5.4.1.

Clasificarea învelitorilor Având în vedere multiplele exigenţe pe care trebuie să le îndeplinească, învelitorile se pot clasifica după mai multe criterii: a. Funcţie de rigiditate, învelitorile pot fi portante (când preiau şi transmit sarcinile aferente elementelor de rezemare) şi neportante (care necesită un strat de rezemare continuu). b. După modul de alcătuire, învelitorile pot fi continue, fără rosturi, practic impermeabile la apă şi vapori de apă şi din elemente aşezate bucată cu bucată, care prezintă un anumit grad de permeabilitate, mai ales la aer şi vapori de apă. c. După rezistenţa la foc, învelitorile pot fi combustibile, semicombustibile şi incombustibile. d. După natura materialelor utilizate, învelitorile se pot realiza din produse organice naturale (paie, stuf, lemn), din bitum şi produse impregnate cu bitum (carton, pânză, împâslitură de sticlă), din plăci de piatră naturală (ardezie), din plăci de piatră artificială (produse ceramice, plăci din azbociment), din sticlă (foi, ţigle, geamuri armate), metalice (foi de tablă plană sau profilată) şi din mase plastice. 5.4.2. Învelitori din paie şi stuf Aceste învelitori se folosesc la construcţii în mediu rural, unde materialele folosite se pot procura uşor şi în cantităţi suficiente. Pe lângă dezavantajele pe care le prezintă (ard uşor, putrezesc, durată de exploatare redusă etc.) au avantajul că sunt uşoare şi bune izolatoare termic. Se pretează la pante mari, pot crea un aspect rustic şi se pot folosi cu eficienţă mare în domeniu zootehnic. Se realizează din snopi de paie sau stuf dispuşi în mai multe rânduri care se leagă de suportul din şipci cu sârmă zincată. Etanşeitatea la creastă se poate realiza din snopi care acoperă ambii versanţi sau prin adoptarea unei creste din ţiglă. Racordarea învelitorii la coşurile de fum se face cu ajutorul unei paste de argilă amestecată cu paie tocate sau pleavă, amestec ce este inflamabil. 5.4.3. Învelitori din lemn Învelitorile din lemn se utilizează cu precădere în zonele de munte, unde produsele din lemn constituie materiale locale, fiind folosite la construcţii provizorii şi definitive. Se pot realiza din scânduri geluite, din şindrilă (draniţă) sau şiţă. Învelitorile din scânduri se folosesc pentru lucrări provizorii şi se realizează din lemn de răşinoase. Se disting două modalităţi de execuţie: - prin aşezarea scândurilor paralel cu creasta, în sistem caplama, având ca suport reţeaua de căpriori (fig. 5.11.A.b); - prin dispunerea scândurilor după linia de cea mai mare pantă, în sistem pendremea, rezemate pe pane (fig.5.11.A.a). În ambele sisteme au loc petreceri laterale de 3…5 cm lăţime care să asigure o anumită etanşeitate. Creasta se realizează din scânduri, dispuse orizontal care se petrec de pe un versant pe altul funcţie de direcţia vântului dominant, iar doliile şi racordarea la coşurile de fum se fac cu fâşii din tablă plană. 1 191

Învelitorile din şindrilă şi şiţă se folosesc la clădiri definitive, având ca suport o reţea de şipci orizontale dispuse la o distanţă de 1/4 sau 1/3 din lungimea acestora, funcţie de numărul straturilor de acoperire. Şindrila se confecţionează din lemn de răşinoase cu lungimea de 40…80 cm, lăţimea de 8…14 cm şi grosimea de 0,4…0,7 cm (fig. 5.11.B). Şiţa se confecţionează în special din lemn de foioase, are lungimea de 40…50 cm, lăţimea de 8…14 cm şi grosimea variabilă, având la marginea mai groasă un şanţ longitudinal ce permite o îmbinare în sistem lambă şi uluc. Învelitoarea se fixează în cuie pe suportul din şipci, după executarea lucrărilor de tinichigerie, începând de la streaşină spre creastă. La dolii etanşeitatea se asigură cu carton asfaltat sau tablă galvanizată pe suport din asterială. La construcţii deosebite (monumente istorice) doliile s-au realizat din şindrilă dispusă după o suprafaţă de racordare curbă. Racordarea la coşurile de fum se face de asemenea cu tablă galvanizată. Durata de viaţă a învelitorii creşte dacă este impregnată cu carbolineum, care împiedică putrezirea şi formarea ciupercilor, fără a astupa porii, ceea ce asigură uscarea mai rapidă a învelitorii. Şiţa este mai puţin folosită, fiind pe cale de dispariţie. 5.4.4. Învelitori din carton asfaltat Aceste învelitori se folosesc la construcţii provizorii şi definitive, pe suport din asterială sau beton. În cele ce urmează ne vom referi la acoperişurile cu pod care, de regulă, au suport din lemn. Pentru realizarea acestor învelitori se foloseşte carton, pânză sau împâslitură bitumate, dispuse în 1…3 straturi prinse prin fixare cu cuie. Cuiele au capul plat şi rondele din carton asfaltat de 20x20 mm. Foile de carton se dispun paralel cu creasta pentru pantă sub 20 o şi după linia de cea mai mare pantă la înclinări mai mari. La învelitori în mai multe straturi, sulurile de carton se pot dispune în ambele direcţii. Pentru asigurarea etanşeităţii la apă, toate petrecerile vor fi de minim 10 cm, lipite cu mastic bituminos şi fixate cu cuie, dispuse la 7 cm distanţă. La dispunerea în lungul pantei, fâşia din direcţia vântului dominant se va fixa deasupra. Etanşeitatea la coame şi creste se realizează prin petrecerea foilor de carton de pe un versant pe celălalt, ţinând seama de direcţia vântului dominant. Streaşina poate fi prevăzută cu jgheab pentru colectarea apelor sau se poate realize cu lăcrimar din tablă sau carton asfaltat. La pante mari şi în regiuni cu vânturi puternice fixarea învelitorilor de suport se face cu ajutorul unor şipci cu secţiunea triunghiulară, prinse în cuie de suport şi protejate de intemperii (fig. 5.12. b, c). Şipcile se dispun perpendicular pe creastă, la distanţă de 50…70 cm, de regulă în dreptul căpriorilor. La învelitorile din mai multe straturi, prinderea foilor de carton între ele se face prin lipire cu mastic bituminos pe întreaga suprafaţă de contact, respectând recomandările în zonele de petrecere. Învelitoarea se protejează cu un strat de mastic bituminos presărat cu nisip spălat, de granulaţie 1…3 cm, sau cu un strat de suspensie de bitum filerizat.

1 192

8 – căprior. Învelitori din şindrilă şi şiţă. 2 – şiţă. b – în sistem caplama.vulţ.în sistem pendremea. a . 6 .11. Învelitori din scânduri. a – detaliu de prindere. Fig. 1 193 . b – dolie. 7 – asterială. Învelitori din lemn. 3 – şipcă. 9 – pană. LEGENDĂ: 1 – şindrilă. 10 – pazie. 5 – şorţ de tablă. 5. B. 4 – scândură.A.

Fig. 5. e – racordarea la zidul existent. 2 – asterială. 7 – căprior. 6 – cârlig. b. Învelitori din carton asfaltat. c.12. 194 . 4 – fâşie de acoperire. 8 – mastic bituminous.LEGENDĂ a – sisteme de dispunere a învelitorilor. 9 – cui cu cap lat. 3 – şipcă. 1 – foaie carton. d – fixarea cu şipci. 5 – şorţ de tablă.

iar la aşezare în strat dublu această distanţă este de 130 mm (fig. La învelitorile într-un strat aşezarea plăcilor se face cu petreceri de 70 mm după două direcţii. între care se dispune izolaţia termică din polistiren expandat (azbopan). Se fabrică dintr-o pastă de ciment şi fibre de azbest. plăcile fiind dispuse cu diagonala mare după linia de pantă şi fixate de suport cu cuie bătute în găurile de lângă teşituri. execuţie uşoară. fiind decalate lateral cu o treime din lăţimea plăcii. Suportul din asterială se realizează cu rosturi de maximum 20 mm. piese speciale pentru coame şi creste.4. cu sau fără adaos de coloranţi. Capul tijelor de prindere se protejează cu căciuli din material plastic. a căror tijă se va îndoi către streaşină. se aplică între plăci un şnur de etanşare (de exemplu celochit). comportare bună la incendii etc. peste care se dispune (la cerere) un strat de carton sau împâslitură din fibre de sticlă bitumate pentru a mări etanşeitatea acoperişului. distanţa dintre şipci este de 231 mm. iar cele în sensul pantei de 15 sau 20 cm funcţie de panta acoperişului. iar gaura se va chitui. deoarece ridică dificultăţi de croire.5. la aşezare simplă. Pentru suportul din şipci. se dau numai cu burghiul.b. tăiere şi montare a plăcilor. Se mai folosesc plăci triunghiulare pentru margini. Prinderea plăcilor de pane se face cu şuruburi sau tije metalice. cu intersecţii şi străpungeri numeroase. prinse în cuie la partea mai îngustă şi fixate cu agrafe de prindere din tablă la capătul opus.14) cu petreceri laterale de lăţimea unei ondule. 5. industriale şi agrozootehnice. Când învelitoarea cu suportul ei acoperă spaţii încălzite. durabilitate mare. Plăcile plane pot avea trei sau două găuri de prindere după cum învelitoarea este într-un strat sau în două straturi (fig. 5.13.13). Astfel. în special cele din plăci ondulate.5. Învelitorile de azbociment. din lemn sau beton armat (fig. La petrecerile de capăt. iar la dolii si coame ultimele plăci se fasonează prin tăiere. plane sau ondulate. iar găurile noi necesare prinderii. distanţa dintre ele diferă funcţie de modul de aşezare al plăcilor. datorită avantajelor pe care le prezintă: greutate redusă. La streaşină se prevede un jgheab care se prinde de o poală din tablă. sub piuliţa cărora sunt prevăzute rondele din material elastic. Învelitorile în două straturi folosesc plăci cu două găuri dispuse paralel cu streaşina. Învelitori din azbociment Aceste învelitori se folosesc la construcţii civile. 5. 195 . Suportul acestor învelitori se poate realiza din şipci sau asterială funcţie de importanţa construcţiei şi cerinţele beneficiarului. se folosesc plăci duble de azbociment. iar doliile se realizează tot din tablă. sub formă de plăci plane şi ondulate. nu sunt indicate la acoperişurile complicate. c). Colţul inferior al plăcilor se va fixa cu ajutorul copcilor de siguranţă (A). Coamele şi crestele se realizează cu piese speciale. Plăcile ondulate de azbociment se montează direct pe pane metalice.

7 – copcă de siguranţă. 6 – căpriori. c – Montare cu dublă acoperire: 1 – placă cu trei găuri. 5 – asterială. 3 – placă marginală. 2 – placă cu două găuri. b – Montare cu simplă acoperire.Detaliu A LEGENDĂ a – Tipuri de plăci. 4 – şipcă. 196 .

4 – capac de protecţie. Sunt învelitori durabile. 2 – şurub. 5.Fig. estetice. Fig. cu o largă folosinţă la construcţii civile şi agrozootehnice. Fac parte din învelitorile portante. 197 . 5. uşor de întreţinut. plăci 5. având în vedere faptul că sunt indicate pentru pante mari.6. Învelitori din plăci plane de azbociment.14. cu sau fără carton asfaltat. Se dispun pe şipci sau asterială şi şipci. cu un consum mare de material lemons.4. 3 – tijă metalică. Învelitori din ondulate din azbociment. funcţie de etanşeitatea dorită. Învelitori ceramice Învelitorile ceramice se realizează din argilă arsă sub formă de ţiglă şi olane.13. cu o greutate proprie mare care necesită şarpante puternice. 1 – pană.

trase. 3 A B a c c 1 198 b d . În ţara noastră se folosesc următoarele categorii de ţigle: . ţiglele pot fi smălţuite şi colorate în diverse nuanţe.ţigle cu jgheaburi.15) sau dublu (fig. având dimensiunile 390x220 mm. prevăzute cu un jgheab lat.ţigle solzi. . compactă. În acest sens se fac o serie de încercări la acţiunea vaporilor de acid clorhidric şi de bioxid de sulf. cu sau fără asterială şi carton asfaltat. Uneori se folosesc ţigle de sticlă pe zone limitate care asigură lumina necesară pentru anumite spaţii. presate.16).4. . 5. cu persistenţă mare în timp.1. Distanţa între şipci este de 150 mm la aşezare simplă şi 250 mm la aşezare dublă. În anumite cazuri. Ţiglele solzi pot fi aşezate simplu (fig.ţigle cu două jgheaburi. Învelitori din ţigle Ţiglele se obţin din argilă arsă. pe suport din şipci. funcţie de importanţa clădirii şi zona de amplasare.5. cu 1…2 ciocuri şi dimensiunile 350x170 mm. cu dimensiunile 405x240 mm.6. cu densitatea de 2000…2100 kg/m . 5.

asterială Fig. Legendă: A – vedere cuplată cu secţiune. 7 . 6 – mortar. 2 – şipcă.Legendă: A – vedere cuplată cu secţiune.b – streaşină. 5 – pană. a. c – coamă. Învelitori din ţigle solzi aşezate simplu. d – creastă. 5. 199 de .15. 4 – olan special. 1 – ţiglă solzi. B – detaliu aşezare. B – detaliu de aşezare. 3 – căpriori.

etanşe şi uşor de executat. Învelitori din olane Olanele au formă tronconică cu lungimea de 450 mm. Aceste învelitori se execută din tablă plană.. Doliile învelitorilor din ţigle se căptuşesc cu tablă zincată pe suport din asterială.4. 7 – tablă zincată. La coame şi creste se folosesc elemente speciale de formă tronconică prinse de şipci cu cuie şi mortar de ciment. 5 – mortar.B). b).15.7.6.17. datorită avantajelor pe care le prezintă: sunt uşoare. ondulată sau cu un profil oarecare. 1 – ţiglă solzi. durabile. 9 – cosoroabă. coşuri de fum etc. Racordarea la zidurile de fronton se face cu un jgheab de tablă prins de o pazie de lemn sau cu o jumătate de capac prins în mortar (fig. Deoarece învelitorile din tablă prezintă deformaţii mari la variaţiile de temperatură. 6 – asterială. cu şorţuri din tablă zincată.17. Învelitori din tablă plană 200 . rândul de capace se aduce la nivel cu un cupon de olan tăiat (fig. iar montarea se face pe fiecare rand de la stânga la dreapta.4.2. 2 – şipcă. c – coamă. 5. 5.a. 5. d – creastă. La ţiglele cu un jgheab (trase) distanţa dintre şipci este de 320 mm. zincată. de zinc şi plumb. Fig. Mărimile foilor de tablă variază în limite foarte largi funcţie de natura materialului. primul rând de la streaşină şi cel de la creastă vor fi aşezate dublu (fig. Se aşează pe un suport continuu din asterială peste care se recomandă un strat de carton asfaltat. Învelitori din tablă Învelitorile din tablă sunt utilizate frecvent la construcţii civile şi industriale. felul suportului şi de faptul dacă învelitoarea este autoportantă sau nu. 3 – căprior. peste care se aşează un rând de olane cu concavitatea în jos (capace). 8 – ancoraj. La streaşină. Se realizează din tablă neagră vopsită. prinderea de suport şi realizarea continuităţii se face cu mijloace flexibile. la cele cu două jgheaburi (presate) această distanţă este de 335 mm. 5.7. Olanele se montează aşezând pe stratul suport un rând de olane cu concavitatea în sus (jgheaburi) cu partea lata spre creastă. Învelitori din ţigle solzi aşezate dublu. lăţimea la un capăt de 180 mm.c). de cupru. 5.4. Jgheaburile se prind de suport cu cuie iar între capace şi jgheaburi legătura se face cu mortar de ciment – var. iar la celălalt de 140 mm. cu partea lată spre streaşină. de aluminiu. Etanşeitatea la coame şi creste se asigură cu olane speciale prinse în cuie şi mortar.16. iar la dolii. 5. Se remarcă faptul că la învelitorile din ţigle solzi aşezate simplu. Se suprapun în sensul pantei cu minimum 4 cm. asigurând decalarea rândurilor cu jumătate din lăţimea unei ţigle. 5. 4 – olan special.b – streaşină.1.

sub formă de legături numite maje. c – streaşină. Fig. b – falţuri culcate. c – fixare cu agrafe. a – falţuri în picioare. 5.vedere. b – racordare zid fronton. Ambele tipuri se livrează în foi cu dimensiunile 650x1000 mm şi grosimea de 0. 1 – carton asfaltat. 3 – mortar. Învelitori din olane. a . 4 – cupon de olan. Fig. 6 – jgheab. 17. Foile de tablă neagră se grunduiesc pe ambele feţe înainte de prelucrare. 4 – asterială. ⓒ 201 . 1 – falţ simplu. 2 – falţ dublu.3…0. 2 – asterială.Cele mai răspândite sunt învelitorile din tablă neagră şi tablă zincată. Suportul acestor învelitori îl constituie asteriala care se realizează din scânduri. 3 – agrafă de prindere.5 mm.18 învelitori din tablă plană. urmând ca vopsirea să se facă după montarea învelitorii. 5 – şorţ tablă.

La streaşină învelitoarea poate fi cu sau fără jgheab şi se termină cu un şorţ de tablă prins în falţ cu jgheabul şi respective formând la partea inferioară un lăcrimar.19. Doliile se execută din foi de tablă aşezate în lungul lor. evitându-se astfel perforarea tablei (fig. Racordarea la coşurile de fum se face cu o pazie din tablă. 19. dar sunt foarte scumpe şi au o arie restrânsă de utilizare. La poală.a) prinse de creasta ondulelor cu nituri de oţel. îmbinate lateral (cu învelitoarea) în falţ vertical. Învelitorile din tablă de cupru. după ce în prealabil au fost pregătite. fiind estetice şi durabile (care se autoprotejează în timp). şi cu petreceri minime în sensul pantei de circa 9 cm. cu ondulele dispuse după linia de cea mai mare pantă a acoperişului. 5.75…1. Între capătul şurubului şi foaia de tablă se introduce o rondea din materiale plastice.7. Montarea începe de la streaşină. verticale sau culcate. fixată în zidăria coşului cu ajutorul unor cuie cu cioc. Foile de tablă ondulată sau profilată au dimensiunile de 1000 x 2000 mm şi grosimea de 0.) foile de tablă vor fi protejate anticoroziv înainte de punerea în operă. iar în lung se încheie cu falţuri duble culcate. 5. Culcarea falţurilor se face în direcţia pantei şi sunt specifice îmbinărilor paralele cu linia streaşinilor (orizontale). funcţie de panta acoperişului. fie cu şuruburi sau tije de oţel având piuliţa protejată cu căpăcel de plastic. medii acide etc.2. plumb sau zinc sunt destinate unor construcţii monumentale. iar spaţiul dintre nodule şi perete va fi umplut cu mortar asfaltic (fig.5 mm. Fixarea învelitorii de suport se face cu agrafe de oţel zincate (fig. formând streaşina.4. foile de tablă vor depăşi faţa exterioară a peretelui. Învelitori din tablă ondulată Aceste învelitori se folosesc la magazii. 202 . Învelitoarea se fixează de asterială cu ajutorul unor copci prinse în cuie şi introduse în falţurile verticale. metal sau beton armat. Falţurile în picioare (verticale) sunt prevăzute în lungul pantei şi trebuie să fie paralele între ele. În mod asemănător se procedează şi la creastă. montându-se direct pe pane din lemn.18.b). din marginea opusă vânturilor dominante.5. În cazuri speciale de exploatare (umiditatea ridicată. fiind decalate de la un rând la altul cu minimum 15 cm.Foile se îmbină între ele prin falţuri simple sau duble. cu petreceri laterale ale foilor de minimum o jumătate de ondulă (numai pe creasta ei). garaje şi în special la construcţii industriale.b). La construcţiile demontabile se recomandă ca asamblarea învelitorii să se facă numai cu şuruburi.

4 – mortar asfaltic. Pentru evitarea condensului. care să realizeze etanşeitatea şi să blocheze alunecarea. Produsele din sticlă se dispun pe şprosuri metalice sau din beton orientate în sensul pantei. 5. care creează un spaţiu tampon cu o anumită capacitate de izolare şi 203 . Învelitori din tablă ondulată. 5. Învelitori din sticlă Învelitorile din sticlă se folosesc la acoperişuri speciale (gări. având pe lângă rolul de protecţie hidrofugă şi pe cel de iluminare şi uneori de protecţie termică a spaţiilor acoperite.20.c). 3 – nituri sau şuruburi. aerogări). Se execută din geamuri simple. trebuind să fie în acelaşi plan. expoziţii. armate sau riglate. 2 – agrafă prindere.b.Fig. S-au imaginat diverse sisteme de fixare pentru învelitori cu un rând sau cu două rânduri de sticlă. fie că se utilizează panouri termopan (între două foi de sticlă se află un strat de aer uscat) cu o anumită capacitate de protecţie termică. la sere. Aceste învelitori facilitează apariţia fenomenelor de condens atât datorită compactităţii lor cât şi a unei slabe izolări termice. luminatoare etc.20) şi să nu strivească sticla în momentul strângerii. 5. Sunt etanşe şi au o durabilitate mare la acţiunea factorilor climatici. unele sisteme de îmbinare permit şi colectarea apei din condens (fig. mai ales în cazul spaţiilor cu umidităţi ridicate. autogări. 5.. dale rotalit sau panouri termopan.8. dar să permită deformaţii libere din variaţii de temperatură (fig. c – detaliu creastă. existând diferite tipuri de şprosuri consacrate acestor învelitori. din ţigle de sticlă. transparente sau colorate. cum ar fi serele. pentru a putea fixa sticla. b – detaliu streaşină. fie se execută un tavan suspendat realizat de asemenea din sticlă.4. a – fixare de suport.19. Eventualele abateri locale se corectează cu chit. De aceea. 1 – pană.

în cm/m. de poală (b). care facilitează apariţia fenomenului de coroziune. sau în spatele parapetelor (e). Lucarnele modifică local panta acoperişului pentru a executa geamuri verticale prin care se asigură în principal iluminarea şi ventilarea podului. în cm2.8 ⋅ a a ⋅ P A= ⋅ (5. De asemenea. 5. Dimensiunile lor secţionale se stabilesc funcţie de suprafaţa aferentă elementului în cauză şi de intensitatea maximă a ploilor. în amonte.22) distingem jgheaburi atârnate de streaşină (a).1. Suprafaţa maximă de acoperiş (A).ventilare. fiecare cu un anumit scop dominant. pe cornişă (c). În raport cu poziţia faţă de acoperiş (fig. cu geam de sticlă riglată prin care să pătrundă lumina zilei. În acest scop se compune dintr-o ramă pe care reazemă un capac mobil prevăzut. p – perimetrul înmuiat al jgheabului. în mm/min. Jgheaburile colectează apele pe conturul acoperişului şi le asigură scurgerea spre burlane. şi alte materiale translucide cum ar fi plexiglasul şi diferiţi poliesteri armaţi cu fibre de sticlă. Tabacherele asigură accesul pe acoperiş putând îndeplini în acelaşi timp şi cerinţe de iluminare şi ventilare. 5. 204 . care poate fi deservită de un jgheab cu secţiunea semicirculara. în acest scop. fiind neeconomice şi necesitând pante de scurgere mai mari. iar etanşeitatea învelitorii se asigură cu ajutorul unor şorţuri de tablă. pătrate sau dreptunghiulare. se prevede un sistem de şea şi o racordare corespunzătoare a învelitorii pe tot conturul ramei. Pot avea secţiuni semicirculare. în cm. între acoperişuri (d). În ultimii ani se folosesc. I – intensitatea ploii. poate asigura ventilarea podului prin orificii special practicate sub capac. 5. poate fi calculată cu formula: 1. P – panta jgheabului. în funcţie de panta jgheabului şi de intensitatea ploii. Jgheaburi şi burlane Aceste elemente asigură colectarea şi evacuarea apelor meteorice provenite din ploi şi zăpadă. sau nu. Secţiunile pătrate şi dreptunghiulare se adoptă din considerente arhitectonice. Lucrări accesorii la acoperişuri şi învelitori Din această categorie fac parte tabacherele. Pentru evacuarea cea mai comodă a apelor de pe acoperiş. dirijându-le la nivelul terenului sau în reţeaua de canalizare. cu o pantă sau cu două pante.5. Pot avea formă triunghiulară. prima fiind cea mai avantajoasă deoarece nu crează zone în care să se depună praful. considerată în m2 de proiecţie orizontală.5.5) I p în care: a – reprezintă secţiunea utilă a jgheabului. lucarnele şi lucrările de tinichigerie.

1 – foaie de sticlă.e – cu două rânduri de sticlă. f.5) normativele în vigoare prezintă tabele cu valoarea suprafeţei A pentru jgheaburi semicirculare şi dreptunghiulare la o intensitate a ploii de 3 mm/m. 4 – fâşie de etanşare.h. 3 – şurub de fixare. c – cu un rând de sticlă. Legendă: a.g. 2 – şpros. b.Pe baza relaţiei (5. d. O proiectare raţională se obţine atunci când la 0.I – sisteme de fixare a sticlei.8 cm2 suprafaţă de jgheab semirotund corespunde 1 m2 de suprafaţă în proiecţie orizontală a acoperişului şi respectiv de 1 cm2 pentru cele cu secţiune dreptunghiulară. 205 .

5. 4 – fereastră.21. Pentru o bună funcţionalitate se recomandă ca panta jgheabului să fie de minimum 0. 7 – şipcă.22. 9 – chit. 5 – tirant. 8 – croşetă.5 – profil de acoperire. Secţiunea burlanului trebuie să corespundă debitului maxim pe care trebuie f. Înnădirea jgheaburilor la încheieturi se face prin suprapunere de 20…25 mm. Învelitori din sticlă.h aferentă de acoperiş. – variante de amplasare a jgheaburilor. Au a. 5. Pentrucupante mariramă. De asemenea. Consolidarea jgheaburilor se face prin întărirea ciubucului exterior cu o Fig. 3 – copcă. transversale dispuse din loc în loc 1 – capac mobil geam. putând fi aparente Legendă: sau mascate. Lucarne (a) şi şi prin legături vergea de oţel sau cu oţel profilattabachere (b).5 cm.f. 2 – ale (fig.g. de formă semicirculară sau dreptunghiulară. 8 – opritor. 4 – profil de întărire. ultimele ridicând probleme de întreţinere şi supraveghere. acoperişurilor (30…600).8 cm/m pentru secţiuni dreptunghiulare. cu lungimi variabile pentru a putea da panta jgheabului. care apoi se cositoresc. eventualele – deformare datorită alunecării zăpezii tendinţe3 de învelitoare. i – burlane orizontală. 6 – frânghie gudronată. 1 – jgheab. Se dispun în interiorul sau exteriorul clădirii. 7 – brăţară prindere. Pentru a nu pricinui degradări construcţiei.h).d. 5. 10 – ştift.g. 6 – vulţ. 2 – cârlig. 9 – burlan. şi gheţii cât şi pentru a evita 6 – jug.20. 7 – jgheab de condens. Burlanele evacuează apele colectate de jgheaburi în rigole de suprafaţă sau în canalizare. măsurată în proiecţie să-l evacueze de pe suprafaţa – sistemede consolidare. se prevăd opritori dispuşi în apropierea jgheabului. 5 – căprior. accidentele. se recomandă ca jgheaburile semirotunde să aibă diametrul minim de 12. 206 .5 cm/m pentru secţiuni semicirculare şi de 0. buza exterioară a jgheabului se face cu circa 2 cm mai jos decât vulţul dinspre clădire. la o eventuală înfundare a burlanelor.b. 8 – asterială.e secţiune circulară sau dreptunghiulară. Fig.c. Prinderea jgheaburilor de suport se face cu cârlige confecţionate din oţel lat.

cu relaţia: A= 0. Jgheaburi şi burlane. Astfel. în cm2. Burlanele exterioare se execută în general din tablă zincată de 0. în funcţie de înălţimea jgheabului şi intensitatea ploii.324 ⋅a ⋅ 2⋅g ⋅h I (5.Fig. STAS – ul 2389/77 permite determinarea suprafeţei “A” pe bază de tabele.6) în care: a . în cm. poate fi determinată. suprafaţa deservită de un burlan cu secţiune rotundă. iar cele interioare din tuburi de fontă sau mase plastice. g – acceleraţia gravitaţională. întocmite conform relaţiei (5. h – înălţimea jgheabului.6). diametrul burlanului se ia 3/4 din cel al jgheabului. I – intensitatea ploii ( 3mm/min).reprezintă secţiunea burlanului.22. Racordarea la 2 207 . 5. Pentru o racordare corespunzătoare cu jgheabul.5 mm grosime.

5…2 m distanţă. sub presiune la temperature înalte.îmbinări eficiente de fixare. 5.apariţia unor sortimente mai performante din punct de vedere tehnologic. . Fără a epuiza toate direcţiile de evoluţie. permiţând o anumită elasticitate la variaţia factorilor de mediu. Ondulinele obţinute prin impregnarea fibrelor organice cu bitum. au fost smălţuite în diferite culori.). împreună cu piese speciale şi accesorii originale: sisteme de oprire a zăpezii. sunt ecologice. . care se referă la: . Astfel. Pentru a feri burlanele de înfundare. fibre poliesterice. numite ştuţuri. sudate de jgheab şi neprinse de burlan. Prinderea burlanelor de suport se face cu brăţări dispuse la 1. scări de acces pe acoperiş. sisteme de ventilare. 5. pentru creşterea impermeabilităţii şi îmbunătăţirii aspectului estetic. se execută uşor. din azbociment sau din beton au parcurs anumite transformări în timp. Amintim în acest sens produsele firmelor “MATIZOL” din România şi “TEGOLA” din Italia. . piese de siguranţă contra furtunilor.i) care se dispun la circa 25 cm deasupra trotuarului. în prezent sunt impermeabilizate în baie cu siliconi. se livrează în mai multe modele şi variante de culori. având falţul de îmbinare longitudinal dispus spre exterior.natura materialelor folosite (produse din materiale noi. care se descarcă direct în canalizare.jgheaburi se face cu piese de formă tronconică. cu performanţe ridicate. mai ales la cele racordate la canal. sisteme noi de asociere a acestor materiale etc. cum ar fi ELPRECO – 2 208 . o etanşeitate şi un grad de protecţie ridicate. la partea inferioară se dispun piese speciale din fontă cu înălţimea de circa 1. . în asociere cu împâslituri din fibră de sticlă. Au apărut firme specializate care produc sau comercializează diferite tipuri de învelitori. pun în evidenţă noi tehnici de impermeabilizare a produselor tradiţionale. D De asemenea. având în vedere unul sau mai multe din aspectele mai sus menţionate. se recomandă folosirea unor site speciale la intrarea apei în burlan. • Ţiglele din produse ceramice. ţesături bitumate etc. cu pelicule rezistente la acţiunea acizilor. materiale clasice îmbunătăţite.6. • Produsele BRAMAC din Austria sub formă de ţigle din mortar. există şi producători interni. cu o durată garantată de circa 30 de ani. • Membranele sau şindrilele hidroizolatoare pe bază de bitum modificat cu cauciucuri termoplastice. luându-se măsuri de protecţie împotriva loviturilor. se trec în revistă principalele sisteme de învelitori. Învelitori din produse moderne pentru construcţii civile În acest context cuvântul “modern” îmbracă mai multe aspecte. Alteori.5 m. Deversarea apei din burlan se face prin coturi (fig. etc. Sunt produse de grupul ONDULINE din Franţa şi distribuite în România de societatea comercială DEDEMAN. sunt impermeabile şi anticorosive. în care s-au făcut progrese importante.utilizarea unor accesorii care să permită o execuţie rapidă.durabilitate în timp privind conservarea proprietăţilor fizice şi mecanice etc. folii care protejează împotriva pătrunderii vântului şi a umidităţii.22.

Datorită protecţiei ridicate la razele ultraviolete. 5. de peste 50 de ani. se aplică un strat absorbant special şi un sistem de ventilare corespunzător. Fig. Spre exemplu produsele LINDAB. În acest sens au apărut o serie de produse din tablă tip ţiglă. opal sau maro. fără a aminti de a anticondensFără protecţie anticondens F produsele realizate din policarbonaţi. dar şi riscul de apariţie a unor neetanşeităţi.Craiova. au o etanşeitate foarte ridicată şi necesită o întreţinere redusă. Majoritatea produselor enumerate mai sus se pot folosi în egală măsură şi la protecţia pereţilor exteriori. Sisteme de protecţie a foilor de tablă. în special la coroziune.23). 25 mm.Comportarea Panoul plan sau curb are o structură celulară cu 2. HBPE Strat primar Strat pasivare Strat de zinc Tablă de oţel Strat de zinc Strat pasivare Strat primar Strat S de lac Fig. datorită calităţii oţelului suedez şi a mijloacelor de protecţie. • Montarea învelitorii bucată cu bucată. 16. fabricate prin profilarea tablei de oţel. se protejează pe ambele feţe cu mai multe straturi anticorozive. Folia anticondens (LAP – fig. 25). (fig. Cu protecţie • Nu putem încheia evoluţia sistemelor de închidere. alături de o etanşeitate crescută. Pentru a preîntâmpina depunerea apei din condens pe faţa interioară a acoperişurilor reci. zincată la cald. Poliester. 209 . 5. care prezintă aceeaşi durată de garanţie pentru produsele lor.3. care împiedică pătrunderea apei şi formarea condensului. cu grosimea de 10. transparenţa rămâne practic neschimbată pe parcursul exploatării clădirii. sau 4 straturi. măreşte durata de execuţie. bune izolatoare termic. Durata de viaţă. cu transparenţă ridicată (peste 85%) şi uşor de montat. scoase pe piaţa românească de firmele RANNILA din Finlanda şi respective LINDAB şi KΔMI din Suedia. Stratul de poliester de pe faţa exterioară rezistă la razele ultraviolete.24. Foaia de tablă. sistemelor anticondens. sunt livrate în trei variante: t transparent.23. fiind testată în condiţiile aspre ale climei din Nord. Aceasta este rezistentă la acţiunea microorganismelor şi a mucegaiului. (fig. 5. 5.24) se realizează dintr-o împâslitură de fibre sintetice impregnate. iar stratul de lac împreună cu straturile intermediare rezistă la condiţii mediului interior. la intemperii şi la îmbătrânire.

Reprezintă un sistem excelent pentru realizarea acoperişurilor şi a pereţilor de închidere. 210 . Panouri din policarbonaţi. Au o rezistenţă ridicată la condiţiile de mediu şi rezistă la temperaturi cuprinse între – 400C şi +1200C.Fig.25. 5.5 daN/m2) funcţie de grosimea plăcii şi sunt practic incasabile.0…3. Este produsul brevetat al firmei A AKRAPLAST din Italia. Panourile au o greutate mică (1.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful