constantin. Vasile. Editura Paralela 45. Andrei. 1981 18 . Ioan.Bertea. Boutière.a. Editura didactică şi pedagogică. s. Cluj-Napoca. Editura Cartea românească. Cluj-Napoca. Via a şi opera lui Ion Creangă. Editura Elion. Zoe. Editura Funda iei Culturale Române. 1992 Regman. 2000 Grădinaru. Editura Junimea. Bucureşti. 1984 Lovinescu. Cluj. Sorin Th. 1989 Mo . Ion Creangă.Biografie. Noua interpretare a operei lui Ion Creangă. Petru. Grădina de dincolo. Povestitorul. Editura Junimea. Ion Creangă. 1968 Caraioan. Bucureşti. Bucureşti. Ion Creangă. Bucureşti. Bucureşti. Valeriu. Creangă înainte de Creangă. Bucureşti. Editura Romcartexim. Editura Litera. Ion Creangă. Bucureşti. Editura Tineretului. 1964 Cristea.A. Editura Dacia. Savin. Ion Creangă – spa iul memoriei. Bucureşti. Măştile inocen ei. edi ie revăzută şi adăugită. Chişinău. Editura Dacia. Jean. 2002 Holban. Editura Allfa. Mircea. Editura Discobol. R. Ovidiu. Dic ionarul personajelor lui Creangă. Iaşi. Pompiliu. 1967 Botnaru. Bucureşti. Dan. Editura pentru literatură. 1999 Diaconu. 2006 Petraş. Ion Creangă sau pactul cu cititorul. 1995 Rezuş. 2004 Munteanu. Valeriu. Editura Demiurg. Bucureşti. 1955 Călinescu. Ion Creangă. Editura Cartea românească. Mit şi adevăr. Ioan Creangă. Introducere în opera lui Ion Creangă. Mircea A.

în Personalitatea literaturii române. povestiri). Constantin. 1966. Cluj-Napoca. Iaşi. pp. Ion Creangă. Editura Porto-Franco. Vianu. Pompiliu. Nicolae. 1990 Streinu. 193-202 Cioculescu.Moş Nichifor Co cariul”. ESEURI CRITICE Amintiri despre Ion Creangă. II. Streinu. Ion Creangă. Editura Albatros. în volumul Varietă i critice. I. Creangă: Memoria timpului trecut. Editura Cartea Românească. Lumea transilvană a lui Ion Creangă. Posteritatea lui Creangă. Vladimir. Postfa ă (la Ion Creangă. Editura Via a Românească. 1967 19 . Teodor. Gala i. Mircea. Tudor. Poveşti. 255-275 Călinescu. 1987 Cioculescu. I. Vladimir. 1971 Ciopraga. Editura Minerva. Bucureşti. Însemnări despre proză. Bucureşti. 1973 Constantinescu. Şerban. Şerban. 1996 B. Editura pentru literatură. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. Iaşi. 1971 Tanco. Editura Cartea românească. Bucureşti. 1989 Trandafir. pp. Cluj. Prefa ă la vol. Timişoara. Scrieri. 1986 Cheie-Pantea. În amintirea lui Creangă. 1920 Scarlat. Palingeneza valorilor. Virgil.Sadoveanu. Spectacolul lumii. În marginea lui . 1981 Ardeleanu. Mihail. Antologie şi note de Ion Popescu-Sireteanu. Iaşi. Povestea lui Harap-Alb. STUDII. Ion Creangă. George. Ion Creangă artistul. Editura Albatros. Editura Minerva. Între imaginar şi fantastic în proza românească. 1981. Editura Dacia. Bucureşti. 1983 Constantinescu. 1966 Braga. Editura pentru literatură. Editura Junimea.. Constantin. Editura Facla. Bucureşti. Mircea. Istoria literaturii române moderne. Editura pentru literatură. Bucureşti. Editura pentru literatură. Nicolae.. 1982 Ciobanu. Editura Junimea. Istoria literaturii române de la origini până în prezent.

1974 Ibrăileanu. 2001 Destinul unui clasic. Editura Minerva. Paşii memoriei (repere în istoria literaturii române). Bucureşti. Alexandru. Nicolae. Critice. Editura Paralela 45. 1976 Ion Creangă. Bucureşti. Paul. Bucureşti. Iaşi. Bucureşti. 1998 Dobrescu. Bucureşti. 1982 Manolescu. Bucureşti. Ciopraga. Bucureşti. 1990 Diaconu.Cornea. Editura Tribuna. Editura Recif. Eseuri despre omul din literatură. 1966 20 . ClujNapoca. Bucureşti. Garabet. Editura Eminescu. Nicolae. Oameni cari au fost. prefa ă. Editura pentru literatură. Lecturi infidele. Mihai. Timişoara. Editura Timpul. I. I. 1926 Ibrăileanu. 2006 Dan. Mariana. Butoiul lui Diogene. 2003 Gafi a. Editura Albatros. Editura Vie ii româneşti. Editura Irco Script. Editura Eminescu. Studii literare. Antologie. Instantanee critice din timpul iluziei. Garabet. 1934 Ivaşcu. note şi bibliografie de Ilie Dan. Cristian. Mircea A. Studii şi articole despre Ion Creangă. Antologie. Scriitori români şi străini. Editura Albatros. Bucureşti.. Bucureşti. Editura Albatros. Bucureşti. Istoria literaturii române contemporane. 2008 Manolescu. prefa ă. Piteşti. tabel cronologic şi bibliografie de Const. Editura Moldova. Ilie. Nicolae. 1966 Livescu. Confruntări literare. Ion Creangă în conştiin a criticii. 2007 Cubleşan. Editura pentru literatură. Editura Adevărul. IX. Iaşi. Itinerar printre clasici. Editura Augusta. 1933 Iorga. 1996 Iorga. Voluptatea labirintului. Istoria critică a literaturii române (5 secole de literatură). Constantin. Nicolae. Drobeta-Turnu Severin. 1995 Lovinescu. 1977 Ion Creangă comentat de Gheorghe Mitrache. Eugen. studii de istorie literară epoca 1870-1900. Coordonate ale artei povestirii la Ion Creangă. Fa a ascunsă a lunii. George. 1984 Craşoveanu. Iaşi. Editura Cartea Românească. Bucureşti.

1973 Piru... Bucureşti. Bucureşti. în M.-Mureş. Dumitru. lui Mircea Scarlat. Nicolae. Istoria literaturii române. Bucureşti. 1993 Moraru. Editura Didactică şi pedagogică. Repere. 1978 21 . Marin. Studiu critic. Bucureşti. pp. Istoria literaturii române (Marii clasici). Editura Minerva. Bucureşti. Editura Dacia. Bucureşti. Bucureşti. Editura Minerva. Editura Eminescu. Al. 1991 Panu. curs pentru uzul studen ilor. 1976 Munteanu. povestiri. Editura Albatros. George. Postfa ă (la Ion Creangă. Creangă.Petru Maior”. Expresia artistică a limbii populare în opera lui Ion Creangă. Amintiri de la . Epoca marilor clasici. Romanul condi iei umane. 1989 Petrescu. Textualism şi autenticitate. pp. Irina. I. Postfa ă la vol. Biblioteca pentru to i.. George. 1994 Mincu. 2008 Munteanu. Bucureşti. Al. Studii. Editura pentru Literatură. Valori clasice. Marin. Editura Scrisul românesc. amintiri. Universitatea . Cluj. Scurtă istorie a literaturii române. Istoria literaturii române. Poveşti. Posteritatea lui Creangă. Bucureşti. Veronica Micle. 1965 Negoi escu. 1974 Micu. Eminescu. 1980 Munteanu. Cornel. I. Bucureşti. Prefa ă la Ion Creangă. Dumitru. De la începuturi până la primul război mondial. Editura Cartea românească. 1979 Philippide. Editura Pontica. în Considera ii confortabile. George.. Al. Bucureşti.Manolescu. Varia. Editura Minerva. 1970 Piru. II. Bucureşti. 1973 Piru. Constan a. Povestiri). Editura Iriana. Editura Cartea Românească.. A. Bucureşti. Tg. Ion Creangă. 1977 Mincu. Analize şi sinteze critice. Un veac de nemurire: Mihai Eminescu. Editura Eminescu. 1990. I. Bucureşti.. 1967. Editura Minerva. Universitatea din Timişoara. Al. Editura Cartea Românească. Ştefan.. Liviu. V-XXI Piru. Periplu. 114-121 Micu. volumul I (1800-1945).. Răsfoind pe Creangă.Junimea” din Iaşi. 1971 Petraş.

vol. secven ă a mitului vârstei de aur: . 1973 Tiutiuca. Bucureşti. I. Luca. Editura tineretului. Bucureşti. romanul ca personaj al propriului său roman. Arta prozatorilor români. 1990 Streinu. 2000 Vianu. Editura Albatros.Pi u. Iaşi. Ion. Carnet critic. col. 1996 Pi u. Mitul copilăriei. Editura Funda iei Culturale Române. Naveta spa ială. Editura 100+1 Gramar. Timişoara. prefa ă la Ion Creangă. 2005 Todoran. Amintiri. I: În căutarea personajului. 31-52 Tomuş.I-II. Editura Minerva. 1992 Rău. Ion. Ion Creangă văzut de genera ia actuală. Editura Junimea. Editura 100+1 Gramar. Mircea. Ion Creangă. În poveşti cu Ion Creangă. vol. Poveşti. 1965 Vulcănescu. Bucureşti. Ultima noapte de dragoste şi întâia noapte de filosofie. Lumea. Tudor. Mircea. Editura pentru literatură. Literatura marilor clasici. vol II: Despre identitatea unui gen fără identitate. Romanul romanului românesc. Scrires. Editura Eminescu. 2002 Vianu.Amintirile din copilărie” ale lui Ion Creangă şi zeul copil. Revizuiri. 1973 Tomuş. Eugen. 1968 Studii despre Ion Creangă. Iaşi. Editura Junimea. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura 100+1 Gramar. 1993 22 . Râs şi grotesc în opera lui Ion Creangă. Bucureşti. Bucureşti. 2000 Sorohan. Povestiri. Dumitru. Mircea. Vladimir. Editura Funda iei Culturale Române. Opere. Tudor.. Bucureşti. Aurel. Bucureşti. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Ion Creangă. 1971 Simu . Mircea. Luca. repovestită. Iaşi. Editura Moldova. în vol. O istorie a literaturii române. în volumul Studii de literatură română. Editura Facla. Elvira. eseuri. 1999. pp. 1995 Sorescu. Bucureşti. Sec iuni literare. Şotii patafizice pe şantierul deconstruc iei. Bucureşti. 1994 Rotaru. în Romanul romanului românesc. Roxana. Clasicii noştri. Postfa ă. 1969 Tomuş. Bucureşti.

1987. 3. Ion Creangă şi energia limbajului. Şerban. nr. 4. în România literară. XII. nr. 45. 1966. 1993. nr. 1-7 Cioculescu.. în Gazeta literară. în Tribuna. Ion Creangă – povestitorul. Glose la umorul lui Creangă. 93. 50. p. 6 Cioculescu. 52. ARTICOLE DIN PERIODICE Ardeleanu. Farmecul lui Creangă. Victor. Ion Creangă în oglinzile paralele şi neparalele ale timpului – 170 de ani de la naştere. Constantin. pp. p. în Limbă şi literatură. Creangă şi structurile epice. 52. în Tribuna. Posteritatea lui Creangă. 1965. Al.C. 52. 1989. 22. în Steaua. XV. Gheorghe. 19-22 Crăciun. nr. anul XVIII. p. în Adevărul literar şi artistic. nr. pp. 9 Corbu. nr. Mircea. în România literară. 8 Cre u. 1-6 Bertea. în Tribuna. 10-21 Arion. Aspecte ale operei. Virgil. 1969. în Dacia literară. 6 Borcilă. Creangă între două structuri verbale. XXII. nr. nr. 36. nr. 14. nr. 4 Ciopraga. 51. 9 Bulgăr. în Tribuna. Sadoveanu despre stilul artistic al lui Creangă. în Convorbiri literare. în România literară. nr. 1987. nr. nr. pp. Creangă şi caracterul dramatic al operei sale. 170. pp. pp. p. 1964. în Luceafărul. Arta limbajului. p. 23. Şerban. 1998 Bertea. 6 Cubleşan. în Luceafărul. p. p. Nicolae. Spa iul în literatura fantastică. VIII. Mircea. p. Daniel. 52. nr. 1964. Alexandru. p. Ion Creangă – geneza şi structurile operei. Poveştile lui Creangă. Constantin. 1964. 1964. 295-302 Ciobanu. 4 23 . în Gazeta literară. 26. 1989. nr. 72 (3/2007). 1965. Stilul (lui Creangă). VIII. Gheorghe. XXXIV. 7 Dima. 1979. 8 Bulgăr. p. Mircea. Nicolae. 1.

1981. 233-236 Rus..altfel”. în Annales Universitatis Apulensis. Al. 16 Manolescu. 4. 7 Piru.. Ion Creangă – magia râsului popular. Recitind . Constantin. Cristian.. Maria Laura. Observa ii asupra stilului narativ în poveştile lui I. Nicolae. Liliana. 34. Modalitate narativă şi structură sintactică în opera lui Ion Creangă. în Dacia literară. Via a şi opera.8. 1986. 2003.Junimea”. pp. 41.Amintiri din copilărie”.Poveştilor” lui Ion Creangă. aprilie.. 24.Moş Nichifor Co cariul”. Maria Laura. Limba română. nr. XI. Stilistică.. pp. Alba-Iulia. pp. nr. 2007. 124-132 24 . Aspecte ale semanticii poetice în textele . Dumitru.. în Via a românească. 4 Mănucă. Lirismul Amintirilor. Lingvistică. 1999 Parascan. p. în Ateneu. Valori ale repeti iei prin apozi ionare. Încălcarea cronologiei şi retardarea nara iunii în . 5. 2009. 19.. 1969. Ion Creangă şi .Holban. Al. Ioan. în Gazeta literară. Condi ia biografiei literare. 32.Petru Maior”. 93-98 Pop. anul X. Dan. pp. Ponciful . în Via a românească. nr.. pp. Constantin.oralită ii” lui I. Philologica. Victoria. în Convorbiri literare. în Contemporanul. august 1956. 559-562 Jumbei. 8. Creangă. 2004. nr. 1964 Parascan. pp. în Studii şi cercetări lingvistice. seria Philologia. în România literară. p. Maria Laura. Ion Creangă – dinspre biografie spre operă.. nr. nr. nr. pp. XXXIV. 3. 2. nr. Marius. în Analele Universită ii din Timişoara. 4 (28). nr. nr. în Analele Universită ii din Oradea. nr. p. 12. 46. Creangă sau despre re-oralizare. pp. 12-13 Livescu. Fascicula Limba şi literatura română. Interjec ia şi onomatopeea în contextul structurii stilistice a limbii române. în Saeculum. nr. VII. tom 1. 1978. Ion Creangă văzut . 168-176 Ionescu-Ruxăndoiu.3. IX. 51-62 Micu. 1966. 51.-Mureş. 1998 Metea. în Convorbiri literare. Tg. 1987. Editura Universită ii din Oradea. Arta lui Creangă. 181-188 Pop. în Studia Universitatis . 32-35 Lazăr. pp. 1987.

Bucureşti. p.. 299-304 Rus. 9 Teodorescu. 2008. pp. nr. p. nr. Eugeniu. Târgu-Mureş. 9. Editura Univers. anul XIX. Editura Minerva. Arta naratorului.. 1964. Tg. nr. Bucureşti. Eugen. 2009. 2003 Arvinte. STUDII DE ISTORIE ŞI TEORIE LITERARĂ. nr. Mihail. Iaşi. în Proceedings of the International Conference "European Integration Between Tradition and Modernity". Maria Laura. 1964. Chişinău. Ipoteze şi ipostaze: pentru o teorie a istoriei literare. 51. Florin. Seria Philologia. 2008 Bahtin. 8. 9 Todoran. 11-12. 152-157 Simion. 397-421 Zalis. Vasile. 1982 25 . 1988. Farmecul rafinamentului (Ion Creangă). Maria Laura. Maria Laura. Timpul în basmul românesc.Rus. nr. Paremiologia – nucleu expresiv în opera lui Ion Creangă.. pp. O perspectivă semantică asupra basmului . p. Casa Editorială Demiurg. Maria Laura.Povestea porcului” de Ion Creangă.. în Limbă şi literatură. p. traducere de Nicolae Iliescu. nr. în Gazeta literară. Personajul în romanul românesc interbelic. 96. 2009 Rus.-Mureş. 52. Originalitatea lui Creangă.-Mureş. Eugen. în Limba română. Savin. Universitatea din Bucureşti. Liliana. FOLCLOR Bratu. Berindeanu. 1989. Normele limbii literare în opera lui Ion Creangă. 1973 Corobca. în Tribuna. pp. nr.Petru Maior”. în Studia Universitatis . în Convorbiri literare. 4. 1962. în Studia Universitatis . Probleme de literatură şi estetică. Roluri narative în . 13 D. VIII. nr. 117121 Rus. 4 Speran ia. Cristian. în Amfiteatru.7. p. 2010.Petru Maior”. 6.Povestea lui HarapAlb” de Ion Creangă. Bucureşti. Personajul ca moderator al universului fantastic la Ion Creangă. Henri. Seria Philologia. Geometria amintirii. Tg. Indice de cuvinte şi forme de Alexandrina Ioni ă.

Bucureşti. Bucureşti. traducere de Nicolae Iliescu. vol. Biblioteca Apostrof. 1969 Lovinescu. vol. Lectura: un eveniment al cunoaşterii. Dumitru. Cluj-Napoca. Cluj-Napoca. Ion. POETICĂ ŞI STILISTICĂ Adam. Boris. Sanda-Maria. NARATOLOGIE. Repere în dinamica studiilor pe text. Bucureşti. René. De la o gramatică narativă către un model de investiga ie textuală. Editura Cartea Românească. Austin. Eugen. 1967 E. vol.Bahtin. Warren. în româneşte de Rodica Tiniş. Iaşi. Povestirea. Întoarcerea autorului. II. Bucureşti. 2002 Roşianu. Institutul European. Iorgu. 1973 Simion. Institutul European. 1995 26 . STUDII DE LINGVISTICĂ GENERALĂ. Editura pentru literatură. Bucureşti. Françoise. Bucureşti. Nicolae. Irina. Eugen. Bucureşti. Editura Dacia. 1973 Vlad. Revaz. Studii de istoria limbii române literare. Editura pentru Literatură Universală. secolul XIX. Bucureşti. Iaşi. Editura Cartea românească. Stereotipia basmului. Vasile. Editura pentru Literatură. Funda ia Na ională pentru Ştiin ă şi Artă. 1972 Wellek. Teoria literaturii. Editura Didactică şi pedagogică. Destinul unei structuri epice. Teoria literaturii. traducere de Sorin Pârvu. Analiza povestirii. Secolul XIX. 1982 Iordan. I-II. 1969 Tiutiuca. 2002 Tomaşevski. Interpretarea ezoterică a unor basme şi balade româneşti. Ion. Genurile biograficului. 1981 Studii de istoria limbii române literare. Editura Univers. Teoria literaturii. Bucureşti. Editura Eminescu. Eseuri despre rela ia creator-operă. Editura Univers. 1999 Ardeleanu. Probleme de literatură şi estetică. Teoria literară. Editura Univers. Bucureşti. 1993 Petraş. Bucureşti.. 1977 Vlad. 2008 Simion. traducere de Leonida Teodorescu. II. M. Jean Michel.

Institutul European. Introducere în teoria nara iunii. Cluj-Napoca.Bachelard. Bucureşti. Lumini a. Editura Edmunt. Elena. Semn şi interpretare: o introducere postmodernă în semiologie şi hermeneutică. Editura Minerva. Tg. Coeren ă. Eseul stănescian – Configurare poetică sau Despre . Bucureşti. 1992 Cârâc. Ion. stilistică. Lumini a. Discurs eseistic.Un ierbivor interior ierbii”. 2008 Berea-Găgeanu. Cluj-Napoca. 1981 Caiet de semiotică (1). Bucureşti. Timişoara. Editura Ştiin ifică şi Enciclopedică. Lucia. Stilistica func ională a limbii române. referen ialitate. 1973 Coteanu. Editura Universită ii „Babeş-Bolyai”. 1978 Eco. 1978 Chiorean. traducere de Anca Giurescu şi Cezar Radu.. Iaşi. Bucureşti. Tipografia Universită ii. Brăila. 1994 Carpov. Logica povestirii. Elena. Facultatea de Filologie. Claude. Timişoara. Poetica spa iului. 2007 Ciocârlie. 2007 Chiorean. 1981 Caiet de semiotică (9). Bucureşti. Editura Academiei Republicii Socialiste România. Gaston. Tipografia Universită ii. Introducere la semiologia literaturii. Aurel.-Mureş. 1981 Dragoş.. Umberto. Mieke. Editura Ştiin ifică şi Enciclopedică. Wald. Tg. Piteşti.-Mureş. Pragmatica personajului. Aspecte ale repeti iei în limbajul popular. Tratat de semiotică generală. traducere de Sorin Pârvu. Ioan S. edi ia a II-a. Editura Dacia. 2001 Codoban. coeziune. traducere de Micaela Slăvescu.Petru Maior”. în Proceedings of the international conference European Integration Between Tradition and Modernity. 2001 Coteanu. Limbajul poeziei populare. 1992 Caiet de semiotică (10). Semantică şi semiotică. Editura Univers. Corina. Timişoara. Editura Universită ii . traducere de Irina Bădescu. limbaj.. Stil. 1982 27 . în Analele Universită ii din Bucureşti. Editura Paralela 45. XXVIII (1979). Naratologia. Curs de semantică. Bucureşti. 111-123 Bremond. Tipografia Universită ii. uz intern. Ion. p. Editura Univers. Structuri narative şi semantice. Maria. 2003 Bal.

A. Bucureşti. Limoges. 2003 Empson. 1975 Greimas. Pragmatica pentru discursul literar: enun area literară. Ini iere în semiotica generală. traducere şi cuvânt înainte de Marina Mureşan Ionescu. Tullio de. J. 1998 Milaş. Editura Accent. Bucureşti. Introducere în stilistica oralită ii. Editura Meridiane. J.. Figurile limbajului. Editura Ştiin ifică. Discontinuitatea. Iaşi. Bucureşti. Dominique. Proverbul: de la paremiologic la retoric: o abordare lexicosemantică şi pragmatică a proverbului. Editura Universită ii din Oradea. I. 2008 Greimas. Şapte tipuri de ambiguitate. 2000 Iordan. Cuza”. 2007 Mauro. 1988 Munteanu. Oana Aurelia. Bucureşti. prefa ă şi note Antonia Constantinescu. 2004 Maingueneau. text tradus şi prefa at de Maria Carpov. Bucureşti. Bucureşti. Editura Ex Ponto. prefa ă şi note de Ileana Verzea. 1978 Merlan. traducere de Raluca-Nicoleta Balatchi. Editura Univers. Elemente pentru o gramatică narativă. Editura Ştiin ifică şi Enciclopedică. în româneşte de Anca Giurescu. Iorgu. Tools for Text and Image Analysis.. Bucureşti. Semantica textului şi problema referin ei nominale. Sintaxa şi semantica – pragmatica limbii române vorbite. 1975 Hébert. 1981 Fontanier. Bucureşti. 2006 28 . traducere. traducere de Cezar Radu şi Costin Popescu.Eco. Iaşi. Cluj-Napoca. Constan a. A. Constantin. Editura Univers. 2005 Hrubaru. Editura Univers. Florica. Aurelia. Despre sens. Mihaela. Editura Ştiin ifică şi Enciclopedică. Pierre. O teorie a semioticii. Introducere în semantică. Jean-Marie. 1975 Klinkenberg. Stilistica limbii române. Presses de l'Université de Limoges. Eseuri semiotice. Ambiguitatea între mimesis şi poiesis. Louis. Editura Univers. Umberto. translated from French by Julie Tabler. Editura Universită ii „Al. Institutul European. Iaşi. 1977 Gencărău. traducere. An Introduction to Applied Semiotics. Institutul European. William.

Editura Academiei. Bucureşti. cultură. Institutul European. Bucureşti. Elemente de teorie semantică a limbilor naturale. Lucia Wald. V. societate. Coteanu şi prof. Editura Academiei Republicii Socialiste România. Creangă. Semiotica criticii literare. Editura Ştiin ifică. Editura Univers. Rochia de moar. traducere de Radu Nicolau. 1969 Vasiliu. Semiotică. dr.I. Editura Politică. Poetica.. Cluj-Napoca. Tipografia Universită ii . Stilul artistic al lui I. traducere şi studiu introductiv de Paul Miclău. Bucureşti. Carmen. Bucureşti. Iaşi. Em. 1970 Propp. 1970 Vlad. coord. Semnifica ie şi comunicare în lumea contemporană. Carmen.Babeş-Bolyai”.Ne . dimensiune esen ială a textului. Rădăcinile istorice ale basmului fantastic. Editura Univers. 1987 Solomon. Bucureşti. 1994 Vlad. O poetică a atmosferei. Sensul. Editura Univers. 1975 29 . 1999 Semantică şi semiotică. Bucureşti. semiotică. Iaşi. Editura Academiei Republicii Socialiste România. 1975 Semiotică şi poetică (3). 2000 Vrabie. Solomon Marcus. Editura Univers. Carmen. 1982 Vlad. Structura poetică a basmului. I. Gheorghe. Cluj-Napoca.. Editura Dacia. 1981 Semiotica folclorului. G. Tzvetan. Cluj-Napoca. Lingvistică generală. Bucureşti.. Marcus. Editura Ştiin ifică şi Enciclopedică. V. mentalită i: o perspectivă de filosofie a limbajului. Casa Căr ii de Ştiin ă. Bucureşti. Carmen Vlad. Textul-aisberg. sub redac ia prof. I. Institutul European.. Mariana. 1985 Todorov.. Bucureşti. Daniela. 2005 Ne . Mariana. Gramatica Decameronului. Text şi textualitate. 1989 Propp. sub redac ia acad. Morfologia basmului. I. Editura Ştiin ifică şi Enciclopedică. Bucureşti. 1973 Roven a-Frumuşani. 1975 Tohăneanu. în româneşte de Radu Nicolau. Bucureşti.

coord. Casa Căr ii de Ştiin ă. Liliana. ENCICLOPEDII: Dic ionar analitic de opere literare româneşti. Editura Babel. vol. Editura Echinox. Iaşi. Călăraşu. 1999 Prince. Radu Gâdei. I (A-D). Mihaela. III (M-P). traducere de Anca Măgureanu. Philipe Roussin. 2004 Moeschler. Gh. 2000 Bidu-Vrănceanu. 1995 Ducrot. Dominique Bassano. Cristina. Hanibal Stănciulescu. Reboul Anne. 2000-2003 Dic ionarul esen ial al scriitorilor români. IV (Q-Z) coordonare şi revizie ştiin ifică: Ion Pop. Ligia Florea. Bucureşti. Editura Nemira. Institutul European. Dic ionarul figurilor de stil. Bucureşti. Anca Dumitru. Cornel Mihai Ionescu. traducere de Lumini a Cosma. Bucureşti. traducere de Sorin Pârvu. Gabriela. Sabin Totu. Oswald. Marina Păunescu. Cluj. vol. Carmen Vlad. Georges Boulakia. Jacques. 2001 Dragomirescu. Dorina Roman.DIC IONARE. Angela. Mircea Zaciu. Dic ionar de naratologie. 1996 Enciclopedie de filosofie şi ştiin e umane. Gerald. traducere de Elena Dragoş. Bucureşti. Mihaela Pop. Mancaş. Florin Frunză. Michel de Fornel. Schaeffer. Tzvetan Todorov). vol. Dic ionar de ştiin e ale limbii. N. Dic ionar enciclopedic de pragmatică. Jean-Marie. Liana Pop. Viorel Vişan. Pană Dindelegan. Editura Ştiin ifică. Editura Albatros. Ionescu-Ruxăndoiu. Editura All Educational. Bucureşti.. 2004 30 . Ştefan Oltean. ClujNapoca. Noul dic ionar enciclopedic al ştiin elor limbajului (în colaborare cu Marielle Abroux.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful