PERSONALITATEA LA DEFICIENTUL MINTAL

3.1. Dimensiunea personalităţii la deficientul mintal
Ca şi la ceilalţi deficienţi, şi la deficienţii mintal apare o dereglare accentuată a mecanismelor de adaptare şi integrare socială, ca urmare a influenţelor pe care le exercită asupra individului un anume factor sau un grup de factori care pot determina handicapuri, cu repercusiuni negative asupra dezvoltării întregii personalităţi. La handicapaţii de intelect datorită insuficientei dezvoltări cognitive, motivaţional – afective şi volitive apar efecte negative şi în maturizarea personalităţii. Structurile sistemului psihic nu se structurează în modele valorice ale adaptării şi elaborării conduitelor superioare. De aceea, pentru a putea aborda caracterul la handicapatul mintal este necesară întâi abordarea personalităţii acestuia. În literatura de specialitate, problematica trei tendinţe : 1. în concepţia lui Buseman, personalitatea la deficientul mintal este un nonsens, pentru că nu se pot surprinde acele structuri ce sunt caracteristice unor subsisteme psihice, ce organizează astfel de formaţiuni. Autorul consideră că la deficientul de intelect putem vorbi, cel mult, de individualităţi sau nuclee ce stau la baza constituirii personalităţii. personalităţii la handicapatul de intelect este destul de controversată. Ea se confruntă cu

2. O a doua-a tendinţă nu abordează personalitatea deficientului mintal, ci descrie funcţiile instrumentale şi caracteristicile proceselor psihice,

impulsivitate greu de controlat. credulitate şi neîncredere b. disociată – caracterizată prin duritate.G.Rau arată că atunci când solicitările depăşesc posibilităţile de răspuns se manifestă o caracteristică numită fragilitatea construcţiei personalităţii. 79). ostilitate ori agresivitate” (16. J. p. F.Rey acordă importanţă deosebită vieţii sociale. 3. E. Dewan vorbesc de tulburările personalităţii.Perron vorbeşte de dezvoltarea personalităţii handicapatului de intelect. G. mascată – prezentă la debilul plasat intr-un mediu securizat. Astfel. el descrie situaţia de inferioritate.Verza (1988). … pe inerţie.203) . Păunescu (1977). ele nu pot facilita raporturile sociale stabile şi evolutive. factor cheie în explicarea întregului proces de dezvoltare a personalităţii acestuia.Rau a studiat personalitatea deficientului mintal şi a desprins două categorii de fragilitate: “a. Ionescu vorbeşte de însuşirile particulare ce se bazează pe “mecanisme de apărare deosebite de cele obişnuite. dar la care reintrarea în societate poate produce ruperea echilibrului realizat” (27. dependenţă. problematica personalităţii a fost abordată de Ctin. Datorită faptului că operaţiile logice ale gândirii se află la un nivel scăzut. R. F.Mises.Ionescu (1985). R. În opinia aceluiaşi . predominând fragilitatea şi infantilismul în comportament. G. totuşi asistăm la “trecerea” peste problematica personalităţii. în timp ce A. care reuşeşte să disimuleze fragilitatea. p.în special a celor motivaţional-afective. relaţiilor interpersonale cu cei din jur în organizarea personalităţii handicapatului de intelect. În psihopedagogia romanească. Cea de-a treia tendinţa abordează problematica personalităţii deficientului mintal şi posibilitatea de a o modela în anumite limite prin influenţele educative şi recuperative. Deşi nu este vorba practic de o negare a personalităţii deficientului mintal.

a doua-a a personalităţii imature. Emil Verza consideră că la deficientul de intelect există un anumit specific care-şi pune amprenta principalelor aspecte caracteristice în handicapuri ale structurilor psihice.una a personalităţii mature .p. se conturează patru sfere. evoluează în contextul exigenţelor sociale pe care deficientul mintal le recepţionează. trăsăturile de personalitate ale handicapatului mintal se structurează. Putem concluziona că pe baza acestui nucleu ereditar al energiei psihice şi sub influenţa mediului se structurează conţinutul afectivmotivaţional. Personalitatea se dezvoltă în relaţiile cu mediul socio-cultural. În funcţie de influenţa acestui nucleu ereditar asupra laturii dinamicoenergetice şi a celei de orientare asupra personalităţii. le asimilează şi în ultimă instanţă le interiorizează în funcţie bineînţeles de potenţialul psihic restant şi de calitatea influenţelor informativ.10). şi anume: • sfera afectiv motivaţională • sfera trebuinţelor • sfera comportamentelor • sfera comunicării . Acelaşi autor consideră caracteristica principală a handicapurilor psihice ar consta în “personalitatea dizarmonică care în perioadele preadolescenţei se afirma cu pregnanţă”(44. Cu alte cuvinte. trebuinţele. este vorba de nucleul ereditar al energiei psihice care determină o anumită evoluţie a personalităţii individului.autor.formative. comportamentul. dar având la bază caracteristicile structurii interne a individului. El arată ca la handicapatul mintal structurarea personalităţii poate evolua în două direcţii: .

să se consolideze prin formarea unor obişnuinţe caracteristice şi a elaborării atitudinilor relativ stabile. în perspectiva depăşirii stării de handicap.2. regla comportamentul într-un mod adecvat faţă de contextul real: el poate fi când impulsiv. premisele ereditare legate de tipologia sistemului nervos central şi temperamental contribuie la stimularea sau la frânarea vieţii afective. integritatea acestuia şi mediul. Particularităţile caracterului la deficientul mintal (după 28) : . Caracterul. iar în plan extern se manifestă printr-o activitate dezorganizată. caracterul debilului mintal nu este predeterminat şi nici nemodificabil. caracteristicile generale ale calităţii vieţii pot duce la o evoluţie pozitivă a atitudinilor caracteriale.” (29. a instalării unor forme comportamentale ce pot să se structureze. cu cei din jur. Particularităţile caracterului la deficienţii mintal Chiar dacă trăsăturile de caracter depind în foarte mare măsură de natura relaţiilor deficientului mintal cu mediul social. la handicapatul de intelect. Handicapatul mintal nu-şi poate controla. exploziv. pe plan intern este neorganizat. 3. influenţele educative. a emoţiilor şi dispoziţiilor.140). p. cunoaşterea aprofundată a caracteristicilor copiilor cu deficienţă mintală asigură “posibilitatea abordării diferenţiate în procesul de modelare compensatorie a personalităţii lor. E. Plasticitatea funcţională a sistemului nervos. Totuşi putem spune că sistemul atitudinal.Verza (1991) consideră că la baza formarii trăsăturilor de caracter şi a sistemului de atitudini al deficientului mintal se află marea labilitate afectivă specifică acestuia şi rolul afectivităţii în conturarea tipului temperamental. când apatic.Gheorghe Radu (2000) arată că înţelegerea.

aşadar. posibilitatea de a se desprinde de principii care s-au dovedit false. este legată de vâscozitatea genetica. neparticipare. 5. Bogăţia caracterului – reprezintă multitudinea relaţiilor pozitive ale individului cu societatea. conduite agresive (pseudocompensare) iar. Datorită izolării lor. de izolare. Această calitate trebuie exersată la deficientul. Tăria de caracter – se referă la capacitatea de a opune rezistenţă la acţiuni contrare convingerilor proprii. 6. 4. Plasticitatea caracterului – se referă la capacitatea de adaptare la noile condiţii. Unitatea caracterului – reprezintă capacitatea individului de a nu-şi modifica în mod esenţial conduita în raport cu circumstanţele. 2. La deficientul mintal asistăm la o lipsă de unitate în conduită. . persistă în aceeaşi atitudine. Asistăm astfel la o îngustime a caracterului legată. iar pe de alta parte pentru că în acelaşi timp este rigid. pe de altă parte există tendinţa de a imita şi a prelua necritic conduite care nu-i aparţin şi care pot fi dezadaptative. Deficientul mintal. 3. deficientul mintal se caracterizează prin încăpăţânare. El trebuie învăţat sa se adapteze la nou. Caracteristic deficientului mintal este faptul că el alunecă spre manifestări negative : pe de o parte se poate evidenţia prin comportament violent. Statornicia caracterului – reprezintă trăsătura morală care se formează prin exerciţiu. însă. mai ales în contextul activităţii predominante (de exemplu activitatea ludică în perioada micii copilării). relaţiile interpersonale ale deficienţilor mintali sunt foarte restrânse. Originalitatea caracterului – reprezintă o nota distinctivă a persoanei în raport cu alte persoane. deoarece pe de o parte el este prin definiţie instabil.1.

Familia cultivă atitudinea civilizată a copilului cu ceilalţi. În structurarea caracterului. structurarea caracterului . normele de conduită ale societăţii. fie ea pozitivă sau negativă. acte agresive. Orice atitudine a părinţilor. ceea ce conduce la absenteism şi la dezvoltarea unor atitudini pseudocompensatorii concretizate în furt. . vagabondaj. Copilul deficient mintal execută ceea ce observă şi constantă la cei mari. se răsfrânge şi asupra copilului.4. Lipsa de supraveghere. sugestibilitatea crescută favorizează incitarea şi antrenarea lor de către alţii la comiterea de furturi. pierderea interesului faţă de învăţare şi muncă. Sunt caracteristice inerţia. familia este cea care supraveghează conduita în relaţiile cu ceilalţi copii. În primii ani.3. Rolul familiei şi al scolii în dezvoltarea caracterului Familia o putem considera ca fiind primul factor prin care se influenţează formarea atitudinilor. cu tovarăşii de joc. sarcina familiei este de a forma deprinderi şi obişnuinţe de muncă şi comportare în conformitate cu regulile. schimbându-şi uşor atitudinea. după împrejurări.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful