Geometrie Afin˘a

Contents
1 Spat ¸ii vectoriale 3
1.1 Spat ¸ii vectoriale peste un corp K . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.2 Exemple de spat ¸ii vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
1.3 Dependent ¸˘a liniar˘a de vectori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.4 Baze. Coordonate de vectori. Dimensiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.5 Schimb˘ari de baze . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.6 Subspat ¸ii vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.7 Morfisme de spat ¸ii vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.8 Subspat ¸ii invariante. Vectori proprii. Valori proprii . . . . . . . . . . . . . . 29
1.9 Forme liniare pe un K-spat ¸iu vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
1.10 Forme biliniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
1.11 Forme p˘atratice. Aducerea la forma canonic˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
1.12 Forme p˘atratice pe spat ¸ii vectoriale complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
1.13 Forme p˘atratice pe spat ¸ii vectoriale reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
2 Spat ¸ii afine 58
2.1 Structura afin˘a a unui spat ¸iu vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
2.2 Spat ¸ii afine. Propriet˘at ¸i imediate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
2.3 Exemple de spat ¸ii afine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
2.4 Combinat ¸ii afine de puncte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
2.5 Subspat ¸ii afine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
2.6 Spat ¸ii afine finit dimensionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
2.6.1 Dimensiunea unui spat ¸iu afin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
2.6.2 Repere ¸si coordonate carteziene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
2.6.3 Repere ¸si coordonate afine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
2.6.4 Raport ¸si biraport de puncte coliniare . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
2.6.5 Reprezent˘ari analitice ale unui p-plan . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
2.7 Morfisme de spat ¸ii afine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
2.7.1 Translat ¸ii ¸si centro-afinit˘at ¸i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
2.7.2 Proiectori ¸si automorfisme afine involutive . . . . . . . . . . . . . . . 95
2.7.3 Morfisme de spat ¸ii afine finit dimensionale . . . . . . . . . . . . . . . 96
2.7.4 Ecuat ¸iile carteziene ale unui p-plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
2.8 Forme afine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
1
2.9 Forme biafine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
2.10 Forme p˘atratice afine. Aducerea la forma canonic˘a . . . . . . . . . . . . . . 109
2.12 Centre de simetrie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
2.14 Variet˘at ¸i p˘atratice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
2.14.1 Clasificarea afin˘a a conicelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
2.14.2 Clasificarea afin˘a a cuadricelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
2
Chapter 1
Spat ¸ii vectoriale
1.1 Spat ¸ii vectoriale peste un corp K
Fie K un corp comutativ (poate fi corpul numerelor complexe C, cel al numerelor reale
R, cel al numerelor rat ¸ionale Q sau al claselor de resturi modulo p, Z
/p
(p prim), etc).
Fie (V, +) un grup pe care definim o operat ¸ie extern˘a
KV → V
(α, v) → α v
care satisface axiomele:
V1. (αβ) v = α (β v)
V2. (α +β) v = α v +β v
V3. α (v +w) = α v +α w
V4. 1 v = v,
pentru orice α, β ∈ K ¸si orice v, w ∈ V . (V, +, ) se nume¸ste K-spat ¸iu vectorial (sau spat ¸iu
vectorial peste corpul K).
Observat ¸ie.
ˆ
Intr-un spat ¸iu vectorial (V, +, ), adunarea este comutativ˘a.
(1 + 1) (a +b) = (1 + 1) a + (1 + 1) b = a +a +b +b
iar
(1 + 1) (a +b) = 1 (a +b) + 1 (a +b) = a +b +a +b,
deci a +b = b +a.
Elementele lui V se numesc vectori, iar elementele lui K se numesc scalari. Operat ¸ia
intern˘a + este adunarea vectorilor, iar operat ¸ia extern˘a este ˆınmult ¸irea vectorilor cu
scalari.
Cˆand K = C, respectiv K = R, spat ¸iul V se nume¸ste spat ¸iu vectorial complex, respectiv
spat ¸iu vectorial real.
3
Propozit ¸ie.
ˆ
Intr-un K-spat ¸iu vectorial V , au loc:
• 0
K
v = 0
V
, ∀v ∈ V , unde 0
K
este elementul neutru al grupului aditiv (K, +), iar 0
V
este elementul neutru al grupului (V, +), numit vectorul nul al spat ¸iului vectorial
V .
• α 0
v
= 0
v
, ∀α ∈ K
• α v = 0
v
dac˘a ¸si numai dac˘a α = 0
K
sau v = 0
V
• (−1) v = −v, ∀v ∈ V , unde −v este opusul vectorului v ∈ V ˆın grupul (V, +).
1.2 Exemple de spat ¸ii vectoriale
1. Spat ¸iul vectorilor legat ¸i ¸si spat ¸iul vectorilor liberi
sunt spat ¸ii vectoriale reale.
2. Spat ¸iile vectoriale standard K
n
, n ∈ N

Pe produsul cartezian K
n
= ¦x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
), x
i
∈ K, i = 1, n¦ se poate defini o
structur˘a de K-spat ¸iu vectorial, numit˘a structura canonic˘a a lui K
n
. Operat ¸ia extern˘a
este dat˘a de
x +y = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, . . . , x
n
+y
n
), ∀x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
), y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
) ∈ K
n
,
iar cea extern˘a de
αx = (αx
1
, αx
2
, . . . , αx
n
), ∀α ∈ K
n
, ∀x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) ∈ K
n
.
3. Spat ¸iul M
m,n
(K) al matricelor dreptunghiulare cu elemente din K
este un K-spat ¸iu vectorial. Dac˘a A = (a
i,j
) ¸si B = (b
i,j
) sunt dou˘a matrici din M
m,n
(K),
iar α ∈ K, atunci operat ¸iile care dau structura de spat ¸iu vectorial sunt
A+B = (a
i,j
+b
i,j
) ∈ M
m,n
(K)
¸si
αA = (αa
i,j
) ∈ M
m,n
(K).
Dac˘a m = n, se obt ¸ine K-spat ¸iul vectorial al matricelor p˘atratice de ordinul n. Dac˘a
m = 1, se obt ¸ine K-spat ¸iul vectorial al matricelor linie, iar dac˘a n = 1, se obt ¸ine K-spat ¸iul
vectorial al matricelor coloan˘a. Aceste ultime dou˘a spat ¸ii se identific˘a cu K
n
.
4
4. Spat ¸iul funct ¸iilor V
A
= ¦f : A → V ¦
unde V este un K-spat ¸iu vectorial, este, la rˆandul lui, un K-spat ¸iu vectorial. Operat ¸ia de
adunare a funct ¸iilor este dat˘a de
f +g : A → V, (f +g)(x) = f(x) +g(x),
iar operat ¸ia extern˘a pe V
A
peste K
KV
A
→ V
A
(α, f) → αf, (αf)(x) = αf(x).
Spat ¸iile K
n
¸si M
m,n
(K) sunt, de fapt, spat ¸ii de tipul V
A
, unde V = K ¸si A =
¦1, 2, . . . , n¦, respectiv A = ¦1, 2, . . . , m¦ ¦1, 2, . . . , n¦.
5. Spat ¸iul F(A; K) al funct ¸iilor cu suport finit
este un K-spat ¸iu vectorial. Pe mult ¸imea
F(A; K) = ¦f : A →K, f(x) = 0 cu except ¸ia unui num˘ar finit de puncte ¦
se define¸ste suma ¸si ˆınmult ¸irea cu scalari ca ˆın exemplul anterior.
6. Spat ¸iul vectorial real (([a, b]) al funct ¸iilor continue pe [a, b],
cu operat ¸iile definite mai sus. De asemenea,
7. Spat ¸iul vectorial real T([a, b]) al funct ¸iilor derivabile pe [a, b]
8. Spat ¸iul vectorial K
n
[X] al polinoamelor ˆıntr-o variabil˘a X (de grad mai mic
sau egal cu un n fixat), cu coeficient ¸i in corpul K,
relativ la operat ¸iile uzuale de adunare a polinoamelor ¸si ˆınmult ¸ire a acestora cu numere
reale.
9. K-spat ¸iul polinoamelor de forma a
0
(X
2
+ Y
2
) + a
1
X + a
2
Y + a
3
, cu a
i
∈ K,
a
0
,= 0
este legat de mult ¸imea cercurilor din plan. La fel,
10. K-spat ¸iul polinoamelor de forma a
0
XY +a
1
X +a
2
Y +a
3
, cu a
i
∈ K, a
0
,= 0
este legat de mult ¸imea hiperbolelor cu asimptotele paralele cu axele sistemului de coordo-
nate.
11. Corpul numerelor reale R
este un Q-spat ¸iu vectorial. Evident, corpul numerelor rat ¸ionale Q nu este un R-spat ¸iu
vectorial (operat ¸ia extern˘a nu se poate defini).
5
12. Numerele reale de forma a +b

2 +c

3
formeaz˘a un Q-spat ¸iu vectorial.
13. Mult ¸imea solut ¸iilor unui sistem de ecuat ¸ii liniare ¸si omogene
cu coeficient ¸i ˆıntr-un corp K formeaza un K-spat ¸iu vectorial.
14. Complexificatul unui spat ¸iu vectorial real
Dac˘a V este un spat ¸iu vectorial complex, pe el se poate defini ˆıntotdeauna o structur˘a de
spat ¸iu vectorial real. Operat ¸ia intern˘a r˘amˆane aceea¸si, iar operat ¸ia extern˘a peste R este
restrict ¸ia la R a operat ¸iei externe peste C.
S˘a presupunem acum c˘a V este un spat ¸iu vectorial real. Se poate defini pe V
2
= V V
o structur˘a de spat ¸iu vectorial complex astfel: operat ¸ia intern˘a este dat˘a de
V
2
V
2
→ V
2
, (v
1
, w
1
) + (v
2
, w
2
) = (v
1
+v
2
, w
1
+w
2
),
iar operat ¸ia extern˘a peste C
C V
2
→ V
2
, (α +iβ)(v, w) = (αv −βw, αw +βv).
Spat ¸iul V
2
, cu structura de spat ¸iu vectorial complex, se nume¸ste complexificatul lui V ¸si
se noteaz˘a C
V
.
1.3 Dependent ¸˘a liniar˘a de vectori
Fie S = ¦v
1
, . . . , v
n
¦ un sistem finit de vectori dintr-un K-spat ¸iu vectorial V . Spunem
c˘a un vector v ∈ V este combinat ¸ie liniar˘a de vectorii sistemului S dac˘a exist˘a scalarii
λ
1
, . . . λ
n
∈ K, astfel ˆıncˆat
v = λ
1
v
1
+. . . +λ
n
v
n
.
Exemple. •
ˆ
In spat ¸iul vectorial real al numerelor complexe, orice num˘ar complex z =
a +bi este o combinat ¸ie liniar˘a a numerelor complexe 1 ¸si i.

ˆ
In spat ¸iul vectorial K
2
[X] al polinoamelor de grad cel mult 2, orice polinom P(X) =
aX
2
+bX +c este o combinat ¸ie liniar˘a a polinoamelor 1, X ¸si X
2
.
Un sistem finit de vectori S = ¦v
1
, . . . , v
n
¦ (din K-spat ¸iul vectorial V ) se nume¸ste
liniar independent (sau vectorii s˘ai sunt liniar independent ¸i ) dac˘a
0
V
= λ
1
v
1
+. . . +λ
n
v
n
=⇒ λ
1
= . . . = λ
n
= 0
K
.
ˆ
In caz contrar, S este liniar dependent.
Propozit ¸ie. Sistemul S = ¦v
1
, . . . , v
n
¦ este liniar dependent dac˘a ¸si numai dac˘a cel put ¸in
unul din vectorii s˘ai este o combinat ¸ie liniar˘a a celorlalt ¸i.
6
Propozit ¸ie. Fie S = ¦v
1
, . . . , v
n
¦ un sistem finit de vectori din V .
• Dac˘a un subsistem al lui S este liniar dependent, atunci ¸si S este liniar dependent.
• Dac˘a S este liniar independent, atunci orice subsistem al s˘a este liniar independent.
Exemple. • Numerele complexe z
1
= 1 − i, z
2
= 2 + 2i ¸si z
3
= 3 + 3i sunt liniar
dependente (peste corpul numerelor rat ¸ionale), deoarece z
2
=
2
3
z
3
, chiar dac˘a z
1
nu
este liniar dependent de z
2
¸si z
3
.
• Polinoamele P
1
(X) = X−X
2
, P
2
(X) = 1−2X, P
3
(X) = 1+X
2
¸si P
4
(X) = 1−2X
2
sunt liniar dependente peste Q, deoarece P
4
= 2P
1
+P
2
.
• Se verific˘a u¸sor c˘a numerele complexe 1 + i ¸si 1 − i sunt liniar independente peste
corpul numerelor reale.
• Vectorii e
1
= (1, 0, . . . , 0), . . . , e
n
= (0, 0, . . . , 1) din K
n
sunt liniar independent ¸i peste
corpul K.
• Sistemul ¦1, sin x, cos x¦ este liniar independent ˆın spat ¸iul vectorial real R
R
.

ˆ
In R
R
, sistemul ¦1, sin
2
x, cos
2
x¦ este liniar dependent.
• Sistemul alc˘atuit dintr-un singur vector v este liniar dependent dac˘a ¸si numai dac˘a
v este vectorul nul. Doi vectori sunt liniar dependent ¸i dac˘a ¸si numai dac˘a au aceea¸si
direct ¸ie. Trei vectori (legat ¸i) sunt liniar dependent ¸i dac˘a ¸si numai dac˘a sunt copla-
nari. Patru vectori sunt ˆıntotdeauna liniar dependent ¸i.
Ideea de vectori liniar independent ¸i se extinde ¸si la sisteme infinite de vectori.
Un sistem infinit S = ¦v
α
: α ∈ I¦ de vectori din spat ¸iul vectorial V este liniar
independent dac˘a orice subsistem finit al s˘au este liniar independent.
ˆ
In caz contrar,
sistemul este liniar dependent.
Un vector v ∈ V este combinat ¸ie liniar˘a a unui sistem de vectori S (finit sau infinit)
dac˘a este combint ¸ie liniar˘a a unui subsistem finit al lui S.
Exemplu. Fie K[X] spat ¸iul vectorial al polinoamelor ˆıntr-o variabil˘a X, cu coeficient ¸i
ˆıntr-un corp K. Sistemul infinit de polinoame ¦1, X, X
2
, X
3
, . . .¦ este liniar independent,
deoarece orice subsistem finit al s˘au ¦X
m
1
, . . . X
m
k
¦ este liniar independent.
1.4 Baze. Coordonate de vectori. Dimensiune
Fie S = ¦v
α
: α ∈ I¦ un sistem oarecare (finit sau infinit) de vectori din K-spat ¸iul
vectorial V . Sistemul S este sistem de generatori pentru V dac˘a orice vector din V este
o combinat ¸ie liniar˘a a lui S.
Un sistem de vectori B = ¦v
α
: α ∈ I¦ din K-spat ¸iul vectorial V este o baz˘a a lui V
dac˘a
7
• B este liniar independent
• B este sistem de generatori pentru V .
Dac˘a B = ¦v
α
: α ∈ I¦ este o baz˘a a K-spat ¸iului vectorial V , atunci orice vector v ∈ V
se poate exprima ˆın mod unic ˆın forma
v = λ
1
v
1
+. . . +λ
n
v
n
,
unde λ
1
, . . . , λ
n
∈ K, iar ¦v
1
, . . . , v
n
¦ ⊂ B. Sistemul de scalari ¦λ
1
, . . . , λ
n
¦ poart˘a numele
de coordonatele vectorului v ˆın baza B.
Evident, dac˘a un v ∈ V se scrie sub forma v =

α∈I
λ
α
v
α
¸si, ˆın acela¸si timp v =

α∈I
µ
α
v
α
(coeficient ¸ii λ
α
¸si µ
α
sunt zero, cu except ¸ia unui num˘ar finit, deci sumele sunt finite), atunci

α∈I
λ
α
v
α

α∈I
µ
α
v
α
= 0,
deci

α∈I

α
−µ
α
)v
α
= 0, adic˘a λ
α
= µ
α
.
Exemple. •
ˆ
In spat ¸iul vectorial c
3
al vectorilor legat ¸i ˆıntr-un punct O, orice sistem
format din trei vectori necoplanari determin˘a o baz˘a. Coordonatele unui vector
arbitrar vor fi date de descompunerea (se poate face geometric...) acestui vector
dup˘a direct ¸iile vectorilor din baz˘a.

ˆ
In K
n
, sistemul de vectori e
1
= (1, 0, . . . , 0), . . . , e
n
= (0, 0, . . . , 1) este o baz˘a, numit˘a
baza canonic˘a (sau baza natural˘a). Orice vector v = (v
1
, . . . , v
n
) ∈ K
n
se scrie ˆın
mod unic
v = v
1
e
1
+. . . v
n
e
n
.
• O baz˘a a lui C peste R este dat˘a de numerele complexe 1 ¸si i.
• O baz˘a pentru spat ¸iul vectorial al polinoamelor de grad cel mult 2 este dat˘a de
monoamele 1, X ¸si X
2
.

ˆ
In K-spat ¸iul vectorial M
m,n
(K), o baz˘a este format˘a din sistemul de matrici E
i,j
,
unde
E
i,j
=
_
_
_
_
_
_
0 0 0

0 1 0

0 0 0
_
_
_
_
_
_
(1 la intersect ¸ia liniei i cu coloana j).
O matrice A = (a
i,j
) ∈ K se va scrie ˆın mod unic sub forma
A =
m

i=1
n

j=1
a
i,j
E
i,j
,
iar ¦a
i,j
¦ sunt coordonatele lui A ˆın baza ¦E
i,j
¦.
8
• Subspat ¸iul nul ¦0
V
¦ nu admite baz˘a, deoarece sistemul ¦0
V
¦ este liniar dependent.
• Fie A o mult ¸ime nevid˘a oarecare ¸si
F(A; K) = ¦f : A →K, f(x) = 0 cu except ¸ia unui num˘ar finit de puncte ¦.
Aceast˘a mult ¸ime are o structur˘a de K-spat ¸iu vectorial ˆın raport cu adunarea funct ¸iilor
¸si ˆınmult ¸irea acestora cu scalari. Construim o baz˘a ˆın acest spat ¸iu.
Pentru orice a ∈ A, definim funct ¸ia
f
a
: A →K, f
a
(x) =
_
1, dac˘a x = a
0, dac˘a x ,= a.
Sistemul de funct ¸ii B = ¦f
a
, a ∈ A¦ este o baz˘a a spat ¸iului F(A; K).
ˆ
Intr-adev˘ar, o
funct ¸ie f ∈ F(A; K) se scrie sub forma
f(x) =
k

i=1
λ
k
f
a
i
(x),
unde ¦a
i
, i = 1, k¦ este mult ¸imea (finit˘a) a punctelor unde f nu se anuleaz˘a, iar
λ
i
= f(a
i
).
ˆ
In plus, dac˘a
k

i=1
λ
k
f
a
i
= 0 ∈ F(A; K),
atunci, egalˆand cele dou˘a funct ¸ii pentru punctele a
i
, obt ¸inem λ
1
= . . . = λ
k
= 0.
• Orice sistem de generatori al unui spat ¸iu vectorial cont ¸ine o baz˘a.
• Fiecare sistem de vectori liniar independent ¸i dintr-un spat ¸iu vectorial
poate fi extins la o baz˘a.
• Orice spat ¸iu vectorial netrivial admite cel put ¸in o baz˘a.
Spat ¸iile vectoriale care admit o baz˘a finit˘a se vor numi spat ¸ii finit dimensionale.
Propozit ¸ie 1.4.1. Dac˘a B = ¦e
1
, . . . , e
n
¦ este o baz˘a finit˘a a K-spat ¸iului vectorial
V ¸si w = w
1
e
1
+ . . . + w
n
e
n
∈ V are proprietatea c˘a w
i
,= 0, atunci sistemul B

=
¦e
1
, . . . , e
i−1
, w, e
i+1
, . . . , e
n
¦ este, de asemenea, o baz˘a pentru V .
Dem: Sistemul B

este liniar independent.
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘a
λ
1
e
1
+. . . +λ
i−1
e
i−1
+λw +λ
i+1
e
i+1
+. . . +λ
n
e
n
= 0, (∗)
ˆınlocuind pe w, se obt ¸ine

1
+w
1
)e
1
+. . . +(λ
i−1
+w
i−1
)e
i−1
+λw
i
e
i
+(λ
i+1
+w
i+1
)e
i+1
+. . . +(λ
n
+w
n
)e
n
= 0
9
¸si, deci,
λ
1
+w
1
= 0, . . . , λ
i−1
+w
i−1
= 0, λ
i+1
+w
i+1
= 0, . . . λ
n
+w
n
= 0, λ = 0.
ˆ
Inlocuind λ = 0 ˆın (*), r˘amˆane doar o combinat ¸ie liniar˘a de vectori din B, deci λ
1
= . . . =
λ
i−1
= λ
i+1
= . . . = λ
n
= 0.
B

este sistem de generatori. Orice vector v ∈ V se scrie ca o combinat ¸ie liniar˘a
de vectori din B.
ˆ
Inlocuind ˆın aceast˘a expresie vectorul e
i
(care se exprim˘a din w ca o
combinat ¸ie liniar˘a de vectori din B

, va rezulta o expresie a lui v ca o combinat ¸ie liniar˘a
de vectori din B

.
Teorem˘a 1.4.2. (Teoremaˆınlocuirii, Steinitz) Dac˘a B = ¦e
1
, . . . , e
n
¦ este o baz˘a a K-
spat ¸iului vectorial V ¸si S = ¦v
1
, . . . , v
p
¦ ⊂ V este un sistem de vectori liniar independent ¸i,
atunci
1) p ≤ n
2) renumerotˆand, eventual, vectorii lui B, sistemul B

= ¦v
1
, . . . v
p
, e
p+1
, . . . , e
n
¦ este,
de asemenea, o baz˘a a lui V .
Dem: Vom folosi induct ¸ia dup˘a p. Dac˘a p = 1, avem Propozit ¸ia 1.4.1. Presupunem c˘a
teorema are loc pentru p −1. Fie
S
1
= ¦v
1
, . . . , v
p−1
¦.
Aceasta ˆınseamn˘a c˘a p −1 ≤ n ¸si c˘a mult ¸imea
B

1
= ¦v
1
, . . . , v
p−1
, e
p
, . . . , e
n
¦
este o baz˘a pentru V .
• Nu putem avea p − 1 = n.
ˆ
In caz contrar, S
1
= B

, deci S
1
este o baz˘a a lui V .
Vectorul v
p
(care nu se afl˘a ˆın S
1
) se va putea exprima ca o combinat ¸ie liniar˘a de
elemente din S
1
. Dar aceasta ar ˆınsemna c˘a sistemul S nu este liniar independent,
ceea ce contrazice ipoteza. Deci p −1 < n, adic˘a p ≤ n.
• Deoarece B

1
este o baz˘a a lui V , vectorul v
p
se poate scrie
v
p
= α
1
v
1
+. . . α
p−1
v
p−1

p
e
p
+. . . +α
n
e
n
,
unde cel put ¸in unul din coeficient ¸ii α
p
, . . . , α
n
este nenul (altfel, v
p
ar fi, din nou,
combinat ¸ie liniar˘a de elemente din S
1
). Renumerotˆand, eventual, putem presupune
c˘a α
p
,= 0. Folosind, din nou, Propozit ¸ia 1.4.1, B

va deveni o baz˘a pentru V .
Consecint ¸˘a. Dac˘a un spat ¸iu vectorial V are o baz˘a format˘a din n vectori, atunci orice
baz˘a a sa este format˘a din n vectori.
10
Dem: Considerˆand dou˘a baze ale lui V , una cu m elemente ¸si una cu n elemente,
oricare dintre acestea poate fi considerat˘a sistemul liniar independent din Teorema 1.4.2.
Vom avea m ≤ n ¸si n ≤ m, adic˘a m = n.
Num˘arul elementelor dintr-o baz˘a a unui spat ¸iu vectorial V cu baz˘a finit˘a se nume¸ste
dimensiunea spat ¸iului vectorial V (dimV ).
Corolar. Dac˘a dimV = n, atunci oricare n vectori liniar independent ¸i din V formeaz˘a o
baz˘a a lui V . De asemenea, un sistem de generatori format din n elemente este o baz˘a.
• Dimensiunea spat ¸iului nul ¦0
V
¦ este 0.
• Spat ¸iile vectoriale de dimensiune 1 se numesc drepte vectoriale, iar cele de dimensiune
2 plane vectoriale.
• Un spat ¸iu vectorial este de dimensiune infinit˘a dac˘a nu admite baze finite (un spat ¸iu
infinit dimensional admite sisteme finite ¸si infinite de vectori liniar independent ¸i .
1.5 Schimb˘ari de baze
Fie V un K-spat ¸iu vectorial n-dimensional ¸si B = ¦e
1
, . . . , e
n
¦ ¸si B

= ¦e

1
, . . . , e

n
¦ dou˘a
baze oarecare. Vectorii lui B

sunt combinat ¸ii liniare de vectori din B, iar vectorii lui B
sunt combinat ¸ii liniare de vectori din B

.
e

i
=
n

j=1
p
ji
e
j
, i = 1, n, p
ij
∈ K, (1.1)
e
j
=
n

i=1
p

ij
e

i
, j = 1, n, p

ij
∈ K, (1.2)
Formulele (1.1) sunt formulele de trecere de la baza B la baza B

, iar matricea
P = (p
ij
) este matricea de trecere de la baza B la baza B

.
Analog, (1.2) sunt formulele de trecere de la baza B

la baza B, iar matricea
P

= (p

ji
) este matricea de trecere de la baza B

la baza B.
Evident, matricele P ¸si P

sunt unic determinate de cele dou˘a baze.
Propozit ¸ie. O matrice P ∈ M
n
(K) este matricea unei schimb˘ari de baze ˆıntr-un K-spat ¸iu
vectorial n-dimensional V dac˘a ¸si numai dac˘a det P ,= 0.
Dem: ”=⇒” Fie B ¸si B

dou˘a baze ale lui V , ca mai sus, iar P matricea de trecere de
la B la B

.
Deoarece B

este baz˘a, relat ¸ia
n

i=1
λ
i
e

i
= 0
11
are loc numai pentru scalarii λ
1
= . . . = λ
n
= 0. Dar, folosind formulele de trecere de la
baza B la baza B

, relat ¸ia de mai sus este echivalent˘a cu
n

i=1
λ
i
(
n

j=1
p
ji
e
j
) = 0
adic˘a
n

j=1
(
n

i=1
λ
i
p
ji
)e
j
= 0.
Dar ¸si B este baz˘a, deci ultima relat ¸ie este echivalent˘a cu
n

i=1
λ
i
p
ji
= 0. (1.3)
Rezult˘a, de fapt, c˘a sistemul liniar ¸si omogen (1.3) trebuie s˘a admit˘a doar solut ¸ia banal˘a
λ
1
= . . . = λ
n
= 0, deci determinantul matricei asociate acestui sistem (care este chiar
matricea P) este nenul, det P ,= 0.
”⇐= Fie B = ¦e
1
, . . . , e
n
¦ o baz˘a oarecare a lui V ¸si P = (p
ij
) ∈ M
n
(K) o matrice
arbitrar˘a, cu det P ,= 0. Vom ar˘ata c˘a exist˘a o baz˘a B

a lui V , pentru care matricea de
trecere de la B la B

este chiar P.
Definim elementele mut ¸imii B

chiar prin formulele de trecere (1.1).
e

i
=
n

j=1
p
ji
e
j
, i = 1, n, p
ji
∈ K.
Deoarece B

are n elemente, este suficient s˘a ar˘at˘am c˘a sistemul B

este liniar independent.
Dac˘a
n

i=1
λ
i
e

i
= 0, ˆınlocuind vectorii e

i
, obt ¸inem
n

j=1
(
n

i=1
λ
i
p
ji
)e
j
= 0, deci
n

i=1
λ
i
p
ji
= 0.
Deoarece matricea P coincide cu matricea acestui sistem ¸si este nesingular˘a, sistemul
admite doar solut ¸ia banal˘a λ
1
= . . . = λ
n
= 0, deci B

este o baz˘a a lui V , iar matricea
de trecere le la B la B

este P.
Propozit ¸ie. Fie V un K-spat ¸iu vectorial de dimensiune n, B = ¦e
1
, . . . , e
n
¦ ¸si B

=
¦e

1
, . . . , e

n
¦ dou˘a baze oarecare ale sale, v ∈ V un vector, iar v = (v
1
, . . . , v
n
) ¸si v =
(v

1
, . . . , v

n
) coordonatele lui v respectiv ˆın cele dou˘a baze. Dac˘a P = (p
ij
) ¸si P

= (p

ji
)
sunt matricele de trecere de la o baz˘a la alta (ca ¸si ˆın (1.1) ¸si (1.2)), atunci formulele
de transformare a coordonatelor lui v la schimbarea bazelor sunt
v
i
=
n

j=1
p
ij
v

j
, i ∈ 1, n (1.4)
respectiv
v

i
=
n

j=1
p

ij
v
j
, i ∈ 1, n. (1.5)
12
Dem: Rezult˘a din unicitatea scrierii unui vector ca o combinat ¸ie liniar˘a de elemente
dintr-o baz˘a.
v =
n

i=1
v
i
e
i
=
n

j=1
v

j
e

j
=
n

j=1
v

j
(
n

i=1
p
ij
e
i
) =
n

i=1
(
n

j=1
p
ij
v

j
)e
i
,
deci
v
i
=
n

j=1
p
ij
v

j
.
Folosind formulele de trecere de la B

la B, obt ¸inem expresiile pentru v

i
.
Fie, din nou, B = ¦e
1
, . . . , e
n
¦ ¸si B

= ¦e

1
, . . . , e

n
¦ dou˘a baze oarecare ale unui spat ¸iu
vectorial V , v = (v
1
, . . . , v
n
) ¸si v = (v

1
, . . . , v

n
) coordonatele unui vector v respectiv ˆın
cele dou˘a baze, iar P = (p
ij
) ¸si P

= (p

ji
) sunt matricele de trecere de la o baz˘a la alta.
Am v˘azut c˘a
v
i
=
n

j=1
p
ij
v

j
, i ∈ 1, n
¸si
v

j
=
n

k=1
p

jk
v
k
, i ∈ 1, n.
Va rezulta c˘a
v
i
=
n

j=1
p
ij
v

j
=
n

j=1
p
ij
(
n

k=1
p

jk
v
k
) =
n

j=1
n

k=1
p
ij
p

jk
v
k
=
n

k=1
(
n

j=1
p
ij
p

jk
)v
k
deci
n

j=1
p
ij
p

jk
= δ
k
i
, adic˘a produsul matricelor de trecere este matricea unitate de ordinul
n,
PP

= P

P = I
n
.
Rezult˘a c˘a matricele care intervin ˆın formulele de schimbare de baze (¸si ˆın formulele de
schimbare de coordonate ale vectorilor) sunt nesingulare ¸si sunt una inversa celeilalte
P

= P
−1
.
• Formulele (1.4) ¸si (1.5) au o form˘a matriceal˘a. Identificˆand un vectorul v =
(v
1
, . . . , v
n
) cu matricea coloan˘a [v]
B
=
_
_
_
_
_
_
v
1

v
n
_
_
_
_
_
_
, formulele de schimbare de co-
ordonate (1.4) devin
_
_
_
_
_
_
v
1

v
n
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
p
11
p
1n



p
n1
p
nn
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
v

1

v

n
_
_
_
_
_
_
,
13
sau, pe scurt,
[v]
b
= P[v]
B
.
(
ˆ
In matricea P, coloanele reprezint˘a componentele vectorilor bazei B

).
1.6 Subspat ¸ii vectoriale
Fie V un K-spat ¸iu vectorial. Un subspat ¸iu vectorial al lui V este o submult ¸ime nevid˘a W
a lui V , care r˘amˆane un K-spat ¸iu vectorial ˆın raport cu operat ¸iile induse din V .
Aceasta ˆınseamn˘a c˘a W este subspat ¸iu vectorial al lui V dac˘a W ⊂ V , W ,= ∅ ¸si
∀(w
1
, w
2
) ∈ W W, w
1
+w
2
∈ W
∀(λ, w) ∈ KW, λw ∈ W.
Vom nota W ≺ V . O formulare echivalent˘a: W ≺ V dac˘a ¸si numai dac˘a W ⊂ V , W ,= ∅
¸si
∀λ
1
, λ
2
∈ K, ∀w
1
, w
2
∈ W =⇒ λ
1
w
1

2
w
2
∈ W.
Exemple. • Numerele complexe de forma a(1+i) formeaz˘a un subspat ¸iu vectorial real
al lui C (peste R).
• Spat ¸iul vectorial al polinoamelor de grad cel mult trei este un subspat ¸iu al spat ¸iului
vectorial al polinoamelor de grad cel mult 7 (peste acela¸si corp).
• Q nu este subspat ¸iu vectorial al lui R (peste corpul numerelor reale).
• Mult ¸imea funct ¸iilor pare R → R este un subspat ¸iu vectorial al spat ¸iului tuturor
funct ¸iilor R →R (peste R).
• Orice spat ¸iu vectorial V admite cel put ¸in dou˘a subspat ¸ii: subspat ¸iul nul ¸si subspat ¸iul
ˆınsu¸si. Ele se numesc subspat ¸iile triviale ale lui V .

ˆ
In spat ¸iul vectorilor legat ¸i ˆıntr-un punct O, mult ¸imea vectorilor care au aceea¸si
dreapt˘a suport d ÷ O este un subspat ¸iu vectorial de dimensiune 1, iar mult ¸imea
vectorilor cu suportul cont ¸inut ˆıntr-un plan π ÷ O este un subspat ¸iu vectorial de
dimensiune 2.
• Urm˘atoarele submult ¸imi sunt subspat ¸ii vectoriale ale lui M(K):
– mult ¸imea matricelor simetrice este un subspat ¸iu vectorial de dimensiune
n(n + 1)
2
.
– mult ¸imea matricelor antisimetrice este un subspat ¸iu vectorial de dimensiune
n(n −1)
2
.
– mult ¸imea matricelor triunghiulare este un subspat ¸iu vectorial de dimensiune
n(n + 1)
2
.
14
– mult ¸imea matricelor diagonale este un subspat ¸iu vectorial de dimensiune n.
Propozit ¸ie. Dac˘a W
1
¸si W
2
sunt subspat ¸ii ale K-spat ¸iului vectorial V , atunci intersect ¸ia
¸si suma acestora sunt subspat ¸ii ale lui V .
W
1
∩ W
2
= ¦v ∈ V, v ∈ W
1
¸si v ∈ W
2
¦,
W
1
+W
2
= ¦w
1
+w
2
, w
1
∈ W
1
¸si w
2
∈ W
2
¦.
Fie S = ¦v
α
, α ∈ J¦ un subsistem oarecare al K-spat ¸iului vectorial V . Intersect ¸ia
tuturor subspat ¸iilor lui V care cont ¸in S se nume¸ste subspat ¸iul generat de S (sau ˆınchiderea
liniar˘a a lui S, sau ˆınf˘a¸sur˘atoarea liniar˘a a lui S); ˆıl vom nota < S >. Este subspat ¸iul cel
mai mic (ˆın raport cu incluziunea) care cont ¸ine pe S.
Propozit ¸ie 1.6.1. Fie S = ¦v
α
, α ∈ J¦ un subsistem de vectori al K-spat ¸iului vectorial
V . Atunci
< S >= ¦λ
1
v
1
+. . . +λ
n
v
n
, n ∈ N

, λ
i
∈ K, v
i
∈ S¦ (sume finite).
Dem: Subspat ¸iul generat de S este
< S >=

W ≺ V
S ⊂ W
W.
Not˘am
N = ¦λ
1
v
1
+. . . +λ
n
v
n
, n ∈ N

, λ
i
∈ K, v
i
∈ S¦.
• N este, evident, un subspat ¸iu vectorial al lui V ¸si ˆıl cont ¸ine pe S, deci cont ¸ine ¸si
< S >,
< S >⊂ N.
• Un subspat ¸iu W al lui V , care cont ¸ine pe S, va cont ¸ine ¸si orice combinat ¸ie liniar˘a
de elemente din S, deci orice vector de forma λ
1
v
1
+. . . +λ
n
v
n
.
ˆ
In consecint ¸˘a, ˆıl va
cont ¸ine pe N, adic˘a N se afl˘a ˆın intersect ¸ia acestor subspat ¸ii ¸si
N ⊂< S > .
Deci N =< S >.
• S este un sistem de generatori pentru spat ¸iul < S >.
• Dac˘a S este liniar independent, atunci S este baz˘a pentru < S >.
• Dac˘a S este un subspat ¸iu al lui V , atunci S =< S >.
• Subspat ¸iul generat de mult ¸imea vid˘a este identic cu subspat ¸iul nul
< ∅ >= ¦0
v
¦.
15
• Subspat ¸iul generat de un vector nenul este o dreapt˘a vectorial˘a
< v >= ¦λv, λ ∈ K¦.
• Subspat ¸iul generat de doi vectori liniar independent ¸i este un plan vectorial
< v
1
, v
2
>= ¦λ
1
v
1

2
v
2
, λ
1
λ
2
∈ K¦.
• Dac˘a S = ¦v
1
, . . . , v
n
¦ este o mult ¸ime finit˘a, atunci subspat ¸iul generat de v
1
, . . . , v
n
este
< v
1
, . . . , v
n
>= ¦λ
1
v
1
+. . . +λ
n
v
n
, λ
i
∈ K¦.
• Se nume¸ste rang al sistemului S = ¦v
α
, α ∈ I¦ dimensiunea spat ¸iului < S > generat
de S. Rangul unui sistem finit de vectori S = ¦v
1
, . . . , v
n
¦ este egal cu num˘arul
maxim de vectori liniar independent ¸i din S.
• Mult ¸imea solut ¸iilor unui sistem de ecuat ¸ii liniare ¸si omogene ( cu m ecuat ¸ii ¸si n
necunoscute) are o structur˘a de spat ¸iu vectorial. Dac˘a rangul matricei coeficient ¸ilor
sistemului este r, atunci dimensiunea spat ¸iului solut ¸iilor sale este n −r.
Propozit ¸ie 1.6.2. Dac˘a spat ¸iul vectorial V este de dimensiune finit˘a ¸si W este un
subspat ¸iu al lui V , atunci dimW ≤ dimV . Dac˘a, ˆın plus, dimW = dimV , atunci W = V .
Dem: Deoarece W este un subspat ¸iu al lui V , orice sistem de vectori liniar independent ¸i
ˆın W va fi liniar independent ¸si ˆın V . Conform Teoremei 1.4.2, acesta se poate completa
pˆan˘a la o baz˘a ˆın V , deci are cel mult atˆatea elemente cˆat este dimensiunea lui V .
ˆ
In
consecint ¸˘a, dimW ≤ dimV .
Presupunem c˘a dimW = dimV . Atunci, o baz˘a a lui W, fiind cuprins˘a ˆıntr-o baz˘a a
lui V ¸si avˆand acela¸si cardinal, coincide cu aceasta din urm˘a. Spat ¸iile W ¸si V vor fi, deci,
generate de aceea¸si baz˘a ¸si vor coincide.
Propozit ¸ie. Fie W
1
¸si W
2
dou˘a subspat ¸ii ale lui V . Atunci
< W
1
∪ W
2
>= W
1
+W
2
.

ˆ
In general, dac˘a ¦W
α
, α ∈ I¦ este o mult ¸ime de subspat ¸ii ale lui V , subspat ¸iul
generat de mult ¸imea M =

α∈I
W
α
se nume¸ste suma subspat ¸iilor W
α
¸si se scrie
< M >=

α∈I
W
α
.
• Suma a dou˘a subspat ¸ii W
1
¸si W
2
ale lui V se nume¸ste sum˘a direct˘a dac˘a fiecare
vector v ∈ W
1
+W
2
se scrie ˆın mod unic sub forma
v = w
1
+w
2
.
Suma direct˘a a subspat ¸iilor W
1
¸si W
2
se noteaz˘a W
1
⊕W
2
.
16
Propozit ¸ie. Suma a dou˘a subspat ¸ii W
1
¸si W
2
ale lui V este sum˘a direct˘a dac˘a ¸si numai
dac˘a intersect ¸ia acestora este subspat ¸iul nul
W
1
⊕W
2
⇐⇒ W
1
∩ W
2
= ¦0
V
¦.
Dem: ”=⇒” Fie v ∈ W
1
∩W
2
. Dac˘a v ,= 0
V
, atunci un vector arbitrar w ∈ W
1
⊕W
2
ar
admite dou˘a scrieri distincte w = w
1
+w
2
∈ W
1
+W
2
¸si w = (w
1
+v)+(w
2
−v) ∈ W
1
+W
2
,
contradict ¸ie cu faptul c˘a suma este direct˘a.
”⇐=” Presupunem c˘a un vector w ∈ W
1
+ W
2
admite dou˘a scrieri de forma w =
w
1
+w
2
∈ W
1
+W
2
¸si w = u
1
+u
2
∈ W
1
+W
2
. Atunci 0
v
= (w
1
−u
1
) + (w
2
−u
2
). Cum
W
1
∩ W
2
= ¦0
V
¦, va rezulta c˘a w
1
−u
1
= w
2
−u
2
= 0
V
, adic˘a scrierea lui w este unic˘a ¸si
suma subspat ¸iilor W
1
¸si W
2
este direct˘a: W
1
⊕W
2
.
• Fie W
1
, . . . , W
n
un num˘ar finit de subspat ¸ii ale lui V . Suma acestora va fi subspat ¸iul
n

i=1
W
i
= W
1
+. . . +W
n
,
iar un vector w ∈
n

i=1
W
i
este de forma
w = w
1
+. . . +w
p
, w
i
∈ W
i
, i ∈ 1, n.
Dac˘a w se scrieˆın mod unicˆın forma de mai sus, atunci suma de spat ¸ii este direct˘a
¸si se noteaz˘a
W
1
⊕. . . ⊕W
n
=
n

i=1
W
i
.
Subspat ¸ii suplimentare. Hiperplane vectoriale
Dou˘a subspat ¸ii vectoriale W
1
¸si W
2
ale unui K-spat ¸iu vectorial V se numesc suplimentare
dac˘a V este suma lor direct˘a
V = W
1
⊕W
2
.
Un subspat ¸iu H ≺ V se nume¸ste hiperplan vectorial dac˘a este suplimentar unei drepte
vectoriale din V .
Exemple. • Dou˘a drepte distincte din spat ¸iul euclidian 3-dimensional, care trec prin
origine, sunt subspat ¸ii vectoriale independente (adic˘a intersect ¸ia lor este subspat ¸iul
nul ¦0
V
¦). Suma lor este o sum˘a direct˘a ¸si este planul vectorial determinat de cele
dou˘a drepte.
• Un plan ¸si o dreapt˘a care nu apart ¸ine planului, ˆın spat ¸iul euclidian 3-dimensional,
care trec prin origine, sunt subspat ¸ii vectoriale independente. Suma lor este direct˘a
¸si este ˆıntreg spat ¸iul. Sunt, deci, subspat ¸ii vectoriale suplimentare.
17
• Subspat ¸iile matricelor simetrice, respectiv antisimetrice, sunt subspat ¸ii suplimentare.
Pentru orice matrice A ∈ M(K), avem
A = A
s
+A
a
,
unde A
s
=
1
2
(A +
t
A) este o matrice simetric˘a, iar A
a
=
1
2
(A −
t
A) este o matrice
antisimetric˘a.
• Subspat ¸iile matricelor triunghiulare ¸si al matricelor simetrice nu sunt independente,
doarece intersect ¸ia lor este subspat ¸iul matricelor diagonale.
Propozit ¸ie. Fie V un K-spat ¸iu vectorial n-dimensional. Orice subspat ¸iu W de dimeniune
m al lui V admite cel put ¸in un subspat ¸iu suplimentar ˆın V . Subspat ¸iul suplimentar va avea
dimensiunea n −m.
Dem: W este, la rˆandul s˘au, un spat ¸iu vectorial m-dimensional, deci admite o baz˘a
finit˘a, cu m elemente, B = ¦e
1
, . . . , e
m
¦. Aceast˘a baz˘a se poate completa pˆan˘a la o baz˘a
a lui V . Fie S = ¦f
m+1
, . . . , f
n
¦ un sistem de vectori din V , astfel ˆıncˆat B ∪ S s˘a fie baz˘a
a lui V . Fie U spat ¸iul vectorial generat de S, evident un subspat ¸iu (n − m)-dimensional
al lui V . Este imediat faptul c˘a U este un spat ¸iu suplimentar al lui W.
• Dac˘a V este un spat ¸iu vectorial n-dimensional, atunci hiperplanele sunt subspat ¸ii
de dimensiune n −1.
• Hiperplanele unui spat ¸iu vectorial 2-dimensional sunt dreptele vectoriale.
• Hiperplanele unui spat ¸iu vectorial 3-dimensional sunt planele vectoriale.
• Propozit ¸ia anterioar˘a este adev˘arat˘a ¸si ˆın cazul spat ¸iilor vectoriale infinit di-
mensionale: Orice subspat ¸iu propriu al unui spat ¸iu vectorial admite cel put ¸in un
subspat ¸iu suplimentar.
Teorem˘a 1.6.3. (existent ¸a hiperplanelor) Fie V un spat ¸iu vectorial (finit sau infinit
dimensional) ¸si W un subspat ¸iu propriu al s˘au. Exist˘a cel put ¸in un hiperplan vectorial al
lui V care cont ¸ine pe W.
Dem: Fie B o baz˘a a lui W. Aceasta se poate completa pˆan˘a la o baz˘a a lui V . Fie
S un sistem de vectori din V , pentru care B ∪ S este baz˘a a lui V . Sistemul S este nevid
(altfel, B ar fi o baz˘a a lui V , deci W ¸si V ar fi generate de acela¸si sistem de vectori, adic˘a
ar coincide ¸si W nu ar mai fi un subspat ¸iu propriu al lui V ). Fie v ∈ S ¸si fie
H =< B ∪ (S ¸ ¦v¦) > .
Evident, V =< v > ⊕H, deci H este un hiperplan al lui V . Mai mult, deoarece H cont ¸ine
baza lui W, H va cont ¸ine ˆıntreg spat ¸iul W.
Teorem˘a 1.6.4. Fie V un K-spat ¸iu vectorial n-dimensional ¸si W un subspat ¸iu de dime-
niune m al lui V . Atunci W este intersect ¸ia a n −m hiperplane vectoriale.
18
Dem: Fie B = ¦e
1
, . . . , e
m
¦ o baz˘a a lui W. Aceasta se poate completa pˆan˘a la o baz˘a
a lui V . Fie S = ¦f
m+1
, . . . , f
n
¦ un sistem de vectori din S, pentru care B∪S este o baz˘a
a lui V . Fie
B
i
= (B ∪ S) ¸ ¦f
m+i
¦, i ∈ 1, n −m.
Sistemele B
i
cont ¸in cˆate n − 1 vectori: tot ¸i vectorii din baza lui V , mai put ¸in respectiv
cˆate un vector din S. Fie
H
i
=< B
i
>, i ∈ 1, n −m.
Evident, H
i
sunt n −m hiperplane ale lui V . Vom ar˘ata c˘a
W =
n−m

i=1
H
i
.
Fie M =
n−m

i=1
H
i
.
• W ⊂ B
i
, ∀i ∈ 1, n −m, deci W ⊂< B
i
>= H
i
, ∀i ∈ 1, n −m, adic˘a W ⊂
n−m

i=1
H
i
=
M.
• Dac˘a v ∈ M, atunci v ∈ H
i
, ∀i ∈ 1, n −m, deci v va fi o combinat ¸ie liniar˘a de vectori
numai din B (elementele lui S ”dispar” pe rˆand), adic˘a v ∈< B >= W ¸si M ⊂ W.

Teorema anterioar˘a are loc ¸si ˆın cazul spat ¸iilor vectoriale infinit dimensionale: Dac˘a
W este un subspat ¸iu propriu al unui spat ¸iu vectorial V , atunci exist˘a o familie de hiper-
plane H
α
, α ∈ I, astfel ˆıncˆat
W =

α∈I
H
α
.
Teorema dimensiunii, Grassmann
Fie W
1
¸si W
2
dou˘a subspat ¸ii (de dimensiune finit˘a) ale spat ¸iului vectorial V . Are loc
relat ¸ia
dimW
1
+ dimW
2
= dim(W
1
+W
2
) + dim(W
1
∩ W
2
).
Dem: Presupunem c˘a dimW
1
= m, dimW
2
= n ¸si dim(W
1
∩ W
2
) = p. Fie
B = ¦e
1
, . . . , e
p
¦
o baz˘a a lui W
1
∩ W
2
. Aceasta se poate completa atˆat la o baz˘a B
1
a lui W
1
, cˆat ¸si la o
baz˘a B
2
a lui W
2
. S˘a presupunem c˘a
B
1
= ¦e
1
, . . . , e
p
, a
p+1
, . . . , a
m
¦ este o baz˘a a lui W
1
¸si
B
2
= ¦e
1
, . . . , e
p
, b
p+1
, . . . , b
n
¦ este o baz˘a a lui W
2
.
Fie
B
3
= ¦e
1
, . . . , e
p
, a
p+1
, . . . , a
m
, b
p+1
, . . . , b
n
¦.
Vom ar˘ata c˘a B
3
este o baz˘a a lui W
1
+W
2
.
19
• Mai ˆıntˆai, B
3
este un sistem de generatori pentru W
1
+ W
2
. Fie v ∈ W
1
+ W
2
.
Atunci v = w
1
+w
2
, unde w
1
∈ W
1
¸si w
2
∈ W
2
. Deci
v = λ
1
e
1
+. . . +λ
p
e
p

p+1
a
p+1
+. . . +λ
m
a
m
. ¸¸ .
w
1

1
e
1
+. . . +µ
p
e
p

p+1
b
p+1
+. . . +µ
m
b
m
. ¸¸ .
w
2
,
adic˘a v este o combinat ¸ie liniar˘a de vectori din B
3
.
• Sistemul B
3
este liniar independent. Fie
(∗) λ
1
e
1
+. . . +λ
p
e
p

p+1
a
p+1
+. . . +λ
m
a
m

p+1
b
p+1
+. . . +µ
m
b
m
= 0.
Vom ar˘ata c˘a tot ¸i coeficient ¸ii se anuleaz˘a.
Relat ¸ia de mai sus este echivalent˘a cu
λ
1
e
1
+. . . +λ
p
e
p

p+1
a
p+1
+. . . +λ
m
a
m
= −µ
p+1
b
p+1
−. . . −µ
m
b
m
.
Termenul din partea stˆang˘a este un vector din W
1
, iar cel din dreapta un vector din W
2
.
Rezult˘a c˘a ambii membri se afl˘a ˆın W
1
∩W
2
. Deoarece µ
p+1
b
p+1
+. . . +µ
m
b
m
∈ W
1
∩W
2
,
rezult˘a c˘a
µ
p+1
b
p+1
+. . . +µ
m
b
m
= α
1
e
1
+. . . +α
p
e
p
¸si relat ¸ia (*) devine
λ
1
e
1
+. . . +λ
p
e
p

p+1
a
p+1
+. . . +λ
m
a
m

1
e
1
+. . . +α
p
e
p
= 0
sau

1

1
)e
1
+. . . + (λ
p

p
)e
p

p+1
a
p+1
+. . . +λ
m
a
m
= 0.
Aceasta din urm˘a este o combinat ¸ie liniar˘a de vectori din B
1
, care este o baz˘a pentru W
1
,
deci tot ¸i scalarii sunt zero.
ˆ
In particular,
λ
p+1
= . . . = λ
m
= 0.
ˆ
Inlocuind ˆın (*), obt ¸inem o combinat ¸ie liniar˘a de vectori din B
2
, deci ¸si restul scalarilor
se anuleaz˘a.
Rezult˘a c˘a B
3
este o baz˘a a lui W
1
+W
2
¸si dimensiunea acestuia este egal˘a cu num˘arul
de elemente din baz˘a.
dim(W
1
+W
2
) = p+(m−p)+(n−p) = m+n−p = dimW
1
+dimW
2
−dim(W
1
∩W
2
).
• Dac˘a W
1
¸si W
2
sunt subspat ¸ii independente, atunci
dimW
1
+ dimW
2
= dim(W
1
+W
2
).
• Dac˘a W
1
¸si W
2
sunt subspat ¸ii ale spat ¸iului vectorial n-dimensional V ¸si dimW
1
+
dimW
2
> n, atunci W
1
∩ W
2
,= ¦0
v
¦.
20
1.7 Morfisme de spat ¸ii vectoriale
Fie V ¸si W dou˘a spat ¸ii vectoriale peste acela¸si corp K. O aplicat ¸ie f : V → W se nume¸ste
morfism al lui V ˆın W (sau aplicat ¸ie liniar˘a, sau omomorfism) dac˘a satisface condit ¸iile:
f(v
1
+v
2
) = f(v
1
) +f(v
2
) ∀ v
1
, v
2
∈ V,
f(λv) = λf(v) ∀ λ ∈ K, ∀ v ∈ V.
Condit ¸iile de mai sus sunt echivalente cu
f(λ
1
v
1

2
v
2
) = λ
1
f(v
1
) +λ
2
f(v
2
) ∀ λ
1
, λ
2
∈ K, ∀ v
1
, v
2
∈ V.
• O aplicat ¸ie liniar˘a f : V → V se nume¸ste endomorfism (sau operator liniar) al
spat ¸iului vectorial V .
• O aplicat ¸ie liniar˘a bijectiv˘a f : V → W se nume¸ste izomorfism al lui V pe W.
Dou˘a spat ¸ii vectoriale V ¸si W sunt izomorfe (V · W) dac˘a exist˘a un izomorfism
f : V → W.
• Un izomorfism f : V → V se nume¸ste automorfism al lui V .
Propozit ¸ie. 1) Fie f : V → W un morfism de spat ¸ii vectoriale. Atunci
a) f(−v) = −f(v), ∀ v ∈ V
b) f(0
V
) = 0
W
.
2) Dac˘a f : V → W este un izomorfism de spat ¸ii vectoriale, atunci ¸si f
−1
: W → V este
un izomorfism.
Exemple. • Aplicat ¸ia identic˘a 1
V
: V → V , 1
V
(v) = v, ∀v ∈ V , este o aplicat ¸ie
liniar˘a.
• Dac˘a V este un spat ¸iu vectorial, iar W un subspat ¸iu al s˘au, inject ¸ia canonic˘a a
lui W ˆın V , i : W → V , i(w) = w, ∀w ∈ W, este o aplicat ¸ie liniar˘a.
• Aplicat ¸ia nul˘a 0 : V → W, 0(v) = 0
W
, ∀v ∈ V , este o aplicat ¸ie liniar˘a.
• Omotetia de raport h este o aplicat ¸ie liniar˘a. Dac˘a V este un K-spat ¸iu vectorial ¸si
h ∈ K

, omotetia de raport h este definit˘a prin H
h
: V → V , H
h
(v) = hv, ∀v ∈ V .
Deoarece h ,= 0, H
h
admite o invers˘a H
1/h
: V → V , deci o omotetie a unui spat ¸iu
este un automorfism al acestuia.
• Operat ¸ia de derivare, ˆın spat ¸iul vectorial R[X], este o aplicat ¸ie liniar˘a a spat ¸iului ˆın
el ˆınsu¸si.
21
• Fie V un K-spat ¸iu vectorial ¸si W
1
¸si W
2
dou˘a subspat ¸ii suplimentare: V = W
1
⊕W
2
.
Un vector v ∈ V admite o descompunere unic˘a de forma v = w
1
+ w
2
, cu w
1
∈ W
1
¸si w
2
∈ W
2
.
Aplicat ¸ia
p
W
1
: V → W
1
, p
W
1
(v) = w
1
, ∀ v ∈ V
se nume¸ste proiect ¸ia lui V pe W
1
, f˘acut˘a paralel cu W
2
. Analog se poate defini
proiect ¸ia lui V pe W
2
, f˘ acut˘a paralel cu W
1
.
Aplicat ¸ia
s
W
1
: V → V, s
W
1
(v) = w
1
−w
2
, ∀ v ∈ V
se nume¸ste simetria lui V fat ¸˘a de W
1
, f˘acut˘a paralel cu W
2
. Analog se poate defini
simetria lui V fat ¸˘a de W
2
, f˘acut˘a paralel cu W
1
.
Proiect ¸iile ¸si simetriile definite mai sus sunt aplicat ¸ii liniare.
• Fie c
O
1
spat ¸iul vectorial (3-dim) al vectorilor legat ¸i ˆın O
1
¸si c
O
2
spat ¸iul vectorial
(3-dim) al vectorilor legat ¸i ˆın O
2
. Aplicat ¸ia f : c
O
1
→ c
O
2
, f(O
1
A
1
) = O
2
A
2
, unde
vectorii O
1
A
1
¸si O
2
A
2
sunt echipolent ¸i, este un izomorfism de spat ¸ii vectoriale.
Propozit ¸ie. Fie F : V → W o aplicat ¸ie liniar˘a ˆıntre dou˘a spat ¸ii vectoriale.
a) Dac˘a M ≺ V , atunci f(M) ≺ W, unde
f(M) = ¦f(v), v ∈ V ¦
este mult ¸imea valorilor lui f.
b) Dac˘a N ≺ W, atunci f
−1
(N) ≺ V , unde
f
−1
(N) = ¦v ∈ V, f(v) ∈ N¦
este preimaginea lui N.
Fie Im f = f(V ) imaginea aplicat ¸iei f ¸si ker f = f
−1
(0
W
) nucleul lui f. Acestea
sunt subspat ¸ii ale lui W, respectiv V .
Propozit ¸ie. Fie f : V → W o aplicat ¸ie liniar˘a. Atunci:
a) f este injectiv˘a dac˘a ¸si numai dac˘a ker f = ¦0
V
¦.
b) f este surjectiv˘a dac˘a ¸si numai dac˘a Im f = W.
c) f este bijectiv˘a dac˘a ¸si numai dac˘a ker f = ¦0
V
¦ ¸si Im f = W.
Propozit ¸ie. Fie f : V → W o aplicat ¸ie liniar˘a ¸si S = ¦v
α
, α ∈ J¦ un sistem de vectori
din V .
a) Dac˘a f este injectiv˘a ¸si S este liniar independent, atunci ¸si f(S) este liniar inde-
pendent.
22
b) Dac˘a f este surjectiv˘a ¸si S este sistem de generatori pentru V , atunci ¸si f(S) este
sistem de generatori pentru W.
c) Dac˘a f este bijectiv˘a ¸si S este o baz˘a pentru V , atunci f(S) este o baz˘a pentru W.
• Not˘am cu Hom(V, W) mult ¸imea aplicat ¸iilor liniare de la V la W ¸si cu Izo(V, W)
mult ¸imea izomorfismelor de la V la W.
ˆ
In raport cu operat ¸iile de adunare a funct ¸iilor ¸si ˆınmult ¸ire a acestora cu scalari, Hom(V, W)
are o structur˘a de K-spat ¸iu vectorial. El este un subspat ¸iu vectorial al lui W
V
.
• Not˘am End(V ) mult ¸imea endomorfismelor unui K-spat ¸iu vectorial V .
Mult ¸imea End(V ) este un K-spat ¸iu vectorial ¸si admite o structur˘a de inel cu unitate
(relativ la compunerea funct ¸iilor), ˆın consecint ¸˘a, este o K-algebr˘a asociativ˘a cu unitate.
• Not˘am Aut(V ) mult ¸imea automorfismelor unui K-spat ¸iu vectorial V .
Mult ¸imea Aut(V ) admite o structur˘a de grup ˆın raport cu operat ¸ia de compunere a
funct ¸iilor. Grupul automorfismelor unui K-spat ¸iu vectorial V se mai nume¸ste ¸si grupul
general liniar al lui V ¸si se noteaz˘a cu GL(V ).
Proiectori
Un endomorfism p : V → V se nume¸ste proiector al spat ¸iului V dac˘a p
2
= p, unde
p
2
= p ◦ p.
Propozit ¸ie. Dac˘a p : V → V este un proiector, atunci
a) Im p ⊕ ker p = V ;
b) endomorfismul q = 1
V
−p este, ¸si el, un proiector.
Dem: a) Fie v
1
= p(v) ¸si v
2
= v − v
1
. Evident v = v
1
+ v
2
, v
1
∈ Im p ¸si p(v
2
) =
p(v) −p(v
1
) = p(v) −p
2
(v) = 0
V
, deci v
2
∈ ker p. Rezult˘a c˘a Im p + ker p = V . Deoarece
imaginea unui vector prin f este unic˘a, rezult˘a c˘a v
1
este unic, la fel v
2
, deci suma este
direct˘a.
b) Se verific˘ a direct.
Avem
Imp = ¦p(v), v ∈ V ¦
Imq = ¦v −p(v), v ∈ V ¦
ker p = ¦v ∈ V, p(v) = 0
V
¦
ker q = ¦v ∈ V, v −p(v) = 0
V
¦.
Vom ar˘ata c˘a Im p = ker q ¸si Im q = ker p.
23
• Im p = ker q
Fie w ∈ Im p ⇒ ∃v ∈ V cu w = p(v). Deoarece w − p(w) = v(v) − p
2
(v) = 0
V
,
⇒ w ∈ ker q, deci Im p ⊆ ker q.
Fie v ∈ ker q ⇒ v = p(v) ∈ Im p ⇒ v ∈ Im p, deci ker q ⊆ Im p.
• Im q = ker p
Fie w ∈ Im q ⇒ ∃v ∈ V cu w = v − p(v). Deoarece p(w) = p(v) − p
2
(v) = 0
V

w ∈ ker p, deci Im q ⊆ ker p.
Fie v ∈ ker p ⇒ p(v) = 0
V
, deci v se poate scrie v = v −0
v
= v −p(v) ⇒ v ∈ Im q,
adic˘a ker p ⊆ Im q.
Deci spat ¸iul V se descompune ca sum˘a direct˘a
V = Imp ⊕ker p ¸si V = ker q ⊕Imq.
Aplicat ¸ia p : V → Im p este proiect ¸ia lui V pe Im p, f˘acut˘a paralel cu ker p, iar q : V →
Im q este proiect ¸ia lui V pe Im q, f˘acut˘a paralel cu ker q.
ˆ
In general, dac˘a W
1
¸si W
2
sunt dou˘a subspat ¸ii suplimentare ale lui V , V = W
1
⊕W
2
,
iar p : V → W
1
¸si q : V → W
2
sunt proiect ¸iile lui V pe cei doi factori, avem p
2
= p, q
2
= q
¸si p +q = 1
V
.
(desene)
Automorfisme involutive
Un endomorfism s : V → V este involutiv dac˘a s
2
= 1
V
. Deci orice endomorfism involutiv
este un automorfism.
Pentru fiecare automorfism involutiv s, definim
p
s
: V → V, p
s
(v) =
1
2
(v +s(v))
q
s
: V → V, p
s
(v) =
1
2
(v −s(v)).
Aplicat ¸iile p
s
¸si q
s
sunt proiectori ¸si satisfac relat ¸ia p
s
+q
s
= 1
V
.
Deci, plecˆand de la un automorfism involutiv s, se pot construi doi proiectori p
s
¸si q
s
,
cu p
s
+q
s
= 1
V
.
Plecˆand de la un proiector p : V → V , se poate construi automorfismul involutiv
s
p
: V → V , s
p
(v) = 2p(v) −v.
De fapt, un automorfism involutiv s : V → V nu este decˆat o simetrie a lui V fat ¸˘a de
subspat ¸iul Im p
s
, f˘acut˘a paralel cu subspat ¸iul ker p
s
.
(desene p.48)
24
Morfisme de spat ¸ii finit dimensionale
Presupunem acum c˘a morfismele sunt definite ˆıntre spat ¸ii vectoriale de dimensiuni
finite.
Fie V un spat ¸iu vectorial n-dimensional, W un spat ¸iu vectorial m-dimensional ¸si fie
f : V → W un morfism.
• Morfismul f este unic determinat de valorile sale pe vectorii unei baze B
V
= ¦e
1
, . . . , e
n
¦
a lui V .
ˆ
Intr-adev˘ar, orice vector v ∈ admite o scriere unic˘a de forma
v =
n

i=1
x
i
e
i
,
adic˘a
f(v) = f(
n

i=1
x
i
e
i
) =
n

i=1
x
i
f(e
i
).
Cunoscˆand valorile f(e
i
), i = 1, n, f este determinat ˆın mod unic.
• Dac˘a B
W
= ¦r
1
, . . . , r
m
¦ este o baz˘ a a spat ¸iului W, atunci orice vector de forma
f(e
i
) ∈ W, i = 1, n, se poate exprima ca o combinat ¸ie liniar˘a de vectori din B
W
:
f(e
i
) =
m

j=1
a
ji
r
j
, i = 1, n. (1.6)
Sistemul de scalari (a
ji
) determinat ˆın (1.6) poart˘a numele de coordonatele morfismului f
ˆın bazele B
V
¸si B
W
.
• Vom vedea cum se comport˘a morfismul f la o schimbare de baze.
Fie B

V
= ¦e

1
, . . . , e

n
¦ o alt˘a baz˘a a lui V ¸si B

W
= ¦r

1
, . . . , r

m
¦ o alt˘a baz˘a a lui W.
Formulele de schimbare de baze (ˆın V ¸si ˆın W) sunt, respectiv
e

i
=
n

j=1
p
ji
e
j
, i = 1, n, det(p
ji
) ,= 0, (1.7)
r

j
=
m

k=1
q
kj
r
k
, j = 1, m, det(q
kj
) ,= 0. (1.8)
T¸ inˆand seama de (1.6) ¸si (1.7), avem
f(e

i
) = f(
n

j=1
p
ji
e
j
) =
n

j=1
p
ji
f(e
j
) =
n

j=1
p
ji
(
m

k=1
a
kj
r
k
) =
m

k=1
(
n

j=1
p
ji
a
kj
)r
k
i = 1, n.
(1.9)
25
Pe de alt˘a parte, f(e

i
) este un vector din W, deci se scrie ca o combinat ¸ie liniar˘a de
vectori din B

W
,
f(e

i
) =
m

j=1
a

ji
r

j
,
unde (a

ji
) sunt coordonatele lui f ˆın bazele B

V
¸si B

W
. Folosind (1.8), vom avea
f(e

i
) =
m

j=1
a

ji
r

j
=
m

j=1
a

ji
(
m

k=1
q
kj
r
k
) =
m

k=1
(
m

j=1
a

ji
q
kj
)r
k
i = 1, n. (1.10)
Identificˆand coeficient ¸ii vectorilor r
k
ˆın (1.9) ¸si (1.10) (B
W
este o baz˘a a lui W, deci
vectorii s˘ai sunt liniar independent ¸i), obt ¸inem formulele de schimbare de coordonate ale
unui morfism la schimbarea bazelor:
n

j=1
p
ji
a
kj
=
m

j=1
a

ji
q
kj
i = 1, n, k = 1, m. (1.11)
• Dac˘a v ∈ V are coordonatele v = (x
1
, . . . , x
n
), w = f(v) ∈ W are coordonatele
w = (y
1
, . . . , y
m
), iar matricea morfismului f : V → W ˆın bazele B
V
¸si B
W
este
A = (a
ij
) dat˘a prin formulele (1.6), atunci, identificˆandu-l pe v cu matricea coloan˘a
X =
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_
¸si pe w cu Y =
_
_
_
y
1
.
.
.
y
n
_
_
_
, relat ¸ia w = f(v) are o scriere matriceal˘a
Y = AX, (1.12)
iar coordonatele lui f(v) sunt date prin
y
j
=
n

i=1
a
ji
x
i
, j = 1, n. (1.13)
Dac˘a X ¸si X

sunt matricele lui v ˆın bazele B
V
respectiv B

V
, Y ¸si Y

matricele lui
f(v) ˆın bazele B
W
respectiv B

W
, P = (p
ij
) ¸si Q = (q
jk
) sunt matricele de schimbare de
baze definite prin (1.7) ¸si (1.8), avem
X = PX

¸si Y = QY

.
Ecuat ¸ia matriceala (1.12) devine
QY

= APX

adic˘a
Y

= (Q
−1
AP)X

. (1.14)
Rezult˘a c˘a, atunci cˆand schimb˘am bazele ˆın V ¸si W, matricele asociate morfismului f
se schimb˘a dup˘a legea
A

= Q
−1
AP.
26
Exprimˆand elementele lui A

ˆın relat ¸ia matriceal˘a anterioar˘a, obt ¸inem
a


=
m

j=1
n

k=1
˜ q
ij
a
jk
p

i = 1, n α = 1, m,
unde (˜ q
ij
) = Q
−1
.
• Dac˘a V este un spat ¸iu vectorial n-dimensional ¸si B = ¦e
1
, . . . , e
n
¦ o baz˘a a sa,
atunci coordonatele lui f ˆın baza B sunt date de sistemul de scalari (a
ji
), unde
f(e
i
) =
n

j=1
a
ji
e
j
. Matricea lui f ˆın baza B este A = (a
ij
). Dac˘a schimb˘am baza
ˆın V , iar matricea schimb˘arii de baze este P, atunci A

= P
−1
AP.
Teorem˘a 1.7.1. Fie V un spat ¸iu vectorial n-dimensional, W un spat ¸iu vectorial m-
dimensional ¸si f : V → W un morfism. Atunci
dim Imf + dimker f = dimV.
Dem: Fie d = dimker f ¸si r = dim Im f. Fie B
d
= ¦e
1
, . . . , e
d
¦ o baz˘a a lui ker f. Ea
poate fi completat˘a pˆan˘a la o baz˘a B = ¦e
1
, . . . , e
d
, e
d+1
, . . . , e
n
¦ a lui V .
Dac˘a v = x
1
e
1
+. . . +x
n
e
n
este un vector arbitrar din V , atunci f(v) = x
1
f(e
1
) +. . . +
x
n
f(e
n
), adic˘a sistemul ¦f(e
1
), . . . , f(e
n
)¦ este un sistem de generatori pentru Im f. Dar
e
1
, . . . , e
d
∈ ker f, adic˘a f(e
1
) = . . . = f(e
d
) = 0. Rezult˘a c˘a sistemul ¦f(e
d+1
), . . . , f(e
n

este sistem de generatori pentru Im f.
Ar˘at˘am c˘a sistemul ¦f(e
d+1
), . . . , f(e
n
)¦ este liniar independent. Fie
λ
d+1
f(e
d+1
) +. . . +λ
n
f(e
n
) = 0.
Atunci
f(λ
d+1
f(e
d+1
) +. . . +λ
n
f(e
n
)) = 0
W
,
deci
λ
d+1
f(e
d+1
) +. . . +λ
n
f(e
n
) ∈ ker f.
Dar ker f este generat de baza sa B
d
, care nu cont ¸ine vectorii e
d+1
, . . . , e
n
. Rezult˘a c˘a
λ
d+1
= . . . = λ
n
= 0.
ˆ
In consecint ¸˘a, sistemul ¦f(e
d+1
), . . . , f(e
n
)¦ este o baz˘a pentru Im f, adic˘a dim Im f =
n −d.
• Dimensiunea subspat ¸iului Im f ⊂ W se nume¸ste rangul morfismului f.
• Dimensiunea subspat ¸iului ker f ⊂ V se nume¸ste defectul morfismului f.
• Teorema 1.7.1 afirm˘a c˘a rang f+ def f = n.
• Rangul unei aplicat ¸ii liniare nu poate dep˘a¸si dimensiunea nici unuia dintre spat ¸iile
V ¸si W; rang f ≤ min ¦n, m¦.
27
• rang f = m ≤ n ⇐⇒ f este surjectiv˘a (deoarece dim Im f = dimV , deci Im f = V ).
• rang f = n ≤ m ⇐⇒ f este injectiv˘a (deoarece dimker f = 0, deci ker f = ¦0
V
¦).
• rang f = n = m ⇐⇒ f este bijectiv˘a.
Dou˘a spat ¸ii vectoriale sunt izomorfe dac˘a ¸si numai dac˘a au aceea¸si dimensiune.
Propozit ¸ie. Fie V un spat ¸iu vectorial n-dimensional, W un spat ¸iu vectorial m-dimensional
¸si f : V → W un morfism, fie B
V
= ¦e
1
, . . . , e
n
¦ o baz˘a a lui V ¸si B
W
= ¦r
1
, . . . , r
m
¦ o
baz˘a a lui W. Atunci
rang f = rang A,
unde A = (a
ij
) este matricea lui f ˆın bazele B
V
¸si B
W
.
Dem: Avem rang f = dim Im f = n − dimker f. Vom calcula dimensiunea nucleului
lui f.
Fie v =
n

i=1
x
i
e
i
∈ ker f =⇒ f(v) = 0
W
=⇒
n

i=1
x
i
f(e
i
) = 0
W
.
ˆ
Inlocuind expresiile lui
f(e
i
), obt ¸inem
f(v) =
n

i=1
x
i
m

j=1
a
ji
r
j
= 0
W
=⇒
m

j=1
(
n

i=1
x
i
a
ji
)r
j
= 0
W
¸si, deoarece vectorii r
j
sunt liniar independent ¸i, rezult˘a c˘a
n

i=1
x
i
a
ji
= 0. Deci componentele
(x
1
, . . . , x
n
) ale unui vector v ∈ ker f sunt solut ¸iile unui sistem de ecuat ¸ii liniare ¸si omogene,
adic˘a determin˘a un spat ¸iu vectorial de dimensiune n− rang A. Rezult˘a c˘a dimker f = n−
rang A ¸si, deci, rang f = n −(n− rang A) = rang A.
Urm˘atoarele afirmat ¸ii sunt imediate:
• Rangul aplicat ¸iei produs nu poate dep˘a¸si rangul nici uneia dintre aplicat ¸iile factor
rang (f ◦ g) ≤ min ¦ rang f, rang g¦.
• Rangul unei aplicat ¸ii este invariant la compunerea cu izomorfisme
f izomorfism =⇒ rang (f ◦ g) = rang (g ◦ f) = rang g.
• Dac˘a A este matricea asociat˘a morfismului f : V → W ˆın bazele B
V
¸si B
W
, iar B
este matricea asociat˘a morfismului g : W → U ˆın bazele B
W
¸si B
U
, atunci matricea
asociat˘a prodului g ◦ f : V → U, ˆın bazele B
V
¸si B
U
este BA.
• Rangul matricei asociate unui morfism f : V → W nu depinde de alegerea bazelor
ˆın spat ¸iile vectoriale V ¸si W.
ˆ
Intr-adev˘ar, la schimbarea bazelor, matricea lui f se
schimb˘a dup˘a formula A

= Q
−1
AP, unde Q ¸si P sunt matrici p˘atratice nesingulare.
Deci rang A

= rang A.
28
• Dac˘a f ∈ End (V ) (V finit dimensional), atunci, din A

= P
−1
AP, vom avea
det A

= det A, deci determinantul matricei asociate unui endomorfism f
este invariant la o schimbare de baz˘a ˆın V . Num˘arul det A (invariant) se
nume¸ste determinantul endomorfismului f ¸si se noteaz˘a det f.
Teorem˘a 1.7.2. a) Fie V ¸si W dou˘a spat ¸ii vectoriale finit dimensionale ¸si fie B
V
¸si
B
W
cˆate o baz˘a fixat˘a ˆın fiecare din cele dou˘a spat ¸ii. Corespondent ¸a
Hom(V, W) −→ M
m,n
(K),
f −→ A,
unde A este matricea lui f ˆın bazele B
V
¸si B
W
, este un izomorfism de spat ¸ii vec-
toriale.
ˆ
In consecint ¸˘a, spat ¸iul Hom (V, W) este finit dimensional ¸si are dimensiunea
mn.
b) Corespondent ¸a
End (V ) −→ M
n
(K),
f −→ A,
este un izomorfism de algebre.
c) Corespondent ¸a
GL(V) −→ GL(n, K),
f −→ A,
este un izomorfism de grupuri.
1.8 Subspat ¸ii invariante. Vectori proprii. Valori proprii
Un subspat ¸iu W ≺ V este invariant ˆın raport cu un operator f ∈ End (V ) dac˘a f(W) ⊆
W.
Exemple. • Subspat ¸iile triviale ¦0
V
¦ ¸si V ale spat ¸iului V sunt invariante fat ¸˘a de orice
endomorfism.
• Orice dreapt˘a vectorial˘a < v >∈ V , v ∈ V

, este invariant˘a ˆın raport cu omotetia
h
ρ
: V → V , h
ρ
(w) = ρw.
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘a λv ∈< v >, atunci h
ρ
(λv) = ρ(λv) =
(ρλ)v ∈< v >.
• Fie p ∈ End (V ) un proiector, p
2
= p. Am v˘azut c˘a V = Im p ⊕ ker p. Spat ¸iile Im
p ¸si ker p sunt invariante ˆın raport cu p.
ˆ
Intr-adev˘ ar,
w ∈ Imp =⇒ ∃v ∈ V, p(v) = w =⇒ p(w) = p(p(v)) = p(v) ∈ Imp =⇒ p( Imp) ⊂ Imp,
v ∈ ker p =⇒ p(v) = 0
V
=⇒ p(p(v)) = p(0
V
) = 0
V
=⇒ p(v) ∈ ker p =⇒ p(ker p) ⊂ ker p.
29
• Fie s ∈ End (V ) un operator involutiv, s
2
= 1
V
. Fie W
1
= Im (1
V
+s) ¸si W
2
= Im
(1
V
−s) dou˘a subspat ¸ii ale lui V .
ˆ
In raport cu s, W
1
¸si W
2
sunt subspat ¸ii invariante.
ˆ
Intr-adev˘ar,
w
1
∈ W
1
⇒ ∃v
1
∈ V, w
1
= v
1
+s(v
1
) ⇒ s(w
1
) = s(v
1
+s(v
1
)) = s(v
1
)+s
2
(v
1
) = s(v
1
)+v
1
= w
1
∈ W
1

⇒ s(W
1
) ⊂ W
1
,
w
2
∈ W
2
⇒ ∃v
2
∈ V, w
2
= v
2
−s(v
2
) ⇒ s(w
2
) = s(v
2
−s(v
2
)) = s(v
2
)−s
2
(v
2
) = s(v
2
)−v
2
= −w
2
∈ W
2

⇒ s(W
2
) ⊂ W
2
.
Fie V un K-spat ¸iu vectorial ¸si f ∈ End (f). Se nume¸ste vector propriu al lui f un
vector v ∈ V , v ,= 0
V
, pentru care exist˘a un scalar λ ∈ K, astfel ˆıncˆat
f(v) = λv.
Scalarul λ asociat vectorului propriu v ,= 0
V
se nume¸ste valoare proprie a endomorfismului
f.
Propozit ¸ie 1.8.1. Fie λ ∈ K o valoare proprie a endomorfismului f : V → V . Mult ¸imea
V
(λ)
, a tuturor vectorilor proprii asociat ¸i lui λ, este un subspat ¸iu vectorial al lui V .
Dem: V
(λ)
= ¦v ∈ V, f(v) = λv¦. Mult ¸imea V
(λ)
coincide cu ker(f − λ1
V
).
ˆ
Intr-
adev˘ar,
v ∈ ker(f −λ1
V
) ⇐⇒ (f −λ1
V
)(v) = 0
V
⇐⇒ f(v) = λv ⇐⇒ v ∈ V
(λ)
.
Deci
V
(λ)
= ker(f −λ1
V
),
iar acesta din urm˘a este un subspat ¸iu al lui V .
Spat ¸iul V
(λ)
se nume¸ste spat ¸iul propriu al endomorfismului f, corespunz˘ator valorii
proprii λ.
Propozit ¸ie 1.8.2. Dac˘a ¦λ
1
, . . . , λ
p
¦ sunt valori proprii distincte dou˘a cˆate dou˘a, ale
endomorfismului f : V → V ¸si ¦v
1
, . . . , v
p
¦ sunt, respectiv, vectori proprii corespunz˘atori
acestor valori proprii, atunci sistemul ¦v
1
, . . . , v
p
¦ este liniar independent.
Dem: Vom demonstra prin induct ¸ie dup˘a p.
Dac˘a p = 1, avem o valoare proprie ¦λ¦, c˘areia i se asociaz˘a un vector propriu v ∈ V ,
ˆın mod necesar nenul, v ,= 0
V
.
Presupunem acum c˘a sistemul de vectori proprii ¦v
1
, . . . , v
p−1
¦, asociat sistemului de
valori proprii distincte dou˘a cˆate dou˘a, ¦λ
1
, . . . , λ
p−1
¦, este liniar independent. Fie λ
p
o
alt˘a valoare proprie a lui f, distinct˘a de celelate p − 1 ¸si fie v
p
un vector propriu asociat
lui λ
p
. Presupunem, prin absurd, ca vectorul v
p
este liniar dependent de vectorii din
¦v
1
, . . . , v
p−1
¦. Rezult˘a c˘a exist˘a scalarii α
1
. . . , α
p−1
, nu tot ¸i nuli, astfel ˆıncˆat
v
p
= α
1
v
1
+. . . +α
p−1
v
p−1
.
30
Multiplicˆand cu λ
p
, obt ¸inem
λ
p
v
p
= λ
p
α
1
v
1
+. . . +λ
p
α
p−1
v
p−1
. (1.15)
Pe de alt˘a parte
f(v
p
) = f(α
1
v
1
+. . . +α
p−1
v
p−1
) = α
1
f(v
1
) +. . . +α
p−1
f(v
p−1
),
deci
λ
p
v
p
= α
1
λ
1
v
1
+. . . +α
p−1
λ
p−1
v
p−1
. (1.16)
Sc˘azˆand relat ¸iile (1.15) ¸si (1.16), obt ¸inem
0
V
= α
1

1
−λ
p
)v
1
+. . . +α
p−1

p−1
−λ
p
)v
p−1
.
Dar sistemul ¦v
1
, . . . , v
p−1
¦ este liniar independent, deci relat ¸ia de mai sus este echivalent˘a
cu
λ
1
= . . . = λ
p−1
= λ
p
,
contradict ¸ie cu faptul c˘a valorile proprii sunt alese distincte dou˘a cˆate dou˘a.
Corolar. Un endomorfism al unui spat ¸iu vectorial de dimensiune n are cel mult n valori
proprii distincte.
Teorem˘a 1.8.3. Fie V un spat ¸iu vectorial de dimensiune n, B o baz˘a a lui V , f : V → V
un endomorfism al lui V ¸si A = (a
ij
) matricea asociat˘a lui f ˆın baza B. Valorile proprii
ale endomorfismului f sunt r˘ad˘acinile ecuat ¸iei polinomiale
det(A−λI
n
) = 0.
Dem: Fie λ ∈ K o valoare proprie a lui f ¸si v ∈ V , v ,= 0
V
, un vector propriu asociat
acesteia, f(v) = λv. Presupunem c˘a, ˆın baza B, componentele lui v sunt (x
1
, . . . , x
n
),
iar cele ale lui f(v) sunt (y
1
, . . . , y
n
) ¸si identific˘am pe v ¸si pe f(v) respectiv, cu matricele
coloan˘a X ¸si Y . Relat ¸ia
f(v) = λv
se scrie, matriceal,
AX = λX,
deci
(A−λI
n
)X = 0 ∈ M
n,1
(K).
Scriind pe componente egalitatea matriceal˘a de mai sus, obt ¸inem
n

j=1
(a
ij
−λδ
i
j
)x
j
= 0 i = 1, n (1.17)
deci un sistem de ecuat ¸ii liniare ¸si omogeneˆın necunoscutele x
i
, i = 1, n, sistem care trebuie
s˘a admit˘a solut ¸ii diferite de cea banal˘a. Rezult˘a c˘a determinantul matricei asociate acestui
sistem trebuie s˘a fie nul. Dar matricea asociat˘a este chiar A−λI
n
, deci det(A−λI
n
) = 0.

31
• det(A−λI
n
) este un polinom de gradul nˆın nedeterminata λ. Ordonat dup˘a puterile
lui λ, el va avea forma
P(λ) = (−1)
n

n
−δ
n−1
λ
n−1
+. . . ±δ
0
),
unde
δ
n−1
= a
11
+. . . +a
nn
=
n

i=1
a
ii
= tr A,urma matricei A.
δ
n−2
=
¸
¸
¸
¸
a
11
a
12
a
21
a
22
¸
¸
¸
¸
+ . . . +
¸
¸
¸
¸
a
n−1n−1
a
n−1n
a
nn−1
a
nn
¸
¸
¸
¸
=
n−1

i=1
¸
¸
¸
¸
a
ii
a
ii+1
a
i+1i
a
i+1i+1
¸
¸
¸
¸
, suma minorilor
diagonali de ordinul 2.

δ
n−k
= suma minorilor diagonali de ordinul k.

δ
0
= det A.
• Dac˘a λ este o valoare proprie a endomorfismului f, atunci sistemul (1.17) determin˘a
nucleul endomorfismului f −λ1
V
, deci chiar subspat ¸iul propriu asociat lui λ.
• Dac˘a rangul operatorului f −λ1
V
este r, atunci dimensiunea nucleului s˘au este n−r,
deci dimensiunea subspat ¸iului propriu asociat valorii proprii λ este n −r.
Teorem˘a 1.8.4. Polinomul P(λ) = det(A − λI
n
) este invariant la schimb˘arile de
baz˘a din V .
Dem: Fie P matricea unei schimb˘ari de baze ˆın V ¸si A

matricea lui f ˆın noua baz˘a.
Avem
det(A

−λI
n
) = det(P
−1
AP−λI
n
) = det(P
−1
(A−λI
n
)P) = det P
−1
det(A−λI
n
) det P = det(A−λI
n
).
Polinomul P(λ) se nume¸ste polinomul caracteristic al operatorului f. R˘ad˘acinile sale
se numesc r˘ad˘acini caracteristice, iar sistemul de scalari ¦λ
1
, . . . , λ
n
¦ este spectrul opera-
torului f, Spec f = ¦λ
1
, . . . , λ
n
¦.
Teorem˘a 1.8.5. Fie V un spat ¸iu vectorial de dimensiune n, B = ¦e
1
, . . . , e
n
¦ o baz˘a a
sa, f : V → V un endomorfism ¸si A matricea lui f ˆın baza B. Vectorii lui B sunt vectori
proprii ai lui f dac˘a ¸si numai dac˘a matricea A este matricea diagonal˘a
_
_
_
_
λ
1
0 . . . 0
0 λ
2
. . . 0
. . . . . . . . . . . .
0 0 . . . λ
n
_
_
_
_
,
unde ¦λ
1
, . . . , λ
n
¦ = Spec f.
Dem: ”=⇒” Dac˘a B este alc˘atuit˘a din vectori proprii, exist˘a scalarii λ
1
, . . . , λ
n
∈ K,
pentru care
f(e
i
) = λ
i
e
i
i = 1, n,
deci matricea A are chiar forma diagonal˘a din teorem˘a.
”⇐=” Dac˘a A are forma dat˘a ˆın baza B, deoarece f(v) = Av, ∀v ∈ V , rezult˘a c˘a
f(e
i
) = λ
i
e
i
, i = 1, n ¸si, deci, tot ¸i vectorii bazei B sunt vectori proprii.
32
1.9 Forme liniare pe un K-spat ¸iu vectorial
Fie V un K-spat ¸iu vectorial. O aplicat ¸ie f : V →K, care satisface condit ¸ia
f(λv +µw) = λf(v) +µf(w) ∀ λ, µ ∈ K, ∀ v, w ∈ V
se nume¸ste form˘a liniar˘a pe V (sau funct ¸ional˘a liniar˘a pe V ).
Exemple. • Aplicat ¸ia constant˘a f : V → K, f(v) = 0 ∈ K, ∀ v ∈ V , este o form˘a
liniar˘a pe V . Ea poart˘a numele de forma nul˘a pe V .
• Aplicat ¸ia f : K
n
→K, dat˘a prin
f(x
1
, . . . , x
n
) = a
1
x
1
+. . . +a
n
x
n
,
unde a
1
, . . . , a
n
∈ K, este o form˘a liniar˘a pe K
n
.
• Pe R-spat ¸iul polinoamelor reale de grad cel mult n, aplicat ¸iile I ¸si D, definite mai
jos, sunt forme liniare.
I : R[X] →R, I(P) =
1
_
0
P(x)dx, ∀ P ∈ R[X],
D : R[X] →R, D(P) =
_
dP(x)
dx
_
x=0
, ∀ P ∈ R[X].
Not˘am cu V

mult ¸imea formelor liniare pe K-spat ¸iul vectorial V .
V

= ¦f : V →K, f form˘a liniar˘a¦.
ˆ
In raport cu adunarea funct ¸iilor ¸si ˆınmult ¸irea acestora cu scalari, V

este un K-spat ¸iu
vectorial. Spat ¸iul V

se nume¸ste spat ¸iul dual al lui V .
Forme liniare pe un spat ¸iu vectorial finit
Dac˘a spat ¸iul vectorial V este finit dimensional, de dimenisune n, atunci ¸si dualul s˘au este
finit dimensional ¸si are tot dimensiunea n (ˆın general, Hom(V
n
, W
m
) · M
mn
(K)).
Fie B = ¦e
1
, . . . , e
n
¦ o baz˘a a lui V . Orice vector v ∈ V se scrie sub forma v =
n

i=1
x
i
e
i
.
Atunci
f(v) = f(
n

i=1
x
i
e
i
) =
n

i=1
x
i
f(e
i
) =
n

i=1
a
i
x
i
,
unde am notat a
i
= f(e
i
). Sistemul de scalari (a
1
, . . . , a
n
) poart˘a numele de coordonatele
formei f ˆın baza B.
Pornind de la baza B a lui V , se poate construi o baz˘a ˆın B

. Definim aplicat ¸iile
e
i
: V →K, e
i
(v) = x
i
, i = 1, n
unde v = (x
1
, . . . , x
n
) sunt componentele vectorului v ∈ V ˆın baza V .
33
• Este imediat faptul c˘a aceste aplicat ¸ii sunt forme liniare pe V .
• Sistemul ¦e
1
, . . . , e
n
¦ este un sistem de generatori pentru V

.
ˆ
Intr-adev˘ar, pentru orice form˘a f ∈ V

,
f(v) = f(
n

i=1
x
i
e
i
) =
n

i=1
x
i
f(e
i
) =
n

i=1
a
i
x
i
=
n

i=1
a
i
e
i
(v),
deci f =
n

i=1
a
i
e
i
.
• Sistemul ¦e
1
, . . . , e
n
¦ este liniar independent.
ˆ
Intr-adev˘ar,
n

i=1
λ
i
e
i
= 0 ∈ V

=⇒ (
n

i=1
λ
i
e
i
)(v) = 0 ∈ K, ∀ v ∈ V =⇒
n

i=1
λ
i
(e
i
(v)) = 0, ∀ v ∈ V =⇒
=⇒
n

i=1
λ
i
x
i
= 0, ∀ x
i
∈ K =⇒ λ
i
= 0, ∀ i = 1, n.
Deci, sistemul de forme B

= ¦e
1
, . . . , e
n
¦ este o baz˘a a spat ¸iului dual V

, numit˘a baza
dual˘a a lui B. Un vector e
i
din B

verific˘a e
i
(e
j
) = δ
i
j
.
Vom studia acum comportarea bazei duale ¸si a coordonatelor unei forme f ∈ V

la o
schimbare de baze ˆın V . Fie B = ¦e
1
, . . . , e
n
¦ ¸si B

= ¦e

1
, . . . , e

n
¦ dou˘a baze ale lui V .
Trecerea de la B la B

se face dup˘a formulele
e

i
=
n

j=1
p
ji
e
j
, i = 1, n det(p
ji
) ,= 0.
Dac˘a, ˆın cele dou˘a baze, coordonatele lui v ∈ V sunt, respectiv v = (x
1
, . . . , x
n
) ¸si v =
(x

1
, . . . , x

n
), avem
x
i
=
n

j=1
p
ij
x

j
, i = 1, n, det(p
ij
) ,= 0.
Atunci
e
i
(v) = x
i
=
n

j=1
p
ij
x

j
=
n

j=1
p
ij
e
j
(v), i = 1, n
adic˘a
e
i
=
n

j=1
p
ij
e
j
, i = 1, n det(p
ij
) ,= 0, (1.18)
iar
a

i
= f(e

i
) = f(
n

j=1
p
ji
e
j
) =
n

j=1
p
ji
f(e
j
) =
n

j=1
p
ji
a
j
, i = 1, n,
34
deci
a

i
=
n

j=1
p
ji
a
j
, i = 1, n det(p
ij
) ,= 0. (1.19)
Vectorii lui V se numesc vectori contravariant ¸i (sau, simplu, vectori), iar vectorii lui
V

se numesc vectori covariant ¸i sau covectori.
Teorem˘a 1.9.1. O submult ¸ime H ⊂ V a unui spat ¸iu vectorial V (finit sau infinit
dimensional) este un hiperplan al lui V dac˘a ¸si numai dac˘a H este nucleul unei forme
liniare, nenule, pe V.
Dem: Fie H un hiperplan al lui V .
ˆ
Inseamn˘a c˘a H este un subspat ¸iu suplimentar unei
drepte vectoriale, deci exist˘a a ∈ V ¸ H, astfel ˆıncˆat
V = H⊕ < a > .
Orice vector v ∈ V admite o scriere unic˘a de forma
v = h +λ(v)a, h ∈ H, λ(v) ∈ K.
Putem defini aplicat ¸ia
λ : V →K, v −→ λ(v),
unde λ(v) este scalarul din scrierea unic˘a de mai sus.
• λ este nenul˘a (altfel, V = H, fals).
• λ este un morfism.
ˆ
Intr-adev˘ar, oricare doi vectori v
1
, v
2
∈ V admit, respectiv, o scriere unic˘a de forma
v
1
= h
1
+λ(v
1
)a v
2
= h
2
+λ(v
2
)a, h
1
, h
2
∈ H.
Pe de alt˘a parte, vectorul v
1
+v
2
∈ admite o scriere unic˘a de forma
v
1
+v
2
= h +λ(v
1
+v
2
), h ∈ H.
Rezult˘a, ˆın mod necesar, c˘a λ(v
1
) +λ(v
2
) = λ(v
1
+v
2
). Analog, λ(αv
1
) = αλ(v
1
).
• H = ker λ.
Dac˘a v ∈ H =⇒ v = v + 0.a =⇒ λ(v) = 0 =⇒ v ∈ ker λ =⇒ H ⊂ ker λ.
Dac˘a v ∈ ker λ =⇒ v = h +λ(v)a = h + 0a = h ∈ H =⇒ ker λ ⊂ H.
Deci orice hiperplan este nucleul unei forme liniare nenule pe V .
Reciproc, fie f ∈ V

o form˘a liniar˘a pe V , nenul˘a ¸si fie H = ker f. Vom ar˘ata c˘a H
este un hiperplan. Deoarece f este nenul˘a, exist˘a v
0
∈ V , astfel ˆıncˆat f(v
0
) ,= 0.
• V = ker f+ < v
0
>.
35
Evident ker f+ < v
0
>⊂ V .
Fie v ∈ V ¸si fie w = v −λ(w)v
0
∈ V , unde λ(w) = (f(v
0
))
−1
f(v) ∈ K. Avem
f(w) = f(v) −λ(w)f(v
0
) = 0,
deci w ∈ ker f. Exprimˆandu-l pe v, obt ¸inem
v = w +λ(w)v
0
∈ ker f+ < v
0
>,
deci V ⊂ ker f+ < v
0
>.
• V = ker f⊕ < v
0
>.
Deoarece, pentru un v ∈ V , vectorul w este, din modul de definire, unic determinat, suma
va fi direct˘a.
Rezult˘a c˘a ker f are o dreapt˘a ca spat ¸iu suplimentar, deci este un hiperplan.
Dac˘a spat ¸iul V este finit dimensional, de dimensiune n, iar B = ¦e
1
. . . , e
n
¦ este o
baz˘a a lui V , aceasta induce o baz˘a dual˘a B

= ¦e
1
, . . . , e
n
¦ ˆın V

. Orice form˘a liniar˘a
f ∈ V

se scrie sub forma f =
n

i=1
a
i
e
i
, unde scalarii a
i
, i = 1, n nu sunt tot ¸i nuli,
e
i
: V →K, e
i
(v) = x
i
, v = (x
1
, . . . , x
n
) ∈ V .
Am v˘azut c˘a un hiperplan este nucleul unei forme nenule. Atunci
ker f = ¦v ∈ V, f(v) = 0¦ = ¦v ∈ V, (
n

i=1
a
i
e
i
)(v) = 0¦ = ¦v = (x
1
, . . . , x
n
) ∈ V, a
1
x
1
+. . .+a
n
x
n
= 0¦,
deci un hiperplan al unui spat ¸iu n-dimensional este mult ¸imea vectorilor v ∈ V
ale c˘aror coordonate, ˆıntr-o baz˘a oarecare, verific˘a ecuat ¸ia liniar˘a ¸si omogen˘a
a
1
x
1
+. . . a
n
x
n
= 0, rang (a
1
, . . . , a
n
) = 1.
Teorem˘a 1.9.2. Dou˘a forme liniare, nenule, pe un spat ¸iu vectorial V (finit sau infinit
dimensional) au acela¸si nucleu dac˘a ¸si numai dac˘a sunt liniar dependente.
Dem: ”=⇒” Fie f
1
, f
2
: V → K dou˘a forme nenule pe V , astfel ˆıncˆat H = ker f
1
=
ker f
2
. Nucleul oric˘arei forme nenule este un hiperplan, deci exist˘a v
0
∈ V ¸ H astfel ˆıncˆat
V = H⊕ < v
0
> .
Fie v ∈ V . Rezult˘a c˘a
v = h +αv
0
, h ∈ H, α ∈ K,
deci
f
1
(v) = f
1
(h) +αf
1
(v
0
) = αf
1
(v
0
),
f
2
(v) = f
2
(h) +αf
2
(v
0
) = αf
2
(v
0
).
Notˆand a = f
1
(v
0
) ¸si b = f
2
(v
0
), din relat ¸iile de mai sus rezult˘a c˘a (bf
1
−af
2
)(v) = 0, deci
f
1
¸si f
2
sunt liniar dependente.
”⇐=” Dac˘a f
2
= αf
1
, este imediat faptul c˘a cele dou˘a aplicat ¸ii au acela¸si nucleu.
36
• Dac˘a V este un spat ¸iu vectorial finit dimensional de dimensiune n, ecuat ¸iile
a
1
x
1
+. . . a
n
x
n
= 0, rang (a
1
, . . . , a
n
) = 1
¸si
b
1
x
1
+. . . b
n
x
n
= 0, rang (b
1
, . . . , b
n
) = 1
reprezint˘a acela¸si hiperplan vectorial dac˘a ¸si numai dac˘a
rang
_
a
1
. . . a
n
b
1
. . . b
n
_
= 1.
1.10 Forme biliniare
Fie V un K-spat ¸iu vectorial. O aplicat ¸ie g : V V → K, liniar˘a ˆın raport cu fiecare
argument, se nume¸ste form˘a biliniar˘a pe V . Deci, o form˘a biliniar˘a verific˘a
g(λ
1
v
1

2
v
2
, w) = λ
1
g(v
1
, w) +λ
2
g(v
2
, w), ∀ λ
1
, λ
2
∈ K, ∀ v
1
, v
2
, w ∈ V,
g(v, λ
1
w
1

2
w
2
) = λ
1
g(v, w
1
) +λ
2
g(v, w
2
), ∀ λ
1
, λ
2
∈ K, ∀ v, w
1
, w
2
∈ V.
Rezult˘a imediat c˘a
g(−v, w) = g(v, −w) = −g(v, w), ∀ v, w ∈ V,
g(v, 0
V
) = g(0, v
V
) = 0
V
, ∀ v ∈ V.
Exemple. • Aplicat ¸ia g : K
n
K
n
→K, dat˘a prin
g(x, y) = x
1
y
1
+. . . x
n
y
n
,
este o form˘a biliniar˘a pe K
n
.
• Aplicat ¸ia constant˘a nul˘a, G : V V →K, g(x, y) = 0 ∈ K este o form˘a biliniar˘a pe
V .
• Fie f
1
¸si f
2
dou˘a forme liniare pe V . Definim produsul tensorial al formelor f
1
¸si f
2
ca fiind aplicat ¸ia
f
1
⊗f
2
: V V →K,
(f
1
⊗f
2
)(v
1
, v
2
) = f
1
(v
1
)f
2
(v
2
), ∀ (v
1
, v
2
) ∈ V V.
Aceasta este o form˘a biliniar˘a pe V .
Not˘am prin L(V V ; K) mult ¸imea formelor biliniare pe V . Se verific˘a u¸sor c˘a adunarea
¸si ˆınmult ¸irea cu scalari, definite ˆın mod obi¸snuit, sunt operat ¸ii interne ˆın L(V V ; K). Mai
mult, ˆın raport cu aceste operat ¸ii, L(V V ; K) are o structur˘a de K-spat ¸iu vectorial.
Vom construi un izomorfism ˆıntre L(V V ; K) ¸si spat ¸iul Hom (V, V

). Fie g ∈ L(V
V ; K),
g : V V →K.
37
• Pentru un vector v ∈ V , definim aplicat ¸ia
g
v
: V →K,
g
v
(w) = g(v, w), ∀ w ∈ W.
Se verific˘a imediat c˘a
g
v
∈ V

.
ˆ
Intr-adev˘ar, g
v

1
w
1

2
w
2
) = λ
1
g(w
1
) +λ
2
w
2
, ∀ λ
1
, λ
2
∈ K,∀ w
1
, w
2
∈ V .
• Aplicat ¸ia F : L(V V ; K) → Hom (V, V

), definit˘a mai jos, este un izomorfism de
spat ¸ii vectoriale.
F : L(V V ; K) → Hom(V, V

),
g −→ F(g),
unde
F(g) : V → V

, F(g)(v) = g
v
∈ V

,
iar g
v
: V →K este definit˘a prin g
v
(w) = g(v, w).
ˆ
Intr-adev˘ar, F este un morfism:
F(λ
1
g
1

2
g
2
) = λ
1
F(g
1
)+λ
2
F(g
2
) ⇔ ∀ v ∈ V, F(λ
1
g
1

2
g
2
)(v) = λ
1
F(g
1
)(v)+λ
2
F(g
2
)(v) ⇔
⇔ ∀ v ∈ V, (λ
1
g
1

2
g
2
)
v
= λ
1
(g
1
)
v

2
(g
2
)
v
⇔ ∀ v, w ∈ V, (λ
1
g
1

2
g
2
)
v
(w) = λ
1
(g
1
)
v
(w)+λ
2
(g
2
)
v
(w) ⇔
⇔ ∀ v, w ∈ V, (λ
1
g
1

2
g
2
)(v, w) = λ
1
(g
1
)(v, w) +λ
2
(g
2
)(v, (w).
F este injectiv˘a:
F(g
1
) = F(g
2
) ⇔ ∀ v ∈ V, F(g
1
)(v) = F(g
2
)(v) ⇔ ∀ v ∈ V, (g
1
)
v
= (g
2
)
v

∀ v, w ∈ V, (g
1
)
v
(w) = (g
2
)
v
(w) ⇔ ∀ v, w ∈ V, (g
1
)(v, w) = (g
2
)(v, w) ⇔ g
1
= g
2
.
F este surjectiv˘a:
ˆ
Intr-adev˘ar, plecˆand de la un morfism arbitrar h : V → V

, v → h(v), unde h(v) :
V →K, aplicat ¸ia g : V V →K, dat˘a prin g(v, w) = h(v)(w) este o form˘a biliniar˘a pe V
¸si F(g) = h.
Fie g o form˘a biliniar˘a pe V . Submult ¸imile
N
1
= ¦v ∈ V, g(v, w) = 0, ∀ w ∈ V ¦
N
2
= ¦w ∈ V, g(v, w) = 0, ∀ v ∈ V ¦
sunt subspat ¸ii vectoriale ale lui V . Ele se numesc spat ¸iile nule ale formei g.
• O form˘a biliniar˘a g pe V se nume¸ste nesingular˘a (sau nedegenerat˘a) dac˘a subspat ¸iile
sale nule coincid cu subspat ¸iul ¦0
V
¦, adic˘a
38
N
1
= N
2
= ¦0
V
¦.
ˆ
In caz contrar, g este singular˘a (sau degenerat˘a).
• O form˘a biliniar˘a g pe V se nume¸ste simetric˘a dac˘a
g(v, w) = g(w, v) ∀ v, w ∈ V.
Dac˘a g este o form˘a simetric˘a, atunci subspat ¸iile nule ale lui g coincid: N
1
= N
2
.
Not˘am cu L
s
(V V ; K) mult ¸imea formelor biliniare simetrice pe V . Este imediat
faptul c˘a L
s
(V V ; K) este un subspat ¸iu vectorial al lui L(V V ; K).
• O form˘a biliniar˘a g pe V se nume¸ste antisimetric˘a dac˘a
g(v, w) = −g(w, v) ∀ v, w ∈ V.
O form˘a biliniar˘a g este antisimetric˘a dac˘a ¸si numai dac˘a se anuleaz˘a cˆand argumentele
sunt egale.
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘a g este antisimetric˘a, luˆand v = w, obt ¸inem g(v, v) = −g(v, v),
deci g(v, v) = 0. Reciproc, dac˘a g(v, v) = 0, atunci g(v + w, v + w) = 0 ¸si, folosind
liniaritatea pe cele dou˘a argumente, rezult˘a c˘a g(v, w) = −g(w, v).
Not˘am cu L
a
(V V ; K) mult ¸imea formelor biliniare antisimetrice pe V . Mut ¸imea
L
a
(V V ; K) este un subspat ¸iu al lui L(V V ; K).
Propozit ¸ie. Avem
L(V V ; K) = L
s
(V V ; K) ⊕L
a
(V V ; K).
Dem: Fie g ∈ L(V V ; K). Definim aplicat ¸iile
g
s
: V V →K, g
s
(v, w) =
1
2
[g(v, w) +g(w, v)]
¸si
g
a
: V V →K, g
a
(v, w) =
1
2
[g(v, w) −g(w, v)].
Se verific˘a faptul c˘a g
s
¸si g
a
sunt forme biliniare pe V . Mai mult, g
s
∈ L
s
(V V ; K) ¸si
g
a
∈ L
a
(V V ; K).
ˆ
In plus, g = g
s
+g
a
, deci
L(V V ; K) = L
s
(V V ; K) +L
a
(V V ; K).
Pentru a ar˘ata c˘a suma este direct˘a, este suficient s˘a verific˘am faptul c˘a
L
s
(V V ; K) ∩ L
a
(V V ; K) = ¦0¦,
unde 0 este forma identic nul˘a.
Dac˘a g ∈ L
s
(V V ; K) ∩ L
a
(V V ; K), atunci g(v, w) = g(w, v) ¸si, ˆın acela¸si timp,
g(v, w) = −g(w, v). Adunˆand, obt ¸inem g(v, w) = 0, ∀ v, w ∈ V .
39
Forme biliniare pe spat ¸ii finit dimensionale
Fie V un K-spat ¸iu vectorial de dimensiune n ¸si B = ¦e
1
, . . . , e
n
¦ o baz˘a a lui V . Fie
g : V V → K o form˘a biliniar˘a pe V . Dac˘a, ˆın baza B, vectorii x, y ∈ V se scriu sub
forma x =
n

i=1
x
i
e
i
respectiv y =
n

j=1
y
j
e
j
, avem
g(x, y) = g(
n

i=1
x
i
e
i
,
n

j=1
y
j
e
j
) =
n

i=1
n

j=1
x
i
y
j
g(e
i
, e
j
),
deci
g(x, y) =
n

i=1
n

j=1
g
ij
x
i
y
j
,
unde g
ij
= g(e
i
, e
j
).
Sistemul de scalari (g
ij
) poart˘a numele de coordonatele formei g ˆın baza B. Polinomul
n

i=1
n

j=1
g
ij
x
i
y
j
este expresia algebric˘a a formei g ˆın baza B. Matricea coordonatelor
A = (g
ij
) =
_
_
g
11
. . . g
1n
. . . . . . . . .
g
n1
. . . g
nn
_
_
se nume¸ste matricea asociat˘a lui g ˆın baza B. Identificˆand un vector x ∈ V cu matricea
coloan˘a X a componentelor sale, forma g are expresia matriceal˘a
g(x, y) =
t
XAY.
Plecˆand de la o baz˘a B = ¦e
1
, . . . , e
n
¦ a lui V , se poate construi o baz˘a pentru
spat ¸iul L(V V ; K) al formelor biliniare pe V .
Pentru orice i = 1, n ¸si j = 1, n, definim aplicat ¸iile
e
ij
: V V →K, e
ij
(x, y) = x
i
y
j
, ∀ x = (x
1
, . . . , x
n
), y = (y
1
, . . . , y
n
) ∈ V.
Se verific˘a imediat c˘a acestea sunt liniare ˆın fiecare argument, deci
e
ij
∈ L(V V ; K), ∀ i = 1, n, ∀ j = 1, n.
Vom ar˘ata c˘a sistemul
¦e
ij
, i = 1, n, j = 1, n¦
este o baz˘a ˆın L(V V ; K).
• ¦e
ij
, i = 1, n, j = 1, n¦ este un sistem de generatori pentru L(V V ; K).
40
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘a g este o form˘a arbitrar˘a, avem
g(x, y) =
n

i=1
n

j=1
g
ij
x
i
y
j
=
n

i=1
n

j=1
g
ij
e
ij
(x, y),
deci
g =
n

i=1
n

j=1
g
ij
e
ij
,
unde coeficient ¸ii sunt dat ¸i de g
ij
= g(e
i
, e
j
).
• Sistemul ¦e
ij
, i = 1, n, j = 1, n¦ este liniar independent.
Avem
n

i=1
n

j=1
λ
ij
e
ij
= 0 ⇒
n

i=1
n

j=1
λ
ij
e
ij
(x, y) = 0, ∀ x, y ∈ V ⇒
n

i=1
n

j=1
λ
ij
x
i
y
j
= 0, ∀ x
i
, y
j
∈ K
¸si rezult˘a, ˆın mod necesar, c˘a λ
ij
= 0, ∀ i = 1, n, j = 1, n.
Formele e
ij
din baza lui L(V V ; K) verific˘a e
ij
(e
h
, e
k
) = δ
i
h
δ
j
k
.
Dac˘a V este un spat ¸iu vectorial n-dimensional, atunci dimensiunea spat ¸iului L(V
V ; K) este n
2
. Spat ¸iile L(V V ; K) ¸si M
n
(K) sunt izomorfe. Un izomorfism ˆıntre cele
dou˘a spat ¸ii vectoriale este dat de
L(V V ; K) −→ M
n
(K),
g −→ A = (g
ij
).
Fie g(x, y) =
n

i=1
n

j=1
g
ij
x
i
y
j
¸si h(x, y) =
n

i=1
n

j=1
h
ij
x
i
y
j
dou˘a forme biliniare pe V . Atunci
(g +h)(x, y) = g(x, y) +h(x, y) =
n

i=1
n

j=1
g
ij
x
i
y
j
+
n

i=1
n

j=1
h
ij
x
i
y
j
=
n

i=1
n

j=1
(g
ij
+h
ij
)x
i
y
j
,
deci matricea sumei a dou˘a forme este suma matricelor celor dou˘a forme. Analog, matricea
formei λg va fi (λg
ij
).
Dac˘a g este o form˘a simetric˘a, g(x, y) = g(y, x), atunci
n

i=1
n

j=1
g
ij
x
i
y
j
=
n

i=1
n

j=1
g
ji
x
i
y
j
,
deci g
ij
= g
ji
, pentru orice i = 1, n, j = 1, n. Deci, dac˘a g este o form˘a biliniar˘a simetric˘a,
atunci matricea asociat˘a este simetric˘a. Analog, dac˘a g este o form˘a biliniar˘a antisimetric˘a,
atunci matricea asociat˘a este antisimetric˘a.
Studiem comportarea coordonatelor (g
ij
) ¸si a bazei ¦e
ij
¦ la o schimbare a bazei ˆın
V . Fie B = ¦e
1
, . . . , e
n
¦ ¸si B

= ¦e

1
, . . . , e

n
¦ dou˘a baze ale lui V . Trecerea de la B la B

se face dup˘a formulele
e

i
=
n

j=1
p
ji
e
j
, i = 1, n det(p
ji
) ,= 0.
41
Dac˘a, ˆın cele dou˘a baze, coordonatele lui x ∈ V sunt, respectiv x = (x
1
, . . . , x
n
) ¸si x =
(x

1
, . . . , x

n
), avem
x
i
=
n

j=1
p
ij
x

j
, i = 1, n, det(p
ij
) ,= 0.
ˆ
In consecint ¸˘a,
g

ij
= g(e

i
, e

j
) = g(
n

h=1
p
hi
e
h
,
n

k=1
p
kj
e
k
) =
n

h=1
n

k=1
p
hi
p
kj
g(e
h
, e
k
) =
n

h=1
n

k=1
p
hi
p
kj
g
hk
,
deci
g

ij
=
n

h=1
n

k=1
p
hi
p
kj
g
hk
, i, j = 1, n. (1.20)
De asemenea,
e
ij
(x, y) = x
i
y
j
= (
n

h=1
p
hi
x

h
)(
n

k=1
p
kj
x

k
) =
n

h=1
n

k=1
p
hi
p
kj
x

h
x

k
=
n

h=1
n

k=1
p
hi
p
kj
e
hk
(x, y),
deci
e
ij
=
n

h=1
n

k=1
p
hi
p
kj
e
hk
, i, j = 1, n. (1.21)
O form˘a biliniar˘a se mai nume¸ste ¸si tensor covariant de ordinul 2.
Propozit ¸ie. Fie g o form˘a biliniar˘a pe un spat ¸iu vectorial finit dimensional, iar A ma-
tricea asociat˘a lui g ˆıntr-o baz˘a dat˘a. Rangul matricei A este invariant la schimbarea bazei
ˆın V .
Dem: Am v˘azut c˘a, relativ la o baz˘a B a lui V , forma g are ecuat ¸ia matriceal˘a
g(x, y) =
t
XAY.
Dac˘a B

este o alt˘a baz˘a ˆın V , vom avea
g(x, y) =
t
X

A

Y

,
unde A

este matricea lui g ˆın baza B

(notat ¸iile sunt cele convent ¸ionale, X este matricea
coloan˘a avˆand drept componente coordonatele vectorului x, etc, ¸si tot ce e cu prim este
relativ la baza B

).
Expresia matriceal˘a a schimb˘arii coordonatelor unui vector la schimbarea bazei este
X = PX

,
unde P este matricea schimb˘aii de baze (de la B la B

) ¸si det P ,= 0..
Vom avea, deci
t
XAY =
t
X

A

Y

42
¸si, ˆınlocuind pe X ¸si pe Y , obt ¸inem
t
(PX

)APY

=
t
X

A

Y

,
sau
t
X

(
t
PAP)Y

=
t
X

A

Y

.
ˆ
In sfˆar¸sit,
t
PAP = A

.
Va rezulta c˘a
det A

= det A (det P)
2
¸si, evident
rang A

= rang A.
Vom numi rang al formei biliniare g, definit˘a pe un spat ¸iu vectorial finit dimensional
V , rangul matricei asociate lui g ˆıntr-o baz˘a oarecare a spat ¸iului.
Propozit ¸ie 1.10.1. Dac˘a rangul unei forme biliniare g, definit˘a pe un spat ¸iu vectorial
n-dimensional, este r, atunci fiecare din spat ¸iile nule ale formei g are dimensiunea n −r.
Dem: N
1
= ¦x ∈ V, g(x, y) = 0, ∀y ∈ V ¦. Dar
g(x, y) = 0, ∀ y ∈ V ⇔
n

i=1
n

j=1
g
ij
x
i
y
j
= 0, ∀ y
j
∈ K,
deci N
1
este spat ¸iul solut ¸iilor sistemului de ecuat ¸ii liniare ¸si omogene
n

i=1
g
i1
x
i
= 0, . . . ,
n

i=1
g
in
x
i
= 0.
Dac˘a rang (g
ij
) = r, atunci dimN
1
= n −r.
Analog, N
2
este spat ¸iul solut ¸iilor sistemului de ecuat ¸ii liniare ¸si omogene
n

i=1
g
1i
x
i
= 0, . . . ,
n

i=1
g
ni
x
i
= 0
¸si, deci, dac˘a rang (g
ij
) = r, atunci dimN
1
= n −r.
1.11 Forme p˘atratice. Aducerea la forma canonic˘a
Fie V un K-spat ¸iu vectorial ¸si g : V V →K o form˘a biliniar˘a simetric˘a.
ˆ
Ii asociem lui
g funct ¸ia
h : V →K, h(v) = g(v, v), ∀ v ∈ V.
43
Din biliniaritatea lui g ¸si din definit ¸ia lui h, obt ¸inem
g(v +w, v +w) = h(v) + 2g(v, w) +h(w), ∀ v, w ∈ V,
adic˘a
g(v, w) =
1
2
[h(v +w) −h(v) −h(w)].
ˆ
In consecint ¸˘a, putem spune c˘a forma biliniar˘a g este determinat˘a de restrict ¸ia sa h la
diagonala lui V V .
• Funct ¸ia h se nume¸ste form˘a p˘atratic˘a pe V , asociat˘a formei biliniare g.
• Forma g, determinat˘a de h, se nume¸ste forma polar˘a (sau forma dedublat˘a) a formei
p˘atratice h.
• Spunem c˘a forma p˘atratic˘a h este nesingular˘a dac˘a forma polar˘a g este nesingular˘a.
ˆ
In caz contrar, h este singular˘a.
Funct ¸ia h are cˆateva propriet˘at ¸i imediate:
• h este o funct ¸ie omogen˘a de gradul 2.
h(λv) = λ
2
h(v), ∀ v ∈ V.
• h este o funct ¸ie par˘a. Luˆand pe λ = −1 mai sus, obt ¸inem, ˆıntr-adev˘ar,
h(−v) = h(v), ∀ v ∈ V.
• h verific˘a identitatea paralelogramului. Din g(v, w) +g(v, −w) = 0, obt ¸inem
h(v +w) +h(v −w) = 2[h(v) +h(w)], ∀ v, w ∈ V.
Presupunem acum c˘a spat ¸iul vectorial V este finit dimensional, de dimensiune n
¸si fie B = ¦e
1
, . . . , e
n
¦ o baz˘a a lui V . Dac˘a, ˆın baza B, vectorul x ∈ V este de forma
x =
n

i=1
x
i
e
i
, atunci expresia lui h ˆın coordonate locale va fi
h(x) = g(x, x) =
n

i=1
n

j=1
g(e
i
, e
j
)x
i
x
j
.
Notˆand a
ij
= g(e
i
, e
j
), avem
h(x) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
j
(1.22)
¸si, evident a
ij
= a
ji
(forma g este simetric˘a).
44
Polinomul omogen, de gradul 2, ˆın nedeterminatele x
i
,
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
j
, se nume¸ste ex-
presia algebric˘a a formei p˘atratice h.
Coeficient ¸ii a
ij
(care sunt aceia¸si cu coeficient ¸ii formei polare g ˆın baza B) se mai
numesc ¸si coordonatele formei p˘atratice h.
Matricea A = (a
ij
) se nume¸ste matricea asociat˘a formei p˘atratice hˆın baza B (evident,
este chiar matricea formei g ˆın baza B).
Deoarece rangul matricei A nu depinde de baza aleas˘a, putem defini rangul formei
p˘atratice h s˘a fie rangul matricei A.
Forma p˘atratic˘a h este nesingular˘a dac˘a ¸si numai dac˘a rang A = n (evident, rang h =
rang g, iar dac˘a g este nesingular˘a, subspat ¸iile sale nule – care coincid, c˘aci g este simetric˘a
– degenereaz˘a la ¦0
V
¦, adic˘a au dimensiunea egal˘a cu zero. T¸ inˆand cont de Propozit ¸ia
1.10.1, rezult˘a c˘a rang A = n). Forma p˘atratic˘a h este singular˘a dac˘a ¸si numai dac˘a rang
A < n.
Expresia (1.22) a formei p˘atratice h ˆıntr-o baz˘a B are (cu convent ¸iile obi¸snuite) o
form˘a matriceal˘a
h(x) =
t
XAX,
unde matricea A este simetric˘a:
t
A = A.
Aducerea la forma canonic˘a
Expresia unei forme p˘atratice h, definit˘a pe un spat ¸iu vectorial de dimeniune n, depinde
de baza considerat˘a ˆın V . Se pune problema dac˘a exist˘a o baz˘a ˆın V fat ¸˘a de care h s˘a
aib˘a expresia algebric˘a de forma
h(x) = λ
1
(x
1
)
2
+. . . +λ
n
(x
n
)
2
. (1.23)
Expresia (1.23) poart˘a numele de forma canonic˘a a lui h. O baz˘a ˆın care h are forma
canonic˘a se nume¸ste baz˘a canonic˘a.
Expresia matriceal˘a a lui h este
h(x) = (x
1
, . . . , x
n
)
_
_
_
_
λ
1
0 . . . 0
0 λ
2
. . . 0
. . . . . . . . . . . .
0 0 . . . λ
n
_
_
_
_
_
_
_
_
x
1

x
n
_
_
_
_
.
Matricea corespunz˘atoare formei canonice este, deci, o matrice diagonal˘a.
Rangul matricei A nu depinde de alegerea bazei ˆın V . Aceasta ˆınseamn˘a c˘a, dac˘a
rangA = r ≤ n, atunci, ˆın forma canonic˘a, doar r din cei n coeficient ¸i λ
i
sunt nenuli.
Renumerotˆand, eventual, putem presupune c˘a λ
1
, . . . , λ
r
,= 0 ¸si λ
r+1
= . . . = λ
n
= 0.
Rezult˘a c˘a forma canonic˘a a expresiei algebrice a lui h este
h(x) = λ
1
(x
1
)
2
+. . . +λ
r
(x
r
)
2
, (1.24)
45
iar scrierea matriceal˘a
h(x) = (x
1
, . . . , x
n
)
_
_
_
_
_
_
_
_
λ
1
0 . . . 0 . . . 0
0 λ
2
. . . 0 . . . 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
0 0 . . . λ
r
. . . 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
0 0 . . . 0 . . . 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
x
1

x
n
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Teorem˘a 1.11.1. (Gauss-Lagrange) Fie V un spat ¸iu vectorial n dimensional, h o form˘a
p˘atratic˘a nenul˘a pe V , avˆand, ˆıntr-o baz˘a B a lui V , expresia
h(x) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
j
, a
ij
= a
ji
.
Se poate face ˆıntotdeauna o schimbare de baz˘a ˆın V astfel ˆıncˆat, ˆın noua baz˘a, expresia lui
h s˘a aib˘a forma canonic˘a
h(u) = λ
1
(u
1
)
2
+. . . +λ
n
(u
n
)
2
.
Dem: Forma p˘atratic˘a h este asociat˘a la o form˘a biliniar˘a simetric˘a g, iar coeficient ¸ii
a
ij
sunt dat ¸i de a
ij
= g(e
i
, e
j
). Deci, ˆıntr-adev˘ar, a
ij
= a
ji
, iar expresia lui h este, scris˘a
dezvoltat,
h(x) = a
11
(x
1
)
2
+. . .+a
nn
(x
n
)
2
+2a
12
x
1
x
2
+2a
13
x
1
x
3
+. . .+2a
1n
x
1
x
n
+. . .+2a
n−1n
x
n−1
x
n
.
Vom face demonstrat ¸ia prin induct ¸ie dup˘a num˘arul m de coordonate care intervin ˆın
expresia lui h.
Dac˘a m = 1, h va avea forma
h(x) = a
11
(x
1
)
2
,
expresie care are, evident, forma canonic˘a.
Presupunem c˘a ˆın expresia lui h intervin m coordonate, x
1
, . . . , x
m
, deci
h(x) = a
11
(x
1
)
2
+. . .+a
mm
(x
m
)
2
+2a
12
x
1
x
2
+2a
13
x
1
x
3
+. . .+2a
1m
x
1
x
n
+. . .+2a
m−1m
x
m−1
x
m
¸si c˘a o form˘a p˘atratic˘aˆın m−1 coordonate se poate aduce la forma canonic˘a. Vom distinge
dou˘a cazuri.
• Exist˘a un termen p˘atratic cu coeficientul diferit de zero. Renumerotˆand, putem
presupune c˘a a
11
,= 0.
Ordon˘am termenii lui h(x) dup˘a coordonata x
1
¸si vom avea
h(x) = a
11
(x
1
)
2
+ 2x
1
(a
12
x
2
+. . . +a
1m
x
m
) +φ
1
(x
2
, . . . , x
m
),
unde φ
1
este expresia unei forme p˘atratice numai ˆın coordonatele x
2
, . . . , x
m
.
46
Completˆand primii doi termeni pˆan˘a la un p˘atrat perfect, obt ¸inem
h(x) =
1
a
11
(a
11
x
1
+a
12
x
2
+. . . +a
1m
x
m
)
2
+h
1
(x
2
, . . . , x
m
),
unde
h
1
(x
2
, . . . , x
m
) = φ
1
(x
2
, . . . , x
m
) −
1
a
11
(a
12
x
2
+. . . +a
1m
x
m
)
2
este o form˘a p˘atratic˘a numai ˆın coordonatele x
2
, . . . , x
m
.
Prin schimbarea de coordonate
v
1
= a
11
x
1
+a
12
x
2
+. . . +a
1m
x
m
, v
2
= x
2
, . . . , v
n
= x
n
,
forma p˘atratic˘a h va avea expresia
h(v) =
1
a
11
(v
1
)
2

2
(v
2
, . . . , v
m
),
unde φ
2
este expresia unei forme p˘atratice ˆın m − 1 coordonate. Folosind ipoteza de
induct ¸ie, rezult˘a c˘a exist˘a o schimbare de coordonate de forma
u
1
= v
1
, u
i
=
m

j=2
b
ij
v
j
, i = 2, m, u
m+1
= v
m+1
, . . . , u
n
= v
n
,
astfel ˆıncˆat
φ
2
(v
2
, . . . , v
m
) = λ
2
(u
2
)
2
+. . . +λ
m
(u
m
)
2
.
Compunˆand cele dou˘a schimb˘ari de coordonate, obt ¸inem o schimbare de baz˘a ˆın V astfel
ˆıncˆat, ˆın raport cu noua baz˘a, expresia lui h are forma canonic˘a
h(u) = λ
1
(u
1
)
2
+. . . +λ
n
(u
n
)
2
,
cu λ
1
=
1
a
11
.
• Tot ¸i coeficient ¸ii termenilor p˘atratici sunt nuli.
Expresia lui h are forma
h(x) = 2a
12
x
1
x
2
+ 2a
13
x
1
x
3
+. . . + 2a
1n
x
1
x
n
+. . . + 2a
n−1n
x
n−1
x
n
¸si exist˘a cel put ¸in un coeficient nenul. Presupunem c˘a a
12
,= 0.
Facem schimbarea de coordonate
v
1
= x
1
+x
2
, v
2
= x
1
−x
2
, v
3
= x
3
. . . , v
n
= x
n
.
Atunci, ˆınlocuind x
1
=
v
1
+v
2
2
, x
2
=
v
1
−v
2
2
, x
3
= v
3
, . . ., x
n
= v
n
, obt ¸inem expresia lui
h ˆın noua baz˘a
h(v) = a
12
_
v
2
1
−v
2
2
4
_
+. . . ,
deci acest caz se reduce la primul.
47
• Oricum am alege o baz˘a canonic˘a pentru h, num˘arul p˘atratelor cu coeficient ¸i nenuli
care intervin ˆın forma canonic˘a este acela¸si. El este egal cu rangul formei h.
• Forma polar˘a g asociat˘a formei h va avea expresia corespunz˘atoare formei canonice
a lui h
g(u, v) =
1
2
[h(u +v) −h(u) −h(v)],
adic˘a
g(u, v) = λ
1
u
1
v
1
+. . . +λ
n
u
n
v
n
.
Ea se nume¸ste forma canonic˘a a expresiei formei polare g.
Fie A = (a
ij
) o matrice p˘atratic˘a de ordinul n. Minorii diagonali principali ai
matricei A sunt determinant ¸ii

1
= a
11
, ∆
2
=
¸
¸
¸
¸
a
11
a
12
a
21
a
22
¸
¸
¸
¸
, ∆
3
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
¸
¸
¸
¸
¸
¸
, . . . , ∆
n
= det A.
Teorem˘a 1.11.2. (Jacobi) Dac˘a matricea unei forme p˘atratice h, dat˘a prin
h(x) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
j
, a
ij
= a
ji
,
are tot ¸i minorii diagonali principali nenuli, atunci exist˘a o baz˘a canonic˘a astfel ˆıncˆat, ˆın
aceast˘a baz˘a, h are forma canonic˘a
h(u) =
1

1
(u
1
)
2
+

1

2
(u
2
)
2
+. . . +

n−1

n
(u
n
)
2
.
Dem: Ideea este urm˘atoarea: dac˘a B = ¦e
1
, . . . , e
n
¦ este baza lui V ˆın care h are
expresia init ¸ial˘a, vom construi, pornind de la B, o alt˘a baz˘a ¦f
1
, . . . , f
n
¦, care s˘a fie
canonic˘a (deci ˆın noua expresie a lui h s˘a nu avem decˆat termeni p˘atratici) ¸si, ˆın plus,
coeficient ¸ii acestor termeni p˘atratici s˘a fie chiar cei care apar ˆın enunt ¸ul teoremei.
C˘aut˘am ca vectorii din noua baz˘a s˘a fie de forma
f
1
= p
11
e
1
f
2
= p
12
e
1
+p
22
e
2
. . .
f
m
= p
1m
e
1
+. . . +p
mm
e
m
. . .
f
n
= p
1n
e
1
+. . . +p
mn
e
m
+. . . +p
nn
e
n
.
Matricea schimb˘arii de baze este P =
_
_
_
_
p
11
p
12
. . . p
1n
0 p
22
. . . p
2n
. . . . . . . . . . . .
0 0 . . . p
nn
_
_
_
_
¸si vrem ca det P =
p
11
. . . p
nn
,= 0.
48
Vom ar˘ata c˘a este posibil s˘a determin˘am coeficient ¸ii p
ij
astfel ˆıncˆat baza ¦f
1
, . . . , f
n
¦
s˘a fie canonic˘a, iar coeficient ¸ii formei h s˘a fie cei cerut ¸i.
Fie g forma polar˘a asociat˘a lui h ¸si fie b
jm
coordonatele lui h ˆın baza ¦f
1
, . . . , f
n
¦.
Evident
b
jm
= g(f
j
, f
m
) ∀ j, m = 1, n.
Deoarece g este simetric˘a, este suficient s˘a ne referim doar la coeficient ¸ii b
jm
cu j ≤ m.
• Deoarecem cerem ca baza ¦f
1
, . . . , f
n
¦ s˘a fie canonic˘a, trebuie ca
b
jm
= 0 ∀ j < m = 2, n ¸si b
jj
,= 0 ∀ j = 1, n.
Exprimˆand coeficient ¸ii b
jm
, obt ¸inem
b
jm
= g(f
j
, f
m
) = g(p
1j
e
1
+. . . +p
jj
e
j
, f
m
) = p
1j
g(e
1
, f
m
) +. . . +p
jj
g(e
j
, f
m
) j < m,
deci baza ¦f
1
, . . . , f
n
¦ va fi canonic˘a dac˘a lu˘am
g(e
j
, f
m
) = 0 ∀ 1 ≤ j < m = 2, n
¸si, deoarece
b
mm
= g(f
m
, f
m
) = g(p
1m
e
1
+. . .+p
mm
e
m
, f
m
) = p
1m
g(e
1
, f
m
)+. . .+p
m−1m
g(e
m−1
, f
m
)+p
mm
g(e
m
, f
m
) =
= p
mm
g(e
m
, f
m
),
vom lua
g(e
m
, f
m
) = 1 ∀ m = 1, n,
astfel ˆıncˆat
b
mm
= p
mm
∀ m = 1, n.
• Pentru determinarea coeficient ¸ilor p
ij
, vom proceda prin induct ¸ie dup˘a m.
Dac˘a m = 1, condit ¸iile de mai sus se reduc la g(e
1
, f
1
) = 1, adic˘a g(e
1
, p
11
e
1
) = 1, deci
p
11
g(e
1
, e
1
) = 1 =⇒ p
11
a
11
= 1 =⇒ p
11
=
1
a
11
. Deci
b
11
= p
11
=
1
a
11
=
1

1
.
Presupunem c˘a am determinat coeficient ¸ii p
ij
pˆan˘a la vectorul f
m−1
¸si c˘a b
m−1m−1
=
p
m−1m−1
=

m−2

m−1
. Vom ar˘ata c˘a putem determina coeficient ¸ii lui f
m
¸si c˘a b
mm
= p
mm
=

m−1

m
.
49
Condit ¸iile puse pentru determinarea bazei devin
_
¸
¸
_
¸
¸
_
a
11
p
1m
+. . . +a
1m
p
mm
= 0
. . .
a
m−11
p
1m
+. . . +a
m−1m
p
mm
= 0
a
m1
p
1m
+. . . +a
mm
p
mm
= 1
. (1.25)
Deci, determinarea coeficient ¸ilor lui f
m
revine la rezolvarea unui sistem de ecuat ¸ii. De-
terminantul acestui sistem este chiar ∆
n
,= 0, deci sistemul este un sistem Cramer ¸si are
solut ¸ie unic˘a.
ˆ
Inseamn˘a c˘a coeficient ¸ii lui f
m
sunt unic determinat ¸i prin condit ¸iile puse ¸si
baza ¦f
1
, . . . , f
n
¦ este canonic˘a.
ˆ
In plus, rezult˘a imediat c˘a p
mm
=

m−1

m
, deci
b
mm
= p
mm
=

m−1

m
.
Rezult˘a c˘a, ˆın baza ¦f
1
, . . . , f
n
¦, forma p˘atratic˘a h are coeficient ¸ii termenilor omogeni
egali cu zero, iar cei ai termenilor p˘atratici b
jj
determinat ¸i mai sus. Expresia algebric˘a a
lui h va fi, deci,
h(u) =
1

1
(u
1
)
2
+

1

2
(u
2
)
2
+. . . +

n−1

n
(u
n
)
2
.
Teorema lui Gauss ne asigur˘a de faptul c˘a exist˘a ˆıntotdeauna o baz˘a canonic˘a a
spat ¸iului vectorial V (de dimeniune n), fat ¸˘a de care o form˘a p˘atratic˘a h are expresia
algebric˘a
h(x) = λ
1
(x
1
)
2
+. . . +λ
n
(x
n
)
2
.
Mai mult, dac˘a rangul matricei formei polare asociate lui h este r ≤ n, atunci doar r din
cei n coeficient ¸i λ
i
sunt nenuli, iar forma h are expresia
h(x) = λ
1
(x
1
)
2
+. . . +λ
r
(x
r
)
2
.
• Dac˘a V este un spat ¸iu vectorial complex, atunci se poate efectua o schimbare de
coordonate de forma
z
1
=
_
λ
1
x
1
, . . . , z
r
=
_
λ
r
x
r
, z
r+1
= x
r+1
, . . . , z
n
= x
n
,
iar expresia algebric˘a a lui h va fi
h(z) = (z
1
)
2
+. . . + (z
r
)
2
.
Aceasta se nume¸ste forma normal˘a a expresiei lui h.
• Dac˘a V este un spat ¸iu vectorial real, putem presupune (eventual renumerotˆand)
c˘a λ
1
, . . . , λ
p
sunt pozitivi, iar λ
p+1
, . . . , λ
r
sunt negativi. Efectuˆand o schimbare
de coordonate de forma
u
1
=
_
λ
1
x
1
, . . . , u
p
=
_
λ
p
x
p
, u
p+1
=
_

p+1
[x
p+1
, . . . , u
r
=
_

r
[x
r
, u
r+1
= x
r+1
, . . . , u
n
= x
n
,
expresia algebric˘a a lui h este de forma
h(u) = (u
1
)
2
+. . . + (u
p
)
2
−(u
p+1
)
2
−. . . −(u
r
)
2
.
Aceasta se nume¸ste forma normal˘a a expresiei lui h.
50
1.12 Forme p˘atratice pe spat ¸ii vectoriale complexe
Fie V un spat ¸iu vectorial complex.
O aplicat ¸ie g : V V →C care satisface condit ¸iile
g(α
1
v
1

2
v
2
, w) = α
1
g(v
1
, w) +α
2
g(v
2
, w) ∀ α
1
, α
2
∈ C, ∀ v
1
, v
2
, w ∈ V
g(v, α
1
w
1

2
w
2
) = α
1
g(v, w
1
) +α
2
g(v, w
2
) ∀ α
1
, α
2
∈ C, ∀ v
1
, v
2
, w ∈ V,
se nume¸ste form˘a sesquiliniar˘a.
Dac˘a g este o form˘a sesquiliniar˘a pe spat ¸iul vectorial complex V , atunci aplicat ¸ia
h : V →C,
h(v) = g(v, v) ∀ v ∈ V,
se nume¸ste form˘a p˘atratic˘a sesquiliniar˘a.
• O form˘a sesquiliniar˘a g este perfect determinat˘a de forma p˘atratic˘a sesquiliniar˘a h
asociat˘a.
ˆ
Intr-adev˘ar, avem
h(v +w) = h(v) +h(w) +g(v, w) +g(w, v)
¸si
h(v +iw) = h(v) +h(w) −ig(v, w) +ig(w, v).
ˆ
Inmult ¸ind a doua relat ¸ie cu i ¸si adunˆand, obt ¸inem
2g(v, w) = [h(v +w) −h(v) −h(w)] +i[h(v +iw) −h(v) −h(w)] ∀ v, w ∈ V. (1.26)
• O form˘a p˘atratic˘a sesquiliniar˘a satisface urm˘atoarele propriet˘at ¸i imediate:
h(v +w) +h(v −w) = 2[h(v) +h(w)] ∀ v, w ∈ V,
h(αv) = [α[
2
h(v) ∀ v ∈ V.
• O form˘a sesquiliniar˘a g se nume¸ste form˘a hermitian˘a dac˘a satisface proprietatea
g(v, w) = g(w, v) ∀ v, w ∈ V.
Forma p˘atratic˘a h asociat˘a unei forme hermitiene se nume¸ste form˘a p˘atratic˘a hermitian˘a.
Propozit ¸ie. O form˘a sesquiliniar˘a g este hermitian˘a dac˘a ¸si numai dac˘a forma p˘atratic˘a
asociat˘a h este cu valori reale.
51
Dem: ”=⇒: Dac˘a g este hermitian˘a, atunci g(v, w) = g(w, v) ∀ v, w ∈ V ¸si, luˆand
v = w, obt ¸inem g(v, v) = g(v, v) ∀ v ∈ V , deci h(v) = g(v, v) ∈ R ∀ v ∈ V .
”⇐=” Am v˘azut c˘a g este determinat˘a de h prin relat ¸ia
2g(v, w) = [h(v +w) −h(v) −h(w)] +i[h(v +iw) −h(v) −h(w)] ∀ v, w ∈ V.
Atunci
2g(w, v) = [h(w +v) −h(w) −h(v)] +i[h(w +iv) −h(w) −h(v)] ∀ v, w ∈ V.
Partea real˘a a celor dou˘a expresii de mai sus este aceea¸si. Vom ar˘ata c˘a suma p˘art ¸ilor
imaginare este zero.
ˆ
Intr-adev˘ar,
[h(v+iw)−h(v)−h(w)]+[h(w+iv)−h(w)−h(v)] = h(v+iw)+h[i(v−iw)]−2h(v)−2h(w) =
= h(v +iw) +[i[
2
h(v −iw) −2h(v) −2h(w) = 0,
conform unei propriet˘at ¸i demonstrate laˆınceputul paragrafului. Deci g(v, w) = g(w, v) ∀ v, w ∈
V ¸si forma g este hermitian˘a.
O form˘a hermitian˘a g care are proprietatea c˘a h(v) > 0, ∀ v ∈ V , v ,= 0
V
, unde h este
forma p˘atratic˘a hermitian˘a asociat˘a lui g, se nume¸ste form˘a hermitian˘a pozitiv definit˘a.
• O form˘a hermitian˘a pozitiv definit˘a este nesingular˘a, iar forma p˘atratic˘a asociat˘a se
anuleaz˘a numai pentru vectorul nul.
Propozit ¸ie. Fie g o form˘a hermitian˘a pozitiv definit˘a ¸si h forma p˘atratic˘a asociat˘a.
Au loc inegalit˘at ¸ile:
• Inegalitatea lui Cauchy-Schwarz
[g(v, w)[ ≤
_
h(v)
_
h(w) ∀ v, w ∈ V.
• Inegalitatea triunghiului
_
h(v +w) ≤
_
h(v) +
_
h(w) ∀ v, w ∈ V.
Dem: Pentru a demonstra inegalitatea lui Cauchy-Schwarz, pornim de la faptul c˘a g
este pozitiv definit˘a, deci h(v −αw) ≥ 0, ∀ v, w ∈ V , ∀ α ∈ C. Avem
h(v −αw) ≥ 0 ⇔ g(v −αw, v −αw) ≥ 0 ⇔ h(v) −αg(v, w) −αg(v, w) +ααh(w) ≥ 0 ⇔
⇔ h(v) −αg(v, w) ≥ α[g(v, w) −αh(w)], ∀ v, w ∈ V, ∀ α ∈ C.
Dac˘a h(w) = 0 =⇒ w = 0
V
, iar inegalitatea devine egalitate.
Dac˘a h(w) > 0, alegem α =
g(v, w)
h(w)
¸si, ˆınlocuind, obt ¸inem
h(v) −
1
h(w)
g(v, w)g(v, w) ≥ 0,
52
de unde rezult˘a inegalitatea lui Cauchy-Schwarz.
ˆ
In cazul celei de-a doua inegalit˘at ¸i, deoarece g este hermitian˘a, avem
h(v+w) = h(v)+h(w)+g(v, w)+g(v, w) = h(v)+h(w)+2'g(v, w) ≤ h(v)+h(w)+2[g(v, w)[ ≤
≤ h(v) +h(w) +
_
h(v)
_
h(w) = (
_
h(v) +
_
h(w))
2
,
de unde rezult˘a inegalitatea triunghiului.
Presupunem acum c˘a spat ¸iul vectorial complex V este finit dimensional, de di-
menisune n ¸si c˘a B = ¦e
1
, . . . , e
n
¦ este o baz˘a a sa. Dac˘a x =
n

i=1
x
i
e
i
¸si y =
n

j=1
y
j
e
j
,
atunci o form˘a hermitian˘a g va avea ecuat ¸iile
g(x, y) =
n

i=1
n

j=1
x
i
y
j
g(e
i
, e
j
)
¸si, notˆand g(e
i
, e
j
) = a
ij
, vom obt ¸ine
g(x, y) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
y
j
.
Deoarece a
ji
= g(e
j
, e
i
) = g(e
i
, e
j
) = a
ij
, rezult˘a c˘a
A =
t
A,
adic˘a matricea asociat˘a unei forme hermitiene ˆın raport cu o baz˘a dat˘a este egal˘a cu
transpusa conjugatei sale. Rezult˘a c˘a elementele de pe diagonala principal˘a ale
acestei matrice sunt reale.
ˆ
In scriere matriceal˘a, o form˘a hermitian˘a va avea expresia
g(x, y) =
t
XAY .
Considerˆand forma p˘atratic˘a hermitian˘a h asociat˘a lui g, de rang r ≤ n, ˆıntr-o baz˘a
canonic˘a, aceasta va avea ecuat ¸ia matriceal˘a
h(x) = g(x, x) =
t
XAX,
unde A este o matrice diagonal˘a, cu elementele numere reale. Deci
h(x) = (x
1
. . . x
n
)
_
_
_
_
_
_
λ
1
. . . 0 . . . 0
. . . . . . . . . . . . . . .
0 . . . λ
r
. . . 0
. . . . . . . . . . . . . . .
0 . . . 0 . . . 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
x
1

x
n
_
_
_
_
_
_
.
Expresia algebric˘a a lui h va fi
h(x) = λ
1
[x
1
[
2
+. . . +λ
r
[x
r
[
2
,
unde scalarii λ
i
sunt reali.
53
1.13 Forme p˘atratice pe spat ¸ii vectoriale reale
Fie V un spat ¸iu vectorial real n dimensional ¸si o form˘a p˘atratic˘a h : V → R.
ˆ
Intr-o
baz˘a canonic˘a a lui V , forma p˘atratic˘a h se poate aduce la forma normal˘a
h(x) = (x
1
)
2
+. . . + (x
p
)
2
−(x
p+1
)
2
−. . . −(x
r
)
2
,
unde r ≤ n este rangul formei h (invariant la schimbarea bazei canonice). Urm˘atoarea
teorem˘a ne asigur˘a c˘a ¸si num˘arul p (num˘arul termenilor pozitivi ˆın forma normal˘a) este
invariant la schimbarea bazei.
Teorem˘a 1.13.1. (Sylvester) Num˘arul termenilor pozitivi ˆın expresia canonic˘a a unei
forme p˘atratice reale nu depinde de alegerea bazei canonice.
Dem: Fie B = ¦e
1
, . . . , e
n
¦ o baz˘a canonic˘a a lui V , ˆın care forma h are expresia
h(u) = (u
1
)
2
+. . . + (u
p
)
2
−(u
p+1
)
2
−. . . −(u
r
)
2
∀ u(u
1
, . . . , u
n
) ∈ V,
astfel ˆıncˆat, matriceal, expresia lui h(u) se poate scrie
h(u) = (u
1
, . . . , u
p
, u
p+1
, . . . u
r
, u
r+1
, . . . , u
n
)
_
_
I
p
Θ Θ
Θ −I
r−p
Θ
Θ Θ Θ
_
_
_
_
_
u
1
.
.
.
u
n
_
_
_
.
Dac˘a B

= ¦f
1
, . . . , f
n
¦ este o alt˘a baz˘a canonic˘a a lui V , ˆın raport cu care h are
expresia
h(w) = (w
1
)
2
+. . . + (w
q
)
2
−(w
q+1
)
2
−. . . −(w
r
)
2
∀ w(w
1
, . . . , w
n
) ∈ w,
atunci
h(w) = (w
1
, . . . , w
q
, w
q+1
, . . . w
r
, w
r+1
, . . . , w
n
)
_
_
I
q
Θ Θ
Θ −I
r−q
Θ
Θ Θ Θ
_
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
n
_
_
_
.
Presupunem, prin absurd, c˘a q < p. Fie spat ¸iile
L
1
=< e
1
, . . . , e
p
, e
r+1
, . . . , e
n
> ¸si L
2
=< f
q+1
, . . . , f
r
> .
Deoarece dimL
1
+ dimL
2
= (n −r + p) + (r −q) = n + p −q > n, rezult˘a c˘a intersect ¸ia
spat ¸iilor L
1
¸si L
2
cont ¸ine vectori nenuli (dimL
1
+dimL
2
= dim(L
1
+L
2
) +dim(L
1
∩L
2
)).
Fie v ∈ L
1
∩L
2
, v ,= 0
V
(considerˆand componentele acestui vector ˆın cele doua baze, ˆıntre
a ”q + 1-a” component˘a ¸si a ”p-a” compenent˘a, nu toate componentele sunt nule).
v ∈ L
1
=⇒ v = v
1
e
1
+. . . +v
q
e
q
+v
q+1
e
q+1
+. . . +v
p
e
p
, v
2
q+1
+. . . +v
2
p
,= 0,
v ∈ L
2
=⇒ v = v

q+1
f
q+1
+. . . +v

p
f
p
+v

p+1
f
p+1
+. . . +v

r
f
r
v
2
q+1
+. . . +v
2
p
,= 0.
54
Vom avea
h(v) = (v
1
, . . . , v
q
, v
q+1
, . . . , v
p
, 0, . . . , 0, v
r+1
, . . . v
n
)
_
_
I
p
Θ Θ
Θ −I
r−p
Θ
Θ Θ Θ
_
_
_
_
_
v
1
.
.
.
v
n
_
_
_
=
= v
2
1
+. . . +v
2
q
+v
2
q+1
+. . . +v
2
p
> 0
¸si
h(v) = (0, . . . , 0, v

q+1
, . . . , v

p
, v

p+1
, . . . , v

r
, 0, . . . , 0)
_
_
I
q
Θ Θ
Θ −I
r−q
Θ
Θ Θ Θ
_
_
V = −v
2
q+1
−. . .−v
2
r
< 0.
Exist˘a, deci, un vector v ∈ V , v ,= 0
V
, pentru care h(v) > 0 ¸si h(v) < 0, absurd.
Un rat ¸ionament analog ne conduce la concluzia c˘a nici cazul p < q nu este posibil.
ˆ
In
consecint ¸˘a, p = q.
• Num˘arul p al termenilor pozitivi din expresia canonic˘a a unei forme p˘atratice reale
este invariant la schimbarea bazei canonice. El se nume¸ste indicele pozitiv de inert ¸ie.
• Num˘arul q = r −p (invariant ¸si el) se nume¸ste indicele negativ de inert ¸ie.
• Diferent ¸a s = p −q poart˘a numele de signatura formei h.
• O form˘a p˘atratic˘a h se nume¸ste pozitiv definit˘a (resp. negativ definit˘a) dac˘a h(v) > 0,
∀ v ,= 0
V
(resp. h(v) < 0, ∀ v ,= 0
V
).
• O form˘a p˘atratic˘a h se nume¸ste pozitiv semidefinit˘a (resp. negativ semidefinit˘a)
dac˘a h(v) ≥ 0, ∀ v ∈ V (resp. h(v) ≤ 0, ∀ v ∈ V ) ¸si exist˘a v ,= 0
V
pentru care
h(v) = 0.
• O form˘a p˘atratic˘a h se nume¸ste nedefinit˘a dac˘a ∃ v
1
, v
2
∈ V , astfel ˆıncˆat h(v
1
) > 0
¸si h(v
2
) < 0.
Rezult˘a imediat c˘a:
• O form˘a p˘atratic˘a h este pozitiv definit˘a (resp. negativ definit˘a) dac˘a ¸si numai
dac˘a p = n (resp. q = n).
• O form˘a p˘atratic˘a h este pozitiv semidefinit˘a (resp. negativ semidefinit˘a) dac˘a
¸si numai dac˘a p = s < n (resp. q = −s < n).
• O form˘a p˘atratic˘a h este nedefinit˘a dac˘a ¸si numai dac˘a pq ,= 0.
Propozit ¸ie. Fie V un spat ¸iu vectorial real n dimensional ¸si h : V →R o form˘a p˘atratic˘a
pe V . h este pozitiv definit˘a dac˘a ¸si numai dac˘a tot ¸i minorii diagonali ai matricei asociate
sunt pozitivi.
55
Dem: O form˘a p˘atratic˘a pozitiv definit˘a h poate fi adus˘a la expresia canonic˘a
h(x) = λ
1
(x
1
)
2
+. . . +λ
n
(x
n
)
2
, λ
i
> 0 ∀ i = 1, n,
adic˘a
h(x) = (x
1
. . . x
n
)
_
_
λ
1
. . . 0
. . . . . . . . .
0 . . . λ
n
_
_
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_
.
Elementele nenule ale matricei fiind toate strict pozitive, este clar c˘a tot ¸i minorii diagonali
ai s˘ai sunt pozitivi.
Reciproc, dac˘a tot ¸i minorii diagonali sunt pozitivi, atunci Teorema lui Jacobi ne d˘a o
form˘a canonic˘a a lui h,
h(x) =
1

1
(x
1
)
2
+

1

2
(x
2
)
2
+. . . +

n−1

n
(x
n
)
2
,
¸si, evident, h este pozitiv definit˘a.
Fie V un spat ¸iu vectorial real ¸si h : V →R o form˘a p˘atratic˘a pe V . Fie g : V V →R
forma polar˘a asociat˘a lui h. Dac˘a S = ¦v
1
, . . . , v
n
¦ este un sistem de vectori din V ,
determinantul s˘au Gram ˆın raport cu forma h este
G
h
(v
1
, . . . , v
p
) =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
g(v
1
, v
1
) . . . g(v
1
, v
p
)
. . . . . . . . .
g(v
p
, v
1
) . . . g(v
p
, v
p
)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
.
Propozit ¸ie. Fie h o form˘a p˘atratic˘a pozitiv definit˘a pe V ¸si S = ¦v
1
, . . . , v
p
¦ un sistem
de vectori din V .
• Dac˘a S este liniar independent, atunci G
h
(v
1
, . . . , v
p
) > 0.
• Dac˘a S este liniar dependent, atunci G
h
(v
1
, . . . , v
p
) = 0.
Dem: Subspat ¸iul vectorial < S > generat de S = ¦v
1
, . . . , v
p
¦ este finit dimensional ¸si
putem considera o baz˘a ˆın < S > ca fiind chiar S = ¦v
1
, . . . , v
p
¦. Restrict ¸ia
h
|<S>
:< S >→R
este o form˘a p˘atratic˘a pozitiv definit˘a pe un spat ¸iu real finit dimensional. Rezult˘a, con-
form propozit ¸iei anterioare, c˘a determinantul matricei asociate este pozitiv. Dar matricea
asociat˘a lui h este matricea care are ca elemente g(v
i
, v
j
), deci determinantul s˘au este
chiar G
h
(v
1
, . . . , v
p
), deci G
h
(v
1
, . . . , v
p
) > 0.
Dac˘a S este liniar dependent, rezult˘a c˘a exist˘a scalarii λ
1
, . . . , λ
p
∈ R, nu tot ¸i nuli,
astfel ˆıncˆat
λ
1
v
1
+. . . +λ
p
v
p
= 0
V
.
Avem
g(v, 0
V
) = 0, ∀ v ∈ V =⇒ g(v
i
, λ
1
v
1
+. . . +λ
p
v
p
) = 0, ∀ i = 1, p.
56
Deci, sistemul liniar ¸si omogen (ˆın necunoscutele λ
j
)
λ
1
g(v
a
, v
1
) +. . . +λ
p
g(v
a
, v
p
) = 0 a = 1, p
admite solut ¸ii diferite de solut ¸ia banal˘a. Rezult˘a c˘a determinantul coeficient ¸ilor este nul,
adic˘a G
h
(v
1
, . . . , v
p
) = 0.
57
Chapter 2
Spat ¸ii afine
2.1 Structura afin˘a a unui spat ¸iu vectorial
Fie V un spat ¸iu vectorial cu scalarii ˆıntr-un corp K. O submult ¸ime a lui V de forma
A = a +U = ¦a +u, u ∈ U¦,
unde a ∈ V ¸si U este un subspat ¸iu vectorial al lui V , se nume¸ste varietate liniar˘a ˆın V .
U poart˘a numele de subspat ¸iu director al variet˘at ¸ii A.
Mult ¸imea tuturor variet˘at ¸ilor liniare ale spat ¸iului vectorial V , ˆımpreun˘a cu mult ¸imea
vid˘a, formeaz˘a structura afin˘a /(V ) a lui V .
/(V ) = ¦a +U, a ∈ V, U ≺ V ¦ ∪ ∅.
Exemple

ˆ
In spat ¸iul c
O
3
al vectorilor legat ¸i ˆın punctul O, consider˘am mult ¸imea A a vectorilor cu
extremitatea pe o dreapt˘a d ⊂ c
O
3
(care nu trece prin punctul O). Aceast˘a mult ¸ime
este o varietate liniar˘a, al c˘arei spat ¸iu director este dreapta vectorial˘a (deci care
trece prin ”originea” O) d

, care are direct ¸ia paralel˘a cu cea a dreptei d.
Evident, pentru orice vector v
0
∈ A fixat, un vector v ∈ A se scrie sub forma
v = v
0
+u, unde u ∈ d

, deci A = v
0
+d

.
Dac˘a identific˘am vectorul v ∈ A cu extremitatea acestuia, situat˘a pe dreapta d,
structura de varietate liniar˘a a lui A se transmite dreptei d. O astfel de varietate
liniar˘a se nume¸ste dreapt˘a din c
O
3
(deci dreptele care nu trec prin origine sunt
variet˘at ¸i liniare ˆın c
O
3
).

ˆ
In acela¸si spat ¸iu c
O
3
al vectorilor legat ¸i ˆın punctul O, consider˘am mult ¸imea B a
vectorilor cu extremitatea ˆıntr-un plan π ⊂ c
O
3
(care nu trece prin punctul O).
Aceast˘ a mult ¸ime este o varietate liniar˘a, al c˘arei spat ¸iu director este planul vectorial
(deci care trece prin ”originea” O) π

, paralel cu planul π.
Evident, pentru orice vector v
0
∈ B fixat, un vector v ∈ B se scrie sub forma
v = v
0
+u, unde u ∈ π

, deci B = v
0

.
58
Dac˘a identific˘am vectorul v ∈ B cu extremitatea acestuia, situat˘a ˆın planul π, struc-
tura de varietate liniar˘a a lui B se transmite planului π. O astfel de varietate liniar˘a
se nume¸ste plan din c
O
3
(deci planele care nu trec prin origine sunt variet˘at ¸i liniare
ˆın c
O
3
).
• Consider˘am un sistem neomogen de m ecuat ¸ii liniare, cu n necunoscute.
n

j=1
a
ij
x
j
= b
i
, i = 1, m, a
ij
∈ K.
Presupunem c˘a sistemul este compatibil, adic˘a
rang (a
ij
) = rang (a
ij
, b
i
) = r ≤ n.
Mult ¸imea A a solut ¸iilor sistemului neomogen de ecuat ¸ii este o varietate liniar˘a a lui
K
n
. Spat ¸iul s˘au director este mult ¸imea U a solut ¸iilor sistemului de ecuat ¸ii liniare ¸si
omogene asociat (acesta este un subspat ¸iu al lui K
n
).
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘a x = (x
1
, . . . , x
n
) este o solut ¸ie fixat˘a a sistemului dat, atunci
pentru orice solut ¸ie u = (u
1
, . . . , u
n
) a sistemului omogen asociat, este imediat faptul
c˘a (x
1
+ u
1
, . . . , x
n
+ u
n
) este, de asemenea, o solut ¸ie a sistemului neomogen. Deci
A = x +U.
Propozit ¸ie. Dac˘a A = a +U ∈ /(V ) ¸si b ∈ A, atunci A = b +U.
Dem: b ∈ A =⇒ ∃u ∈ U, b = a + u, deci a = b − u ¸si A = a + U = (b − u) + U =
b + (−u) +U = b +U.
Rezult˘a c˘a o varietate liniar˘a A nu depinde de punctul a ales din A (de exemplu, o
dreapt˘a din c
O
3
este determinat˘a de direct ¸ia sa — spat ¸iul s˘au director — ¸si un punct
arbitrar al dreptei).
• O varietate liniar˘a A ∈ / este un subspat ¸iu vectorial al lui V dac˘a ¸si numai dac˘a
0
V
∈ A.
Dimensiunea unei variet˘at ¸i liniare
Propozit ¸ie. Dac˘a A = a +U = a

+U

∈ /, atunci U = U

.
Dem: Deoarece a

∈ A, rezult˘a c˘a A = a

+U

= a+U

, deci a+U = a+U

¸si U = U

.

ˆ
In consecint ¸˘a, ˆın reprezentarea unei variet˘at ¸i liniare sub forma A = a +U, subspat ¸iul
s˘au director U este unic determinat.
ˆ
Il vom nota cu D(A) ¸si o varietate liniar˘a A va fi
de forma
A = a +D(A).
Definim dimensiunea unei variet˘at ¸i liniare A = a +D(A) astfel:
dimA =
_
dimD(A) dac˘a A ,= ∅
−1 dac˘a A = ∅
.
59
• Dac˘a dimA = 0, atunci A = a+ < 0
V
> ¸si mult ¸imea A (format˘a dintr-un singur
vector a) se nume¸ste punct. Identific˘am vectorul a cu punctul ¦a¦.
• Dac˘a dimA = 1, dimA = 2, dimA = p, atunci varietatea liniar˘a A se va numi re-
spectiv dreapt˘a, plan sau p-plan. Dac˘a 0
V
∈ A, atunci vom avea o dreapt˘a vectorial˘a,
un plan vectorial, respectiv un p-plan vectorial.
• Dac˘a U este un hiperplan vectorial, atunci A = a + U se nume¸ste hiperplan.
ˆ
In
particular, dac˘a V are dimensiunea n, un hiperplan va avea dimensiunea n −1.
Propozit ¸ie. Dac˘a A
α
∈ /(V ), pentru α ∈ I, atunci

α∈I
A
α
∈ /(V ).
Dem: Dac˘a

α∈I
A
α
= ∅, propozit ¸ia este evident˘a. Fie a ∈

α∈I
A
α
,= ∅. Rezult˘a c˘a
A
α
= a +D(A
α
), pentru orice α ∈ I. Este imediat faptul c˘a

α∈I
A
α
= a +

α∈I
D(A
α
).
Corolar. Dac˘a variet˘at ¸ile liniare A
α
sunt finit dimensionale, α ∈ I, ¸si au intersect ¸ia
nevid˘a, atunci
dim

α∈I
A
α
= dim

α∈I
D(A
α
).
Teoreme de caracterizare pentru variet˘at ¸ile liniare
Propozit ¸ie 2.1.1. Dac˘a a ¸si b sunt dou˘a puncte distincte din V , atunci exist˘a o singur˘a
dreapt˘a ˆın /(V ) care cont ¸ine punctele a ¸si b; o vom nota cu ab.
Dem: Dreapta a+ < b − a >= ¦a + λ(b − a), λ ∈ K¦ cont ¸ine punctele a ¸si b, deci
existent ¸a este asigurat˘a.
Presupunem acum c˘a D este o adreapt˘a arbitrar˘a din /(V ), care cont ¸ine punctele
distincte a ¸si b. Vom ar˘ata c˘a D = a+ < b −a >.
ˆ
Intr-adev˘ar, deoarece a ∈ D, rezult˘a c˘a
D = a+U, unde U ≺ V , de dimeniune 1 (adic˘a generat de un singur vector al lui U). Dar
b ∈ D =⇒ b = a +u, cu u ∈ U, deci b −a = u ¸si este imediat faptul c˘a < b −a >=< u >,
adic˘a < b −a >= U.
Deci, dreapta ab care trece prin punctele distincte a ¸si b este
ab = ¦a +λ(b −a), λ ∈ K¦
¸si ea se mai poate scrie sub forma
ab = ¦(1 −λ)a +λb, λ ∈ K¦.
D˘am acum o caracterizare a variet˘at ¸ilor afine cu ajutorul dreptelor.
Propozit ¸ie 2.1.2. Fie V un spat ¸iu vectorial peste un corp K care cont ¸ine cel put ¸in trei
elemente. O submult ¸ime A a lui V este o varietate liniar˘a dac˘a ¸si numai dac˘a
∀ a, b ∈ A, a ,= b =⇒ ab ⊂ A.
60
Dem: ”=⇒” Dac˘a A ∈ /(V ), atunci A = x + D(A), unde x ∈ A ¸si D(A) ≺ V . Fie
a ,= b dou˘a puncte din A. Varietatea A se poate scrie
A = a +D(A).
Deoarece b ∈ A =⇒ b −a ∈ D(A), deci < b −a >⊂ D(A), adic˘a ab ⊂ A.
”⇐=” Fie A o submult ¸ime a lui V care satisface condit ¸ia din enunt ¸. Dac˘a A = ∅,
atunci A este o varietate liniar˘a.
Presupunem c˘a A ,= ∅. Fie a ∈ A ¸si not˘am U = A − a = ¦u = x − a, x ∈ a¦. Vom
demonstra c˘a U este subspat ¸iu vectorial al lui V .
• Pentru orice u
1
, u
2
∈ U ¸si orice λ ∈ K, rezult˘a c˘a
(1 −λ)u
1
+λu
2
∈ U. (2.1)
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘ a u
1
= x
1
−a ¸si u
2
= x
2
−a, cu x
1
, x
2
∈ A, avem
(1 −λ)u
1
+λu
2
= (1 −λ)(x
1
−a) +λ(x
2
−a) = (1 −λ)x
1
+λx
2
. ¸¸ .
x
1
x
2
−a ∈ A−a = U.

ˆ
In (2.1) ˆınlocuim u
1
= 0
V
(deoarece a ∈ A =⇒ 0
V
= a −a ∈ U) ¸si obt ¸inem
∀ λ ∈ K, ∀ u ∈ U, =⇒ λu ∈ U.
• Deoarece corpul K are cel put ¸in trei elemente, rezult˘a c˘a exist˘a α ∈ K, α ,= 0, α ,= 1.
ˆ
Inlocuim ˆın (2.1) λ = α, u
1
= (1 −α)
−1
v
1
¸si u
2
= α
−1
v
2
, cu v
1
, v
2
∈ U. Atunci
∀, v
1
, v
2
∈ U =⇒ v
1
+v
2
∈ U.
Deci U este un subspat ¸iu vectorial al lui V , iar A = a +U este o varietate liniar˘a.
Dac˘a Kare doar dou˘a elemente, propozit ¸ia nu mai este adev˘arat˘a. Fie K = Z
2
= ¦
´
0,
´
1¦,
V = Z
2
Z
2
¸si M = ¦(
´
0,
´
0), (
´
0,
´
1), (
´
1,
´
0)¦ ⊂ V . Orice dreapt˘a din Z
2
Z
2
cont ¸ine exact
dou˘a elemente (ab = ¦a + λ(b −a), λ =
´
0,
´
1¦), deci oricare ar fi dou˘a elemente ale lui M,
dreapta care trece prin ele este cont ¸inut˘a ˆın M. Dar M nu este varietate liniar˘a, c˘aci dac˘a
ar fi, t ¸inˆand cont de faptul c˘a (
´
0,
´
0) ∈ M, ar rezulta c˘a M este un subspat ¸iu vectorial al
lui Z
2
Z
2
. Dar atunci (
´
0,
´
1) + (
´
1,
´
0) ∈ M, deci (
´
1,
´
1) ∈ M, ceea ce este fals.
ˆ
In urm˘atoarea caracterizare a variet˘at ¸ilor liniare nu excludem nici un corp.
Propozit ¸ie 2.1.3. Fie V un spat ¸iu vectorial peste un corp K. O submult ¸ime A ⊂ V este
o varietate liniar˘a a lui V dac˘a ¸si numai dac˘a este satisf˘acut˘a urm˘atoarea condit ¸ie:
(∀ x
1
, . . . , x
n
∈ A, ∀ λ
1
, . . . , λ
n
∈ K,
n

i=1
λ
i
= 1) =⇒
n

i=1
λ
i
x
i
∈ A. (2.2)
61
Dem: ”=⇒” Dac˘a A ∈ /(V ), atunci A = x + D(A), unde x ∈ A ¸si D(A) ≺ V . Fie
x
1
∈ A. Varietatea A se poate scrie
A = x
1
+D(A).
Pentru x
i
∈ A, i = 1, n ¸si λ
i
∈ K, i = 1, n, cu
n

i=1
λ
i
= 1, =⇒ x
i
− x
1
∈ D(A) ≺ V , deci
n

i=1
λ
i
(x
i
−x
1
) ∈ D(A).
ˆ
In consecint ¸˘a,
n

i=1
λ
i
x
i
=
n

i=1
λ
i
(x
i
−x
1
) +
n

i=1
λ
i
x
1
=
n

i=1
λ
i
(x
i
−x
1
)
. ¸¸ .
∈D(A)
+x
1
⊂ D(A) +x
1
∈ A.
”⇐=” Fie A o submult ¸ime a lui V care satisface condit ¸ia din enunt ¸. Dac˘a A = ∅,
atunci A este o varietate liniar˘a.
Presupunem c˘a A ,= ∅. Fie a ∈ A ¸si not˘am U = A − a = ¦u = x − a, x ∈ a¦. Vom
demonstra c˘a U este subspat ¸iu vectorial al lui V .
• Pentru orice u
1
, . . . , u
n
∈ U ¸si orice λ
i
∈ K, cu
n

i=1
λ
i
= 1, rezult˘a c˘a
n

i=1
λ
i
u
i
∈ U. (2.3)
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘a u
i
= x
i
−a, cu x
i
∈ A, ı = 1, n, avem
n

i=1
λ
i
u
i
=
n

i=1
λ
i
(x
i
−a) =
n

i=1
λ
i
x
i

n

i=1
λ
i
a =
n

i=1
λ
i
x
i
. ¸¸ .
∈A
−a ⊂ A−a = U.

ˆ
In (2.3) ˆınlocuim n = 3, λ
1
= α ∈ K, λ
2
= β ∈ K, λ
3
= 1−α−β, u
3
= 0
V
(deoarece
a ∈ A =⇒ 0
V
= a −a ∈ U) ¸si obt ¸inem
∀ α, β ∈ K, ∀ u
1
, u
2
∈ U, =⇒ αu
1
+βu
2
∈ U.
Deci U este un subspat ¸iu vectorial al lui V , iar A = a +U este o varietate liniar˘a.
ˆ
Inf˘a¸sur˘atoarea afin˘a a unei submult ¸imi
Combinat ¸ia liniar˘a
n

i=1
λ
i
x
i
, ˆın care coeficient ¸ii λ
i
∈ K verific˘a
n

i=1
λ
i
= 1, se num¸ste
combinat ¸ie afin˘a a punctelor x
1
, . . . , x
n
∈ V .
Am v˘azut c˘a intersect ¸ia variet˘at ¸ilor liniare este o varietate liniar˘a. Fie M ⊂ V .
Intersect ¸ia tuturor varet˘at ¸ilor liniare ale lui V , care cont ¸in pe M, se nume¸ste ˆınf˘a¸sur˘atoarea
afin˘a (sauˆınchiderea afin˘a) a lui M ¸si se noteaz˘a cu af M. Este clar c˘a af M este elementul
minim al lui /(V ) (ˆın raport cu incluziunea) care cont ¸ine pe M.
A ∈ /(V ), M ⊂ A =⇒ af M ⊂ A.
62
Propozit ¸ie 2.1.4. Fie V un spat ¸iu vectorial peste un corp K.
ˆ
Inf˘a¸sur˘atoarea afin˘a a unei
mult ¸imi M ⊂ V este mult ¸imea tuturor combinat ¸iilor afine care se pot forma cu un num˘ar
finit de elemente din M.
af M = ¦
n

i=1
λ
i
x
i
, n ∈ N, x
1
, . . . , x
n
∈ M, λ
1
, . . . , λ
n
∈ K,
n

i=1
λ
i
= 1¦ (sume finite).
Dem: Fie X = ¦
n

i=1
λ
i
x
i
, n ∈ N, x
1
, . . . , x
n
∈ M, λ
1
, . . . , λ
n
∈ K,
n

i=1
λ
i
= 1¦. Vom ar˘ata
c˘a af M = X.
”⊆” Pentru aceast˘a incluziune, este suficient s˘a verific˘am faptul c˘a X este o varietate
liniar˘a care cont ¸ine pe M. Evident, M ⊂ X, deoarece orice x ∈ M este de forma x = 1 x.
Pentru a demonstra c˘a X ∈ /(V ), vom folosi Propozit ¸ia 2.1.3. Fie y
j
=
n

i=1
λ
ij
x
i
∈ X,
cu
n

i=1
λ
ij
= 1, j = 1, k ¸si fie µ
j
∈ K, j = 1, k, cu
k

j=1
µ
j
= 1. Atunci
k

j=1
µ
j
y
j
=
k

j=1
µ
j
(
n

i=1
λ
ij
x
i
) =
n

i=1
(
k

j=1
µ
j
λ
ij
)x
i
∈ X,
deoarece
n

i=1
(
k

j=1
µ
j
λ
ij
) =
n

i=1
(
k

j=1
µ
j

ij
=
n

i=1
λ
ij
= 1, deci X ∈ /(V ). Deoarece af M este
cea mai mic˘a varietate liniar˘a a lui V care cont ¸ine pe M, rezult˘a c˘a af M ⊆ X.
”⊇” Fie A ∈ /(V ) o varietate liniar˘a arbitrar˘a, astfel ˆıncˆat M ⊂ A. Vom ar˘ata
c˘a X ⊂ A.
ˆ
Intr-adev˘ar, fie x ∈ X. Deci x =
n

i=1
λ
i
x
i
, unde x
i
∈ M, iar
n

i=1
λ
i
= 1.
Deoarece x
i
∈ M, iar M ⊂ A, atunci x
i
∈ A. Folosind din nou Propozit ¸ia 2.1.3, rezult˘a
c˘a x =
n

i=1
λ
i
x
i
∈ A, deci X ⊂ A. Adic˘a X este inclus˘a ˆın orice varietate liniar˘a A, cu
M ⊂ A, deci X ⊂ af M.
Rezult˘a imediat c˘a
• M = af M ⇐⇒ M ∈ /(V ).
• af ¦a, b¦ = ab.
Ecuat ¸iile unei variet˘at ¸i liniare
Presupunem acum c˘a spat ¸iul vectorial V este finit dimensional, de dimeniune n, ¸si fie
B = ¦e
1
, . . . , e
n
¦ o baz˘a a sa. Fie A ∈ /(V ) o varietate liniar˘a de dimensiune r, r ≤ n.
Atunci A este de forma
A = a+ < d
1
, . . . , d
r
>,
unde a ∈ A, iar vectorii d
1
, . . . , d
r
sunt liniar independent ¸i. Aceasta este ecuat ¸ia vectorial˘a
a variet˘at ¸ii A.
63
ˆ
In raport cu baza B a lui V , putem determina coordonatele vectorilor a, d
1
, . . . , d
r
.
Dac˘a a =
n

i=1
a
i
e
i
¸si d
j
=
n

i=1
d
ij
e
i
, j = 1, r, atunci varietatea liniar˘a A este dat˘a de
A = ¦x = (x
1
, . . . , x
n
) ∈ V, x
i
= a
i
+
r

j=1
d
ij
λ
j
, λ
j
∈ K¦
¸si am obt ¸inut ecuat ¸iile parametrice ale variet˘at ¸ii A.
Pe de alt˘a parte, variet˘at ¸ile liniare coincid cu solut ¸iile sistemelor de ecuat ¸ii liniare, deci
A = ¦x = (x
1
, . . . , x
n
) ∈ V,
n

j=1
a
ij
x
j
= b
i
, i = 1, m¦,
unde rangul matricei (a
ij
) este r.
Teorema dimensiunii. Paralelism
Variet˘at ¸ile liniare A, B ∈ /(V ) se numesc paralele dac˘a D(A) ⊆ D(B) sau D(B) ⊆ D(A).
Vom nota A | B.
Propozit ¸ie. Dac˘a A, B ∈ /(V ), cu A | B, atunci A ⊆ B, sau B ⊆ A, sau A∩ B = ∅.
Dem: Dac˘a A∩B = ∅, nu mai e nimic de demonstrat. Presupunem c˘a A∩B ,= ∅ ¸si fie
a ∈ A∩B. Rezult˘a c˘a A = a+D(A) ¸si B = a+D(B). Deoarece A | B, putem presupune
c˘a D(A) ⊆ D(B). Atunci, A = a +D(A) ⊆ a +D(B) = B ¸si propozit ¸ia este demonstrat˘a.

Propozit ¸ie 2.1.5. Fie A, B ∈ /(V ), A = a +D(A), B = b +D(B). Atunci
af (A∪ B) = a +D(A) +D(B)+ < b −a > .
Dem: ”⊆”.
ˆ
Intr-adev˘ar, deoarece A ⊆ a + D(A) + D(B)+ < b − a > ¸si B ⊆ a +
D(A) + D(B)+ < b − a >, rezult˘a c˘a A ∪ B ⊆ a + D(A) + D(B)+ < b − a >, deci af
(A∪B) ⊆ a +D(A) +D(B)+ < b −a > (deoarece af (A∪B) este cea mai mic˘a varietate
liniar˘a care cont ¸ine pe A∪ B).
”⊇”. Am v˘azut c˘a af (A∪B) este o varietate liniar˘a (ca intersect ¸ie de variet˘at ¸i liniare).
Deci af (A∪ B) = a +D( af (A∪ B)). Avem:
A ⊆ af (A∪ B) =⇒ D(A) ⊆ D( af (A∪ B)),
B ⊆ af (A∪ B) =⇒ D(B) ⊆ D( af (A∪ B)),
a, b ∈ af (A∪ B) =⇒< b −a >⊆ D( af (A∪ B)),
deci
a +D(A) +D(B)+ < b −a >⊆ a +D( af (A∪ B)) = af (A∪ B).
64
Propozit ¸ie 2.1.6. Fie A, B ∈ /(V ), A = a +D(A), B = b +D(B). Atunci
A∩ B ,= ∅ ⇐⇒< b −a >⊂ D(A) +D(B).
Dem: ”=⇒” Fie c ∈ A ∩ B. Atunci exist˘a u
1
∈ D(A) ¸si u
2
∈ D(B) astfel ˆıncˆat c =
a+u
1
= b+u
2
. Rezult˘a c˘a b−a = u
1
−u
2
∈ D(A)+D(B), deci < b−a >⊂ D(A)+D(B).
”⇐=” Dac˘a < b−a >⊂ D(A)+D(B) =⇒ b−a ∈ D(A)+D(B), deci exist˘a u
1
∈ D(A) ¸si
u
2
∈ D(B), astfel ˆıncˆat b−a = u
1
+u
2
.
ˆ
In consecint ¸˘a, b −u
2
. ¸¸ .
∈B
= a +u
1
. ¸¸ .
∈A
= c, deci c ∈ A∩B.

Consecint ¸˘a. Fie A, B ∈ /(V ), A = a +D(A), B = b +D(B). Atunci
af (A∪ B) =
_
a +D(A) +D(B) dac˘a A∩ B ,= ∅
a +D(A) +D(B)+ < b −a > dac˘a A∩ B = ∅
. (2.4)
Exemplu. Presupunem c˘a V este un spat ¸iu vectorial de dimensiune 3 ¸si fie d
1
= a+ <
d
1
> ¸si d
2
= b+ < d
2
> dou˘a drepte distincte din /(V ).
• Dac˘a d
1
∩ d
2
= ¦P¦, atunci
af (d
1
∪ d
2
) = a+ < d
1
> + < d
2
>= a+ < d
1
, d
2
>,
obt ¸inˆand planul determinat de cele dou˘a drepte.
• Dac˘a d
1
| d
2
, atunci < d
1
>=< d
2
>, deci
af (d
1
∪ d
2
) = a+ < d
1
> + < b −a >= a+ < d
1
, b −a >,
obt ¸inˆand planul determinat de vectorii (liniar independent ¸i) d
1
¸si b −a (acesta este,
evident, planul determinat de d
1
¸si d
2
).
• Dac˘a d
1
¸si d
2
sunt necoplanare, atunci
af (d
1
∪ d
2
) = a+ < d
1
> + < d
2
> + < b −a >= a+ < d
1
, d
2
, b −a >
¸si, deoarece d
1
, d
2
¸si b − a sunt liniar independent ¸i, af (d
1
∪ d
2
) este ˆıntreg spat ¸iul
V .
Propozit ¸ie 2.1.7. (Teorema dimensiunii) Fie A ¸si B dou˘a variet˘at ¸i liniare nevide, de
dimensiuni finite, din spat ¸iul vectorial V . Atunci
dim af (A∪ B) =
_
dimA+ dimB −dim(A∩ B) dac˘a A∩ B ,= ∅
dim[D(A) +D(B)] + 1 dac˘a A∩ B = ∅
. (2.5)
Dem: Dac˘a A ∩ B ,= ∅, atunci af (A ∪ B) = a + D(A) + D(B) ¸si, folosind teorema
dimensiunii (Grassmann), obt ¸inem
dim af (A∪ B) = dim[D(A) +D(B)] = dimD(A) + dimD(B) −dim(D(A) ∩ D(B)) =
65
= dimA+ dimB −dim(A∩ B).
Dac˘a A ∩ B = ∅, atunci, conform Propozit ¸iei 2.1.6, < b − a > D(A) + D(B), deci
vectorul b −a este liniar independent de vectorii din [D(A) +D(B)]. Rezult˘a c˘a
dim af (A∪ B) = dim[D(A) +D(B)+ < b −a >] =
= dim[D(A)+D(B)]+dim < b−a > −dim([D(A)+D(B)]∩ < b−a >) = dim[D(A)+D(B)]+1,
deoarece [D(A) +D(B)]∩ < b −a >= ¦0
V
¦ (altfel subspat ¸iul 1-dim < b −a > ar fi inclus
ˆın subspat ¸iul D(A) +D(B)).
Exemplu. Vom determina pozit ¸iile relative ale unei drepte ¸si un plan ˆıntr-un spat ¸iu vec-
torial 4-dimensional V . Fie d = a+ < d
1
> o dreapt˘a ¸si π = b+ < d
2
, d
3
> un plan.
• Dac˘a d ∩ π ,= ∅, atunci
af (d ∪ π) = a+ < d
1
> + < d
2
, d
3
>,
iar
dim[af (d ∪ π)] = 1 + 2 −dim(d ∩ π) ≤ 4,
de unde rezult˘a c˘a dim(d ∩ π) ≥ −1, deci dim(d ∩ π) = ¦0, 1¦.
a) Dac˘a dim(d ∩ π) = 0 =⇒ d ∩ π = ¦P¦, dim ( af (d ∪ π)) = 3, deci intersect ¸ia
dintre d ¸si π este un punct, iar ˆınf˘a¸sur˘atoarea afin˘a a lui d∪π este un hiperplan.
b) Dac˘a dim(d ∩ π) = 1 =⇒ d ∩ π = d, dim ( af (d ∪ π)) = 2, deci d ⊂ π.
• Dac˘a d ∩ π = ∅, atunci
af (d ∪ π) = a+ < d
1
> + < d
2
, d
3
> + < b −a >,
iar
dim[af (d ∪ π)] = dim[< d
1
>, < d
2
, d
3
>] + 1 ≤ 4,
de unde rezult˘a c˘a dim < d
1
, d
2
, d
3
>≤ 3, deci dim < d
1
, d
2
, d
3
>= ¦2, 3¦ (evident,
d
2
¸si d
3
sunt liniar independent ¸i, deci dim < d
1
, d
2
, d
3
>≥ 2).
a) Dac˘a dim < d
1
, d
2
, d
3
>= 2 =⇒< d
1
>⊂< d
2
, d
3
>=⇒ d | π, iar af (d ∪ π) =
a+ < d
2
, d
3
> + < b −a > este un hiperplan.
b) Dac˘a dim < d
1
, d
2
, d
3
>= 3 =⇒ dim af (d ∪ π) = 4 =⇒ af (d ∪ π) = V ¸si d ∦ π
(dreapta d nu este paralel˘a cu planul π ¸si nici nu are puncte comune cu π).
66
2.2 Spat ¸ii afine. Propriet˘at ¸i imediate
Fie / = ¦A, B, C, . . .¦ o mult ¸ime nevid˘a de puncte.
• Un element (A, B) ∈ // se nume¸ste bipunct al lui /, de origine A ¸si extremitate
B.
• Un bipunct de forma (A, A) este un bipunct diagonal sau bipunct nul.
• Bipunctele (A, B) ¸si (B, A) sunt bipuncte simetrice.
Un K-spat ¸iu vectorial V determin˘a o structur˘a afin˘a pe / dac˘a se poate defini o funct ¸ie
ϕ : // → V , astfel ˆıncˆat:
1) ϕ(A, B) +ϕ(B, C) = ϕ(A, C), pentru oricare A, B, C ∈ /;
2) Pentru orice A ∈ / ¸si orice v ∈ V , exist˘a un unic punct B ∈ /, astfel ˆıncˆat
ϕ(A, B) = v.
Mult ¸imea /, dotat˘a cu o structur˘a afin˘a, se nume¸ste spat ¸iu afin. Un spat ¸iu afin este,
deci, determinat de un triplet (/, V, ϕ) care verific˘a cele dou˘a condit ¸ii de mai sus.
• Mult ¸imea / este spat ¸iul baz˘a (sau spat ¸iul suport), iar elementele sale sunt punctele
spat ¸iului afin.
• Spat ¸iul vectorial V este spat ¸iul director al spat ¸iului afin, iar elementele sale nenule
sunt vectori directori.
• Funct ¸ia ϕ este funct ¸ia structural˘a a spat ¸iului afin.
Spat ¸iul afin este real sau complex, dup˘a cum scorpul K al scalarilor lui V este real sau
complex.
Notˆand ϕ(A, B) = AB, cele dou˘a condit ¸ii din definit ¸ia structurii afine devin:
1) AB +BC = AC, pentru oricare A, B, C ∈ /;
2) Pentru orice A ∈ / ¸si orice v ∈ V , exist˘a un unic punct B ∈ /, astfel ˆıncˆat AB = v.
ˆ
In continuare, vom ment ¸iona un spat ¸iu afin prin (/, V, ϕ) sau, folosind notat ¸ia ϕ(A, B) =
AB, prin (/, V ) sau, cˆand se subˆınt ¸elege spat ¸iul director V , doar prin spat ¸iul s˘au suport
/.
Propozit ¸ie.
ˆ
Intr-un spat ¸iu afin (/, V ), avem
1) Vectorul asociat oric˘arui bipunct diagonal este vectorul nul,
AA = 0
V
∈ V, ∀ A ∈ /.
2) Vectorii asociat ¸i la dou˘a puncte simetrice sunt vectori opu¸si,
BA = −AB, ∀ A, B ∈ /.
67
3) Pentru fiecare punct A ∈ /, aplicat ¸ia
ϕ
A
: / → V, ϕ
A
(B) = AB
este o biject ¸ie.
Fie O ∈ / un punct fixat ¸si fie /
O
= ¦O¦ / mult ¸imea bipunctelor lui /, de origine
O. Prin biject ¸ia /
O
→ V , (O, A) → OA, bipunctul (O, A) se poate identifica cu vectorul
OA.
ˆ
In acest mod, structura vectorial˘a din V se introduce pe /
O
.
• Spat ¸iul vectorial /
O
astfel determinat se nume¸ste spat ¸iu vectorial tangent ˆın O la
/.
• Un vector din /
O
se num¸ste vector tangent ˆın O la / (sau vector legat al spat ¸iului
afin /, de origine O).
• Evident, spat ¸iul vectorial /
O
este izomorf cu V .
• Considerˆand biject ¸ia
/ → /
O
, A → (O, A),
vectorul (O, A), asociat punctului A, se nume¸ste vector de pozit ¸ie al punctului Aˆın
raport cu originea O.
Vom spune c˘a bipunctul (A, B) este echipolent cu bipunctul (C, D) ¸si vom scrie (A, B) ∼
(C, D) dac˘a (A, B) ¸si (C, D) determin˘a acela¸si vector ˆın V , adic˘a
(A, B) ∼ (C, D) ⇐⇒ ϕ(A, B) = ϕ(C, D).
Este imediat faptul c˘a ∼ este o relat ¸ie de echivalent ¸˘a pe //. Fie (//)
/∼
mult ¸imea
claselor de echivalent ¸˘a ¸si [(A, B)] clasa bipunctului (A, B). Aplicat ¸ia
(//)
/∼
→ V, [(A, B)] → v = ϕ(A, B)
este bine definit˘a (evident, nu depinde de alegerea reprezentantului (A, B) al clasei [(A, B)])
¸si este o biject ¸ie. Putem, deci, s˘a identific˘am clasa [(A, B)] cu vectorul ϕ(A, B) = AB.
ˆ
In acest fel, structura de spat ¸iu vectorial a lui V se poate transporta pe spat ¸iul factor
(//)
/∼
care va avea, astfel, o structur˘a de spat ¸iu vectorial.
• Spat ¸iul vectorial astfel definit se nume¸ste spat ¸iul vectorial al vectorilor liberi din
spat ¸iul afin /.
• (//)
/∼
este izomorf cu spat ¸iul s˘au director V .
• O clas˘a oarecare de bipuncte echipolente se nume¸ste vector liber al spat ¸iului afin /.
68
2.3 Exemple de spat ¸ii afine
Structura afin˘a a spat ¸iului c
3
Dac˘a c
3
este spat ¸iul punctual euclidian 3-dimensional, iar c
3
este spat ¸iul vectorial al
vectorilor liberi din c
3
, consider˘am funct ¸ia
ϕ : c
3
c
3
→ c
3
, ϕ(A, B) = AB,
unde AB este vectorul liber asociat vectorului legat
−−→
AB determinat de bipunctul (A, B).
Tripletul (c
3
, c
3
, ϕ) este un spat ¸iu afin real.
Fie O ∈ c
3
un punct arbitrar. Putem identifica spat ¸iul c
3
al vectorilor liberi cu spat ¸iul
vectorial c
O
3
tangent la c
3
ˆın punctul O. Structura afin˘a pe c
3
este determinat˘a de un
triplet (c
3
, c
O
3
, ϕ), unde ϕ este operat ¸ia de sc˘adere din c
O
3
,
ϕ : c
3
c
3
→ c
O
3
, ϕ(A, B) =
−−→
OB −
−→
OA.
Structura afin˘a asociat˘a unei variet˘at ¸i liniare
Fie A o varietate liniar˘a dintr-un spat ¸iu vectorial V , A = a +D(A). Pe A se poate defini
o structur˘a afin˘a, numit˘a structura afin˘a canonic asociat˘a lui A, considerˆand funct ¸ia
ϕ : AA → D(A), ϕ(a +u, a +w) = w −u.
Se verific˘a imediat cele dou˘a condit ¸ii din definit ¸ia structurii afine, deci tripletul (A, D(A), ϕ)
determin˘a o structur˘a afin˘a pe A.
Structura afin˘a asociat˘a unui spat ¸iu vectorial
Fie V un K-spat ¸iu vectorial. Structura afin˘a canonic asociat˘a lui V este dat˘a de tripletul
(V, V, ϕ), unde
ϕ : V V → V, ϕ(v, w) = w −v.
Spat ¸iul afin standard K
n
Pe spat ¸iul vectorial aritmetic K
n
, structura afin˘a este dat˘a de tripletul (K
n
, K
n
, ϕ), unde,
din nou,
ϕ : K
n
K
n
→K
n
, ϕ(A, B) = AB = (b
1
−a
1
, . . . , b
n
−a
n
), ∀ A = (a
1
, . . . , a
n
), B = (b
1
, . . . , b
n
) ∈ K
n
.
2.4 Combinat ¸ii afine de puncte
Propozit ¸ie. Fie / un spat ¸iu afin ¸si o = ¦A
0
, A
1
, . . . , A
p
¦ ⊂ / un sistem finit de puncte
din /. Fie ¦α
o
, α
1
, . . . , α
p
¦ ⊂ K un sistem de scalari cu proprietatea c˘a α
0

1
+. . .+α
p
=
1. Atunci exist˘a un unic punct P ∈ /, astfel ˆıncˆat
OP = α
0
OA
0

1
OA
1
+. . . +α
p
OA
p
, (2.6)
oricum am alege punctul origine O ∈ /.
69
Dem : Presupunem c˘a, alegˆand originea ˆın O, g˘asim punctul P astfel ˆıncˆat
OP = α
0
OA
0

1
OA
1
+. . . +α
p
OA
p
¸si, pentru originea ˆın O

, avem punctul P

, cu
O

P

= α
0
O

A
0

1
O

A
1
+. . . +α
p
O

A
p
.
Atunci
O

P = O

O +OP =
p

i=0
α
i
O

O +
p

i=0
α
i
OA
i
=
p

i=0
α
i
(O

O +OA
i
) =
p

i=0
α
i
O

A
i
= O

P

,
deci O

P = O

P

¸si P = P

.
Deoarece alegerea lui O ˆın (2.6) nu este esent ¸ial˘a, putem folosi notat ¸ia
P = α
0
A
0

1
A
1
+. . . +α
p
A
p
.
• Fie o = ¦A
0
, A
1
, . . . , A
p
¦ ⊂ / un sistem finit de puncte din /. Un punct P ∈ / se
nume¸ste combinat ¸ie afin˘a (sau baricentru) a sistemului de puncte o dac˘a exist˘a un
sistem de scalari ¦α
o
, α
1
, . . . , α
p
¦ ⊂ K, cu α
0

1
+. . . +α
p
= 1, astfel ˆıncˆat
P = α
0
A
0

1
A
1
+. . . +α
p
A
p
. (2.7)
• Sistemul de scalari ¦α
o
, α
1
, . . . , α
p
, α
0
+ α
1
+ . . . + α
p
= 1¦ se nume¸ste sistemul de
ponderi al punctului P fat ¸˘a de o.
• Dac˘a o = ¦A
α
, α ∈ J¦ este un sistem oarecare de puncte din /, atunci un punct
P ∈ / este combinat ¸ie afin˘a a lui o dac˘a exist˘a un subsistem finit al lui o, astfel
ˆıncˆat P s˘a fie combinat ¸ie afin˘a a acestuia.
• Un sistem oarecare o de puncte din / se nume¸ste sistem de generatori al spat ¸iului
afin / dac˘a orice punct P ∈ / este o combinat ¸ie afin˘a a lui o.
Propozit ¸ie. Fie o = ¦A
0
, A
1
, . . . , A
q
, A
q+1
, . . . , A
p
¦ un sistem de puncte din / ¸si
P = α
0
A
0
+. . . +α
q
A
q

q+1
A
q+1
+. . . +α
p
A
p
, α
0
+. . . +α
q

q+1
+. . . +α
p
= 1,
un baricentru al s˘au. Dac˘a α = α
0
+. . . +α
q
,= 0, atunci
P = αQ+α
q+1
A
q+1
+. . . +α
p
A
p
, α +α
q+1
+. . . +α
p
= 1,
unde Q este baricentru al subsistemului ¦A
0
, A
1
, . . . , A
q
¦, cu ponderile ¦
α
0
α
,
α
1
α
, . . . ,
α
q
α
¦.
Reciproc, dac˘a P ∈ / este dat de
P = αQ+α
q+1
A
q+1
+. . . +α
p
A
p
, α +α
q+1
+. . . +α
p
= 1,
cu α ,= 0, iar
Q = β
0
A
0

1
A
1
+. . . +β
q
A
q
, β
0

1
+. . . +β
q
= 1,
atunci P este baricentru al sistemului o, de ponderi ¦αβ
0
, . . . , αβ
q
, α
q+1
, . . . , α
p
¦.
70
• Un sistem finit de puncte o = ¦A
0
, A
1
, . . . , A
p
¦ din / se nume¸ste afin dependent
dac˘a cel put ¸in unul din punctele sale este combinat ¸ie afin˘a a sistemului format cu
celelalte puncte. Punctele lui S se numesc afin dependente.
• Sistemul o = ¦A
0
, A
1
, . . . , A
p
¦ se nume¸ste afin independent dac˘a nu este afin de-
pendent sau dac˘a este alc˘atuit dintr-un singur punct. Punctele lui S se numesc afin
independente.
Propozit ¸ie. Sistemul de puncte o = ¦A
0
, A
1
, . . . , A
p
¦ din / este afin dependent dac˘a ¸si
numai dac˘a sistemul de vectori S = ¦A
0
A
1
, . . . , A
0
A
p
¦ din V este liniar dependent.
Dem: Presupunem c˘a sistemul de puncte o = ¦A
0
, A
1
, . . . , A
p
¦ este afin dependent.
Rezult˘a c˘a
∃ α
1
, . . . , α
p
∈ K, α
1
+. . . +α
p
= 1, A
0
= α
1
A
1
+. . . +α
p
A
p
,
adic˘a
∀ O ∈ A, OA
0
= α
1
OA
1
+. . . +α
p
OA
p
.
Alegˆand, ˆın ultima relat ¸ie, originea O s˘a fie chiar punctul A
0
, obt ¸inem c˘a
0
V
= α
1
A
0
A
1
+. . . +α
p
OA
p
,
unde scalarii α
i
nu sunt tot ¸i zero, deoarece suma lor este egal˘a cu 1. Rezult˘a c˘a sistemul
de vectori S = ¦A
0
A
1
, . . . , A
0
A
p
¦ este liniar dependent.
Reciproc, presupunem c˘a sistemul S = ¦A
0
A
1
, . . . , A
0
A
p
¦ este liniar dependent. Rezult˘a
c˘a
∃ α
1
, . . . , α
p
∈ K, nu tot ¸i nuli, cu α
1
A
0
A
1
+. . . +α
p
A
0
A
p
= 0
V
,
adic˘a
∀ O ∈ /, α
1
(A
0
O +OA
1
) +. . . +α
p
(A
0
O +OA
p
) = 0
V
,
sau
∀ O ∈ /, (α
1
+. . . +α
p
)
. ¸¸ .
α
A
0
O +α
1
OA
1
+. . . +α
p
OA
p
= 0
V
.
• Dac˘a α ,= 0, atunci
∀ O ∈ /, αOA
0
= α
1
OA
1
+. . . +α
p
OA
p
,
deci
∀ O ∈ /, OA
0
=
α
1
α
OA
1
+. . . +
α
p
α
OA
p
, cu
p

i=1
α
i
α
= 1
¸si
A
0
=
α
1
α
A
1
+. . . +
α
p
α
A
p
, cu
p

i=1
α
i
α
= 1,
adic˘a sistemul de puncte o este afin dependent.
71
• Dac˘a α = 0, atunci α
1
OA
1
+ . . . + α
p
OA
p
= 0
V
, unde nu tot ¸i scalarii α
i
sunt nuli.
Presupunem c˘a α
1
,= 0. Atunci
−α
1
OA
1
= α
2
OA
2
+. . . +α
p
OA
p
,
deci
∀ O ∈ /, OA
1
= −
α
2
α
1
OA
2
−. . . −
α
p
α
1
OA
p
, cu
p

i=2

α
i
α
1
= 1,
¸si
∀ O ∈ /, A
1
= −
α
2
α
1
A
2
−. . . −
α
p
α
1
A
p
, cu
p

i=2

α
i
α
1
= 1,
deci, ¸si ˆın acest caz, sistemul de puncte o este afin dependent.
Sistemul de vectori S = ¦A
0
A
1
, . . . , A
0
A
p
¦ se nume¸ste sistem de vectori asociat sis-
temului de puncte o = ¦A
0
, A
1
, . . . , A
p
¦. Schimbˆand rolul punctului A
0
cu alt punct din
sistem, se pot obt ¸ine alte sisteme de vectori asociate unui sistem de puncte. Toate aceste
sisteme se deduc din primul prin transform˘ari elementare.
• Un sistem format din dou˘a puncte ¦A, B¦ este afin independent dac˘a ¸si numai dac˘a
punctele sunt distincte A ,= B.

ˆ
In c
3
, trei puncte necoliniare sunt afin independente. La fel sunt ¸si patru puncte
necoplanare.
• Orice sistem de puncte care cont ¸ine un un subsistem afin dependent este afin depen-
dent.
• Dac˘a un sistem este afin independent, atunci orice subsistem al s˘au este afin inde-
pendent.
Vom spune c˘a un sistem oarecare de puncte o = ¦A
α
, α ∈ J¦ din / este afin inde-
pendent dac˘a orice subsistem finit al s˘au este afin independent.
2.5 Subspat ¸ii afine
Fie (/, V, ϕ) un spat ¸iu afin. Fie /

⊂ / o submult ¸ime nevid˘a a lui / ¸si ϕ

= ϕ
|A

×A

restrict ¸ia lui ϕ la /

/

. Dac˘a V

= ϕ

(/

/

) este un subspat ¸iu vectorial al lui V ,
atunci tripletul (/

, V

, ϕ

) are o structur˘a de spat ¸iu afin.
Se nume¸ste subspat ¸iu afin al spat ¸iului afin (/, V, ϕ) un triplet (/

, V

, ϕ

), unde /

este
o submult ¸ime nevid˘a a lui /, ϕ

este restrict ¸ia lui ϕ la /

/

, iar V

= ϕ

(/

/

) este
un subspat ¸iu vectorial al lui V . Mult ¸imea vid˘a se consider˘a, prin definit ¸ie, subspat ¸iu
afin al oric˘arui spat ¸iu afin /.
Un subspat ¸iu afin (/

, V

) este determinat fie de mult ¸imea /

a punctelor sale, fie de
un punct P
0
∈ /

¸si de spat ¸iul s˘au director V

.
72
• Cˆand cunoa¸stem pe /

, spat ¸iul director va fi
V

= ¦AB, A, B ∈ /

¦,
sau, fixˆand un punct P
0
∈ /

,
V

= ¦P
0
A, A ∈ /

¦.
• Cˆand cunoa¸stem punctul P
0
∈ /

¸si spat ¸iul V

, atunci
/

= ¦A ∈ /, P
0
A ∈ V

¦.
Exemple. • Orice submult ¸ime format˘a dintr-un singur punct /

= ¦A¦ ⊂ / este un
subspat ¸iu afin al lui /. Spat ¸iul s˘au director este V

= ¦0
V
¦ ≺ V .
• Orice dreapt˘a d ¸si orice plan π din c
3
sunt subspat ¸ii afine ale lui c
3
. Spat ¸iile lor
directoare sunt, respectiv, o dreapt˘a vectorial˘a d

∈ c
O
3
¸si un plan vectorial π

∈ c
O
3
,
care le determin˘a direct ¸ia (adic˘a d | d

, resp. π | π

).
• Variet˘at ¸ile liniare din K
n
, determinate de mult ¸imea solut ¸iilor sistemelor de ecuat ¸ii
liniare, sunt subspat ¸ii afine ale spat ¸iului afin standard K
n
. Spat ¸iile lor directoare
sunt subspat ¸iile vectoriale ale lui K
n
, determinate de solut ¸iile sistemelor liniare ¸si
omogene, asociate sistemelor date.
De exemplu, ˆın K
3
, spat ¸iul solut ¸iilor ecuat ¸iei Ax + By + Cz + D = 0, cu rang
(A, B, C) = 1, este un subspat ¸iu afin al lui K
3
. Spat ¸iul s˘au director este spat ¸iul
vectorial al solut ¸iilor ecuat ¸iei omogene asociate Ax +By +Cz = 0.
Urm˘atoarea propozit ¸ie este o generalizare a axiomei paralelelor din c
3
.
Propozit ¸ie. Fie (/, V, ϕ) un spat ¸iu afin. Pentru orice punct P
0
∈ / ¸si orice subspat ¸iu
vectorial V

al lui V , exist˘a un unic subspat ¸iu afin /

al lui / care cont ¸ine punctul P
0
¸si
admite pe V

ca spat ¸iu director.
Dem: Definim /

= ¦A ∈ /, P
0
A ∈ V

¦ ¸si fie ϕ

restrict ¸ia lui ϕ la /

/

. Tripletul
(/

, V

, ϕ

) este un subspat ¸iu afin al lui (/, V, ϕ), cont ¸ine pe P
0
¸si admite pe V

ca spat ¸iu
director.
Deoarece aplicat ¸ia ϕ

P
0
: /

→ V

, A −→ P
0
A, este o biject ¸ie, rezult˘a c˘a /

este unic
determinat.
• Un subspat ¸iu afin al lui / este o dreapt˘a ˆın / dac˘a spat ¸iul s˘au director este o dreapt˘a
vectorial˘a din V .
• Un subspat ¸iu afin al lui / este un plan ˆın / dac˘a spat ¸iul s˘au director este un plan
vectorial din V .
• Un subspat ¸iu afin al lui / este un hiperplan ˆın / dac˘a spat ¸iul s˘au director este un
hiperplan vectorial din V .
73
Propozit ¸ie 2.5.1. O condit ¸ie necesar˘a ¸si suficient˘a pentru ca o submult ¸ime nevid˘a /

⊂ /
s˘a fie un subspat ¸iu afin al lui / este ca
∀ P, Q ∈ /

, ∀ α, β ∈ K, α +β = 1 =⇒ αP +βQ ∈ /

.
Dem: Presupunem c˘a /

este un subspat ¸iu afin al lui /.
ˆ
Inseamn˘a c˘a spat ¸iul director
V

al lui /

este un subspat ¸iu vectorial al spat ¸iului director V al lui /.
Fix˘am A
0
∈ /

. Atunci
V

= ¦A
0
P, P ∈ /

¦ ≺ V.
Fie P, Q ∈ /

. Atunci A
0
P, A
0
Q ∈ V

¸si, deoarece V

≺ V , rezult˘a c˘a, pentru orice λ ∈ K,
(1 − λ)A
0
P + λA
0
Q ∈ V

. Deci exist˘a R ∈ /

, astfel ˆıncˆat A
0
R = (1 − λ)A
0
P + λA
0
Q.
Deci R = (1 −λ)P +λQ ∈ /

.
Reciproc, presupunem c˘a implicat ¸ia din propozit ¸ie este adev˘arat˘a. Fix˘am A
0
∈ /

¸si
fie
V

= ¦A
0
P, P ∈ /

¦.
Vom ar˘ata c˘a V

este un subspat ¸iu vectorial al lui V .
Fie v ∈ V

. Rezult˘a c˘a exist˘a P ∈ /

, astfel ˆıncˆat v = A
0
P. V

este o submult ¸ime
a lui V , deci v ∈ V ¸si, deoarece / este un spat ¸iu afin cu spat ¸iul director V , rezult˘a c˘a,
pentru orice λ ∈ K, exist˘a un unic R ∈ /, astfel ˆıncˆat A
0
R = λv. Deci λv = A
0
R =
(1 −λ)A
0
A
0
+ λv = (1 −λ)A
0
A
0
+ λA
0
P ¸si, cum A
0
, P ∈ /

, rezult˘a c˘a R ∈ /

, ceea ce
ˆınseamn˘a c˘a λv ∈ V

.
Dac˘a v, w ∈ V

, atunci exist˘a punctele (unice) P, Q ∈ /

, astfel ˆıncˆat v = A
0
P ¸si
w = A
0
Q. Combinat ¸ia afin˘a T =
1
2
P +
1
2
Q se va afla ˆın /

, deci A
0
T =
1
2
v +
1
2
w ∈ V

.
Rezult˘a c˘a ¸si suma v +w ∈ V

, deci V

≺ V , iar /

este subspat ¸iu afin al lui /.
Evident, propozit ¸ia anterioar˘a este valabil˘a pentru orice combinat ¸ie afin˘a a unui num˘ar
finit de puncte din /

.
Propozit ¸ie 2.5.2. Fie (/, V ) un spat ¸iu afin, o = ¦A
0
, A
1
, . . . , A
p
¦ un sistem finit de
puncte din / ¸si S = ¦A
0
A
1
, . . . , A
0
A
p
¦ sistemul de vectori asociat. Atunci mult ¸imea
baricentrelor lui o,
o = ¦P ∈ /, P = α
0
A
0
+. . . +α
p
A
p
, α
0
+. . . +α
p
= 1¦,
este un subspat ¸iu afin al lui /. Spat ¸iul s˘au director este ˆınf˘a¸sur˘atoarea liniar˘a a lui S
(deci subspat ¸iul < S > generat de S).
Dem: Pentru a demonstra c˘a o este un subspat ¸iu afin, vom folosi Propozit ¸ia 2.5.1. Fie
P, Q ∈ o ¸si λ ∈ K. Punctele P ¸si Q sunt de forma P = α
0
A
0
+. . . +α
p
A
p
, cu
p

i=0
α
i
= 1,
respectiv Q = β
0
A
0
+. . . +β
p
A
p
, cu
p

i=0
β
i
= 1. Atunci
(1 −λ)P +λQ = (1 −λ)
p

i=0
α
i
A
i
+
p

i=0
β
i
A
i
=
p

i=0
[(1 −λ)α
i
+λβ
i
]A
i
∈ o,
74
deoarece
p

i=0
[(1 −λ)α
i
+λβ
i
] = (1 −λ)
p

i=0
α
i

n

i=0
β
i
= (1 −λ) +λ = 1.
Deci o este un subspat ¸iu afin al lui /.
Vom ar˘ata c˘a spat ¸iul director al lui o este chiar < S >. Spat ¸iul director al lui o este
(relativ la punctul A
0
, dar acest spat ¸iu nu depinde de alegerea punctului din o)
V = ¦A
0
P, P ∈ o¦.
Vom verifica dubla incluziune V =< A
0
A
1
, . . . , A
0
A
p
>.
”⊆” Fie v ∈ V . Rezult˘a c˘a exist˘a un unic P ∈ S, astfel ˆıncˆat v = A
0
P, deci v =
α
0
A
0
A
0

1
A
0
A
1
+. . . +α
p
A
0
A
p
, adic˘a v ∈< A
0
A
1
, . . . , A
0
A
p
>.
”⊇” Fie v ∈< A
0
A
1
, . . . , A
0
A
p
>. Rezult˘a c˘a v = α
1
A
0
A
1
+ . . . + α
p
A
0
A
p
, unde nu
tot ¸i scalarii α
i
sunt nuli. Vectorul v poate fi scris sub forma
v = (1 −α
1
−. . . −α
p
)A
0
A
0

1
A
0
A
1
+. . . +α
p
A
0
A
p
.
Deci v = A
0
T, unde
T = (1 −α
1
−. . . −α
p
)A
0

1
A
1
+. . . +α
p
A
p
∈ o,
adic˘a v ∈ V .
Dac˘a o = ¦A
0
, A
α
, α ∈ J¦ este un sistem infinit de puncte, not˘am cu o mult ¸imea
baricentrelor tuturor subsistemelor finite ale lui o. Se arat˘a, ˆın acela¸si fel, c˘a o este un
subspat ¸iu afin al lui / ¸si c˘a spat ¸iul s˘au director este ˆınf˘a¸sur˘atoarea liniar˘a a sistemului de
vectori S = ¦A
0
A
α
, α ∈ J¦, asociat lui o.
Subspat ¸iul afin o ⊂ / se nume¸ste ˆınchiderea afin˘a (sau ˆınf˘a¸sur˘atoarea afin˘a) a sis-
temului o.
Exemple. •
ˆ
Inchiderea afin˘ a a sistemului alc˘atuit dintr-un singur punct o = ¦A¦ ⊂
/ este punctul A ˆınsu¸si, iar spat ¸iul s˘au director este subspat ¸iul trivial ¦0
V
¦ ≺ V .

ˆ
Inchiderea afin˘a a unui sistem de dou˘a puncte afin independente (deci distincte)
o = ¦A
0
, A
1
¦ din / este dreapta afin˘a
o = ¦P ∈ /, P = (1 −λ)A
0
+λA
1
, λ ∈ K¦,
iar spat ¸iul s˘au director este dreapta vectorial˘a
< S >=< ¦A
0
A
1
¦ >= ¦A
0
P ∈ V, A
0
P = λA
0
A
1
, λ ∈ K¦.

ˆ
Inchiderea afin˘a a unui sistem de trei puncte afin independente (deci necoliniare)
o = ¦A
0
, A
1
, A
2
¦ din / este planul afin
o = ¦P ∈ /, P = (1 −λ −µ)A
0
+λA
1
+µA
2
, λ, µ ∈ K¦,
iar spat ¸iul s˘au director este planul vectorial
< S >=< ¦A
0
A
1
, A
0
A
2
¦ >= ¦A
0
P ∈ V, A
0
P = λA
0
A
1
+µA
0
A
2
, λ, µ ∈ K¦.
75
Propozit ¸ie. Fie /
1
¸si /
2
dou˘a subspat ¸ii afine ale lui / ¸si fie V
1
¸si V
2
subspat ¸iile lor
directoare. Atunci intersect ¸ia /
1
∩ /
2
este, de asemenea, un subspat ¸iu afin al lui / iar,
dac˘a /
1
∩ /
2
,= ∅, atunci spat ¸iul s˘au director este V
1
∩ V
2
.
Dem: Dac˘a /
1
∩ /
2
= ∅, atunci propozit ¸ia este evident˘a.
Presupunem c˘a /
1
∩ /
2
,= ∅. Fie P, Q ∈ /
1
∩ /
2
¸si fie λ ∈ K. Deoarece /
1
¸si
/
2
sunt subspat ¸ii afine, rezult˘a c˘a (1 − λ)P + λQ ∈ /
1
¸si (1 − λ)P + λQ ∈ /
2
, deci
(1 −λ)P +λQ ∈ /
1
∩ /
2
, deci /
1
∩ /
2
este un subspat ¸iu afin.
Fie A
0
∈ /
1
∩ /
2
. Spat ¸iul director al lui /
1
∩ /
2
este
V
12
= ¦A
0
P, P ∈ /
1
∩ /
2
¦.
Vom ar˘ata c˘a V
12
= V
1
∩ V
2
, unde
V
1
= ¦A
0
Q, Q ∈ /
1
¦, V
2
= ¦A
0
R, R ∈ /
2
¦.
”⊆” Fie v ∈ V
12
=⇒ exist˘a un unic P ∈ /
1
∩ /
2
, v = A
0
P, deci v ∈ V
1
∩ V
2
.
”⊇” Fie v ∈ V
1
∩V
2
. Exist˘a un unic Q ∈ /
1
¸si un unic R ∈ /
2
, astfel ˆıncˆat v = A
0
Q = A
0
R,
deci Q = R ∈ /
1
∩ /
2
, adic˘a v ∈ V
12
.
• Dac˘a o este un sistem de puncte din /, atunci intersect ¸ia tuturor subspat ¸iilor afine
ale lui /, care cont ¸in pe o, este un subspat ¸iu afin (cel mai mic — ˆın raport cu
incluziunea — spat ¸iu afin care cont ¸ine pe o). Acesta coincide cu ˆınf˘a¸sur˘atoarea
afin˘a a sistemului o.
Propozit ¸ie. Fie (/, V ) un spat ¸iu afin, /
1
, /
2
⊂ / dou˘a subspat ¸ii afine nevide ¸si V
1
, V
2
spat ¸iile lor directoare.
a) Dac˘a V
1
¸si V
2
sunt independente, atunci /
1
∩ /
2
cont ¸ine cel mult un punct.
b) Dac˘a V
1
+V
2
= V , atunci /
1
∩ /
2
cont ¸ine cel put ¸in un punct.
c) Dac˘a V
1
⊕V
2
= V , atunci /
1
∩ /
2
cont ¸ine exact un punct.
Dem: a) Dac˘a /
1
∩ /
2
= ∅, atunci afirmat ¸ia de la a) este adev˘arat˘a. Presupunem
c˘a /
1
∩ /
2
,= ∅. Fie P, Q ∈ /
1
∩ /
2
. Spat ¸iul director al lui /
1
∩ /
2
este V
1
∩ V
2
, deci
PQ ∈ V
1
∩ V
2
. Dar V
1
¸si V
2
sunt independente, deci V
1
∩ V
2
= ¦0
V
¦, deci PQ = 0
V
¸si, ˆın
consecint ¸˘a, P = Q.
b) Presupunem, prin absurd, c˘a /
1
∩ /
2
= ∅. Fie A
1
∈ /
1
¸si A
2
∈ /
2
. Spat ¸iile
directoare ale lui /
1
¸si /
2
sunt, respectiv
V
1
= ¦A
1
P, P ∈ /
1
¦, V
2
= ¦A
2
Q, Q ∈ /
2
¦.
Deoarece V = V
1
+ V
2
, rezult˘a c˘a ∀ v ∈ V , exist˘a v
1
∈ V
1
¸si v
2
∈ V
2
, astfel ˆıncˆat
v = v
1
+ v
2
. Pentru A
1
A
2
∈ V , exist˘a un unic P ∈ /
1
¸si un unic Q ∈ /
2
, astfel ˆıncˆat
A
1
A
2
= A
1
P+A
2
Q. Deci A
1
A
2
= A
1
A
2
+A
2
P+A
2
Q, de unde rezult˘a c˘a A
2
P+A
2
Q = 0
V
,
ceea ce este absurd, c˘aci A
2
Q ∈ V
2
¸si ar rezulta c˘a A
2
P ∈ V
2
, dar P ∈ /
1
, deci A
2
P / ∈ V
2
.
c) Rezult˘ a imediat din a) ¸si b).
76
• Fie /
1
¸si /
2
dou˘a subspat ¸ii afine ale spat ¸iului afin /.
ˆ
Inchiderea afin˘a a mult ¸imii
/
1
∪ /
2
se nume¸ste uniunea subspat ¸iilor /
1
¸si /
2
¸si se noteaz˘a /
1
∨ /
2
.
Propozit ¸ie. Fie (/, V ) un spat ¸iu afin, /
1
¸si /
2
dou˘ a subspat ¸ii afine ale sale ¸si V
1
,
respectiv V
2
spat ¸iile lor directoare.
a) Dac˘a /
1
∩ /
2
,= ∅, atunci spat ¸iul director al subspat ¸iului afin /
1
∨ /
2
este V
1
+V
2
.
b) Dac˘a /
1
∩ /
2
= ∅, atunci spat ¸iul director al subspat ¸iului afin /
1
∨ /
2
este (V
1
+
V
2
) ⊕D, unde D este dreapta directoare a unei drepte afine T, determinate de dou˘a
puncte A
1
∈ /
1
¸si A
2
∈ /
2
.
Dem: a) Fie A ∈ /
1
∩ /
2
. Spat ¸iile directoare ale lui /
1
¸si /
2
sunt, respectiv
V
1
= ¦AP, P ∈ /
1
¦, V
2
= ¦AQ, Q ∈ /
2
¦,
iar spat ¸iul director al lui /
1
∨ /
2
este
W = ¦AR, R = αP +βQ, α +β = 1, P ∈ /
1
, Q ∈ /
2
¦.
Ar˘at˘am c˘a W = V
1
+V
2
.
”⊆” Fie v ∈ W. Rezult˘a c˘a v este de forma v = AR, unde R = αP + βQ, cu P ∈ /
1
¸si
Q ∈ /
2
. Deci AR = αAP +βAQ. Dar AP ∈ V
1
≺ V , deci αAP ∈ V
1
¸si, analog, AQ ∈ V
2
,
adic˘a v ∈ V
1
+V
2
.
”⊇” Fie v ∈ V
1
+ V
2
. Rezult˘a c˘a v se poate scrie sub forma v =
1
2
v
1
+
1
2
v
2
, unde v
1
∈ V
1
¸si v
2
∈ V
2
. Deci v =
1
2
AP +
1
2
AQ, unde P ∈ /
1
¸si Q ∈ /
2
, adic˘a v ∈ W.
b) Fie A
1
∈ /
1
, A
2
∈ /
2
¸si T dreapta afin˘a determinat˘a de punctele A
1
¸si A
2
. Spat ¸iile
directoare ale lui /
1
¸si /
2
sunt, respectiv
V
1
= ¦A
1
P, P ∈ /
1
¦, V
2
= ¦A
2
Q, Q ∈ /
2
¦.
Vom ar˘ata c˘a
/
1
∨ /
2
= /
1
∨ /
2
∨ T.
Incluziunea ⊆ este evident˘a. Fie M ∈ /
1
∨ /
2
∨ T. Punctul M va fi de forma M =
αP +βQ+γR, unde P ∈ /
1
, Q ∈ /
2
¸si R ∈ T ¸si α +β +γ = 1.
Dac˘a γ = 0, atunci M ∈ /
1
∨ /
2
. Dac˘a γ ,= 0, atunci, scriind punctul R sub forma
R = (1 −λ)A
1
+λA
2
, obt ¸inem
M = αP +βQ+γ(1 −λ)A
1
+γλA
2
= αP +γ(1 −λ)A
1
+βQ+γλA
2
∈ /
1
∨ /
2
,
deoarece este o combinat ¸ie afin˘a (evident, α+β+γ(1−λ)+γλ = 1) de puncte din /
1
∪/
2
.
Avem, deci,
/
1
∨ /
2
= /
1
∨ /
2
∨ T = /
1
∨ (/
2
∨ T).
Aplicˆand punctul a) al propozit ¸iei, rezult˘a c˘a spat ¸iul director al lui /
1
∨/
2
este V
1
+(V
2
+
D), deci (V
1
+V
2
) +D.
77
R˘amˆane de ar˘atat c˘a (V
1
+ V
2
) ∩ D = ¦0
V
¦. Presupunem, prin absurd, c˘a exist˘a
un vector nenul v ∈ D, astfel ˆıncˆat v ∈ V
1
+ V
2
. Deoarece D este un spat ¸iu vectorial
1-dimensional, vectorul v este coliniar cu vectorul A
1
A
2
. Deci A
1
A
2
∈ V
1
+V
2
. Rezult˘a c˘a
exist˘a P ∈ /
1
¸si Q ∈ /
2
, astfel ˆıncˆat A
1
A
2
= A
1
P+A
2
Q. Deci A
1
A
2
= A
1
A
2
+A
2
P+A
2
Q,
adic˘a A
2
P + A
2
Q = 0
V
, imposibil, deoarece A
2
Q ∈ /
2
, iar A
2
P / ∈ /
2
.
ˆ
In consecint ¸˘a,
suma spat ¸iilor V
1
+V
2
¸si D este direct˘a.
• Fie / un spat ¸iu afin, /
1
¸si /
2
dou˘a subspat ¸ii afine ale sale ¸si V
1
, respectiv V
2
spat ¸iile
lor directoare. Spunem c˘a /
1
¸si /
2
sunt paralele dac˘a V
1
cont ¸ine V
2
sau V
2
cont ¸ine
V
1
.
/
1
| /
2
⇐⇒ V
1
⊆ V
2
sau V
2
⊆ V
1
.

ˆ
In mult ¸imea subspat ¸iilor afine ale unui spat ¸iu afin /, relat ¸ia de paralelism este o
relat ¸ie reflexiv˘a ¸si simetric˘a.
• Pentru subspat ¸iile afine ale lui / care admit acela¸si spat ¸iu director, relat ¸ia de par-
alelism este o relat ¸ie de echivalent ¸˘a. De exemplu, toate dreptele afine din /, care
au dreapta afin˘a D ca spat ¸iu director, sunt paralele ˆıntre ele.
• Subspat ¸iile afine /
1
¸si /
2
sunt strict paralele dac˘a /
1
| /
2
¸si /
1
∩ /
2
= ∅ (dac˘a
intersect ¸ia lor este nevid˘a, atunci unul dintre subspat ¸ii ˆıl cont ¸ine pe cel˘alalt).
2.6 Spat ¸ii afine finit dimensionale
2.6.1 Dimensiunea unui spat ¸iu afin
Un spat ¸iu afin / este finit dimensional dac˘a spat ¸iul s˘au director V este finit dimensional.
Se nume¸ste dimensiune a unui spat ¸iu afin / dimensiunea spat ¸iului s˘au director V .
• Mult ¸imea vid˘a este considerat˘a, prin definit ¸ie, un spat ¸iu afin de dimensiune −1.
• Spat ¸iile afine de dimensiune 0 sunt punctele.
• Un spat ¸iu afin de dimensiune 1 se nume¸ste dreapt˘a afin˘a (sau dreapt˘a).
• Un spat ¸iu afin de dimensiune 2 se nume¸ste plan afin (sau plan).
• Un subspat ¸iu afin al unui spat ¸iu afin n-dimensional / va fi, deci, un spat ¸iu afin de
dimensiune p ≤ n. El se va numi p-plan afin (sau p-plan).
Propozit ¸ie. Dac˘a o = ¦A
0
, A
1
, . . . , A
p
¦ este un sistem de puncte afin independent, atunci
ˆınchiderea sa afin˘a este un p-plan.
Dem:
ˆ
Inchiderea afin˘a a lui o este un spat ¸iu afin, al c˘arui spat ¸iu director este generat
de sistemul de vectori ¦A
0
A
1
, . . . , A
0
A
p
¦, deci are dimensiunea p.
78
Teorem˘a 2.6.1.1. (Teorema dimensiunii pentru spat ¸ii afine) Fie / un spat ¸iu afin
finit dimensional, /
1
, /
2
subspat ¸ii afine, avˆand spat ¸iile directoare V
1
, respectiv V
2
, cu
dimV
1
= p ¸si dimV
2
= q. Dac˘a s = dim(/
1
∨ /
2
), iar i = dim(V
1
∩ V
2
), atunci
p +q =
_
s +i dac˘a /
1
∩ /
2
,= ∅
s +i −1 dac˘a /
1
∩ /
2
= ∅
. (2.8)
Dem: Conform teoremei lui Grassmann, dimV
1
+dimV
2
= dim(V
1
∩V
2
)+dim(V
1
+V
2
),
adic˘a p +q = i + dim(V
1
+V
2
).
Dimensiunea spat ¸iului afin /
1
∨ /
2
este dimensiunea spat ¸iului s˘au director. Acest
spat ¸iu director este dat de
_
V
1
+V
2
dac˘a /
1
∩ /
2
,= ∅
V
1
+V
2
+D dac˘a /
1
∩ /
2
= ∅
,
deci
dim(V
1
+V
2
) =
_
s dac˘a /
1
∩ /
2
,= ∅
s −1 dac˘a /
1
∩ /
2
= ∅
.
2.6.2 Repere ¸si coordonate carteziene
Fie / un spat ¸iu afin finit dimensional, de dimensiune n ¸si fie V spat ¸iul s˘au director. Se
nume¸ste reper cartezian ˆın / un sistem R = (O; B), unde O ∈ /, iar B = ¦e
1
, . . . , e
n
¦
este o baz˘a a lui V . Punctul O se nume¸ste originea reperului R.
Dac˘a R = (O; B) este un reper cartezian ˆın /, atunci oric˘arui punct P ∈ / i se
asociaz˘a vectorul s˘au de pozit ¸ie OP ∈ V , iar acesta este de forma OP = x
1
e
1
+. . . +x
n
e
n
,
cu (x
1
, . . . , x
n
) ∈ K
n
. Deci, orice reper R = (O; B) al lui / define¸ste o biject ¸ie
/ →K
n
, P → (x
1
, . . . , x
n
).
Sistemul de scalari (x
1
, . . . , x
n
) poart˘a numele de coordonatele carteziene ale punctului P
fat ¸˘a de reperul R.
Vrem s˘a vedem ce se ˆıntˆampl˘a la o schimbare de reper ˆın /. Fie R = (O; B) ¸si
R

= (O

, B

) dou˘a repere ˆın spat ¸iul afin (finit dimensional) /, cu B = ¦e
1
, . . . , e
n
¦ ¸si
B

= ¦e

1
, . . . , e

n
¦. Reperul R

este determinat fat ¸˘a de reperul R atunci cˆand cunoa¸stem
coordonatele lui O

ˆın baza B ¸si componentele vectorilor e

i
fat ¸˘a de baza B. Presupunem
c˘a
OO

=
n

i=1
p
i0
e
i
, e

i
=
n

j=1
p
ji
e
j
.
Fie P
0
= (p
i0
) matricea (coloan˘a) a coordonatelor lui O

ˆın baza B ¸si P = (p
ij
) ma-
tricea de trecere de la baza B la baza B

(vom avea det P ,= 0). Sistemul de scalari
(p
i0
, p
ij
, det(p
ij
) ,= 0) poart˘a numele de coordonatele reperului R

fat ¸˘a de reperul R. Aces-
tui sistem de coordonate ˆıi asociem atˆat perechea de matrice (P
0
, P), cˆat ¸si matricea
p˘atratic˘a nesingular˘a, de ordinul n + 1,
_
1 0
P
0
P
_
,
79
numit˘a matrice de coordonate ale reperului R

fat ¸˘a de reperul R.
Putem s˘a determin˘am, ˆın acela¸si fel, ¸si reperul R fat ¸˘a de reperul R

, exprimˆand vectorul
O

O ¸si vectorii e
j
ˆın baza B

.
O

O =
n

i=1
p

i0
e

i
, e
j
=
n

i=1
p

ij
e

i
.
Dac˘a matricea coordonatelor lui Oˆın baza B

este P

0
, iar matricea de trecere din baza B

ˆın baza B este P

= (p

ji
), cu det P

,= 0, atunci matricea de coordonate a lui R fat ¸˘a de R

este
_
1 0
P

0
P

_
.
Avem
_
1 0
P

0
P

_
=
_
1 0
P
0
P
_
−1
.
ˆ
Intr-adev˘ar,
_
1 0
P
0
P
_

_
1 0
P

0
P

_
=
_
1 0
A I
n
_
,
unde matricea coloan˘a A este dat˘a de A = P
0
+P P

0
. Dar P
0
este matricea componentelor
vectorului OO

ˆın baza B, iar OO

= −O

O. Scriind A = [OO

]
B
+P [O

O]
B
¸si folosind
forma matriceal˘a a trecerii din baza B ˆın baza B

, avem
A = −[O

O]
B
+P [O

O]
B
= −P [O

O]
B
+P [O

O]
B
= 0.
Vom vedea acum cum se schimb˘a coordonatele unui punct din / la o schimbare de
reper. Fie P ∈ /. Coordonatele lui P fat ¸˘a de reperul R sunt date de OP =
n

i=1
x
i
e
i
, iar
fat ¸˘a de reperul R

sunt date de O

P =
n

j=1
x

j
e

j
. Fie, de asemenea, OO

=
n

i=1
p
i0
e
i
. (desen)
Deoarece OP = OO

+O

P, rezult˘a c˘a
n

i=1
x
i
e
i
=
n

i=1
p
i0
e
i
+
n

j=1
x

j
e

j
=
n

i=1
p
i0
e
i
+
n

j=1
x

j
(
n

i=1
p
ij
e
i
),
deci
n

i=1
x
i
e
i
=
n

i=1
(p
i0
+
n

j=1
p
ij
x

j
)e
i
.
ˆ
In consecint ¸˘a, ecuat ¸iile transform˘arilor de coordonate corespunz˘atoare schimb˘arii de reper
sunt
x
i
= p
i0
+
n

j=1
p
ij
x

j
, i = 1, n, det(p
ij
) ,= 0. (2.9)
Ecuat ¸iile (2.9) au o form˘a matriceal˘a
X = P
0
+PX

,
unde X = (x
i
), X

= (x

i
) ¸si P
0
= (p
i0
) sunt matrici coloan˘a.
80
• O schimbare de reper se nume¸ste translat ¸ie dac˘a e

i
= e
i
, ∀ i = 1, n.
ˆ
In acest caz,
P = I
n
. Ecuat ¸iile unei translat ¸ii sunt
x
i
= p
i0
+x

i
, i = 1, n.
• O schimbare de reper se nume¸ste centro-afinitate dac˘a O

= O, adic˘a P
0
= 0.
Ecuat ¸iile unei centro-afinit˘at ¸i sunt
x
i
=
n

j=1
p
ij
x

j
, i = 1, n, det(p
ij
) ,= 0.
2.6.3 Repere ¸si coordonate afine
Un reper afin ˆıntr-un spat ¸iu afin n-dimensional (/, V ) este un sistem ordonat de n + 1
puncte afin independente din /,
¹ = ¦E
0
, E
1
, . . . , E
n
¦.
Reperului afin ¹ˆıi asociem reperul cartezian
R = ¦E
0
; (E
0
E
1
, . . . , E
0
E
n
)¦,
unde ¦E
0
E
1
, . . . , E
0
E
n
¦ este o baz˘a ˆın V . Rezult˘a c˘a, pentru orice punct P ∈ /, vectorul
E
0
P se scrie ˆın mod unic sub forma
E
0
P = α
1
E
0
E
1
+. . . +α
n
E
0
E
n
, α
1
, . . . , α
n
∈ K,
adic˘a
OP −OE
0
= α
1
(OE
1
−OE
0
) +. . . +α
n
(OE
n
−OE
0
), ∀ O ∈ /.
ˆ
In consecint ¸˘a, pentru orice punct P ∈ /, exist˘a un unic sistem de scalari α
0
= 1 −
α
1
−. . . −α
n
, α
1
, . . . , α
n
∈ K, astfel ˆıncˆat
P = α
0
E
0

1
E
1
+. . . +α
n
E
n
, cu α
0

1
+. . . +α
n
= 1.
Sistemul de scalari ¦α
0
, α
1
, . . . , α
n
¦ poart˘a numele de sistem de coordonate afine (sau
baricentrice) ale punctului P fat ¸˘a de reperul afin ¹.
Exist˘a o biject ¸ie ˆıntre mult ¸imea reperelor afine ale unui spat ¸iu afin n-dimensional ¸si
mult ¸imea reperelor sale carteziene. Dac˘a ¹ = ¦E
0
, E
1
, . . . , E
n
¦ este un reper afin, atunci
reperul cartezian asociat are ca origine punctul E
0
, iar baza este dat˘a de sistemul de vectori
¦E
0
E
1
, . . . , E
0
E
n
¦. Dac˘a un vector E
0
P ∈ V are coordonatele carteziene (α
1
, . . . , α
n
),
atunci coordonatele afine ale punctului P ∈ / sunt (α
0
= 1−α
1
−. . . −α
n
, α
1
, . . . , α
n
).
Fie (A, B) un bipunct nenul. Punctele A ¸si B, fiind afin independente, determin˘a o
dreapt˘a afin˘a T = ¦P = αA+βB, α +β = 1¦.
81
Fie P ∈ T, P ,= B. Rezult˘a c˘a exist˘a α, β ∈ K, cu α ,= 0, astfel ˆıncˆat P = αA + βB,
deci PP = αAP + βBP, echivalent cu faptul c˘a αAP = βPB. Notˆand k = βα
−1
∈ K,
rezult˘a c˘a, pentru orice punct P ∈ T, P ,= B, exist˘a un scalar k ∈ K astfel ˆıncˆat
AP = kPB.
Scalarul k astfel definit poart˘a numele de raport ˆın care punctul P divide bipunctul (A, B).
Dac˘a P ∈ T, P ,= B, are coordonatele afine (1−x, x), x ,= 1, atunci raportul ˆın care P
divide (A, B) este k =
x
1 −x
. Coordonatele afine ale lui P se mai numesc coordonate afine
omogene, iar raportul k este coordonata sa afin˘a neomogen˘a (sau coordonata raport).
Fie dreapta afin˘a real˘a T, determinat˘a de bipunctul nenul (A, B). Exist˘a o biject ¸ie
ˆıntre axa R a numerelor reale ¸si T.
R → T, x −→ P = (1 −x)A+xB.
Pe R avem o relat ¸ie de ordine: P
1
(x
1
) precede pe P
2
(x
2
) dac˘a x
1
< x
2
. Aceast˘a relat ¸ie
de ordine induce o relat ¸ie de ordine pe T. Rezult˘a c˘a P precede pe A dac˘a x < 0, P este
ˆıntre A ¸si B dac˘a 0 < x < 1 ¸si B precede pe P dac˘a 1 < x. Dac˘a P are coordonata raport
k =
x
1 −x
, rezult˘ a imediat c˘a P este ˆıntre A ¸si B dac˘a k > 0 ¸si P nu se afl˘a ˆıntre A ¸si B
dac˘a k < 0.
Putem extinde coordonatele raport ˆıntr-un spat ¸iu afin n-dimensional /. Fie ¹ =
¦E
0
, E
1
, . . . , E
n
¦ un reper afin ¸si R = ¦E
0
; E
0
E
1
, . . . , E
0
E
n
¦ reperul cartezian asociat.
Fie P ∈ /, astfel ˆıncˆat coordonatele carteziene ale vectorului E
0
P s˘a fie (α
1
, . . . , α
n
) ¸si, ˆın
consecint ¸˘a, cu α
0
= 1 −α
1
−. . . −α
n
, coordonatele baricentrice ale lui P fat ¸˘a de reperul
afin ¹ sunt (α
0
, α
1
, . . . , α
n
). Deci
P = α
0
E
0

1
E
1
+. . . +α
n
E
n
, E
0
P = α
1
E
0
E
1
+. . . +α
n
E
0
E
n
.
Dac˘a P ,= E
1
, . . . , E
n
(ceea ce este echivalent cu faptul c˘a α
0
,= 0), avem
E
0
P = α
1
(E
0
P +PE
1
) +. . . +α
n
(E
0
P +PE
n
),
deci
α
0
E
0
P = α
1
PE
1
+. . . +α
n
PE
n
.
Deoarece α
0
,= 0, obt ¸inem
E
0
P = k
1
PE
1
+. . . +k
n
PE
n
,
unde k
i
= α
i
α
−1
0
, i = 1, n, sunt coordonatele raport ale lui P fat˘a de reperul afin ¹.
82
2.6.4 Raport ¸si biraport de puncte coliniare
Fie ¦A, B, C¦ un sistem de trei puncte coliniare ¸si distincte. Not˘am prin k = (A, B[C)
raportul ˆın care punctul C divide bipunctul (A, B),
(A, B[C) =
AC
CB
.
Considerˆand un reper cartezian pe dreapta suport a celor trei puncte, cu originea ˆıntr-
un punct oarecare O ¸si baza dat˘a de un vector nenul v, coordonatele carteziene ale celor
trei puncte vor fi A(a), B(b) ¸si C(c). Atunci, raportul (A, B[C) este
k = (A, B[C) =
c −a
b −c
.
Putem asocia sistemului dat ˆınc˘a cinci astfel de rapoarte ¸si ele vor lua valorile
(B, A[C) =
1
k
, (A, C[B) = −(1+k), (C, A[B) = −
1
1 +k
, (C, B[A) = −
k
1 +k
, (B, C[A) = −
1 +k
k
.
Punctele A, B ¸si C fiind distincte, rezult˘a c˘a k ,= 0 (C ,= A) ¸si k ,= 1 (C ,= B). Evident,
dac˘a unul dintre cele ¸sase rapoarte este determinat, toate celelalte sunt determinate.
Fie ¦A, B, P, Q¦ un sistem de patru puncte coliniare ¸si distincte. Numim biraport
al cuaternei ordonate (A, B, P, Q) scalarul
(A, B[P, Q) =
(A, B[P)
(A, B[Q)
.
Punctele A ¸si B se numesc puncte de baz˘a, iar punctele P ¸si Q puncte de diviziune.
Se arat˘a u¸sor (de exemplu, considerˆand un reper cartezian pe dreapta suport a celor
patru puncte), c˘a
(A, B[P, Q) = (B, A[Q, P) = (P, Q[A, B) = (Q, P[B, A).
Deci, din cele 4! = 24 cuaterne ordonate care se pot forma cu patru puncte distincte date,
numai ¸sase dintre ele pot avea birapoarte distincte.
Dac˘a A, B, P, Q sunt patru puncte coliniare distincte, atunci
(A, B[P, Q) = λ, (A, B[Q, P) =
1
λ
, (A, P[B, Q) = 1 −λ,
(A, P[Q, B) =
1
1 −λ
, (A, Q[B, P) =
λ −1
λ
, (A, Q[P, B) =
−λ
1 −λ
.
O cuatern˘a de puncte coliniare distincte ¦A, B, P, Q¦ este armonic˘a dac˘a biraportul
s˘au (A, B[P, Q) este egal cu −1. Punctele P ¸si Q se numesc comjugate armonic fat ¸˘a de
bipunctul (A, B).
(A, B[P, Q) = −1 ⇐⇒ (A, B[P) = −(A, B[Q),
deci dac˘a punctul P se afl˘a ˆıntre A ¸si B, atunci conjugatul s˘au armonic Q nu se poate afla
ˆıntre A ¸si B.
83
2.6.5 Reprezent˘ari analitice ale unui p-plan
Fie / un spat ¸iu afin de dimensiune n ¸si V spat ¸iul s˘au director. Fie /

un subspat ¸iu afin al
lui /, avˆand spat ¸iul director V

, cu dimV

= p, deci /

este un p-plan al lui /. El poate
fi determinat fie printr-un punct P
0
al s˘au ¸si spat ¸iul s˘au director V

, fie printr-un sistem
de p + 1 puncte ale sale, afin independente.
Reprezent˘ari ale unui p-plan determinat de un punct ¸si spat ¸iul s˘au director
Fie P
0
∈ /

¸si ¦u
1
, . . . , u
p
¦ o baz˘a a lui V

, astfel ˆıncˆat R

= ¦P
0
; (u
1
, . . . , u
p
)¦ este un
reper cartezian al lui /

. Fie, de asemenea, R = ¦O; (e
1
, . . . , e
n
)¦ un reper cartezian ˆın /.
Pentru orice P ∈ /

, avem
OP = OP
0
+P
0
P.
(desen)
Dar P
0
P ∈ V

, deci P
0
P =
p

j=1
t
j
u
j
. Exprimˆand ¸si vectorii OP ¸si OP
0
ˆın baza din V ,
avem OP =
n

i=1
x
i
e
i
¸si OP
0
=
n

i=1
x
i0
e
i
.
ˆ
In plus, fiecare vector u
j
din baza lui V

se scrie
u
j
=
n

i=1
u
ij
e
i
.
ˆ
Inlocuind, obt ¸inem
OP = OP
0
+
p

j=1
t
j
u
j
ecuat ¸ia vectorial˘a a unui p plan,
sau
n

i=1
x
i
e
i
=
n

i=1
x
i0
e
i
+
p

j=1
t
j
(
n

i=1
u
ij
e
i
)
de unde rezult˘a
x
i
= x
i0
+
p

j=1
t
j
u
ij
, i = 1, n ecuat ¸iile parametrice ale unui p plan.
Scrise dezvoltat, ecuat ¸iile parametrice ale unui p-plan devin
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x
1
= x
10
+t
1
u
11
+t
2
u
12
+. . . +t
p
u
1p
x
2
= x
20
+t
1
u
21
+t
2
u
22
+. . . +t
p
u
2p

x
n
= x
n0
+t
1
u
n1
+t
2
u
n2
+. . . +t
p
u
np
, t
1
, . . . , t
n
∈ K.
• Dac˘a p = 1, obt ¸inem dreptele din /. Fie T o dreapt˘a afin˘a, P
0
un punct al s˘au ¸si
v ,= 0
V
un vector din spat ¸iul s˘au director V

(V

este o dreapt˘a vectorial˘a, deci ¦v¦
este o baz˘aˆın V

). Vectorul v ,= 0
V
se nume¸ste vector director al dreptei T.
ˆ
In raport
cu baza ¦e
1
, . . . , e
n
¦ din V , v este de forma v = u
1
e
1
+ . . . + u
n
e
n
. Coordonatele
(u
1
, . . . , u
n
) ale lui v se numesc parametrii directori ai dreptei T. Obt ¸inem, ˆın acest
caz,
84
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x
1
= x
10
+tu
1
x
2
= x
20
+tu
2

x
n
= x
n0
+tu
n
ecuat ¸iile parametrice ale unei drepte
sau
x
1
−x
10
u
1
= . . . =
x
n
−x
n0
u
n
ecuat ¸iile simetrice ale unei drepte.
Dac˘a / este chiar c
3
, ecuat ¸iile unei drepte care trece prin P
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ¸si are vectorul
director v(p, q, r) sunt
_
_
_
x = x
0
+tp
y = y
0
+tq
z = z
0
+tr
, t ∈ R,
sau
x −x
0
p
=
y −y
0
q
=
z −z
0
r
.
Dac˘a dreapta este cont ¸inut˘a ˆın c
2
(identificat cu xOy), atunci ecuat ¸iile dreptei devin
_
x = x
0
+tp
y = y
0
+tq
, t ∈ R,
x −x
0
p
=
y −y
0
q
,
sau, ˆın cazul ˆın care T nu este paralel˘a cu Oy,
y −y
0
= m(x −x
0
).
• Dac˘a p = n − 1, obt ¸inem hiperplanele din /. Sistemul de ecuat ¸ii parametrice ale
unui hiperplan este
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x
1
= x
10
+t
1
u
11
+t
2
u
12
+. . . +t
n−1
u
1n−1
x
2
= x
20
+t
1
u
21
+t
2
u
22
+. . . +t
n−1
u
2n−1

x
n
= x
n0
+t
1
u
n1
+t
2
u
n2
+. . . +t
n−1
u
nn−1
¸si rezult˘a c˘a
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
−x
10
u
11
u
12
. . . u
1n−1
x
2
−x
20
u
21
u
22
. . . u
2n−1

x
n
−x
n0
u
n1
u
n2
. . . u
nn−1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0,
deoarece prima coloan˘a este o combinat ¸ie liniar˘a a celorlalte. Ecuat ¸ia de mai sus este
ecuat ¸ia hiperplanului sub form˘a de determinant. Obt ¸inem, de asemenea,
a
1
(x
1
−x
10
) +. . . +a
n
(x
n
−x
n0
) = 0 ecuat ¸ia cartezian˘a a unui hiperplan
sau
a
1
x
1
+. . . +a
n
x
n
+a
0
= 0 ecuat ¸ia cartezian˘a general˘a a unui hiperplan.
85
Reprezent˘ari ale unui p-plan determinat de p + 1 puncte afin independente
Presupunem c˘a p-planul /

este determinat de p+1 puncte afin independente ¦A
0
, A
1
, . . . , A
p
¦.
Vom putea asocia p-planului /

reperul cartezian ¦A
0
; (A
0
A
1
, . . . , A
0
A
P
)¦ ¸si problema este
redus˘a la cazul anterior.
Dac˘a R = ¦O; (e
1
, . . . , e
n
)¦ este un reper cartezian ˆın spat ¸iul afin /, atunci vectorul
de pozit ¸ie al unui punct arbitrar P ∈ /

este
OP = OA
0
+A
0
P,
sau
OP = OA
0
+
p

j=1
t
j
A
0
A
j
.
(desen)
Exprimˆand ˆın baza ¦e
1
, . . . , e
n
¦, ca ¸si ˆın cazul anterior, vectorii care intervin, obt ¸inem
OP =
n

i=1
x
i
e
i
, OA
0
=
n

i=1
x
i0
e
i
, A
0
A
j
= OA
j
−OA
0
=
n

i=1
(x
ij
−x
i0
)e
i
,
iar ecuat ¸iile parametrice ale p-planului determinat de punctele ¦A
0
, A
1
, . . . , A
p
¦ sunt
x
i
= x
i0
+
p

j=1
t
j
(x
ij
−x
i0
), i = 1, n.
Scriind desf˘a¸surat, avem
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x
1
= x
10
+t
1
(x
11
−x
10
) +t
2
(x
12
−x
10
) +. . . +t
p
(x
1p
−x
10
)
x
2
= x
20
+t
1
(x
21
−x
20
) +t
2
(x
22
−x
20
) +. . . +t
p
(x
2p
−x
20
)

x
n
= x
n0
+t
1
(x
n1
−x
n0
) +t
2
(x
n2
−x
n0
) +. . . +t
p
(x
np
−x
n0
)
, t
1
, . . . , t
n
∈ K.
De exemplu, ecuat ¸iile parametrice ale dreptei afine determinate de punctele A
0
¸si A
1
sunt
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x
1
= x
10
+t(x
11
−x
10
)
x
2
= x
20
+t(x
21
−x
20
)

x
n
= x
n0
+t(x
n1
−x
n0
)
, t ∈ K,
iar ecuat ¸iile simetrice ale acesteia sunt
x
1
−x
10
x
11
−x
10
=
x
2
−x
20
x
21
−x
20
= . . . =
x
n
−x
n0
x
n1
−x
n0
.
Ecuat ¸iile parametrice hiperplanului determinat de sistemul de puncte afin indepen-
dente ¦A
0
, A
1
, . . . , A
n−1
¦ sunt
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x
1
= x
10
+t
1
(x
11
−x
10
) +t
2
(x
12
−x
10
) +. . . +t
n−1
(x
1n−1
−x
10
)
x
2
= x
20
+t
1
(x
21
−x
20
) +t
2
(x
22
−x
20
) +. . . +t
n−1
(x
2n−1
−x
20
)

x
n
= x
n0
+t
1
(x
n1
−x
n0
) +t
2
(x
n2
−x
n0
) +. . . +t
n−1
(x
nn−1
−x
n0
)
, t
1
, . . . , t
n
∈ K,
86
iar ecuat ¸ia hiperplanului sub form˘a de determinant este
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
−x
10
x
11
−x
10
x
12
−x
10
. . . x
1n−1
−x
10
x
2
−x
20
x
21
−x
20
x
22
−x
20
. . . x
2n−1
−x
20

x
n
−x
n0
x
n1
−x
n0
x
n2
−x
n0
. . . x
nn−1
−x
n0
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0,
ecuat ¸ie echivalent˘a cu
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
x
10
x
11
. . . x
1n−1
x
2
x
20
x
21
. . . x
2n−1
. . . . . . . . . . . . . . .
x
n
x
n0
x
n1
. . . x
nn−1
1 1 1 . . . 1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0.
Dac˘a un punct P are, ˆın raport cu un reper cartezian R, coordonatele carteziene
(x
1
, . . . , x
n
) atunci coordonatele sale afine ˆın raport cu reperul afin ¹ asociat lui R, sunt

0
, α
1
, . . . , α
n
), unde α
0
= 1 −x
1
−. . . −x
n
, α
1
= x
1
, . . . α
n
= x
n
.
Dac˘a ˆın ultimul determinant sc˘adem din ultima linie suma celorlalte linii, obt ¸inem
ecuat ¸ia hiperplanului ˆın coordonate baricentrice
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
α
1
α
10
α
11
. . . α
1n−1
α
2
α
20
α
21
. . . α
2n−1
. . . . . . . . . . . . . . .
α
n
α
n0
α
n1
. . . α
nn−1
α
0
α
00
α
01
. . . α
0n−1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0.
Este imediat faptul c˘a condit ¸ia necesar˘a ¸si suficient˘a pentru ca un sistem de
n + 1 puncte ¦A
0
, A
1
, . . . , A
n
¦ din / s˘a fie afin independent este ca
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
x
10
x
11
. . . x
1n−1
x
2
x
20
x
21
. . . x
2n−1
. . . . . . . . . . . . . . .
x
n
x
n0
x
n1
. . . x
nn−1
1 1 1 . . . 1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
,= 0 sau
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
α
1
α
10
α
11
. . . α
1n−1
α
2
α
20
α
21
. . . α
2n−1
. . . . . . . . . . . . . . .
α
n
α
n0
α
n1
. . . α
nn−1
α
0
α
00
α
01
. . . α
0n−1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
,= 0.
Vom da o alt˘a reprezentare parametric˘a a unui p-plan, folosind coordonatele ra-
port ale p-planului. Fie ¦A
0
, A
1
, . . . , A
p
¦ un sistem afin independent de puncte din /,
care determin˘a p-planul afin /

. Acestui sistem de puncte i se poate asocia reperul afin
(A
0
, A
1
, . . . , A
p
). Orice punct P ∈ /

este de forma
P = α
0
A
0

1
A
1
+. . . +α
p
A
p
, α
0

1
+. . . +α
p
= 1.
Raportˆand spat ¸iul afin / la un reper cartezian, obt ¸inem sistemul de ecuat ¸ii parametrice
ale p-planului /

x
i
= α
0
x
i0

1
x
i1
+. . . +α
p
x
ip
, i = 1, n, α
0

1
+. . . +α
p
= 1.
87
Asociind reperului afin de mai sus reperul cartezian ¦A
0
, (A
0
A
1
, . . . , A
0
A
p
)¦, vectorul
de pozit ¸ie al punctului P este
A
0
P = α
1
A
0
A
1
+. . . +α
p
A
0
A
p
,
deci
A
0
P = α
1
(A
0
P +PA
1
) +. . . +α
p
(A
0
P +PA
p
) ⇐⇒
⇐⇒ (1 −α
1
−. . . −α
p
)
. ¸¸ .
α
0
A
0
P = α
1
PA
1
+. . . +α
p
PA
p
.
Dac˘a P ,= A
1
, . . . , A
p
(echivalent cu α
0
,= 0), atunci
A
0
P = k
1
PA
1
+. . . k
p
PA
p
, k
j
=
α
j
α
0
, j = 1, p.
Rezult˘a c˘a
P −A
0
= k
1
(A
1
−P) +. . . +k
p
(A
p
−P) ⇐⇒ P(1+k
1
+. . . +k
p
) = A
0
+k
1
A
1
+. . . +k
p
A
p
.
ˆ
In consecint ¸˘a, coordonatele baricentrice ale punctului P sunt date de
P = α
0
A
0

1
A
1
+. . . +α
p
A
p
,
unde
α
0
=
1
1 +
p

j=1
k
p
, α
j
=
k
j
1 +
p

j=1
k
p
, j = 1, p,
iar ecuat ¸iile parametrice ale p-planului /

sunt
x
i
=
x
i0
+
p

j=1
k
j
x
ij
1 +
p

j=1
k
j
, i = 1, n.
Aplicat ¸ie. Teorema lui Menelaus. Fie ABC un triunghi oarecare. Punctele A
1
∈ BC,
B
1
∈ CA, C
1
∈ AB (diferite de A, B, C) sunt coliniare dac˘a ¸si numai dac˘a
(B, C[A
1
)(C, A[B
1
)(A, B[C
1
) = −1.
Solut ¸ie: Punctele (A, B, C) determin˘a un reper afin.
ˆ
In raport cu acest reper, avem
A
1
= (1 −λ)B +λC,
B
1
= µA+ (1 −µ)C,
C
1
= (1 −ν)A+νB,
88
iar rapoartele din teorem˘a sunt
(B, C[A
1
) =
λ
1 −λ
, (C, A[B
1
) =
µ
1 −µ
, (A, B[C
1
) =
ν
1 −ν
.
Punctele A
1
, B
1
, C
1
sunt coliniare dac˘a ¸si numai dac˘a determinantul coordonatelor lor
afine se anuleaz˘a, adic˘a
¸
¸
¸
¸
¸
¸
0 1 −λ λ
µ 0 1 −µ
1 −ν ν 0
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0 ⇐⇒ λµν + (1 −λ)(1 −µ)(1 −ν) = 0.
2.7 Morfisme de spat ¸ii afine
Fie (/, V, ϕ) ¸si (B, W, ψ) dou˘a K-spat ¸ii afine. O aplicat ¸ie σ : / → B se nume¸ste aplicat ¸ie
afin˘a (sau morfism afin) dac˘a
σ(αP +βQ) = ασ(P) +βσ(Q), ∀ P, Q ∈ /, ∀ α, β ∈ K, α +β = 1.
Dac˘a (/, V, ϕ) este un spat ¸iu afin ¸si O ∈ /, aplicat ¸ia ϕ : // → V induce o aplicat ¸ie
bijectiv˘a ϕ
O
: / → V , P −→ OP.
Propozit ¸ie 2.7.1. O aplicat ¸ie σ : / → B este afin˘a dac˘a ¸si numai dac˘a exist˘a O ∈ /
astfel ˆıncˆat, dac˘a O

= σ(O), aplicat ¸ia t : V → W, determinat˘a de relat ¸ia
t ◦ ϕ
O
= ψ
O
◦ σ,
este liniar˘a.
Dem: Relat ¸ia t ◦ ϕ
O
= ψ
O
◦ σ este echivalent˘a cu
∀ P ∈ /, (t ◦ ϕ
O
)(P) = (ψ
O
◦ σ)(P) ⇐⇒ t(OP) = σ(O)σ(P).

/
σ
−→ B
↓ ¸ ↓
V
−→
t W
(2.10)
”=⇒” Presupunem c˘a σ este aplicat ¸ie afin˘a ¸si demonstr˘am c˘a t : V → W este liniar˘a.
• t este omogen˘a dac˘a ∀ v ∈ V , ∀ λ ∈ K, t(λv) = λt(v).
Fie O ∈ /, v ∈ V ¸si λ ∈ K.
v ∈ V =⇒ ∃ !P ∈ /, v = OP,
λv ∈ V =⇒ ∃ !Q ∈ /, λv = OQ,
OQ = λOP =⇒ AQ−AO = λ(AP −AO), ∀ A ∈ / =⇒ Q = (1 −λ)O +λP.
Avem
t(λv) = t(OQ) = σ(O)σ(Q) = σ(O)σ[(1 −λ)O +λP] = λσ(O)σ(P) = λt(OP) = λt(v).
89
• t este aditiv˘a dac˘a ∀ v, w ∈ V , t(v +w) = t(v) +t(w).
Fie O ∈ / ¸si v, w ∈ V .
v ∈ V =⇒ ∃ !P ∈ /, v = OP,
w ∈ W =⇒ ∃ !Q ∈ /, w = OQ,
1
2
v +
1
2
w ∈ V =⇒ ∃ !R ∈ /,
1
2
v +
1
2
w = OR =⇒ R =
1
2
P +
1
2
Q.
Avem
t(v+w) = 2t
_
1
2
v +
1
2
w
_
= 2t(OR) = 2σ(O)σ(R) = 2σ(O)σ
_
1
2
P +
1
2
Q
_
= 2σ(O)
_
1
2
σ(P) +
1
2
σ(Q)
_
=
= σ(O)σ(P) +σ(O)σ(Q) = t(OP) +t(OQ) = t(v) +t(w).
”⇐=” Presupunem c˘a t este liniar˘a ¸si demonstr˘am c˘a σ este aplicat ¸ie afin˘a. Fie O ∈ /
fixat, λ ∈ K, P, Q ∈ / ¸si R = (1 −λ)P +λQ. Avem
σ(O)σ(R) = t(OR) = t[(1−λ)OP+λOQ] = (1−λ)t(OP)+λt(OQ) = (1−λ)σ(O)σ(P)+λσ(O)σ(Q),
deci
σ(R) = (1 −λ)σ(P) +λσ(Q).
Aplicat ¸ia liniar˘a t : V → W, definit˘a prin t(OP) = σ(O)σ(P) se nume¸ste aplicat ¸ia
liniar˘a asociat˘a lui σ (sau aplicat ¸ia tangent˘a la σ, sau urma lui σ) ¸si are proprietatea c˘a
∀ A, B ∈ / t(AB) = σ(A)σ(B).
ˆ
Intr-adev˘ar,
t(AB) = t(OB −OA) = t(OB) −t(OA) = σ(O)σ(B) −σ(O)σ(A) = σ(A)σ(B).
• O aplicat ¸ie afin˘a este unic determinat˘a de o pereche de puncte corespondente O ¸si
O

¸si de aplicat ¸ia liniar˘a indus˘a t : V → W.
• Deoarece t ◦ϕ
O
= ψ
O
◦σ, iar aplicat ¸iile ϕ
O
¸si ψ
O
sunt bijective, rezult˘a c˘a aplicat ¸ia
afin˘a σ : / → B este injectiv˘a (surjectiv˘a, resp. bijectiv˘a) dac˘a ¸si numai dac˘a
aplicat ¸ia liniar˘a indus˘a t : V → W este injectiv˘a (surjectiv˘a, resp. bijectiv˘a).
Propozit ¸ie. Fie σ : / → B o aplicat ¸ie afin˘a.
a) Dac˘a /

⊂ / este un subspat ¸iu afin al lui lui /, /

,= ∅, iar V

este spat ¸iul s˘au
director, atunci σ(/

) este un subspat ¸iu afin al lui B, cu spat ¸iul director t(V

).
b) Dac˘a B

⊂ Im σ este un subspat ¸iu afin al lui lui B, B

,= ∅, iar W

este spat ¸iul s˘au
director, atunci σ
−1
(B

) este un subspat ¸iu afin al lui /, cu spat ¸iul director t
−1
(W

).
90
Dem: a) Fix˘am O ∈ /

¸si fie O

= σ(O). Atunci
/

= ¦P ∈ /, OP ∈ V

¦,
deci
σ(A

) = ¦σ(P) ∈ B, OP ∈ V

¦ = ¦σ(P) ∈ B, σ(O)σ(P) =
= t(OP) ∈ t(V

)¦ = ¦σ(P) ∈ B, O

σ(P) ∈ t(V

)¦.
Dar O

∈ σ(/

) ¸si t(V

) ≺ t(V ) ≺ W, deci σ(/

) este un subspat ¸iu afin al lui B, cu spat ¸iul
director t(V

).
b) Avem
B

= ¦P

∈ B, O

P

∈ W

¦,
deci
σ
−1
(B

) = ¦σ
−1
(P

) ∈ /, O

P

∈ W

¦ = ¦P ∈ /, O

σ(P) ∈ W

¦ =
= ¦P ∈ /, σ(O)σ(P) ∈ W

¦ = ¦P ∈ /, t(OP) ∈ W

¦ = ¦P ∈ /, OP ∈ t
−1
(W

)¦.
Dar O ∈ / ¸si t
−1
(W

) ≺ t
−1
(W) ≺ V , deci σ
−1
(B

) este un subspat ¸iu afin al lui /, cu
spat ¸iul director t
−1
(W

).
Consecint ¸e:
• Dac˘a σ : / → B este o aplicat ¸ie afin˘a, atunci
a) Im σ este un subspat ¸iu afin al lui B.
b) Dac˘a /
1
¸si /
2
sunt subspat ¸ii afine ale lui /, atunci /
1
| /
2
=⇒ σ(/
1
) | σ(/
2
).
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘a /
1
| /
2
, atunci V
1
⊂ V
2
sau V
2
⊂ V
1
, deci t(V
1
) ⊂ t(V
2
) sau
t(V
2
) ⊂ t(V
1
) ¸si, deci, σ(/
1
) | σ(/
2
).
• Dac˘a σ : / → B este o aplicat ¸ie afin˘a injectiv˘a, atunci pentru fiecare B ∈ Im
σ, σ
−1
(B) este un punct din /.
ˆ
Intr-adev˘ar, B este un subspat ¸iu afin al lui B,
cu spat ¸iul director ¦0
W
¦, deci σ
−1
(B) este un subspat ¸iu afin al lui /, cu spat ¸iul
director t
−1
(0
W
) = ker t. Dar σ este injectiv˘a, deci t este injectiv˘a ¸si ker t = ¦0
V
¦.
ˆ
In consecint ¸˘a, spat ¸iul director al lui σ
−1
(B) este ¦0
V
¦, deci σ
−1
(B) este un punct
al lui /.
• Dac˘a σ : / → B este o aplicat ¸ie afin˘a surjectiv˘a, atunci pentru fiecare B ∈ B,
spat ¸iul director al subspat ¸iului σ
−1
(B) este ker t ⊂ V .
ˆ
In consecint ¸˘a, dac˘a B
1
, B
2

B, atunci σ
−1
(B
1
) | σ
−1
(B
2
).
Exemple de aplicat ¸ii afine
• Aplicat ¸ii definite pe K
n
cu valori ˆın K
m
91
Fie σ : K
n
→K
m
, σ(x
1
, . . . , x
n
) = (y
1
, . . . , y
m
), unde
y
j
=
n

i=1
a
ji
x
i
+b
j
, j = 1, m.
Aceasta este o aplicat ¸ie afin˘a, iar aplicat ¸ia liniar˘a asociat˘a este
t : K
n
→K
m
, t(x
1
, . . . , x
n
) = (y
1
, . . . , y
m
),
unde
y
j
=
n

i=1
a
ji
x
i
, j = 1, m.
• Omotetii de centru O ¸si raport k
Fie O ∈ / un punct fixat ¸si k ∈ K

. Aplicat ¸ia
σ
k
: / → /, σ(P) = (1 −k)O +kP,
se nume¸ste omotetie de centru O ¸si raport k. Evident, σ
k
(O) = O. Aceasta este o aplicat ¸ie
afin˘a, iar aplicat ¸ia liniar˘a asociat˘a este
t
k
: V → V, t
k
(OP) = kOP,
adic˘a omotetia vectorial˘a de centru O ¸si raport k.
Omotetia de raport k = 1 este 1
A
, iar t
1
= 1
V
. Omotetia de raport k = −1 este
simetria lui / fat ¸˘a de O, σ
−1
(P) = 2O −P, iar t
−1
(OP) = −OP.
Propozit ¸ie. Fie (/
1
, V
1
), (/
2
, V
2
) ¸si (/
3
, V
3
) trei spat ¸ii afine ¸si σ
1
: /
1
→ /
2
, σ
2
: /
2

/
3
aplicat ¸ii afine, cu aplicat ¸iile liniare induse t
1
: V
1
→ V
2
, respectiv t
2
: V
2
→ V
3
. Atunci
σ
2
◦ σ
1
: /
1
→ /
3
este aplicat ¸ie afin˘a, iar aplicat ¸ia liniar˘a indus˘a este t = t
2
◦ t
1
.
Dem: Pentru orice α, β ∈ K, α +β = 1, ¸si orice P, Q ∈ /
1
, avem

2
◦ σ
1
)(αP +βQ) = σ
2
(ασ
1
(P) +βσ
1
(Q)) = ασ
2

1
(P)) +βσ
2

1
(Q)),
deci σ
2
◦ σ
1
este o aplicat ¸ie afin˘a.
ˆ
In plus, pentru orice A, B ∈ /,

2
◦ σ
1
)(A)(σ
2
◦ σ
1
)(B) = σ
2

1
(A))σ
2

1
(B)) = t
2

1
(A)σ
1
(B)) = t
2
(t
1
(AB)),
deci aplicat ¸ia liniar˘a asociat˘a lui σ
2
◦ σ
1
este t
2
◦ t
1
.
Propozit ¸ie. Dac˘a σ : / → B este o aplicat ¸ie afin˘a bijectiv˘a, iar aplicat ¸ia liniar˘a indus˘a
este t : V → W, atunci σ
−1
: B → / este aplicat ¸ie afin˘a, iar aplicat ¸ia liniar˘a indus˘a este
t
−1
: W → V .
92
Dem: Fie α, β ∈ K, cu α + β = 1 ¸si fie P, Q ∈ B. Rezult˘a c˘a exist˘a A, B ∈ /, astfel
ˆıncˆat σ(A) = P, σ(B) = Q. Avem
σ
−1
(αP+βQ) = σ
−1
(ασ(A)+βσ(B)) = σ
−1
(σ(αA+βB)) = αA+βB = ασ
−1
(P)+βσ
−1
(B),
Deci σ
−1
este aplicat ¸ie afin˘a.
ˆ
In plus, deoarece
σ
−1
(P)σ
−1
(Q) = σ
−1
(σ(A))σ
−1
(σ(B)) = AB = t
−1
(PQ),
rezult˘a c˘a aplicat ¸ia liniar˘a indus˘a de σ
−1
este t
−1
.
O aplicat ¸ie afin˘a bijectiv˘a σ : / → / se nume¸ste afinitate (sau automorfism afin, sau
transformare afin˘a) a spat ¸iului afin /.
Mult ¸imea afinit˘at ¸ilor unui spat ¸iu afin / formeaz˘a un grup ˆın raport cu operat ¸ia de
compunere. Acest grup se noteaz˘a GA(/) ¸si se nume¸ste grupul afinit˘at ¸ilor lui /.
2.7.1 Translat ¸ii ¸si centro-afinit˘at ¸i
O translat ¸ie pe un spat ¸iu afin / este o afinitate σ : / → /, cu proprietatea c˘a aplicat ¸ia
liniar˘a indus˘a este aplicat ¸ia identic˘a t = 1
V
: V → V . Rezult˘a c˘a o translat ¸ie este unic
determinat˘a de o pereche de puncte corespondente.
Fie σ : / → / o translat ¸ie, O ∈ / ¸si σ(O) ∈ / corespondentul lui O prin σ. Aplicat ¸ia
liniar˘a indus˘a de σ este 1
V
, deci, pentru orice P ∈ /, avem OP = t(OP) = σ(O)σ(P).
ˆ
In
consecint ¸˘a,
OP = Oσ(O) +σ(O)σ(P) +σ(P)P,
de unde rezult˘a c˘a
∀ P ∈ /, Oσ(O) = Pσ(P).
Vectorul v = Pσ(P) ∈ V , (care depinde numai de σ), poart˘a numele de vectorul translat ¸iei
σ.
Propozit ¸ie. Mult ¸imea translat ¸iilor unui spat ¸iu afin / este un subgrup al grupului afinit˘at ¸ilor
GA(/), izomorf cu grupul aditiv al lui V . Este, deci, un grup comutativ.
Dem: Fie
GT(/) = ¦σ : / → /, t = 1
V
¦
mult ¸imea translat ¸iilor spat ¸iului afin /. Este evident c˘a produsul (compunerea) a dou˘a
translat ¸ii este o translat ¸ie (dac˘a σ
1
, σ
2
sunt translat ¸ii, atunci aplicat ¸ia liniar˘a indus˘a de
produl σ
2
◦ σ
1
este t
2
◦ t
1
= 1
V
◦ 1
V
= 1
V
) ¸si c˘a inversa unei translat ¸ii este tot o translat ¸ie
(inversa lui 1
V
este tot 1
V
). Deci GT (/) este un subgrup al lui GA (/).
Orice translat ¸ie σ este unic determinat˘a de vectorul v = Pσ(P) ∈ V , iar acest vector
este independent de alegerea lui P ∈ /. Consider˘am aplicat ¸ia
h : GT(/) → V, σ → v = Pσ(P).
93
• h este un morfism de grupuri.
ˆ
Intr-adev˘ar, fie σ
1
, σ
2
∈ GT (/), v
1
, respectiv v
2
vectorii corespunz˘atori ¸si fie P ∈ / un
punct fixat. Avem
h(σ
2
◦ σ
1
) = P(σ
2
◦ σ
1
)(P) = Pσ
1
(P) +σ
1
(P)(σ
2
◦ σ
1
)(P) = v
1
+v
2
= h(σ
1
) +h(σ
2
).
• h este injectiv˘a.
Dac˘a h(σ
1
) = h(σ
2
), atunci Pσ
1
(P) = Pσ
2
(P), ∀ P ∈ /, deci σ
1
(P) = σ
2
(P) ⇒ σ
1
= σ
2
.
• h este surjectiv˘a.
Pentru orice v ∈ V ¸si P ∈ /, fixat, exist˘a un unic punct Q ∈ /, astfel ˆıncˆat PQ = v.
Notˆand Q = σ(P), aplicat ¸ia h este surjectiv˘a.
Deci h este un izomorfism de grupuri. Deoarece V este abelian, ¸si grupul translat ¸iilor
GT (/) este abelian.
Izomorfismul de mai sus ne permite s˘a definim pe grupul abelian al translat ¸iilor GT
(/) o structur˘a de K-spat ¸iu vectorial. Operat ¸ia extern˘a este dat˘a de
K GT(/) → GT(/), (λ, σ) → σ

= λσ,
unde translat ¸ia λσ este definit˘a prin

(P) = λPσ(P), ∀ P ∈ /.
O centro-afinitate de centru O a spat ¸iului afin / este o afinitate σ : / → /, cu
proprietatea c˘a σ(O) = O.
Dac˘a t : V → V este aplicat ¸ia liniar˘a indus˘a de aplicat ¸ia afin˘a σ : / → /, atunci σ
este o centro-afinitate dac˘a ¸si numai dac˘a
t(OP) = Oσ(P), ∀ P ∈ /.
Not˘am prin GCA
O
(/) mult ¸imea centro-afinit˘at ¸ilor de centru O ale spat ¸iului afin /.
Propozit ¸ie. GCA
O
(/) este un subgrup al grupului afinit˘at ¸ilor GA(/), izomorf cu grupul
GL(V ) al transform˘arilor liniare ale spat ¸iului director V .
Dem: Este evident c˘a produsul (compunerea) a dou˘a centro-afinit˘at ¸i de centru O este
o centro-afinitate de centru O (dac˘a σ
1
, σ
2
sunt centro-afinit˘at ¸i, σ
1
(O) = O, σ
2
(O) = O,
deci σ
2
◦ σ
1
(O) = O) ¸si c˘a inversa unei centro-afinit˘at ¸i este tot o centro-afinitate (dac˘a
σ(O) = O, atunci σ
−1
(O) = O). Deci GCA
O
(/) este un subgrup al lui GA (/). Fie
h : GCA
O
(/) → GL(V), σ → t.
94
• h este un morfism de grupuri.
ˆ
Intr-adev˘ar, fie σ
1
, σ
2
∈ GCA
O
(/) ¸si t
1
, respectiv t
2
aplicat ¸iile liniare induse. Avem
h(σ
2
◦ σ
1
) = t
2
◦ t
1
= h(σ
1
) ◦ (σ
2
).
• h este injectiv˘a.
Dac˘a h(σ
1
) = h(σ
2
), atunci t
1
= t
2
, deci t
1
(OP) = t
2
(OP) ⇒ Oσ
1
(P) = Oσ
2
(P) ⇒
σ
1
(P) = σ
2
(P) ⇒ σ
1
= σ
2
.
• h este surjectiv˘a.
Fie t ∈GL(V ) ¸si O ∈ / fixat. Pentru orice P ∈ /, exist˘a un unic punct Q ∈ /, astfel
ˆıncˆat t(OP) = OQ. Notˆand Q = σ(P), aplicat ¸ia h este surjectiv˘a.
Deci h este un izomorfism de grupuri.
Teorem˘a. Fie O ∈ /. Orice afinitate σ : / → / se scrie, ˆın mod unic, sub forma
σ = σ
1
◦ σ
O
, unde σ
O
∈ GCA
O
(/) ¸si σ
1
∈ GT(/).
Dem: Fie σ
1
translat ¸ia definit˘a de perechea de puncte O ¸si σ(O). Deci Oσ
1
(O) =
Oσ(O), adic˘a σ(O) = σ
1
(O). Evident, σ
1
, definit˘aˆın acest fel, este unic˘a. Fie σ
O
= σ
−1
1
◦σ.
Deoarece
σ
O
(O) = σ
−1
1
(σ(O)) = σ
−1
1

1
(O)) = O,
rezult˘a c˘a σ
O
este o centro-afinitate de centru O ¸si σ = σ
1
◦ σ
O
.
2.7.2 Proiectori ¸si automorfisme afine involutive
Un proiector afin pe un spat ¸iu afin / este un endomorfism afin π : / → /, cu proprietatea
c˘a π
2
= π.
• Aplicat ¸ia liniar˘a p : V → V , asociat˘a unui proiector afin π : / → /, satisface p
2
= p,
adic˘a este un proiector vectorial.
ˆ
In consecint ¸˘a, V = Im p ⊕ker p.
• Fiecare punct P ∈ Im π este un punct fix pentru π.
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘a P ∈ Im π,
atunci P = π(Q) ¸si π(P) = π
2
(Q) = π(Q) = P. Deci /
1
= Im π este un subspat ¸iu
de puncte fixe. Mai mult, orice proiector afin π : / → / reprezint˘a o proiect ¸ie a
lui / pe subspat ¸iul s˘au /
1
=Im π, f˘acut˘a paralel cu un subspat ¸iu /
2
, de direct ¸ie
suplimentar˘a V
2
= ker p. Dac˘a O ∈ /
1
, fixat, atunci pentru orice P ∈ /, avem
OP = Oπ(P) +OP

,
unde Oπ(O) ∈ Im p, iar OP

∈ ker p.
(desene)
Un automorfism afin involutiv al unui spat ¸iu afin / este un endomorfism afin σ : / →
/, cu proprietatea c˘a σ
2
= 1
A
.
95
• Aplicat ¸ia liniar˘a s : V → V , asociat˘a lui σ, satisface relat ¸ia s
2
= 1
V
, deci este un
automorfism vectorial involutiv.
ˆ
In consecint ¸˘a, ¸si σ este un automorfism afin.
Leg˘atura dintre proiectori ¸si automorfisme afine este dat˘a de:
• Dac˘a σ este un automorfism afin involutiv, atunci aplicat ¸ia
π
σ
: / → /, π
σ
(P) =
1
2
P +
1
2
σ(P)
este un proiector afin.
• Dac˘a π : / → / este un proiector afin, atunci aplicat ¸ia
σ
π
: / → /, σ
π
(P) = 2π(P) −P
este un automorfism afin involutiv.
(desene)
2.7.3 Morfisme de spat ¸ii afine finit dimensionale
Fie (/, V, ϕ) ¸si (B, W, ψ) dou˘a spat ¸ii afine finit dimensionale, de dimensiuni n, respectiv
m, σ : / → B o aplicat ¸ie afin˘a, iar t : V → W aplicat ¸ia liniar˘a indus˘a.
Se nume¸ste rang (respectiv defect) al aplicat ¸iei σ, rangul (respectiv defectul) aplicat ¸iei
liniare induse t. Rezult˘a imediat c˘a
• rang σ = dim Im σ;
• ∀ Q ∈ Im σ, def σ = dimσ
−1
(Q);
• rang σ+ def σ = n.
Propozit ¸ie. Fie R = (O; (e
1
, . . . , e
n
)) un reper cartezian ˆın /, iar B

= (O

; (f
1
, . . . , f
m
))
un reper cartezian ˆın B. Dac˘a P(x
1
, . . . , x
n
) ∈ / ¸si P

(y
1
, . . . , y
m
) ∈ B, atunci o aplicat ¸ie
afin˘a
σ : / → B, P → σ(P) = P

este determinat˘a de sistemul de ecuat ¸ii
y
j
=
n

i=1
a
ji
x
i
+b
j
, j = 1, m, (2.11)
iar aplicat ¸ia liniar˘a indus˘a
t : V → W
are ecuat ¸iile
y
j
=
n

i=1
a
ji
x
i
, j = 1, m. (2.12)
96
Dem: Ecuat ¸iile (2.11) sunt numite ecuat ¸iile aplicat ¸iei σ fat ¸˘a de reperele R ¸si R

.
Fie (b
j
) coordonatele lui σ(O) ˆın reperul R

. Avem
O

P

= O

σ(P) = O

σ(O) +σ(O)σ(P) = O

σ(O) +t(OP),
deci
m

j=1
y
j
f
j
=
m

j=1
b
j
f
j
+t(
n

i=1
x
i
e
i
) ⇔
m

j=1
y
j
f
j
=
m

j=1
b
j
f
j
+
n

i=1
x
i
t(e
i
) ⇔

m

j=1
y
j
f
j
=
m

j=1
b
j
f
j
+
n

i=1
x
i
m

j=1
a
ji
f
j

m

j=1
y
j
f
j
=
m

j=1
b
j
f
j
+
m

j=1
(
n

i=1
a
ji
x
i
)f
j
,
de unde rezult˘a (2.11). Deoarece t(OP) = σ(O)σ(P) = O

σ(P) −O

σ(O), obt ¸inem (2.12).

Sistemul de scalari (a
ji
, b
j
) poart˘a numele de coordonatele aplicat ¸iei afine σ fat ¸˘a de
reperele R ¸si R

. Acest sistem este format din coordonatele (a
ji
) ale aplicat ¸iei liniare
induse t ˆın bazele (e
i
) ¸si (f
j
) ¸si din coordonatele (b
j
) ale punctului σ(O) ˆın reperul R

.
Ecuat ¸iile (2.11) se pot scrie sub form˘a matriceal˘a
Y = AX +B,
unde Y = (y
j
), X = (x
i
) ¸si B = (b
j
) sunt matrici coloan˘a, iar A ∈ M
mn
(K). Aceast˘a
ecuat ¸ie matriceal˘a se mai poate scrie sub forma
_
1
Y
_
=
_
1 0
B A
__
1
X
_
,
iar matricea
_
1 0
B A
_
este matricea asociat˘a aplicat ¸iei σ. Rezult˘a imediat c˘a
rang σ = rang A = rang
_
1 0
B A
_
.
ˆ
In cazul unui endomorfism afin, raport˘am atˆat P cˆat ¸si σ(P) la acela¸si reper R.
Ecuat ¸iile lui σ sunt de acela¸si tip, iar A este o matrice p˘atratic˘a.
Fie σ : / → / un endomorfism afin al spat ¸iului afin n-dimensional / ¸si R =
(O, (e
1
, . . . , e
n
)) un reper cartezian. Ecuat ¸iile lui σ sunt
y
j
=
n

i=1
a
ji
x
i
+b
j
, j = 1, n,
iar ecuat ¸iile aplicat ¸iei liniare induse t sunt
y
j
=
n

i=1
a
ji
x
i
, j = 1, n.
97
• σ este un automorfism afin dac˘a ¸si numai dac˘a t este un izomorfism de spat ¸ii
vectoriale, ceea ce este echivalent cu det A = det(a
ij
) ,= 0; avem X = A
−1
Y −A
−1
B;
• σ este o translat ¸ie dac˘a ¸si numai dac˘a t = 1
V
, adic˘a A = I
n
, sau a
ij
= δ
i
j
; vectorul
corespunz˘ator translat ¸iei σ are coordonatele b
j
= y
j
−x
j
;
• σ este o centro-afinitate de centru O dac˘a ¸si numai dac˘a σ(O) = O, adic˘a B = 0,
deci b
j
= 0.
Teorem˘a 2.7.3.1. Fie R = (O; (e
1
, . . . , e
n
)) ¸si R

= (O

; (e

1
, . . . , e

n
) dou˘a repere carteziene
ale unui spat ¸iu afin n-dimensional /. Exist˘a o transformare afin˘a σ : / → /, unic deter-
minat˘a de
O

= σ(O), e

i
= t(e
i
), i = 1, n.
Dac˘a P are coordonatele (x
i
) ˆın reperul R ¸si σ(P) are coordonatele (x

i
) ˆın reperul R

,
atunci ecuat ¸iile transform˘arii σ ˆın reperele R, R

sunt
x

i
= x
i
, i = 1, n.
Dem: Exist˘a ˆıntotdeauna o transformare afin˘a σ : / → /, pentru care O

= σ(O) ¸si
e

i
= t(e
i
), i = 1, n. Fie OP =
n

i=1
x
i
e
i
¸si O

P

=
n

i=1
x

i
e

i
. Avem
t(OP) = t(
n

i=1
x
i
e
i
) =
n

i=1
x
i
t(e
i
) =
n

i=1
x
i
e

i
¸si, ˆın acela¸si timp,
t(OP) = σ(O)σ(P) = O

P

=
n

i=1
x

i
e

i
,
deci x

i
= x
i
, ∀, i = 1, n.
Deoarece t este unic determinat˘a de valorile sale pe vectorii bazei (e
i
), iar σ este
determinat˘a de o pereche de puncte corespondente O ¸si σ(O) ¸si de aplicat ¸ia liniar˘a t
indus˘a, rezult˘a c˘a σ este unic˘a.
2.7.4 Ecuat ¸iile carteziene ale unui p-plan
Consider˘am K
m
atˆat cu structura canonic˘a de K-spat ¸iu vectorial, cˆat ¸si cu structura
canonic˘a de spat ¸iu afin.
Fie / un spat ¸iu afin de dimensiune n ¸si σ : / →K
m
o aplicat ¸ie afin˘a. Nucleul aplicat ¸iei
σ, notat ker σ, este subspat ¸iul afin σ
−1
(0), unde 0 ∈ K
m
.
Am v˘azut c˘a, dac˘a σ este surjectiv˘a, atunci ker σ este un p -plan /

⊂ /, unde
p = n − m. Deci, nucleul unei aplicat ¸ii afine surjective este un p -plan. Mai mult, orice
p-plan se poate ”vedea” ca nucleul unei aplicat ¸ii afine surjective.
Propozit ¸ie. Pentru orice p-plan /

⊂ /, exist˘ a o aplicat ¸ie afin˘a surjectiv˘a σ : / →K
n−p
,
astfel ˆıncˆat ker σ = /

.
98
Dem: Fie R

= ¦O; (e
j
), j = 1, p¦ un reper ˆın /

. Baza acestuia se poate completa pˆan˘a
la o baz˘a a spat ¸iului director al lui /, astfel ˆıncˆat R = ¦O; (e
j
, e
β
), j = 1, p, β = p + 1, n¦
este un reper cartezian ˆın /. Consider˘am reperul canonic ¦O; (f
γ
), γ ∈ 1, n −p¦ al lui
K
n−p
.
Conform Teoremei 2.7.3.1, exist˘a o aplicat ¸ie afin˘a σ : / →K
n−p
, caracterizat˘a prin
σ(O) = 0, t(e
1
) = . . . = t(e
p
) = 0,
t(e
p+1
) = f
1
, . . . , t(e
n
) = f
n−p
,
unde t este aplicat ¸ia liniar˘a indus˘a de σ. Coordonatele lui σ sunt
b
j
= 0, j = 1, n −p, (a
ji
) = (Θ
p
, I
n−p
), j = 1, p, i = 1, n.
• P ∈ /

⇐⇒ σ(P) = 0;
• rang (a
ji
) = n −p, deci σ este surjectiv˘a.
Fie (x
1
, . . . , x
n
) coordonatele unui punct P ∈ / fat ¸˘a de un reper cartezian R =
¦O; (e
1
, . . . , e
n
)¦ din / ¸si fie /

⊂ / un p-plan. Acesta coincide, deci, cu nucleul unei
aplicat ¸ii afine surjective σ : / →K
n−p
, /

= ker σ. T¸ inˆand cont de ecuat ¸iile unei aplicat ¸ii
afine (2.11), rezult˘a c˘a P ∈ /

dac˘a ¸si numai dac˘a sistemul de coordonate (x
1
, . . . , x
n
)
este o solut ¸ie a sistemului de ecuat ¸ii
n

i=1
a
ji
x
i
+b
j
= 0, j = 1, n −p, rang (a
ji
) = n −p. (2.13)
Spat ¸iul director V

al lui /

este determinat de ker t, unde t este aplicat ¸ia liniar˘a indus˘a
de σ. Folosind (2.12), rezult˘a c˘a un vector v se afl˘a ˆın subspat ¸iul director al p-planului /

,
v = (v
1
, . . . , v
n
) ∈ V

, dac˘a ¸si numai dac˘a componentele sale (v
1
, . . . , v
n
) verific˘a sistemul
de ecuat ¸ii omogene
n

i=1
a
ji
x
i
= 0, j = 1, n −p, rang (a
ji
) = n −p. (2.14)
Sistemul de ecuat ¸ii (2.13) poart˘a numele de ecuat ¸iile carteziene generale ale p-planului
afin /

⊂ /ˆın raport cu reperul R, iar (2.14) ecuat ¸iile p-planului vectorial director.
• Dac˘a p-planul considerat este un hiperplan, el va fi determinat de o singur˘a ecuat ¸ie
cartezian˘a
n

i=1
a
i
x
i
+b = 0, rang (a
i
) = 1.
99
• O dreapt˘a afin˘a ˆıntr-un spat ¸iu afin 3-dimensional va fi determinat˘a de un sistem de
ecuat ¸ii de forma
_
a
11
x
1
+a
12
x
2
+a
13
x
3
+b
1
= 0
a
21
x
1
+a
22
x
2
+a
23
x
3
+b
2
= 0
, rang
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
_
= 2.
Un sistem de coordonate pentru un vector director al acestei drepte va fi o solut ¸ie a
sistemului omogen
_
a
11
v
1
+a
12
v
2
+a
13
v
3
= 0
a
21
v
1
+a
22
v
2
+a
23
v
3
= 0
, rang
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
_
= 2.
• Un plan afin dintr-un spat ¸iu afin 3-dimensional va fi determinat de o ecuat ¸ie de
forma
a
1
x
1
+a
2
x
2
+a
3
x
3
+b = 0, rang (a
1
, a
2
, a
3
) = 1.
Coordonatele unui vector din spat ¸iul s˘au director vor fi o solut ¸ie a ecuat ¸iei omogene
a
1
v
1
+a
2
v
2
+a
3
v
3
= 0, rang (a
1
, a
2
, a
3
) = 1.
2.8 Forme afine
Fie (/, V ) un K-spat ¸iu afin, iar pe corpul K vom considera atˆat structura canonic˘a de
K-spat ¸iu vectorial, cˆat ¸si structura canonic˘a de spat ¸iu afin.
Se nume¸ste form˘a afin˘a pe spat ¸iul afin / o aplicat ¸ie afin˘a F : / →K. Deci
F(αP +βQ) = αF(P) +βF(Q), ∀ P, Q ∈ /, ∀ α, β ∈ K, α +β = 1.
Orice aplicat ¸ie afin˘a induce o aplicat ¸ie liniar˘a ˆıntre spat ¸ii vectoriale. Deci, formei afine
F : / →K i se asociaz˘a forma liniar˘a f : V →K, cu urm˘atoarea proprietate: dac˘a O ∈ /
este un punct arbitrar, numit origine, atunci f(OP) = F(O)F(P), ∀ P ∈ /. Dar, ˆın K,
F(O)F(P) = F(P) −F(O), deci
f(OP) = F(P) −F(O), ∀ P ∈ /.
Vom nota cu r = OP vectorul de pozit ¸ie al punctului P fat ¸˘a de originea O ¸si b =
F(O) ∈ K. Rezult˘a c˘a
F(P) = f(r) +b, ∀ P ∈ /. (2.15)
• Forma afin˘a F este, deci, determinat˘a de forma liniar˘a indus˘a f ¸si de valoarea b a
lui F ˆın originea O.
• O form˘a afin˘a F este constant˘a dac˘a ¸si numai dac˘a forma liniar˘a indus˘a f este
forma nul˘a.
100
• Dac˘a / este un spat ¸iu afin n-dimensional, iar R = (O; (e
1
, . . . , e
n
)) este un reper
cartezian, atunci, exprimˆand vectorul r = OP =
n

i=1
x
i
e
i
, vom avea
f(r) = f(
n

i=1
x
i
e
i
) =
n

i=1
f(e
i
)x
i
=
n

i=1
a
i
x
i
, a
i
= f(e
i
),
deci o form˘a afin˘a este dat˘a de o funct ¸ie polinomial˘a de gradul I, ˆın coordonatele
(x
i
) ale punctului P,
F(P) =
n

i=1
a
i
x
i
+b, ∀ P(x
1
, . . . , x
n
) ∈ /.
Sistemul de scalari (a
i
= f(e
i
), b = F(O)) poart˘a numele de coordonatele formei F
ˆın reperul R.
Hiperplane afine
Se nume¸ste nucleu al formei afine F : / →K subspat ¸iul afin F
−1
(0
K
),
ker F = F
−1
(0) = ¦P ∈ /, F(P) = 0 ∈ K¦.
Propozit ¸ie. Condit ¸ia necesar˘a ¸si suficient˘a pentru ca o submult ¸ine nevid˘a H ⊂ / s˘a fie
hiperplan afin este s˘a existe o form˘a afin˘a neconstant˘a F : / →K, astfel ˆıncˆat H = ker F.
Dem: ”=⇒” Fie H un hiperplan afin al lui /. Spat ¸iul s˘au director este un hiperplan
vectorial H. Fix˘am un punct P
0
∈ H. Atunci
H = ¦P
0
P, P ∈ H¦.
H fiind un hiperplan vectorial al spat ¸iului director V al lui /, rezult˘a c˘a H coincide cu
nucleul unei forme liniare nenule pe V , adic˘a exist˘a f : V → K, f ,= 0, astfel ˆıncˆat
H = ker f. Deci f(P
0
P) = 0 ∈ K, ∀ P
0
P ∈ H, adic˘a f(P
0
P) = 0 ∈ K, ∀ P ∈ H.
Fix˘am un punct origine O ∈ /. Avem
∀ P ∈ H, f(OP) = f(OP
0
) +f(P
0
P) = f(OP
0
).
Definim F : / →K, prin
F(P) = f(OP) +F(O), ∀ P ∈ /, unde F(O) = −f(OP
0
).
Aceasta este o form˘a afin˘a neconstant˘a pe / ¸si, ˆın plus,
P ∈ ker F ⇐⇒ F(P) = 0 ⇐⇒ f(OP) = −F(O) = f(OP
0
) ⇐⇒ P ∈ H.
”⇐=” Fie F : / → K o form˘a afin˘a neconstant˘a ¸si fie H = ker F. Nucleul lui F este
un subspat ¸iu afin al lui /, avˆand spat ¸iul director ker f, unde f : V →K este forma liniar˘a
asociat˘a lui F. Deoarece F este neconstant˘a, rezult˘a c˘a f este nenul˘a, deci ker f este un
hiperplan vectorial al lui V .
ˆ
In consecint ¸˘a, H este un hiperplan afin.
Fie F
1
¸si F
2
dou˘a forme afine neconstante pe /.
101
• Hiperplanele afine ker F
1
¸si ker F
2
coincid dac˘a ¸si numai dac˘a F
1
¸si F
2
sunt proport ¸ionale.
ker F
1
= ker F
2
⇐⇒ ∃ λ ∈ K, λ ,= 0, F
1
(P) = λF
2
(P), ∀ P ∈ /.
ˆ
Intr-adev˘ar,
ker F
1
= ker F
2
⇒ ker f
1
= ker f
2
⇒ ∃ λ ∈ K, λ ,= 0, f
1
(OP) = λf
2
(OP), O ∈ /fixat, ∀ P ∈ / ⇒
⇒ F
1
(P) −F
1
(O) = λ(F
2
(P) −F
1
(O)) ⇒ F
1
(P) = λF
2
(P) + [F
1
(O) −λF
2
(O)] ⇒
F
1
(P) = λF
2
(P) + [−f
1
(OP
0
) +λf
2
(OP
0
)] = λF
2
(P).
Reciproc, dac˘a F
1
(P) = λF
2
(P), este evident c˘a ker F
1
= ker F
2
.
• Hiperplanele afine ker F
1
¸si ker F
2
sunt paralele dac˘a ¸si numai dac˘a formele liniare
f
1
¸si f
2
induse sunt proport ¸ionale.
Evident, deoarece spat ¸iile vectoriale ker f
1
¸si ker f
2
trebuie s˘a coincid˘a, deci f
1
¸si f
2
s˘a fie
proport ¸ionale.
Ecuat ¸ia general˘a a unui hiperplan afin este
f(r) +b = 0, r = OP, b = F(O), f ,= 0. (2.16)
Dac˘a spat ¸iul afin / este n-dimensional ¸si este raportat la un reper cartezian, obt ¸inem din
nou ecuat ¸ia cartezian˘a general˘a a unui hiperplan
n

i=1
a
i
x
i
+b = 0, rang (a
i
) = 1.
Pozit ¸ia unei drepte fat ¸˘a de un hiperplan
Fie (/, V ) un spat ¸iu afin, T o dreapt˘a a lui / ¸si H un hiperplan. Ecuat ¸iile lui T ¸si H sunt
T : r = r
0
+tv, t ∈ K, v ∈ D,
H : f(r) +b = 0, f ,= 0, b ∈ K.
Pozit ¸ia lui T fat ¸˘a de H va fi dat˘a de solut ¸iile sistemului
_
r = r
0
+tv
f(r) +b = 0
.
Eliminˆand pe r, obt ¸inem
f(v) t +f(r
0
) +b = 0.
• Dac˘a f(v) ,= 0, ecuat ¸ia (ˆın t) are o singur˘a solut ¸ie t
1
= −
f(r
0
) +b
f(v)
. Dreapta ¸si
hiperplanul vor avea un punct comun P
1
, cu vectorul de pozit ¸ie r
1
= r
0
+ t
1
v.
Dreapta intersecteaz˘a hiperplanul.
102
• Dac˘a f(v) = 0, rezult˘a c˘a orice vector v din spat ¸iul director al lui T este cont ¸inut ˆın
nucleul lui f, deci ˆın spat ¸iul director al hiperplanului H. Dreapta este paralel˘a
cu hiperplanul.
– Dac˘a f(r
0
) + b ,= 0, ecuat ¸ia nu are solut ¸ii, deci T ¸si H nu au nici un punct
comun. Ele sunt strict paralele; T | H.
– Dac˘a f(r
0
) +b = 0, ecuat ¸ia are o infinitate de solut ¸ii. Dreapta este cont ¸inut˘a
ˆın hiperplan; T ⊂ H.
Snop de hiperplane
Fie (/, V ) un spat ¸iu afin ¸si (/

, V

) un subspat ¸iu afin al s˘au.
Snopul de hiperplane de centru subspat ¸iul /

⊂ / este mult ¸imea tuturor hiperplanelor
din / care cont ¸in pe /

.
Snopul de hiperplane de direct ¸ie subspat ¸iul V

≺ V este mult ¸imea tuturor hiperplanelor
din /, al c˘aror spat ¸iu director cont ¸ine pe V

.
ˆ
In continuare, presupunem c˘a / este un spat ¸iu afin de dimeniune n.
Fie /

un p-plan afin din /. Acesta este dat de un sistem de n −p ecuat ¸ii liniare:
/

:
n

i=1
a
ji
x
i
+b
j
= 0, j = 1, n −p, rang (a
ji
) = n −p. (2.17)
Fie H un hiperplan din /, dat printr-o ecuat ¸ie liniar˘a:
H :
n

i=1
a
i
x
i
+b = 0, rang (a
i
) = 1. (2.18)
Hiperplanul H apart ¸ine snopului de hiperplane de centru p-planul /

dac˘a ¸si numai dac˘a
mult ¸imea solut ¸iilor sistemului (2.17) este cont ¸inut˘a ˆın mult ¸imea solut ¸iilor ecuat ¸iei (2.18).
Aceasta se ˆıntˆampl˘a dac˘a ¸si numai dac˘a rangul matricei extinse a sistemului determinat
de ecuat ¸iile lui (2.17) ¸si (2.18) este egal cu rangul matricei (a
ji
) a sistemului (2.17), deci
cu n −p,
rang
_
_
_
_
a
11
a
12
a
1n
b
1

a
n−p1
a
n−p2
a
n−pn
b
n−p
a
1
a
2
a
n
b
_
_
_
_
= n −p,
ceea ce este echivalent cu faptul c˘a ultima linie a matricei de mai sus este o combinat ¸ie
liniar˘a a celorlalte linii.
ˆ
In consecint ¸˘a, hiperplanul H apart ¸ine snopului de hiperplane de centru p-planul /

dac˘a ¸si numai dac˘a exist˘a scalarii λ
1
, . . . , λ
n−p
, nu tot ¸i nuli, astfel ˆıncˆat
a
i
=
n−p

j=1
λ
j
a
ji
, i = 1, n, b =
n−p

j=1
λ
j
b
j
.
103
Evident, ecuat ¸ia unui hiperplan din snopul de hiperplane de centru p-planul /

dat
prin (2.17) este
n−p

j=1
λ
j
(
n

i=1
a
ji
x
i
+b
j
) = 0, λ
j
∈ K.
ˆ
In particular, dac˘a / este un spat ¸iu afin 3-dimensional, atunci un snop de plane de
centru punctul P
0
(x
10
, x
20
, x
30
) poart˘a numele de stea de plane de centru P
0
. Un plan din
acest snop va avea ecuat ¸ia de forma
λ
1
(x
1
−x
10
) +λ
2
(x
2
−x
20
) +λ
3
(x
3
−x
30
) = 0.
Tot ˆıntr-un spat ¸iu afin 3-dimensional /, un snop de plane de centru dreapta
T :
_
a
11
x
1
+a
12
x
2
+a
13
x
3
+b
1
= 0
a
21
x
1
+a
22
x
2
+a
23
x
3
+b
2
= 0
, rang (a
ij
) = 2,
se nume¸ste fascicul de plane de ax˘a T. Un plan din acest fascicul are o ecuat ¸ie de forma
λ
1
(a
11
x
1
+a
12
x
2
+a
13
x
3
+b
1
) +λ
2
(a
21
x
1
+a
22
x
2
+a
23
x
3
+b
2
) = 0.
Fie H ⊂ / un hiperplan din (/, V ), a c˘arui ecuat ¸ie este
H :
n

i=1
a
i
x
i
+b = 0, rang (a
i
) = 1
¸si fie V

≺ V un subspat ¸iu vectorial p-dimensional al lui V ,
V

:
n

i=1
a
ji
x
i
= 0, j = 1, n −p, rang (a
ji
) = n −p.
Hiperplanul H apart ¸ine snopului de hiperplane paralele de direct ¸ie V

dac˘a ¸si numai dac˘a
exist˘a scalarii λ
1
, . . . , λ
n−p
, nu tot ¸i nuli, astfel ˆıncˆat
a
i
=
n−p

j=1
λ
j
a
ji
, i = 1, n.
ˆ
In consecint ¸˘a, orice hiperplan paralel cu un p-plan de ecuat ¸ii (2.17) va avea o ecuat ¸ie
de forma
n−p

j=1
λ
j
(
n

i=1
a
ji
x
i
) +λ = 0, λ ∈ K, rang (λ
j
) = 1.
ˆ
In particular, un hiperplan paralel cu un hiperplan de ecuat ¸ie (2.18) va avea o ecuat ¸ie
de forma
n

i=1
a
i
x
i
+λ = 0, λ ∈ K.
104
ˆ
Intr-un spat ¸iu afin 3-dimensional /, un plan din snopul de plane paralele cu o dreapt˘a
T, de ecuat ¸ii
T :
_
a
11
x
1
+a
12
x
2
+a
13
x
3
+b
1
= 0
a
21
x
1
+a
22
x
2
+a
23
x
3
+b
2
= 0
, rang (a
ij
) = 2
va avea o ecuat ¸ie de forma
λ
1
(a
11
x
1
+a
12
x
2
+a
13
x
3
) +λ
2
(a
21
x
1
+a
22
x
2
+a
23
x
3
) +λ = 0, rang (λ
1
, λ
2
) = 1.
2.9 Forme biafine
Se nume¸ste form˘a biafin˘a pe spat ¸iul afin / o aplicat ¸ie G : / / → K, afin˘a ˆın fiecare
argument.
G(α
1
P
1

2
P
2
, Q) = α
1
G(P
1
, Q)+α
2
G(P
2
, Q), ∀ P
1
, P
2
, Q ∈ /, ∀ α
1
, α
2
∈ K, α
1

2
= 1,
G(P, α
1
Q
1

2
Q
2
) = α
1
G(P, Q
1
)+α
2
G(P, Q
2
), ∀ P, Q
1
, Q
2
∈ /, ∀ α
1
, α
2
∈ K, α
1

2
= 1.
Propozit ¸ie 2.9.1. Fie O ∈ / un punct origine ¸si /
O
spat ¸iul tangent ˆın O la /. Aplicat ¸ia
G : / / → K este o form˘a biafin˘a pe / dac˘a ¸si numai dac˘a exist˘a o form˘a biliniar˘a
g : /
O
/
O
→ K, dou˘a forme liniare f
1
: /
O
→ K, f
2
: /
O
→ K ¸si o constant˘a c ∈ K,
astfel ˆıncˆat
G(P, Q) = g(OP, OQ) +f
1
(OP) +f
2
(OQ) +c, ∀ P, Q ∈ /.
Dem: ”=⇒” (Orice form˘a afin˘a F : / →K este de forma F(P) = f(OP)+F(O), unde
f : /
O
→K este aplicat ¸ia liniar˘a indus˘a de F). Folosind faptul c˘a aplicat ¸ia G : // →K
este afin˘a ˆın primul argument, rezult˘a c˘a exist˘a (pentru orice Q ∈ /, fixat) o form˘a liniar˘a
F
1
: /
O
¦Q¦ →K, astfel ˆıncˆat
G(P, Q) = F
1
(OP, Q) +G(O, Q).
Aplicat ¸ia F
1
este liniar˘a ˆın primul argument ¸si afin˘a ˆın al doilea. Folosind faptul c˘a F
1
este afin˘a ˆın al doilea argument, rezult˘a c˘a exist˘a o form˘a biliniar˘a g : /
O
/
O
→ K,
astfel ˆıncˆat
F
1
(OP, Q) = g(OP, OQ) +F
1
(OP, O).
Aplicat ¸ia G este afin˘aˆın al doilea argument, deci exist˘a o form˘a liniar˘a F
2
: ¦O¦/
O
→K
(asociat˘a lui G(O, Q)), astfel ˆıncˆat
G(O, Q) = F
2
(O, OQ) +G(O, O).
ˆ
In consecint ¸˘a, avem
G(P, Q) = g(OP, OQ) +F
1
(OP, O) +F
2
(O, OQ) +G(O, O),
105
unde F
1
: /
O
¦O¦ →K ¸si F
2
: ¦O¦ /
O
→K sunt liniare. Definim
f
1
: /
O
→K, f
1
(OP) = F
1
(OP, O),
f
2
: /
O
→K, f
2
(OQ) = F
2
(O, OQ),
c = G(O, O).
Aplicat ¸iile f
1
¸si f
2
sunt forme liniare ¸si, ˆın plus,
G(P, Q) = g(OP, OQ) +f
1
(OP) +f
2
(OQ) +c.
”⇐=” Vom verifica faptul c˘a o aplicat ¸ie G : / / → K, de forma G(P, Q) =
g(OP, OQ) + f
1
(OP) + f
2
(OQ) + c este biafin˘a. Fie α
1
, α
2
∈ K, cu α
1
+ α
2
= 1 ¸si
fie P
1
, P
2
, Q ∈ /. Avem
G(α
1
P
1

2
P
2
, Q) = g(α
1
OP
1

2
OP
2
, OQ) +f
1

1
OP
1

2
OP
2
) +f
2
(OQ) +c =
= α
1
[g(OP
1
, OQ)+f
1
(OP
1
)]+α
2
[g(OP
2
, OQ)+f
1
(OP
2
)]+(α
1

2
)f
2
(OQ)+(α
1

2
)c =
= α
1
G(P
1
, Q) +α
2
G(P
2
, Q).
Analog se verific˘a faptul c˘a G este afin˘a ˆın al doilea argument.
Oric˘arei forme biafine G i se asociaz˘a un sistem de patru forme (g, f
1
, f
2
, c), unde c
este considerat ca o form˘a afin˘a constant˘a pe /. Evident, acest sistem depinde de alegerea
punctului origine O, prin relat ¸iile
f
1
(OP) = F
1
(OP, O) = G(P, O) −G(O, O),
f
2
(OQ) = F
2
(O, OQ) = G(O, Q) −G(O, O),
g(OP, OQ) = G(P, Q) −G(P, O) −G(O, Q) +G(O, O).
Alegˆand un alt punct origine O

, formei biafine G i se asociaz˘a sistemul (g

, f
1
, f
2
, c

),
unde
G(P, Q) = g

(O

P, O

Q) +f
1
(O

P) +f
2
(O

Q) +c

, c

= G(O

, O

).
Vom determina leg˘atura dintre sistemul de forme asociat punctului O ¸si cel asociat lui
O

. Avem
g

(O

P, O

Q) = G(P, Q) −G(P, O

) −G(O

, Q) +G(O

, O

) =
= g(OP, OQ)+f
1
(OP)+f
2
(OQ)+G(O, O)−[g(OP, OO

)+f
1
(OP)+f
2
(OO

)+G(O, O)]−
−[g(OO

, OQ)+f
1
(OO

)+f
2
(OQ)+G(O, O)]+g(OO

, OO

)+f
1
(OO

)+f
1
(OO

)+G(O, O) =
= g(OP, OQ)−g(OP, OO

)−g(OO

, OQ)+g(OO

, OO

) = g(OP, O

Q)−g(OO

, O

Q) = g(O

P, O

Q),
deci
g

(O

P, O

Q) = g(O

P, O

Q),
106
de unde rezult˘a c˘a g nu depinde de alegerea punctului origine O. Vom spune c˘a g este
forma biliniar˘a pe V asociat˘a lui G (unde V este spat ¸iul director al lui /).
Relativ la cele dou˘a forme liniare f
1
¸si f
2
, avem
f
1
(O

P) = G(P, O

) −G(O

, O

) =
= g(OP, O

)+f
1
(OP)+f
2
(OO

)+G(O, O)−[g(OO

, OO

)+f
1
(OO

)+f
2
(OO

)+G(O, O)] =
= f
1
(OP) −f
1
(OO

) +g(OP, OO

) −g(OO

, OO

) = f
1
(O

P) +g(O

P, OO

)
¸si, analog,
f
2
(O

Q) = G(O

, Q) −G(O

, O

) = f
2
(O

Q) +g(OO

, O

Q).
Forma constant˘a c se schimb˘a dup˘a relat ¸ia
c = G(O

, O

) = c +f
1
(OO

) +f
2
(OO

) +g(OO

, OO

).
Presupunem c˘a spat ¸iul afin / este de dimensiune n ¸si fie R = (O; (e
1
, . . . , e
n
)) un reper
cartezian ˆın /. Fie G : / / → K o form˘a biafin˘a. Punctelor P, Q ∈ / li se asociaz˘a,
respectiv, vectorii de pozit ¸ie OP ¸si OQ, iar OP =
n

i=1
x
i
e
i
¸si OQ =
n

j=1
y
j
e
j
. Avem
G(P, Q) = g(OP, OQ)+f
1
(OP)+f
2
(OQ)+c = g(
n

i=1
x
i
e
i
,
n

j=1
y
j
e
j
)+f
1
(
n

i=1
x
i
e
i
)+f
2
(
n

j=1
y
j
e
j
)+c =
=
n

i=1
n

j=1
x
i
y
j
g(e
i
, e
j
) +
n

i=1
x
i
f
1
(e
i
) +
n

j=1
y
j
f
2
(e
j
) +c.
Notˆand
a
ij
= g(e
i
, e
j
), b
1i
= f
1
(e
i
), b
2j
= f
2
(e
j
),
expresia formei biafine G, ˆın raport cu reperul R, este
G(P, Q) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
y
j
+
n

i=1
b
1i
x
i
+
n

j=1
b
2j
y
j
+c, c = G(O, O),
unde P(x
1
, . . . , x
n
) ¸si Q(y
1
, . . . , y
n
).
Expresia matriceal˘a a formei biafine G este
G(P, Q) =
t
XAY +B
1
X +B
2
Y +c,
unde
X =
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_
, Y =
_
_
_
y
1
.
.
.
y
n
_
_
_
, A = (a
ij
) ∈ M
n
(K), B
1
= (b
11
. . . b
1n
), B
2
= (b
21
. . . b
2n
).
107
Matricea asociat˘a formei biafine G ˆın reperul R este matricea
D =
_
A
t
B
1
B
2
c
_
,
iar expresia matriceal˘a a lui G devine
G(P, Q) = (
t
X1)D
_
Y
1
_
.
Fie R

= (O

; (e

1
, . . . , e

n
)) un alt reper cartezian ˆın / ¸si X = PX

+P
0
, Y = PY

+P
0
,
det P ,= 0, formulele de schimbare de coordonate.
ˆ
Inlocuind ˆın
G(P, Q) =
t
XAY +B
1
X +B
2
Y +c
¸si indentificˆand cu
G(P, Q) =
t
X

A

Y

+B
1
X

+B
2
Y

+c

,
coordonatele formei biafine G se schimb˘a dup˘a formulele matriceale
A

=
t
PAP,
B
1
= (
t
P
t
0
A+B
1
)P,
B
2
= (
t
P
t
0
A+B
2
)P,
c

=
t
P
0
AP
0
+B
1
P
0
+B
2
P
0
+c.
Dac˘a scriem transformarea de coordonate sub forma
_
X
1
_
=
_
P P
0
0 1
__
X

1
_
,
atunci matricea D, asociat˘a formei G, se transform˘a dup˘a regula
D

=
_
t
P 0
t
P
0
1
_
D
_
P P
0
0 1
_
.
Deoarece
det
_
t
P 0
t
P
0
1
_
= det
_
P P
0
0 1
_
= det P ,= 0,
rezult˘a c˘a rang D

= rang D.
Se nume¸ste rang al formei biafine G rangul matricei asociate D, ˆıntr-un reper oarecare.
Propozit ¸ie.
ˆ
Intre rangul formei biafine G ¸si rangul formei biliniare asociate g avem relat ¸ia
rang g ≤ rang G ≤ 2 + rang g.
108
Dac˘a G este o form˘a biafin˘a pe un spat ¸iu afin / de dimeniune n, ˆın raport cu un reper
R, consider˘am forma biliniar˘a g asociat˘a lui G, matricea D asociat˘a formei biafine G ¸si
matricea A asociat˘a formei biliniare g. Not˘am ∆ = det D ¸si δ = det A, determinantul
mare, respectiv determinantul mic al formei biafine G.
Efectuˆand o schimbare de reper, relativ la un reper R

ˆın /, vom avea matricele A

,
D

¸si determinant ¸ii ∆

, δ

.
Deoarece
rang A

= rang A, rang D

= rang D,
vom spune c˘a rangul lui G ¸si rangul formei biliniare asociate g sunt invariant ¸i
absolut ¸i ai formei G.
T¸ inˆand cont de faptul c˘a
A

=
t
PAP, D

=
_
t
P 0
t
P
0
1
_
D
_
P P
0
0 1
_
,
rezult˘a c˘a

= (det P)
2
∆, δ

= (det P)
2
δ.
Vom spune c˘a ∆ ¸si δ sunt invariant ¸i relativi de pondere 2 ai formei G. Dac˘a δ ,= 0,
atunci

δ

=

δ
, deci cˆatul celor doi determinant ¸i este un invariant absolut al formei G.
De asemenea, sign (∆) ¸si sign (δ) sunt invariant ¸i absolut ¸i ai formei G.
Am v˘azut c˘a, la o schimbare a coordonatelor X = PX

+ P
0
, matricea A, asociat˘a
formei biliniare g induse de G, se schimb˘a dup˘a relat ¸ia
A

=
t
PAP,
iar termenul liber
c

=
t
P
0
AP
0
+B
1
P
0
+B
2
P
0
+c.
Rezult˘a c˘a tot ¸i coeficient ¸ii formei g sunt invariant ¸i fat ¸˘a de subgrupul translat ¸iilor (dac˘a
schimbarea de variabile este o translat ¸ie, atunci P este matricea unitate, deci A

= A),
iar termenul liber c este invariant fat ¸˘a de grupul centro-afinit˘at ¸ilor de centru O (o centro-
afinitate are proprietatea c˘a O

= O, deci P
0
= 0 ¸si c

= c).
2.10 Forme p˘atratice afine. Aducerea la forma canonic˘a
O form˘a biafin˘a G : // →K se nume¸ste simetric˘a dac˘a
G(P, Q) = G(Q, P), ∀ P, Q ∈ /.
ˆ
In consecint ¸˘a, G este simetric˘a dac˘a ¸si numai dac˘a g este simetric˘a ¸si f
1
= f
2
.
Dac˘a O ∈ / este un punct origine ales arbitrar, atunci o form˘a biafin˘a simetric˘a este
de forma
G(P, Q) = g(OP, OQ) +f(OP +OQ) +G(O, O),
109
unde g : /
O
/
O
→ K este o form˘a biliniar˘a simetric˘a, iar f : /
O
→ K este o form˘a
liniar˘a. g ¸si f se numesc formele induse de G, relativ la originea O.
Dac˘a / este un spat ¸iu afin de dimensiune n ¸si R = (O; (e
1
, . . . , e
n
)) este un reper
cartezian ˆın /, atunci
G(P, Q) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
y
j
+
n

i=1
b
i
(x
i
+y
i
) +c,
unde OP =
n

i=1
x
i
e
i
, OQ =
n

j=1
y
j
e
j
, a
ij
= g(e
i
, e
j
), a
ji
= a
ij
, b
i
= f
1
(e
i
) = f
2
(e
i
) ¸si
c = G(O, O). Matriceal, expresia lui G se scrie
G(P, Q) =
t
XAY +B(X +Y ) +c,
t
A = A.
Matricea D ata¸sat˘a formei biafine simetrice G este
D =
_
A
t
B
B c
_
,
deci o form˘a afin˘a G este simetric˘a dac˘a ¸si numai dac˘a matricea sa este simetric˘a:
t
D = D.
Dac˘a G : / / → K este o form˘a biafin˘a simetric˘a, not˘am cu H restrict ¸ia sa la
diagonala lui //,
H : / →K, H(P) = G(P, P).
Funct ¸ia H se nume¸ste form˘a p˘atratic˘a afin˘a pe spat ¸iul afin /, asociat˘a formei biafine
simetrice G.
Deoarece
H(
1
2
P +
1
2
Q) =
1
4
H(P) +
1
2
G(P, Q) +
1
4
H(Q), ∀ P, Q ∈ /,
rezult˘a c˘a
G(P, Q) = 2H(
1
2
P +
1
2
Q) −
1
2
[H(P) +H(Q)], ∀ P, Q ∈ /,
deci funct ¸ia G este perfect determinat˘a de H.
Forma biafin˘a simetric˘a G, dedus˘a din forma p˘atratic˘a H se nume¸ste forma polar˘a
(sau forma dedublat˘a) a lui H.
Dac˘a O ∈ / este un punct origine, atunci
H(P) = h(OP) + 2f(OP) +c,
110
unde h : /
O
→ K este forma p˘atratic˘a asociat˘a formei biliniare simetrice g induse de G,
iar c = H(O).
Dac˘a / este un spat ¸iu afin n-dimensional, atunci, ˆın raport cu un reper cartezian
R = (O; (e
1
, . . . , e
n
)), avem
H(P) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
j
+ 2
n

i=1
b
i
x
i
+c,
unde OP =
n

i=1
x
i
e
i
, a
ij
= g(e
i
, e
j
), a
ji
= a
ij
, b
i
= f(e
i
) ¸si c = H(O).
Matriceal, avem
H(P) =
t
XAX + 2BX +c,
t
A = A.
Fie G : / / → K o form˘a biafin˘a simetric˘a, H : / → K forma p˘atratic˘a afin˘a
asociat˘a lui G, g : /
O
/
O
→ K forma biliniar˘a asociat˘a lui g, iar h : /
O
→ K forma
p˘atratic˘a (liniar˘a) asociat˘a lui H. Fie D =
_
A
t
B
B c
_
matricea asociat˘a lui G. Avem,
evident
ρ = rang H = rang G = rang D,
r = rang h = rang g = rang A.
Numerele ρ = rang H ¸si r = rang h sunt invariant ¸ii formei p˘atratice H ¸si verific˘a
r ≤ ρ ≤ r + 2.
Teorem˘a 2.11. Fie H o form˘a p˘atratic˘a afin˘a pe un spat ¸iu afin n-dimensional / ¸si h
forma p˘atratic˘a indus˘a. Exist˘a ˆıntotdeauna o schimbare de reper ˆın /, astfel ˆıncˆat expresia
lui H s˘a aib˘a una din formele:
a) H(P) = λ
1
u
2
1
+. . . +λ
r
u
2
r
, dac˘a ρ = r,
b) H(P) = λ
1
u
2
1
+. . . +λ
r
u
2
r
+µ, dac˘a ρ = r + 1,
c) H(P) = λ
1
u
2
1
+. . . +λ
r
u
2
r
−2u
r+1
, dac˘a ρ = r + 2,
unde r = rang h, iar ρ = rang H.
Oricare din expresiile de mai sus ale lui H se nume¸ste forma canonic˘a a lui H, iar
reperul fat ¸˘a de care H are forma canonic˘a se nume¸ste reper canonic.
Dem: Fie O ∈ / un punct origine. Forma p˘atratic˘a afin˘a H se scrie
H(P) = h(OP) + 2f(OP) +c,
sau, ˆın raport cu un reper cartezian oarecare R = (O; (e
1
, . . . , e
n
)) ˆın /,
H(P) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
j
+ 2
n

i=1
b
i
x
i
+c, a
ij
= a
ji
.
111
Forma p˘atratic˘a asociat˘a h este
h(OP) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
j
, a
ij
= a
ji
.
Fie A = (a
ij
) matricea lui h ¸si D =
_
A
t
B
B c
_
matricea lui H.
Dac˘a rang h = r, atunci exist˘a o schimbare de coordonate (deci o schimbare de baze
ˆın spat ¸iul director /
O
al lui /) de forma x
i
=
n

j=1
p
ji
y
j
, j = 1, n, cu det P ,= 0, astfel ˆıncˆat
forma p˘atratic˘a h se reduce la expresia canonic˘a
h(OP) = λ
1
y
2
1
+. . . +λ
r
y
2
r
, λ
1
, . . . , λ
r
,= 0.
Fat ¸˘a de acest reper, H va avea forma
H(P) = λ
1
y
2
1
+. . . +λ
r
y
2
r
+ 2
n

i=1
b

i
y
i
+c.
Efectu˘am translat ¸ia
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
z
1
= y
1
+
b

1
λ
1
.
.
.
z
r
= y
r
+
b

r
λ
r
z
r+1
= y
r+1
.
.
.
z
n
= y
n
.
Expresia formei H devine
H(P) = λ
1
z
2
1
+. . . +λ
r
z
2
r
+ 2b

r+1
z
r+1
+. . . + 2b

n
z
n
+c

.
Matricele ata¸sate lui h ¸si H sunt, respectiv
A =
_
I
r
O
O O
_
, D =
_
_
I
r
O O
O O
t
B

O B

c

_
_
.,
unde B

= (b

r+1
. . . b

n
).
a) Dac˘a rang H = r, atunci rang D = r, deci b

r+1
= . . . = b

n
= 0 ¸si c

= 0. Expresia
lui H este
H(P) = λ
1
z
2
1
+. . . +λ
r
z
2
r
.
b) Dac˘a rang H = r + 1, atunci b

r+1
= . . . = b

n
= 0 ¸si c

,= 0.Notˆand c

= µ, obt ¸inem
H(P) = λ
1
z
2
1
+. . . +λ
r
z
2
r
+µ.
112
c) Dac˘a rang H = r+2, atunci cel put ¸in unul din coeficient ¸ii b

i
este nenul. Presupunem
c˘a b

r+1
,= 0. Efectuˆand schimbarea de coordonate
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
z
1
= u
1
.
.
.
z
r
= u
r
z
r+1
= −
1
b

r+1
(u
r+1
+b

r+2
u
r+2
+. . . +b

n
u
n
+
c

2
)
z
r+2
= u
r+2
.
.
.
z
n
= u
n
,
expresia lui H devine
H(P) = λ
1
u
2
1
+. . . +λ
r
u
2
r
−2u
r+1
.
Presupunem c˘a spat ¸iul afin / este real ¸si c˘a H are valori reale. Printre cei r termeni
p˘atratici din expresia canonic˘a a lui H, exist˘a p termeni ai c˘aror coeficient ¸i sunt pozitivi
¸si r − p termeni cu ceoficientul negativ. Eventual renumerotˆand, putem presupune c˘a
λ
1
, . . . , λ
p
> 0 ¸si c˘a λ
p+1
, . . . , λ
r
< 0. Efectuˆand schimbarea de variabil˘a
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
v
1
=

λ
1
u
1
.
.
.
v
p
=
_
λ
p
u
p
v
p+1
=
_

p+1
[u
p+1
.
.
.
v
r
=
_

n
[u
r
v
r+1
= u
r+1
.
.
.
v
n
= u
n
,
obt ¸inem formele normale ale expresiei lui H:
a) H(P) = v
2
1
+. . . +v
2
p
−v
1
p+1
−. . . −v
2
r
, dac˘a ρ = r,
b) H(P) = v
2
1
+. . . +v
2
p
−v
1
p+1
−. . . −v
2
r
+µ, dac˘a ρ = r + 1,
c) H(P) = v
2
1
+. . . +v
2
p
−v
1
p+1
−. . . −v
2
r
−2v
r+1
, dac˘a ρ = r + 2.
Am v˘azut c˘a num˘arul p este un invariant al lui h. Rezult˘a c˘a invariant ¸ii absolut ¸i ai
unei forme p˘atratice reale sunt ρ, r ¸si p.
113
2.12 Centre de simetrie
Fie / un spat ¸iu afin ¸si H : / →K o form˘a p˘atratic˘a afin˘a. Un punct P
0
∈ / se nume¸ste
centru de simetrie pentru H (sau centru) dac˘a H ia valori egale ˆın orice pereche de puncte
ale lui /, simetrice fat ¸˘a de P
0
.
Dac˘a P ∈ /, atunci simetricul lui P fat ¸˘a de P
0
este 2P
0
−P, deci P
0
este centru pentru
H dac˘a ¸si numai dac˘a
H(P) = H(2P
0
−P), ∀ P ∈ /.
Avem
H(2P
0
−P) = G(2P
0
−P, 2P
0
−P) = 4H(P
0
) −4G(P
0
, P) +H(P),
deci P
0
este centru pentru H dac˘a ¸si numai dac˘a
H(P
0
) = G(P
0
, P), ∀ P ∈ /. (2.19)
Propozit ¸ie. O form˘a p˘atratic˘a afin˘a H este constant˘a pe mult ¸imea centrelor sale.
Dem: Fie P
0
, Q
0
dou˘a centre ale lui H. Avem
H(P
0
) = G(P
0
, P) ∀ P ∈ /, H(Q
0
) = G(Q
0
, Q), ∀ Q ∈ /.
ˆ
In consecint ¸˘a,
H(P
0
) = G(P
0
, P) = G(P
0
, Q
0
) = G(Q
0
, P
0
) = H(Q
0
).
Propozit ¸ie 2.13. Mult ¸imea ( a centrelor unei forme p˘atratice afine H este un subspat ¸iu
afin al lui /. Dac˘a ( , = ∅, atunci spat ¸iul s˘au director coincide cu spat ¸iul nul al formei
biliniare asociate g.
Dem: Dac˘a ( = ∅, atunci ( este un subspat ¸iu afin al lui /. Presupunem c˘a ( , = ∅.
Fie O ∈ / un punct origine, fixat.
P
0
∈ ( ⇐⇒ H(P
0
) = G(P
0
, P), ∀ P ∈ / ⇐⇒
⇐⇒ h(OP
0
) + 2f(OP
0
) +c = g(OP
0
, OP) +f(OP
0
+OP) +c, ∀ P ∈ / ⇐⇒
⇐⇒ h(OP
0
) +f(OP
0
) = g(OP
0
, OP) +f(OP), ∀ P ∈ / ⇐⇒
⇐⇒ g(OP
0
, OP
0
) +f(OP
0
) = g(OP
0
, OP) +f(OP), ∀ P ∈ /.
Notˆand v = OP
0
−OP ∈ V (unde V este spat ¸iul director al lui /), rezult˘a c˘a
P
0
∈ ( ⇐⇒ g(OP
0
, v) +f(v) = 0, ∀ v ∈ V. (2.20)
Fie v ∈ V , arbitrar. Definim aplicat ¸ia
F
v
: / →K, F
v
(Q) = g(OQ, v) +f(v).
• F
v
este o form˘a afin˘a.
114
ˆ
Intr-adev˘ar, este u¸sor de verificat c˘a
F
v
(αQ+βM) = αF
v
(Q) +βF
v
(M), ∀ Q, M ∈ /, ∀ α, β ∈ K, α +β = 1.
• P
0
∈ ( ⇐⇒ P
0
∈ ker F
v
, ∀ v ∈ V .
Avem
P
0
∈ ( ⇐⇒ F
v
(P
0
) = g(OP
0
, v) +f(v)
(2.20)
= 0.
Rezult˘a c˘a
( =

v∈V
ker F
v
.
Deoarece F
v
este o form˘a afin˘a, nucleul s˘au ker F
v
este un hiperplan afin, deci mult ¸imea (
a centrelor formei p˘atratice afine H este o intersect ¸ie de hiperplane afine, deci un subspat ¸iu
afin al lui /.
Fie W spat ¸iul director al lui (. Dac˘a P
0
∈ (, atunci W este
W = ¦P
0
P

0
, P

0
∈ (¦.
Vom ar˘ata c˘a W = N(g), unde
N(g) = ¦P
0
P

0
∈ W, g(P
0
P

0
, Q
0
Q

0
) = 0, ∀ Q
0
Q

0
∈ W¦.
Incluziunea N(g) ⊆ W fiind evident˘a, fie P
0
P

0
∈ W. Avem
g(P
0
P

0
, Q
0
Q

0
) = g(OP

0
−OP
0
, Q
0
Q

0
) = g(OP

0
, Q
0
Q

0
)−g(OP
0
, Q
0
Q

0
)
(2.20)
= −f(Q
0
Q

0
)+f(Q
0
Q

0
) = 0,
deci P
0
P

0
∈ N(g) ¸si W = N(g).
Presupunem c˘a spat ¸iul afin / este n-dimensional ¸si fie R = (O; (e
1
, . . . , e
n
)) un reper
cartezian ˆın /.
ˆ
In raport cu acest reper, forma p˘atratic˘a afin˘a H are ecuat ¸ia
H(P) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
j
+ 2
n

j=1
b
j
x
j
+c, ∀ P(x
1
, . . . , x
n
) ∈ /.
Forma biliniar˘a asociat˘a este
g : /
O
/
O
→K, g(OP, OQ) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
y
j
,
iar forma liniar˘a asociat˘a este
f : /
O
→K, f(OQ) =
n

j=1
b
j
x
j
.
115
Conform (2.20),
P ∈ ( ⇐⇒ g(OP, v) +f(v) = 0, ∀ v ∈ V.
Dac˘a OP =
n

i=1
x
i
e
i
, iar v =
n

j=1
v
j
e
j
, atunci
P(x
1
, . . . , x
n
) ∈ ( ⇐⇒
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
v
j
+
n

j=1
b
j
v
j
= 0, ∀ v
j
∈ K ⇐⇒
⇐⇒
n

j=1
(
n

i=1
a
ij
x
i
+b
j
)v
j
= 0, ∀ v
j
∈ K.
ˆ
In consecint ¸˘a, coordonatele (x
1
, . . . , x
n
) ale unui centru sunt solut ¸ii ale sistemului de ecuat ¸ii
n

i=1
a
ij
x
i
+b
j
= 0, j = 1, n. (2.21)
Se observ˘a c˘a
n

i=1
a
ij
x
i
+b
j
=
1
2
∂H
∂x
j
, deci mult ¸imea centrelor este dat˘a de solut ¸iile sistemului
de ecuat ¸ii
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
∂H
∂x
1
= 0
.
.
.
∂H
∂x
n
= 0
.
De fapt, P ∈ ( ⇐⇒ P ∈ C(H) (P este un punct critic al lui H).
Exemplu: Dac˘a H(P) = x
2
+ y
2
+ z
2
+ 2(xy + yz + zx) − 4, atunci ( = ¦(x, y, z) ∈
R
3
, x +y +z = 0¦.
• O form˘a p˘atratic˘a afin˘a H are centre de simetrie dac˘a ¸si numai dac˘a sistemul (2.21)
este compatibil, ceea ce este echivalent cu faptul c˘a rang A = rang (A,
t
B).
ˆ
In
aceast˘a ipotez˘a, dim ( = n− rang A.
• Forma p˘atratic˘a afin˘a H are centru unic dac˘a ¸si numai dac˘a sistemul (2.21) are
solut ¸ie unic˘a, adic˘a rang A = n, sau δ ,= 0. Deci H are centru unic dac˘a ¸si numai
dac˘a forma p˘atratic˘a asociat˘a este nedegenerat˘a.
ˆ
In acest caz, putem alege originea reperului ˆın centrul s˘au unic P
0
. Vom avea B = 0
¸si c = H(P
0
). Expresia lui H va fi H(P) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
i
+c. Matricele ata¸sate sunt
A = (a
ij
) ¸si D =
_
A 0
0 H(P
0
)
_
, deci ∆ = δH(P
0
).
ˆ
In consecint ¸˘a, cˆand originea
reperului este aleas˘a ˆın centrul unic al formei, expresia lui H este
H(P) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
i
+

δ
.
116
Formele care admit centre au expresia canonic˘a de tipul a) sau b). Cele care nu admit
centre au expresia canonic˘a de tipul c).
Observat ¸ie: Exist˘a cazuri ˆın care ( = ∅, de¸si N(g) ,= ¦0
V
¦. De exemplu, dac˘a
H(P) = z
2
−2(x +y), atunci ( = ∅, iar N(g) =< (1, 0, 0), (0, 1, 0) >.
Dac˘a P
0
este un centru pentru H ¸si N(g) ,= ¦0
V
¦, atunci orice dreapt˘a afin˘a T,
determinat˘a de P
0
¸si de spat ¸iu director D ≺ N(g), este o dreapt˘a de centre pentru H. O
dreapt˘a vectorial˘a D ≺ N(g) se nume¸ste direct ¸ie central˘a a formei H.
2.14 Variet˘at ¸i p˘atratice
Nucleul unei forme p˘atratice afine H : / →K este mult ¸imea
ker H = H
−1
(0) = ¦P ∈ /, H(P) = 0¦.
• O submult ¸ime H ⊂ / se nume¸ste varietate p˘atratic˘a a lui / dac˘a exist˘a o form˘a
p˘atratic˘a afin˘a H : / →K, astfel ˆıncˆat H = ker H.
• O varietate p˘atratic˘a dintr-un plan (dim / = 2) se nume¸ste conic˘a (sau curb˘a plan˘a
de gradul 2).
• O varietate p˘atratic˘a dintr-un spat ¸iu afin 3-dimensional (dim / = 3) se nume¸ste
cuadric˘a (sau suprafat ¸˘a de gradul 2).
• O varietate p˘atratic˘a dintr-un spat ¸iu afin /, cu dim / > 3, se nume¸ste hipercuadric˘a
(sau hipersuprafat ¸˘a p˘atratic˘a).
Cˆand nu este pericol de confuzie, vom spune hipercuadric˘a ˆın spat ¸iul afin /, ˆın loc de
varietate p˘atratic˘a. Ecuat ¸ia unei hipercuadrice este
H(P) = 0.
Fie O ∈ / un punct origine ¸si r = OP vectorul de pozit ¸ie al punctului P ∈ /. Ecuat ¸ia
hipercuadricei se scrie sub forma
h(r) + 2f(r) +c = 0,
unde h : /
O
→ K este forma p˘atratic˘a asociat˘a lui H, f : /
O
→ K este forma liniar˘a
asociat˘a lui H, iar c = H(O).
Dac˘a spat ¸iul afin /este n-dimensional, raportat la un reper cartezian R = ¦O; (e
1
, . . . , e
n
)¦,
un punct P ∈ H, de coordonate P(x
1
, . . . , x
n
), verific˘a
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
j
+
n

i=1
b
i
x
i
+c = 0, a
ij
= a
ji
,
117
sau, matriceal,
t
XAX + 2BX +c = 0,
t
A = A,
sau
(
t
X1)
_
A
t
B
B c
__
X
1
_
= 0,
t
A = A.
• Un punct P
0
∈ / este centru pentru hipercuadica H dac˘a este centru pentru forma
H.
• Un punct P
0
∈ H este punct singular dac˘a este centru pentru hipercuadrica H.
• Un punct P
0
∈ H care nu este singular se nume¸ste ordinar.
Folosind (2.20), rezult˘a c˘a P
0
∈ / este centru pentru H dac˘a g(OP
0
, v) +f(v) = 0, ∀
v ∈ V = /
O
, adic˘a forma liniar˘a g
OP
0
+f : /
O
→K este forma nul˘a.
ˆ
In cazul ˆın care / este n-dimensional, centrele unei hipercuadrice H sunt solut ¸iile
sistemului de ecuat ¸ii
n

i=1
a
ij
x
i
+b
j
= 0, j = 1, n.
O hipercuadric˘a H admite centre dac˘a acest sistem este compatibil, deci rang A =
rang (A
t
B) (⇐⇒ ρ = r sau ρ = r + 1, unde r = rang A, iar ρ = rang D =
_
A
t
B
B c
_
).
Din (2.19), rezult˘a c˘a P
0
∈ H este un punct singular al hipercuadricei H dac˘a
G(P
0
, P) = H(P
0
) = 0, ∀ P ∈ /, deci forma afin˘a G
P
0
: / →K este forma nul˘a.
Dac˘a / este un spat ¸iu afin n-dimensional, atunci punctele singulare ale hipercuadri-
cei H sunt solut ¸iile sistemului de ecuat ¸ii
_
¸
¸
_
¸
¸
_
n

i=1
a
ij
x
i
+b
j
= 0, j = 1, n
n

i=1
b
i
x
i
+c = 0
.
O hipercuadric˘a admite puncte singulare dac˘a sistemul de mai sus este compatibil,
deci rang A = rang
_
A
B
_
= rang D (⇐⇒ ρ = r).
Propozit ¸ie. Fie / un spat ¸iu afin n-dimensional real. Ecuat ¸ia unei hipercuadrice H ⊂ /
poate fi adus˘a, printr-o schimbare de reper ¸si, eventual, ˆınmult ¸irea cu un scalar nenul, la
una din urm˘atoarele forme normale:
a) x
2
1
+. . . +x
2
p
−x
2
p+1
−. . . −x
2
r
= 0, dac˘a ρ = r;
b) x
2
1
+. . . +x
2
p
−x
2
p+1
−. . . −x
2
r
= 1, dac˘a ρ = r + 1;
c) x
2
1
+. . . +x
2
p
−x
2
p+1
−. . . −x
2
r
= 2x
r+1
, dac˘a ρ = r + 2,
118
unde ρ = rang H, iar r = rang h.
Hipercuadricele pentru care rang H = r +1 (∆ ,= 0) se numesc hipercuadrice propriu-
zise, cele pentru care rang H = rang h ≤ n (∆ = 0) se numesc hipercuadrice singulare, iar
hipercuadricele singulare pentru care rang H ≤ 2 se numesc hipercuadrice degenerate.
2.14.1 Clasificarea afin˘a a conicelor
O conic˘a este o varietate p˘atratic˘a dintr-un plan afin. Dac˘a planul este raportat la un
reper cartezian, atunci conica H este dat˘a de
H = ¦P(x, y), H(P) = 0¦,
unde
H(P) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2b
1
x + 2b
2
y +c, a
2
11
+a
2
12
+a
2
22
,= 0. (2.22)
Matricele asociate formei conicei sunt
A =
_
a
11
a
12
a
12
a
22
_
, D =
_
_
a
11
a
12
b
1
a
12
a
22
b
2
b
1
b
2
c
_
_
.
Invariant ¸ii conicei sunt
ρ = rang D, r = rang A, p = indicele conicei.
Asociem determinant ¸ii
∆ = det D, δ = det A.
Dac˘a ∆ ,= 0, avem o conic˘a propriu-zis˘a (sau nedegenerat˘a), iar dac˘a ∆ = 0, conica este
singular˘a sau degenerat˘a.
Centrele unei conice sunt solut ¸iile sistemului de ecuat ¸ii
_
a
11
x +a
12
y +b
1
= 0
a
12
x +a
22
y +b
2
= 0
.
• Dac˘a δ ,= 0 (r = 2 ¸si ρ = 2 sau ρ = 3), atunci rang A = rang (A
t
B) = 2 ¸si conica
are un centru unic.
• Dac˘a δ = 0 (r = 1), putem avea mai multe situat ¸ii:
– Dac˘a ρ = 1, atunci rang A = rang (A
t
B) = 1 ¸si conica are o dreapt˘a de centre.
– Dac˘a ρ = 2, atunci rangul lui (A
t
B) poate fi 1 sau 2. Dac˘a rang (A
t
B) = 1,
atunci conica are o dreapt˘a de centre. Dac˘a rang (A
t
B) = 2, atunci conica nu
are centru.
119
– Dac˘a ρ = 3, atunci rang (A
t
B) = 2 ¸si conica nu are centru.
ρ r p Ecuat ¸ia normal˘a Denumirea conicei Natura
conicei
3
2
2 x
2
+y
2
= 1 elips˘a (δ > 0)
1 x
2
−y
2
= 1 hiperbol˘a (δ < 0) ∆ ,= 0
0 −x
2
−y
2
= 1 elips˘a vid˘a conice
propriu-
1 1 x
2
= 2y parabol˘a (δ = 0) zise
2
2
1 x
2
+y
2
= 0 un punct dublu (δ > 0)
1 x
2
−y
2
= 0 pereche de drepte secante (δ < 0)
1
1 x
2
= 1 pereche de drepte
paralele (δ = 0)
conice ∆ = 0
conice
0 −x
2
= 1 pereche vid˘a de
drepte (δ = 0)
degenerate singulare
1 1 1 x
2
= 0 dreapt˘a dubl˘a
O conic˘a propriu-zis˘a poate fi elips˘a, hiperbol˘a sau parabol˘a. O conic˘a degenerat˘a
const˘a din o pereche de drepte (paralele sau secante), o dreapt˘a dubl˘a sau un punct
dublu.
Conicele propriu-zise cu centru unic sunt elipsa ¸si hiperbola. Conicele degenerate cu
centru unic sunt perechea de drepte secante ¸si punctul dublu.
Singura conic˘a f˘ar˘a centru este parabola, iar conicele degenerateˆın dou˘a drepte paralele
sau confundate admit o dreapt˘a de centre.
(desene-reprezentarea grafic˘a a conicelor fat ¸˘a de un reper normal)
2.14.2 Clasificarea afin˘a a cuadricelor
O cuadric˘a este o varietate p˘atratic˘a dintr-un spat ¸iu afin 3-dimensional. Raportˆand spat ¸iul
la un reper cartezian, cuadrica H este dat˘a de
H = ¦P(x, y, z), H(P) = 0¦,
unde
H(P) = a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+2a
12
xy+2a
13
xz+2a
23
yx++2b
1
x+2b
2
y++2b
2
z+c, (2.23)
cu a
2
11
+a
2
22
+a
2
33
+a
2
12
+a
2
13
+a
2
23
,= 0. Asociem matricele
A =
_
_
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
_
_
, D =
_
_
_
_
a
11
a
12
a
13
b
1
a
12
a
22
a
23
b
2
a
13
a
23
a
33
b
3
b
1
b
2
b
3
c
_
_
_
_
.
120
Invariant ¸ii cuadricei sunt
ρ = rang D, r = rang A, p = indicele cuadricei.
Consider˘am determinant ¸ii
∆ = det D, δ = det A.
Dac˘a ∆ ,= 0, avem o cuadric˘a propriu-zis˘a (sau nedegenerat˘a), iar dac˘a ∆ = 0, cuadrica
este singular˘a; dac˘a, ˆın plus, rang H ≤ 2, cuadrica este degenerat˘a.
Centrele unei cuadrice sunt solut ¸iile sistemului de ecuat ¸ii
_
_
_
a
11
x +a
12
y +a
13
z +b
1
= 0
a
12
x +a
22
y +a
23
z +b
2
= 0
a
13
x +a
23
y +a
33
z +b
3
= 0
.
• Dac˘a δ ,= 0 (r = 3) atunci cuadrica are un centru unic.
• Dac˘a δ = 0 (r < 3), putem avea mai multe situat ¸ii:
– Dac˘a ρ ≥ 3, atunci cuadrica nu are centru.
– Dac˘a r = 2 ¸si ρ = 3 sau ρ = 2, atunci cuadrica are o dreapt˘a de centre.
– Dac˘a r = 1 ¸si ρ = 2 sau ρ = 1, cuadrica are un plan de centre.
Un punct P(x, y, z) este punct singular pentru H dac˘a este centru ¸si, ˆın plus, P ∈ H,
adic˘a H(P) = 0.
ˆ
In consecint ¸˘a, P(x, y, z) este punct singular dac˘a este solut ¸ie a sistemului
de ecuat ¸ii
_
¸
¸
_
¸
¸
_
a
11
x +a
12
y +a
13
z +b
1
= 0
a
12
x +a
22
y +a
23
z +b
2
= 0
a
13
x +a
23
y +a
33
z +b
3
= 0
b
1
x +b
2
y +b
3
z +c = 0
.
121
ρ r p Ecuat ¸ia normal˘a Denumirea cuadricei Natura
cuadricei
4
3
3 x
2
+y
2
+z
2
= 1 elipsoid cuadrice
(δ ,= 0)
2 x
2
+y
2
−z
2
= 1 hiperboloid cu o pˆanz˘a propriu-
1 x
2
−y
2
−z
2
= 1 hiperboloid cu dou˘a pˆanze zise
0 −x
2
−y
2
−z
2
= 1 elipsoid vid ∆ ,= 0
2 2 x
2
+y
2
= 2z paraboloid eliptic
(δ = 0) 1 x
2
−y
2
= 2z paraboloid hiperbolic
3
3 3 x
2
+y
2
+z
2
= 0 punct dublu
(δ ,= 0) 2 x
2
+y
2
−z
2
= 00 con
2
2 x
2
+y
2
= 1 cilindru eliptic
(δ = 0) 1 x
2
−y
2
= 1 cilindru hiperbolic
0 −x
2
−y
2
= 1 cilindru vid
1 1 x
2
= 2y cilindru parabolic cuadrice
(δ = 0)
2
2 2 x
2
+y
2
= 0 dreapt˘a dubl˘a
2 1 x
2
−y
2
= 0 pereche de plane
(δ = 0) secante cuadrice
1 1 x
2
= 1 pereche de plane
paralele
dege- singulare
(δ = 0) 0 −x
2
= 1 pereche vid˘a de
plane
nerate ∆ = 0
1 1 1 x
2
= 0 plan dublu
(δ = 0)
O cuadric˘a propriu-zis˘a poate fi elipsoid, hiperboloid sau paraboloid. O cuadric˘a sin-
gular˘a nedegenerat˘a poate fi con sau cilindru. O cuadric˘a singular˘a poate degenera ˆın o
pereche de plane, un plan dublu, o dreapt˘a dubl˘a sau un punct dublu.
O cuadric˘a cu centru unic pate fi un elipsoid, un hiperboloid, un con sau un punct
dublu. O cuadric˘a f˘ar˘a centru este un paraboloid sau un cilindrul parabolic. O cuadric˘a
cu o dreapt˘a de centre este un cilindru eliptic, un cilindru hiperbolic, o pereche de plane
secante sau o dreapt˘a dubl˘a, iar o cuadric˘a cu un plan de centre este o pereche de plane
paralele sau un plan dublu.
Numai cuadricele singulare sau degenerate pot avea puncte singulare. Acestea sunt:
un con, o pereche de plane secante, un plan dublu, o dreapt˘a dubl˘a sau un punct dublu.
(desene-reprezentarea grafic˘a a cuadricelor fat ¸˘a de un reper normal)
122
Bibliography
[1] Popescu, I.P. Geometrie afin˘a ¸si euclidian˘a, Editura Facla, Timi¸soara, 1984
[2] Vasiu, A., Geometrie afin˘a ¸si metric˘a, Litografia UBB, Cluj-Napoca, 1993
[3] Galbur˘a, Gh., Rado, F., Geometrie, EDP, Bucure¸sti, 1979
[4] Postelnicu, T.V., Stoka, M.I., Vrˆanceanu. G.G., Culegere de probleme de geometrie
analitic˘a ¸si diferent ¸ial˘a, Ed. Tehnic˘a, Bucure¸sti, 1970
[5] Rado, F., Groze, V., Orban B., Vasiu, A., Culegere de probleme de geometrie,
Litografia UBB, Cluj-Napoca, 1979
[6] Craioveanu, M., Albu, I.D., Geometrie afin˘a ¸si euclidian˘a. Exercit ¸ii, Ed. Facla,
Timi¸soara, 1982
[7] Delode, C., G´eom´etrie affine et euclidienne, Dunod, Paris, 2000
[8] Miron, R., Geometrie euclidian˘a...
[9] Albu, A.C., Ob˘adeanu, V., Popoescu, I.P., Rado, F., Smaranda, D., Geometrie pentru
perfect ¸ionarea profesorilor, EDP, Bucure¸sti, 1983
[10] Murgulescu, E., ...
123

Contents
1 Spatii vectoriale ¸ 1.1 Spatii vectoriale peste un corp K . . . . . . . . . . ¸ 1.2 Exemple de spatii vectoriale . . . . . . . . . . . . . ¸ 1.3 Dependent˘ liniar˘ de vectori . . . . . . . . . . . . ¸a a 1.4 Baze. Coordonate de vectori. Dimensiune . . . . . 1.5 Schimb˘ri de baze . . . . . . . . . . . . . . . . . . a 1.6 Subspatii vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ 1.7 Morfisme de spatii vectoriale . . . . . . . . . . . . ¸ 1.8 Subspatii invariante. Vectori proprii. Valori proprii ¸ 1.9 Forme liniare pe un K-spatiu vectorial . . . . . . . ¸ 1.10 Forme biliniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1.11 Forme p˘tratice. Aducerea la forma canonic˘ . . . a a 1.12 Forme p˘tratice pe spatii vectoriale complexe . . . a ¸ 1.13 Forme p˘tratice pe spatii vectoriale reale . . . . . . a ¸ 2 Spatii afine ¸ 2.1 Structura afin˘ a unui spatiu vectorial . . . . . . a ¸ 2.2 Spatii afine. Propriet˘¸i imediate . . . . . . . . . ¸ at 2.3 Exemple de spatii afine . . . . . . . . . . . . . . ¸ 2.4 Combinatii afine de puncte . . . . . . . . . . . . ¸ 2.5 Subspatii afine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ¸ 2.6 Spatii afine finit dimensionale . . . . . . . . . . . ¸ 2.6.1 Dimensiunea unui spatiu afin . . . . . . . ¸ 2.6.2 Repere ¸i coordonate carteziene . . . . . . s 2.6.3 Repere ¸i coordonate afine . . . . . . . . . s 2.6.4 Raport ¸i biraport de puncte coliniare . . s 2.6.5 Reprezent˘ri analitice ale unui p-plan . . a 2.7 Morfisme de spatii afine . . . . . . . . . . . . . . ¸ 2.7.1 Translatii ¸i centro-afinit˘¸i . . . . . . . . ¸ s at 2.7.2 Proiectori ¸i automorfisme afine involutive s 2.7.3 Morfisme de spatii afine finit dimensionale ¸ 2.7.4 Ecuatiile carteziene ale unui p-plan . . . . ¸ 2.8 Forme afine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 3 4 6 7 11 14 21 29 33 37 44 51 54 58 58 67 69 69 72 78 78 79 81 83 84 89 93 95 96 98 100

. . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . .

1

2.9 2.10 2.12 2.14

Forme biafine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Forme p˘tratice afine. Aducerea la forma canonic˘ a a Centre de simetrie . . . . . . . . . . . . . . . . . . Variet˘¸i p˘tratice . . . . . . . . . . . . . . . . . . at a 2.14.1 Clasificarea afin˘ a conicelor . . . . . . . . a 2.14.2 Clasificarea afin˘ a cuadricelor . . . . . . . a

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

105 109 114 117 119 120

2

spatiul V se nume¸te spatiu vectorial complex. Z/p (p prim). +) un grup pe care definim o operatie extern˘ ¸ a K×V →V (α. etc). +. (V. ¸ Fie (V. 1 · v = v. (α + β) · v = α · v + β · v V3. iar operatia extern˘ · este ˆ a ¸ a ınmultirea vectorilor cu ¸ scalari. Elementele lui V se numesc vectori. ¸ ¸ a (1 + 1) · (a + b) = (1 + 1) · a + (1 + 1) · b = a + a + b + b iar (1 + 1) · (a + b) = 1 · (a + b) + 1 · (a + b) = a + b + a + b. adunarea este comutativ˘. +. Cˆnd K = C. iar elementele lui K se numesc scalari. Intr-un spatiu vectorial (V. cel al numerelor reale R.Chapter 1 Spatii vectoriale ¸ 1. v) → α · v care satisface axiomele: V1. ˆ Observatie. respectiv K = R. ·). ·) se nume¸te K-spatiu vectorial (sau spatiu s s ¸ ¸ vectorial peste corpul K). respectiv a ¸ s ¸ spatiu vectorial real. w ∈ V . Operatia ¸ intern˘ + este adunarea vectorilor. pentru orice α. cel al numerelor rationale Q sau al claselor de resturi modulo p. β ∈ K ¸i orice v. (αβ) · v = α · (β · v) V2.1 Spatii vectoriale peste un corp K ¸ Fie K un corp comutativ (poate fi corpul numerelor complexe C. α · (v + w) = α · v + α · w V4. ¸ 3 . deci a + b = b + a.

n (K). x2 . Intr-un K-spatiu vectorial V . Aceste ultime dou˘ spatii se identific˘ cu Kn . ∀v ∈ V . iar cea extern˘ de a αx = (αx1 . • α · 0v = 0v . unde 0K este elementul neutru al grupului aditiv (K.j + bi.j ) ¸i B = (bi.n (K) al matricelor dreptunghiulare cu elemente din K ¸ este un K-spatiu vectorial. n} se poate defini o structur˘ de K-spatiu vectorial. numit˘ structura canonic˘ a lui Kn . .n (K) ¸i s αA = (αai. . Spatiul Mm. x2 . . Spatiul vectorilor legati ¸i spatiul vectorilor liberi ¸ ¸ s ¸ sunt spatii vectoriale reale. +). . au loc: ¸ ¸ • 0K · v = 0V . iar dac˘ n = 1. . Dac˘ m = n. ∀x = (x1 . unde −v este opusul vectorului v ∈ V ˆ grupul (V. y n ) ∈ Kn . i = 1. a a ¸ a 4 . y = (y 1 . xn ). . . .ˆ Propozitie. Operatia extern˘ a ¸ a a ¸ a este dat˘ de a x + y = (x1 + y 1 . . .j ) ∈ Mm. atunci operatiile care dau structura de spatiu vectorial sunt ¸ ¸ A + B = (ai. se obtine K-spatiul vectorial al matricelor p˘tratice de ordinul n. . Dac˘ A = (ai. Dac˘ a ¸ ¸ a a m = 1.n (K). αxn ). . ın 1. ∀v ∈ V . xn + y n ). . . y 2 . . xn ). .2 Exemple de spatii vectoriale ¸ 1. iar 0V este elementul neutru al grupului (V. +). .j ) sunt dou˘ matrici din Mm. ∀α ∈ Kn .j ) ∈ Mm. . . ¸ 2. 3. . n ∈ N∗ ¸ Pe produsul cartezian Kn = {x = (x1 . se obtine K-spatiul vectorial al matricelor linie. xn ) ∈ Kn . x2 + y 2 . numit vectorul nul al spatiului vectorial ¸ V. Spatiile vectoriale standard Kn . αx2 . . se obtine K-spatiul ¸ ¸ a ¸ ¸ vectorial al matricelor coloan˘. ∀α ∈ K • α · v = 0v dac˘ ¸i numai dac˘ α = 0K sau v = 0V as a • (−1) · v = −v. +). . xi ∈ K. ∀x = (x1 . x2 . ¸ a s a iar α ∈ K. . .

¸ 10. . 2. Spatiul vectorial Kn [X] al polinoamelor ˆ ¸ ıntr-o variabil˘ X (de grad mai mic a sau egal cu un n fixat). . De asemenea. f (x) = 0 cu exceptia unui num˘r finit de puncte } ¸ a se define¸te suma ¸i ˆ s s ınmultirea cu scalari ca ˆ exemplul anterior. 5. (f + g)(x) = f (x) + g(x). b] ¸ ¸ 8. b]) al functiilor continue pe [a. ¸ ¸ cu operatiile definite mai sus. . . ¸ a 5 . . ¸ ın 6. 2. respectiv A = {1. Operatia de ¸ a ¸ ¸ adunare a functiilor este dat˘ de ¸ a f + g : A → V. iar operatia extern˘ pe V A peste K ¸ a K×VA →VA (α. K-spatiul polinoamelor de forma a0 XY + a1 X + a2 Y + a3 . K-spatiul polinoamelor de forma a0 (X 2 + Y 2 ) + a1 X + a2 Y + a3 . La fel. n}. f ) → αf. 2. . a0 = 0 ¸ este legat de multimea hiperbolelor cu asimptotele paralele cu axele sistemului de coordo¸ nate. ¸ relativ la operatiile uzuale de adunare a polinoamelor ¸i ˆ ¸ s ınmultire a acestora cu numere ¸ reale. ¸ 7. m} × {1. b]. cu ai ∈ K. la rˆndul lui. Spatiul vectorial real C([a. cu ai ∈ K. . de fapt. . K) = {f : A → K. Spatiile Kn ¸i Mm. spatii de tipul V A . b]) al functiilor derivabile pe [a. K) al functiilor cu suport finit ¸ ¸ este un K-spatiu vectorial. ¸ a0 = 0 este legat de multimea cercurilor din plan. . cu coeficienti in corpul K. Pe multimea ¸ ¸ F(A. (αf )(x) = αf (x). un K-spatiu vectorial. Spatiul vectorial real D([a. Corpul numerelor reale R este un Q-spatiu vectorial. unde V = K ¸i A = ¸ s ¸ s {1.4. Evident. n}. . corpul numerelor rationale Q nu este un R-spatiu ¸ ¸ ¸ vectorial (operatia extern˘ nu se poate defini).n (K) sunt. este. 11. . Spatiul F(A. Spatiul functiilor V A = {f : A → V } ¸ ¸ unde V este un K-spatiu vectorial. 9. .

a ¸ 13. . orice polinom P (X) = ¸ aX 2 + bX + c este o combinatie liniar˘ a polinoamelor 1. • In spatiul vectorial real al numerelor complexe. . w1 + w2 ). Sistemul S = {v1 . pe el se poate defini ˆ a ¸ ıntotdeauna o structur˘ de a spatiu vectorial real. vn } un sistem finit de vectori dintr-un K-spatiu vectorial V . Spunem ¸ c˘ un vector v ∈ V este combinatie liniar˘ de vectorii sistemului S dac˘ exist˘ scalarii a ¸ a a a λ1 . S este liniar dependent. Multimea solutiilor unui sistem de ecuatii liniare ¸i omogene ¸ ¸ ¸ s cu coeficienti ˆ ¸ ıntr-un corp K formeaza un K-spatiu vectorial. ˆ Exemple. ¸ a s Un sistem finit de vectori S = {v1 . orice num˘r complex z = ¸ a a + bi este o combinatie liniar˘ a numerelor complexe 1 ¸i i. In Propozitie. λn ∈ K. Operatia intern˘ r˘mˆne aceea¸i. iar operatia extern˘ peste C ¸ a C × V 2 → V 2. . . se nume¸te complexificatul lui V ¸i ¸ ¸ s s se noteaz˘ CV . αw + βv). Numerele reale de forma a + b 2 + c 3 formeaz˘ un Q-spatiu vectorial. X ¸i X 2 . . iar operatia extern˘ peste R este ¸ ¸ a a a s ¸ a restrictia la R a operatiei externe peste C. . a ¸ a ¸ 6 . astfel ˆ at ıncˆ v = λ1 v1 + . . . a 1. w2 ) = (v1 + v2 . . . w) = (αv − βw. = λn = 0K .3 Dependent˘ liniar˘ de vectori ¸a a Fie S = {v1 . Spatiul V 2 . + λn vn . (v1 . . Se poate defini pe V 2 = V ×V a a ¸ o structur˘ de spatiu vectorial complex astfel: operatia intern˘ este dat˘ de a ¸ ¸ a a V 2 × V 2 → V 2. . ˆ caz contrar. .√ √ 12. . ¸ 14. cu structura de spatiu vectorial complex. . vn } este liniar dependent dac˘ ¸i numai dac˘ cel putin ¸ as a ¸ unul din vectorii s˘i este o combinatie liniar˘ a celorlalti. ¸ ¸ S˘ presupunem acum c˘ V este un spatiu vectorial real. . . vn } (din K-spatiul vectorial V ) se nume¸te ¸ s liniar independent (sau vectorii s˘i sunt liniar independenti ) dac˘ a ¸ a 0V = λ1 v1 + . . . Complexificatul unui spatiu vectorial real ¸ Dac˘ V este un spatiu vectorial complex. . (α + iβ)(v. + λn vn =⇒ λ1 = . . w1 ) + (v2 . ¸ a s ˆ • In spatiul vectorial K2 [X] al polinoamelor de grad cel mult 2.

chiar dac˘ z1 nu ¸ 3 este liniar dependent de z2 ¸i z3 . . Patru vectori sunt ˆ ıntotdeauna liniar dependenti. . . • Se verific˘ u¸or c˘ numerele complexe 1 + i ¸i 1 − i sunt liniar independente peste a s a s corpul numerelor reale. 0. a s • Dac˘ S este liniar independent. . X. . . . 0). cos x} este liniar independent ˆ spatiul vectorial real RR . • Sistemul alc˘tuit dintr-un singur vector v este liniar dependent dac˘ ¸i numai dac˘ a as a v este vectorul nul. . . sin2 x. ˆ caz contrar. . a ¸ a Exemplu. s • Polinoamele P1 (X) = X −X 2 . deoarece P4 = 2P1 + P2 . a 1. 0. • Sistemul {1. . X 2 . z2 = 2 + 2i ¸i z3 = 3 + 3i sunt liniar s 2 a dependente (peste corpul numerelor rationale). en = (0. . 1) din Kn sunt liniar independenti peste ¸ corpul K. . deoarece z2 = z3 . . ¸ a Un sistem de vectori B = {vα : α ∈ I} din K-spatiul vectorial V este o baz˘ a lui V ¸ a dac˘ a 7 . . . P3 (X) = 1+X 2 ¸i P4 (X) = 1−2X 2 s sunt liniar dependente peste Q. ¸ s Un sistem infinit S = {vα : α ∈ I} de vectori din spatiul vectorial V este liniar ¸ independent dac˘ orice subsistem finit al s˘u este liniar independent. . ¸ • Dac˘ un subsistem al lui S este liniar dependent. cos2 x} este liniar dependent. . Sistemul S este sistem de generatori pentru V dac˘ orice vector din V este a o combinatie liniar˘ a lui S. • Numerele complexe z1 = 1 − i. . P2 (X) = 1−2X. Fie S = {v1 . Doi vectori sunt liniar dependenti dac˘ ¸i numai dac˘ au aceea¸i ¸ as a s directie. ¸ Ideea de vectori liniar independenti se extinde ¸i la sisteme infinite de vectori. Coordonate de vectori. atunci orice subsistem al s˘ este liniar independent. Fie K[X] spatiul vectorial al polinoamelor ˆ ¸ ıntr-o variabil˘ X. X 3 . sin x. X mk } este liniar independent. ın ¸ ˆ • In RR . sistemul {1.Propozitie. deoarece orice subsistem finit al s˘u {X m1 . .} este liniar independent. • Vectorii e1 = (1. a a In sistemul este liniar dependent. vn } un sistem finit de vectori din V . . Trei vectori (legati) sunt liniar dependenti dac˘ ¸i numai dac˘ sunt copla¸ ¸ ¸ as a nari. cu coeficienti a ¸ ˆ ıntr-un corp K. . a a Exemple.4 Baze. Dimensiune Fie S = {vα : α ∈ I} un sistem oarecare (finit sau infinit) de vectori din K-spatiul ¸ vectorial V . atunci ¸i S este liniar dependent. Sistemul infinit de polinoame {1. Un vector v ∈ V este combinatie liniar˘ a unui sistem de vectori S (finit sau infinit) ¸ a dac˘ este combintie liniar˘ a unui subsistem finit al lui S.

ˆ acela¸i timp v = s ın s µα vα α∈I α∈I (coeficientii λα ¸i µα sunt zero. dac˘ un v ∈ V se scrie sub forma v = a λα vα ¸i.j } sunt coordonatele lui A ˆ baza {Ei. deci α∈I (λα − µα )vα = 0. . .j }. .j = 0 · · · 1 · · · 0 (1 la intersectia liniei i cu coloana j). λn } poart˘ numele a de coordonatele vectorului v ˆ baza B. λn ∈ K. . a ¸ a ˆ • In Kn . . . . Orice vector v = (v a a ın mod unic v = v1 e1 + . vn en . . atunci ¸ s ¸ a λα vα − α∈I α∈I µα vα = 0.) acestui vector dup˘ directiile vectorilor din baz˘. X ¸i X 2 . . deci sumele sunt finite). . iar {v1 .    ···· · ····  0···0···0 O matrice A = (ai. numit˘ a a 1 . ¸ a a unde   0···0···0  ···· · ····    ¸ Ei. . v n ) ∈ Kn se scrie ˆ baza canonic˘ (sau baza natural˘). . ın 8 . . . 1) este o baz˘. s ˆ • In K-spatiul vectorial Mm.j . adic˘ λα = µα . . Coordonatele unui vector a a arbitrar vor fi date de descompunerea (se poate face geometric. . vn } ⊂ B. .. iar {ai.j Ei. .j . . o baz˘ este format˘ din sistemul de matrici Ei. a ˆ Exemple.j ) ∈ K se va scrie ˆ mod unic sub forma ın m n A= i=1 j=1 ai. . . + λn vn . . Sistemul de scalari {λ1 . . a a s • O baz˘ pentru spatiul vectorial al polinoamelor de grad cel mult 2 este dat˘ de a ¸ a monoamele 1. Dac˘ B = {vα : α ∈ I} este o baz˘ a K-spatiului vectorial V . cu exceptia unui num˘r finit. . en = (0. . 0. 0). • In spatiul vectorial E3 al vectorilor legati ˆ ¸ ¸ ıntr-un punct O. atunci orice vector v ∈ V a a ¸ se poate exprima ˆ mod unic ˆ forma ın ın v = λ1 v1 + .• B este liniar independent • B este sistem de generatori pentru V . .n (K). 0. . . • O baz˘ a lui C peste R este dat˘ de numerele complexe 1 ¸i i. .. ın Evident. . . unde λ1 . sistemul de vectori e1 = (1. . orice sistem format din trei vectori necoplanari determin˘ o baz˘.

+ wn en ∈ V are proprietatea c˘ wi = 0. a • Orice spatiu vectorial netrivial admite cel putin o baz˘. k} este multimea (finit˘) a punctelor unde f nu se anuleaz˘. . o ¸ a ¸ a functie f ∈ F(A. . . . . . ¸ ¸ a Spatiile vectoriale care admit o baz˘ finit˘ se vor numi spatii finit dimensionale.1. ¸ a a unde {ai . ei−1 . . i = 1. f (x) = 0 cu exceptia unui num˘r finit de puncte }. + λi−1 ei−1 + λw + λi+1 ei+1 + . . . ¸ a a ¸ Propozitie 1. = λk = 0. . dac˘ a a λ1 e1 + . deoarece sistemul {0V } este liniar dependent. + (λn + wn )en = 0 9 (∗) . . atunci sistemul B ∗ = s a {e1 . . definim functia ¸ fa : A → K. . a ∈ A} este o baz˘ a spatiului F(A. + λn en = 0. se obtine ¸ (λ1 + w1 )e1 + . dac˘ λi = f (ai ). Intr-adev˘r. a Dem: Sistemul B ∗ este liniar independent.• Subspatiul nul {0V } nu admite baz˘. Dac˘ B = {e1 . ¸ a • Fie A o multime nevid˘ oarecare ¸i ¸ a s F(A. fa (x) = 1. dac˘ x = a. In a k λk fai = 0 ∈ F(A. en } este. ¸ a Aceast˘ multime are o structur˘ de K-spatiu vectorial ˆ raport cu adunarea functiilor a ¸ a ¸ ın ¸ ¸i ˆ s ınmultirea acestora cu scalari. . obtinem λ1 = . . K). ˆ Intr-adev˘r. . egalˆnd cele dou˘ functii pentru punctele ai . en } este o baz˘ finit˘ a K-spatiului vectorial ¸ a a a ¸ V ¸i w = w1 e1 + . Construim o baz˘ ˆ acest spatiu. K). ¸ a ın ¸ Pentru orice a ∈ A. i=1 atunci. a ˆ Sistemul de functii B = {fa . dac˘ x = a a 0. a a ¸ ¸ • Orice sistem de generatori al unui spatiu vectorial contine o baz˘. ei+1 . ˆ ınlocuind pe w. + (λi−1 + wi−1 )ei−1 + λwi ei + (λi+1 + wi+1 )ei+1 + . . w. . ¸ ¸ a • Fiecare sistem de vectori liniar independenti dintr-un spatiu vectorial ¸ ¸ poate fi extins la o baz˘. iar ˆ plus. . . .4. . K) = {f : A → K. de asemenea. K) se scrie sub forma ¸ k f (x) = i=1 λk fai (x). . o baz˘ pentru V . .

vp ar fi. . In a Vectorul vp (care nu se afl˘ ˆ S1 ) se va putea exprima ca o combinatie liniar˘ de a ın ¸ a elemente din S1 . .4. . . ˆ caz contrar. a • Nu putem avea p − 1 = n. . Dac˘ p = 1. adic˘ p ≤ n. Dar aceasta ar ˆ ınsemna c˘ sistemul S nu este liniar independent. . r˘mˆne doar o combinatie liniar˘ de vectori din B. . B ∗ este sistem de generatori. . λi+1 + wi+1 = 0. . Orice vector v ∈ V se scrie ca o combinatie liniar˘ ¸ a ˆ de vectori din B. λ = 0. . .1. . S1 = B ∗ . vp } ⊂ V este un sistem de vectori liniar independenti. unde cel putin unul din coeficientii αp . . . . = λn = 0. Inlocuind ˆ aceast˘ expresie vectorul ei (care se exprim˘ din w ca o ın a a combinatie liniar˘ de vectori din B ∗ . . eventual. . a ¸ a Consecint˘. . Aceasta ˆ ınseamn˘ c˘ p − 1 ≤ n ¸i c˘ multimea a a s a ¸ ∗ B1 = {v1 . ep . . . Deci p − 1 < n. Teorem˘ 1. a Dem: Vom folosi inductia dup˘ p. . ˆ Inlocuind λ = 0 ˆ (*). . Steinitz) Dac˘ B = {e1 . . avem Propozitia 1. B ∗ va deveni o baz˘ pentru V . . (Teorema ˆ a ınlocuirii. putem presupune ¸ a a c˘ αp = 0. vp−1 . Folosind. din nou. Fie S1 = {v1 . . . deci S1 este o baz˘ a lui V . en } este o baz˘ pentru V . λn + wn = 0. = ın a a ¸ a λi−1 = λi+1 = . deci λ1 = . . . a ceea ce contrazice ipoteza. eventual. atunci orice ¸a a ¸ a a baz˘ a sa este format˘ din n vectori. αp−1 vp−1 + αp ep + . vectorii lui B. deci. . vp−1 }. Renumerotˆnd. .2. .1.¸i. Dac˘ un spatiu vectorial V are o baz˘ format˘ din n vectori. vp . . ep+1 . . . s λ1 + w1 = 0. . . din nou. . . . + αn en . . ¸ s ¸ atunci 1) p ≤ n 2) renumerotˆnd. Propozitia 1.4. .4. en } este. a ∗ a • Deoarece B1 este o baz˘ a lui V . λi−1 + wi−1 = 0. vectorul vp se poate scrie vp = α1 v1 + . . ¸ ¸ combinatie liniar˘ de elemente din S1 ). en } este o baz˘ a Ka a spatiului vectorial V ¸i S = {v1 . va rezulta o expresie a lui v ca o combinatie liniar˘ ¸ a ¸ a de vectori din B ∗ . o baz˘ a lui V . . . sistemul B ∗ = {v1 . a de asemenea. . . αn este nenul (altfel. a a 10 . Presupunem c˘ ¸ a a ¸ a teorema are loc pentru p − 1.

Analog. a Vom avea m ≤ n ¸i n ≤ m. . s ¸ 1. matricele P ¸i P sunt unic determinate de cele dou˘ baze. una cu m elemente ¸i una cu n elemente. pij ∈ K. en } ¸i B = {e1 . . i = 1. ¸ n ei = j=1 n pji ej . iar P matricea de trecere de s a la B la B . ¸ • Spatiile vectoriale de dimensiune 1 se numesc drepte vectoriale. iar cele de dimensiune ¸ 2 plane vectoriale. • Un spatiu vectorial este de dimensiune infinit˘ dac˘ nu admite baze finite (un spatiu ¸ a a ¸ infinit dimensional admite sisteme finite ¸i infinite de vectori liniar independenti .4. adic˘ m = n. as a Dem: ”=⇒” Fie B ¸i B dou˘ baze ale lui V . . iar vectorii lui B ¸ sunt combinatii liniare de vectori din B . a a s oricare dintre acestea poate fi considerat˘ sistemul liniar independent din Teorema 1. n. n.2. (1. atunci oricare n vectori liniar independenti din V formeaz˘ o a ¸ a baz˘ a lui V .Dem: Considerˆnd dou˘ baze ale lui V . Vectorii lui B sunt combinatii liniare de vectori din B. j = 1. .1) sunt formulele de trecere de la baza B la baza B . relatia a ¸ n λi ei = 0 i=1 11 . en } dou˘ ¸ s s a baze oarecare. iar matricea P = (pij ) este matricea de trecere de la baza B la baza B . s a Num˘rul elementelor dintr-o baz˘ a unui spatiu vectorial V cu baz˘ finit˘ se nume¸te a a ¸ a a s dimensiunea spatiului vectorial V (dim V ). O matrice P ∈ Mn (K) este matricea unei schimb˘ri de baze ˆ ¸ a ıntr-un K-spatiu ¸ vectorial n-dimensional V dac˘ ¸i numai dac˘ det P = 0. Deoarece B este baz˘. ca mai sus. Dac˘ dim V = n.2) Formulele (1. pij ∈ K. iar matricea P = (pji ) este matricea de trecere de la baza B la baza B. un sistem de generatori format din n elemente este o baz˘. (1. a a • Dimensiunea spatiului nul {0V } este 0. (1.1) ej = i=1 pij ei .2) sunt formulele de trecere de la baza B la baza B. . . Evident. . ¸ Corolar. . De asemenea. s a Propozitie.5 Schimb˘ri de baze a Fie V un K-spatiu vectorial n-dimensional ¸i B = {e1 .

Deoarece matricea P coincide cu matricea acestui sistem ¸i este nesingular˘. deci i=1 λi pji = 0. atunci formulele a s ın s de transformare a coordonatelor lui v la schimbarea bazelor sunt n vi = j=1 pij vj .4) respectiv vi = n pij vj . . n.1). (1. j=1 i ∈ 1. = λn = 0. . . Dar ¸i B este baz˘. . vn ) ¸i v = a s (v1 . n. ˆ ınlocuind vectorii ei . sistemul s a admite doar solutia banal˘ λ1 = . . . v ∈ V un vector. de fapt. . en } dou˘ baze oarecare ale sale. Dac˘ P = (pij ) ¸i P = (pji ) ın a a s sunt matricele de trecere de la o baz˘ la alta (ca ¸i ˆ (1. ¸ n ei = j=1 pji ej . Vom ar˘ta c˘ exist˘ o baz˘ B a lui V .2)). relatia de mai sus este echivalent˘ cu ¸ a n n λi ( i=1 j=1 n pji ej ) = 0 adic˘ a n ( j=1 i=1 λi pji )ej = 0. B = {e1 . vn ) coordonatele lui v respectiv ˆ cele dou˘ baze. ”⇐= Fie B = {e1 . i = 1. .3) Rezult˘. pentru care matricea de a a a a a trecere de la B la B este chiar P .3) trebuie s˘ admit˘ doar solutia banal˘ a a s a a ¸ a λ1 = . = λn = 0. . . .are loc numai pentru scalarii λ1 = . . deci ultima relatie este echivalent˘ cu s a ¸ a n λi pji = 0. . . . . . en } ¸i B = ¸ ¸ s {e1 . det P = 0. .5) 12 . iar matricea ¸ a a de trecere le la B la B este P . en } o baz˘ oarecare a lui V ¸i P = (pij ) ∈ Mn (K) o matrice a s arbitrar˘. . = λn = 0. .1) ¸i (1. este suficient s˘ ar˘t˘m c˘ sistemul B este liniar independent. Definim elementele mutimii B chiar prin formulele de trecere (1. folosind formulele de trecere de la baza B la baza B . Dar. obtinem ¸ ( j=1 i=1 λi pji )ej = 0. pji ∈ K. c˘ sistemul liniar ¸i omogen (1. . Deoarece B are n elemente. Propozitie. i ∈ 1. deci B este o baz˘ a lui V . cu det P = 0. Fie V un K-spatiu vectorial de dimensiune n. . a aa a n n n n Dac˘ a i=1 λi ei = 0. iar v = (v1 . . . . i=1 (1. n (1. . deci determinantul matricei asociate acestui sistem (care este chiar matricea P ) este nenul.

n i ∈ 1. . obtinem expresiile pentru vi . deci vi = pij vj . iar P = (pij ) ¸i P = (pji ) sunt matricele de trecere de la o baz˘ la alta. . . din nou. ¸ Fie. . n ¸i s vj = pjk vk . j=1 Folosind formulele de trecere de la B la B. . Rezult˘ c˘ matricele care intervin ˆ formulele de schimbare de baze (¸i ˆ formulele de a a ın s ın schimbare de coordonate ale vectorilor) sunt nesingulare ¸i sunt una inversa celeilalte s P = P −1 . . a s a Am v˘zut c˘ a a n vi = j=1 pij vj . n. Identificˆnd un vectorul v = s a   a a v1 ·   (v1 . . en } ¸i B = {e1 . en } dou˘ baze oarecare ale unui spatiu s a ¸ vectorial V . . • Formulele (1. .4) ¸i (1. formulele de schimbare de coa   · vn ordonate (1. v = (v1 . j=1 k pij pjk = δi . vn ) cu matricea coloan˘ [v]B =  · .       ·   ·····  ·  vn pn1 · · · pnn vn 13 . . . vn ) coordonatele unui vector v respectiv ˆ s ın cele dou˘ baze. adic˘ produsul matricelor de trecere este matricea unitate de ordinul a P P = P P = In .Dem: Rezult˘ din unicitatea scrierii unui vector ca o combinatie liniar˘ de elemente a ¸ a dintr-o baz˘. . . Va rezulta c˘ a n n n n n n n vi = j=1 n pij vj = j=1 pij ( k=1 pjk vk ) = j=1 k=1 pij pjk vk = ( k=1 j=1 pij pjk )vk deci n.4) devin      v1 p11 · · · p1n v1  ·   ·····  ·        ·  =  ·····  · . . . a n n n n n n v= i=1 vi ei = j=1 vj ej = j=1 vj ( i=1 n pij ei ) = ( i=1 j=1 pij vj )ei . . vn ) ¸i v = (v1 .5) au o form˘ matriceal˘. B = {e1 . . . k=1 i ∈ 1. . .

pe scurt. coloanele reprezint˘ componentele vectorilor bazei B ). O formulare echivalent˘: W a w1 + w2 ∈ W λw ∈ W. 2 – multimea matricelor triunghiulare este un subspatiu vectorial de dimensiune ¸ ¸ n(n + 1) . a a ¸ ın ¸ Aceasta ˆ ınseamn˘ c˘ W este subspatiu vectorial al lui V dac˘ W ⊂ V . • Urm˘toarele submultimi sunt subspatii vectoriale ale lui M(K): a ¸ ¸ – multimea matricelor simetrice este un subspatiu vectorial de dimensiune ¸ ¸ n(n + 1) . w2 ) ∈ W × W. In a 1. 2 14 . w) ∈ K × W. multimea vectorilor care au aceea¸i ¸ s dreapt˘ suport d a O este un subspatiu vectorial de dimensiune 1. Vom nota W ¸i s V . W = ∅ ¸i a a ¸ a s ∀(w1 . 2 – multimea matricelor antisimetrice este un subspatiu vectorial de dimensiune ¸ ¸ n(n − 1) .6 Subspatii vectoriale ¸ Fie V un K-spatiu vectorial. ¸ • Multimea functiilor pare R → R este un subspatiu vectorial al spatiului tuturor ¸ ¸ ¸ ¸ functiilor R → R (peste R). iar multimea ¸ ¸ vectorilor cu suportul continut ˆ ¸ ıntr-un plan π O este un subspatiu vectorial de ¸ dimensiune 2. Un subspatiu vectorial al lui V este o submultime nevid˘ W ¸ ¸ ¸ a a lui V . • Spatiul vectorial al polinoamelor de grad cel mult trei este un subspatiu al spatiului ¸ ¸ ¸ vectorial al polinoamelor de grad cel mult 7 (peste acela¸i corp). ∀w1 . [v]b = P [v]B . w2 ∈ W =⇒ λ1 w1 + λ2 w2 ∈ W. W = ∅ as a ∀λ1 . (ˆ matricea P .sau. Exemple. care r˘mˆne un K-spatiu vectorial ˆ raport cu operatiile induse din V . s • Q nu este subspatiu vectorial al lui R (peste corpul numerelor reale). • Numerele complexe de forma a(1+i) formeaz˘ un subspatiu vectorial real a ¸ al lui C (peste R). ınsu¸ ¸ ˆ • In spatiul vectorilor legati ˆ ¸ ¸ ıntr-un punct O. V dac˘ ¸i numai dac˘ W ⊂ V . ∀(λ. Ele se numesc subspatiile triviale ale lui V . λ2 ∈ K. ¸ • Orice spatiu vectorial V admite cel putin dou˘ subspatii: subspatiul nul ¸i subspatiul ¸ ¸ a ¸ ¸ s ¸ ˆ si.

adic˘ N se afl˘ ˆ intersectia acestor subspatii ¸i ¸ a a ın ¸ ¸ s N ⊂< S > . 15 W. + λn vn . s W1 + W2 = {w1 + w2 . atunci S este baz˘ pentru < S >. sau ˆ a¸ur˘toarea liniar˘ a lui S). care contine pe S. un subspatiu vectorial al lui V ¸i ˆ contine pe S. + λn vn . • Un subspatiu W al lui V . ¸ ¸ Propozitie. s ¸ W1 ∩ W2 = {v ∈ V. ¸ • Dac˘ S este liniar independent. . λi ∈ K. α ∈ J} un subsistem oarecare al K-spatiului vectorial V . w1 ∈ W1 ¸i w2 ∈ W2 }. λi ∈ K. . ˆ vom nota < S >. α ∈ J} un subsistem de vectori al K-spatiului vectorial ¸ ¸ V . . Dem: Subspatiul generat de S este ¸ < S >= W V S⊂W Not˘m a N = {λ1 v1 + .– multimea matricelor diagonale este un subspatiu vectorial de dimensiune n. deci contine ¸i ¸ s ıl ¸ ¸ s < S >. ˆ va In ¸a ıl contine pe N . vi ∈ S} (sume finite). Dac˘ W1 ¸i W2 sunt subspatii ale K-spatiului vectorial V . • N este. . s Fie S = {vα . vi ∈ S}.1. deci orice vector de forma λ1 v1 + . • S este un sistem de generatori pentru spatiul < S >. Intersectia ¸ ¸ tuturor subspatiilor lui V care contin S se nume¸te subspatiul generat de S (sau ˆ ¸ ¸ s ¸ ınchiderea liniar˘ a lui S. Atunci < S >= {λ1 v1 + . ˆ consecint˘. evident.6. atunci intersectia ¸ a s ¸ ¸ ¸ ¸i suma acestora sunt subspatii ale lui V . n ∈ N∗ . Este subspatiul cel a ınf˘s a a ıl ¸ mai mic (ˆ raport cu incluziunea) care contine pe S. va contine ¸i orice combinatie liniar˘ ¸ ¸ ¸ s ¸ a de elemente din S. v ∈ W1 ¸i v ∈ W2 }. . Fie S = {vα . atunci S =< S >. Deci N =< S >. < S >⊂ N. a ¸ • Subspatiul generat de multimea vid˘ este identic cu subspatiul nul ¸ ¸ a ¸ < ∅ >= {0v }. a a • Dac˘ S este un subspatiu al lui V . . . + λn vn . n ∈ N∗ . ın ¸ Propozitie 1.

• Dac˘ S = {v1 . Spatiile W ¸i V vor fi. . acesta se poate completa ın s ın pˆn˘ la o baz˘ ˆ V . atunci dimensiunea spatiului solutiilor sale este n − r. atunci subspatiul generat de v1 . orice sistem de vectori liniar independenti ¸ ¸ ˆ W va fi liniar independent ¸i ˆ V . ˆ a a a ın a a In consecint˘. α ∈ I} este o multime de subspatii ale lui V .6. . Dac˘ spatiul vectorial V este de dimensiune finit˘ ¸i W este un ¸ a ¸ a s subspatiu al lui V . . atunci W = V .2. ˆ plus. s as Propozitie. λ ∈ K}. o baz˘ a lui W . subspatiul In a ¸ ¸ ¸ Wα se nume¸te suma subspatiilor Wα ¸i se scrie s ¸ s generat de multimea M = ¸ α∈I < M >= α∈I Wα .2. . . s a s a ¸ s generate de aceea¸i baz˘ ¸i vor coincide. Dac˘ rangul matricei coeficientilor a ¸ a ¸ sistemului este r. • Subspatiul generat de doi vectori liniar independenti este un plan vectorial ¸ ¸ < v1 . ¸ a ın Dem: Deoarece W este un subspatiu al lui V . atunci dim W ≤ dim V . . Fie W1 ¸i W2 dou˘ subspatii ale lui V .4. • ˆ general. a ¸ s a 16 . ¸ • Multimea solutiilor unui sistem de ecuatii liniare ¸i omogene ( cu m ecuatii ¸i n ¸ ¸ ¸ s ¸ s necunoscute) are o structur˘ de spatiu vectorial. . deci. ¸ ¸ Propozitie 1. . fiind cuprins˘ ˆ a a a ıntr-o baz˘ a a lui V ¸i avˆnd acela¸i cardinal. Atunci. . . . . vn a ¸ a ¸ este < v1 . dim W ≤ dim V . α ∈ I} dimensiunea spatiului < S > generat s ¸ de S. vn >= {λ1 v1 + . . vn } este o multime finit˘. . dac˘ {Wα . Dac˘. .• Subspatiul generat de un vector nenul este o dreapt˘ vectorial˘ ¸ a a < v >= {λv. λi ∈ K}. • Se nume¸te rang al sistemului S = {vα . ¸a Presupunem c˘ dim W = dim V . coincide cu aceasta din urm˘. vn } este egal cu num˘rul a maxim de vectori liniar independenti din S. Atunci ¸ s a ¸ < W1 ∪ W2 >= W1 + W2 . . • Suma a dou˘ subspatii W1 ¸i W2 ale lui V se nume¸te sum˘ direct˘ dac˘ fiecare a ¸ s s a a a vector v ∈ W1 + W2 se scrie ˆ mod unic sub forma ın v = w1 + w2 . Conform Teoremei 1. deci are cel mult atˆtea elemente cˆt este dimensiunea lui V . v2 >= {λ1 v1 + λ2 v2 . + λn vn . . λ1 λ2 ∈ K}. Suma direct˘ a subspatiilor W1 ¸i W2 se noteaz˘ W1 ⊕ W2 . . Rangul unui sistem finit de vectori S = {v1 . dim W = dim V .

+ wp . . Dac˘ v = 0V . . ¸ s a • Fie W1 . . Wn un num˘r finit de subspatii ale lui V . i=1 n iar un vector w ∈ i=1 Wi este de forma w = w1 + . Sunt. n. Dem: ”=⇒” Fie v ∈ W1 ∩ W2 . V se nume¸te hiperplan vectorial dac˘ este suplimentar unei drepte s a Exemple. • Dou˘ drepte distincte din spatiul euclidian 3-dimensional. a s contradictie cu faptul c˘ suma este direct˘. . Cum s W1 ∩ W2 = {0V }. . Subspatii suplimentare. Suma a dou˘ subspatii W1 ¸i W2 ale lui V este sum˘ direct˘ dac˘ ¸i numai ¸ a ¸ s a a as dac˘ intersectia acestora este subspatiul nul a ¸ ¸ W1 ⊕ W2 ⇐⇒ W1 ∩ W2 = {0V }. . ⊕ Wn = i=1 Wi . Suma lor este direct˘ ¸ a ¸i este ˆ s ıntreg spatiul. Un subspatiu H ¸ vectoriale din V . . deci. s a ¸ ın ¸ care trec prin origine. i ∈ 1. sunt subspatii vectoriale independente (adic˘ intersectia lor este subspatiul ¸ a ¸ ¸ nul {0V }). + Wn . . atunci suma de spatii este direct˘ a ın ın ¸ a ¸i se noteaz˘ s a n W1 ⊕ . ¸ ¸ 17 . a • Un plan ¸i o dreapt˘ care nu apartine planului. . wi ∈ Wi . va rezulta c˘ w1 − u1 = w2 − u2 = 0V . ¸ a a ”⇐=” Presupunem c˘ un vector w ∈ W1 + W2 admite dou˘ scrieri de forma w = a a w1 + w2 ∈ W1 + W2 ¸i w = u1 + u2 ∈ W1 + W2 . Hiperplane vectoriale ¸ Dou˘ subspatii vectoriale W1 ¸i W2 ale unui K-spatiu vectorial V se numesc suplimentare a ¸ s ¸ dac˘ V este suma lor direct˘ a a V = W1 ⊕ W2 . atunci un vector arbitrar w ∈ W1 ⊕ W2 ar a admite dou˘ scrieri distincte w = w1 +w2 ∈ W1 +W2 ¸i w = (w1 +v)+(w2 −v) ∈ W1 +W2 . Suma lor este o sum˘ direct˘ ¸i este planul vectorial determinat de cele a as dou˘ drepte. Dac˘ w se scrie ˆ mod unic ˆ forma de mai sus. .Propozitie. ˆ spatiul euclidian 3-dimensional. Atunci 0v = (w1 − u1 ) + (w2 − u2 ). adic˘ scrierea lui w este unic˘ ¸i a a as suma subspatiilor W1 ¸i W2 este direct˘: W1 ⊕ W2 . subspatii vectoriale suplimentare. sunt subspatii vectoriale independente. Suma acestora va fi subspatiul a ¸ ¸ n Wi = W1 + . care trec prin a ¸ origine.

¸ ¸ Propozitie. ¸ • Propozitia anterioar˘ este adev˘rat˘ ¸i ˆ cazul spatiilor vectoriale infinit di¸ a a a s ın ¸ mensionale: Orice subspatiu propriu al unui spatiu vectorial admite cel putin un ¸ ¸ ¸ subspatiu suplimentar. Aceasta se poate completa pˆn˘ la o baz˘ a lui V . Fie v ∈ S ¸i fie s ¸ s H =< B ∪ (S \ {v}) > .3. deoarece H contine ¸ baza lui W . Este imediat faptul c˘ U este un spatiu suplimentar al lui W . ¸ • Hiperplanele unui spatiu vectorial 3-dimensional sunt planele vectoriale. . . Sistemul S este nevid a (altfel. (existenta hiperplanelor) Fie V un spatiu vectorial (finit sau infinit a ¸ ¸ dimensional) ¸i W un subspatiu propriu al s˘u. evident un subspatiu (n − m)-dimensional ¸ ¸ al lui V . . V =< v > ⊕H. pentru care B ∪ S este baz˘ a lui V . un spatiu vectorial m-dimensional.• Subspatiile matricelor simetrice.6. 1 1 unde As = (A +t A) este o matrice simetric˘. a • Subspatiile matricelor triunghiulare ¸i al matricelor simetrice nu sunt independente. Fie V un K-spatiu vectorial n-dimensional. Fie a a a a S un sistem de vectori din V . Fie S = {fm+1 . deci admite o baz˘ a a ¸ a finit˘. a ¸ • Dac˘ V este un spatiu vectorial n-dimensional. em }. . Fie U spatiul vectorial generat de S. atunci hiperplanele sunt subspatii a ¸ ¸ de dimensiune n − 1. . fn } un sistem de vectori din V . B ar fi o baz˘ a lui V . Dem: W este. Evident. Fie V un K-spatiu vectorial n-dimensional ¸i W un subspatiu de dimea ¸ s ¸ niune m al lui V . Orice subspatiu W de dimeniune ¸ ¸ ¸ m al lui V admite cel putin un subspatiu suplimentar ˆ V . adic˘ a s s a ar coincide ¸i W nu ar mai fi un subspatiu propriu al lui V ).6. avem A = As + Aa . ¸ s doarece intersectia lor este subspatiul matricelor diagonale. • Hiperplanele unui spatiu vectorial 2-dimensional sunt dreptele vectoriale. . ¸ Dem: Fie B o baz˘ a lui W . ¸ ¸ Pentru orice matrice A ∈ M(K). la rˆndul s˘u. . H va contine ˆ ¸ ıntreg spatiul W . B = {e1 . Aceast˘ baz˘ se poate completa pˆn˘ la o baz˘ a a a a a a a lui V .4. . Atunci W este intersectia a n − m hiperplane vectoriale. ¸ Teorem˘ 1. Mai mult. ¸ 18 . ¸ Teorem˘ 1. sunt subspatii suplimentare. Exist˘ cel putin un hiperplan vectorial al s ¸ a a ¸ lui V care contine pe W . cu m elemente. respectiv antisimetrice. astfel ˆ at B ∪ S s˘ fie baz˘ ıncˆ a a a lui V . Subspatiul suplimentar va avea ¸ ¸ ın ¸ dimensiunea n − m. deci H este un hiperplan al lui V . iar Aa = (A −t A) este o matrice a 2 2 antisimetric˘. deci W ¸i V ar fi generate de acela¸i sistem de vectori.

Fie S = {fm+1 . Fie M = i=1 Hi . . Aceasta se poate completa pˆn˘ la o baz˘ a a a a a lui V . . Fie a s B = {e1 . . am } este o baz˘ a lui W1 ¸i a s B2 = {e1 . dim W2 = n ¸i dim(W1 ∩ W2 ) = p. bp+1 . astfel ˆ at ıncˆ W = Hα . . cˆt ¸i la o a a a a s baz˘ B2 a lui W2 . . . . pentru care B ∪ S este o baz˘ a a lui V . . α ∈ I. . Evident. ap+1 . . S˘ presupunem c˘ a a a B1 = {e1 . n − m. . ep . . . Sistemele Bi contin cˆte n − 1 vectori: toti vectorii din baza lui V . a a a 19 este o baz˘ a lui W2 . adic˘ v ∈< B >= W ¸i M ⊂ W . α∈I Teorema dimensiunii. n − m. n−m • W ⊂ Bi . . . . ep . . . am . . . . Are loc s a ¸ a ¸ relatia ¸ dim W1 + dim W2 = dim(W1 + W2 ) + dim(W1 ∩ W2 ). ¸ a • Dac˘ v ∈ M . adic˘ W ⊂ a i=1 Hi = M. ep . . bp+1 . . mai putin respectiv ¸ a ¸ ¸ cˆte un vector din S. . . deci W ⊂< Bi >= Hi . Aceasta se poate completa atˆt la o baz˘ B1 a lui W1 . Vom ar˘ta c˘ B3 este o baz˘ a lui W1 + W2 . . . bn }. a . . i ∈ 1. . Dem: Presupunem c˘ dim W1 = m. i ∈ 1. . . atunci exist˘ o familie de hiper¸ ¸ a plane Hα . Fie a Hi =< Bi >. Vom ar˘ta c˘ a a n−m W = i=1 n−m Hi . deci v va fi o combinatie liniar˘ de vectori a numai din B (elementele lui S ”dispar” pe rˆnd). n − m. n − m. . . . . em } o baz˘ a lui W . ∀i ∈ 1. . ∀i ∈ 1. . Grassmann Fie W1 ¸i W2 dou˘ subspatii (de dimensiune finit˘) ale spatiului vectorial V . ∀i ∈ 1. ap+1 . . . fn } un sistem de vectori din S. . bn } Fie B3 = {e1 . atunci v ∈ Hi . n − m. ep } o baz˘ a lui W1 ∩ W2 . Fie Bi = (B ∪ S) \ {fm+i }. Hi sunt n − m hiperplane ale lui V .Dem: Fie B = {e1 . a a s Teorema anterioar˘ are loc ¸i ˆ cazul spatiilor vectoriale infinit dimensionale: Dac˘ a s ın ¸ a W este un subspatiu propriu al unui spatiu vectorial V .

• Mai ˆ ai, B3 este un sistem de generatori pentru W1 + W2 . Fie v ∈ W1 + W2 . ıntˆ Atunci v = w1 + w2 , unde w1 ∈ W1 ¸i w2 ∈ W2 . Deci s v = λ1 e1 + . . . + λp ep + λp+1 ap+1 + . . . + λm am + µ1 e1 + . . . + µp ep + µp+1 bp+1 + . . . + µm bm ,
w1 w2

adic˘ v este o combinatie liniar˘ de vectori din B3 . a ¸ a • Sistemul B3 este liniar independent. Fie (∗) λ1 e1 + . . . + λp ep + λp+1 ap+1 + . . . + λm am + µp+1 bp+1 + . . . + µm bm = 0. Vom ar˘ta c˘ toti coeficientii se anuleaz˘. a a ¸ ¸ a Relatia de mai sus este echivalent˘ cu ¸ a λ1 e1 + . . . + λp ep + λp+1 ap+1 + . . . + λm am = −µp+1 bp+1 − . . . − µm bm . Termenul din partea stˆng˘ este un vector din W1 , iar cel din dreapta un vector din W2 . a a Rezult˘ c˘ ambii membri se afl˘ ˆ W1 ∩ W2 . Deoarece µp+1 bp+1 + . . . + µm bm ∈ W1 ∩ W2 , a a a ın rezult˘ c˘ a a µp+1 bp+1 + . . . + µm bm = α1 e1 + . . . + αp ep ¸i relatia (*) devine s ¸ λ1 e1 + . . . + λp ep + λp+1 ap+1 + . . . + λm am + α1 e1 + . . . + αp ep = 0 sau (λ1 + α1 )e1 + . . . + (λp + αp )ep + λp+1 ap+1 + . . . + λm am = 0. Aceasta din urm˘ este o combinatie liniar˘ de vectori din B1 , care este o baz˘ pentru W1 , a ¸ a a ˆ particular, deci toti scalarii sunt zero. In ¸ λp+1 = . . . = λm = 0. ˆ Inlocuind ˆ (*), obtinem o combinatie liniar˘ de vectori din B2 , deci ¸i restul scalarilor ın ¸ ¸ a s se anuleaz˘. a Rezult˘ c˘ B3 este o baz˘ a lui W1 + W2 ¸i dimensiunea acestuia este egal˘ cu num˘rul a a a s a a de elemente din baz˘. a dim(W1 +W2 ) = p+(m−p)+(n−p) = m+n−p = dim W1 +dim W2 −dim(W1 ∩W2 ). • Dac˘ W1 ¸i W2 sunt subspatii independente, atunci a s ¸ dim W1 + dim W2 = dim(W1 + W2 ). • Dac˘ W1 ¸i W2 sunt subspatii ale spatiului vectorial n-dimensional V ¸i dim W1 + a s ¸ ¸ s dim W2 > n, atunci W1 ∩ W2 = {0v }. 20

1.7

Morfisme de spatii vectoriale ¸

Fie V ¸i W dou˘ spatii vectoriale peste acela¸i corp K. O aplicatie f : V → W se nume¸te s a ¸ s ¸ s morfism al lui V ˆ W (sau aplicatie liniar˘, sau omomorfism) dac˘ satisface conditiile: ın ¸ a a ¸ f (v1 + v2 ) = f (v1 ) + f (v2 ) ∀ v1 , v2 ∈ V, f (λv) = λf (v) ∀ λ ∈ K, ∀ v ∈ V. Conditiile de mai sus sunt echivalente cu ¸ f (λ1 v1 + λ2 v2 ) = λ1 f (v1 ) + λ2 f (v2 ) ∀ λ1 , λ2 ∈ K, ∀ v1 , v2 ∈ V. • O aplicatie liniar˘ f : V → V se nume¸te endomorfism (sau operator liniar ) al ¸ a s spatiului vectorial V . ¸ • O aplicatie liniar˘ bijectiv˘ f : V → W se nume¸te izomorfism al lui V pe W . ¸ a a s Dou˘ spatii vectoriale V ¸i W sunt izomorfe (V a ¸ s W ) dac˘ exist˘ un izomorfism a a f : V → W. • Un izomorfism f : V → V se nume¸te automorfism al lui V . s Propozitie. 1) Fie f : V → W un morfism de spatii vectoriale. Atunci ¸ ¸ a) f (−v) = −f (v), ∀ v ∈ V b) f (0V ) = 0W . 2) Dac˘ f : V → W este un izomorfism de spatii vectoriale, atunci ¸i f −1 : W → V este a ¸ s un izomorfism. Exemple. • Aplicatia identic˘ 1V : V → V , 1V (v) = v, ∀v ∈ V , este o aplicatie ¸ a ¸ liniar˘. a • Dac˘ V este un spatiu vectorial, iar W un subspatiu al s˘u, injectia canonic˘ a a ¸ ¸ a ¸ a lui W ˆ V , i : W → V , i(w) = w, ∀w ∈ W , este o aplicatie liniar˘. ın ¸ a • Aplicatia nul˘ 0 : V → W , 0(v) = 0W , ∀v ∈ V , este o aplicatie liniar˘. ¸ a ¸ a • Omotetia de raport h este o aplicatie liniar˘. Dac˘ V este un K-spatiu vectorial ¸i ¸ a a ¸ s h ∈ K∗ , omotetia de raport h este definit˘ prin Hh : V → V , Hh (v) = hv, ∀v ∈ V . a Deoarece h = 0, Hh admite o invers˘ H1/h : V → V , deci o omotetie a unui spatiu a ¸ este un automorfism al acestuia. • Operatia de derivare, ˆ spatiul vectorial R[X], este o aplicatie liniar˘ a spatiului ˆ ¸ ın ¸ ¸ a ¸ ın el ˆ si. ınsu¸

21

• Fie V un K-spatiu vectorial ¸i W1 ¸i W2 dou˘ subspatii suplimentare: V = W1 ⊕ W2 . ¸ s s a ¸ Un vector v ∈ V admite o descompunere unic˘ de forma v = w1 + w2 , cu w1 ∈ W1 a ¸i w2 ∈ W2 . s Aplicatia ¸ pW 1 : V → W 1 , pW1 (v) = w1 , ∀v ∈ V se nume¸te proiectia lui V pe W1 , f˘cut˘ paralel cu W2 . Analog se poate defini s ¸ a a proiectia lui V pe W2 , f˘cut˘ paralel cu W1 . ¸ a a Aplicatia ¸ sW1 : V → V, sW1 (v) = w1 − w2 , ∀v ∈ V se nume¸te simetria lui V fat˘ de W1 , f˘cut˘ paralel cu W2 . Analog se poate defini s ¸a a a simetria lui V fat˘ de W2 , f˘cut˘ paralel cu W1 . ¸a a a Proiectiile ¸i simetriile definite mai sus sunt aplicatii liniare. ¸ s ¸ • Fie EO1 spatiul vectorial (3-dim) al vectorilor legati ˆ O1 ¸i EO2 spatiul vectorial ¸ ¸ ın s ¸ (3-dim) al vectorilor legati ˆ O2 . Aplicatia f : EO1 → EO2 , f (O1 A1 ) = O2 A2 , unde ¸ ın ¸ vectorii O1 A1 ¸i O2 A2 sunt echipolenti, este un izomorfism de spatii vectoriale. s ¸ ¸ Propozitie. Fie F : V → W o aplicatie liniar˘ ˆ ¸ ¸ a ıntre dou˘ spatii vectoriale. a ¸ a) Dac˘ M a V , atunci f (M ) W , unde f (M ) = {f (v), v ∈ V } este multimea valorilor lui f . ¸ b) Dac˘ N a W , atunci f −1 (N ) V , unde

f −1 (N ) = {v ∈ V, f (v) ∈ N } este preimaginea lui N . Fie Im f = f (V ) imaginea aplicatiei f ¸i ker f = f −1 (0W ) nucleul lui f . Acestea ¸ s sunt subspatii ale lui W , respectiv V . ¸ Propozitie. Fie f : V → W o aplicatie liniar˘. Atunci: ¸ ¸ a a) f este injectiv˘ dac˘ ¸i numai dac˘ ker f = {0V }. a as a b) f este surjectiv˘ dac˘ ¸i numai dac˘ Im f = W . a as a c) f este bijectiv˘ dac˘ ¸i numai dac˘ ker f = {0V } ¸i Im f = W . a as a s Propozitie. Fie f : V → W o aplicatie liniar˘ ¸i S = {vα , α ∈ J} un sistem de vectori ¸ ¸ as din V . a) Dac˘ f este injectiv˘ ¸i S este liniar independent, atunci ¸i f (S) este liniar indea a s s pendent. 22

Deoarece a a imaginea unui vector prin f este unic˘. Evident v = v1 + v2 . deci v2 ∈ ker p. ¸ ın ¸a a a • Not˘m Aut(V ) multimea automorfismelor unui K-spatiu vectorial V . a ¸ ¸ • Not˘m End(V ) multimea endomorfismelor unui K-spatiu vectorial V . ¸i el. v ∈ V } ker p = {v ∈ V. W ) a ¸ ¸ s multimea izomorfismelor de la V la W . a Avem Im p = {p(v). a ¸ ¸ Multimea End(V ) este un K-spatiu vectorial ¸i admite o structur˘ de inel cu unitate ¸ ¸ s a (relativ la compunerea functiilor). unde s ¸ a p2 = p ◦ p. atunci ¸ a a) Im p ⊕ ker p = V . s Dem: a) Fie v1 = p(v) ¸i v2 = v − v1 . un proiector. Vom ar˘ta c˘ Im p = ker q ¸i Im q = ker p. a ¸ ¸ Multimea Aut(V ) admite o structur˘ de grup ˆ raport cu operatia de compunere a ¸ a ın ¸ functiilor. deci suma este a a a direct˘. ¸ ˆ raport cu operatiile de adunare a functiilor ¸i ˆ In ¸ ¸ s ınmultire a acestora cu scalari. atunci ¸i f (S) este a as s sistem de generatori pentru W . atunci f (S) este o baz˘ pentru W . a b) Se verific˘ direct. p(v) = 0V } ker q = {v ∈ V. v ∈ V } Im q = {v − p(v).b) Dac˘ f este surjectiv˘ ¸i S este sistem de generatori pentru V . v1 ∈ Im p ¸i p(v2 ) = s s p(v) − p(v1 ) = p(v) − p2 (v) = 0V . Dac˘ p : V → V este un proiector. Grupul automorfismelor unui K-spatiu vectorial V se mai nume¸te ¸i grupul ¸ ¸ s s general liniar al lui V ¸i se noteaz˘ cu GL(V ). Rezult˘ c˘ Im p + ker p = V . este o K-algebr˘ asociativ˘ cu unitate. b) endomorfismul q = 1V − p este. W ) multimea aplicatiilor liniare de la V la W ¸i cu Izo(V. s a Proiectori Un endomorfism p : V → V se nume¸te proiector al spatiului V dac˘ p2 = p. Propozitie. a a s 23 . El este un subspatiu vectorial al lui W V . la fel v2 . W ) ¸ are o structur˘ de K-spatiu vectorial. rezult˘ c˘ v1 este unic. Hom(V. v − p(v) = 0V }. ˆ consecint˘. c) Dac˘ f este bijectiv˘ ¸i S este o baz˘ pentru V . a as a a • Not˘m cu Hom(V.

48) 24 . Deci orice endomorfism involutiv a este un automorfism. se poate construi automorfismul involutiv a sp : V → V . a s cu ps + qs = 1V . Pentru fiecare automorfism involutiv s. dac˘ W1 ¸i W2 sunt dou˘ subspatii suplimentare ale lui V . f˘cut˘ paralel cu ker q. deci ker q ⊆ Im p. Fie v ∈ ker p ⇒ p(v) = 0V . un automorfism involutiv s : V → V nu este decˆt o simetrie a lui V fat˘ de a ¸a subspatiul Im ps . Deoarece p(w) = p(v) − p2 (v) = 0V ⇒ w ∈ ker p. deci v se poate scrie v = v − 0v = v − p(v) ⇒ v ∈ Im q. ¸ a a ˆ general. Plecˆnd de la un proiector p : V → V . ¸ a a ¸ (desene p. iar q : V → ¸ ¸ a a Im q este proiectia lui V pe Im q. qs : V → V. • Im q = ker p Fie w ∈ Im q ⇒ ∃v ∈ V cu w = v − p(v). deci Im q ⊆ ker p. Aplicatia p : V → Im p este proiectia lui V pe Im p. avem p2 = p. In a s a ¸ iar p : V → W1 ¸i q : V → W2 sunt proiectiile lui V pe cei doi factori.• Im p = ker q Fie w ∈ Im p ⇒ ∃v ∈ V cu w = p(v). ⇒ w ∈ ker q. definim ps : V → V. sp (v) = 2p(v) − v. V = W1 ⊕ W2 . Fie v ∈ ker q ⇒ v = p(v) ∈ Im p ⇒ v ∈ Im p. De fapt. f˘cut˘ paralel cu subspatiul ker ps . ¸ s s ¸ Deci. plecˆnd de la un automorfism involutiv s. deci Im p ⊆ ker q. 1 ps (v) = (v + s(v)) 2 1 ps (v) = (v − s(v)). Deoarece w − p(w) = v(v) − p2 (v) = 0V . 2 Aplicatiile ps ¸i qs sunt proiectori ¸i satisfac relatia ps + qs = 1V . f˘cut˘ paralel cu ker p. s (desene) Automorfisme involutive Un endomorfism s : V → V este involutiv dac˘ s2 = 1V . q 2 = q s ¸ ¸i p + q = 1V . se pot construi doi proiectori ps ¸i qs . adic˘ ker p ⊆ Im q. a Deci spatiul V se descompune ca sum˘ direct˘ ¸ a a V = Im p ⊕ ker p ¸i s V = ker q ⊕ Im q.

. .6) poart˘ numele de coordonatele morfismului f ın a ˆ bazele BV ¸i BW . . a a s a a Formulele de schimbare de baze (ˆ V ¸i ˆ W ) sunt. ın Cunoscˆnd valorile f (ei ). adic˘ a f (v) = f ( n n xi ei ) = i=1 i=1 xi f (ei ). Fie V un spatiu vectorial n-dimensional. . ˆ Intr-adev˘r. en } o alt˘ baz˘ a lui V ¸i BW = {r1 . a Fie BV = {e1 . . a • Dac˘ BW = {r1 . . . W un spatiu vectorial m-dimensional ¸i fie ¸ ¸ s f : V → W un morfism. .7). (1. orice vector v ∈ admite o scriere unic˘ de forma a a n v= i=1 xi ei .7) rj = k=1 qkj rk . j = 1. . (1. . n. n.Morfisme de spatii finit dimensionale ¸ Presupunem acum c˘ morfismele sunt definite ˆ a ıntre spatii vectoriale de dimensiuni ¸ finite. • Morfismul f este unic determinat de valorile sale pe vectorii unei baze BV = {e1 . atunci orice vector de forma a a ¸ f (ei ) ∈ W . i = 1. n. det(qkj ) = 0.8) Tinˆnd seama de (1. respectiv ın s ın n ei = j=1 m pji ej . se poate exprima ca o combinatie liniar˘ de vectori din BW : ¸ a m f (ei ) = j=1 aji rj . i = 1. rm } o alt˘ baz˘ a lui W . . m. n. .6) Sistemul de scalari (aji ) determinat ˆ (1. en } a lui V .6) ¸i (1. . (1.9) 25 . . (1. . rm } este o baz˘ a spatiului W . n. avem ¸ a s n n n m m n f (ei ) = f ( j=1 pji ej ) = j=1 pji f (ej ) = j=1 pji ( k=1 akj rk ) = ( k=1 j=1 pji akj )rk i = 1. f este determinat ˆ mod unic. i = 1. . i = 1. det(pji ) = 0. ın s • Vom vedea cum se comport˘ morfismul f la o schimbare de baze.

matricele asociate morfismului f a a a a ın s se schimb˘ dup˘ legea a a A = Q−1 AP. relatia w = f (v) are o scriere matriceal˘ .8). w = f (v) ∈ W are coordonatele a w = (y1 . ym ). (1. vom avea ın m m m m m f (ei ) = j=1 aji rj = j=1 aji ( k=1 qkj rk ) = ( k=1 j=1 aji qkj )rk i = 1. n. n. m f (ei ) = j=1 aji rj . f (ei ) este un vector din W . .9) ¸i (1. avem s X = PX Ecuatia matriceala (1.12) devine ¸ QY = AP X adic˘ a Y = (Q−1 AP )X . . Rezult˘ c˘.13) Dac˘ X ¸i X sunt matricele lui v ˆ bazele BV respectiv BV . . identificˆndu-l pe v cu matricea coloan˘ a a  a   x1 y1  .  ¸i pe w cu Y =  . Folosind (1.7) ¸i (1.14) ¸i s Y = QY . . atunci cˆnd schimb˘m bazele ˆ V ¸i W . Y ¸i Y matricele lui a s ın s f (v) ˆ bazele BW respectiv BW . . n. s unde (aji ) sunt coordonatele lui f ˆ bazele BV ¸i BW . . 26 .10) (BW este o baz˘ a lui W . xn ). j = 1. deci a ¸ ın s a vectorii s˘i sunt liniar independenti). . .Pe de alt˘ parte.  s ¸ a X =  . deci se scrie ca o combinatie liniar˘ de a ¸ a vectori din BW . P = (pij ) ¸i Q = (qjk ) sunt matricele de schimbare de ın s baze definite prin (1. m.12) yj = i=1 aji xi . k = 1. . (1.6). iar matricea morfismului f : V → W ˆ bazele BV ¸i BW este ın s A = (aij ) dat˘ prin formulele (1.11) • Dac˘ v ∈ V are coordonatele v = (x1 .8).10) Identificˆnd coeficientii vectorilor rk ˆ (1. . xn yn Y = AX.   . (1. obtinem formulele de schimbare de coordonate ale a ¸ ¸ unui morfism la schimbarea bazelor : n m pji akj = j=1 j=1 aji qkj i = 1. atunci. iar coordonatele lui f (v) sunt date prin n (1. (1.

ed } o baz˘ a lui ker f . . . . . n α = 1. a ¸ s a atunci coordonatele lui f ˆ baza B sunt date de sistemul de scalari (aji ). deci λd+1 f (ed+1 ) + . . atunci f (v) = x1 f (e1 ) + . . unde ın n f (ei ) = j=1 aji ej . . . s 27 . Atunci s dim Im f + dim ker f = dim V. . . . Atunci f (λd+1 f (ed+1 ) + . Fie aa a λd+1 f (ed+1 ) + . f (en )} este o baz˘ pentru Im f . . . = λn = 0. q • Dac˘ V este un spatiu vectorial n-dimensional ¸i B = {e1 . + λn f (en )) = 0W . . . . . . + a xn f (en ). f (en )} este un sistem de generatori pentru Im f . m. . adic˘ f (e1 ) = . . ¸ s • Dimensiunea subspatiului ker f ⊂ V se nume¸te defectul morfismului f . Dar a e1 . . Ea s a poate fi completat˘ pˆn˘ la o baz˘ B = {e1 . . . adic˘ sistemul {f (e1 ).1. W un spatiu vectorial ma ¸ ¸ dimensional ¸i f : V → W un morfism. a a a a Dac˘ v = x1 e1 + .1 afirm˘ c˘ rang f + def f = n. + λn f (en ) ∈ ker f. . .7. . . en .Exprimˆnd elementele lui A ˆ relatia matriceal˘ anterioar˘. f (en )} a a a este sistem de generatori pentru Im f . ın a Teorem˘ 1. ¸ s • Teorema 1. . obtinem a ın ¸ a a ¸ m n aiα = j=1 k=1 qij ajk pkα ˜ i = 1. Dar ker f este generat de baza sa Bd . . . f (en )} este liniar independent. ed+1 . • Dimensiunea subspatiului Im f ⊂ W se nume¸te rangul morfismului f . ed . a a • Rangul unei aplicatii liniare nu poate dep˘¸i dimensiunea nici unuia dintre spatiile ¸ as ¸ V ¸i W . . care nu contine vectorii ed+1 . Matricea lui f ˆ baza B este A = (aij ). . en } o baz˘ a sa. Ar˘t˘m c˘ sistemul {f (ed+1 ). . iar matricea schimb˘rii de baze este P . sistemul {f (ed+1 ). . . Dem: Fie d = dim ker f ¸i r = dim Im f . . ed ∈ ker f . Rezult˘ c˘ ¸ a a λd+1 = . . . . Fie Bd = {e1 . . rang f ≤ min {n. + λn f (en ) = 0. . . unde (˜ij ) = Q−1 . adic˘ dim Im f = In ¸a a a n − d. . + xn en este un vector arbitrar din V . . . . Dac˘ schimb˘m baza ın a a ˆ V . . atunci A = P −1 AP . . . . . m}. = f (ed ) = 0. ˆ consecint˘. Rezult˘ c˘ sistemul {f (ed+1 ). Fie V un spatiu vectorial n-dimensional. en } a lui V .7. . . .

schimb˘ dup˘ formula A = Q a a s a Deci rang A = rang A. en } o baz˘ a lui V ¸i BW = {r1 . ın s Dem: Avem rang f = dim Im f = n − dim ker f . . Fie V un spatiu vectorial n-dimensional. . unde Q ¸i P sunt matrici p˘tratice nesingulare. Atunci a rang f = rang A. rezult˘ c˘ s ¸ a a i=1 xi aji = 0. Rezult˘ c˘ dim ker f = n− a a ¸ a a rang A ¸i. ˆ bazele BV ¸i BU este BA. 28 . a ¸ as a s Propozitie. ˆ Inlocuind expresiile lui i=1 i=1 f (ei ). iar B a a ın s este matricea asociat˘ morfismului g : W → U ˆ bazele BW ¸i BU . la schimbarea bazelor. a • rang f = n = m ⇐⇒ f este bijectiv˘. unde A = (aij ) este matricea lui f ˆ bazele BV ¸i BW . obtinem ¸ n m m n f (v) = i=1 xi j=1 aji rj = 0W =⇒ ( j=1 i=1 xi aji )rj = 0W n ¸i. a ın s • Rangul matricei asociate unui morfism f : V → W nu depinde de alegerea bazelor ˆ spatiile vectoriale V ¸i W . W un spatiu vectorial m-dimensional ¸ ¸ ¸ ¸i f : V → W un morfism. . Deci componentele (x1 .• rang f = m ≤ n ⇐⇒ f este surjectiv˘ (deoarece dim Im f = dim V . • Rangul unei aplicatii este invariant la compunerea cu izomorfisme ¸ f izomorfism =⇒ rang (f ◦ g) = rang (g ◦ f ) = rang g. • Dac˘ A este matricea asociat˘ morfismului f : V → W ˆ bazele BV ¸i BW . Vom calcula dimensiunea nucleului lui f . a Dou˘ spatii vectoriale sunt izomorfe dac˘ ¸i numai dac˘ au aceea¸i dimensiune. matricea lui f se a −1 AP . . . . . rm } o s a s baz˘ a lui W . deci ker f = {0V }). ˆ ın ¸ s Intr-adev˘r. ¸ ¸ s adic˘ determin˘ un spatiu vectorial de dimensiune n− rang A. . deoarece vectorii rj sunt liniar independenti. . rang g}. . s Urm˘toarele afirmatii sunt imediate: a ¸ • Rangul aplicatiei produs nu poate dep˘¸i rangul nici uneia dintre aplicatiile factor ¸ as ¸ rang (f ◦ g) ≤ min { rang f. . rang f = n − (n− rang A) = rang A. a • rang f = n ≤ m ⇐⇒ f este injectiv˘ (deoarece dim ker f = 0. xn ) ale unui vector v ∈ ker f sunt solutiile unui sistem de ecuatii liniare ¸i omogene. . n n Fie v = xi ei ∈ ker f =⇒ f (v) = 0W =⇒ xi f (ei ) = 0W . atunci matricea a ın s asociat˘ prodului g ◦ f : V → U . fie BV = {e1 . deci Im f = V ). deci.

dac˘ λv ∈< v >. f −→ A. s s a Teorem˘ 1. Intr-adev˘r. deci determinantul matricei asociate unui endomorfism f este invariant la o schimbare de baz˘ ˆ V . W ) −→ Mm. este un izomorfism de grupuri. W ) este finit dimensional ¸i are dimensiunea toriale. f −→ A. f −→ A. s ın a w ∈ Im p =⇒ ∃v ∈ V. In ¸a ¸ s mn. v ∈ ker p =⇒ p(v) = 0V =⇒ p(p(v)) = p(0V ) = 0V =⇒ p(v) ∈ ker p =⇒ p(ker p) ⊂ ker p. unde A este matricea lui f ˆ bazele BV ¸i BW . Vectori proprii. a a) Fie V ¸i W dou˘ spatii vectoriale finit dimensionale ¸i fie BV ¸i s a ¸ s s BW cˆte o baz˘ fixat˘ ˆ fiecare din cele dou˘ spatii. este un izomorfism de algebre. Corespondenta a a a ın a ¸ ¸ Hom (V. b) Corespondenta ¸ End (V ) −→ Mn (K). c) Corespondenta ¸ GL(V) −→ GL(n.• Dac˘ f ∈ End (V ) (V finit dimensional). hρ (w) = ρw. Spatiile Im a a ¸ ˆ p ¸i ker p sunt invariante ˆ raport cu p. • Fie p ∈ End (V ) un proiector. atunci.8 Subspatii invariante. Num˘rul det A (invariant) se a ın a nume¸te determinantul endomorfismului f ¸i se noteaz˘ det f . v ∈ V ∗ . p(v) = w =⇒ p(w) = p(p(v)) = p(v) ∈ Im p =⇒ p( Im p) ⊂ Im p. p2 = p. 1. atunci hρ (λv) = ρ(λv) = a a (ρλ)v ∈< v >. Valori proprii ¸ V este invariant ˆ raport cu un operator f ∈ End (V ) dac˘ f (W ) ⊆ ın a Un subspatiu W ¸ W.2. Exemple.n (K). K).7. vom avea a det A = det A. spatiul Hom (V. • Orice dreapt˘ vectorial˘ < v >∈ V . 29 . • Subspatiile triviale {0V } ¸i V ale spatiului V sunt invariante fat˘ de orice ¸ s ¸ ¸a endomorfism. din A = P −1 AP . este un izomorfism de spatii vecın s ¸ ˆ consecint˘. Intr-adev˘r. este invariant˘ ˆ raport cu omotetia a a a ın ˆ hρ : V → V . Am v˘zut c˘ V = Im p ⊕ ker p.

w2 ∈ W2 ⇒ ∃v2 ∈ V. . respectiv. .• Fie s ∈ End (V ) un operator involutiv. ¸ a Dac˘ p = 1. a ¸ (λ) se nume¸te spatiul propriu al endomorfismului f . w1 = v1 +s(v1 ) ⇒ s(w1 ) = s(v1 +s(v1 )) = s(v1 )+s2 (v1 ) = s(v1 )+v1 = w1 ∈ W1 ⇒ ⇒ s(W1 ) ⊂ W1 . W1 ¸i W2 sunt subspatii invariante. Fie W1 = Im (1V + s) ¸i W2 = Im s ˆ raport cu s. ˆ ¸ Intradev˘r. . f (v) = λv}. w2 = v2 −s(v2 ) ⇒ s(w2 ) = s(v2 −s(v2 )) = s(v2 )−s2 (v2 ) = s(v2 )−v2 = −w2 ∈ W2 ⇒ ⇒ s(W2 ) ⊂ W2 . avem o valoare proprie {λ}. . pentru care exist˘ un scalar λ ∈ K.8. prin absurd. Rezult˘ c˘ exist˘ scalarii α1 . . . Fie V un K-spatiu vectorial ¸i f ∈ End (f ). ¸ ¸ Dem: V (λ) = {v ∈ V.8. Fie λp o a a a alt˘ valoare proprie a lui f . . {λ1 . . astfel ˆ at a ıncˆ f (v) = λv. astfel ˆ at a a a ¸ ıncˆ vp = α1 v1 + . λp } sunt valori proprii distincte dou˘ cˆte dou˘. Scalarul λ asociat vectorului propriu v = 0V se nume¸te valoare proprie a endomorfismului s f. . vp } sunt. vectori proprii corespunz˘tori s a acestor valori proprii. Propozitie 1. Dem: Vom demonstra prin inductie dup˘ p. . a tuturor vectorilor proprii asociati lui λ. Se nume¸te vector propriu al lui f un ¸ s s vector v ∈ V . Fie λ ∈ K o valoare proprie a endomorfismului f : V → V . In a ¸ s ¸ ˆ Intr-adev˘r. a a a ˆ mod necesar nenul. s2 = 1V . iar acesta din urm˘ este un subspatiu al lui V . nu toti nuli. . vp−1 }. Multimea V (λ) coincide cu ker(f − λ1V ). . v = 0V . . a w1 ∈ W1 ⇒ ∃v1 ∈ V. . atunci sistemul {v1 . Multimea ¸ ¸ V (λ) . asociat sistemului de a valori proprii distincte dou˘ cˆte dou˘. (1V − s) dou˘ subspatii ale lui V . . . 30 . + αp−1 vp−1 . Deci V (λ) = ker(f − λ1V ). este liniar independent. . Propozitie 1. c˘reia i se asociaz˘ un vector propriu v ∈ V . αp−1 . v = 0V . Presupunem.2. . a v ∈ ker(f − λ1V ) ⇐⇒ (f − λ1V )(v) = 0V ⇐⇒ f (v) = λv ⇐⇒ v ∈ V (λ) . ın Presupunem acum c˘ sistemul de vectori proprii {v1 . vp−1 }. . distinct˘ de celelate p − 1 ¸i fie vp un vector propriu asociat a a s lui λp . . . . . ca vectorul vp este liniar dependent de vectorii din {v1 . λp−1 }. este un subspatiu vectorial al lui V . . . corespunz˘tor valorii Spatiul V ¸ s ¸ a proprii λ. ale ¸ a a a a endomorfismului f : V → V ¸i {v1 . . . Dac˘ {λ1 .1. . . vp } este liniar independent.

Multiplicˆnd cu λp , obtinem a ¸ λp vp = λp α1 v1 + . . . + λp αp−1 vp−1 . Pe de alt˘ parte a f (vp ) = f (α1 v1 + . . . + αp−1 vp−1 ) = α1 f (v1 ) + . . . + αp−1 f (vp−1 ), deci λp vp = α1 λ1 v1 + . . . + αp−1 λp−1 vp−1 . Sc˘zˆnd relatiile (1.15) ¸i (1.16), obtinem a a ¸ s ¸ 0V = α1 (λ1 − λp )v1 + . . . + αp−1 (λp−1 − λp )vp−1 . Dar sistemul {v1 , . . . , vp−1 } este liniar independent, deci relatia de mai sus este echivalent˘ ¸ a cu λ1 = . . . = λp−1 = λp , contradictie cu faptul c˘ valorile proprii sunt alese distincte dou˘ cˆte dou˘. ¸ a a a a Corolar. Un endomorfism al unui spatiu vectorial de dimensiune n are cel mult n valori ¸ proprii distincte. Teorem˘ 1.8.3. Fie V un spatiu vectorial de dimensiune n, B o baz˘ a lui V , f : V → V a ¸ a un endomorfism al lui V ¸i A = (aij ) matricea asociat˘ lui f ˆ baza B. Valorile proprii s a ın ale endomorfismului f sunt r˘d˘cinile ecuatiei polinomiale a a ¸ det(A − λIn ) = 0. Dem: Fie λ ∈ K o valoare proprie a lui f ¸i v ∈ V , v = 0V , un vector propriu asociat s acesteia, f (v) = λv. Presupunem c˘, ˆ baza B, componentele lui v sunt (x1 , . . . , xn ), a ın iar cele ale lui f (v) sunt (y1 , . . . , yn ) ¸i identific˘m pe v ¸i pe f (v) respectiv, cu matricele s a s coloan˘ X ¸i Y . Relatia a s ¸ f (v) = λv se scrie, matriceal, AX = λX, deci (A − λIn )X = 0 ∈ Mn,1 (K). Scriind pe componente egalitatea matriceal˘ de mai sus, obtinem a ¸
n i (aij − λδj )xj = 0 i = 1, n j=1

(1.15)

(1.16)

(1.17)

deci un sistem de ecuatii liniare ¸i omogene ˆ necunoscutele xi , i = 1, n, sistem care trebuie ¸ s ın s˘ admit˘ solutii diferite de cea banal˘. Rezult˘ c˘ determinantul matricei asociate acestui a a ¸ a a a sistem trebuie s˘ fie nul. Dar matricea asociat˘ este chiar A − λIn , deci det(A − λIn ) = 0. a a

31

• det(A−λIn ) este un polinom de gradul n ˆ nedeterminata λ. Ordonat dup˘ puterile ın a lui λ, el va avea forma P (λ) = (−1)n (λn − δn−1 λn−1 + . . . ± δ0 ), unde δn−1 = a11 + . . . + ann = δn−2 =
n

aii = tr A,urma matricei A.
i=1 n−1 i=1

a11 a12 an−1n−1 an−1n + ... + = a21 a22 ann−1 ann diagonali de ordinul 2. ··· δn−k = suma minorilor diagonali de ordinul k. ··· δ0 = det A.

aii aii+1 ai+1i ai+1i+1

, suma minorilor

• Dac˘ λ este o valoare proprie a endomorfismului f , atunci sistemul (1.17) determin˘ a a nucleul endomorfismului f − λ1V , deci chiar subspatiul propriu asociat lui λ. ¸ • Dac˘ rangul operatorului f −λ1V este r, atunci dimensiunea nucleului s˘u este n−r, a a deci dimensiunea subspatiului propriu asociat valorii proprii λ este n − r. ¸ Teorem˘ 1.8.4. Polinomul P (λ) = det(A − λIn ) este invariant la schimb˘rile de a a baz˘ din V . a Dem: Fie P matricea unei schimb˘ri de baze ˆ V ¸i A matricea lui f ˆ noua baz˘. a ın s ın a Avem det(A −λIn ) = det(P −1 AP −λIn ) = det(P −1 (A−λIn )P ) = det P −1 det(A−λIn ) det P = det(A−λIn ). Polinomul P (λ) se nume¸te polinomul caracteristic al operatorului f . R˘d˘cinile sale s a a se numesc r˘d˘cini caracteristice, iar sistemul de scalari {λ1 , . . . , λn } este spectrul operaa a torului f , Spec f = {λ1 , . . . , λn }. Teorem˘ 1.8.5. Fie V un spatiu vectorial de dimensiune n, B = {e1 , . . . , en } o baz˘ a a ¸ a sa, f : V → V un endomorfism ¸i A matricea lui f ˆ baza B. Vectorii lui B sunt vectori s ın proprii ai lui f dac˘ ¸i numai dac˘ matricea A este matricea diagonal˘ as a a   λ1 0 . . . 0  0 λ2 . . . 0     ... ... ... ... , 0 0 . . . λn unde {λ1 , . . . , λn } = Spec f . Dem: ”=⇒” Dac˘ B este alc˘tuit˘ din vectori proprii, exist˘ scalarii λ1 , . . . , λn ∈ K, a a a a pentru care f (ei ) = λi ei i = 1, n, deci matricea A are chiar forma diagonal˘ din teorem˘. a a ”⇐=” Dac˘ A are forma dat˘ ˆ baza B, deoarece f (v) = Av, ∀v ∈ V , rezult˘ c˘ a a ın a a f (ei ) = λi ei , i = 1, n ¸i, deci, toti vectorii bazei B sunt vectori proprii. s ¸ 32

1.9

Forme liniare pe un K-spatiu vectorial ¸
f (λv + µw) = λf (v) + µf (w) ∀ λ, µ ∈ K, ∀ v, w ∈ V

Fie V un K-spatiu vectorial. O aplicatie f : V → K, care satisface conditia ¸ ¸ ¸

se nume¸te form˘ liniar˘ pe V (sau functional˘ liniar˘ pe V ). s a a ¸ a a Exemple. • Aplicatia constant˘ f : V → K, f (v) = 0 ∈ K, ∀ v ∈ V , este o form˘ ¸ a a liniar˘ pe V . Ea poart˘ numele de forma nul˘ pe V . a a a • Aplicatia f : Kn → K, dat˘ prin ¸ a f (x1 , . . . , xn ) = a1 x1 + . . . + an xn , unde a1 , . . . , an ∈ K, este o form˘ liniar˘ pe Kn . a a • Pe R-spatiul polinoamelor reale de grad cel mult n, aplicatiile I ¸i D, definite mai ¸ ¸ s jos, sunt forme liniare.
1

I : R[X] → R,

I(P ) =
0

P (x)dx,

∀ P ∈ R[X],

D : R[X] → R,

D(P ) =

dP (x) dx

,
x=0

∀ P ∈ R[X].

Not˘m cu V multimea formelor liniare pe K-spatiul vectorial V . a ¸ ¸ V ∗ = {f : V → K, f form˘ liniar˘}. a a ˆ raport cu adunarea functiilor ¸i ˆ In ¸ s ınmultirea acestora cu scalari, V ∗ este un K-spatiu ¸ ¸ ∗ se nume¸te spatiul dual al lui V . vectorial. Spatiul V ¸ s ¸ Forme liniare pe un spatiu vectorial finit ¸ Dac˘ spatiul vectorial V este finit dimensional, de dimenisune n, atunci ¸i dualul s˘u este a ¸ s a finit dimensional ¸i are tot dimensiunea n (ˆ general, Hom(Vn , Wm ) Mmn (K)). s ın
n

Fie B = {e1 , . . . , en } o baz˘ a lui V . Orice vector v ∈ V se scrie sub forma v = a
i=1

xi ei .

Atunci f (v) = f (

n

n

n

xi ei ) =
i=1 i=1

xi f (ei ) =
i=1

ai xi ,

unde am notat ai = f (ei ). Sistemul de scalari (a1 , . . . , an ) poart˘ numele de coordonatele a formei f ˆ baza B. ın Pornind de la baza B a lui V , se poate construi o baz˘ ˆ B ∗ . Definim aplicatiile a ın ¸ ei : V → K, ei (v) = xi , i = 1, n

unde v = (x1 , . . . , xn ) sunt componentele vectorului v ∈ V ˆ baza V . ın 33

. . . ˆ cele dou˘ baze. xn ) ¸i v = a ın a s (x1 . deci f = i=1 ai ei . 34 . Atunci ei (v) = xi = n pij xj = j=1 j=1 pij e j (v). . . avem n xi = j=1 pij xj . . . . sistemul de forme B ∗ = {e1 . a a n n n n f (v) = f ( i=1 n xi ei ) = i=1 xi f (ei ) = i=1 ai xi = i=1 ai ei (v). Dac˘. . n.• Este imediat faptul c˘ aceste aplicatii sunt forme liniare pe V . det(pij ) = 0. en } este o baz˘ a spatiului dual V ∗ . ˆ Intr-adev˘r. ∀ xi ∈ K =⇒ λi = 0. . . a n n n λi e = 0 ∈ V =⇒ ( i=1 i=1 n i ∗ λi e )(v) = 0 ∈ K. . n det(pji ) = 0. Deci. . i = 1. pentru orice form˘ f ∈ V ∗ . ın s a Trecerea de la B la B se face dup˘ formulele a n ei = j=1 pji ej . . . respectiv v = (x1 .18) iar ai = f (ei ) = f ( n pji ej ) = j=1 j=1 pji f (ej ) = j=1 pji aj . ∀ v ∈ V =⇒ =⇒ i=1 λi xi = 0. a a Vom studia acum comportarea bazei duale ¸i a coordonatelor unei forme f ∈ V ∗ la o s schimbare de baze ˆ V . en } este un sistem de generatori pentru V ∗ . . . a ¸ • Sistemul {e1 . j=1 n i = 1. ∀ i = 1. numit˘ baza a ¸ a i dual˘ a lui B. en } ¸i B = {e1 . n (1. . Un vector ei din B ∗ verific˘ ei (ej ) = δj . . n. n. n adic˘ a ei = n pij e j . n det(pij ) = 0. Fie B = {e1 . • Sistemul {e1 . . i = 1. . xn ). . ˆ Intr-adev˘r. . . . ∀ v ∈ V =⇒ i=1 i λi (ei (v)) = 0. . . coordonatele lui v ∈ V sunt. n i = 1. . en } este liniar independent. en } dou˘ baze ale lui V . i = 1.

unde λ(v) este scalarul din scrierea unic˘ de mai sus. deci exist˘ a ∈ V \ H. a ın a • H = ker λ. h ∈ H. astfel ˆ at a ıncˆ V = H⊕ < a > .19) Vectorii lui V se numesc vectori contravarianti (sau. respectiv. Reciproc. λ(αv1 ) = αλ(v1 ). j=1 i = 1. λ(v) ∈ K. v2 ∈ V admit. Putem defini aplicatia ¸ λ : V → K.9. Analog. Pe de alt˘ parte. Rezult˘. vectori). v −→ λ(v). h1 .deci ai = n pji aj . fals). nenule. O submultime H ⊂ V a unui spatiu vectorial V (finit sau infinit a ¸ ¸ dimensional) este un hiperplan al lui V dac˘ ¸i numai dac˘ H este nucleul unei forme as a liniare. h ∈ H. a a ıncˆ • V = ker f + < v0 >.a =⇒ λ(v) = 0 =⇒ v ∈ ker λ =⇒ H ⊂ ker λ. Dac˘ v ∈ H =⇒ v = v + 0. Orice vector v ∈ V admite o scriere unic˘ de forma a v = h + λ(v)a. ¸ Teorem˘ 1. fie f ∈ V ∗ o form˘ liniar˘ pe V .1. iar vectorii lui ¸ V ∗ se numesc vectori covarianti sau covectori. Deoarece f este nenul˘. a • λ este nenul˘ (altfel. o scriere unic˘ de forma a a v1 = h1 + λ(v1 )a v2 = h2 + λ(v2 )a. c˘ λ(v1 ) + λ(v2 ) = λ(v1 + v2 ). nenul˘ ¸i fie H = ker f . h2 ∈ H. pe V. a Deci orice hiperplan este nucleul unei forme liniare nenule pe V . vectorul v1 + v2 ∈ admite o scriere unic˘ de forma a a v1 + v2 = h + λ(v1 + v2 ). ˆ mod necesar. n det(pij ) = 0. exist˘ v0 ∈ V . a Dac˘ v ∈ ker λ =⇒ v = h + λ(v)a = h + 0a = h ∈ H =⇒ ker λ ⊂ H. astfel ˆ at f (v0 ) = 0. 35 . oricare doi vectori v1 . ˆ Intr-adev˘r. (1. Vom ar˘ta c˘ H a a as a a este un hiperplan. ˆ Inseamn˘ c˘ H este un subspatiu suplimentar unei a a ¸ drepte vectoriale. V = H. a • λ este un morfism. Dem: Fie H un hiperplan al lui V . simplu.

ei (v) = xi . din modul de definire. deci este un hiperplan. . deci f1 (v) = f1 (h) + αf1 (v0 ) = αf1 (v0 ). . Deoarece. a a a ¸ Dac˘ spatiul V este finit dimensional. . deci exist˘ v0 ∈ V \ H astfel ˆ at a a ıncˆ V = H⊕ < v0 > . . Nucleul oric˘rei forme nenule este un hiperplan. Notˆnd a = f1 (v0 ) ¸i b = f2 (v0 ). en } ˆ V ∗ . an ) = 1. a1 x1 +. en } este o a ¸ baz˘ a lui V . Teorem˘ 1. . unic determinat.Evident ker f + < v0 >⊂ V . din relatiile de mai sus rezult˘ c˘ (bf1 − af2 )(v) = 0. pentru un v ∈ V . Rezult˘ c˘ a a v = h + αv0 . . Atunci a a n ker f = {v ∈ V. . xn ) ∈ V. v = (x1 . s as a Dem: ”=⇒” Fie f1 . . . n nu sunt toti nuli. Am v˘zut c˘ un hiperplan este nucleul unei forme nenule. este imediat faptul c˘ cele dou˘ aplicatii au acela¸i nucleu. deci V ⊂ ker f + < v0 >. s ”⇐=” Dac˘ f2 = αf1 . h ∈ H. . unde scalarii ai . aceasta induce o baz˘ dual˘ B ∗ = {e1 . a a a ¸ s 36 . Fie v ∈ V ¸i fie w = v − λ(w)v0 ∈ V . . nenule. deci un hiperplan al unui spatiu n-dimensional este multimea vectorilor v ∈ V ¸ ¸ ale c˘ror coordonate. . Dou˘ forme liniare. verific˘ ecuatia liniar˘ ¸i omogen˘ a a ¸ as a a1 x1 + . Avem s f (w) = f (v) − λ(w)f (v0 ) = 0. . astfel ˆ at H = ker f1 = a ıncˆ ker f2 .9. . . α ∈ K. Exprimˆndu-l pe v. iar B = {e1 . . unde λ(w) = (f (v0 ))−1 f (v) ∈ K. rang (a1 . . suma va fi direct˘. a Rezult˘ c˘ ker f are o dreapt˘ ca spatiu suplimentar. deci a s ¸ a a f1 ¸i f2 sunt liniar dependente. f2 : V → K dou˘ forme nenule pe V . an xn = 0. . Orice form˘ liniar˘ a a a ın a a f ∈ V ∗ se scrie sub forma f = n i=1 ¸ ai ei . pe un spatiu vectorial V (finit sau infinit a a ¸ dimensional) au acela¸i nucleu dac˘ ¸i numai dac˘ sunt liniar dependente.2.+an xn = 0}. Fie v ∈ V . deci w ∈ ker f . obtinem a ¸ v = w + λ(w)v0 ∈ ker f + < v0 >. ei : V → K. f2 (v) = f2 (h) + αf2 (v0 ) = αf2 (v0 ). . de dimensiune n. . i = 1. f (v) = 0} = {v ∈ V. • V = ker f ⊕ < v0 >. . ( i=1 ai ei )(v) = 0} = {v = (x1 . . vectorul w este. ˆ a ıntr-o baz˘ oarecare. xn ) ∈ V . .

g(v. . . ¸i s b1 x1 + . g : V × V → K. . . λ2 ∈ K. w). V ∗ ). K). . λ1 w1 + λ2 w2 ) = λ1 g(v. (f1 ⊗ f2 )(v1 . ∀ λ1 . .• Dac˘ V este un spatiu vectorial finit dimensional de dimensiune n. w2 ). o form˘ biliniar˘ verific˘ s a a a a a g(λ1 v1 + λ2 v2 . Deci. liniar˘ ˆ raport cu fiecare ¸ ¸ a ın argument. w). xn yn . ˆ raport cu aceste operatii. y) = 0 ∈ K este o form˘ biliniar˘ pe ¸ a a a a V. w ∈ V. λ2 ∈ K. L(V × V . K) are o structur˘ de K-spatiu vectorial. dat˘ prin ¸ a g(x. Fie g ∈ L(V × s ¸ V . an xn = 0. an ) = 1 1. Exemple. . ∀ v. . . . Rezult˘ imediat c˘ a a g(−v. . . . b n = 1. . bn xn = 0. K) ¸i spatiul Hom (V. ecuatiile a ¸ ¸ a1 x1 + . • Aplicatia g : Kn × Kn → K. ∀ v ∈ V. • Fie f1 ¸i f2 dou˘ forme liniare pe V . K). w2 ∈ V. este o form˘ biliniar˘ pe Kn . v2 ) = f1 (v1 )f2 (v2 ). . w) = λ1 g(v1 . definite ˆ mod obi¸nuit. w1 ) + λ2 g(v. ∀ λ1 . w) = g(v. −w) = −g(v. Definim produsul tensorial al formelor f1 s a ¸i f2 ca fiind aplicatia s ¸ f1 ⊗ f2 : V × V → K. . . Mai ¸ ın s ¸ ın mult. y) = x1 y1 + . a a • Aplicatia constant˘ nul˘. w1 . a a Not˘m prin L(V ×V . g(x. ın ¸ a ¸ Vom construi un izomorfism ˆ ıntre L(V × V . se nume¸te form˘ biliniar˘ pe V . rang (b1 . bn ) = 1 reprezint˘ acela¸i hiperplan vectorial dac˘ ¸i numai dac˘ a s as a rang a1 . sunt operatii interne ˆ L(V ×V . w ∈ V. . Se verific˘ u¸or c˘ adunarea a ¸ a s a ¸i ˆ s ınmultirea cu scalari.10 Forme biliniare Fie V un K-spatiu vectorial. w) + λ2 g(v2 . v2 . ∀ v1 . Aceasta este o form˘ biliniar˘ pe V . . O aplicatie g : V × V → K. ∀ v. g(v. an b1 . v2 ) ∈ V × V. 37 ∀ (v1 . vV ) = 0V . G : V × V → K. rang (a1 . 0V ) = g(0. K) multimea formelor biliniare pe V .

iar gv : V → K este definit˘ prin gv (w) = g(v. (w). λ2 ∈ K. Se verific˘ imediat c˘ a a gv ∈ V ∗ . v → h(v). (g1 )(v. F (λ1 g1 +λ2 g2 )(v) = λ1 F (g1 )(v)+λ2 F (g2 )(v) ⇔ ⇔ ∀ v ∈ V. (λ1 g1 +λ2 g2 )v = λ1 (g1 )v +λ2 (g2 )v ⇔ ∀ v. w) + λ2 (g2 )(v. definit˘ mai jos. ¸ F : L(V × V . F este injectiv˘ : a F (g1 ) = F (g2 ) ⇔ ∀ v ∈ V. K) → Hom (V. Ele se numesc spatiile nule ale formei g. g(v. K) → Hom (V. w) = (g2 )(v. w) = 0. w ∈ V. V ∗ ). F este un morfism: a F (λ1 g1 +λ2 g2 ) = λ1 F (g1 )+λ2 F (g2 ) ⇔ ∀ v ∈ V. w ∈ V. ¸ ¸ • O form˘ biliniar˘ g pe V se nume¸te nesingular˘ (sau nedegenerat˘ ) dac˘ subspatiile a a s a a a ¸ sale nule coincid cu subspatiul {0V }. ˆ Intr-adev˘r. ∀ λ1 . w ∈ V. aplicatia g : V × V → K. w). adic˘ ¸ a 38 . F (g)(v) = gv ∈ V ∗ . w2 ∈ V . F (g1 )(v) = F (g2 )(v) ⇔ ∀ v ∈ V. g −→ F (g). N2 = {w ∈ V. definim aplicatia ¸ gv : V → K. w ∈ V. w) ⇔ g1 = g2 . Submultimile a a ¸ N1 = {v ∈ V. w) = h(v)(w) este o form˘ biliniar˘ pe V ¸ a a a ¸i F (g) = h. F este surjectiv˘ : a ˆ Intr-adev˘r. gv (w) = g(v. unde h(v) : a a V → K. w) = 0. sunt subspatii vectoriale ale lui V . este un izomorfism de ¸ a spatii vectoriale. w) = λ1 (g1 )(v. (g1 )v (w) = (g2 )v (w) ⇔ ∀ v. unde F (g) : V → V ∗ . a ˆ Intr-adev˘r.∀ w1 . ∀w ∈ V } ∀v ∈ V } ∀ w ∈ W. (λ1 g1 +λ2 g2 )v (w) = λ1 (g1 )v (w)+λ2 (g2 )v (w) ⇔ ⇔ ∀ v. plecˆnd de la un morfism arbitrar h : V → V ∗ . gv (λ1 w1 + λ2 w2 ) = λ1 g(w1 ) + λ2 w2 . w). a • Aplicatia F : L(V × V . V ∗ ). dat˘ prin g(v. s Fie g o form˘ biliniar˘ pe V . g(v. (g1 )v = (g2 )v ⇔ ∀ v.• Pentru un vector v ∈ V . (λ1 g1 + λ2 g2 )(v.

a ¸ • O form˘ biliniar˘ g pe V se nume¸te antisimetric˘ dac˘ a a s a a g(v. L(V × V . O form˘ biliniar˘ g este antisimetric˘ dac˘ ¸i numai dac˘ se anuleaz˘ cˆnd argumentele a a a as a a a ˆ sunt egale. w) = [g(v. a a a Not˘m cu La (V × V . a a a ¸ s (V × V . atunci g(v. w ∈ V. ˆ acela¸i timp. K) este un subspatiu al lui L(V × V . atunci subspatiile nule ale lui g coincid: N1 = N2 . K) + La (V × V . Mai mult. w) = [g(v. K) ⊕ La (V × V . Mutimea a ¸ ¸ La (V × V . K) = Ls (V × V . v) = 0. dac˘ g este antisimetric˘. obtinem g(v. g = g s + g a . a ¸ 1 g s (v. a s ın s g(v. v)] 2 39 . w ∈ V . Reciproc. ¸ Propozitie.N1 = N2 = {0V }. Definim aplicatiile ¸ g s : V × V → K. Pentru a ar˘ta c˘ suma este direct˘. g este singular˘ (sau degenerat˘ ). g s ∈ Ls (V × V . K). K) ∩ La (V × V . folosind a s liniaritatea pe cele dou˘ argumente. dac˘ g(v. K) multimea formelor biliniare simetrice pe V . w) = 0. v) ∀ v. In a a • O form˘ biliniar˘ g pe V se nume¸te simetric˘ dac˘ a a s a a g(v. v) = −g(v. Avem ¸ L(V × V . atunci g(v + w. K). luˆnd v = w. K) este un subspatiu vectorial al lui L(V × V . w) − g(w. v) ¸i. K) = {0}. Dac˘ g este o form˘ simetric˘. Adunˆnd. v)]. unde 0 este forma identic nul˘. Dem: Fie g ∈ L(V × V . K). K). este suficient s˘ verific˘m faptul c˘ a a a a a a Ls (V × V . ∀ v. w) = g(w. Este imediat Not˘m cu L a ¸ faptul c˘ Ls (V × V . K). K) = Ls (V × V . v + w) = 0 ¸i. v) ∀ v. w) + g(w. v). K) multimea formelor biliniare antisimetrice pe V . w) = −g(w. K) ¸i Se verific˘ faptul c˘ g s a a s g a ∈ La (V × V . K) ∩ La (V × V . obtinem g(v. ˆ plus. a a a a ¸ deci g(v. v). v) = 0. K). deci In g a : V × V → K. w) = −g(w. w) = g(w. w) = −g(w. ¸i s 1 g a (v. K). Intr-adev˘r. v). rezult˘ c˘ g(v. ˆ caz contrar. w ∈ V. a Dac˘ g ∈ Ls (V × V . 2 s ¸i g a sunt forme biliniare pe V .

i = 1. K). n ¸i j = 1. ˆ baza B. . . se poate construi o baz˘ pentru a a a spatiul L(V × V . ∀ i = 1. . . . .  Se verific˘ imediat c˘ acestea sunt liniare ˆ fiecare argument. . yn ) ∈ V. ∀ j = 1. Polinomul a ın n n gij xi yj este expresia algebric˘ a formei g ˆ baza B. ∀ x = (x1 . Sistemul de scalari (gij ) poart˘ numele de coordonatele formei g ˆ baza B. definim aplicatiile s ¸ eij : V × V → K. . vectorii x. ej ). y) = g( i=1 xi ei . deci g(x. . n} este un sistem de generatori pentru L(V × V . i = 1. .  gn1 . K). n. . . . . y ∈ V se scriu sub a a a ın n n forma x = i=1 xi ei respectiv y = j=1 n yj ej . en } a lui V . j = 1. n. Matricea coordonatelor a ın i=1 j=1  g11 . K). . 40 . avem n n n g(x. y) =t XAY. K) al formelor biliniare pe V . y) = xi yj . . . n} este o baz˘ ˆ L(V × V . deci a a ın eij ∈ L(V × V . . . . . .Forme biliniare pe spatii finit dimensionale ¸ Fie V un K-spatiu vectorial de dimensiune n ¸i B = {e1 . j = 1. ej ). . i=1 j=1 unde gij = g(ei . eij (x. Identificˆnd un vector x ∈ V cu matricea s a ın a coloan˘ X a componentelor sale. xn ). n. gnn se nume¸te matricea asociat˘ lui g ˆ baza B. . . n. forma g are expresia matriceal˘ a a g(x. . y) = n n gij xi yj . y = (y1 . Dac˘. en } o baz˘ a lui V . ¸ Pentru orice i = 1. j=1 yj ej ) = i=1 j=1 xi yj g(ei . Vom ar˘ta c˘ sistemul a a {eij . . n. Plecˆnd de la o baz˘ B = {e1 . . Fie ¸ s a g : V × V → K o form˘ biliniar˘ pe V . a ın • {eij . g1n A = (gij ) =  .

y) = i=1 j=1 gij xi yj = i=1 j=1 n n gij eij (x. K) verific˘ eij (eh . Atunci a n n n n (g + h)(x. yj ∈ K ¸i rezult˘. . y) = g(x. n n n n Fie g(x. y) = i=1 j=1 gij xi yj + i=1 j=1 hij xi yj = i=1 j=1 (gij + hij )xi yj . n. Un izomorfism ˆ ¸ s ıntre cele dou˘ spatii vectoriale este dat de a ¸ L(V × V . s a ın a i j Formele eij din baza lui L(V × V . . Deci. Avem n n n n n n λij eij = 0 ⇒ i=1 j=1 i=1 j=1 λij eij (x. . dac˘ g este o form˘ biliniar˘ simetric˘. ∀ i = 1. K) −→ Mn (K). y ∈ V ⇒ i=1 j=1 λij xi yj = 0. . a a Studiem comportarea coordonatelor (gij ) ¸i a bazei {eij } la o schimbare a bazei ˆ s ın V . Spatiile L(V × V .ˆ Intr-adev˘r. a a a a atunci matricea asociat˘ este simetric˘. ek ) = δh δk . n n n n Dac˘ g este o form˘ simetric˘. i=1 j=1 unde coeficientii sunt dati de gij = g(ei . dac˘ g este o form˘ arbitrar˘. j = 1. Analog. Fie B = {e1 . dac˘ g este o form˘ biliniar˘ antisimetric˘. . pentru orice i = 1. n. a a a a a a atunci matricea asociat˘ este antisimetric˘. c˘ λij = 0. atunci dimensiunea spatiului L(V × a ¸ ¸ V . a Dac˘ V este un spatiu vectorial n-dimensional. deci matricea sumei a dou˘ forme este suma matricelor celor dou˘ forme. K) este n2 . matricea a a formei λg va fi (λgij ). 41 . n. y) = 0. n. j = 1. g −→ A = (gij ). i = 1. Analog. ∀ x. ˆ mod necesar. n. y). ej ). en } ¸i B = {e1 . g(x. j = 1. x). Trecerea de la B la B s a se face dup˘ formulele a n ei = j=1 pji ej . . . deci g= gij eij . y) = g(y. n det(pji ) = 0. atunci a a a i=1 j=1 gij xi yj = i=1 j=1 gji xi yj . n} este liniar independent. i = 1. y) + h(x. avem a a a a n n n n g(x. . ¸ ¸ • Sistemul {eij . deci gij = gji . ∀ xi . K) ¸i Mn (K) sunt izomorfe. y) = i=1 j=1 gij xi yj ¸i h(x. en } dou˘ baze ale lui V . y) = s i=1 j=1 n n hij xi yj dou˘ forme biliniare pe V .

ˆ cele dou˘ baze. deci t XAY =t X A Y 42 .. y) =t X A Y . xn ) ¸i x = a ın a s (x1 . Expresia matriceal˘ a schimb˘rii coordonatelor unui vector la schimbarea bazei este a a X = PX . y) = xi yj = ( h=1 phi xh )( k=1 n pkj xk ) = h=1 k=1 n phi pkj xh xk = h=1 k=1 phi pkj e hk (x. ek ) = h=1 k=1 phi pkj ghk . Fie g o form˘ biliniar˘ pe un spatiu vectorial finit dimensional. Dac˘ B este o alt˘ baz˘ ˆ V . relativ la o baz˘ B a lui V . unde A este matricea lui g ˆ baza B (notatiile sunt cele conventionale. . a s Vom avea. X este matricea ın ¸ ¸ coloan˘ avˆnd drept componente coordonatele vectorului x. deci gij = phi pkj ghk .21) O form˘ biliniar˘ se mai nume¸te ¸i tensor covariant de ordinul 2. avem n xi = j=1 pij xj . .Dac˘. n. k=1 n pkj ek ) = h=1 k=1 n phi pkj g(eh . In ¸a n n n n n n gij = g(ei . xn ). . coordonatele lui x ∈ V sunt. iar A ma¸ a a ¸ tricea asociat˘ lui g ˆ a ıntr-o baz˘ dat˘. unde P este matricea schimb˘ii de baze (de la B la B ) ¸i det P = 0. (1. Rangul matricei A este invariant la schimbarea bazei a a ˆ V.20) De asemenea. ˆ consecint˘. n. i = 1. . n. ın Dem: Am v˘zut c˘. j = 1. ¸i tot ce e cu prim este a a s relativ la baza B ). . . j = 1. . forma g are ecuatia matriceal˘ a a a ¸ a g(x. respectiv x = (x1 . a a s s Propozitie. y). etc. n n n n n n eij (x. (1. det(pij ) = 0. deci eij = phi pkj e hk . h=1 k=1 i. h=1 k=1 i. vom avea a a a ın g(x. . ej ) = g( h=1 phi eh . y) =t XAY.

sau t X (t P AP )Y =t X A Y .1. . y) = 0. 43 . a ¸ Propozitie 1. N2 este spatiul solutiilor sistemului de ecuatii liniare ¸i omogene ¸ ¸ ¸ s n n g1i xi = 0. h(v) = g(v. obtinem s ¸ t (P X )AP Y =t X A Y . ∀y ∈ V }. ¸ Dem: N1 = {x ∈ V. . ∀ yj ∈ K. . Aducerea la forma canonic˘ a a Fie V un K-spatiu vectorial ¸i g : V × V → K o form˘ biliniar˘ simetric˘. definit˘ pe un spatiu vectorial finit dimensional a ¸ V . . ∀ v ∈ V. atunci dim N1 = n − r. a Analog.10. . ˆ s ınlocuind pe X ¸i pe Y . Dac˘ rang (gij ) = r. ˆ asociem lui ¸ s a a a Ii g functia ¸ h : V → K. i=1 i=1 gin xi = 0. i=1 i=1 gni xi = 0 ¸i. Vom numi rang al formei biliniare g. deci N1 este spatiul solutiilor sistemului de ecuatii liniare ¸i omogene ¸ ¸ ¸ s n n gi1 xi = 0.¸i. g(x. deci. atunci dim N1 = n − r. v). dac˘ rang (gij ) = r. rangul matricei asociate lui g ˆ ıntr-o baz˘ oarecare a spatiului. ∀ y ∈ V ⇔ i=1 j=1 gij xi yj = 0. este r. y) = 0. definit˘ pe un spatiu vectorial ¸ a a ¸ n-dimensional. Dar n n g(x. Va rezulta c˘ a det A = det A · (det P )2 ¸i. . In a s P AP = A . t ˆ sfˆr¸it. .11 Forme p˘tratice. atunci fiecare din spatiile nule ale formei g are dimensiunea n − r. Dac˘ rangul unei forme biliniare g. s a 1. . evident s rang A = rang A.

ej )xi xj . −w) = 0. . x) = i=1 j=1 g(ei . determinat˘ de h. • h este o functie par˘. ∀ v. w) = [h(v + w) − h(v) − h(w)].Din biliniaritatea lui g ¸i din definitia lui h. Notˆnd aij = g(ei . Luˆnd pe λ = −1 mai sus. ˆ baza B. ¸ s a a a a • Forma g. obtinem s ¸ ¸ g(v + w. asociat˘ formei biliniare g. v + w) = h(v) + 2g(v. . se nume¸te forma polar˘ (sau forma dedublat˘ ) a formei a s a a p˘tratice h. de dimensiune n a ¸ ¸i fie B = {e1 . Din g(v. atunci expresia lui h ˆ coordonate locale va fi ın n n h(x) = g(x. . • Functia h se nume¸te form˘ p˘tratic˘ pe V . a h(−v) = h(v). a • Spunem c˘ forma p˘tratic˘ h este nesingular˘ dac˘ forma polar˘ g este nesingular˘. w) + g(v. w ∈ V. Dac˘. Presupunem acum c˘ spatiul vectorial V este finit dimensional. w ∈ V. . evident aij = aji (forma g este simetric˘). ∀ v ∈ V. en } o baz˘ a lui V . 2 ˆ consecint˘. avem a h(x) = n n aij xi xj i=1 j=1 (1. s a 44 . putem spune c˘ forma biliniar˘ g este determinat˘ de restrictia sa h la In ¸a a a a ¸ diagonala lui V × V . In a Functia h are cˆteva propriet˘¸i imediate: ¸ a at • h este o functie omogen˘ de gradul 2. a a a a a a a ˆ caz contrar. ¸ a h(λv) = λ2 h(v). ∀ v ∈ V.22) ¸i. w) + h(w). h este singular˘. obtinem. obtinem a ¸ h(v + w) + h(v − w) = 2[h(v) + h(w)]. vectorul x ∈ V este de forma s a a ın n x= i=1 xi ei . ∀ v. • h verific˘ identitatea paralelogramului. adic˘ a 1 g(v. ej ). ˆ ¸ a a ¸ ıntr-adev˘r.

doar r din cei n coeficienti λi sunt nenuli. . Expresia (1. . + λr (xr )2 . . rang h = a a a as a rang g.. O baz˘ ˆ care h are forma a a a ın canonic˘ se nume¸te baz˘ canonic˘. s a Matricea A = (aij ) se nume¸te matricea asociat˘ formei p˘tratice h ˆ baza B (evident.10. 0  0 λ2 . λn xn Matricea corespunz˘toare formei canonice este.. adic˘ au dimensiunea egal˘ cu zero. c˘ci g este simetric˘ a a ¸ a a – degenereaz˘ la {0V }.n n Polinomul omogen. .  · .23) Expresia (1. .1. definit˘ pe un spatiu vectorial de dimeniune n. ın a ¸ Renumerotˆnd. Aceasta ˆ ın ınseamn˘ c˘. Tinˆnd cont de Propozitia a a a ¸ a ¸ 1. o matrice diagonal˘. . eventual. subspatiile sale nule – care coincid. a s a a Expresia matriceal˘ a lui h este a    x1 λ1 0 . . unde matricea A este simetric˘: t A = A. . + λn (xn )2 .. 0 0 .22) a formei p˘tratice h ˆ a ıntr-o baz˘ B are (cu conventiile obi¸nuite) o a ¸ s form˘ matriceal˘ a a h(x) =t XAX. a a s Rezult˘ c˘ forma canonic˘ a expresiei algebrice a lui h este a a a h(x) = λ1 (x1 )2 + . rezult˘ c˘ rang A = n). a a Rangul matricei A nu depinde de alegerea bazei ˆ V . Se pune problema dac˘ exist˘ o baz˘ ˆ V fat˘ de care h s˘ a ın a a a ın ¸a a aib˘ expresia algebric˘ de forma a a h(x) = λ1 (x1 )2 + . a a Coeficientii aij (care sunt aceia¸i cu coeficientii formei polare g ˆ baza B) se mai ¸ s ¸ ın numesc ¸i coordonatele formei p˘tratice h. . de gradul 2..24) 45 . λr = 0 ¸i λr+1 = . (1. putem presupune c˘ λ1 . . depinde a a ¸ de baza considerat˘ ˆ V . deci. ın Deoarece rangul matricei A nu depinde de baza aleas˘. ˆ forma canonic˘.. putem defini rangul formei a p˘tratice h s˘ fie rangul matricei A. .. . . Forma p˘tratic˘ h este singular˘ dac˘ ¸i numai dac˘ rang a a a a a as a A < n. . . . (1. 0   ·    h(x) = (x1 . . . ın i=1 j=1 aij xi xj . . a Aducerea la forma canonic˘ a Expresia unei forme p˘tratice h.23) poart˘ numele de forma canonic˘ a lui h. . ˆ nedeterminatele xi . iar dac˘ g este nesingular˘. . dac˘ a a a rangA = r ≤ n. atunci. se nume¸te exs presia algebric˘ a formei p˘tratice h. . . xn )   . a a Forma p˘tratic˘ h este nesingular˘ dac˘ ¸i numai dac˘ rang A = n (evident.. s a a ın este chiar matricea formei g ˆ baza B).. = λn = 0.

h(x) = a11 (x1 )2 +. ˆ noua baz˘. . .11... λr . .. ej ). ..+2am−1m xm−1 xm ¸i c˘ o form˘ p˘tratic˘ ˆ m−1 coordonate se poate aduce la forma canonic˘. xn )     λ1 0 .. Deci. . 0 0 .. xm .+2a1m x1 xn +. . expresie care are. .+ann (xn )2 +2a12 x1 x2 +2a13 x1 x3 +. ˆ a a a a ıntr-o baz˘ B a lui V .. a Ordon˘m termenii lui h(x) dup˘ coordonata x1 ¸i vom avea a a s h(x) = a11 (x1 )2 + 2x1 (a12 x2 + . . . xm ). . aij = aji . xm . . . . iar coeficientii a a a a a a ¸ aij sunt dati de aij = g(ei . . ˆ ¸ ıntr-adev˘r... . 0 0 . 0   . . 0 .iar scrierea matriceal˘ a     h(x) = (x1 . putem a a a presupune c˘ a11 = 0.. .. expresia a n n h(x) = i=1 j=1 aij xi xj . . . . Se poate face ˆ ıntotdeauna o schimbare de baz˘ ˆ V astfel ˆ at. forma canonic˘. a Presupunem c˘ ˆ expresia lui h intervin m coordonate.. . x1 .. .. iar expresia lui h este. . a ın 46 . . .  . h va avea forma a h(x) = a11 (x1 )2 . ..1. .. Dac˘ m = 1. 0  . Dem: Forma p˘tratic˘ h este asociat˘ la o form˘ biliniar˘ simetric˘ g. . evident.+2an−1n xn−1 xn . . Renumerotˆnd. . ..    Teorem˘ 1. deci a ın h(x) = a11 (x1 )2 +... 0 x1 · · · · xn     ... . . scris˘ a a dezvoltat. (Gauss-Lagrange) Fie V un spatiu vectorial n dimensional. unde φ1 este expresia unei forme p˘tratice numai ˆ coordonatele x2 .. a • Exist˘ un termen p˘tratic cu coeficientul diferit de zero... . . aij = aji . . .. 0 .+amm (xm )2 +2a12 x1 x2 +2a13 x1 x3 +... 0 0 λ2 .. .. .+2a1n x1 xn +. .. . expresia lui a ın ıncˆ ın a h s˘ aib˘ forma canonic˘ a a a h(u) = λ1 (u1 )2 + . Vom distinge s a a a a ın a dou˘ cazuri. . Vom face demonstratia prin inductie dup˘ num˘rul m de coordonate care intervin ˆ ¸ ¸ a a ın expresia lui h..   . h o form˘ a ¸ a p˘tratic˘ nenul˘ pe V . . . + λn (un )2 .. .. 0   . . + a1m xm ) + φ1 (x2 .. avˆnd.

. ˆ ınlocuind x1 = h ˆ noua baz˘ ın a v1 + v2 v1 − v2 . . cu λ1 = 1 . Presupunem c˘ a12 = 0. . x2 = . . + a1m xm )2 a11 este o form˘ p˘tratic˘ numai ˆ coordonatele x2 . . un = vn . . . + 2an−1n xn−1 xn ¸i exist˘ cel putin un coeficient nenul. . . a11 • Toti coeficientii termenilor p˘tratici sunt nuli. . . . .. rezult˘ c˘ exist˘ o schimbare de coordonate de forma ¸ a a a m u1 = v1 . vn = xn . forma p˘tratic˘ h va avea expresia a a h(v) = 1 (v1 )2 + φ2 (v2 . a11 1 (a11 x1 + a12 x2 + . .. . vn = xn . vm ).Completˆnd primii doi termeni pˆn˘ la un p˘trat perfect. 47 2 2 v1 − v2 4 + . . . + 2a1n x1 xn + . . obtinem a a a a ¸ h(x) = unde 1 (a12 x2 + . . . . + λn (un )2 . v2 = x1 − x2 . . i = 2. . um+1 = vm+1 . . xn = vn . m. . . Atunci. . . xm ) = φ1 (x2 . . . . . . . obtinem expresia lui ¸ 2 2 h(v) = a12 deci acest caz se reduce la primul. . Folosind ipoteza de a ın inductie. x3 = v3 .. . astfel ˆ at ıncˆ φ2 (v2 . a a a ın Prin schimbarea de coordonate h1 (x2 . . . xm . . .. Compunˆnd cele dou˘ schimb˘ri de coordonate. xm ). . + a1m xm )2 + h1 (x2 . ui = j=2 bij vj . . . . . + a1m xm . xm ) − v1 = a11 x1 + a12 x2 + . ˆ raport cu noua baz˘. v2 = x2 . expresia lui h are forma canonic˘ ıncˆ ın a a h(u) = λ1 (u1 )2 + . a11 unde φ2 este expresia unei forme p˘tratice ˆ m − 1 coordonate. ¸ ¸ a Expresia lui h are forma h(x) = 2a12 x1 x2 + 2a13 x1 x3 + . . . . . obtinem o schimbare de baz˘ ˆ V astfel a a a ¸ a ın ˆ at. s a ¸ a Facem schimbarea de coordonate v1 = x1 + x2 . . + λm (um )2 . . . v3 = x3 . vm ) = λ2 (u2 )2 + . .

Ea se nume¸te forma canonic˘ a expresiei formei polare g. + (un )2 . 48 .. ¸ a a ın ¸ C˘ut˘m ca vectorii din noua baz˘ s˘ fie de forma a a a a f1 = p11 e1 f2 = p12 e1 + p22 e2 . . h are forma canonic˘ a a a h(u) = 1 ∆1 ∆n−1 (u1 )2 + (u2 )2 + . dat˘ prin a a a a n n h(x) = i=1 j=1 aij xi xj . . . p2n   s Matricea schimb˘rii de baze este P =  a  . . . ın a s • Forma polar˘ g asociat˘ formei h va avea expresia corespunz˘toare formei canonice a a a a lui h 1 g(u. . ∆1 ∆2 ∆n Dem: Ideea este urm˘toarea: dac˘ B = {e1 . + pnn en .. . ˆ plus. . . vom construi. . . El este egal cu rangul formei h. + pmn em + . . pornind de la B.2. atunci exist˘ o baz˘ canonic˘ astfel ˆ at. . . . + pmm em . 2 adic˘ a g(u. + λn un vn . . . . num˘rul p˘tratelor cu coeficienti nenuli a a a a ¸ care intervin ˆ forma canonic˘ este acela¸i. pnn = 0. (Jacobi) Dac˘ matricea unei forme p˘tratice h. . aij = aji . pnn p11 . en } este baza lui V ˆ care h are a a ın expresia initial˘. . o alt˘ baz˘ {f1 .   p11 p12 . . p1n  0 p22 . . . . ∆n = det A.11. . fn = p1n e1 + . are toti minorii diagonali principali nenuli. a ın a a a s ın coeficientii acestor termeni p˘tratici s˘ fie chiar cei care apar ˆ enuntul teoremei. ∆2 = a11 a12 a21 a22 . .• Oricum am alege o baz˘ canonic˘ pentru h. . . Teorem˘ 1. fn }. v) = λ1 u1 v1 + .. v) = [h(u + v) − h(u) − h(v)]. . . . . ˆ ¸ a a a ıncˆ ın aceast˘ baz˘. . . fm = p1m e1 + . . . . care s˘ fie ¸ a a a a canonic˘ (deci ˆ noua expresie a lui h s˘ nu avem decˆt termeni p˘tratici) ¸i.. . Minorii diagonali principali ai a a matricei A sunt determinantii ¸ ∆1 = a11 . . . . ∆3 = a11 a12 a13 a21 a22 a23 a31 a32 a33 .  ¸i vrem ca det P = 0 0 . s a Fie A = (aij ) o matrice p˘tratic˘ de ordinul n.

n. . deci baza {f1 . deoarece s bmm = g(fm . + pjj ej . vom proceda prin inductie dup˘ m. ∆m 49 . p11 e1 ) = 1. fm ) = 1 ∀ m = 1. este suficient s˘ ne referim doar la coeficientii bjm cu j ≤ m. fn }. . . fm ) = p1j g(e1 . Deci a11 b11 = p11 = 1 1 = . . fm )+pmm g(em . a a ¸ • Deoarecem cerem ca baza {f1 . Exprimˆnd coeficientii bjm . fm ) ∀ j. . . . Vom ar˘ta c˘ putem determina coeficientii lui fm ¸i c˘ bmm = pmm = a a ¸ s a ∆m−1 ∆m−1 . vom lua g(em . fm ) + . . obtinem a ¸ ¸ bjm = g(fj . ¸ ¸ a Dac˘ m = 1. fm ) = = pmm g(em . a11 ∆1 Presupunem c˘ am determinat coeficientii pij pˆn˘ la vectorul fm−1 ¸i c˘ bm−1m−1 = a ¸ a a s a ∆m−2 pm−1m−1 = . fm ) = p1m g(e1 . fm ) = g(p1m e1 +. n • Pentru determinarea coeficientilor pij . n. . . iar coeficientii formei h s˘ fie cei ceruti. deci a ¸ a 1 p11 g(e1 . . n. . . trebuie ca a a bjm = 0 ∀ j < m = 2. fm ). adic˘ g(e1 . . a a ¸ a ¸ Fie g forma polar˘ asociat˘ lui h ¸i fie bjm coordonatele lui h ˆ baza {f1 . ∀ 1 ≤ j < m = 2.Vom ar˘ta c˘ este posibil s˘ determin˘m coeficientii pij astfel ˆ at baza {f1 . fn } a a a a ¸ ıncˆ s˘ fie canonic˘.+pm−1m g(em−1 . . fn } s˘ fie canonic˘. . f1 ) = 1. fm ) j < m. e1 ) = 1 =⇒ p11 a11 = 1 =⇒ p11 = . . astfel ˆ at ıncˆ bmm = pmm ∀ m = 1. . m = 1. + pjj g(ej . .+pmm em . . . . fm )+. fm ) = g(p1j e1 + . n ¸i s bjj = 0 ∀ j = 1. conditiile de mai sus se reduc la g(e1 . n. . fm ) = 0 ¸i. fn } va fi canonic˘ dac˘ lu˘m a a a g(ej . Deoarece g este simetric˘. . a a s ın Evident bjm = g(fj .

. + λr (xr )2 . . + (up )2 − (up+1 )2 − . Aceasta se nume¸te forma normal˘ a expresiei lui h. . . . dac˘ rangul matricei formei polare asociate lui h este r ≤ n. deci. iar forma h are expresia ¸ h(x) = λ1 (x1 )2 + . . . − (ur )2 . . iar cei ai termenilor p˘tratici bjj determinati mai sus. . . determinarea coeficientilor lui fm revine la rezolvarea unui sistem de ecuatii. up = λp xp . . . . zn = xn . . . iar λp+1 . atunci se poate efectua o schimbare de a ¸ coordonate de forma z1 = λ1 x1 . . . + am−1m pmm = 0    am1 p1m + . ˆ plus. . .. Expresia algebric˘ a a ¸ a lui h va fi. s a • Dac˘ V este un spatiu vectorial real. . fn }. . • Dac˘ V este un spatiu vectorial complex. . ur+1 = xr+1 . . .. . . . . atunci doar r din a cei n coeficienti λi sunt nenuli. . . ˆ ¸ a Inseamn˘ c˘ coeficientii lui fm sunt unic determinati prin conditiile puse ¸i a a ¸ ¸ ¸ s ∆m−1 baza {f1 . iar expresia algebric˘ a lui h va fi a h(z) = (z1 )2 + . Aceasta se nume¸te forma normal˘ a expresiei lui h. . + (zr )2 . . deci ∆m ∆m−1 . zr = λr xr . rezult˘ imediat c˘ pmm = a In a a . . ˆ baza {f1 . . deci sistemul este un sistem Cramer ¸i are s solutie unic˘. . . . . . + (un )2 . expresia algebric˘ a lui h este de forma a h(u) = (u1 )2 + . λp sunt pozitivi.Conditiile puse pentru determinarea bazei devin ¸  a11 p1m + . fat˘ de care o form˘ p˘tratic˘ h are expresia ¸ ¸a a a a algebric˘ a h(x) = λ1 (x1 )2 + . .25) Deci. zr+1 = xr+1 . . + a1m pmm = 0    . λr sunt negativi. up+1 = |λp+1 |xp+1 . . . . s a 50 . fn } este canonic˘. forma p˘tratic˘ h are coeficientii termenilor omogeni a a ın a a ¸ egali cu zero. . . . + amm pmm = 1 (1. Efectuˆnd o schimbare a a de coordonate de forma u1 = λ1 x1 . h(u) = Mai mult. bmm = pmm = 1 ∆1 ∆n−1 (u1 )2 + (u2 )2 + . . . . ∆m Rezult˘ c˘. ur = |λr |xr . . putem presupune (eventual renumerotˆnd) a ¸ a c˘ λ1 . am−11 p1m + . . un = xn . + λn (xn )2 . . ∆1 ∆2 ∆n Teorema lui Gauss ne asigur˘ de faptul c˘ exist˘ ˆ a a a ıntotdeauna o baz˘ canonic˘ a a a spatiului vectorial V (de dimeniune n). . . De¸ ¸ terminantul acestui sistem este chiar ∆n = 0.

w1 ) + α2 g(v. a ˆ Intr-adev˘r. w) = α1 g(v1 .12 Forme p˘tratice pe spatii vectoriale complexe a ¸ Fie V un spatiu vectorial complex. obtinem ¸ ¸ s a ¸ 2g(v. w ∈ V. w) + ig(w. s a a Dac˘ g este o form˘ sesquiliniar˘ pe spatiul vectorial complex V . ¸ O aplicatie g : V × V → C care satisface conditiile ¸ ¸ g(α1 v1 + α2 v2 . α1 w1 + α2 w2 ) = α1 g(v. v) ∀ v. v) ¸i s h(v + iw) = h(v) + h(w) − ig(v. ˆ Inmultind a doua relatie cu i ¸i adunˆnd. α2 ∈ C. s a a a a • O form˘ sesquiliniar˘ g este perfect determinat˘ de forma p˘tratic˘ sesquiliniar˘ h a a a a a a asociat˘.26) • O form˘ sesquiliniar˘ g se nume¸te form˘ hermitian˘ dac˘ satisface proprietatea a a s a a a g(v. a a a s a a a a Propozitie. w ∈ V. ∀ v1 . O form˘ sesquiliniar˘ g este hermitian˘ dac˘ ¸i numai dac˘ forma p˘tratic˘ ¸ a a a as a a a asociat˘ h este cu valori reale. w ∈ V. avem a h(v + w) = h(v) + h(w) + g(v. v2 . w ∈ V. w) ∀ α1 . v2 . se nume¸te form˘ sesquiliniar˘. h(αv) = |α|2 h(v) ∀ v ∈ V. • O form˘ p˘tratic˘ sesquiliniar˘ satisface urm˘toarele propriet˘¸i imediate: a a a a a at h(v + w) + h(v − w) = 2[h(v) + h(w)] ∀ v. a 51 . w) + g(w. v). (1. se nume¸te form˘ p˘tratic˘ sesquiliniar˘. w2 ) ∀ α1 . h(v) = g(v. ∀ v1 . v) ∀ v ∈ V. atunci aplicatia a a a ¸ ¸ h : V → C. Forma p˘tratic˘ h asociat˘ unei forme hermitiene se nume¸te form˘ p˘tratic˘ hermitian˘.1. w) + α2 g(v2 . α2 ∈ C. w) = [h(v + w) − h(v) − h(w)] + i[h(v + iw) − h(v) − h(w)] ∀ v. w ∈ V g(v. w) = g(w.

a Propozitie. Partea real˘ a celor dou˘ expresii de mai sus este aceea¸i. w ∈ V. alegem α = a ¸i. v) ∀ v ∈ V . Intr-adev˘r. w ∈ V.Dem: ”=⇒: Dac˘ g este hermitian˘. w ∈ V. w ∈ V ¸i forma g este hermitian˘. a g(v. conform unei propriet˘¸i demonstrate la ˆ at ınceputul paragrafului. iar inegalitatea devine egalitate. s a O form˘ hermitian˘ g care are proprietatea c˘ h(v) > 0. ∀ v. w) − αh(w)]. w) = g(w. w) ≥ 0. unde h este a a a forma p˘tratic˘ hermitian˘ asociat˘ lui g. w) Dac˘ h(w) > 0. luˆnd a a s a v = w. w ∈ V . ˆ s ınlocuind. w ∈ V. h(v) h(w) ∀ v. Vom ar˘ta c˘ suma p˘rtilor a a s a a a¸ ˆ imaginare este zero. v) ∀ v. v) ∈ R ∀ v ∈ V . Deci g(v. atunci g(v. se nume¸te form˘ hermitian˘ pozitiv definit˘. v − αw) ≥ 0 ⇔ h(v) − αg(v. Atunci 2g(w. ¸ ”⇐=” Am v˘zut c˘ g este determinat˘ de h prin relatia a a a ¸ 2g(v. v = 0V . v) = [h(w + v) − h(w) − h(v)] + i[h(w + iv) − h(w) − h(v)] ∀ v. Dac˘ h(w) = 0 =⇒ w = 0V . w)| ≤ • Inegalitatea triunghiului h(v + w) ≤ h(v) + h(w) ∀ v. obtinem ¸ h(w) h(v) − 1 g(v. ∀ v. v) ∀ v. v) = g(v. Dem: Pentru a demonstra inegalitatea lui Cauchy-Schwarz. w) + ααh(w) ≥ 0 ⇔ ⇔ h(v) − αg(v. pornim de la faptul c˘ g a este pozitiv definit˘. Fie g o form˘ hermitian˘ pozitiv definit˘ ¸i h forma p˘tratic˘ asociat˘. ¸ a a as a a a Au loc inegalit˘¸ile: at • Inegalitatea lui Cauchy-Schwarz |g(v. w) = g(w. ∀ v ∈ V . a [h(v+iw)−h(v)−h(w)]+[h(w+iv)−h(w)−h(v)] = h(v+iw)+h[i(v−iw)]−2h(v)−2h(w) = = h(v + iw) + |i|2 h(v − iw) − 2h(v) − 2h(w) = 0. Avem a h(v − αw) ≥ 0 ⇔ g(v − αw. deci h(v − αw) ≥ 0. w ∈ V. obtinem g(v. a a a a s a a a • O form˘ hermitian˘ pozitiv definit˘ este nesingular˘. w) = [h(v + w) − h(v) − h(w)] + i[h(v + iw) − h(v) − h(w)] ∀ v. w ∈ V ¸i. iar forma p˘tratic˘ asociat˘ se a a a a a a a anuleaz˘ numai pentru vectorul nul. ∀ α ∈ C. w) ≥ α[g(v. h(w) 52 . w) − αg(v. w)g(v. deci h(v) = g(v. ∀ α ∈ C.

ˆ scriere matriceal˘. de unde rezult˘ inegalitatea triunghiului. y) = i=1 j=1 aij xi y j . adic˘ matricea asociat˘ unei forme hermitiene ˆ raport cu o baz˘ dat˘ este egal˘ cu a a ın a a a transpusa conjugatei sale. 0 . . Expresia algebric˘ a lui h va fi a h(x) = λ1 |x1 |2 + . unde scalarii λi sunt reali. rezult˘ c˘ a a A =t A. a Presupunem acum c˘ spatiul vectorial complex V este finit dimensional. en } este o baz˘ a sa. w) ≤ h(v)+h(w)+2|g(v. cu elementele numere a  λ1 . .... notˆnd g(ei . atunci o form˘ hermitian˘ g va avea ecuatiile a a ¸ n n g(x. o form˘ hermitian˘ va avea expresia In a a a g(x. 0 . aceasta va avea ecuatia matriceal˘ a ¸ a h(x) = g(x. . Deci  x1 0  · .....   . Deoarece aji = g(ej . .. + λr |xr |2 .   . . .. . ˆ a a a a a ıntr-o baz˘ a canonic˘. deoarece g este hermitian˘. .  . 0 . de rang r ≤ n.... xn )  0 ... ei ) = g(ei . Considerˆnd forma p˘tratic˘ hermitian˘ h asociat˘ lui g.. w)| ≤ ≤ h(v) + h(w) + h(v) h(w) = ( h(v) + h(w))2 . . .. . . a ˆ cazul celei de-a doua inegalit˘¸i. . w)+g(v. . w) = h(v)+h(w)+2 g(v. ej ) = aij . . . 53 reale. Rezult˘ c˘ elementele de pe diagonala principal˘ ale a a a acestei matrice sunt reale.de unde rezult˘ inegalitatea lui Cauchy-Schwarz. ej ) = aij . avem In at a h(v+w) = h(v)+h(w)+g(v.. .. .. y) =t XAY . de dia ¸ n n menisune n ¸i c˘ B = {e1 . vom obtine s a ¸ n n g(x. λr .. Dac˘ x = s a a a i=1 xi ei ¸i y = s j=1 yj ej . ej ) ¸i.  0  ·  .. .. . x) =t XAX.  h(x) = (x1 .  · xn 0    .. .. . unde A este o matrice diagonal˘. y) = i=1 j=1 xi y j g(ei .

. . unde r ≤ n este rangul formei h (invariant la schimbarea bazei canonice). nu toate componentele sunt nule). forma p˘tratic˘ h se poate aduce la forma normal˘ a a a a a h(x) = (x1 )2 + . − (ur )2 astfel ˆ at. .  h(w) = (w1 . Θ Θ Θ un  Dac˘ B = {f1 . up+1 . wr+1 . . + vp fp + vp+1 fp+1 + . . fr > . expresia lui h(u) se poate scrie ıncˆ   u1 Ip Θ Θ  . . Θ Θ Θ wn  Presupunem. . ˆ a ın ıntre a ”q + 1-a” component˘ ¸i a ”p-a” compenent˘. er+1 . . . . . Fie spatiile a ¸ L1 =< e1 . Urm˘toarea a teorem˘ ne asigur˘ c˘ ¸i num˘rul p (num˘rul termenilor pozitivi ˆ forma normal˘) este a a as a a ın a invariant la schimbarea bazei. . . . wn )  Θ −Ir−q Θ   . c˘ q < p. . . un ) ∈ V. wq+1 . . . + (wq )2 − (wq+1 )2 − . . . a Dem: Fie B = {e1 . . matriceal. . + vq eq + vq+1 eq+1 + . + vp ep . + (xp )2 − (xp+1 )2 − . . . . ¸ s ¸ Fie v ∈ L1 ∩ L2 . . . . . . . wn ) ∈ w. . . . . . ˆ care forma h are expresia a a ın h(u) = (u1 )2 + . . en } o baz˘ canonic˘ a lui V . ur . . ˆ raport cu care h are a a a a ın expresia h(w) = (w1 )2 + . ∀ u(u1 . . . (Sylvester) Num˘rul termenilor pozitivi ˆ expresia canonic˘ a unei a a ın a forme p˘tratice reale nu depinde de alegerea bazei canonice. . . .  . . fn } este o alt˘ baz˘ canonic˘ a lui V . ˆ ¸ s a a a Intr-o baz˘ canonic˘ a lui V . . . . wq . . . + vp = 0. . ep . .13 Forme p˘tratice pe spatii vectoriale reale a ¸ Fie V un spatiu vectorial real n dimensional ¸i o form˘ p˘tratic˘ h : V → R.1. . . . . prin absurd. rezult˘ c˘ intersectia a a ¸ spatiilor L1 ¸i L2 contine vectori nenuli (dim L1 + dim L2 = dim(L1 + L2 ) + dim(L1 ∩ L2 )). . ur+1 . wr . Teorem˘ 1. un )  Θ −Ir−p Θ   . .13. . v = 0V (considerˆnd componentele acestui vector ˆ cele doua baze. . + (up )2 − (up+1 )2 − . . . . v ∈ L2 =⇒ v = vq+1 fq+1 + . . − (wr )2 atunci   w1 Iq Θ Θ  .1. . . − (xr )2 . 2 vq+1 + . . . .  . . . . Deoarece dim L1 + dim L2 = (n − r + p) + (r − q) = n + p − q > n. as a v ∈ L1 =⇒ v = v1 e1 + . + vr fr 54 2 2 vq+1 + . . + vp2 = 0. ∀ w(w1 . . up . . . . .  h(u) = (u1 . en > ¸i s L2 =< fq+1 .

. . . . . • O form˘ p˘tratic˘ h se nume¸te nedefinit˘ dac˘ ∃ v1 . . h este pozitiv definit˘ dac˘ ¸i numai dac˘ toti minorii diagonali ai matricei asociate a as a ¸ sunt pozitivi. v = 0V . s ¸ • Num˘rul q = r − p (invariant ¸i el) se nume¸te indicele negativ de inertie. . . 0.  = . . .  h(v) = (v1 . vq+1 .Vom avea   v1 Ip Θ Θ  . un vector v ∈ V . 0. deci.−vr2 < 0. p = q. . negativ definit˘ ) dac˘ h(v) > 0. vp+1 . v2 ∈ V .  55 . El se nume¸te indicele pozitiv de inertie. ∀ v ∈ V ) ¸i exist˘ v = 0V pentru care a s a h(v) = 0. . ¸a • Num˘rul p al termenilor pozitivi din expresia canonic˘ a unei forme p˘tratice reale a a a este invariant la schimbarea bazei canonice. . vr+1 . negativ semidefinit˘) dac˘ a a a a a a ¸i numai dac˘ p = s < n (resp. . vq . . q = −s < n). pentru care h(v) > 0 ¸i h(v) < 0. ∀ v ∈ V (resp. . . . . ∀ v = 0V ). . . 0. . absurd. Θ Θ Θ vn  2 2 2 2 = v1 + . a s s ¸ • Diferenta s = p − q poart˘ numele de signatura formei h. . vq+1 . . s a • O form˘ p˘tratic˘ h este nedefinit˘ dac˘ ¸i numai dac˘ pq = 0. ˆ ¸ a In consecint˘. . h(v) ≤ 0. . Θ Θ Θ Exist˘. a a a s a a a ∀ v = 0V (resp. + vq + vq+1 + . . . vr . a • O form˘ p˘tratic˘ h este pozitiv semidefinit˘ (resp. h(v) < 0. . negativ definit˘) dac˘ ¸i numai a a a a a as dac˘ p = n (resp. . a s Un rationament analog ne conduce la concluzia c˘ nici cazul p < q nu este posibil. . a a a a as a Propozitie. s Rezult˘ imediat c˘: a a • O form˘ p˘tratic˘ h este pozitiv definit˘ (resp. . . . vp . . . astfel ˆ at h(v1 ) > 0 a a a s a a ıncˆ ¸i h(v2 ) < 0. . q = n). + vp > 0 ¸i s  Iq Θ Θ 2 h(v) = (0. ¸ a • O form˘ p˘tratic˘ h se nume¸te pozitiv definit˘ (resp. 0)  Θ −Ir−q Θ  V = −vq+1 −. vn )  Θ −Ir−p Θ   . Fie V un spatiu vectorial real n dimensional ¸i h : V → R o form˘ p˘tratic˘ ¸ ¸ s a a a pe V . vp . 0. • O form˘ p˘tratic˘ h se nume¸te pozitiv semidefinit˘ (resp. negativ semidefinit˘ ) a a a s a a dac˘ h(v) ≥ 0.

vp ) . . . Restrictia a ın ¸ h|<S> :< S >→ R este o form˘ p˘tratic˘ pozitiv definit˘ pe un spatiu real finit dimensional. . Avem g(v. . g(vp . . . . vp ) = g(v1 . . . .  . p. . 56 . + λp vp = 0V . λn xn Elementele nenule ale matricei fiind toate strict pozitive. . + λp vp ) = 0. . deci Gh (v1 .. . ∀ i = 1.. dac˘ toti minorii diagonali sunt pozitivi. . . 0V ) = 0. . . vn } este un sistem de vectori din V . .. 0  . . . . .. . .. . . h este pozitiv definit˘. + (xn )2 . . vp ) > 0. . cona a a a ¸ a form propozitiei anterioare. . . ∀ v ∈ V =⇒ g(vi . g(vp . . vp ). a a h(x) = 1 ∆1 ∆n−1 (x1 )2 + (x2 )2 + . s a Fie V un spatiu vectorial real ¸i h : V → R o form˘ p˘tratic˘ pe V . . Dar matricea ¸ a asociat˘ lui h este matricea care are ca elemente g(vi . + λn (xn )2 . . Fie h o form˘ p˘tratic˘ pozitiv definit˘ pe V ¸i S = {v1 . . este clar c˘ toti minorii diagonali a ¸ ai s˘i sunt pozitivi. λ1 v1 + .. Dac˘ S este liniar dependent. 0 . vp ) > 0. vp ) Propozitie. a Reciproc.  h(x) = (x1 . ∆1 ∆2 ∆n ¸i. deci determinantul s˘u este a a chiar Gh (v1 . vp }. a Dem: Subspatiul vectorial < S > generat de S = {v1 . . nu toti nuli. g(v1 . . c˘ determinantul matricei asociate este pozitiv. . . . . rezult˘ c˘ exist˘ scalarii λ1 . atunci Gh (v1 . vj ). . .   x1 λ1 . . λp ∈ R. a a a determinantul s˘u Gram ˆ raport cu forma h este a ın Gh (v1 . . a • Dac˘ S este liniar dependent. . . . vp ) = 0. . . Fie g : V × V → R ¸ s a a a forma polar˘ asociat˘ lui h.Dem: O form˘ p˘tratic˘ pozitiv definit˘ h poate fi adus˘ la expresia canonic˘ a a a a a a h(x) = λ1 (x1 )2 + . . . atunci Gh (v1 . . adic˘ a  λi > 0 ∀ i = 1. xn )  . v1 ) . . • Dac˘ S este liniar independent. vp } un sistem ¸ a a a a s de vectori din V .   . . . . . . . . . a a a a ¸ astfel ˆ at ıncˆ λ1 v1 + . Rezult˘. . evident. v1 ) . atunci Teorema lui Jacobi ne d˘ o a ¸ a form˘ canonic˘ a lui h. . . Dac˘ S = {v1 . . . vp } este finit dimensional ¸i ¸ s putem considera o baz˘ ˆ < S > ca fiind chiar S = {v1 . . . . n.

vp ) = 0 a = 1. . v1 ) + . .Deci. . vp ) = 0. . . + λp g(va . sistemul liniar ¸i omogen (ˆ necunoscutele λj ) s ın λ1 g(va . Rezult˘ c˘ determinantul coeficientilor este nul. p admite solutii diferite de solutia banal˘. ¸ ¸ a a a ¸ adic˘ Gh (v1 . a 57 . .

consider˘m multimea B a In s ¸ ¸ ın a ¸ O (care nu trece prin punctul O). se nume¸te varietate liniar˘ ˆ V . situat˘ pe dreapta d. a a a structura de varietate liniar˘ a lui A se transmite dreptei d. u ∈ U }. Evident. al c˘rei spatiu director este dreapta vectorial˘ (deci care a a ¸ a trece prin ”originea” O) d . a ¸ at Multimea tuturor variet˘¸ilor liniare ale spatiului vectorial V . deci A = v0 + d . a ∈ V. ¸ a Fie V un spatiu vectorial cu scalarii ˆ ¸ ıntr-un corp K. paralel cu planul π. consider˘m multimea A a vectorilor cu In ¸ ¸ ın a ¸ O (care nu trece prin punctul O). deci B = v0 + π . U Exemple O • ˆ spatiul E3 al vectorilor legati ˆ punctul O. O astfel de varietate a O liniar˘ se nume¸te dreapt˘ din E3 (deci dreptele care nu trec prin origine sunt a s a O ). variet˘¸i liniare ˆ E3 at ın O • ˆ acela¸i spatiu E3 al vectorilor legati ˆ punctul O. ˆ ¸ at ¸ ımpreun˘ cu multimea a ¸ vid˘. care are directia paralel˘ cu cea a dreptei d. unde u ∈ d . un vector v ∈ B se scrie sub forma v = v0 + u.Chapter 2 Spatii afine ¸ 2. 58 . Dac˘ identific˘m vectorul v ∈ A cu extremitatea acestuia. a a a A(V ) = {a + U. un vector v ∈ A se scrie sub forma v = v0 + u.1 Structura afin˘ a unui spatiu vectorial a ¸ A = a + U = {a + u. pentru orice vector v0 ∈ A fixat. O submultime a lui V de forma ¸ V } ∪ ∅. al c˘rei spatiu director este planul vectorial a ¸ a a ¸ (deci care trece prin ”originea” O) π . Evident. vectorilor cu extremitatea ˆ ıntr-un plan π ⊂ E3 Aceast˘ multime este o varietate liniar˘. unde a ∈ V ¸i U este un subspatiu vectorial al lui V . pentru orice vector v0 ∈ B fixat. formeaz˘ structura afin˘ A(V ) a lui V . unde u ∈ π . s ¸ s a ın U poart˘ numele de subspatiu director al variet˘¸ii A. Aceast˘ multime extremitatea pe o dreapt˘ d ⊂ E3 a a ¸ este o varietate liniar˘.

Dac˘ identific˘m vectorul v ∈ B cu extremitatea acestuia. ˆ vom nota cu D(A) ¸i o varietate liniar˘ A va fi a Il s a de forma A = a + D(A). −1 dac˘ A = ∅ a 59 . O astfel de varietate liniar˘ a a O se nume¸te plan din E3 (deci planele care nu trec prin origine sunt variet˘¸i liniare s at ˆ E3 ). . . de asemenea. . xn ) este o solutie fixat˘ a sistemului dat. . struca a a ın tura de varietate liniar˘ a lui B se transmite planului π. o a a a O este determinat˘ de directia sa — spatiul s˘u director — ¸i un punct dreapt˘ din E3 a a ¸ ¸ a s arbitrar al dreptei). . b = a + u. Dimensiunea unei variet˘¸i liniare at Propozitie. . subspatiul In ¸a ın at ¸ s˘u director U este unic determinat. cu n necunoscute. . xn + un ) este. situat˘ ˆ planul π. ¸ a s Dem: b ∈ A =⇒ ∃u ∈ U. aij ∈ K. . Definim dimensiunea unei variet˘¸i liniare A = a + D(A) astfel: at dim A = dim D(A) dac˘ A = ∅ a . rezult˘ c˘ A = a + U = a + U . Presupunem c˘ sistemul este compatibil. dac˘ x = (x1 . . a a s ˆ consecint˘. atunci a a ¸ a pentru orice solutie u = (u1 . • O varietate liniar˘ A ∈ A este un subspatiu vectorial al lui V dac˘ ¸i numai dac˘ a ¸ as a 0V ∈ A. o solutie a sistemului neomogen. . atunci A = b + U . atunci U = U . deci a = b − u ¸i A = a + U = (b − u) + U = s b + (−u) + U = b + U . un ) a sistemului omogen asociat. a ¸ n aij xj = bi . Dac˘ A = a + U = a + U ∈ A. Spatiul s˘u director este multimea U a solutiilor sistemului de ecuatii liniare ¸i K ¸ a ¸ ¸ ¸ s omogene asociat (acesta este un subspatiu al lui Kn ). este imediat faptul ¸ c˘ (x1 + u1 . bi ) = r ≤ n. ın O • Consider˘m un sistem neomogen de m ecuatii liniare. j=1 i = 1. deci a + U = a + U ¸i U = U . ¸ a Dem: Deoarece a ∈ A. m. adic˘ a a rang (aij ) = rang (aij . ˆ reprezentarea unei variet˘¸i liniare sub forma A = a + U . Deci a ¸ A = x + U. Dac˘ A = a + U ∈ A(V ) ¸i b ∈ A. Propozitie. ¸ ˆ Intr-adev˘r. Rezult˘ c˘ o varietate liniar˘ A nu depinde de punctul a ales din A (de exemplu. Multimea A a solutiilor sistemului neomogen de ecuatii este o varietate liniar˘ a lui ¸ ¸ ¸ a n . . .

Fie V un spatiu vectorial peste un corp K care contine cel putin trei ¸ ¸ ¸ ¸ elemente. propozitia este evident˘. dim A = 2. Identific˘m vectorul a cu punctul {a}.• Dac˘ dim A = 0. Dac˘ Aα ∈ A(V ). cu u ∈ U . λ ∈ K}. λ ∈ K} ¸i ea se mai poate scrie sub forma s ab = {(1 − λ)a + λb. Corolar. deci ¸ s existenta este asigurat˘.1.1. 60 . atunci a dim Aα = dim D(Aα ). Fie a ∈ ¸ a α∈I Aα = a + D(Aα ). dim A = p. pentru α ∈ I. s a adic˘ < b − a >= U . λ ∈ K} contine punctele a ¸i b. ¸i au intersectia a at s ¸ nevid˘. α ∈ I.2. a Deci. Este imediat faptul c˘ a Aα = a + α∈I D(Aα ). de dimeniune 1 (adic˘ generat de un singur vector al lui U ). Dac˘ variet˘¸ile liniare Aα sunt finit dimensionale. Rezult˘ c˘ a a α∈I Dem: Dac˘ a α∈I Aα = ∅. deci b − a = u ¸i este imediat faptul c˘ < b − a >=< u >. dac˘ V are dimensiunea n. α∈I α∈I Teoreme de caracterizare pentru variet˘¸ile liniare at Propozitie 2. deoarece a ∈ D. s a • Dac˘ dim A = 1. un hiperplan va avea dimensiunea n − 1. a a a a un plan vectorial. a ın ¸ s Dem: Dreapta a+ < b − a >= {a + λ(b − a). atunci exist˘ o singur˘ ¸ a s a a a dreapt˘ ˆ A(V ) care contine punctele a ¸i b. o vom nota cu ab. ˆ a s In particular. a at Propozitie 2. pentru orice α ∈ I. ˆ s a a Intr-adev˘r.1. Dac˘ 0V ∈ A. Dar a b ∈ D =⇒ b = a + u. a Propozitie. D˘m acum o caracterizare a variet˘¸ilor afine cu ajutorul dreptelor. atunci varietatea liniar˘ A se va numi rea a spectiv dreapt˘. b ∈ A. dreapta ab care trece prin punctele distincte a ¸i b este s ab = {a + λ(b − a). atunci A = a+ < 0V > ¸i multimea A (format˘ dintr-un singur a s ¸ a vector a) se nume¸te punct. Aα = ∅. unde U V . atunci vom avea o dreapt˘ vectorial˘. Vom ar˘ta c˘ D = a+ < b − a >. plan sau p-plan. rezult˘ c˘ a a a D = a + U . a = b =⇒ ab ⊂ A. atunci A = a + U se nume¸te hiperplan. ¸ a Presupunem acum c˘ D este o adreapt˘ arbitrar˘ din A(V ). Dac˘ a ¸i b sunt dou˘ puncte distincte din V . respectiv un p-plan vectorial. care contine punctele a a a ¸ distincte a ¸i b. • Dac˘ U este un hiperplan vectorial. O submultime A a lui V este o varietate liniar˘ dac˘ ¸i numai dac˘ ¸ a as a ∀ a. atunci ¸ a α∈I Aα ∈ A(V ).

1. i=1 λi = 1) =⇒ i=1 λi xi ∈ A. xn ∈ A. avem a a s (1 − λ)u1 + λu2 = (1 − λ)(x1 − a) + λ(x2 − a) = (1 − λ)x1 + λx2 −a ∈ A − a = U.1) λ = α. 0)} ⊂ V . u2 ∈ U ¸i orice λ ∈ K. c˘ci dac˘ ¸ a ın a a a ar fi. . 1}). 1). 1) + (1. v1 .3. x2 ∈ A. adic˘ ab ⊂ A. λn ∈ K. 0) ∈ M . ˆ Intr-adev˘r. Dar M nu este varietate liniar˘. a ¸ • Pentru orice u1 . rezult˘ c˘ s a a (1 − λ)u1 + λu2 ∈ U. atunci A = x + D(A). v2 ∈ U =⇒ v1 + v2 ∈ U. propozitia nu mai este adev˘rat˘. (1. v2 ∈ U . iar A = a + U este o varietate liniar˘. V .Dem: ”=⇒” Dac˘ A ∈ A(V ). (2. α = 0. ¸ ¸ ¸ a atunci A este o varietate liniar˘. deci oricare ar fi dou˘ elemente ale lui M . Varietatea A se poate scrie a A = a + D(A). . . x1 x2 (2. α = 1. unde x ∈ A ¸i D(A) a s a = b dou˘ puncte din A.1) • ˆ (2. ˆ urm˘toarea caracterizare a variet˘¸ilor liniare nu excludem nici un corp. x ∈ a}. . cu x1 . Fie K = Z2 = {0. O submultime A ⊂ V este ¸ ¸ ¸ o varietate liniar˘ a lui V dac˘ ¸i numai dac˘ este satisf˘cut˘ urm˘toarea conditie: a as a a a a ¸ n n (∀ x1 . . Fie Deoarece b ∈ A =⇒ b − a ∈ D(A). Deci U este un subspatiu vectorial al lui V . In a at Propozitie 2. rezult˘ c˘ exist˘ α ∈ K. 1}. a a ¸ a a V = Z2 × Z2 ¸i M = {(0. 1) ∈ M . . Orice dreapt˘ din Z2 × Z2 contine exact s a ¸ dou˘ elemente (ab = {a + λ(b − a). Fie V un spatiu vectorial peste un corp K. a ”⇐=” Fie A o submultime a lui V care satisface conditia din enunt. λ = 0. u1 = (1 − α)−1 v1 ¸i u2 = α−1 v2 . deci (1. ¸ a a a ˆ Inlocuim ˆ (2. dac˘ u1 = x1 − a ¸i u2 = x2 − a. . a Presupunem c˘ A = ∅. ¸inˆnd cont de faptul c˘ (0. Dac˘ A = ∅. ceea ce este fals. 0). 0) ∈ M . =⇒ λu ∈ U. cu v1 .2) 61 .1) ˆ In ınlocuim u1 = 0V (deoarece a ∈ A =⇒ 0V = a − a ∈ U ) ¸i obtinem s ¸ ∀ λ ∈ K. • Deoarece corpul K are cel putin trei elemente. Vom a s a demonstra c˘ U este subspatiu vectorial al lui V . a a dreapta care trece prin ele este continut˘ ˆ M . deci < b − a >⊂ D(A). ¸ a Dac˘ K are doar dou˘ elemente. Atunci ın s ∀. ∀ λ1 . Fie a ∈ A ¸i not˘m U = A − a = {u = x − a. . (0. ar rezulta c˘ M este un subspatiu vectorial al t a a a ¸ lui Z2 × Z2 . Dar atunci (0. ∀ u ∈ U.

a ¸ n • Pentru orice u1 . rezult˘ c˘ a a (2.Dem: ”=⇒” Dac˘ A ∈ A(V ). ¸ a ˆ a¸ur˘toarea afin˘ a unei submultimi Inf˘s a a ¸ n n Combinatia liniar˘ ¸ a i=1 λi xi . λ1 = α ∈ K. atunci A = x + D(A). Deci U este un subspatiu vectorial al lui V . 62 . In ¸a λi xi = i=1 i=1 λi (xi − x1 ) + i=1 λi x1 = i=1 λi (xi − x1 ) +x1 ⊂ D(A) + x1 ∈ A. λ3 = 1 − α − β. Varietatea A se poate scrie A = x1 + D(A). ı = 1. ∈A • ˆ (2. β ∈ K. . M ⊂ A =⇒ af M ⊂ A. n V . a Presupunem c˘ A = ∅. i = 1. . u2 ∈ U. .3) ˆ In ınlocuim n = 3. unde x ∈ A ¸i D(A) a s x1 ∈ A. Fie Pentru xi ∈ A. Fie a ∈ A ¸i not˘m U = A − a = {u = x − a. . x ∈ a}. cu s i=1 n λi = 1. λ2 = β ∈ K. xn ∈ V . Vom a s a demonstra c˘ U este subspatiu vectorial al lui V . n. ∈D(A) ”⇐=” Fie A o submultime a lui V care satisface conditia din enunt. ¸ a Am v˘zut c˘ intersectia variet˘¸ilor liniare este o varietate liniar˘. ∀ u1 . =⇒ xi − x1 ∈ D(A) V . a a ¸ at a Intersectia tuturor varet˘¸ilor liniare ale lui V . n ¸i λi ∈ K. . ¸ ¸ ¸ a atunci A este o varietate liniar˘. ın ¸ A ∈ A(V ). ˆ consecint˘. . un ∈ U ¸i orice λi ∈ K. i = 1. cu s n i=1 n n n n i=1 λi = 1. n. dac˘ ui = xi − a.3) λi ui ∈ U. Dac˘ A = ∅. avem a a n n n n n λi ui = i=1 i=1 λi (xi − a) = i=1 λi xi − i=1 λi a = i=1 λi xi −a ⊂ A − a = U. . i=1 ˆ Intr-adev˘r. care contin pe M . iar A = a + U este o varietate liniar˘. ˆ care coeficientii λi ∈ K verific˘ ın ¸ a i=1 λi = 1. deci λi (xi − x1 ) ∈ D(A). se nume¸te ˆ a¸ur˘toarea ¸ at ¸ s ınf˘s a afin˘ (sau ˆ a ınchiderea afin˘ ) a lui M ¸i se noteaz˘ cu af M . cu xi ∈ A. se num¸te s combinatie afin˘ a punctelor x1 . u3 = 0V (deoarece a ∈ A =⇒ 0V = a − a ∈ U ) ¸i obtinem s ¸ ∀ α. Fie M ⊂ V . . =⇒ αu1 + βu2 ∈ U. Este clar c˘ af M este elementul a s a a minim al lui A(V ) (ˆ raport cu incluziunea) care contine pe M .

. cu i=1 λij = 1. M ⊂ X. n n af M = { i=1 λi xi . . Folosind din nou Propozitia 2. iar M ⊂ A. dr >. Fie yj = a ¸ i=1 n k λij xi ∈ X. • af {a. . iar vectorii d1 . unde xi ∈ M . . i=1 n λi = 1} n (sume finite). cu a a ın a M ⊂ A. . at 63 . Fie V un spatiu vectorial peste un corp K. iar λi = 1. atunci xi ∈ A. . r ≤ n. xn ∈ M. Fie A ∈ A(V ) o varietate liniar˘ de dimensiune r. Atunci k µj yj = j=1 n k n j=1 k µj ( i=1 λij xi ) = n ( i=1 j=1 µj λij )xi ∈ X. n ∈ N.ˆ as a Propozitie 2. x1 . ˆ a Intr-adev˘r. en } o baz˘ a sa. n ∈ N. Vom ar˘ta a c˘ af M = X. . . deoarece orice x ∈ M este de forma x = 1 · x. . de dimeniune n. b} = ab. cu s j=1 k k n n µj = 1. . . deci X ⊂ af M .1. rezult˘ c˘ af M ⊆ X. j = 1. Vom ar˘ta a a ıncˆ a n n c˘ X ⊂ A. ¸i fie a ¸ s B = {e1 . Aceasta este ecuatia vectorial˘ ¸ ¸ a a variet˘¸ii A. Deoarece xi ∈ M . Dem: Fie X = { i=1 λi xi . . Adic˘ X este inclus˘ ˆ orice varietate liniar˘ A.4. λ1 . este suficient s˘ verific˘m faptul c˘ X este o varietate a a a a liniar˘ care contine pe M . λn ∈ K. . λ1 . a ”⊆” Pentru aceast˘ incluziune. λn ∈ K. Deoarece af M este cea mai mic˘ varietate liniar˘ a lui V care contine pe M . astfel ˆ at M ⊂ A. . Ecuatiile unei variet˘¸i liniare ¸ at Presupunem acum c˘ spatiul vectorial V este finit dimensional. . j = 1. . deci X ⊂ A. k ¸i fie µj ∈ K. . rezult˘ ¸ a n i=1 i=1 c˘ x = a i=1 λi xi ∈ A. dr sunt liniar independenti. vom folosi Propozitia 2. . unde a ∈ A. deoarece ( i=1 j=1 µj λij ) = ( i=1 j=1 µj )λij = i=1 λij = 1. i=1 λi = 1}. Evident.3. k. . . Rezult˘ imediat c˘ a a • M = af M ⇐⇒ M ∈ A(V ). a ¸ n Pentru a demonstra c˘ X ∈ A(V ).1. fie x ∈ X. . . . . deci X ∈ A(V ). . . . x1 . . Deci x = a λi xi . xn ∈ M. a a ¸ a a ”⊇” Fie A ∈ A(V ) o varietate liniar˘ arbitrar˘.1.3. a a Atunci A este de forma A = a+ < d1 . Inf˘¸ur˘toarea afin˘ a unei ¸ ¸ a multimi M ⊂ V este multimea tuturor combinatiilor afine care se pot forma cu un num˘r ¸ ¸ ¸ a finit de elemente din M .

1. a a a ¸ at Deci af (A ∪ B) = a + D( af (A ∪ B)). xi = ai + j=1 dij λj . . r. unde rangul matricei (aij ) este r. i = 1. nu mai e nimic de demonstrat. In n n Dac˘ a = a i=1 ai ei ¸i dj = s i=1 dij ei . Am v˘zut c˘ af (A∪B) este o varietate liniar˘ (ca intersectie de variet˘¸i liniare). . j = 1. deoarece A ⊆ a + D(A) + D(B)+ < b − a > ¸i B ⊆ a + a s D(A) + D(B)+ < b − a >. s ¸ ¸ at Pe de alt˘ parte. deci a at ¸ ¸ n A = {x = (x1 . . Deoarece A B. . . A = a + D(A). cu A ¸ a B. atunci A ⊆ B.5. ˆ Intr-adev˘r. deci af a a (A ∪ B) ⊆ a + D(A) + D(B)+ < b − a > (deoarece af (A ∪ B) este cea mai mic˘ varietate a liniar˘ care contine pe A ∪ B). Propozitie. xn ) ∈ V. . . B ∈ A(V ). . Teorema dimensiunii. a s ¸ a Propozitie 2. rezult˘ c˘ A ∪ B ⊆ a + D(A) + D(B)+ < b − a >. d1 . xn ) ∈ V. Dem: Dac˘ A ∩ B = ∅. Atunci ¸ af (A ∪ B) = a + D(A) + D(B)+ < b − a > . 64 . variet˘¸ile liniare coincid cu solutiile sistemelor de ecuatii liniare. deci a + D(A) + D(B)+ < b − a >⊆ a + D( af (A ∪ B)) = af (A ∪ B). sau A ∩ B = ∅. B = b + D(B). . Dac˘ A. dr . Rezult˘ c˘ A = a + D(A) ¸i B = a + D(B). λj ∈ K} ¸i am obtinut ecuatiile parametrice ale variet˘¸ii A. Paralelism Variet˘¸ile liniare A. a ¸ ”⊇”.ˆ raport cu baza B a lui V . B ∈ A(V ) se numesc paralele dac˘ D(A) ⊆ D(B) sau D(B) ⊆ D(A). b ∈ af (A ∪ B) =⇒< b − a >⊆ D( af (A ∪ B)). Fie A. a. sau B ⊆ A. Atunci. m}. . Dem: ”⊆”. Avem: A ⊆ af (A ∪ B) =⇒ D(A) ⊆ D( af (A ∪ B)). atunci varietatea liniar˘ A este dat˘ de a a r A = {x = (x1 . Presupunem c˘ A ∩ B = ∅ ¸i fie a a s a ∈ A ∩ B. putem determina coordonatele vectorilor a. at a Vom nota A B. B ∈ A(V ). putem presupune a a s c˘ D(A) ⊆ D(B). . j=1 aij xj = bi . . A = a + D(A) ⊆ a + D(B) = B ¸i propozitia este demonstrat˘. B ⊆ af (A ∪ B) =⇒ D(B) ⊆ D( af (A ∪ B)).

a a ”⇐=” Dac˘ < b−a >⊂ D(A)+D(B) =⇒ b−a ∈ D(A)+D(B). deci c ∈ A ∩ B.7. Atunci ¸a af (A ∪ B) = a + D(A) + D(B) dac˘ A ∩ B = ∅ a . din spatiul vectorial V . B ∈ A(V ). Fie A.1. B ∈ A(V ). b − a >. B = b + D(B).6. deoarece d1 . obtinem ¸ dim af (A ∪ B) = dim[D(A) + D(B)] = dim D(A) + dim D(B) − dim(D(A) ∩ D(B)) = 65 .5) Dem: Dac˘ A ∩ B = ∅. s a • Dac˘ d1 ∩ d2 = {P }. dim[D(A) + D(B)] + 1 dac˘ A ∩ B = ∅ a (2. a + D(A) + D(B)+ < b − a > dac˘ A ∩ B = ∅ a (2. atunci a s af (d1 ∪ d2 ) = a+ < d1 > + < d2 > + < b − a >= a+ < d1 . atunci < d1 >=< d2 >. Propozitie 2. b − a > ¸i. (Teorema dimensiunii) Fie A ¸i B dou˘ variet˘¸i liniare nevide. folosind teorema a s dimensiunii (Grassmann). Dem: ”=⇒” Fie c ∈ A ∩ B. ¸ a ¸ s evident. obtinˆnd planul determinat de cele dou˘ drepte.Propozitie 2. Rezult˘ c˘ b − a = u1 − u2 ∈ D(A) + D(B). obtinˆnd planul determinat de vectorii (liniar independenti) d1 ¸i b − a (acesta este. d2 . ˆ consecint˘. B = b + D(B). d2 >. A = a + D(A). deci af (d1 ∪ d2 ) = a+ < d1 > + < b − a >= a+ < d1 . atunci af (A ∪ B) = a + D(A) + D(B) ¸i. planul determinat de d1 ¸i d2 ). Atunci ¸ A ∩ B = ∅ ⇐⇒< b − a >⊂ D(A) + D(B). de ¸ s a at dimensiuni finite. Presupunem c˘ V este un spatiu vectorial de dimensiune 3 ¸i fie d1 = a+ < a ¸ s d1 > ¸i d2 = b+ < d2 > dou˘ drepte distincte din A(V ). s • Dac˘ d1 ¸i d2 sunt necoplanare. ıncˆ In ¸a ∈B ∈A Consecint˘. Fie A. Atunci ¸ dim af (A ∪ B) = dim A + dim B − dim(A ∩ B) dac˘ A ∩ B = ∅ a .4) Exemplu. astfel ˆ at b − a = u1 + u2 . deci < b − a >⊂ D(A) + D(B). b − u2 = a + u1 = c. Atunci exist˘ u1 ∈ D(A) ¸i u2 ∈ D(B) astfel ˆ at c = a s ıncˆ a + u1 = b + u2 . deci exist˘ u1 ∈ D(A) ¸i a a s u2 ∈ D(B). A = a + D(A). d2 ¸i b − a sunt liniar independenti. ¸ a a • Dac˘ d1 a d2 . atunci a af (d1 ∪ d2 ) = a+ < d1 > + < d2 >= a+ < d1 . af (d1 ∪ d2 ) este ˆ s s ¸ ıntreg spatiul ¸ V.1.

de unde rezult˘ c˘ dim < d1 . atunci a af (d ∪ π) = a+ < d1 > + < d2 . d2 . a a a) Dac˘ dim(d ∩ π) = 0 =⇒ d ∩ π = {P }. d3 >= 3 =⇒ dim af (d ∪ π) = 4 =⇒ af (d ∪ π) = V ¸i d π a s (dreapta d nu este paralel˘ cu planul π ¸i nici nu are puncte comune cu π). d3 >= {2.1. deci dim(d ∩ π) = {0. deci dim < d1 . deoarece [D(A) + D(B)]∩ < b − a >= {0V } (altfel subspatiul 1-dim < b − a > ar fi inclus ¸ ˆ subspatiul D(A) + D(B)). d3 > + < b − a > este un hiperplan. d2 . dim ( af (d ∪ π)) = 2. d2 . d3 >] + 1 ≤ 4. s ¸ a) Dac˘ dim < d1 . deci dim < d1 . < b − a > D(A) + D(B). deci d ⊂ π. conform Propozitiei 2. d2 . d3 >= 2 =⇒< d1 >⊂< d2 .6. 1}. d3 > un plan. s ınf˘s a a b) Dac˘ dim(d ∩ π) = 1 =⇒ d ∩ π = d. d3 >. deci a ¸ vectorul b − a este liniar independent de vectorii din [D(A) + D(B)]. dim ( af (d ∪ π)) = 3. Dac˘ A ∩ B = ∅. d3 >≤ 3. atunci a af (d ∪ π) = a+ < d1 > + < d2 . atunci. < d2 . deci intersectia a ¸ dintre d ¸i π este un punct. iar dim [af (d ∪ π)] = 1 + 2 − dim(d ∩ π) ≤ 4. iar dim [af (d ∪ π)] = dim[< d1 >.= dim A + dim B − dim(A ∩ B). iar ˆ a¸ur˘toarea afin˘ a lui d∪π este un hiperplan. a s 66 . as • Dac˘ d ∩ π = ∅. d3 > + < b − a >. Vom determina pozitiile relative ale unei drepte ¸i un plan ˆ ¸ s ıntr-un spatiu vec¸ torial 4-dimensional V . de unde rezult˘ c˘ dim(d ∩ π) ≥ −1. d2 . Rezult˘ c˘ a a dim af (A ∪ B) = dim[D(A) + D(B)+ < b − a >] = = dim[D(A)+D(B)]+dim < b−a > − dim([D(A)+D(B)]∩ < b−a >) = dim[D(A)+D(B)]+1. iar af (d ∪ π) = b) Dac˘ dim < d1 . Fie d = a+ < d1 > o dreapt˘ ¸i π = b+ < d2 . 3} (evident. π. d3 >≥ 2). d3 >=⇒ d a a+ < d2 . a a d2 ¸i d3 sunt liniar independenti. a • Dac˘ d ∩ π = ∅. ın ¸ Exemplu.

B. cele dou˘ conditii din definitia structurii afine devin: a a ¸ ¸ 1) AB + BC = AC. ¸ ¸ a ¸ Spatiul afin este real sau complex. folosind notatia ϕ(A. 2) Pentru orice A ∈ A ¸i orice v ∈ V . dup˘ cum scorpul K al scalarilor lui V este real sau ¸ a complex. s Un K-spatiu vectorial V determin˘ o structur˘ afin˘ pe A dac˘ se poate defini o functie ¸ a a a a ¸ ϕ : A × A → V . B) = AB. • Un bipunct de forma (A. B. • Functia ϕ este functia structural˘ a spatiului afin. • Bipunctele (A. prin (A. B. ∀ A ∈ A. C). a a ¸ • Multimea A este spatiul baz˘ (sau spatiul suport). pentru oricare A. ¸ a • Un element (A. de origine A ¸i extremitate s s B. s a ıncˆ ˆ continuare. cˆnd se subˆ ¸elege spatiul director V . dotat˘ cu o structur˘ afin˘.} o multime nevid˘ de puncte. Intr-un spatiu afin (A. iar elementele sale nenule ¸ ¸ ¸ sunt vectori directori. ¸ a s BA = −AB. Notˆnd ϕ(A. Un spatiu afin este. pentru oricare A. 2) Pentru orice A ∈ A ¸i orice v ∈ V . a AA = 0V ∈ V. exist˘ un unic punct B ∈ A. . ˆ Propozitie. se nume¸te spatiu afin. ϕ) sau. ¸ • Spatiul vectorial V este spatiul director al spatiului afin. B) ∈ A × A se nume¸te bipunct al lui A. Propriet˘¸i imediate ¸ at Fie A = {A. C) = ϕ(A. astfel ˆ at AB = v. 2) Vectorii asociati la dou˘ puncte simetrice sunt vectori opu¸i. A) este un bipunct diagonal sau bipunct nul. . . B) ¸i (B. B) = v. C ∈ A.2 Spatii afine. astfel ˆ at: ıncˆ 1) ϕ(A. 67 ∀ A. vom mentiona un spatiu afin prin (A. ¸ a a a s ¸ ¸ deci. astfel ˆ at s a ıncˆ ϕ(A. Multimea A.2. C ∈ A. ϕ) care verific˘ cele dou˘ conditii de mai sus. B) = In ¸ ¸ ¸ AB. V. B) + ϕ(B. doar prin spatiul s˘u suport a ınt ¸ ¸ a A. V ). iar elementele sale sunt punctele ¸ ¸ a ¸ spatiului afin. V ) sau. avem ¸ ¸ 1) Vectorul asociat oric˘rui bipunct diagonal este vectorul nul. determinat de un triplet (A. V. . C. A) sunt bipuncte simetrice. exist˘ un unic punct B ∈ A. B ∈ A.

s˘ identific˘m clasa [(A. a s ¸ 68 . • Un vector din AO se num¸te vector tangent ˆ O la A (sau vector legat al spatiului s ın ¸ afin A. spatiul vectorial AO este izomorf cu V . A) se poate identifica cu vectorul ¸ OA. s ¸ a a ˆ acest fel. asociat punctului A. B). o structur˘ de spatiu vectorial. B) ∼ a s (C. structura de spatiu vectorial a lui V se poate transporta pe spatiul factor In ¸ ¸ (A × A)/∼ care va avea. adic˘ a s a s ın a (A. deci. D) dac˘ (A. ¸ • Considerˆnd bijectia a ¸ A → AO . A). In a • Spatiul vectorial AO astfel determinat se nume¸te spatiu vectorial tangent ˆ O la ¸ s ¸ ın A. este o bijectie. [(A. ¸ a • O clas˘ oarecare de bipuncte echipolente se nume¸te vector liber al spatiului afin A. ¸ Fie O ∈ A un punct fixat ¸i fie AO = {O} × A multimea bipunctelor lui A. D). B)]) a ¸i este o bijectie. B)] → v = ϕ(A. B) ∼ (C. de origine O). • Evident. de origine s ¸ O. se nume¸te vector de pozitie al punctului A ˆ s ¸ ın raport cu originea O. B) ¸i (C. B) ϕA (B) = AB este bine definit˘ (evident. structura vectorial˘ din V se introduce pe AO . D) determin˘ acela¸i vector ˆ V . Aplicatia ¸a s ¸ (A × A)/∼ → V. A) → OA. Fie (A×A)/∼ multimea a ¸ ¸a ¸ claselor de echivalent˘ ¸i [(A. B)] cu vectorul ϕ(A. B) este echipolent cu bipunctul (C. B) al clasei [(A. Este imediat faptul c˘ ∼ este o relatie de echivalent˘ pe A×A. ˆ acest mod. astfel. nu depinde de alegerea reprezentantului (A. a ¸ • Spatiul vectorial astfel definit se nume¸te spatiul vectorial al vectorilor liberi din ¸ s ¸ spatiul afin A. aplicatia ¸ ϕA : A → V. vectorul (O. D) ⇐⇒ ϕ(A. Prin bijectia AO → V . (O. B)] clasa bipunctului (A. D) ¸i vom scrie (A. ¸ • (A × A)/∼ este izomorf cu spatiul s˘u director V . B) = ϕ(C. Vom spune c˘ bipunctul (A.3) Pentru fiecare punct A ∈ A. A → (O. B) = AB. A). bipunctul (O. Putem.

Putem identifica spatiul E 3 al vectorilor liberi cu spatiul ¸ ¸ O tangent la E ˆ punctul O. ϕ(A. ¸ a a din nou. ϕ(A. ϕ). 2. unde ϕ : V × V → V.6) . structura afin˘ este dat˘ de tripletul (Kn . E 3 . ϕ) a a ¸ ¸ determin˘ o structur˘ afin˘ pe A. . − − → unde AB este vectorul liber asociat vectorului legat AB determinat de bipunctul (A. oricum am alege punctul origine O ∈ A. consider˘m functia a ¸ ϕ(A. . . . deci tripletul (A. a + w) = w − u.2. ¸ a −→ − − → O ϕ : E3 × E3 → E3 . bn −an ). unde ϕ este operatia de sc˘dere din E3 . B) = OB − OA. . Atunci exist˘ un unic punct P ∈ A. . ϕ : E3 × E3 → E 3 . an ). ϕ(a + u. . Ap } ⊂ A un sistem finit de puncte ¸ ¸ s din A. . . ϕ) este un spatiu afin real. ϕ).+αp = a 1. ϕ). . A1 .4 Combinatii afine de puncte ¸ Propozitie. B) = AB = (b1 −a1 . Structura afin˘ pe E este determinat˘ de un vectorial E3 a a 3 ın 3 O O triplet (E3 . unde. . considerˆnd functia a a a a a a ¸ ϕ : A × A → D(A). . . ¸ Fie O ∈ E3 un punct arbitrar. . w) = w − v. Structura afin˘ asociat˘ unei variet˘¸i liniare a a at Fie A o varietate liniar˘ dintr-un spatiu vectorial V . E3 . 69 (2. A = a + D(A). B). Fie {αo . . αp } ⊂ K un sistem de scalari cu proprietatea c˘ α0 +α1 +.3 Exemple de spatii afine ¸ Structura afin˘ a spatiului E3 a ¸ Dac˘ E3 este spatiul punctual euclidian 3-dimensional. D(A). ϕ(v. . . astfel ˆ at a ıncˆ OP = α0 OA0 + α1 OA1 + . ϕ : Kn ×Kn → Kn . Kn . Se verific˘ imediat cele dou˘ conditii din definitia structurii afine. B) = AB. . . Spatiul afin standard Kn ¸ Pe spatiul vectorial aritmetic Kn . iar E 3 este spatiul vectorial al a ¸ ¸ vectorilor liberi din E3 . V. . . bn ) ∈ Kn . Fie A un spatiu afin ¸i S = {A0 . . numit˘ structura afin˘ canonic asociat˘ lui A. . α1 . a a a Structura afin˘ asociat˘ unui spatiu vectorial a a ¸ Fie V un K-spatiu vectorial. + αp OAp . Structura afin˘ canonic asociat˘ lui V este dat˘ de tripletul ¸ a a a (V. Tripletul (E3 . B = (b1 . . ∀ A = (a1 . Pe A se poate defini a ¸ o structur˘ afin˘.

α0 + . . . Fie S = {A0 . un baricentru al s˘u. . cu ponderile { . putem folosi notatia ın ¸ a ¸ P = α0 A0 + α1 A1 + . α0 α1 αq unde Q este baricentru al subsistemului {A0 . . + αq + αq+1 + . + αq Aq + αq+1 Aq+1 + .Dem : Presupunem c˘. β0 + β1 + . cu α = 0. cu α0 + α1 + . astfel ˆ at ıncˆ P = α0 A0 + α1 A1 + . + αp Ap . atunci un punct a P ∈ A este combinatie afin˘ a lui S dac˘ exist˘ un subsistem finit al lui S. . . + αp = 1. . αp } ⊂ K. + αp Ap . α + αq+1 + .6) nu este esential˘. + αp OAp ¸i. . . . . . . + αp O Ap . . + αp = 1} se nume¸te sistemul de s ponderi al punctului P fat˘ de S. . . . . avem punctul P . αq+1 . αp }. cu s ın O P = α0 O A0 + α1 O A1 + . . . s Deoarece alegerea lui O ˆ (2. . g˘sim punctul P astfel ˆ at a a ın a ıncˆ OP = α0 OA0 + α1 OA1 + . . . + αp Ap . . . . 70 . Aq+1 . . . . . + αp Ap . atunci P este baricentru al sistemului S. . . . . . + αp = 1. . . . . Aq }. . . . . + βq = 1. pentru originea ˆ O . . . iar Q = β0 A0 + β1 A1 + . Dac˘ α = α0 + . α0 + α1 + . + αp Ap . αp . + αp = 1. A1 . . . de ponderi {αβ0 . . . + βq Aq . α1 . Un punct P ∈ A se nume¸te combinatie afin˘ (sau baricentru) a sistemului de puncte S dac˘ exist˘ un s ¸ a a a sistem de scalari {αo . . }. α + αq+1 + . Ap } un sistem de puncte din A ¸i ¸ s P = α0 A0 + . A1 . Aq . (2. . dac˘ P ∈ A este dat de a P = αQ + αq+1 Aq+1 + . α ∈ J} este un sistem oarecare de puncte din A. Atunci p p p p O P = O O + OP = i=0 αi O O + i=0 αi OAi = i=0 αi (O O + OAi ) = i=0 αi O Ai = O P . α1 . . . . Ap } ⊂ A un sistem finit de puncte din A. + αq = 0.7) • Sistemul de scalari {αo . . . • Fie S = {A0 . deci O P = O P ¸i P = P . . alegˆnd originea ˆ O. αβq . . . . α α α Reciproc. . . ıncˆ a ¸ a • Un sistem oarecare S de puncte din A se nume¸te sistem de generatori al spatiului s ¸ afin A dac˘ orice punct P ∈ A este o combinatie afin˘ a lui S. . . . ¸a • Dac˘ S = {Aα . a ¸ a Propozitie. . A1 . + αp = 1. . astfel ¸ a a a ˆ at P s˘ fie combinatie afin˘ a acestuia. . . atunci a a P = αQ + αq+1 Aq+1 + . . .

sau ∀ O ∈ A. + αp ) A0 O + α1 OA1 + . . originea O s˘ fie chiar punctul A0 . • Dac˘ α = 0. cu α1 A0 A1 + . . . Punctele lui S se numesc afin a a independente. . . . Ap } din A se nume¸te afin dependent s dac˘ cel putin unul din punctele sale este combinatie afin˘ a sistemului format cu a ¸ ¸ a celelalte puncte. α α p p OA0 = cu i=1 αi =1 α αi = 1. . . Rezult˘ c˘ sistemul ¸ a a a de vectori S = {A0 A1 . . A0 = α1 A1 + . . . + αp OAp . ¸ adic˘ a ∀ O ∈ A. OA0 = α1 OA1 + . . a Rezult˘ c˘ a a ∃ α1 . a Dem: Presupunem c˘ sistemul de puncte S = {A0 . . . . A0 Ap } este liniar dependent. . . . + αp (A0 O + OAp ) = 0V . . α1 (A0 O + OA1 ) + . Rezult˘ a a c˘ a ∃ α1 . + αp OAp . + αp Ap . . . adic˘ a ∀ O ∈ A. • Sistemul S = {A0 . . αp α1 OA1 + . . (α1 + . + OAp . Alegˆnd. deci ∀ O ∈ A. . A1 . A1 . ˆ ultima relatie. Reciproc. . Sistemul de puncte S = {A0 . . A0 Ap } este liniar dependent. αp ∈ K. . . obtinem c˘ a ın ¸ a ¸ a 0V = α1 A0 A1 + . unde scalarii αi nu sunt toti zero. . + αp = 1. . atunci a ∀ O ∈ A. . + αp OAp . A1 . . ¸i s αp α1 A0 = A1 + . presupunem c˘ sistemul S = {A0 A1 . . . Ap } din A este afin dependent dac˘ ¸i ¸ as numai dac˘ sistemul de vectori S = {A0 A1 . . . a 71 cu i=1 αOA0 = α1 OA1 + . . . + αp A0 Ap = 0V . Punctele lui S se numesc afin dependente. α . . . . A0 Ap } din V este liniar dependent. α α adic˘ sistemul de puncte S este afin dependent. . . nu toti nuli. . α α1 + . . + Ap . . . deoarece suma lor este egal˘ cu 1. . . . . + αp OAp = 0V . Ap } se nume¸te afin independent dac˘ nu este afin des a pendent sau dac˘ este alc˘tuit dintr-un singur punct. . . A1 . . Propozitie. . . αp ∈ K.• Un sistem finit de puncte S = {A0 . . . Ap } este afin dependent.

• ˆ E3 . . V ) este determinat fie de multimea A a punctelor sale. deci ∀ O ∈ A. Schimbˆnd rolul punctului A0 cu alt punct din a sistem. . atunci α1 OA1 + . ϕ) un triplet (A . α1 α1 p cu i=2 p − αi = 1. s ¸ a 72 . A1 = − α2 αp A2 − . sistemul de puncte S este afin dependent. subspatiu ¸ ¸ a a ¸ ¸ afin al oric˘rui spatiu afin A. a ¸ Un subspatiu afin (A . α1 deci. trei puncte necoliniare sunt afin independente. Dac˘ V = ϕ (A × A ) este un subspatiu vectorial al lui V . prin definitie. unde nu toti scalarii αi sunt nuli. s ın Sistemul de vectori S = {A0 A1 . ϕ ). . ϕ ) are o structur˘ de spatiu afin. .• Dac˘ α = 0. La fel sunt ¸i patru puncte In s necoplanare. . − Ap . Multimea vid˘ se consider˘. ϕ este restrictia lui ϕ la A × A . V . ¸i ˆ acest caz. . a a 2. . . V. Toate aceste ¸ sisteme se deduc din primul prin transform˘ri elementare. V . ¸i s ∀ O ∈ A. . . Atunci a −α1 OA1 = α2 OA2 + . . . se pot obtine alte sisteme de vectori asociate unui sistem de puncte. Fie A ⊂ A o submultime nevid˘ a lui A ¸i ϕ = ϕ|A ×A ¸ ¸ a s restrictia lui ϕ la A × A . a ¸ Presupunem c˘ α1 = 0. A1 . α1 α1 cu i=2 α2 αp OA1 = − OA2 − . a ¸ Se nume¸te subspatiu afin al spatiului afin (A. .5 Subspatii afine ¸ Fie (A. unde A este s ¸ ¸ o submultime nevid˘ a lui A. V. + αp OAp = 0V . . α ∈ J} din A este afin indea pendent dac˘ orice subsistem finit al s˘u este afin independent. B} este afin independent dac˘ ¸i numai dac˘ a as a punctele sunt distincte A = B. . ¸ a ¸ atunci tripletul (A . + αp OAp . α1 − αi = 1. − OAp . . atunci orice subsistem al s˘u este afin indea a pendent. ϕ) un spatiu afin. Ap }. • Orice sistem de puncte care contine un un subsistem afin dependent este afin depen¸ dent. A0 Ap } se nume¸te sistem de vectori asociat siss temului de puncte S = {A0 . • Dac˘ un sistem este afin independent. fie de ¸ ¸ un punct P0 ∈ A ¸i de spatiul s˘u director V . iar V = ϕ (A × A ) este ¸ a ¸ un subspatiu vectorial al lui V . Vom spune c˘ un sistem oarecare de puncte S = {Aα . a • Un sistem format din dou˘ puncte {A.

Exemple. a ¸ a • Variet˘¸ile liniare din Kn . o dreapt˘ vectorial˘ d ∈ E3 s a a 3 care le determin˘ directia (adic˘ d d . a ¸ Propozitie. π π ). P0 A ∈ V } ¸i fie ϕ restrictia lui ϕ la A × A . a • Un subspatiu afin al lui A este un plan ˆ A dac˘ spatiul s˘u director este un plan ¸ ın a ¸ a vectorial din V . este un subspatiu afin al lui K3 . spatiul director va fi a s ¸ V = {AB. resp. C) = 1. Spatiul s˘u director este spatiul ¸ ¸ a ¸ vectorial al solutiilor ecuatiei omogene asociate Ax + By + Cz = 0. Spatiile lor a s ¸ ¸ O ¸i un plan vectorial π ∈ E O .• Cˆnd cunoa¸tem pe A . B ∈ A }. determinate de solutiile sistemelor liniare ¸i ¸ ¸ s omogene. • Un subspatiu afin al lui A este un hiperplan ˆ A dac˘ spatiul s˘u director este un ¸ ın a ¸ a hiperplan vectorial din V . contine pe P0 ¸i admite pe V ca spatiu ¸ ¸ s ¸ director. V. De exemplu. este o bijectie. exist˘ un unic subspatiu afin A al lui A care contine punctul P0 ¸i a ¸ ¸ s admite pe V ca spatiu director. spatiul solutiilor ecuatiei Ax + By + Cz + D = 0. ¸ ¸ Urm˘toarea propozitie este o generalizare a axiomei paralelelor din E3 . 73 . ϕ). ¸ ¸ a • Orice dreapt˘ d ¸i orice plan π din E3 sunt subspatii afine ale lui E3 . atunci a s s ¸ A = {A ∈ A. ϕ ) este un subspatiu afin al lui (A. asociate sistemelor date. A ∈ A }. a V = {P0 A. V. respectiv. • Cˆnd cunoa¸tem punctul P0 ∈ A ¸i spatiul V . ϕ) un spatiu afin. cu rang ın ¸ ¸ ¸ (A. Tripletul s ¸ (A . B. Fie (A. determinate de multimea solutiilor sistemelor de ecuatii at ¸ ¸ ¸ liniare. A. Deoarece aplicatia ϕP0 : A → V . ˆ K3 . V . Spatiile lor directoare ¸ ¸ ¸ sunt subspatiile vectoriale ale lui Kn . A −→ P0 A. • Orice submultime format˘ dintr-un singur punct A = {A} ⊂ A este un ¸ a subspatiu afin al lui A. ¸ Dem: Definim A = {A ∈ A. Pentru orice punct P0 ∈ A ¸i orice subspatiu ¸ ¸ s ¸ vectorial V al lui V . sau. directoare sunt. P0 A ∈ V }. rezult˘ c˘ A este unic ¸ ¸ a a determinat. • Un subspatiu afin al lui A este o dreapt˘ ˆ A dac˘ spatiul s˘u director este o dreapt˘ ¸ a ın a ¸ a a vectorial˘ din V . Spatiul s˘u director este V = {0V } V . sunt subspatii afine ale spatiului afin standard Kn . fixˆnd un punct P0 ∈ A .

1. . deoarece V s V . . . . ¸ Evident. Fix˘m A0 ∈ A ¸i a ¸ ¸ a a a s fie V = {A0 P. a a Dac˘ v. Atunci a V = {A0 P. β ∈ K. Q ∈ A . . . Deci exist˘ R ∈ A .5. vom folosi Propozitia 2. ∀ α. deci A0 T = v + w ∈ V . Atunci multimea s ¸ baricentrelor lui S.2. presupunem c˘ implicatia din propozitie este adev˘rat˘. s ¸ ¸ a a pentru orice λ ∈ K. V ) un spatiu afin. Q ∈ A . Dem: Presupunem c˘ A este un subspatiu afin al lui A. . astfel ˆ at A0 R = λv. A0 Q ∈ V ¸i.5. atunci exist˘ punctele (unice) P. . P ∈A} V.1. a ıncˆ Deci R = (1 − λ)P + λQ ∈ A .Propozitie 2. α0 + . . Fie a ¸ ¸ p P. Deci λv = A0 R = a ıncˆ (1 − λ)A0 A0 + λv = (1 − λ)A0 A0 + λA0 P ¸i. iar A este subspatiu afin al lui A. α + β = 1 =⇒ αP + βQ ∈ A . deci V a as V . cum A0 . deoarece A este un spatiu afin cu spatiul director V . astfel ˆ at v = A0 P ¸i a a ıncˆ s 1 1 1 1 w = A0 Q. A1 . P ∈ A }. pentru orice λ ∈ K.5. O conditie necesar˘ ¸i suficient˘ pentru ca o submultime nevid˘ A ⊂ A ¸ ¸ as a ¸ a s˘ fie un subspatiu afin al lui A este ca a ¸ ∀ P. ¸ ¸ Fix˘m A0 ∈ A . V este o submultime a a a ıncˆ ¸ a lui V . Vom ar˘ta c˘ V este un subspatiu vectorial al lui V . 74 . rezult˘ c˘ R ∈ A . ˆ a ¸ Inseamn˘ c˘ spatiul director a a ¸ V al lui A este un subspatiu vectorial al spatiului director V al lui A. P = α0 A0 + . Q ∈ A . Rezult˘ c˘ exist˘ P ∈ A . este un subspatiu afin al lui A. Fie (A. + αp Ap . . a a ¸ Fie v ∈ V . Atunci A0 P. cu s s p i=0 αi = 1. Spatiul s˘u director este ˆ a¸ur˘toarea liniar˘ a lui S ¸ ¸ a ınf˘s a a (deci subspatiul < S > generat de S). respectiv Q = β0 A0 + . P ∈ A . rezult˘ c˘. deci v ∈ V ¸i. ¸ Dem: Pentru a demonstra c˘ S este un subspatiu afin. . + αp = 1}. cu i=0 p βi = 1. . ¸ a ın 2 2 2 2 Rezult˘ c˘ ¸i suma v + w ∈ V . S = {A0 . . A0 Ap } sistemul de vectori asociat. Atunci p p (1 − λ)P + λQ = (1 − λ) i=0 αi Ai + i=0 βi Ai = i=0 [(1 − λ)αi + λβi ]Ai ∈ S. . + αp Ap . w ∈ V . Combinatia afin˘ T = P + Q se va afla ˆ A . propozitia anterioar˘ este valabil˘ pentru orice combinatie afin˘ a unui num˘r ¸ a a ¸ a a finit de puncte din A . astfel ˆ at v = A0 P . S = {P ∈ A. astfel ˆ at A0 R = (1 − λ)A0 P + λA0 Q. rezult˘ c˘. Ap } un sistem finit de ¸ ¸ puncte din A ¸i S = {A0 A1 . . Propozitie 2. a a (1 − λ)A0 P + λA0 Q ∈ V . Fie P. exist˘ un unic R ∈ A. . ceea ce s a a ˆ ınseamn˘ c˘ λv ∈ V . Punctele P ¸i Q sunt de forma P = α0 A0 + . Q ∈ S ¸i λ ∈ K. Reciproc. + βp Ap .

asociat lui S. + αp A0 Ap . Rezult˘ c˘ exist˘ un unic P ∈ S. unde nu a a toti scalarii αi sunt nuli. . + αp A0 Ap . c˘ S este un a ın s a subspatiu afin al lui A ¸i c˘ spatiul s˘u director este ˆ a¸ur˘toarea liniar˘ a sistemului de ¸ s a ¸ a ınf˘s a a vectori S = {A0 Aα . . A2 } din A este planul afin S = {P ∈ A. adic˘ v ∈< A0 A1 . . • Inchiderea afin˘ a sistemului alc˘tuit dintr-un singur punct S = {A} ⊂ a a A este punctul A ˆ si. Deci S este un subspatiu afin al lui A. A0 Ap >. Rezult˘ c˘ v = α1 A0 A1 + . A1 } din A este dreapta afin˘ a S = {P ∈ A. λ. . iar spatiul s˘u director este subspatiul trivial {0V } V . not˘m cu S multimea a a ¸ baricentrelor tuturor subsistemelor finite ale lui S. dar acest spatiu nu depinde de alegerea punctului din S) ¸ V = {A0 P. a Dac˘ S = {A0 . ˆ Exemple. . . . − αp )A0 A0 + α1 A0 A1 + . µ ∈ K}. . . Vectorul v poate fi scris sub forma ¸ v = (1 − α1 − . . A0 P = λA0 A1 . Subspatiul afin S ⊂ A se nume¸te ˆ ¸ s ınchiderea afin˘ (sau ˆ a¸ur˘toarea afin˘ ) a sisa ınf˘s a a temului S. .deoarece p p n [(1 − λ)αi + λβi ] = (1 − λ) i=0 i=0 αi + λ i=0 βi = (1 − λ) + λ = 1. ˆ • Inchiderea afin˘ a unui sistem de trei puncte afin independente (deci necoliniare) a S = {A0 . ”⊆” Fie v ∈ V . . astfel ˆ at v = A0 P . Se arat˘. . ınsu¸ ¸ a ¸ ˆ • Inchiderea afin˘ a unui sistem de dou˘ puncte afin independente (deci distincte) a a S = {A0 . iar spatiul s˘u director este dreapta vectorial˘ ¸ a a < S >=< {A0 A1 } >= {A0 P ∈ V. 75 A0 P = λA0 A1 + µA0 A2 . . λ ∈ K}. a ”⊇” Fie v ∈< A0 A1 . A0 Ap >. . . + αp A0 Ap . A0 A2 } >= {A0 P ∈ V. µ ∈ K}. P = (1 − λ)A0 + λA1 . . . unde T = (1 − α1 − . A0 Ap >. Deci v = A0 T . λ ∈ K}. iar spatiul s˘u director este planul vectorial ¸ a < S >=< {A0 A1 . Vom verifica dubla incluziune V =< A0 A1 . − αp )A0 + α1 A1 + . . . adic˘ v ∈ V . ¸ Vom ar˘ta c˘ spatiul director al lui S este chiar < S >. Spatiul director al lui S este a a ¸ ¸ (relativ la punctul A0 . . deci v = a a a ıncˆ α0 A0 A0 + α1 A0 A1 + . . Aα . P = (1 − λ − µ)A0 + λA1 + µA2 . A1 . . + αp Ap ∈ S. λ. . α ∈ J}. ˆ acela¸i fel. . α ∈ J} este un sistem infinit de puncte. P ∈ S}.

respectiv s V1 = {A1 P. Fie (A. deci A1 ∩ A2 este un subspatiu afin. deci P Q = 0V ¸i. Fie A1 ¸i A2 dou˘ subspatii afine ale lui A ¸i fie V1 ¸i V2 subspatiile lor ¸ s a ¸ s s ¸ directoare. astfel ˆ at v = A0 Q = A0 R. Deci A1 A2 = A1 A2 +A2 P +A2 Q. Exist˘ un unic Q ∈ A1 ¸i un unic R ∈ A2 . P = Q. a a ceea ce este absurd. deci A2 P ∈ V2 . un subspatiu afin al lui A iar. atunci propozitia este evident˘. Pentru A1 A2 ∈ V . Fie P. este un subspatiu afin (cel mai mic — ˆ raport cu ¸ ¸ ın incluziunea — spatiu afin care contine pe S). ”⊆” Fie v ∈ V12 =⇒ exist˘ un unic P ∈ A1 ∩ A2 . ¸ ¸ dac˘ A1 ∩ A2 = ∅. dar P ∈ A1 . a ¸ Dem: a) Dac˘ A1 ∩ A2 = ∅. Q ∈ A2 }. Dar V1 ¸i V2 sunt independente. ¸ Fie A0 ∈ A1 ∩ A2 . Fie A1 ∈ A1 ¸i A2 ∈ A2 . a ¸ a Dem: Dac˘ A1 ∩ A2 = ∅. Q ∈ A1 ∩ A2 ¸i fie λ ∈ K. atunci A1 ∩ A2 contine exact un punct. exist˘ v1 ∈ V1 ¸i v2 ∈ V2 . adic˘ v ∈ V12 . atunci afirmatia de la a) este adev˘rat˘. a ¸ a Presupunem c˘ A1 ∩ A2 = ∅. V2 ¸ ¸ a ¸ s spatiile lor directoare. Atunci intersectia A1 ∩ A2 este. Acesta coincide cu ˆ a¸ur˘toarea ¸ ¸ ınf˘s a afin˘ a sistemului S. Q ∈ A1 ∩ A2 . c˘ci A2 Q ∈ V2 ¸i ar rezulta c˘ A2 P ∈ V2 . ˆ s s ın consecint˘. ¸a b) Presupunem. atunci A1 ∩ A2 contine cel putin un punct. a s a / c) Rezult˘ imediat din a) ¸i b). a s 76 . de unde rezult˘ c˘ A2 P +A2 Q = 0V . A1 . Spatiile a s ¸ directoare ale lui A1 ¸i A2 sunt. Deoarece V = V1 + V2 . a Propozitie. V2 = {A0 R. rezult˘ c˘ ∀ v ∈ V . exist˘ un unic P ∈ A1 ¸i un unic Q ∈ A2 . a ¸ ¸ c) Dac˘ V1 ⊕ V2 = V .Propozitie. V ) un spatiu afin. astfel ˆ at a s ıncˆ A1 A2 = A1 P +A2 Q. atunci intersectia tuturor subspatiilor afine a ¸ ¸ ale lui A. a s ıncˆ deci Q = R ∈ A1 ∩ A2 . deci ¸ a a s (1 − λ)P + λQ ∈ A1 ∩ A2 . deci v ∈ V1 ∩ V2 . rezult˘ c˘ (1 − λ)P + λQ ∈ A1 ¸i (1 − λ)P + λQ ∈ A2 . de asemenea. R ∈ A2 }. Deoarece A1 ¸i a s s A2 sunt subspatii afine. a ”⊇” Fie v ∈ V1 ∩V2 . care contin pe S. atunci spatiul s˘u director este V1 ∩ V2 . a s ¸ b) Dac˘ V1 + V2 = V . a • Dac˘ S este un sistem de puncte din A. v = A0 P . Spatiul director al lui A1 ∩ A2 este ¸ V12 = {A0 P. ¸ a) Dac˘ V1 ¸i V2 sunt independente. atunci A1 ∩ A2 contine cel mult un punct. deci V1 ∩ V2 = {0V }. A2 ⊂ A dou˘ subspatii afine nevide ¸i V1 . unde a a V1 = {A0 Q. Q ∈ A1 }. deci a ¸ P Q ∈ V1 ∩ V2 . c˘ A1 ∩ A2 = ∅. P ∈ A1 }. Vom ar˘ta c˘ V12 = V1 ∩ V2 . prin absurd. Presupunem a ¸ a a c˘ A1 ∩ A2 = ∅. P ∈ A1 ∩ A2 }. Fie P. V2 = {A2 Q. astfel ˆ at a a a s ıncˆ v = v1 + v2 . Spatiul director al lui A1 ∩ A2 este V1 ∩ V2 .

Q ∈ A2 }. Dar AP ∈ V1 V . unde v1 ∈ V1 a a 2 2 1 1 ¸i v2 ∈ V2 . Vom ar˘ta c˘ a a A1 ∨ A2 = A1 ∨ A2 ∨ D. Fie M ∈ A1 ∨ A2 ∨ D. atunci spatiul director al subspatiului afin A1 ∨ A2 este V1 + V2 . Fie (A. A1 ∨ A2 = A1 ∨ A2 ∨ D = A1 ∨ (A2 ∨ D). a 1 1 ”⊇” Fie v ∈ V1 + V2 . s s Dac˘ γ = 0. Ar˘t˘m c˘ W = V1 + V2 . Rezult˘ c˘ v se poate scrie sub forma v = v1 + v2 . s s a 2 2 b) Fie A1 ∈ A1 . Q ∈ A2 }. deoarece este o combinatie afin˘ (evident. 77 P ∈ A1 }. respectiv ¸ s V1 = {AP. ¸ ¸ s a ¸ s respectiv V2 spatiile lor directoare. P ∈ A1 . obtinem ¸ M = αP + βQ + γ(1 − λ)A1 + γλA2 = αP + γ(1 − λ)A1 + βQ + γλA2 ∈ A1 ∨ A2 . deci αAP ∈ V1 ¸i. α + β = 1. aa a ”⊆” Fie v ∈ W . atunci. Aplicˆnd punctul a) al propozitiei. Dac˘ γ = 0. s ¸ s s a Propozitie. Q ∈ A2 }. s adic˘ v ∈ V1 + V2 . α+β +γ(1−λ)+γλ = 1) de puncte din A1 ∪A2 . A2 ∈ A2 ¸i D dreapta afin˘ determinat˘ de punctele A1 ¸i A2 . cu P ∈ A1 ¸i a a s Q ∈ A2 . deci (V1 + V2 ) + D. adic˘ v ∈ W . Punctul M va fi de forma M = a αP + βQ + γR. unde P ∈ A1 ¸i Q ∈ A2 . atunci spatiul director al subspatiului afin A1 ∨ A2 este (V1 + a ¸ ¸ V2 ) ⊕ D. AQ ∈ V2 . iar spatiul director al lui A1 ∨ A2 este ¸ W = {AR. scriind punctul R sub forma a a R = (1 − λ)A1 + λA2 . deci. a ¸ ¸ b) Dac˘ A1 ∩ A2 = ∅. Incluziunea ⊆ este evident˘. Deci AR = αAP + βAQ. Spatiile directoare ale lui A1 ¸i A2 sunt. R = αP + βQ. rezult˘ c˘ spatiul director al lui A1 ∨ A2 este V1 + (V2 + a ¸ a a ¸ D). . atunci M ∈ A1 ∨ A2 . V2 = {A2 Q. A1 ¸i A2 dou˘ subspatii afine ale sale ¸i V1 . determinate de dou˘ a puncte A1 ∈ A1 ¸i A2 ∈ A2 . s Dem: a) Fie A ∈ A1 ∩ A2 . ˆ s a ¸ ¸ Inchiderea afin˘ a multimii a ¸ A1 ∪ A2 se nume¸te uniunea subspatiilor A1 ¸i A2 ¸i se noteaz˘ A1 ∨ A2 . ¸ a Avem. P ∈ A1 }. Deci v = AP + AQ. V ) un spatiu afin. ¸ a) Dac˘ A1 ∩ A2 = ∅. V2 = {AQ. Rezult˘ c˘ v este de forma v = AR. unde R = αP + βQ.• Fie A1 ¸i A2 dou˘ subspatii afine ale spatiului afin A. analog. unde D este dreapta directoare a unei drepte afine D. Q ∈ A2 ¸i R ∈ D ¸i α + β + γ = 1. respectiv s V1 = {A1 P. unde P ∈ A1 . Spatiile s a a s ¸ directoare ale lui A1 ¸i A2 sunt.

¸ a ¸ ıl ¸ a 2. a / In ¸a suma spatiilor V1 + V2 ¸i D este direct˘. deci are dimensiunea p. imposibil. .R˘mˆne de ar˘tat c˘ (V1 + V2 ) ∩ D = {0V }. Presupunem. ¸ s • Un subspatiu afin al unui spatiu afin n-dimensional A va fi. a Dem: ˆ Inchiderea afin˘ a lui S este un spatiu afin. Deci A1 A2 = A1 A2 +A2 P +A2 Q. ¸ s a a a • Un spatiu afin de dimensiune 2 se nume¸te plan afin (sau plan). prin absurd. relatia de paralelism este o In ¸ ¸ ¸ ¸ relatie reflexiv˘ ¸i simetric˘. atunci ¸ a ˆ ınchiderea sa afin˘ este un p-plan. A1 A2 ⇐⇒ V1 ⊆ V2 sau V2 ⊆ V1 . ¸ • Un spatiu afin de dimensiune 1 se nume¸te dreapt˘ afin˘ (sau dreapt˘ ). . deci. ¸ s a • Fie A un spatiu afin. . Dac˘ S = {A0 . prin definitie. A0 Ap }. Spunem c˘ A1 ¸i A2 sunt paralele dac˘ V1 contine V2 sau V2 contine a s a ¸ ¸ V1 . astfel ˆ at A1 A2 = A1 P +A2 Q.1 Spatii afine finit dimensionale ¸ Dimensiunea unui spatiu afin ¸ Un spatiu afin A este finit dimensional dac˘ spatiul s˘u director V este finit dimensional. . ˆ consecint˘. relatia de par¸ s ¸ ¸ alelism este o relatie de echivalent˘. . ¸ as a • Pentru subspatiile afine ale lui A care admit acela¸i spatiu director. al c˘rui spatiu director este generat a ¸ a ¸ de sistemul de vectori {A0 A1 . s ¸ ¸ a • Multimea vid˘ este considerat˘. • Subspatiile afine A1 ¸i A2 sunt strict paralele dac˘ A1 A2 ¸i A1 ∩ A2 = ∅ (dac˘ ¸ s a s a intersectia lor este nevid˘. A1 . 78 . a s ıncˆ adic˘ A2 P + A2 Q = 0V . un spatiu afin de dimensiune −1. toate dreptele afine din A. iar A2 P ∈ A2 . Deoarece D este un spatiu vectorial ıncˆ ¸ 1-dimensional. El se va numi p-plan afin (sau p-plan). • ˆ multimea subspatiilor afine ale unui spatiu afin A. care ¸ ¸a au dreapta afin˘ D ca spatiu director. astfel ˆ at v ∈ V1 + V2 . respectiv V2 spatiile ¸ s a ¸ s ¸ lor directoare. vectorul v este coliniar cu vectorul A1 A2 . ¸ a a ¸ ¸ • Spatiile afine de dimensiune 0 sunt punctele. sunt paralele ˆ a ¸ ıntre ele. deoarece A2 Q ∈ A2 . Deci A1 A2 ∈ V1 + V2 . . Rezult˘ c˘ a a exist˘ P ∈ A1 ¸i Q ∈ A2 .6. c˘ exist˘ a a a a a a un vector nenul v ∈ D. ¸ a ¸ a Se nume¸te dimensiune a unui spatiu afin A dimensiunea spatiului s˘u director V .6 2. Propozitie. . A1 ¸i A2 dou˘ subspatii afine ale sale ¸i V1 . un spatiu afin de ¸ ¸ ¸ dimensiune p ≤ n. . Ap } este un sistem de puncte afin independent. atunci unul dintre subspatii ˆ contine pe cel˘lalt). De exemplu.

2 Repere ¸i coordonate carteziene s Fie A un spatiu afin finit dimensional. respectiv V2 . B ) dou˘ repere ˆ spatiul afin (finit dimensional) A. . Fie P0 = (pi0 ) matricea (coloan˘) a coordonatelor lui O ˆ baza B ¸i P = (pij ) maa ın s tricea de trecere de la baza B la baza B (vom avea det P = 0). Dac˘ s = dim(A1 ∨ A2 ). dim V1 +dim V2 = dim(V1 ∩V2 )+dim(V1 +V2 ). A2 subspatii afine. P → (x1 . . + xn en . Acesa ¸a tui sistem de coordonate ˆ asociem atˆt perechea de matrice (P0 . Se ¸ s ¸ a nume¸te reper cartezian ˆ A un sistem R = (O. cu ¸ a ¸ dim V1 = p ¸i dim V2 = q. . cu B = {e1 . (Teorema dimensiunii pentru spatii afine) Fie A un spatiu afin a ¸ ¸ finit dimensional. avˆnd spatiile directoare V1 . Sistemul de scalari (pi0 . a a a 1 0 P0 P 79 . . adic˘ p + q = i + dim(V1 + V2 ). atunci s a p+q = s+i dac˘ A1 ∩ A2 = ∅ a . B) ¸i a ıntˆ a ın s R = (O . iar acesta este de forma OP = x1 e1 + . . Acest ¸ ¸ a spatiu director este dat de ¸ V1 + V2 dac˘ A1 ∩ A2 = ∅ a . . a s Dac˘ R = (O. iar i = dim(V1 ∩ V2 ). . xn ) ∈ Kn . ¸a Vrem s˘ vedem ce se ˆ ampl˘ la o schimbare de reper ˆ A. . B) al lui A define¸te o bijectie s ¸ A → Kn . atunci oric˘rui punct P ∈ A i se a ın a asociaz˘ vectorul s˘u de pozitie OP ∈ V . unde O ∈ A. . . .8) Dem: Conform teoremei lui Grassmann. pij . . de dimensiune n ¸i fie V spatiul s˘u director. Fie R = (O. . . . Deci.1.Teorem˘ 2. . A1 . . s + i − 1 dac˘ A1 ∩ A2 = ∅ a (2. B) este un reper cartezian ˆ A. Sistemul de scalari (x1 . .6. de ordinul n + 1. cˆt ¸i matricea ıi a a s p˘tratic˘ nesingular˘. xn ) poart˘ numele de coordonatele carteziene ale punctului P a fat˘ de reperul R. . Presupunem ın s ¸a c˘ a n n OO = i=1 pi0 ei . V1 + V2 + D dac˘ A1 ∩ A2 = ∅ a deci dim(V1 + V2 ) = s dac˘ A1 ∩ A2 = ∅ a . . a Dimensiunea spatiului afin A1 ∨ A2 este dimensiunea spatiului s˘u director. . xn ). . . . . orice reper R = (O. B). Reperul R este determinat fat˘ de reperul R atunci cˆnd cunoa¸tem ¸a a s coordonatele lui O ˆ baza B ¸i componentele vectorilor ei fat˘ de baza B. s − 1 dac˘ A1 ∩ A2 = ∅ a 2. P ).1. det(pij ) = 0) poart˘ numele de coordonatele reperului R fat˘ de reperul R. . en }. a a ¸ cu (x1 .6. ei = j=1 pji ej . iar B = {e1 . Punctul O se nume¸te originea reperului R. en } ¸i a ın ¸ s B = {e1 . en } s ın este o baz˘ a lui V . .

a ¸a Putem s˘ determin˘m. rezult˘ c˘ a a n n n n n n xi ei = i=1 i=1 pi0 ei + j=1 xj ej = i=1 pi0 ei + j=1 xj ( i=1 pij ei ). Dar P0 este matricea componentelor a a vectorului OO ˆ baza B. P0 P 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 = . ej = i=1 pij ei . cu det P = 0. Fie. a · = P0 P P0 P P0 P P0 P A In unde matricea coloan˘ A este dat˘ de A = P0 +P ·P0 . OO = pi0 ei . X = (xi ) ¸i P0 = (pi0 ) sunt matrici coloan˘. n.numit˘ matrice de coordonate ale reperului R fat˘ de reperul R. unde X = (xi ). avem a ın Avem A = −[O O]B + P · [O O]B = −P · [O O]B + P · [O O]B = 0. ˆ acela¸i fel. ecuatiile transform˘rilor de coordonate corespunz˘toare schimb˘rii de reper In ¸a ¸ a a a sunt n xi = pi0 + j=1 pij xj . iar OO = −O O. exprimˆnd vectorul a a ın s s ¸a a O O ¸i vectorii ej ˆ baza B . atunci matricea de coordonate a lui R fat˘ de R ın ¸a este 1 0 .9) au o form˘ matriceal˘ ¸ a a X = P0 + P X . (desen) i=1 Deoarece OP = OO + O P . det(pij ) = 0. Scriind A = [OO ]B + P · [O O]B ¸i folosind ın s forma matriceal˘ a trecerii din baza B ˆ baza B . Fie P ∈ A. ¸i reperul R fat˘ de reperul R . s ın n n OO= i=1 pi0 ei . deci n n n xi ei = i=1 i=1 (pi0 + j=1 pij xj )ei . ˆ consecint˘. de asemenea. (2. iar fat˘ de reperul R sunt date de O P = ¸a j=1 xj ej . iar matricea de trecere din baza B a ın ˆ baza B este P = (pji ). reper. s a 80 .ˆ Intr-adev˘r. Coordonatele lui P fat˘ de reperul R sunt date de OP = ¸a n n i=1 xi ei . Dac˘ matricea coordonatelor lui O ˆ baza B este P0 . Vom vedea acum cum se schimb˘ coordonatele unui punct din A la o schimbare de a n −1 . i = 1.9) Ecuatiile (2.

• O schimbare de reper se nume¸te translatie dac˘ ei = ei , ∀ i = 1, n. ˆ acest caz, s ¸ a In P = In . Ecuatiile unei translatii sunt ¸ ¸ xi = pi0 + xi , i = 1, n.

• O schimbare de reper se nume¸te centro-afinitate dac˘ O = O, adic˘ P0 = 0. s a a Ecuatiile unei centro-afinit˘¸i sunt ¸ at
n

xi =
j=1

pij xj ,

i = 1, n,

det(pij ) = 0.

2.6.3

Repere ¸i coordonate afine s

Un reper afin ˆ ıntr-un spatiu afin n-dimensional (A, V ) este un sistem ordonat de n + 1 ¸ puncte afin independente din A, R = {E0 , E1 , . . . , En }. Reperului afin R ˆ asociem reperul cartezian ıi R = {E0 ; (E0 E1 , . . . , E0 En )}, unde {E0 E1 , . . . , E0 En } este o baz˘ ˆ V . Rezult˘ c˘, pentru orice punct P ∈ A, vectorul a ın a a E0 P se scrie ˆ mod unic sub forma ın E0 P = α1 E0 E1 + . . . + αn E0 En , adic˘ a OP − OE0 = α1 (OE1 − OE0 ) + . . . + αn (OEn − OE0 ), ∀ O ∈ A. ˆ consecint˘, pentru orice punct P ∈ A, exist˘ un unic sistem de scalari α0 = 1 − In ¸a a α1 − . . . − αn , α1 , . . . , αn ∈ K, astfel ˆ at ıncˆ P = α0 E0 + α1 E1 + . . . + αn En , cu α0 + α1 + . . . + αn = 1. α1 , . . . , αn ∈ K,

Sistemul de scalari {α0 , α1 , . . . , αn } poart˘ numele de sistem de coordonate afine (sau a baricentrice) ale punctului P fat˘ de reperul afin R. ¸a Exist˘ o bijectie ˆ a ¸ ıntre multimea reperelor afine ale unui spatiu afin n-dimensional ¸i ¸ ¸ s multimea reperelor sale carteziene. Dac˘ R = {E0 , E1 , . . . , En } este un reper afin, atunci ¸ a reperul cartezian asociat are ca origine punctul E0 , iar baza este dat˘ de sistemul de vectori a {E0 E1 , . . . , E0 En }. Dac˘ un vector E0 P ∈ V are coordonatele carteziene (α1 , . . . , αn ), a atunci coordonatele afine ale punctului P ∈ A sunt (α0 = 1 − α1 − . . . − αn , α1 , . . . , αn ).

Fie (A, B) un bipunct nenul. Punctele A ¸i B, fiind afin independente, determin˘ o s a dreapt˘ afin˘ D = {P = αA + βB, α + β = 1}. a a 81

Fie P ∈ D, P = B. Rezult˘ c˘ exist˘ α, β ∈ K, cu α = 0, astfel ˆ at P = αA + βB, a a a ıncˆ deci P P = αAP + βBP , echivalent cu faptul c˘ αAP = βP B. Notˆnd k = βα−1 ∈ K, a a rezult˘ c˘, pentru orice punct P ∈ D, P = B, exist˘ un scalar k ∈ K astfel ˆ at a a a ıncˆ AP = kP B. Scalarul k astfel definit poart˘ numele de raport ˆ care punctul P divide bipunctul (A, B). a ın Dac˘ P ∈ D, P = B, are coordonatele afine (1 − x, x), x = 1, atunci raportul ˆ care P a ın x divide (A, B) este k = . Coordonatele afine ale lui P se mai numesc coordonate afine 1−x omogene, iar raportul k este coordonata sa afin˘ neomogen˘ (sau coordonata raport). a a Fie dreapta afin˘ real˘ D, determinat˘ de bipunctul nenul (A, B). Exist˘ o bijectie a a a a ¸ ˆ ıntre axa R a numerelor reale ¸i D. s R → D, x −→ P = (1 − x)A + xB.

Pe R avem o relatie de ordine: P1 (x1 ) precede pe P2 (x2 ) dac˘ x1 < x2 . Aceast˘ relatie ¸ a a ¸ de ordine induce o relatie de ordine pe D. Rezult˘ c˘ P precede pe A dac˘ x < 0, P este ¸ a a a ˆ ıntre A ¸i B dac˘ 0 < x < 1 ¸i B precede pe P dac˘ 1 < x. Dac˘ P are coordonata raport s a s a a x k= , rezult˘ imediat c˘ P este ˆ a a ıntre A ¸i B dac˘ k > 0 ¸i P nu se afl˘ ˆ s a s a ıntre A ¸i B s 1−x dac˘ k < 0. a

Putem extinde coordonatele raport ˆ ıntr-un spatiu afin n-dimensional A. Fie R = ¸ {E0 , E1 , . . . , En } un reper afin ¸i R = {E0 ; E0 E1 , . . . , E0 En } reperul cartezian asociat. s Fie P ∈ A, astfel ˆ at coordonatele carteziene ale vectorului E0 P s˘ fie (α1 , . . . , αn ) ¸i, ˆ ıncˆ a s ın consecint˘, cu α0 = 1 − α1 − . . . − αn , coordonatele baricentrice ale lui P fat˘ de reperul ¸a ¸a afin R sunt (α0 , α1 , . . . , αn ). Deci P = α0 E0 + α1 E1 + . . . + αn En , E0 P = α1 E0 E1 + . . . + αn E0 En .

Dac˘ P = E1 , . . . , En (ceea ce este echivalent cu faptul c˘ α0 = 0), avem a a E0 P = α1 (E0 P + P E1 ) + . . . + αn (E0 P + P En ), deci α0 E0 P = α1 P E1 + . . . + αn P En . Deoarece α0 = 0, obtinem ¸ E0 P = k1 P E1 + . . . + kn P En ,
−1 a unde ki = αi α0 , i = 1, n, sunt coordonatele raport ale lui P fat˘ de reperul afin R.

82

2.6.4

Raport ¸i biraport de puncte coliniare s

Fie {A, B, C} un sistem de trei puncte coliniare ¸i distincte. Not˘m prin k = (A, B|C) s a raportul ˆ care punctul C divide bipunctul (A, B), ın AC . CB Considerˆnd un reper cartezian pe dreapta suport a celor trei puncte, cu originea ˆ a ıntrun punct oarecare O ¸i baza dat˘ de un vector nenul v, coordonatele carteziene ale celor s a trei puncte vor fi A(a), B(b) ¸i C(c). Atunci, raportul (A, B|C) este s (A, B|C) = c−a . b−c Putem asocia sistemului dat ˆ a cinci astfel de rapoarte ¸i ele vor lua valorile ınc˘ s k = (A, B|C) = 1 1 k 1+k (B, A|C) = , (A, C|B) = −(1+k), (C, A|B) = − , (C, B|A) = − , (B, C|A) = − . k 1+k 1+k k Punctele A, B ¸i C fiind distincte, rezult˘ c˘ k = 0 (C = A) ¸i k = 1 (C = B). Evident, s a a s dac˘ unul dintre cele ¸ase rapoarte este determinat, toate celelalte sunt determinate. a s

Fie {A, B, P, Q} un sistem de patru puncte coliniare ¸i distincte. Numim biraport s al cuaternei ordonate (A, B, P, Q) scalarul (A, B|P, Q) = (A, B|P ) . (A, B|Q)

Punctele A ¸i B se numesc puncte de baz˘, iar punctele P ¸i Q puncte de diviziune. s a s Se arat˘ u¸or (de exemplu, considerˆnd un reper cartezian pe dreapta suport a celor a s a patru puncte), c˘ a (A, B|P, Q) = (B, A|Q, P ) = (P, Q|A, B) = (Q, P |B, A). Deci, din cele 4! = 24 cuaterne ordonate care se pot forma cu patru puncte distincte date, numai ¸ase dintre ele pot avea birapoarte distincte. s Dac˘ A, B, P, Q sunt patru puncte coliniare distincte, atunci a 1 (A, B|Q, P ) = , (A, P |B, Q) = 1 − λ, λ 1 λ−1 −λ (A, P |Q, B) = , (A, Q|B, P ) = , (A, Q|P, B) = . 1−λ λ 1−λ O cuatern˘ de puncte coliniare distincte {A, B, P, Q} este armonic˘ dac˘ biraportul a a a s˘u (A, B|P, Q) este egal cu −1. Punctele P ¸i Q se numesc comjugate armonic fata de a s ¸˘ bipunctul (A, B). (A, B|P, Q) = λ, (A, B|P, Q) = −1 ⇐⇒ (A, B|P ) = −(A, B|Q), deci dac˘ punctul P se afl˘ ˆ a a ıntre A ¸i B, atunci conjugatul s˘u armonic Q nu se poate afla s a ˆ ıntre A ¸i B. s 83

. . . obtinem ¸ p OP = OP0 + j=1 tj u j ecuatia vectorial˘ a unui p plan. Vectorul v = 0V se nume¸te vector director al dreptei D. ˆ plus. Reprezent˘ri ale unui p-plan determinat de un punct ¸i spatiul s˘u director a s ¸ a Fie P0 ∈ A ¸i {u1 . . . Fie. ın Pentru orice P ∈ A . ˆ raport a ın s In cu baza {e1 . Obtinem. en } din V . obtinem dreptele din A. (desen) p Dar P0 P ∈ V . Coordonatele (u1 . avem OP = OP0 + P0 P. avˆnd spatiul director V . tn ∈ K. . ¸ a sau n n p n xi ei = i=1 i=1 xi0 ei + j=1 tj ( i=1 uij ei ) de unde rezult˘ a p xi = xi0 + j=1 tj uij . . El poate a ¸ fi determinat fie printr-un punct P0 al s˘u ¸i spatiul s˘u director V . Fie A un subspatiu afin al ¸ s ¸ a ¸ lui A. . . . en )} un reper cartezian ˆ A. (u1 . . . Fie D o dreapt˘ afin˘. ¸ Scrise dezvoltat. ˆ Inlocuind. R = {O. i = 1. . 84 . n ecuatiile parametrice ale unui p plan. + tp u2p . . deci {v} ¸ a a a este o baz˘ ˆ V ). deci A este un p-plan al lui A. (e1 . a s s ın xi0 ei . + un en . fiecare vector uj din baza lui V se scrie In avem OP = n i=1 xi ei ¸i OP0 = s i=1 uj = i=1 uij ei . . de asemenea. . . .2. . . Exprimˆnd ¸i vectorii OP ¸i OP0 ˆ baza din V . . . deci P0 P = n j=1 n tj uj . . cu dim V = p. afin independente. up )} este un s a ıncˆ reper cartezian al lui A . . .6. . . t1 . + tp unp • Dac˘ p = 1. up } o baz˘ a lui V . . . astfel ˆ at R = {P0 . . un ) ale lui v se numesc parametrii directori ai dreptei D. ···    xn = xn0 + t1 un1 + t2 un2 + .5 Reprezent˘ri analitice ale unui p-plan a Fie A un spatiu afin de dimensiune n ¸i V spatiul s˘u director. P0 un punct al s˘u ¸i a ¸ a a a s v = 0V un vector din spatiul s˘u director V (V este o dreapt˘ vectorial˘. v este de forma v = u1 e1 + . + tp u1p   x2 = x20 + t1 u21 + t2 u22 + . ˆ acest ¸ ın caz. fie printr-un sistem a s ¸ a de p + 1 puncte ale sale. . ecuatiile parametrice ale unui p-plan devin ¸   x1 = x10 + t1 u11 + t2 u12 + . .

. Obtinem. ın ın a y − y0 = m(x − x0 ).  x1 = x10 + tu1   x2 = x20 + tu2 ···    xn = xn0 + tun sau ecuatiile parametrice ale unei drepte ¸ x1 − x10 xn − xn0 = . ecuatiile unei drepte care trece prin P0 (x0 . atunci ecuatiile dreptei devin a ¸ a ın ¸ x = x0 + tp . y = y0 + tq t ∈ R. de asemenea. .. Sistemul de ecuatii parametrice ale a ¸ ¸ unui hiperplan este   x1 = x10 + t1 u11 + t2 u12 + . . + tn−1 unn−1 ¸i rezult˘ c˘ s a a x1 − x10 u11 u12 . p q sau. . . z0 ) ¸i are vectorul a ¸ s director v(p. = ecuatiile simetrice ale unei drepte. . + tn−1 u2n−1 ···    xn = xn0 + t1 un1 + t2 un2 + . y0 . t ∈ R. ¸ a ¸ a1 (x1 − x10 ) + . . . . + an (xn − xn0 ) = 0 sau a1 x1 + .. ¸ u1 un Dac˘ A este chiar E3 . q. . . Ecuatia de mai sus este a ¸ a ¸ ecuatia hiperplanului sub form˘ de determinant. . . . p q r Dac˘ dreapta este continut˘ ˆ E2 (identificat cu xOy). deoarece prima coloan˘ este o combinatie liniar˘ a celorlalte. . ¸ a a 85 ecuatia cartezian˘ a unui hiperplan ¸ a . obtinem hiperplanele din A.  z = z0 + tr sau x − x0 y − y0 z − z0 = = . . + tn−1 u1n−1   x2 = x20 + t1 u21 + t2 u22 + . unn−1 = 0. • Dac˘ p = n − 1. x − x0 y − y0 = . r) sunt   x = x0 + tp y = y0 + tq . ˆ cazul ˆ care D nu este paralel˘ cu Oy. u1n−1 x2 − x20 u21 u22 . + an xn + a0 = 0 ecuatia cartezian˘ general˘ a unui hiperplan. u2n−1 ··· ··· ··· ··· xn − xn0 un1 un2 .

t ∈ K. A0 AP )} ¸i problema este s redus˘ la cazul anterior. a Vom putea asocia p-planului A reperul cartezian {A0 . i = 1. vectorii care intervin. . An−1 } sunt   x1 = x10 + t1 (x11 − x10 ) + t2 (x12 − x10 ) + . OA0 = i=1 xi0 ei . . . Ap }. . . . . iar ecuatiile parametrice ale p-planului determinat de punctele {A0 . Ap } sunt ¸ p xi = xi0 + j=1 tj (xij − xi0 ). a Dac˘ R = {O. . .. . De exemplu. . (A0 A1 . sau OP = OA0 + j=1 p t j A0 Aj . x11 − x10 x21 − x20 xn1 − xn0 Ecuatiile parametrice hiperplanului determinat de sistemul de puncte afin indepen¸ dente {A0 . . . . obtinem a ın s ın ¸ n n n OP = i=1 xi ei . t1 . . ca ¸i ˆ cazul anterior. A0 Aj = OAj − OA0 = i=1 (xij − xi0 )ei . . n. A1 . ecuatiile parametrice ale dreptei afine determinate de punctele A0 ¸ ¸i A1 sunt s   x1 = x10 + t(x11 − x10 )   x2 = x20 + t(x21 − x20 ) . atunci vectorul a ın ¸ de pozitie al unui punct arbitrar P ∈ A este ¸ OP = OA0 + A0 P. . .. . . . (e1 . . tn ∈ K. tn ∈ K. . . = . . + tn−1 (x2n−1 − x20 ) . A1 . + tn−1 (xnn−1 − xn0 ) 86 . Scriind desf˘¸urat. + tp (xnp − xn0 ) t1 . + tp (x2p − x20 ) . + tp (x1p − x10 )   x2 = x20 + t1 (x21 − x20 ) + t2 (x22 − x20 ) + . . . . . . A1 . . . . (desen) Exprimˆnd ˆ baza {e1 . . . . ···    xn = xn0 + t1 (xn1 − xn0 ) + t2 (xn2 − xn0 ) + . ···    xn = xn0 + t(xn1 − xn0 ) iar ecuatiile simetrice ale acesteia sunt ¸ x1 − x10 x2 − x20 xn − xn0 = = . en )} este un reper cartezian ˆ spatiul afin A. . ···    xn = xn0 + t1 (xn1 − xn0 ) + t2 (xn2 − xn0 ) + . . + tn−1 (x1n−1 − x10 )   x2 = x20 + t1 (x21 − x20 ) + t2 (x22 − x20 ) + . . . . .Reprezent˘ri ale unui p-plan determinat de p + 1 puncte afin independente a Presupunem c˘ p-planul A este determinat de p+1 puncte afin independente {A0 . en }. avem as   x1 = x10 + t1 (x11 − x10 ) + t2 (x12 − x10 ) + . . .

.. .. .. + αp xip . Fie {A0 . xn ) atunci coordonatele sale afine ˆ raport cu reperul afin R asociat lui R. .. . . folosind coordonatele raa a port ale p-planului.. .. .. obtinem a ın a ¸ ecuatia hiperplanului ˆ coordonate baricentrice ¸ ın α1 α2 .. 1 α1 α2 .. . ... . α1 = x1 . . Dac˘ un punct P are. .. . xnn−1 . α1n−1 α2n−1 . coordonatele carteziene a ın (x1 ... . . xn xn0 xn1 1 1 1 . . . . Ap ). αnn−1 α0n−1 = 0 sau = 0. x1n−1 . . .. 87 α0 + α1 + . . .. A1 . α1 .. . αn α0 α10 α11 α20 α21 . . .. . . . . . .. i = 1. . .. x1n−1 .. . unde α0 = 1 − x1 − . . . .. . α0 + α1 + . αn ). + αp = 1. Ap } un sistem afin independent de puncte din A. .. . . Este imediat faptul c˘ conditia necesar˘ ¸i suficient˘ pentru ca un sistem de a ¸ a s a n + 1 puncte {A0 .... A1 ... x2n−1 . A1 . xnn−1 − xn0 ecuatie echivalent˘ cu ¸ a x1 x10 x11 x2 x20 x21 .... ... αn α0 α10 α11 α20 α21 .. x2n−1 − x20 ··· ··· ··· ··· xn − xn0 xn1 − xn0 xn2 − xn0 . αn0 αn1 α00 α01 . obtinem sistemul de ecuatii parametrice a ¸ ¸ ¸ ale p-planului A xi = α0 xi0 + α1 xi1 + .. .. ... xnn−1 .. . . . x2n−1 .iar ecuatia hiperplanului sub form˘ de determinant este ¸ a x1 − x10 x11 − x10 x12 − x10 .. .. .. αn0 αn1 α00 α01 ... care determin˘ p-planul afin A . + αp = 1.. Raportˆnd spatiul afin A la un reper cartezian.. Vom da o alt˘ reprezentare parametric˘ a unui p-plan. . . xn xn0 xn1 1 1 1 . α1n−1 α2n−1 . + αp Ap . .. αnn−1 α0n−1 = 0. . − xn .. . .. sunt ın (α0 . Dac˘ ˆ ultimul determinant sc˘dem din ultima linie suma celorlalte linii. Orice punct P ∈ A este de forma P = α0 A0 + α1 A1 + . ..... . .. . ... .. n. 1 = 0. . ˆ raport cu un reper cartezian R.. . = 0. . . . . . Acestui sistem de puncte i se poate asocia reperul afin a (A0 . αn = xn . An } din A s˘ fie afin independent este ca a x1 x10 x11 x2 x20 x21 . . . x1n−1 − x10 x2 − x20 x21 − x20 x22 − x20 ..

B. A|B1 )(A. C) sunt coliniare dac˘ ¸i numai dac˘ as a (B. Ap (echivalent cu α0 = 0). + kp (Ap − P ) ⇐⇒ P (1 + k1 + . Solutie: Punctele (A. . . vectorul de pozitie al punctului P este ¸ A0 P = α1 A0 A1 + . avem ¸ a In A1 = (1 − λ)B + λC. . α0 1 p . Rezult˘ c˘ a a P − A0 = k1 (A1 − P ) + . C|A1 )(C. − αp ) A0 P = α1 P A1 + . . . j = 1. kj j=1 i = 1. C1 ∈ AB (diferite de A. . kp P Ap . .Asociind reperului afin de mai sus reperul cartezian {A0 . B. j = 1. . coordonatele baricentrice ale punctului P sunt date de In ¸a P = α0 A0 + α1 A1 + . deci A0 P = α1 (A0 P + P A1 ) + . p. + αp P Ap . . Teorema lui Menelaus. ¸ B1 ∈ CA. 88 . . + kp Ap . 1+ Aplicatie. . α0 Dac˘ P = A1 . atunci a A0 P = k1 P A1 + . (A0 A1 . n. B1 = µA + (1 − µ)C. . p. + αp Ap . . A0 Ap )}. + kp ) = A0 + k1 A1 + . . C) determin˘ un reper afin. ˆ consecint˘. . . . kp j=1 iar ecuatiile parametrice ale p-planului A sunt ¸ p xi0 + xi = j=1 p kj xij . . + αp A0 Ap . . . . C1 = (1 − ν)A + νB. . . unde α0 = 1+ j=1 kj = αj . . Punctele A1 ∈ BC. . ˆ raport cu acest reper. B|C1 ) = −1. . + αp (A0 P + P Ap ) ⇐⇒ ⇐⇒ (1 − α1 − . Fie ABC un triunghi oarecare. kp αj = 1+ kj p .

C1 sunt coliniare dac˘ ¸i numai dac˘ determinantul coordonatelor lor a s a afine se anuleaz˘. ∀ λ ∈ K. determinat˘ de relatia ıncˆ a ¸ a ¸ t ◦ ϕO = ψO ◦ σ. aplicatia t : V → W . dac˘ O = σ(O).iar rapoartele din teorem˘ sunt a (B. W. Avem t(λv) = t(OQ) = σ(O)σ(Q) = σ(O)σ[(1 − λ)O + λP ] = λσ(O)σ(P ) = λt(OP ) = λt(v). α + β = 1. a a Fie O ∈ A.7 Morfisme de spatii afine ¸ Fie (A.10) ”=⇒” Presupunem c˘ σ este aplicatie afin˘ ¸i demonstr˘m c˘ t : V → W este liniar˘. β ∈ K. 89 . P −→ OP . adic˘ a a 0 1−λ λ µ 0 1−µ 1−ν ν 0 = 0 ⇐⇒ λµν + (1 − λ)(1 − µ)(1 − ν) = 0. V. ψ) dou˘ K-spatii afine. A −→ B ↓ ∗ ↓ −→ V W t σ (2. OQ = λOP =⇒ AQ − AO = λ(AP − AO). 1−ν Punctele A1 . ∀ P. s v ∈ V =⇒ ∃ !P ∈ A. λv ∈ V =⇒ ∃ !Q ∈ A.7.1. 1−µ (A. O aplicatie σ : A → B este afin˘ dac˘ ¸i numai dac˘ exist˘ O ∈ A ¸ ¸ a a s a a astfel ˆ at. ϕ) ¸i (B. Q ∈ A. este liniar˘. V. C|A1 ) = λ . B1 . O aplicatie σ : A → B se nume¸te aplicatie s a ¸ ¸ s ¸ afin˘ (sau morfism afin) dac˘ a a σ(αP + βQ) = ασ(P ) + βσ(Q). v ∈ V ¸i λ ∈ K. Dac˘ (A. ∀ A ∈ A =⇒ Q = (1 − λ)O + λP. ϕ) este un spatiu afin ¸i O ∈ A. t(λv) = λt(v). 1−λ (C. a ¸ as a a a • t este omogen˘ dac˘ ∀ v ∈ V . 2. A|B1 ) = µ . B|C1 ) = ν . ∀ α. (t ◦ ϕO )(P ) = (ψO ◦ σ)(P ) ⇐⇒ t(OP ) = σ(O)σ(P ). λv = OQ. v = OP. aplicatia ϕ : A × A → V induce o aplicatie a ¸ s ¸ ¸ bijectiv˘ ϕO : A → V . a Propozitie 2. a Dem: Relatia t ◦ ϕO = ψO ◦ σ este echivalent˘ cu ¸ a ∀ P ∈ A.

v + w = OR =⇒ R = P + Q. rezult˘ c˘ aplicatia ¸ s a a ¸ afin˘ σ : A → B este injectiv˘ (surjectiv˘. deci σ(R) = (1 − λ)σ(P ) + λσ(Q). iar V este spatiul s˘u a ¸ ¸ a director. a t(AB) = t(OB − OA) = t(OB) − t(OA) = σ(O)σ(B) − σ(O)σ(A) = σ(A)σ(B). atunci σ(A ) este un subspatiu afin al lui B. w = OQ. v = OP. ¸ ¸ b) Dac˘ B ⊂ Im σ este un subspatiu afin al lui lui B. s v ∈ V =⇒ ∃ !P ∈ A. cu spatiul director t(V ). w ∈ W =⇒ ∃ !Q ∈ A. ¸ a a a a a Propozitie. w ∈ V . 2 2 2 2 2 2 Avem t(v+w) = 2t 1 1 v+ w 2 2 = 2t(OR) = 2σ(O)σ(R) = 2σ(O)σ 1 1 1 1 P + Q = 2σ(O) σ(P ) + σ(Q) = 2 2 2 2 = σ(O)σ(P ) + σ(O)σ(Q) = t(OP ) + t(OQ) = t(v) + t(w). t(AB) = σ(A)σ(B). a a Fie O ∈ A ¸i v. B ∈ A ˆ Intr-adev˘r. t(v + w) = t(v) + t(w). B = ∅. director. iar W este spatiul s˘u a ¸ ¸ a −1 (B ) este un subspatiu afin al lui A. sau urma lui σ) ¸i are proprietatea c˘ a a ¸ a s a ∀ A. iar aplicatiile ϕO ¸i ψO sunt bijective. ¸ ¸ a a) Dac˘ A ⊂ A este un subspatiu afin al lui lui A. λ ∈ K. A = ∅. resp. Avem s σ(O)σ(R) = t(OR) = t[(1−λ)OP +λOQ] = (1−λ)t(OP )+λt(OQ) = (1−λ)σ(O)σ(P )+λσ(O)σ(Q). • O aplicatie afin˘ este unic determinat˘ de o pereche de puncte corespondente O ¸i ¸ a a s O ¸i de aplicatia liniar˘ indus˘ t : V → W . resp. Fie σ : A → B o aplicatie afin˘. Aplicatia liniar˘ t : V → W . Fie O ∈ A a as a a ¸ a fixat. w ∈ V .• t este aditiv˘ dac˘ ∀ v. s ¸ a a • Deoarece t ◦ ϕO = ψO ◦ σ. P. bijectiv˘) dac˘ ¸i numai dac˘ a a a a a s a aplicatia liniar˘ indus˘ t : V → W este injectiv˘ (surjectiv˘. Q ∈ A ¸i R = (1 − λ)P + λQ. ”⇐=” Presupunem c˘ t este liniar˘ ¸i demonstr˘m c˘ σ este aplicatie afin˘. definit˘ prin t(OP ) = σ(O)σ(P ) se nume¸te aplicatia ¸ a a s ¸ liniar˘ asociat˘ lui σ (sau aplicatia tangent˘ la σ. cu spatiul director t−1 (W ). bijectiv˘). atunci σ ¸ ¸ 90 . 1 1 1 1 1 1 v + w ∈ V =⇒ ∃ !R ∈ A.

Dar O ∈ A ¸i t−1 (W ) s t−1 (W ) spatiul director t−1 (W ). deci. deci σ(A ) = {σ(P ) ∈ B. OP ∈ t−1 (W )}. σ(O)σ(P ) = = t(OP ) ∈ t(V )} = {σ(P ) ∈ B. atunci σ 1 2 Exemple de aplicatii afine ¸ • Aplicatii definite pe Kn cu valori ˆ Km ¸ ın 91 . a ¸ a a spatiul director al subspatiului σ −1 (B) este ker t ⊂ V . t(OP ) ∈ W } = {P ∈ A. cu spatiul ¸ ¸ OP ∈ V }. deci t(V1 ) ⊂ t(V2 ) sau a a t(V2 ) ⊂ t(V1 ) ¸i. B = {P ∈ B. deci σ(A ) este un subspatiu afin al lui B. Dar O ∈ σ(A ) ¸i t(V ) s director t(V ). spatiul director al lui σ −1 (B) este {0V }. atunci A1 A2 =⇒ σ(A1 ) σ(A2 ). O P ∈ W } = {P ∈ A. atunci pentru fiecare B ∈ B. dac˘ A1 A2 . σ Intr-adev˘r. cu spatiul ¸ ¸ ¸ director t−1 (0W ) = ker t. ˆ consecint˘. s • Dac˘ σ : A → B este o aplicatie afin˘ injectiv˘. deci t este injectiv˘ ¸i ker t = {0V }. Consecinte: ¸ • Dac˘ σ : A → B este o aplicatie afin˘. ¸ V . σ(A1 ) σ(A2 ). • Dac˘ σ : A → B este o aplicatie afin˘ surjectiv˘. O σ(P ) ∈ W } = = {P ∈ A. B este un subspatiu afin al lui B. dac˘ B1 . Atunci a s A = {P ∈ A. a s ¸ ˆ Intr-adev˘r. atunci V1 ⊂ V2 sau V2 ⊂ V1 . b) Avem deci σ −1 (B ) = {σ −1 (P ) ∈ A. OP ∈ V } = {σ(P ) ∈ B. O σ(P ) ∈ t(V )}. deci σ −1 (B) este un punct In ¸a ¸ al lui A. σ(O)σ(P ) ∈ W } = {P ∈ A. B2 ∈ ¸ ¸ In ¸a a −1 (B ) σ −1 (B ). B. ¸ b) Dac˘ A1 ¸i A2 sunt subspatii afine ale lui A. O P ∈ W }. a as ˆ consecint˘. a ¸ cu spatiul director {0W }. atunci pentru fiecare B ∈ Im a ¸ a a −1 (B) este un punct din A. deci σ −1 (B ) este un subspatiu afin al lui A. cu ¸ t(V ) W . atunci a ¸ a a) Im σ este un subspatiu afin al lui B. ˆ σ. deci σ −1 (B) este un subspatiu afin al lui A. Dar σ este injectiv˘.Dem: a) Fix˘m O ∈ A ¸i fie O = σ(O).

σ(P ) = (1 − k)O + kP. Aplicatia s ¸ σk : A → A. . . iar aplicatia liniar˘ indus˘ ¸ a ¸ a a ¸ a a este t : V → W . adic˘ omotetia vectorial˘ de centru O ¸i raport k. atunci σ −1 : B → A este aplicatie afin˘. . deci aplicatia liniar˘ asociat˘ lui σ2 ◦ σ1 este t2 ◦ t1 . ym ). • Omotetii de centru O ¸i raport k s Fie O ∈ A un punct fixat ¸i k ∈ K∗ . 92 . (A2 . t(x1 . iar t−1 (OP ) = −OP . . ¸ a ¸ a a Dem: Pentru orice α. . Evident. . respectiv t2 : V2 → V3 . Fie (A1 . σ(x1 . cu aplicatiile liniare induse t1 : V1 → V2 . ¸a Propozitie. σ2 : A2 → ¸ s ¸ s A3 aplicatii afine. unde yj = i=1 n aji xi . ˆ plus. avem s (σ2 ◦ σ1 )(αP + βQ) = σ2 (ασ1 (P ) + βσ1 (Q)) = ασ2 (σ1 (P )) + βσ2 (σ1 (Q)). m. unde n yj = i=1 aji xi + bj . xn ) = (y1 . xn ) = (y1 . a a s Omotetia de raport k = 1 este 1A . m. se nume¸te omotetie de centru O ¸i raport k. Q ∈ A1 .Fie σ : Kn → Km . iar aplicatia liniar˘ indus˘ este ¸ a ¸ a a t−1 : W → V . . pentru orice A. . B ∈ A. V2 ) ¸i (A3 . . deci σ2 ◦ σ1 este o aplicatie afin˘. iar aplicatia liniar˘ asociat˘ este a ¸ a a tk : V → V. . . . Dac˘ σ : A → B este o aplicatie afin˘ bijectiv˘. . σk (O) = O. tk (OP ) = kOP. Omotetia de raport k = −1 este simetria lui A fat˘ de O. ym ). j = 1. β ∈ K. V3 ) trei spatii afine ¸i σ1 : A1 → A2 . . iar aplicatia liniar˘ indus˘ este t = t2 ◦ t1 . ¸ a In (σ2 ◦ σ1 )(A)(σ2 ◦ σ1 )(B) = σ2 (σ1 (A))σ2 (σ1 (B)) = t2 (σ1 (A)σ1 (B)) = t2 (t1 (AB)). V1 ). iar aplicatia liniar˘ asociat˘ este ¸ a ¸ a a t : Kn → Km . Aceasta este o aplicatie s s ¸ afin˘. . ¸i orice P. Atunci ¸ ¸ σ2 ◦ σ1 : A1 → A3 este aplicatie afin˘. j = 1. . α + β = 1. Aceasta este o aplicatie afin˘. iar t1 = 1V . σ−1 (P ) = 2O − P . ¸ a a Propozitie.

iar acest vector ¸ a este independent de alegerea lui P ∈ A. Rezult˘ c˘ o translatie este unic a a ¸ a a a ¸ determinat˘ de o pereche de puncte corespondente. ¸a OP = Oσ(O) + σ(O)σ(P ) + σ(P )P. ˆ plus. Orice translatie σ este unic determinat˘ de vectorul v = P σ(P ) ∈ V . Aplicatia ¸ s ¸ liniar˘ indus˘ de σ este 1V . a ¸ Multimea afinit˘¸ilor unui spatiu afin A formeaz˘ un grup ˆ raport cu operatia de ¸ at ¸ a ın ¸ compunere. avem OP = t(OP ) = σ(O)σ(P ). pentru orice P ∈ A. sau ¸ a a s transformare afin˘ ) a spatiului afin A. un grup comutativ. Este evident c˘ produsul (compunerea) a dou˘ ¸ ¸ ¸ a a translatii este o translatie (dac˘ σ1 . Este. rezult˘ c˘ aplicatia liniar˘ indus˘ de σ −1 este t−1 . a s s at 2. Rezult˘ c˘ exist˘ A. Acest grup se noteaz˘ GA(A) ¸i se nume¸te grupul afinit˘¸ilor lui A. Deci GT (A) este un subgrup al lui GA (A). deoarece ¸ a In σ −1 (P )σ −1 (Q) = σ −1 (σ(A))σ −1 (σ(B)) = AB = t−1 (P Q). Q ∈ B. σ(B) = Q. B ∈ A. Multimea translatiilor unui spatiu afin A este un subgrup al grupului afinit˘¸ilor ¸ ¸ ¸ ¸ at GA(A).1 Translatii ¸i centro-afinit˘¸i ¸ s at O translatie pe un spatiu afin A este o afinitate σ : A → A. σ2 sunt translatii. t = 1V } multimea translatiilor spatiului afin A. Consider˘m aplicatia a ¸ h : GT (A) → V. de unde rezult˘ c˘ a a ∀ P ∈ A. izomorf cu grupul aditiv al lui V .Dem: Fie α. Vectorul v = P σ(P ) ∈ V . O ∈ A ¸i σ(O) ∈ A corespondentul lui O prin σ. a a ¸ a a O aplicatie afin˘ bijectiv˘ σ : A → A se nume¸te afinitate (sau automorfism afin. σ → v = P σ(P ). β ∈ K.7. Oσ(O) = P σ(P ). Propozitie. cu proprietatea c˘ aplicatia ¸ ¸ a ¸ liniar˘ indus˘ este aplicatia identic˘ t = 1V : V → V . atunci aplicatia liniar˘ indus˘ de ¸ ¸ a ¸ ¸ a a produl σ2 ◦ σ1 este t2 ◦ t1 = 1V ◦ 1V = 1V ) ¸i c˘ inversa unei translatii este tot o translatie s a ¸ ¸ (inversa lui 1V este tot 1V ). (care depinde numai de σ). deci. 93 . cu α + β = 1 ¸i fie P. astfel s a a a ˆ at σ(A) = P . Deci σ −1 este aplicatie afin˘. deci. a Fie σ : A → A o translatie. ˆ a a In consecint˘. Avem ıncˆ σ −1 (αP +βQ) = σ −1 (ασ(A)+βσ(B)) = σ −1 (σ(αA+βB)) = αA+βB = ασ −1 (P )+βσ −1 (B). poart˘ numele de vectorul translatiei a ¸ σ. Dem: Fie GT(A) = {σ : A → A.

a at deci σ2 ◦ σ1 (O) = O) ¸i c˘ inversa unei centro-afinit˘¸i este tot o centro-afinitate (dac˘ s a at a −1 (O) = O). σ1 (O) = O. atunci σ a ¸ a a ¸ a este o centro-afinitate dac˘ ¸i numai dac˘ as a t(OP ) = Oσ(P ). atunci σ O h : GCAO (A) → GL(V). fie σ1 . a Pentru orice v ∈ V ¸i P ∈ A. Avem h(σ2 ◦ σ1 ) = P (σ2 ◦ σ1 )(P ) = P σ1 (P ) + σ1 (P )(σ2 ◦ σ1 )(P ) = v1 + v2 = h(σ1 ) + h(σ2 ). σ) → σ = λσ. unde translatia λσ este definit˘ prin ¸ a P σ (P ) = λP σ(P ). cu ¸ proprietatea c˘ σ(O) = O. v1 . ∀ P ∈ A. a ¸ Dem: Este evident c˘ produsul (compunerea) a dou˘ centro-afinit˘¸i de centru O este a a at o centro-afinitate de centru O (dac˘ σ1 . Deci GCA (A) este un subgrup al lui GA (A). σ2 (O) = O. a Dac˘ t : V → V este aplicatia liniar˘ indus˘ de aplicatia afin˘ σ : A → A. s a ıncˆ Notˆnd Q = σ(P ).• h este un morfism de grupuri. Operatia extern˘ este dat˘ de a ¸ ¸ a a K × GT (A) → GT (A). ∀ P ∈ A. 94 σ → t. O centro-afinitate de centru O a spatiului afin A este o afinitate σ : A → A. a Dac˘ h(σ1 ) = h(σ2 ). Izomorfismul de mai sus ne permite s˘ definim pe grupul abelian al translatiilor GT a ¸ (A) o structur˘ de K-spatiu vectorial. Fie σ(O) = O. GCAO (A) este un subgrup al grupului afinit˘¸ilor GA(A). izomorf cu grupul ¸ at GL(V ) al transform˘rilor liniare ale spatiului director V . a ¸ at ¸ Propozitie. exist˘ un unic punct Q ∈ A. σ2 sunt centro-afinit˘¸i. ¸i grupul translatiilor s ¸ GT (A) este abelian. • h este injectiv˘. aplicatia h este surjectiv˘. respectiv v2 vectorii corespunz˘tori ¸i fie P ∈ A un a a s punct fixat. ∀ P ∈ A. . σ2 ∈ GT (A). (λ. ˆ Intr-adev˘r. deci σ1 (P ) = σ2 (P ) ⇒ σ1 = σ2 . fixat. Deoarece V este abelian. astfel ˆ at P Q = v. a ¸ a Deci h este un izomorfism de grupuri. atunci P σ1 (P ) = P σ2 (P ). a • h este surjectiv˘. Not˘m prin GCAO (A) multimea centro-afinit˘¸ilor de centru O ale spatiului afin A.

exist˘ un unic punct Q ∈ A. • h este surjectiv˘. definit˘ ˆ acest fel. c˘ π a • Aplicatia liniar˘ p : V → V . s Dem: Fie σ1 translatia definit˘ de perechea de puncte O ¸i σ(O). unde σO ∈ GCAO (A) ¸i σ1 ∈ GT(A). Evident. Fie O ∈ A.2 Proiectori ¸i automorfisme afine involutive s Un proiector afin pe un spatiu afin A este un endomorfism afin π : A → A. satisface p2 = p. adic˘ σ(O) = σ1 (O). a a 2 (Q) = π(Q) = P . cu proprietatea ¸ 2 = π. Dac˘ O ∈ A1 . respectiv t2 aplicatiile liniare induse. a Dac˘ h(σ1 ) = h(σ2 ). Teorem˘. f˘cut˘ paralel cu un subspatiu A2 . Avem a s ¸ h(σ2 ◦ σ1 ) = t2 ◦ t1 = h(σ1 ) ◦ (σ2 ). Deci A = Im π este un subspatiu atunci P = π(Q) ¸i π(P ) = π s ¸ 1 de puncte fixe. fixat. ˆ Intr-adev˘r. Fie σO = σ1 ◦σ.• h este un morfism de grupuri. atunci pentru orice P ∈ A. V = Im p ⊕ ker p. avem a a OP = Oπ(P ) + OP . ıncˆ a ¸ a Deci h este un izomorfism de grupuri. sub forma a ın σ = σ1 ◦ σO . • h este injectiv˘. cu proprietatea c˘ σ a A 95 . (desene) Un automorfism afin involutiv al unui spatiu afin A este un endomorfism afin σ : A → ¸ 2 =1 . a a ın a Deoarece −1 −1 σO (O) = σ1 (σ(O)) = σ1 (σ1 (O)) = O. unde Oπ(O) ∈ Im p. Deci Oσ1 (O) = ¸ a s −1 Oσ(O). dac˘ P ∈ Im π. Pentru orice P ∈ A. A.7. ˆ mod unic. Notˆnd Q = σ(P ). rezult˘ c˘ σO este o centro-afinitate de centru O ¸i σ = σ1 ◦ σO . a Fie t ∈GL(V ) ¸i O ∈ A fixat. Mai mult. atunci t1 = t2 . a a s 2. fie σ1 . este unic˘. astfel s a ˆ at t(OP ) = OQ. iar OP ∈ ker p. σ1 . aplicatia h este surjectiv˘. ˆ Intr-adev˘r. ¸ a a ˆ consecint˘. In a ¸a • Fiecare punct P ∈ Im π este un punct fix pentru π. deci t1 (OP ) = t2 (OP ) ⇒ Oσ1 (P ) = Oσ2 (P ) ⇒ a σ1 (P ) = σ2 (P ) ⇒ σ1 = σ2 . asociat˘ unui proiector afin π : A → A. σ2 ∈ GCAO (A) ¸i t1 . adic˘ este un proiector vectorial. de directie ¸ a a a ¸ ¸ suplimentar˘ V2 = ker p. Orice afinitate σ : A → A se scrie. orice proiector afin π : A → A reprezint˘ o proiectie a a ¸ lui A pe subspatiul s˘u A1 =Im π.

asociat˘ lui σ. . .12) 96 . . este un automorfism afin involutiv. deci este un ¸ a a ¸ ˆ consecint˘. ϕ) ¸i (B. . . m. ¸i σ este un automorfism afin. In ¸a s Leg˘tura dintre proiectori ¸i automorfisme afine este dat˘ de: a s a • Dac˘ σ este un automorfism afin involutiv. xn ) ∈ A ¸i P (y1 . • rang σ+ def σ = n. atunci aplicatia a ¸ πσ : A → A. V. ¸ a ¸ a a Se nume¸te rang (respectiv defect) al aplicatiei σ. • ∀ Q ∈ Im σ. • Dac˘ π : A → A este un proiector afin. (e1 . Fie R = (O. en )) un reper cartezian ˆ A. . satisface relatia s2 = 1V . automorfism vectorial involutiv. . atunci o aplicatie ın a s ¸ afin˘ a σ : A → B. j = 1. . atunci aplicatia a ¸ σπ : A → A. . ym ) ∈ B. Dac˘ P (x1 . (desene) σπ (P ) = 2π(P ) − P 1 1 πσ (P ) = P + σ(P ) 2 2 2. ψ) dou˘ spatii afine finit dimensionale. . . fm )) ¸ ın un reper cartezian ˆ B. j = 1. (2. este un proiector afin. m.3 Morfisme de spatii afine finit dimensionale ¸ Fie (A. σ : A → B o aplicatie afin˘. iar t : V → W aplicatia liniar˘ indus˘. Propozitie.• Aplicatia liniar˘ s : V → V .11) iar aplicatia liniar˘ indus˘ ¸ a a t:V →W are ecuatiile ¸ yj = i=1 n aji xi . W. . def σ = dim σ −1 (Q). . Rezult˘ imediat c˘ a a • rang σ = dim Im σ. . .7. rangul (respectiv defectul) aplicatiei s ¸ ¸ liniare induse t. . de dimensiuni n. (f1 . respectiv s a ¸ m. (2. P → σ(P ) = P este determinat˘ de sistemul de ecuatii a ¸ n yj = i=1 aji xi + bj . iar B = (O .

j = 1. In a a a s s Ecuatiile lui σ sunt de acela¸i tip. a ¸ Sistemul de scalari (aji . este matricea asociat˘ aplicatiei σ. . Ecuatiile lui σ sunt ¸ n yj = i=1 aji xi + bj . ¸ ¸ ¸ ¸a s Fie (bj ) coordonatele lui σ(O) ˆ reperul R .11) sunt numite ecuatiile aplicatiei σ fat˘ de reperele R ¸i R . . (e1 . bj ) poart˘ numele de coordonatele aplicatiei afine σ fat˘ de a ¸ ¸a reperele R ¸i R . X = (xi ) ¸i B = (bj ) sunt matrici coloan˘. .11). ın s s ın Ecuatiile (2. Aceast˘ s a a ecuatie matriceal˘ se mai poate scrie sub forma ¸ a 1 Y iar matricea 1 0 B A = 1 0 B A 1 X . ¸ s a a Fie σ : A → A un endomorfism afin al spatiului afin n-dimensional A ¸i R = ¸ s (O.12). iar A este o matrice p˘tratic˘. n. iar A ∈ Mmn (K). j = 1. Rezult˘ imediat c˘ a ¸ a a 1 0 B A rang σ = rang A = rang . n. raport˘m atˆt P cˆt ¸i σ(P ) la acela¸i reper R.11) se pot scrie sub form˘ matriceal˘ ¸ a a Y = AX + B. de unde rezult˘ (2. obtinem (2. en )) un reper cartezian. Avem ın O P = O σ(P ) = O σ(O) + σ(O)σ(P ) = O σ(O) + t(OP ). 97 . Deoarece t(OP ) = σ(O)σ(P ) = O σ(P ) − O σ(O). iar ecuatiile aplicatiei liniare induse t sunt ¸ ¸ n yj = i=1 aji xi . ˆ cazul unui endomorfism afin. deci m m n m m n yj fj = j=1 m m j=1 bj fj + t( i=1 n xi ei ) ⇔ j=1 m yj fj = j=1 m bj fj + i=1 m xi t(ei ) ⇔ m n ⇔ j=1 yj fj = j=1 bj fj + i=1 xi j=1 aji fj ⇔ j=1 yj fj = j=1 bj fj + ( j=1 i=1 aji xi )fj . unde Y = (yj ). Acest sistem este format din coordonatele (aji ) ale aplicatiei liniare s ¸ induse t ˆ bazele (ei ) ¸i (fj ) ¸i din coordonatele (bj ) ale punctului σ(O) ˆ reperul R . .Dem: Ecuatiile (2.

a ın s ın atunci ecuatiile transform˘rii σ ˆ reperele R. nucleul unei aplicatii afine surjective este un p -plan. . unde a a a a p = n − m. ¸ Am v˘zut c˘.• σ este un automorfism afin dac˘ ¸i numai dac˘ t este un izomorfism de spatii a s a ¸ −1 Y − A−1 B. Teorem˘ 2. en )) ¸i R = (O . ¸ Propozitie. ıncˆ 98 . n. n Dem: Exist˘ ˆ a ıntotdeauna o transformare afin˘ σ : A → A. a ¸ • σ este o centro-afinitate de centru O dac˘ ¸i numai dac˘ σ(O) = O. en ) dou˘ repere carteziene a s a ale unui spatiu afin n-dimensional A. atunci ker σ este un p -plan A ⊂ A. i = 1. rezult˘ c˘ σ este unic˘. Avem n t(OP ) = t( i=1 xi ei ) = i=1 xi t(ei ) = i=1 xi ei ¸i. cˆt ¸i cu structura a a a ¸ a s canonic˘ de spatiu afin. i=1 deci xi = xi .3. ei = t(ei ). sau aij = δj . vectoriale. adic˘ A = In . n. Exist˘ o transformare afin˘ σ : A → A. Pentru orice p-plan A ⊂ A. ˆ acela¸i timp. orice ¸ p-plan se poate ”vedea” ca nucleul unei aplicatii afine surjective. Fie R = (O. Deci. ceea ce este echivalent cu det A = det(aij ) = 0. unic deter¸ a a minat˘ de a O = σ(O). n.1.7. . Mai mult. iar σ este a determinat˘ de o pereche de puncte corespondente O ¸i σ(O) ¸i de aplicatia liniar˘ t a s s ¸ a indus˘. . as a a deci bj = 0. ∀.7. Nucleul aplicatiei ¸ s ¸ a ¸ σ. . vectorul ¸ as a a corespunz˘tor translatiei σ are coordonatele bj = yj − xj . (e1 . Fie OP = xi ei ¸i O P = s i=1 n n i=1 xi ei . i = 1. . Dac˘ P are coordonatele (xi ) ˆ reperul R ¸i σ(P ) are coordonatele (xi ) ˆ reperul R . (e1 . adic˘ B = 0. . n i = 1. R sunt ¸ a ın xi = xi . a ¸ Fie A un spatiu afin de dimensiune n ¸i σ : A → Km o aplicatie afin˘. este subspatiul afin σ −1 (0). a a a a 2. n. ¸ a ¸ a a astfel ˆ at ker σ = A . i = 1. s ın s t(OP ) = σ(O)σ(P ) = O P = n xi ei . . avem X = A i • σ este o translatie dac˘ ¸i numai dac˘ t = 1V . Deoarece t este unic determinat˘ de valorile sale pe vectorii bazei (ei ). exist˘ o aplicatie afin˘ surjectiv˘ σ : A → Kn−p . unde 0 ∈ Km .4 Ecuatiile carteziene ale unui p-plan ¸ Consider˘m Km atˆt cu structura canonic˘ de K-spatiu vectorial. dac˘ σ este surjectiv˘. notat ker σ. . pentru care O = σ(O) ¸i a s ei = t(ei ).

. j = 1. rang (aji ) = n − p. xn ) a a a s a este o solutie a sistemului de ecuatii ¸ ¸ n aji xi + bj = 0. (aji ) = (Θp . Baza acestuia se poate completa pˆn˘ ın a a la o baz˘ a spatiului director al lui A. caracterizat˘ prin a ¸ a a σ(O) = 0. t(en ) = fn−p . . i=1 rang (ai ) = 1. In−p ). a Fie (x1 . . Tinˆnd cont de ecuatiile unei aplicatii ¸ ¸ a ¸ ¸ afine (2. p. . .Dem: Fie R = {O. a a a ın ¸ v = (v1 . n − p} al lui ın a Kn−p .14) ecuatiile p-planului vectorial director. n − p. cu nucleul unei s aplicatii afine surjective σ : A → Kn−p . n. . . unde t este aplicatia liniar˘ indus˘ ¸ ¸ a a de σ. rezult˘ c˘ un vector v se afl˘ ˆ subspatiul director al p-planului A . j = 1. n − p. Coordonatele lui σ sunt ¸ a a bj = 0. j = 1. el va fi determinat de o singur˘ ecuatie a a ¸ cartezian˘ a n ai xi + b = 0. p} un reper ˆ A . . . ın ¸ • Dac˘ p-planul considerat este un hiperplan. . γ ∈ 1. dac˘ ¸i numai dac˘ componentele sale (v1 . t(e1 ) = . . Folosind (2. (fγ ). t(ep+1 ) = f1 . (2. • P ∈ A ⇐⇒ σ(P ) = 0. j = 1. . i = 1. . . Conform Teoremei 2. β = p + 1. i=1 j = 1.14) Sistemul de ecuatii (2. iar (2.13) Spatiul director V al lui A este determinat de ker t. Consider˘m reperul canonic {O. (e1 . eβ ). n − p. . exist˘ o aplicatie afin˘ σ : A → Kn−p . A = ker σ. 99 . . (2. . . = t(ep ) = 0. Acesta coincide.11).13) poart˘ numele de ecuatiile carteziene generale ale p-planului ¸ a ¸ afin A ⊂ A ˆ raport cu reperul R. deci σ este surjectiv˘.3. (ej ). . n} a ¸ ıncˆ este un reper cartezian ˆ A. i=1 j = 1. unde t este aplicatia liniar˘ indus˘ de σ. . . p. . astfel ˆ at R = {O. xn ) coordonatele unui punct P ∈ A fat˘ de un reper cartezian R = ¸a {O. . . en )} din A ¸i fie A ⊂ A un p-plan.12). deci. . • rang (aji ) = n − p. rang (aji ) = n − p.1.7. vn ) verific˘ sistemul as a a de ecuatii omogene ¸ n aji xi = 0. vn ) ∈ V . rezult˘ c˘ P ∈ A dac˘ ¸i numai dac˘ sistemul de coordonate (x1 . (ej . .

∀ P ∈ A. deci. a2 . ın • O form˘ afin˘ F este constant˘ dac˘ ¸i numai dac˘ forma liniar˘ indus˘ f este a a a a s a a a forma nul˘. ın F (O)F (P ) = F (P ) − F (O).15) • Forma afin˘ F este. rang (a1 . Dar. ˆ K. 2. iar pe corpul K vom considera atˆt structura canonic˘ de ¸ a a K-spatiu vectorial.8 Forme afine Fie (A. Deci s a a ¸ ¸ a F (αP + βQ) = αF (P ) + βF (Q). deci f (OP ) = F (P ) − F (O). a3 ) = 1. cu urm˘toarea proprietate: dac˘ O ∈ A a a a a este un punct arbitrar. ∀ P ∈ A. cˆt ¸i structura canonic˘ de spatiu afin. ¸ a s a ¸ Se nume¸te form˘ afin˘ pe spatiul afin A o aplicatie afin˘ F : A → K. determinat˘ de forma liniar˘ indus˘ f ¸i de valoarea b a a a a a s lui F ˆ originea O. • Un plan afin dintr-un spatiu afin 3-dimensional va fi determinat de o ecuatie de ¸ ¸ forma a1 x1 + a2 x2 + a3 x3 + b = 0.• O dreapt˘ afin˘ ˆ a a ıntr-un spatiu afin 3-dimensional va fi determinat˘ de un sistem de ¸ a ecuatii de forma ¸ a11 x1 + a12 x2 + a13 x3 + b1 = 0 . numit origine. Coordonatele unui vector din spatiul s˘u director vor fi o solutie a ecuatiei omogene ¸ a ¸ ¸ a1 v1 + a2 v2 + a3 v3 = 0. Un sistem de coordonate pentru un vector director al acestei drepte va fi o solutie a ¸ sistemului omogen a11 v1 + a12 v2 + a13 v3 = 0 . a21 x1 + a22 x2 + a23 x3 + b2 = 0 rang a11 a12 a13 a21 a22 a23 = 2. Deci. a3 ) = 1. (2. ∀ P ∈ A. ∀ α. a2 . atunci f (OP ) = F (O)F (P ). formei afine ¸ F : A → K i se asociaz˘ forma liniar˘ f : V → K. Vom nota cu r = OP vectorul de pozitie al punctului P fat˘ de originea O ¸i b = ¸ ¸a s F (O) ∈ K. ∀ P. Rezult˘ c˘ a a F (P ) = f (r) + b. V ) un K-spatiu afin. a21 v1 + a22 v2 + a23 v3 = 0 rang a11 a12 a13 a21 a22 a23 = 2. Q ∈ A. rang (a1 . a 100 . α + β = 1. Orice aplicatie afin˘ induce o aplicatie liniar˘ ˆ ¸ a ¸ a ıntre spatii vectoriale. β ∈ K.

H fiind un hiperplan vectorial al spatiului director V al lui A. adic˘ f (P0 P ) = 0 ∈ K. Fix˘m un punct P0 ∈ H. (e1 . ˆ coordonatele a a a ¸ a ın (xi ) ale punctului P . ∀ P (x1 . s ¸ ker F = F −1 (0) = {P ∈ A. ∀ P ∈ H. a a a a ıncˆ Dem: ”=⇒” Fie H un hiperplan afin al lui A. xn ) ∈ A. ∀ P ∈ A. In ¸a Fie F1 ¸i F2 dou˘ forme afine neconstante pe A. Nucleul lui F este a a as un subspatiu afin al lui A. . ”⇐=” Fie F : A → K o form˘ afin˘ neconstant˘ ¸i fie H = ker F . unde f : V → K este forma liniar˘ ¸ a ¸ a asociat˘ lui F . astfel ˆ at H = ker F .• Dac˘ A este un spatiu afin n-dimensional. en )) este un reper a ¸ n cartezian. Deoarece F este neconstant˘. iar R = (O. f = 0. . Sistemul de scalari (ai = f (ei ). F (P ) = 0 ∈ K}. unde F (O) = −f (OP0 ). avˆnd spatiul director ker f . adic˘ exist˘ f : V → K. b = F (O)) poart˘ numele de coordonatele formei F a ˆ reperul R. Deci f (P0 P ) = 0 ∈ K. H este un hiperplan afin. n F (P ) = i=1 ai xi + b. exprimˆnd vectorul r = OP = a i=1 n n n xi ei . . deci ker f este un a a a a a hiperplan vectorial al lui V . deci o form˘ afin˘ este dat˘ de o functie polinomial˘ de gradul I. f (OP ) = f (OP0 ) + f (P0 P ) = f (OP0 ). Propozitie. Conditia necesar˘ ¸i suficient˘ pentru ca o submultine nevid˘ H ⊂ A s˘ fie ¸ ¸ as a ¸ a a hiperplan afin este s˘ existe o form˘ afin˘ neconstant˘ F : A → K. . . ın Hiperplane afine Se nume¸te nucleu al formei afine F : A → K subspatiul afin F −1 (0K ). i=1 f (r) = f ( i=1 xi ei ) = i=1 f (ei )xi = ai = f (ei ). ∀ P0 P ∈ H. . P ∈ H}. Avem a ∀ P ∈ H. rezult˘ c˘ H coincide cu ¸ a a nucleul unei forme liniare nenule pe V . ˆ plus. atunci. Aceasta este o form˘ afin˘ neconstant˘ pe A ¸i. ˆ consecint˘. prin F (P ) = f (OP ) + F (O). a a a s ın P ∈ ker F ⇐⇒ F (P ) = 0 ⇐⇒ f (OP ) = −F (O) = f (OP0 ) ⇐⇒ P ∈ H. rezult˘ c˘ f este nenul˘. Atunci a H = {P0 P. a Fix˘m un punct origine O ∈ A. astfel ˆ at a a ıncˆ H = ker f . vom avea ai xi . . s a 101 . . Definim F : A → K. Spatiul s˘u director este un hiperplan ¸ a vectorial H.

16) Dac˘ spatiul afin A este n-dimensional ¸i este raportat la un reper cartezian.• Hiperplanele afine ker F1 ¸i ker F2 coincid dac˘ ¸i numai dac˘ F1 ¸i F2 sunt proportionale. f1 (OP ) = λf2 (OP ). r = OP. deci f1 ¸i f2 s˘ fie ¸ s a a s a proportionale. este evident c˘ ker F1 = ker F2 . (2. H : f (r) + b = 0. obtinem a ¸ f (v) · t + f (r0 ) + b = 0. f (r) + b = 0 Eliminˆnd pe r. f = 0. Reciproc. • Dac˘ f (v) = 0. Ecuatia general˘ a unui hiperplan afin este ¸ a f (r) + b = 0. f = 0. O ∈ A fixat. Ecuatiile lui D ¸i H sunt ¸ a s ¸ s D : r = r0 + tv. ecuatia (ˆ t) are o singur˘ solutie t1 = − a ¸ ın a ¸ f (r0 ) + b . deoarece spatiile vectoriale ker f1 ¸i ker f2 trebuie s˘ coincid˘. cu vectorul de pozitie r1 = r0 + t1 v. Pozitia lui D fat˘ de H va fi dat˘ de solutiile sistemului ¸ ¸a a ¸ r = r0 + tv . V ) un spatiu afin. ∀ P ∈ A ⇒ ⇒ F1 (P ) − F1 (O) = λ(F2 (P ) − F1 (O)) ⇒ F1 (P ) = λF2 (P ) + [F1 (O) − λF2 (O)] ⇒ F1 (P ) = λF2 (P ) + [−f1 (OP0 ) + λf2 (OP0 )] = λF2 (P ). b ∈ K. a ker F1 = ker F2 ⇒ ker f1 = ker f2 ⇒ ∃ λ ∈ K. F1 (P ) = λF2 (P ). i=1 rang (ai ) = 1. s as a s ¸ ker F1 = ker F2 ⇐⇒ ∃ λ ∈ K. obtinem din a ¸ s ¸ nou ecuatia cartezian˘ general˘ a unui hiperplan ¸ a a n ai xi + b = 0. a a • Hiperplanele afine ker F1 ¸i ker F2 sunt paralele dac˘ ¸i numai dac˘ formele liniare s as a f1 ¸i f2 induse sunt proportionale. λ = 0. Pozitia unei drepte fat˘ de un hiperplan ¸ ¸a Fie (A. dac˘ F1 (P ) = λF2 (P ). ¸ ∀ P ∈ A. t ∈ K. a 102 . ˆ Intr-adev˘r. λ = 0. v ∈ D. ¸ Dreapta intersecteaz˘ hiperplanul. D o dreapt˘ a lui A ¸i H un hiperplan. s ¸ Evident. b = F (O). Dreapta ¸i s f (v) hiperplanul vor avea un punct comun P1 .

deci ˆ spatiul director al hiperplanului H.17).   a11 a12 · · · a1n b1  ··· ··· ··· ··· ···   rang   an−p1 an−p2 · · · an−pn bn−p  = n − p. ¸ s ¸ a Snopul de hiperplane de centru subspatiul A ⊂ A este multimea tuturor hiperplanelor ¸ ¸ din A care contin pe A . al c˘ror spatiu director contine pe V . rang (aji ) = n − p. . dat printr-o ecuatie liniar˘: ¸ a n H: i=1 ai xi + b = 0. ın Snop de hiperplane Fie (A.• Dac˘ f (v) = 0. ecuatia are o infinitate de solutii. (2.18) este egal cu rangul matricei (aji ) a sistemului (2. rezult˘ c˘ orice vector v din spatiul director al lui D este continut ˆ a a a ¸ ¸ ın nucleul lui f . a ˆ consecint˘. 103 . (2. rang (ai ) = 1. a ¸ ¸ ˆ continuare. astfel ˆ at as a a ¸ ıncˆ n−p n−p ai = j=1 λj aji . i = 1. nu toti nuli. V ) un spatiu afin ¸i (A . deci ¸ s cu n − p. λn−p .17) Fie H un hiperplan din A. In a ¸ Fie A un p-plan afin din A. V ) un subspatiu afin al s˘u. deci D ¸i H nu au nici un punct a ¸ ¸ s comun. j = 1. – Dac˘ f (r0 ) + b = 0.18) Hiperplanul H apartine snopului de hiperplane de centru p-planul A dac˘ ¸i numai dac˘ ¸ as a multimea solutiilor sistemului (2.17) este continut˘ ˆ multimea solutiilor ecuatiei (2. hiperplanul H apartine snopului de hiperplane de centru p-planul A In ¸a ¸ dac˘ ¸i numai dac˘ exist˘ scalarii λ1 .18). . . ¸ ¸ ¸ a ın ¸ ¸ ¸ Aceasta se ˆ ampl˘ dac˘ ¸i numai dac˘ rangul matricei extinse a sistemului determinat ıntˆ a as a de ecuatiile lui (2. n − p. . Dreapta este paralel˘ ın ¸ a cu hiperplanul. D H. Dreapta este continut˘ a ¸ ¸ ¸ a ˆ hiperplan. Acesta este dat de un sistem de n − p ecuatii liniare: ¸ n A : i=1 aji xi + bj = 0. Ele sunt strict paralele. b= j=1 λ j bj .17) ¸i (2. D ⊂ H. ¸ Snopul de hiperplane de directie subspatiul V ¸ ¸ V este multimea tuturor hiperplanelor ¸ din A. a1 a2 ··· an b ceea ce este echivalent cu faptul c˘ ultima linie a matricei de mai sus este o combinatie a ¸ liniar˘ a celorlalte linii. presupunem c˘ A este un spatiu afin de dimeniune n. – Dac˘ f (r0 ) + b = 0. n. ecuatia nu are solutii.

x30 ) poart˘ numele de stea de plane de centru P0 .18) va avea o ecuatie In ¸ ¸ de forma n ai xi + λ = 0. . V ). un snop de plane de centru dreapta ¸ D: a11 x1 + a12 x2 + a13 x3 + b1 = 0 . i = 1. Un plan din a acest snop va avea ecuatia de forma ¸ λ1 (x1 − x10 ) + λ2 (x2 − x20 ) + λ3 (x3 − x30 ) = 0. ˆ particular. a c˘rui ecuatie este a ¸ n H: i=1 ai xi + b = 0. rang (λj ) = 1. astfel ˆ at a ¸ ıncˆ n−p ai = j=1 λj aji . ˆ particular. .17) va avea o ecuatie In ¸a ¸ ¸ de forma n−p n λj ( j=1 i=1 aji xi ) + λ = 0. Un plan din acest fascicul are o ecuatie de forma s a ¸ λ1 (a11 x1 + a12 x2 + a13 x3 + b1 ) + λ2 (a21 x1 + a22 x2 + a23 x3 + b2 ) = 0. se nume¸te fascicul de plane de ax˘ D. dac˘ A este un spatiu afin 3-dimensional. un hiperplan paralel cu un hiperplan de ecuatie (2. j = 1. orice hiperplan paralel cu un p-plan de ecuatii (2. . rang (ai ) = 1 ¸i fie V s V un subspatiu vectorial p-dimensional al lui V . x20 . i=1 λ ∈ K. 104 .Evident. λ ∈ K. λj ∈ K. λn−p . ¸ n V : i=1 aji xi = 0. Hiperplanul H apartine snopului de hiperplane paralele de directie V dac˘ ¸i numai dac˘ ¸ ¸ as a exist˘ scalarii λ1 . rang (aji ) = n − p. Tot ˆ ıntr-un spatiu afin 3-dimensional A. ecuatia unui hiperplan din snopul de hiperplane de centru p-planul A dat ¸ prin (2. Fie H ⊂ A un hiperplan din (A. n. . atunci un snop de plane de In a ¸ centru punctul P0 (x10 . a21 x1 + a22 x2 + a23 x3 + b2 = 0 rang (aij ) = 2. n − p. nu toti nuli.17) este n−p n λj ( j=1 i=1 aji xi + bj ) = 0. ˆ consecint˘.

Q ∈ A. α1 Q1 +α2 Q2 ) = α1 G(P. G(α1 P1 +α2 P2 . OQ) + f 1 (OP ) + f 2 (OQ) + c. Q) = g(OP. Aplicatia ¸ s ¸ ın ¸ G : A × A → K este o form˘ biafin˘ pe A dac˘ ¸i numai dac˘ exist˘ o form˘ biliniar˘ a a a s a a a a O × AO → K. OQ) + G(O. O).1. ∀ P. λ2 ) = 1. ∀ P1 . rezult˘ c˘ exist˘ (pentru orice Q ∈ A. 2. Folosind faptul c˘ aplicatia G : A×A → K f :A ¸ a a a ¸ este afin˘ ˆ primul argument. Aplicatia F 1 este liniar˘ ˆ primul argument ¸i afin˘ ˆ al doilea. P2 . 105 . O). a ın a a a a a astfel ˆ at ıncˆ F 1 (OP. O) + F 2 (O. Q). ∀ α1 . deci exist˘ o form˘ liniar˘ F 2 : {O}×AO → K ¸ a ın a a a (asociat˘ lui G(O. α2 ∈ K. Q)). ∀ P. Dem: ”=⇒” (Orice form˘ afin˘ F : A → K este de forma F (P ) = f (OP )+F (O).9. OQ) + G(O. Q ∈ A. Aplicatia G este afin˘ ˆ al doilea argument. G(P. un plan din snopul de plane paralele cu o dreapt˘ ¸ a D. dou˘ forme liniare f 1 : AO → K. Q) = F 1 (OP. Q2 ). Fie O ∈ A un punct origine ¸i AO spatiul tangent ˆ O la A. rang (λ1 . afin˘ ˆ fiecare s a a ¸ ¸ a ın argument. Q1 )+α2 G(P. fixat) o form˘ liniar˘ a ın a a a a a F 1 : AO × {Q} → K. Q1 . Q2 ∈ A. g:A a s a astfel ˆ at ıncˆ G(P. astfel ˆ at ıncˆ G(P. Q) = g(OP. ∀ α1 . a21 x1 + a22 x2 + a23 x3 + b2 = 0 rang (aij ) = 2 va avea o ecuatie de forma ¸ λ1 (a11 x1 + a12 x2 + a13 x3 ) + λ2 (a21 x1 + a22 x2 + a23 x3 ) + λ = 0. Q) = F 2 (O. OQ) + F 1 (OP. unde a a O → K este aplicatia liniar˘ indus˘ de F ). Q). Q)+α2 G(P2 . α2 ∈ K. Q) = g(OP. α1 +α2 = 1. Q) = α1 G(P1 . ˆ consecint˘. α1 +α2 = 1. Q) + G(O.ˆ Intr-un spatiu afin 3-dimensional A. de ecuatii ¸ D: a11 x1 + a12 x2 + a13 x3 + b1 = 0 . avem In ¸a G(P. Folosind faptul c˘ F 1 ¸ a ın s a ın a este afin˘ ˆ al doilea argument. astfel ˆ at a ıncˆ G(O. OQ) + F 1 (OP. f 2 : AO → K ¸i o constant˘ c ∈ K.9 Forme biafine Se nume¸te form˘ biafin˘ pe spatiul afin A o aplicatie G : A × A → K. O). rezult˘ c˘ exist˘ o form˘ biliniar˘ g : AO × AO → K. Propozitie 2.

c ). OO )+f 1 (OO )+f 1 (OO )+G(O. g(OP. O). OQ)+g(OO . Evident. Q) − G(P. f 2 (OQ) = F 2 (O. OQ) + f 1 (α1 OP1 + α2 OP2 ) + f 2 (OQ) + c = = α1 [g(OP1 . f 2 . OQ). Aplicatiile f 1 ¸i f 2 sunt forme liniare ¸i. Vom determina leg˘tura dintre sistemul de forme asociat punctului O ¸i cel asociat lui a s O . O) − G(O. prin relatiile ¸ f 1 (OP ) = F 1 (OP. O Q) = g(O P. O ) − G(O . OQ)−g(OP. O Q) = g(O P. O). O) = G(P. 106 . OO )−g(OO . c = G(O. OQ)+f 1 (OP )+f 2 (OQ)+G(O. Q) + G(O . Q ∈ A. Q) = g (O P. O ) = = g(OP. f 1 . Q) + G(O. c). Alegˆnd un alt punct origine O . Fie α1 . O ). OO )+f 1 (OP )+f 2 (OO )+G(O. OO ) = g(OP. Q). acest sistem depinde de alegerea a a a punctului origine O. O)−[g(OP. OQ)+f 1 (OO )+f 2 (OQ)+G(O. f 2 (OQ) = F 2 (O. O Q) + f 1 (O P ) + f 2 (O Q) + c . f 2 : AO → K. O) − G(O. formei biafine G i se asociaz˘ sistemul (g . OQ)+f 1 (OP2 )]+(α1 +α2 )f 2 (OQ)+(α1 +α2 )c = = α1 G(P1 . ¸ s s ın G(P. OQ) + f 1 (OP ) + f 2 (OQ) + c este biafin˘. O). OQ) + f 1 (OP ) + f 2 (OQ) + c. O)]+g(OO . Avem G(α1 P1 + α2 P2 . O)]− −[g(OO . a a unde G(P. f 1 . Analog se verific˘ faptul c˘ G este afin˘ ˆ al doilea argument. O Q). unde c a a este considerat ca o form˘ afin˘ constant˘ pe A.unde F 1 : AO × {O} → K ¸i F 2 : {O} × AO → K sunt liniare. O Q)−g(OO . O Q) = G(P. OQ)+f 1 (OP1 )]+α2 [g(OP2 . O). Q) = g(OP. Definim s f 1 : AO → K. O). deci g (O P. Q) − G(P. O Q). f 1 (OP ) = F 1 (OP. a a a ın Oric˘rei forme biafine G i se asociaz˘ un sistem de patru forme (g. f 2 . c = G(O . de forma G(P. OQ) = G(P. ˆ plus. Q) + α2 G(P2 . ”⇐=” Vom verifica faptul c˘ o aplicatie G : A × A → K. Q) = a ¸ g(OP. Avem g (O P. P2 . α2 ∈ K. cu α1 + α2 = 1 ¸i a s fie P1 . Q) = g(α1 OP1 + α2 OP2 . OQ) = G(O. Q) − G(O. O) = = g(OP.

. OQ)+f (OP )+f (OQ)+c = g( i=1 n n n 1 1 2 xi ei . . yn ).  X =  . . . B 2 = (b21 . Notˆnd a aij = g(ei .de unde rezult˘ c˘ g nu depinde de alegerea punctului origine O. . vectorii de pozitie OP ¸i OQ.  . a a ¸ Relativ la cele dou˘ forme liniare f 1 ¸i f 2 . O ) = = g(OP. . Forma constant˘ c se schimb˘ dup˘ relatia a a a ¸ c = G(O . unde P (x1 . O). ˆ raport cu reperul R. OO )+f 1 (OO )+f 2 (OO )+G(O. Q) − G(O . O ) − G(O . OO ) = f 1 (O P) + g(O P. Presupunem c˘ spatiul afin A este de dimensiune n ¸i fie R = (O. . B 1 = (b11 . . analog. avem a s f 1 (O P) = G(P. Q) = i=1 j=1 aij xi yj + i=1 b1i xi + j=1 b2j yj + c. b1i = f 1 (ei ). Punctelor P. c = G(O. b2j = f 2 (ej ). O ) = f 2 (O Q) + g(OO . . Avem n n G(P. s Expresia matriceal˘ a formei biafine G este a G(P. iar OP = ¸ s i=1 n xi ei ¸i OQ = s j=1 n yj ej . Fie G : A × A → K o form˘ biafin˘. O)] = = f 1 (OP ) − f 1 (OO ) + g(OP. ej ) + i=1 xi f (ei ) + j=1 yj f 2 (ej ) + c. Vom spune c˘ g este a a a forma biliniar˘ pe V asociat˘ lui G (unde V este spatiul director al lui A). expresia formei biafine G. en )) un reper a ¸ s cartezian ˆ A. O )+f 1 (OP )+f 2 (OO )+G(O. . . ın a a a n n respectiv. A = (aij ) ∈ Mn (K). OO ). O ) = c + f 1 (OO ) + f 2 (OO ) + g(OO . . Q) = g(OP. . OO ) ¸i. OO ) − g(OO . unde    y1 x1  . ej ). yn xn  107 . este ın n n n n G(P. xn ) ¸i Q(y1 . Q) =t XAY + B 1 X + B 2 Y + c.  . O Q). . . (e1 . b2n ). .   . j=1 n yj ej )+f ( i=1 1 xi ei )+f ( j=1 2 yj ej )+c = = i=1 j=1 xi yj g(ei . b1n ). O)−[g(OO . Y =  . Q ∈ A li se asociaz˘. . s f 2 (O Q) = G(O . .

Y = P Y + P0 . ˆ Propozitie. . coordonatele formei biafine G se schimb˘ dup˘ formulele matriceale a a A =t P AP. Dac˘ scriem transformarea de coordonate sub forma a X 1 = P 0 P0 1 X 1 . ˆ s ıntr-un reper oarecare. en )) un alt reper cartezian ˆ A ¸i X = P X + P0 . 108 . asociat˘ formei G. . atunci matricea D. Intre rangul formei biafine G ¸i rangul formei biliniare asociate g avem relatia ¸ s ¸ rang g ≤ rang G ≤ 2 + rang g. a a Se nume¸te rang al formei biafine G rangul matricei asociate D. t B 2 = (t P0 A + B 2 )P. t B 1 = (t P0 A + B 1 )P. Q) =t XAY + B 1 X + B 2 Y + c ¸i indentificˆnd cu s a G(P. Q) = (t X1)D Y 1 . Q) =t X A Y + B 1 X + B 2 Y + c . .Matricea asociat˘ formei biafine G ˆ reperul R este matricea a ın D= iar expresia matriceal˘ a lui G devine a G(P. tP tP 0 0 1 = det P 0 = det P = 0. A B2 tB1 c . c =t P0 AP0 + B 1 P0 + B 2 P0 + c. Fie R = (O . (e1 . formulele de schimbare de coordonate. rezult˘ c˘ rang D = rang D. se transform˘ dup˘ regula a a a D = Deoarece det tP tP 0 0 1 D P 0 P0 1 P0 1 . . ın s det P = 0. ˆ Inlocuind ˆ ın G(P.

vom spune c˘ rangul lui G ¸i rangul formei biliniare asociate g sunt invarianti a s ¸ absoluti ai formei G.Dac˘ G este o form˘ biafin˘ pe un spatiu afin A de dimeniune n. ∀ P. P ). Q) = g(OP. δ . 2. la o schimbare a coordonatelor X = P X + P0 . OQ) + f (OP + OQ) + G(O. Efectuˆnd o schimbare de reper. matricea A. Rezult˘ c˘ toti coeficientii formei g sunt invarianti fat˘ de subgrupul translatiilor (dac˘ a a ¸ ¸ ¸ ¸a ¸ a schimbarea de variabile este o translatie. Q ∈ A. atunci o form˘ biafin˘ simetric˘ este a a a a de forma G(P. atunci P este matricea unitate. Q) = G(Q. consider˘m forma biliniar˘ g asociat˘ lui G. G este simetric˘ dac˘ ¸i numai dac˘ g este simetric˘ ¸i f 1 = f 2 . rang D = rang D. deci A = A). s ¸ ¸ Am v˘zut c˘. Not˘m ∆ = det D ¸i δ = det A. ˆ raport cu un reper a a a ¸ ın R. a s D = tP tP 0 0 1 D P 0 P0 1 . s ¸ Deoarece rang A = rang A.10 Forme p˘tratice afine. Dac˘ δ = 0. se schimb˘ dup˘ relatia a a ¸ A =t P AP. iar termenul liber c =t P0 AP0 + B 1 P0 + B 2 P0 + c. relativ la un reper R ˆ A. deci cˆtul celor doi determinanti este un invariant absolut al formei G. respectiv determinantul mic al formei biafine G. ˆ consecint˘. Aducerea la forma canonic˘ a a O form˘ biafin˘ G : A × A → K se nume¸te simetric˘ dac˘ a a s a a G(P. δ = (det P )2 δ. deci P0 = 0 ¸i c = c). determinantul a a s mare. a s ¸ a ∆ ∆ = . asociat˘ a a a formei biliniare g induse de G. a ın D ¸i determinantii ∆ . rezult˘ c˘ a a ∆ = (det P )2 ∆. O). ¸ Tinˆnd cont de faptul c˘ ¸ a a A =t P AP. matricea D asociat˘ formei biafine G ¸i a a a a s matricea A asociat˘ formei biliniare g. 109 . sign (∆) ¸i sign (δ) sunt invarianti absoluti ai formei G. vom avea matricele A . In ¸a a as a as Dac˘ O ∈ A este un punct origine ales arbitrar. ¸ iar termenul liber c este invariant fat˘ de grupul centro-afinit˘¸ilor de centru O (o centro¸a at afinitate are proprietatea c˘ O = O. Vom spune c˘ ∆ ¸i δ sunt invarianti relativi de pondere 2 ai formei G. a ¸ atunci δ δ De asemenea.

unde OP = i=1 xi ei . OQ = j=1 yj ej . dedus˘ din forma p˘tratic˘ H se nume¸te forma polar˘ a a a a a s a (sau forma dedublat˘ ) a lui H. aij = g(ei . Functia H se nume¸te form˘ p˘tratic˘ afin˘ pe spatiul afin A. a s Dac˘ A este un spatiu afin de dimensiune n ¸i R = (O. 2 2 4 2 4 rezult˘ c˘ a a 1 1 1 G(P. H(P ) = G(P. c . 2 2 2 deci functia G este perfect determinat˘ de H. ¸ a Forma biafin˘ simetric˘ G. ∀ P. Q) + H(Q). O). not˘m cu H restrictia sa la a a a a a ¸ diagonala lui A × A. H : A → K. a a a as a a Dac˘ G : A × A → K este o form˘ biafin˘ simetric˘. . Q) = i=1 j=1 n n aij xi yj + i=1 bi (xi + yi ) + c. Matricea D ata¸at˘ formei biafine simetrice G este s a D= A B tB t A = A. P ). Q) =t XAY + B(X + Y ) + c. ej ). iar f : AO → K este o form˘ a a a a liniar˘. a ∀ P. g ¸i f se numesc formele induse de G.unde g : AO × AO → K este o form˘ biliniar˘ simetric˘. relativ la originea O. Matriceal. en )) este un reper a ¸ s cartezian ˆ A. (e1 . aji = aij . . atunci a H(P ) = h(OP ) + 2f (OP ) + c. Dac˘ O ∈ A este un punct origine. Q) = 2H( P + Q) − [H(P ) + H(Q)]. Q ∈ A. Deoarece 1 1 1 1 1 H( P + Q) = H(P ) + G(P. deci o form˘ afin˘ G este simetric˘ dac˘ ¸i numai dac˘ matricea sa este simetric˘: t D = D. Q ∈ A. asociat˘ formei biafine ¸ s a a a a ¸ a simetrice G. 110 . . . bi = f 1 (ei ) = f 2 (ei ) ¸i s c = G(O. atunci ın n n n G(P. expresia lui G se scrie G(P.

bi = f (ei ) ¸i c = H(O). a r 1 b) H(P ) = λ1 u2 + . + λr u2 − 2ur+1 . atunci. . Numerele ρ = rang H ¸i r = rang h sunt invariantii formei p˘tratice H ¸i verific˘ s ¸ a s a r ≤ ρ ≤ r + 2. + λr u2 + µ. aij = aji . Fie G : A × A → K o form˘ biafin˘ simetric˘. en )). iar ρ = rang H. Avem. s H(P ) =t XAX + 2BX + c. dac˘ ρ = r + 1. . . Teorem˘ 2. . . . (e1 . ¸a a s Dem: Fie O ∈ A un punct origine. . iar s a reperul fat˘ de care H are forma canonic˘ se nume¸te reper canonic. . a r 1 unde r = rang h. Exist˘ ˆ a a a a ıntotdeauna o schimbare de reper ˆ A. g : A a a a A tB p˘tratic˘ (liniar˘) asociat˘ lui H. Forma p˘tratic˘ afin˘ H se scrie a a a H(P ) = h(OP ) + 2f (OP ) + c. iar h : AO → K forma asociat˘ lui G. ˆ raport cu un reper cartezian a ¸ ın R = (O. t Matriceal. avem A = A.11. ın ın n n n H(P ) = i=1 j=1 aij xi xj + 2 i=1 bi xi + c. avem n n n H(P ) = i=1 j=1 n aij xi xj + 2 i=1 bi xi + c. sau. . en )) ˆ A. astfel ˆ at expresia ın ıncˆ lui H s˘ aib˘ una din formele: a a a) H(P ) = λ1 u2 + . r = rang h = rang g = rang A. ˆ raport cu un reper cartezian oarecare R = (O. 111 . a B c evident ρ = rang H = rang G = rang D. dac˘ ρ = r + 2. . . ej ). .unde h : AO → K este forma p˘tratic˘ asociat˘ formei biliniare simetrice g induse de G. (e1 . a a a iar c = H(O). Dac˘ A este un spatiu afin n-dimensional. Oricare din expresiile de mai sus ale lui H se nume¸te forma canonic˘ a lui H. H : A → K forma p˘tratic˘ afin˘ a a a a a a O × AO → K forma biliniar˘ asociat˘ lui g. . dac˘ ρ = r. aij = g(ei . aji = aij . Fie D = a a a a matricea asociat˘ lui G. + λr u2 . . unde OP = i=1 xi ei . a r 1 c) H(P ) = λ1 u2 + . Fie H o form˘ p˘tratic˘ afin˘ pe un spatiu afin n-dimensional A ¸i h a a a a a ¸ s forma p˘tratic˘ indus˘.

+ λr yr . . . .Notˆnd c = µ. + λr zr . n. . . . atunci rang D = r. atunci br+1 = . .  b    z1 = y 1 + 1   λ1    .  . a) Dac˘ rang H = r. . . c 112 . + λr zr + 2br+1 zr+1 + . H va avea forma ¸a n H(P ) = Efectu˘m translatia a ¸ 2 λ1 y1 + . λ1 .  .  . . cu det P = 0. atunci exist˘ o schimbare de coordonate (deci o schimbare de baze a a n ˆ spatiul director AO al lui A) de forma xi = ın ¸ pji yj . bn ). . . Expresia a s lui H este 2 2 H(P ) = λ1 z1 + . respectiv s s A= unde B = (br+1 . . . b) Dac˘ rang H = r + 1. + 2bn zn + c . j = 1. + λr zr + µ..    br . . deci br+1 = .  . Fie A = (aij ) matricea lui h ¸i D = s A tB matricea lui H.    zn = y n Expresia formei H devine 2 2 H(P ) = λ1 z1 + . zr = y r +  λr    zr+1 = yr+1     . = bn = 0 ¸i c = 0. aij = aji . . = bn = 0 ¸i c = 0. Fat˘ de acest reper. Ir O D= O O O B   O t B  . + 2 λr yr +2 i=1 bi yi + c. .. astfel ˆ at ıncˆ j=1 forma p˘tratic˘ h se reduce la expresia canonic˘ a a a 2 2 h(OP ) = λ1 y1 + .Forma p˘tratic˘ asociat˘ h este a a a n n h(OP ) = i=1 j=1 aij xi xj .. . B c Dac˘ rang h = r. λr = 0. Ir O O O . obtinem a s a ¸ 2 2 H(P ) = λ1 z1 + . . . Matricele ata¸ate lui h ¸i H sunt.

zr = u r zr+1 = − 1 br+1 (ur+1 + br+2 ur+2 + . r ¸i p.  . a 2 2 1 2 c) H(P ) = v1 + . dac˘ ρ = r + 1. dac˘ ρ = r. . . . .  . . . λr < 0. . + λr u2 − 2ur+1 . − vr . . . . . . Rezult˘ c˘ invariantii absoluti ai a a a a a ¸ ¸ unei forme p˘tratice reale sunt ρ. . .   .     vp = λp up     vp+1 = |λp+1 |up+1   . Efectuˆnd schimbarea de variabil˘ s a a a √  v1 = λ1 u1    . . 2 Presupunem c˘ spatiul afin A este real ¸i c˘ H are valori reale. Presupunem a ¸ ¸ c˘ br+1 = 0. . 1 r z1 = u 1 . + vp − vp+1 − . . + bn un + zr+2 = ur+2 . λp > 0 ¸i c˘ λp+1 .c) Dac˘ rang H = r+2. . zn = u n c ) . . . − vr + µ. .   . . Eventual renumerotˆnd. − vr − 2vr+1 . + vp − vp+1 − . . putem presupune c˘ s a a λ1 . .     vr = |λn |ur     vr+1 = ur+1    . atunci cel putin unul din coeficientii bi este nenul. exist˘ p termeni ai c˘ror coeficienti sunt pozitivi a a a a ¸ ¸i r − p termeni cu ceoficientul negativ. . + vp − vp+1 − . a 2 2 1 2 b) H(P ) = v1 + . Efectuˆnd schimbarea de coordonate a a                            expresia lui H devine H(P ) = λ1 u2 + . a Am v˘zut c˘ num˘rul p este un invariant al lui h. . . .   vn = un obtinem formele normale ale expresiei lui H: ¸ 2 2 1 2 a) H(P ) = v1 + . a s 113 . dac˘ ρ = r + 2. . . . Printre cei r termeni a ¸ s a p˘tratici din expresia canonic˘ a lui H.

arbitrar. (2. ∀ v ∈ V. a ¸ a Fie O ∈ A un punct origine. Q0 ) = G(Q0 .12 Centre de simetrie Fie A un spatiu afin ¸i H : A → K o form˘ p˘tratic˘ afin˘. P ) = G(P0 . Avem H(2P0 − P ) = G(2P0 − P. Q). simetrice fat˘ de P0 .20) . P ). ¸a Dac˘ P ∈ A. ⇐⇒ g(OP0 . ⇐⇒ h(OP0 ) + 2f (OP0 ) + c = g(OP0 .19) Propozitie. deci P0 este centru pentru H dac˘ ¸i numai dac˘ as a H(P0 ) = G(P0 . v) + f (v). P0 ∈ C ⇐⇒ H(P0 ) = G(P0 . P ) ∀ P ∈ A. P ) + H(P ). Propozitie 2. atunci simetricul lui P fat˘ de P0 este 2P0 −P . Presupunem c˘ C = ∅. Dac˘ C = ∅. • Fv este o form˘ afin˘. ∀ P ∈ A ⇐⇒ ∀ P ∈ A. ˆ consecint˘. Fie v ∈ V . ∀ P ∈ A. deci P0 este centru pentru a ¸a H dac˘ ¸i numai dac˘ as a H(P ) = H(2P0 − P ). Un punct P0 ∈ A se nume¸te ¸ s a a a a s centru de simetrie pentru H (sau centru) dac˘ H ia valori egale ˆ orice pereche de puncte a ın ale lui A. v) + f (v) = 0. OP ) + f (OP ). Dem: Dac˘ C = ∅. ∀ Q ∈ A. Definim aplicatia ¸ Fv : A → K.13. P0 ) = H(Q0 ). O form˘ p˘tratic˘ afin˘ H este constant˘ pe multimea centrelor sale. OP ) + f (OP ). Multimea C a centrelor unei forme p˘tratice afine H este un subspatiu ¸ ¸ a ¸ afin al lui A. fixat. rezult˘ c˘ a ¸ a a P0 ∈ C ⇐⇒ g(OP0 . ¸ a a a a a ¸ Dem: Fie P0 .2. a a 114 Fv (Q) = g(OQ. Q0 dou˘ centre ale lui H. atunci C este un subspatiu afin al lui A. Avem a H(P0 ) = G(P0 . (2. ∀ P ∈ A ⇐⇒ ∀ P ∈ A ⇐⇒ H(Q0 ) = G(Q0 . Notˆnd v = OP0 − OP ∈ V (unde V este spatiul director al lui A). ∀ P ∈ A. P ). OP0 ) + f (OP0 ) = g(OP0 . OP ) + f (OP0 + OP ) + c. ⇐⇒ h(OP0 ) + f (OP0 ) = g(OP0 . atunci spatiul s˘u director coincide cu spatiul nul al formei a ¸ a ¸ biliniare asociate g. In ¸a H(P0 ) = G(P0 . 2P0 − P ) = 4H(P0 ) − 4G(P0 .

ˆ Intr-adev˘r. • P0 ∈ C ⇐⇒ P0 ∈ ker Fv . n f : AO → K. s (2. . . M ∈ A. en )) un reper a ¸ s ˆ raport cu acest reper. .20) Presupunem c˘ spatiul afin A este n-dimensional ¸i fie R = (O. f (OQ) = j=1 bj xj . In ın a a a ¸ n n n H(P ) = i=1 j=1 aij xi xj + 2 j=1 bj xj + c. . nucleul s˘u ker Fv este un hiperplan afin. Rezult˘ c˘ a a C= v∈V (2. Q0 Q0 ) = 0. α + β = 1. Q0 Q0 ) = −f (Q0 Q0 )+f (Q0 Q0 ) = 0. β ∈ K. deci multimea C a a a ¸ a centrelor formei p˘tratice afine H este o intersectie de hiperplane afine. Avem P0 ∈ C ⇐⇒ Fv (P0 ) = g(OP0 . deci un subspatiu a ¸ ¸ afin al lui A. ∀ P (x1 . Incluziunea N (g) ⊆ W fiind evident˘. . Avem a g(P0 P0 . v) + f (v) = 0.20) ∀ Q. . Dac˘ P0 ∈ C. xn ) ∈ A. Fie W spatiul director al lui C. Forma biliniar˘ asociat˘ este a a n n g : AO × AO → K. ∀ α. . Q0 Q0 ) = g(OP0 −OP0 . P0 ∈ C}. Vom ar˘ta c˘ W = N (g). g(P0 P0 . . (e1 . OQ) = i=1 j=1 aij xi yj . Deoarece Fv este o form˘ afin˘. 115 . Q0 Q0 ) = g(OP0 . ∀ Q0 Q0 ∈ W }. iar forma liniar˘ asociat˘ este a a g(OP. Q0 Q0 )−g(OP0 . unde a a N (g) = {P0 P0 ∈ W. atunci W este ¸ a W = {P0 P0 . forma p˘tratic˘ afin˘ H are ecuatia cartezian ˆ A. ker Fv . ∀ v ∈ V . este u¸or de verificat c˘ a s a Fv (αQ + βM ) = αFv (Q) + βFv (M ). deci P0 P0 ∈ N (g) ¸i W = N (g). fie P0 P0 ∈ W .

21) a a a a as a este compatibil. P ∈ C ⇐⇒ g(OP. . . . i=1 n j = 1. .21) 1 ∂H . ˆ consecint˘. Dac˘ OP = a i=1 xi ei . cˆnd originea In ¸a a 0 H(P0 ) reperului este aleas˘ ˆ centrul unic al formei. ceea ce este echivalent cu faptul c˘ rang A = rang (A. ˆ consecint˘. iar v = j=1 vj ej . ˆ a In aceast˘ ipotez˘. adic˘ rang A = n. Deci H are centru unic dac˘ ¸i numai ¸ a a as dac˘ forma p˘tratic˘ asociat˘ este nedegenerat˘. z) ∈ a 3 .t B). deci multimea centrelor este dat˘ de solutiile sistemului ¸ a ¸ 2 ∂xj i=1 de ecuatii ¸   ∂H    ∂x = 0   1 . (2. δ 116 . R Se observ˘ c˘ a a aij xi +bj = • O form˘ p˘tratic˘ afin˘ H are centre de simetrie dac˘ ¸i numai dac˘ sistemul (2. y. coordonatele (x1 . Exemplu: Dac˘ H(P ) = x2 + y 2 + z 2 + 2(xy + yz + zx) − 4. atunci C = {(x. . Matricele ata¸ate sunt s A 0 . xn ) ∈ C ⇐⇒ i=1 j=1 n n aij xi vj + j=1 bj vj = 0.21) are a a a as a solutie unic˘. a a a a a ˆ acest caz. atunci n n n P (x1 . . Vom avea B = 0 In ın a n n ¸i c = H(P0 ). n n ∀ v ∈ V. Expresia lui H va fi H(P ) = s i=1 j=1 aij xi xi + c. ∀ vj ∈ K ⇐⇒ ⇐⇒ ( j=1 i=1 aij xi + bj )vj = 0. a a • Forma p˘tratic˘ afin˘ H are centru unic dac˘ ¸i numai dac˘ sistemul (2. .Conform (2. expresia lui H este a ın A = (aij ) ¸i D = s n n H(P ) = i=1 j=1 aij xi xi + ∆ . . dim C = n− rang A. ∀ vj ∈ K. xn ) ale unui centru sunt solutii ale sistemului de ecuatii In ¸a ¸ ¸ n aij xi + bj = 0. deci ∆ = δH(P0 ).    ∂H    =0 ∂xn De fapt. . sau δ = 0. P ∈ C ⇐⇒ P ∈ C(H) (P este un punct critic al lui H). putem alege originea reperului ˆ centrul s˘u unic P0 . . v) + f (v) = 0.20). . n. x + y + z = 0}.

iar N (g) =< (1. iar c = H(O). De exemplu. . ˆ loc de a a ın ¸ ın varietate p˘tratic˘. f : AO → K este forma liniar˘ a a a a asociat˘ lui H. cu dim A > 3. a Dac˘ spatiul afin A este n-dimensional. a a a ıncˆ • O varietate p˘tratic˘ dintr-un plan (dim A = 2) se nume¸te conic˘ (sau curb˘ plan˘ a a s a a a de gradul 2). astfel ˆ at H = ker H. Cele care nu admit a centre au expresia canonic˘ de tipul c). dac˘ ¸ a ın s a H(P ) = z 2 − 2(x + y). de¸i N (g) = {0V }. a s a a determinat˘ de P0 ¸i de spatiu director D N (g). 0. este o dreapt˘ de centre pentru H. ¸a a a Cˆnd nu este pericol de confuzie. . a ¸ un punct P ∈ H. a a s ¸ a 2. . a Observatie: Exist˘ cazuri ˆ care C = ∅. xn ). . atunci C = ∅. Nucleul unei forme p˘tratice afine H : A → K este multimea a ¸ • O submultime H ⊂ A se nume¸te varietate p˘tratic˘ a lui A dac˘ exist˘ o form˘ ¸ s a a a a a p˘tratic˘ afin˘ H : A → K. verific˘ a n n n aij xi xj + i=1 j=1 i=1 bi xi + c = 0. Ecuatia unei hipercuadrice este a a ¸ H(P ) = 0. en )}. (0. O a s ¸ a dreapt˘ vectorial˘ D N (g) se nume¸te directie central˘ a formei H. 1. • O varietate p˘tratic˘ dintr-un spatiu afin 3-dimensional (dim A = 3) se nume¸te a a ¸ s cuadric˘ (sau suprafat˘ de gradul 2). a ¸a • O varietate p˘tratic˘ dintr-un spatiu afin A. 117 . Dac˘ P0 este un centru pentru H ¸i N (g) = {0V }. . unde h : AO → K este forma p˘tratic˘ asociat˘ lui H. . 0). . se nume¸te hipercuadric˘ a a ¸ s a (sau hipersuprafat˘ p˘tratic˘ ).14 Variet˘¸i p˘tratice at a ker H = H −1 (0) = {P ∈ A. de coordonate P (x1 .Formele care admit centre au expresia canonic˘ de tipul a) sau b). . Ecuatia s ¸ ¸ hipercuadricei se scrie sub forma h(r) + 2f (r) + c = 0. (e1 . aij = aji . raportat la un reper cartezian R = {O. 0) >. Fie O ∈ A un punct origine ¸i r = OP vectorul de pozitie al punctului P ∈ A. vom spune hipercuadric˘ ˆ spatiul afin A. H(P ) = 0}. atunci orice dreapt˘ afin˘ D.

centrele unei hipercuadrice H sunt solutiile In ın ¸ sistemului de ecuatii ¸ n aij xi + bj = 0. v) + f (v) = 0.  n b x +c=0   i i i=1 O hipercuadric˘ admite puncte singulare dac˘ sistemul de mai sus este compatibil. O hipercuadric˘ H admite centre dac˘ acest sistem este compatibil. a a A deci rang A = rang = rang D (⇐⇒ ρ = r). deci rang A = a a A tB rang (At B) (⇐⇒ ρ = r sau ρ = r + 1. + x2 − x2 − . . − x2 = 0. Fie A un spatiu afin n-dimensional real. a a a ˆ cazul ˆ care A este n-dimensional. • Un punct P0 ∈ A este centru pentru hipercuadica H dac˘ este centru pentru forma a H.20). dac˘ ρ = r + 2. • Un punct P0 ∈ H este punct singular dac˘ este centru pentru hipercuadrica H. s Folosind (2. . . . n  i=1 . P ) = H(P0 ) = 0. A B tB t A = A. + x2 − x2 − . a a Dac˘ A este un spatiu afin n-dimensional. dac˘ ρ = r + 1. ∀ P ∈ A. B Propozitie. . j = 1. i=1 j = 1. . a p r 1 p+1 118 . adic˘ forma liniar˘ gOP0 + f : AO → K este forma nul˘. ∀ a a a v ∈ V = AO .19). . a p r 1 p+1 b) x2 + . B c Din (2. Ecuatia unei hipercuadrice H ⊂ A ¸ ¸ ¸ poate fi adus˘. A = A. rezult˘ c˘ P0 ∈ A este centru pentru H dac˘ g(OP0 . − x2 = 1. a p r 1 p+1 c) x2 + . iar ρ = rang D = ). − x2 = 2xr+1 . unde r = rang A. . la ¸ una din urm˘toarele forme normale: a a) x2 + . ˆ a s ınmultirea cu un scalar nenul. matriceal.sau. atunci punctele singulare ale hipercuadria ¸ cei H sunt solutiile sistemului de ecuatii ¸ ¸  n   aij xi + bj = 0. deci forma afin˘ GP0 : A → K este forma nul˘. . + x2 − x2 − . . dac˘ ρ = r. printr-o schimbare de reper ¸i. . t XAX + 2BX + c = 0. t sau (t X1) c X 1 = 0. a • Un punct P0 ∈ H care nu este singular se nume¸te ordinar. rezult˘ c˘ P0 ∈ H este un punct singular al hipercuadricei H dac˘ a a a G(P0 . . eventual. n.

Hipercuadricele pentru care rang H = r + 1 (∆ = 0) se numesc hipercuadrice propriuzise. a a t B) = 2. y). 11 12 22 (2. a s a – Dac˘ ρ = 2. Asociem determinantii ¸ ∆ = det D. Dac˘ planul este raportat la un a a a a reper cartezian. H(P ) = 0}. a a r = rang A. atunci rang A = rang (A t B) = 1 ¸i conica are o dreapt˘ de centre. Dac˘ ∆ = 0. δ = det A. cele pentru care rang H = rang h ≤ n (∆ = 0) se numesc hipercuadrice singulare. putem avea mai multe situatii: a ¸ – Dac˘ ρ = 1. conica este a a a a a singular˘ sau degenerat˘. 2. atunci conica nu atunci conica are o dreapt˘ de centre. b1 b2 c  a2 + a2 + a2 = 0. atunci rangul lui (A t B) poate fi 1 sau 2.22) Centrele unei conice sunt solutiile sistemului de ecuatii ¸ ¸ a11 x + a12 y + b1 = 0 . Matricele asociate formei conicei sunt A= Invariantii conicei sunt ¸ ρ = rang D. a11 a12 a12 a22 . atunci conica H este dat˘ de a H = {P (x.unde ρ = rang H.1 Clasificarea afin˘ a conicelor a O conic˘ este o varietate p˘tratic˘ dintr-un plan afin.  a11 a12 b1 D =  a12 a22 b2  . p = indicele conicei.14. Dac˘ rang (A t B) = 1. iar dac˘ ∆ = 0. atunci rang A = rang (A t B) = 2 ¸i conica a s s are un centru unic. a12 x + a22 y + b2 = 0 • Dac˘ δ = 0 (r = 2 ¸i ρ = 2 sau ρ = 3). 119 . unde H(P ) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2b1 x + 2b2 y + c. • Dac˘ δ = 0 (r = 1). iar hipercuadricele singulare pentru care rang H ≤ 2 se numesc hipercuadrice degenerate. Dac˘ rang (A a a are centru. iar r = rang h. avem o conic˘ propriu-zis˘ (sau nedegenerat˘ ).

 a13 a23 a33 b3  a13 a23 a33 b 1 b 2 b3 c 120 .– Dac˘ ρ = 3. unde H(P ) = a11 x2 +a22 y 2 +a33 z 2 +2a12 xy+2a13 xz+2a23 yx++2b1 x+2b2 y++2b2 z+c. (2. D =  12 22 23 2  . Raportˆnd spatiul a a a ¸ a ¸ la un reper cartezian. Conicele propriu-zise cu centru unic sunt elipsa ¸i hiperbola. cuadrica H este dat˘ de a H = {P (x. O conic˘ degenerat˘ a a a a a a a const˘ din o pereche de drepte (paralele sau secante). s Singura conic˘ f˘r˘ centru este parabola. atunci rang (A t B) = 2 ¸i conica nu are centru. Asociem matricele 11 22 33 12 13 23     a11 a12 a13 b1 a11 a12 a13  a a a b  A =  a12 a22 a23  . Conicele degenerate cu s centru unic sunt perechea de drepte secante ¸i punctul dublu. z). hiperbol˘ sau parabol˘. a s ρ r p 2 1 0 1 1 1 1 0 Ecuatia normal˘ ¸ a x2 + y 2 = 1 x2 − y 2 = 1 −x2 − y 2 = 1 x2 = 2y + y2 = 0 x2 − y 2 = 0 x2 = 1 x2 −x2 = 1 x2 = 0 Denumirea conicei elips˘ (δ > 0) a hiperbol˘ (δ < 0) a elips˘ vid˘ a a parabol˘ (δ = 0) a un punct dublu (δ > 0) pereche de drepte secante (δ < 0) pereche de drepte conice paralele (δ = 0) pereche vid˘ de degenerate a drepte (δ = 0) dreapt˘ dubl˘ a a Natura conicei ∆=0 conice propriuzise 3 2 1 2 2 1 ∆ = 0 conice singulare 1 1 1 O conic˘ propriu-zis˘ poate fi elips˘. H(P ) = 0}.14.2 Clasificarea afin˘ a cuadricelor a O cuadric˘ este o varietate p˘tratic˘ dintr-un spatiu afin 3-dimensional. y. o dreapt˘ dubl˘ sau un punct a a a dublu. iar conicele degenerate ˆ dou˘ drepte paralele a aa ın a sau confundate admit o dreapt˘ de centre.23) cu a2 + a2 + a2 + a2 + a2 + a2 = 0. a (desene-reprezentarea grafic˘ a conicelor fat˘ de un reper normal) a ¸a 2.

putem avea mai multe situatii: a ¸ – Dac˘ ρ ≥ 3.   a13 x + a23 y + a33 z + b3 = 0  b1 x + b 2 y + b 3 z + c = 0 121 . rang H ≤ 2. y. a – Dac˘ r = 2 ¸i ρ = 3 sau ρ = 2.  a13 x + a23 y + a33 z + b3 = 0 • Dac˘ δ = 0 (r = 3) atunci cuadrica are un centru unic. iar dac˘ ∆ = 0. Centrele unei cuadrice sunt solutiile sistemului de ecuatii ¸ ¸   a11 x + a12 y + a13 z + b1 = 0 a12 x + a22 y + a23 z + b2 = 0 . P ∈ H. y. a s ın adic˘ H(P ) = 0. Consider˘m determinantii a ¸ ∆ = det D. a a ın a r = rang A. P (x. atunci cuadrica are o dreapt˘ de centre. δ = det A. z) este punct singular dac˘ este solutie a sistemului a In ¸a a ¸ de ecuatii ¸   a11 x + a12 y + a13 z + b1 = 0   a12 x + a22 y + a23 z + b2 = 0 . z) este punct singular pentru H dac˘ este centru ¸i. dac˘. cuadrica a a a a a este singular˘ . a s Un punct P (x. p = indicele cuadricei. ˆ consecint˘. cuadrica are un plan de centre. a • Dac˘ δ = 0 (r < 3). Dac˘ ∆ = 0. ˆ plus. ˆ plus. cuadrica este degenerat˘. a s a – Dac˘ r = 1 ¸i ρ = 2 sau ρ = 1. avem o cuadric˘ propriu-zis˘ (sau nedegenerat˘ ). atunci cuadrica nu are centru.Invariantii cuadricei sunt ¸ ρ = rang D.

Acestea sunt: un con. a a (desene-reprezentarea grafic˘ a cuadricelor fat˘ de un reper normal) a ¸a 122 . un con sau un punct a dublu. o pereche de plane a secante sau o dreapt˘ dubl˘. un cilindru hiperbolic. a a O cuadric˘ cu centru unic pate fi un elipsoid. hiperboloid sau paraboloid. O cuadric˘ f˘r˘ centru este un paraboloid sau un cilindrul parabolic. O cuadric˘ a aa a cu o dreapt˘ de centre este un cilindru eliptic. Numai cuadricele singulare sau degenerate pot avea puncte singulare. o dreapt˘ dubl˘ sau un punct dublu. un plan dublu. iar o cuadric˘ cu un plan de centre este o pereche de plane a a a paralele sau un plan dublu. un hiperboloid. o dreapt˘ dubl˘ sau un punct dublu. o pereche de plane secante. O cuadric˘ singular˘ poate degenera ˆ o a a a a ın pereche de plane. O cuadric˘ sina a a gular˘ nedegenerat˘ poate fi con sau cilindru.ρ r p 3 2 1 0 2 1 3 2 2 1 0 1 2 1 1 0 1 Ecuatia normal˘ ¸ a x2 + y 2 + z 2 = 1 x2 + y 2 − z 2 = 1 x2 − y 2 − z 2 = 1 −x2 − y 2 − z 2 = 1 x2 + y 2 = 2z x2 − y 2 = 2z 2 + y2 + z2 = 0 x x2 + y 2 − z 2 = 00 x2 + y 2 = 1 x2 − y 2 = 1 −x2 − y 2 = 1 x2 = 2y x2 + y 2 = 0 x2 − y 2 = 0 x2 = 1 −x2 = 1 x2 = 0 Denumirea cuadricei elipsoid hiperboloid cu o pˆnz˘ a a hiperboloid cu dou˘ pˆnze a a elipsoid vid paraboloid eliptic paraboloid hiperbolic punct dublu con cilindru eliptic cilindru hiperbolic cilindru vid cilindru parabolic dreapt˘ dubl˘ a a pereche de plane secante pereche de plane paralele pereche vid˘ de a plane plan dublu 4 3 (δ = 0) 2 (δ = 0) 3 (δ = 0) Natura cuadricei cuadrice propriuzise ∆=0 3 2 (δ = 0) 1 (δ = 0) 2 2 (δ = 0) 1 (δ = 0) cuadrice 2 cuadrice degenerate singulare ∆=0 1 1 (δ = 0) O cuadric˘ propriu-zis˘ poate fi elipsoid. un plan dublu.

123 . Stoka. 1983 ¸ s [10] Murgulescu. Facla. Dunod. Ed. Vrˆnceanu. A. EDP. G. Editura Facla. Litografia UBB. M. EDP. Geometrie afin˘ ¸i euclidian˘. Ob˘deanu.Bibliography [1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] Popescu. A. E.I.. A. 1979 a s Postelnicu. Bucure¸ti. 1993 as a Galbur˘. V. Culegere de probleme de geometrie. Smaranda.. Groze. T... F. 1982 s Delode...G.C... . Rado. Bucure¸ti. M. Geometrie. Bucure¸ti.. I.. Ed.V. Geometrie afin˘ ¸i euclidian˘.. I. R.. Popoescu. C. Tehnic˘. F.. Geometrie pentru a perfectionarea profesorilor. 1979 Craioveanu. Timi¸oara. Rado..D. a s a ¸ Timi¸oara. V. Paris. Gh.. a Albu. Litografia UBB. Cluj-Napoca. I.P... Cluj-Napoca..P.. Geometrie euclidian˘. D.... Culegere de probleme de geometrie a analitic˘ ¸i diferential˘. Vasiu. 1970 as ¸ a a s Rado. F.. 1984 as a s Vasiu.. Geometrie afin˘ ¸i metric˘. G´om´trie affine et euclidienne. Orban B. Exercitii. 2000 e e Miron. Albu.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful