Universitatea Babeş-Bolyai Facultatea de Istorie şi Filozofie

Guvernanț a globală ș i ordinea mondială. Principiul Subsidiarităţii

1

indivizi. vizând un mod de organizare internațională care nu ține cont doar de state. etc. fiind considerată ca ansamblul diferitelor moduri prin care individul și instituțiile publice sau rivate gestionează afacerile lor comune. ambiguitatea ce definește noțiunea de guvernanță globală redau dificilă încercarea de definire a acestei noțiuni într-un context precis. Termenul anglo-saxon de governance a reapărut la sfărșitul Războiului Rece pentru a desemna responsabilitate administratorilor întreprinderilor față de asociați. Guvernanța este o nouă metodă de a concepe acțiunea publică ce pentru a da răspunsurile potrivite problematicilor ce depășesc de acum înainte cadrul statelor (populația. Această noțiune vizează instituțiile oficiale și regimurile 2 . În acest sens. sindicate). Între timp. această noțiune a fost criticată pe de o parte de altermodialiști (care au denunțat o formă a liberalismului).). Dar noțiunea de bună guvernanță (deja aflată în centru filosofiei politice a lui Platon) a fost cea care s-a impus în viziunea politică modernă (Machiavelli. desemnând anumite circumscripții administrative din vechiul regim francez. asfel în absența unei definiții specifice. Jimmy Carter. guvernanța se prezintă ca un excelent conținut pentru abordarea unui ansamblu de problematici care își găsesc dificil locul lor în cadrul abordării tradiționale a relațiilor internaționale. respectiv față de consiliile de administrație (corporate governance) și a fost extins asupra principiilor liberale de dezvoltare economică. Acest document a dat o definit noțiunea de guvernanță globală în termeni generali. De vreme ce anterior statul era în centrul tuturor științelor sociale. cât și de organizațiile internaționale. guvernanța se prezintă ca o nouă abordare a relațiilor internaționale care își propune să furnizeze instrumentele capabile să sesizeze umanitatea în ansamblul său. de către suveraniști (care au semnalat diminuarea rolului pe care îl ocupă statul).Introducere Noțiunea de guvernanță este un termen de origine franceză. guvernanța este o metodă de acțiune privilegiată a societății-lume care plasează individul în centrul intereselor sale. mediul înconjurător. Acest concept de global governance este ambiguu. precum și actorii privați (întreprinderi. În anul 1995 această comisie a publicat un raport intitulat Vecinătatea noastră globală. Edward Heath. Willy Brandt și la care au participat personalități diverse precum Jacques Delors. Hobbes) pentru a analiza și orienta acțiunea statului.drogurile. care a fost transpus în limba engleză în Evul Mediu pentru a desemna organizarea feudală. A fost între timp la originea unei comisii independente create în anul 1989 la inițiativa unu vechi cancelar german. precum și de către liberaliști (care reclamă o încadrare a pieței de către noile norme). În acest sens. Jean Bodin.

Etimologia cuvântului "subsidiar " provine din limba latină. Pentru o înțelegere mai profundă a acestei problematici în cadrul ordinii mondiale. o securitate planetară care trebuie consolidată prin demilitarizare și dezvoltare. precum și aranjamentele informale asupra cărora au ajuns la un comun acord indivizii și instituțiile. la baza sa aflâdu-se scrierile filosofice ale Epocii Moderne. care începe să dispară datorită accelerării mijloacelor de comunicație și reducerii costurilor informației. 4) inadaptarea crescută a instrumentelor de intervenție. Conceptul de subsidiaritate nu este unul recent. politice. • Discursul asupra modializării și pieței globale care contestă delimitările teritoriale. Prin urmare guvernanța globală este o noțiune care conferă noi câmpuri de acțiune pe scena internațională pentru diferiții săi actori. Această dimensiune internă se regăsește în conceptul de bună guvernanță folosit începând cu anii `80 pentru a defini criteriile statului de drept și bunei administrări publice în țările în care a intervenit Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială. religioase sau filosofice. • Discursul asupra obligației de intervenționism umanitar care are ca bază valorile fundamentale comune la care oamenii pot să adere. În absența unei definiții mult mai exacte. 3 . Prin urmare guvernanța are o dimensiune internă și una externă. acest raport va încerca să dea un conținut guvernanței care va viza valorile partajate. Această criză a guvernării se explică prin îmbinarea unor patru probleme: 1) incapacitatea statelor moderne de a aplica reglementările existente. o etică civică globală. • Discursul ecologic asupra habitatului comun care este amenințat de activitatea umană. Dimensiunea externă evidențiază carențele sistemului interetatic față de o nouă viziune asupra mediului înconjurător. indiferent de apartenențele culturale.dotate cu puteri executorii. Potrivit autorilor acestui text. 2) punerea sub semnul întrebării a legitimității unei birocrații care nu face față realității cotidianului. se impune analizarea principiului subsidiarității care stă la baza guvernanței globale. din contră ea constă în a amplasa inidivizii în centrul relațiilor internaționale. iar în sens mai larg un sprijin în caz de nevoie. Dimensiunea internă vizează dificultățile cu care se confruntă statul în relațiile sale cu societatea civilă. unde subsidium înseamnă o rezervă sau o trupă de rezervă. guvernanța mondială nu reprezintă guvernare globală pentru că aceasta doar întărește rolul statelor si a guvernelor. 3) distribuire greșită a resurselor publice la niște scopuri socotite ca dezirabile. patru discursuri participă la conturarea unei noi dimensiuni a globalității: • Discursul asupra închiderii spațiului. Astfel.

trebuie înţeles că principiul. cooperarea ştiinţifică şi combaterea criminalităţii. Deşi astăzi este în general recunoscut ca fiind unul dintre principiile după care se ghidează Uniunea Europeană. Deciziile ce se dovedesc mai eficiente la nivel statal sau regional trebuie adoptate fară amestecul Uniunii Europene. Ideea a fost preluată de Biserica Catolică în modul său de organizare şi pusă în practică de statele federale. reprezintă o prescripţie normativă cu caracter general. În contiunare. el 4 . adică autoritatea centrală acţionează în acele domenii în care o acţiune locală este ineficientă. În cazul acestui tip de organizare statală s-a ajuns la un compromis între autoritatea centrală şi cea locală. Conform Tratatului de la Maastricht statele membre decid împreună la nivelul instituţiilor comunitare în acele probleme care se pot soluţiona mai bine la respectivul nivel decât la cel naţional. Punerea în practică a acestui principiu coincide cu dorinţele cetăţenilor europeni care preferă o acţiune la nivel comunitar în ceea ce priveşte cooperarea cu ţările în curs de dezvoltare. deorece acestea din urmă sunt comune sistemului de drept al statelor europene. ce comportă un înalt grad de abstractizare. educaţie. principiile dreptului unional nu trebuie confundate cu principiile generale ale dreptului. mai mult ea a fost preluată de Uniunea Europeană şi transformată în principiu de drept comunitar. în drept. principiul subsidiarităţii este de dată recentă.Odată cu operele lui Jean Jacques Rousseau. la care se raportează toate normele dreptului comunitar în procesul adoptării şi aplicării lor. Thomas Hobbes şi David Hume apare ideea unui stat ce îşi revedinca puterea de la oameni. Vorbind de subsidiaritate ca principiu al dreptului unional. Comunitea Europeană a introdus principiul subsidiarităţii ca o noutate prin Tratatul de la Maastricht din 1992 şi l-a completat prin Protocolul Adițional al Tratatului de la Amsterdam. Subsidiaritatea în cadrul Uniunii Europene În contextul european. dar doresc ca guvernele naţionale să decidă în ceea ce priveşte politicile de sănătate. Subsidiaritatea a reprezentat răspunsul pentru acţiunea în cadrul organizaţiilor internaţionale. cultură şi protecţie socială. În aceste sens statul urma să îşi exercite autoritatea doar în acele arii în care acţiunea individuală nu era eficientă.

întrucât principiul nu s-ar aplica în condiţiile în care ambele acţiuni ar fi ineficiente sau atunci când statul obţine un rezultat mai bun. Anglia se temea de o Europă federalizată în time ce Land-urile germane doreau să îşi menţină autonomia largă de care se bucurau în cadrul RFG1. ed. par contrare şi anume: acţiunea la nivel comunitar. În domeniile care nu sunt de competenţa sa exclusivă. însă pot fi mai bine realizate la nivel comunitar datorită dimensiunilor şi efectelor acţiunii preconizate3. Polirom. şi în ultimul obiectivul să poată fi realizat mai bine la nivel comunitar. 3 Tratatul de la Maastricht. 2002. 2008. Conform Tratatatului de la Maastricht. Documente de Baza ale Comunitati si Uniunii Europene. Sfera Juridică. Comunitatea nu intervine. dar Comunitatea ar obţine un rezultat şi mai bun2. principiul subsidiarităţii permite extinderea acţiunii Comunităţii în limitele competenţelor sale. în conformitate cu principiul subsidiarităţii. p. acolo unde este o acţiune izolată nu ar avea efecte satisfăcătore şi acţiunea locală. Cluj Napoca. cel puţin. Principles of Subsidiarity. În primul rând. 2 Fabian Gyula. 1 Sjev Ederveen. The Hague. decât în cazul şi în măsura în care obiectivele acţiunii preconizate nu pot fi realizate într-un mod satisfăcător de statele membre. domeniul în care se acţionează să nu fie cuprins în competenţele exclusive ale Comunităţii (agricultura. Jaques Pelkman. El a fost luat în discuţie ca argument al susţinătorilor integrării europene împotriva scepticismului englez şi german. 71. Ultimele două condiţii trebuie întrunite în mod cumulativ. Comunitatea acţionează în limitele competenţelor care îi sunt conferite şi ale obiectivelor care îi sunt atribuite prin prezentul tratat. în al doilea rând să existe competenţe paralele sau concurente. ed II. La Titlul VII. Deci principiul subsidiarităţii urmăreşte două obiective ce aparent. iar ulterior a fost introdus şi în Tratatul de la Amsterdam. 5 . în al treilea rând obiectivele acţiunii să nu poată fi realizate într-o manieră satisfăcătoare prin intervenţia autorităţilor statelor membre. Apendicele A este Protocolul privind Subsidiaritatea si Proporţionalitatea. pescuit).nu apare în textele europene înainte de anii 80. Articolul 5 al Tratatului de instituire a Comunităţii Europene cuprinde în continuare condiţiile minime ale aplicării principiului subsidiarităţii. Totuşi. 2006. Principiul subsidiarităţii a fost oficial introdus pentru prima dată ca atare în documente ale Uniunii Europene odată cu Tratatul de la Maastricht. p4. măsurile se vor lua la nivel local şi doar dacă astfel de măsuri sunt ineficiente ele vor fi luate la un nivel comunitar. Drept instituţional comunitar. CPB Netherlands Bureau Of Economic Policy. Iasi. La acelaşi Tratat. Pentru prima dată conceptul apare enunţat în Actul Unic European din 1986 în ceea ce priveşte politica de mediu. Articolul 130 se stipulează că în ceea ce priveşte poluarea. Valentin Constantin. 29 iulie 1992.

Op cit. principiul subsidiarităţii nu crează o competenţă complementară în favoarea acesteia. p. 6 . ed. forma acţiunii comunitare va fi simplificată pe cât o va permite realizarea adecvată a obiectivului măsurii respective. precum şi să se abţină de la orice măsură ce ar risca să compromită realizarea obiectivelor tratatelor4. Competenţele transferate se referă la privarea statelor de competenţele ce sunt atribuite în mod explicit Comunităţii precum cele legate de politicile tarifelor vamale. Statele sunt obligate să îşi conformeze acţiunile regulilor generale enunţate în art. Este vorba de acele domenii ce nu mai intră în sfera de activitate a statelor naţionale fără a face însă obiectul unei atribuiri către Comunitate. de exempla în ceea ce priveşte politicile educaţionale sau cele de sănătate6. cit. limitarea sau încetarea ei atunci când nu mai este justificată. Vorbim de competenţe încadrate când ele rămân însă apanaj al statului. competenţa națională fiind pur şi simplu abolită. pentru a delimita sfera exercitării ei.. Acest grad zero de distribuire se regăseşte în logica atribuirii de competenţe în cadrul realizării uniunii vamale şi Pieţei comune. Lumen. pricipiul subsidiarităţii este criteriul pentru a determina această competenţă. prin luarea măsurilor adecvate pentru a asigura îndeplinirea obligaţiilor. 72. În domeniile în care tratatul nu recunoaşte nicio competenţă a Comunităţii. Tratatul de la Amsterdam a precizat obligaţiile ce trebuies îndeplinite atât de organele comunitare. La modul general principiul subsidiarităţii poate fi abordat din două perspective: în domeniile în care tratatul conferă Comunităţii o competenţă partajată cu cea a statelor membre. op. 2009. 623-638.atunci când circumstanţele o cer sau invers. dar acesta acceptă limitarea lor prin tratate. Uniunea Europeană urma să aibă competenţe exclusive şi competenţe partajate. Instituţiile Uniunii Europene în perioada post-Nisa. Competenţele concurente sunt cele în care statul singur poate lua acţiune fără a se supune dreptului comunitar. politicile vamale cu statele terţe şi politicile agricole şi piscicole comune.. În ceea ce priveşte competenţele interne există aşa-numitele competenţe nerepartizate ce exprimă gradul maxim de desistare a statelor naţionale. Competenţele exclusive 4 5 Fabian Gyula. fiind preferate pe cât posibil directivele regulamentelor şi directivele-cadru măsurilor detaliate şi nu în ultimul rând. 6 Mădălina Virginia Antonescu. Odată cu Tratatul de la Amsterdam a fost inclus în tratatele europene "Protocolul Privind Aplicarea Principiului Subsidiarităţii şi Proporţionalităţii". p 283. O perspectivă de drept constituţional. cât şi de statele membre în aplicarea acestui principiu. Comunitatea nu va legifera decât în măsura în care acest lucru este necesar. Astfel. Ion Deleanu. Linia de partajare a competenţelor este fluctuantă şi adeseori problematică5. Proiectul de Constituţie prevedea o departajare mai clară a competenţelor. Iaşi. p. 5 al tratatului.

transporturi. politica monetară pentru statele membre ale căror monedă este euro. Această alterare a echilibrelor constituționale interne au avut ca rezultat alimentarea fenomenlui de deficit democratic al UE 10. El proyecto de Tratado Constitucional: la participacion regional en el control de la subsidiareidad. La acceași concluzie se ajunge în Cartea 7 8 Jean-Luc Sauron. parlamentele (statatle sau regionale) s-au văzut excluse din proces. ed. Institut Universitari D’Estudis Europeus. spaţiul de libertate. socială si teritorială.. Uniunea dispune de competenţa pentru a desfăşura acţiuni. Uniunea dispune de competenţă pentru a întreprinde acţiuni şi pentru a duce o politică comună. agricultură şi pescuit. 633-638.se refereau la cele care erau doar apanajul Comunităţii. p. în special pentru definirea şi punerea în aplicare a programelor. protecţia consumatorilor. 2005.1. op. 2010. ci doar în funcție de obiective sau misiuni. cit. energie. 10 Ibidem.2. Iaşi. politica socială. coeziunea economică. Polirom. securitate şi justiţie şi obiectivele comune de securitate în materie de sănatate publică7. fără ca exercitarea acestei competenţe să poată avea ca efect împiedicarea statelor membre de a-şi exercita propria competenţă8. cu excepţia conservării resurselor biologice ale mării. Absența unui catalog al competenţelor exclusive ale statelor membre și ale UE. mediu. politica comercială comună. În timp ce la nivel european guvernele au exercitat o influență determinantă în conturarea deciziilor datorită reprezentării lor în Consiliului de Miniștri. 144-147. p. au făcut ca aceasta să-și extindă politicile pe baza interpretării principiului subsidiarității pentru a face față externalităților procesului de integrare 9. V. În domeniile cooperării pentru dezvoltare şi al ajutorului umanitar. dezvoltării tehnologice şi spaţiului. fără ca exercitarea acestei competenţe să poată avea ca efect împiedicarea statelor membre de a-şi exercita propria competenţă. 7 . nu are o diviziune explicită a competențelor între nivelurile de guvernare. Curs de instituţii europene: puzzle-ul european. 9 Morata Francesc. reţelele transeuropene. p. În domeniile cercetării. nefiind construită ca un stat federal. Antonescu. Principiul subsidiarităţii în Tratatul Constituţional şi Tratatul de la Lisabona Pentru a putea explica reformele ce le aduce Tratatul Constituțional și Tratatul de la Lisabona în materie de subsidiaritate trebuie amintit faptul că UE. Working Paper. Competenţele partajate între Uniune şi statele membre se aplicau în următoarele domenii principale: piaţa internă. Aici erau incluse domenii precum uniunea vamală. stabilirea regulilor de concurenţă necesare funcţionării pieţei interne. M. p. conservarea resurselor biologice ale mării în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului.

accesat in data de 10. Gh.cit. Declaraţia de la Laeken (decembrie 2001) propunea o serie de întrebări pentru dezbaterea care va avea loc în timpul Convenţiei.3. unele dintre acestea erau relaţionate direct cu principiul subsidiarităţii. problema existentă nu este doar legată de diviziunea competențelor. Anexa Declaraţia asupra viitorului UE a tratatului de la Nisa situează din nou subsidiaritatea pe prim plan. ci de la principiile federalismului bazat în existența mai multor arene politice. De fapt. Acestea consideră că deși sunt responsabile de implementatrea politicilor UE. “El Principi de Subsidiarietat a la Unio Europea”. ci de o îmbunătăţire a cooperării și transparenței necesare în procesul de policy-making european. existența acestui principiu în Tratatul de la Lisabona. Dezbaterea în Convenț ia Europeană În ultimii ani subsidiaritatea s-a transformat într-o temă de dezbatere permanetă ca o reflecţie a stării generale de rău a regiunilor constituționale și a reticenţelor anumitor state membre față de expansiunea competenţelor comunitare.02.Albă a Comisiei despre Guvernanța Europeană din 2001: Funcționarea actuală a UE nu permite interacțiunea necesară printr-o cooperare multinivel în care guvernele statelor să implice în totalitate regiunile și orașele în procesul de decizie. Conform lui I.05.2005. p.parlament. de diferite tipuri dar nu ierarhice12. Morata Francesc.2011. fiind strâns legată de problemele instanțelor germane referitoare la delimitarea competențelor între UE și statele membre13. Calea cea mai democratică de a defini subsidiaritatea în UE nu ar trebui să pornească de la o piramidă de puteri inspirată de modelul antic centru-periferie tipic pentru Statul Națiune. respectându-se funcțiile și reprezentativitatea fiecărui nivel. 13 Institut d’Estudis Autonomics.pdf.14.15 http://www. Document elaborat de IUEE la petitia Presedintelui Parlamentului Cataluniei. Pornind de la aceste premise în continuare vom analiza dezbaterea care a avut loc în timpul Convenției Europene asupra acestui principiu al subsidiarității. propunerea finală întâlnită în Tratatul Constituțional. dar și a dificultăților de a face acest proces compatibil cu principiile democratice. op. nu se respectă în mod suficient rolul lor ca instituţii reprezentative și canale de interacțiune cu cetățenii” 11. Acest lucru a ieșit în evidență în Tratatul de la Nisa. cu o atenție specială asupra Cdr ( Comitetul Regiunilor). Un an mai târziu. Bărbulescu. COM(2001) 428 final. A. unul dintre obiectivele Declaraţiei de la Laeken.cat/activitat/cataleg/TP22In. p. preluat integral de către Convenţie. era acela al studierii modalităţilor de “apropiere” a Uniunii de cetăţenii săi prin simplificarea structurilor şi 11 12 Comisia Europeana (2001) “ Cartea Alba a Comisiei despre guvernanta europeana”. 8 .

Quadern de Traball .. oferind astfel intrarea într-o formă limitată a reprezentanţilor regionali în procesul legislativ. chiar dacă a existat un consens despre natura juridică a acestuia şi monopolul Curţii de Justiţie pentru a rezolva recursurile. Se pare că această propunere a fost aleasă ca mecanism de dotare a principiului subsidiarităţii cu un conţinut mai amplu. Unii percep această situaţie ca o ameninţare pentru identitatea lor (. Bucuresti. în mod concret dacă funcţia acestora nu ar trebui să se centreze pe împărţirea competenţelor între UE şi statele membre de exemplu prin controlul anterior al principiului subsidiarităţii.. comune. Tot în cadrul grupurilor de lucru pentru pregătirea TC apare stipulată posibilitatea de a încorpora mecanismul de control ex ante. Totodată.2008. acesta fiind completat de un control a posteriori cu un caracter jurisdicţional15. Se defineau trei categorii de competenţe: exclusive (UE).democratizarea sistemului instituţional. persistau divergenţele în ceea ce priveşte actorii legitimi a le interpela. Văzând în mare parte ce s-a stablit în urma convenţiei este important a vedea şi care au fost părerile exprimate în timpul acesteia. În ceea ce priveşte controlul ex posteriori. Morata Francesc y Ramon Ricard. completare” 14. Se spunea de exemplu: “Mulţi cred că UE ar trebui să fie mai atentă la preocupările concrete în loc să intervină până în cele mai mici detalii în lucruri pe care a se cuveni a fi lăsate în mâna reprezentanţilor aleşi ai statelor membre şi ale regiunilor”. Polirom. iar pe de altă parte. coordonare. rolul parlamentelor naţionale şi simplificarea tratatelor se menţionau explicit în Declaraţia 23 de la Nisa ca teme ale reformei prevăzute pentru anul 2004.p 403. Delimitarea competenţelor s-a realizat prin elaborarea unui catalog care.44 IUEE Barcelona2005. statele membre trebuiau pentru prima dată a 14 15 Iordan Gheorghe Bărbulescu.) Nu s-ar conveni a încredinţa gestiunea zlnică şi aplicarea politicilor UE într-o formă mai explicită statelor membre şi unde constituţia o prevede regiunilor? Cum se poate garanta că noua împărţire a competenţelor nu va conduce la o amplificare a competenţelor UE sau un asalt al competetentelor exclusive ale statelor membre ?”. Pe lângă aceste competenţe s-a discutat şi tema parlamentelor naţionale. Delimitarea competenţelor. permitea cetăţeanului să știe ”cine şi ce face” în fiecare moment. nr. subsidiaritatea. Procesul decizional în Uniunea Europeană. partajate ( UE/ state membre) şi sectoare în care UE realiza doar acţiuni de sprijin. fapt care ar fi satisfăcut tradiţionala revendicarea a acestui organism de a se numi gardian al principiului subsidiarităţii. Convenţia a dedicat o atenţie specială principiului subsidiarităţii. contribuia pe de o parte la creşterea transparenţei.pp 10-11 9 . Regiones y Constitucion Europea . În cadrul grupuluii de lucru s-a format rapid un consens în favoarea stabilirii unui control politic ex ante prin intermediul parlamentelor naţionale.

10 . Ca o observaţie. fie la nivel central sau regional / local”. cu excepţia dreptului de recurs al parlamentelor naţionale substituit cu recursul printr-un stat membru. CONV 286/02. art 5-I menţine referinţa explicită cu privire la autorităţile locale şi regionale. procedura de control constă în patru faze: a) Consultări pregătitoare 16 17 Conventia Europeana (2003)” Concluziile Grupului I Subsidiaritate”. Într-un final. Noua formulare nu obligă statele membre să aibă în vedere principiul de subsidiaritate în distribuţia internă a competenţelor. S-a discutat şi despre rolul parlamentelor regionale. TC implică recunoaşterea explicită a faptului că multe dintre competenţele non exclusive ale UE sunt exercitate de regiuni şi guverne locale. 18 Ibidem. B. Grupul propunea a oferi Cdr dreptul de recurs EX POST dacă în avizele lor ar fi fost incluse obiecţii cu privire la subsidiaritate. Dezbaterea în sânul grupului de lucru a scos în evidenţă diviziunea existentă între coaliţia formată din reprezentanţii statelor federale (Belgia şi Germania). art. Totodată. UE va interveni în măsura în care obiectivele nu pot fi obţinute într-o manieră suficientă de către statele membre. Se atrăgea atenţia asupra pericolului de multiplicare a resurselor şi protejarea rolului statelor ca intermediari între parlamentarii lor şi Curtea de Justiţie. pentru prima data în istoria instituţională a UE.lase să intre parlamentele naţionale şi regiunile cu puteri legislative16. Tratatul Constituțional Convenţia interguvernamentală posterioară Convenţiei Europene nu a introdus schimbări semnificative în formularea controlului subsidiarităţii. În baza “Protocolului privind aplicarea principiilor de subsidiaritate şi proporționalitate” anexă a Proiectului TC. Spre deosebire de situaţiile anterioare. anumiţi deputaţi europeni şi membri ai Cdr favorabili în ceea ce priveşte ideea de includere a regiunilor cu puteri legislative şi reprezentanţii guvernelor din majoritatea statelor. dar majoritatea membrilor grupului au susţinut că gradul şi forma de participare a entităţilor locale şi regionale în elaborarea legislaţiei comunitare se determina în mod unic în cadrul naţional18. gruparea formată din reprezentanţii statelor s-a impus astfel că în faza de control EX ANTE al principiului subsidiarităţii doar parlamentele naţionale aveau drept de a prezenta un aviz motivat şi ar fi în putere să interpeleze un recurs la Curtea de Justiţie odată ce a fost aprobat textul legislativ17. 11-I prevedea: “În domeniile care nu sunt de competenţă exclusivă. Ibidem.

obligaţie ce derivă din articolul I-5. Comisia va trebui să ia în considerare posibilele efecte pentru dezvoltarea legislaţiei care va corespunde statelor şi regiunilor.pp 149-150 21 Ibidem.1 al proiectului TC. 11 . când este necesar asupra dimensiunii regionale şi locale ale acţiunilor în cauză”. Los Parlamentos nacionales y la Unión Europea: el mecanismo de alerta temprana. orice parlament naţional al unui stat membru sau orice cameră a unui parlament naţional se poate adresa preşedinţilor PE. articolul 7 al Protocolului privind aplicarea principiilor de subsidiaritate şi proporţionalitate prevedea: Comisia trebuie să re-examineze proiectul în momentul în care numărul de avize emise de încălcare a principiului subsidiarităţii reprezintă o treime din totalul voturilor posibile21. Această motivaţie va trebui să includă “o fişă detaliată care să permită să evalueze îndeplinirea” ambelor principii. În cazul unui proiect de Lege-Cadru (fosta directivă). Într-un termen de 6 săptămâni începând cu data de primire a propunerii legislative a Comisiei.În faza prelegislativă. decizia rămâne în mâinile parlamentelor statale. În ceea ce priveşte consultarea parlamentelor regionale.in Revista de Derecho Comunitario Europeo. d) Controlul judiciar posterior 19 Hinojosa Martínez. pentru prima dată de competenţele regionale. Enrique. http://www.cepc. b) Prezentarea propunerilor legislative Comisia va fi obligată să îşi motiveze propunerile legislative în baza principiului subsidiarităţii şi proporţionalităţii. Comisia va trebui să reconsidere propunerea când avizul motivat despre neîndeplinirea principiului subsidiarităţii doar atunci când va reprezenta un minim de trei sferturi din voturi atribuite parlamentelor naţionale. p. Luis Miguel. 20 Álvarez Conde. Nu în ultimul rând. núm 65 (2006). Fişa de subsidiaritate care va fi creată de către Comisie va include impactul financiar al fiecărei propuneri cu scopul de a evalua costurile implementării sale. Astfel că modelul garantează autonomia deplină a Camerelor teritoriale ale statelor federale ca Bundesratul german. consideră că propunerea nu respectă principiul de subsidiaritate20.pp805. c) Early Warning System Al treilea element corespunde noului mecanism de control politic precedent numit “alerta rapidă” a subsidiarităţii prin intermediul Parlamentelor.es/rap/Publicaciones/Revistas/4/RDC_019_089. care stabiliește datoria Uniunii de a respecta structurile constituţionale interne ale statelor membre. núm 19 (2004). La regulación del principio de subsidiariedad en el Tratado constitucioinal: espejismos y realidades.pdf. 155. Consiliului de Miniştrii şi Comisiei un aviz motivat expunând motivele conform cărora.05. accesat in data de 11. Noua formulare a subsidiarităţii va obliga Comisia să ţină cont.2011. Comisia va fi obligata să “ducă până la capăt consultări extinse” în care va trebui să ţină cont. inclusiv autonomia regională19.in Revista de Derecho Político.

Conform protocolului. stabilite de proiectul pentru TC contribuie la facilitarea aplicării principiului de subsidiaritate23.  Protocolul obligă atât Consiliul. Totuşi implicaţiile procedurii merg mai departe:  Comisia trebuie să prezinte propunerile legislative şi posibilele modificări parlamentelor statale și în acelaşi timp şi Consiliului.op.cit. Pentru prima dată. Regiunile nu dispun de legitimitate pentru a prezenta în mod direct recursul în ceea ce priveşte încălcarea principiului.cit. legi-cadru şi directive). 22 23 12 . În ceea ce priveşte participarea în mecanismul de “alertă rapidă”. În comunicarea Comisiei “A legisla mai bine”. legislatorul intern va în condiţie să controleze în mod direct justificarea propunerilor avansate de Comisie cu scopul de a duce până la capăt o acţiune la nivel european. Chiar dacă parlamentele nu pot face recurs în mod direct. Luis Miguel. o pot face în mod indirect prin guvernele respectivelor state. În acelaşi timp ierarhia normativă (legi.A patra şi ultima fază se referă la controlul juridic al subsidiarităţii prin intermediul Curţii de Justiţie. trebuie afirmat că noua regularizare a principiului subsidiarităţii tinde a întări legitimitatea democratică a UE în măsura în care favorizează participarea parlamentelor statale şi regionale într-o fază iniţială a procesului legislativ.  Totodată rezultă faptul că de acum înainte guvernele trebuie să “de-a socoteală” acţiunilor lor parlamentelor respective în timpul procesului de decizie. în plus prin această modalitate UE devine mai apropiată cetăţenilor şi ar putea favoriza o îmbunătăţire a funcţionării democratice a propriilor state. recursul trebuie făcut de un stat membru sau transmis de acesta în funcţie de sistemul juridic intern în numele parlamentului statal sau al unei Carmere22. cât şi Parlamentul European să verifice faptul că propunerile Comisiei respectă principiile subsidiarităţii și proporţionalităţii şi să ţină cont de opiniile parlamentelor. căile de participare directe sau indirecte a regiunilor sunt următoarele: 1) consultările preparative. După cum am putut observa mai sus. Protocolul nu menţionează modalităţile şi efectele consultării. ci doar faptul că Parlamentele naţionale pot consulta cele regionale când este cazul24. respectiv Parlamentului European. aceasta a promis că propunerile emise vor lăsa o margine de acţiune destul de largă legislatorilor naţionali.pp 819-820 Morata Francesc. pp 13-14. 24 Comisia Europeana (1999). 2) mecanismul de alertă rapidă sau de Hinojosa Martínez. Înainte de tóate.op. Raport al Comisiei catre Consiliul European” A legisla mai bine 1999” (COM 1999 526 final).

2) Fiecare propunere trebuie să fie însoţită de o evaluare a impactului administrativ şi financiar în administraţiile naţionale. Comunicat al Comisiei din 19 dec. Comisia a avansat în mod considerabil în ceea ce priveşte justificarea propunerilor şi a elaborării analizei legat de impactul financiar27. p.73-74. prin acest tratat şi în special prin acceptarea Protocolului asupra aplicării principilor de subsidiriate şi proporţionalitate îşi întăreşte legitimitatea şi relaţia cu Curtea de Justiţie şi Parlamentul European. regionale şi locale. De fapt. 27 Comisia Europeana 2002 “ Comunicarea Comisiei intitulata: plan de actiune “ A simplifica si imbunatatii acquí-ul comunitar” . C. Comitetul este acum 25 26 Comisia Europeana (2001) “ Cartea Alba a Comisiei despre guvernanta europeana”.2003” Dialog cu asociatiile de colectivitati teritoriale despre elaborarea politicilor in UE. Comitetul Regiunilor este organismul care. Consultările pregătitoare sunt fundamentale în procesul prelegislativ comunitar. 4) Parlamentele regionale pot participa în mecanismul noului sistem de monitorizare a principilului subsidiarităţii de către parlamentele naţionale28. 13 .. Tratatul de la Lisabona Se poate afirma că Tratatul de la Lisabona este un moştenitor demn al efortului de democratizare creat în Tratatul Constituţional. 28 Fabian Gyula. prin Comitetul Regiunilor. Poziţia parlamentelor autonome s-ar putea articula prin trei mecanisme: în primul rând prin contactele informale între Delegaţiile şi Birourile de Reprezentare în Bruxelles şi în Comisie. unde Comisia stabiliește contacte cu diferite părţi interesate în îmbunătăţirea formulării propuneriilor. 3) Parlamentul European este obligat a consulta Comitetul Regiunilor privind fiecare latură importantă a competenţelor acestora.cit. cu mici schimbări. op. 1) Comisia trebuie să efectueze consultări extinse înainte de publicarea oricărei propuneri legislative. prin urmare mecanismele prezentate anterior se menţin şi în noul tratat. Comisia Europeana(2003c). COM(2001) 428 final. COM(2003) 811 final. Formalizarea consultărilor cu autorităţile regionale şi locale implică instituţionalizarea compromiselor deja dobândite de către Comisie în Cartea Albă asupra Guvernării Europene25 şi în iniţiativele de a defini modalităţile de dialog permanent cu asociaţiile regionale şi locale la nivel naţional şi european26. prin Conferinţa Adunărilor Legislative Regionale ale UE.control şi 3) controlul jurisdicţional posterior al actelor legislative prin intremediul Cdr sau al guvernului statului respectiv.

14 . care se întruneşte în sesiune de cinci ori pe an. a subliniat că. în cazurile în care considerăm necesar să apărăm principiul subsidiarităţii în elaborarea legislaţiei UE. Preşedintele Comitetului Regiunilor. Adunarea Plenară a CoR. care consolidează subsidiaritatea încă din etapa prelegislativă şi în cursul adoptării noilor acte legislative UE. dar şi cu fermitate. Suntem convinşi că această nouă posibilitate va adânci relaţiile noastre cu celelalte instituţii UE şi cu parlamentele naţionale. este o mare realizare în sine. Biroul Comitetului Regiunilor poate decide. În cazul în care se adoptă o astfel de hotărâre. p. va oferi garanţii că nu se va ajunge niciodată la contestări. Pe lângă extinderea cerinţelor în materie de consultare a Cor pe parcursul adoptării legislaţiei UE. mai transparentă şi eficientă. Pentru Comitetul Regiunilor intrarea în vigoare a Tratatului va face ca UE să fie mai democratică. preşedintele Comitetului Regiunilor sau comisia CoR răspunzătoare de elaborarea proiectului de aviz poate propune introducerea unei acţiuni în faţa Curţii Europene de Justiţie pentru încălcarea principiului subsidiarităţii de către un act legislativ în legătură cu care Tratatul UE dispune consultarea Comitetului. în numele Comitetului. Comitetul are acum dreptul să introducă acţiune în faţa Curţii Europene de Justiţie în două situaţii: 1) protejarea propriilor prerogative instituţionale şi 2) cererea de anulare a noilor acte legislative UE considerate ca încălcând principiul subsidiarităţii. „Considerăm că acest nou drept de a contesta actele legislative ale UE în justiţie reprezintă mai degrabă un instrument disuasiv decât unul de ameninţare. cu majoritatea voturilor exprimate. sperăm ca aplicarea rapidă a tuturor dispoziţiilor tratatului de la Lisabona.30”. Luc Van den Brande (BE-PPE). în domeniile politice în care Tratatul UE impune consultarea Cor29. în conformitate cu procedura privind încălcarea dreptului comunitar. Procedura privind încălcarea dreptului comunitar este după cum urmează: în viitor. În cazul în care în Adunarea Plenară nu poate lua o hotărâre în termenul de două luni stipulat de Tratatul de la Lisabona. îmbunătăţind situaţia regiunilor şi oraşelor în sistemul politic al UE. asupra propunerii preşedintelui sau a comisiei. preşedintele introduce acţiunea în justiţie în numele Comitetului şi solicită Adunării Plenare să hotărască la următoarea sesiune dacă menţine sau nu această 29 30 Ibidem.supranumit gardian al subsidiarităţii. decide asupra unei astfel de propuneri cu majoritatea voturilor exprimate. Ne vom exercita acest drept cu prudenţă. preşedintele introduce acţiune în justiţie. obţinerea dreptului de a introduce acţiune în faţa Curţii de Justiţie. după ani de negocieri cu statele membre UE şi cu celelalte instituţii. În orice caz. dl. 386. În cazul în care propunerea este adoptată. Comunicat de presă a COR/09/113 din 4 decembrie 2009.

cu privire la diferitele documente politice şi propuneri legislative ale Comisiei Europene32. Tratatul de la Lisabona transformă Comitetul Regiunilor în gardianul subsidiarităţii. accesat in data de 11.05. http://www.2011. http://www. accesat in data de 11. Concluzii După 15 ani de dezbateri aproape fără întrerupere. un instrument politic de creare a unei culturi a subsidiarităţii şi de promovare a unei abordări pe mai multe niveluri în procesul de producere şi de elaborare a legislaţiei. preşedintele Comitetului Regiunilor. lăsând să intre în acest nou sistem Camerele teritoriale ale Statelor Federale.aspx?view=folder&id=edb25d95-d57d-416c-bf4cdf9427c75255&sm=edb25d95-d57d-416c-bf4c-df9427c75255.eu/pages/PressTemplate. Reţeaua CoR de monitorizare a subsidiarităţii a fost lansată în 2007.14. ACTIVITĂŢI / Monitorizarea subsidiarităţii. Comitetul Regiunilor. Comitetul Regiunilor propune să facă din mecanismul subsidiarităţii. Luc Van den Brande.12. dar şi delegarea Cdr în calitate de gardian al subsidiarităţii.europa. Urmărind evoluţia prevederilor asupra principiului subsidiarităţii putem concluziona faptul că acesta oferă şi totodată poate asigura continuitatea şi trăinicia formei de cooperare supranaţională. punctul de vedere al autorităţilor locale şi regionale este auzit şi luat în considerare în mod corespunzător. în chestiunile legate de subsidiaritate.cor. CoR dispune de o serie de instrumente destinate să garanteze că. Acum noua arhitectură a subsidiarităţii întăreşte perspectiva federalistă sau cea de multinivel a Uniunii.eu/pages/EventTemplate. după cum este prevăzut în Tratat şi în protocoale. pentru a facilita schimbul de informaţii între autorităţile locale şi regionale din Uniunea Europeană. Guvernele vor fi nevoite să informeze mai bine parlamentele naţionale cu scopul de a evita apariţia contradicţiilor în definirea poziţiilor naţionale de-a lungul procesului de decizie.05. Protocolul asupra aplicării principiilor de subsidiriate şi proporţionalitate constituie un avans din două puncte de vedere: cel al democraţiei şi respectării autonomiei regionale şi locale în UE. Comunicat de Presa. 31 Comitetul Regiunilor ( COR-09-113).2011.2009.cor. Unul din efectele pozitive pentru democraţie îl reprezintă early warning system legat de subsidiaritate.aspx?view=detail&id=decfa388-ecd6-4cc0-9d0ddc9ae2584112. 32 15 .europa.acţiune31.

Morata y Ramon Ricard. Bucureşti. 2008. Pelkman. 2009. Jaques. ed. Iordan Gheorghe. Lumen. Institut Universitari Europeus. 2005. D’Estudis 16 . Ed. Principles of Subsidiarity. Los Parlamentos nacionales y la Unión Europea: el mecanismo de alerta temprana.44 IUEE Barcelona.  Bărbulescu. Drept instituţional comunitar. Procesul decizional în Uniunea Europeană. periodice. Mădălina Virginia. C. nr. Bucuresti. El proyecto de Tratado Constitucional: la participacion regional en el control de la subsidiareidad. Ediţia a III-a revăzută şi adăugită cu referiri la Tratatul de la Lisabona.  Conde. The Hague.Bibliografie Lucrări generale. O perspectivă de drept constituţional. Cluj Napoca.  Gyula. Beck. 2006. Sjev. Quadern de Traball. Ion. 2008.  Francesc. Ed. núm 65 (2006). Instituţiile Uniunii Europene în perioada post-Nisa. Morata. Institutii şi proceduri constituţionale în dreptul român şi dreptul comparat.H. Álvarez Enrique. Iaşi. articole  Antonescu. CPB Netherlands Bureau Of Economic Policy. lucrări de specialitate. Fabian. Polirom.  Deleanu. 2006. în Revista de Derecho Político. 2005.  Ederveen.  Francesc. Sfera Juridică. Regiones y Constitucion Europea. Working Paper.

 Zăpârţan. 17 .  Comitetul Regiunilor (COR-09-113). núm 19 (2004).2005.15 http://www. 2003 “Dialog cu asociaţiile de colectivităţi teritoriale despre elaborarea politicilor în UE”.  Conventia Europeana (2003) ”Concluziile Grupului I Subsidiaritate”. Oradea. Miguel.cor.  Sauron.  Mele. Universidad de Navarra. CONV 286/02. http://www.05.  Institut d’Estudis Autonomics.05.02. 14. Tratatul de la Lisabona transformă Comitetul Regiunilor în gardianul subsidiarităţii. COM (2003) 811 final. IESE Business School. p. în Revista de Derecho Comunitario Europeo. Polirom.  Comitetul Regiunilor. Curs de instituţii europene: puzzle-ul european. Document elaborat de IUEE la petitia Presedintelui Parlamentului Cataluniei. Raport al Comisiei către Consiliul European” A legisla mai bine 1999” (COM 1999 526 final). 14.12. accesat în data de 11.eu/pages/PressTemplate.2011. Luis. accesat în data de 10. Hinojosa. 2000.2009.europa.eu/pages/EventTemplate. Documente şi surse electronice  Comisia Europeană (1999). http://www. ACTIVITĂŢI/ Monitorizarea subsidiarităţii.05. Ed. 2010. Comunicat al Comisiei din 19 dec.pdf. Domenec. “El Principi de Subsidiarietat a la Unio Europea”. Imprimeriei de Vest.parlament.aspx?view=detail&id=decfa388-ecd64cc0-9d0d-dc9ae2584112. A Case Study. The Principle of Subsidiarity in Organizations.  Comisia Europeană (2003c).cat/activitat/cataleg/TP22In. La regulación del principio de subsidiariedad en el Tratado constitucioinal: espejismos y realidades. accesat în data de 11.cor. Ed.aspx?view=folder&id=edb25d95d57d-416c-bf4c-df9427c75255&sm=edb25d95-d57d-416c-bf4c-df9427c75255.2011. Liviu-Petru. Construcţie Europeană. Iaşi. Jean-Luc.europa. Martínez.  Comisia Europeană (2002) “Comunicarea Comisiei intitulată: plan de acţiune “A simplifica şi îmbunătăţii acquis-ul comunitar”.2011. COM(2001) 428 final. Comunicat de Presa.  Comisia Europeană (2001) “Cartea Albă a Comisiei despre guvernanţa europeană”.

ed II. Iasi.vatican. 1891.II La Dottrina delta Chiesa in material sociale ed economica. Rerum Novarum.va/holy_father/john_xxiii/encyclicals/documents/hf_jxxiii_enc_15051961_nater_en. Ioan XXIII. nr.  Pius XI.va/holy_father/pius_xi/encyclicals/documents/hf_pxi_enc_19310515_quadragesimo-anno_it. Quadragesimo Anno.I Rerum Novarum. 29 iulie 1992 în Constantin.2011. accesat în 10. accesat la 10.2011.  Tratatul de la Maastricht.vatican. Initiative Private si Rolul Statului.79. Cap. nr. Mai 15. 2002. Mai 15.va/holy_father/leo_xiii/encyclicals/hf_l-xiii_enc_15051891_rerumnovarum_en.20-21. accesat în 10. la http://www. Rolul Statului.53-58 la http://www.05. 1931. sub cap. la http://www. nr.html.html .05.vatican. Mater et Magistra. 18 .2011. Polirom.  Leon XIII. Valentin Documente de Bază ale Comunităţii şi Uniunii Europene. Martie 15.05.html. Cap.38. 1961.5 Restaurazione dell' ordine socials. nr.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful