POLITICI SI OPTIUNI CONTABILE LA NIVELUL GUPURILOR DE SOCIETATI

REFERAT

Introducere privind Politicile si Optiunile contabile
Politicile contabile definesc o conceptie contabila privind ”sinceritatea” fiecarei întreprinderi sau institutie publica în prezentarea ansamblului problemelor financiare. Dictionarul de contabilitate al Editurii Universitatii din Oxford defineste politicile contabile ca fiind ,,bazele contabile specifice si utilizate în permanenta de catre o organizatie în întocmirea situatiilor financiare; aceste baze sunt considerate si determinate de organizatie ca fiind cele mai adecvate pentru prezentarea eu fidelitate a rezultatelor si operatiilor sale financiare; politicile sunt focalizat subiecte specifice precum ,,regimurile de pensii”, ,,goodwill-ul”, ,,costurile de cercetare si de dezvoltare”, ,,operatiile exprimate în monede straine” etc.” O definitie mai precisa apartine lui Christopher Nobes: ,,Politicile contabile sunt metode detaliate de evaluare, masurare si recunoastere (constatare) pe care o întreprindere le-a ales dintre cele general acceptate de lege, standarde contabile sau practici comerciale. Aceste politici trebuie sa fie utilizate în mod permanent si trebuie sa fie publicate. Raportul anual al unei întreprinderi va include ,,o anexa privind politicile contabile” care au fost aplicate însituatiile financiare. De exemplu, o publicare a politicilor ar preciza daca întreprinderea a utilizat metoda lineara sau degresiva de amortizare, daca în evaluarea stocurilor a fost utilizata metoda FIFO sau CMP, cum au fost calculate si contabilizate provizioanele pentru platile viitoare de pensii. Organismul international de normalizare contabila (IASC-IASB) defineste Politicile contabile drept ansamblul principiilor, bazelor, conventiilor, regulilor si practicilor specifice adoptate de o entitate în conducerea curenta a activitatilor a contabilitatii acestora, pentru întocmirea si prezentarea situatiilor financiare. Prin politica contabila trebuie sa se clarifice ferm varianta de operare constanta pentru fiecare tip de eveniment în parte, pornindu-se de la faptul ca I.A.S. si interpretarile Comitetului Permanent pentru Interpretari ofera diverse moduri de rezolvare a unei anumite probleme, solutii alternative, calcule optionale etc. Cu toate acestea mai apar si alte principii si reguli, cum ar fi: • • „rationamentul profesional", singurul care permite alegerea alternativelor; „judecata de valoare" care reprezinta baza solutiilor contabile; „pragul de semnificatie" conform caruia o informatie - este tratata ca semnificativa în functie de interesul urmarit (spre exemplu daca ea reprezinta sub 5% dintr-o cifra de afaceri nu mai prezinta importanta).

Politicile contabile încorporeaza: • • • • principiile; metodele si procedurile; bazele de calcul; regulile de evaluare; practicile proprii, specifice fiecarei entitati în parte.

Conform I.A.S.-urilor si Regulamentului Financiar al Uniunii Europene, „este necesara elaborarea unui set (manual) de proceduri de catre conducerea fiecarei persoane juridice pentru toate operatiunile derulate, pornind de la întocmirea documentelor justificative pâna la finalizarea situatiilor financiare trimestriale si anuale”. „Aceste proceduri trebuie elaborate având în vedere specificul activitatii, de catre specialisti în domeniul economic, tehnic si comercial, cunoscatori ai activitatii desfasurate si ai strategiei adoptate de persoana juridica.” La elaborarea politicilor contabile trebuie respectate conceptele de baza ale contabilitatii, si îndeosebi: contabilitatea de angajamente, principiul continuitatii activitatii, dar si celelalte principii, care guverneaza functionarea contabilitatii. Politicile contabile trebuie elaborate astfel încât sa se asigure furnizarea, prin situatiile financiare, a unor informatii care sa fie: • relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor si credibile în sensul ca: reprezinta fidel rezultatele si pozitia financiara a persoanei juridice; • • • sunt neutre, adica nepartinitoare; sunt prudente; sunt complete sub toate aspectele semnificative; reflecta substanta economica a evenimentelor si tranzactiilor si nu doar forma lor juridica. În absenta unui I.A.S. specific si a unei interpretari a Comitetului Permanent pentru Interpretari, conducerea trebuie sa foloseasca rationamentul profesional - conform art. 22 din I.A.S. nr. 1 - la dezvoltarea unei politici contabile, care sa ofere cele mai utile informatii utilizatorilor, finantatorilor, controlorilor si tuturor celor care citesc situatiile financiare. În exercitarea acestui rationament profesional conducerea ia în considerare:

• •

cerintele si recomandarile din Standardele Internationale de Contabilitate care se refera la aspecte similare si conexe; definitiile, criteriile de recunoastere si evaluare pentru active, obligatii, venituri si cheltuieli prevazute în Cadrul general I.A.S.C.; pronuntarile altor organisme de stabilire a aplicarii Standardelor si practicile

acceptate în sector numai în masura în care acestea sunt consecvente . Odata stabilita configuratia politicii contabile, modificarea acesteia este permisa doar daca unele din criteriile sale de fundamentare sunt modificate de lege sau au ca rezultat informatii mai relevante sau mai credibile referitoare la operatiunile persoanei juridice. Schimbarea politicilor contabile se poate face:


Retrospectiv - deci si asupra evenimentelor anterioare, pentru bunurile si evenimentele existente si în derulare; Prospectiv - numai pentru viitor.

Definitii
Termenul de „politici cotabile” este folosit în Standardul International de Contabilitate (IPSAS 1) cu sensul urmator: Politicile contabile sunt principiile, bazele, conventiile, regulile si practicile contabile specifice adoptate de o entitate la întocmirea si prezentarea situatiilor financiare. Un set complet de situatii financiare include: • • • • • situatie a pozitiei financiare; situatie a performantei financiare; situatie a modificarilor activelor nete/capitalurilor proprii; situatie a fluxurilor de trezorerie; si Politicile contabile si note la situatiile financiare.

Politici contabile
Conducerea trebuie sa selecteze si sa aplice politicile contabile ale unei entitati astfelîncât situatiile financiare sa respecte toate cerintele fiecarui Standard International de Contabilitate aplicabil. Acolo unde nu exista cerinte specifice, conducerea trebuie sa elaboreze politici care sa asigure faptul ca situatiile financiare ofera informatii care sunt: • • Relevante pentru necesitatile de decizie ale utilizatorilor; si Credibile, în sensul ca:

• • • • •

Reprezinta fidel performanta financiara si pozitia financiara a entitati; Reflecta fondul economic al evenimentelor si tranzactiilor, si nu numai Sunt neutre, adica lipsite de influente; Sunt prudente; si Sunt complete sub toate aspectele semnificative. Daca sunt disponibile una sau mai multe politici contabile alternative (de baza sau

forma legala;

alternative permise) conform unui Standard International de Contabilitate , o entitate va alege si va aplica consecvent una dintre aceste politici, cu exceptia cazului în care Standardul cere în mod deosebit sau permite clasificarea elementelor (tranzactii, evenimente, solduri, valori etc.) pentru care politicile contabile trebuie alese. Daca un Standard cere sau permite clasificarea separata a elementelor, trebuie selectata o singura politica contabila, si aceasta trebuie aplicata consecvent fiecarei categorii. O data ce a fost selectata o politica initiala, o modificare a politicii contabile trebuie facuta numai în conformitate cu Standardul International de Contabilitate (IPSAS) ,,Surplusul sau deficitul net al perioadei, erori fundamentale si modificari ale politicilor contabile” si aplicata tuturor elementelor sau categoriilor de elemente în modalitatea specificata în paragraful de mai sus. Politicile contabile sunt principiile specifice, bazele, conventiile, regulile si practicile adoptate de catre o entitate în elaborarea si prezentarea situatiilor financiare. Calitatea informatiilor prezentate în situatiile financiare determina utilitatea situatiilor financiare pentru utilizatori. Paragraful 37 solicita elaborarea unor politici contabile care sa asigure ca situatiile financiare ofera informatii care întrunesc un numar de caracteristici calitative. Anexa 2 a acestui Standard rezuma caracteristicile calitative ale raportarii financiare. În absenta unui Standard International de Contabilitate, conducerea utilizeaza rationamentele sale pentru elaborarea unei politici contabile care sa ofere cele mai utile informatii utilizatorilor situatiilor financiare ale entitatii. În efectuarea rationamentului sau, conducerea ia în considerare: • Cerintele si îndrumarile din Standardele Internationale de Contabilitate ce trateaza aspecte similare si conexe;

Definitiile, criteriile de Recunoastere si evaluare pentru active, datorii, venituri din activitati curente si cheltuieli descrise în alte Publicatii ale Federatiei Internationale a Contabililor; si

Prevederi ale altor normalizatori de standarde si practici acceptate în sectorul

public sau privat, numai în masura în care acestea sunt conforme cu punctul (a) al acestui paragraf. De exemplu, prevederile Comitetului pentru Standarde Internationale de Contabilitate (IASC), inclusiv ,,Cadrul general pentru întocmirea si prezentarea situatiilor financiare”, Standardele Internationale de Contabilitate si interpretarile emise de Comitetul Permanent de Interpretari al IASC. Pot exista împrejurari în care este imposibila reclasificarea informatiilor comparative pentru a obtine comparabilitatea cu perioada curenta. De exemplu, este posibil sa nu fi fost colectate date în perioadele anterioare într-un mod care sa permita reclasificarea si ar putea fi imposibila recrearea informatiei. În astfel de împrejurari, este prezentata natura ajustarilor care ar fi fost facute pentru valorile comparative. IPSAS 3 contine îndrumari privind ajustarile solicitate pentru informatiile comparative în urma unei modificari a politicii contabile care este aplicata retrospectiv.

Prezentarea politicilor contabile
Sectiunea privind politicile contabile din notele situatiilor financiare trebuie sa descrie urmatoarele: • • • Baza (bazele) de evaluare utilizata la întocmirea situatiilor financiare; Masura în care entitatea a aplicat orice prevederi tranzitorii din orice Fiecare politica contabila care este relevanta pentru întelegerea

Standard International de Contabilitate ; si corespunzatoare a situatiilor financiare. În plus fata de politicile specifice de contabilitate folosite în situatiile financiare, este important ca utilizatorii sa fie informati asupra bazei (bazelor) de evaluare utilizata(e) în situatiile financiare (costul istoric, costul curent, valoarea realizabila, valoarea justa sau valoarea actualizata), deoarece alcatuieste(sc) baza pe care situatiile financiare sunt întocmite.

Atunci când este utilizata mai mult de o baza de evaluare în situatiile financiare, de exemplu, atunci când sunt reevaluate anumite clase de active imobilizate, este suficienta indicarea categoriilor de active si datorii la care se aplica fiecare baza de evaluare. În a decide daca o anumita politica de contabilitate ar trebui prezentata, conducere ia în considerare daca informatiile de furnizat ar ajuta utilizatorii la întelegerea modului în care tranzactiile, alte evenimente si conditii se regasesc în performanta financiara si pozitia financiara raportate. Politicile contabile pe care le poate prezenta o entitate includ, dar nu se limiteaza la, urmatoarele: • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • Recunoasterea veniturilor; Principii de consolidare, inclusiv entitati controlate; Investitii; Recunoasterea si amortizarea/deprecierea imobilizarilor corporale si necorporale; Capitalizarea costurilor îndatorarii si a altor cheltuieli: Stocuri detinute pentru vânzare; Alte active calificabile; Contracte de constructii; Investitii imobiliare; Instrumente si investitii financiare: Contacte de leasing; Costuri de cercetare si dezvoltare; Stocuri: Detinute pentru revânzare; Pentru consum; Provizioane; Costuri cu beneficiile angajatilor; Conversie valutara si acoperirea împotriva riscului; Definirea segmentelor si baza pentru alocarea costurilor între segmente; Contabilizarea inflatiei; Subventii guvernamentale.

Fiecare entitate are în vedere natura activitatii sale si politicile pe care utilizatorul

situatiilor sale financiare se asteapta sa le regaseasca pentru acel tip de entitate. De exemplu, de la o entitate ne-am putea astepta sa furnizeze informatiile privind politicile contabile pentru recunoasterea impozitelor, donatiilor si a altor forme de venituri care nu sunt reciproce. Atunci când o entitate are operatiuni din strainatate sau tranzactii în valuta într-un volum semnificativ, se asteapta prezentarea politicilor contabile de recunoastere a câstigurilor si pierderilor din variatiile de curs valutar si acoperirea împotriva riscului a acestor câstiguri si pierderi. În situatiile financiare consolidate sunt prezentate politicile utilizate în evaluarea fondului comercial si a interesului minoritar. O politica contabila poate fi semnificativa datorita naturii operatiilor entitatii chiar daca valorile prezentate pentru perioada curenta sau cele anterioare nu sunt semnificative. Este, de asemenea, adecvata prezentarea fiecarei politici contabile semnificative care nu este în mod special ceruta de catre Standardele Internationale de Contabilitate, dar selectata si aplicata în conformitate cu paragraful 37.

Entitatea X - Situatia politicilor contabile (extras) Baza întocmirii
Situatiile financiare sunt conforme cu Standardele Internationale de Contabilitate în ceea ce priveste contabilitatea de angajamente. Baza de evaluare aplicata este costul istoric ajustat pentru reevaluarea activelor. Situatiile financiare au fost întocmite pe baza continuitatii activitatii si politicile contabile au fost consecvent aplicate în perioada.

Entitate - Situatia modificarilor activelor nete/capitalurilor proprii la 31 decembrie
20X2 (În mii unitati monetare) Capital varsat Rezerve din reevaluare Rezerve de conversie Surplusuri/ (deficite) acumulate Total Sold la 31 decembrie 20X0 X X (X) X X Modificari ale politicii contabile (X) (X) (X) Solduri retratate X X X X X

Caracteristici calitative ale raportarii financiare

Paragraful 37 al Standardului International de Contabilitate (IPSAS 1) cere elaborarea unor politici contabile care sa ofere siguranta ca situatiile financiare ofera informatii care îndeplinesc un numar de caracteristici calitative. Aceasta anexa rezuma caracteristicile calitative ale raportarii financiare. Caracteristicile calitative sunt acele atribute care fac informatia oferita de situatiile financiare utila utilizatorilor. Cele patru caracteristici calitative principale sunt inteligibilitatea, relevanta, credibilitatea si comparabilitatea.

Comparabilitatea
Informatiile din situatiile financiare sunt comparabile atunci când utilizatorii pot identifica asemanarile si deosebirile dintre acele informatii si informatii din alte rapoarte. Comparabilitatea se aplica la: • Compararea situatiilor financiare ale diferitelor entitati; si • Compararea situatiilor financiare ale aceleiasi entitati pe perioade diferite de timp. O implicatie importanta a caracteristicii comparabilitatii este aceea ca utilizatorii trebuie sa fie informati privind politicile contabile utilizate la întocmirea situatiilor financiare, modificari ale acestor politici si efectele acestor modificari. Deoarece utilizatorii doresc sa compare performanta unei entitati pe parcursul timpului, este important ca situatiile financiare sa prezinte suficiente informatii corespondente pentru perioadele anterioare. Tratamentele contabile necesare la modificarea politicilor contabile: Solutia de baza: imputarea efectelor schimbarii asupra capitalurilor („Rezultatului reportat"); Solutia alternativa permisa: ajustarea situatiilor economice curente. Este foarte importanta mentionarea în notele explicative a oricaror modificari ale politicilor contabile, pentru ca utilizatorii sa poata aprecia daca noua politica contabila a fost aleasa în mod adecvat, efectul modificarii asupra rezultatelor raportate ale perioadei si tendinta reala a rezultatelor activitatii persoanei juridice. Nu sunt considerate modificari ale politicilor contabile:

• •

adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzactii care difera ca fond de evenimentele sau tranzactiile produse anterior; adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzactii ce nu au avut loc anterior sau care au fost nesemnificative.

Modificarea politicilor contabile aduce dupa sine si actualizarea "manualului de proceduri" care trebuie sa contina acea conceptie contabila care este în functiune si pe fagasul careia se realizeaza contabilitatea curenta.

Optiuni contabile
Existenta optiunilor în contabilitate presupune existenta mai multor politici (în sensul de baze, conventii, metode, reguli sau practici) si/sau tehnici de estimare pentru rezolvarea unei probleme. Optiunea presupune, deci, o alegere. Alegerea unei politici contabile sau tehnici de estimare, dintre cele acceptate, stabilirea volumului si genului de informatii de furnizat precum si a formei sub care aceste informatii trebuie sa fie prezentate presupun stabilirea, dintre optiunile posibile, a celei ce garanteaza cea mai buna informare (altfel spus, cea mai sincera) pentru luarea deciziilor. Cea mai benefica informare trebuie sa fie în aceeasi cu cea mai fidela imagine privind pozitia financiara, performantele sau evolutia pozitiei financiare. Optiunile contabile apar, în mod evident, atât la nivelul conturilor individuale, cât si la cel al conturilor consolidate. Pierre Lassegue procedeaza la un inventar sumar al acestor optiuni în lexicul sau contabil (Lexique Comptabilité, 4 édition, Dalloz, 1998, pg. 380) Exemple de optiuni pentru conturile consolidate: metodele si criteriile de consolidare; tratamentul diferentei din prima consolidare (capitalizarea si amortizarea, durata de amortizare, disparitia imediata prin integrare în rezultatul exercitiului sau în capitalurile proprii); metoda de conversiune a conturilor filialelor straine; prelucrarea diferentelor de conversiune; evaluarea imobilizarilor corporale amortizabile la valoarea de înlocuire; clasificarea cheltuielilor dupa natura sau dupa destinatie; prelucrarea impozitelor amânate etc.

BIBLIOGRAFIE:

1. Feleaga N., Malciu L., Politici si optiuni contabile, Fair Accounting versus Bad Accounting, Ed. Economica, Bucuresti, 2003 2. Ionescu Cicilia, Sisteme Contabile Moderne, Editura Fundatiei România de Mâine, Bucuresti, 2005 3. IFRS 2006 Standardele Internationale de Raportare Financiara - IFRS 2006, Editura CECCAR, Bucuresti 2006 4. Sacarin Marian, Grupurile de societati si repere ale interpretarii Conturilor consolidate, Editura Economica, Bucuresti, 2002; 5. Ristea M. si colectiv Contabilitatea Financiara a Întreprinderii, Editura Universitara, Bucuresti, 2005 6. * * * Ministerul Finantelor Publice, „Ghid de aplicare a Standardelor Internationale de Contabilitate”, Bucuresti, 2001. 7. Legea contabilitatii nr. 82/1991 republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 18/06/2008; 8. * * * Ordinul Ministerului Finantelor Publice nr. 1752/2005, pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene - publicat în Monitorul Oficial nr. Partea I nr. 1080 bis din 30/11/2005; 9. * * * Ordinul Ministerului Finantelor Publice nr. 2.001/2006 privind modificarea si completarea Ordinului ministrului finantelor publice nr. 1.752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 994 din data de 13.12.2006; 10. * * * Ordinul Ministrului Economiei si Finantelor nr. 2.374/2007 privind modificarea si completarea Ordinului ministrului finantelor publice nr. 1.752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 (25bis) din data de 14.01.2008;

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful