Investeşte în oameni!

Proiect cofinanŃat din Fondul Social European prin Programul

OperaŃional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 Axa prioritară 1. „EducaŃia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăŃii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenŃie 1.3. „Dezvoltarea resurselor umane din educaŃie şi formare”

„Educatori pentru societatea cunoaşterii”
POSDRU/87/1.3/S/55659

MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI

Formatori: prof. OANA VITU prof. IOAN CRISTESCU Cursant: prof. dr. VIVIANA MILIVOIEVICI Liceul Teoretic Peciu Nou, judeţul Timiş

TIMIŞOARA 2012
„Educatori pentru societatea cunoaşterii” POSDRU/87/1.3/S/55659 Page 1

CUPRINS
1. Managementul clasei de elevi, 3 1.1. 1.2. Clasa de elevi ca grup socio-educativ, 3 Studiu de caz – Inadaptarea şcolară, 6

2. Managementul conţinuturilor, 8 2.1. 2.2. Eficacitatea metodelor moderne de predare-învăţare-evaluare, 8 Studiu de caz – Aplicarea unei metode moderne de învăţare (mind-map) pentru evitarea saturaţiei, 10 3. Managementul relaţiilor interpersonale, 14 3.1. 3.2. Interacţiunile sociale în interiorul clasei de elevi, 14 Studiu de caz – Modalităţi de dezvoltare a inteligenţei emoţionale la elevii de liceu, 17 4. Managementul chestiunilor disciplinare, 19 4.1. 4.2. Elevii „slabi” şi inadaptaţii clasei, 19 Studiu de caz – Evitarea abandonului şcolar, 21

Bibliografie, 23

„Educatori pentru societatea cunoaşterii” POSDRU/87/1.3/S/55659 Page 2

• normele grupului. M.1.1.3/S/55659 Page 3 . Scopurile grupurilor educaţionale se deosebesc de cele ale altor tipuri de grupuri sociale. În interiorul unui grup educaţional coexistă mai multe categorii de scopuri: • scopuri prescriptive – stabilite anterior. astfel încât aceştia să poată îndeplini rolurile sociale care le vor reveni în societate. din afara grupului şi înscrise în documentele curriculare. • sarcinile şi activităţile grupului. în primul rând prin orientarea lor explicită în direcţia realizării unor finalităţi formative (dezvoltarea unor calităţi şi competenţe umane). MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI 1. CLASA DE ELEVI CA GRUP SOCIO-EDUCATIV După cum se ştie. formarea unor deprinderi indispensabile traiului în societate (citit. de crearea unor oportunităţi de a fi împreună cu alţi copii de aceeaşi vârstă sau de crearea unor oportunităţi de a se angaja în activităţi atractive ş. • organizarea grupului. Clasa de elevi este un grup educaţional. Diferitele tipuri de grupuri sociale se deosebesc între ele prin mai multe caracteristici legate de: • scopurile şi obiectivele grupului. privind lucrurile din perspectiva elevilor. Zlate. „Educatori pentru societatea cunoaşterii” POSDRU/87/1. legate. 1983). socializarea tinerilor. • conducerea grupului. astfel încât să se asigure perpetuarea societăţii. grupuri ludice etc. pot apărea scopuri specifice ale grupului clasei de elevi. de exemplu. (A.). Există mai multe tipuri de grupuri sociale: grupuri de muncă. rezultate din maniera specific de asimilare de către grup a scopurilor prescriptive. • scopuri ale grupului însuşi. de exemplu. scris.a. responsabilitate etc. transmiterea valorilor. • compoziţia grupului. grupurile sociale sunt ansambluri de indivizi umani între care există diferite tipuri de interacţiuni şi relaţii comune determinate. Neculau.

discuţii în grupuri mici. • concordanţa existentă între scopurile prescrise şi cele individuale. • existenţa unor „perspective” îndepărtate şi apropiate pentru atingerea cărora este nevoie de eforturi comune şi colaborarea întregului grup. dezbateri cu întreaga clasă ş. verificare. în fiecare zi. evaluare.). dar şi în afara şcolii. special pregătită şi investită social pentru a conduce activităţile de învăţare ale elevilor şi care este integrat în grup – nu numai în faţa grupului – în măsura în care devine consilierul membrilor grupului în probleme educative şi psihosociologice. la un centru de calculatoare sau în alte părţi în afara • „Educatori pentru societatea cunoaşterii” POSDRU/87/1. a ordinii în care ar trebui abordate obiectivele care urmează a fi realizate. interese.scopuri individuale generate de tendinţa. învăţare. Profesorii planifică din timp toate activităţile pe care le vor desfăşura elevii la şcoală. nevoi. măsura în care primele permit fiecărui elev • realizarea scopurilor personale pe care le urmăreşte prin eforturile sale de a se educa. Integrarea acestor categorii de scopuri (absenţa contradicţiilor majore între ele) reprezintă o primă condiţie a unei bune funcţionări a unei clase de elevi ca grup educaţional. Principalele activităţi desfăşurate de grupul-clasă au un caracter planificat şi gradual. Integrarea scopurilor prescriptive cu cele specifice grupului unei clase şi cu cele individuale depinde de mai mulţi factori: • acceptarea de către toţi elevii a activităţii de învăţare ca fiind scopul prioritar al grupului. cu alte cuvinte. activităţi în ateliere şcolare sau în laboratoare. Predominanţa excesivă a scopurilor prescriptive sauneconcordanţa scopurilor profesorului cu cele urmărite de către elevi în activităţile lor de la şcoală constituie principalele „anomalii” în constituirea scopurilor unui grup şcolar. cunoaşterea şi acceptarea de către grup a „etapelor” de parcurs. cu cât scopurile predominante ale activităţilor desfăşurate în grupul respectiv şi asumate de majoritatea membrilor lui sunt legate de învăţătură şi de realizarea în colaborare a obiectivelor educative prescrise. cu calităţi personale deosebite în interiorul unui grup. O clasă de elevi reprezintă un mediu educativ cu atât mai sănătos. în funcţie de care individual dobândeste o anumită recunoaştere şi un anumit statut social.3/S/55659 Page 4 . de afirmare ca persoană unică. existentă în orice om.a. Compoziţia grupului de elevi ai clasei se caracterizează printr-o relativă omogenitate a membrilor. Sarcinile şi activităţile grupului sunt de tip instructiv-educativ: activităţi de predare. Liderul formal – profesorul – este o persoană adultă. iniţiind activităţi atractive pentru elevi (de exemplu. • claritatea scopurilor învăţării pentru fiecare dintre elevi. • gradul de motivare al elevilor în a participa la activităţilecomune ale grupului. activităţi cultural educative. desfăşurate în interiorul. aspiraţii şi nivel de pregătire. ca vârstă. sau organizând deplasări în diferite locuri (de exemplu.

constituite temporar. coordonatorul şi evaluatorul acestora. căci se referă. Liderul lor este ales prin consens de către membri. profesorii concept activităţile şi aleg strategiile de natură să le păstreze interesul şi atenţia. cu formularea de critici. să-i ajute să realizeze cu succes sarcinile de învăţare şi să reducă la minimum factorii de distragere a atenţiei ori care generează comportamente neproductive. cu verificarea şi testarea unor lucrări. pot să frâneze iniţiativele şi progresul grupului. astfel încât liderul formal ocupă o poziţie centrală. înainte de apariţia unor situaţii problematice. cu elaborarea unor cerinţe sau a unor standarde. Ele oferă garanţia că ceea ce doreşte grupul să se întâmple. la evitarea conflictelor.3/S/55659 Page 5 . fără frământări şi agitaţie dăunătoare atmosferei de lucru. solicitarea de ajutor. Ele sunt subgrupuri de lucru. cu temporizarea sau accelerarea unor acţiuni. aflat în centrul tuturor activităţilor pe care le vor desfăşura toţi membrii grupuluiclasă. în raport cu profesorul.a. de exemplu. „Educatori pentru societatea cunoaşterii” POSDRU/87/1. De exemplu. ele se pot referi la întreruperea sau la provocarea profesorului. după ce fiecare şi-a asumat un rol în realizarea sarcinii respective.şcolii). în sensul că el este iniţiatorul. se va întâmpla efectiv. predarea lucrărilor sau la desfăşurarea unor activităţi extraşcolare. procurator de informaţie utilă pentru ceilalţi. Profesorii îi ajută pe elevi să experimenteze în interiorul unui grup de instruire o mare diversitate de roluri: leader. specificul sistemului normativ al unui grup-clasă este legat de specificul situaţiilor problematice care pot apărea în activitatea de învăţare şcolară. cum ar fi luarea unor decizii. la mărimea şi frecvenţa contribuţiei fiecărui membru în îndeplinirea unor sarcini. În funcţie de nevoile educative ale elevilor. Organizarea grupului care compune o clasă de elevi este de tip circular. În concluzie. disconfort. are rol de coordonare a eforturilor tuturor. Unele norme. Normele grupului unei clase de elevi se referă la modalităţile de rezolvare a unor situaţii sociale şcolare. lipsa oricăror norme poate genera confuzie. atitudini arbitrarii şi poate distruge coeziunea grupului. la realizareasarcinilor primite în clasă. în jurul căreia “gravitează” toţi ceilalţi membrii ai clasei. aprecierea unor fapte etc. a căror dimensiune şi funcţionare este determinată de tipul sarcinii prescrise formal. cu reducerea tensiunilor în grup ş. rezolvarea unor conflicte. cu formularea concluziilor. elevii au statute egale. asupra cărora grupul a ajuns la un consens şi nu mai pot fi puse în discuţie. Procedurile sunt modalităţi de acţiune stabilite de comun acord. însărcinaţi cu sarcini specifice de evidenţă a timpului. cu procurarea unor exemple. evaluator. pe durata efectuării sarcinii de învăţare primite şi care se destramă după îndeplinirea acesteia. Stabilirea unor proceduri de acţiune în diferitele situaţii problematice care pot să apară este de natură să asigure grupului o activitate coerentă. întrucât profesorul este liderul formal. care reglementează mult prea strict comportamentele într-o anumită situaţie. Activitatea şcolară solicită uneori organizarea unor subgrupuri cu caracter informal.

ţine de inadaptarea şcolară. dezinteresul total al acestora faţă de cei doi copii. lipsa supravegherii parentale şi maternale. condiţii materiale insuficiente. clasa a VII-a Problema educativă a elevei R. eleva mulţumindu-se că a promovat clasa.1.O. manifestată prin atitudini respingătoare faţă de cerinţele şcolii. situaţia şcolară s-a menţinut în zona mediocrităţii spre slab. Astfel. Această stare determină gesturi de revoltă (impertinenţă. . STUDIU DE CAZ – INADAPTAREA ŞCOLARĂ Inadaptarea şcolară este definită ca ansamblul manifestărilor psiho-comportamentale caracterizat prin lipsa temporară sau dificultatea de integrare sau acomodare a individului la mediul social educaţional. eleva are capacităţi reduse de abstractizare şi generalizare în raport cu vârsta.2.3/S/55659 Page 6 . Repetarea lor în timp e de natură să cronicizeze anxietatea şi frustrarea elevului. aceşti factori explicând în mare parte şi situaţia şcolară foarte slabă.O. puţin interesată de comunicare şi are numeroase absenţe nemotivate. DESCOPERIREA CAUZELOR GENERATOARE: R. este submotivată pentru învăţătură. Are şi un număr mare de absenţe nemotivate. „Educatori pentru societatea cunoaşterii” POSDRU/87/1. Gradul de maturizare psihică este scăzut. Lipsa motivaţiei de învăţare s-a observat din primele clase şi are la bază în cea mai mare parte indiferenţa părinţilor faţă de educaţia copiilor în general. Din punctul de vedere al dezvoltării intelectuale.O. În faza incipientă inadaptarea şcolară se manifestă prin insatisfacţii ce produc temeri şi descurajare. PREZENTAREA CAZULUI: Eleva R. este o fire introvertită. cu mari lacune în cunoştinţe şi deprinderi acumulate din clasele anterioare. ISTORICUL EVOLUŢIEI PROBLEMEI Lipsa de afecţiune din partea părinţilor. ostilitate) faţă de şcoală şi faţă de cadrul didactic şi permanentizează situaţiile conflictuale cu colegii.13 ani. prin sfidarea profesorilor şi a colegilor de clasă. Are o pregătire şcolară precară. copilul are dificultăţi de adaptare atât la mediul şcolar cât şi la cel familial. prezintă dificultăţi de relaţionare deosebit de pronunţate.

când trebuie să lucreze individual în clasă nu-şi termina niciodată activitatea. se bucură pentru orice rezultat obţinut şi orice apreciere pozitivă. în scurt timp. cu o voce nesigură. nu mai lipseşte de la şcoală decât dacă este bolnavă şi atunci vine mama şi anunţă. unde s-au purtat diverse discuţii atât cu eleva cât şi cu părinţii acesteia. a completat zilnic panoul de prezenţă al clasei. a început să frecventeze din nou şcoala. a venit zilnic la şcoală.I. METODE ŞI STRATEGII Efectuarea de vizite la domiciliul elevei împreună cu mediatorul şcolar. pentru că de multe ori este nespălată şi prost îmbrăcată . dar se supără foarte tare dacă este certată fără să mai comunice cu cineva. Copiii o laudă şi ea a începe să fie încrezătoare în forţele proprii şi să lucreze singură. Participarea în clasă: încă de la începutul programului R. trebuie doar să mai citească lecţiile. R. reacţionează puţin pozitiv dacă este lăudată. C. EVALUAREA PROGRAMULUI DE SCHIMBARE Obiectivele pe termen scurt au fost realizate şi s-a observat o schimbare pozitivă.O. a devenit încrezătoare în forţele proprii. „Educatori pentru societatea cunoaşterii” POSDRU/87/1.3/S/55659 Page 7 . E din ce in ce mai activă. rămâne liniştită şi nu îşi deranjează colegii. la şcoală. Conceperea şi punerea în practică a unor metode coerente de lucru cu ea au avut rezultate mulţumitoare. ADOPTAREA SOLUŢIILOR ŞI IMPLEMENTAREA ACESTORA ÎN PRACTICĂ Responsabilităţi: i se cere lui R. se înroşeşte la faţă şi evită să privească în ochi profesorii când i se cerea să răspundă.O. Activitatea de învăţare: zilnic este pusă să răspundă. fiecare răspuns este încurajat.Comportamentul: răspunde ezitant. astfel încât acasă. La orice activitate. De atunci. R. R. rămâne singură în timpul recreaţiilor. ceilalţi o ocolesc.O. Sarcinile de învăţare sunt diferenţiate. S-au observat.O. comunică cu toţi elevii. Prin urmare. Temele sunt făcute după ore. R. progrese la învăţătură şi adaptare. să răspundă zilnic de completarea panoului de prezenţă din clasă.O. abia auzită.O. explicându-i cât de importantă este sarcina sa. este ajutată de colegi şi încurajată pentru orice efort cât de mic.

Acest tip de management este parte integrantă a managementului educaţional. în ansamblul său. consiliază elevii cu probleme. organizează activităţi didactice şi educaţionale. pe modul de abordare a învăţării fiecărui elev. dar şi la sistemul mai larg din care face parte. Aşadar.3/S/55659 Page 8 . în esenţă. raportată la contextul respectiv. în şcoală grupul de referinţă şi grupul-clasă îşi pun amprenta pe stilul de predare-învăţare-evaluare. reprezintă abilitatea profesorului/consilierului de a planifica şi organiza activitatea clasei. descriptibilă.1. materiale şi financiare. fie individual. materiale şi financiare ale clasei de elevi cu scopul de a creşte eficienţa educaţională. iniţiază proiecte educaţionale. ci are o viziune de ansamblu asupra învăţământului şi educaţiei. nu administrează doar resursele clasei. Într-un grup organizat. rezolvă situaţiile conflictuale. Deşi învăţarea este. Cele mai bune decizii manageriale se iau în funcţie de situaţia concretă. fie prin combinarea acestora (team teaching – grupare flexibilă şi mobilă). Se impun. • actorii implicaţi: profesori. o activitate independentă (sau individuală). sinectica etc. implicit al clasei de elevi. nu gestionează doar spaţiul şi timpul educaţional. se poate spune că managementul conţinuturilor şi. MANAGEMENTUL CONŢINUTURILOR 2. „Educatori pentru societatea cunoaşterii” POSDRU/87/1. dirijează procesul de învăţare creativă a elevilor. părinţi. • sistemul educaţional în ansamblul său. Managerul clasei de elevi – profesorul – nu execută doar deciziile centrale de politică educaţională.2. coordonează resursele umane. EFICACITATEA METODELOR MODERNE DE PREDARE – ÎNVĂŢARE – EVALUARE Managementul clasei de elevi se referă la coordonarea tuturor resurselor umane. în care accentul cade pe comunicare şi schimb de informaţii. fie pe grupe. de asemenea. Deciziile educaţionale de la nivelul clasei de elevi depind de: • situaţia concretă. modalităţile de creativitate în grup (ca brainstormingul. de a învăţa să asigure un climat favorabil instrucţiei şi educaţiei. ia decizii împreună cu cei implicaţi în procesul educaţional. cum este clasa de elevi.). activităţile pot fi frontale. elevi.

(în caz de neomogenitate se apelează la mai multe metode: pentru fiecare categorie de elevi metoda potrivită). metodele de intercomunicare şi asociere sunt de neînlocuit. de proiectare. probabil. metoda Philips ş. în grupurile mai restrânse se folosesc rezolvarea de probleme. la orele de dirigenţie. metodele alese diferă în funcţie de omogenitatea clasei. de cercetare. „Educatori pentru societatea cunoaşterii” POSDRU/87/1. chiar dimensiunile clasei pot determina alegerea metodei. managementul conţinuturilor are în vedere asigurarea cooperării elevilor în timpul activităţilor de predare-învăţare-evaluare. personaje literare sau din filme etc. socializarea copiilor. conversaţia euristică. în activităţile frontale sau pe grupe se abordează metode ca studiul de caz. În consecinţă. demonstrarea prin modele (educator. În cadrul aceleiaşi forme de organizare.). dezbaterea. În activităţile extradidactice. În educaţia morală. În laborator se lucrează în perechi sau independent (sub supravegherea cadrului didactic). vor intra în arsenalul metodologic al şcolii. În plus. conferinţele. grupului.asemănător cu grupurile pluridisciplinare de specialişti.3/S/55659 Page 9 . treptat. cursurile televizate. munca pe calculator. Organizarea modulară a învăţământului (prin opţionale) pe unităţi de timp şi spaţiu divers concepute oferă o abordare metodologică mai elastică şi mai adecvată însuşirilor personale ale elevului. Pentru dezvoltarea unui management eficient al conţinuturilor trebuie avute în vedere următoarele aspecte: planificarea activităţilor care se vor desfăşura în sala de clasă şi implementarea proiectului de management al clasei. învăţare prin descoperire etc.a. În grupurile mari se abordează metode ca prelegerea. metodologia clasică lasă locul unor metode creative. de deschidere a noi posibilităţi metodologice care. în vizite şi excursii. discuţiile libere sau dirijate. prin metode experimentale.

• să-şi dezvolte gândirea creatoare şi gustul pentru literatură. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise. • să utilizeze corect şi adecvat unele concepte operaţionale însuşite anterior. sociale şi civice: 1. AFECTIVE : • să dovedească receptivitate faţă de propunerea făcută prin acest demers didactic. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în situaţii de comunicare monologată şi dialogată 3. STUDIU DE CAZ – APLICAREA UNEI METODE MODERNE DE ÎNVĂŢARE (MIND-MAP) PENTRU EVITAREA SATURAŢIEI CLASA: a VIII-a ARIA CURRICULARĂ: Limbă şi comunicare DISCIPLINA: Limba şi Literatura Română UNITATEA: 1. Mihai Eminescu. elevii vor fi capabili: • să analizeze elementele de compoziţie și limbaj în textele studiate. b). COGNITIVE: La sfârşitul activităţii.2. Genul liric. Receptarea mesajului scris. • să explice relaţiile dintre operele literare și contextul cultural în care au apărut acestea. Izvorul nopţii. • să fie dispuşi să integreze noile cunoştinţe în sistemul propriu de valori estetice . Lucian Blaga TIPUL LECŢIEI: Lecţie de sistematizare.3/S/55659 Page 10 „Educatori pentru societatea cunoaşterii” . Receptarea mesajului oral în diferite situaţii de comunicare 2. • să argumenteze un punct de vedere critic cu privire la textele studiate. cu scopuri diverse Competenţe specifice: a). din texte literare şi nonliterare. în diferite contexte de realizare. aprofundare şi consolidare a cunoştinţelor Timp alocat: 50 minute Competenţe generale.2. în scopuri diverse 4. POSDRU/87/1. Poezia lirică SUBIECTUL: Lacul.

MOTIVAŢIE: Prin abordarea a două texte reprezentative pentru evoluţia poeziei lirice româneşti. Forme de organizare a activităţii elevilor: activitate frontală. POSDRU/87/1. pentru . mind map („harta gândirii”). Strategia didactică: Metode și procedee didactice: conversaţia euristică. Lucian Blaga. Editura pentru Literatură. Izvorul nopţii. SCENARIUL DIDACTIC Activitatea profesorului Activitatea elevilor Modalităţi învăţare de I. Editura Dacia. Iaşi. markere. pe conversaţia rând. Mihai Eminescu. BIBLIOGRAFIE: Limba şi literatura română. Lucian Blaga.mai mulţi elevi citesc. pregătirea celor necesare desfășurarea lecţiei. Editura Humanitas Educaţional. problematizarea. respectiv. Autori: Alexandru Crişan. activitatea pe grupe.3/S/55659 Page 11 „Educatori pentru societatea cunoaşterii” . . explicaţia. lectura. Florentina Sâmihăian. Mihai Eminescu. 1966. Lacul. învăţarea prin cooperare. „abordarea flexibilă şi tolerantă a opiniilor şi a argumentelor celorlalţi”. Mijloace: fişe de inter-evaluare. observaţia. lecţia îşi propune să cultive valori şi atitudini precum: „formarea unor reprezentări culturale privind evoluţia şi valorile literaturii române”. planşe. Constantin Parfene. Momentul organizatoric: . Bucureşti. dezbaterea.efectuarea prezenţei elevilor. Sofia Dobra. Poezii. Cluj-Napoca. Manual pentru clasa a VIII-a. Editura Polirom. fişe de lucru. manual.elevii își pregătesc manualele și caietele. și corectează tema. Verificarea cunoștinţelor: . II. discuţii de grup. Poezii. 2007. Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală. 2009.verificarea temei pentru acasă. Bucureşti. 1999.

conversaţia explicaţia observaţia învăţarea cooperare prin discuţii de grup .Mihai Eminescu – repere biografice. . . Fixarea cunoștinţelor: . .concluzii. clasificare). Titlul Surse de inspiraţie Teme Structură Limbaj și expresivitate a textului poetic Elemente de prozodie Concluzie VI. „Educatori pentru societatea cunoaşterii” elevii notează la tablă şi în caiete ideile principale.genul liric (definiţie. Reactualizarea cunoștinţelor: . . . .Lucian Blaga– repere biografice. . ideile şi conceptele pe care urmează să le structureze prin mind map.în cazul în care au nelămuriri.structură şi semnificaţii. Izvorul nopţii de Lucian Blaga) aparţin genului liric.contextul cultural.contextul operei. cer explicaţii profesorului. Izvorul nopţii. .elemente de versificaţie.scrieţi un eseu în care să argumentaţi faptul că cele două poezii (Lacul de Mihai Eminescu. Lucian Blaga.III.genul literar (definiţie. .încadrarea în curentul literar și în specia literară. . conversaţia explicaţia observaţia . independentă POSDRU/87/1. V. .elevii își notează în caiete activitate tema pentru acasă.teme şi motive lirice. Anunţarea temei pentru acasă: . .elevii își notează în caiete ideile principale. Anunţarea temei și a competenţelor specifice: Mihai Eminescu. conversaţia euristică dezbaterea lectura observaţia IV.Lacul.3/S/55659 Page 12 . Lacul.notează pe planşe noţiunile. . caracteristici. specii).Izvorul nopţii.

SCHIŢA TABLEI: POSDRU/87/1.3/S/55659 Page 13 „Educatori pentru societatea cunoaşterii” .

să transmită comenzi neaşteptate. reglate şi controlate social (aspectul formal). oferind sugestii şi informaţii.opiniile intime. Relaţiile de prietenie sau de duşmănie. un grup formal. În interiorul clasei de elevi se stabilesc relaţii multiple. cât şi pe orizontală. psihologice (aspectul informal). prin natura muncii lor. constituit pe baza unor cerinţe instituţionale. cu roluri bine precizate pentru participanţi şi înscrise în documente reglatorii şi regulamente şcolare. relaţii de influenţare şi cele de intercomunicare. • relaţii democratice. atunci când liderul înclină să controleze comportamentul grupului. POSDRU/87/1. Aceste relaţii interpersonale reprezintă legăturile psihologice. de dominare. convingerile. Pe lângă raporturile obligatorii. relaţiile elevi-elevi. atât pe verticala structurii organizatorice. relaţii socio-afective. toate acestea sunt aspecte informale. în primul rând. Interacţiunea educaţională este bazată pe relaţii de intercunoaştere. Aşadar. trebuie să-şi adapteze activitatea în funcţie de asemenea fenomene care se manifestă în interiorul colectivelor de elevi cu care lucrează. Profesorii.. grupările spontane în funcţie de afinităţi ş. procesul de comunicare joacă un rol primordial în cadrul relaţiilor interpersonale. Ele pot fi: • relatii autoritare (autocratice). Procesul comunicării (implicit cel al limbajului) este privit ca un element definitoriu al condiţiei umane. conştiente şi directe ce se stabilesc între oameni – după cum afirmă Mielu Zlate. care se stabilesc între membrii grupului şi liderii formali sau informali. în interiorul unei clase de elevi există şi relaţii interpersonale. Interacţiunile sociale din interiorul clasei de elevi pot fi analizate la două niveluri: relaţiile profesori-elevi. Relaţiile pe verticală în interiorul clasei sunt relaţiile de conducere.a.3/S/55659 Page 14 „Educatori pentru societatea cunoaşterii” . a.1. atunci când liderul tinde să dea ordine. să critice sau să laude fără obiectivitate.3. INTERACŢIUNILE SOCIALE ÎN INTERIORUL CLASEI DE ELEVI Clasa de elevi este. MANAGEMENTUL RELAŢIILOR INTERPERSONALE 3.

Ele pot fi: • relatii de intercunoaştere – sunt generate de trebuinţa de a-l cunoaşte pe celălalt. Absenţa preocupărilor de intercunoaştere în interiorul unei clase de elevi. MIRCESCU. de capacitatea persoanelor care intră în relaţie de a se exterioriza şi. • relaţii socio-afective preferenţiale – au la bază atracţia interpersonală şi includ relaţiile de simpatie şi antipatie. • informaţii despre comportamentele şi valorile acceptabile. valoric. b) similaritatea – explică tendinţa persoanelor de a se împrieteni cu acei semeni cu care se aseamănă în planul aptitudinal. lasă grupului libertatea totală de decizie. • relaţii de intercomunicare – au la bază nevoia oamenilor de a face schimb de informaţii. de a se prefera reciproc. de capacitatea lor de a judeca. Stabilirea unor asemenea relaţii depinde. Relaţiile pe orizontală din cadrul grupului sunt acelea care se stabilesc între un elev şi alt elev (interpersonale). alţii. Atracţia interpersonală exprimată de acest tip de relaţii poate fi favorizată de mai mulţi factori (R. de preferinţă şi de respingere reciprocă între membrii clasei de elevi. copiii care locuiesc în acelaşi imobil etc) au tendinţa de a se apropia afectiv. pe de altă parte. în primul rând. astfel încât ceea ce îi lipseşte unuia dintre parteneri este compensat de calităţile celuilalt. pe de o parte. de natura mesajelor şi de conţinutul schimbului de informaţii dintre partenerii de discuţie. valoriza comportamentele altuia. de a obtine informaţii despre personalitatea acestuia. Relaţiile afectiv-simpatetice cu copiii de aceeaşi vârstă. Ele depind. b. atunci când liderul este pasiv. • oportunitatea exersării unor deprinderi de comportament social POSDRU/87/1. c) complementaritatea – se referă la situaţiile în care partenerii dispun fiecare de calităţi care se completează unele pe celelalte.• relaţii de neimplicare (laissez-faire). aprecia. 2000): a) proximitatea – persoanele aflate în vecinătate (colegii de bancă. a) Relaţiile interpersonale pot fi clasificate în funcţie de trebuinţele psihologice care le-au generat. despre felul său de a fi. motivaţional etc. despre un anumit gen preferat de muzică sau despre un anumit sport pe care îl îndrăgesc etc. oferă cel puţin trei lucruri importante pentru dezvoltarea copilului: • suport emoţional.3/S/55659 Page 15 „Educatori pentru societatea cunoaşterii” . IUCU. sărăcia informaţiilor despre ceilalţi colegi pot explica existenţa unei eventuale atmosfere de suspiciune si neîncredere între membrii colectivului clasei. între un elev şi un grup de elevi/colectivul clasei. 2003). fără să intervină în organizarea activităţilor. unii elevi se împrietenesc din nevoia de a schimba informaţii despre calculatoare. de a comunica între ei. între microgrupuri de elevi (M. îndeosebi prieteniile. De exemplu. poate fi un factor favorizant al relaţiilor socio-afective preferenţiale dintre asemenea parteneri.

la un moment dat. moralitate.3/S/55659 Page 16 „Educatori pentru societatea cunoaşterii” . întrucât dobândeşte forme specifice în funcţie de vârsta elevilor care compun clasa. retragerea în sine. stratificarea (ierarhizare a partenerilor în funcţie de statutele deţinute). • relaţii de conflict – indivizii/subgrupurile se află în opoziţie mutuală. Diversele tipuri de relaţii dintre elevii unei clase produc modificări ale caracteristicilor personale ale membrilor. Această autoritate se câştigă prin competenţă.).Interacţiunile din interiorul unui grup pot fi de mai multe tipuri: • relaţii de cooperare – elevii colaborează pentru atingerea unui obiectiv comun. în cadrul clasei. alienarea (îndepărtarea de ceilalţi. POSDRU/87/1. pot fi de mai multe tipuri: acomodarea (ajustarea reciprocă). relaţia profesor-elev depinde în mare măsură de autoritatea reală a profesorului în ochii elevilor săi. • relaţii de competiţie – individul sau subgrupurile rivalizează cu ceilalţi sau cu alte subgrupuri pentru dobândirea unei anumite poziţii în cadrul clasei sau a superiorităţii. Astfel. dar şi în funcţie de natura obiectivelor educative care sunt prioritare. ruperea relaţiilor). fără însă a se interesa de conţinutul muncii acestora. mentalităţi etc. asimilarea (transfer reciproc de gusturi. la rândul lor. • relaţii de coacţiune – când fiecare lucrează în prezenţa celorlalţi. flexibilitate în gândire şi consecventă în ceea ce priveşte valorile promovate şi cerinţele adresate. Relaţia profesorelevi are un caracter dinamic şi evolutiv. care.

Timişoara. o să identifice în scris un moment în care au fost criticaţi. dezbaterea.3. problematizarea. evidenţierea faptului că dezaprobarea şi critica sunt naturale şi nu pot fi evitate. Bibliografie: Psih. . POSDRU/87/1. 2009. Casa Corpului Didactic Timiş. Inteligenţa emoţională.Competenţe specifice: la sfârșitul activităţii elevii vor fi capabili: o să definească conceptul de critică. Forme de organizare a activităţii elevilor: activitate frontală combinată cu activitatea independentă. de critica prin care te identifică cu acel fapt. explicaţia. însă nu se reflectă asupra valorii intrinseci a unei persoane.3/S/55659 Page 17 „Educatori pentru societatea cunoaşterii” .2. individuală. observaţia. Adriana Dodea. STUDIU DE CAZ – MODALITĂŢI DE DEZVOLTARE A INTELIGENŢEI EMOŢIONALE LA ELEVII DE LICEU Clasa: a XI-a Subiectul: Inteligenţa emoţională – CRITICA Timp alocat: 1 oră Obiective: diferenţierea criticii pe care ţi-o face cineva ca urmare a unui fapt. Materiale: hârtie şi creion Strategia didactică: Metode și procedee didactice: conversaţia. Centrul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică Timiş. activitatea independentă. o să argumenteze un punct de vedere şi să-şi prezinte exemplele.

2). există un mic număr dintre aceştia. dar abia cu greu îşi recunosc vina (bineînţeles numai atunci când consideră ei că sunt vinovaţi). totuşi. Un elev defineşte conceptul de critică (=actul de a găsi o vină cuiva. cum am spus mai sus. a colegilor de şcoală sau a prietenilor. Consideraţi că e normal să fiţi uneori criticat? CONCLUZII: la majoritatea elevilor se observă tendinţa de a crede că orice observaţie la adresa lor este o critică din partea părinţilor (mai ales). o mare parte dintre elevi nu-şi asumă greşelile. a profesorilor. ei având dreptate (pe moment). după ce stau şi-şi judecă afirmaţiile şi comportamentul.3/S/55659 Page 18 „Educatori pentru societatea cunoaşterii” . ce mai trebuie remarcat e faptul că o mare parte dintre elevii chestionaţi devin combatanţi.PROCEDURA APLICATĂ: 1). Descriu momentul. care îşi conştientizează greşelile şi încearcă să le îndrepte. răspunzând totodată la următoarele întrebări: • Care a fost situaţia şi unde a avut loc întâmplarea? • Când s-a întâmplat şi cine a fost implicat? • Cum v-aţi simţit în acea situaţie? 3). DISCUŢIA: Întrebări de conţinut: Cum v-ati simţit când v-ati reamintit o situaţie în care aţi fost criticat? Aţi descoperit pe cineva într-o situaţie similară cu a voastră? Cum s-au simţit pesoanele din grupul vostru referitor la faptul că au fost criticate? Întrebări de personalizare: Doar pentru că cineva vă critică. Elevii îşi prezintă pe rând exemplele. asumându-şi criticile la adresa lor. în opinia lor. - POSDRU/87/1. înseamnă că sunteţi o persoană rea? Înseamnă că aţi făcut ceva rău? Ce anume înseamnă? Cum vă simţiţi când sunteţi criticat? Cum vă simţiţi şi ce vă spuneţi vouă înşivă? Prezentaţi exemple şi celorlalţi. deşi. Elevii identifică în scris un moment în care au fost criticaţi. îşi dau seama de unele greşeli făcute. de a dezaproba sau de a face raţionări critice). însă.

În funcţie de asemenea performanţe. „repetentul”. „elevii buni” sunt aceia care.4. în mod obiectiv. Oricât de mult s-ar recomanda profesorilor să renunţe la clasamentele şcolare. Tendinţa oricărui grup şcolar este aceea de a păstra. nici respins. ci şi de către elevii înşişi. unii se pot impune ca leaderi. în mod spontan. dar şi colegi care îl resping). „indisciplinatul”. dacă am aduna într-un grup numai elevi cu statusuri pozitive într-o anumită situaţie. Altfel spus.3/S/55659 Page 19 „Educatori pentru societatea cunoaşterii” . În ansamblul statusurilor din interiorul unui grup pot exista şi statusuri izolate (zero). Chiar dacă profesorii vor renunţa să afişeze clasamente şcolare. elevii înşişi vor constata întotdeauna că în diferitele activităţi pe care le desfăşoară în clasă. care implică o consideraţie diferită primită din partea colegilor. însă. în orice conjunctură.1. „elev mediocru”. ELEVII „SLABI” ŞI INADAPTAŢII CLASEI În interiorul unei clase şcolare elevii ajung să ocupe diferite poziţii (statusuri). iar consideraţia dobândită din partea celorlalţi va fi pe măsura calităţilor probate. „leneşul”. Statusul unuia şi aceluiaşi elev în cadrul grupului poate. care îşi acordă unii altora consideraţia corespunzătoare statusului şcolar deţinut de fiecare. nu reuşesc. izolate). grupul nou „construit” va sfârşi prin a le reface. se situează în prima treime a diferitelor clasamente şcolare oficiale sau neoficiale. Este posibil ca într-o anumită conjunctură statusul său să fie predominant pozitiv (de exemplu. performanţele vor fi diferite. sau sunt de-a dreptul ignoraţi şi aproape trec neobservaţi. „elev slab”. Pe de o parte. de regulă. mixte. „elevi slabi” sunt consideraţi cei care se situează în treimea inferioară a unor asemenea clasamente. în vreme ce într-o altă conjunctură. statutele negative nu pot fi eliminate total şi nici parţial. pe toate celelalte. Astfel. ci ignorat de majoritatea celorlalţi. într-o anumită „poziţie”). diversitatea statutelor (pozitive. astfel că. elevii vor continua să aibă clasamentele lor. statusul să fie predominant negativ (cei mai mulţi colegi îi resping colaborarea) sau mixt (există colegi care îl simpatizează. să se schimbe de la o situaţie la alta. Principala bază formală pentru diferenţierea de status în cadrul clasei şcolare o constituie performanţele şcolare obţinute de fiecare elev. iar asemenea „etichetări” nu sunt atribuite doar de către profesori. unii copii reuşesc. MANAGEMENTUL CHESTIUNILOR DISCIPLINARE 4. negative. alţii sunt respinşi de majoritatea colegilor. atunci când elevul respectiv nu este nici preferat. fiecare elev dobândeşte statutul de „elev bun”. POSDRU/87/1. de obicei. atunci când majoritatea colegilor îl preferă ca partener. pe de altă parte. alţii.

adaptarea este acordul individului cu mediul său. Poate fi constatată o discontinuitate a statusurilor deţinute de un elev în clasă: unul şi acelaşi copil poate fi considerat. vor evita colectivitatea. POSDRU/87/1. oferind programe educative alternative pentru perioadele de după orele de clasă sau pentru zilele de la sfârşitul săptămânii. Cronicizarea eşecului şcolar. pentru a preveni abandonul şcolar. „slab la matematică”. Elevii folosesc diferite „strategii” pentru a face faţă sarcinilor şcolare si pentru a parcurge nivelurile sistemului. Lipsa de motivaţie şi nivelul scăzut de aspiraţie apar ca fiind principalii indicatori ai existenţei unor dificultăţi de adaptare şcolară. puţin preocupată de educaţia lui şi care nu ştie să-i ofere încurajarea educativă necesară. de exemplu. ca urmare a amplificării sentimentului „stigmatizării’ şi al marginalizării sociale de către colegii de clasă. vor fi predispuşi să intre în activităţi ilegale şi pot sfârşi în închisori. În censecinţă. Absenţele numeroase de la şcoală. într-o competiţie în care nu pot învinge. prietenii şi alte situaţii şcolare de natură să le sporească starea emotivă tensionată. ceea ce exprimă o anumită inadaptare la instituţia şcolii. pedagogică sau socială. Există însă şi cazuri – nu puţine – de elevi care au dificultăţi de învăţare la aproape toate disciplinele. mai ales atunci când provine dintr-o familie cu un statut socio-cultural scăzut. exmatriculările pot constitui pentru un elev motivele „deciziei” de a abandona şcoala. pentru a se proteja împotriva eşecului total. Copiii timizi. pe lângă alterarea imaginii de sine a elevilor – descurajatoare şi cauză a unui nivel scăzut de aspiraţie – va avea efecte negative şi în plan social. renunţând la sistemul exmatriculărilor. Majoritatea celor care abandonează şcoala vor spori rândurile şomerilor. În sens larg. iniţiind programe de pregătire pedagogică a părinţilor în vederea unei mai bune implicări a lor în programe care îşi propun să-i ţină pe copii la şcoală. copiii care prezintă un asemenea risc trebuie să fie identificaţi de timpuriu. hipersensibili în relaţiile cu cei din jur. Cauzele inadaptării şcolare pot fi de natură psihologică. ei renunţă să mai facă acest efort.3/S/55659 Page 20 „Educatori pentru societatea cunoaşterii” . vor avea mari dificultăţi în a face faţă competiţiei existente pe piaţa muncii. dar „bun la sport”. îşi vor accentua tendinţele de izolare şi de introvertire. devin apatici. în special cu cel social. repetenţia. astfel că adaptarea şcolară exprimă calitatea şi eficienţa realizării concordanţei dintre personalitatea elevului şi cerinţele şcolare. înfiinţând servicii de consiliere şcolară. Atunci când nu întrezăresc posibilitatea de a obţine succesul şcolar aşteptat.uneori mai obiective decât cele formale. fiind mai flexibile în ceea ce priveşte timpul solicitat pentru a absolvi o şcoală. iar şcolile trebuie să-şi regândească modalităţile de acţiune.

pentru mama elevei. În final s-a dovedit că situatia de criză avea un caracter inedit. în prima fază a crizei. pentru că. Iată că din acest sector nu a venit niciun sprijin şi pentru că-mi păsa de ceea ce se întamplă cu elevii mei. este minoră şi a plecat de acasă i-am rugat să mă sprijine în a o determina să se întoarcă la şcoală şi la mama ei. deşi nu vine la şcoală. Identificarea cauzelor problemei: Este instantanee. a fost chemată la şcoală. Începând cu luna martie 2011. este însărcinată. a primit acelaşi răspuns. s-a discutat cu eleva. de la şcoală. ca dirigintă. s-a cerut sprijinul A.. elevilor implicaţi Cea care a semnalat situaţia de criză este diriginta de la clasa a VIII-a.M. în vreme ce eu. încercam să rezolv enigma. s-a declanşat surprinzător pentru cadrele didactice. Problema – definirea problemei: Elevii. dar li s-a spus că vor fi amendaţi pentru ceea ce s-a petrecut: eleva este minoră. a generat oarece stări de conflict. locuieşte cu un băiat. colegii ei discutau şi o luau în râs etc. după o saptamână de absenţe. copiii au fost întrebaţi ce ştiu despre ea (pe cei care sunt vecini cu eleva). apăreau tot felul de zvonuri şi climatul clasei era afectat: unii dintre elevi se gândeau că eleva T.M. semestrul al-II-lea. Răspunsul a fost următorul: „Minora în cauză a fost consiliată în vederea prevenirii abandonului şcolar şi familial. 2. s-au efectuat vizite la domiciliul elevei.. am trimis o scrisoare către autorităţi şi am specificat următoarele: având în vedere că eleva T. este însărcinată şi că a fugit de acasă. singura în măsură să rezolve situaţia. pentru că ne obişnuisem cu prezenţa ei aproape zilnică la şcoală. ea a acumulat 20 zile de absenţe. aşa-zisul soţ este major şi trebuie să suporte consecinţele.M. pentru a se afla ce se întamplă exact cu ea. nu ştiam exact ce se întâmpla. Au început să apară zvonurile: eleva a fugit de acasă. eleva T.D. mama au confirmat până la urmă faptul că T. s-au trimis scrisori mamei elevei.M. s-ar putea să nu fie pedepsită şi nu este corect în ce priveşte elevii care frecventează zilnic şcoala etc. exceptând cazurile de îmbolnăvire.4. consider că a afectat sistemul educaţional. În acest interval de timp s-au continuat discuţiile cu mama elevei. clasei. Contextul problemei: descrierea şcolii. cu baiatul cu care locuieşte şi cu mama. În această perioadă. 3. În data de …. Etape: STUDIU DE CAZ – EVITAREA ABANDONULUI ŞCOLAR 1. eram bulversaţi. în special. aceasta refuzând să-şi continue studiile datorită faptului că este însărcinată în luna a doua”. dar cred că şi pentru elevi. deoarece. dar motivate medical.3/S/55659 . până în data de 20 martie 2011. a absentat de la şcoală periodic. nu ştia nimeni de ce a început să lipsească eleva T.2. Page 21 „Educatori pentru societatea cunoaşterii” POSDRU/87/1.M. vecinii şi.

eleva a acceptat înţelegerea colegilor şi a cadrelor didactice şi se comportă firesc (integrată în colectivul clasei. conform prevederilor legilor în vigoare.M. Strategii de intervenţie: a. Obiectivele intervenţiei pe termen scurt şi mediu – în a şaptea lună de sarcină va fi testată. iar rezultatele testelor. 4. o înţeleg. din fericire. elevii au înţeles demersurile legate de colega lor T. să i se motiveze medical absenţele. colegii din Comisia internă de evaluare vor participa la testarea elevei pentru a-i acorda sprijin în finalizarea clasei a VIII-a. că o ajută şi chiar o însoţeşte la medic. iniţial. POSDRU/87/1. să cultive relaţii de prietenie şi să se sprijine unii pe alţii în situaţii de criză. să nu procedeze ca eleva T. 6. 7..M. şcoala o va sprijini să finalizeze clasa a VIII-a. să frecventeze şcoala. 5.M. Cateva aspecte importante: S-a evitat un abandon şcolar. situaţia aceasta. colegii din Consiliul clasei participă la această intervenţie oferindu-mi sprijinul în finalizarea programului. iar în cazul în care.3/S/55659 Page 22 „Educatori pentru societatea cunoaşterii” .. Rezultate obţinute: S-a tinut în permanenţă legătura cu mama elevei şi am constatat cu plăcere ca „şi-a iertat” fiica. cadrele didactice.. colegii. au dovedit că se poate lucra în echipa şi că există (poate exista) comunicare între noi. o protejează dacă ies împreună la masă (să nu fie lovită de cineva din întâmplare). elevii o ajută pe eleva T. la toate obiectele de studiu. la lecţii. iar baieţii să nu contribuie la astfel de stări şi să nu-i ia în râs pe colegii care au nevoie de sprijinul lor. în cadrul Comisiei interne de evaluare. elevii au învăţat ceva din această situaţie: fetele.diferit de starea de normalitate (la această vârstă): T.M. Scopul intervenţiei – având în vedere situaţia delicată în care se află eleva T. vor contribui la calcularea mediilor şi la încheierea situaţiei scolare a elevei. Evaluarea soluţiilor şi luarea deciziei: Evitarea abandonului scolar. nu marginalizată). era însărcinată. iar incertitudinile au dispărut: situaţia s-a calmat. s-au găsit soluţii de rezolvare.M. starea ei de sănătate nu-i va permite să frecventeze zilnic şcoala. b. împreună cu notele din catalog. a generat impresia de insolvabilitate. pe prcurs.

Cluj-Napoca. 2. Mielu Zlate. Didactica modernă. 1972. partea a II-a. 4. 3. Bucureşti. Aplicaţii pentru gestionarea situaţiilor de criză educaţională. www.biblioteca-digitala. Editura Universităţii „1 Decembrie 1918”.BIBLIOGRAFIE 1. 2006.). Mihai Diaconu.3/S/55659 Page 23 „Educatori pentru societatea cunoaşterii” . ediţia a II-a.).ro. Florea Voiculescu (coord. Teoria şi tehnologia procesului de învăţământ. Sociologia educaţiei. POSDRU/87/1.ase. Editura Polirom. 2001. Pedagogie. Editura Politică. revizuită. Iaşi. Managementul clasei de elevi. Romiţă Iucu. Miron Ionescu (coord. 5. Alba Iulia. Editura Dacia. 2001. Psihologia socială a grupurilor şcolare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful