You are on page 1of 402

Ion MĂLUREANU

GEOFIZICĂ DE SONDĂ
Vol. I

Editura Universitǎţii Petrol-Gaze din Ploieşti 2007

i

ii

CUPRINS Introducere 1. Noţiuni introductive 1.1. Investigaţia geofizică a sondelor 1.2. Metodele geofizice de investigaţie a sondelor – clasificare 1.3. Tehnologia efectuării operaţiunilor geofizice la sondă 2. Proprietăţile petrofizice ale rocilor colectoare şi ale rocilor protectoare 2.1. Roci colectoare şi roci protectoare 2.2. Minerale argiloase şi roci argiloase 2.2.1. Minerale argiloase 2.2.2. Roci argiloase 2.2.3. Capacitatea de schimb cationic 2.2.4. Relaţiile apă – argilă 2.2.5. Stratul dublu electric 2.2.6. Modele de existenţă a argilei în nisipuri şi gresii 2.3. Proprietăţile petrofizice ale rocilor 2.3.1. Porozitatea 2.3.2. Saturaţia 2.3.3. Permeabilitatea 2.3.4. Dependenţa permeabilitate relativă – saturaţia 2.3.5. Presiunea 2.4. Rezistivitatea sistemului rocă – fluid

iii

2.4.1. Definiţii 2.4.2. Rezistivitatea mineralelor şi a rocilor 2.4.3. Rezistivitatea apei de zăcământ şi a hidrocarburilor 2.5. Factorul de rezistivitate al formaţiei 2.5.1. Relaţia de definiţie, dependenţa factor de rezistivitate a formaţiei – porozitate 2.5.2. Relaţia de dependenţă factor de formaţie – saturaţie 2.5.3. Influenţa anizotropiei asupra rezistivităţii rocilor 2.5.4. Influenţa conţinutului de argilă asupra rezistivităţii rocilor 2.5.5. Influenţa presiunii asupra rezistivităţii rocilor 2.5.6. Conductivitatea argilelor 3. Condiţii de măsurare în sondele netubate 3.1. Fenomenul de invazie 3.2. Distribuţia fluidelor 3.3. Distribuţia rezistivităţilor 4. Potenţialul spontan 4.1. Fundamentarea fizico – chimică a potenţialului spontan 4.1.1. Procesul de difuziune şi potenţialul de difuziune 4.1.2. Procesul de adsorbţie şi potenţialul de adsorbţie 4.1.3. Potenţialul de difuziune – adsorbţie 4.1.4. Procesul de electrofiltraţie şi potenţialul de electrofiltraţie 4.1.5. Procesul de oxidare – reducere şi potenţialul de oxidare – reducere 4.2. Potenţialul spontan total, potenţialul spontan înregistrat şi potenţialul spontan static iv

4.2.1. Potenţialul spontan total 4.2.2. Potenţialul spontan static 4.2.3. Potenţialul spontan înregistrat 4.3. Forma de reprezentare a diagrafiei PS 4.4. Factorii care influenţează forma şi amplitudinea curbei de PS 4.5. Interpretarea calitativă şi cantitativă a PS 5. Determinarea rezistivităţii rocilor (fundamentare fizico-matematică) 5.1. Determinarea rezistivităţii în mediu omogen şi izotrop 5.1.1. Distribuţia câmpului electric al unei surse punctiforme de curent în mediu omogen şi izotrop 5.2. Dispozitivele de rezistivitate 5.2.1. Dispozitivele reale de rezistivitate 5.3. Caracteristicile dispozitivelor de rezistivitate 5.4. Determinarea rezistivităţii în mediu omogen anizotrop 5.5. Determinarea rezistivităţii în medii cu limite plan-paralele 5.5.1. Cazul unei limite de separaţie 5.5.2. Cazul a două limite de separaţie 5.5.3. Răspunsul dispozitivelor potenţiale şi gradiente în medii neomogene cu limite de separaţie plan-paralele traversate de sondă 5.6. Determinarea rezistivităţii în medii cilindrice infinit lungi, coaxiale, cu sursa de curent pe axa lor 5.6.1. Distribuţia discontinuă a rezistivităţii 5.6.2. Distribuţia continuă a rezistivităţii 6. Metode electrice cu dispozitive nefocalizate

v

6.1. Carotajul electric standard 6.1.1. Caracteristicele dispozitivelor carotajului electric standard 6.1.2. Înregistrarea diagrafiei electrice standard 6.1.3. Forma de reprezentare a diagrafiei electrice standard 6.2. Alte procedee de carotaj electric standard 6.2.1. Carotajul electric standard cu dispozitive pentru sare 6.2.2. Carotajul electric special 6.3. Aplicaţiile diagrafiei electrice standard 6.4. Carotajul electric lateral 6.4.1. Metoda BKZ 6.4.2. Metoda DRR 6.5. Microcarotajul standard 6.5.1. Principiul şi caracteristicile dispozitivelor de microcarotaj standard 6.5.2. Răspunsul microcarotajului standard şi forma de reprezentare a diagrafiei 6.5.3. Interpretarea diagrafiei de microcarotaj standard 7. Carotajul electric focalizat de tip laterolog 7.1. Domeniile de aplicabilitate ale carotajului electric focalizat de tip laterolog 7.2. Macrodispozitive focalizate de tip laterolog 7.2.1. Dispozitivul Laterolog-7 7.2.2. Dispozitivul Laterolog-3 7.2.3. Dispozitivul focalizat – Dual Laterolog 7.2.4. Carotajul electric cu focalizare sferică

vi

7.3. Răspunsul dispozitivelor focalizate de tip laterolog şi forma de prezentare a diagrafiei 7.3.1. Medii neomogene cu limite de separaţie cilindrice infinit lungi 7.3.2. Forma de prezentare a diagrafiei electrice focalizate 7.4. Interpretarea şi aplicaţiile diagrafiei focalizate de tip laterolog 7.4.1. Interpretarea calitativă şi cantitativă 7.4.2. Aplicaţiile diagrafiei electrice focalizate – Laterolog şi DualLaterolog 7.5. Microcarotajul focalizat 7.5.1. Microlaterologul 7.5.2. Microcarotajul ”proximity-log” 7.5.3. Microcarotajul cu focalizare sferică – MSFL 7.5.4. Răspunsul dispozitivelor de microcarotaj focalizat şi forma de reprezentare a diagrafiei 7.5.5. Interpretarea diagrafiei de microcarotaj focalizat 7.5.6. Aplicaţiile diagrafiei electrice cu microdispozitive 8. Carotajul inductiv 8.1. Scurt istoric 8.2. Fundamentarea teoretică pe baza inducţiei electromagnetice 8.2.1. Caracteristicile de investigare radială şi verticală 8.2.2. Dispozitive de carotaj inductiv 8.3. Fundamentarea teoretică pe baza propagării câmpului electromagnetic 8.4. Răspunsul dispozitivului inductiv în mediu cu stratificaţie plan-paralel 8.5. Răspunsul dispozitivului inductiv în mediu cu limite de separaţie cilindrice infinit lungi

vii

8.6. Variante de carotaj inductiv şi forma de prezentare a diagrafiei 8.6.1. Carotajul electric – inducţie (CEI) 8.6.2. Carotajul dual inducţie – laterolog (DIL) 8.7. Interpretarea diagrafiei inductive 8.7.1. Interpretarea calitativă 8.7.2. Interpretarea cantitativă 8.8. Aplicaţiile carotajului inductiv 9. Carotajul electromagnetic 9.1. Fundamentarea teoretică 9.2. Dispozitive de carotaj electromagnetic (cu cablu) 9.2.1. Dispozitivul EPT 9.2.2. Carotajul electromagnetic cu investigaţie adâncă DPT – (Deep Propagation Tool) 9.3. Metode de interpretare 9.3.1. Metoda tpo modificată 9.3.2. Metoda tpo modificată pentru apă dulce 9.3.3. Metoda saturaţiei duale 10. Carotajul electric în timp real 10.1. Carotajul electric cu dispozitivul potenţial de 16in 10.2. Carotajul electric focalizat de tip laterolog 10.3. Carotajul dual de rezistivitate 10.4. Carotajul de rezistivitate curentă şi carotajul de rezistivitate cu electrozi punctiformi (Resistivity At Bit tool) 10.4.1. Rezistivitatea curentă şi rezistivitatea radială

viii

Carotajul electromagnetic dual CDR (Compensated Dual Resistivity) 10.6.6.1.6. Principiul metodei 10. Factorii care influenţează forma curbelor de rezistivitate 10. Prezentarea diagrafiei 10.5. Răspunsul carotajului CDR 10.3.4.4. Aplicaţiile CDR 10.7. Carotajul electromagnetic 10.2.2.10.2. Rezistivitatea măsurată cu electrozi punctiformi 10.1.5.6.6.5. Factorii care influenţează măsurătorile de rezistivitate 10. Dispozitivul compensat matricial de rezistivitate ARC-5 (Array Resistivity Compensated tool) Bibliografie ix .

x .

la suprafaţa şi în exteriorul lui (după Liviu Constantinescu ). în sensul cel mai general. în scopul determinării proprietăţilor fizice ale rocilor şi a conţinutului în substanţe minerale utile. Geofizica aplicată cuprinde ansamblul procedeelor geofizice de cercetare a structurii scoarţei terestre în scopul descoperirii şi conturării zăcămintelor de minerale utile sau a condiţiilor de care sunt legate în general apariţia lor. este ştiinţa care se ocupă cu studiul proprietăţilor fizice ale globului terestru şi ale părţilor lui constitutive precum şi cu studiul fenomenelor fizice ce se desfăşoară în interiorul. hidrogeologia şi arheologia. O dată cu dezvoltarea geofizicii ca ştiinţă şi în condiţionare reciprocă cu ea a apărut geofizica aplicată.1 NOŢIUNI INTRODUCTIVE 1. Din geofizica aplicată fac parte: prospecţiunile geofizice şi geofizica industrială. Prin efectuarea unui complex de măsurători geofizice în sonde şi prin prelucrarea şi interpretarea corespunzătoare a datelor obţinute se asigură rezolvarea unor probleme legate de explorarea şi exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile. Investigaţia geofizică a sondelor Geofizica. Alte domenii în care geofizica aplicată îşi aduce un aport important sunt: geologia inginerească. 3 .1. Geofizica de sondă conţine ansamblul metodelor de investigaţie geofizică a formaţiunilor geologice traversate de sonde. Geofizica industrială cuprinde: geofizica inginerească şi geofizica de sondă. În Gefizică se aplică principiile matematicii şi legile fizicii la studiul problemelor şi proceselor privind Pământul în ansamblul lui sau porţiuni mari ale acestuia.

iar în România. Investigaţia geofizică a sondelor se efectuează cu ajutorul unor utilaje şi instalaţii care constituie echipamentul de investigaţie geofizică. judeţul Prahova în anul 1983. montate de obicei pe unul sau pe două autovehicule (fig.Ocna. aceste operaţii se pot efectua în cadrul fiecărei etape al procesului de foraj stabilite prin comanda geologo-tehnică. În ţara noastră. 2 . În sondele netubate. la o adâncime de 150 m. s-au pus bazele carotajului electric. aplicat prima dată în Venezuela în anul 1931. Astfel. Carotajul electric a devenit în scurt timp cea mai importantă metodă de investigaţie geofizică a sondelor. unde a fost aplicată pe scară industrială încă din anul 1931. Moineşti şi altele. lângă Tg.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Sonda este o construcţie minieră realizată în scoarţa terestră printr-un complex de lucrări de foraj ( dislocarea rocii şi evacuarea detritusului la suprafaţă ) urmate la anumite intervale de adâncime de consolidare prin operaţii de tubare şi cimentare. în timpul forajului Investigaţiile în timp real ( Logging While Drilling – LWD) sunt efectuate cu aparatură adecvată şi măsoară aceleaşi proprietăţi fizice ale rocilor. printre care şi România. sau în timp real. precum şi în anul 1869 de lordul Kelvin.1. primele măsurători de temperatură în sonde au fost efectuate în anul 1906 de profesorul Bungeţeanu la Filaret şi în anul 1911 de profesorul Ion Tănăsescu în şantierele petrolifere de la Buştenari. 7030 m. Aceste măsurători au fost efectuate în anul 1852 în regiunea Pechelbronn (Franţa) de către Daubree. Cea mai mare adâncime. Primele măsurători geofizice ale unui parametru fizic în sonde au fost cele de temperatură. Prima sondă pentru exploatarea petrolului s-a săpat la Baku în 1848. Moreni. de către inginerul Grigore Zmieureanu. Investigaţia geofizică se efectuează atât în sonde netubate cât şi în sonde tubate. a fost atinsă de o sonda forată în localitatea Tufeni. Din perioada 1920 – 1926 datează şi primele măsurători de deviaţie. Un parametru important măsurat în sonde este rezistivitatea rocilor. în 1861.1. la noi în ţară. cunoscând o dezvoltare spectaculoasă în toate ţările producătoare de petrol. iar în anul 1927 este realizat şi primul perforator de coloană cu glonţ. tot în regiunea Pechelbronn.). Prima măsurătoare a fost efectuată pe data de 5 septembrie 1927 de fraţii Conrad şi Marcel Schlumberger. iar în anul 1929 este măsurat potenţialul natural sau potenţialul spontan. ca şi în investigaţia geofizică efectuată după terminarea forajului.

în general. sau în timpul procesului de exploatare (carotaje de producţie). semnalele electrice.transmite la aparatura de suprafaţă. cum sunt: . pulsuri electrice. pe baza câmpului fizic aplicat sau a câmpului fizic natural. măsură şi înregistrare şi troliul (granicul) 2. Aceste mărimi sunt convertite în semnale (diferenţe de potenţial. care este de obicei talpa sondei. Dispozitivul de investigaţie are următoarele funcţii: . cu cablul geofizic 3 necesar introducerii dispozitivelor de investigaţie în sondă şi a extragerii acestora. prin cablul geofizic. rezistivitate electrică. Semnalele ajunse la suprafaţă sunt calibrate pentru a fi convertite în unităţi de măsură corespunzătoare proprietăţilor fizice ale rocilor. Parametrii măsuraţi se înregistrează. 3 . Legătura între cele două module se realizează cu cablul geofizic sau prin teletransmisie în cazul carotajelor în timp real. în timpul extragerii cablului cu dispozitivul de investigaţie doar unele înregistrări sunt efectuate in timpul introducerii diapozitivului. viteza undelor elastice etc. cum este termometria de sondă.rolele de geamblac. care poartă informaţia privind proprietăţile fizice ale rocilor. radioactivitate naturală sau provocată. .4) şi de preluare a mişcării liniare a cablului şi transformarea ei în mişcare de rotaţie.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Unele măsurători geofizice se efectuează după tubarea şi cimentarea coloanei sau a coloanelor. care au rolul de ghidaj al cablului (rola de ghidaj . Aparatura necesară efectuării operaţiunilor geofizice se împarte în două module: aparatura de suprafaţă şi aparatura de sondă sau dispozitivul de investigaţie. mărimea fizică (sub formă de semnale). Autolaboratorul sau staţia de carotaj 1. . câmpul radioactiv provocat. câmpul undelor elastice etc.creează câmpul fizic artificial care este aplicat în metoda de investigaţie utilizată: câmpul electric.sesizează cu ajutorul traductorilor. Utilajul de investigaţie mai este completat cu o serie de dispozitive auxiliare. Elementul care se introduce în sondă se numeşte dispozitiv de investigaţie 7 şi este lansat prin intermediul cablului geofizic până la limita inferioară a intervalului de investigat. înainte şi după operaţia de perforare. În cotinuare este descrisă pe scurt aparatura efectuării operaţiilor de investigaţie geofizică cu cablu. care conţine aparatura de suprafaţă şi panourile pentru comandă. pentru a fi înregistrată şi prelucrată. Aceste semnale sunt determinate de proprietăţile fizice ale rocilor: potenţial natural.

traductorul de greutate. în timpul lansării şi extragerii dispozitivului de investigare. 6 . în timpul lansării.staţia de carotaj.traductorul (indicatorul) de greutate 5. dacă acestea nu dau rezultat se trece la operaţii de instrumentaţie. . folosit pentru măsurarea tensiunii mecanice în cablu.rola de gidaj.troliul sau granicul. tensiunea mecanică în cablu (greutatea). Cablul geofizic antrenează rolele de măsură şi encoderul asigură măsurarea cablului.cablul geofizic. 4 . indică oprirea dispozitivului de investigaţie din cauza unui obstacol. apariţia unei stagnări sau creşteri indică prinderea într-o porţiune a găurii de sondă a dispozitivului de investigaţie sau a cablului. De asemenea sunt efectuate corecţii pentru alungirea elastică a cablului geofizic la diferite adâncimi. fiind de asemenea necesare manevre de degajare.1. Fig. trebuie să crească proporţional cu adâncimea. 2 .1.NOŢIUNI INTRODUCTIVE . 4 . 7 – dispozitivul de investigaţie.dispozitivul de măsură a adâncimilor. fiind necesare o serie de manevre pentru a se trece de obstacolul respectiv. 5 . apariţia unei stagnări sau a unei micşorări a acesteia. tensiunea mecanică (greutatea) trebuie să scadă. Utilajul pentru investigarea geofizică a sondelor [5]: 1 . în timpul extragerii.dispozitivul de măsurare a adâncimii constă dintr-un sistem cu două role de măsură având pe axe montate câte un encoder electronic (dispozitiv electronic de codificare a valorilor de adâncime). 3 .

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Fig.1.2. Cablul geofizic de carotaj [5]:
1 - conductori electrici, izolaţi cu cauciuc, policlorură de vinil sau teflon, 2 - tresă pânzată sau cauciucată, 3 - armătură metalică compusă din două straturi de sârmă de oţel înfăşurate în sensuri opuse.

Cablul geofizic, numit şi cablul de carotaj, utilizat pentru lansarea şi extragerea dispozitivului de investigare, figura 1.2., este alcătuit din unul, trei sau şapte conductori electrici 1, izolaţi cu cauciuc, policlorură de vinil sau teflon, înveliţi într-o tresă pânzată sau cauciucată 2 şi având la exterior o armătură metalică 3 compusă din două straturi de sârmă de oţel, înfăşurate în sensuri opuse, pentru a asigura rezistenţa mecanică la întindere în timpul operaţiilor în sonde. Conductorii electrici servesc la transmiterea curentului electric necesar alimentării dispozitivului de sondă şi a semnalelor electrice de măsură de la dispozitivul de investigaţie la echipamentul de suprafaţă. Investigaţia geofizicã a sondelor în timp real [Logging While Drilling - LWD] cuprinde o serie de metode de investigaţie care sunt efectuate simultan cu un sistem de măsurători (apăsarea pe sapă, direcţia şi înclinarea, forţa de torsiune şi altele) cunoscute sub denumirea de MWD [Measurements While Drilling]. Unii autori nu diferenţiază LWD de MWD şi includ toate măsurătorile în MWD. Întregul sistem LWD şi MWD este format din aparatura de sondă, şi aparatura de suprafaţă. Aparatură de sondă este montată într-o prăjină grea amagnetică. Legătura dintre aparatura de suprafaţă şi aparatura de sondă este realizată de colona de noroi, care reprezintă canalul de transmisie al datelor. O schiţă de principiu a sistemului este prezentată în figura 1.3. Informaţiile sunt transmise la suprafaţă prin teletransmisie: pulsuri pozitive, pulsuri negative şi unde de presiune.

5

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

PRELUCRAREA DATELOR ŞI PREZENTAREA DIAGRAFIEI Aparatura de suprafaţă DECODIFICAREA SEMNALULUI

CANAL DE TRANSMISIE A DATELOR (coloana de noroi)

MODULATOR

CONVERTOR (conversia datelor în cod binar)

BLOC ELECTRIC pentru colectarea datelor

D&I

WOB

TOR

FLOW

TF

MWD

CR

GR

SN

TEM

CND

LWD

Fig. 1.3. Schema de principiu a sistemului LWD şi MWD cu modificări [43]
D&I- direcţia şi înclinarea; WOB- apãsarea pe sapă; TOR- forţa de torsiune; FLOW- debitul fluidului de foraj la turbinã; CR- carotajul de rezistivitate; SN- curba de rezistivitate de 16” (Short Normal); GRcarotajul radiaţiei gama (total şi spectral);CND- carotajul neutronic – densitate;TF- dispozitivul de orientare a ansamblului faţă de nordul magnetic;TEM- temperatura

- pulsul de presiune pozitiv este realizat prin creşterea intermitentă a presiunii fluidului de foraj în prăjini, creştere datorată reducerii secţiunii de curgere, cu ajutorul unui sistem prezentat în figura 1.4 a. 6

Aparatura de sondă

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

- puls de presiune negativ realizat prin scăderea intermitentă a presiunii fluidului de foraj în prăjini cu ajutorul unei derivaţii ce permite noroiului de foraj să pătrundă în spaţiul inelar dintre peretele sondei şi prăjina de foraj figura 1.4.b. - unde de presiune, sistemul “SIREN”. In principiu o valvã de presiune, numită modulator, crează unde de presiune în coloana de noroi,prin variaţia secţiunii de curgere a acestuia, figura 1.4.c.

Fig. 1.4. Sistemul de transmitere a datelor la suprafaţă [43]

Informaţia analogică, provenitã de la diferiţi senzori, figura 1.5, este convertită în blocul convertor - analogic - digital în sistem binar. Datele convertite şi sincronizate sunt codificate şi transmise unui bloc de control pentru modulator. Aceste sisteme sunt construite pentru transmiterea date7

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

lor în două frecvenţe, 12 şi 24 Hz. Prin noroiul de foraj informaţia ajunge la suprafaţă unde este decodificată şi prelucrată cu ajutorul unui calculator de sistem şi prezentată sub forma unei diagrame de variaţie a parametrului înregistrat în funcţie de adâncime.

Fig. 1.5. Schiţă de ansamblu privind transmiterea datelor în sistemul “SIRENE” [17]

Sistemul LWD efectuează măsurători în puncte la intervale de timp regulate. Rezultă de aici o densitate de date (număr de măsurători pe metru forat). Această densitate este funcţie de viteza de avansare a sapei, iar la variaţia vitezei rezultă că măsurătorile sunt efectuate la intervale de adâncime neregulate. 8

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Calitatea diagramei este funcţie de densitatea de date şi de rezoluţia senzorilor. În figura 1.6 este prezentată dependeţa dintre viteza de avansare şi densitatea de date pe 0.3 metri (1 ft) foraţi.

Fig. 1.6. Dependenţa dintre densitatea de date şi viteza de măsurare [43]

Această dependenţă corespunde atât sistemelor de transmitere a datelor prin unde de presiune (sistemul SIREN), cât şi pentru celorlalte sisteme.

1.2. Metodele geofizice de investigaţie a sondelor – clasificare
Clasificarea metodelor geofizicii de sondă este făcută în funcţie de câmpul fizic pe care-l studiază fiecare din aceste metode. Fără a acoperi absolut toate metodele de investigaţie cunoscute, se prezintă mai jos clasificarea principalelor metode ale geofizicii de sondă. A) Carotajul electric, bazat pe măsurarea rezistivităţii electrice a rocilor şi a potenţialelor spontane care iau naştere în gaura de sondă (PS), este utilizat în următoarele variante: -carotajul de rezistivitate aparentă cu macrodispozitive: - carotajul electric standard; - carotajul electric lateral; - carotajul electric focalizat de tip laterolog; 9

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

- carotajul inductiv; - carotajul electromagnetic; - carotajul de rezistivitate aparentă cu microdispozitive: -microcarotajul convenţional; -microcarotajul focalizat de tip laterolog cu variantele: -microlaterolog; -proximty log; -microcarotajul cu focalizare sferică; - carotajul potenţialelor naturale sau spontane; - carotajul potenţialelor provocate. B) Carotajul radioactiv constă în măsurarea radiaţiilor (gama, de neutroni ) naturale sau provocate şi se utilizează în următoarele variante: - carotajul gama natural; - carotajul gama spectral: -carotajul spectral al radiaţiei gama naturale; -carotajul spectral al radiaţiei gama provocate (dispersate, de captură, de activare, de ciocnire neelastică); - carotajul radiaţiei gama dispersate: -carotajul gama-gama de densitate; -carotajul litologic; -carotajul gama-gama selectiv. - carotajul neutronic: -carotajul neutron-gama; -carotajul neutron-neutron cu neutroni termici: -carotajul neutronic obişnuit; -carotajul neutronic compensat. -carotajul neutron-neutron cu neutroni epitermici; -carotajul neutronic în impulsuri; -carotajul de activare; -carotajul foto-neutronic; -carotajul izotopilor radioactivi; -carotajul C/O şi Ca/Si. -carotajul de flourescenţă X. C) Carotajul acustic, bazat pe studiul proprietăţilor de propagare a undelor acustice în roci, este cunoscut în următoarele variante: - carotajul acustic de viteză (obişnuit, compensat); - carotajul acustic de atenuare (în sonde netubate; în sonde tubate); - imaginea acustică a sondei. 10

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

D) Carotajul termic şi termometria de sondă studiază distribuţia câmpurilor termice naturale şi artificiale. E) Carotajul magnetic, bazat pe studiul proprietăţilor magnetice are ca variante: - carotajul magnetismului natural; - carotajul susceptibilităţii magnetice a rocilor; - carotajul magnetic nuclear. F) Carotajul gravimetric; G) Cavernocarotajul şi cavernometria de sondă - cavernometria obişnuită cu cavernometre (cu braţe expandabile, tip patină, tip lame elastoce); - cavernometria sonică; H) Pandajmetria: - pandajmetria continuă cu pandajmetre cu trei braţe; - pandajmetria continuă cu pandajmetre cu patru braţe (de mare rezoluţie). I) Metodele geochimice se bazează pe studierea gazelor din noroiul de foraj şi bitumenele din probele de sită, probe laterale şi carote mecanice, respectiv: - gazcarotajul cu variantele: gazcarotajul cu analiză globală; gaz carotajul cu cromatografie; - carotajul de bitumene sau luminiscent şi măsurătorile în cabina geologică. Deşi nu sunt măsurători geofizice propriuzise în geofizica de sondă sunt tratate de unii autori şi metodele de contol al sondelor (măsurători de deviaţie orintată a sondelor, măsurători pentru dirijarea sondelor, măsurători pentru localizarea mufelor, măsurători de presiune, măsurători de debite etc.) precum şi lucrările de deschidere şi probare a formaţiunilor (perforare, torpilare, probe laterale etc.)

1.3. Tehnologia efectuării operaţiunilor geofizice la sondă
Instalarea corectă la sondă a echipamentului geofizic reprezintă o condiţie esenţială pentru efectuarea operaţiei de investigaţie, de probare sau de deschidere a stratelor în condiţii optime şi de deplină securitate, atât pentru utilaj, cât şi pentru personalul implicat, figura 1.3. Staţia de carotaj 1 se instalează în faţa platformei pentru material tubular al sondei 14, la o distanţă de 25-75 m.

11

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Fig 1.3. Instalarea echipamentului de investigare geofizică de sondă [5]:
1 - staţia de carotaj, 2 - suportul de susţinere, 3 - indicator de greutate, 4 - ansamblu de legătură, 5 - dispozitivul de investigare, 6 - cablu de oţel, 7 - capac de protecţie, 8 - masa rotativă, 9 - podul sondei, 10 - instalaţia de prevenire a erupţiilor, 11 - traversă metalică, 12 – troliul, 13 - pene, 14 - material tubular al sondei, 15 - cablul geofizic, 16 - rolele de geamblac, 17 - cablul scripetelui auxiliar, 18 - enconderul, 19 - rola superioară, 20 – elevator, 21 – chiolbaşi, 22 – cârlig, 23 - macara, 24 - beciul sondei.

Pentru asigurarea lansării diapozitivului de investigaţie se instalează rolele de geamblac 16şi 19 care ghidează mişcarea cablului geofizic 15. Rola superioară 19 este pentru transmiterea mişcării cablului; traductorul indicator de greutate 3 şi suportul de susţinere 2 - numit şi "ciupercă" se montează în elevator 20, fixate cu ajutorul chiolbaşilor 21 de cârligul 22 al macaralei 23 şi asigurate cu un bolţ cu siguranţa. Rola de ghidaj (inferioară - 16) se leagă cu ajutorul unui lanţ sau cablu de oţel 6 de o traversă metalică 11 dispusă sub podul sondei 9 sau de instalaţia de prevenire a erupţiilor 10 aflată în beciul sondei 24. În acelaşi timp, rola conducătoare este suspendată de cablul scripetelui auxiliar 17 numit şi " mosor". Dispozitivul de investigaţie 5 este cuplat la cablul geofizic 15 cu ajutorul unui ansamblu de legătură 4 şi se suspendă deasupra gurii puţului, în centrul fiind menţinut cu ajutorul troliulul 12 unde se găseşte şi 12

1. 6 . gura puţului este asigurată cu un capac de protecţie 7.4. E2 ). pentru înregistrarea curbelor de rezistivitate şi potenţial spontan şi piesa de legătură la cablul geofizic 4. 5 – reducţie pentru instrumentaţie.capul electric multifilar. Ansamblul de legătură care asigură cuplajul dintre dispozitivul de investigaţie şi cablul geofizic este prezentat în figura 1. 3 – electrozi metalici. Capul electric conţine o reducţie 5 pentru a se asigura instrumentaţia în caz de prindere a dispozitivului în sondă. care este constituit din capul electric multifilar 1. 4 . pentru a evita căderea unor scule în sondă. Fig. 8 . Piesa de legătură (rope socket) 4 asigură cuplajul 13 .cablu cu zece conductori.NOŢIUNI INTRODUCTIVE enconderul pentru mişcarea cablului 18. În timpul operaţiilor pregătitoare. un cablu cu zece conductoare 2.piesa de legătură (rope socket). Ansamblu de legătură la cablu al dispozitivului de investigare [5]: 1 . 2 . 7 .4. Dispozitivul de investigaţie este cuplat la cablul geofizic 6 cu ajutorul ansamblului de legătură. pe care sunt montaţi doi electrozi metalici 3 ( E1.dispozitivului de sondă.carcasa de protecţie.cablul geofizic.

Semnalul prelucrat este redat în unităţi de măsură corespunzătoare mărimii măsurate în sistem analogic şi/sau digital. În timpul extragerii. Aparatura de suprafaţă preia semnalul provenit de la dispozitivul de investigaţie prin intermediul canalului de transmisie (cablul geofizic. noroiul de foraj). în timp real sau când este efectuată investigaţia. precum şi cuplajul electric între circuitele aparatului de sondă şi cablul cu zece conductoare. pentru efectuarea înregistrării parametrilor geofizici. prestabilită. Capul electric asigură etanşarea aparaturii dispozitivului de sondă 8 introdusă într-o carcasa 7 de protecţie faţă de presiunea hidrostatică a fluidului de foraj din sondă. Etanşarea la presiune se realizează cu ajutorul unor garnituri inelare de cauciuc (o-ring). Interpretarea poate fi efectuată direct cu ajutorul softurilor specializate. pentru a preveni depunerea dispozitivului pe o serie de obstacole din sondă şi pentru a putea efectua imediat manevrele necesare continuării lansării. urmărind indicatorul de greutate. operatorul de la autotroliu trebuie să urmărească cu atenţie indicatorul de greutate pentru a preveni prinderea aparaturii sau a cablului în sondă şi pentru a se putea lua măsurile pentru degajarea acestora. Prelucrarea automată necesită digitizare acestora. 14 . Datele pot fi transmise cu ajutorul internetului în centrele de interpretare şi la beneficiar. Înregistrările analogice efectuate pe film sau hârtie fotosensibilă sunt înregistrate într-o scară fixă. Lansarea se face cu atenţie. Înregistrările digitale prezintă o serie de avantaje faţă de înregistrările analogice. După ce dispozitivul de sondă a ajuns la adâncimea finală (talpa sondei) se începe extragerea cu o viteză constantă.NOŢIUNI INTRODUCTIVE mecanic şi electric între cablul cu zece conductoare al ansamblului de legătură şi cablul geofizic cu 7 conductoare 6.5. În sistemul digital scările de înregistrare atât a adâncimilor cât şi a proprietăţilor fizice măsurate pot fi modificate în funcţie de gradul de detaliere a intervalului necesar a fi interpretat. O schemă de principiu a sistemului analogic şi digital este prezentată în figura 1. Acest semnal este prelucrat de către blocurile electronice corespunzătoare panourilor de operaţiuni şi în conformitate cu calibrările specifice fiecărei metode de investigaţie.

Preciza cu care aceste curbe redau variaţia unuei mărimi fizice cu adâncimea depinde de mai mulţi factori dintre care enumerăm: sensibilitatea dispozitivului de investigare. Se obţine în final o diagrafie geofizică (o diagramă) în care se redă variaţia unuia sau a mai multor parametri măsuraţi. valorile valorile măsurate nu sunt valorile reale.1976. figura 1. Schema de principiu a sistemului de înregistrare analogic şi digital ( după Moseley.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Fig 1. cu modificări ) [27]. Având în vedere condiţiile de investigaţie. în funcţie de adâncime. 15 . aceste valori sunt valori aparente din care printr-o prelucrare adecvată se obţine valoarea reală.6.5. calibrarea apraturii etc. condiţiile de măsură.

MSFLC .6. SGR – curba de variaţie a radiaţiei gama natural. LLS – rezistivitatea înregistrată cu dispozitiv focalizat cu rază de investigaţie superficială. TNPH – curba de porozitate neutronică.rezistivitatea înregistrată cu microdispozitiv cu focalizare sferică.NOŢIUNI INTRODUCTIVE Fig 1. Forma de prezentare a diagrafilor geofizice TRASA 1: SP – curba de potenţial spontan. TRASA 2: adâncimea. TRASA 4: RHOB – curba de densitate. TRASA 3: LLD – rezistivitatea înregistrată cu dispozitiv focalizat cu rază de investigaţie adâncă. CALI – curba de variaţie a diametrului sondei. DTLN – timpul unitar de parcurs 16 .

acestea trebuie să posede două proprietăţi importante: porozitate şi permeabilitate. rocile metamorfice şi rocile eruptive fisurate. De exemplu. Porozitatea este proprietatea care permite rocilor să acumuleze fluide în spaţiul poros. din mineralele componente ale rocii. gresiile. iar pentru rocile carbonatate din calcit (CaCO2) şi/sau dolomit (CaMg(CO3)2). de diverse dimensiuni. scheletul mineral este constituit preponderent din silice (SiO2). fiind o rocă poros-permeabilă. microconglomeratele. În sens mai larg.2 PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE 2. Prin colector se înţelege partea cea mai ridicată structural a rezervorului în care sunt cantonate hidrocarburile. calcarele şi dolomitele fisurate şi cavernoase. deci o rocă rezervor (magazin) trebuie să fie o rocă poros-permeabilă. roca colectoare constituie chiar roca rezervor. mai rar. atât hidrocarburi. Pentru a putea constitui rezervoare. denumită şi rezervor natural sau rocă magazin. Principalele roci rezervor sunt: nisipurile. cât şi apă de zăcământ şi permite curgerea acestor fluide.1. pentru un nisip sau o gresie "curată”. iar permeabilitatea reprezintă proprietatea rocilor care permite curgerea fluidelor prin spaţiile poroase. conglomeratele. reprezintă o formaţiune geologică care constituie un "recipient natural" şi care se caracterizează prin capacitatea de acumulare a hidrocarburilor şi posibilitatea de a le ceda în parte (după C. Roci colectoare şi roci protectoare Roca colectoare. care poate colecta fluide. compusă din granule. Roci colectoare "curate" O rocă colectoare "curată" este o rocă fără conţinut de argilă constituită dintr-un schelet mineral sau "matrice". Beca). pietrişurile şi. respectiv în spaţiul liber dintre granulele minerale din care este alcătuită roca. 19 .

). Fiecare tetraedru conţine patru atomi de oxigen sau grupări hidroxilice în vârfurile tetraedrului şi un atom de siliciu în centru (figura 2. De asemenea aceste roci trebuie sa fie suficient de groase pentru a rezista diferenţelor de presiune. care formează o reţea hexagonală repetată la infinit cu formula structurală Si4O6(OH)4. calcarele şi dolomitele compacte. numit spaţiu poros. cu două nivele cationice (1Te. gipsul. precum şi gresiile.2. fiind cimentate sau necimentate. Ca sau/şi K) cristalizaţi în sistemul monoclinic şi caracterizaţi prin structuri reticulare plane. Reţelele cristaline de tip stratificat caracteristice majorităţii acestor minerale sunt constituite din două unităţi structurale distincte. Minerale argiloase şi roci argiloase 2. Această proprietate permite acestor roci să-şi îndeplinească funcţia de protecţie a acumulărilor de hidrocarburi din rocile colectoare. deosebindu-se astfel: . Exemple de roci protectoare: argilele. Cea de a doua unitate este alcătuită dintr-un strat de cationi în coordinare octaedrică (Oc) Al+3 şi/sau Mg+2(Fe+2) care sunt echidistanţi faţă de şase ioni de oxigen sau grupări hidroxilice (figura 2. pot fi acumulate fluide: apă interstiţială şi hidrocarburi sau numai apă de zăcământ.2.1.1). Minerale argiloase Sub numele de „minerale argiloase” sunt cunoscuţi hidrosilicaţii de Al (uneori Na. astfel încât în spaţiile dintre ele. Legătura dintre cele două straturi se face prin oxigeni aplicali ai stratului tetraedric. 2. se caracterizează printr-o permeabilitate foarte redusă.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Granulele de rocă sunt dispuse aleatoriu. sarea.2. 18 . Clasificarea mineralelor argiloase se realizează în funcţie de stratele tetraedrice şi octaedrice.minerale bistratificate. practic egala cu zero. Roca protectoare. în care se recunosc complexele anionice (Si2O5)-2 sau [ Si4O10]-4. O primă unitate structurală este formată dintr-un strat al tetraedrilor silicici (Te). 1Oc): canditele.

minerale dublu stratificate.2. Fig. Reprezentarea schematică a unei unităţi tetraedrice (a) şi a stratului tetraedric (b) din structura unităţilor argiloase [30]. cu patru nivele cationice (2Te. Reprezentarea schematică a unei unităţi octaedrice (a) şi a stratului octaedric (b) din structura mineralelor argiloase [30]. La modelul de tip 2:1 se mai adaugă un strat octaedric care este plasat între bazele cu oxigeni ale stratelor tetraedrice. capacitatea de schimb cationic.minerale fibroase. tristratificate: attapulgit. Stratele tetraedrice au oxigenii aplicali plasaţi unii spre alţii şi un strat octaedric intercalat între ele. .2. . 1Oc): hidromice. vermiculite. 2Oc): cloritele. Structura planară a mineralelor argiloase determină principalele lor proprietăţi: capacitatea de adsorbţie a apei şi compuşilor organici. 19 .minerale tristratificate. cu trei nivele cationice (2Te.2. smectite. . sepiolit.1.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Fig. capacitatea de deshidratare etc.

Mineralele din grupa illitului. Rădulescu. descreşte cu cât depozitele respective sunt mai vechi. în care apar cationi de Al. din punct de vedere cantitativ. caolinitul apare sub formă de acumulări monominerale masive şi ca diseminaţii în argile polimictice în care caolinitul. în baza seriilor cu grosime mare. montmorillonit. În rocile argiloase. ale cărei valori observate (2. illitul şi montmorillonitul.1. 1979 ) [39] O 20 . Structura echilibrată a caolinitului. Mg. în care sarcinile electrice libere apar doar în mod accidental la marginea unităţilor celulare. Zn sau Cr Principalii filosilicaţi din constituţia rocilor argiloase ( după D. illitul este mai abundent în depozitele vechi.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Distanţa între două plane reticulare învecinate. care variază între 7 şi 15. Cele mai frecvente minerale argiloase prezente în sedimente sunt: caolinitul.68 g/cm3) sunt cele mai apropiate faţă de valorile teoretice (2. la diferenţieri între speciile minerale şi la caracterizarea lor prin proprietăţi fizice şi chimice specifice. Slaba substituţie izomorfă în reţeaua caolinitului ca şi gradul de hidratare scăzut al acestuia controlează variaţiile densităţii. Densitatea illitului variază în funcţie de gradul de hidratare cu valori cuprinse între 2.60 – 2. apar în general. De altfel. Montmorillonitului îi este caracteristică o reţea tristratificată de tip 2:1 asemănătoare celei a illitului. diferenţele constau în natura cationilor şi modul în care aceştia ocupă poziţiile structurale ducând la diferenţierea lor ca grup. În roci. Vârfurile grupărilor tetraedrice sunt orientate către stratul octaedric central. Al)O4 unite prin intermediul oxigenilor bazali. Illitul prezintă o structură reticulară de tip 2:1 şi constă dintr-un strat central octaedric între două strate de tetraedric (Si. În tabelul 2. Cele două strate de tetraedri de SiO4. sepiolit sau clorit. îi conferă acestuia o capacitate de schimb cationic mică. cuprind între ele un strat octaedric central. acest schimb cationic se manifestă doar la caolinitele cu un grad de cristalizare scăzut. bazele tetraedrilor fiind coplanare. În ceea ce priveşte dispunerea stratelor tetraedrice şi octaedrice. sub forma unor agregate interstratificate de mică cu vermiculit. Caolinitul prezintă structura cea mai stabilă dintre mineralele acestei grupe.642 g/cm3 pentru minerale în stare uscată şi 1. Fe.609 g/cm3).48 g/cm3 pentru cel cu umiditate de 76%. sunt redaţi principalii filosilicaţi din constituţia rocilor argiloase.6 A determină proprietăţile specifice ficărui mineral.

Na. Al)8O20·OH16 (Fe2+. Fe)3(Si. Al)12(Si. Al)8O20·OH16 Mg5Si8O20 (OH)2 (OH2)4·4H2O 12 A (Si12) (Mg8) O30 (OH)4 (OH2)4·8H2O 21 . Al)4O10(OH)2·(Ca. Al. Fe. Na)x 14.1. Ca)2 (Fe+3. Al)8 O20(OH)4·nH2O (Al.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Tabelul 2.4 A o (Ry+3 R3-y+2)(Si4-xAlx)O10(OH)2·Mgx-y o 14 A (Mg. Al)8O20·OH16 (Fe.Mg)4·(Si. Na)x·4H2O Al4(Si4-xAlx)O10(OH)2·(Ca. Fe+2. Mg. Fe3+)12(Si. Grupa Subgrupa Mineralul Caolinit Candite 1Te:1Oc Dickit Nacrit Halloysit Illite 2Te:1Oc Illit Glauconit RX 7A 7A 7A 10 A 10 A 10 A o o o o o o Formula chimică Al4Si4O10(OH)8 Al4Si4O10(OH)8 Al4Si4O10(OH)8 Al4Si4O10(OH)8·4H2O Al2Si4-x Alx O10 (OH)·Kx (K. Na)x Minerale argiloase Montmorilloni o 15 A t Smectite 2Te:1Oc Beidelit 15 A 15.6 Nontronit Vermiculite 2Te:1Oc Vermiculit Ortoclorite Grupa cloritelor Leptoclorit e Penin Clinoclor Chamosit Thuringit Grupa Attapulgit – Sepiolit Attapulgit Sepiolit 10 A o o o o A (Fe+3. Fe)2(Si. Al)2(Si4-xAlx)O10(OH)2·(Ca. Mg)3(Al.

2. Rădulescu.polimictice. O clasificare care să ţină seama atât de compoziţia mineralogică.oligomictice – monominerale. în alcătuirea cărora intră în principal minerale argiloase. O primă clasificare a rocilor argiloase se bazează pe compoziţia lor mineralogică având în vedere ponderea pe care o au principalele minerale argiloase în alcătuirea rocilor.oligomictice – monominerale. Argile reziduale . După domeniul şi mediul de formare argilele se clasifică în: a) argile terestre. Roci argiloase Argilele sunt roci poliminerale formate preponderent (peste 60%) din particule de dimensiuni cuprinse între 0.772 g/cm3 pentru acelaşi mineral cu un conţinut de apă de 46.illitice. Se pot separa următoarele grupe iniţiale: a) argile caolinitice. c) argile limnice.01 mm şi dimensiuni coloidale.348 g/cm3 (deshidratat) şi 1. . c) argile illitice. Rădulescu). b) argile fluviatile. Toţi tetraedrii sunt orien-taţi cu vârfurile spre stratul octaedric central. De Wit şi Arens arată dependenţa densităţii de gradul de hidratare a montmorillonitului indicând densitstea de 2. d) argile marine.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Prin unirea tetraedrilor se obţine o reţea pseudohexagonală. Nomenclatura rocilor argiloase ( după D.caolinitice. Argilite În tabelul 2.montmorillonitice. cât şi de unele caractere genetice duce la separarea următoarelor grupe de roci (după D.2. este prezentată nomenclatura rocilor argiloase cu precizarea corespondenţelor în limba engleză.2. Argile sedimentare . . În funcţie de vechimea argilelor.polimictice. . . astfel încât bazele lor sunt coplanare. 1979 ) [39] Tabelul 2. b) argile montmorillonitice.0%. . există tendinţa ca montmorillonitul să fie înlocuit cu illitul. 2.2. 22 .

dimensiunea particulei de mineral argilos. Ba+2 > Sr+2 Ca+2 Mg+2 Hanser (1941) dă următoarele ordine de substituţie: Li+ < Na+ K+ Mg+2 Ca+2 Sn+2 Ba+2 Al+3… H+ Factorii care influenţează schimbul de cationi sunt: . . 23 .înlocuirea cationilor structurali care pot deveni schimbabili în anumite condiţii (de exemplu. schimbul de cationi este în general limitat.2. temperatura influenţează diferit. cu atât capacitatea de schimb este mai mare.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Structură Material Structură omogenă Claystone Mudstone Structură laminară Shale Deformată Slate Şist Argilit Argilos Argilă Marl Marnă Argilo-carbonatic Calc-şist Argilo-silicios Argilă nisipoasă Şist arenaceu 2. la pH mic ionii Al+3 se pot deplasa din unităţile octaedrice spre poziţiile schimbabile). cu cât gradul de dispersare este mai mare. care poate fi schimbat cu cationi metalici.nesatisfacerea sarcinilor cauzată de substituţiile izomorfe ale cationilor. Noll (1931) a prezentat următoarea ordine descrescătoare a capacităţii de substituţie a cationilor (referindu-se la toate mineralele argiloase): Li+ > Na+ K+ Rb+ Cs+.desfacerea structurală a radicalului H+ din gruparea OH-. Capacitatea de schimb cationic Schimbul de cationi în mineralele argiloase este rezultatul următoarelor cauze: . în funcţie de cationul schimbat şi prezent în soluţia de schimb. . .3. de exemplu Si+4 replasat de Al+3.nesatisfacerea valenţelor produsă de „ruperile de legături” la suprafaţa particulelor argiloase.temperatura: la temperaturi mici. .

nu se comportă neutru din punct de vedere electric.3.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE .4.6 Ba2+ 8. Legăturile orientează un strat de apă permiţând unui al doilea să se lege de primul într-o structură tetraedrică.hidratarea cationului: ioni de aceeaşi valenţă.0 Mg2+ 10.concentraţia soluţiei de contact în ionul impus spre schimb: cu cât concentraţia este mai mare.valenţa cationului: cu cât aceasta este mai mare cu atât el este mai greu schimbabil. ea se comportă ca un dipol.argilă Molecula de apă.6 – 5. deoarece caracterele chimico-structural ale acestora determină existenţa unei serii caracteristice fiecărui mineral în parte. În apa existentă în porii şi fisurile rocilor argiloase există ioni proveniţi din dizolvarea diferitelor săruri solubile.8 Ca2+ 9.6 – 5. Low (1961) dă următoarele explicaţii: .1 Ca+ 3. . Raza unor ioni hidrataţi ( după L.existenţa unei legături de hidrogen cu oxigenul sau cu OH .gradul de încărcare al reţelei cu cationul schimbabil.8 Asupra mecanismului adsorbţiei apei la suprafaţa argilei. . Seria de schimb relativă nu este însă valabilă pentru toate mineralele argiloase.3 – 10 Na+ 5. Energia legăturii de hidrogen este de regulă 8 – 16 kJ/mol.3. capacitatea este mai mare. Raza zonei de hidratare este dependentă de natura ionilor şi de va-lenţă (tabelul 2. 2. Legătura de hidrogen apare ca o valenţă secundară a atomului de hidrogen care se manifestă în raport cu atomii puternic negativi.9 NH+ 5. Aceştia fiind încărcaţi electric atrag moleculele dipolare de apă influenţându-i şi mai mult structura. datorită legăturii de hidrogen. anterior hidrataţi având energie de fixare mai mare. atunci când valenţa principală îl leagă.ul existent într-un strat pe suprafaţa argilei. Relaţiile apă .2.8 – 5. 24 .4 Rb+ 3. Ionul Raza(A0) Li+ 7. sunt greu de înlocuit.9 K+ 3. Matei ) [30] Tabelul 2. cu toate că sarcinile electrice ale ionilor de hidrogen şi oxigen sunt egale.6 – 7. .). neidentificat complet până acum. Frank şi Wen arată că în vecinătatea unui ion se formează trei zone distincte prezentate în figura 2.3.

.London create de fluctuaţiile norilor electronici în cristal. . Fig. care produc sarcini ce atrag dipolii apei. Matei. 2.structura „de condensator” a particulelor de argilă care creează un câmp electric în interspaţiul dintre ele. Stratul dublu electric Imaginea stratului dublu electric este prezentată în figura 2.un strat intern la interfaţa strat-soluţie cu o grosime de numai câteva diametre moleculare.un strat difuz care este o „zonă spaţială” ce se extinde până în masa soluţiei. Modelul de hidratare a ionilor Frank-Wen cu trei zone ( după L. .concentraţia mai mare de cationi în apropierea particulei face ca moleculele de apă să difuzeze spre suprafaţa acesteia pentru a egaliza prin osmoză concentraţia în soluţie.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE . şi se bazează pe modelul propus de Grahame şi Sterm. Dipolii de apă se vor orienta potrivit acestui câmp. El se compune din următoarele părţi principale: .2.5. .3.4. -zona C în care influenţa ionului nu se mai simte. Studiile efectuate au arătat că apa legată de argilă are vâscozitatea şi densitatea mult mai mari decât ale apei libere. iar zona centrală va fi ocupată de contraioni. -zona B în care structura este complet distrusă. 1986 ) [30]: -zona A în care orientarea puternică imobilizează practic moleculele de apă.forţele Van der Waals . .o fază solidă. 25 .2.atragerea ionilor hidrataţi împreună cu învelişul lor de apă.

unde X 1 este distanţa de la suprafaţa fazei solide la PHI. σ M < 0 arată un exces de electroni. Sarcina repartizată pe acest plan se notează cu σ1 iar potenţialul electric la PHI se notează cu ρ X 1 . În figura 2. Planul care trece prin centrul ionilor adsorbiţi specific se numeşte plan Helmholtz intern (PHI).4. Ea este constituită din molecule de solvent neutre adsorbite şi ioni adsorbiţi specific. se exprimă în microcoulombi/cm2. strat Helmholtz sau strat rigid) este partea de soluţie imediat adiacentă suprafeţei fazei solide.4. ionul nu va putea să se apropie de particula de argilă până la PHI. Structura stratului dublu electric [30] Faza solidă poartă sarcina electrică σ M pe suprafaţa ei. Ionii adsorbiţi specific se menţin la PHI atât prin forţe chimice specifice.2. Dacă interacţia dintre ion şi suprafaţa lamelei de argilă nu este suficient de puternică pentru a produce desolvatarea sa. datorită excesului sau deficitului de sarcini electrice. cei mai apropiaţi ioni vor fi aşezaţi pe un plan a cărui distanţă X 2 de suprafaţa lamelei de argilă va fi mai mare decât X 1 . care este egală cu raza ionului nesolvatat adsorbit specific. iar potenţialul electrostatic al fazei solide este ρ M . În acest caz interacţiile dintre ion şi 26 . σ M > 0 arată deficit de electroni. stratul intern (denumit şi strat compact. cât şi prin forţe electrostatice. Astfel.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Fig. Acest plan imaginar se numeşte plan Helmholtz extern (PHE) sau planul Gony.

K – constanta lui Boltzman. e0 – sarcina electronului.1) în care: x – distanţa. Spre deosebire de adsorbţia specifică la PHI. ∞ = ρ X 2 −ρ∞ . ea depinde de concentraţie şi de sarcina ionică şi variază pentru electroliţi z-z valenţi cu concentraţii cuprinse între 10-6 – 10-1 mol·g·l-1 de la 10-4 la 10-7 cm pentru sarcina ionică z de 1.2) 27 . Calculul distribuţiei sarcinilor sub acţiunea forţelor termice şi a celor electrostatice şi a gradientului potenţialului a fost efectuat de către Gony pe baza unui model matematic de tip Guy-Chapman-Bolt-Van Olphen.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE suprafaţa particulei (lamelei) de argilă se manifestă la distanţă mare. T – temperatura absolută. Densitatea sarcinii în exces σx la distanţa x pentru un ion de tip i este egală cu: x ⎟ σ x = ∑ x e n exp Wi ⎟⎟⎟ . ci să fie conţinuţi într-o zonă spaţială care se extinde de la PHE până în interiorul soluţiei şi care poartă numele de strat difuz. Grosimea stratului difuz nu se întinde pe o distanţă prea mare în soluţie. 2. astfel că aceştia se consideră ca fiind adsorbiţi nespecific. Wix – energia potenţială. Diferenţa de potenţial totală existentă la stratul difuz este: ρ X 2. nis – concentraţia ionilor în soluţie. Valoarea gradientului de potenţial în soluţie în stratul dublu difuz. Sarcina de exces în strat se notează cu σd .6. implicit prin forţe de natură columbiană. 2KT (2. zi – valenţa.. KT ⎟⎠ i s i 0 i ⎛ ⎜ ⎜ ⎜ ⎜ ⎜ ⎝ ⎞ (2. la distanţa x este: ⎡ 32πKTn s ⎤ ⎛ ∂ρ x ⎞ = ±⎢ ⎜ ⎟ ⎥ ⎝ ∂x ⎠ x ⎣ ε x−s ⎦ 1/ 2 sh zl 0 (ρ x − ρ s ) . la PHE potenţialul electric este ρ X 2 iar în volumul soluţiei este ρ ∞ . adsorbţia nespecifică de la PHE face ca ionii să nu fie localizaţi într-un strat bidimensional. Aceste interacţii nu implică natura ionului. Aşa cum se observă în figura 2. 3.

saturaţia S. fie că le îmbracă sau umple parţial spaţiile dintre pori. Proprietăţile acestor argile pot fi considerate că sunt aceleaşi cu stratele adiacente de natură argiloasă.2. afectând permeabilitatea şi saturaţia rezervorului într-un grad diferit. radioactivităţii şi vitezei sonice. însă. întrucât au fost supuse aceloraşi condiţii de evoluţie. Din punct de vedere electric. Modele de existenţă a argilei în nisipuri şi gresii Analiştii de diagrafie geofizică disting în mod obişnuit trei moduri de distribuire a argilei (fig. 28 . Consecinţele constau într-o creştere a saturaţiei în apă şi o reducere a mobilităţii fluidului.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE unde: ρ x . b) Argila diseminată sau dispersată (dispersed shale) aderă la granulele de rocă. Fiecare mod are un efect diferit asupra rezistivităţii.este permitivitatea mediului. Ele. formează bariere care modifică substanţial permeabilitatea verticală între colectoare. Asemenea argile nu modifică porozitatea Pe. cu condiţia ca ele să nu formeze bariere laterale de permeabilitate. canale) este restrâns. potenţialului spontan.). Celelalte mărimi având semnificaţia de mai sus. aceste argile produc un sistem de circuite conductive în paralel cu strate poroase mai mult sau mai puţin conductive.6. o formaţiune argiloasă dispersată acţionează ca un ansamblu de conductori constând din fluidul din pori şi argilele dispersate. ρs . Permeabilitatea este redusă considerabil pe de o parte din cauza faptului că spaţiul disponibil pentru mişcarea fluidului (pori. a) Argila sub formă de lamine (laminar shale) se prezintă sub forma unor strate subţiri sau fâşii care se află depozitate între stratele poros-permeabile. 2.5. permeabilitatea K fiecărui colector intermediar. 2. Din punct de vedere electric.este potenţialul la distanţa x. Ea are proprietăţi diferite de argila sub formă de lamine fiind supuse la diferite constrângeri. iar pe de altă parte din cauza hidrofiliei argilei. ε .este potenţialul electric al ionilor în soluţie.

Proprietăţile petrofizice ale rocilor 2.5. este definită ca raportul dintre volumul spaţiului poros. V p şi volumul total al rocii.2. Modul de distribuţie a argilei în roci. Toate trei tipurile de argilă prezentate pot fi întâlnite în cadrul aceleiaşi formaţiuni argiloase.3.3. a – rocă curată.3) 29 . c .PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Nisip curat Argilă laminară Argilă structurală Argilă dispersată L am in a r m Cuarţ m Cuarţ m S t r u c tu r a l m Dispers Cuarţ Cuarţ a b c d Fig.1. Porozitatea Porozitatea. 2. Vt P= Vp Vt (2.rocă cu argilă structurală. a porozităţii şi a argilei c) Argila structurală (structural shale). Argilele structurale şi sub formă de lamine sunt în mod esenţial de origine depoziţională. Totuşi efectele lor asupra permeabilităţii şi rezistivităţii seamănă mai mult cu cele ale argilelor dispersate. în timp ce argilele dispersate apar prin alterarea in situ a altor minerale (ex: feldspaţi) sau din precipitaţie. b –rocă cu argilă laminară. Aceasta este reprezentată de granule sau nodule argiloase. Se consideră că ea are multe caracteristici în comun cu argilele în formă de lamine deoarece a fost supusă la constrângeri similare. P. [45]. d – rocă cu argilă dispersată şi reprezentarea schematică a scheletului mineral.

[% ] (2.a).) depinde de dimensiunile particulelor care constituie scheletul mineral al rocii. Vt : Pef = Vef Vt sau Pef = V pc Vt ⋅ 100.6.3) şi (2. [% ] (2. Volumul spaţiului poros al unei roci granulare (formată din granule de rocă .6) Ţinând seama de timpul de formare a spaţiului poros. se poate defini porozitatea efectivă.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE exprimată în fracţiuni zecimale. [%] Vt Vt (2. sau exprimată în procente: P = Vp Vt ⋅ 100. Dacă se ia în considerare numai volumul porilor care comunică între ei.4) reprezintă porozitatea totală sau absolută şi caracterizează capacitatea mediului poros de înmagazinare a fluidelor.6. Pd ea fiind raportul dintre volumul porilor care permit curgerea Vd şi volumul total. porozitatea poate fi clasificată în: 30 . 2.2.5) Atunci când se ia în considerare numai volumul porilor care permit circulaţia fluidelor. de modul de aranjare şi de împachetare al acestora. Se poate observa că în anumite condiţii nu toate golurile comunică între ele (fig. se defineşte porozitatea dinamică.fig. Pef ea fiind raportul dintre volumul porilor comunicanţi Vef şi volumul total. precum şi de gradul de cimentare. Vt : Pd = V Vd sau Pd = d ⋅ 100.4) Porozitatea P exprimată de relaţiile (2.

PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Fig. Vpnc – volumul porilor necomunicanţi. precum şi de dizolvare a unor substanţe solubile de către apele subterane. ca rezultat al modului de aranjare.0002 mm. 31 . în urma proceselor de fisurare. Pc – pori comunicanţi. Din punctul de vedere al mărimii spaţiilor poroase. F – feldspat. C – calcit.6.porozitate primară (intergranulară) care s-a format în timpul depunerii sedimentelor.2.5080 şi 0.0002 mm şi porozitate subcapilară.porozitate secundară (fisurală) care a luat naştere după depunerea sedimentului. a dimensiunilor şi distribuţiei granulelor sedimentare. Pnc – pori necomunicanţi. sau în urma proceselor de dolomitizare etc. Secţiune într-o gresie cu distribuţia granulelor(a) şi a spaţiului poros (b) [3]: Q – cuarţ. Porozitatea argilelor Rocile argiloase prezintă trei tipuri principale de discontinuităţi: spaţii între particulele de argilă în interiorul unui domeniu. rocile argiloase prezintă: porozitate capilară. . numite micropori. spaţii între unităţile structurale – pori. corespunzătoare canalelor cu un diametru cuprins între 0. constând din pori mai mici de 0. . discontinuităţi bidimensionale provocate de eforturile la care acestea sunt supuse – fisuri. Vpc – volumul porilor comunicanţi.

după Chilingar. 32 . V apă .3): P= Vp Vt .1) intră şi o anumită cantitate de apă.volumul de apă. (2.) argilele îşi modifică volumul şi implicit porozitatea.7) unde: este volumul de argilă. În acest sens porozitatea argilelor devine: Varg Parg = Vapălib (Vapălib + Vapăleg ) + Varg .argilă au pus în evidenţă existenţa apei legate şi a apei libere conform modelului Frank-Wen. Relaţia (2. Dacă faza lichidă (apa) umple în întregime porii dintre particulele solide atunci porozitatea poate fi exprimată sub forma: PT arg = Vapă Vapă + Varg . În figura 2.7) este discutabilă deoarece volumul Vapă nu este suficient definit. Sub acţiunea unor forţe exterioare (presiune litostatică etc.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Pornind de la relaţia de definiţie a porozităţii (relaţia 2. În stare anhidră argilele conţin un echivalent în volum de 5% până la 14% apă de constituţie cristalină.7 este redată relaţia dintre porozitatea principalelor tipuri de argilă şi presiunea de compactizare. considerată de unii autori ca făcând parte din structura mineralelor argiloase. în cazul rocilor argiloase se face precizarea că studiile efectuate asupra relaţiilor apă .volumul de apă legată.8) unde: Vapălib este volumul de apă liberă. V apăleg . (2. întrucât în formulele chimice ale mineralelor argiloase (vezi tabelul 2.

33 .PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE P arg .9) unde P este porozitatea totală.% 80 60 40 20 0 0. Pef .7. Porozitatea efectivă va fi egală cu: Pef = P − PargVarg (2. Porozitatea argilelor în funcţie de presiunea de compactizare [16] În funcţie de volumul de argilă Varg şi de indicele de porozitate al argilelor. Parg .1 1 10 100 1000 p. MPa Fig.2. Porozitatea determinată din diferitele metode de investigare geofizică răspund la volumul total al spaţiului poros între granulele de rocă inclusiv argile. se poate defini porozitatea efectivă pentru rocii argiloase. în fracţiuni zecimale.

2.8.2. [% ] Vp Vp (2. iar relaţia (2.10) devine: 34 .8. variaţia porozităţii ca urmare a acestui efect este reprezentată în figura 2. Saturaţia Saturaţia în apă a unei roci este dată de raportul dintre volumul de apă. Va.10) Dacă se consideră volumul unitar total al unui eşantion de rocă cu volumul Vt = 1m3 . rezultă din ecuaţia (2.2. Efectul tasării naturale a rocilor asupra porozităţii [14].4) că V p = P . din spaţiul poros şi volumul spaţiului poros: V V S a = a sau S a = a ⋅ 100 .presiunea litostatică exercitată de coloana de sedimente depuse deasupra colectorului conduce la micşorarea porozităţii ca urmare a procesului de tasare (compactare). Adâncimea de zăcământ a rocii .3.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Fig.

[%] Vp Vp (2. prin împărţirea în ambii membri prin V p se obţine: Va Vh + = 1 sau S a + S h = 1 . rezultă: V Sh = h P (2.15) Dacă o rocă conţine şi apă şi hidrocarburi. volumul de hidrocarburi este: Vh = V gaze + V ţiţei (2.12) Saturaţia în hidrocarburi a unei roci este dată de raportul dintre volumul de hidrocarburi Vh din spaţiul poros şi volumul spaţiului poros: Sh = Vh V sau S h = h ⋅ 100.Vp hidrocarburi: 35 .18) se obţine saturaţia în şi împărţind la volumul spaţiului poros . Vp Vp (2.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE V Sa = a P (2.16) şi. atunci volumul spaţiului poros saturat cu ambele fluide: Va + Vh = V p (2.14) aşadar. se poate scrie pentru volumul de hidrocarburi: Vh = S h P (2.17) Când spaţiul poros este saturat numai cu apă de zăcământ atunci S a = 1 ( S a = 100% ) .rocă acviferă.11) atunci. se poate scrie pentru volumul de apă relaţia: Va = S a P (2. Dacă în colector sunt gaze şi ţiţei.13) În mod analog dacă se consideră volumul unitar al unui eşantion de rocă Vt = 1m3.

3. permeabilitatea rezultă din formula lui Darcy. pentru un mediu de curgere cilindric orizontal (tub de curent . Cantitativ. Relaţia (2. de obicei.figura 2.viscozitatea fluidului.02×10-8 cm2 = 1. Q=k ΔpA μ⋅l (2. iar viscozitatea fluidului este constantă.3.9).21) 1 2 unde Q este debitul fluidului.02 × 10-12 m2.19) V ţiţei Vp sau S ţiţei = . când roca este saturată 100 % cu fluidul care curge. 36 . (2. A .22) Unitatea de măsură pentru permeabilitate este m2. Permeabilitatea Permeabilitatea caracterizează mediul poros din punct de vedere al proprietăţii acestuia de a permite circulaţia fluidelor prin el. sub influenţa unui gradient de presiune. În realitate.22) este valabilă pentru curgerea staţionară.20) 2. o unitate tolerată Darcy (D) şi mai ales submultiplul ei miliDarcy (mD): 1 Darcy (D)=1. Δp = p − p căderea de presiune între cele două feţe transversale ale mediului de curgere (eşantion de rocă).lungimea mediului iar k – permeabilitatea: Rezultă pentru permeabilitate relaţia de definiţie: k =Q ΔpA μ ⋅l (2. Se foloseşte. S gaz = V gaze Vp (2.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Sh = Sgaze + Sţiţei.suprafaţa ariei transversale. μ . l . rocile colectoare de hidrocarburi conţin pe lângă hidrocarburi (prezente sub forma a două faze: lichidă-ţiţei şi gazoasă) şi apă de zăcământ.

având valoarea aproape de cea maximă (kra = 1) începînd cu saturaţii Sa ≥ 75 %. În cazul rocilor colectoare de hidrocarburi se disting următoarele permeabilităţi efective: kg .9. Dependenţa permeabilitate relativă . cu creşterea saturaţiei. 2. De aceea este necesar ca în locul permeabilităţii absolute să se ia în considerare permeabilitatea efectivă diferită de la o fază la alta pentru aceeaşi rocă.permeabilitatea relativă a rocii pentru gaze. Astfel. k rp = ka . Ambele faze au posibilitatea să curgă prin mediul poros-permeabil.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE p 1 V p 2 V‘ A l Fig. făcând supoziţia că faza apă nu umezeşte granulele de rocă se observă că dependenţa kra = f(Sa) . după care începe să crească.permeabilitatea efectivă pentru gaze.curba 1.) se constată o creştere a permeabilităţii relative a fazei respective. Tub de curent cilindric. Permeabilitatea efectivă pentru un anumit fluid este proprietatea rocii de a permite curgerea acelui fluid în prezenţa altor fluide. Din reprezentarea grafică a dependenţei permeabilităţii relative a fazei respective în funcţie de saturaţia acesteia (figura 2. 2.pentru petrol şi ka pentru apă. 37 . Permeabilitatea relativă pentru un anumit fluid reprezintă raportul dintre permeabilitatea efectivă pentru acel fluid şi permeabilitatea absolută.3.saturaţie Se consideră un mediu (rocă) poros-permeabil care conţine două faze: apă de zăcământ şi hidrocarburi (petrol sau gaze).4. k kp k - permeabilitatea relativă pentru petrol şi k ra = Permeabilitatea relativă este adimensională şi poate lua valori în domeniul 0 ÷1 (valoarea maximă teoretică). respectiv k rg = kg k . are valori nule la saturaţii în apă 0-20 %.10. atingând valoarea maximă kra = 1 la Sa = 100 %. kp .pentru apă.

kra = 0 astfel încât apa de zăcământ nu curge. aproape de valoarea maximă krh = 1. când faza hidrocarburi nu mai poate curge de loc. rămânând în loc sub forma unei saturaţii reziduale în hidrocarburi Srh . respectiv S h < S c = 50 %. La saturaţii în apă sub 20 %. deoarece k rh < k ra . faţă de care ne putem aştepta ca prin rocă să curgă şi hidrocarburi şi apă. Această apă constituie aşa numita saturaţie în apă ireductibilă (Sa. Punctul c în care se întâlnesc cele două caracteristici kra = f(Sa) şi krh = f(Sh) defineşte pe scara saturaţiilor punctul de saturaţie critică Sc = 50 %.ir şi Srh prin rocă curge un amestec de două faze (hidrocarburi şi apă). krh = 0. dependenţa permeabilităţii relative krh = f(sh) . după care încep să scadă astfel încât la Sh =25%. pentru faza hidrocarburi. permeabilitatea relativă este mai mare decât cea pentru hidrocarburi la saturaţii mari de apă şi scade foarte mult când saturaţia în apă scade. În general. cantităţile fiecărei faze depinzând de raportul saturaţiilor.dacă S a ≤ S c =50 %. prezintă valori mari. .ir ) . Astfel: . respectiv al permeabilităţilor relative. 38 . respectiv Sa = 0-20 %. prin rocă va curge apă. devenind mai mare decât cea în apă şi devine foarte mică când saturaţia în hidrocarburi scade în mod evident în raport cu cea în apă. cu excepţia valorilor limită S a. Pentru faza apă.dacă S a > S c =50 %. de la valori ale saturaţiei în hidrocarburi între 100-80%. respectiv la Sa =75%. Această dependenţă permeabilitate relativă-saturaţie arată că în rocile care conţin două faze (apă de zăcământ şi hidrocarburi) permeabilitatea fiecărei faze depinde direct de valoarea saturaţiei în faza respectivă.curba 2. deoarece k rh > k ra . permeabilitatea relativă devine mai mare când saturaţia în hidrocarburi creşte. astfel încât la o saturaţie în jurul valorii de 25 % să scadă la zero. respectiv S h ≥ S c = 50 %. prin rocă va curge hidrocarburi.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Pentru faza hidrocarburi. Astfel.

Gradul de umectabilitate a unei roci este determinat de compoziţia lichidelor şi de natura mineralogică a granulelor cu care lichidele se află în contact.10. la care apa umezeşte granulele de rocă. În cazul rocilor acvifere întreg spaţiul poros este saturat cu apă de zăcământ. iar saturaţia critică poate creşte la 60 % .11. caracteristică kra = f(Sra) ia forma curbei 1. Distribuţia fazei umectante poată fi funiculară. roci udate complet de apă şi . acoperind complet granulele minerale sau discontinuă. Principalii factori sunt gradul de umectablitate şi cantitatea de fluid (saturaţia în faza respectivă) din spaţiul poros. Dependenţa permeabilitate relativă-saturaţie ( după Manolescu ) [41].roci hidrofobe. după cum aceasta este continuă. 39 . astfel încât punctul c se deplasează spre dreapta. sunt reprezentate stările posibile de distribuţie a fazelor umectante şi neumectantă în mediul poros. pendulară sau insulară. În figura 2. Cazurile extreme privind udarea rocilor din zăcămintele petrolifere sunt: . Pentru rocile hidrofile.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Fig.2. roci udata complet de petrol. într-un colector cu hidrocarburi şi apă de zăcământ distribuţia celor două faze este diferită şi depinde de anumiţi factori.70 %.roci hidrofile.

Presiunea în rocă este definită ca forţa care face echilibrul solicitărilor interne ale rocii pe unitatea de suprafaţă a unei secţiuni.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Rocă hidrofilă Rocă hidrofobă Legendă Apă Petrol Granulă de cuarţ Distibuţíe pendulară a apei Distribuţie funiculară a petrolului Distibuţíe pendulară a petrolului Distribuţie funiculară a apei Distribuţie funiculară a ambelor faze Distribuţie funiculară a ambelor faze Fig. Presiunea Presiunea are o semnificaţie complexă în cadrul fenomenelor ce au loc în scoarţă şi prezintă o influenţă deosebită asupra proprietăţilor fizice ale rocilor. Aceste presiuni sunt determinate de greutatea unei coloane de rocă cu secţiune unitară în cazul presiunii litostatice sau greutatea unei coloane de apă cu secţiune unitară în cazul presiunii hidrostratice.11.23) 40 . Stări posibile de distribuţie a fazelor umectantă şi neumectantă în mediul poros.5.3. Presiunea litostatică Această presiune îşi are originea în greutatea formaţiunilor geologice situate deasupra stratului considerat. 2. [38]. rezultă că valoarea ei este: p lit = ∑ δi ghi i =1 n (2. Având în vedere natura presiunii litostatice.2.

.1150 kg/m3 (aproximativ 1180 kg/m3 pentru apa saturată cu NaCl în condiţii atmosferice).26) Practic H se ia egal cu adâncimea la care se găseşte stratul respectiv. g .23 daN .3 daN/dm3 . 41 . (2.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE unde: hi este grosimea stratului i.24) unde H este adâncimea la care se găseşte stratul..25) Presiunea hidrostatică În condiţii normale de depozitare într-un bazin sedimentar. Presiunea hidrostatică este presiunea creată de greutatea coloanei de apă cu masa specifică δ H 2O şi de înălţime H egală cu adâncimea la care s-a depus (sedimentul) stratul respectiv. Se poate defini gradientul de presiune litostatică egal cu: G p lit = plit H (2. adică creşte odată cu adâncimea. δ i . atunci: G plit = 0. cm 2 m (2. Dacă se consideră în cele ce urmează că g ≅ 10 m/s2 şi că masa specifică medie a rocilor este de 2. densitatea acestora variază între circa 1000. saturate cu fluidele respective. Din relaţia (2. în care sub efectul stratelor adăugate o parte a apei din mediul poros a fost eliminată.acceleraţia gravitaţională. datorită compactizării. presiunea fluidelor din pori rămâne la valoarea presiunii hidrostatice. Această adâncime nu este întotdeauna egală cu adâncimea la care a fost depus stratul respectiv.23) se poate constata că presiunea creşte cu numărul şi grosimea stratelor ce se găsesc deasupra stratului analizat. În acest context presiunea hidrostatica va fi egală cu: p h = δ H 2 O gH .densitatea rocilor care alcătuiesc stratul i. Cum apele din scoarţă sunt ape mineralizate.

Legea lui Ohm stabilită experimental pentru conductoare filiforme este: U = V A − VB = I ⋅ R (2.107 daN m . cimentare etc. I intensitatea totală a curentului. 42 . Dacă matricea este compresibilă (marne. Definiţii Propagarea curentului electric printr-un mediu oarecare este condiţionată de rezistivitatea electrică a acestuia. argile) fluidele conţinute de acestea. creând strate cu presiune anormal de mare. Printre cauzele care conduc la presiuni mai mari decât presiunile hidrostatice normale în afară de cele expuse mai sus sânt şi presiunile create de procesele diagenetice.4. ceea ce ar corespunde unui gradient normal de presiune de 0.fluid 2. 2. dacă nu au posibilitatea să migreze. Rezistivitatea sistemului rocă . dizolvare.1.27) unde: U este diferenţa de potenţial la capetele conductorului. compactizare. vor prelua o parte din presiunea litostatică.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Pentru un calcul aproximativ se poate aprecia greutatea specifică medie a apei de 1007 kg/m3. 2 cm Trebuie menţionat că păstrarea presiunii hidrostatice în cazul formaţiunilor care conţin fluide este condiţionată de o matrice (schelet mineral) practic incompresibilă care să preia presiunea litostatică creată de sedimentele depuse ulterior.4. adică de capacitatea pe care o are mediul respectiv de a lăsa să treacă un curent electric prin el.

29) unde: r E este intensitatea câmpului electric. se numeşte densitate de curent într-un punct dat un vector având direcţia şi sensul curentului în acel punct şi o mărime egală cu intensitatea care trece pe unitatea de suprafaţă. S (2.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOAREŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Constanta de proporţionalitate R din relaţia (2. ρ (2.27) este numită rezistenţă electrică a conductorului între punctele A şi B.30) Unitatea de măsură pentru conductivitate este (Ω⋅m)-1 sau S/m (S = Ω-1 . Rocile sedimentare. Pentru aceeaşi porţiune de conductor A-B menţinută la aceeaşi temperatură.28) Factorul ρ se numeşte rezistenţă electrică specifică sau rezistivitatea substanţei. în care sunt cantonate marea majoritate a zăcămintelor de hidrocarburi. Ea depinde de asemenea. rezistenţa R nu depinde de intensitatea curentului ce trece prin el. aşezată perpendicular pe direcţia curentului. Unitatea de măsură corespunzătoare rezistivităţii este ohm·m [Ωm]. fiind proporţională cu lungimea l şi invers proporţională cu aria secţiunii transversale S. în mod evident. de materialul din care este confecţionat conductorul şi poate fi exprimată sub forma: R = ρ l . σ . În marea lor majoritate rocile se prezintă din punct de vedere electric ca nişte medii eterogene cu un comportament diferenţiat. sunt sisteme complexe poliminerale (cu sau fără porozitate) şi prezintă o plajă 43 . r J este este densitatea de curent.Siemens). Rezistenţa depinde. de lungimea şi secţiunea conductorului.se numeşte conductivitate electrică şi reprezintă inversul rezistivităţii: σ = 1 . Legea lui Ohm poate fi scrisă sub o formă tensorială utilizabilă în distribuţiile de curent tridimensionale (conductoare masive): r r r r E = ρJ sau J = σ E (2.

cu rezistivitatea mai mică decât 10-6 Ωm. caracteristică pentru electroliţi.2. În cele ce urmează se va prezenta rezistivitatea mineralelor. O analiză a rezistivităţii rocilor necesită o analiză a fiecărui component dar şi a sistemului rocă – fluid în ansamblu.Rezistivitatea mineralelor şi a rocilor În marea lor majoritate mineralele se caracterizează printr-o rezistivitate foarte mare. caracteristică pentru metale. . de exemplu: bornit.minerale cu rezistivitate foarte mică .minerale cu rezistivitate extrem de mică. . argint etc. care se realizează prin deplasarea purtătorilor de sarcină constituiţi din electronii liberi. 44 . . . Majoritatea rocilor sedimentare. având rezistivitatea cuprinsă între 10-2 Ωm şi 102 Ωm: braunit.) şi soluţiile solide naturale ale metalelor. Conductibilitatea rocilor. 2. galaxit etc. posedă o conductibilitate electrolitică. respectiv capacitatea acestora de a conduce curentul electric. sub acţiunea câmpului electric. cu rezistivitatea cuprinsă între 102 Ωm – 106 Ωm: bauxit. cobaltină.. covelină.. sub acţiunea unui câmp electric. platină. nichelină etc. marcasit etc. ilmenit. conducţia se face în mod preponderent prin soluţiile conţinute de roci. hematit. În cazul rocilor cu porozitate. Rezistivitatea scheletului mineral ca de altfel şi a rocilor fără porozitate depinde atât de rezistivitatea mineralelor componente cât şi de rezistivitatea cimentului. poate fi de două tipuri: .conductibilitatea ionică sau electrolitică.fluid. . din care fac parte metalele native (aur. care se realizează prin deplasarea în soluţie a ionilor formaţi în urma disocierii sărurilor.conductibilitatea electronică. cu rezistivitatea cuprinsă între -6 10 Ωm şi 10-2 Ωm.minerale cu rezistivitate mică. Dahnov clasifică rezistivitatea mineralelor astfel: .4.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOAREŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE foarte largă de valori de rezistivitate de la aproximativ 1 Ωm şi până la valori de peste 1014 Ωm.minerale cu rezistivitate medie.. Rezistivitatea fluidelor este specifică fiecărui fluid conţinut în spaţiul poros apă de zăcământ sau apă de zăcământ şi hidrocarburi. rezistivitatea acestora depinde atât de rezistivitatea scheletului mineral cât şi de rezistivitatea fluidului sau fluidelor conţinute în spaţiul poros. a apelor de zăcământ şi a sistemului rocă .

de la 106 Ωm la 1010 Ωm. mică etc. Când aceste minerale se află în contact. Rocile tipice zăcămintelor de hidrocarburi sunt rocile sedimentare. 1016] Ωm (tabelul 2.31) unde : . magnetită şi alte minerale cu conducţie electronică apar sub formă dispersată în masa rocii. de la 1010 Ωm la 1014 Ωm: calcit. . rezistivitatea acesteia depinde de cantitatea şi de distribuţia în rocă a acestor minerale.ρ M 1 . sunt date valorile de rezistivitate ale principalelor minerale componente ale rocilor. În general.minerale cu rezistivitate extrem de mare (peste 1014 Ωm): sare gemă.minerale cu rezistivitate mare.. defecte structurale etc. .minerale cu rezistivitate foarte mare. rezistivitatea rocii poate fi exprimată prin relaţia empirică: ρ M = FM ρ M 1 (2. .ρ M este rezistivitatea rocii condiţionată de compoziţia mineralogică. Din această cauză. sulf.4. metamorfice şi sedimentare se caracterizează printr-o gamă foarte largă de variaţie a rezistivităţii. în rocile sedimentare pirita. structura cristalină. în general. constituind un sistem de canale conductoare. care prezintă valori de rezistivitate mai mari de 107 Ωm. în granule izolate între ele. goelit etc. mineralele preponderente ale acestor roci sunt cuarţul. Rocile eruptive. Rezistivitatea rocilor depinde de rezistivitatea şi cantitatea mineralelor componente. unde sunt incluse: anhidrit. Rezistivitatea mineralelor prezintă însă un domeniu larg de variaţie legat de impurităţile chimice. silvină. conductibilitatea electrică a scheletului mineral este neglijabilă.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOAREŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE . Dacă o rocă conţine minerale ca conducţie electronică. aceste minerale făcând parte din clasa izolatorilor.FM .rezistivitatea mineralelor conductoare. dolomitul.). . a cărui valoare este o funcţie de cantitatea de minerale conducătoare din rocă – KM. astfel încât influenţa lor asupra rezistivităţii rocii în ansamblu este mică. cinabru. 45 .factor mineralogic. feldspat. calcitul. În tabelul 2.4. cuarţit. care poate lua valori într-un domeniu ρ є [ 10-3.

).103 10-1 – 102 10-1 .10 103 -2⋅105 2 5 Roci.2⋅103 3 5 Dacă se ţine seama şi de mineralele de mare rezistivitate conţinute în rocă.a.1 10-5 . Minereuri Minereuri magnetitice şi titanomagnetitice Minereuri de oxizi şi carbonaţi de mangan Minereuri de pirite şi calcopirite cuprifere Minereuri de sulfuri polimetalice masive Minereuri de sulfuri diseminate ρ (Ωm) 10 .5⋅10 10 . Depozite de precipitaţie chimică Sare gemă Silvină Anhidrit.5⋅10 2 .2⋅104 5⋅102 .5⋅103 8⋅10-1 .2⋅103 102 . Cărbuni Antracite Cărbuni slabi Cărbuni graşi Cărbuni bruni 6.103 1 .103 2 .200 5⋅10 3 5⋅10 102 . se poate scrie o relaţie analogă: ' ρ M = FM ρ M 2 (2. ρM 2 . Roci sedimentare Argile Aleurite Marne Nisipuri Nisipuri şi gresii petrolifere şi gazeifere Gresii slab cimentate Gresii compacte ρ (Ωm) 5⋅10 .2⋅105 2⋅10 . [34] Tabelul 2. olivinite.32) unde: ' FM este parametrul conductivităţii create de incluziunile de minerale de rezistivitate mică din rocă.4.rezistivitatea mineralelor neconductoare.2⋅10 5 . Gips 5.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOAREŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Rezistivitatea rocilor şi mineralelor ( după Dahnov.5⋅103 10-1–1.105 103 -4⋅105 103 -6⋅104 10 . minerale Conglomerate Calcare friabile.105 5⋅102 . cochilifere Calcare compacte Dolomite. calcare dolomitizate Şisturi argiloase Şisturi cărbunoase-argiloase Şisturi grezoase-argiloase Petrol 4.5⋅102 102 – 104 10 . minerale Roci eruptive Granite Granodiorite şi diorite cuarţifere Porfire cuarţifere Bazalte Diabaze Gabbro Piroxenite. Roci. norite 2.103 5⋅10-1 . peridotite Dunite.105 5⋅102 . Neguţ.2⋅103 1 .103 2 .103 109 – 1016 104 – 1015 1013 – 1015 104 – 106 10-3 .5⋅102 2⋅10-1 . Meier ş.10 103 -2⋅104 102 – 103 2⋅102 . 46 .10 1 – 104 3⋅102 .2⋅102 10-1 . Roci metamorfice Gnaise Cuarţite Skarn Şisturi cuarţito-clorito-sericitoase Şisturi grafitoase 3.

Dacă cimentul este argilos. În geofizica de sondă prin schelet mineral sau matrice se înţelege atât granulele minerale componente cât şi cimentul de legătură. a cărui prezenţă. el nu conduce la micşorarea rezistivităţii.12. iar dacă KM → 1. rezistivitatea rocii tinde către rezistivitatea mineralelor neconductoare. format dintr-o varietate de illit bogată în fier cu adaosuri montmorillonitice. este reprezentată dependenţa parametrului conductivităţii F’M în funcţie de conţinutul de minerale conductoare. fie că se găseşte sub o altă formă în rocă. fie sub formă de ciment.12. Neguţ ). conferă rocii o conductibilitate suplimentară. [31]. chiar în cantităţi mici. În figura 2. rezistivitatea rocii tinde către rezistivitatea mineralelor conductoare. se poate găsi în multe cazuri glauconitul. rezistivitatea rocii scade datorită conductivităţii date de argila conţinută. În cazul în care acest ciment este de natură silicioasă. 47 . Dependenţa parametrului F′M de conţinutul în minerale conducătoare ( după A. Dacă cantitatea de minerale din rocă KM → 0.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOAREŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE KM Fig.2. În rocile sedimentare.

predominând în general NaCl. HCO3-. Curentul electric se datorează mişcării purtătorilor de sarcină. toţi mişcându-se cu aceeaşi viteză u şi având aceeaşi sarcină q. În cazul cel mai general. Ca++. Apele de zăcământ conţin o mare cantitate de anioni şi cationi rezultaţi în urma proceselor de disociere a sărurilor.-. Să considerăm că numărul de ioni dintr-un cm3 este în medie n. HCO3-. CO2. Prezenţa lor în apele de zăcământ este rezultatul acţiunii de dizolvare pe care apa o realizează în circuitul său prin natură. Na+.. SO4.4. Li+. Aceste săruri disociate total sau parţial în ioni pozitivi (cationi) şi negativi (anioni). Ca++.. Purtătorii de sarcină sunt particule discrete. Mg++. Br -. transportă sarcinile electrice între electrodul de la intrare şi cel de la ieşire a curentului din electrolit.distanţa parcursă de fiecare particulă în timpul Δt. Numărul de particule cuprins în acest volum va fi N = n ∗ A ⋅ ∗u ∗ Δt . Ba++. Rezistivitatea apei de zăcământ şi a hidrocarburilor Apa de zăcământ reprezintă soluţie electrolitică de săruri. curentul sau transportul de sarcină este legat de mişcarea purtătorilor de sarcină într-un spaţiu tridimensional.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOAREŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE 2. SO4. Cei mai comuni ioni prezenţi în apele de zăcământ sunt următorii anioni şi cationi: Cl -. (fig. 2. Te++.3. şi pentru determinarea conductivităţii respectiv rezistivităţii se lucrează cu valori medii. K+.-.-. CO2. Mg++. Intensitatea curentului electric dintr-un conductor măsoară sarcina ce trece printr-o secţiune oarecare a conductorului în unitatea de timp. Rezultă că prin elementul de suprafaţă intensitatea curentului pe care o notăm cu I(a) este egală cu: 48 . K+. Dintre aceştia enumerăm: Cl -.-.13.) Volumul prismei este egal cu produsul dintre suprafaţa bazei şi înălţime V = A ∗ u ∗ Δt ∗ cosθ care poate fi scris sub formă vectorială ca produsul scalar A ∗ u ∗ Δt . ca în exemplul de mai jos. I -. Na+. Printr-o suprafaţă dreptunghiulară de arie A vor trece în intervalul de timp Δt un număr de particule ce este cuprins într-o prismă oblică având aria bazei egală cu A şi lungimea muchiei egală cu u⋅Δt . NO3.

Să notăm prin indicele k specia ionului. + nn qn Au n = A ∑ nk q k u k . fiecare ion contribuie în mod diferit la intensitatea curentului.13.Deplasarea sarcinilor electrice într-un electrolit. particule este „nk” particule pe centimetru cub. n k =1 (2.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOAREŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE I (a ) = q(nA ⋅ uΔt ) = n q A ⋅ ua Δt (2. În acest caz intensitatea curentului va fi: I (a ) = n1q1 Au1 + n2 q2 Au 2 + . 2. Atunci fiecare ion „k” are sarcina „qk” şi se mişcă cu viteza „uk”. iar concentraţia medie a acestor Fig.33) Dacă în electrolit sunt diferite specii ionice care diferă atât prin sarcină cât şi prin viteză...34) Densitatea de curent este definită de relaţia: 49 .

k =1 n (2. ţinând seama de (2.36) se poate scrie sub forma: J = ∑ nk e z k u k .PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOAREŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE J = Intensitate Arie (2.38) devine: (2. k =1 n (2.35) deci densitatea de curent va fi.40) Se obişnuieşte să se exprime concentraţia ionică nk în termeni de concentraţie molară „Ck” [mol/cm3] egală cu: nk = C k F e (2. rezultă că relaţia (2.36) Pentru un ion de valenţă z sarcina electrică q va fi egală cu: qk = e z k (2. 50 .41) unde F este constanta lui Faraday = 96500 C/mol. Atunci relaţia (2. fiind exprimată de relaţia: uk cm ⋅ s −1 cm 2 = υk = .34): J = ∑ nk q k u k . în V ⋅ cm −1 V ⋅ s E deci uk = υ kE.38) Mobilitatea ionică υ este definită ca viteza de migrare sub o forţă exercitată de unitatea de intensitate a câmpului electric asupra sarcinii ionului.39) J = ∑ nk z k e υk E k =1 n (2.37) unde e este sarcina electrică a electronului.

43) poate fi scrisă astfel: σ = F (C + z + υ+ + C − z − υ− ) (2. temperatură. Prin urmare raportul dintre numerele de transport este egal cu raportul dintre mobilităţile ionilor: t+ υ = + t− υ(2. este fracţia din cantitatea de electricitate transportată de cationi şi respectiv de anioni. ca: presiune. Rezultă că: σ = ∑ C k Fz k υk k =1 n (2.43) Pentru o sare simplă. Mobilitatea υ k este o mărime caracteristică pentru o specie ionică şi depinde de condiţiile externe. Numărul de transport al cationului şi.44) Această mărime este acceptată ca limită superioară a conductivităţii deoarece sarea existentă în soluţie nu este complet disociată. unde σ este conductivitatea electrolitică. într-un electrolit dat. ionii cu viteza cea mai mare vor transporta o cantitate mai mare de curent decât cei cu viteza mai mică.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOAREŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Densitatea de curent devine: J = ∑ C k Fz k υk E k =1 n (2. Astfel. Datorită mobilităţii lor diferite anionii şi cationii nu participă egal la transportul curentului electric în soluţiile de electrolit. Participarea ionilor la transportul electricităţii în soluţiile de electrolit se caracterizează prin numerele de transport.42) dar densitatea de curent este egală cu: J =σ·E. concentraţie şi solvent. ecuaţia (2. de exemplu NaCl. respectiv al anionului (t+ şi t-).45) 51 .

= 1 Din relaţia (2. Întrucât sarea predominantă în apele de zăcământ este NaCl.14. Concentraţia se exprimă în următoarele unităţi: .6 Ω⋅m la aceeaşi temperatură. cu cât concentraţia este mai mare. suma numerelor de transport trebuie să fie egală cu unitatea. .46) (2. Rezistivitatea unui electrolit depinde de concentraţia în săruri a acestuia.grame/litru solvent. rezultă că pentru electroliţi binari se va putea scrie că numărul de transport al anionului va fi: t− = iar cel al cationului: t+ = t − t− = υ+ υ.părţi pe milion [ppm = μg/g soluţie]. vom avea: t + + t . pentru un electrolit binar.kilograme/vagon [1kg/vag = 10 g/l].+ υ+ υ− υ. exemplul de mai jos este semnificativ: apa pură are o rezistivitate egală cu 25⋅104 Ω⋅m la aproximativ 18°C. iar la o concentraţie în NaCl de 100 g/l rezistivitatea este egală cu 8.45) şi ţinând seama că suma numerelor de transport este unitară.43). temperatură. care permite obţinerea factorului de multiplicare în funcţie de concentraţiile în ppm a sărurilor respective: 52 . Concentraţia echivalentă se poate determina cu ajutorul graficului din figura 2. . respectiv.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOAREŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Este de asemenea evident că în cazul unui electrolit. cu atât rezistivitatea este mai mică la temperatură constantă. în general rezistivitatea apei de zăcământ se determină în funcţie de concentraţia echivalentă de NaCl exprimată în ppm. Pentru a ilustra aceasta. Astfel. viscozitate de care la rândul lor depind factorii din relaţia (2. .47) Aşa cum s-a arătat mai sus rezistivitatea respectiv conductivitatea unei soluţii electrolitice depinde de o serie de factori şi anume: concentraţie.grame/litru [g/l].+ υ+ (2.

19000 ppm Na+ plus Cl-. se obţine la temperatura formaţiunii de 50°C. Concentraţia echivalentă în NaCl va fi: CS(NaCl) = 450⋅0.49) 53 .81.45 + 19000⋅1. Exemplu: în urma analizei chimice a unei probe de apă s-a obţinut: 460 ppm Ca++ 1400 ppm SO4--. Variaţia rezistivităţii unui electrolit de concentraţie constantă cu temperatura este dată de relaţia: ρ T oC ai 20 ρai C = 1 + α (T − 20 o C ) o (2. valoarea rezistivităţii egală cu: ρai ≅ 0.48) unde μk este factorul de multiplicare.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOAREŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE C S (NaCl) = ∑ Ck μk k =1 (2. Concentraţia ionică totală a elementelor solide este: CS = 460 + 1400 + 19 000 = 20 860 ppm.0 = 20000 ppm = 20 g/l.81 + 1400⋅0. Pentru această valoare se obţin din grafic următorii factori de multiplicare: μk(Ca) = 0. μ(S04) = 0.45.15. pentru Na şi Cl factorii de multiplicare sunt egali cu unu.18 ohm ⋅ m . Intrând cu această valoare în abaca din figura 2.

PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOAREŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Fig.025 °C-1. respectiv a apei de zăcământ la o o 20 temperatura T (°C). α – coeficientul de variaţie a rezistivităţii electrolitului cu temperatura. 2. Determinarea concentraţiei echivalente de NaCl ( Schlumerger Doc ) [47] unde: T ρai C este rezistivitatea electrolitului. ρai C .14. cu o valoare medie de 0. O altă relaţie empirică de calcul a rezistivităţii apei de zăcământ în functie de temperatură este: 54 .rezistivitatea apei de zăcământ la 20 °C.

astfel că.50) Variaţia rezistivităţii electrolitului cu temperatura se explică prin modificarea mobilităţii ionilor din soluţie. Pentru determinări practice s-a construit o abacă care dă posibilitatea obţinerii valorilor de rezistivitate atât în funcţie de concentraţia în sare a apei de zăcământ cât şi în funcţie de temperatură (figura 2. la creşterea temperaturii Fig.15. ) [47] creşte mobilitatea ionilor din electrolit ceea ce conduce la scăderea rezistivităţii.5 . Abacă pentru determinarea rezistivităţii în funcţie de concentraţia în sare a apei de zăcământ cât şi în funcţie de temperatură ( Schlumberger Doc.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOAREŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE T T ρai = ρai0 T0 + 21. T + 21.5 (2.15. 2.). 55 .

008 ohm⋅m pentru ape de zăcământ din formaţiuni de adâncime care corespunde unei soluţii saturate de NaCl la 140°C.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOAREŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE În general rezistivitatea apelor de zăcământ poate varia de la valori de circa 10 ohm⋅m. Hidrocarburile sunt din punct de vedere electric. 56 . la 25°C. mediii cu rezistivitate foarte mare. pentru ape de zăcământ dintr-o formaţiune de mică adâncime. rezistivitatea lor variind de la 109 până la 1014 ohm⋅m. până la circa 0.

legătura dintre ρRi. F= ρ Ri ρai (2. ρRi este dată de relaţia: ρ Ri = Fρ ai (2. raportul pentru toate valorile rezistivităţii apei de zăcământ.5.51) unde: ρai este rezistivitatea apei de saturaţie. . factorul de formaţie poate fi definit ca raportul dintre rezistivitatea rocii saturată cu apă de zăcământ şi rezistivitatea apei de zăcământ.factorul de rezistivitate al formaţiei denumit în continuare factor de formaţie.52) ρRi rămâne aproximativ constant ρai Pentru o porozitate dată. iar gradul de cimentare şi distribuţia dimensiunilor granulelor de rocă determină dimensiunile porilor şi tortuozitatea canalelor capilare. Din relaţia (2. 57 . valoarea lui F scade cu creşterea valorii ρai .Relaţia de definiţie.1. Factorul de rezistivitate al formaţiei 2. O serie de experimentări au pus în evidenţă faptul că în cazul unor ape interstiţiale mai puţin conductive (ape dulci). F . ρai ≤ 1 Ωm. atât din punct de vedere al volumului spaţiului poros. mai ales în cazul nisipurilor.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE 2. astfel că acest parametru caracterizează roca. Rezistivitatea rocii saturate cu apă de o anumită mineralizaţie depinde de cantitatea de apă conţinută în spaţiul poros. respectiv de porozitate. precum şi cu micşorarea dimensiunilor granulelor rocii. Porozitatea condiţionează volumul de fluid prin care circulă curentul electric. cât şi a rezistivităţii fluidului.porozitate Considerând scheletul mineral izolant rezistivitatea rocii saturate cu apă interstiţială.5. dependenţa factor de rezistivitate a formaţiei .51). Analitic. F şi porozitatea P poate fi studiată doar pentru roci cu structura omogenă alcătuită din particule cu forma regulată.

Pentru deducerea relaţiei de dependenţă dintre factorul de formaţie şi rezistivitate. din punctul de vedere al conducţiei curentului electric. Rezistenţa electrică între feţele "a" şi "b" poate fi scrisă sub forma: R0 = ρ Ri l = ρ Ri A (2. se poate exprima sub forma: 58 . constituit din n capilare va fi: (2. Se presupune că spaţiul poros este sub forma unor canale capilare saturate cu apă de zăcământ ce străbat cubul de la faţa "a" la faţa "b". se consideră un mediu (o rocă fictivă) sub forma unui cub cu volumul V = 1m 3 . scheletul mineral al rocii (matricea) este izolant. Vt: P= Vp Vt = n ⋅ Ac ⋅ lc = nAc lc = V p l3 (2.54) unde l este latura cubului egală cu unitatea. Volumul spaţiului poros. Vp. al rocilor neomogene şi cu particule neconductoare. respectiv cu latura l = 1 m (figura 2. Rezistenţa electrică a cubului R0 este echivalentă cu rezistenţa scheletului mineral legat în paralel cu rezistenţa dată de apa de zăcământ ce se află în spaţiul poros. iar l şi A reprezintă lungimea.53) V p = nAc l c Porozitatea P este definită ca fiind raportul dintre volumul spaţiului poros Vp si volumul total al rocii.). rezistivitatea rocii fiind condiţionată de cantitatea şi rezistivitatea fluidului conducător conţinut în spaţiul poros al rocii.16. iar aria transversală medie statistică a unui capilar este Ac. Lungimea unui capilar este lc = 1. Aşa cum s-a văzut mai sus. respectiv apa de zăcământ. respectiv aria transversală totală a cubului.55) unde ρ Ri este rezistivitatea rocii saturate cu apă de zăcământ. egale cu unitatea.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE În cazul real. având în general rezistivitatea mai mare de 106 Ωm. rezistivitatea depinde pe lângă porozitate şi de un factor de sortare.

rezistenţa electricii a tuturor capilarelor saturate cu apă de zăcământ.2. 1 1−Vp Vp + = R0 Rma Rc (2. Deoarece rezistenţa matricei este foarte mare.56) unde: Rma este rezistenţa electrică a matricei rocii. se poate considera că Rma → ∞ iar valoarea raportului: 1−Vp Rma → 0. Model de rocă poros permeabilă saturată cu apă de zăcământ.16.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Fig. iar Rc .57) 59 . (2.

58) = R0 Rc Vp Aşa cum s-a considerat modelul (mult simplificat). + Rc R1 R2 R3 Rn (2.62) iar numărul de capilare "n" este egal cu: n= Vp Vp volumul porilor . R2. lungimea capilarelor. relaţia (2.59) unde R1.. Dar..60) În acest caz. se poată scrie sub forma: R 1 Vp sau R0 = c (2.61) Rci = ρai lc Ac (2..PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Rezultă că relaţia (2. rezultă că: R1 = R2 = R3 = ..59) poate fi scrisă: R 1 n = sau Rc = c1 .63) 60 . Rc Rc1 n Rezistenţa electrică a unui capilar este: (2.. Rezistenţa electrică a tuturor capilarelor Rc se poate exprima sub forma: 1 1 1 1 1 = + + + .. aria lor şi rezistivitatea apei de zăcământ fiind aceeaşi.56) ţinând seama de (2. = = volumul unui capilar Vc Ac ⋅ lc (2.. = Rn = Rc1 (2. canalele capilare reprezintă conductori electrici cu o rezistivitate conferită de rezistivitatea apei de zăcământ legaţi în paralel. Rn sunt rezistenţele electrice ale capilarelor.57)..

de porozitate P.67) Având în vedere relaţia de definiţie a factorului de formaţie (2.63) şi ţinând seama că lc = 1 rezultă: ρai ⋅ Rc = Vp Ac ⋅ lc lc Ac lc2 1 . rezultă relaţia de dependenţă factor de formaţie – porozitate pentru modelul de rocă idealizat: F= 1 P2 (2.62) şi (2.64) Rezistenţa electrică totală dată de relaţia (2. = ρai Vp Vp = ρ ai (2.66) Ţinând seama de ecuaţia (2.54)]. pentru orice valoare.65) dar pentru un cub unitar volumul porilor Vp= P [relaţia (2. relaţia (2.58) va fi egală cu: R0 = ρ ai 1 V p2 (2.61) relaţiile (2. 61 .55)rezultă pentru ρRi expresia de forma: ρ Ri = ρai ρ 1 1 sau Ri = 2 2 ρai P P (2. cu excepţia situaţiilor arătate mai înainte.53).55) se transcrie sub forma: R0 = ρai 1 P2 (2.68) Factorul de formaţie determinat conform relaţiei (2.68) este independent de rezistivitatea electrolitului din spaţiul poros pentru o anumită rocă considerată.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Înlocuind în relaţia (2.

Pe lângă porozitate. se acceptă ca dependenţă generală formula Humble: F= 0.5.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE În cazul rocilor componente ale formaţiunilor geologice. Valorile exponentului de cimentare ”ν” din formula Archie ( după Desbrandes din Schlumberger Doc. obţinută experimental are forma: F= a Pυ (2. acestea au o distribuţie a porilor cu totul diferită de cea a unor capilare rectilinii.5 2.0 2.15 (2. În practica interpretării diagrafiei geofizice se acceptă în general ca relaţie de dependenţă.8 – 2. calcar cretos Calcar compact. o variantă a relaţiei generale.0 2.71) 62 . iar ν – exponentul de cimentare sau indicele structural.2 – 2. ) [17] Roca Nisipuri slab consolidate Gresii Calcar cu porozitate intergranulară. sub forma unor spaţii poroase interconectate de canale subţiri. în formaţiuni consolidate. factorul de formaţie depinde şi de structura şi textura rocilor. nisipuri argiloase şi gresii neconsolidate).3 – 1. şi prezentând o anumită tortuozitate.2 – 2.70) unde υ ia valori conform tabelului 2. cunoscută sub numele de formula lui Archie: F= 1 Pυ (2. calcar cretos Dolomit υ 1.69) în care: a este o constantă determinată în mod empiric care depinde de litologie.62 P 2.8 Tabelul 2. Pentru roci neconsolidate (nisipuri. Relaţia generală de dependenţă factor de formaţie – porozitate.5.6 1.

Rh. În colectoarele cu hidrocarburi fluidele din spaţiul poros sunt hidrocarburile (ţiţei şi/sau gaze) şi apa.17. fiind foarte mare se poate considera că Rma → ∞ şi Rh → ∞ aşa încât valoarea rapoartelor este: 63 .18. Aceasta apă face ca roca să aibă o anumită conductivitate chiar şi în cazul unor saturaţii mari în hidrocarburi. 2. Relaţia de dependenţă factor de formaţie . Cum ţiţeiul şi gazele sunt izolatori electrici aproape perfecţi. cu cât este mai mare fracţiunea din spaţiul poros ocupată de hidrocarburi. iar una dintre acestea este redată în figura 2. Rocile cu hidrocarburi conţin intr-o anumită proporţie şi apă. se poate scrie sub forma: 1 1 − V p Vh Va + + = R Rma R h Ra (2. numai că fluidele din capilare pot fi dispuse conform schemei din figura 2. În cazul colectoarelor cu hidrocarburi. Rma cât şi a hidrocarburilor. Atât rezistenţa electrică a matricei rocii.saturaţie Rezistenţa electrică totală a cubului unitar. în acest caz. iar Rh – rezistenţa electrică a hidrocarburilor.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Pe baza formulelor (2.2. cu atât este mai mare rezistivitatea rocii.71) s-au realizat abacele de interpretare pentru dependenţa F – P. Se poate considera acelaşi cub unitar (figura 2.72) unde A’c este aria ocupată numai de apa de zăcământ.5. în spaţiul poros se găseşte pe lângă apa de zăcământ şi un fluid neconductor – petrol sau gaze.70) şi (2.73) unde Vh este volumul ocupat de hidrocarburi. deci cu cât este mai mică fracţiunea ocupată de apă. rezistivitatea rocii va creşte astfel.16). în care apa de zăcământ ocupă volumul Va dat de relaţia: ' Va = nAc l c (2. Ra – rezistenţa electrică dată de apa interstiţială.

2. R a cubului unitar este: Ra Va Pentru un capilar. rezistenţa electrică Rci este: R= (2. Abacă pentru dependenţa factor de formaţie – porozitate ( Schlumberger Doc.75) 64 .PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Fig. ) [47] 1−Vp Rma = 0 şi Vh =0 Rh (2.74) ceea ce ne permite să scriem că rezistenţa electrică totală.17.

77) n Fig.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Rci = ρ ai lc .18. Ac' (2. Model de rocă poroasă. Ra va fi egală cu: R Ra = ci .72): n= Va .2.76) Pentru „n” capilare ale volumului unitar.78) 65 . (2.permeabilă saturată cu apă de zăcământ şi hidrocarburi Numărul de capilare se poate determina din relaţia (2. Ac' ⋅ lc (2. rezultă că rezistenţa electrică.

82) Relaţiile (2.75) va fi egală cu: R = ρR l = ρR .80) Dar volumul de apă. P 2 S a2 (2. 2 P 2 Sa (2.68).78) în (2. astfel că se poate scrie: ρR = 1 ρai . rezultă că: ρR = F ρai S a2 (2.80) devine: R= 1 ρai ⋅ .82) exprimă valoarea aceleiaşi mărimi. A (2.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Înlocuind relaţia (2. Va poate fi exprimat în funcţie de coeficientul de saturaţie în apă conform relaţiei (2.84) 66 .83) Dar raportul 1/P2 reprezintă chiar factorul de formaţie F dat de relaţia (2. Va Va Va Ac' lc Rezistenţa electrică totală R dată de relaţia (2.81) deci.76) rezultă că: l ρ ai c' Ac lc2 1 (2.79) Ra = = ρ ai = ρ ai . relaţia (2.80) şi (2.77) şi ţinând seama de (2.12): Va = PS a (2.

ρ R .. care poate lua valori cuprinse între 1.85) şi (2. 67 .PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE de unde rezultă relaţia generală de dependenţă dintre saturaţie şi factorul de formaţie este: 2 Sa = F ρai sau S a = ρR F ρ ai ρR (2.este rezistivitatea "reală" a rocii saturată cu petrol şi apă interstiţială. utilizată pentru determinarea saturaţiei în apă a colectoarelor şi implicit a conţinutului acestora în hidrocarburi.88) unde „n” este exponentul de saturaţie.85) Relaţia (2.87) În sens mai larg pentru rocile reale ecuaţiile (2.85) constituie relaţia generală a interpretării cantitative.este rezistivitatea rocii saturate cu apă de zăcământ.8. ρ Ri .. Dacă se ţine seama de indicele de rezistivitate ecuaţia (2.85) devine: 2 Sa = 1 1 sau S a = Iρ Iρ (2.2.87) pot fi scrise sub forma: S an = F ρai F ρai 1 = sau S a = n n I ρR ρR ρ (2.Se defineşte indicele de rezistivitate ca raportul dintre rezistivitatea unei roci cu hidrocarburi şi rezistivitatea aceleiaşi roci saturată cu apă de zăcământ şi este dat de relaţia: Iρ = ρR ρ Ri (2.2.86) unde: I ρ este indicele de rezistivitate sau factor de umiditate.

Caracterizarea colectoarelor Tabelul 2. pentru un exponent de saturaţie n=2. de la care capacitatea zăcământului de a permite circulaţia fazei hidrocarburi scade brusc în favoarea fazei apă. considerând două zone cu acelaşi factor de formaţie.6.90) Deci se pot stabili criteriile de caracterizare a conţinutului unui colector pe baza determinării saturaţiei în apă şi hidrocarburi şi a indicelui de rezistivitate. în funcţie de "saturaţia critică" Sc. F. În general. în funcţie de saturaţii. Saturaţia în Saturaţia în Indicele de hidrocarburi rezistivitate Caracterizarea colectorului apă Sa % Sh % Iρ rocă cu hidrocarburi rocă cu hidrocarburi şi apă rocă cu apă < 50 % ≅ 50 % > 50 % 50 % ≅ 50 % < 50 % ≅4 <4 4 68 .PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Cunoscând saturaţia în apă „Sa”.89) Indicele de rezistivitate constituie un indicator estimativ al conţinutului colectorului. saturaţiei critice îi corespunde conform relaţiei (2. saturaţia în hidrocarburi va fi: Sh = 1 – Sa (2. Cu cât valoarea Iρ este mai mare. ţinând seama de dependenţa dintre permeabilităţile relative pentru apă. cu atât probabilitatea ca stratul colector să conţină hidrocarburi este mai mare. saturaţia critică corespunde unei valori Sc = 50%.5) S c2 (2. respectiv hidrocarburi.Valoarea saturaţiei în apă caracterizează conţinutul colectorului.6. căruia îi corespunde ρ R .87) un "indice de rezistivitate critic": I ρc = 1 = 4 . una cu saturaţie în apă 100 % şi alta cu hidrocarburi. presupunând că formaţiunea poros-permeabilă are acelaşi factor de formaţie. conform tabelului 2. (pentru Sc= 0. În acest sens. în intervalul inundat al stratului (în care s-a calculat ρ Ri ) şi intervalul productiv (cu hidrocarburi).

argilele şistoase. Influenţa anizotropiei asupra rezistivităţii rocilor Depozitele de roci sedimentare ce conţin intercalaţii de roci diferite sau chiar roci de aceeaşi natură stratificate au proprietatea de a fi anizotrope din punct de vedere electric.3. rezistenţa echivalentă a cubului de-a lungul stratificaţiei corespunde cu două rezistenţe legate în paralel. nisipurile marnoase etc. 69 . 2. cum sunt şisturile argiloase.rezistenţa nisipului.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE 2. Considerând un model de mediu anizotrop (figura 2.5. dată de ecuaţia: Rsd Rsh Rsd Rsh 1 Rt 1 Rt Rl 1 1 1 Rl u u +1 u +1 1 Fig.19.19) alcătuit dintrun nisip saturat cu apă de rezistivitate ρ ni cu intercalaţii subţiri argiloase de rezistivitate ρarg . respectiv rezistivitatea lor depinde de direcţia în care se măsoară în raport cu stratificaţia.pe direcţie longitudinală (de-a lungul stratificaţiei): În conformitate cu figura 2. se pot determina rezistivităţile pe cele două direcţii: . Cele două rezistenţe sunt: . iar grosimea totală a nisipului este de u ori mai mare decât cea a argilelor (la unitatea de volum).19. Model de mediu anizotrop [15].

rezistenţa argilei. a cubului este: 1 1 1 = + R Rnis Rarg (2.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Rnis = ρ nis l u ⋅l u +1 = ρ nis u +1 u (2. Efectuând calculele rezultă: ρarg + ρni 1 1 u = + = ρl ρni (u + 1) ρarg (u + 1) ρni ρarg (u + 1) (2.95) de unde rezultă: ρl = ρnis ρarg (u + 1) u ⋅ ρarg + ρni (2.93) unde: R = ρl l = ρl A (2. egală cu: Rarg = ρ arg l = ρ arg (u + 1) 1 ⋅l u +1 (2.94) în care l si A sunt latura cubului şi respectiv aria feţei cubului egale cu unitatea. R.pe direcţie transversală (perpendicular pe stratificaţie): Rezistenţa cubului perpendiculară pe stratificaţie este echivalentă cu două 70 .96) .92) Rezistenţa echivalentă.91) .

99) în care: R = ρt l = ρt A (2.102) din care se constată că λ > l.100) Rezultă că rezistivitatea perpendiculară pe stratificaţie este egală cu: ρt = u ρnis + ρarg u +1 (2.98) R = Rnis + Rarg (2. adică rezistivitatea rocii măsurată perpendicular pe stratificaţie este mai mare decât rezistivitatea aceleiaşi roci măsurată de-a lungul stratificaţiei.103) 71 . Cele două rezistenţe au expresiile: Rnis = ρ nis u ⋅l u u +1 = ρ nis l u +1 1 ⋅l 1 u +1 = ρ arg u +1 l (2.97) Rarg = ρ arg Rezistenţa cubului este: (2.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE rezistenţe legate în serie. este dat de relaţia: λ= (ρni − ρarg ) ρt u = 1+ ⋅ ρl ρni ρarg (u + 1)2 2 (2.101) Coeficientul de anizotropie λ al unei roci. Se defineşte rezistivitatea medie a rocii anizotrope: ρm = ρt ρl = ρt = λρ l λ (2.

5. care prezintă o conductibilitate proprie datorită moleculelor de apă adsorbită la suprafaţa mineralului argilos.05…1.5.4. respectiv rezistivitatea scade cu creşterea conţinutului în argilă. apa de zăcământ mineralizată din spaţiul poros.59 1. datorită aşa numitei conductivităţi de suprafaţă condiţionată de hidroliza mineralelor argiloase şi disocierea în ioni a produselor hidrolizei.10…1.10…1.41…2. Neguţ ) [31] Tabelul 2. respectiv fără conţinut de argilă. Roca Argile cu intercalaţii nisipoase Gresii stratificate Argile şistoase Şisturi argiloase Şisturi cărbunoase-grafitoase Coeficientul de anizotropie. Evident că rezistivitatea rocii depinde şi de rezistivitatea argilei conţinute. Influenţa presiunii asupra rezistivităţii rocilor Se constată experimental că rezistivitatea rocilor sedimentare uscate scade cu creşterea presiunii (figura 2.59 1. rezistivitatea se reduce cu un procent de 18 până la 74 % din valoarea rezistivităţii 72 . Conductibilitatea rocilor creşte.20). 2. deoarece argila acţionează ca un element conductor suplimentar faţă de cel dat.7. Din cele prezentate mai sus rezultă că rezistivitatea reprezintă un parametru deosebit de important. λ 1. Coeficienţi de anizotropie a rocilor ( după A. 4000 m. Influenţa conţinutului de argilă asupra rezistivităţii rocilor Rocile sedimentare cu conţinut de argilă au o rezistivitate mai mică decât rocile "curate". Astfel pentru presiunea de 1000 bar care corespunde unei adâncimi în scoarţa terestră de cca.25 1.00…2.25 2.5. a cărui studiere poate furniza un complex important de informaţii privind caracteristicile fizice ale rocilor.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Câteva valori sunt date în tabelul 2.75 2.7.

Variaţia rezistivităţii în funcţie de presiune la diferite temperaturi pentru granodiorite ( după A. datorită descreşterii spaţiului poros dat de fisurile în aceste roci (fig. Pentru roci eruptive şi cristaline rezistivitatea creşte cu creşterea presiunii. corespunzătoare la presiunea atmosferică. Neguţ ) [31]. în general. 73 .2. Neguţ ) [31] Pentru rocile argiloase se constată. Această reducere se datorează reducerii spaţiului poros la presiuni mari.20.21. o creştere a rezistivităţii cu adâncimea. Fig.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Fig. Influenţa presiunii asupra rezistivităţii rocilor sedimentare ( după A. 2.21). 2. deci cu presiunea litostatică.

Capacitatea de schimb cationic (descrisă mai sus) poate fi măsurată pe eşantioane prin metode chimice şi este exprimată în meq / g de rocă sau meq / cm3 dar şi prin metode geofizice.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE 2.1975 ) [ 35 ].5. 2.22. 74 . Conductivitatea argilelor Comportarea din punct de vedere electric a argilelor este diferită faţa de o rocă curată cu o matrice neconductivă. argilele prezentând un exces de conductivitate datorat capacităţii de schimb cationic (CEC). Fig.22.6. relaţia dintre suprafaţa specifică a mineralelor argiloase şi CEC fiind redată în figura 2. Dintre factorii care influenţează „CEC” amintim dimensiunile particulei de mineral argilos. figura 2. Conductivitatea argilei funcţie de conductivitatea apei. relaţia CEC – arie specifică ( după Patchett.22.

23.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Având în vedere natura apei prezentă în spaţiul poros al unei argile (apă liberă şi apă legată) conductivitatea argilei se descompune în doi termeni. Conductivitatea de suprafaţă a argilelor ( Document I.23.F.105) Fig. Conductivitatea σe exprimată în termeni ai concentraţiei ionilor interschimbabili este dată de relaţia: σ e = ci ⋅ F ⋅ z i ⋅ υ i (2.P. 2. Această conductivitate în funcţie de porozitate este reprezentată în figura 2.8) m – un factor analog factorului de cimentare ρ ai – rezistivitatea apei interstiţiale σe – conductivitatea de suprafaţă a argilei. definită de relaţia (2. unul datorat apei libere. astfel: σ arg = unde: m Parg ρ ai + σ e (PT arg ) (2. ) [16] 75 . celălalt datorat apei legate.104) Parg este porozitatea argilei.

Qv este definit Qv = CEC unde: δ ma .densitatea matricei.PROPRIETĂŢILE PETROFIZICE ALE ROCILOR COLECTOARE ŞI ALE ROCILOR PROTECTOARE Fig.108) în care: S aiT este saturaţia corespunzătoare porozităţii totale PT. figura 2. 2.107) Conductivitatea echivalentă (totală) a argilei poate fi scrisă sub forma: σ arg = m Parg ρ ai +B Qv S aiT (2. 1 − PT ⋅ δ ma 100 ⋅ PT (2. 76 .24.24. 1974).106) În funcţie de capacitatea de schimb cationic (CEC).104) devine: σe = astfel: F ⋅ υ i ⋅ Qv 1000 (2. B – un parametru care este în funcţie de mobilitatea cationilor (introdus de Woxman şi Smits. Dependenţa dintre factorul B şi rezistivitatea apei de zăcământ pentru diferite temperaturi [61] Notând cu Qv produsul valenţă (zi) – concentraţia (ci) exprimat în echivalenţi chimici. relaţia (2.

proprietăţile. determinate de natura şi compoziţia fluidului de 77 . Diferenţa de presiune determină separarea unei părţi din faza lichidă liberă a noroiului (filtratul de noroi) care filtrează prin peretele sondei.1 Fenomenul de invazie În timpul forajului formaţiunile geologice sunt supuse presiunii hidrostatice a coloanei de fluid de foraj şi unei presiuni suplimentare dată de circulaţia acestui fluid.1). Acestea sunt.3 CONDIŢII DE MĂSURARE ÎN SONDELE NETUBATE 3. odată cu procesul de dislocare a rocilor. precum şi de proprietăţile formaţiunilor geologice traversate de sondă. Această presiune este mai mare decât presiunea fluidelor din rocile colectoare.3. la rândul lor. Fenomenele de filtrare care au loc în dreptul stratelor porospermeabile au o importanţă deosebită privind. stabilirea programului de investigaţie şi alegerea celor mai adecvate metode. Acest proces este cunoscut sub numele de fenomenul de invazie pătrunderea filtratului de noroi şi formarea turtei are loc simultan. Această invazie este condiţionată de: presiunea diferenţială. calitatea şi tipul fluidului de foraj folosit. cât şi interpretarea calitativă şi cantitativă a diagrafiei. Ca urmare a diferenţei dintre cele două presiuni în stratele poroase-permeabile are loc invazia fazei lichide a fluidului de foraj şi pe o distanţă mică pătrund şi particule solide. Cu excepţia perioadei iniţiale cantitatea de filtrat care pătrunde în strat este condiţionată de caracteristicile turtei de colmatare. fenomen însoţit de o depunere a particulelor solide sub forma turtei de colmataj sau turtei de noroi (fig. atât condiţiile de investigaţie.

dn – diametrul sapei. astfel că în dreptul stratelor poros-permeabile diametrul sondei este mai mic decât diametrul sapei. htn – grosimea turtei de noroi. la porozităţi şi permeabilităţi mici are loc o invazie 78 . grosimea turtei de noroi este cuprinsă între 3 şi 5 mm.CONDIŢII DE MĂSURARE ÎN SONDELE NETUBATE foraj. Pentru aceeaşi presiune diferenţială şi aceeaşi calitate a fluidului de foraj. Pătrunderea filtratului de noroi este condiţionată de porozitatea şi permeabilitatea colectoarelor. Formarea turtei de colmataj pe peretele sondei duce la micşorarea diametrului sondei. Dacă fluidul de foraj nu este un sistem coloidal.1. D dn h htn Fig 3. Fenomenul de invazie D – diametrul sondei. h – grosimea colectorului. Pentru noroaiele naturale. Totuşi după o perioadă lungă de timp. Permeabilitatea acesteia este foarte redusă (de ordinul miimilor de mD) de aceea cantitatea de filtrat care pătrunde în strat după formarea turtei de noroi este foarte mică. apa liberă care este într-o cantitate mare pătrunde adânc în strat formând pe peretele sondei un colmataj gros şi permeabil. cantitatea de filtrat creşte determinând o avansare a frontului de invazie. extrem de dens care conduce la micşorarea filtrării. Fluidul de foraj care conţine particule de dimensiuni coloidale (10-4 – 10-6 mm) formează pe pereţii sondei un colmataj fin.

Variaţia frontului de invazie în timp şi a separării gravitaţionale pentru un colector cu apă de zăcământ mineralizată este ilustrată în figura 3. În realitate. variaţiile litologice etc.CONDIŢII DE MĂSURARE ÎN SONDELE NETUBATE adâncă.2.2. pe când la porozităţi şi permeabilităţi mari are loc o invazie mai mică. separarea gravitaţională a fluidelor din colector.1). Această relaţie între proprietăţile rocilor şi frontul de invazie. La 10 zile. acest model suferă modificări importante din următoarele cauze: variaţia în timp a proprietăţilor fluidului de foraj. ceea ce va conduce la invazii mai adânci. fig. Experimentele de laborator au arătat o dispersie mare a filtratului de noroi în strat. cantitatea de filtrat fiind aceeaşi va ocupa o zonă mai mare corespunzător unui spaţiu poros egal cu volumul de filtrat. 3. Variaţia frontului de invazie cu timpul . La 3 zile. Doll ) [20]. suprafaţa frontului de invazie fiind în general diferită de cea a unei suprafeţe regulate (v. deşi pare contradictorie. Modelul fizic admis în practica interpretării cantitative a diagrafiei geofizice este modelul cu zone cilindrice în care filtratul de noroi pătrunde în mod uniform pe toată grosimea stratului. neomogenitate dată de variaţia radială a porozităţii şi permeabilităţii. La porozităţi mici. G. ea poate fi explicată astfel: în formaţiunile cu porozitate mare există un volum de pori mai mare pe care îl va ocupa filtratul de noroi şi frontul de invazie va înainta puţin.3. Rocă impermeabilă c. d. ca de exemplu: înclinarea stratelor. Alături de variaţia proprietăţilor petrofizice se adaugă şi alţi factori. b. La 25 de zile. devierea de la verticală a sondelor. 79 . ρ fn > ρ ai ( după H. La c ăteva ore după traversare . Turtă de noroi Frontul de invazie Turtă de noroi Frontul de invazie Turtă de noroi Frontul de invazie Turtă de noroi Frontul de invazie a. Această dispersie este determinată în special de neomogenitatea mediului poros. Rocă poros-permeabilă Fig . filtrarea continuă.

II – zona necontaminată.3. subzona de tranziţie. ca urmare a fenomenului de invazie.CONDIŢII DE MĂSURARE ÎN SONDELE NETUBATE Ca urmare a fenomenului de invazie. II Frontul de invazie I 2 1 1 2 Frontul de invazie rio Dio Di ri Fig. 3. Zonele şi sub zonele din stratul poros-permeabil.3 -I). Zona în care nu a pătruns filtratul de noroi este cunoscută sub numele de zonă necontaminată (II). 2. Cele două zone sunt separate de frontul de invazie şi se deosebesc din punctul de vedere al conţinutului în fluide. subzona spălată. 80 II I . fluidul existent în spaţiul poros este înlocuit total sau parţial de filtratul de noroi pe o anumită zonă.3. numită zonă de invazie (fig. I – zona de invazie 1. Distribuţia fluidelor este diferită în funcţie de fluidele existente iniţial în colector şi de distanţa radială faţă de axa sondei. După distribuţia fluidelor zona de invazie se divide în subzona spălată 1 în imediata apropiere a peretelui sondei şi subzona de tranziţie 2.

5 m) .15 cm) .z = 7.4. Această zonă a fost denumita zona de bordură. În subzona de tranziţie cantitatea de filtrat este mai mică şi are loc un amestec al filtratului de noroi cu apa de zăcământ existentă. În această subzonă... Colector cu hidrocarburi În subzona spălată filtratul de noroi nu dezlocuieşte întreaga cantitate de hidrocarburi.raza. respectiv diametrul subzonei spălate.5 pentru 18 % < P ≤ 25 %.a). hidrofilă poate fi selectată după cum urmează: . totodată rămâne în spaţiul poros şi o anumită cantitate de apă de zăcământ. În cazul rocilor cu hidrocarburi. cantitatea de hidrocarburi creşte.. Caracteristicile geometrice ale celor două subzone (fig.raza.z = 5 pentru 10 % ≤ P ≤ 18 %. Di = (0.ri0. . cantitate ce poate ajunge în cazul petrolurilor vâscoase până la 50 %.2 Distribuţia fluidelor Colector cu apă de zăcământ În subzona spălată se consideră că filtratul de noroi dezlocuieşte întreaga cantitate de apă de zăcământ existentă. Di0 = (5. restul spaţiului poros fiind umplut cu filtrat de noroi(fig.ri. respectiv diametrul zonei de invazie. între zona de invazie şi zona necontaminată a fost pusă în evidenţa o zonă de acumulare a apei de zăcământ datorită permeabilităţilor relative diferite ale colectorului pentru petrol şi apă.z = 10 pentru P > 25 %... În această subzonă fluidul care saturează întreg spaţiul poros este filtratul de noroi (fig. 81 .4. 3. Gradul de amestec dintre filtratul de noroi şi apa de zăcământ este caracterizată prin factorul de amestec z şi reprezintă fracţia din spaţiul poros umplută cu apă ce se amestecă cu filtratul de noroi. se găseşte o cantitate de 10 ÷ 40 % petrol sau gaze remanente (hidrocarburi reziduale). În subzona de tranziţie cantitatea de filtrat de noroi scade. Valoarea lui z pentru o rocă curată (fără conţinut de argilă). .CONDIŢII DE MĂSURARE ÎN SONDELE NETUBATE 3. anulus sau zonă inelară.3) sunt: .3. 3. b). .5.

4. de invazie II. a. necontaminată Subzona 1.4. Fig. Zona necontaminată conţine fluidele existente iniţial în colector hidrocarburi şi apă de zăcământ. Colector cu apă de zăcământ Zona I. Gaura Subzona Subzona de de spălată tranziţie sondă 100% T u rt ă d e n o ro i Zona necontaminată Gaura Subzona Subzona de Zonă ă de Zona necontaminat de spălată tranziţie bordură sondă 100% Sio rh T u rtă d e n o ro i Sio Sh Hidrocarburi Sa Fluid de foraj 0 Sio Si Sa Filtrat de noroi Apă de zăcământ 0 Fluid de foraj S io Si Filtrat de noroi Apă de zăcământ a). Colector cu hidrocarburi şi apă de zăcământ I. b. strat cu apă. strat cu hidrocarburi. necontaminată 1. apă de zăcământ şi hidrocarburi Apă de zăcământ (preponderent şi hidrocarburi Hidrocarburi şi apă de zăcământ 82 .1. inelară III. spălată 2.CONDIŢII DE MĂSURARE ÎN SONDELE NETUBATE Experienţele de laborator au arătat că grosimea zonei de bordură nu depăşeşte în medie 10 % din diametrul zonei de invazie şi dispare relativ repede în timp. de invazie 2. spălată B. Zonele şi subzonele stratului poros-permeabil şi conţinutul lor în fluide Tabelul 3.3. b). Roca colectoare A. de tranziţie Conţinut în fluide Filtrat de noroi Amestec de filtrat de noroi şi apă de zăcământ Apă de zăcământ Filtrat de noroi şi hidrocarburi reziduale Amestec de filtrat de noroi. de tranziţie II.1 şi ilustrate în figura 3. Zonele şi subzonele formate în stratul poros-permeabil şi distribuţia fluidelor. Zonele şi subzonele formate în stratul porospermeabil şi distribuţia fluidelor sunt sintetizate în tabelul 3.

. ρ n . Pentru un calcul aproximativ se poate lua pentru K n valoarea 0. a) Rezistivitatea electrică a fluidului de foraj. turta de colmataj ce se formează în dreptul stratelor poros-permeabile. este determinată de natura fazei continue.1. cu rezistivităţi mai mici de 1 Ωm şi până la valori de 10-2 Ωm (noroaie mineralizate).7.noroaie cu rezistivităţi cuprinse între 1 şi 10 Ωm. de temperatură şi într-o mică măsură de natura şi concentraţia particulelor solide în suspensie. zona de invazie cu subzona spălată şi subzona de tranziţie. Din punct de vedere electric acesta reprezintă un mediu neomogen cu proprietăţi diferite şi interesează în mod deosebit distribuţia radială a rezistivităţilor în dreptul stratelor poroase permeabile. Distribuţia rezistivităţilor Mediul geologic la care se raportează măsurătorile geofizice este format din fluidul de foraj existent în sondă. 3.07 (3.2. de concentraţia în săruri.noroaie neconductive. În funcţie de rezistivitate fluidele de foraj sunt: . Rezistivitatea fluidului de foraj se obţine în general prin măsurători directe pe probe de fluid.noroaie conductive. Pentru noroaiele naturale dependenţa dintre rezistivitatea filtratului de noroi ρfn şi rezistivitatea fluidului de foraj este de forma: ρ fn = K n ρ n1. ) [82] 83 . cu rezistivităţi de peste 109 Ωm (noroaie pe bază de produse petroliere).) unde K n este un coeficient a cărui valoare este o funcţie de densitatea noroiului.CONDIŢII DE MĂSURARE ÎN SONDELE NETUBATE 3. Valorile coeficientului K n (după Schlumberger Doc. zona necontaminată pentru colectoare de grosime mică. b) Rezistivitatea filtratului de noroi este o funcţie de rezistivitatea fluidului de foraj. noroaie naturale tratate şi netratate. cu concentraţia în săruri de până la 50 g/l. .el este prezentat în tabelul 3. rezistivitatea fluidului de foraj condiţionează metodele electrice de investigare. stratele adiacente.

380 0. în subzona spălată se găsesc şi hidrocarburi reziduale. Rezistivitatea subzonei spălate poate fi scrisă.350 c) Rezistivitatea turtei de colmataj ρtn este dependentă de rezistivitatea fluidului de foraj. rezistivitatea subzonei spălate ρio poate fi scrisă sub forma: ρ i 0 = Fρ fn . Având în vedere conţinutul în fluide a acestei subzone. Densitatea fluidului de foraj [kg/m3] 1200 1320 1440 1560 1680 1920 2160 Kn 0.587 0.) În cazul colectoarelor cu hidrocarburi. ρtn. 65 . Pentru un colector cu apă de zăcământ.488 0.) .3. (3. rezistivitatea ei este mai mare decât rezistivitatea turtei de colmataj şi a subzonei de tranziţie. Rezistivitatea turtei de noroi. la o temperatură T dată.CONDIŢII DE MĂSURARE ÎN SONDELE NETUBATE Tabelul 3. în cazul rocilor acvifere.412 0. (3. Aşa cum s-a arătat mai sus noroiul natural tratat sau netratat are drept componente de bază apa şi argila. Rezultă că rezistivitatea turtei de noroi va fi determinată de rezistivitatea argilei ce intră în compoziţia noroiului şi de gradul de mineralizaţie a apei. dar rezistivitatea acestora fiind foarte mare rezultă că factorul care determină conductivitatea electrică acestei subzone este tot filtratul de noroi. şi filtrat de noroi şi hidrocarburi reziduale în cazul rocilor cu hidrocarburi. ţinând seama de relaţia factor de formaţie .4.69⎜ n ⎟ ⎜ρ ⎟ ⎝ fn ⎠ 2 .708 0.2.2) d) Rezistivitatea subzonei spălate este rezistivitatea unei roci care conţine filtrat de noroi. sub forma: ρi0 = Fρ fn (1 − S rh )2 84 . se calculează cu relaţia empirică: ⎛ ρ ⎞ ρtn = 0.847 0.saturaţie. (3.

e) Rezistivitatea subzonei de tranziţie. se determină cu graficul din figura 3.5. g) Rezistivitatea zonei necontaminate reprezintă rezistivitatea reală a stratului. 85 .1. respectiv cu cât sunt mai multe hidrocarburi în subzona de tranziţie cu atât rezistivitatea acestei subzone va fi mai mare.) Din relaţia (3. însă creşte cantitatea de apă de zăcământ şi cantitatea de hidrocarburi. Rezistivitatea acestui amestec.7. Dacă saturaţia în filtrat de noroi în amestec cu apă de zăcământ este Si atunci rezistivitatea subzonei de tranziţie este: ρi = Fρ z S i2 (3. unde z reprezintă factorul de amestec definit în paragraful 3. f) Rezistivitatea zonei inelare din cauza acumulării apei de zăcământ în faţa frontului de invazie. în cazul colectoarelor cu apă de zăcământ. Totuşi.6. cantitatea de filtrat de noroi scade.CONDIŢII DE MĂSURARE ÎN SONDELE NETUBATE unde Srh este saturaţia în hidrocarburi reziduale (saturaţia reziduală în hidrocarburi). în această zonă rămâne şi o cantitate de hidrocarburi. ρz.6) rezultă că ρi este invers proporţională cu saturaţia în fluid conductor.2. deci cu cât Si este mai mic.5. În această zonă există o cantitate mai mare de apă care determină o micşorare a rezistivităţii. Rezistivitatea subzonei de tranziţie poate fi definită: ρ i = Fρ z (3.) unde Sain este saturaţia în apă şi în zona inelară. este o funcţie de rezistivitatea amestecului filtrat de noroi-apă de zăcământ. astfel că rezistivitatea acestei subzone va fi dată de relaţia: ρ in = Fρ ai S ain (3.) În colectoarele cu hidrocarburi.

3. valoarea rezistivităţii zonei necontaminate poate prezenta un domeniu de variaţie de la valori mai mari decât rezistivitatea zonei de invazie la valori mai mici. rezistivitatea zonei necontaminate va fi influenţată de saturaţia în apă.) Din această relaţie rezultă că rezistivitatea zonei necontaminate scade odată cu scăderea rezistivităţii apei de zăcământ şi cu creşterea saturaíei în apă.8. Rezistivitatea amestecului filtrat de noroi . (3.) rezistivitatea reală a stratului depinde de concentraţia în sare a apei de zăcământ şi de saturaţia în apă. Pentru colectoarele cu hidrocarburi. Distribuţia rezistivităţilor pentru un colector cu apă şi un colector cu hidrocarburi este prezentată în figura 3.) Fig . a cărei valoare va fi dată de relaţia: ρR = (1 − S h )2 Fρ ai (3.CONDIŢII DE MĂSURARE ÎN SONDELE NETUBATE Pentru colectoare saturate cu apă de zăcământ. De aici putem desprinde următoarea concluzie şi anume că pentru un colector cu acelaşi factor de formaţie (F = ct.6.9.apă de zăcământ în subzona de tranziţie (după Prison) [ 38 ]. valoarea rezistivităţii va fi egală cu: ρ Ri = Fρ ai .5. respectiv în hidrocarburi. Prin urmare. 86 .

Aceste condiţii au o anumită influenţă în distribuţia fluidelor şi a rezistivităţilor şi implicit în stabilirea metodelor electrice de cercetare a sondelor. diametru constant al găurii de sondă. 87 . Rocă cu hidrocarburi şi apă de zăcământ. stratele prezintă o anumită înclinare în funcţie de structura geologică locală. Cele prezentate mai sus sunt sintetizate în tabelul 3. La săparea sondelor. O influenţă deosebită asupra distribuţiei fluidelor şi a profilelor de rezistivitate o are tipul fluidului de foraj şi proprietăţile acestuia. b). se utilizează şi alte tipuri de fluide care pot modifica substanţial profilele de rezistivitate. iar diametrul sondei este variabil. cu implicaţii importante în interpretarea calitativă şi cantitativă a diagrafiei geofizice. Distribuţia rezistivităţilor în stratul poros-permeabil. În condiţii reale sondele pot fi deviate de la verticală.3. rocă cu apă de zăcământ. alături de fluidele de foraj pe bază de apă. b).CONDIŢII DE MĂSURARE ÎN SONDELE NETUBATE ρ T u rtă d e n o r o i ρ Fluid de foraj Zona de invazie Subzona spălată Subzona de tranziţie Zona necontaminată T u rtă d e n o r o i Fluid de foraj Zona de invazie Subzona sp ălată Subzona de tranziţie Zon ă ă inelară Zona necontaminat A x a s o nd e i A x a s o n d ei ρ io ρ ρn ρ ρ t io ρ t ρR 1 ρR 2 ρ R3 tn ρ ρn tn ρ in ρR r a). r Fig. strat orizontal.3 şi sunt valabile pentru o sondă verticală. a).6. Privitor la dezlocuirea fluidelor această distribuţie corespunde modelului piston în care filtratul de noroi dezlocuieşte întreaga cantitate de apă din colector în imediata apropiere a peretelui sondei.

41 Sau Z = 5 % pt.5 ρ n ρ i 0 = Fρ fn [ ] I.5 K 5 m] I.CONDIŢII DE MĂSURARE ÎN SONDELE NETUBATE Zonele şi caracteristicile acestora ca urmare a fenomenului de invazie. Colectoare cu hidrocarburi: 1. Colectoare cu apă Filtrat de noroi în amestec cu apă de zăcământ.hidrocarburi reziduale Saturaţie : S rh = 1 − S i 0 ( S = 10K 40 % ) rh ρ fn ≅ 0. 10%<P< 18% Z=7. Tabelul 3.8 ρ n ρi0 = (1 − Srh )2 Fρ fn II. hidrocarburi Saturaţie : Sh = 1 − Si de tranziţie Diametrul Dt = [0. 18%<P< 25% Z = 10 % pt.8 ρ n D i 0 = [5 K15 cm] ρ fn ≅ 0. 25%<P ρz ρi = Fρ z S i2 ρz ρ i = Fρ z 88 . Filtrat de noroi în amestec cu apă de zăcământ Saturaţie : Si 2. Filtrat de noroi Saturaţie : SI 0 2..3 Zona 1 gaura de sondă turta de colmataj de invazie spălată Sub-zona 2 Dimensiuni Fluid satu-rant Rezistivitatea fluidului 5 Rezistivi-tatea (sub) zonei 6 3 4 Diametrul Noroi de foraj d s = [135K 440 mm (100%) Grosimea htn = 1 32'' K 2 '' Diametrul ρn - ρn ρ tn ≅ 1.5 % pt. factorul de amestec Z = F −1. Colectoare cu hidrocarburi: 1. Colectoare cu apă Filtrat de noroi Saturaţie : SI 0 II.

Apă de zăcământ (saturaţia S a ) Saturaţia minimă este saturaţia ireductibilă S a . Colectoare cu apă . Hidrocarburi (saturaţia Sh = 1 − Sa ) Rezistivitatea fluidului 5 Rezistivi-tatea (sub) zonei 6 Fρ ρ i = 2z Si ρz inelară (de bordură) Obs.ir 2. Apă de zăcământ în amestec cu filtrat de noroi 2.apă de zăcământ Sa= 100% II. Filtrat de noroi în amestec cu apă de zăcământ Saturaţie : Si 2. Colectoare cu hidrocarburi: 1. hidrocarburi Saturaţie : Sh = 1 − Si Colectoare cu hidrocarburi 1. Colectoare cu hidrocarburi: 1. numai în colectoare cu hidrocarburi Grosimea hin = [10K 20 cm] ≈ ρ ai ρ in ≈ Fρ ai neconta minată ρ ai ρ Ri = Fρ ai ρ ai ρi = (1 − Sh )2 Fρ ai 89 .CONDIŢII DE MĂSURARE ÎN SONDELE NETUBATE Tabelul 3.3 (continuare) Zona 1 Sub-zona 2 Dimensiuni 3 Fluid satu-rant 4 II. hidrocarburi preponderenţă apă de zăcământ I.

b.colector saturat cu apă de zăcământ mai conductivă decât filtratul fluidului de foraj.7. 90 . Posibile profile de rezistivitate provocate de fenomenul de invazie cu filtrat de fluid de foraj ( Courtesy of Schlumberger ) [ 36 ]: a.8 sunt prezentate profilele de saturaţie şi rezistivitate după o jumătate de zi şi o zi şi jumătate. c.7 .colector saturat cu apă de zăcământ cu conductivitate foarte mare. Variaţia radială a rezistivităţii reprezintă baza interpretării calitative a diagrafiei de rezistivitate şi oferă posibilitatea aprecierii conţinutului rezervoarelor. iar în figura 3.colector saturat cu apă de zăcământ mai puţin conductivă decât filtratul fluidului de foraj.3. Fig.CONDIŢII DE MĂSURARE ÎN SONDELE NETUBATE Profilele de rezistivitate posibile sunt prezentate în figura 3.

Deşi cantitativ fenomenul de invazie este insuficient dezvoltat.3 .8. 91 . Profilele saturaţiei (a) şi a rezistivităţii (b) după o jumătate de zi şi respectiv o zi şi jumătate ( după Schlumberger ) [ 36 ].CONDIŢII DE MĂSURARE ÎN SONDELE NETUBATE Fig. cunoaşterea lui la nivel calitativ este strict necesară pentru interpretarea diagrafiei geofizice.

94 .

într-o zonă în care concentraţia lor este mai scăzută.4. se utilizează un submultiplu al voltului. prescurtat PS. Diferenţa de potenţial ce se măsoară între un electrod lansat în sondă şi un alt electrod plasat la suprafaţa solului (fig. milivoltul mV. procesul de adsorbţie.formaţiuni geologice. Procesele fizico-chimice care dau naştere potenţialului spontan sunt: procesul de difuzie.zonă necontaminată şi colector . Fundamentarea fizico-chimică a potenţialului spontan Potenţialul spontan sau potenţialul natural ia naştere ca urmare a unor procese de activitate electrochimică ce se desfăşoară la limitele: noroi de foraj .1. Procesul de difuzie şi potenţialul de difuzie Difuzia reprezintă transportul substanţelor chimice într-o fază materială alcătuită din doi sau mai mulţi componenţi dintr-o zonă în care concentraţia lor este mai ridicată.roci adiacente. legătura dintre cele două unităţi de măsură este: 1 volt = 1 joule/1 coulomb Întrucât potenţialele care apar în urma proceselor fizico-chimice sunt mici. Unitatea practică de măsură a diferenţei de potenţial este voltul V. Aceste procese fizico-chimice creează câmpuri electrice de autopolarizare care pot fi cuantificate de mărimea scalară potenţial electric V. În unităţi SI diferenţa de potenţial se măsoară în joule/coulomb J/C.POTENTIALUL SPONTAN 4 POTENŢIALUL SPONTAN 4.1. procesul de electrofiltraţie şi procesul de oxido-reducere. zonă de invazie .1) este cunoscută în geofizica de sondă sub denumirea de potenţial spontan. 4. Forţa motoare a difuziei este diferenţa de potenţial chimic a 93 .1.

ionii cu mobilitate mai mare vor trece primii în soluţia diluată care va căpăta o încărcare electrică identică cu semnul ionului respectiv. 94 Adâncimea .2). reprezentând filtratul de noroi şi. Acest proces are loc prin intermediul membranei poros-permeabile.E PS + Linia nisip urilor Linia marnelor 300 350 400 450 ΔEPS M Fig. ionii fiind obligaţi să treacă prin canalele capilare ale membranei. se disociază în ioni (cationi şi anioni) a căror densitate depinde de concentraţie. ionii din soluţia concentrată vor difuza în soluţia diluată. Prin canalele microcapilare ale formaţiunii poros-permeabile se poate considera că cele două soluţii de concentraţii diferite se află în contact direct. Între cele două soluţii va lua naştere o diferenţă de potenţial măsurabilă cu ajutorul a doi electrozi introduşi în soluţii şi conectaţi la un aparat de măsură. În soluţii cu concentraţii mici.4. Sub influenţa diferenţei în potenţial chimic.POTENTIALUL SPONTAN substanţelor ce difuzează. G N . apa de zăcământ ( c fn < c ai ). Această trecere este funcţie de mobilitatea ionilor din electrolit. adică în soluţia mai concentrată numărul ionilor este mai mare decât în soluţia diluată. respectiv. Pentru a descrie transportul de sarcină şi crearea potenţialului de difuzie se consideră două soluţii electrolitice de concentraţii diferite c fn şi c ai .4.1. separate de o membrană poros-permeabilă care reprezintă roca poroasă permeabilă (fig. care are acelaşi semn cu diferenţa între concentraţiile în sare la temperatură uniformă şi constantă în tot sistemul. Schema principială de măsură a potenţialului spontan [ 54 ]. sarea.

Relaţia (4.temperatura absolută. conform ecuaţiei lui Nernst: ED = RT u − v a ai ln F u − v a fn (4.mobilităţile cationilor şi anionilor sub acţiunea unui câmp electric de un volt pe centimetru. În cazul difuziei ionilor unui electrolit binar monovalent. ρ fn diluată Fig. cum este soluţia de NaCl.permeabil Soluţie de NaC l c fn . T . în K. egală cu 96540 C/mol.2) unde KD poartă denumirea de constantă de difuzie şi este egală cu K D = 2.constanta lui Faraday.4) 95 .1) în care: R este constanta universală a gazelor perfecte şi are valoarea 8. afn = f ⋅ c fn (4. u si v . c ai este dată de relaţiile aai = f ⋅ c ai . între soluţii de concentraţii diferite ia naştere o diferenţă de potenţial.303 RT u − v F u+v (4.K.1) se poate transcrie sub forma: a E D = K D lg ai a fn (4.314 J/mol. F .2 Schema formării potenţialului de difuzie [5].4. total disociat. ρai ED - Perete poros .3) Pentru soluţii diluate legătura dintre activităţile aai şi afn şi concentraţiile c fn .POTENTIALUL SPONTAN + Soluţie de NaCl concentrată c ai . aai şi afn activităţile electrochimice ale soluţiei concentrate (apa de zăcământ) respectiv a celei diluate (filtratul de noroi).

soluţia concentrata cu concentraţia c ai .6 mV. Înlocuind valorile numerice în relaţia (3. (4. Deci.V Deoarece mobilitatea anionului de Cl. Pentru un domeniu mare de variaţie a concentraţiilor.2) se poate transcrie sub forma E D = K D lg ρ fn ρ ai . si noroiul de foraj respectiv filtratul de noroi soluţia diluată.1. D 4.→ v = 67. cele două soluţii pot fi reprezentate de apa de zăcământ.6 10 -5 cm/s. prin atracţia între 96 . (4. rezistivităţile electroliţilor sunt invers proporţionale cu activităţile lor. Mobilităţile celor doi ioni la temperatura de 25°C sunt Na+ → u = 45. cu concentraţia c fn .V Cl . iar soluţia concentrată va căpăta o încărcare electrică pozitivă.5) ρ fn Atunci potenţialul de difuzie dat de relaţia (4. Această sare disociază în cationi Na+ şi anioni Cl. în cazul sondelor săpate cu noroaie naturale tratate şi netratate concentraţia în sare a noroiului este mai mică decât concentraţia în sare a apei de zăcământ..2. De regulă.6) Având în vedere că sarea predominantă în apele de zăcământ este clorura de natriu se poate considera că cele două soluţii sunt soluţii de NaCl.3) se obţine pentru constanta de difuzie valoarea (la temperatura de 25°C): K = −11.este mai mare.6 10 -5 cm/s. adică: aai = a fn = A ρ ai A A = const . soluţia diluată se va încărca negativ.POTENTIALUL SPONTAN Mărimea f reprezintă coeficientul mediu de activitate al electrolitului binar considerat (la soluţii foarte diluate cu disociere totală a electrolitului f = 1). Procesul de adsorbţie si potenţialul de adsorbţie Adsorbţia este definită ca fixarea uneia sau mai multor specii de atomi sau molecule pe suprafaţa unui solid sau lichid.

7) 97 . Membrana de argilă conform celor arătate mai sus permite trecerea ionilor Na+ şi adsoarbe ionii Cl-. legături de valenţe libere. două soluţii de NaCl de concentraţii diferite c fn şi c ai separate de o membrană de argilă (fig. Între cele două soluţii se va crea o diferenţă de potenţial măsurabilă cu ajutorul a doi electrozi introduşi în soluţii şi conectaţi la un aparat de măsură.3). Pentru a explica formarea potenţialului de adsorbţie se consideră ca şi în cazul potenţialului de difuzie.3. Schema formării potenţialului de adsorbţie [5]. Mediile poroase cu pori fini sunt medii adsorbante. Soluţie de NaC l concentrat ă EA + Argilă c ai .- + Solu ţie de NaC l c fn . Cauzele acestei fixări sunt multiple.POTENTIALUL SPONTAN atomi şi/sau moleculele respective. F a fn (4. Diferenţa de potenţial observată între cele două soluţii separate de o membrană de argilă se numeşte potenţial de adsorbţie sau potenţial de membrană a cărui valoare este dată de relaţia: EA = RT a ai ln .4. forţe de natură electrostatică. Ca urmare a procesului de adsorbţie soluţia diluată se va încărca pozitiv în raport cu soluţia concentrată care se va încărca negativ. Forţele care au ca efect fixarea menţionată pot fi forţe de atracţie atomică şi moleculară. ρ fn diluată + Fig.4. Sub influenţa diferenţei de potenţial chimic al celor două soluţii are loc migraţia ionilor din soluţia concentrată în soluţia diluată. Aceste medii sunt reprezentate de rocile argiloase. iar modul lor de manifestare diferit după natura moleculelor sau atomilor în contact şi după condiţiile fizice (presiune. ρai + + . Argilele adsorb de regulă ionii negativi şi permit deplasarea prin canalele microcapilare a ionilor pozitivi. temperatură etc).

98 . F a fn a fn (4. Particularizând pentru electroliţi de NaCl şi introducând logaritmul zecimal în relaţia (4. formând la limita noroi de foraj-argilă un strat dublu electric cu pătura pozitivă spre axul sondei (fig. 4.4). În cazul sondelor care traversează succesiuni grezos-nisipoase în alternanţă cu marne şi/sau argile.7) au aceeaşi semnificaţie ca şi în cazul procesului de difuzie. formând la limita noroi-colector un alt strat dublu electric cu pătura negativă spre axul sondei (fig.3. ionii care trec în noroiul de foraj sunt Cl-.4. F (4.adsorbţie Procesul de difuzie şi procesul de adsorbţie dau naştere unui potenţial comun.1. În realitate.9) Dacă se ţine seama de relaţiile (4. notat EDA.4. potenţialul de difuzie-adsorbţie.POTENTIALUL SPONTAN Mărimile cere intervin în relaţia (4.în dreptul stratelor poros-permeabile (nisipuri sau gresii) procesul predominant este procesul de difuzie.8) unde KA poartă denumirea de constanta de adsorbţie şi este egală cu: K A = 2. KA are valoarea 59.în dreptul stratelor impermeabile (strate de argilă) procesul predominant este procesul de adsorbţie. acest strat dublu electric este plasat în interiorul stratului la limita zonă de invazie – zonă necontaminată. datorită zonei de invazie cu filtrat de noroi. procesele de difuzie şi de adsorbţie au loc după cum urmează: .4).303 a RT a ai lg = K A lg ai . Potenţialul de difuzie .4) şi (4.1 mV.303 RT .10) La temperatura de 25°C. .7) se transcrie: E A = 2. ionii care trec în noroiul de foraj fiind cei de Na+ .5) potenţialul de adsorbţie devine: E A = K A lg ρ fn ρ ai (4.

la limita colector-argilă adiacentă are loc un proces de adsorbţie.7 la temperatura de 25°C.238T (4. Potenţialul de difuzie-adsorbţie se obţine din însumarea algebrică a celor două componente (fig. (4.13) unde T este temperatura în 0C.4. formând un alt strat dublu electric. a cărei valoare este egală cu 70.5) E DA = −E A + E D (4.9 + 0.6) şi.11) devine: E DA = − K A lg ρ fn ρ ai + K D lg ρ fn ρ ai = (− K A + K D ) lg ρ fn ρ ai ρ fn ρ ai E DA = K DA lg (4.4).10).4.POTENTIALUL SPONTAN . relaţia (4. Distribuţia stratelor dublu electrice formate ca urmare a proceselor de difuzie – adsorbţie [5] . 99 .12) în care: KDA este constanta de difuzie-adsorbţie.11) Ţinând cont de relaţiile (4. + + + + + + + + + + Argilă + + + + + + + + + + + + + + Nisip + + + + + + + + + Argilă + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + Fig. Variaţia constantei de difuzie-adsorbţie cu temperatura este dată de relaţia K DA = 64. Această valoare este valabilă pentru roci fără conţinut de argila.4.4. ionii Na+ fiind cei care trec din apa conţinuta de argilă în apa de zăcământ (fig.

....4.. In acest cilindru este introdus un electrod şi un tub manometric.+ + + Nisip + + Argilă + + + + + + + + + + + + + + + + + + .4.7)..5. ca cel din figura 4..1.adsorbţie reprezintă componenta principală. Potenţialul rezultat în urma proceselor de difuzie .. La aplicarea unei diferenţe de potenţial pe cei doi electrozi se constată apariţia unei presiuni în cilindru evidenţiată prin ridicarea nivelului în tubul manometric... 4.. Aplicarea diferenţei de potenţial cu polul negativ în centru cilindrului va conduce la deplasarea lichidului în cilindru ridicând lichidul din tubul manometric.. Pentru a explica acest proces se consideră un cilindru de argilă.4. cu cea mai mare pondere a potenţialelor naturale care se formează în sondele săpate în formaţiuni sedimentare.1 lg fn ρ ai + -11.POTENTIALUL SPONTAN ρ +59. Variaţia potenţialului de difuzie – adsorbţie în dreptul unui strat poros-permeabil [5]. umplut cu electrolit. Întreg ansamblul este astupat cu un dop şi introdus în alt vas care.- + + + + + + + + + + Argilă ... Această creştere de presiune se explică prin încărcarea suprafeţei canalelor capilare negativ si a lichidului adiacent pozitiv (fig.6. Procesul de electrofiltraţie şi potenţialul de electrofiltraţie Procesul de electrofiltraţie este un proces electrocinetic care implică formarea unor strate dublu electrice în legătură cu mişcarea tangenţială a două faze materiale una de-a lungul celeilalte.. 100 .6 lg ρ fn ρ ai Potenţial zero + Fig... conţine aceeaşi soluţie şi un al doilea electrod.

4. phn este presiunea hidrostatică dată de noroi [5]. 2.POTENTIALUL SPONTAN 4 3 2 Fig.tub manometric [5].3. cu o pătură fixă adsorbită de peretele capilarului şi una mobilă constituită din ioni de semn contrar atraşi electrostatic de ionii adsorbiţi. potenţialul între cele două armături este 101 . Această diferenţă de potenţial datorită curgerii lichidului se numeşte potenţial de curgere sau potenţial de electrofiltraţie. Acest experiment este folosit pentru demonstrarea fenomenului de electroosmoză. Fig.6. Dacă schimbăm condiţiile electroosmozei şi în loc să punem în mişcare lichidul cu ajutorul curentului.7. Formarea stratelor dublu electrice la nivelul capilarului. Helmhotz (1879) a constatat că la contactul dintre un electrolit şi peretele unui capilar se formează un strat dublu electric.cilindru de argilă.4. Considerând acest strat dublu electric echivalent cu un condensator ale cărui armături sunt la o distanţă d şi separate de un mediu cu permitivitatea ε . Schema formării potenţialului de electrofiltraţie: 1.electrozi. 4. presăm lichidul în capilare se poate observa la bornele celor doi electrozi o diferenţa de potenţial.

un potenţial de electrofiltraţie care are expresia: E EF = 0.. Mecanismul lor este legat de un transfer de electroni şi corespunde relaţiilor de oxido-reducere sau redox. Acest potenţial mai este cunoscut şi sub denumirea de potenţialul zeta. Corespunzător deplasărilor de sarcină ia naştere. mai mare decât presiunea fluidului din pori pz.oxidare Bn+ + ne-→.. cm . deşi argilele au permeabilităţi foarte mici. La adâncimi mai mari (peste circa 1000 m). Din această cauză potenţialul de electrofiltraţie în interpretarea cantitativă a PS poate fi neglijat.B. htn .. (4.An+ + ne-... fenomenul de pierdere sau cedare de electroni.rezistivitatea turtei de noroi.. 4... având drept rezultat deplasarea sarcinilor pozitive ale stratului dublu electric.5.reducere. f . acestea sunt suficiente ca să dea naştere la un potenţial de filtraţie... De exemplu: oxidare: Cu → Cu 2+ + 2 e102 . uneori chiar cu valori mai mari. Există deci... Se numeşte oxidare. În timpul forajului unei sonde presiunea hidrostatică ph dată de coloana de noroi este.1..14) în care τ este densitatea de sarcină. Procesul de oxidare-reducere si potenţialul de oxidare-reducere Fenomenele de transformare reciprocă între energia electrică şi energia chimică se numesc procese electrochimice.. o diferenţă de presiune Δp = ph − pz sub influenţa căreia are loc curgerea electrolitului prin capilar.37Δp ρ tn ⋅ htn ⋅ f . în cm3 la 1/2 h. .. cu acelaşi ordin de: mărime ca şi în dreptul stratelor poroase-permeabile cu turtă de noroi. ρ tn .. Astfel de reacţii sunt de forma: A →.cantitatea de filtrat standard.. de regulă..15) unde: Δp este presiunea la presa standard egală cu 7 bari...grosimea turtei de noroi .. Ωm ... iar reducerea procesul de acceptare de electroni.POTENTIALUL SPONTAN ς = 4πd ε τ. (4..

notat E OR . Ag (Ag mai puţin întrucât intră în reacţii cu soluţiile oxidabile).303 RT este constanta de oxido-reducere care are valoarea F KOR = 59. Rezultatul unui proces de oxido-reducere va fi o separare de sarcini pozitive şi negative care va duce la apariţia unei diferenţe de potenţial măsurabila. precum şi în roci poros-permeabile cu hidrocarburi. Expresia potenţialului de oxido-reducere.numărul de electroni transferaţi în cursul reacţiei de oxido-reducere. activităţile chimice sunt proporţionale cu concentraţiile. Potenţialele de oxido-reducere pot fi observate în sonda care traversează sulfuri metalice (îndeosebi pirită). cărbuni. aOx .16. celelalte mărimi din relaţia (4.a) unde KOR = 2.1). Trecând de la logaritmii naturali la logaritmii zecimali se poate scrie: EOR = EO + K OR a lg Ox n a Re d (4. Au.17) 103 . În cazul hidrocarburilor cu conţinut de sulfuri sau H2S au loc reacţii de oxidare. respectiv reducătoare. grafit. oxizi (magnetit. numit potenţial de oxido-reducere. cOx şi reducătoare cRed. cum sunt: Pt. la punerea în contact a două faze-una oxidantă şi una reducătoare este de forma : EOR = EO + a RT ln Ox nF a Re d (4.1 mV pentru temperatura T = 25°C. Potenţialele de oxido-reducere pot fi puse în evidenţă cu ajutorul unor electrozi metalici inerţi.activităţile fazei oxidante. aRe d .POTENTIALUL SPONTAN reducere: 2H+ + 2 e→H2. Ţinând seama că la concentraţii nu prea mari a substanţelor oxidante. Caracteristica acestor reacţii este aceea că ele se desfăşoară cu viteză redusă. hematit etc).16) au aceiaşi semnificaţie ca în relaţia (4. dintr-un metal nobil. şisturi grafitoase. expresia potenţialului de oxido-reducere poate fi scrisă EOR = EO + K OR c lg Ox n c Re d (4..16) unde EO este potenţialul redox standard determinat cu un electrod de referinţă (H sau Pt negru) ) n .

Cuantificarea acestui potenţial este dificilă şi pot exista situaţii în care valoarea lui să fie semnificativă.19) unde R este rezistenţa mediului traversat de curentul IPS.2.18) Potenţialul total definit de relaţia (4. conform relaţiei (4.18) este asociat unui câmp electric rezultat ca urmare a activităţii electrochimice şi electrocinetice naturale.20) 104 . EPST. notat cu IPS.POTENTIALUL SPONTAN Se consideră că potenţialul de oxido-reducere are o contribuţie minimă la potenţialul spontan total şi prin urmare poate fi neglijat. Dacă stratul prezintă zonă de invazie cu filtrat de noroi va interveni şi această zonă. cât şi în noroiul de foraj. şi EPST este dată de legea lui Ohm: E PST = R ⋅ I PS (4. Mediul în care se manifestă acest câmp electric conţine purtători de sarcină.2. potenţialul spontan înregistrat şi potenţialul spontan static 4.1. EEF şi de oxido-reducere. Ne vom rezuma numai la cazul simplificat prezentat în figura 4. Dacă sunt prezente toate cele trei potenţiale.8): noroiul de foraj. va fi egal cu suma algebrică a celor trei potenţiale: E PST = E DA + E EF + EOR (4. stratul poros-permeabil şi argilele adiacente. anioni şi cationi proveniţi din disocierea sărurilor aflate. Mediul prin care curge curentul IPS este format din trei părţi cu rezistivităţi diferite (fig.8. EDA. atât în apa de zăcământ. Potenţialul spontan total Procesele fizico-chimice care generează potenţialele electrice naturale dau naştere potenţialelor de difuzie-adsorbţie. Legătura dintre IPS. Potenţialul total rezultat. EOR.19) va fi egal cu: E PST = (R col + R arg + R n ) ⋅ I PS (4. de electrofiltraţie. Potenţialul spontan total. atunci potenţialul spontan total. 4. Prezenţa câmpului electric şi a purtătorilor de sarcină determină apariţia unui curent electric.4.

Reprezentarea liniilor curenţilor I PS [5]. În această situaţie potenţialul spontan total dat de relaţia (4. de exemplu. componenta principală a potenţialului spontan este dată de potenţialul de difuzie-adsorbţie. Fluid de foraj Argilă Rcol Nisip Rn R arg Argilă Fig. În sondele săpate pentru hidrocarburi. sau atunci când sunt prezente. 4.rezistenţa electrică a argilei (roca adiacentă) şi R n . deoarece se admite ca diferenţa dintre potenţialul de electrofiltraţie din dreptul unui strat poros-permeabil şi un strat de argilă este mică şi nu influenţează valoarea potenţialelor naturale din dreptul colectoarelor. cazul marnelor piritizate de la baza ponţianului din zona depresiunii precarpatice din Muntenia. Sunt însă şi excepţii.POTENTIALUL SPONTAN unde: Rcol este rezistenţa electrică a colectorului. sunt în cantităţi foarte mici astfel că potenţialul redox poate fi neglijat. componenta potenţialului de electrofiltraţie la adâncimi mai mari poate fi neglijată. în general. în special în formaţiuni sedimentare. oxizi şi sulfuri metalice care dau naştere potenţialului redox.8.18) devine: E PST = E DA (4. R arg .21) 105 . De asemenea. Aceasta se explică prin faptul că aceste formaţiuni nu conţin. Componenta potenţialului de oxido-reducere poate fi absentă sau neglijabilă.rezistenţa electrică a noroiului de foraj.

va prezenta valori electronegative în dreptul stratului porospermeabil şi valori electropozitive în dreptul stratelor de argilă cu salturi de la valori negative la valori pozitive la limitele stratului (fig.2. Acest potenţial se numeşte potenţial spontan static şi este notat E PSS . Potenţialul rocilor se măsoară cu ajutorul unui electrod de măsură M ce se deplasează în sondă.22) Având în vedere poziţia armăturilor stratelor dublu electrice.12) si (4.Potenţialul spontan înregistrat În realitate. 4. în raport cu un electrod de referinţă N plasat la mare distanţă.23) 106 . Dacă se ţine seama de relaţiile (4. curba 1. de aceea curba înregistrată.4.1) Se măsoară de fapt: ΔE PS = E PSM − E PSN (4.4.3. curba de PS. depăşind în lateral limitele stratului şi cu o amplitudine mai mică (fig.POTENTIALUL SPONTAN În cazul sondelor săpate pentru cărbuni şi minereuri componenta de oxido-reducere intervine cu o pondere însemnată şi nu mai poate fi neglijată. 4.Potenţialul spontan static Să presupunem că în culcuşul şi acoperişul stratului poros-permeabil se plasează ecrane izolatoare care să împiedica curgerea curenţilor I PS . practic la suprafaţa pământului cu potenţial constant (fig.2. curba 2.9.4.9.21) atunci potenţialul spontan static se scrie E PSS = E DA = K DA lg ρ fn ρ ai (4. În aceste condiţii statice valoarea potenţialului spontan măsurat va fi egală cu valoarea potenţialului total E PST . ecranele izolatoare nu se pot plasa şi nu poate fi oprită curgerea curenţilor I PS .a). diferă de cea teoretică.b) (potenţialul spontan înregistrat ΔE PS ).2.

+ + + + + + + + + + + + + + + + + + (4.9. adică ΔE PS = I PS ⋅ R n .25) Aşa cum rezultă din ecuaţia (4.POTENTIALUL SPONTAN unde: E PS este potenţialul electrodului M şi E PS .24) se obţine ΔE PS = Rn E PSS Rai + Rarg + Rn (4.potenţialul electrodului M N N. Potenţialul spontan static şi potenţialul spontanînregistrat ( Schlumberger Doc) [45] În condiţii de sondă. ΔE PS reprezintă potenţialul spontan înregistrat sau măsurat.20) valoarea lui I PS rezultată din relaţia (4.24) Înlocuind în relaţia (4. 107 .25) valoarea potenţialului înregistrat reprezintă numai o parte din valoarea potenţialului spontan static. Fig.4. Curba 1 + Curba 2 b. ceea ce se măsoară de fapt este căderea de potenţial produsă de curenţii I PS în noroiul de foraj. EPSS + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + a.

având o densitate constantă. Curba de potenţial spontan prezintă valori electronegative în faţa stratelor poros-permeabile (gresii şi/sau nisipuri).grezoase în alternanţă cu marne şi/sau argile. scara de înregistrare a PS este de 12.1) a diagramei (v. cu condiţia ca Cai > Cfn şi valori electropozitive în dreptul rocilor impermeabile (argile şi/sau marne) (fig. atunci căderea de potenţial în noroiul de foraj pe unitatea de lungime este constantă şi în faţa calcarului compact potenţialul spontan va prezenta o variaţie liniară. fig. 108 . Dacă diametrul sondei este constant. Pentru a putea prezenta diagramele de potenţial spontan. Variaţia potenţialului spontan.4. Scara adâncimilor este 1:1000 sau 1:200. Aceste proprietăţi ale rocilor carbonatice modifică distribuţia curenţilor I PS şi totodată forma şi amplitudinea curbei de PS Din distribuţia curenţilor I PS prezentată în figura 4. menţionăm ca prim factor natura litologică a formaţiunilor geologice traversate de sondă.succesiuni nisipos . 4. Formaţiunile carbonatice prezintă următoarele condiţii specifice. Această curbă este înscrisă pe trasa din stânga (trasa nr. .11 se poate observa că liniile de curent sunt paralele şi concentrate de-a lungul găurii de sondă în zona calcarului compact. cu valori electronegative în stânga.10).succesiuni calcaroase poros – permeabile în alternanţă cu calcare (dolomite) compacte şi/sau argile. Forma de reprezentare a diagrafiei PS Potenţialul spontan al rocilor se măsoară în mod continuu şi se înregistrează sub forma unei curbe de variaţie a potenţialului spontan în funcţie de adâncime. de regulă simultan cu rezistivitatea aparentă. precum şi forma curbei depind de o serie de factori ce vor fi analizaţi în paragraful 4. Faţă de acest factor se deosebesc următoarele cazuri: . Pentru înregistrări analogice.10).3.4.5 mV/cm sau 10 mV/div (1div = 1/4inch).POTENTIALUL SPONTAN 4. în general o porozitate mai mică şi rezistivitatea mare a rocilor în special a rocilor compacte (calcare compacte) care sunt practic izolatori.

I + PS + + + + + + Calcar compact + Calcar poros .4.permerabil Marnă Fig.4.POTENTIALUL SPONTAN Fig. Exemplu de diagramă de PS în formaţiuni nisipoase în alternanţă cu marne şi argilă. 109 . iar stratele de argilă concavităţi. Liniile de curent pătrund în noroiul de foraj în dreptul stratelor de argilă şi se întorc prin zonele poros-permeabile.10. Reprezentarea schematică a distribuţiei curenţilor I PS în formaţiuni calcaroase cu intercalaţii argiloase [5]. Faţă de această distribuţie a curenţilor I PS stratele poros-permeabile prezintă pe curba de potenţial spontan convexităţi către sensul negativ al curbei.11.

Deplasarea liniei de zero (lina marnelor) a PS este determinată următoarelor cauze principale: cauze geologice: . Prin aceste valori se poate trasa o dreaptă care se numeşte linia marnelor şi reprezintă o linie mediată a valorilor electropozitive ale curbei de PS (fig. Reprezentarea curbei de PS în formaţiuni calcaroase cu intercalaţii argiloase [5].12 este reprezentată o diagramă de potenţial spontan întro succesiune de roci carbonatice compacte şi poros-permeabile cu intercalaţii de argilă. Această linie este aleasă în mod convenţional linia de zero a PS Valorile potenţialului spontan înregistrat ΔE PS sunt măsurate.permerabil Marnă Fig.schimbarea compoziţiei chimico-mineralogice a argilelor sau marnelor. de la această linie de zero şi până în punctul de maxim al amplitudinii curbei de PS Linia de zero a PS se trasează pentru o formaţiune geologică sau un interval din cadrul unei formaţiuni geologice şi nu pentru fiecare strat.POTENTIALUL SPONTAN În figura 4. 110 . în milivolţi.12.4.10). E PS Cv Cx Calcar compact Calcar poros .4. Pe curba de potenţial spontan se pot trasa două linii importante: a) Linia marnelor Aşa cum s-a arătat mai sus valorile înregistrate ale curbei de PS în dreptul argilelor sau mamelor sunt electropozitive şi relativ constante. Deplasarea liniei de zero a PS.

În realitate se pot întâlni cazuri mult mai complicate decât cel prezentat în figura 4. b) Linia nisipurilor Prin valorile electronegative maxime ale PS.13. F. din cauza mineralizaţiei scăzute a apei de zăcământ având drept linie de zero linia corespunzătoare argilelor E si G. G. Curba de PS prezintă în dreptul nisipului B o amplitudine de -42 mV. 111 . H prezintă o valoare a potenţialului spontan înregistrat de -23 mV. . .polarizarea electrozilor. se poate trasa o a doua linie care poartă denumirea de linia nisipurilor.POTENTIALUL SPONTAN . În dreptul nisipului D curba de PS. O deplasare importantă cu implicaţii în interpretarea curbelor de PS o reprezintă prezenţa unei membrane cationice imperfecte (o intercalaţie de argilă) care separă două strate poros-permeabile ce conţin apă de zăcământ cu salinităţi diferite.prezenţa unor strate poroase-permeabile cu apă de zăcământ cu salinităţi diferite care nu sunt separate de o membrană cationică perfectă. Nisipurile F.4. H separate de intercalaţiile argiloase C. prezintă o valoare apropiată de cea a liniei de zero corespunzătoare argilei A. cauze tehnologice: . Argila C nu este o membrană cationică perfectă şi curba de PS nu atinge în dreptul acestei argile linia de zero din dreptul argilei A.13 este ilustrat un asemenea caz simplificat. D.înclinarea stratelor de argilă. Sunt prezentate o serie de nisipuri B. E. În figura 4. ceea ce poate fi interpretat ca o marnă nisipoasă şi nu un nisip. deoarece valorile electronegative maxime prezintă nisipurile şi gresiile curate (fără conţinut de argilă) saturate cu apă de zăcământ mineralizată (fig. cauza principală o constituie prezenţa materialului argilos în colectoare. De fapt nisipul D prezintă o valoare electropozitivă de 44 mV. În mod frecvent se va sesiza faptul că linia nisipurilor nu atinge toate amplitudinile curbei de PS.10).schimbarea mineralizării fluidului de foraj.

4. a zonei de invazie. . ) [49] ) 4. rezistivitatea rocilor adiacente şi rezistivitatea noroiului). h .2 Ωm la 80 0C fn Fig. diametrul de invazie. diametrul sondei.factori geometrici: grosimea stratului.POTENTIALUL SPONTAN PS (mV) Marnă A -42 Nisip B Marnă C +44 Nisip D Marnă E -23 Nisip F Marnă G Nisip H ρ = 0. ρ i . d . ( Schlumberger Doc. . t ) (4.26) în care: 112 . ρ n . Factorii care influenţează forma şi amplitudinea curbei de PS Amplitudinea şi forma curbei de potenţial spontan depinde de o serie de factori care pot fi sintetizaţi în două categorii: .factori ce depind de proprietăţile rocilor şi ale fluidelor şi anume: rezistivitatea mediilor în contact (rezistivitatea reală a stratului.Varg . Exprimând sintetic aceşti factori de dependenţă se pot scrie: ΔE PS = f (ρ R .13. Di .volumul şi forma de existenţă a argilei în colector.S.4. Exemplu de deplasare a liniei de zero P. ρ ad .

În continuare se vor analiza pe rând fiecare parametru considerându-i pe ceilalţi constanţi. h .diametrul zonei de invazie. d – diametrul sondei.5) relaţia de mai sus se poate scrie sub forma c E PSS = K DA lg ai c fn (4. Di . relaţia (4. 113 .pentru c ai > c fn . ρ i .Varg .s a . Di . . c fn .grosimea stratului poros-permeabil.27) valoarea potenţialului spontan este o funcţie de şase parametri.rezistivitatea noroiu- lui de foraj. ρ ad .volumul de argila.rezistivitatea zonei de invazie. lg lg ρ fn ρ ai c ai > 0 sau c fn > 0 rezultă că valoarea potenţialului spontan static E PSS < 0 . ρ n . ρ ai < ρ fn raportul c ai c fn respectiv ρ fn ρ ai este mai mare decât unu.POTENTIALUL SPONTAN ρ R este rezistivitatea reală a rocii poros-permeabile. Varg . transcriem relaţia ce dă valoarea potenţialului spontan-static în funcţie de concentraţie: E PSS = K DA lg ρ fn ρ ai (4. Având în vedere relaţia ce dă valoarea potenţialului spontan static şi dependenţa rezistivităţilor de concentraţii. a) Raportul concentraţiilor c ai c fn Pentru a determina influenţa concentraţiei fluidelor în contact.t ⎟ ⎜c ⎟ d ⎝ fn ⎠ ⎛c h ⎞ (4.25) se poate transcrie: ΔE PS = f ⎜ ai . În relaţia (4.4) şi (4.concentraţia în sare a filtratului de noroi.27) unde: c ai este concentraţia în sare a apei de zăcământ.rezistivitatea rocilor adiacente.timpul de contact fluid de foraj-rocă.28) Ţinând seama de relaţiile (4. t .29) Rezultă că valoarea potenţialului spontan static depinde de raportul concentraţiilor astfel: .

2. concentraţia în sare a apei de zăcământ este mai mare decât concentraţia în sare a noroiului de foraj.28) rezultă că raportul ρ fn ρ ai este mai mic decât unu. dar întotdeauna mai mare ca zero.POTENTIALUL SPONTAN . raportul c lg ai ≅ 0 sau c fn lg ρ fn ρ ai ≅0 c ai ρ ≅ 1.7 -120. În paragraful 4. (4. respectiv fn ≅ 1 c fn ρ ai valoarea potenţialului spontan static E PSS ≅ 0 . s-a arătat că potenţialul spontan înregistrat este o parte a potenţialului spontan static relaţiile (4. rezultă că EpSS > 0.vor trece din noroiul de foraj.din noroiul de foraj fiind adsorbiţi de argilă. În figura 4. În dreptul stratelor de argilă procesul de adsorbţie are loc prin migrarea ionilor Na+ din noroiul de foraj.4 -104.1 c ai c fn 1 2 5 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 E PSS 0 -21. Variaţia potenţialului spontan static în funcţie de raportul c ai c fn [5] Tabelul 4. 114 . în funcţie de raportul concentraţiilor pentru c ai > c fn . Atunci: lg ρ fn ρ ai > 0 .pentru c ai ≅ c fn . În acest caz stratele poros-permeabile vor apare pe curba de PS prin valori electropozitive. respectiv ρ fn ρ ai .1 este redată variaţia lui E PSS .6 -126. evidenţiind stratele poros-permeabile prin valori electronegative. In dreptul stratelor poros-permeabile ionii Cl. respectiv filtratul de noroi în apa de zăcământ. este prezentat un exemplu în care sunt redate curbele de potenţial spontan înregistrat pentru diferite valori ale raportului c ai c fn .7 -142 În sondele săpate cu noroi dulce.6 -71 -92. Având în vedere relaţia (4.2 -131 -135.4 -49.1. pătura pozitivă fiind către sonda.9 -115. de regulă.23). .14. ionii Cl. Rezultă de aici dependenţa directă dintre valoarea raportului concentraţiilor si valoarea potenţialului spontan înregistrat.1 -138.25). ρ ai ≅ ρ fn .pentru c ai < c fn se schimbă polaritatea stratelor dublu-electrice. În tabelul 4.

c n3 = 1.24) scade valoarea potenţialului spontan înregistrat.POTENTIALUL SPONTAN -100 PS (mV) 0. că în dreptul stratelor cu petrol sau gaze valoarea potenţialului spontan înregistrat este mai mică decât valoarea potenţialului spontan în dreptul unui strat cu apă de zăcământ la aceeaşi concentraţie în sare a apei de zăcământ şi a filtratului de noroi. -100 PS (mV) 0. b. secţiunea oferită curgerii curenţilor I PS este mult mai mică. ρ n 2 = 1. 1620 1630 1640 -62 mV -56 mV -44 mV 1650 1660 a.4. are o rezistenţă electrică mai mare decât atunci când întreg spaţiul poros este saturat cu apă de zăcământ. Pornind de la legea lui Ohm. în cazul rocilor hidrofile. ρ n1 = 2. b.8 g/l . c. Filmul de apă de la suprafaţa particulelor minerale. (m) Ad. ρ n3 = 0. micşorând secţiunea de curgere a curentului I PS creşte rezistenţa electrică Rai şi conform. PS (mV) -100 0. În figura 4. Rezistivităţile noroiului sunt măsurate la 18 0 C şi sunt egale cu: a.3 g/l .6 g/l .14. Rezultă de aici. b) Saturaţia în apă În colectoarele cu hidrocarburi.7 Ωm . c n1 = 0. relaţiei (4. Variaţia potenţialului spontan în funcţie de variaţia raportului ρ fn ρ ai . Fig. c n2 = 0.15 este ilustrată calitativ micşorarea amplitudinii curbei de PS pentru cazul colectorului cu 115 . c ai c fn [62]. c.8 Ωm .6 Ωm .

curba 2 . c) Grosimea stratului poros-permeabil şi diametrul sondei Într-un mediu omogen şi izotrop potenţialul câmpurilor electrice. 116 .POTENTIALUL SPONTAN apă şi colectorului cu hidrocarburi.16 este reprezentată variaţia amplitudinii curbei de PS într-un colector cu ţiţei şi apă de zăcământ.strat cu apă de zăcământ. după următoarea expresie: ΔE PS = − ⎢ 1⎡ 2⎢ ⎣ 2z + h (2z + h )2 + d 2 − 2z − h (2z − h )2 ⎤ ⎥ ⋅ E PSS +d2 ⎥ ⎦ (4. iar în figura 4. Pozitivarea curbei de PS pe secţiunea cu hidrocarburi în raport cu cea acviferă se explică şi prin apariţia unei componente a potenţialului de oxido .4. curba 1 . variază în punctele situate pe axa sondei.strat cu hidrocarburi.reducere. Variaţia amplitudinii curbei de potenţial spontan în funcţie de saturaţia în apă [5]. create de activitatea electrochimică a rocilor poros-permeabile şi a celor adiacente.15. Curba 1 E PSS Curba 2 Fig.30) unde z este distanţa faţă de planul median al stratului.

stratele dublu electrice formate ca urmare a proceselor de difuzie-adsorbţie sunt ilustrate în figura 4. Rcol şi rezistenţa dată 117 .31) poate fi scrisă astfel d ΔE PS = − h0 2 h0 + 1 E PSS (4. Pentru z = 0. Dacă se are în vedere distribuţia curenţilor I PS . relaţia (2) se transcrie: ΔE PS = − h h2 + d 2 E PSS (4.31) Normalizând grosimea stratului h cu diametrul sondei d adică h0 = h relaţia (4. secţiunile oferite trecerii curenţilor I PS de către stratul porospermeabil şi stratele adiacente sunt mult mai mari decât secţiunea oferită de gaura de sondă. Rezultă că pentru strate de grosime mare curba de potenţial spontan va prezenta o amplitudine mai mare decât pentru stratele de grosime mică. Variaţia amplitudinii curbei de P.32) Expresia (4.16. în cazul stratelor de grosime mare şi rezistivitate mică (colector cu apă de zăcământ).S. Relaţia este calculată pentru cazul în care nu este prezentă invazia.4.POTENTIALUL SPONTAN Fig.4.31) indică influenţa raportului h/d asupra valorii potenţialului spontan înregistrat. adică la jumătatea stratului poros-permeabil unde ΔE PS ia valoarea maximă. într-un colector masiv saturat cu petrol şi apă de zăcământ [34]. Prin urmare rezistenţa colectorului.

distribuţia stratelor dublu electrice fiind cea redată în figura 4. R a din relaţia (4. nisip cu apă de zăcământ (concentraţia apei de zăcământ este constantă). E PSS potenţialul spontan static.18. Fig. argilă. procesul de difuzie are loc în interiorul stratului poros-permeabil. d) Diametrul de invazie În cazul invaziei cu filtrat de noroi. 118 . ) [51]. 4. În figura 4. Variaţia potenţialului spontan în funcţie de grosimea stratului şi diametrul sondei ( Schlumberger Doc.S.17.POTENTIALUL SPONTAN de roca adiacentă. 2. 1. pentru strate de diferite grosimi.24) devin neglijabile în raport cu R n şi conform acestei relaţii rezultă că valoarea potenţialului înregistrat în acest caz este aproximativ egală cu valoarea potenţialului spontan static.17 este ilustrată variaţia formei şi amplitudinii curbei de P. ΔE PS .potenţialul spontan înregistrat.

conduce la următoarele concluzii: . În acest caz dependenţa dintre valoarea potenţialului spontan înregistrat şi potenţialul spontan static este data de relaţia: 1 ΔE PS = − ⎢ 2⎢ ⎣ ⎡ 2z 0 + h0 − 2z0 − h0 ⎤ ⎥ ⋅ E PSS 2 + D0 ⎥ ⎦ (2z0 + h0 )2 + D02 (2z0 − h0 )2 unde z0 = D z h ..micşorarea amplitudinii curbei de PS şi implicit a valorii potenţialului spontan înregistrat ΔE PS .34) indică influenţa diametrului de invazie Di asupra valorilor de potenţial spontan înregistrat. prin aplatizarea ei şi depăşirea în lateral a limitelor stratelor poros-permeabile.33) (4..+ + + + ++ + + + 1 + M+ + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + (4..2 + + E 2.4.......33) devine: ΔE PS = − h0 2 h + D0 2 0 E PSS ..+ + 2 ...3 E 0. Examinarea curbelor de variaţie a potenţialului spontan înregistrat în funcţie de diametrul de invazie (fig...18...3 .permeabil cu invazie [5].E h + ..1 .. Distribuţia stratelor dublu electrice în stratul poros ... Expresia (4.POTENTIALUL SPONTAN E 0.- E 2. d d d Pentru z = 0 relaţia (4.1 Di Fig.......0.+ + . .deformarea curbei..19) din punct de vedere calitativ. h0 = şi D0 = i ..4.34) ..+ + ...+ + + + + ++ + + + + + + + + + + + + + +E 0.2 + + + + + + d + ++3 +++..+ + . 119 .

120 . Această scădere se poate explica prin adsorbţia ionilor de clor de către argila existentă în colector ceea ce conduce la micşorarea densităţii de sarcină pe stratele dublu electrice. cât şi de modul ei de existenţă. În cazul argilei laminare sau a intercalaţiilor subţiri de argilă într-un complex poros-permeabil se pune în evidenţă următorul aspect: curba de potenţial spontan în dreptul intercalaţiilor nu atinge linia de zero.20. aşa cum se poate observa în figura 4. ilustrată calitativ în figura 4.19. Forma curbei este dependentă în special de modul de existenţă a argilei în colector.POTENTIALUL SPONTAN Fig. Deformările curbei de PS sunt mult mai pronunţate pentru strate de grosime mică.4.21. Valoarea potenţialului spontan înregistrat pentru aceeaşi grosime de strat scade cu creşterea diametrului de invazie. Variaţia potenţialului spontan înregistrat în funcţie de diametrul de invazie [28]. aceasta scădere fiind accentuată pentru stratele subţiri. e) Volumul şi modul de existenţă a materialului argilos Forma si amplitudinea curbei de PS depind atât de cantitatea de argilă existentă în stratul poros. Indiferent de forma de existenţă valoarea potenţialului spontan scade cu creşterea volumului de argilă.

4.20.POTENTIALUL SPONTAN Fig. 2.4. Variaţia amplitudinii curbei de PS E PS . f) Timpul Un alt factor care intervine în modificarea amplitudinii este timpul. Variaţia potenţialului spontan PS în funcţie de conţinutul în argilă (intercalaţii foarte subţiri) ( Schlumberger Doc. Menţinerea în contact mai mult timp a noroiului de foraj cu formaţiunile geologice are drept efect creşterea volumului de filtrat care pătrunde în stratul poros-permeabil şi totodată deplasarea frontului de invazie în interiorul stratului. ) [51] 1. Creşterea în timp a diametrului de invazie duce implicit la micşorarea amplitudinii curbei de PS De asemenea. argilă .potenţial spontan static Fig. Micşorarea amplitudinii curbei de PS cu timpul este accentuată pentru strate de grosime mică. 121 . nisip. timpul acţionează şi asupra concentraţiilor soluţiilor în contact.21.potenţial spontan înregistrat E PSS .

Această corelare se efectuează pe baza unor repere geologo-geofizice identificate în formaţiunile geologice şi constante pe o structură sau o zonă. cât şi pentru alte substanţe minerale utile. Din cauza valorii mari a raportului rezistivităţii rocii / rezistivitatea noroiului de foraj. c) determinarea limitelor şi grosimii stratelor porospermeabile. c) Determinarea limitelor şi grosimii stratelor poros-permeabile 122 . Interpretarea calitativă şi cantitativă a PS Carotajul potenţialului spontan alături de carotajul de rezistivitate face parte integrantă din toate programele de investigare geofizică. b) Separarea rocilor poros-permeabile Curba de potenţial este utilizată cu foarte bune rezultate la separarea calitativă a zonelor poros-permeabile în formaţiuni grezos-nisipoase în alternanţă cu marne şi/sau argile. În formaţiuni carbonatate.23).4. stratele poros-permeabile sunt evidenţiate prin convexităţi către semnul minus.5.POTENTIALUL SPONTAN 4. curba este estompată şi în multe cazuri evidenţierea stratelor poros-permeabile nu se face cu exactitate (fig. care sunt evidenţiate pe curbele de potenţial spontan prin valori electropozitive. În aceste formaţiuni stratele poros-permeabil respectiv rocile colectoare sunt evidenţiate prin valori electronegative în raport cu rocile impermeabile. e) determinarea volumului de argilă din colector. Aceste informaţii sunt atât de ordin calitativ.22). marne şi argile. datorită informaţiilor pe care această metodă le dă asupra formaţiunilor geologice traversate de sonde. Principalele aplicaţii ale carotajului PS sunt: a) corelarea geologică a profilelor de sondă. b) separarea rocilor poros-permeabile. dând posibilitatea unei determinări precise a rocilor colectoare (fig. a) Corelarea geologică a profilelor de sondă Diagrafia de potenţial spontan se utilizează în mod frecvent la corelarea formaţiunilor traversate de mai multe sonde săpate în cadrul aceleiaşi structuri sau zone de explorare sau exploatare atât pentru hidrocarburi. stratele impermeabile (marne şi argile) prin concavităţi iar rocile compacte prin variaţii liniare.4. cât şi cantitativ. d) determinarea rezistivităţii apei de zăcământ.

d) Determinarea rezistivităţii şi concentraţiei în sare a apei de zăcământ Pentru determinarea rezistivităţii apelor de zăcământ de pe curba de potenţial spontan se pleacă de la expresia potenţialului spontan static (relaţia 4. Se deosebesc două metode şi anume: . aai 123 . Pentru a corecta aceste ipoteze s-a introdus conceptul de rezistivitate echivalentă (ρ ai )e care este definită astfel încât să fie invers proporţională eu activitatea în orice condiţii. A .metoda grosimii fictive hf şi metoda ΔE PS . 1 ΔE PS pentru stratele 2 2 3 Pentru a utiliza această relaţie sunt necesare unele corecţii.metoda jumătăţii amplitudinii sau metoda de grosime mare în care h > 4d .POTENTIALUL SPONTAN Determinarea limitelor şi grosimii stratelor poros-permeabile după curba de P. . întrucât ecuaţia a fost obţinută în ipoteza că atât filtratul de noroi cât şi apa de zăcământ au proprietăţile unei soluţii de NaCl în care întreaga cantitate de sare este disociată. La concentraţii mari de NaCl interacţiunile ionice joacă un rol important în procesul de conducţie şi rezistivitatea soluţiei nu mai este invers proporţională cu activitatea. Procedeele practice de determinare au rezultat din distribuţia câmpurilor electrice naturale create ca urmare a fenomenelor electrochimice. Prima ipoteză este cel puţin valabilă pentru soluţii foarte diluate de sare. este utilizată în mod curent în şantier. pentru strate de grosime mică în care h < 4 d . S-a presupus de asemenea că rezistivitatea fluidului este invers proporţională cu activitatea lor chimică.S. Mai precis ea este definită ca (ρ ai )e = unde A este o variabilă determinată astfel încât ρ ai = (ρ ai )e în soluţii diluate.22) care este: E PSS = K DA lg ρ fn ρ ai . iar a doua ipoteză devine progresiv nevalabilă pe măsură ce concentraţia în NaCl creşte.

pentru soluţii de NaCl). în baza relaţiei (ρ ai )e = efectuate pe probe de apă de zăcământ au arătat o abatere de la dreapta 124 . rezistivitatea filtratului de noroi este aproximativ egală cu rezistivitatea echivalentă (valabilă la rezistivităţi mai mari de 0.22. Diagrama de potenţial spontan într-o formaţiune calcaroasă. atunci relaţia (4.35) devine: E PSS = K DA lg (ρ ai )e . (m) Ad.POTENTIALUL SPONTAN Ad.22) devine: E PSS = K DA lg (ρ fn )e (ρ ai )e (4. cât şi apei de zăcământ ecuaţia (4. în cazul noroaielor nemineralizate este mică. ρ fn (4.4. Totuşi experimentele aai În cazul soluţiilor diluate de NaCl dependenţa (ρ ai )e = f (ρ ai ) reprezintă o dreaptă.3 Ωm. Diagrama de potenţial spontan în formaţiuni nisipoase în alternanţă cu marne sau argile.35) Întrucât concentraţia în sare a filtratului de noroi.23.4. Dacă conceptul de echivalenţă este aplicat atât filtratului de noroi. (m) 1500 1600 1550 1650 1600 1700 Fig.36) A . Fig.

datorită prezenţei în apa de zăcământ a ionilor bivalenţi de calciu şi magneziu. Rezistivitatea filtratului de noroi se determină în mod obişnuit din rezistivitatea noroiului cu relaţia ρ fn = ηρ n .35) se poate determina (ρ ai )e şi apoi ρ ai dacă se cunosc ρ fn şi E PSS .24. Pe structurile în care predomină şi alte săruri decât NaCl se poate stabili concentraţia echivalentă în NaCl conform celor arătate la rezistivitatea apei de zăcământ. Pornind de la relaţia (4. Dependenţa dintre rezistivitatea apei de zăcământ şi a filtratului de noroi şi rezistivităţile echivalente ( Schlumberger Doc. Potenţialul spontan static E PSS se obţine din valoarea potenţialului spontan înregistrat corectată cu grosimea stratului şi a raportului ρ i ρ n .24. sau prin măsurători directe. e) Determinarea volumului de argilă 125 . ) [ 52 ].4.POTENTIALUL SPONTAN corespunzătoare soluţiilor diluate de NaCl. Fig. Relaţiile de dependenţă dintre rezistivitatea apei de zăcământ şi a filtratului de noroi şi rezistivităţiile echivalente sunt redate grafic în figura 4.

38) sunt: E PS .37) unde E PSS este potenţialul static în nisipuri acvifere curate. E PS max .POTENTIALUL SPONTAN La factori care influenţează amplitudinea curbei de PS s-a arătat că argila conţinută de colector acţionează în sensul micşorării amplitudinii curbei. 126 .valoarea PS în dreptul unui strat de argilă. În nisipurile acvifere.valoarea PS în dreptul stratului analizat. de rezistivitate mică sau medie. O altă relaţie de calcul a volumului de argilă de pe curba de PS este: Varg = E PS − E PS min E PS max − E PS min (4.38) Mărimile din expresia (4. cu argila sub formă de lamine. E PS min . ΔE PS potenţialul spontan în dreptul unui strat cu conţinut de argilă. Poupon şi Gaymard stabilesc următoarea relaţie pentru determinarea volumului de argilă Varg ≤ 1 − ΔE PS E PSS (4.valoarea PS în dreptul unui strat curat acvifer din secţiunea analizată.

definit prin relaţia: r r F E = lim q0 → 0 q 0 (5. ρ=K V I E I I (5. Măsurând ΔV . aflată în câmpul electric al unei sarcini (surse) generatoare. Principial. intensitatea curentului de alimentare I. Curentul electric de intensitate I alimentează electrozii A şi B (electrozi de alimentare) dă naştere unui câmp electric şi între electrozii de măsură M şi N apare o diferenţă de potenţial ΔV .2) 127 . Câmpul electric poate fi descris cu ajutorul vectorului intensitate a r câmpului electric E . în sondă ). pentru determinarea rezistivităţii rocilor traversate de sonde se utilizează un dispozitiv quadripol AMNB. Relaţiile între rezistivitatea mediului ρ . Diferenţa de potenţial creată este proporţională cu intensitatea curentului I şi cu rezistivitatea ρ a rocii în care este plasat dispozitivul. ρ=K . Astfel. şi I.5 DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTARE FIZICO – MATEMATICĂ Rezistivitatea electrică a unui mediu poate fi determinată prin măsurarea potenţialului unui câmp electric creat de un curent continuu sau alternativ de joasă frecvenţă în mediul respectiv ( în cazul particular. studiul distribuţiei câmpului electric în diverse medii este problema de bază în teoria carotajului de rezistivitate.1) unde F este forţa electrică care acţionează asupra unei mici sarcini de probă q0 > 0 . diferenţa de potenţial ΔV şi câmpul electric E sunt de forma: ΔV V E ρ=K . există posibilitatea principială a determinării rezistivităţii rocilor.

Câmpul electric al unei surse de curent în orice punct al unui mediu studiat. E = ρJ . Deoarece rezistivitatea măsurată este proporţională cu potenţialul.5) trebuie să satisfacă următoarele condiţii la limită: 1) în apropierea sursei de curent A plasată în originea coordonatelor. K sunt factori care depind de configuraţia geometrică a E V dispozitivului. în absenţa. cu diferenţa potenţialelor. ρ În sistemul (5. create de sursele de curent din sondă. Dacă mediul este omogen şi izotrop ( σ = = const. studiul distribuţiei câmpului electric în diverse medii este problema de bază în teoria carotajului de rezistivitate.3) prima ecuaţie stabileşte legătura reciprocă dintre potenţialul V şi intensitatea câmpului electric E.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO . care se deduce din ecuaţia (5. adică pentru: R= x + y2 + z2 → 0 (5. ecuaţia (5. z sunt coordonatele unui punct de măsură M în care se determină potenţialul V.3) se transformă în ecuaţia Laplace: r 1 r 1 1 1 divJ = div E = div (gradV ) = grad gradV − ∇ 2V = 0 ρ ρ ρ ρ (5. y.5) în care: x. a doua reprezintă expresia legii lui Ohm iar a treia determină continuitatea liniilor de curent care trec prin volumul elementar cercetat şi exprimă prima lege a lui Kirchoff. a treia ecuaţie a 1 ρ sistemului (5. Funcţia potenţială V. în interiorul şi pe suprafaţa lui a sarcinilor electrice. respectiv cu intensitatea câmpului electric.4) În sistemul rectangular de coordonate. V tinde la infinit.3) unde J este densitatea de curent şi σ = 1 este conductivitatea mediului. se determină din următorul sistem de ecuaţii: r ⎧ E = −gradV r r r ⎪ ⎪r J = σE. K .6) 128 . ⎨ ⎪ r ⎪divJ = 0 ⎩ (5.).4) are forma: ∂ 2V ∂ 2V ∂ 2V + + =0 ∂x 2 ∂y 2 ∂z 2 (5.MATEMATICĂ în care: K .

. potenţialul trebuie să tindă către zero. trebuie satisfăcută condiţia de continuitate a potenţialului.medii cilindrice infinit lungi. .mediu omogen şi izotrop. Cele patru cazuri tratate mai sus deşi se întâlnesc în condiţii reale. în cazul situării sursei de curent pe axa lor. (5. cu limite plane şi cilindrice de separaţie.mediu omogen anizotrop. 3) în puncte infinit apropiate situate pe o suprafaţă S care delimitează un domeniu V1 de rezistivitate ρ1 de mediul înconjurător V2 de rezistivitate ρ 2 .omogene izotrope sau anizotrope. 129 . În cazul cel mai general în sonde se întâlnesc strate de diferite grosimi şi rezistivităţii. Problema directă a teoriei carotajului de rezistivitate aparentă pentru acest caz general cu luarea în consideraţie a influenţei noroiului de foraj şi a rocilor adiacente este deosebit de complicată şi constituie o preocupare actuală a cercetătorilor din acest domeniu.7) 2) în puncte infinit depărtate. adică: (V1)S = (V2)S (5. Colectoarele prezintă zone de invazie cu diametre diferite ceea ce complică modelul real. ⎜ ⎜ ρ ∂n ⎟ ⎜ ρ ∂n ⎟ ⎝ 1 ⎠S ⎝ 2 ⎠S (5.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO . coaxiale. reprezintă totuşi cazuri particulare.mediu alcătuit din strate cu limite plan-paralele cu diferite grosimi şi rezistivităţi.MATEMATICĂ potenţialul este: VR → 0 → ρ⋅I →∞ 4π ⋅ R ca 1/R.8) 4) pe aceeaşi suprafaţă trebuie satisfăcută continuitatea componentelor normale ale densităţii de curent: ⎛ 1 ∂V ⎞ ⎛ ⎞ 1 ⎟ = ⎜ 1 ∂V2 ⎟ . . R → ∞ .9) unde: n este normala la suprafaţa de separaţie. Distribuţia câmpului electric al unei surse punctuale de curent este studiată pentru următoarele cazuri: .

Al doilea pol al acestei surse B se află la infinit sau la o asemenea distanţă încât câmpul acestui electrod să poată fi neglijat. Fig. 5. condiţiile de curgere ale curentului de la electrodul A sunt aceleaşi în orice direcţie şi. într-un punct A (electrod). Determinarea rezistivităţii în mediu omogen şi izotrop 5. densitatea de curent este: J= I 4πR 2 (5.MATEMATICĂ 5. Distribuţia câmpului electric al unei surse punctiforme de curent în mediu omogen şi izotrop În condiţii naturale. de rezistivitate ρ . cu o sursă de curent punctiformă [31]. cu o rezistivitate egală cu rezistivitatea fluidului de foraj. prin urmare.1. plasat la infinit.10) 130 . Distribuţia liniilor de curent şi a suprafeţelor echipotenţiale într-un mediu omogen şi izotrop.1) şi poate fi considerat teoretic. electrodul B se plasează la suprafaţa pământului (fig. Presupunem că într-un mediu omogen izotrop şi infinit. un astfel de mediu se întâlneşte la cercetarea depozitelor groase traversate de sondă. este situată o sursă de curent de intensitate I. 5. 1. 1.1. la distanţa R de sursă. Practic.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO . Deoarece mediul este omogen.

13) rezultă formula care determină intensitatea câmpului electric E în mediu omogen şi izotrop: E= ρI 1 ⋅ 4π R 2 (5.14) şi (5.12) exprimă aceiaşi mărime.11) şi (5.14) În mod analog.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO .17) 131 .15) Relaţiile (5.12) şi (5. situat la distanţa R = AM de sursa de curent: VM 1 ρI ρI R − 2 dR = =− ⋅ 4π 4π R AM M ∫ ∞ (5.12) Relaţiile (5.10). potenţialul va fi: VN = ρI 1 ⋅ 4π R AN (5. în alt punct de măsură.13).MATEMATICĂ Pentru calculul potenţialului electric într-un punct dat. se obţine potenţialul în punctul de măsură M. Dacă se are în vedere relaţia (5. rezultă: dV = − ρI dR 4π R 2 (5.13) Prin integrarea ecuaţia (5.11) E = ρJ Intensitatea câmpului electric este egală cu: E = −gradV = − dV dR (5. de exemplu N.16) Comparând relaţiile (5. intensitatea câmpului electric şi pot fi egalate. se pleacă de la legea lui Ohm scrisă sub forma: (5.15) dau posibilitatea determinării diferenţei de potenţial ΔV între cele două puncte M şi N ale mediului considerat: ΔV = VM − V N = ρI ⎛ 1 1 ⎜ − ⎜R 4π ⎝ AM R AN ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ (5.

respectiv.20) Considerând că electrozii dispozitivului A. formulele (5. poate fi scrisă sub forma: ρ= 4πR 2 dV E ⋅ = 4πR 2 I dR I (5. VN.RAN ≅ dR şi relaţia (5. M şi N sunt coliniari şi situaţi pe axa sondei. I.14) – (5.19). şi anume: ρ = 4πR AM VM .25) ρ = 4π AM ⋅ AN ΔV MN I 132 .17) permit determinarea rezistivităţii mediului omogen studiat. I ρ = 4πR AN VN I (5. RAN. valoarea potenţialului în punctele situate la distanţele L = AM sau L = AN va fi: V= ρI 4πL (5. R. ΔV devine dV şi RAM .21) Diferenţa de potenţial ΔV şi intensitatea câmpului electric într-un punct O situat la jumătatea distanţei între electrozii apropiaţi M şi N la distanţa AO de electrodul de curent vor fi. R AM ≅ R AN ≅ R .22) (5. L = AO Rezistivitatea aparentă care rezultă din ultimele trei relaţii va fi dată de formula: ρ = 4π ⋅ AM V V = 4π ⋅ L I I (5.18) (5. ΔV . E şi de asemenea distanţele RAM.MATEMATICĂ Dacă se cunosc valorile VM. egale cu: ΔV = ρI ⎛ 1 1 ⎞ ρI MN − ⋅ ⎟= ⎜ 4π ⎝ AM AN ⎠ 4π AM ⋅ AN E= ρI ρI = 4πAO 2 4πL2 (5.19) ρ = 4π R AM ⋅ R AN ΔV R AN − R AM I Dacă electrozii M şi N sunt foarte apropiaţi atunci. în acest caz.23) unde.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO .24) (5.

35) 133 . K E = 4πAO 2 = 4πL2 constantele dispozitivelor. În cele de mai sus s-a considerat că în mediul omogen şi izotrop se află numai un electrod de alimentare A.34) (VM )B = − ρI 1 4π BM Conform principiului suprapunerii stărilor electrice: (VM ) AB = ρI 1 ⎞. expresiile (5. I E.29) K = 4π AM ⋅ AN MN . 5. (5. şi un electrod de măsură M (fig.27) (5. după cum rezultă. rezistivitatea va fi: ρ = 4πAO 2 E E = 4πL2 I I (5.26) Dacă notăm cu: KV = 4πAM = 4πL . (5.33) (5.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO .30) (5.26) se transcriu: ρ = KV ρ=K V. potenţialul câmpului electric produs de curentul de intensitate I introdus prin electrozii A şi B va fi: (VM ) A = + ρI 1 4π AM . I (5. relaţiile (5. ⎛ 1 − ⎜ ⎟ 4π ⎝ AM BM ⎠ (5.2).32) ΔV .MATEMATICĂ şi conform ecuaţiei (5. I ρ = KE În felul acesta. numai de distanţele dintre electrodul de alimentare A şi electrozii de măsură M şi N.24) – (5.2) au fost demonstrate. Presupunând acum că în acelaşi mediu se află doi electrozi de alimentare A şi B.28) (5.20).31) (5. ce depind. cu ele.

36) este aceeaşi cu relaţia (5.41) Din ecuaţia (5.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO .40) sau x2 + y 2 + z 2 = const.1).41) rezultă că suprafeţele echipotenţiale pentru o sursă punctuală situată în mediu omogen şi izotrop sunt sfere cu centrul general în punctul sursă A.37) După cum se vede.38) determină caracterul distribuţiei câmpului electric creat de sursa punctuală de curent în mediul omogen şi izotrop.39) În sistemul rectangular de coordonate cu originea în punctul A.35) rezultă: ρ = 4π AM ⋅ BM ΔV AB I =K ΔV I (5. relaţia (5.36) în care: K = 4π AM ⋅ BM AB (5.. (5. 134 .31). (5. se obţine ecuaţia care determină forma suprafeţelor echipotenţiale: R= ρI = const. Liniile de câmp E şi liniile de curent J formează familia dreptelor radiale care pornesc din punctul A şi sunt normale pe liniile echipotenţiale (fig. 4πV (5. 5.MATEMATICĂ Din relaţia (5. J= 4πR 4πR 2 4πR 2 (5. Relaţiile: V = I .. Dacă se rezolvă ecuaţia V = ρI în raport cu R şi punând V=cons4πR tant. E= . ρI ρI . ρI x2 + y 2 + z 2 = 4πV = const.

iar rezistivitatea lor se schimbă atât în direcţie verticală cât şi în cea orizontală. Rezistivitatea aparentă se determină cu relaţii analoage celor stabilite mai sus. 135 .2 este prezentată forma liniilor de curent şi a suprafeţelor echipotenţiale într-un mediu omogen şi izotrop. În particular. În figura 5. Astfel. de aceeaşi valoare cu rezistivitatea mediului neomogen se numeşte rezistivitate aparentă şi se notează cu ρ A . variaţia orizontală a rezistivităţii stratelor se observă la invadarea acestora cu filtrat de noroi de rezistivitate diferită de rezistivitatea fluidului din strat. pe măsură ce ne depărtăm de surse ele devin elipsoidale iar liniile de curent sunt perpendiculare pe suprafeţele echipotenţiale pornesc din electrodul A şi se închid pe electrodul B. ci o rezistivitate ce aparţine unui mediu fictiv omogen şi izotrop. nu se determină rezistivitatea reală. În apropierea surselor. Distribuţia liniilor de curent şi a suprafeţelor echipotenţiale. Cu cât este mai mare neomogenitatea mediului. suprafeţele echipotenţiale sunt sferice.MATEMATICĂ Fig. 5. cu atât diferenţa între rezistivitatea reală şi rezistivitatea aparentă este mai mare.2.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO . în medii neomogene. Această rezistivitate măsurată cu un anumit dispozitiv. Rezistivitatea aparentă. cu două surse de curent punctiforme. Rocile traversate de sondă de obicei nu sunt nici omogene şi nici izotrope. cu două surse de curent [5].

2.30) rezultă că rezistivitatea este direct proporţională cu potenţialul electrodului de măsură şi defineşte dispozitivele potenţiale: ρ = 4πL V I Relaţia (5. dispozitivele gradiente. Dispozitive monopolare a).1.N sau B.31) transcrisă sub forma : dV ρ = 4πL2 dr I (5. Dispozitivele de rezistivitate 5.M A. Dispozitivul gradient monopolar Un dispozitiv gradient monopolar constă dintr-un electrod de curent A şi doi electrozi de măsură M şi N. distanţele dintre aceştia fiind MN << AM .MATEMATICĂ 5. Din relaţia (5. De obicei se consideră condiţia MN ≤ 1 AM .5. 2. 136 . Prin urmare dispozitivele se clasifică în dispozitive potenţiale şi dispozitive gradiente. Cu alte cuvinte 10 distanţa dintre electrozii "pereche"( A.3). Dispozitivele reale de rezistivitate Dispozitivele reale de rezistivitate utilizate în carotajul de rezistivitate sunt în general dispozitive cuadripolare.N ) este mult mai mică decât distanţa dintre doi electrozi "nepereche" ( A. atunci când în sondă se introduc doi electrozi de măsură şi un electrod de curent şi dispozitive cu alimentare dublă sau bipolare atunci când în sondă se introduc doi electrozi de curent şi un electrod de măsură.42) defineşte al doilea tip de dispozitive în care rezistivitatea este direct proporţională cu gradientul potenţialului. distanţa dintre aceştia din urmă fiind finită (fig. cu doi electrozi de curent A şi B şi doi electrozi de măsură M şi N.B sau M.M B. După natura electrozilor introduşi în sondă ele se clasifică în dispozitive cu alimentare simplă sau monopolare.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO .N).

3.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO .45) reprezintă constanta de diapozitiv şi depinde exclusiv de distanţele dintre electrozi. din ecuaţia (5.44) unde constanta K definită de relaţia K = 4π AM ⋅ AN MN (5. În aceste condiţii.20). devine: ρ = 4π care poate fi rescrisă AM ⋅ AN ΔVMN ⋅ I MN (5.MATEMATICĂ B N dr 0 dr M M Lp r r A A N B Lg a.3): dV ⇒ ΔVMN = diferenţa de potenţial între electrozii M şi N dr ⇒ MN = distanţa dintre electrozii de măsură "pereche" r 2 ⇒ AM ⋅ MN .5. Astfel. 137 . Al doilea electrod de curent B (electrod de întoarcere a liniilor de curent) se găseşte la o distanţă practic infinită. ( MN << AM ).5. relaţia de definiţie pentru dispozitivul gradient real.43) ρ=K ⋅ ΔVMN I (5. de obicei la suprafaţă. Fig. Dispozitive potenţiale a şi gradiente b cu alimentare simplă (dispozitive monopolare) [5]. trecând de la mărimi infinitezimale la mărimi finite se poate scrie (fig. b.

20) rezultă E ρ = 4π ⋅ L2 0 . rezultă că AN ≅ MN . se numeşte dispozitiv direct. astfel încât forma generală a rezistivităţii poate fi scrisă tot ca în ecuaţia (5. Punctul de înregistrare este punctul O situat la jumătatea distanţei AM.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO . un dispozitiv potenţial monopolar este alcătuit dintr-un electrod de curent A şi doi electrozi de măsură M şi N.45). Cel de al doilea electrod de curent B este de asemenea la o distanţă teoretic infinită. dispuşi în sondă. de obicei la suprafaţă.46) unde Lg = AO este distanţa dintre electrodul A şi punctul median O dintre electrozii M şi N şi se numeşte lungimea dispozitivului gradient.30) se poate găsi o relaţie identică cu cea a dispozitivului gradient (ecuaţia 5. b) Dispozitivul potenţial monopolar Dispozitivele potenţiale utilizate în practică sunt de asemenea cuadripolare.44). aflat între electrozii M şi N. distanţa dintre aceştia 1 fiind MN >> AM . numit "punct de măsură al dispozitivului gradient. distanţa dintre electrozii "nepereche" este mult mai mică decât distanţa dintre electrozii "pereche". de obicei la suprafaţa solului. fiind punctul la care se raportează valoarea rezistivităţii măsurate. iar lungimea de dispozitiv LP = AM . Din relaţia rezistivităţii aparente pentru dispozitivul potenţial ideal (5.MATEMATICĂ Din partea a II-a a ecuaţiei (5. Acest tip de dispozitiv care conţine un electrod de curent A şi doi electrozi de măsură M şi N în relativă apropiere faţă de A.valoarea înregistrată este determinată de potenţialul electrodului M ( VM>>VN ). g I (5. E0 – intensitatea câmpului electric în punctul median O. De obicei se consideră condiţia AM ≤ MN cu alte 10 cuvinte. 138 . Întrucât la dispozitivul potenţial MN >> AM . cel de al doilea electrod de curent fiind la distanţă teoretic infinită.43) constanta de diapozitiv fiind aceeaşi ca în (5.

deformându-se pe măsură ce se depărtează de aceştia. Fig. cel reciproc fiind obţinut prin inversarea rolului electrozilor dis- 139 . cu excepţia liniei de curent direct care reprezintă segmentul de dreaptă AB. teoretic la infinit.4. Câmpul electric al dispozitivului bipolar [5] Astfel. liniile de densitate de curent J ies din electrodul A şi se închid sub forma unor arce de curbă în electrodul B. B şi un electrod de măsură M.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO . câmpul creat de acesta fiind reprezentat în figura 5. în practică fiind dispus la suprafaţă. cel de al doilea electrod de măsură N fiind mult mai depărtat.5.MATEMATICĂ Dispozitive bipolare Aceleaşi rezultate privind determinarea rezistivităţii pot fi obţinute dacă se consideră un aranjament din doi electrozi de curent A. Acest tip de dispozitiv poartă denumirea de dispozitiv bipolar.4. relativ apropiat de perechea de electrozi de curent. unul direct si unul reciproc. Suprafeţele echipotenţiale V = const. a) Principiul reciprocităţii Fie două dispozitive de rezistivitate cuadripolare. Suprafaţa echipotenţială de la jumătatea distanţei AB este un plan. sunt sferice în imediata apropiere a electrozilor de curent A şi B.

5.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO . respectiv: A → M .MATEMATICĂ pozitivului direct.5a. A +I M +I -I N -I B a.B (5. dacă se consideră dispozitivul cuadripolar direct figura 5.5. La aceeaşi distanţa dintre electrozi şi la aceeaşi intensitate de curent I.5). este considerat convenţional pozitiv. M A B N Fig.5. Principiul reciprocităţii dispozitivelor de rezistivitate[5]: a . potenţialul într-un punct de măsură este egal cu suma algebrică a potenţialelor produse de fiecare sursă de curent.B . Conform principiului superpoziţiei stărilor electrice.A + V N. Astfel.A + VM. b. B → N . curentul de intensitate I. diferenţa de potenţial dintre electrozii M şi N şi rezistivitatea determinată în mediul omogen sunt aceleaşi (fig.47) iar în punctul N V N = V N.dispozitiv cuadripolar monopolar b . care iese din electrodul A. în punctul M potenţialul va fi egal cu: V M = V M. iar curentul care se întoarce la electrodul B este considerat negativ. M → A şi N → B .dispozitiv cuadripolar bipolar Astfel. (5.48) 140 .

B = − . VM. VM.B şi V N. V N.43).MATEMATICĂ unde VM.52) Întrucât pentru dispozitivul cu 3 electrozi introdus în sondă.21): VM.54) I I AM − AN I MN regăsindu-se relaţia (5.A .B = − 4πMB 4π NA 4π AM 4π BN (5.50) iar diferenţa de potenţial ΔVMN = rezistivitatea ρ fiind: ρ= ΔVMN 1 1 1 1 I − − + AM BM AN BN 4π 1 1 1 ⎞ ρ⋅ I ⎛ 1 − − + ⎜ ⎟ 4π ⎝ AM BM AN BN ⎠ (5.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO .A = ρ⋅I ρ⋅I ρ⋅I ρ⋅I .51) (5. V N.A = . cel de al patrulea fiind la suprafaţă: BM → ∞ şi BN → ∞ deci rezultă ΔVMN = 1 ⎞ ρ⋅ I ⎛ 1 − ⎜ ⎟ 4π ⎝ AM AN ⎠ 1 1 → 0 şi → 0 BM BN (5. 141 .49) astfel încât VM = ρ⋅I ⎛ 1 ρ⋅I ⎛ 1 1 ⎞ 1 ⎞ − − ⎜ ⎜ ⎟ . Conform ecuaţiei (5.A sunt potenţialele produse în punctele M şi respectiv N de sursele de curent din A şi respectiv B. iar V N = ⎟ 4π ⎝ AM 4π ⎝ AN BM ⎠ BN ⎠ (5.53) iar rezistivitatea devine ρ= 4π 1 1 − AM AN ΔVMN AM ⋅ AN ΔVMN AM ⋅ AN ΔVMN = 4π = 4π (5.

deci de unde rezultă ΔVMN = 1 ⎞ ρ⋅ I ⎛ 1 − ⎜ ⎟ 4π ⎝ MA MB ⎠ (5. în cazul dispozitivului cu trei electrozi introduşi în sondă. În acelaşi mod ca mai sus. rezultă că expresia constantei de dispozitiv pentru dispozitivul cuadripol este : K = 4π 1 1 1 1 − − + AM BM AN BN . V N.44) şi se compară cu forma ecuaţiei (5.56) diferenţa de potenţial fiind dată de expresia ΔVMN = ρ⋅ I 4π 1 1 1 ⎞ ⎛ 1 − − + ⎜ ⎟ ⎝ MA MB NA NB ⎠ (5.55) astfel încât VM = ρ⋅I ⎛ 1 ρ⋅I ⎛ 1 1 ⎞ 1 ⎞ − − ⎜ ⎟ . (5.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO . V N.B = 4π NB 4πMA 4πMB 4π NA (5.58) 1 1 → 0 şi → 0 NA NB iar rezistivitatea este ΔVMN MA ⋅ MB ΔVMN MA ⋅ MB ΔVMN 4π ρ= = 4π = 4π (5.60) 142 .59) 1 1 I I MB − MA I AB − MA MB Dacă se scrie rezistivitatea sub forma generală din ecuaţia (5. procedând în acelaşi mod se obţine VM. iar rezistivitatea este aceeaşi ca în ecuaţia (5. NA → ∞ şi NB → ∞ .A = . iar V N = ⎜ ⎟ 4π ⎝ MA MB ⎠ 4π ⎝ NA NB ⎠ (5.A = ρ⋅I ρ⋅I ρ⋅I ρ⋅I .51) se observă că distanţele reciproce sunt aceleaşi. VM.B = .MATEMATICĂ Pentru dispozitivul bipolar.52).57) aceeaşi ca în cazul dispozitivului monopolar (ecuaţia 5.52).

61) - pentru dispozitive bipolare: 1 1 → 0 şi → 0 NA NB NA → ∞ şi NB → ∞ . astfel încât dis- 143 . de asemenea în relativă apropiere de A şi B.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO .MATEMATICĂ Pentru dispozitivul cu trei electrozi în sondă şi unul la suprafaţă.62) b) Dispozitivul potenţial bipolar Dispozitivele de tip potenţial bipolar sunt realizate din perechea de electrozi de curent A şi B şi electrodul de măsură M în relativă apropiere faţă de A şi B. considerându-se de obicei condiţia MA ≤ 1 AB . Lungimea dispozitivului potenţial bipolar este tot L p = MA .de obicei la suprafaţa solului. c) Dispozitivul gradient bipolar Este realizat din perechea de electrozi de curent A şi B şi electrodul de măsură M. de unde rezultă iar constanta K devine: K = 4π MA ⋅ MB MA ⋅ MB = 4π MB − MA BA (5.pentru dispozitive monopolare: 1 1 BM → ∞ şi BN → ∞ . respectiv electrodul de măsură N este la o distanţă teoretic infinită . Cel de al patrulea electrod. de unde rezultă → 0 şi → 0 BM BN iar constanta K se reduce la K = 4π AM ⋅ AN AM ⋅ AN = 4π AM − AN MN (5. distanţa dintre electrozii "nepe10 reche" este mult mai mică decât distanţa dintre electrozii "pereche". iar punctul de măsură . astfel încât distanţa AB >> MA . cu alte cuvinte.electrodul M. constanta de dispozitiv devine: .

MATEMATICĂ 1 MA . cu alte 10 cuvinte.de obicei la suprafaţa solului. Dispozitivele gradiente consecutive se mai numesc şi dispozitive de culcuş.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO . adică AN → ∞ .3 şi fig.4. sunt dispozitivele la care electrozii pereche sunt la partea inferioară. iar dispozitivele gradiente neconsecutive – dispozitive de acoperiş. tanţa AB << MA . respectiv electrodul de măsură N este la o distanţă teoretic infinită .) diferenţa de potenţial între punctele M şi N. a câmpului electric creat de curentul introdus prin electrodul A va fi dată de relaţia (5. de exemplu AMN sau MAB (fig.16) devine: VM = ρAI 1 ⋅ 4π AM (5. relaţia (5. fiind considerat punctul de măsură. iar celelalte b) dispozitive neconsecutive sau răsturnate. Cel de al patrulea electrod. Lungimea dispozitivului potenţial bipolar este Lg = OM .5. Dispozitive ideale a) Dispozitiv potenţial ideal sau limită Dispozitivul potenţial ideal este dispozitivul la care al treilea electrod N sau B este situat la foarte mare distanţă ce poate fi considerată teoretic infinită. către infinit. distanţa dintre electrozii "pereche" este mult mai mică decât distanţa dintre electrozii "nepereche". atunci V N → 0 .16) VM − V N = ρAI ⎛ 1 1 ⎞ − ⎜ ⎟ 4π ⎝ AM AN ⎠ Dacă se deplasează electrodul N în direcţia axei z. Pentru un dispozitiv cu trei electrozi. sunt dispozitivele la care electrozii pereche sunt aşezaţi la partea superioară.63) 144 . considerându-se condiţia AB ≤ unde O este punctul de la jumătatea distanţei AB . Dispozitive consecutive şi neconsecutive Poziţia electrozilor pereche condiţionează împărţirea dispozitivelor în: a) dispozitive consecutive sau succesive. 5.

atunci AM = AN = AO . Deci dispozitivul potenţial ideal este un dispozitiv format din doi electrozi unul de măsură şi unul de curent. care reprezintă lungimea dispozitivului.1.19): ρ A = 4π AM ⋅ AN VM − VN ⋅ I MN Dacă se apropie electrozii M şi N infinit mult.3. La limită. situaţi la distanţa AM . deoarece apropierea electrozilor de măsură micşorează considerabil diferenţa de potenţial observată şi face imposibilă măsurarea exactă a ei. I (5.64) în care LP = AM şi reprezintă lungimea dispozitivului.65) I = 4πL2 g E .66) în care AO = L g şi E este intensitatea câmpului electric în punctul O. relaţia (5. confundându-se întrun punct O. când MN → 0 rezultă: VM − V N = −gradV = E MN →o MN lim astfel.MATEMATICĂ de unde: V V ρ A = 4π AM M = 4πLP M I I (5.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO .19) devine: ρ A = 4π AO 2 E (5. vezi tabelul 5. Dispozitive cu patru electrozi sau cuadripol La aceste dispozitive toţi cei patru electrozi ai sistemului sunt lansaţi în sondă. În practică nu este posibilă realizarea dispozitivelor gradiente ideale.1. Aceste dispozitive sunt prezentate schematic în tabelulu 5. Rezultatul măsurătorilor cu un astfel de 145 . Rezistivitatea măsurată cu acest dispozitiv este dată de formula (5. b) Dispozitiv gradient ideal sau limită Se consideră dispozitivul cu trei electrozi din figura 5.

Din această cauză dispozitivul gradient simetric mai poartă denumirea şi de dispozitiv pentru calcare. Constanta dispozitivului este dată de relaţia (5.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO . spre exemplu formaţiuni carbonatice. Reprezentarea schematică a dispozitivelor ideale.MATEMATICĂ dispozitiv reprezintă aproximativ media valorilor obţinute cu dispozitivele gradiente cu trei electrozi. Aceste dispozitive nu sunt folosite curent pentru inves-tigarea sondelor deoarece necesită patru conductori electrici ai cablului geofizic şi se obţine o singură curbă de rezistivitate.1b 146 . insuficientă pentru o interpretare corectă a diagrafiei electrice.68) pentru dispozitivul cu alimentare dublă. cuadripol şi gradiente simetrice Tabelul 5. Dispozitivul gradient simetric Un astfel de dispozitiv reprezintă de fapt două dispozitive gradiente cu trei electrozi cuplate între ele şi este prezentat în tabelul 5. Dispozitivul gradient simetric oferă posibilitatea de a înregistra curbe de rezistivitate simetrice în formaţiunii compacte.67) pentru dispozitivul cu alimentare simplă şi K = 2π MA1 ⋅ MB1 A1 B1 (5. Constanta dispozitivului este: K = 2π AM 1 ⋅ AN 1 M 1 N1 (5.1.60).

un dispozitiv se simbolizează prin însemnarea electrozilor cu litere corespunzătoare rolului lor. Menţionăm că în ţara noastră a fost adoptat şi se menţine sistemul de simbolizare a dispozitivelor de jos în sus. dar pentru când nu se cunoaşte sistemul adoptat. 147 . depind de aşezarea reciprocă a electrozilor şi rolul lor în cadrul dispozitivului. simbolizarea utilizată nu este greşită.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO . succesiv de sus în jos (poziţie normală în sondă).pentru dispozitive bipolare. cu excepţia dispozitivului potenţial ideal. distanţa dintre ei. lungimea este reprezentată de distanţa între electrozii A şi M şi se notează cu L p = AM (fig. Acest lucru este valabil pentru dispozitive gradiente.6. şi poartă numele de simbolul dispozitivului. raza de investigare a dispozitivelor de rezistivitate. lungimea dispozitivelor de rezistivitate. Simbolul dispozitivelor Curbele de rezistivitate aparentă înregistrate în medii de obicei neomogene. apare o neconcordanţă între dispozitivul indicat şi forma curbelor înregistrate. De aceea la interpretarea diagramelor de rezistivitate aparentă trebuie cunoscută succesiunea electrozilor. lungimea este distanţa dintre electrodul nepereche şi punctul mediu O dintre electrozii pereche (fig. 5. condiţii teoretice privind distanţa dintre electrozi.3 Caracteristicile dispozitivelor de rezistivitate Caracteristicile dispozitivelor de rezistivitate sunt: simbolul dispozitivelor. Convenţional. întrucât sistemul de simbolizare a dispozitivelor este convenţional. De exemplu: BxAyM.MATEMATICĂ 5. 5.) . Toate aceste caracteristici sunt prezentate în tabelele 5. În principiu. indicând în acelaşi timp cu cifre.6.2. Lungimea dispozitivelor La dispozitivul potenţial.) La dispozitivul gradient. punctul de înregistrare a rezistivităţii aparente.

un dispozitiv de rezistivitate . Pentru dispozitive potenţiale ideale.).MATEMATICĂ L g = MO = MA + MB . Raza de investigaţie a dispozitivelor de rezistivitate Se defineşte raza de investigaţie a unui dispozitiv de rezistivitate. raza sferei cu centrul în punctul de măsură (punctul O) din interiorul căreia ponderea în valoarea rezistivităţii măsurate este de cel puţin 50 %. 2 (5. (vezi tabelul 5. din interiorul căreia ponderea în valoarea rezistivităţii măsurate este egală cu ponderea restului mediului.71) Lungimea dispozitivului condiţionează raza de investigaţie şi aspectul general al curbelor de rezistivitate aparentă. 2 (5.pentru dispozitive monopolare L g = AO = AM + AN .potenţial sau gradient .6) sau se poate spune că reprezintă raza sferei cu centrul în punctul de măsură.70) La distanţă suficient de mare între electrozii apropiaţi ai dispozitivului ( MN sau AB ).69) . (fig.1. La dispozitivele gradient simetrice rezistivitatea aparentă se raportează la electrodul A (dispozitiv cu alimentare simplă) sau M (dispozitiv cu alimentare dublă).DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO .este 148 .5. adică: Lg = AM ⋅ AN = MA ⋅ MB (5. În interpretarea diagrafiei geofizice raza de investigare este considerată ca fiind adâncimea în formaţiunea investigată (pe direcţie radială) pe care. punctul O se află la jumătatea distanţei dintre electrozii A şi M. lungimea dispozitivului se poate socoti ca medie geometrică din distanţele AM şi AN sau ( MA şi MB ). Punct de înregistrare a rezistivităţii aparente ( punctul de măsură ) Punctul la care se raportează rezistivitatea aparentă înregistrată este punctul mediu dintre electrozii apropiaţi (punctul O).

pentru o configuraţie dată a electrozilor. a) Pentru dispozitivul potenţial raza de investigare este egală cu două lungimi de dispozitiv: rinv . Raza de investigare a dispozitivelor de rezistivitate: a) dispozitiv potenţial.72) b) Pentru dispozitivul gradient raza de investigare este egală cu lungimea dispozitivului: rinv . g = L g = AO OM ( ) (5. raza de investigaţie este mai mare cu cât distanţa dintre electrozi este mai mare.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO . p = 2 L p = 2 AM MA . Totuşi. pentru aceiaşi lungime de dispozitiv raza de investigaţie a dispozitivului potenţial este mai mare decât a dispozitivului gradint. b) dispozitiv gradient. privitor la raza de investigaţie se pot face următoarele observaţii cu caracter general: dacă se menţin constanţi toţi ceilalţi factori. sensibil la variaţiile de rezistivitate ale zonei respective şi le poate pune în evidenţă. raza va fi mai mică dacă rezistivitatea formaţiunii este mai mare decât a noroiului de foraj.MATEMATICĂ Fig. 149 .6. ( ) (5.73) (în paranteze sunt distanţele pentru dispozitive reciproce).5.

AM (MN )〈0. ( ) 150 . trebuie să satisfacă următoarele condiţii: .AB MN ≥ 10 AM .pentru dispozitive gradiente .1MO(0 .MATEMATICĂ Condiţii teoretice pentru dispozitivele potenţiale şi gradiente Distanţele dintre electrozii pereche ai dispozitivelor cu trei electrozi în comparaţie cu scara dispozitivului şi în funcţie de grosimea stratelor ce prezintă interes practic.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO .1AO ) Dispozitivele utilizate în ţara noastră se încadrează . în general. în condiţiile teoretice menţionate.pentru dispozitive potenţiale .

ρl şi ρt .75) duc la ecuaţia Laplace sub forma: ∂ 2V ∂ 2V ∂ 2V + + =0 ∂ξ 2 ∂η 2 ∂ζ 2 (5. Pentru determinarea potenţialului V în orice punct al mediului cercetat M(x.z prin relaţiile: ξ = ρl ⋅ x. ζ sunt legate cu x.75) O schimbare de coordonate permite transformarea ecuaţiei (5. Rezistivităţiile longitudinală şi transversală ale mediului anizotrop vor fi.77) 151 . l (5. se scriu în prealabil valorile componentelor vectorului de curent J . cu excepţia originii coordonatelor.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ 5. Determinarea rezistivităţii în mediu omogen anizotrop Condiţiile unui mediu anizotrop pot fi întrunite la traversarea de către sondă a unor formaţiuni anizotrope de grosime practic infinită a căror rezistivitate nu diferă de rezistivitatea fluidului de foraj.76) care substituite în ecuaţiile (5.z). η = ρ ⋅ y .75) în ecuaţia Laplace.4.y. ζ = ρt ⋅ z . respectiv. se foloseşte sistemul rectangular de coordonate Axyz. infinit. cu originea în punctul sursă şi axa z orientată pe direcţia normalei la stratificaţie. Pentru studierea distribuţiei câmpului electric al unei surse punctuale de curent în mediu omogen anizotrop (stratificat). după axele de coordonate: Jx = Jy = Jz = Ex 1 ∂V =− ρl ρ l ∂x Ey 1 ∂V =− ρl ρ l ∂y Ez 1 ∂V =− ρt ρ t ∂z (5.74) În orice punct al mediului omogen anizotrop. în lipsa surselor de curent: r ∂J ∂J y ∂J z 1 + = divJ = x + ∂x ∂y ∂z ρl ⎛ ∂ 2V ∂ 2V ⎜ + ⎜ ∂x 2 ∂y 2 ⎝ ⎞ 1 ∂ 2V ⎟+ =0 ⎟ ρ t ∂z 2 ⎠ (5. Noile coordonate ξ.y. η.

74) şi (5.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ Prin integrarea ecuaţiei (5. ρl Pentru a determina constanta C se calculează în prealabil mărimea totală J a densităţii de curent.coeficientul de anizotropie al mediului. La o astfel de orientare a axei polare.77) se obţine formula care determină potenţialul câmpului electric în mediu omogen anizotrop infinit: V= C ξ +η +ζ 2 2 2 = C ρ1 2 l x + y +λ z 2 2 2 2 .80) Pentru calculele ulterioare este comod să se introducă sistemul sferic de coordonate ARθΨ cu originea în punctul sursă de curent A şi axa polară orientată de-a lungul axei z. devin: Jx =− Jy =− Jz =− 1 ∂V Cx = 32 2 ρl ∂x ρ (x + y 2 + λ2 z 2 )3 2 l Cy 1 ∂V = ρl ∂y ρ 3 2 (x 2 + y 2 + λ2 z 2 )3 2 l 1 ∂V Cz = ⋅ ρt ∂z ρ 3 2 (x 2 + y 2 + λ2 z 2 )3 2 l (5.78) în care: C este constantă de integrare. λ = ρt . Ţinând seama de relaţiile (5. (5. componentele densităţii de curent după axele de coordonate.81) 152 .79) Mărimea totală a vectorului densităţii de curent va fi: 2 J = J x2 + J y + J z2 = C x2 + y2 + z2 ρ 32 l (x 2 + y +λ z 2 2 2 32 ) ⋅ (5. x 2 + y 2 = R 2 sin 2 θ .78). adică perpendicular pe stratificaţia mediului anizotrop studiat. z 2 = R 2 cos 2 θ (5. .

Substituind valoarea lui J dată de relaţia (5.83) unde ψ reprezintă unghiul azimutal şi θ unghiul polar ale sistemului de coordonate sferice.80) rezultă: J= C 32 ρ3 2R2 ⎛ sin 2 θ + λ2 cos2 θ ⎞ ⎟ ⎜ l ⎠ ⎝ = C ρ3 2R2 ⎡1 + ⎛ λ2 − 1⎞ cos2 θ ⎤ ⎟ ⎢ ⎜ ⎥ l ⎠ ⎣ ⎝ ⎦ 32 (5. rezultă: 2πC I = 32 ρl −λ ∫ λ dt t2 (5.87) 153 . prin integrarea imediată duce la: I= 4πC ρ l3 2 λ (5.82) se obţine: I= C ρ3 2 l 2π ∫ ∫ ⎡1 + ⎛ λ2 − 1⎞ cos 2 θ ⎤3 2 sinθdθdψ ⎟ ⎠ 0 0 π (5. Deoarece liniile de curent emise de electrodul A intersectează sfera: 2π π I = ∫ Jds = S ∫∫ 0 0 JR 2 sin θdθdψ (5.84) ⎢ ⎣ ⎜ ⎝ ⎥ ⎦ Ecuaţia (5.85) Efectuând calculele.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ Efectuând substituţia în (5.86) care.84) se rezolvă simplu dacă se face următoarea substituţie: 1+ λ2 −1 cos2 θ t= ( ) cosθ (5.82) Se consideră în jurul electrodului A o sferă de rază arbitrară R.

89) potenţialul V scade invers proporţional cu distanţa R de la sursa de curent. (5.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ de unde: Iλρ 3 2 l C= 4π (5. coeficientul de proporţionalitate depinde de direcţia (unghiul θ ) în care se studiază caracterul variaţiei potenţialului cu distanţa. După cum rezultă din ecuaţia (5.7).90) Pentru diferite valori ale lui ρ m şi λ . rezultă valoarea potenţialului unei surse punctuale de curent în mediu omogen anizotrop: V= Iλρ l3 2 4πρ1 2 x2 + y 2 +λ2 z 2 l = Iρ m 4πR 1+ λ2 −1 cos2 θ ( ) . cu coeficientul de proporţionalitate: 4π 1+ λ2 −1 cos2 θ ( ) Iρ m (5. Componenta radială ER a câmpului electric va fi determinată cu relaţia: ER = − Iρ m ∂V = ∂R 4πR 2 1+ λ2 −1 cos2 θ ( ) (5. Suprafeţele echipotenţiale satisfac ecuaţia: 2 ⎛ Iρ ⎞ x 2 + y 2 + λ2 z 2 = ⎜ m ⎟ = const.88) Substituind valoarea constantei C în relaţia (5.78).91) adică sunt elipsoizi de rotaţie în jurul axei z (fig.89) în care ρm = ρl ⋅ ρt este rezistivitatea medie a spaţiului anizotrop.92) Densitatea de curent în mediu omogen anizotrop şi infinit se obţine 154 . 5. ⎜ 4πV ⎟ ⎠ ⎝ (5.

80): J = 32 4π x 2 + y 2 + λ2 z 2 ( Iλ x 2 + y 2 + z 2 ) = 32 4πR 1+ λ2 −1 cos 2 θ 2 [ ( ) Iλ ] (5.79) satisfac condiţia: Jx J y Jz = = x y z (5.88) în relaţia (5.94) Fig. Coeficienţii de proporţionalitate depind numai de direcţia în care se studiază caracterul mărimilor ER şi J cu distanţa.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ substituind valoarea constantei C dată de relaţia (5. Forma câmpului electric într-un mediu omogen anizotrop [ 31 ]. Liniile de câmp electric sunt ortogonale pe liniile echipotenţiale şi formează în medii anizotrope o familie de curbe care pleacă din sursa de curent A. cu pătratul distanţei de al sursă la punctul considerat. 5.93) rezultă variaţia invers proporţională a componentei radiale a câmpului electric şi densităţii de curent. Liniile de curent. 155 .93) Din relaţiile (5.7.92) şi (5. după cum rezultă din relaţiile (5.

se calculează câmpul electric E într-un punct situat la distanţa R = Lg de sursa de curent: ⎛ ∂V ⎞ E =⎜ ⎟ ⎝ ∂R ⎠ R = L = g m 4πL2 1 + ⎛ λ2 − 1⎞ cos 2 α ⎜ ⎟ g ⎝ ⎠ Iρ (5. α .24) se obţine formula care determină rezistivitatea aparentă a mediilor anizotrope. liniile de curent sunt drepte şi nu coincid cu direcţiile liniilor de câmp electric în toate punctele mediului anizotrop. adică pentru un dispozitiv oarecare. N. unghiul θ devine egal cu unghiul α şi R = L. 156 .8).98) 1 + ⎛ λ2 − 1⎞ cos 2 α ⎜ ⎟ ⎠ ⎝ La distanţe finite între electrozii A.96) 1 + ⎛ λ2 − 1⎞ cos 2 α ⎜ ⎟ ⎝ ⎠ Pentru determinarea rezistivităţii aparente a mediilor anizotrope cu dispozitive gradiente ideale de lungime Lg. cu excepţia punctelor situate în planul xAy şi după axa z. măsurată cu un dispozitiv potenţial ideal*) de lungime Lp: ρ A = 4πL p V = I ρ m (5. potenţialul V se transcrie: V= 4πL 1 + λ2 −1 cos 2 α ( Iρ m ) (5.95) Substituind valoarea găsită a potenţialului V în relaţia (5.19).este unghiul între un plan perpendicular pe axa sondei şi planul de stratificaţie (la sonde verticale unghiul α reprezintă înclinarea stratelor).97) Substituind valoarea lui E în relaţia (5. Să considerăm că punctul de măsură M se află la distanţa R = L de electrodul A pe axa z ' a unei sonde fictive de diametru infinit mic care intersectează stratele anizotrope sub unghiul π 2 − α (fig.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ Prin urmare. Deplasând pe A în A' de pe axa fictivă. În acest caz.26) se obţine: ρ E = 4πL2 = A g I ρ m (5. M. formula de calcul este de forma relaţiei (5. 5.

DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ Când electrozii dispozitivului sunt situaţi pe o dreaptă: ρ A = 4π R AM ⋅ R AN VM − V N R AN − R AM I z’ z M (5.101) derivă concluziile imediate asupra rezistivităţii aparente în medii anizotrope şi anume: . .99) α θ A α A’ L Fig. (5.rezistivitatea aparentă este proporţională cu rezistivitatea medie ρm .8.rezistivitatea aparentă depinde de tipul şi lungimea dispozitivului cu care se determină. [ 31 ].100).90) potenţialele VM şi VN cu valorile lor în mediu omogen anizotrop date de formula (5.95) se obţine: ρ A = 4π R AM ⋅ R AN R AN − R AM ⎛ 1 1 ⎜ − 2 2 ⎜R R AN 4πI 1 + (λ − 1)cos α ⎝ AM Iρ m ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ (5. Înlocuind în (5. 157 .98) şi (5. rezultă în final: ρA = 1 + λ2 − 1 cos2 α ( ρm ) (5.96).100) Efectuând calculele în (5.101) Comparând relaţiile (5. 5. Sondă care intersectează stratele anizotrope sub un unghi oarecare α.

Vn în mediile 1. n (vezi figura 5. 2.la limitele de separaţie plan-paralele sunt satisfăcute condiţiile: (Vi )z = z i = (Vi +1 ) z = z i (5. care.102) şi condiţiile la limită cunoscute. Originea acestui sistem este situată în punctul sursă A şi axa Z este orientată perpendicular pe planele de separaţie ale mediilor. V2. Vi. pentru acest caz se transcriu: .…. 5.105) 158 .104) -pentru R → ∞. Funcţiile potenţiale V1.103) (5.9) vor trebuie să satisfacă ecuaţia lui Laplace: ∇ 2V = 0 (5.paralele Un astfel de mediu se întâlneşte la cercetarea stratelor de diferite grosimi şi rezistivităţi traversate de sonde cu diametru mic sau în cazurile când măsurarea rezistivităţii aparente se face cu dispozitive de asemenea dimensiuni încât influenţa fluidului de foraj şi a zonei de pătrundere a filtratului de noroi în strat poate fi neglijată. Pentru determinarea potenţialului câmpului electric creat de o sursă punctuală în medii cu limite de separaţie plan-paralele prin metoda integrării ecuaţiei diferenţiale a lui Laplace.rezistivitatea aparentă depinde de coeficientul de anizotropie λ şi de direcţia în care se măsoară în raport cu stratificaţia (unghiul α ). 5. se foloseşte sistemul de coordonate cilindrice Arz ψ . … . … .DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ .pentru R = x 2 + y 2 + z 2 → 0 VR → 0 → 1 ρI → ∞ ca 4πR R (5. Determinarea rezistivităţii în medii cu limite plan .V R →∞ → 0 . i.….

rezultă două ecuaţii 159 .107) Pentru rezolvarea acestei ecuaţii se foloseşte metoda Fourier prin alegerea unei soluţii particulare sub forma produsului: V = f (r ) ⋅ ϕ( z ) (5. se obţine: f ′′(r ) 1 f ′(r ) ϕ′′( z ) + + =0 f (r ) r f (r ) ϕ( z ) (5. din ecuaţia diferenţială cu derivate parţiale (5. 5.108) unde f (r ) depinde numai de r. Mediu alcătuit din strate cu plane de stratificaţie plan – paralele [ 31 ]. Deoarece în condiţiile problemei date.106) 1 2 ρ1 ρ2 v1 v2 vi i ρi ρn n vn Fig.109) Ţinând seama de condiţiile de alegere ale funcţiilor f (r ) şi ϕ( z ) . Derivând şi introducând în expresia ecuaţiei lui Laplace.109).DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ şi ⎛ 1 ∂Vi ⎞ ⎛ 1 ∂Vi +1 ⎞ ⎜ ⎟ =⎜ ⎜ ρ ∂z ⎟ ⎟ ⎜ρ ∂z ⎟ z = z ⎝ i ⎠ z = z i ⎝ i +1 ⎠ i (5. ecuaţia Laplace va avea următoarea formă: ∂ 2V ∂r 2 + 1 ∂V ∂ 2V =0 + r ∂r ∂z 2 (5.9. iar ϕ (z ) numai de z. câmpul electric în sistemul de coordonate cilindrice trebuie să posede simetrie axială.

ceea ce contrazice condiţia valorii finite a potenţialului în domeniul studiat.112) Integralele particulare ale primei ecuaţii sunt funcţiile exponenţiale e şi emz.110) sau ϕ′′(z ) − m 2 ϕ( z ) = 0 f ′′(r ) + 1 f ′(r ) + m 2 f (r ) = 0 r (5. De aceea în compunerea soluţiei generale. Întrucât m este arbitrar: -mz V = ∫ A(m )J 0 (mr )e −mz dm + ∫ B(m )J 0 (mr )e mz dm . funcţiile Bessel J0(mr) şi Y0(mr) de ordin zero. coeficienţii termenilor care conţin funcţia Y0(mr) trebuie să fie egali cu zero. iar ale celei de-a doua ecuaţii.115) 160 . Pentru r = 0. în unele cazuri A şi B pot fi constante. Rezolvarea cea mai generală a ecuaţiei va fi reprezentată de totalitatea produselor J0(mr)e-mz şi J0(mr)emz. sunt funcţii de parametrul m. formula potenţialului mai poate fi scrisă (conform primei condiţii la limită) sub forma: ρ I V1 = 1 4π 1 r +z 2 2 + V1∗ (5.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ diferenţiale: ϕ′′( z ) − m2 = 0 ϕ( z ) f ′′(r ) 1 f ′(r ) + + m2 = 0 f (r ) r f (r ) (5. 0 0 ∞ ∞ (5.114) Dacă sursa de curent este situată în acelaşi mediu.104) expresia generală a potenţialului câmpului electric în mediul 1 va fi: V1 = ∫ A1 (m )J 0 (mr )e −mz dm + ∫ B1 (m )J 0 (mr )e mz dm 0 0 ∞ ∞ (5.113) unde A(m) şi B(m) în cazul general. speţa I şi speţa a II-a de argument real. adică pentru toate punctele situate pe axa z. funcţia Y0(mr) tinde la infinit. Pe baza relaţiei (5.111) (5.

120) Calculele următoare devin mai comode dacă se înmulţesc funcţiile B1(m). unde tinde către zero. . ρ1 I ρ i I ρ i I ρ n I (5.114) şi (5. AI(m). Expresiile (5. BI(m) şi An(m) cu mărimile constante: B B 4π 4π 4π 4π . cu excepţia punctelor infinit depărtate.121) 161 .DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ în care: V1∗ este o funcţie potenţială care satisface ecuaţia lui Laplace.115) se compară între ele dacă se consideră: ρ I A1 (m ) = 1 4π (5. .116) şi se foloseşte integrala Weber-Lipschitz: ∞ 0 ∫ J 0 (mr )e − mz dm = 1 r2 + z2 (5. potenţialul în primul mediu se transcrie: ∞ ρ1 I ∞ mz − mz V1 = ∫ J 0 (mr )e dm + ∫ B1 (m )J 0 (mr )e dm 4π 0 0 (5.118) În mediul al doilea şi în următoarele medii expresia potenţialului este: Vi = ∫ Ai (m )J 0 (mr )e −mz dm + ∫ Bi (m )J 0 (mr )e mz dm 0 0 ∞ ∞ (5. şi atunci: B Vn = ∫ An (m )J 0 (mr )e −mz dm 0 ∞ (5.119) iar în ultimul mediu. pentru a respecta a doua condiţie la limită este necesar ca funcţia Bn(m) să fie nulă. finită şi continuă în spaţiul studiat.117) Astfel.

. 2.. 4π C n (m ) = An (m ) ρn I D1 (m ) = (5. 5. ..... 4π ⎣ 0 0 ⎦ (5....DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ şi se obţin noile funcţii: 4π B1 (m ) ρ1 I .127) 162 ...... 4π ⎣ 0 0 ⎦ (5.. …..... n se scriu: ∞ ρ1 I ⎡∞ ⎤ − mz mz V1 = ⎢ ∫ J 0 (mr )e dm + ∫ D1 (m )J 0 (mr )e dm⎥ . 5. 4π C i (m ) = Ai (m ) ρi I 4π D i (m ) = B i (m ) ρi I . … i....124) ρ n I ⎡∞ ⎤ − mz Vn = ⎢ ∫ C n J 0 (mr )e dm⎥ 4π ⎣ 0 ⎦ (5.126) V2 (1) ρ2 I ∞ − mz = ∫ C2 (m )J 0 (mr )e dm 4π 0 (5. .. .10)... potenţialele se scriu: V1 (1) ∞ ρ1 I ⎡∞ ⎤ mz − mz = ⎢ ∫ J 0 (mr )e dm + ∫ D1 (m )J 0 (mr )e dm ⎥ 4π ⎣ 0 0 ⎦ (5.125) Determinarea rezistivităţii poate fi făcută relativ simplu pentru două cazuri particulare: 5..123) ∞ ρ i I ⎡∞ ⎤ mz − mz Vi = ⎢ ∫ Ci J 0 (mr )e dm + ∫ Di (m )J 0 (mr )e dm⎥ . potenţialele în mediile 1... când electrodul de alimentare se află în mediul 1..........122) Cu noile funcţii..... . 1 Cazul unei limite de separaţie În cazul particular a două semispaţii infinite separate de o limită plană (fig..........

129) Substituind aceste valori în expresiile potenţialelor şi folosind integrala Weber-Lipschnitz se obţine: V1 (1) ∞ ρ1 I ⎡ ∞ − m (2 z1− z ) ⎤ − mz dm ⎥ = = ⎢ ∫ J 0 (mr )e dm + K 12 ∫ J 0 (mr )e 4π ⎣ 0 0 ⎦ ⎤ K12 ρ1 I ⎡ 1 ⎢ ⎥ = + 2⎥ 2 4π ⎢ r 2 + z 2 r + (2 z1 − z ) ⎦ ⎣ (5.10. 5. se deduce următorul sistem de ecuaţii: ⎧ρ1e − mz1 + ρ1 D1 (m )e mz1 − ρ 2 C 2 (m )e − mz1 = 0 ⎪ ⎨ ⎪− e − mz1 + D1 (m )e mz1 + C 2 (m )e − mz1 = 0 ⎩ (5.130) 163 . Rezolvarea acestui sistem care se face cel mai simplu aplicând regula lui Cramer duce la valorile explicite ale funcţiilor necunoscute D1(m) şi C2(m): D1 (m ) = ρ 2 − ρ1 − 2 mz1 e = K12 e − 2 mz1 ρ 2 + ρ1 2ρ1 C 2 (m ) = = 1 − K12 ρ1 + ρ 2 (5. Cazul unei limite de separare a mediilor [ 31 ].128) M 2 1 z = z1 A M A ρ2 ρ 1 Fig. pentru z = z1.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ Aplicând condiţiile la limită privitoare la continuitatea potenţialelor şi componentelor normale ale densităţii de curent.

11. unghiul între axa z şi z ′ .127) şi următoarele. prin z1′ distanţa de la punctul A la suprafaţa de separare a mediilor de-a lungul aceleiaşi axe şi prin α . figura 5. ρ 2 + ρ1 164 . Notând z1 cu z se obţine: Pentru dispozitiv potenţial: L ⎤ ⎡ ) ρ (11 = ρ1 ⎢1 + K12 A 2z − L ⎥ ⎣ ⎦ ρ (1)2 = A 2ρ1ρ 2 ) = ρ (21 A ρ1 + ρ 2 (5. în paranteză. iar indicele superior. din figura 5.132) şi ( V21) = 2ρ1ρ 2 I ρ (1 − K12 )I = 2 4π(ρ1 + ρ 2 )L 4πL (5.126) şi (5. Notând prin L distanţa de la electrodul A la electrodul M în lungul axei z ′ care reprezintă sonda.131) 4π r +z 0 1 2 În relaţiile (5. după transformări simple se obţine: V1(1) = ρ1 I 4π ⎡1 ⎢ + ⎢L ⎣ ⎤ ⎥ ′ ′ L2 + 4(z1 − L )z1cos 2 α ⎥ ⎦ K12 (5. indicele inferior adăugat potenţialului V arată mediul în care se calculează potenţialul.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ şi V2 (1) ρ 2 I (1 − K 12 ) ∞ 2ρ1ρ 2 I 1 − mz = ∫ J 0 (mr )e dm = 4π(ρ + ρ ) 2 2 (5.11 se vede că r = 0 şi z = L. mediul în care se află electrodul de alimentare (sursa).133) ′ În primul caz.134) L ⎤ ⎡ ) ρ (22 = ρ 2 ⎢1 + K 21 A 2z + L ⎥ ⎣ ⎦ în care: K12 = − K 21 = ρ 2 − ρ1 şi reprezintă coeficientul de reflexie.

când electrodul A se găseşte în mediul inferior şi electrodul M în cel superior: ρ (1) = A 2 2ρ1ρ 2 ρ1 + ρ 2 (5. M şi N se găsesc în mediul inferior: ⎪ 1 ρ (A) = ρ1 ⎨1 + K12 1 ⎧ ⎪ ⎩ [ ⎫ ⎪ 32⎬ ⎪ L2 + 4(z − L )z cos 2 α ⎭ (L − 2 z cos 2 α )L2 ] (5. relaţiile care dau rezistivitatea sunt: .137) .139) 165 .135) ⎤ ⎡ L2 ρ A 2 = ρ 2 ⎢1 + K 21 ⎥ (2z + L )2 ⎥ ⎢ ⎦ ⎣ În al doilea caz.când electrozii A. M şi N se găsesc în mediul superior: ⎡ ⎤ L 2 ⎥ ρ (A 2) = ρ 2 ⎢1 + K 21 ⎢ L2 + 4(z + L )zcos 2 α ⎥ ⎣ ⎦ (5.pentru dispozitivul potenţial: .pentru dispozitivul gradient: .138) .136) .când electrozii A şi M se găsesc în mediul inferior: ρ (1) = ρ1 ⎢1 + K12 A 1 ⎡ ⎢ ⎣ ⎤ ⎥ L2 + 4(z − L )zcos 2 α ⎥ ⎦ L (5.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ Pentru dispozitiv gradient: ⎡ L2 ) ρ (11 = ρ1 ⎢1 + K12 A (2z − L )2 ⎢ ⎣ ρ (1)2 = A (2 ) ⎤ ⎥ ⎥ ⎦ 2ρ1ρ 2 ) = ρ (21 A ρ1 + ρ 2 (5.când electrozii A.

când electrodul de alimentare A se află în mediul 1 (fig. 5. Determinarea formulelor potenţialului când sonda traversează limita de separare a mediilor sub un unghi oarecare α [ 31 ].140) . 5. Cazul a două limite de separaţie În cazul a două limite de separaţie plan-paralele ale unui strat de grosime h şi rezistivitate ρ 2 cuprins între două medii de rezistivitate ρ1 respectiv ρ 3 .12). 5. 5. M şi N se găsesc în mediul superior: ⎧ (L + 2 zcos 2 α )L2 ⎫ ρ (A22) = ρ 2 ⎨1 + K 21 2 [L + 4(z + L )zcos 2 α ]3 2 ⎬ ⎩ ⎭ z’ (5.2.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ . potenţialele câmpului electric în fiecare din aceste medii vor satisface următoarele ecuaţii: V1(1) = ∞ ρ1 I ⎡ ∞ ⎤ J 0 (mr )e −mz dm + ∫ D1 (m )J 0 (mr )e mz dm⎥ ∫ 4π ⎢ 0 0 ⎣ ⎦ (5.142) 166 .când electrodul A se găseşte în mediul inferior şi electrozii M şi N în cel superior: ρ (1) = A 2 2ρ1ρ 2 ρ1 + ρ 2 (5.141) z1 2 z1 α r M α z1 z A L z’ 1 Fig.11.când electrozii A.

rezultă: V1 (1) ⎫ ∞ (K 21 K 23 )n−1 ρ1 I ⎧ K 12 1 ⎪ ⎪ 2 = + + (1 − K 12 )K 23 ∑ ⎨ 2 ⎬ 2 2 4π ⎪ r + z 2 n =1 r 2 + (2 z1 m z ) r 2 + (2nh + 2 z1 m z ) ⎪ ⎩ ⎭ (5. cel mai simplu prin metoda determinanţilor.145) Se obţine sistemul de ecuaţii care determină funcţiile căutate: ⎧ρ1 D1 (m ) − ρ 2 D2 (m ) − ρ 2 e −2 mz1 C 2 (m ) + ρ1e −2 mz1 = 0 ⎪ ⎪ 2 m ( z1+ h ) D2 (m ) + ρ 2 C 2 (m ) − ρ 3C3 (m ) = 0 ⎪ρ 2 e ⎪ ⎨ ⎪ D1 (m ) + e −2 mz1 C 2 (m ) − D2 (m ) − e −2 mz1 = 0 ⎪ ⎪− C (m ) + D (m )e 2 m( z1+ h ) + C (m ) = 0 2 3 ⎪ 2 ⎩ (5.149) 167 .146).144) Pentru determinarea funcţiilor necunoscute D1(m). D2(m) şi C3(m) se folosesc condiţiile la limită: z = z1 z = z1 + h (5.146) Rezolvând sistemul de ecuaţii (5. rezultă funcţiile necunoscute pe care. C2(m).148) V3 (1) ∞ (K 21 K 23 ) ρI = 3 (1 − K12 )(1 − K 23 )∑ 2 4π n =0 r 2 + (2nh + z ) n (5.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ V2 (1) ∞ ρ 2 I ⎡∞ ⎤ − mz mz = ⎢ ∫ C2 (m)J 0 (mr )e dm + ∫ D2 (m)J 0 (mr )e dm⎥ 4π ⎣ 0 ⎦ 0 (5.147) V2 (1) ∞ ⎡∞ ⎤ (K 21 K 23 )n−1 (K 21 K 23 )n ρ2 I (1 − K12 )⎢∑ 2 = + K 23 ∑ ⎥ 2 2 4π n =1 r 2 + (2nh + 2 z1 − z ) ⎦ ⎢ n =1 r + (2nh + z ) ⎣ (5. înlocuindu-le în expresiile potenţialelor şi folosind formula Weber-Lipschitz.143) V3 (1) ρ 3 I ⎡∞ ⎤ − mz = ⎢ ∫ C3 (m )J 0 (mr )e dm⎥ 4π ⎣ 0 ⎦ (5.

23) şi (5.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ Pe o cale analogă se obţin formulele pentru potenţialele câmpului electric în cazurile când sursa de curent se află în mediile 2 şi 3.12. cu ajutorul relaţiilor (5. 5. Cunoscând valorile potenţialelor şi câmpul electric. După cum rezultă din cele de mai sus. ρ1 ρ 2 h z1 ρ 1 z +h 1 A M Fig. pentru mai multe limite de separaţie devine foarte laborioasă.25) se obţin formulele care dau rezistivitatea aparentă pentru dispozitive potenţiale şi cele gradiente la diferite poziţii ale electrozilor de alimentare şi cele de măsură în raport cu limitele de separaţie a mediilor. Cazul a două limite de separare a mediilor [ 31 ]. pentru două limite este acceptabilă. dacă pentru o limită de separaţie problema calculului este simplă. 168 .

h >> L g ( figura. care traversează toate aceste strate.. Se consideră un strat de grosime h. rezistivitatea aparentă va fi aproximativ egală cu cea a stratului adiacent.. h. Răspunsul dispozitivelor potenţiale şi gradiente în medii neomogene cu limite de separaţie plan-paralele traversate de sondă Configuraţia curbelor de rezistivitate aparentă teoretice şi reale depinde de tipul dispozitivului. 5. între colector şi stratele adiacente .35. având lungimea de dispozitiv L g = OA(OM ) (v.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ 5.superior (acoperiş) şi inferior (culcuş). Răspunsul dispozitivelor gradiente 1 .38 sunt redate forma curbelor de rezistivitate pentru cazul în care se are în vedere influenţa sondei (curbele cu linii pline). Deasemenea răspunsul dispozitivelor (forma curbelor de rezistivitate) depinde de tipul dispozitivului şi relaţia dintre lungimea dispozitivului potenţial. care se deplasează de jos în sus în raport cu stratul.În strate cu rezistivitate mai mare decât rezistivitatea stratelor adiacente . în cazul existenţei unor limite de separaţie plane şi paralele. monopolar NxMyA sau bipolar . rezistivitatea creşte 169 .5. Pe măsură ce dispozitivul se apropie de strat şi intersectează stratul. ρ ad . Stratele adiacente sunt de grosime infinită şi rezistivitate ρ ad şi sonda. În figurile 4. cu rezistivitatea reală ρ R . Lg .2). tabelul 5. de rezistivitatea stratelor şi de grosimea lor.ρ R > ρ ad şi ρ n ≅ ρ ad Considerăm un dispozitiv gradient neconsecutiv. În dreptul stratului adiacent inferior (culcuş).faţă de grosimea stratului.BxAyM. comparativ cu cazul în care se neglijează influenţa găurii de sondă (curbele cu linii punctate). se pot întâlni mai multe situaţii: a) Strat de grosime foarte mare în raport cu lungimea dispozitivului .4. se va considera că dispozitivul de măsură se deplasează pe direcţie perpendiculară pe limita de separare a mediilor şi se vor prezenta cu şi fără influenţa sondei. şi se pune problema determinării răspunsului dispozitivelor potenţiale şi gradiente.3. Lp sau gradient.13). La determinarea curbei de răspuns a dispozitivului. conţine fluid de foraj de rezistivitate ρ n . Pentru fiecare caz în parte.

5.(a).h >> L g [ 51 ]. forma curbei de răspuns este analogă cu cea de la pct. cu diferenţa că punctul de rezistivitate aparentă maximă are valoarea ρ A.5.max ≅ 1. Răspunsul dispozitivului gradient pentru ρ R > ρ ad . 170 .1ρ R . H i MN BA . în strat de grosime foarte mare în raport cu lungimea dispozitivului . 5. ( ). cu o distanţă egală cu Fig. c) Strat de grosime medie comparabilă cu lungimea dispozitivului h=Lg (fig. iar zona de scădere accentuata începe de la punctul median al stratului. în raport cu lungimea dispozitivului h ≅ 2 Lg (fig.max ≅ 1.5ρ R dispus la un nivel de adâncime Hmax plasat deasupra limitei inferioare a stratului. ρ A ≅ ρ ad . în continuare valoarea rezistivităţii 2 2 aparente tinde spre valoarea rezistivităţii stratului adiacent.14) În acest caz.13.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ până la un punct de rezistivitate aparentă maximă ρ A.15). b) Strat de grosime mare.

max ≅ 0.5. Fig.14.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ În acest caz. după care ρ A scade sub valoarea ρ ad . apare un maxim de rezistivitate aparentă de ecranare. Hi. crescând în apropierea limitei inferioare până la punctul de rezistivitate aparentă maximă ρ A. Răspunsul dispozitivelor gradiente pentru ρ R > ρ ad . la nivelul de adâncime Hmax.25ρ R dispus la Hmax deasupra limitei Hi cu distanţa NM BA ( ). strat de grosime mare în raport cu lungimea dispozitivului ( h ≅ 2 Lg ) [ 51 ] 171 . la apropierea dispozitivului de strat în partea inferioară a acestuia.e dispus distanţa L g = OA(OM ) sub limita inferioară a stratului. 2 2 minimul de rezistivitate aparentă este plasat la fel ca la punctele (a) şi (b).

17).15.5.5ρ R .16). În limitele stratului. apare de asemenea maximul de rezistivitate aparentă de ecranare la adâncimea Hmax. 5.e dispus la L g = OA(OM ) sub limita inferioară Hi. max ≅ 0. în raport cu lungimea dispozitivului h ≅ Lg 2 (fig. e) Strat de grosime foarte mică. În acest caz. forma curbei rămâne tot asimetrică.72ρ R şi intersectează limitele stratului de grosime Li la o 2 distanţă ρ h ≅ ρ A .e dispus la L g = OA(OM ) sub limita inferioară Hi. max . În acest caz.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ Fig. strat de grosime medie comparabilă cu lungimea dispozitivului (h = Lg. În limitele stratului forma curbei devine aproape simetrică. 3 172 . maximul de rezistivitate aparentă de ecranare este la adâncimea Hmax. în raport cu lungimea dispozitivului h≅ Lg 8 (fig. Răspunsul dispozitivelor gradiente ρ R > ρ ad .) [ 51 ] d) Strat de grosime mică.max ≅ 0.5. Valoarea ρ A. prezentând un maxim ρ A. dar se apropie de o formă simetrică.

strat de grosime mică în raport cu lungimea dispozitivului L ⎞ ⎛ ⎜ h ≅ g ⎟ [51] ⎜ 8 ⎟ ⎠ ⎝ 2. la distanţa 173 . în raport cu lungimea dispozitivului. ρ n ≅ ρ R a) Strat de grosime mare.17. până la punctul de rezistivitate aparentă minimă ρ A. iar spre deasupra limitei inferioare Hi.min dispus NM BA ( ). Răspunsul dispozitivelor gradiente pentru ρ R > ρ ad .18) În acest caz. În strate cu rezistivitate mai mică decât rezistivitatea stratelor adiacente ρ R < ρ ad .16.5. în raport cu rezistivitatea stratului adiacent începând cu distanţa L g = OA(OM ) faţă de limita inferioară Hi.5.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ Fig. Răspunsul dispozitivelor gradiente ρ R > ρ ad . la apropierea dispozitivului de strat apare o zonă de scădere accentuată a rezistivităţii aparente. La limita stratului 2 2 valoarea rezistivităţii aparente aproximează rezistivitatea reală. strat de grosime mică în raport cu lungimea dispozitivului L ⎞ ⎛ ⎜ h ≅ g ⎟ [51] ⎜ 2 ⎟ ⎠ ⎝ Fig. h > Lg (fig.5. ρ R .

h ≤ Lg (fig.5. numai că în interiorul stratului ρ A > ρ R . până ia un maxim de rezistivitate aparentă ρ A. forma curbei este asemănătoare cu cea de la punctul (a).DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ limita superioară apare o creştere. Fig.5. ) În acest caz.4ρ ad dispus la nivelul de adâncime.max ≅ 1. 174 . Răspunsul dispozitivului gradient consecutiv în strate rezistive ρ R < ρ ad [ 51 ]. 2 2 b) Strat de grosime comparabilă cu lungimea diapozitivului.18. Hmax deasupra limitei superioarei Hs cu distanţa NM BA ( ).18.

la nivelul de adâncime He. b) Strat de grosime comparabilă cu lungimea dispozitivului h ≅ 2 L p (fig. Hs . În strate cu rezistivitate mai mare decât rezistivitatea stratelor adiacente ρ R > ρ ad .puncte de curbură maximă.9ρ R la mijlocul stratului. iar în apropierea limitelor stratului . dispus la nivelul de adâncime He. respectiv punctul de curbură maximă superior. şi respectiv inferior ρ A.es .19 a). ρ n ≅ ρ R Considerăm un dispozitiv potenţial AMN .s situat la distanţa Lp 2 Lp 2 = AM ⎛ MA ⎞ ⎜ ⎟ de limita 2 ⎜ 2 ⎟ ⎝ ⎠ superioară a stratului. iar deasupra şi dedesubtul limitelor stratului apar două puncte de maxim de ecranare. putându-se considera următoarele situaţii: a) Strat de grosime mare. dispus la nivelul de adâncime Hci la distanţa Lp 2 nivelului limitei inferioare a stratului Hi.monopolar sau MAB bipolar având lungimea de dispozitiv L p = AM (MA) curba de răspuns a dispozitivului este simetrică în raport cu mijlocul stratului.i la distanţa = AM ⎛ MA ⎞ ⎜ ⎟ de limita inferioară a stratului.19 b). ρ A. 2 ⎜ 2 ⎟ ⎝ ⎠ 175 .es . 5. 5. superior ρ A. ei . max ≅ 0.5ρ R . În acest caz. în raport cu lungimea dispozitivului h > 5L p (fig.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ Răspunsul dispozitivelor potenţiale 1. dispus la nivelul de adâncime Hc. maximul de rezistivitate aparentă care apare la mijlocul stratului are valoarea ρ A. Hs . max ≅ 0. În acest caz apare un maxim de rezistivitate aparentă ρ A. şi respectiv punctul de curbură inferior ρ ci .s situat la distanţa Lp 2 = AM ⎛ MA ⎞ ⎜ ⎟ sub nivelul 2 ⎜ 2 ⎟ ⎝ ⎠ = AM ⎛ MA ⎞ ⎜ ⎟ deasupra 2 ⎜ 2 ⎟ ⎝ ⎠ limitei superioare a stratului.

5. în raport cu lungimea dispozitivului ( h b) strat de grosime comparabilă cu lungimea dispozitivului ( h > 5L p ) Lp ) ≅ 2L p ) c) strat de grosime mică în raport cu lungimea dispozitivului ( h ≤ 176 .19. Răspunsul dispozitivului potenţial în strate cu rezistivitatea mare ρ R > ρ ad [ 51 ] a) strat de grosime mare.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ Fig.

ei . respectiv inferioară.5. dispuse deasupra. respectiv dedesubtul limitei inferioare Hi a stratului. în raport cu stratele adiacente.5. 2. În acest caz apare în limitele stratului un minim de rezistivitate aparentă (o inversare de anomalie) datorită efectului de ecranare. ρ n ≅ ρ R a) Strat de grosime mare în raport cu lungimea dispozitivului h > 5L p (fig. b) Strat de grosime comparabilă cu lungimea dispozitivului h ≅ Lp (fig. respectiv dedesubtul limitelor superioară Hs.b).20. în multe cazuri.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ c) Strat de grosime mică în raport cu lungimea dispozitivului h ≤ L p (fig. Utillitatea cunoaşterii configuraţiei acestor curbe rezidă în faptul că stratele acvifere din structurile petrolifere se comportă ca strate conductoare. dispuse la distanţele Lp 2 = AM ⎛ MA ⎞ ⎜ ⎟ 2 ⎜ 2 ⎟ ⎝ ⎠ deasupra limitei superioare Hs. 177 . În strate cu rezistivitatea mai mică decât rezistivitatea stratelor adiacente ρ R < ρ ad .min ≅ ρ R în dreptul acestuia şi punctele de curbură maximă superior ρ cs şi inferior ρ ci . însoţit de maximele de rezistivitate aparentă ρ A. pe curba potenţială un strat se comportă ca rezistent iar pe curba gradientă ca un strat conductor. evidenţiindu-se un minim de rezistivitate aparentă ρ A. Hi cu distanţa Lp 2 = AM ⎛ MA ⎞ ⎟ . 5. Curba de răspuns este de asemenea simetrică în ⎜ 2 ⎜ 2 ⎟ ⎝ ⎠ raport cu mijlocul stratului. Acest mod de manifestare este un indiciu că stratul respectiv este un strat cu apă sărată. un interes particular capătă curba gradientă cu rază de investigaţie adâncă înregistrată în paralel cu o curbă potenţială cu rază de investigaţie mică.20. Datorită invaziei cu filtrat de noroi.a).c). la nivelele de adâncime Hcs şi respectiv Hci.min > ρ R .es şi ρ A. În metodologia curentă.19. Curba de răspuns ore o alură asemănătoare cu cea de la punctul (a) cu deosebirea că valoarea minimului de rezistivitate aparentă este mai mare decât valoarea rezistivităţii reale ρ A.

ρ R < ρ ad [ 51 ].1. Determinarea rezistivităţii în medii cilindrice infinit lungi. pentru:. de o sondă săpată cu un fluid de foraj a cărui rezistivitate diferă de rezistivitatea rocilor care înconjoară sonda.5. a) strat de grosime mare în raport cu lungimea dispozitivului ( h b) strat de grosime comparabilă cu lungimea dispozitivului ( h > 5L p ) ≅ Lp ) 5. coaxiale. Răspunsul dispozitivului potenţial în strate cu rezistivitatea mare.6. practic infinită.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ Fig.20. cu sursa de curent pe axa lor 5. Distribuţia discontinuă a rezistivităţii În condiţii reale acest mediu se întâlneşte la traversarea stratelor de grosime mare.6. Filtratul de noroi pătrunzând în rocile permeabile formează o zonă a cărei rezistivitate diferă de obicei de rezistivitatea noroiului de foraj şi a rocilor 178 .

Astfel. Pe baza potenţialelor se pot deduce imediat formulele pentru calculul rezistivităţii aparente. Funcţiile potenţiale în cele trei medii Vn r . mediul sondei este alcătuit din zone cu suprafeţe de separaţie cilindrice coaxiale şi anume: . În oricare punct al spaţiului cercetat cu excepţia originii coordonatelor în care se află electrodul de alimentare. cu rezistivitate ρ i şi diametru Di. Cilindrul cu rezistivitate ρ n este înconjurat de un mediu cilindric de rezistivitate ρ i (zona de invazie cu filtrat) şi de rază ri. trebuie să satisfacă mai multe condiţii: 1. trebuie să fie satisfăcută ecuaţia lui Laplace. Problema pusă spre rezolvare constă în următoarele: Pe axa cilindrului infinit lung (sonda) de rezistivitate ρ n şi rază r0=d/2 se află electrodul de alimentare A. z . VR r .VR nu depind de unghiul azimutal ψ . Datorită simetriei axiale.Vi .zona găurii de sondă de diametru d. funcţiile Vn . Vi r .21).150) uşurează calculele ulterioare. Exprimarea coordonatelor r şi z în unităţi de rază a sondei r0 şi introducerea noilor coordonate: r= r z şi z = r0 r0 (5. ce conţine un fluid de foraj cu rezistivitate ρ n . în particular pe axa generală a cilindrilor. z .de rezistivitate ρ R (figura 5. . Sistemul de coordonate ce se indică de la sine pentru o astfel de problemă este sistemul cilindric arz ψ cu axa z de-a lungul axei generale a cilindrilor şi originea în punctul sursă A.zona necontaminată a stratului de rezistivitate ρ R şi grosime infinită.zona de invazie cu filtrat de noroi.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ cercetate. astfel că în sistemul cilindric de coordonate ( ) ( ) ( ) 179 . Trebuie să se determine funcţiile potenţiale în orice punct al mediului cercetat. pe care se deplasează electrozii de măsură M şi N. . z . Această zonă este delimitată de un mediu infinit – zona necontaminată .

∂ 2V 1 ∂V ∂ 2V + + 2 =0 2 r ∂r ∂ z ∂r (5. potenţialele tind către zero. adică pentru R = r 2 + z 2 → ∞ . 3.152) 180 . În puncte infinit depărtate.21. În apropierea punctului sursă.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ ecuaţia lui Laplace va fi: M ρi ρR A ρ r0 ri n ρR ρi ρ n d Di Fig.5. Medii cu limite cilindrice [ 31 ].151) 2. funcţia Vn trebuie să tindă la valoarea potenţialului sursei punctuale de curent în mediu omogen şi izotrop cu rezistivitatea ρ n : Vn R → 0 → ρn I 4π 1 r +z 2 2 = ρn I 4πr0 1 r +z 2 2 (5.

când tinde la zero. r0 5. Potenţialul nu depinde de sensul axei z ca urmare a simetriei câmpului în raport cu planul care trece prin sursa de curent şi este perpendicular pe axa sondei.151) se face prin aceeaşi metodă a variabilelor separabile.funcţie continuă şi finită care satisface ecuaţia lui Laplace în orice punct al mediului cu excepţia punctelor infinit depărtate. De aceea funcţia Vn poate fi reprezentată şi sub următoarea formă: Vn = V0 + V0∗ (5.Vn tinde la infinit ca 1/R.155) 6. La limitele de separaţie a mediilor potenţialul satisface condiţia de continuitate: (Vn )r =1 = (Vi )r =1 (Vi )r = (VR )r i i (5. Cu ultima condiţie la limită. La limitele de separaţie este satisfăcută condiţia de continuitate a componentelor normale ale densităţii de curent: unde r i este egal cu ⎛ 1 ∂Vn ⎞ ⎛ 1 ∂Vi ⎞ ⎜ ⎟ =⎜ ⎜ ρ ∂r ⎟ ⎜ ρ ∂r ⎟ ⎟ ⎝ n ⎠ r =1 ⎝ i ⎠ r =1 ⎛ 1 ∂Vi ⎜ ⎜ ρ ∂r ⎝ i ⎞ ⎛ 1 ∂VR ⎟ =⎜ ⎜ ⎟ ⎠ r = ri ⎝ ρ R ∂ r ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ r = ri (5. Ecuaţia cu variabile separabile care rezultă este de forma: f ′′ r 1 f ′ r ϕ′′ z =0 + + f r r f r ϕz () () () () () () (5.154) ri . rezolvarea ecuaţiei (5. 4.153) în care V0∗ . în plus faţă de cele cunoscute în cazul mediilor cu stratificaţie plan-paralelă.156) 181 .DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ Pentru R → 0.

182 .160) ( ) ( ) Deoarece potenţialul nu depinde de sensul axei z (condiţia 6) la formarea integralei generale. (5. de ordin zero şi argument imaginar: I 0 m r şi K 0 m r . urmează a considera egali cu zero coeficienţii integralelor particulare care conţin produsele: I 0 m r sin m z . K 0 m r sin m z . K 0 m r cos m z . Astfel. Soluţia generală a ecuaţiei (5.161) În gaura de sondă. Alegerea constantei în acest caz diferă de cazul precedent fiind dependentă de problema pusă în studiu. este avantajos să se aleagă: Deoarece f r nu depinde de z şi ϕ (z ) de r . ( ) ( ) K 0 m r sin m z . I 0 m r cos m z . iar ale celei de-a doua – funcţiile Bessel modificate de speţa I şi a II-a.151) poate fi astfel reprezentată de integrala: ( ) ( ) V = ∫ A(m )I 0 (mr ) cos mz dm + ∫ B(m )K 0 (mr ) cos mz dm 0 0 ∞ ∞ (5. f ′′ r + () () (5.158) () 1 f ′ r − m2 f r = 0 r () () (5.153). raportul () () () ϕ′′ z = −m 2 ϕz () () (5.157) şi ecuaţia (5.159) Integralele particulare ale primei ecuaţii vor fi funcţiile: sin m z şi cos m z . Rezultă că ecuaţia lui Laplace trebuie să aibă ca integrale particulare produsele: ( ) ( ) I 0 m r sin m z .156) se transformă în două ecuaţii diferenţiale obişnuite: ϕ′′ z + m 2 ϕ z = 0 şi. funcţia potenţială trebuie să satisfacă condiţia (5.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ ϕ′′ z trebuie ϕz să fie o constantă.

153) şi în raport cu relaţiile (5. pentru a satisface condiţia (5. nu poate conţine funcţia K 0 (mr ) care tinde la infinit pentru r → 0 .răspunsul mediului – este finită şi continuă în tot spaţiul cercetat.164) Prin urmare.167) 183 .166) În zona necontaminată a stratului.165) În zona invadată a stratului. soluţia ecuaţiei (5. funcţia potenţială Vi va fi: Vi = ∫ Ai (m )I 0 m r cos m zdm + ∫ Bi (m )K 0 m r cos m zdm 0 0 ∞ ( ) ∞ ( ) (5.162) funcţia potenţială V0 se poate scrie: ρ I V0 = n 4πr0 ρn I ∞ = 2 ∫ K 0 mr cos m zdm 2 2 2π r0 0 r +z ( ) (5. Atunci.161) şi (5.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ Ţinând seama de integrala Weber-Lipschitz pentru cazul funcţiilor Bessel modificate: ∞ ∫K 0 0 (mr )cos m zdm = π 2 1 1 r +z 2 2 (5. fapt care contrazice a doua condiţie la limită.163) trebuie să punem: B0 (m ) = ∞ ρn I şi V0∗ = ∫ A0 (m )I 0 m r cos m zdm 2π 2 r0 0 ( ) (5.163) Deoarece funcţia V0∗ . Astfel: VR = ∫ BR (m )K 0 m r cos m zdm 0 ∞ ( ) (5. potenţialul câmpului electric în mediul sondei va fi: Vn = ∞ ρn I ∞ K 0 mr cos m zdm + ∫ A0 (m )I 0 mr cos m zdm ∫ 2π 2 r0 0 0 ( ) ( ) (5.151) nu poate avea termeni care conţin funcţiile I0 (mr ). care tind la infinit pentru r → ∞ .

Ai(m).171). se obţine: ∞ ∫ {ρ [C (m )I (m ) + K (m )] − ρ [C (m )I (m ) + D (m )K (m )]}cos m zdm =0 (5.170).169) şi (5. . se înmulţesc funcţiile A0(m). respectiv cu: B 2π 2 r0 2π 2 r0 2π 2 r0 2π 2 r0 şi . r = r i şi egalând una cu alta părţile drepte ale fiecărei perechi de ecuaţii menţionate mai sus.170) şi (5. r = 1 şi în ecuaţiile (5.169) Vi = ( ) ( ) (5. Bi(m) şi BR(m).170) VR = ρ R I ⎡∞ ⎤ ∫ DR (m )K 0 mr cos m zdm⎥ 2 2π r0 ⎢ 0 ⎣ ⎦ ( ) (5. potenţialele în cele trei medii vor fi: ∞ ρ n I ⎡∞ ⎤ Vn = 2 ⎢ ∫ K 0 m r cos m zdm + ∫ C 0 (m )I 0 m r cos m zdm ⎥ 2π r0 ⎣ 0 ⎦ 0 ∞ ρ i I ⎡∞ ⎤ C i (m )I 0 m r cos m zdm + ∫ Di (m )K 0 m r cos m zdm ⎥ 2 ⎢∫ 2π r0 ⎣ 0 ⎦ 0 (5. Punând în ecuaţiile (5. Di(m) şi DR(m) se folosesc condiţiile la limită 4 şi 5.172) n 0 0 0 i i 0 i 0 0 184 .171) Pentru determinarea funcţiilor necunoscute: C0(m).168) ( ) ( ) (5. Ci(m). ρR I ρn I ρi I ρi I şi se introduc noile funcţii: 2π 2 r0 C 0 (m ) = A0 (m ) ρn I 2π 2 r0 Ai (m ) Ci (m ) = ρi I 2π 2 r0 Di (m ) = Bi (m ) ρi I 2π 2 r0 DR (m ) = BR (m ) ρR I Cu noile funcţii.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ Pentru simplificarea calculelor.

176) unde: I1(x) şi K1(x) – funcţiile Bessel de speţa I şi a II-a.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ şi ∞ ∫ {ρ [C (m )I i i 0 0 (mr ) + D (m )K (mr )]− [ρ i i 0 i R D R (m )K 0 m r i cos m zdm = 0 (5. K 0 ( x ) = − K 1 ( x ) (5. se obţine: ∞ 0 ∫ [C0 (m)I1 (m ) − K1 (m) − Ci (m )I1 (m) + Di (m)K1 (m)]cos m z ⋅ m ⋅ dm = 0 (5.173) sunt satisfăcute pentru oricare z .179) Aplicând condiţiile la limită 5.169) – (5.178) ∂VR ρ I =− R ∂r 2π 2 r0 ⎡∞ ⎤ ⎢ ∫ DR (m )K1 mr cos m z ⋅ m ⋅ dm⎥ ⎢0 ⎥ ⎣ ⎦ ( ) (5. de acelaşi argument (în cazul de faţă x = m r ): ∞ ∞ ⎤ ∂Vn ρn I ⎡ = ⎢ ∫ C0 (m )I1 mr cos m z ⋅ m ⋅ dm − ∫ K1 mr cos m z ⋅m ⋅ dm⎥ ∂r 2π 2 r0 ⎢ 0 ⎥ 0 ⎣ ⎦ ( ) ( ) (5. de ordinul unu.174) şi ρ i C i (m )I 0 m r i + ρ i Di (m )I 0 m r i − ρ R DR (m )K 0 m r i = 0 ( ) ( ) ( ) (5. pentru r = 1 şi r = r i .175) Pentru aplicarea condiţiilor la limită 5.180) 185 .171).177) ∞ ∞ ⎤ ∂Vi ρI ⎡ = i2 ⎢ ∫ Ci (m )I1 m r cos m z ⋅m ⋅ dm − ∫ Di (m )K 2 m r cos m z ⋅m ⋅ dm ⎥ ∂r 2π r0 ⎢ 0 ⎥ 0 ⎣ ⎦ ( ) ( ) (5. trebuie să se calculeze în prealabil derivatele în raport cu r ale funcţiilor potenţiale date de relaţiile (5.172) şi (5. Ţinând seama de faptul că: ′ ′ I 0 ( x ) = I 1 ( x ). dacă: ρ n C 0 (m )I 0 (m ) + ρ n K 0 (m ) − ρ i C i (m )I 0 (m ) − ρ i Di (m )K 0 (m ) = 0 (5.173) ( )]} Egalităţile (5.

Di(m) şi DR(m) a cărui rezolvare dă posibilitatea determinării acestor funcţii: ⎧ρ n I 0 (m )C 0 (m ) − ρ i I 0 (m )Ci (m ) − ρ i K 0 (m )Di (m ) + ρ n K 0 (m ) = 0 ⎪ ⎪ρ i I 0 m r i C i (m ) + ρ i K 0 m r i Di (m ) − ρ R K 0 mr i DR (m ) = 0 ⎪ ⎨ ⎪ I1 (m )C 0 (m ) − I 1 (m )Ci (m ) + K1 (m )Di (m ) − K1 (m ) = 0 ⎪ ⎪ I1 mr i Ci (m ) − K1 mr i Di (m ) + K1 mr i DR (m ) = 0 ⎩ ( ) ( ) ( ) (5.184) ( ) ( ) ( ) Electrozii de măsură ai dispozitivului aflându-se în fluidul de foraj.175). interes practic prezintă funcţia C0(m) care intră în expresia potenţialului Vn.182) şi (5.181) sunt satisfăcute dacă expresiile de sub semnul integrală sunt egale cu zero.182) (5.180) şi (5.183) C i (m )I 1 m r i − Di (m )K 1 m r i + D R (m )K 1 m r i = 0 ( ) ( ) ( ) Relaţiile (5. Rezolvând sistemul (5. Ci(m).181) Egalităţile (5.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ ∞ 0 ∫ [Ci (m)I1 (mr i ) − Di (m)K1 (mr i ) + DR (m)K1 (mr i )]cos m z ⋅ m ⋅ dm = 0 (5.174).184) prin metoda determinanţilor: C 0 (m ) = N C0 Δ (5.183) formează sistemul de patru ecuaţii cu patru necunoscute C0(m). adică: C 0 (m )I 1 (m ) − K 1 (m ) − C i (m )I 1 (m ) + Di (m )K 1 (m ) = 0 (5.186) ( ) ( ) ( ) şi 186 . (5. din funcţiile necunoscute enumerate mai sus. (5.185) unde: − ρ n K 0 (m ) − ρ i I 0 (m ) − ρ i K 0 (m ) N C0 = K 1 (m ) 0 0 ρ i I 0 mr i I 1 mr i − I 1 (m ) ( ) ρ i K 0 mr i K 1 (m ) − K1 mr i ( ) 0 0 − ρ R K 0 mr i K1 mr i ( ) (5.

24) se deduce formula care dă mărimea rezistivităţii aparente. pentru care r = 0 şi I0 (mr ) = I 0 (0) = 1: Vn = V = ρn I 2π 2 r0 ∞ ⎤ ⎡∞ K 0 mr cos m zdm + ∫ C0 (m )I 0 mr cos m zdm⎥ ⎢∫ ⎥ ⎢0 0 ⎦ ⎣ ( ) ( ) sau. ţinând seama de integrala Weber-Lipschitz: ρ I V= n 2π 2 r0 ⎤ ⎡ π ∞ + ∫ C0 (m )cos m zdm⎥ ⎢ ⎥ ⎢ 2z 0 ⎦ ⎣ (5.188) În punctele situate pe axa z. măsurată cu dispozitiv potenţial: ⎤ ⎡ 2L ∞ ρ A = ρ n ⎢1 + ∫ C0 (m)cos m Ldm⎥ π 0 ⎥ ⎢ ⎦ ⎣ (5.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ ρ n I 0 (m ) − ρ i I 0 (m ) − ρ i K 0 (m ) Δ= I 1 (m ) 0 0 ρ i I 0 mr i − I 1 (m ) I 1 mr i ( ) ρ i K 0 mr i K 1 (m ) − K1 mr i ( ) 0 0 − ρ R K 0 mr i K1 mr i ( ) (5. rezistivitatea relativă: ρA 2L C 0 (m )cos m Ldm = 1+ ρn π ∫ 0 ∞ (5. trebuie să calculăm în prealabil intensitatea câmpului electric în punctul M situat pe axa sondei la distanţa z = L = L r0 de punctul sursă de curent.190) sau.187) ( ) ( ) ( ) (5. ρ I ⎛ ∂V ⎞ E = −⎜ = n 2 ⎟ ⎝ ∂z ⎠ z = L 2π 2 r0 ∞ ⎤ ⎡ π + ∫ C 0 (m )sin m L ⋅ m ⋅ dm⎥ ⎢ 2 ⎥ ⎢ 2L 0 ⎦ ⎣ (5.191) Pentru deducerea formulei care stabileşte mărimea rezistivităţii aparente.189) z = L = L r0 şi substituind valoarea obţinută în ecuaţia (5.192) 187 .189) Introducând în egalitatea (5. măsurată cu dispozitiv gradient.

193) sau ρA 2L = 1+ ρn π 2 ∞ 0 ∫ C0 (m)sin m L ⋅ m ⋅ dm 5.189) şi (5.197) şi ρR I ∞ VR = 2 ∫ DR (m )K 0 mr cos m zdm 2π r0 0 ( ) (5.26) rezultă: ⎡ 2L 2 ∞ ⎤ C0 (m )sin m L ⋅ m ⋅ dm⎥ ρ A = ρ n ⎢1 + π ∫ ⎢ ⎥ 0 ⎣ ⎦ (5. Ţinând seama de semnificaţia lui L.191).196) În absenţa unei zone cilindrice de pătrundere a filtratului de noroi. În acest caz. este necesar să se obţină valorile numerice ale integralelor din relaţiile (5. potenţialul câmpului electric în sondă şi în mediul înconjurător se determină cu următoarele relaţii: Vn = ∞ ρ n I ⎡∞ ⎤ K 0 m r cos m zdm + ∫ C0 (m )I 0 m r cos m zdm⎥ ∫ 2 2π r0 ⎢ 0 0 ⎣ ⎦ ( ) ( ) (5. rezolvarea problemei se simplifică. valori folosite pe scară largă în interpretarea ρn rezultatelor carotajului electric. relaţiile (5.189) şi (5.195) (5.198) 188 .DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ Substituind această valoare în ecuaţia (5.191) se transcriu: ρA 2L ∞ L =1+ ∫ C0 (m )cos 2m d dm ρn πd 0 şi ρA 8 L2 ∞ L mC 0 (m ) sin 2m dm =1+ 2 ∫ d ρn πd 0 (5.194) Pentru obţinerea valorilor numerice ale rezistivităţii aparente sau ale ρ rezistivităţii relative A .

202) Substituirea valorii C0(m) în expresia potenţialului în sondă Vn. cu limite plane şi cilindrice de separaţie.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ Condiţiile la limită dau posibilitatea alcătuirii sistemului de ecuaţii: ⎧ρ n C 0 (m )I 0 (m ) − ρ R DR (m )K 0 (m ) + ρ n K 0 (m ) = 0 ⎨ ⎩C 0 (m )I 1 (m ) + DR (m )K1 (m ) − K1 (m ) = 0 (5. izotrope sau anizotrope.199) a cărui rezolvare conduce la funcţia căutată C0(m): C 0 (m ) = ρ (ρ R − ρ n )I1 (m )K 0 (m ) + n∗ m (ρ R − ρ n )K 0 (m )K1 (m ) (5. dă posibilitatea calculării rezistivităţii aparente pentru cazul a două medii (sonda şi roca necontaminată). Cele patru cazuri tratate mai sus.196) au stat la baza calculului curbelor teoretice de carotaj cuprinse în abace. 5. nu este complet rezolvată.201) (μ − 1)K 0 (m )K1 (m )m m(μ − 1)I 1 (m )K 0 (m ) + 1 (5. 189 . deşi se întâlnesc în condiţii reale. Astfel de strate pot fi limitate de strate fără zonă de invazie (Fig. Formulele (5.200) Împărţind numărătorul şi numitorul la ρ n şi notând: μ= rezultă: C 0 (m ) = ρR ρn (5. Unele strate poroase şi permeabile prezintă o zonă de invadare de dimensiuni mai mici. ea face obiectul de studiu mai multor cercetări. În cazul cel mai general.22). analitic. utilizate în interpretarea datelor de observaţie din sonde investigate cu metoda carotajului electric lateral. Problema directă a teoriei carotajului de rezistivitate aparentă pentru acest caz general cu luarea în considerare a influenţei noroiului de foraj din sondă. şi a rocilor adiacente. omogene. iar altele o zonă mai mare. reprezintă totuşi cazuri particulare.195) şi (5. în sonde se întâlnesc strate de diferite grosimi şi rezistivităţi.

r ρ ρ ρ i3 n ρ1 ρ2 ρ ρ io 1 2 3 4 ρ4 io i3 ρ4 ρ i4 ρ D i4 Di3 z i4 Fig. 5. admiţând o variaţie continuă a rezistivităţii ρ i (r ) în funcţie de distanţa radială r. Cunoscând valorile acestora. umplută cu fluid de foraj (noroi) de rezistivitate ρ n . . până la valoarea.6.26) se determină rezistivitatea aparentă. stratul de cercetat şi zonele de invadare sunt omogene.23a): . Medii reale ce pot fi întâlnite în sonde [ 31 ].la peretele sondei. Alpin ajunge la expresiile potenţialului şi câmpului electric pentru o sursă punctuală de curent A plasată în sondă sub forma unor ecuaţii integrale.zona de invazie . Valoarea 1/m apare din relaţiile cunoscute între funcţiile Bessel: K1(m)I0(m)+K0(m)I1(m)=1/m. acestea pot fi reprezentate sub forma unui model fizic. conţinând trei zone cilindrice coaxiale (fig.24) şi (5.rezistivitatea reală a 190 . ρ R .sonda.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ Admiţând că zona coloanei de noroi. cu formulele (5.în care penetrează filtratul de noroi. Distribuţia continuă a rezistivităţii În cazul real al formaţiunilor poros-permeabile traversate de sonde.2. omogenă şi izotropă.22. de la valoarea ρ 0 .5. 5.

205) unde Δα şi Δψ sunt funcţiile Laplace de parametrii α şi ψ .zona necontaminată. notat cu ψ . ρ (5.151).z)1) al mediului se defineşte parapotenţialul. conform ecuaţiei (5. Între parametrul prendivitate şi parapotenţial se poate stabili relaţia de tipul Δα Δψ = ψ α (5. Într-un punct oarecare M(r.5. respectiv conductivitatea mediului respectiv. de rezistivitate ρ R la distanţe radiale r > ri . de asemenea omogena şi izotropă. pe care o atinge la distanţa r = ri (raza zonei de invazie) faţă de axa sondei (fig. Distribuţiei continue a rezistivităţii în zona de invazie i se poate asocia funcţia armonică a unui parametru numit prendivitate sau parametrul "alfa". .23b).204) unde V este potenţialul electric în punctul respectiv. 191 . notat cu α şi care are expresia: α= 1 = σ . prin relaţia ψ = αV (5.203) Unde ρ şi σ sunt rezistivitatea.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ stratului.

o constantă.23. având o variaţie continuă a rezistivităţii ρ i (r ) .5. determinată de condiţia continuităţii parametrului α pentru limita zonei de invazie. pentru cazul zonei de invazie. r = ri adică: r α i = α r = α 0 − α1 ln i (5. parametrul α i reprezintă de asemenea o funcţie continuă de distanţa radială r: α i (r ) = α 0 − α1 ln r . Un mediu pentru care este valabilă ecuaţia (5.207) rs de unde rezultă α1 = α0 − αR r ln i rs (5. Mediul neomogen cu limite de separaţie cilindrice coaxiale (a) şi distribuţia rezistivităţilor (b) [ 59 ]. α .208) 192 . conform modelului considerat. rs (5.206) unde: α 0 reprezintă prendivitatea la peretele găurii de sondă. respectiv conductivităţii.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ ρ ρ (r) i b ρn ρ 0 ρ p r 0 a ρ r ρ i ri ρ i ρ r r ρ n d0 Di Fig. Astfel.205) se numeşte mediu "alfa" şi se caracterizează prin variaţia continuă a rezistivităţii. rs este raza sondei.

z ) = ψ 0 + ψ ∗ n n (5.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ unde α R este prendivitatea reală.L) respectiv 193 . să satisfacă ecuaţia (5. respectiv pentru R = r 2 + z 2 → ∞ .condiţia de continuitate a potenţialului. iar ψ ∗ . într-un punct de măsură M(0. prin care este injectat un curent continuu de intensitate I. cu prendivitatea α n . situat în originea 0 a sistemului de coordonate. b) în punctele infinit depărtate. în zona necontaminată.z) aflat pe axa sondei. a căror redare nu se consideră necesar a fi descrise în prezenta lucrare. corespunzătoare electrodului A. un electrod punctual de curent A. respectiv pentru R→0. se obţine expresia parapotenţialului într-un punct de măsura M(O. reprezentativ al n efectului zonelor adiacente sondei.209). . considerând mediul din sondă infinit. problema determinării răspunsului unui dispozitiv de investigare constă în determinarea parapotenţialelor ψ n . omogen şi izotrop. Pentru aceasta trebuie luate în considerare următoarele condiţii pe care trebuie să le satisfacă parapotenţialele respective: a) în orice punct al spaţiului cercetat. Dacă se consideră în interiorul sondei.în zona sondei. parapotenţialul ψ tinde către zero.parapotenţialul secundar sau refractat. d) în originea sistemului. cu excepţia originii sistemului de coordonate în care se află electrodul A. respectiv zonei de invazie şi zonei necontaminate. c) la limitele de separaţie dintre mediile cilindrice trebuiesc satisfăcute următoarele condiţii la limită: .151). parapotenţialul ψ tinde către ∞ .condiţia de continuitate a componentei normale a densităţii de curent. ψ i .în zona necontaminată de prendivitate α R şi însumarea efectelor conform ecuaţiei (5. Pe baza acestor condiţii. aplicând o serie de calcule matematice. parapotenţialul va reprezenta suma ψ(0.209) unde ψ 0 este parapotenţialul incident sau de excitaţie produs de curentul I n emis de electrodul A.în zona de invazie cu prendivitatea α i şi ψ R . În modul acesta.

cu dispozitiv potenţial 2L p ∞ ρA Cn (m )cos m L p dm = 1+ ρn π ∫ 0 ( ) (5. Rezultă.204). considerând drept variabilă de integrare.203) şi (5.214) 194 . că expresia potenţialului în punctul M va fi: ∞ ⎤ I ⋅ ρn ⎡ 1 2 V (0. L= .212) şi (5. la distanţa z = L de electrodul de curent: ⎤ ⎡1 2∞ I ψ(0. în loc de λ .212) . mărimea adimensională m = λ ⋅ rs şi introducând mărimile "normalizate" în raport cu parametrii sondei: ri = ρ ri ρ L . L ) = ⎢ + ∫ C n (λ )cos(λL )dλ ⎥ 4π ⋅ α n ⎢ L π 0 ⎥ ⎦ ⎣ (5.211) care permite determinarea rezistivităţii aparente: . din ecuaţia (5.213) Ecuaţiile(5. μ= R . υ= 0 rs rs ρn ρn astfel încât formulele practice de calcul a rezistivităţii aparente vor fi: . funcţie de o variabilă de integrare λ . L ) = ⎢ + ∫ C n (λ )cos(λL )dλ ⎥ 4π ⋅ α n ⎢ L π 0 ⎥ ⎦ ⎣ (5.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ aflat pe axa sondei.cu dispozitiv gradient de lungime Lg = OA OM : 2 ρ A 4π ⋅ Lg ∂V = ⋅ ρn ρn ⋅ I ∂z ( ) = 1+ z=L 2 L2 g π ∞ ∫ λ ⋅ Cn (λ )cos(λLg )dλ 0 (5. L p = ⋅ = 1+ C n (λ )cos λL p dλ ρn ρn π ∫ I 0 ( ) ( (5.210) unde C n (λ ) este un coeficient dedus din condiţiile la limită amintite.cu dispozitiv potenţial de lungime L p = AM MA : ( ) ) 2L p ∞ ρ A 4π ⋅ L p V 0.213) pot fi rescrise.

ρn Aceste curbe reprezintă răspunsul dispozitivelor potenţiale şi gradiente pentru mediul reprezentat de stratul poros-permeabil afectat de 195 .0. 10.214) şi (5.1 1 5. 10.100 5.0. Variaţia coeficientului Cn(m) si a produsului m Cn(m) [ 59 ]. 10. ⎜d ⎟ ρn ⎝ s⎠ şi Di = const. Variaţia coeficientului C n (m ) şi a produsului mC n (m ) este reprezentată în figura 5. 10. 10. 10. .215) Cn(m) 10 5. 10. pentru modelul de rocă ρ 0 = 10ρ n ( υ = 10 ) şi Di = 2d s (cifrele curbelor reprezentând raportul ρ μ = R ). 10.20 5.5 5 5. reprezentate grafic în figura 5. Integrarea numerică a formulelor (5.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ cu dispozitiv gradient: 2 L2g ∞ ρA =1+ ∫ m ⋅ Cn (m)sin m Lg dm ρn π 0 ( ) (5.1 5.1 5.215) ⎛L⎞ ρ permite obţinerea curbelor de dependenţă: A = f ⎜ ⎟ pentru ρ 0 = const.24.24.1 0 0 1 2 3 m 0 m 0 1 2 3 Fig.25.5 5. 10.100 5.5. 10.20 m Cn(m) 2 5.

dispozitive potenţiale. μ= 196 . b . Fig.DETERMINAREA REZISTIVITĂŢII ROCILOR FUNDAMENTAREA FIZICO – MATEMATICĂ fenomenul de invazie (considerând grosimea stratului infinită) şi permit determinarea rezistivităţii reale a acestor strate.25.dispozitive gradiente. (cifrele curbelor reprezintă raportul : a . mai ales pentru valori mici ρ R . Cu alte cuvinte.5. la lungime egală. ρn Se observă în grafic că curbele dispozitivului potenţial tind către ρ valoarea asimptotică (limita dreaptă R ) mai repede decât cele ale ρn dispozitivului gradient. în funcţie de lungimea dispozitivului: ⎛ L ρA = f⎜ ⎜d ρn ⎝ s ⎞ ⎟ pentru ρ 0 = 10ρ n şi Di = 2d s ⎟ ⎠ ρR ) [ 18 ]. dispozitivul potenţial are o adâncime de investigaţie mai mare decât a dispozitivului gradient. Curbele de dependenţă a rezistivităţii aparente.

fiind utilizate de preferinţă cele bipolare.6 METODE ELECTRICE CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE 6.1. una înregistrată cu dispozitiv potenţial şi cu una cu dispozitiv gradient. Caracteristicile dispozitivelor utilizate în carotajul electric standard sunt prezentate în tabelului 6.1. Cu ajutorul relaţiilor (5. Carotajul electric standard Carotajul electric convenţional sau standard constă în măsurarea rezistivităţii aparente cu dispozitive potenţiale şi gradiente. Dispozitivele utilizate în practică pot fi consecutive sau neconsecutive. alături de curbele de rezistivitate se înregistrează şi curba de potenţial spontan. În funcţie de dispozitivele utilizate în cadrul carotajului electric standard sunt cunoscute mai multe procedee: carotajul electric standard obişnuit.1. întrucât permit înregistrarea simultană şi a diagrafiei de PS (vezi figura 6.32) stabilte în capitolul 5 se calculează rezistivitatea aparentă pe baza valorilor măsurate şi a dispozitivului utilizat. Atunci când condiţiile de măsurare permit. monopolare sau bipolare. Denumirea de standard derivă de la faptul că dispozitivele sunt standardizate.1. 197 . carotajul electric cu dispozitive pentru sare. carotajul electric special. Caracteristicile dispozitivelor carotajului electric standard Carotajul electric standard constă în înregistrarea unei diagrafii compuse dintr-o curbă de potenţial spontan şi două curbe de rezistivitate aparentă.1).27) – (5. 6. Fundamentarea teoretică este aceiaşi pentru toate procedeele şi a fost prezentată în capitolul 5.

1a.2. 6. Generatorul de curent continuu GEN emite un curent de intensitate I.1e). Acesta are rolul să transforme curentul continuu. Înregistrarea diagrafiei electrice standard Diagrafia electrică standard se obţine cu ajutorul staţiei de carotaj. ρ A Dispozitiv potenţial A0.1. respectiv un curent continuu care-şi schimbă periodic polaritatea. Curentul continuu este aplicat colectorului de curent CC.0M) Lg = 0A 0M = 2.0B) Scara Lungimea adâncimilor dispozitivului - Raza de investigaţie - Scară de măsură n PS = 12.g = 0A 0M = 2.3A2. În figura 6.5Ωm/cm (0 – l00Ωm) 1/25 62 . este reprezentată schema principială de măsură pentru un dispozitiv potenţial monopolar.15m ( ) r inv .3A2.3M2.METODE DE INVESTIGAREA SONDELOR CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE Caracteristicile dispozitivelor de carotajului electric standard Tabelul 6.0N (M0.1. Distanţele dintre electrozi sunt în metri.5Ωm/cm A = 0.3m (0-20Ωm pe 8 cm diagrafie) 1:1000 Scări de reluare 1/5 . Curentul pulsat este transmis pe un conductor al cablului geofizic şi alimentează electrodul de curent A al dispozitivului de sondă. având o formă dreptunghiulara (fig.0A (B0.1.0 m M (A) M (A) Scara de bază L p = AM MA rinv. al pulsatorului invertor P. p = 2AM MA n ρ = 2. instalat la suprafaţă sub forma unei prize de pământ introduse într-o groapă cu apă sau cu fluid de foraj. schemele principiale de măsură fiind prezentate în figura 6. Electrodul B reprezintă electrodul de întoarcere a liniilor de curent care sunt emise în sondă prin electrodul A. 198 .12.3M2. ρ A Dispozitiv gradient N0. 6.15m ( ) Simbolurile incluse în paranteze sunt pentru dispozitivele bipolare şi sunt notate de jos în sus.6m = 0.5 Ω m/cm (0 – 500Ωm) ( ) ( ) 0 A (M) 0. Acest curent poate fi reglat cu ajutorul reostatului R şi măsurat cu miliampermetrului mA.5Ωm/cm (25 mV pe 2cm) 2. Dispozitivul N (B) A (M) Simbolul 1). într-un curent pulsat.PS ( ΔE PS ) 2).3 m N (B) Dispozitiv potenţial Disp ozitiv gradient 3). Al doilea conductor care iese din pulsator este conectat la electrodul de curent B.

Semnalul U MN . 6. Curba de potenţial spontan poate fi obţinută cu ajutorul electrodului de măsură.1b) fiind efectuată numai schimbarea conexiunilor conductorilor la electrozii dispozitivului de sondă. De pe colectorul de curent al pulsatorului-invertor P. Această componentă este măsurată şi înregistrată pe film fotosensibil cu ajutorul galvanometrului GPS. Circuitul rezistiv RS asigură reglajul sensibilităţii galvanometrului în funcţie de constanta dispozitivului K. tot sub formă pulsată la circuitului de măsură de la suprafaţă. care opreşte componenta continuă ΔE PS şi lasă să treacă numai componenta pulsatorie U MN .1c. Schema de măsură pentru dispozitivul potenţial bipolar este reprezentată în figura 6. reprezentând potenţialul spontan măsurat între electrodul M şi electrodul N de la suprafaţă. reostatul de reglaj R şi instrumentul de măsură mA. al pulsatorului-invertor P. respectiv potenţialul electrodului M în raport cu potenţialul electrodului de referinţă N. montat la suprafaţa sub forma unei prize de pământ. măsurat şi înregistrat pe film fotosensibil cu ajutorul galvanometrului de rezistivitate GR. Acesta transformă semnalul pulsatoriu într-un curent continuu. Diferenţa de potenţial U MN se transmite pe doi conductori ai cablului geofizic la suprafaţă şi se aplică colectorului de măsură CM.METODE DE INVESTIGAREA SONDELOR CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE Diferenţa de potenţial care ia naştere între electrozii M şi N. fiind compusă tot din generatorul de curent continuu GEN. U MN este tot de formă pulsată şi este proporţională cu rezistivitatea aparentă a rocii investigate. Pe acelaşi conductor este transmis şi potenţialul de curent continuu ΔE PS . curentul pulsatoriu este transmis prin doi conductori ai cablului geofizic la electrozii de curent A şi B din diapozitivul de sondă. care opreşte componenta pulsatorie U MN şi lasă să treacă componenta continuă ΔE PS . Al doilea filtru este reprezentat de condensatorul de capacitate C. Cele două potenţiale sunt separate cu ajutorul filtrului format din bobina de inductanţă L. dar într-o lansare separată. este transmis printr-un conductor al cablului geofizic. 199 . Schema de măsură pentru dispozitivul gradient monopolar este identică (fig.

(e) .dispozitiv potenţial monopolar.dispozitiv gradient bipolar. (c) .dispozitiv gradient monopolar.METODE DE INVESTIGAREA SONDELOR CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE Fig. Schema principială de măsură a diagrafiei electrice standard [ 5 ] : (a) . 6.diagrama curentului şi a diferenţei de potenţial 200 .dispozitiv potenţial bipolar. (d) . (b) .1.

METODE DE INVESTIGAREA SONDELOR CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE

Aceasta este aplicată colectorului de măsură CM a pulsatorului invertor P, unde este transformat în semnal de curent continuu, măsurat şi înregistrat cu ajutorul galvanometrului GR. Reţelele rezistive RS asigură reglajul sensibilităţii galvanometrilor GR şi GPS. În modul acesta se obţine o înregistrare simultană a curbei de rezistivitate cu dispozitiv potenţial şi a unei curbe de potenţial spontan. Schema de măsură pentru dispozitivul gradient bipolar este identică (figura 6.1d), deosebirea constând doar în schimbarea conexiunilor conductorilor la electrozii dispozitivului de sondă. 6.1.3. Forma de reprezentare a diagrafiei electrice standard Diagrafia electrică standard este compusă din: - curba de PS ( ΔE PS ) înscrisă pe trasa I a diagramei; - curbele de rezistivitate aparentă ρ A , înscrise pe trasa II: - cu dispozitiv potenţial A0,3M2,0N (M0,3A2,0B) cu linie plină şi - cu dispozitiv gradient N0,3M2,0A (B0,3A2,0M) suprapusă peste curba potenţială, cu linie punctată. În practica de şantier curba înregistrată cu dispozitiv potenţial mai este cunoscută şi sub denumirea de „curbă normală”, iar cea înregistrată cu dispozitiv gradient „curba a III-a”. Diagrafia electrică standard (figura 6.2.) este prezentată împreună cu coloana litologică (a) a formaţiunilor geologice traversate de sondă; punându-se în evidenţă modul de reprezentare a fiecărui tip de rocă pe diagrafie. Scara de măsură pentru ΔE PS este nPS=12,5 mV/cm, iar pentru cele de ρ A este n = 2,5Ωm/cm . Se observă că în dreptul unor roci compacte, cum sunt gresiile sau calcarele, curbele de rezistivitate aparentă ies din cadrul diagramei, limitate la o extindere de 8 cm (respectiv 0 - 20 Ωm); pentru a putea citi valorile mari de rezistivitate este necesară introducerea aşa ziselor „scări de reluare”: scara 1/5, n = 12,5Ωm/cm (0 – l00 Ωm/8 cm) şi scara 1/25, n = 62,5Ωm/cm (0 – 500 Ωm/8 cm). Rezistivitatea aparentă măsurată cu dispozitiv gradient este proporţională cu rezistivitatea reală a mediului. Coeficientul de proporţionalitate este egal cu raportul densităţii reale de curent în mediul investigat şi densitatea de curent în mediu omogen şi izotrop.

201

METODE DE INVESTIGAREA SONDELOR CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE

25mV

0 0 0

reluare 1/5 reluare 1/25

20 Ωm 100 Ωm 500 Ωm

Marnă Nisip poros-permeabil Nisip argilos Gresie compactă Calcar poros-permeabil Calcar compact Petrol Gaze Apă sărată

Fig. 6.2. Forma de reprezentare a diagrafiei electrice standard [5].

Se poate demonstra, pentru un caz simplu, că rezistivitatea măsurată cu un dispozitiv potenţial va depinde de contrastul de rezistivitate între stratul considerat şi mediile adiacente, de distanţa de la electrodul M la stratul de cercetat şi de grosimea acestuia.

202

METODE DE INVESTIGAREA SONDELOR CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE

Forma de reprezentare prezentată mai sus corespunde în general înregistrărilor analogice, care s-au efectuat în majoritatea sondelor săpate în ţara noastră. Această metodă a fost utilizată încă din anul 1931 şi reprezintă un fond diagrafic important pentru rezolvarea unor probleme de geologia zăcămintelor de petrol din Romania, de aceea considerăm necesară cunoaşterea acestei metode.

6.2. Alte procedee de carotaj electric standard
6.2.1. Carotajul electric standard cu dispozitive pentru sare Aceste dispozitive sunt destinate investigării sondelor care traversează formaţiuni cu sare sau chiar sare masivă, în care caz fluidul de foraj este mineralizat (condiţia este ca gradul de mineralizare al fluidul de foraj să fie relativ mediu). Caracteristicile dispozitivelor utilizate în carotajul electric standard pentru sare sunt sintetizate în baza tabelului 6.2.
Caracteristicile carotajului electric standard pentru sare Tabelul 6.2.
Dispozitivul Simbolul Scara adâncimilor Lungimea dispoziti-vului L p = AM MA = 0,5m

Raza de investigaţie -

Scara de măsură
n PS = 5mV/cm

N (B)

A (M)

1)PS( ΔE PS ) 2). ρ A dispozitiv potenţial A0,5M5,0N (M0,5A5,0B)
1:1000

(25 mV pe 2cm)

5,0 m

( )

rinv ,p = 2AM MA = 1,0m

( )

Scara de bază

n ρ = 1,25Ωm/cm
(0-10Ωm pe 8 cm de diagrafie) Scări de reluare n ρ = 5Ωm/cm (0 – 40Ωm pe 8cm de diagrafie) n ρ = 10 Ωm/cm (0 – 80Ωm pe 8cm de diagrafie)

M (A)

M (A)

0
A (M)

0,5 m
N (B)

Dispo zitiv po ten ţial

Dispo zitiv grad ien t

3). ρ A dispozitiv gradient N0,5M5,0A (B0,5A5,0M)

Lg = 0A 0M = 5,25m

( )

r inv ,g = 0A 0M = 5,25m

( )

Obs.: simbolurile incluse în paranteze sunt pentru dispozitivele bipolare.

După cum se observă dimensiunile dispozitivelor potenţial şi gradient sunt mai mari ca la dispozitivele standard din tabelul 6.1. Din 203

METODE DE INVESTIGAREA SONDELOR CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE

această cauză, lungimile de dispozitiv şi, respectiv razele de investigare sunt mai mari. Forma de reprezentare a diagrafiei electrice standard cu dispozitiv pentru sare. Diagrafia electrică standard cu dispozitiv pentru sare este compusă, la fel cu cea standard din curba PS şi cele două curbe de rezistivitate aparentă ρ A - cu dispozitiv potenţial şi gradient.
E PS 10mV ρai <ρ fn
P
+

0

ρ A Ωm

10

ρai >ρfn

AS

Σ Σ

Σ Σ

Model în “X”

Marnă Gresie poroasă permeabilă Sare

P AS

Petrol Apă sărată

M0,5A5,0B( ρ0,5) B0,5A5,0M(ρ )
5,25

Fig.6.3. Diagrafia electrică înregistrată cu dispozitive pentru sare [5].

În figura 6.3 este reprezentată această diagrafie, pentru o succesiune litologică care cuprinde şi un strat de sare. Se observă că, datorită

204

METODE DE INVESTIGAREA SONDELOR CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE

concentraţiei mari în săruri a fluidului de foraj, atât diagrafia ΔE PS , cât şi cea de rezistivitate prezintă anomalii cu amplitudini reduse. În dreptul stratului de sare sunt înregistrate valori mari, atât a rezistivităţii cu dispozitiv potenţial, cu maximul în apropierea limitei superioare a stratului, cât şi cu dispozitiv gradient, cu maximul în dreptul limitei inferioare. Cele două curbe se intersectează aproximativ la mijlocul stratului, formând un model în "X". Curba ΔE PS poate prezenta şi anomalii nule sau chiar electropozitive, în cazul în care rezistivitatea filtratului de noroi este comparabilă sau chiar mai mare decât a apelor de zăcământ. Interpretarea diagrafiei electrice standard pentru sare Interpretarea calitativă a diagrafiei electrice standard pentru sare prezintă aceleaşi aspecte ca şi cea pentru diagrafia electrică standard, cu diferenţa că amplitudinile reduse ale anomaliilor curbei ΔE PS şi ale curbelor de rezistivitate aparentă duce la o scădere a preciziei de determinare, atât a rocilor poros-permeabile, cât şi a limitelor şi grosimilor stratului şi estimarea conţinutului acestora. La aspectele prezentate la interpretarea diagrafiei electrice standard pentru diagrafia electrică cu dispozitiv pentru sare se adaugă: - separarea masivelor de sare, după anomaliile de rezistivitate reprezentate prin modelul în X; - determinarea limitelor sării, care se stabilesc în apropierea punctelor de rezistivitate aparentă maximă (limita superioară pentru curba potenţială şi limita inferioară pentru curba gradientă). 6.2.2. Carotajul electric special Dispozitive utilizate Carotajul electric special este de fapt carotajul electric standard, varianta vestică, aplicat la noi din anul 1966. Diagrafia electrică specială este o formă a diagrafiei electrice standard în care se înregistrează pe lângă curba ΔE PS trei curbe de rezistivitate aparentă: - două curbe de rezistivitate cu dispozitive potenţiale ideale, având lungimile Lp1 = AM1 = 16in (0,4 m) şi, respectiv L p 2 = AM 2

205

METODE DE INVESTIGAREA SONDELOR CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE

=64in ( ≅ 1,6m );la început se înregistra şi o a treia curbă potenţială L p 3 = AM 3 = 38in (0,95 m) înscrisă pe trasa a III-a. -o curbă de rezistivitate cu dispozitiv gradient, având lungimea L g = 18 ft şi 8 in ( ≅ 5,7 m). Caracteristicile dispozitivelor pentru carotajul electric special sunt sintetizate în tabelul 6.3.
Caracteristicile dispozitivelor pentru diagrafia electrică specială Tabelul 6.3.
Dispozitivul Simbolul Scara de adâncime Lungimea dispozitivului Raza de investigaţie Scara de măsură

N B B A

1)PS – ( ΔE PS ) 2). ρ A dispozitiv potenţial
A16' ' M1
Lg= 18’ 8 ”

-

-

n PS = 10mV/div

M2

ρ 16''

Scara standardizată 1:1000 Scară de detaliu 1:200

L p1 = AM1 = 16' ' (≅ 0,4m ) L p2 = AM 2 = 64' ' (≅ 1,6m ) Lg = 0A = 18'8' ' (≅ 5,7m )

rinv , p1 = 2AM1 = 32' ' (= 0,4m ) rinv , p 2 = 2AM 2 = 128' ' (= 3,2m ) rinv , g = 0A = 18'8' ' (= 5,7m )

Scara de bază
nρ = 2Ωm/div

M 1 64”
L p= 16”

3). ρ A dispozitiv potenţial
A64' ' M 2

(0-20Ωm pe 10 div.) Scări de reluare 1 10 nρ = 20Ωm/div (0 –200 Ωm pe 10 div. de diagrafie) (OBS. 1 div de diagrama = 1/4in = 6,35mm)

M 0 N

ρ 64''

A

Disp. potenţiale

Disp. gradient

4) ρ A dispozitiv gradient
AO=18.̀8”

ρ18'8''

Forma de reprezentare a carotajului electric special Diagrafia electrică specială se reprezintă pe 3 trase ale diagramei (fig. 6.4.) şi este compusă din: - curba de PS ( ΔE PS ) înregistrată în partea stângă a diagramei (pe trasa I-a de 10 diviziuni); - curbele de rezistivitate aparentă cu dispozitive potenţiale (denumite şi curbe normale), pe trasa a II- a tot de 10 diviziuni: curba cu dispozitiv '' potenţial L p1 = AM1 = 16 in (= 0,4 m ) este reprezentată cu linie plină ( ρ16 sau 206

METODE DE INVESTIGAREA SONDELOR CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE

16"N), iar curba cu dispozitiv potenţial L p 2 = AM 2 = 64 in (= 1,6 m ) este '' reprezentată cu linie punctată ( ρ 64 sau 64"N);

Fig. 6.4. Diagrafia electrice speciale.

- curba de rezistivitate aparentă cu dispozitiv gradient (denumită şi curbă laterală - 18'8"L) este reprezentată pe trasa III-a de 10 div. Scara de măsură pentru rezistivitate este nρ = 2 Ωm/div. (0-20 Ωm pe 10 div.) - scara de bază este 2 Ωm/div, iar scara de reluare este de 20 Ωm/div, respectiv 0200 Ωm pe 10 div. Interpretarea diagrafiei electrice speciale Aspectul calitativ al interpretării diagrafiei electrice speciale este, în linii mari, acelaşi ca la diagrafia electrică standard, cu avantajul că 207

METODE DE INVESTIGAREA SONDELOR CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE

dispunându-se de trei curbe de rezistivitate aparentă cu raze diferite de investigare, iar curba cu dispozitiv lateral avănd raza de investigare mai mare ca cea de la diagrafia standard (L = 5,7 m, faţă de L = 2,15 m), se poate face o estimare mai precisă a conţinutului colectorului. Astfel: - la "separaţie pozitivă" între curbele de rezistivitate aparentă ρ 18' 8' ' ≥ ρ 64' ' ≥ ρ 16' ' roca poate fi caracterizată „posibil cu hidrocarburi”; - la "separaţie negativă" între curbele de rezistivitate aparentă ρ 18' 8' ' < ρ 64' ' < ρ 16' ' - roca este caracterizată ca fiind cu apă de zăcământ. Se cuvin făcute aceleaşi precizări ca şi în cazul carotajului electric standard şi anume că cele două separaţii nu întotdeauna sunt respectate, un strat cu hidrocarburi fiind pus în evidenţă şi atunci când cele trei curbe de rezistivitate prezintă separaţie negativă, dar au forma corespunzătoare stratelor cu rezistivitate mare. Atunci când valorile de rezistivitate sunt foarte mari si egale pe cele trei curbe poate fi vorba şi de un strat compact. Aspectul cantitativ al interpretării diagrafiei electrice speciale constă în posibilitatea determinării în anumite condiţii favorabile a parametrilor rezistivitate reală ρ R rezistivitatea zonei de invazie ρ i şi a diametrului zonei de invazie Di .

6. 3. Aplicaţiile diagrafiei electrice standard
Diagrafia electrică standard reprezintă o metodă de investigare aplicată la marea majoritate a sondelor forate în ţara noastră, atât pentru hidrocarburi, cât şi pentru explorarea zăcămintelor de substanţe minerale utile, ape geotermale, cărbuni etc. Fac excepţie cazurile în care nu se pot obţine înregistrări cu metoda respectivă şi anume în sonde forate cu fluide neconductive, precum şi când diagrafiile obţinute nu sunt concludente, respectiv în sonde forate cu fluide cu un grad înalt de mineralizaţie. La acestea din urmă se adaugă în ultimul timp şi fluidele cu inhibitori, conţinând în cantităţi mari clorură de potasiu, care-i conferă fluidului caracter de fluid mineralizat. Aplicaţiile diagrafiei electrice standard pot fi concretizate în următoa-rele: a) corelarea geologică a profilelor do sondă, care constă în recunoaşterea după aspectul diagrafiei a formaţiunilor geologice traversate de sonde, în comparaţie cu sondele de pe aceiaşi structură;

208

METODE DE INVESTIGAREA SONDELOR CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE b) stabilirea reperelor geologo .4). 209 . Se observă că în succesiunea dată se află un dispozitiv gradient neconsecutiv (de acoperiş) în scopul separării mai precise a stratelor după curbele de rezistivitate înregistrate.4. g) stabilirea adâncimii şi grosimii intervalelor care urmează a fi puse în producţie. În cadrul acestui procedeu. e) estimarea conţinutului în fluide a rocilor poros-permeabile sau a altor substanţe minerale.1. în România s-a aplicat carotajul electric lateral. d) determinarea limitelor şi grosimilor stratelor. f) determinarea nivelului limitelor de separaţie dintre fluide. investigarea sondelor era realizată cu o succesiune de şase dispozitive gradiente (vezi în tabelul 6.geofizice (markeri) şi a limitelor geologice. pe baza cărora se construiesc hărţi structurale şi secţiuni geologice c) separarea stratelor poros-permeabile care pot conţine fluide sau a stratelor care conţin alte substanţe minerale.4. precum şi dispozitivul gradient din carotajul electric obişnuit (M 2 A 0. .3 B). În ţara noastră carotajele electrice laterale s-au utilizat în două variante cunoscute sub denumirea de: metoda BKZ şi metoda DRR.Metoda BKZ În perioada 1948 . h) efectuarea de studii geologice privind posibilităţile de generare şi colectare a hidrocarburilor şi altele. cu raze de investigare diferite. 6. Carotajul electric lateral Carotajul electric lateral constă în măsurarea rezistivităţilor aparente a formaţiunilor geologice traversate de sonde cu ajutorul unei succesiuni de dispozitive potenţiale şi gradiente de lungimi diferite.1968. 6. varianta BKZ.

15 m rivg = 6.METODE DE INVESTIGAREA SONDELOR CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE Caracteristicile dispozitivelor utilizate în varianta BKZ Tabelul 6.3A8M Tipul dispozitivului Gradient Gradient Gradient Gradient Gradient Gradient Lungimea dispozitivului Lp = 0.3A2M B0.15 m Lp = 4.6.3A4M M6A1B B1.5 m Lp = 8.5.15 m Lg = 6. Forma de prezentare a diagrafiei BKZ 210 .5.4 Dispozitivul (simbol) B0.65 m rivp = 1. Fig.65 m Lp = 1.5M B0.5Ωm/cm Scara de măsură Scara adâncimilor 1:500 Forma de prezentare a diagrafiei BKZ într-o secţiune geologică cu o succesiune litologică relativ simplă este redată în figura 6.3A0.15 m Lp = 2.65 m Raza de investigare rivp = 0.15 m rivp = 2.5 m rivp = 8.65 m nρ = 2.15 m rivp = 4.3A1M B0.

considerată uniformă. În capitolul 3 a fost prezentată distribuţia fluidelor şi a rezistivităţilor în stratul poros-permeabil saturat cu apă de zăcământ. şi diametrul zonei de invazie Di.grosimea stratului. ρ ad .diametru sondei. Metoda DRR. ds .6 a). este de a determina elementele necesare caracterizării conţinutului colectoarelor. a fost introdusă de V. Se consideră o distribuţie simplificată.diametrul zonei ρ fn .rezistivitatea filtratului de noroi. Distribuţia simplificată a fluidelor (a) şi a rezistivităţilor (b) în stratul poros-permeabil [5]. (II) . noroiului. 6.zona necontaminată de rezistivitate ρ R . ρn .rezistivitatea rocilor adiacente. Metoda DRR Metoda DRR (determinarea rezistivităţii reale) utilizează o succesiune de patru dispozitive de rezistivitate: trei gradiente şi unul potenţial. respectiv hidrocarburi şi apă de zăcământ ca urmare a fenomenului de invazie. rezistivitatea "medie" a zonei de invazie ρ i .METODE DE INVESTIGAREA SONDELOR CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE 6.6. (I) .zona de invazie de rezistivitate "medie" de invazie. ρ i . metoda DRR. în care filtratul de noroi să fie considerat distribuit uniform până la limita acestei zone (fig.2.rezistivitatea 211 . în ipoteza existenţei unei zone de invazie omogene. respectiv: rezistivitatea "reală" ρ R . Scopul aplicării carotajului electric lateral. Fig.6.4. Modelul fizic utilizat în fundamentarea teoretică este modelul treaptă care implică o distribuţie simplificată a fluidelor în colector. Negoiţă [42]. Di . h .

rezistivitatea acesteia ρ R ≅ ρ Ri are valoare mai mică decât rezistivitatea medie a zonei de invazie ρ i . 212 . h.grosimea stratului.rezistivitatea zonei de invazie. considerată uniformă. rezistivitatea aparentă determinată cu un dispozitiv gradient de lungime L = OA (OM ) este o funcţie de următorii parametri: ρ A = f (ρ n .METODE DE INVESTIGAREA SONDELOR CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE Astfel. Dacă stratul are o grosime infinită. se formează două zone: (I) zona de invazie de rezistivitate "medie" ρ i . (II) zona necontaminată de rezistivitate ρ R . ρ ad . h. de grosime h.rezistivitatea reală.diametrul zonei de invazie. în stratul poros-permeabil. ρ ad .2) Prin corecţia cu grosimea stratului şi rezistivitatea rocii adiacente se elimină din valoarea măsurată. atunci expresia (6. L ) (6. d s .1) în care: ds este diametrul sondei. conţinând filtrat de noroi de rezistivitate ρ fn .Di . Într-un model de strat conform figurii 6. ρ R . ρ i .d s . mărginit de rocile adiacente (argile) având rezistivitatea ρ ad . respectiv ρ Ri < ρ i .6b.rezistivitatea stratelor adiacente. ρ R . ρ i . sau se efectuează o corecţie pentru grosimea stratului. Se constată că. ρ i . rezistivitatea zonei necontaminate ρ R se apropie sau depăşeşte valoarea rezistivităţii medii a zonei de invazie. la roca saturată cu apă de zăcământ. de diametru Di. L lungimea dispozitivului.1) devine: ρ A → ∞ = f ( ρ n .L ) (6.6a. în timp ce la roca cu conţinut de hidrocarburi şi apă de zăcământ. Distribuţia simplificată a rezistivităţii în ambele tipuri de roci este prezentată în figura 6. Di . conţinând apă de zăcământ sau hidrocarburi şi apă de zăcământ. ρ n .rezistivitatea noroiului de foraj. ponderea cu care intervin stratele din culcuşul şi acoperişul colectorului. traversat de gaura de sondă de diametru ds conţinând noroi de rezistivitate ρ n . Di. ρ R . respectiv ρ R ≥ ρ i .

2) în raport cu rezistivitatea noroiului şi diametrul sondei. R . (6. şi a diametrului găurii de sondă.8 − 1. i ⎟ ⎜ρ ρ d ⎟ ⎝ n n s⎠ a cărui rezolvare poate duce la determinarea parametrilor necunoscuţi. R . va mai fi necesar un dispozitiv potenţial de lungime L4.METODE DE INVESTIGAREA SONDELOR CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE Normalizând parametrii din relaţia (6.5Li ≤ 0.3. ds . respectiv ρ n şi ds se obţine: ⎛ρ ρ D L ρ A →∞ = f⎜ i .rezistivitatea "reală" a zonei necontaminate şi Di .5) 213 . i ⎜ρ ρ d ρn ⎝ n n s ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ (I) (II) (III) ρ L2 →∞ ⎛ρ ρ D ⎞ = f2 ⎜ i .2.4). ecuaţia (6. R .8Li +1 . pentru determinarea acestora sunt necesare trei ecuaţii de tipul (6. Dacă stratul investigat nu are grosimea infinită. L3. care să satisfacă inegalitatea valabilă pentru toate cele patru dispozitive: 1. ρ R . R . ⎜ρ ρ d ⎟ ρn ⎝ n n s⎠ (6.4) Pentru valori cunoscute ale rezistivităţii noroiului. i ⎟ ⎜ρ ρ d ⎟ ρn ⎝ n n s⎠ ρ L3 →∞ ρn ⎛ρ ρ D ⎞ = f3 ⎜ i . În consecinţă. ci grosimea h finită. ρ n . R . i .4 . ⎜ρ ρ d d ρn ⎝ n n s s ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ (6. ecuaţia (6. i = 1. astfel încât se obţine un sistem de forma: ρ L1→∞ ⎛ρ ρ D = f1 ⎜ i .3) se transformă în expresia: ⎛ρ ρ D ⎞ ρ L →∞ = f⎜ i .rezistivitatea "medie" a zonei de invazie. datorită particularităţii dispozitivelor gradiente de a nu prezenta un răspuns conform în domeniul de grosime a stratului h ∈ (0.5)L .4) conţine 3 necunoscute: ρ i .diametrul zonei de invazie. obţinute prin determinarea rezistivităţii aparente (corectate pentru grosimea stratului) cu ajutorul a trei dispozitive gradiente de lungimi diferite L1.3) Considerând un dispozitiv de lungime dată. L2. i ⎟.

numai una din ele nu va fi utilizabilă. înregistrarea cu dispozitivul gradient Lg 1 = 0M = 2.scara carotajului.d s ⎟ ⎜ρ ⎟ ρn ⎝ n ⎠ (6.METODE DE INVESTIGAREA SONDELOR CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE Acest dispozitiv va furniza o a patra ecuaţie de forma: ⎛ρ ⎞ ρL4 = f4 ⎜ i . având raza de investigare rinv = 0. din care pot fi determinate cele trei necunoscute. a rezistivităţii zonei de invazie şi a diametrului zonei de invazie.6). rămânând în permanentă trei ecuaţii. 214 . În felul acesta. Odată cu acesta este utilizat şi dispozitivul gradient Lg = 0M = 2. Caracteristicile dispozitivelor de investigare utilizate în carotajul electric lateral . Lungimile dispozitivelor gradiente sunt astfel alese încât în orice situaţie există cel puţin două dispozitive utile .8 – 1.15 m care reluată în scara 1:500 (scară mai detaliată) împreună cu alte două înregistrări cu dispozitive de rază mai dare. în afara domeniului de grosimi a stratelor h = ( 0. De fapt dispozitivul potenţial este cel utilizat în carotajul electric standard Lp = MA = 0. pentru orice ds grosime h a stratului.15 m . din cele patru ecuaţii.4 m .6) respectiv.15 m şi o curbă de PS înregistrate în scara 1:1000 . Caracteristicile dispozitivelor şi ale diagrafiei obţinute sunt redate în tabelul 6. acestea satisfăcând relaţia (6.6 m . rinv = 2.25 m şi Lg 3 = 0M = 8.metoda DRR În investigarea sondelor prin metoda DRR se utilizează trei dispozitive gradiente. electric standard. În felul acesta.5 )L în care dipozitivele gradiente nu dau înregistrări concludente. constituind completul DRR propriu-zis. rezistivitatea aparentă este influenţată numai de rezistivitatea zonei de invazie (pentru Di > 1).3 m . pentru orice grosime a stratelor care interesează din punct de vedere practic există trei curbe de rezistivitate care sunt utilizate pentru rezolvarea obiectivului acestei metode şi anume determinarea rezistivităţii reale. cu lungimi diferite de dispozitiv şi un dispozitiv potenţial.5. respectiv Lg 2 = 0M = 4.

5Ωm/cm dispozitiv gradient (ρ ) 4 .5mV/cm ρ OM dispozitiv gradient L g1 = 0M rinv.3 Lp = = MA = 0. ρ OM B0.15m = 2. gradient (ρ ) 8. 25 4).5.5Ωm/cm B0. întrun mod de înregistrare special.6m rinv.5mV/cm PS M0. Se observă că diagrafia electrică standard în scara 1:500 este redată separat.15 3). iar cele trei curbe gradiente formând 215 . ΔE PS 2).15m 1:500 (ρ ) 2 .3m 1:1000 rinv.4m (0-20Ωm pe 8cm de diagrafie) disp.3A2M - nPS = 12. g = L g 2 = 0M 0M .8A8M L g 3 = 0M = 8.15m - (0-20Ωm pe 8cm de diagrafie) Completul DRR propriu-zis 1). p = 2MA = 0.7.25m = 4 = 4. Forma de prezentare a diagrafia DRR este redată pentru o succesiune litologică relativ simplă în figura 6. Caracteristicile dispozitivelor si diagrafiei DRR Tabelul 6. ρ OM dispozitiv gradient 2.5A4M rinv . Construcţia dispozitivelor CE standard Dispozitivul 1)PS( ΔE PS ) 2). g = 0M = 2. ρ OM B0. g = 0M = 2.3A2B (ρ ) 0. ρ MA dispozitiv potenţial Simbolul Scara Adâncimilor Lungimea dispozitivului Raza de investigare Scara de măsură nPS = 12. PS B0.4m nρ = 2.3A2M (ρ ) 2 . g = 0M = 8.25m rinv . 4 Forma prezentare a diagrafiei DRR.15 Lg = = 0M = 2.METODE DE INVESTIGAREA SONDELOR CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE Metoda implică înregistrarea unui număr mai mic de de curbe care are drept consecinţă reducerea timpului de reţinere a sondei.15m nρ = 3).

mai ales. respectiv ρ 8 .Estimarea conţinutului în fluide a colectoarelor: se realizează pe baza studiului aspectului curbelor de rezistivitate aparentă şi a "separaţiilor" dintre acestea.3 m).scară de detaliu. comparând punctele de maxim a fiecărei curbe: .6.7. Interpretarea diagrafiei DRR Interpretarea calitativă . gradient. Forma de prezentare a diagrafiei DRR împreună cu diagrafia electrică standard [5]. precum şi din curbele cu dispozitiv potenţial şi. se măsoară rezistivitatea zonei de invazie. Fig.Separarea zonelor poros-permeabile: acestea sunt puse în evidenţă prin "anomaliile electronegative" pe curba EPS (stratul 1 şi 2).3 .4 ≥ ρ 4. conţinând filtrat de noroi. aceasta se explică prin faptul că la lungimi de dispozitiv mici (dispozitivul potenţial MA = 0.reprezintă "colector posibil cu hidrocarburi".15 ≥ ρ 0 . .Separaţia "pozitivă". .Determinarea limitelor şi grosimilor stratelor: pot fi determinate din curba EPS. iar la lungimi de 216 .25 ≥ ρ 2. conform metodologiei cunoscute. lipsa anomaliei pune în evidenţă prezenta unui strat compact (stratul 3).METODE DE INVESTIGAREA SONDELOR CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE completul DRR propriu-zis sunt redate separat în scara 1:500 .

de unde rezultă că numai în cazul stratelor de grosime mare valorile de rezistivitate aparentă măsurate provin de la statul analizat. i ⎟ ⎜ρ ρ d ⎟ ρn ⎝ n n s⎠ (I′) (II′) (6.reprezintă "rocă cu apă de zăcământ".rezistivitatea zonei necontaminate cu hidrocarburi (v.7) (III′) şi ρ 0 .15→∞ ⎛ρ ρ D ⎞ = f1 ⎜ i .3 ⎛ρ ⎞ = f4 ⎜ i .3 .3 . i ⎟ ⎜ρ ρ d ⎟ ρn ⎝ n n s⎠ ρ 8 . Rezultatul prelucrării se materializează prin obţinerea graficelor de dependenţă 217 ⎛D ⎞ ρR = f ⎜ i ⎟ pentru ⎜d ⎟ ρn ⎝ s⎠ .8) El poate fi rezolvat grafic cu ajutorul abacelor DRR conform metodologiei de interpretare a diagrafiei DRR. respectiv ρ 8 .5.4 → ∞ ⎛ρ ρ D ⎞ = f3 ⎜ i . care redă caracteristicile dispozitivelor DRR. R . sistemul de ecuaţii (6. . Interpretarea semicantitativă Pe baza tabelului 6. . 4. respectiv ρ 8 . . R . i ⎟ ⎜ρ ρ d ⎟ ρn n s ⎠ ⎝ n ρ 4 .4 m. cu deosebire că dispozitivele de investigare mare măsoară rezistivitatea zonei necontaminate conţinând apă de zăcământ (v.6) se poate rescrie sub forma: ρ 2.25 şi 8.cu valori mari. reprezintă "rocă compactă" (gresie) (stratul 3).15 ≅ ρ 0 . Acesta reprezintă un singur factor din multitudinea celor care afectează valorile măsurate şi prin urmare în cazul colectoarelor se formează separaţie dar raportul rezistivităţilor nu este respectat. explicaţia este analogă cu cea de mai sus.Separaţia "negativă". distribuţia fluidelor şi rezistivităţilor) (stratul 2).25 ≅ ρ 2. Razele de investigaţie ale celor trei dispozitive gradiente sunt de 2.METODE DE INVESTIGAREA SONDELOR CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE dispozitiv mari.25 < ρ 2. distribuţia fluidelor şi rezistivităţilor în stratul poros-permeabil) (stratul 1).15.4 < ρ 4.d s ⎟ ⎜ρ ⎟ ρn ⎝ n ⎠ (IV′) (6.25→∞ ⎛ρ ρ D ⎞ = f2 ⎜ i .Lipsa separaţiei.15 < ρ 0 .4 ≅ ρ 4 . R .

daca se scrie relaţia pentru rezistivitatea zonei de invazie (subzona de tranziţie). ⎜d ⎟ ρn ⎝ s⎠ Fig.rezistivitatea reală şi Di diametrul zonei de invazie. ⎜d ⎟ ρn ⎝ S⎠ Astfel se obţin cele trei soluţii ale sistemului (6. Graficul de intersecţii ⎛D ρR = f⎜ i ⎜d ρn ⎝ S ⎞ [ 42 ].9).8. ρ R . împreună cu valoarea ρ i . respectiv ρ i rezistivitatea medie a zonei de invazie.9. un triunghi. Cei doi parametri ρ i şi ρ R pot constitui un criteriu de apreciere a conţinutului colectorului: astfel. pentru un diametru de invazie comparabil cu lungimea dispozitivului celui mai lung Di ≅ L8. Punctul corespunzător centrului de greutate al triunghiului. obţinută ca urmare a prelucrării grafice efectuate.6.4 . Graficul de dependenţă ⎛D ⎞ ρi = f ⎜ i ⎟ [ 42 ]. ρ i : ρi = Fρ z si2 (6.8) cele trei curbe obţinute dând un punct de intersecţie (în cazul ideal) sau. ⎟ ⎟ ⎠ Fig. în cazul general.6. iar pe ordonată a raportului ρ R de unde se deduc s ρn valorile ρ R şi Di.6. împreuna cu graficul de dependenţă ⎛D ⎞ ρi = f ⎜ i ⎟ (figura 6.METODE DE INVESTIGAREA SONDELOR CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE fiecare dispozitiv gradient (fig. Alte cazuri de intersecţie şi modul de rezolvare a acestora sunt prezentate în figura numărul 6. permite determinarea pe abscisă a raportului Di d .9) 218 .10.7).

Cazuri de intersecţii ale graficului ρ R = f ⎛ Di ⎞ [ 42 ]. si. Se consideră cazul în care valoarea ρ z ≅ ρ fn aproximaţie ce se poate face în zonele cu invazie adâncă. cu adâncimea de investigaţie rinv = 0. având în vedere ca parametrul ρ i este determinat cu dispozitivul potenţial ρ 0. ρ z .6 m. prin schimbarea termenilor externi ai rapoartelor între ei: ρ fn ρ i ≅ ρ ai ρ R (6.apă de zăcământ ( s i = 100 %.pentru un colector cu apă de zăcământ).10) sau.11) 219 .6.10.METODE DE INVESTIGAREA SONDELOR CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE Fig.saturaţia zonei de invazie în amestecul filtrat de noroi . fiind valabilă relaţia (pentru strate cu apă de zăcământ): F= ρ Ri ρ ≅ i ρ ai ρ fn (6.3 .rezistivitatea amestecului compus din filtrat de noroi şi fluid din rocă. ⎜ ⎟ ⎜d ⎟ ρn ⎝ S⎠ unde F reprezintă factorul de formaţie. Zona de invazie şi zona necontaminată au acelaşi factor de formaţie F. .

6. Domeniul de aplicaţie al acesteia se referă în mod deosebit la roci colectoare "curate" .6. . 220 . Raportul ρi ρR Caracterizarea colectorului "Roca posibil cu hidrocarburi" "Roca posibil cu hidrocarburi şi o cantitate de apă" "Roca cu apă" <4 ≅4 >4 Aplicaţiile diagrafiei DRR Diagrafia DRR a reprezentat un instrument important în procesul de investigare a rocilor colectoare cu hidrocarburi în şantierele petrolifere din ţara noastră şi îl reprezintă în continuare în condiţiile reinterpretării zăcămintelor mature. raportul ρ i ρ R poate fi aproximat ca fiind egal cu ρR i ρR ( I ρ = ρR este indicele de rezistivitate).rezistivitatea rocii saturate cu filtrat de noroi de rezistivitate ρ fn cu ρ Ri . .Determinarea rocilor poros-permeabile.METODE DE INVESTIGAREA SONDELOR CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE în care ρ Ri a fost înlocuită cu ρ R (înlocuire valabilă în formaţiuni saturate cu apă). considerând pentru saturaţia critică Sc = 50 % pentru care I ρ = 4 . Criterii de caracterizare a conţinutului rocii colectoare din diagrafia DRR Tabelul 6. ρ Ri Astfel. rezultă că valoarea raportului ρ i ρ R .în hidrocarburi şi apă.fără conţinut de argilă. comparativ cu valoarea raportului 1/4. permite stabilirea criteriului pentru caracterizarea conţinutului rocii colectoare.Estimarea conţinutului colectorului . ca în tabelul 6. rezistivitatea zonei de invazie ρ i şi a diametrului zonei de invazie Di. având următoarele aplicaţii: .Determinarea parametrului rezistivitate reală ρ R . Aproximând ρ i .

Liniile de curent ale câmpului electric E se distribuie în semispaţiul din faţa patinei. Microcarotajul standard 6. de curent. Principiul microcarotajului standard pentru un strat poros-permeabil.5.5.11. dă naştere unui câmp electric E.METODE DE INVESTIGAREA SONDELOR CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE 6.6. Electrodul A.11a). prin care se emite în strat un curent electric de intensitate I. Fig. (fig. 6.1. învecinat de strate impermeabile [ 5 ]. Pe patină sunt montaţi trei electrozi metalici punctiformi dispuşi la distanţe de 1in unul faţă de altul. aproximativ 221 .Principiul şi caracteristicile dispozitivelor de microcarotaj standard Dispozitivul de investigare pentru microcarotaj are o patină din material electroizolant (cauciuc) împinsă pe peretele găurii de sondă si o contrapatină de sprijin.

p = 2AM 2 = 4 in Scara de reluare n ρ = 20 Ωm/div Caverno gramă 1in/div Observaţii: - 3). Suprafeţele echipotenţiale. distribuite de asemenea în semispaţiul din faţa patinei. g = AO = 11 / 2 in -o trasă are 10 diviziuni 1div = 1 / 4in Patina este menţinută pe peretele sondei cu ajutorul unui mecanism de braţe articulate. . Electrozii de măsură M1 şi M2 măsoară potenţialele dezvoltate în rocă. compus din electrozii A şi M2. 6. ρ A dispozitiv microgradient A1”M 11”M2 Lg = AO = 11 / 2 inch rinv. acţionate din interiorul aparatului de sondă. dispuse pe peretele opus (fig. datorită rezistivităţii acesteia.5in (0. Caracteristicile dispozitivelor de microcarotaj standard şi cavernometru [5] Tabelul 6.0381m). deschiderea mecanismului cu braţe articulate depinde de diametrul găurii de sondă.7.un dispozitiv (micro) gradient.METODE DE INVESTIGAREA SONDELOR CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE radial.11b).un dispozitiv (micro) potenţial ideal. care la rândul lui este menţinut centrat în sondă cu ajutorul unei contrapatine.. compus din electrozii A. M1 şi M2. Dispozitiv Simbolul dispozitivului Scara adâncimilor Lungime de dispozitiv Rază de investigare Scară de măsură 1)Caver nometrie (Cav) CAV - Curbele de rezistivi tate Scara de bază nρ = 2Ωm/div A 1“ 1“ M1 M2 2). reprezintă cu aproximaţie nişte semisfere. având lungimea de dispozitiv Lg = A0 = 1. având lungimea de dispozitiv Lp = AM2 = 2in (0. Cei trei electrozi formează două dispozitive: . Întrucât.0508m). acestuia i s-a ataşat un traductor rezistiv cu ajutorul căruia poate fi determinată mărimea 222 . ρ A dispozitiv micropo tenţial A2”M2 Scara standardizată 1:1000 Scara de detaliu 1:200 Lp = AM 2 = 2 in rinv. V = const.

6. cu raza de investigaţie r inv . Din această cauză. rezistivitatea aparentă pe curba ρ 2'' este mai mare decât cea pe curba ρ1'' x1'' formându-se aşa numita "separaţie pozitivă" – ρ 2'' > ρ1'' x1'' . Volumul inestigat conţine turta de colmataj cu rezistivitatea ρ tn şi o mică parte din subzona spălată.linie plină. datorită excavării găurii de sondă. dată de efectul de exfoliere a argilelor sub acţiunea apei din fluidul de foraj. Diametralul real al sondei. Pe cavernogramă se observă că în dreptul stratului poros-permeabil diametrul găurii de sonda este mai mic decât diametrul sapei.5 in (=0. cea mai mare parte a subzonei spălate (fig. ds.12a). pe lângă turta de colmataj.linie punctată. Dispozitivul microgradient. va fi d s < d n în dreptul stratelor poros-permeabile şi d s > d n în dreptul rocilor impermeabile. în dreptul stratului poros-permeabil.12 este prezentată diagrafia de microcarotaj standard înregistrată în dreptul unui colector care are în culcuş şi acoperiş roci impermeabile şi totodată este înscrisă şi cavernograma. în timp ce.p ≅ 10 cm .METODE DE INVESTIGAREA SONDELOR CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE acestuia.13). Pe trasa II-a sunt reprezentate curbele de rezistivitate aparentă (d): ρ 2'' înregistrată cu dispozitivul (micro) potenţial cu Lp = AM2 = 2in (=0. Dispozitivul micro-potenţial. denumită "cavernogramă" (fig. datorită turtei de colmataj depuse pe peretele sondei.7) rinv.5.5 in (= 0. dn. ρ1'' x1'' înregistrată cu dispozitivul (micro) gradient cu Lg = A0 = 1. 6. cuprinde în volumul investigat. în dreptul stratelor impermeabile diametrul este mai mare decât diametrul sapei. În acest fel se obţine o curbă a variaţiei diametrului găurii de sondă în funcţie de adâncime.0508 m) . are raza de investigaţie (vezi tabelul 6.0381m) .0381 m) . Cavernograma este înregistrată pe trasa I-a. 6.12a). 223 .2. g = 1. 6. Răspunsul microcarotajului standard şi forma de prezentare a diagrafiei În figura 6. comparativ cu diametrului sapei. cu rezistivitatea ρ io > ρ tn (vezi distribuţia fluidelor şi rezistivităţilor). dn – reprezentat pe diagramă cu o linie verticală punctată (fig.

Forma de reprezentare a diagrafiei de microcarotaj standard .pentru un strat poros-permeabil învecinat cu strate impermeabile [5].13. Volumele de rocă investigate de dispozitivul de microcarotaj standard [5].METODE DE INVESTIGAREA SONDELOR CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE Fig. 6. Fig.12. d s = d n 224 .6. Trebuie menţionat că în dreptul stratelor compacte în care nu are loc invazia cu filtrat de noroi şi nici formarea unor caverne cele două diametre sunt egale.

inclusiv determinarea grosimii "efective" a pachetelor de strate poros-permeabile În cazul colectoarelor cu intercalaţii impermeabile limitele stratelor pot fi determinate precis în punctele Hs şi Hi în care încep şi se termină zona cu "efect de turtă" pe curba de cavernometrie şi "separaţia pozitivă" pe curbele de rezistivitate "aparentă".14 este reprezentat un pachet de strate poros-permeabile. astfel încât 225 . după cum urmează. în cazul stratelor impermeabile. Răspunsul curbei de potenţial spontan. impermeabilă. diagrafia de microcarotaj standard prezintă două aspecte ale interpretării acesteia. Stratele compacte prezintă pe curbele de rezistivitate valori mari şi foarte mari şi egale iar pe cavernogramă cele două diametre au aceiaşi valoare.METODE DE INVESTIGAREA SONDELOR CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE 6.ρ 2'' ≅ ρ1'' x1'' iar cavernograma prezintă "efectul de excavare" d s > d n .5. Determinarea limitelor stratelor şi grosimilor acestora.d s < d n . Diagrafia de cavernometrie (c) şi de rezistivitate aparentă cu cele două dispozitive . hA = H i − H s . pe baza proprietăţilor ei.micropotenţial şi microgradient (d) pune în evidenţă clar fiecare intercalaţie poros-permeabilă şi respectiv. utilizată de obicei în determinarea limitelor şi grosimilor stratelor. grosimea stratului fiind dată de diferenţa dintre adâncimile corespunzătoare acestor limite. se determină o "grosime aparentă" a pachetului de strate.3 Interpretarea diagrafiei de microcarotaj standard Ca şi la alte diagrafii de rezistivitate. h = H i − H s În figura 6. scoate în evidenţă faptul că această diagrafie. conţinând intercalaţii impermeabile relativ subţiri (a). pune în evidenţă în mod clar numai limita superioară Hs şi cea inferioară Hi ale pachetului de strate. intercalaţiile impermeabile subţiri nefiind în mod clar evidenţiate . cele două rezistivităţi aparente au aproximativ aceeaşi rezistivitate . Interpretarea calitativă a diagrafiei de microcarotaj standard Separarea intervalelor poros-permeabile dintr-o succesiune de strate se efectuează pe baza "separaţiei pozitive" între curbele de rezistivitate aparentă cu dispozitiv (micro) potenţial şi (micro) gradient ρ 2'' > ρ1'' x1'' şi a prezenţei "efectului de turtă" pe diagrama de cavernometrie . în acest mod. care include şi suma grosimilor intervalelor impermeabile. reprezentat împreună (b).

Determinarea limitelor şi grosimii efective a unui pachet de strate poros-permeabile cu intercalaţii impermeabile [5] a .6.... S-a văzut că răspunsul dispozitivelor micropotenţiale şi microgradiente depinde de rezistivitatea turtei de colmataj ρ tn şi de grosimea acesteia htn. a colectoarelor Rezistivitatea subzonei spălate ρ io a stratului poros-permeabil este necesară pentru determinarea parametrului rezistivitate reală ρ R din diagrafiile focalizate şi de inducţie.curba de potenţial spontan. b .coloana litologică. pot fi determinate grosimile h1. + hn < hA .. Interpretarea cantitativă a diagrafiei de microcarotaj standard Determinarea rezistivităţii subzonei spălate. hn ale fiecărei intercalaţii porospermeabile şi se obţine grosimea "efectivă" hef = h1 + h2 + . d . 226 .METODE DE INVESTIGAREA SONDELOR CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE Fig.curbele de rezistivitate din microcarotaj...cavernograma. c . de rezistivitatea subzonei spălate ρ io şi de diametrul sondei ds. ρ io . h2.14.

Grafic de dependenţă ⎛ρ ρ1'' X1'' = f ⎜ 2'' ⎜ρ ρ tn ⎝ tn ⎞ ⎟. d s ⎟ ⎜ρ ⎟ ρ tn ⎝ tn ⎠ ( I) (6.12) ( II) Rezolvarea sistemului (6.METODE DE INVESTIGAREA SONDELOR CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE Astfel încât se poate scrie pentru fiecare dispozitiv câte o relaţie de dependenţă (normalizate în raport cu ρ tn ) de forma: ⎛ρ ⎞ ρ 2'' = f1 ⎜ io . htn ⎟ ⎜ρ ⎟ ρ tn ⎝ tn ⎠ ⎛ρ ⎞ ρ1'' X1'' = f2 ⎜ io .15.12) se poate face cu ajutorul graficului din figura 6. ⎟ ⎠ Acest grafic permite determinarea valorii ρ io şi a grosimii htn. 227 .6. Fig.15. fiind cunoscute rezistivităţile aparente ρ 2'' şi ρ1'' x1'' şi diametrul sondei d s . htn .

Determinarea porozităţii şi a factorului de formaţie S-a văzut că pentru o rocă care conţine apă şi hidrocarburi se poate scrie "relaţia generala a interpretării cantitative". se poate scrie: S io = 1 − S hr (6.15) Pe de altă parte. iar ρ fn .15 228 . pentru roci slab consolidate este dat de relaţia lui Humble: F= 0.62 P 2.rezistivitatea "reală" a rocii.rezistivitatea filtratului de noroi conţinut de aceasta. sub forma saturaţiei în hidrocarburi reziduale s hr .METODE DE INVESTIGAREA SONDELOR CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE Grosimea turtei de noroi poate fi verificată din relaţia: htn = dn − ds 2 (6. respectiv expresia saturaţiei în apă sub forma: Sa = Fρ ai ρR unde F este factorul de formaţie. Pentru subzona spălată poate fi scrisă o relaţie analogă pentru saturaţia în filtrat de noroi a acestei subzone: S io = Fρ fn ρio (6. factorul de formaţie. ρ R .13) b). Întrucât rocile colectoare de hidrocarburi conţin o cantitate de hidrocarburi reziduale. ρ ai rezistivitatea apei de zăcământ.14) unde ρ io este rezistivitatea subzonei spălate.

dacă litologia formaţiunilor investigate o impun. 229 .16) S-a folosit relaţia lui Humble.15 (1 − s hr )2 ⋅ ρ io 0.62 ⋅ ρ fn (6.17) se modifică corespunzător.15 ⋅ ρio (6.17) Pentru factorul de formaţie se poate folosi şi relaţia lui Archie. astfel încât ecuaţia (6. De aici rezultă expresia porozităţii: P = 2. din care fac parte formaţiunile slab consolidate şi neconsolidate.62 ⋅ ρ fn P 2. pentru că domeniul optim de aplicabilitate al microcarotajului este în formaţiuni cu rezistivitate mică sau medie.14) poate fi scrisă sub forma: (1 − Shr )2 = 0.METODE DE INVESTIGAREA SONDELOR CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE unde P este porozitatea rocii. În acest cazuri relaţia (6.

METODE DE INVESTIGAREA SONDELOR CU DISPOZITIVE NEFOCALIZATE 230 .

coloana de noroi are un efect de scurtcircuitare asupra liniilor de curent ale câmpului. mărginite de strate adiacente de rezistivitate mică. a) În condiţiile sondelor săpate cu fluide de foraj de rezistivitate mică (noroaie mineralizate).1d) 231 . curbele de rezistivitate aparentă înregistrate cu dispozitiv potenţial ρ AM şi cu dispozitiv gradient ρ M0 vor fi foarte aplatizate. Domeniile de aplicabilitate ale carotajului electric focalizat de tip laterolog În investigarea geofizică a rocilor traversate de sonde.1b).7 CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG 7.7. potenţiale sau gradiente. din cauza deformării câmpului electric creat de electrodul de curent A. în care ρ AM << ρ R şi ρ M0 << ρ R (fig. Acelaşi lucru se observă şi în cazul c). unul din obiectivele principale îl reprezintă determinarea saturaţiei în apă.7.7. O serie de factori de influenţă asupra câmpului dispozitivelor nefocalizate este analizată mai jos. Cu ajutorul dispozitivelor nefocalizate. impunând un traseu preferenţial al acestora pe un drum de minimă rezistenţă (fig. forma câmpului electric produs de electrozii de curent A şi B ai dispozitivului de investigare suferă deformări importante în dreptul stratului investigat.7. faţă de forma ideală în mediul omogen. Din cauza influenţei simultane a coloanei de noroi şi a formaţiunilor adiacente. În cazul a). respectiv hidrocarburi pentru care este necesară cunoaşterea rezistivităţii reale ρ R .1c).1a) b) În cazul unor strate de rezistivitate mare.1. rezistivitatea aparentă măsurată ρ A diferă în majoritatea cazurilor de rezistivitatea reală a rocilor investigate. prezentând maxime a căror valoare este mult mai mică decât rezistivitatea reală a stratului ρ R (fig. liniile de curent au de asemenea un traseu preferenţial înspre acestea din urmă (fig.

perpendicular pe pereţii găurii de sondă. depăşindu-se zona de invazie. d) Diagrafia rezistivităţii aparente [5]. a) Efectul de scurtcircuitare prin coloana de noroi la dispozitivele convenţionale. ceea ce are ca efect. Fig. b) Diagrafia rezistivităţii aparente. în special în cazul dispozitivelor gradiente. putând merge până la saturaţie sau în formaţiuni cu rezistivitate mare. Domeniile de aplicabilitate ale dispozitivelor de tip laterolog sunt: a) în formaţiuni traversate de sonde cu fluide mineralizate.1.7. astfel încât acesta să pătrundă în strat. scăderea puterii de rezoluţie verticală. în care 232 . Aceste inconveniente sunt rezolvate cu ajutorul dispozitivelor de investigare focalizate de tip Laterolog la care curentul de investigare este focalizat în direcţia stratului. deci cu distanţe mari între electrozii de măsură şi curent.CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG c) Pentru determinarea rezistivităţii reale a rocilor este necesară investigarea zonei necontaminate. c) Efectul de împrăştiere dat de stratele adiacente. În acest caz sunt necesare dispozitive cu rază de investigare mare.

2) c) în formaţiuni în care raportul dintre rezistivitatea filtratului de noroi ρ fn şi rezistivitatea apei de zăcământ ρ ai are valoarea: ρ fn < 4.CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG există un puternic contrast între rezistivitatea reală a formaţiunii şi rezistivitatea fluidului de foraj: ρR ≥ 50 ρn (7. .dispozitivul cu focalizare sferică.1. (The Spherically Focused Log) 7. . Laterolog-3. ρ ai (7. 4. Macrodispozitive focalizate de tip laterolog Există mai multe tipuri de dispozitive focalizate şi anume: 1.doi electrozi de curent de focalizare A1 şi A2 aşezaţi la extremele dispozitivului. SFL. dispuşi de asemenea simetric faţă de A0.două perechi de electrozi de măsură M1N1 şi.1) b) în formaţiuni în care rezistivitatea subzonei spălate este aproximativ egală cu rezistivitatea reală: ρ io ≅ ρ R (7.dispozitivul focalizat cu şapte electrozi punctiformi.Laterolog-7. 2.un electrod de curent central A0.dispozitivul ecranat cu trei electrozi alungiţi. Dispozitivul Laterolog-7 Dispozitivul laterolog cu şapte electrozi punctiformi este prezentat în figura 7.2.3) 7. respectiv M2N2. simetric faţă de electrodul central A0 .2. Dual laterolog.DLL. 3. 233 . cu următoarea distribuţie a electrozilor: .2.

adică I1/2). Fiecare din curenţii emişi de electrozii A0.2. M1 cu M2 şi N1 cu N2. iar prin electrozii A1 şi A2 un curent I1 denumit curent de focalizare (prin fiecare din cei doi electrozi este transmis jumătate din curentul total. denumit curent de măsurare sau curent principal.7. constituind astfel un dispozitiv simetric. de asemenea. Dispozitivul de investigaţie este completat cu electrozii de curent de întoarcere B0 şi B1 aflaţi la distanţă infinită de dispozitiv. Prin electrodul A0 este transmis în mediul înconjurător un curent de intensitate I0 . respectiv A1 şi A2 creează câte un câmp electric în mediul înconjurător şi anume: curentul de 234 . pentru măsurarea potenţialelor. Dispozitivul laterolog – 7 [ 5 ].CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG Electrozii simetrici sunt scurtcircuitaţi între ei şi anume: A1 cu A2. Fig. cu centrul de simetrie în A0. la suprafaţă. aflat de obicei. de obicei la suprafaţă şi un electrod de referinţă N0.

la nivelul planelor O1 şi O2. La distanţe mai mari sprafeţele echipotenţiale se unesc sub forma unor "arahide". Câmpul de focalizare este divizat în două părţi care "îmbracă" câmpul de măsurare. N1 şi N2 se pot determina pe baza superpoziţiei stărilor 235 . respectiv M2.CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG măsurare I0 creează un câmp de măsurare. este în permanenţă egală cu faza (sensul) curentului I1. A1 şi A2. forma de elipsoid de revoluţie. iar curentul de focalizare I1 un câmp de focalizare.4) Relaţia (7. se porneşte de la observaţia că dispozitivul focalizat este compus dintr-o serie de dispozitive potenţiale AM suprapuse. liniile de curent adiacente ale câmpurilor de măsurare şi de focalizare se resping .4) reprezintă condiţia de focalizare şi înseamnă că potenţialul electrodului M1 este în permanenţă egal cu potenţialul electrodului N1 şi potenţialul electrodului M2 este egal cu potenţialul electrodului N2 (potenţialele respective considerându-se faţă de electrodul de la infinit). constituie suprafeţe sferice în apropierea electrozilor de curent A0 . respectiv M2 şi N2. astfel că liniile de curent ale câmpului de măsurare sunt dirijate perpendicular pe axa dispozitivului. Răspunsul dispozitivului Laterolog 7 în mediul omogen şi izotrop Pentru stabilirea relaţiilor analitice de determinarea diferenţei de potenţial ΔVMN şi a condiţiei de focalizare (7. adică: ΔVMN = VM1 − VN1 = VM 2 − VN 2 = 0 (7. deci spre interiorul stratului investigat. Îndeplinindu-se condiţia de mai sus şi având în vedere că faza (sensul) curentului I0. luând în final. Curentul de focalizare I1 este reglat în mod automat de un "sistem de focalizare". determininându-l pe acesta să ia forma unei "pânze de curent" dirijate perpendicular pe axa dispozitivului şi cuprinsă între două plane paralele care trec prin punctele O1 şi O2 dispuse la mijlocul distanţei dintre electrozii M1 şi N1. Suprafeţele echipotenţiale V = const. astfel încât în orice moment diferenţa de potenţial dintre perechile de electrozi de măsură M1–N1. Potenţialele în punctele M1.N2 să fie nulă.4) pentru mediul omogen şi izotrop. M2.

ec. aflat teoretic la infinit: ρ LL = 4π A 1A 2 1 +n A 0M1 A 1M1 ⋅ A 2M1 ⋅ VM V = K LL ⋅ M I0 I0 (7. sursele de curent fiind: electrodul A0 alimentat cu un curentul de intensitate I0 şi electrozii A1 şi A2 alimentaţi de curenţii cu intensitate Potenţialul în punctele M1.13)).M2 este: VM = VM1 = VM2 = I1 .5) (v. 2 ρ 4π ⎛ I0 I1 I1 ⎞ ⎟ ⎜ ⎜ A M + 2A M + 2A M ⎟ 1 1 2 1⎠ ⎝ 0 1 (7.7) Potenţialul electrozilor M şi N este egal cu: VM = VN = ⎞ ρ ⋅ I0 ⎛ 1 A 1A 2 ⎜ ⎟ +n 4π ⎜ A 0M1 A 1M1 ⋅ A 2M1 ⎟ ⎝ ⎠ (7.8) permite să se determinare rezistivitatea mediului investigat.N2: VN = VN1 = VN2 = ρ 4π ⎛ I0 I1 I1 ⎞ ⎜ ⎟ + + ⎜ A N 2A N 2A N ⎟ 1 1 2 1⎠ ⎝ 0 1 (7.CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG electrice.8) Ecuaţia (7.10) 236 . iar în punctele N1.4) se obţine raportul curenţilor necesar pentru menţinerea configuraţiei câmpului focalizat: n= I1 A 1M1 ⋅ A 1N1 ⋅ A 2M1 ⋅ A 2N1 = 2I 0 A 0M1 ⋅ A 0N1 A 2M1 ⋅ A 2N1 − A 1M1 ⋅ A 1N1 ( ) (7.6) I1 2I 0 Din condiţia de focalizare (7. (5.9) unde KLL este coeficientul (constanta) dispozitivului focalizat: K LL = 4π A 1A 2 1 +n A 0M1 A 1M1 ⋅ A 2M1 (7. daca se cunosc curentul I0 şi se măsoară potenţialul VM sau VN în raport cu electrodul de referinţă N0.

la creşterea raportului de extindere. El măsoară gradul în care se realizează focalizarea pânzei de curent I0 şi este dat de relaţia: s= A 1A 2 010 2 = LE L (7.z) este compus din suma potenţialelor produse de sarcinile echivalente Q0 . dispuse într-un mediu dielectric. 2I 0 4s ( ) 2 (7. Un alt parametru important este raportul de extindere sau modulul de focalizare.11) se poate deduce raportul curenţilor în funcţie de valoarea modulului de focalizare: I s2 −1 n= 1 = . în mediul omogen.12) care arată că. Astfel. Q1 şi Q2 : 237 . curentul de focalizare creşte.CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG Rezistivitatea măsurată de dispozitivul laterolog.7) şi (7. 4π (7.13) . reprezintă o valoare mediată de-a lungul distanţei L = 010 2 . sursele de curent pot fi considerate sarcini electrice punctiforme. Pentru determinarea gradului de focalizare se poate scrie ecuaţia liniei de contur care limitează în plan vertical fascicolul sau "pânza" de curent I0. Pentru aceasta trebuie să se pornească de la ecuaţiile de definiţie a liniilor de câmp şi a suprafeţelor echipotenţiale.14) Potenţialul electric într-un punct P(r. ρ LL . În acest scop se recurge la analogia electrostatică a câmpurilor electrocinetice care se dezvoltă în cadrul dispozitivelor focalizate. echivalentă cu grosimea fascicolului de curent I0. denumită lungimea diapozitivului.11) unde LE = A 1A 2 (distanţa dintre electrozii de focalizare) reprezintă distanţa (lungimea) de ecranare.pentru sursele de curent A1 şi A2: Q1 = Q2 = ρ ⋅ I0 ρ ⋅ I1 =n = nQ0 8π 4π (7. cu puterea a 3-a a lui s. Din ecuaţiile (7. de valoare: .pentru sursa de curent A0 : Q0 = ρ ⋅ I0 .

238 . luând o formă alungită. acestea se alungesc. z ) = Q0 ⋅ ⎢ + + ⎥ 2 2 2 2 ⎢ r +z ⎛ LE ⎞ ⎛ LE ⎞ ⎥ 2 2 r +⎜ r +⎜ − z⎟ + z⎟ ⎥ ⎢ ⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠ ⎦ ⎣ (7. la distanţe mari să ia forma unei elipse. care reprezintă puncte duble. pentru ca. Fig. Suprafeţele echipotenţiale la dispozitivul laterolog-7 [ 5 ]. Pe măsura îndepărtării faţă de sursă.15) Suprafeţele echipotenţiale se pot deduce din ecuaţia (7.CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG V (r . ajungând la un moment dat să se intersecteze reciproc pe axa z în punctele O1 şi O2. Intersecţia acestora cu planul vertical reprezintă. în continuare liniile echipotenţiale (secţiunea verticală a suprafeţelor echipotenţiale) ale celor trei surse se unesc. aproximativ o serie de cercuri (fig.7.3.7.3). în apropierea surselor de curent. punând condiţia ca V = const.15). z ) = Q0 r 2 + z2 + Q1 ⎛L ⎞ r 2 + ⎜ E − z⎟ ⎝ 2 ⎠ 2 + Q2 ⎛L ⎞ r 2 + ⎜ E + z⎟ ⎝ 2 ⎠ 2 ⎤ ⎡ ⎥ ⎢ ⎥ ⎢ 1 n n V (r .

12): ⎧ ⎪ ⎪ z ∂V ⎪ Ez = − = Q0 ⎨ ∂z ⎪ r 2 + z2 ⎪ ⎪ ⎩ LE −z 2 2 ⎡ 2 ⎛ LE ⎞ ⎤ − z⎟ ⎥ ⎢r + ⎜ ⎠ ⎥ ⎝ 2 ⎢ ⎣ ⎦ 3 2 ( ) 3 −n⋅ 2 ⎫ ⎪ LE +z ⎪ ⎪ 2 +n⋅ 3 ⎬ 2 2 ⎡ 2 ⎛ LE ⎞ ⎤ ⎪ + z⎟ ⎥ ⎪ ⎢r + ⎜ ⎝ 2 ⎠ ⎥ ⎪ ⎢ ⎣ ⎦ ⎭ (7.19) şi ⎧ ⎪ ⎪ r ∂V ⎪ Er = − = Q0 ⎨ ∂r ⎪ r 2 + z2 ⎪ ⎪ ⎩ ⎫ ⎪ ⎪ n⋅r ⎪ + 3 ⎬ 2 2 ⎡ 2 ⎛ LE ⎞ ⎤ ⎪ + z⎟ ⎥ ⎪ ⎢r + ⎜ ⎝ 2 ⎠ ⎥ ⎪ ⎢ ⎦ ⎭ ⎣ ( ) 3 + 2 n⋅r 2 ⎡ 2 ⎛ LE ⎞ ⎤ − z⎟ ⎥ ⎢r + ⎜ ⎝ 2 ⎠ ⎥ ⎢ ⎦ ⎣ 3 2 (7. se obţine: dr dz = Er Ez (7.20) 239 . În sistemul de coordonate cilindrice (r .17) sau dz Er − Ez = 0 dr (7.CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG Ecuaţia liniilor de câmp poate fi dedusă din relaţia de definiţie a acestora: dl × E = 0 . se pot determina din ecuaţia (5. z ) .18) în care.ϕ.16) unde dl este elementul de lungime al liniei de câmp electric E . ţinând seama de simetria cilindrică. (7. componentele Er şi Ez ale intensităţii câmpului electric pe direcţiile z şi r.

z c = 0 ) şi tind asimptotic către dreptele cu ecuaţia: lim zc (r ) = ± r →∞ r 1 + 2n (7.23) Aceste drepte trec. pânza de curent I0 are forma unui fascicol divergent de deschidere 2 α (fig.21) se poate obţine ecuaţia pentru pânza de curent I0. tot prin origine şi au o pantă egală cu: α = arctg 1 1 + 2n (7. la rândul lor. 240 .22) 2 + 2⋅n ⋅r 3 Ecuaţia (7.21) unde s-a notat z ' (r ) = dz .22) reprezintă o pereche de curbe care încep în origine (pentru r = 0 . cu aproximaţia unor termeni de grad superior în 1 are forma: r 2 ⎡ ⎛L ⎞ ⎤ r ⋅ ⎢r 2 + ⎜ E ⎟ ⎥ ⎝ 2 ⎠ ⎥ ⎢ ⎣ ⎦ 3 2 zc (r ) = ± ⋅ ⎡ 2 ⎛ LE ⎞ ⎤ ⎢r + ⎜ ⎟ ⎥ ⎝ 2 ⎠ ⎥ ⎢ ⎣ ⎦ 2 3 (7.24) La distanţe suficient de mari de origine. sub formă diferenţială: ⎛L ⎞ ⎛L ⎞ r ⋅ z' (r ) + ⎜ E − z ⎟ r ⋅ z' (r ) − ⎜ E + z ⎟ r ⋅ z' (r ) − z ⎝ 2 ⎠ +n⋅ ⎝ 2 ⎠ =0 +n⋅ 3 3 3 2 2 2 2 r 2 + z2 2 ⎡ 2 ⎛ LE ⎡ 2 ⎛ LE ⎞ ⎤ ⎞ ⎤ − z⎟ ⎥ + z⎟ ⎥ ⎢r + ⎜ ⎢r + ⎜ ⎝ 2 ⎠ ⎥ ⎝ 2 ⎠ ⎥ ⎢ ⎢ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ ( ) (7. care.CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG astfel că ecuaţia liniei de câmp poate fi scrisă (pentru z > 0 ).4).7. dr Prin integrarea acestei ecuaţii diferenţiale (7.

4 sunt reprezentate liniile de contur.CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG Fig. a) Dispozitivul cu rază de investigaţie mică (1) are modulul de focalizare s < 2.5 (L = 0.7. raportul curenţilor 2n = I 1 I 0 = 2. 241 .6 m. Se observă că fascicolul de curent I0 ajunge la o lăţime egală cu L = 010 2 la o distanţă radială r = L.4.26 şi deschiderea fascicolului de curent I0. tinzând către asimptotele cu deschiderea de 34 0 . cuprins în zona r ∈ (0. LE = 1. Prin introducerea a doi electrozi de întoarcere (scurtcircuitaţi).0). respectiv 2α = 34 0 . respectiv formele fascicolelor de curent. după care liniile de contur diverg mai departe.1 ÷ 2)L . Tipuri de dispozitive focalizate Laterolog-7 În figura 7. pentru diferitele tipuri de dispozitive focalizate enumerate mai jos. rezistivitatea mediului apropiat.2 m şi s = 2. Liniile de contur ale fascicolului de curent de măsură pentru dispozitivul focalizat [ 5 ]. astfel încât dispozitivul măsoară. în special.

52 şi deschiderea fascicolului I0 este 2α = 18 0 .6 m. care realizează o mediere a caracteristicilor fascicolului de curent I0 corespunzătoare dispozitivelor (1) şi (3). Acest dispozitiv creează un câmp de măsură cu o configuraţie apropiată de cea ideală.3 ÷ 4]L .6m şi LE=1.5m). obţinându-se astfel o caracteristică apropiată celei optimale. măsurându-se rezistivitatea până la cca. pentru curentul de focalizare se obţine dispozitivul pseudofocalizat (l') denumit şi pseudolaterolog. LE = 3 m şi s = 5.LLs. afectând astfel şi rezistivitatea aparentă determinată de dispozitiv. rezistenţa electrodului A0 este mai mare.5 (în exemplul dat. b) Dispozitivul cu rază de investigaţie optimă (2) are modulul de focalizare s = 2.. că la acest dispozitiv adâncimea de investigaţie este mai mare.5 m. astfel încât adâncimea de investigaţie este limitată la r ∈ [0. tinzând la distanţe radiale mai mari spre asimptotele de 2°. I0 Se observă că fascicolul I0 ajunge la o lăţime apropiată de L = 010 2 la o distanţă r = L .0).4 este reprezentat un dispozitiv (4) cu două perechi de electrozi de focalizare A1A2 şi. sau laterolog-8. pentru comparaţie L=0. Tot în figura 7. după care se înscrie pe asimptotele de 18°. Se observă că I0 fascicolul de curent este divergent iniţial până la lăţimea de aproximativ 2/3 L. liniile de curent sunt uşor divergente. în apropierea electrozilor A1 şi A2. după care concentrează la circa 1/3 L.6 şi deschiderea fascicolului I0 este 2α = 2 0 . respectiv A’1 A’2 (scurtcircuitaţi câte doi).8 m şi LE = 2. raportul curenţilor 2n = I1 = 57.5 (L = 0. Dispozitivul optimal utilizat în practică are L = 0. în care liniile de contur ale lui I0 ar trebui să fie paralele cu axa r (de unde şi denumirea de dispozitiv optimal). respectiv laterolog cu investigare superficială . L]. r ∈ [0. dar datorită concentrării fascicolului. În felul acesta se obţine o adâncime de investigaţie mult mai mare. 242 . B raportul curenţilor 2n = 2 3 I1 = 5. c) Dispozitivul cu rază de investigaţie mare (3) are modulul de focalizare s > 2.CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG B1 şi B2. şi se menţine aproximativ constantă până la r ∈ (3 ÷ 4)L . deci la o distanţă corespunzătoare cu aproximativ o lungime de dispozitiv. Evident. în varianta în care electrozii A’1şi A’1 sunt de formă alungită cilindrică (laterolog-9). la care fascicolul I0 diverge rapid cu distanţa radială. Acest dispozitiv este cunoscut sub numele de dispozitiv focalizat de adâncime (de profunzime ) sau LLa.

respectiv determinarea sensibilităţii radiale. 7.CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG Adâncimea de investigaţie a dispozitivelor laterolog-7 Pentru evaluarea adâncimii de investigaţie a dispozitivului focalizat. 1 ⎬ ⎡ 2 ⎛ LE ⎞ 2 ⎤ 2 ⎪ ⎢r + ⎜ ⎟ ⎥ ⎪ ⎝ 2 ⎠ ⎥ ⎪ ⎢ ⎣ ⎦ ⎭ (7. în punctul de distanţă radială r şi valoarea totală măsurată de dispozitiv: ⎧ ⎪ Vr (r ) K LL ⎪ 1 ⎪ = δVr (r ) = ⎨ + VM 4π ⎪ r ⎪ ⎪ ⎩ ⎫ ⎪ ⎪ 2n ⎪ .0 s = 2. sunt reprezentate curbele funcţiei de distribuţie radială (ec.5 s = 5.0 0.0 LLs LLa 2 1 1′ L 2L 3L 4L 5L 6L r Fig.8 0.26) În figura 7. 7.6.2 0 4 3 2 3 ′ 1 4 s = 2. δ vr 1. Curbele funcţiei de distribuţie radială pentru dispozitive focalizate [ 6 ] .10) şi care.25) pentru dispozitivele focalizate descrise mai sus. 243 .25) unde KLL este constanta dispozitivului focalizat determinată din ecuaţia (7.2 1 1. este util să se cunoască funcţia de distribuţie radială a potenţialului δVr (r ) care exprimă raportul dintre valoarea potenţialului Vr (r ) măsurat pe axa r.6. pentru dispozitivul pseudofocalizat are expresia: K LL = 4π ⎡ ⎤ A 1A 2 B1B 2 1 + n⎢ + ⎥ A 0M1 ⎣ A 1M1 ⋅ A 2M1 B1M1 ⋅ B 2M1 ⎦ (7.6 0.4 0.

liniile de curent care ies din 244 . În schimb.4). îmbinând o bună distribuţie a potenţialului. în partea centrală a dispozitivului. funcţia de distribuţie scade destul de rapid cu distanţa radială.4] .7.7 ÷ 0. Curentul de focalizare este reglat în mod automat şi continuu în aşa fel încât electrozii A1 şi A 2 de ecranare şi electrodul de curent A 0 să fie menţinuţi în permanenţă la un potenţial electric egal unul faţă de celălalt. Se formează trei câmpuri electrice.CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG 1 începând de la r = 0 cu r valoarea δVr → ∞ şi tind asimptotic către δVr = 0 . scurt. 7. la care funcţia de distribuţie scade foarte repede. două de focalizare date de electrozii A1 şi A 2 şi un câmp principal dat de electrodul A 0 .2. astfel: .7.doi electrozi de curent. astfel că adâncimea de investigaţie este relativ limitată la aproximativ (3K4)L pentru dispozitivul optimal (2) şi la circa 2L pentru dispozitivul de investigaţie mică (1). alungiţi. De remarcat că pentru dispozitivul de investigare adâncă (4) funcţia de distribuţie este analogă cu cea de la dispozitivul optimal (3). scurtcircuitaţi între ei. cu o formă optimală a liniilor de curent (v. ceea ce denotă o adâncime de investigaţie foarte bună. sunt în permanenţă în fază.un electrod de curent A 0 . Dispozitivul Laterolog – 3 Dispozitivul ecranat laterolog 3 este un dispozitiv compus din trei electrozi cilindrici (fig. având valori δVr ∈ [0. .6]L . A1 şi A 2 . Deoarece atât curentul principal cât şi curenţii de focalizare au aceiaşi polaritate. iar electrozii A1 şi A 2 sunt alimentaţi cu un curent de focalizare I1. fiind deformate numai la capetele electrozilor de focalizare. Şi mai redusă este adâncimea de investigaţie pentru dispozitivul pseudofocalizat (l').2. denumiţi electrozi de ecranare sau "de gardă " Electrodul central A 0 este alimentat cu un curent I0 numit şi curent principal sau curent de măsură. pentru r → ∞ . 7. Liniile de curent care ies din cei trei electrozi sunt perpendiculare pe suprafeţele exterioare ale acestora. fig. de o parte şi de alta a electrodului A 0 . Se observă Curbele sunt monoton descrescătoare cu că pentru dispozitivul cu rază mare de investigaţie (3) funcţia de distribuţie este relativ uniformă pe intervalul distanţei radiale de r ∈ [2. a). pentru dispozitivul optimal (2) şi cel cu rază de investigaţie mică (1).

ϕ . care coincide cu centrul de simetrie al electrodului. z ) . 245 . este dat de relaţia: V =∫ q ⋅ ds . În acest fel se realizează focalizarea câmpului de măsură.aproximaţie valabilă pentru dimensiunile dispozitivului şi pentru că cei trei electrozi sunt menţinuţi în permanenţă la acelaşi potenţial. R (7.7.27) unde q este densitatea de sarcină electrică superficială a electrodului. Răspunsului dispozitivului Laterolog – 3 în mediul omogen şi izotrop Pentru determinarea răspunsului dispozitivului ecranat în mediul omogen şi izotrop de rezistivitate ρ se poate porni de la ipoteza că dispozitivul laterolog-3 constituie un singur electrod de forma unui elipsoid de revoluţie.(fig. 7. Dispozitivul laterolog – 3 (a) electrod elipsoid alungit (b) [5]. Fig. dispus la coordonata verticală z ' faţă de originea sistemului de coordonate cilindrice (r .7b) . alungit . Potenţialul într-un punct M(r.7. sunt paralele şi focalizate perpendicular pe peretele găurii de sondă.z) aflat la distanţa R de un element de suprafaţă cilindric ds al electrodului.CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG electrodul central A 0 .

31) unde a şi b sunt semiaxele. D −1 2 D −1 (7.lungimea totală a electrodului. d . a căror ecuaţie se poate deduce din condiţia: 2 L ⎡ 2 ⎛ L⎞ ⎤ z + + ⎢r + ⎜ z + ⎟ ⎥ 2 ⎢ 2⎠ ⎥ ⎝ ⎣ ⎦ 1 2 D= z− L ⎡ 2 ⎛ L⎞ + ⎢r + ⎜ z − ⎟ 2 ⎢ 2⎠ ⎝ ⎣ 2 ⎤ ⎥ ⎥ ⎦ 1 2 = const .32) 246 .30) astfel încât ecuaţia unei suprafeţe elipsoidele va deveni: z2 r 2 + =1 a2 b2 (7. Pentru r >> d se obţine: 2 2 L ⎡ 2 ⎛ L⎞ ⎤ z + + ⎢r + ⎜ z + ⎟ ⎥ 2 ⎢ 2⎠ ⎥ ⎝ ⎣ ⎦ 1 2 V= ρ ⋅I ln 4π ⋅ L z− L ⎡ 2 ⎛ L⎞ ⎤ + ⎢r + ⎜ z − ⎟ ⎥ 2 ⎢ 2⎠ ⎥ ⎝ ⎣ ⎦ 2 1 2 = ρ ⋅I ln D 4π ⋅ L (7. iar L . Ele au expresiile: a= L D L D +1 şi b = .CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG Ecuaţia (7.unghiul sub care se vede punctul M aflat la distanţa R de elementul ds. suprafeţele echipotenţiale vor avea tot o distribuţie elipsoidală . α .diametrul maxim al electrodului . (7.27) se poate rescrie: V = ρ⋅ I 8π 2 dL + − ∫L ∫ 0 2 L 2 2π 2 d ⋅ dz '⋅dα ⎡ 2 ⎛d⎞ ⎤ 2 ⎢r + ⎜ ⎟ + r ⋅ d ⋅ cos α + ( z − z ') ⎥ ⎝2⎠ ⎢ ⎥ ⎣ ⎦ 1 2 (7.28) unde I reprezintă intensitatea totală a curentului emis de electrod.29) Ca urmare a distribuţiei liniilor de densitate de curent care ies din electrodul elipsoidal.

34) şi reprezintă o familie de suprafeţe hiperbolice de revoluţie bipolare. poate fi scrisă: ℜ= Ve ρ a+k = ln I b 4πK (7.35) unde k=a2 – b2 =c2.36) astfel încât. rezistenţa electrică văzută de întregul dispozitiv. Ecuaţia familiei de suprafeţe echipotenţiale V = const. omofocale cu suprafeţele 247 .34) unde λ > 0 reprezintă un parametru. Potenţialul suprafeţei electrodului se obţine pentru λ = 0 : V = ρ ⋅I a + k ρ ⋅I a + k ln = ln 8πK a − k 4πK b (7. potenţialul unei asemenea suprafeţe echipotenţiale poate fi scris: ρ ⋅I a2 + λ + k V= ln 8πK a2 + λ − k (7. poate fi scrisă sub forma: z2 r2 + 2 =1 a2 + λ b + λ (7.33) respectiv la capetele electrodului. considerat un singur electrod.38) Suprafeţele de curent ale câmpului electrodului sunt ortogonale cu suprafeţele echipotenţiale definite de ecuaţia (7.37) iar curentul total emis de dispozitiv: I= Ve 4πK ⋅Ve = a+k ℜ ρ ln b (7.CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG Punctele focale sunt dispuse la distanţa de centru c = a2 − b2 ≅ L 2 (7. Ţinând seama de (7.29).27) şi (7.

40) Valoarea semiaxei a este rădăcină a ecuaţiei 2 zc d2 ⎛ zc ⎞ − 2 ⎜1 − ⎟ = 1 2 2 2 4a L − d − 4a ⎝ L2 ⎠ (7.7a) este cuprins între suprafeţele conjugate S' şi S". care fac cu planul z = 0 248 .7. unul scurt şi doi alungiţi. care trec prin punctele z = ± l0 . de lungime l 0 (fig. În cazul dispozitivului ecranat real. 2 2 Ecuaţia acestor suprafeţe de contur ale "pânzei" de curent I0 (numit ⎛l ⎞ de măsură) poate fi dedusă din expresia (7.39) unde parametrul λ ∈ [− a 2 . înlocuind λ = ⎜ 0 ⎟ − a 2 ⎝ 2⎠ ⎡ ⎤ ⎢ ⎥ l0 ⎢ r2 ⎥ zc = 1+ 2 ⎥ ⎢ 2 l ⎢ a2 − b2 − ⎛ 0 ⎞ ⎥ ⎜ ⎟ ⎢ ⎝ 2⎠ ⎥ ⎣ ⎦ 1 2 (7.CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG elipsoidele.42) La distanţe r → ∞ (practic la r > L) suprafeţele de contur tind asimptotic către două suprafeţe conice conjugate. curentul I0 produs de electrodul A0.−b 2 ].39). şi r = 0 (axa z). iar a şi b sunt semiaxele determinate din condiţia de omofocalitate şi de condiţia că suprafeţele hiperbolice intersectează elipsoidul reprezentat de suprafaţa electrodului în punctele z= zc 2 unde zc este distanţa dintre suprafeţele conjugate de-a lungul electrodului.41). pentru semiaxa b se obţine expresia ⎛L⎞ ⎛d ⎞ b = ⎜ ⎟ − ⎜ ⎟ − a2 ⎝2⎠ ⎝ 2⎠ 2 2 2 (7. cu ecuaţia: z2 r2 − 2 =1 a2 + λ b + λ (7. compus din trei electrozi.

47) 249 . dat de relaţia: l0 dz ⎤ ⎡ α = arctg ⎢ lim c ⎥ = arctg 1 ⎣r →∞ dr ⎦ ⎡ 2 ⎛ l0 ⎞ 2 ⎤ 2 2 ⎢a 2 − b − ⎜ ⎟ ⎥ ⎢ ⎝2⎠ ⎥ ⎣ ⎦ (7. delimitat de suprafeţele conice cu deschiderea 2α .38). expresia rezistivităţii determinate cu ajutorul dispozitivului ecranat cu trei electrozi în mediul omogen şi izotrop: ρ= 2π ⋅ l 0 L + L2 − d 2 ln d ⋅ Ve V = K LL 3 ⋅ e I0 I0 (7.43) şi (7.36). şi suprafaţa totală a sferei de rază infinită.45) Rezultă de aici. respectiv raportul dintre unghiul solid cuprins în pânza de curent I0 şi unghiul solid total: I 0 S (2α ) Ω(2α ) l = = = sin α = 0 I S (2π ) 4π 2k (7.44) se poate obţine expresia rezistenţei văzute de electrodul A0: ℜ0 = Ve ρ ρ a+k L + L2 − d 2 ln = ln = 2π ⋅ l 0 I 0 2π ⋅ l 0 b d (7.46) unde K LL3 este constanta dispozitivului ecranat cu trei electrozi (laterolog-3): K LL 3 = 2π ⋅ l 0 L + L2 − d 2 ln d (7. (7.43) Raportul dintre curentul de măsură I0 şi curentul total I este egal cu raportul dintre suprafaţa sectorului de sferă de rază infinită.44) Ţinând seama de relaţiile (7.CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG un unghi α . (7.

Se măsoară potenţialul electrodului A0 faţă de electrodul de referinţă N0.50) Pentru determinarea rezistivităţii aparente este necesar să se efectueze transformarea: ρ LL 3 = 1 σ LL 3 (7.48) şi care depinde exclusiv de dimensiunile dispozitivului. a) Dispozitivul ecranat de curent constant. în acest caz se determina o conductivitate aparentă: σ LL 3 = 1 K LL 3 ⋅ I0 V0 (7. Se măsoară intensitatea curentului I0 prin electrodul A0. aflat teoretic la infinit.48) Tipuri de dispozitive ecranate .lungimea electrodului . L . I0 .49) unde V0 este potenţialul electrodului A0 faţă de infinit (electrodul N0).laterolog 3 Determinarea rezistivităţii cu ajutorul dispozitivelor ecranate poate fi efectuată prin două procedee.lungimea totală a dispozitivului şi d .CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG Pentru L > 10 ⋅ d expresia (7. curentul I0 fiind menţinut constant. K LL 3 . în mA.51) 250 . respectiv: l 0 . rezistivitatea aparentă determinată în acest caz va fi egal cu: ρ LL 3 = K LL 3 ⋅ V0 . potenţialul acestuia faţă de infinit fiind menţinut constant.diametrul dispozitivului. care definesc şi tipurile de astfel de dispozitive. în Ωm I0 (7.73 0 2L 2L ln lg d d (7. în mV.intensitatea curentului prin electrodul A0.constanta de dispozitiv.47) se poate simplifica: K LL 3 ≅ 2π ⋅ l 0 l = 2. determinată conform ecuaţiei (7. b) Dispozitivul ecranat cu potenţial constant.

respectiv pentru întoarcerea curentului de focalizare (în cazul dispozitivului de investigare superficială). M2' . în paralel cu electrozii A2 şi A2'.8): a) laterolog de investigare adâncă . independent de contrastele de rezistivitate existente în raport cu fluidul de foraj sau cu formaţiunile adiacente.A2 şi A2' . sau în fază cu I0) şi se întorc la electrozii A2 şi A2' ( care sunt alimentaţi cu un curent de focalizare „-I1”) constituind un dispozitiv de tip "pseudolaterolog" sau "laterolog-9" (v.7.pe două frecvenţe diferite. . . M1'. După modul de constituire a acestui câmp se asigură cele două tipuri de investigare: a) investigare superficială . numit curent principal sau curent de măsură şi crează câmpul de măsură.Dual Laterolog Dispozitivul dual laterolog reprezintă un dispozitiv focalizat compus dintr-un aranjament de nouă electrozi. respectiv M2.2.Ao . contribuie la 251 . Forma "focalizată" a câmpului de măsură este menţinută cu ajutorul câmpului de curent de focalizare. fig.LLa.perechi de electrozi de sesizare (de măsură) pentru asigurarea condiţiei de focalizare (v. Electrozii au următoarele funcţii: . 7.M1. b) investigare adâncă – cei patru electrozi de focalizare sunt alimentaţi cu un curent de focalizare I1 cu aceeaşi polaritate cu I0 .4) şi măsurarea parametrului rezistivitate aparentă .liniile de curent ale câmpului de focalizare sunt emise de electrozii A1 şi A1' (alimentaţi de un curent de focalizare „+I1” .perechi de electrozi de curent. Cele două dispozitive creează simultan câte un câmp electric alternativ focalizat . cilindrici alungiţi. pentru creşterea intensităţii curentului de focalizare (pentru dispozitivul cu investigare adâncă) şi.electrod de curent pentru câmpul de măsură focalizat. emise de electrodul de curent central (A0). Dispozitivul focalizat . dirijate perpendicular pe pereţii găurii de sondă.perechi de electrozi de curent pentru câmpul de focalizare.3.CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG 7.A1 şi A1' . astfel încât să pătrundă în formaţia investigată. constituind de fapt două dispozitive focalizate (fig. liniile de curent ale câmpului de focalizare fiind emise de electrozii A1 şi A1'. b) laterolog de investigare superficială – LLs.4). este alimentat de un curent I0 . 7. cu aceeaşi polaritate cu I0. Electrodul central A0 . care fiind cilindrici alungiţi.

7. Dispozitivul Dual Laterolog: (a) laterolog de investigare adâncă . (b) laterolog de investigare superficială –LLS (pseudolaterolog) [ 49 ].4). 252 .fig. având în acelaşi timp rolul de electrozi de ecranare (similari dispozitivului LL3).52) şi respectiv Fig.7. Pentru determinarea rezistivităţii aparente indicate de fiecare dispozitiv se măsoară diferenţa de potenţial ΔV dintre electrozii M1. dispozitivele de tip laterolog obţinute au rapoarte de extindere diferite: s<2. liniile de curent se întorc la armatura cablului geofizic.5 pentru dispozitivul de investigare superficială (v. În modul acesta.LLA. utilizându-se relaţia bine cunoscută: B ρ LLa = K LLa ⋅ ΔV I0 (7. care constituie electrodul de întoarcere B0 aflat teoretic la infinit.CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG creşterea intensităţii curentului de focalizare.8.5 pentru dispozitivul de investigare adâncă LLa şi s>2. sau M1' şi electrodul de referinţă N0 aflat la infinit .

2L 4 ⋅ 10 4 Ωm .electrozi de focalizare. I0 (7. M2 − M'2 .53) unde K LLa şi K LLs reprezintă constantele dispozitivului determinaţi conform relaţiei (7.9. Ca la toate carotajele focalizate de tip laterolog punctul de măsură este electrodul central A0. suprafaţă echipotenţială notată cu B. astfel încât între perechile de electrozi ' M 0 − M '0 şi M1 − M1 să fie menţinută o diferenţă de potenţial constantă. ' Deoarece electrozii M1 − M1 şi M2 − M'2 au acelaşi potenţial . Rezoluţia verticală a dispozitivului DLL.9. rezultă că: 253 .10).A 1 − A 1 . asigurând o creştere substanţială a gamei dinamice a rezistivităţii aparente determinate: ρ A ∈ 0. M1 − M1 . Un curent de focalizare I1 curge între electrodul central A0 şi ' perechea de electrozi A 1 − A 1 .electrozi de măsură de monitorizare. Curentul de focalizare I1 creează un câmp electric ale cărei linii de curent sunt prezentate în figura 7. Câmpul creat de curentul de măsură I0 are suprafeţele echipotenţiale aproximativ sferice. Un curent variabil I0 este transmis prin electrod central A0 în aşa fel ' încât perechile M1 − M1 şi M2 − M'2 să fie menţinuţi la acelaşi potenţial.).4 Carotajul electric cu focalizare sferică [ ] Dispozitivul SFL este un dispozitiv format dintr-un electrod central A0 şi opt electrozi aşezaţi simetric faţă de A0 (fig. Cei opt electrozi sunt conectaţi în patru perechi. este de 24in. Electrozii M0 şi M '0 au acelaşi potenţial (fiind scurtcircuitaţi) prin urmare prin aceştia va trece o suprafaţă echipotenţială cu valoare egală cu potenţialul perechii de electrozi M0 − M'0 . numit potenţial de referinţă Vref . ' .2. după cum urmează: ' .M0 − M'0 .7.CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG ρ LLs = K LLs ⋅ ΔV . Valorile ΔV şi I0 sunt măsurate separat în aparatura de suprafaţă. 7. şi are ca efect focalizarea curentului principal I0 în formaţiune.

54) adică VM1 = VM2 . 7. VM' = VM' . Diferenţa de potenţial între cele două suprafeţe este egală cu potenţialul de referinţă Vref . Intensitatea curentului de măsură I0 este invers proporţională cu rezistivitatea formaţiunii cuprinsă între cele două suprafeţe echipotenţiale şi aproximativ întreaga valoare măsurată corespunde acestui volum. respectiv M1 − M'2 ) va trece o altă suprafaţă echipotenţială.CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG Fig. 254 . notată cu C. Rezultă că prin punctele 0 şi 0’ (situate la ' jumătatea distanţei M1 − M2 . Dispozitivul electric cu focalizare sferică [ 49 ] VM1 − VM2 = VM' − VM' = 0 1 2 1 2 (7.9. ' Micşorarea distanţei dintre perechile de electrozi M1 − M1 şi M2 − M'2 faţă de A0 va reduce raza de investigaţie a dispozitivului şi va creşte influenţa sondei.

7. sub forma unor funcţii de gradul I.din punctul r = r x liniile de contur pot fi aproximate de asimptotele În modul acesta.12.două drepte paralele cu axa r. dată de ecuaţia l rx = 0 tgα 2 (7. valorile măsurate fiind apropiate de valoarea rezistivităţii zonei de invazie. valorile măsurate fiind raportate la nivelul electrodului central A0. Rezoluţia verticală este dată de distanţa 010 2 . cu liniile de separaţie cilindrice care corespund situaţiei stratului poros-permeabil traversat de sondă. care fac cu axa r unghiul α . respectiv sub forma unor segmente de dreaptă şi anume: . În general citirile sunt între ρ i 0 şi ρ R şi sunt folosite în combinaţie cu măsurătorile cu dispozitivele cu rază mare de investigaţie şi cu microdispozitivele pentru determinarea rezistivităţii reale. . Răspunsul dispozitivelor focalizate de tip laterolog şi forma de prezentare a diagrafiei 7. care trec prin punctele zc = ± l0 şi 2 se întind până la distanţa radială rx ( ="rază de rupere"). 255 .10). răspunsul dispozitivului ecranat poate fi obţinut considerând liniile de contur (cuprinse în planul vertical) ale pânzei de curent I0 .CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG Carotajul electric cu focalizare sferică este un carotaj cu investigare superficială. Medii neomogene cu limite de separaţie cilindrice infinit lungi În cazul unor medii neomogene.3.1. 7.3. zona cuprinsă de fascicolul de curent I0 poate fi considerată ca fiind compusă dintr-un cilindru de rază rx şi înălţimea l 0 . Raza de investigare este dată de factorul pseudo-geometric prezentat în figura 7.55) unde întâlneşte asimptotele liniei de contur hiperbolice. şi considerând zona de invazie (presupusă omogenă) şi zona necontaminată (fig.

10. Rezistenţa electrică a cilindrului va fi dată de relaţia: ℜc = ρ 2π ⋅ l 0 ln 2r x d (7. Dispozitivul ecranat în mediul neomogen cu limite de separaţie cilindrice [ 59 ] continuat de un sector de sferă de rază infinită de deschidere 2α . cuprins într-un unghi solid Ω = 4π sinα .57) astfel încât rezistenţa totală văzută de electrodul A0 va fi: ℜ 0 = ℜ c + ℜ sf (7.58) 256 .7.56) iar a sectorului sferic ℜ sf = 1 4π ⋅ l 0 sin α r x ⋅ ρ (7.CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG Fig.

257 .diametrul zonei de invazie. Di .59) şi (7.CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG Ţinând seama de ecuaţia (7.pentru gn = Di ≤ rx : 2 d D 1 1 1 ln s .63) unde ds .61) unde gn.56). zona de invazie. gi şi gR reprezintă factorul pseudogeometric al fiecărei zone: zona fluidului de foraj. de unde iese în evidenţă faptul că g depinde doar de parametrii geometrici ai dispozitivului: L.este diametrul sondei. care depinde de forma pânzei de curent şi care poate fi scris. ⎜ D ⎟ i ⎝ ⎠ (7. g i = ln i şi g R = 2π ⋅ l 0 d 2π ⋅ l 0 2π ⋅ l 0 d s Di > rx : 2 1 2π ⋅ l 0 ⎛ L ⎞ ⎜ ln + 1⎟ .62) .59) unde g reprezintă factorul pseudogeometric global pentru dispozitivul ecranat. ţinând seama de ecuaţiile (7. l0 şi d.pentru gi = ⎛ L L ⎜ ln ⎜ d + 1− D s i ⎝ ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ şi gR = 1 L ln 2π ⋅ l 0 Di (7. În cazul mediului neomogen cu suprafeţe de separaţie cilindrice.58) şi de faptul că la unghiuri mici se obţine pentru rezistenţa electrodului A0 relaţia: ℜ0 = ⎛ 2r x ⎞ + 1⎟ = g ⋅ ρ ⎜ ln 2π ⋅ l 0 ⎝ d ⎠ ρ (7. sub forma: g= 1 ⎛ L ⎞ ⎜ ln + 1⎟ 2π ⋅ l 0 ⎝ d ⎠ (7.60) (pentru L >> l 0 şi l 0 > d ). efectul fiecărei zone a mediului poate fi evaluat prin factorii pseudogeometrici parţiali. astfel că rezistenţa electrodului A0 poate fi scrisă: ℜ0 = g ⋅ ρ A = g n ⋅ ρn + g i ⋅ ρi + g R ⋅ ρR (7. respectiv zona necontaminată care pot fi exprimaţi sub forma: .

67) rezultă că şi rezistivităţile zonelor pot fi considerate în serie. n + ℜ 0 . putând fi scrisă: ℜ 0 = ℜ 0 .66) şi (7. pânza de curent de măsură Io.68) unde s-a considerat că rezistivitatea zonei de invazie ρ i este condiţionată în primul rând de rezistivitatea subzonei spălate ρ i 0 . R .n . ℜ 0. fiecare din ele fiind proporţională cu rezistivitatea zonei respective.11).65) Se poate arăta că relaţia (7.i şi ℜ 0.7 = J i ρ i 0 + J R ρ R 258 .i + ℜ 0 . iar rezistivitatea aparentă determinată de dispozitiv va fi: (7.64) unde J n .64) poate fi extinsă şi pentru dispozitivul focalizat (laterolog-7). R reprezintă rezistenţele opuse de zona noroiului. În cazul ideal de aplicare a dispozitivelor ecranate şi focalizate când ρ n << ρ R . J i şi J R reprezintă factorii pseudogeometrici parţiali relativi şi determină contribuţia relativă a fiecărei zone asupra răspunsului dispozitivului. rezistivitatea aparentă determinată de dispozitiv fiind exprimată tot în funcţie de factorii pseudo-geometrici parţiali : ρ LL 7 = J n ρ n + J i ρ i + J R ρ R (7. Din compararea relaţiilor (7.CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG Rezistivitatea aparentă determinată de dispozitiv poată fi scrisă sub forma: ρ LL 3 = gn g g ⋅ ρn + i ⋅ ρi + R ⋅ ρR = Jn ρn + Ji ρi + JR ρR g g g (7. astfel încât şi termenul J n ρ n << J R ρ R . se poate arăta că ℜ 0. respectiv zona necontaminată. mărimea lor fiind afectata de ponderea dată de factorul pseudogeometric. zona de invazie.67) unde: ℜ o. a căror sumă este unitară: Jn + Ji + JR = 1 (7. R (7.n << ℜ 0. întâlneşte zonele din stratul poros-permeabil în serie. ρ LL 3.66) Dacă se consideră stratul poros-permeabil traversat de sondă şi limitat superior şi inferior de stratele adiacente (fig.7. astfel încât rezistenţa electrodului A0.

Pentru J n << J i şi respectiv J n << J R . ecuaţia (7.65) devine: Ji + JR ≅ 1 (7.CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG Fig.70) Rezistivitatea aparentă măsurată de dispozitivele ecranate şi focalizate poate fi scrisă: .7.11. Dispozitivul focalizat şi ecranat în dreptul stratului poros-permeabil [ 59 ].pentru dispozitiv ecranat (laterolog-3): ρ LL 3 = J i .LL 3 )ρ R (7.69) de unde rezultă: J R = 1− J i (7.71) 259 .LL 3 ρ i 0 + (1− J i . suma factorilor pseudogeometrici ai zonei de invazie şi a celei necontaminate.

cu ajutorul următoarelor dispozitive de sonde: Dispozitive de sondă simple .12). determinaţi în funcţie de diametrul zonei de invazie (fig. Curba de rezistivitate cu dispozitivele ecranate (LL3) . 260 .13. laterologul de investigare superficială .3. Forma de prezentare a diagrafiei electrice focalizate Investigarea prin metoda curenţilor focalizaţi a formaţiunilor geologice traversate de sonde se efectuează . Factorii pseudogeometrici pentru dispozitive ecranate şi focalizate [ 46 ] 7.12.7 Forma de prezentare a diagrafiei pentru o succesiune teoretică este prezentată în figura 7.de tip laterolog .7. (0 − 20 Ωm /10 div.ρ LL 3 . pentru diferitele tipuri de dispozitive (inclusiv dispozitivul microlaterolog -MLL.LL 7 ρ i 0 + (1− J i .7. b. Fig.) pe o trasă de 10 sau 20 diviziuni.LL 3 şi J i .3 sau laterolog . sau focalizate (LL7) . în scara de măsură n = 2 Ωm/div.pentru dispozitivul focalizat (laterolog-7): ρ LL 7 = J i .practic .LLa).72) unde J i .LLs şi laterologul de investigare adâncă .2.LL 7 )ρ R (7.LL 7 sunt factorii pseudo-geometrici pentru zona de invazie.ρ LL7 este înregistrată în scară liniară (b) .CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG .

prezenţa stratelor poros-permeabile poate fi confirmată prin existenţa "separaţiilor" între curbele de rezistivitate pe diagrafia DLL-MLL.CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG putând fi utilizată şi o scară de reluare 1/10 pentru rezistivităţi mai mari ( n = 20 Ωm/div. Curbele de rezistivitate sunt înregistrate în scară logaritmică între valorile 0. . respectiv 0 − 200 Ωm /10 div.0. ). Diagrafia mai poate fi asociată şi de curbă de potenţial spontan ( ΔE PS la mineralizaţii mai mici ale fluidului de foraj).curba de rezistivitate cu dispozitivul laterolog de investigare superficială . Interpretarea şi aplicaţiile diagrafiei focalizate de tip laterolog 7.4.2-2000Ωm. Forma de prezentare a diagrafiei. a) Determinarea zonelor poros-permeabile Acestea pot fi puse în evidenţă prin zonele cu "efect de turtă" pe diagrama de cavernometrie ( d s < d n = diametrul nominal) şi "anomalie electronegativă" pe E PS . Curba de cavernometrie este înregistrată în scară lineară între valorile 5in 15in (= 0.4.2 . se utilizează scara logaritmică. (3): ρ MLL curba de rezistivitate cu dispozitivul microfocalizat (microlaterolog .MLL). sau o curbă gama natural.1.MLL. Dispozitivul combinat dual laterolog + microlaterolog (DLL + MLL).127 .381m).Interpretarea calitativă şi cantitativă Interpretarea calitativă cuprinde mai multe aspecte (fig.c şi se compune din următoarele curbe: (1): ρ LLa .DLL combinat cu un dispozitiv microlaterolog . în aceeaşi secţiune geologică este redată în figura 7.13). (2): ρ LLs .curba de rezistivitate cu dispozitivul laterolog de investigare adâncă . Pentru a cuprinde o gamă dinamică mai mare de valori ale rezistivităţii.13.LLa. 7.LLs.2000 Ω m. Este compus dintr-un sistem dual laterolog . 261 .o curbă de cavernometrie obţinută cu dispozitivul MLL. (4): CAV . între valorile 0. asigurând o gamă dinamică mărită a valorilor înregistrate.7.

Forma de prezentare a diagrafiei electrice focalizate: a) coloana litologică. c) diagrafia dual laterolog + microlaterolog (DLL+MLL).7.13. b) curba de rezistivitate LL3 (sau LL7). 262 .CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG Fig. [ 5 ] b) Estimarea conţinutului în fluide a stratelor poros-permeabile.

în timp ce. poate fi definită la limita de trecere de la valorile de rezistivitate ρ LL 7 sau ρ LL 3 .reprezintă "colector cu hidrocarburi".rezistivitatea mai mică a zonei de invazie conţinând filtrat de noroi (v. dolomite). cele cu adâncime de investigare redusă . respectiv la nivelul la care are loc trecerea de la separaţia "pozitiva" la separaţia "negativă" pe diagrafia DLL. ρ LLa . aceasta se explică prin faptul că diagrafiile obţinute cu dispozitivele de investigare adâncă reflectă rezistivitatea mai mare a zonei necontaminate.separaţie "negativă". Interpretarea cantitativă . pentru calculul saturaţiei în apă.ρ R utilizat în relaţia generală a interpretării cantitative. în realitate separaţia corespunzătoare stratelor cu hidrocarburi nu este totdeauna satisfăcută.indică prezenţa apei de zăcământ. sau gaze-apă într-un complex poros-permeabil argilos. respectiv: ρ LLa ≥ ρ LLs ≥ ρ MLL . LL7: rezistivitatea aparentă determinată cu ajutorul dispozitivelor respective (LL3 sau LL7) este dată de relaţia: ρ LL = J i ρ i 0 + (1 − J i )ρ R 263 (7. dar configuraţia curbei este aceia a stratelor cu rezistivitate mare. conţinând hidrocarburi. cu diferenţa că dispozitivele de investigare adâncă măsoară rezistivitatea redusă a zonei necontaminate conţinând apă de zăcământ mineralizată. respectiv petrol/apă într-un complex poros-permeabil nisipos-grezos sau carbonatat (calcare. iar zonele cu rezistivitate aparentă scăzută .CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG 1) Pe diagrafia laterolog 3 sau 7: . 2) Pe diagrafia dual laterolog + microlaterolog . zonele cu rezistivitate aparentă ρ LL 3 sau ρ LL 7 mărită pot indica prezenţa hidrocarburilor. Precizăm că separaţiile prezentate mai sus sunt pur teoretice.(DLL + MLL): separaţie "pozitivă" pe curbele de rezistivitate de investigare adâncă.limita de separaţie dintre fluide. Sa: (1) din diagrafia Laterolog 3 sau 7 . un strat cu hidrocarburi se identifică şi atunci când separaţia este corespunzătoare stratelor acvifere.mărită. investigare superficială.în dreptul stratelor poros-permeabile.73) . ρ MLL .LL3. ρ LLs şi microlaterolog.constă în determinarea parametrului rezistivitate reală . distribuţia rezistivităţilor în stratul porospermeabil) . explicaţia este ca mai sus. c) Determinarea limitelor de separaţie dintre fluide: petrol/apă şi gaze/apă: . respectiv: ρ LLa < ρ LLs < ρ MLL .reprezintă "rocă cu apă de zăcământ". la cele mici.

75).75) .77) poate fi rezolvat. care este o funcţie a diametrului acestei zone . precum şi factorul pseudogeometric. J i . obţinându-se parametrii: rezistivitate reală .12. Diagrafia de Dual Laterolog poate fi utilizată şi direct la determinarea saturaţiei în apă (fără o diagrafie de porozitate) prin metoda 264 . rezistivitatea subzonei spălate . cunoscând rezistivitatea determinată din diagrafia laterolog ρ LL rezistivitatea subzonei spălate ρ i 0 .ρ i 0 şi implicit diametrul zonei de invazie .Di.MSFL).LLa ρ i 0 + (1− J i .(microlaterolog . ρR = ρ LL − J i ρ i 0 1− J i (7.74) astfel încât.pentru dispozitivul laterolog de investigare adâncă: ρ LLa = J i .ρ R .MLL sau microcarotajul cu focalizare sferică .73) poate fi obţinută valoarea rezistivităţii reale. (7.MLL sunt factorii pseudogeometrici pentru fiecare din cele trei dispozitive.J i = f (Di ) şi este reprezentat în figura 7.LLs )ρ R .MLL )ρ R (7.rezistivităţiile subzonei spălate. ρR .LLs şi J i .LLa . (7.6 pentru diferitele tipuri de dispozitive laterolog ρ i 0 şi ρ R .MLL ρ i 0 + (1− J i .CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG unde Ji este factorul pseudogeometric al zonei de invazie.LLs ρ i 0 + (1− J i .76) .77) unde J i .pentru dispozitivul microlaterolog: ρ MLL = J i . în funcţie de diametrul estimat al zonei de invazie J i = f (Di ) din figura 7.73): .determinată cu ajutorul microdispozitivului focalizat . (7. (2) din diagrafia dual-laterolog + microlaterolog (DLL+ MLL sau MSFL): rezistivitatea aparentă determinată cu ajutorul diapozitivelor de diferite raze de investigare poate fi exprimată conform relaţiei (7. poate fi determinată valoarea rezistivităţii reale. Din relaţia (7.76) şi (7.pentru dispozitivul laterolog de investigare superficială: ρ LLs = J i . Sistemul de ecuaţii (7. funcţie de Di. respectiv a zonei necontaminate (rezistivitatea reală).LLa )ρ R .

. .Asigurarea investigării formaţiunilor geologice traversate de sonde cu fluide mineralizate.corelarea geologică şi litologică a profilelor de sonde forate cu fluide mineralizate.separarea stratelor poros-permeabile şi determinarea limitelor şi grosimilor stratelor.Investigarea formaţiunilor formate din strate de grosime mică şi determinarea conţinutului acestora în unele substanţe minerale utile.2. Aplicaţiile diagrafiei electrice focalizate . valoarea rezistivităţii ρ i 0 fiind determinată din ρ MLL . pe baza proprietăţilor acesteia are următoarele aplicaţii: . În condiţii favorabile această metodă de investigare măsoară cu dispozitivul cu rază mare de investigaţie o valoare apropiată de valoarea reală.laterolog şi dual laterolog. . precum şi a formaţiunilor carbonatate (calcare. . cu valoarea reală. dolomite). pe curba LLD. Aşa cum se ştie această mărime. . şi a zonei de invazie ) nu poate fi măsurată direct. datorită condiţiilor de măsurare (influenţa sondei cu fluid de foraj. iar ρ R din combinaţia ρ MLL − ρ LLs − ρ LLa . În unele aplicaţii se poate aproxima valoarea citită direct pe diagramă. 265 .Laterolog şi Dual-Laterolog Diagrafia electrică focalizată . 7.4. Aplicaţia majoră a carotajului electric focalizat de tip laterolog este determinarea rezistivităţii reale a colectoarelor.CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG raportului. O mărime exactă a rezistivităţii reale se obţine după efectuarea corecţiilor cu influenţa sondei şi a stratelor adiacente.evaluarea conţinutului rocilor colectoare şi determinarea limitelor de separaţie dintre fluide: petrol/apă şi gaze/apă.

1. .CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG 7. Patina este menţinută cu ajutorul unui mecanism cu braţe articulate. Carotajul electric cu microdispozitive focalizate este utilizat în următoarele variante: 1. 3. Microlaterolog – MLL Micro-proximity – log – PL Micro carotajul cu focalizare sferică – MSFL (Micro Spherical Focused Log) 7. la care electrozii.5. obţinându-se o curbă de cavernometrie. Contrapatina poate fi constituită şi dintr-o patină cu dispozitivele de microcarotaj standard. permiţând înregistrarea simultană cu cele două metode. Matricea de electrozi este montată pe o patină de cauciuc aşa cum este prezentată în figura 7. La rândul său electroda este menţinută centrat în sondă cu ajutorul unui mecanism simetric şi a unei contrapatine. subzona spălată.un electrod de focalizare A1. M2. mecanismul articulat acţionează un traductor rezistiv pentru măsurarea diametrului găurii de sondă. 266 .doi electrozi de măsură M1. Microdispozitivele sunt sisteme de investigare. Microlaterologul Principiul microlaterologului este asemănător carotajului electric focalizat cu şapte electrozi punctiformi LL7. 2.5. diametral opuse. sunt montaţi pe o patină dintr-un material electroizolant.14. Cei trei electrozi sunt: . acţionate mecanic şi hidraulic din interiorul dispozitivului de investigare de formă cilindrică. De asemenea. Matricea electrozilor este formată dintr-un electrod central A0 circular de forma unui buton şi trei electrozi circulari concentrici cu A0. Microcarotajul focalizat Microcarotajul focalizat ca şi microcarotajul convenţional este utilizat pentru a măsura rezistivitatea în imediata apropiere a peretelui sondei.

78) unde Κ LL 3 este constanta dispozitivului laterolog 3 – LL3 267 .14. astfel încât fascicolul de curent I o . pătrunde perpendicular pe peretele sondei. Rezistivitatea măsurată va fi egală cu: ρ = Κ LL 3 ⋅ ΔVM 1−N∞ I0 (7. în stratul investigat. emis de electrodul A1. în cazul când rezistivitatea acestora este foarte mică în raport cu rezistivitatea stratului investigat.7. Astfel sunt eliminate eventualele pierderi laterale prin turta de colmataj sau stratele adiacente.CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG Fig. Condiţia de focalizare este ca potenţialele electrice ale celor doi electrozi M1 şi M2 să fie egale.Schema principială a dispozitivului microlaterolog [ 44 ] Prin electrodul central A0 se emite în rocă un fascicol de curent de intensitate I o a cărui formă de "trompetă" este menţinută de curentul de intensitate I 1 . a stratului adiacent şi a fluidului de foraj.numit "de măsură".numit "de focalizare". Liniile de curent ale curentului de focalizare I 1 menţin liniile de curent ale curentului de măsură I o astfel încât acestea să-şi păstreze forma de trompetă. pentru orice variaţie a rezistivităţii stratului investigat.

CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG Valorile măsurate sunt raportate la nivelul electrodului A0 (punctul de măsură). iar rezoluţia verticală de 1.LL3.7. şi este formată dintr-un electrod central de curent A0 de formă dreptunghiulară. un electrod de măsură sau electrod monitor M.7in. şi un electrod de focalizareA1. 7. Principiul microcarotajului focalizat (microlaterolog) pentru un strat porospermeabil.2 Microcarotajul “proximity .15.. învecinat de strate compacte (roci carbonatice) şi forma de reprezentare a diagrafiei [ 5 ]. Fig. Matricea de electrozi este montată pe o patină de cauciuc aşa cum este prezentată în figura 7.5.log este asemănător carotajului electric focalizat cu trei electrozi . Raza de investigaţie este de aproximativ 1-2 in.15.log” Principiul proximity . 268 .

Matricea de electrozi este montată pe o patină de cauciuc aşa cum este prezentată în figura 7.5.4. Microdispozitivul electric cu focalizare sferică [ 49 ]. pătrunde perpendicular pe peretele sondei. Condiţia de focalizare este ca potenţialele electrozilor A0 şi A1 să fie menţinute la aceiaşi valoare. şi este formată din electrozi de formă rectangulară.16. 7. 269 . emis de electrodul A1.79) unde Κ PL este constanta dispozitivului proximity .3 Microcarotajul cu focalizare sferică – MSFL Principiul microcarotajului cu focalizare sferică (MSFL) este asemănător carotajului electric focalizat cu focalizare sferică cu macrodispozitive SFL. Turtă de noroi Fluid de foraj Formaţiunea geologică A M A M M Fig.15. prezentat în subcapitolul 7.numit "de măsură".numit "de focalizare".log.CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG Prin electrodul A se emite în rocă un fascicol de curent de intensitate I o a cărui formă (de "trompetă") este menţinută de curentul de intensitate I 1 . în stratul investigat. Fascicolul de curent I o . Acest lucru este realizat prin schema electronică asociată dispozitivului. 7. prin aşa numitul sistem de "autocompensare" Rezistivitatea măsurată va fi egală cu: ρ = Κ PL ⋅ VA I0 (7.2.

CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG

7.5.4 Răspunsul dispozitivelor de microcarotaj focalizat şi forma de reprezentare a diagrafiei Se consideră o succesiune de roci carbonatice; un strat de calcar poros-permeabil, cu porozitate intergranulară, respectiv pori şi/sau fisurală, având practicate o serie de fisuri sau fracturi, învecinat de două strate compacte (cu porozitate foarte scăzută) - (fig.7.17), traversate de sondă. La traversarea acestor formaţiuni de către sondă în dreptul statului poros – permeabil a avut loc fenomenul de invazie şi ca urmare s-a format zona de invazie, cu subzona spălată şi subzona de tranziţie, precum şi turta de colmataj pe peretele găurii de sondă. Referindu-ne la figura 7.17a se observă că în dreptul stratului poros-permeabil diametrul găurii de sondă este mai mic decât diametrul sapei de foraj, datorită turtei de colmataj, în timp ce în dreptul stratelor compacte diametrul este aproximativ egal cu diametrul sapei. Astfel, curba de cavernometrie obţinută, reprezentând variaţia diametrului real al sondei, d s , în funcţie de adâncime, comparativ cu valoarea diametrului sapei, dnlinia verticală punctată (fig. 7.17c), va avea valori d s < d n în dreptul stratelor poros-permeabile şi valori d s ≅ d n în dreptul calcarelor compacte. Diagrama de cavernometrie este înregistrată pe trasa I-a, pe 10 div. cu o scară de măsură de 1 inch/div.(0,0254 m/div.), respectiv 5 inch - 15 inch pe 10 diviziuni (0,127 - 0,381 m pe 10 div.). Pe trasa a II-a este reprezentată curba de rezistivitate aparentă înregistrată cu unul din dispozitivele microfocalizate (MLL, PL, MSFL ), în scara 20Ω m/div. (O - 200Ωm pe 10 div.). Aşa cum s-a văzut mai sus razele de investigaţie a dispozitivelor acoperă subzona spălată, astfel încât în dreptul stratului poros-permeabil rezistivitatea aparenta măsurată va fi condiţionată în primul rând de rezistivitatea ρ io a acestei subzone, care conţine în spaţiul poros filtrat de noroi, sau mai exact filtrat de noroi şi apă de zăcământ. În dreptul stratelor compacte, care nu sunt afectate de fenomenul de invazie, rezistivitatea aparentă va depinde în primul rând de rezistivitatea reală ρ R a acestor strate, care este mult mai mare decât în dreptul stratelor permeabile. O altă formă de prezentare a diagrafiei micro-focalizate este în scara logaritmică, mult mai uzitată decât scara liniară prezentată mai sus. O astfel de diagramă este prezentată în figura 7.17d. Avantajul scării logaritmice este că acoperă un domeniu mare de valori de rezistivitate fără 270

CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG

să fie nevoie de reluări şi prezintă o detaliere foarte bună a valorilor mici de rezistivitate. 7.5.5. Interpretarea diagrafiei de microcarotaj focalizat a) Separarea intervalelor poros-permeabile dintr-o succesiune de strate: Se efectuează pe baza scăderii valorii de rezistivitate aparentă cu dispozitiv microcarotaj focalizat în dreptul stratului poros-permeabil, în raport cu rezistivitatea aparentă din dreptul stratelor compacte ρ MFOC ,p. p < ρ MFOC ,c şi a prezenţei "efectului de turtă" pe diagrama de cavernometrie - d s < d n ; În cazul stratelor compacte rezistivitatea aparentă ρ MLL,c are valori relativ mari, iar cavernometria indică un diametru egal cu cel, nominal d s ≅ d n . b) Determinarea limitelor stratelor şi a grosimilor acestora, inclusiv determinarea grosimii "efective" a pachetelor de strate poros-permeabile, în intercalaţiile cu intervalele compacte. Limitele stratelor pot fi determinate precis în punctele Hs şi Hi în care începe şi se termină zona cu "efect de turtă" pe curba de cavernometrie şi are loc scăderea, respectiv creşterea valorii rezistivităţii aparente ρ MFOC grosimea stratului fiind dată de diferenţa dintre adâncimile corespunzătoare acestor limite, h = H i − H s . Răspunsul curbei ΔE PS - potenţial spontan, reprezentat împreuna cu ρ MFOC arată că aceasta poate pune în evidenţă doar limitele superioară, Hs şi inferioară Hi a pachetului de strate, intercalaţiile subţiri compacte şi impermeabile nefiind în mod clar evidenţiate; în acest mod, se determină o grosime "aparentă" a pachetului de strate hA = H i − H s , care include şi suma grosimilor intervalelor compacte şi impermeabile. În acelaşi timp, diagrafia de cavernometrie (c) şi de rezistivitate aparentă cu dispozitivul microcarotaj focalizat (d) pune în evidenţă clar fiecare intercalaţie porospermeabilă şi respectiv, compactă sau impermeabilă, astfel încât pot fi determinate grosimile h1, h2 , ..., hn ale fiecărei intercalaţii poros-permeabile şi se obţine grosimea "efectivă" a colectorului hef = h1 + h2 + ... + hn < hA .

271

CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG

Fig. 7.17 Reprezentarea diagrafiei de microcarotaj focalizat înregistrată într-un pachet de strate poros-permeabile, conţinând intercalaţii compacte şi, eventual impermeabile, relativ subţiri (a), Interpretarea cantitativă a diagrafiei de microcarotaj focalizat, (microlaterolog) (b) [5]

1. Determinarea rezistivităţii subzonei spălate, ρ io Răspunsul dispozitivului microcarotaj focalizat este o funcţie de rezistivitatea turtei de noroi, ρ tn , a grosimii acesteia, htn şi a diametrului sondei, ds, astfel încât se poate scrie pentru rezistivitatea aparentă o relaţie de dependenţă de forma (normalizată pentru ρ tn ):
⎛ρ ⎞ ρ MFOC = f ⎜ io , htn ⎟ ⎜ρ ⎟ ρ tn ⎝ tn ⎠

(7.80)

Această relaţie poate fi reprezentată sub forma graficului din figura 7.18. 272

CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG

Fig. 7.18. Răspunsul dispozitivului microcarotaj focalizat în funcţie de rezistivitatea turtei de noroi, ρ tn , a grosimii acesteia, htn şi a diametrului sondei, ds, [ 5 ]

Acest grafic permite determinarea valorii ρ io , fiind cunoscute rezistivitatea aparentă ρ MFOC şi grosimea turtei de noroi htn.. 2. Determinarea porozităţii şi a factorului de formaţie. S-a văzut că saturaţia în filtrat de noroi a subzonei spălate este data de ecuaţia:

S ai 0 =

F ⋅ ρ fn ρi 0

(7.81)

şi legătura între acesta şi saturaţia în hidrocarburi reziduale, de ecuaţia (7.82)
S ai 0 + S rh = 1

(7.82)

Factorul de formaţie pentru roci consolidate (calcare) care intra în expresia (7.81) este dat de relaţia Archie: 273

CAROTAJUL ELECTRIC FOCALIZAT DE TIP LATEROLOG

F=

1 P2

(7.83)

unde P este porozitatea rocii, astfel încât în ecuaţia (7.81) se poate scrie:

(1 − S hr )2 =

ρ fn P 2 ⋅ ρio

(7.84)

De aici rezultă expresia porozităţii: P= ρ fn 1 (1 − S hr ) ρio (7.85)

7.5.6. Aplicaţiile diagrafiei electrice cu microdispozitive

Diagrafia electrică cu microdispozitive are, în general, următoarele domenii de aplicabilitate: 1) diagrafia de microcarotaj standard: în roci slab şi mediu consolidate, respectiv nisipuri, nisipuri argiloase, gresii slab consolidate şi în sonde forate cu fluide de foraj dulci (cu mineralizarea c n ≤ 50 g/l); 2) diagrafia de microcarotaj focalizat (microlaterolog): în roci consolidate, respectiv calcare, dolomite şi gresii consolidate şi în sonde forate fluide de foraj mineralizate ( c n > 50 g/l). În cadrul acestor domenii de aplicabilitate, aplicaţiile diagrafiei electrice cu microdispozitive sunt următoarele: a) separarea intervalelor poros-permeabile din profilul sondei; b) determinarea limitelor şi grosimilor stratelor, inclusiv a grosimii efective a pachetelor de strate poros-permeabile cu intercalaţii impermeabile şi/sau compacte; c) investigarea formaţiunilor geologice cu strate subţiri, purtătoare de substanţe minerale utile solide; d) determinarea rezistivităţii subzonei spălate a formaţiunilor porospermeabile, în vederea determinării rezistivităţii reale şi a determinării saturaţiei în apă, respectiv hidrocarburi a rocilor colectoare; e) determinarea porozităţii rocilor.

274

8
CAROTAJUL INDUCTIV 8.1. Scurt istoric
Introducerea metodei geofizice de investigaţie cu ajutorul curenţilor induşi în mediul înconjurător a fost impusă de necesitatea de a se asigura investigarea sondelor forate cu fluide de foraj neconductive, pe bază de ţiţei sau emulsii inverse, precum şi în sonde forate cu aer sau cu gaze. Aceste fluide nu asigură un contact electric între dispozitivul de investigaţie şi formaţiunile geologice traversate de sondă. Din această cauză nu se pot utiliza metodele de investigaţie prezentate anterior. Carotajul inductiv nu necesită un contact direct al dispozitivului cu rocile investigate prin intermediul noroiului de foraj. În prezent metoda este generalizată şi pentru investigarea sondelor forate cu noroaie dulci, care traversează, în general, formaţiuni slab sau mediu consolidate. Carotajul inductiv a fost introdus în anul 1949 de către firma Schlumberger, bazele metodei şi principiile de funcţionare ale aparaturii fiind elaborate de H.G. Doll. Dispozitivul de carotaj inductiv este un dispozitiv focalizat - în plan vertical şi selectiv - pe direcţie radială, putându-se defini două caracteristici de investigare - în plan vertical şi pe direcţie radială (în plan orizontal). Cel mai simplu tip de dispozitiv de investigare pentru carotajul inductiv este cel cu două bobine: una emiţătoare şi una receptoare. Acest dispozitiv are o caracteristică de investigare bună în plan vertical, eliminând în suficientă măsură influenţa stratelor adiacente, în schimb caracteristica radială este nesatisfăcătoare , întrucât contribuţia principală a răspunsului este dată de o zonă corespunzătoare zonei de invazie. Pentru eliminarea acestor inconveniente au fost introduse dispozitivele focalizate (cu mai multe bobine). În ultimul timp au fost elaborate dispozitive combinate de tip dual inducţie - laterolog, care sunt constituite din două dispozitive de inducţie,
275

CAROTAJUL INDUCTIV

de investigare adâncă şi medie şi un dispozitiv laterolog de investigare superficială.

8.2. Fundamentarea teoretică pe baza inducţiei electromagnetice
Dispozitivul de investigaţie este compus din bobina emiţătoare E şi bobina receptoare R dispuse pe un suport cilindric dintr-un material electroizolant, la distanţa L una de cealaltă. În figura 8.1 este reprezentată schema dispozitivului de investigaţie cu două bobine şi forma câmpurilor electrice şi magnetice produse de dispozitiv în mediul înconjurător, aflat într-un mediu omogen. Bobina emiţătoare E, este alimentată prin intermediul unui generator electronic GEN cu un curent alternativ, de frecvenţă relativ înaltă, 20 kHz. Acest curent induce în lungul axei bobinei un câmp magnetic alternativ, denumit câmp magnetic primar sau direct. Acest câmp magnetic, care se propagă prin mediul înconjurător, induce în acesta o serie de curenţi electrici de formă circulară, în plane perpendiculare pe axa dispozitivului, constituind aşa numiţii "curenţi turbionari" sau curenţi Foucault, a căror intensitate este proporţională cu conductivitatea mediului. Aceştia produc, la rândul lor, un câmp magnetic secundar, de-a lungul axei dispozitivului, care induce în spirele bobinei receptoare R o tensiune electromotoare de asemenea proporţională cu conductivitatea mediului. Această tensiune electromotoare este preluată de receptorul electronic REC şi, după selectarea componentei în fază cu, curentul emiţătorului, se transmite la suprafaţă un semnal proporţional, într-o primă aproximaţie, cu conductivitatea rocilor înconjurătoare. Se consideră dispozitivul de inducţie cu două bobine într-un mediu omogen şi un sistem de coordonate cilindrice 0 r ϕ z, cu originea în centrul de simetrie al dispozitivului, cu coordonata verticală z corespunzând axei dispozitivului şi cu coordonata radială r normală pe această axă. Întrucât sistemul prezintă simetrie radială, coordonata unghiulară ϕ nu intervine în calcule (fig.8.1). Mediul înconjurător (roca) poate fi considerat împărţit într-o serie de elemente toroidale (spire elementare) cu secţiunea transversală

276

CAROTAJUL INDUCTIV

dA = dr ⋅ dz

(8.1)

Fig.8.1. Schema dispozitivului de carotaj inductiv cu două bobine.

Dacă dimensiunile bobinelor sunt mici în raport cu dimensiunile spirelor elementare şi cu distanţa L, acestea pot fi considerate punctiforme. ⎡ L⎤ Ordonata spirei elementare z ∈ ⎢0, ⎥ , iar raza ei este r. ⎣ 2⎦ În aproximaţia făcută, solenoidul emiţător este considerat un dipol magnetic, cu momentul magnetic dat de expresia: r m = nE S E ⋅ i , (8.2) unde i = I max sin ωt este intensitatea instantanee a curentului electric prin bobina emiţătoare, Imax - amplitudinea curentului, ω = 2πf = pulsaţia ( f = frecvenţa), nE - numărul de spire al bobinei emiţătoare, SE - aria suprafeţei cuprinsă de o spiră. Inducţia magnetică produsă de momentul dipolului magnetic în punctul T(r,z) este dată de relaţia:
B = ∇× A = ∇× m× R , R3

(8.3)

unde A este potenţialul vector al momentului dipolului magnetic, R distanţa de la emiţător la elementul de mediu în punctul T.
277

rezultă: e = −μ 0 r 2 π ⋅ f ⋅ I max cos 2π ⋅ f ⋅ t 1 . 2R 3 (8. S = π ⋅ r 2 . Liniile de câmp magnetic primar îmbracă elementul de mediu toroidal T(r.CAROTAJUL INDUCTIV Dezvoltându-se expresia (8.z).3) şi ţinând seama de expresia operatorului ∇x K (rotor) în coordonate cilindrice. în punctul corespunzător solenoidului receptor. în spira elementară apare un curent de inducţie (Foucault) elementar: di ' = −μ 0 σ ⋅ r ⋅ f ⋅ n E S E ⋅ I max cos 2πf ⋅ t 1 drdz .5) unde φ = B ⋅ S este fluxul magnetic prin suprafaţa spirei elementare. se poate ajunge în final la expresia valorii absolute a inducţiei câmpului magnetic în punctul T: B= μ 0 2n E S E ⋅ i μ 1 ⋅ = 2 0 n E S E I max sin ω ⋅ t 3 . precum şi de faptul că sistemul prezintă simetrie cilindrică. care.7) Sub acţiunea tensiunii electromotoare induse.6) sau. Tensiunea electromotoare este egală cu: e = πr 2 μ dB 1 = −2 0 ⋅ πr 2 ⋅ n E S E ⋅ ω ⋅ I max cos ω ⋅ t 3 dt 4π R (8. R3 (8.aria suprafeţei spirei elementare (element de mediu). are inducţia 278 .4) unde μ 0 este permeabilitatea absolută a vidului ( μ 0 = 4π ⋅ 10 −7 H/m ). dt (8. 3 4π R R 4π (8. înlocuind ω = 2π ⋅ f .8) Curentul de inducţie creează un câmp magnetic axial secundar. inducându-se în acesta o tensiune electromotoare indusă dată de legea lui Faraday: e=− dφ .

12) a tensiunii electromotoare induse poate fi transformată scriind pentru amplitudinea acesteia: de R.13) 279 .aria suprafeţei spirei.9) se obţine pentru inducţia magnetică secundară în punctul corespunzător receptorului expresia: dB' = − μ 0 2π ⋅ r 2 di' μ2 1 = − 0 ⋅ σ ⋅ r 3 ⋅ f ⋅ n E S E ⋅ I max cos 2πf ⋅ t 3 3 dr ⋅ dz 3 4π R ' 8 R R' (8. Expresia (8.10) Inducţia magnetică dB' generează în spirele solenoidului receptor tensiunea electromotoare de inducţie elementară: de R = − = πμ 2 4 dφ' dB ' = −n R S R = dt dt 1 R 3 R '3 dr ⋅ dz .distanţa din punctul T al spirei elementare la receptorul R (considerat de asemenea punctiform în raport cu celelalte dimensiuni). SR . 0 ⋅ σ ⋅ r3 ⋅ f 2 ⋅ n S n S ⋅ I E E R R max sin 2πf ⋅ t (8. Din ecuaţia (8.9) unde dl este elementul de lungime al spirei elementare. max = K I G D σ ⋅ dr ⋅ dz (8. conform legii Biot – Savart: dB ' = μ 0 d i ' ∫ dl × R ' R '3 (8.CAROTAJUL INDUCTIV elementară.11) unde nR reprezintă numărul de spire al solenoidului receptor. max = πμ 2 4 0 2 L r3 ⋅ f ⋅ n E S E n R S R ⋅ I max ⋅ ⋅ σ ⋅ dr ⋅ dz L 2 R 3 R '3 2 de R. R' .12) S-a introdus mărimea L – lungimea dispozitivului (distanţa ER dintre bobina emiţătoare şi cea receptoare) şi s-a notat cu KI constanta dispozitivului de inducţie egală cu: K I = 2π μ2 0 4L ⋅ f 2 ⋅ n E S E n R S R ⋅ I max (8.

z).12) trebuie integrată pe întreg spaţiul. Amplitudinea tensiunii electromotoare induse globale va fi: E R . dη = şi dζ = L L L L Cu ajutorul lor expresia (8. compus dintr-o infinitate de elemente de mediu (spire elementare). z )σ ⋅ dr ⋅ dz 0 −∞ ∞ +∞ (8.z) şi dispozitivul traductor de lungime L: GD = L r3 3 3 2 2 2⎡ 2 2 ⎛L ⎞ ⎤ ⎡ 2 ⎛L ⎞ ⎤ 2 ⎢r + ⎜ + z ⎟ ⎥ ⎢r + ⎜ − z ⎟ ⎥ ⎝2 ⎠ ⎥ ⎢ ⎝2 ⎠ ⎥ ⎢ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ (8. Mărimea GD reprezintă factorul geometric "factorul Doll" [27] sau parametrul spaţial (Dahnov) şi este determinat de poziţia reciprocă dintre elementul de mediu T(r.CAROTAJUL INDUCTIV Acesta este determinată de construcţia diapozitivului (numărul de spire şi suprafaţa spirelor solenoizilor E şi R).15) Pentru efectuarea integralei se introduc coordonatele "normalizate": η= r z dr dz . ζ = . Imax şi lungimea dispozitivului L. Pentru mediul omogen de conductivitate σ .constanta dispozitivului. expresia (8. amplitudinea tensiunii electromotoare induse în solenoidul receptor ca urmare a unui element de mediu (spiră elementară) este proporţională cu conductivitatea σ a acestui element şi cu factorul geometric GD(r.14) devine: GD drdz = η3dηdζ ⎡ ⎛1 ⎛1 ⎞ ⎤ ⎡ ⎞ ⎤ 2 ⎢η 2 + ⎜ + ζ ⎟ ⎥ ⎢η 2 + ⎜ − ζ ⎟ ⎥ ⎝2 ⎝2 ⎠ ⎥ ⎢ ⎠ ⎥ ⎢ ⎦ ⎣ ⎦ ⎣ 2 2 2 3 3 2 (8.max = ∫ ∫ K I GD (r .16) astfel încât expresia amplitudinii tensiunii electromotoare induse în bobina 280 .12). factorul de proporţionalitate fiind KI .14) Conform ecuaţiei (8. intensitatea curentului de excitaţie.

21 b) astfel încât.18) Integrala J η din ecuaţia (8.CAROTAJUL INDUCTIV receptoare devine pentru mediul omogen ( σ = const. din (8.21a) J2 = ∫ 1 −ξ 2 u (u + 2ζ ) du = 2 4 (1 + 2ζ )(1 − 2ζ ) (8.17) poate fi rezolvată cu schimbarea de variabilă (pentru η < (8. respectiv z < ): 2 2 ⎛1 ⎞ u = η + ⎜ − ζ⎟ ⎝2 ⎠ 2 2 (8.20) 1 −ζ 2 (u 2 + 2ζ ) 3 du 3 = 2 2 1 + 2ζ (8.max = K I σ ∫ GD drdz = K I σ ∫ J η dζ S −∞ +∞ (8.17) unde η3 dηdζ 1∞ Jη = ∫ 3 3 2 2 20⎡ ⎤ 2⎡ 2 ⎛1 ⎤ 2 1 ⎛ ⎞ ⎞ 2 ⎢η + ⎜ + ζ ⎟ ⎥ ⎢η + ⎜ − ζ ⎟ ⎥ ⎝2 ⎠ ⎥ ⎢ ⎝2 ⎠ ⎥ ⎢ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ 1 L . pentru ζ < 2 2 281 (8. 2⎢ 4 ⎣ ⎦ (8.): E R .22) .20) se obţine 1 1 J η = .19) Cu acesta expresia lui J η poate fi reprezentată prin suma a două integrale Jη = unde J1 şi J2 au forma: J1 = ∫ ∞ 2 2 ∞ 1⎡ 1 − 2ζ ⎤ J1 − J2 ⎥ .

pentru mediul omogen E R .max = K I σ 282 (8. (8.27) iar E R .26) adică ∫ GdA = 1 (8.CAROTAJUL INDUCTIV În mod analog.21b).24) unde J1 şi J2 au aceeaşi formă ca în ecuaţiile (8.20). cu 1 excepţia limitelor de integrare. pentru ζ < variabilă 2 1 L .23) (2ζ − 1)2 J ⎤ 1⎡ J η = ⎢ J1 − 2⎥ 2⎣ 4 ⎦ (8.25) În modul acesta.28) . care vor fi între ζ − şi ∞ astfel că în final 2 Jη = 1 1 .max = K I σ ∫ GD dA = S 1 + ⎤ ⎡−1 −∞ 2 2 1⎞ ⎥ 1⎞ 1⎞ ⎛ ⎛ ⎛ K I σ ⎢ ∫ J η ⎜ ζ > ⎟dζ + ∫ J η ⎜ ζ < ⎟dζ + ∫ J η ⎜ ζ > ⎟dζ = ⎢ −∞ ⎝ 1 1 2⎠ ⎥ 2⎠ 2⎠ ⎝ ⎝ − + ⎦ ⎣ 2 2 1 + ⎤ ⎡ −1 − ∞ dζ 2 2 dζ ⎢1 ∫ KIσ + ∫ dζ + ∫ 2 = K I σ ⎥ = K i σ ⎥ ⎢ 8 −∞ ζ 2 − 1 1 ζ + ⎦ ⎣ 2 2 (8. pentru ζ > 8ζ 2 2 (8. respectiv z > . cu schimbarea de 2 2 2 1⎞ ⎛ u = η + ⎜ζ − ⎟ 2⎠ ⎝ se obţine: (8.21a) şi (8.

13).1.constanta dispozitivului (ecuaţia 8.29) KI 8.2a. pentru variaţia lui r de la 0 la ∞ Se obţine o funcţie G = ∫ GD dr = f ( z ) . Caracteristica de investigare verticală se obţine din integrarea factorului geometric GD.∞ . factorul de proporţionalitate fiind KI . se obţine o funcţie în r.z) reprezintă ponderea cu care un element de mediu T(r. V D 0 ∞ (8. Caracteristicile de investigare radială şi verticală Caracteristica radială se obţine similar .30a) −∞ reprezentată grafic în figura 8. măsurându-se semnalul din bobine receptoare.28) rezultă că. Factorul geometric GD(r. integrând factorul geometric GD pentru o variaţie a lui z de la + ∞ la .30b) a cărei reprezentare grafică este dată în figura 8.28) rezultă că în ipoteza fenomenului de inducţie electromagnetică.max . Din ecuaţie (8.CAROTAJUL INDUCTIV Din ecuaţia (8. amplitudinea tensiunii electromotoare induse în bobina receptoare este proporţională cu conductivitatea ( σ a mediului omogen.27) exprimă faptul că suma ponderilor tuturor elementelor din spaţiul infinit este egala cu untiatea.2b 283 . conform relaţiei de mai jos: R GD = ∫ GD dz = f (r ) +∞ (8. iar integrala din ecuaţia (8. în S/m (8.z) contribuie la semnalul total (tensiune electromotoare indusă) obţinut în bobina receptoare. se poate determina conductivitatea mediului E σ = R .2.

8.3a).2.cea emiţătoare E şi cea receptoare R şi trei bobine secundare.2.80)L faţă de axul dispozitivului. 8. se poate constata că ponderea maximă a contribuţiei asupra semnalului la receptor este dată de zona cuprinsă în domeniul r ∈ (0.25K0. la investigare în special zona de invazie a stratului porospermeabil.lungimea dispozitivului. deci. b) caracteristica de investigare verticală [ 5 ]. numite bobine de focalizare şi compensare F1. Din analiza caracteristicii de investigare verticală se poate constata că dispozitivul cu două bobine este un dispozitiv "focalizat" în plan vertical.2.8. Caracteristicile de investigare ale dispozitivului de inducţie cu două bobine: a) caracteristica de investigare radială. F2 şi F3 (fig. Din studiul caracteristicii de investigare radială. Dispozitivul de carotaj inductiv cu rază de investigaţie medie CEIm este compus din cinci bobine: două bobine principale . Acestea din urmă asigură îmbunătăţirea 284 . contribuţia maximă asupra semnalului la receptor (cca 90 %) fiind dată de mediul cuprins între două plane normale pe axul dispozitivului care trec prin cele două bobine. cuprinzând. au fost introduse dispozitive cu mai multe bobine. Dispozitive de carotaj inductiv Pentru a elimina deficienţele dispozitivelor cu două bobine (rază mică de investigare). respectiv pe o distanţă egală cu L .CAROTAJUL INDUCTIV Fig.

CAROTAJUL INDUCTIV caracteristicii radiale de investigare. simbolul FF reprezintă "sistem focalizat pe verticală şi în direcţie radială".CEIa.5)L. Acest dispozitiv este denumit 285 a. astfel încât raza de investigare creşte până la valori r ∈ ( 1.3.5)L.6FF40.5FF4. cuprinzând în mod deosebit.5)L.4a.3.0162.CEIm . Dispozitive de carotaj electric inductiv cu mai multe bobine: Dispozitivul de carotaj inductiv cu rază de investigaţíe adâncă CEIa este compus din şase bobine: cele două bobine principale – cea emiţătoare E şi cea receptoare R – şi patru bobine secundare de focalizare şi compensare. F2. zona necontaminată a stratului poros-permeabil. 8. [ 5 ] . în sensul deplasării zonei de contribuţie maximă asupra semnalului la receptor într-un interval r ∈ (l. Dispozitivul este cunoscut sub denumirea de dispozitiv 5FF40.0 2. curba 2).0 . 5 este numărul de bobine. cuprinzând în investigare atât zona de invazie. în sensul deplasării zonei de contribuţie maximă asupra semnalului spre profunzimea stratului investigat.5m.3b). iar 40 este lungimea dispozitivului L =40in (= 1. în intervalul r ∈ (2.8. (fig. F1.8. Raza de investigaţie creşte până la 3. b. Fig. F3 şi F4 (fig. Acestea asigură îmbunătăţirea caracteristicii radiale de investigare. 8.4a curba 1). cât şi o parte din zona necontaminată (fig.016m).

CAROTAJUL INDUCTIV dispozitivul 6FF40 (6 bobine. Din analiza caracteristicilor de investigaţie radiale integrate se poate observa că aportul zonei fluidului de foraj din gaura de sondă şi a zonei de invazie a fost eliminată în măsură mare în cazul dispozitivului de investigare medie 5FF40 .curba (1) şi complet eliminată în cazul dispozitivului de investigare adâncă 6FF40.30b) pentru un volum delimitat de două plane paralele care trec prin cele două bobine principale. Caracteristicile de investigaţie radială integrate se obţin prin integrarea relaţiei (8.diametrul găurii de sondă). în funcţie de grosimea stratului. Contribuţia principală fiind dată. este dată de formaţiunea cuprinsă între cele două plane ce trec prin bobinele principale a cărei grosime este egală cu lungimea dispozitivului sau selectivitatea verticală este egală cu lungimea dispozitivului. aproximativ 90%. de rază r. de zona necontaminată. Pentru interpretarea diagrafiei de inducţie sunt necesare caracteristicile de investigaţie integrate. În general. Contribuţia principală.conductivitatea reală σ R a acestei zone. perpendiculare pe V axul dispozitivului. GD = f (r ) şi sunt prezentate în figura 8. Caracteristicile de investigaţie verticală integrate se obţin prin integrarea relaţiei (8.8. dispozitivele de investigaţie medie dau valori de rezistivitate reală pentru roci colectoare în care diametrul mediu de invazie Di ≅ 5d s (ds .0l6m). concentric cu axa dispozitivului.în consecinţă .30a) pentru un volum R cilindric.5b). răspunsul acestuia reprezentând . 286 .5a. iar dispozitivele de investigare adâncă. L=40in = l. mai ales în cazul dispozitivului 6FF40. Caracteristica de investigare verticală reprezintă dependenţa semnalului total obţinut la bobina receptoare. pentru formaţiuni cu diametrul mediu de invazie Di ≥ 10d s . GD.i = f (r ) (fig.

_ 5FF40.8. a).CAROTAJUL INDUCTIV Fig..dispozitiv de investigare adâncă CEIa . (3) – dipozitiv cu două bobine Fig. Caracteristicile radiale de investigare ale dispozitivelor cu mai multe bobine [5]: (1) .dispozitiv 5FF40.caracteristicile radiale. 287 .caracteristicile verticale.4. curba (2) .8.dispozitiv de investigare medie CEI -. curba (1) .5.6FF40) [ 54 ].dispozitiv 6FF40. Caracteristicile de investigare integrate ale dispozitivelor de carotaj electric inductiv cu mai multe bobine. (2) .. b) .

în lungul unei curbe închise este egală cu variaţia induc∂B ţiei magnetice în raport cu timpul = j ⋅ ω ⋅ μ H şi reprezintă legea lui ∂t Faraday scrisă sub forma ∇ × E − j ⋅ ω ⋅ μH = 0 (8. În realitate. Fundamentarea teoretică pe baza propagării câmpului electromagnetic În paragrafele anterioare. 3. se consideră un mediu omogen de conductivitate σ .31 a) unde ω este pulsaţia câmpurilor alternative.G. precum şi termenul densităţii curentului imprimat (de sursa câmpului electromagnetic) JS . în raport cu timpul ε = j ⋅ω⋅ε ⋅ E ∂t dedus din legea conservării sarcinii electrice. Doll. . Pentru determinarea răspunsului dispozitivului de inducţie cu două bobine.Prima ecuaţie exprimă faptul că circulaţia (rotorul) vectorului câmp electric E . caracteristic curenţilor electrici de joasă frecvenţă. care este egală cu densitatea curentului de inducţie J = σ E (legea lui Ohm). astfel ecuaţia se scrie ∇ × H − (σ − j ⋅ ω ⋅ ε ) ⋅ E = J S (8. iar j = − 1 . permitivitate dielectrică ε şi permeabilitate magnetică μ . la frecvenţa la care lucrează dispozitivul de inducţie (ν = 20 kHz) are loc un fenomen de propagare a câmpului electromagnetic generat de solenoidul emiţător. în teoria carotajului inductiv. la care se adaugă termenul ∂E variaţiei intensităţii câmpului electric. s-a considerat ipoteza simplificatoare a fenomenului de transmisie a semnalelor ca un fenomen de inducţie electromagnetică. Se poate porni de la ecuaţiile lui Maxwell pentru propagarea câmpului electromagnetic: .CAROTAJUL INDUCTIV 8. elaborată de H.Cea de a doua ecuaţia exprimă circulaţia (rotorul) câmpului magnetic H în lungul unei curbe închise.31 b) 288 .

33) (8.31d) poate fi exprimat în termenii potenţialului vector A .31a) . care în absenţa unor sarcini electrice este egal cu zero (legea lui Gauss)..34) ∇A + K 2 A = J S K reprezintă constanta de propagare. H . apariţia unei componente reactive a semnalului indus în bobina receptoare. 1+ j Rezolvarea ecuaţiei (8. iar j = −1 .32 a) (8. (8. JS . din cauza efectului pelicular (skin effect) care face ca semnalul recepţionat să nu mai fie riguros proporţional 289 . iar pe de altă parte apariţia unei componente în antifază.intensitatea câmpului magnetic. definită de relaţia: K 2 = j ⋅ ω ⋅ μ ⋅ (σ − j ⋅ ω ⋅ ε )⋅ = unde δ = 2j .. Sistemul de ecuaţii (8.32 b) unde E este intensitatea câmpului electric. care în lipsa sarcinilor magnetice este de asemenea egală cu zero: ∇E = 0 ∇H = 0 (8. acelaşi lucru despre divergenţa câmpului magnetic H . datorită transmisiei directe dintre bobina emiţătoare şi cea receptoare a componentei electrice a câmpului electromagnetic.densitatea curentului imprimat al sursei (în bobina E).35) scoate în evidenţă. respectiv fluxul acestuia printr-o suprafaţă închisă. δ2 2 (8.CAROTAJUL INDUCTIV Ultimele două ecuaţii exprimă divergenţa vectorului intensitate câmp electric E .36) K este adâncimea efectului pelicular (skin-effect). utilizând substituţiile H = ∇× A E = j ⋅ ω ⋅ μ⋅ A care duc la ecuaţia lui Helmholtz (8.35) (8. pe de o parte.

se obţine caracteristica de R investigare radială Gp = f (r ) . caracteristica verticală se apropie de cea obţinută în ipoteza inducţiei electromagnetice clasice. (8. z ) e jKR ' (1 − jKR ') . Astfel. σ A indus în bobina receptoare. pentru strate cu grosimi mai mari decât lungimea dispozitivului.z) reprezintă factorul geometric de "propagare". fiind cu atât mai influenţat. cu cât conductivitatea este mai mare. Expresia răspunsului dispozitivului de investigare poate fi concretizată sub forma conductivităţii "aparente" măsurate la nivelul bobinei receptoare (ecuaţia 8. z ) = G D (r . reprezentată grafic în figura 8. Caracteristica verticală ilustrează şi în acest caz efectul de "focalizare". 290 . corespunzătoare rocilor cu apă. Se observă că factorul geometric "de propagare" poate fi exprimat în funcţie de factorul geometric Doll GD. Prin integrarea contribuţiei unui sector cilindric de grosime infinit mică. efectul pelicular este mai mare.fluidul de foraj din gaura de sondă şi zona de invazie. z ) . determinat de ecuaţia (8. reprezentată în figura 8. se obţine caracteristica de investigare verticală G V = f ( z ) . GD.14): (8. La conductivităţi mici. Acesta exprimă ponderea fiecărei spire elementare de mediu cu conductivitatea σ (r.29): σ A = K I σ(r . caracteristice rocilor cu hidrocarburi. prin integrarea contribuţiei unui strat orizontal de grosime infinit mică. respectiv rezistivităţi mari. reprezentate de factorul geometric "Doll". La conductivităţi mari. concentric cu axul dispozitivului.CAROTAJUL INDUCTIV cu conductivitatea. de coordonate r. Această caracteristică ilustrează efectul de "selectivitate". z )G p (r . cu cât conductivitatea creşte. pentru diferite valori σ . p pentru diferite valori ale conductivităţii. respectiv de eliminare a influenţei stratelor adiacente.38) G p (r . z ) = K I σ(r . z ) e jKR ' (1 − jKR ') Reprezentarea grafică în plan vertical şi radial a factorului geometric reprezintă caracteristicile de investigare.z contribuie la semnalul de conductivitate.6a. z )G D (r .6b.37) unde G(r. respectiv de eliminare a efectului mediului apropiat . Se poate observa că efectul pelicular este cu atât mai accentuat.

Un interes aparte pentru interpretarea diagrafiei de inducţie îl r reprezintă factorul geometric radial integrat G p .i = f (r ) . 291 . Caracteristicile de investigare a dispozitivului cu două bobine. sunt valabile şi în cazul teoriei propagării câmpului electromagnetic.6. b.7. 50% din semnal vine de la zona cu un diametru mai mare de 1. micşorarea efectului găurii de sondă şi reducerea componentei datorată efectului pelicular.8.pentru diferite valori de conductivitate: a -investigaţie verticală. Caracteristicile de investigaţie arată câteva avantaje ale dispozitivelor inductive focalizate: o mai bună rezoluţie verticală. Considerentele prezentate cu privire la dispozitivele de investigare medie şi adâncă. în ipoteza propagării undelor electromagnetice. acelaşi procent al semnalului este determinat de zona cu un diametru mai mare de 3.CAROTAJUL INDUCTIV a. Punctul de măsură al dispozitivelor inductive este situat la jumătatea distanţei dintre bobina emiţătoare şi bobina receptoare. reprezentată în figura 8. Pentru dispozitivul 5FF40. respectiv contribuţia dată de un volum cilindric de formaţie de rază r.2m. Fig. caracteristica radială pune în evidenţă creşterea efectului pelicular cu creşterea conductivităţii.5m. [ 54 ] La fel cu cea verticală. cu diferenţa că şi în acest caracteristicile de investigaţie vor fi afectate de efectul pelicular – analog cu cele pentru dispozitivul cu două bobine. b -investigaţie radială. iar pentru dispozitivul 6FF40.

vom nota conductivitatea stratului j cu σ j .Răspunsul dispozitivului inductiv în mediu cu stratificaţie plan-paralelă În cazul în care mediul înconjurător nu mai este omogen.2.CAROTAJUL INDUCTIV Fig. 8.max = K I ∑ σ j ∫∫ G (r . z )dr ⋅ dz .8).max = K I σ A (8.pentru diferite valori de conductivitate...8.39) făcându-se presupunerea că în limitele unui strat σ(r . ci compus din mai multe strate orizontale numerotate cu j = l. Caracteristica de directivitate radială integrată a dispozitivului cu două bobine. Dacă se notează cu σ A "conductivitatea aparentă" σ A = ∑ σ j ∫∫ G (r .7.4.n (fig.41) 292 . Expresia tensiunii electromotoare totale (ecuaţia 8.15) devine: E R .40) se obţine pentru semnalul total o expresie analogă cu cea pentru mediul omogen: E R .. în ipoteza propagării undelor electromagnetice [ 48 ]. z )dr ⋅ dz j =1 Aj n (8.. z ) j = σ j = const. j =1 Aj n (8.8.

9) 293 .42) σA = E R . 8.8. Mediu cu stratificaţie plan-paralelă [ 5 ]. măsurând semnalul şi conductivitatea aparentă va fi: cunoscând constanta dispozitivului. Un astfel de mediu este compus într-o primă aproximaţie din trei zone principale. Răspunsul dispozitivului inductiv în mediu cu limite de separaţie cilindrice infinit lungi Mediul cu limite de separaţie cilindrice infinit lungi reprezintă cazul stratelor poroase permeabile de grosime mare în care s-a luat în considerare şi gaura de sondă. Referindu-ne la caracteristica de investigare verticală din figura 8.max KI Fig. (8.8. separate de două limite de separaţie (fig.8.2 se poate deduce că pentru strate de grosime mai mare sau egală cu lungimea dispozitivului L. conductivitatea aparentă măsurată reprezintă în proporţie de aproximativ 90 % conductivitatea reală în limitele stratului respectiv.5. pentru ca în cazul stratelor cu grosime mai mare decât de două ori lungimea dispozitivului.CAROTAJUL INDUCTIV şi. conductivitatea aparentă măsurată coincide cu cea reală.

din figura 8. z )dr ⋅ dz + σ R ∫∫ G (r . z )dr ⋅ dz + σ j ∫∫ G (r .zona de invazie.016m) indică o rază de investigare 294 .zona necontaminată. Mediu cu limite de separaţie cilindrice infinit lungi [5].CAROTAJUL INDUCTIV Fig. σ R . GR factorul geometric (global) corespunzător zonei necontaminate. se poate constata că. Referindu-ne la caracteristica de investigare radială.sonda cu fluidul de foraj delimitată de peretele găurii de sondă.0. contribuţia principală este dată. ceea ce. GR i .25 .2a.44) unde: σ n este conductivitatea fluidului de foraj. pentru dispozitivul cu lungimea L = 40in (= 1.80)L.8. presupusă omogenă delimitată de limita zonei de invazie. z )dr ⋅ dz (8. după cum s-a arătat şi pentru mediul omogen. Considerând dispozitivul de investigare centrat în gaura de sondă. Gn. . de mediul cuprins în zona radială r ∈ (0. . poate fi definită o conductivitate aparentă cu contribuţia fiecărei zone: σ A = σ n ∫∫ G (r . în cazul dispozitivului cu două bobine.factorul geometric (global) corespunzător zonei de invazie. σ i .conductivitatea reală (în zona necontaminată).conductivitatea zonei de invazie presupusă omogenă. .9.43) sau σ A = σ n G n + σ i Gi + σ R G R (8.factorul geometric (global) corespunzător zonei găurii de sondă.

având Lp = AM = 16 in (= 0. atunci când este posibil.016m).curba de rezistivitate din carotajul inductiv. . Forma de prezentare a diagrafiei este redată în figura 8. 295 .curba de potenţial spontan .CAROTAJUL INDUCTIV în intervalul r ∈ (0. Aceste curbe de rezistivitate sunt însoţite de o curbă gama sau o curbă de PS. ( σ I . 2) . un dispozitiv potenţial scurt AM=16in. în cazul dispozitivului cu două bobine ar fi necesară creşterea lungimii dispozitivului.curba de rezistivitate aparentă cu dispozitiv potenţial ρ AM (Lp = AM = 16in = 0. 4) .practic . Pentru a depăşi această zonă. electrodul de măsură M este utilizat şi pentru înregistrarea unei curbe de potenţial spontan. zonei de invazie în stratul poros-permeabil.pe trasa a II-a de 10 diviziuni . pe trasa a II-a de 10 diviziuni . ceea ce ar produce în schimb reducerea puterii de rezoluţie în plan vertical.E PS . 6FF40 la care se adaugă.linie plină.un dispozitiv de rezistivitate potenţial cu electrozii A şi M montaţi pe carcasa izolantă a dispozitivului de bobine.406 m).81)m. 8.6. Carotajul electric .0.CEIa.linie plină. sau un dispozitv laterolog cu rază mică de investigaţie si un dispozitiv microlaterolog. ρ I .linie plină.cu ajutorul dispozitivelor de investigaţie 5FF40.un dispozitiv de inducţie de investigare adâncă . de tip 6FF40 cu L = 40in (= 1.inducţie (CEI) Carotajul electric inducţie (CEI) se efectuiază cu următoarele dispozitive: .10 şi cuprinde următoarele curbe: 1) . corespunzător. 3) . 8.pe trasa a III-a de 10 diviziuni .trasa I-a de 10 diviziuni.20 .1.6 Variante de carotaj inductiv şi forma de prezentare a diagrafiei Investigaţia sondelor prin metoda curenţilor de inducţie a formaţiunilor geologice se efectuează .curba de conductivitate din CEI.406m). în general.

1.01 – ρ 10) Ω −1 / m . 8. 296 . de diagramă. Unitatea de măsură pentru conductivitate se ştie că este [σ]SI = S/m (Siemens/m). = (mho/m) = Ω −1 / m .CAROTAJUL INDUCTIV Pentru potenţialul spontan se utilizează o scară de măsură n PS = 10 mV/diviziune. Datorită domeniului de valori ale rezistivităţilor formaţiunilor geologice investigate cu metoda de inducţie ρ ∈ (0.20 Ωm pe 10 div.10. în practică se utilizează ca unitate de măsură pentru conductivitate [σ] pract. rezultă că 1 valorile de conductivitate σ = vor fi cuprinse într-un interval (0. Fig. Forma de prezentare a diagrafiei de carotaj electric – inducţie [ 5 ]. respectiv 0. iar pentru curbele de rezistivitate n ρ = 2 Ωm/div.100) Ω m.

se utilizează aşa numita "scară compensată" sau "hibridă". în Ωm = (8. (fig.un dispozitiv de inducţie cu investigaţie adâncă CEIa . 8.un electrod M pentru înregistrarea potenţialului spontan. 11.respectiv liniară pentru conductivitate ρ = 1 σ între valorile 20 Ω m . cu modulul de focalizare S<2. Scara compensată sau hibridă pentru curba de rezistivitate [ 5 ].6FF40.6. Carotajul dual inducţie-laterolog (DIL) Carotajului dual inducţie-laterolog (DIL) se efectuiază cu următoarele dispozitive: .. scară liniară pentru primele 10 diviziuni pescară (0.CAROTAJUL INDUCTIV Curba de rezistivitate ρ I reprezintă rezistivitatea obţinută din conductivitate σ I .2.45) σI Această curbă de rezistivitate este cunoscută şi sub numele de „reciprocata din inducţie”. 8.5 .46) σ I .11).l00 Ω m) se depăşeşte limita scării de 20 Ω m pe 10 div. legătura dintre ρ I şi σ I este dată de relaţia: 10 3 ρ I . .un dispozitiv focalizat (laterolog) de investigare superficiala LLs. . În cazul în care domeniul de măsură a rezistivităţii este (0. 297 . pe baza relaţiei: 1 ρI = (8. 8.5FF40. Ţinând seama de unităţile de măsură pentru conductivitate.un dispozitiv de inducţie cu investigaţie medie CEIm .20 Ω m) şi în continuare în scară inversă .∞ . în mmho/m Fig.

E PS . 298 .trasa I-a de 10 diviziuni. 8. 1) curba de potenţial spontan . Forma de prezentare a diagrafiei dual inducţie – laterolog.CAROTAJUL INDUCTIV Forma de prezentare a diagrafiei este redată în figura 8.12b şi d şi se compune din următoarele curbe. 2) curbele de rezistivitate aparentă: Fig. 12.

linie punctată.2 şi 2000 Ω m. 8. . σ I ∈ [500K1000 ]mmho/m Explicaţia este aceeaşi ca mai sus. . cu rază mică de investigare. Această separaţie se explică prin faptul că dispozitivul de inducţie are o rază de investigare mai mare decât cel potenţial şi este sensibil mai ales la rezistivitatea mare a zonei necontaminate. .linie plină. Interpretarea diagrafiei inductive 8. pe baza aceluiaşi procedeu ca la diagrafia electrică standard .pentru un colector cu hidrocarburi pe curbele de rezistivitate există o separaţie "pozitivă" ρ I ≥ ρ AM între curba de rezistivitate din inducţie ρ I şi curba înregistrată cu dispozitiv potenţial. ρ I < ρ AM şi valori mari de conductivitate. Curbele de rezistivitate sunt înscrise în scară logaritmică între valorile 0.linie întreruptă. pot fi determinate din diagrafia de PS. şi valori mici de conductivitate.7.estimarea conţinutului în fluide a colectoarelor Pe diagrafia electric .inducţie – CEI estimarea conţinutului în fluide se realizează astfel: . 299 .. ρ AM .ρ Im rezistivitatea înregistrată cu dispozitivul de investigare medie CEIm .pentru un colector cu apă de zăcământ separaţia este "negativă".determinarea limitelor şi grosimilor stratelor. asigurând o gamă mărită a valorilor înregistrate.7. sensibil la rezistivitatea mai mică a zonei de invazie. Interpretarea calitativă Aceasta cuprinde următoarele aspecte: . sunt puse în evidenţă prin "anomaliile electronegative" pe curba de E PS .ρ LLs rezistivitatea înregistrată cu dispozitivul laterolog superficial LLs . ca la diagrafia electrică standard.ρ Ia rezistivitatea înregistrată cu dispozitivul de investigare adâncă CEIa . dispozitivul de inducţie măsoară rezistivitatea mică a zonei necontaminate saturată cu apă de zăcământ. faţă de cel potenţial.determinarea zonelor poros-permeabile.CAROTAJUL INDUCTIV . .1.

"rocă colectoare cu hidrocarburi" . În condiţii reale separaţia negativă poate corespunde şi colectoarelor cu hidrocarburi. de asemenea pe curba de conductivitate are loc trecerea de la valori mici ale conductivităţii σ I la valori mari. cât şi pe cea de dual inducţie laterolog . utilizat în relaţia generală a interpretării cantitative pentru calculul saturaţiei în apă Sa.pe cele 3 curbe de rezistivitate.inducţie .măsoară în zona necontaminată şi o parte din zona de invazie (subzona de tranziţie). Dispozitivul de investigaţie adâncă .CEIa.CEIm . în timp ce dispozitivul laterolog superficial cuprinde numai zona de invazie – care conţine în primul rând filtrat de noroi.DIL.înregistrată cu dispozitiv de investigaţie adâncă . 1) Din diagrafia electric . ρ Ia < ρ Im < ρ LLs -reprezintă "rocă cu apă de zăcământ". curba ρ Im înregistrată cu dispozitiv de investigaţie medie .CEI. cu precizarea că forma curbelor este cea corespunzătoare stratelor cu rezistivitate mare. Interpretarea cantitativă Aceasta constă în determinarea parametrului rezistivitate reală ρ R .determinarea limitelor de separaţie dintre fluide: petrol/apă si gaze/apă: atât pe diagrafia electric . dispozitivele de inducţie cu investigare adâncă şi medie măsoară rezistivitatea mică a zonei necontaminate saturate cu apă de zăcământ şi a subzonei de tranziţie. 8. în timp ce rezistivitatea măsurată cu dispozitivul laterolog superficial este în primul rând afectată de zona de invazie (subzona spălată) cu filtrat de noroi. Aceasta se explică prin faptul că dispozitivele de inducţie de investigaţie adâncă şi medie cuprind în investigaţie diferite zone ale stratului poros-permeabil.7.2. se stabileşte la adâncimea la care are loc trecerea de la separaţia "pozitivă" la separaţia "negativă".inducţie .CEIm şi curba ρ LLs .înregistrată cu dispozitiv focalizat-laterolog. de investigaţie superficială.CEI 300 . curba ρ Ia . .DIL: . explicaţia este analogă cu cea de mai sus. . limita de separaţie dintre fluide într-un complex poros-permeabil cu sau fără conţinut de argilă.separaţie "pozitivă" ρ Ia ≥ ρ Im ≥ ρ LLs . iar dispozitivul de investigare medie .separaţia "negativă".CAROTAJUL INDUCTIV Pe diagrafia dual inducţie-laterolog .CEIa – măsoară în zona necontaminată cu hidrocarburi.

σ ad şi σ R . GR reprezintă factorii geometrici integraţi în limitele zonei fluidului de foraj. stratului adiacent şi rocii necontaminate (conductivitate reală) (fig. Fig.prin eliminarea efectului mediului apropiat. Gad. σ n . a zonei de invazie.13). σ io .13.CAROTAJUL INDUCTIV Conductivitatea aparentă determinată cu ajutorul dispozitivului de inducţie 6FF40 (diapozitiv de investigare adâncă) poate fi exprimată prin relaţia σ I = Gn σ n + Gi σ io + Gad σ ad + G R σ R (8. a stratului adiacent şi respectiv a zonei necontaminate. Gi.49 a) 301 . Zonele din stratul poros-permeabil investigate cudispozitivul de inducţie [ 5 ].47) unde Gn.8.prin eliminarea efectului stratelor adiacente şi pe direcţie radială .8.48) Pentru că suma factorilor geometrici pe întreg stratul este unitară rezultă: Gi + GR = 1 (8. subzonei spălate. factorii geometrici integraţi. Având în vedere efectul de "focalizare" pe verticală .conductivităţile fluidului de foraj (noroi).47) se reduce la σ I ≅ Gi σ io + G R σ R (8. care reprezintă ponderile zonelor respective au valorile Gn ≅ 0 şi Gad ≅ 0 astfel încât relaţia (8.

8. Fig.49 b) (8.48) poate fi scrisă astfel: σ I = Gi σ io + (1 − Gi )σ R (8. 2) dispozitiv de inducţie de investigare medie.. = + ρR ρ I ρ io 302 (8.CAROTAJUL INDUCTIV de unde G R = 1 − Gi şi relaţia (8. pentru cele trei tipuri de dispozitive. Relaţia (8.14.50) Gi este factorul geometric integrat pentru zona de invazie şi este reprezentat grafic în funcţie de diametrul acestei zone – Di în figura 8.51) . 3) dispozitiv de inducţie de investigare adâncă. Dependenţa factorilor geometrici integraţi Gi= f(Di) pentru diametrul zonei de invazie[ 49 ]: 1) dispozitiv laterolog superficial.14.50) se poate transcrie în termeni de rezistivitate sub forma: 1 Gi 1 − Gi .

ρ io . respectiv medie.a şi Gi. rezistivitatea subzonei spălate. poate fi determinată valoarea rezistivităţii reale. ρ io şi ρ R rezistivităţiile subzonei spălate. LLs ρ io + (1 − J i .factorul pseudo-geometric radial integrat pentru dispozitivul laterolog de investigaţie superficială.53 b) ρ LLs = J i . ρ R cu ajutorul relaţiei (8.m sunt factorii geometrici radiali integraţi pentru zona de invazie (funcţie de diametrul acesteia) pentru dispozitivele de investigaţie adâncă. LLs )ρ R .a σ io + (1 − Gi .52) Din diagrafia de inducţie se citeşte rezistivitatea ρ I .pentru dispozitivul de inducţie cu investigaţie adâncă: σ Ia = Gi .m σ io + (1 − Gi .DIL Conductivitatea aparentă determinată cu ajutorul dispozitivelor cu diferite raze de investigare poate fi scrisă conform relaţiei (8. respectiv a zonei necontaminate (rezistivitatea reală).53 c) unde Gi. LLs .pentru dispozitivul de inducţie cu investigaţie medie: (8. Din ecuaţia (8.52).pentru dispozitivul laterolog cu investigaţie superficială: (8.53 a) σ Im = Gi . 2) Din diagrafia dual inducţie-laterolog .a )σ R .CAROTAJUL INDUCTIV unde ρ I este rezistivitatea din diagrafia de inducţie.m )σ R . în funcţie de diametrul estimat al zonei de invazie . .51). (8.Gi = f (Di ) .determinarea parametrului rezistivitate reală ρ R poate fi efectuată şi pe baza abacelor de interpretare. J i .50) astfel: . 303 . rezultă pentru rezistivitatea reală expresia: ρR = ρ io ρ I (1 − Gi ) ρ io − ρ I Gi (8.se determină cu ajutorul microdispozitivelor şi factorul geometric integrat.

Domeniul de aplicaţie optim al metodei inductive se referă la formaţiuni cu consolidare redusă. valoarea rezistivităţii ρ io fiind estimată din ρ LLs . iar ρ R . . m 1 − Gi . 8. Di. Diagrafia de dual inducţie-laterolog poate fi utilizată şi direct la determinarea saturaţiei în apă (fără o metodă de porozitate) prin metoda raportului.evaluarea conţinutului rocilor colectoare şi determinarea limitelor de separaţie dintre fluide: petrol/apă şi gaze/apă.53 a-c) scrise în termeni de rezistivitate devin: G i .rezistivitate reală.determinarea rezistivităţii reale a rocilor în vederea determinării saturaţiei colectoarelor.separarea stratelor poros-permeabile şi determinarea limitelor şi grosimilor lor.asigurarea investigării formaţiunilor geologice forate cu fluide neconductive (fază petrol sau emulsii inverse) prin metoda rezistivităţii. cu rezistivităţi cuprinse în intervalul ρ R ∈ (0.54) Cele trei ecuaţii constitue un sistem de ecuaţii lineare. putând fi extins. ρ io rezistivitatea subzonei spălate şi. .CAROTAJUL INDUCTIV Ecuaţiile (8.corelarea geologica şi litologică a profilelor de sondă forate cu fluide dulci şi fluide neconductive.diametrul zonei de invazie. . . a cărui rezolvare duce la determinarea parametrilor ρ R .1K100 )Ωm . Aplicaţiile carotajului inductiv Diagrafia electrică de inducţie şi dual inducţie-laterolog. m 1 = + ρ Im ρ io ρR ρ LLs = J LLs ρ io + (1 − J LLs )ρ R (a ) (b ) (c ) (8. fiind unica metodă electrică care permite acest lucru. are următoarele aplicaţii: . 304 .din ρ I . cu suficientă precizie până la ρ R ∈ (100K 200 )Ωm . a 1 − Gi .8.. a 1 = + ρ Ia ρ io ρR Gi .

r r D = D(r .intensitatea câmpului magnetic. t ) .deplasarea electrică.855⋅10-12 As/Vm şi εr este permitivitatea relativă (raportată la vid).permeabilitatea magnetică μ. 305 .intensitatea câmpului electric.conductivitatea electrică σ caracterizează mediul din punct de vedere al gradului în care permite trecerea curentului electric. .vectorii polarizaţie electrică P şi polarizaţie magnetică M au ca semnificaţie fizică. Câmpul electromagnetic este caracterizat de vectorii: r r E = E (r . caracterizează gradul de magnetizare al mediului. Aceşti parametri sunt: .9 CAROTAJUL ELECTROMAGNETIC 9. t ] .permitivitatea electrică ε caracterizează parţial gradul în care mediul se încarcă cu electricitate. t ) . Aceste mărimi caracterizează influenţa materiei asupra câmpului. r r B = B[r . z. respectiv magnetice. t) din spaţiul prin care acest câmp se propagă. unde ε0 este permitivitatea vidului şi este egală cu 8. densitatea de volum a momentelor electrice. y. Fundamentarea teoretică Un mediu fizic este caracterizat din punctul de vedere al propagării câmpului electromagnetic prin trei parametri care pot fi ataşaţi fiecărui punct S(x.inducţia magnetică. μ = μr μ0 unde μ0 = 1. t) . r r H = H(r. inversul conductivităţii este rezistivitatea electrică şi se defineşte ca rezistenţa electrică specifică a unui cub unitar din mediu.5266*10-6 Vs/Am este permeabilitatea vidului. . . ε = ε0εr .1.

J şi vectorii E şi H există relaţiile (legile de material) de dependenţă: r r B = μH (9.2) devin: r r r ∂E rotH = σE + ε ∂t r r ∂H rotE = −μ ∂t (9.3) r divD = δ . Câmpul electromagnetic nu se poate manifesta în afara mediului r fizic şi are două componente principale: câmpul electric E şi câmpul magnetic H .1) rotH = ⎜ J + ⎜ ∂t ⎟ ⎠ ⎝ r r ∂B rotE = − (9.5) – (9.distribuţia sarcinilor electrice.5) r r D = εE (9. caracterizat de vectorul densitate de r r curent J = J (r .4) r r r r r Între vectorii B.9) 306 .1) şi (9.6) r r J = σE (9.8) (9. .2) ∂t r divB = 0 (9. D.CAROTAJUL ELECTROMAGNETIC Acest câmp are ca surse: .7) ecuaţiile (9. caracterizată de parametrul δ=δ(r. t ) .distribuţia curentului electric.7) Ţinând seama de (9. t) care reprezintă densitatea de volum a sarcinii electrice. Mărimile câmpului electromagnetic se poate determina cu ajutorul ecuaţiilor lui Maxwell: r r ⎛ r ∂D ⎞ ⎟ (9. (9.

12) (9. (9.CAROTAJUL ELECTROMAGNETIC r r Cele două coponente E şi H pot fi scrise sub formă complexă astfel: r r E (r .15) Se aplică operatorul rotor ecuaţiei (9.10). t ) = H 0 (r )e − jωt (9.16) În absenţa sarcinilor libere.12) ∂t r r ∂E = − j ωE (9.19) (9.13) ∂t Înlocuind în relaţiile (9. (9.17) 307 .15) şi dacă se are în vedere ecuaţia (9.11) în funcţie de timp se obţine: r r ∂H = − jω H (9.11) După derivarea ecuaţiilor (9.13) rezultă: r r rotH = (σ − jωμ )E (9.14) r r rotE = jωμH (9.10) (9. relaţia de mai sus devine: r r ∇ 2 E = −(μεω2 + jωμσ)E sau r r ∇2E − k 2E = 0 unde k 2 = −(μεω2 + jωμσ) şi reprezintă numărul de undă.14) se obţine: r r r grad divE − ∇ 2 E = (μεω2 + jωμσ)E (9.8) şi (9.9) relaţiile (9. t ) = E 0 (r )e − jωt r r H (r .18) (9.

25) (α + jβ)2 = −(μ ⋅ ε ⋅ ω2 + j ⋅ ω ⋅ μ ⋅ σ) (9.27) şi 2αβ = ωμ 0 σ 308 (9. Relaţia (9. atunci: k 2 = (α + jβ) rezultă 2 (9.22) devine: r E = ae − kz e − j (ωt − θ) (9. câmpul electric E este egal cu: r E = Ae −kz e − jωt (9.20) în care A şi B sunt două constante complexe arbitrare.23) în care a şi θ sunt constante reale.28) .21) şi ţinând seama de relaţia (9.21) Pe baza relaţiei (9. Pentru ca E să fie zero la infinit trebuie ca pentru z ≠ 0.19) Dacă notăm k = α + jβ .2) şi separând partea imaginară de cea reală.CAROTAJUL ELECTROMAGNETIC Soluţia ecuaţiei (9. B=0 şi atunci valoarea câmpului electric va fi egală cu: r E = Ae −kz (9.24) Expresia numărului de undă k 2 este dată de relaţia (9.10).22) Mărimea complexă A poate fi pusă sub forma: A = ae iθ (9.26) Efectuând calculele expresia (9. se obţine: β 2 − α 2 = ω2 μ ε (9.18) este de forma: r E = Ae −kz + Be kz r (9.

t ) = Re E = ae −αz cos(βz − ωt + θ) () (9.29) (9. k 2 este un număr imaginar şi egal cu: k 2 = −μωσj (9.32) iar în cazul mediilor conductoare (ε = 0 ) .33) sau k= 2ωμσ (1 − j ) = d (1 − j ) 2 (9.36) Componenta reală a câmpului electric.30) β = ω με 0 I m ε r + jσ ωε 0 În mediile dielectrice ( σ = 0 ) sau a frecvenţelor înalte ( μεω2 〉〉 μωσ ) k2 devine un număr real şi egal cu: k 2 = μεω2 (9.37) 309 .35) Înlocuind în ecuaţia (9. sau al frecvenţelor foarte joase (ω 2 εμ〈〈 μωσ).34) în care d= 2ωμσ 2 (9. este: r r Ε(z.27) şi (9.24) k în funcţie de α şi de β se obţine: r E = ae − αz e j (βz − ωt + θ) (9. prin neglijarea curenţilor de deplasare.31) sau k = ω με (9.CAROTAJUL ELECTROMAGNETIC Din ecuaţiile (9.28) rezultă expresiile pentru α şi β: α = ω με 0 Re jσ ωε 0 (9.

Conductivitatea electrică este inversul rezistivităţii şi a fost prezentată în paragraful 2. dacă parametrii de material nu variază cu timpul. Dacă fiecare din aceste trei constante macroscopice au aceeaşi valoare în întreg domeniul considerat. În caz contrar el este neomogen.CAROTAJUL ELECTROMAGNETIC în care reprezintă faza. Dacă conductivitatea este egală cu zero mediul este pur dielectric şi nedisipativ. (1. Din cauză ca în marea lor majoritate rocile tipice zăcămintelor de hidrocarburi nu au în compoziţia lor minerale cu proprietăţi magnetice. permeabilitatea lor magnetică poate fi considerată constantă şi aproximativ egală cu permeabilitatea vidului μ0. 310 . măsurată la frecvenţe foarte mari este dependentă de saturaţia în apă şi practic independentă de salinitate.. din care rezultă domeniul foarte mare de variaţie a acestui parametru. conductivitatea electrică şi permitivitatea electrică sunt scalari se numeşte izotrop. Permitivitatea electrică este unul din principalii parametrii care afectează propagarea undelor electromagnetice şi este egală cu ε = εrε0. Dacă una din cele trei constante macroscopice este un tensor de ordinul doi. Variaţia acestui parametru este foarte mică şi nu prezintă un interes deosebit pentru măsurarea lui. Permitivitatea electrică (constanta dielectrică). pentru roci şi formaţiuni geologice. la el neexistând transformări de energie electromagnetică în căldură prin efect Joule. unde ε0 = 8. anizotrop. atunci mediul se numeşte omogen. mediul este din acel punct de vedere. sau variante în cazul în care parametrii de material variază cu timpul. Un mediu la care toate constantele: permeabilitatea magnetică. şi φ = β z − ωt + θ A = ae − α z (9.38) (9.39) reprezintă amplitudinea. Mediile pot fi invariante în timp.3.855*10-12 As/Vm.5266 Vs/Am).

7 9.25 În relaţia (9. prin împărţirea cu ω2 se obţine: β2 α 2 μ0ε = 2 − 2 ω ω (9.40) Produsul μ 0 ε' = t 20 .CAROTAJUL ELECTROMAGNETIC Permitivitatea electrică relativă şi timpul de propagare pentru minerale şi fluide comune [49] Tabelul 9.35 5.4 6.41) (9. Cele două transmiţătoare transmit alternativ unde electromagnetice care se propagă în mediu şi ajung la cei doi receptori la timpi diferiţi şi cu amplitudini diferite (fig.3 Timpul de propagare.9-8. [ns/m] 7.4 7. conform analizei dimensionale As / Vm x Vs/Am = s 2 .2 3. 311 .4 1 56-80 78.1.8 7. în medii fără pierdere este dată de: v po = dz ω 1 = = dt ko t po [ ] (9.5-9. este pătratul timpului de propagare în medii p fără pierdere. Rezultă că: t 20 = t 2 − α 2 / ω 2 p pl Viteza de fază.6 4. şi β / ω = t pl este timpul de propagare în medii cu pierdere.7-5.65 6.35 4.6-6.1-10.16 5-25 2-2.2 8.1b). vpo. Ele sunt formate din două transmiţătoare şi două receptoare (fig.2 8.Fluidul Gresie Dolomit Calcar Anhidrit Sare Gips Argilă Ţitei Gaze Apă Apă dulce Permitivitatea electrică relativă 4.27).3 25-30 29. 9.8 7. 9. Mineralul.42) În principiu dispozitivele de carotaj electromagnetic măsoară timpul de propagare şi atenuarea.1a).2 6.45-16.

constantă.Configuraţia dispozitivului EPT (a) şi reprezentarea semnalelor de la receptoare(b) [54] Timpul de propagare se calculează cu relaţia: t pl = k1 PSU + PSD [ns/m] 2 (9. Atenuarea este dată de următoarea relaţie: R2 R1 a undei provenite a undei provenite NVU + NVD FVU + FVD − 2 2 A = k2 NVR − FVR (9.1. PSD – este diferenţa de fază la receptorii R 2 şi de la transmiţătorul T1 . k 1 .CAROTAJUL ELECTROMAGNETIC a b Fig.9) 312 .9.8) unde: PSU – este diferenţa de fază la receptorii R1 şi de la transmiţătorul T2 .

2.2. Dispozitive de carotaj electromagnetic (cu cablu) 9. Pe aceeaşi parte cu antenă este montat un braţ mai mic. Frecvenţa măsurătorilor depinde de tipul dispozitivului şi sunt transmise la suprafaţă de un sistem telemetric digital. cunoscut şi sub denumirea de EPT – G. D este intervalul în inches. (fig. LS este viteza de înregistrare în feet / oră. 313 . Toate măsurătorile de amplitudine şi diferenţa de fază sunt efectuate şi stocate digital. Cele două braţe (diametral opuse) permit măsurarea diametrului sondei în funcţie de adâncime (cavernograma). respectiv T1 . Braţul are ataşat o patină de microcarotaj standard care permite măsurarea celor două curbe de rezistivitate (micropotenţială de 2in şi microgradientă de 1in x 1in). Dispozitivul EPT Dispozitivul EPT ( Electromagnetic Propagation Tool )este format din două transmiţătoare şi două receptoare montate pe o patină într-un ansamblu matrice numită antenă.1. prezintă avantajul unei investigaţii mai adânci şi a unui domeniu mai mare a nivelului salinităţii.reprezintă amplitudinile undei electromagnetice la receptorul îndepărtat de la T2 şi T1 .CAROTAJUL ELECTROMAGNETIC în care: . Patina este menţinută presat pe peretele sondei cu ajutorul unui braţ excentric.reprezintă amplitudinile de referinţă la cei doi receptori.FVU şi FVD .NVR şi FVR . Ea poate fi calculată astfel: N= 18000 ⋅ D LS (9.reprezintă amplitudinile undei electromagnetice la receptorul apropiat de la T2 . 9.NVU şi NVD . . Dispozitivul ADEPT. . Numărul mediu de măsurători pe intervalul de adâncime depinde de viteza de carotaj. 9. care exercită asupra peretelui sondei o forţă mică şi este folosit pentru evaluarea rugozităţii peretelui.2). Firma Schlumberger foloseşte în mod curent două tipuri de dispozitive: dispozitivul EPT – D şi dispozitivul ADEPT.10) unde : N este numărul de măsurători pe intervalul de adâncime.

1. O măsurătoare completă. în dB/m Timpul de propagare corectat. în dB/m EPT . 2. Se măsoară amplitudinea şi diferenţa de fază a undei electromagnetice. înaintea înregistrării pe suport magnetic. în ns/m Atenuarea corectată. Matricea ansamblu pentru dispozitivul EPT-D [ 49 ].G t pl A - A t ppw AC O undă electromagnetică de 1.2. în ns/m Atenuarea.2. 314 . 9. Din cele două măsurători se determină timpul de propagare a undei tpl şi atenuarea A.D t pl EPT . sau 6in.1 GHz este transmisă alternativ de la fiecare din cei doi transmiţători la cei doi receptori. Cele două variante furnizează următoarele măsurători: Mărimea măsurată Timpul de propagare. În fiecare caz este făcută o mediere a măsurătorilor obţinute de la cei doi transmiţători. Aceste măsurători individuale sunt cumulate şi mediate pe un interval de 0.4.. compensată cu influenţa sondei. este repetată de 60 de ori pe secundă.CAROTAJUL ELECTROMAGNETIC Fig.

În aer.18t 2 pl (9. 315 .6).AC este atenuarea corectată. Trasa 1 conţine cavernograma şi curba gama. Dispozitivul foloseşte antene noi care sunt mai simple şi cu proprietăţi mult mai bune. O ecuaţie mult mai exactă este: SL = 45 + 1.3t pl + 0.A este atenuarea măsurată. dar măsurătorile de laborator indică faptul că aceasta este dependentă de porozitate.SL este pierderea datorită sfericităţii undelor electromagnetice. Atenuarea înregistrată. Atenuarea undelor electromagnetice în [dB/m] şi timpul de propagare [ns/m] sunt înscrise pe trasele 2 şi 3.3. . unde: . timpul de propagare tpl (TPL) este proporţional cu diferenţa de fază β (tpl = β/ω). Curba SA înscrisă pe trasa 2.CAROTAJUL ELECTROMAGNETIC Atenuarea corectată datorită sfericităţii undelor electromagnetice este dată de relaţia: Ac = A − SL . SL are o valoare de aproximativ 50 dB. A (EATT din antetul diagramei) după corecţia cu SL. Dispozitivul ADEPT a fost proiectat să furnizeze măsurători cu un grad mai bun de încredere în sonde rugoase şi în prezenţa turtei de noroi.11) (9. . reprezintă măsurătoarea efectuată cu braţul mic al cavernometrului şi este utilizată la urmărirea rugozităţii sondei şi în acest fel se poate aprecia calitatea datelor EPT. este direct proporţională cu α din ecuaţia (9.12) Diagrafia de carotaj EPT este reprezentată în figura 9.

Exemplu de carotaj electromagnetic [ 49 ] Matricea de antene endfire (reţea liniară de antene cu radiaţie longitudinală) îmbunătăţeşte raza de investigaţie şi reduce semnificativ 316 . 9.CAROTAJUL ELECTROMAGNETIC Fig.3.

9. 317 . care este aproximativ egală cu media dintre inducţia standard (20 MHz) şi dispozitivul EPT (1. precum şi constanta dielectrică şi rezistivitatea transversală. Prin urmare.2. La cei patru receptori se măsoară amplitudinea şi faza.3 Ωm.1GHz). 9. Matricea de antene broadside (reţea de antene cu radiaţie transversală) extinde domeniul de utilizare a carotajului EPT pentru formaţiuni cu porozităţi mari şi/sau salinităţi ridicate ale apelor de zăcământ. din mărimile măsurate se calculează câte o atenuare şi o diferenţă de fază pentru perechea apropiată. timpul de propagare creşte. Această matrice poate fi utilizată cu rezultate bune când rezistivitatea zonei de invazie este mai mare de 1 Ωm. Atenuarea creşte cu creşterea porozităţii şi a salinităţii. şi aşa cum se observă din figura 9. Carotajul electromagnetic cu investigaţie adâncă DPT– (Deep Propagation Tool) Dispozitivul DPT este format dintr-un transmiţător şi patru receptoare (fig. timpul de propagare nu este afectat de salinitate. sau când rezistivitatea noroiului depăşeşte 0. Corespunzător celor două perechi de receptori. pentru rezistivităţi mai mici de 0.4).. În formaţiuni poroase care conţin fluide foarte sărate. dispuse axial. una îndepărtată şi alta apropiată. Antena transmiţătoare radiază energie electromagnetică în formaţiunea din jurul găurii de sondă.CAROTAJUL ELECTROMAGNETIC efectul turtei şi standoff-ul cu păstrarea rezoluţiei verticale.2.3 Ωm. care apoi sunt transformate în atenuare şi in diferenţă de fază. respectiv cea îndepărtată. Antenele receptoare. Din aceste mărimi calculate rezultă rezistivitatea şi constanta dielectrică corespunzătoare celor două perechi. undele electromagnetice sunt puternic atenuate şi detecţia poate fi dificilă cu matrici convenţionale. În condiţiile noroiului dulce. Atenuarea şi diferenţa de fază sunt utilizate la determinarea constantei dielectrice şi a rezistivităţii formaţiei.4. Dispozitivul operează la o frecvenţă de 25 MHz. sunt amplasate la distanţe diferite de antena transmiţătoare şi sunt grupate în două perechi.

1 Ωm şi a formaţiunii de 3 Ωm.CAROTAJUL ELECTROMAGNETIC Fig. în plus. Adâncimea de investigare nu poate fi caracterizată într-un mod simplu. ea fiind o funcţie de caracteristicile zonei necontaminate şi a zonei invadate.4. Rezistivitate mică a noroiului şi/sau a formaţiunii duce la nivele mici ale semnalelor la receptori. 9. rezultate bune se obţin şi pentru rezistivitatea noroiului de 0. Schema de principiu a dispozitivului DPT [ 49 ] Distanţa dintre receptori şi frecvenţa de operare a dispozitivului DPT au fost alese în aşa fel încât rezistivitatea şi constanta dielectrică să corespundă zonei necontaminate. O acurateţe acceptabilă este obţinută în noroaie cu rezistivitatea mai mare de 0.2 Ωm şi în formaţiuni cu rezistivitatea mai mare de 10 Ωm în sonde cu diametrul de 8 in. 318 . folosind receptorii apropiaţi. Adâncimile de investigare sunt: pentru ρR > ρio şi pentru ρR < ρio Perechea apropiată 25 in 20 in Perechea îndepărtată 45 in 30 in Rezistivitatea noroiului şi a formaţiei limitează folosirea dispozitivului. rezistivităţi mici ale formaţiunii duc la pierderea rezoluţiei în calculul constantei dielectrice. La invazii foarte mici.

Semnificaţia fizică a lui p este mai curând nesigură. Metode de interpretare Pentru interpretările DPT sunt utilizate două metode: una în care se consideră că dispersia rămâne relativ constantă. 9. Sunt folosite numai măsurătorile constantei dielectrice a dispozitivelor DPT.5 ca o funcţie de rezistivitate a apei. Exponentul p poate fi estimat din figura 9.3. şi cealaltă în care se consideră dispersia variabilă.6 arată variaţia lui εEPT funcţie de P pentru o serie de nisipuri curate cu apă sărată. dar ea caracterizează printr-un număr o cauză posibilă a dispersiei. apa de formaţie. hidrocarburi şi matrice.CAROTAJUL ELECTROMAGNETIC Rezoluţia verticală pentru interpretări calitative este de 4 ft. O metodă mai bună este să se rezolve ecuaţia (9. p ε DPT = PS w ε w + P(1 − S w ) ε h + (1 − P ) ε ma (9. Metoda tpo modificată Metoda tpo modificată a interpretării DPT este aplicabilă în formaţiuni cu salinităţi constante sau cu apă dulce [88]. Aceasta este puţin mai bună decât valoarea obţinută din figura 9.09 pentru p în această sondă. w. Indicii DPT. 9.3. h şi ma se referă la valoarea măsurată cu DPT. Graficul sugerează o valoare de 1.1. Figura 9. ca de pildă textura rocii şi salinitatea fluidului.5. 319 .13) unde: ε este constanta dielectrică şi p este exponent de polarizare.13) pentru p în formaţiuni curate cu apă unde salinitatea apei este constantă. Ecuaţia este validă numai la valorile tipice de porozitate ale rezervoarelor (0-40%). iar pentru interpretări cantitative este de 8 ft.

– Exponentul de polarizare în funcţie de rezistivitatea apei [ 49 ]. Dependenţa porozitate – constantă dielectrică [ 49 ] 320 .CAROTAJUL ELECTROMAGNETIC Fig. Fig. 9.5.6. 9.

Metoda constă în rezolvarea ecuaţiilor: p ε EPT = mt S at ε a a + (1 − S at ) ε h + (1 − mt ) ε mo [ ] (9.15) au fost definiţi mai sus.13) şi în plus indicii wt. Utilizarea acestei metode necesită şi valorile de rezistivitate obţinute din carotajul inductiv sau laterolog cu investigaţie adâncă.2.15 a) 0. Împreună. wb şi dcl se referă la apă totală.81ρ a S = 2 ai mt ρ R 2 at (9.3. dispersia apare ca o funcţie liniară cu volumul de argilă Vcl.3. Din datele din carotaj.3.CAROTAJUL ELECTROMAGNETIC 9. p şi pb pot fi determinaţi prin rezolvarea ecuaţiei (9. Metoda saturaţiei duale se aplică cu succes în formaţiuni în care salinitatea apei este variabilă. Metoda saturaţiei duale În formaţiuni în care salinitatea apei este constantă sau conţin apă dulce.14) unde termenii sunt definiţi în ecuaţia (9. metoda modificată tpo pentru modelul apă duală poate fi aplicată cu rezultate bune pentru calculul saturaţiei în apă.14) în formaţiuni curate saturate cu apă pentru p şi în argile pentru pb. Această observaţie a condus la dezvoltarea metodei modificate a modelului apă duală: p pb ε DPT = P S wt − S wb ε w + (1 − S wt ) ε h + S wb ε wb + [ ] (1 − P )[(1 − S ) wb ε mat + S wb ε dcl ] (9. apa este dulce sau salmastră.15 b) (9. ai 321 . apă legată şi argilă.15 c) log p a = f (log ρ a ) ai Termenii din ecuaţiile (9. iar pb este exponentul de polarizare asociat apei legate. Metoda tpo modificată pentru apă dulce Măsurătorile de laborator pe carote arată că există o relaţie între dispersie şi capacitatea de schimb cationic. 9. Dependenţa p a − ρ a poate fi obţinută din analize statistice sau se ai obţine pe baza graficului p a − ρ a în zona studiată.

filtrat de noroi sau apă legată asociată cu argilă. mai curând decât la matrice sau la orice alt fluid. Apa poate fi apă cantonată în formaţie. Din cauza adâncimii de investigare superficială a dispozitivului (1 la 6in) se poate considera că numai subzona spălată influenţează măsurătorile şi că apa este în principal filtrat de noroi. pa şi ρ a ai Măsurătorile EPT răspund în principal la conţinutul în apă al formaţiunii.CAROTAJUL ELECTROMAGNETIC Rezolvarea problemei constă în determinarea valorilor Sat. 322 .

LS este viteza de înregistrare în feet / oră.NVU şi NVD . 9. 9.1.constantă. D este intervalul în inches.2). care exercită asupra peretelui sondei o forţă mică şi este folosit pentru evaluarea rugozităţii peretelui. respectiv T1 .9) în care: . Pe aceeaşi parte cu antenă este montat un braţ mai mic. Ea poate fi calculată astfel: N= 18000 ⋅ D LS (9. Frecvenţa măsurătorilor depinde de tipul dispozitivului şi sunt transmise la suprafaţă de un sistem telemetric digital. .10) unde : N este numărul de măsurători pe intervalul de adâncime. Dispozitivul EPT Dispozitivul EPT ( Electromagnetic Propagation Tool )este format din două transmiţătoare şi două receptoare montate pe o patină într-un ansamblu matrice numită antenă. 323 .reprezintă amplitudinile undei electromagnetice la receptorul apropiat de la T2 .2. Cele două braţe (diametral opuse) permit măsurarea diametrului sondei în funcţie de adâncime (cavernograma).reprezintă amplitudinile undei electromagnetice la receptorul îndepărtat de la T2 şi T1 . Numărul mediu de măsurători pe intervalul de adâncime depinde de viteza de carotaj.NVR şi FVR .2.FVU şi FVD .reprezintă amplitudinile de referinţă la cei doi receptori. (fig. . Atenuarea este dată de următoarea relaţie: NVU + NVD FVU + FVD − 2 2 A = k2 NVR − FVR k1 - (9. Toate măsurătorile de amplitudine şi diferenţa de fază sunt efectuate şi stocate digital. Braţul are ataşat o patină de microcarotaj standard care permite măsurarea celor două curbe de rezistivitate (micropotenţială de 2in şi microgradientă de 1in x 1in). Dispozitive de carotaj electromagnetic (cu cablu) 9. Patina este menţinută presat pe peretele sondei cu ajutorul unui braţ excentric.

G t pl A - A t ppw AC O undă electromagnetică de 1. În fiecare caz este făcută o mediere a măsurătorilor obţinute de la cei doi transmiţători. în dB/m Timpul de propagare corectat.CAROTAJUL ELECTROMAGNETIC Firma Schlumberger foloseşte în mod curent două tipuri de dispozitive: dispozitivul EPT – D şi dispozitivul ADEPT.D t pl EPT . în ns/m Atenuarea corectată. Cele două variante furnizează următoarele măsurători: Mărimea măsurată Timpul de propagare.2. Dispozitivul ADEPT. Se măsoară amplitudinea şi diferenţa de fază a undei electromagnetice. 9. în dB/m EPT . 324 .1 GHz este transmisă alternativ de la fiecare din cei doi transmiţători la cei doi receptori. Din cele două măsurători se determină timpul de propagare a undei tpl şi atenuarea A. cunoscut şi sub denumirea de EPT – G. prezintă avantajul unei investigaţii mai adânci şi a unui domeniu mai mare a nivelului salinităţii. Fig. Matricea ansamblu pentru dispozitivul EPT-D [ 49 ]. în ns/m Atenuarea.

CAROTAJUL ELECTROMAGNETIC

O măsurătoare completă, compensată cu influenţa sondei, este repetată de 60 de ori pe secundă. Aceste măsurători individuale sunt cumulate şi mediate pe un interval de 0.4, 1.2, 2, sau 6in., înaintea înregistrării pe suport magnetic. Atenuarea corectată datorită sfericităţii undelor electromagnetice este dată de relaţia: Ac = A − SL , unde: - AC este atenuarea corectată; - A este atenuarea măsurată; - SL este pierderea datorită sfericităţii undelor electromagnetice. În aer, SL are o valoare de aproximativ 50 dB, dar măsurătorile de laborator indică faptul că aceasta este dependentă de porozitate. O ecuaţie mult mai exactă este:
SL = 45 + 1,3t pl + 0,18t 2 pl (9.12)

(9.11)

Diagrafia de carotaj EPT este reprezentată în figura 9.3. Trasa 1 conţine cavernograma şi curba gama. Atenuarea undelor electromagnetice în [dB/m] şi timpul de propagare [ns/m] sunt înscrise pe trasele 2 şi 3. Atenuarea înregistrată, A (EATT din antetul diagramei) după corecţia cu SL, este direct proporţională cu α din ecuaţia (9.6), timpul de propagare tpl (TPL) este proporţional cu diferenţa de fază β (tpl = β/ω). Curba SA înscrisă pe trasa 2, reprezintă măsurătoarea efectuată cu braţul mic al cavernometrului şi este utilizată la urmărirea rugozităţii sondei şi în acest fel se poate aprecia calitatea datelor EPT. Dispozitivul ADEPT a fost proiectat să furnizeze măsurători cu un grad mai bun de încredere în sonde rugoase şi în prezenţa turtei de noroi. Dispozitivul foloseşte antene noi care sunt mai simple şi cu proprietăţi mult mai bune.

325

CAROTAJUL ELECTROMAGNETIC

Fig. 9.3.Exemplu de carotaj electromagnetic [ 49 ]

Matricea de antene endfire (reţea liniară de antene cu radiaţie longitudinală) îmbunătăţeşte raza de investigaţie şi reduce semnificativ 326

CAROTAJUL ELECTROMAGNETIC

efectul turtei şi standoff-ul cu păstrarea rezoluţiei verticale. Această matrice poate fi utilizată cu rezultate bune când rezistivitatea zonei de invazie este mai mare de 1 Ωm, sau când rezistivitatea noroiului depăşeşte 0,3 Ωm. Matricea de antene broadside (reţea de antene cu radiaţie transversală) extinde domeniul de utilizare a carotajului EPT pentru formaţiuni cu porozităţi mari şi/sau salinităţi ridicate ale apelor de zăcământ. În condiţiile noroiului dulce, timpul de propagare nu este afectat de salinitate. Prin urmare, pentru rezistivităţi mai mici de 0.3 Ωm, timpul de propagare creşte. Atenuarea creşte cu creşterea porozităţii şi a salinităţii. În formaţiuni poroase care conţin fluide foarte sărate, undele electromagnetice sunt puternic atenuate şi detecţia poate fi dificilă cu matrici convenţionale.
9.2.2. Carotajul electromagnetic cu investigaţie adâncă DPT– (Deep Propagation Tool)

Dispozitivul DPT este format dintr-un transmiţător şi patru receptoare (fig. 9.4). Dispozitivul operează la o frecvenţă de 25 MHz, care este aproximativ egală cu media dintre inducţia standard (20 MHz) şi dispozitivul EPT (1,1GHz). Antena transmiţătoare radiază energie electromagnetică în formaţiunea din jurul găurii de sondă. Antenele receptoare, dispuse axial, sunt amplasate la distanţe diferite de antena transmiţătoare şi sunt grupate în două perechi; una îndepărtată şi alta apropiată. La cei patru receptori se măsoară amplitudinea şi faza, care apoi sunt transformate în atenuare şi in diferenţă de fază. Atenuarea şi diferenţa de fază sunt utilizate la determinarea constantei dielectrice şi a rezistivităţii formaţiei. Corespunzător celor două perechi de receptori, şi aşa cum se observă din figura 9.4., din mărimile măsurate se calculează câte o atenuare şi o diferenţă de fază pentru perechea apropiată, respectiv cea îndepărtată. Din aceste mărimi calculate rezultă rezistivitatea şi constanta dielectrică corespunzătoare celor două perechi, precum şi constanta dielectrică şi rezistivitatea transversală.

327

CAROTAJUL ELECTROMAGNETIC

Fig. 9.4. Schema de principiu a dispozitivului DPT [ 49 ]

Distanţa dintre receptori şi frecvenţa de operare a dispozitivului DPT au fost alese în aşa fel încât rezistivitatea şi constanta dielectrică să corespundă zonei necontaminate. Adâncimea de investigare nu poate fi caracterizată într-un mod simplu, ea fiind o funcţie de caracteristicile zonei necontaminate şi a zonei invadate. Adâncimile de investigare sunt: şi pentru ρR < ρio pentru ρR > ρio Perechea apropiată 25 in 20 in Perechea îndepărtată 45 in 30 in Rezistivitatea noroiului şi a formaţiei limitează folosirea dispozitivului. Rezistivitate mică a noroiului şi/sau a formaţiunii duce la nivele mici ale semnalelor la receptori, în plus, rezistivităţi mici ale formaţiunii duc la pierderea rezoluţiei în calculul constantei dielectrice. O acurateţe acceptabilă este obţinută în noroaie cu rezistivitatea mai mare de 0,2 Ωm şi în formaţiuni cu rezistivitatea mai mare de 10 Ωm în sonde cu diametrul de 8 in. La invazii foarte mici, rezultate bune se obţin şi pentru rezistivitatea noroiului de 0,1 Ωm şi a formaţiunii de 3 Ωm, folosind receptorii apropiaţi. 328

CAROTAJUL ELECTROMAGNETIC

Rezoluţia verticală pentru interpretări calitative este de 4 ft, iar pentru interpretări cantitative este de 8 ft.

9.3. Metode de interpretare
Pentru interpretările DPT sunt utilizate două metode: una în care se consideră că dispersia rămâne relativ constantă, şi cealaltă în care se consideră dispersia variabilă.
9.3.1. Metoda tpo modificată

Metoda tpo modificată a interpretării DPT este aplicabilă în formaţiuni cu salinităţi constante sau cu apă dulce [88]. Sunt folosite numai măsurătorile constantei dielectrice a dispozitivelor DPT.
p ε DPT = PS w ε w + P(1 − S w ) ε h + (1 − P ) ε ma

(9.13)

unde: ε este constanta dielectrică şi p este exponent de polarizare. Indicii DPT, w, h şi ma se referă la valoarea măsurată cu DPT, apa de formaţie, hidrocarburi şi matrice. Semnificaţia fizică a lui p este mai curând nesigură, dar ea caracterizează printr-un număr o cauză posibilă a dispersiei, ca de pildă textura rocii şi salinitatea fluidului. Ecuaţia este validă numai la valorile tipice de porozitate ale rezervoarelor (0-40%). Exponentul p poate fi estimat din figura 9.5 ca o funcţie de rezistivitate a apei. O metodă mai bună este să se rezolve ecuaţia (9.13) pentru p în formaţiuni curate cu apă unde salinitatea apei este constantă. Figura 9.6 arată variaţia lui εEPT funcţie de P pentru o serie de nisipuri curate cu apă sărată. Graficul sugerează o valoare de 1,09 pentru p în această sondă. Aceasta este puţin mai bună decât valoarea obţinută din figura 9.5.

329

CAROTAJUL ELECTROMAGNETIC

Fig. 9.5. – Exponentul de polarizare în funcţie de rezistivitatea apei [ 49 ].

Fig. 9.6. Dependenţa porozitate – constantă dielectrică [ 49 ]

330

CAROTAJUL ELECTROMAGNETIC

9.3.2. Metoda tpo modificată pentru apă dulce

Măsurătorile de laborator pe carote arată că există o relaţie între dispersie şi capacitatea de schimb cationic. Din datele din carotaj, dispersia apare ca o funcţie liniară cu volumul de argilă Vcl. Această observaţie a condus la dezvoltarea metodei modificate a modelului apă duală:
p pb ε DPT = P S wt − S wb ε w + (1 − S wt ) ε h + S wb ε wb +

[

]

(1 − P )[(1 − S )
wb

ε mat + S wb ε dcl

]

(9.14)

unde termenii sunt definiţi în ecuaţia (9.13) şi în plus indicii wt, wb şi dcl se referă la apă totală, apă legată şi argilă, iar pb este exponentul de polarizare asociat apei legate. Împreună, p şi pb pot fi determinaţi prin rezolvarea ecuaţiei (9.14) în formaţiuni curate saturate cu apă pentru p şi în argile pentru pb.
9.3.3. Metoda saturaţiei duale

În formaţiuni în care salinitatea apei este constantă sau conţin apă dulce, metoda modificată tpo pentru modelul apă duală poate fi aplicată cu rezultate bune pentru calculul saturaţiei în apă. Metoda saturaţiei duale se aplică cu succes în formaţiuni în care salinitatea apei este variabilă, apa este dulce sau salmastră. Utilizarea acestei metode necesită şi valorile de rezistivitate obţinute din carotajul inductiv sau laterolog cu investigaţie adâncă. Metoda constă în rezolvarea ecuaţiilor:
p ε EPT = mt S at ε a a + (1 − S at ) ε h + (1 − mt ) ε mo

[

]

(9.15 a)

0.81ρ a S = 2 ai mt ρ R
2 at

(9.15 b) (9.15 c)

log p a = f (log ρ a ) ai

Termenii din ecuaţiile (9.15) au fost definiţi mai sus. Dependenţa p a − ρ a poate fi obţinută din analize statistice sau se ai obţine pe baza graficului p a − ρ a în zona studiată. ai
331

CAROTAJUL ELECTROMAGNETIC

Rezolvarea problemei constă în determinarea valorilor Sat, pa şi ρ a ai Măsurătorile EPT răspund în principal la conţinutul în apă al formaţiunii, mai curând decât la matrice sau la orice alt fluid. Apa poate fi apă cantonată în formaţie, filtrat de noroi sau apă legată asociată cu argilă. Din cauza adâncimii de investigare superficială a dispozitivului (1 la 6in) se poate considera că numai subzona spălată influenţează măsurătorile şi că apa este în principal filtrat de noroi.

332

direcţia şi înclinarea.1.LWD] cuprinde o serie de metode de investigaţie efectuate în tipul procesului de foraj. vezi figura 10.1. Carotajul electric cu dispozitivul potenţial de 16 in Acest dispozitiv a fost introdus în anul 1980 cu scopul de a furniza o curbă de rezistivitate pentru corelare geologică. sunt însă diferite geometria dispozitivelor de investigaţie. condiţiile de investigaţie. În acest capitol sunt prezentate metodele electrice de investigaţie şi în special particularităţile acestora. fundamentarea teoretică a fost prezentată în capitolele precedente. simultan cu un sistem de măsurători (apăsarea pe sapă. 10. modul de realizare a măsurătorilor precum şi corecţiile efectuate pentru interpretarea diagrafiilor geofizice. Dispozitivul este asemănător celui utilizat în carotajul electric “special” cu cablu şi este format dintr-un electrod de curent A şi un electrod de măsură M montaţi pe un suport electroizolant la o distanţă de 16 in (aproximativ 0. Electrodul A este alimentat cu un curent de intensitate I şi formează un câmp electric ale cărui linii de curent pornesc de la electrodul A. forţa de torsiune şi altele) cunoscute sub denumirea de MWD [Measurements While Drilling].10 CAROTAJUL ELECTRC ÎN TIMP REAL Investigaţia geofizicã a sondelor în timpul forajului [Logging While Drilling . 333 . Aceste metode de investigaţie în timp real au aceiaşi fundamentare teoretică cu metodele folosite în investigaţia cu cablu.4 m). pătrund în mediul format din noroiul de foraj şi formaţiunea geologică şi se închid pe prăjina grea care joacă rolul electrodului îndepărtat (de întoarcere).

VM I (10. Rezultă că potenţialul VM este direct proporţional cu rezistivitatea mediului.corelare geologică a profilelor electrice. 334 . Valorile de rezistivitate măsurate sunt influenţate de rezistivitatea noroiului şi diametrul sondei. deoarece potenţialul la infinit este egal cu zero. după relaţia: ρ=K ⋅ unde K este constanta dispozitivului.1) Fig. Curba de variaţie a rezistivităţii în funcţie de adâncime este prezentată în figura 10.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL Diferenţa de potenţial dintre potenţialulu electrodului electrodului M şi potentialul electrodului de întoarcere (considerat la infinit) poate fi cosiderată egală cu potenţialul electrodului M. Se măsoară curentul şi potenţialul electrodului M şi pe baza relaţiei (10.2 şi este. Dispozitivul potenţial de 16in.2 este prezentată alături de curba înregistrată şi curba corectată cu influenţa sondei. de regulă. Curba obţinută poate fi utilizată pentru: . De aceea pe diagrama din figura 10.1) se determină rezistivitatea mediului. cuplată cu o curbă de variaţie a radioactivităţii gama naturale totale. 10. LWD [29].1.

. 10.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL . de tip laterolog În sistemul LWD [ Logging While Drilling ]. dispozitivul focalizat a fost introdus în anul 1987. Fig.2. . LWD [ 29 ].determinarea litologiei formaţiunilor geologice traversate de sondă. Modalităţile practice cu privire la determinările de mai sus sunt prezentate în lucrările [ 7. Modul de prezentare a diagramei de carotaj electric înregistrat cu dispozitivul de 16in.identificarea zonelor cu presiune anormală. Principiul acestuia este similar dispozitivului 335 .determinarea limitelor şi grosimii colectoarelor.2. 10. Carotajul electric focalizat. 66 ].

Dispozitivul focalizat utilizat în timpul forajului este un dispozitiv de potenţial constant şi este compus din trei electrozi cilindrici (fig. Electrodul central este alimentat cu un curent de intensitate Io.3) după cum urmează: . Fig. Dispozitivul LWD de carotaj electric focalizat.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL laterolog 3 din carotajul electric focalizat de tip laterolog cu cablu [ 10. 65 ]. 42.un electrod de curent A0. 10. tip laterolog [ 9 ]. . 10. iar electrozii A1 şi A2 sunt alimentaţi cu un curent de focalizare I1. Cei trei electrozi formează trei câmpuri electrice. scurt. dispus în partea centrală a dispozitivului.3. un câmp principal sau de măsură şi două câmpuri de focalizare. 336 .doi electrozi de curent A1 şi A2 cilindrici (cu o lungime mai mare decât a electrodului central A0) scurtcircuitaţi între ei. denumiţi electrozi de ecranare sau de “gardă” şi montaţi simetric faţă de electrodul central A0.

2) în care: KLL este constanta dispozitivului. de regulă. Rezistivitatea măsurată cu dispozitivul focalizat de tip laterolog (FCR . Curba de variaţie a rezistivităţii în funcţie de adâncime este prezentată în figura 10. Liniile câmpului de focalizare se închid pe prăjina grea. VAo – potenţialul electrodului A0. Modulul de focalizare condiţionează forma câmpului de măsură şi imlicit raza de investigaţie a acestui dispozitiv. Domeniul optim de aplicabilitate al carotajelor de tip laterolog este în sonde săpate cu fluide de foraj cu rezstivitate mică. electrozii de ecranare A1 şi A2 şi electrodul de curent A0 sunt menţinuţi în permanenţă la acelaşi potenţial electric astfel încât întregul dispozitiv să poată fi asimilat cu un electrod cilindric echipotenţial. Se măsoară intensitatea curentului I0. Liniile de curent care ies din electrodul cilindric echipotenţial de sunt perpendiculare pe suprafaţa exterioară a acestuia fiind deformate numai la capetele electrodului. Valorile de rezistivitate sunt înscrise. (noroaie mineralizate) sau în sonde săpate cu noroaie dulci în formaţiuni gelogice cu rezistivitate mare. care constituie electrodul de întoarcere.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL Deoarece dispozitivul de investigaţie este un dispozitiv de potenţial constant. Cum potenţialul electrodul A0 este menţinut constant.4. rezistivitatea aparentă determinată cu ajutorul dispozitivului focalizat este egală cu: VA ρ LL = K LL ⋅ o I0 (10. deci în condiţii de contrast mare de rezistivitate.Focused Current Resistivity) poate fi utilizată atât pentru interpretarea calitativă (aceleaşi aplicaţii ca la dispozitivul de 16in) cât si pentru determinarea rezistivităţii reale. Practic liniile de curent ale câmpului de măsură ies perpendicular de pe suprafaţa electrodului Ao şi pătrund în formaţiunea geologică perpendicular pe peretele sondei. 337 . în scară logaritmică.

10. 338 . Modul de prezentare a diagramei de carotaj electric focalizat.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL Fig.4. tip laterolog [29].

rezistivitatea curentă [bit resistivity]. Prin prăjină curentul indus circulă astfel: . 339 . o suprafaţă echipotenţială negativă.curentul axial . Configuraţia fizică a dispozitivului este prezentată în figura 10. . . Carotajul dual de rezistivitate Dispozitivul este format dintr-o bobină transmiţătoare şi două bobine receptoare montate într-o prăjină grea.rezistivitatea radială [lateral resistivity].CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL 10. Partea inferioară a prăjinii de foraj acţionează ca o sursă de curent. Acest curent creează un câmp magnetic primar variabil şi induce în prăjină o tensiune electromotoare. similară cu cea efectuată cu un dispozitiv focalizat de tip laterolog.porneşte de la suprafaţa prăjinii radial prin noroiul de foraj şi formaţie şi se întoarce la prăjina de foraj.prăjina este infinit lungă. în timp ce partea superioară (deasupra bobinei transmiţătoare) acţionează ca un electrod de întoarcere a curentului. φ ). tot deasupra bobinei transmiţătoare.3. Bobina transmiţătoare este alimentată de un curent cu frecvenţa de 1 kHz. Rezistivitatea radială. Cu ajutorul acestui dispozitiv se efectuează două măsurători de rezistivitate independente şi anume: . z.5. deasupra bobinei transmiţătoare. . axa ei corespunde cu axa sondei şi cu axa z a unui sistem de coordonate cilindrice (r. Dezvoltarea teoretică este făcută în următoarele ipoteze [ 8 ]: . Cu ajutorul celor două bobine receptoare situate la o distanţă de 6in se măsoară curentul axial care curge prin prăjina grea.comparativ cu conductivitatea mediului înconjurător (noroiul de foraj şi formaţiunea geologică) conductivitatea prăjinii poate fi considerată infinită.curentul radial . Diferenţa de curent axial dintre cele două bobine receptoare este egală cu intensitatea curentului radial dintre acestea. sapa de foraj joacă rolul de electrod prin care curentul pătrunde în formaţiunea geologică. Se poate considera că porţiunea de prăjină cuprinsă între bobina transmiţătoare şi sapă reprezintă o suprafaţă echipotenţială pozitivă. iar partea de prăjină de deasupra bobinei transmiţătoare.de la bobina transmiţătoare prin prăjină la sapă şi de aici prin formaţie se întoarce la prăjina de foraj (electrodul de întoarcere).

. Tensiunile induse în bobinele receptoare pot fi obţinute din legea lui Lenz şi sunt date de relaţia: V = − jωμ n ∫ H dA = − jωμ nH A 0 A φ 0 φ (10. .3) în care: . Dispozitivul LWD de carotaj dual de rezistivitate [9]. măsurată cu acest dispozitiv este dată de ecuaţia: σRa=Ka ⋅ V −V 1 2 ( ) (10. .secţiunea transversală a bobinei. .CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL Fig.4) 340 . .frecvenţa unghiulară. 10.ω . σ Ra .n este numărul total de spire.j = −1 Conductivitatea aparentă a mediului.5.H φ .μ0 = permeabilitatea vidului.intensitatea câmpului magnetic după φ .A .

K a . de regulă egal cu 1 mmho/m. Intensitatea curentului de măsură este egală cu intensitatea curentului radial şi se obţine cu relaţia: 2πr0 z2 ∂V (r . se poate determina teoretic.1. Raza de investigaţie a dispozitivelor duale şi LL3.5 MWD 14 16 17 - 15.5) Rezistivitatea aparentă măsurată ρ este: Ra ρ Ra = Ka V I masura (10.5 15 47.5 Dispozitiv de investigaţie adâncă Dispozitiv de investigaţie superficială Rezistivitatea radială Rezistivitatea curentă 12.5 16. z ) I masura = dz ∫ ρ n z1 ∂r (10.5 - Din tabelul 10.6) Raza de investigaţie a dispozitivului dual pentru rezistivitatea radială. dar şi experimental pe baza răspunsului dispozitivului într-un mediu omogen de conductivitate dată.1 se constată că razele de investigaţie pentru dispozitivele de rezistivitate focalizate cu cablu şi dispozitivele de rezistivitate din carotajul dual.5 14. Constanta dispozitivului. comparativ cu dispozitivele MWD[ 43 ] Tabelul 10. utilizat în MWD au valori apropiate.5 16 47.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL unde V1 şi V2 sunt tensiunile măsurate la bobinele receptoare.1 Dispozitivul Raza de investigaţie (in) Raza medie de investigaţie (in) ρio 〈ρ R LL3 Dual Laterolog ρio 〉 ρ R 17 47. 341 . comparativ cu dispozitivele focalizate este redată în tabelul 10.

comparativ cu rezistivităţile măsurate cu dispozitivele inductive (cu rază adâncă de investigaţie ILd şi cu rază medie de investigaţie ILm) şi cu dispozitivul laterolog LL3 sunt prezentate în figura 10. comparativ cu rezistivitatea reală şi rezistivitatea subzonei spălate. Rezistivităţile măsurate sunt influenţate de diametrul sondei şi de rezistivitatea noroiului de foraj.7) unde K b este constanta dispozitivului Valoarile rezistivităţii curente şi a celei radiale măsurate cu dispozitivul dual de rezistivitate. Pentru a elimina influenţa acestor factori au fost construite abace de corecţie. Din această figură se poate observa o foarte bună corelare între rezistivitatea reală. În figura 10. Intensitatea curentului este invers proporţională cu rezistivitatea mediului.7 sunt prezentate curbele de rezistivitate măsurate ρ Ra (rezistivitatea radială) şi ρ cs (rezistivitatea curentă) şi valorile corectate.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL Punctul de măsură al dispozitivului dual de rezistivitate pentru rezistivitatea radială este situat la jumătatea distanţei dintre bobinele receptoare.1 Ωm (diametrul dispozitivului de 7in). Rezistivitatea curentă ρ cs se determină cu relaţia: V ρ cs = K b I masura (10. Rezistivitatea curentă.6 pentru o sondă cu un diametru de 10in şi rezistivitatea noroiului de 0. Liniile de curent pornesc de la sapă şi porţiunea de prăjină cuprinsă între sapă şi bobină inferioară prin mediu (noroi de foraj şi formaţiune) şi se întorc la prăjină deasupra bobinei transmiţătoare. Sapa de foraj se află la acelaşi potenţial cu prăjina grea. rezistivitatea subzonei spălate şi rezistivitatea măsurată Valorile măsurate şi corectate pentru influenţa sondei se încadrează între ρ R şi ρ io . Pentru determinarea rezistivităţii curente este necesar să se calculeze intensitatea curentului care ajunge la sapă. Acesta se determină cu ajutorul bobinei receptoare situată în apropierea sapei. aşa cum s-a arătat mai sus. Rezultă că aplicaţiile acestei metode de investigare sunt atât 342 . Densitatea liniilor de curent depinde atât de rezistivitatea noroiului de foraj. bobina inferioară. Pe trasa a treia a acestei diagrame este prezentată variaţia diametrului de invazie calculat din carotajul Dual Inducţie Laterolog. cât şi de rezistivitatea formaţiunii geologice.

343 . 10. Fig. ILm şi LL3 [ 40 ]. cât şi cantitative (determinarea rezistivităţii reale).6. Rezistivitatea măsurată cu dispozitivul LWD de carotaj dual de rezistivitate comparativ cu rezistivitatea măsurată cu dispozitivele ILd.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL calitative (prezentate la celelalte metode).

10. 344 .CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL Fig.7. Rezistivitatea măsurată cu dispozitivul LWD de carotaj dual de rezistivitate comparativ cu rezistivitatea reală şi rezistivitatea subzonei spălate [ 40 ].

10.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL 10. Configuraţia fizică a dispozitivului este prezentată în figura 10.4. Datele obţinute pot fi transmise la suprafaţă cu ajutorul unui sistem de telemetrie cu pulsuri de presiune sau prin radiotelemetrie. Sistemul poate achiziţiona datele într-o bază de date care pot fi citite la suprafaţă atunci când se extrage garnitura de foraj. Dispozitivul LWD pentru măsurarea rezistivităţii curente. intensitatea radiaţiei gama naturale şi momentul de torsiune. 345 . Carotajul de rezistivitate curentă şi carotajul de rezistivitate cu electrozi punctiformi (Resistivity At Bit tool) Dispozitivul RAB (Resitivity At Bit) măsoară cinci valori de rezistivitate.8.8 Fig. radiale şi cu electrozi punctiformi (RAB) [8].

Curentul axial indus generat de bobina transmiţătoare inferioară curge prin sapă în formaţiune şi se întoarce la garnitura de foraj deasupra bobinei transmiţătoare superioară.9. 10.4.1. Bobina transmiţătoare este alimentată de un curent cu frecvenţa de 1500 Hz care induce în prăjina grea un curent axial.9. 346 . Liniile de curent pentru cazul fluidelor pe bază de produse petroliere (a) şi a noroaielor dulci (b) [9]. Rezistivitatea curentă şi rezistivitatea radială Dispozitivul este format din două bobine transmiţătoare şi o bobină monitor montate pe prăjina grea de deasupra sapei. Liniile de curent pentru cazul fluidelor pe bază de petrol şi a noroaielor dulci sunt prezentate în figura 10. a b Fig. şi la bobina inferioară. situată la jumătatea distanţei dintre cele două bobine transmiţătoare.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL 10. Acest curent axial este măsurat de bobina monitor.

o valoare de rezistivitate pe baza curentului axial generat de bobina inferioară.7). datorită faptului că noroiul dulce realizează un bun contact electric între garnitura de foraj şi formaţiune. Aceste măsurători de rezistivitate nu sunt focalizate. Rezoluţia măsurătorilor depinde de lungimea dispozitivului. 347 . Relaţiile de calcul sunt (10. Cs Pentru determinarea rezistivităţii sunt necesare valorile intensităţii curenţilor axiali. dă posibilitatea ca forajul să fie oprit la o adâncime fixă. Sunt efectuate două măsurători de rezistivitate: . Măsurătorile de rezistivitate obţinute din această metodă au aceleaşi aplicaţii ca şi în cazul celorlalte metode de investigaţie. Valorile măsurate sunt corectate în concordanţă cu geometria dispozitivului şi cu frecvenţa curentului care alimentează transmiţătorul. dar este realizat numai prin contactul dintre sapă şi formaţiune. Lungimea dispozitivului este egală cu distanţa dintre transmiţător şi faţa sapei. din care rezultă că limita ţiţei / apă este foarte aproape de acoperişul colectorului. Factorii care influenţează rezistivitatea măsurată sunt: contrastul de rezistivitate a stratelor traversate de sondă şi înclinarea sondei. la o adâncime dată. rezistivitatea aparentă curentă ρ . Acesta este suficient de bun şi în cazul fluidelor de foraj pe bază de petrol sau de produse petroliere. Precizia cu care trbuie determinată această adâncime poate fi de ordinul a câţiva zeci de cetrimetri.6) şi (10.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL Din această figură se poate observa că în cazul noroaielor dulci o parte din curent ajunge în formaţie prin toată suprafaţa laterală a prăjinii. aşa numita oprirea forajului la punct fix. Această adâncime poate fi dată de adâncimea acoperişului unui strat. respectiv a stratelor. Ra . Sunt situaţii tehnice sau geologice în care forajul trebuie oprit. adâncimea culcuşului. de aceea rezoluţia verticală este de aproximativ 60 cm. sau limita dintre fluide în cadrul aceluiaşi colector.o valoare de rezistivitate pe baza curentului radial egal cu diferenţa dintre curentul axial măsurat la bobina monitor şi la bobina transmiţătoare inferioară T2. Potenţialul sapei şi a prăjinii grele este constant. rezistivitatea aparentă radială ρ . Utilizare acestei metode care furnizează date în timp real. O astfel de situaţie este reprezentată în figura 10.10. în baza unor corelări ale diagrafiilor geofizice.

Rezistivitatea măsurată cu electrozi punctiformi Dispozitivul RAB măsoară încă trei valori de rezistivitate cu ajutorul a trei electrozi punctiformi montaţi în prăjina grea aşa cum este prezentat în figura 10. 10. 10. Cei trei electrozi au diametrul de 25.8. Măsurătorile de rezistivitate cu electrozi punctiformi sunt orientate şi valorile sunt obţinute în timp ce dispozitivul se roteşte.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL Fig. Adâncimile de investigare corespunzătoare celor trei electrozi sunt de 2.7cm de la peretele sondei. Oprirea forajului la punct fix pe baza diagrafiei obţinute cu dispozitivul RAB [9].2.10. 7. Valorile de rezistivitate pot fi mediate pe o lungime din circumferinţa sondei 348 .4.4mm.5cm.6cm şi 110.

Cu ajutorul acestui dispozitiv se poate determina rezistivitatea prin măsurarea diferenţei de fază şi a raportului amplitudinilor undelor electromagnetice ajunse la receptori. Datele obţinute sunt stocate în aparatura de sondă sau pot fi transmise la suprafaţă în timp real. Dispozitivul LWD de carotaj electromagnetic [ 40 ]. aşa cum sunt prezentate în figura 10.1). Principiul măsurătorilor este acelaşi şi anume: se măsoară curentul care pleacă de la fiecare electrod punctiform în formaţiune cu ajutorul unor circuite cu impedanţă mică. Fig. se poate considera bobina transmiţătoare ca un dipol magnetic orientat de-a 349 . Dispozitivul este format dintr-o bobină transmiţătoare şi două bobine receptoare situate la distanţele Z1 şi Z2 de bobina transmiţătoare. Rezistivitatea se obţine cu relaţia (10.11. 10. Potenţialul electrozilor este constant.11.5. Constanta dispozitivului se determină experimental în medii cu rezistivitate cunoscută. Dacă se are în vedere dimensiunile bobinelor în raport cu prăjina. Carotajul electromagnetic Acest dispozitiv măsoară rezistivitatea formaţiunilor geologice traversate de sonde pe baza propagării undelor electromagnetice la o frecvenţă de 2 MHz. 10.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL corespunzătoare unui unghi de 900.

a unui sistem de coordonate cilindrice.9) unde: k = ω εr ε μ 0 0 (10.12) k poate fi aproximat cu: k = δ −1 + jδ −1 (10. Deoarece: 1 ε0εr ω << 1 ⋅ 2 σ (10.190) şi care se poate transcrie sub forma: ⎡ jσ k = k0ε r + ⎢ ⎢ ωε 0 ⎣ ⎤ ⎥ ⎥ ⎦ 12 (10.A reprezintă puterea dipolului.j = −1 . Hz. Componenta după z a câmpului magnetic.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL lungul axei z.8) în care: .10) Numărul de undă scris in funcţie de adâncimea de pătrundere este egal cu: k= 1 ⎡ 1 ε 0ε r ω ⎤ ⎡ 1 ε 0ε r ω ⎤ ⎢1 + ⋅ ⎥ + j⎢1 − ⋅ ⎥ δ⎣ 2 σ ⎦ ⎣ 2 σ ⎦ (10. .11) unde δ este adâncimea de pătrundere în medii conductive.k2 reprezintă numărul de undă dat de ecuaţia (1.13) 350 . într-un punct dat pe axa z este egală cu [79]: ⎡ 1 jk ⎤ H z = Ae jkz ⎢ − ⎥ ⎣ z3 z 2 ⎦ (10. în punctul z = 0.

rezistivitate [40].12.14) tg (ξ ) = δ(z 2 − z1 ) δ 2 + δ(z1 + z 2 ) + 2 z1 z 2 ΔΦ = z − z δ + ξ 1 2 ( ) (10. Fig.16) ( ) Pe baza ecuaţiei (10. curba I este trasată pentru distanţele z1=30in şi z2=24in. Se obţine [12]: H H 1 = exp j z − z δ + ξ − z − z δ 1 2 1 2 2 ⋅ 3 ⎛z ⎞ δ 2 + 2kδz + 2 z 2 1 1 ⎜ 2⎟ ⎜ z ⎟ δ 2 + 2kδz + 2 z 2 ⎝ 1⎠ 2 2 { [( ) ] ( ) } (10. 351 . Dependenţa diferenţă de fază .16) este reprezentată în figura 10.12 dependenţa dintre diferenţa de fază şi rezistivitatea calculată pentru un transmiţător de 2MHz. 10.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL Răspunsul dispozitivului se obţine din raportul componentei z a câmpului magnetic. curba II este calculată pentru cazul în care z1 – z2 = 6in şi z1 şi z2 tind spre infinit. calculat pentru z = z1 şi z = z2.15) (10.

12.1 Ωm. Se acceptă ca valoare maximă admisă o eroare de până la 10%. Acesta este delimitat de verticala trasată prin valoarea de 100 Ωm corespunzătoare limitei admise a erorii măsurătorilor de fază. De 352 .13 este reprezentat raportul amplitudinilor în funcţie de rezistivitate pentru diferite valori z1 şi z2 (curbele I şi II).CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL În figura 10.1.13 Dependenţa raportul amplitudinilor – rezistivitate [ 40 ]. Fig. Precizia necesară determinării valorilor de rezistivitate impune exactitatea măsurătorilor de amplitudine şi fază. 10.5. Curba III corespunde condiţiilor curbei II din figura 10. Dacă din punct de vedere teoretic acurateţea măsurătorilor poate fi calculată pentru orice valoare. Factorii care influenţează măsurătorile de rezistivitate În figura 10.14 este prezentat domeniul de aplicabilitate al dispozitivului de carotaj electromagnetic. din punct de vedere tehnic. 10. ea este limitată de performanţele secţiunilor electronice. Cea de-a doua verticală corespunde limitei maxime admise a erorii măsurătorilor de atenuare la valoarea de 0.

11. 10.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL asemenea. Pentru a elimina această eroare este necesară efectuarea corecţiilor în funcţie de litologie. Fig.14. Acest domeniu prezintă limitările operaţionale ale unui dispozitiv cu parametrii corespunzători curbei I din figura 10. Constanta dielectrică contribuie cu aceeaşi eroare absolută în măsurarea rezistivităţii atât în măsurătorile cu cablu cât şi în măsurătorile LWD. 353 . domeniul este delimitat de dreptele care marchează erorile de citire a dispozitivelor (5% sau 10%). Domeniul de aplicabilitate al carotajului electromagnetic din LWD [ 40 ].

iar sonda poate fi considerată o cavitate. Dacă conductivitatea noroiului.15. 10. Fig. Semnalul ajuns la bobina receptoare poate fi considerat ca având trei componente. σ R atunci este posibil ca lungimea de undă în sondă să fie mai mare decât diametrul sondei. 354 . figura 10. mediu în care undele electromagnetice nu se pot propaga. În condiţiile în care distanţa transmiţător – receptor este mai mare decât diametrul sondei şi conductibilitatea noroiului este mare. unda reflectată suferă o atenuare importantă. reflectate şi refractate [40]. Reprezentarea schematică a undelor directe. σ n este mult mai mică decât a formaţiei. În aceste condiţii o contribuţie semnificativă la semnalul ajuns la receptor o are unda refractată (unda de interes).15. componenta reflectată şi componenta refractată. Acestea sunt: componenta directă.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL Influenţa sondei.

receptor. O consecinţă importantă a acestei analize este faptul că se poate realiza corecţia pentru influenţa sondei independent de ceilalţi parametri. respectiv rezistivitatea variază continuu de la peretele sondei la zona necontaminată.receptor este mai mare decât diametrul de invazie. S-a constatat o dependenţă aproape liniară dintre lungimea T-R şi raza de investigaţie. diferenţa de fază măsurată se apropie de 90o minus diferenţa de fază corespunzătoare mediului rezistiv. dacă 355 . Forma curbei de rezistivitateîn funcţie de grosimea şi de rezistivitatea stratelor. deşi este evidentă descreşterea contribuţiei relative a sondei cu creşterea distanţei transmiţător . Pentru o rezistivitate a zonei de invazie şi o anumită rezistivitate a zonei necontaminate.receptor (T-R).5 Ωm a zonei de invazie şi 5 Ωm a formaţiei. rezistivitatea măsurată variază de la rezistivitatea formaţiunii la rezistivitatea zonei de invazie în imediata apropiere a diametrului zonei de invazie. cu precizarea făcută mai sus.receptor atâta timp cât această distanţă este mai mare ca diametrul sondei. Cuantificările prin analize numerice au fost efectuate pe răspunsul dispozitivului pentru un mediu format din trei zone discrete de conductivitate: sonda. De aici rezultă că se pot efectua corecţiile pentru invazie şi grosimea stratului. unda refractată este mai mare decât undele directe şi undele reflectate. independent de corecţia pentru sondă. Corecţia pentru zona de invazie şi raza de investigaţie. Analiza influenţei zonei de invazie poate fi efectuată în aceeaşi manieră ca influenţa sondei. Se consideră două medii de conductivităţi diferite (σ 2 > σ1 ) . Acest diametru variază de la 28in pentru o rezistivitate de 0. Când rezistivitatea zonei de invazie este mai mare decât rezistivitatea formaţiunii şi lungimea de undă în zona invadată depăşeşte diametrul zonei de invazie. În zona de invazie conductivitatea. Aceasta arată că influenţa zonei de invazie asupra măsurătorilor de rezistivitate descreşte cu creşterea spaţiului transmiţător . Invers. Se consideră că distanţa transmiţător . Dacă dispozitivul se apropie de limita dintre cele două medii dinspre un mediu relativ rezistiv. zona de invazie şi zona necontaminată.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL Este de notat că măsura în care sonda afectează măsurătorile de fază este independentă de distanţa transmiţător . la 50in pentru valori de 50 Ωm pentru zona de invazie şi de 5 Ωm pentru formaţiune.

Această tranziţie continuă până când receptorul apropiat ajunge în acelaşi mediu cu receptorul îndepărtat. răspunsurile tipice pentru măsurătorile de fază sunt prezentate în figura 10. Fig.17. Atunci când receptorul îndepărtat traversează limita. 10. 356 . Răspunsul dispozitivului de carotaj electromagnetic pentru cazul unei limite dintre două medii omogene semiinfinite [40]. Când dispozitivul este departe de limită se înregistrează valoarea rezistivităţii mediului.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL dispozitivul se apropie de un mediu cu rezistivitate mare de la un mediu conductiv diferenţa de fază se apropie de zero. În figura 10.16.16 este prezentat cazul în care mediul 2 este mult mai conductiv decât mediul 1. există o rapidă tranziţie a fazei datorată faptului că lungimea de undă este diferită în cele două medii. Pentru două strate cu grosime finită şi conductivitate mai mare decât a stratelor din culcuş şi acoperiş. deoarece lungimea de undă nu diferă mult între cele două receptoare. Apoi urmează o regiune cu o schimbare lentă a fazei care este aproximativ liniară şi care continuă până ce transmiţătorul traversează limita şi pătrunde în mediul 2.

2. Prezentarea diagrafiei În figura 10. Răspunsul dispozitivului în dreptul unui strat subţire rezistiv având în culcuş şi acoperiş strate conductive este mult mai complex şi este afectat de reflexiile date de limitele stratului. ILM şi SFL. Este de remarcat corelarea foarte bună dintre curbele de rezistivitate EWR şi ILD.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL Fig.18 este prezentată curba de variaţie a rezistivităţii determinată cu dispozitivul EWR comparativ cu valorile obţinute din ILD. Stratul subţire nu mai respectă aceeaşi configuraţie a curbei. Pe trasa din stânga este înscrisă curba radiaţiei gama naturale şi rezistivitatea aparentă a apei de zăcământ. Răspunsul dispozitivului EWR la traversarea unui strat conductiv [40]. 357 . 10.17.5. În dreptul stratelor cu grosime mare se regăsesc porţiunile de curbă corespunzătoare cazului analizat mai sus (grosime infinită). precizând că rezistivitatea din EWR evidenţiază mai multe detalii. prezentând câteva diferenţe. 10.

ILM. 10. 358 . Rezistivitatea măsurată cu dispozitivul EWR comparativ cu valorile obţinute din ILD.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL Fig. SFL [40].18.

Undele acestui câmp se propagă prin mediul format din fluidul de foraj şi formaţiunea geologică până la bobinele receptoare.19.19 şi este alcătuit din două bobine transmiţătoare şi două bobine receptoare.6.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL 10. Carotajul electromagnetic dual CDR (Compensated Dual Resistivity) 10. Schema de principiu a dispozitivului CDR [ 43 ]. Bobinele transmiţătoare sunt alimentate cu un curent variabil în timp. 10. care dă naştere unui câmp electromagnetic. Fig. montate într-o prăjină grea amagnetică.6. cu o frecvenţă de 2MHz. 359 .1 Principiul metodei Dispozitivul CDR este reprezentat schematic în figura 10.

Răspunsul spaţial al dispozitivului de rezistivitate cu frecvenţa de 2MHz poate fi analizat printro funcţie bidime-nsională 2D. Cele două transmiţătoare emit unde electromagnetice alternativ. respectiv media atenuării. z ) va fi analizată într-o ma-nieră asemănătoare teoriei factorului geometric a lui G. Pentru dispozitivele de 2 MHz. răspunsul depinde în mare măsură de conductivitatea. Pe baza măsurătorilor de fază şi de amplitudine se determină rezistivitatea ρ SF (din diferenţa de fază) şi rezistivitatea ρ AT (din atenuarea rezultată din valorile amplitudinii măsurate la cei doi receptori).20 pentru un mediu omogen cu rezistivitatea de 1 Ωm. De asemenea. Cele trei dimensiuni 360 . Această funcţie de răspuns Ψ (r.z) este evidenţiată în figura 10. 10.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL Atât transmiţătoarele cât şi receptoarele constituie interfaţa la o magistrală de transmisie care este conectată la sistemul de înregistrare. Pentru fiecare tor funcţia Ψ(r.2 Răspunsul carotajului CDR Funcţia bidimensională de răspuns.6. respectiv rezistivitatea formaţiunilor investigate. Doll pentru caro-tajul inductiv. Funcţia Ψ (r. Variaţia spaţială a funcţiei Ψ(r. Se efectuează media dintre diferenţele de fază rezultate de cele două transmiţătoare şi media corespunzătoare diferenţei de amplitudine. Coordonatele cilindrice Orzθ au originea în punctul de măsură al dispozitivului situat la jumătatea distanţei dintre bobinele receptoare. Urmând conceptul teoriei factorului geometric. Această magistrală este cuplată la un calculator de proces capabil să controleze puterea la transmiţători şi receptori. acest calculator citeşte diferenţa de fază şi de amplitudine a undelor electromagnetice ajunse la receptori.z) evidenţiază contribuţia relativă a conductivităţii la conductivitatea aparentă totală. z ) poate fi scrisă ca o combinaţie de două funcţii unidimensionale. o funcţie de răspuns verticală Ψ (z ) similară caracteristicii verticale din carotajul inductiv şi o funcţie de răspuns radială Ψ (r ) similară caracteristicii radiale. domeniul investigat este divizat în toruri concentrice cu axa dispozitivului cu dimensiuni dr şi dz de coordonate r si z. Se consideră că rezistivitatea formaţiunilor nu variază după direcţia θ.

măsurătorile de rezistivitate pe baza schimbării de fază au o rezoluţie verticală mai bună decât măsurătorile din atenuare. . .21). În continuare se va utiliza termenul de caracteristică verticală pentru funcţia Ψ(z) şi de caracteristică radială pentru funcţia Ψ(r) Caracteristica verticală Ψ(z).CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL sunt r. În formaţiuni cu rezistivitate mică funcţia Ψ(z) prezintă o rezoluţie foarte bună (fig. 10.Caracteristica verticală pentru dispozitivele CDR este dependentă de rezistivitatea mediului investigat. .efectul de cavitaţie (verificat şi experimental) este prezent atât pentru măsurătorile de fază.z) [43].măsurătorile de rezistivitate rezultate din atenuare au o distanţă radială de investigare mai mare decât cele din schimbare de fază. 10. Reprezentarea grafică a funcţiei de răspuns Ψ(r. cât şi pentru măsurătorile de amplitudine. Acest grafic tridimensional dă o serie de explicaţii asupra răspunsului CDR. Din analiza acestor grafice rezultă că: .20. 361 Fig.z şi valoarea funcţiei.

O definire practică a rezoluţiei verticale poate fi dată ca grosimea stratului pe care dispozitivul o poate pune în evidenţă. rezoluţia verticală a dispozitivului CDR scade. La valori mari ale rezistivităţii. Caracteristica verticală pentru ρ AT prezintă un pic foarte bine definit în formaţiuni conductive şi totodată o reducere a selectivităţii verticale o dată cu creşterea rezistivităţii.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL La creşterea rezistivităţii. efectul dielectric devine important şi rezoluţia verticală scade. 10.21. La rezistivităţi mai mari de 20Ωm selectivitatea verticală prezintă o reducere aproape completă. peste 50 Ωm. Pentru ρ SF caracteristica verticală arată o localizare foarte bună a picului central. De o parte şi de cealaltă a picului central se constată două picuri mici negative care reprezintă argumentul pentru răspunsul vertical calitativ bun al ρ SF pentru domeniul optim de rezistivitate. Se constată că 362 . Caracteristica verticală a CDR [ 43 ]. Fig. Din reprezentarea grafică a caracteristicii verticale pentru cele două măsurători de rezistivitate rezultă că rezistivitatea obţinută din diferenţa de fază ρ SF are o caracteristică verticală mai bună decât rezistivitatea din atenuare ρ AT .

22 este prezentată rezoluţia verticală a măsurătorilor ρ SF şi ρ AT în funcţie de nivelul de rezistivitate şi comparativ cu măsurătorile din inducţie. .la rezistivităţi mai mari de 20 Ωm. între 2 şi 20Ωm. [43]. funcţia de răspuns vertical a dispozitivului CDR prezintă o scădere a selectivităţii verticale ale acestor măsurători. Cu ajutorul acesteia se poate citi rezoluţia verticală a celor două măsurători pentru care pot fi determinate limitele stratului şi rezistivitatea reală. 363 .la valori de rezistivitate mici.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL picurile corespunzătoare caracteristicii verticale pentru ρ AT sunt mai largi decât cele pentru ρ SF . Din comparaţia calitativă a rezoluţiei verticale în funcţie de rezistivitate se pot trage următoarele concluzii: . Rezoluţia verticală a dispozitivului CDR comparativ cu rezoluţia verticală a dispozitivelor fazor inducţie. rezoluţia verticală pentru măsurătorile ρ SF este cuprinsă între rezoluţia verticală a carotajelor inductive cu rază de investigaţie adâncă şi rezoluţia carotajelor fazor inducţie. pentru măsurătorile ρ AT rezoluţia verticală este mai mică decât cea pentru inducţie adâncă.22. . Fig. sub 2Ωm. Din reprezentarea funcţiei Ψ(z) rezultă că rezoluţia verticală pentru ρ AT este mai mică decât cea pentru ρ SF . În figura 10. 10. rezoluţia verticală a măsurătorilor CDR este mai bună decât a măsurătorilor din carotajul inductiv.la rezistivităţi moderate.

odată cu creşterea rezistivităţii (filtrat de noroi dulce) măsurătorile ρ SF se pot situa în afara intervalului de rezistivităţi ρ R − ρ io . 364 . figura 10.23. În consecinţă. Ψ(r) devine negativ şi variabil. Efectul creşterii densităţii de date în calitatea carotajului CDR este similar densităţii de impulsuri (constantei de timp) din carotajele radioactive efectuate după terminarea forajului. dispozitivele CDR au o rază de investigaţie mică. Stabilirea unei densităţi de date inadecvate în măsurătorile MWD conduce la micşorarea rezoluţiei verticale a CDR-ului. cuprinse între 2 şi 20 Ωm raza de investigaţie se situează între raza de investigaţie medie şi adâncă a dispozitivelor inductive. Din analiza funcţiei Ψ(r) rezultă că raza de investigaţie variază este dependentă de nivelul de rezistivitate. la valori mari ale lui r. . Rezultă că în formaţiuni conductive. Raza de investigaţie creşte o dată cu creşterea nivelului rezistivităţii. Rezolvarea funcţiei Ψ(r) şi reprezentarea ei grafică. sub 2 Ωm. permite estimarea razei de investigaţie a celor două măsurători. în condiţiile unor invazii adânci.atunci când rezistivitatea tinde către valori foarte mici. De asemenea.la rezistivităţi moderate. pentru măsurătorile ρ SF . raza de investigaţie a măsurătorilor ρ SF este mai mică decât raza de investigaţie a măsurătorilor ρ AT la acelaşi nivel de rezistivitate. Din volumul descris de raza de investigaţie provine cel puţin 50% din răspunsul celor două măsurători. raportul celor două raze de investigaţie a măsurătorilor ρ SF şi ρ AT se păstrează. înainte ca funcţia să conveargă către zero. În funcţie de nivelul de rezistivitate al formaţiunilor investigate se constată că: . funcţia Ψ(r) prezintă o creştere care indică zona la care se raportează valorile măsurate.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL Un alt factor care influenţează rezoluţia verticală a carotajului dual de rezistivitate este densitatea de date. Caracteristica radială.la rezistivităţi mici.

ρ AT are o rază de investigaţie mai mare decât a dispozitivelor fazor – inducţie cu investigaţie adâncă. 10. În figura 10. Aceste raze de investigaţie au fost verificate experimental în tancuri cu medii circular concentrice cu rezistivităţi diferite.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL Fig. .23. 365 .24 este prezentat un set de carotaje de rezistivitate care permite comparaţia carotajelor CDR şi DIL. Caracteristica radială a dispozitivului CDR [ 43 ].la rezistivităţi mai mari de 20 Ωm.

A şi B. DIL (subtrasa 2) şi CDR de contact (CDR-wiper) (subtrasa 3). În dreptul stratului A există o mică separaţie pe curbele din CDR. Comparaţie între diagrafia CDR şi diagrafia din DIL (cu cablu) [ 43 ]. atât în dreptul stratului A cât şi în dreptul stratului B. în timp ce pe curbele DIL şi CDR-wiper separaţia între curbe este evidentă.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL Fig. Se remarcă faptul că pe curba ρ AT sunt citite valori apropiate de valoarea ρ R în timp ce pe curba ρ SF valoarea rezistivităţii este cuprinsă între SFL şi Inducţia medie. Valorile de rezistivitate citite pe cele două curbe ρ SF şi ρ AT sunt aproximativ egale cu cele din inducţie în ambele strate.24. Pe trasa din stânga este înscrisă curba gama natural. Carotajul DIL a fost înregistrat la o săptămână după terminarea forajului. Sonda a fost săpată cu noroi dulce. Pe trasa din dreapta sunt înscrise carotajele CDR (subtrasa 1). iar CDR-wiper la o zi după carotajul inductiv. 10. 366 .

Fig. Modul de prezentare al diagrafiei CDR pentru strate cu rezistivitate mică.25 şi 10.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL 10. Cele două curbe de rezistivitate sunt simetrice faţă de planul median al stratului. [ 43 ].25. Carotajul CDR furnizează o metodă simplă de identificare a limitelor stratelor. 10. 367 .3. În formaţiuni fără invazie şi contraste bine definite de rezistivitate. Aplicaţiile CDR Determinarea limitelor şi grosimii stratelor.26 arată răspunsul CDR la o serie de strate conductive şi rezistive.6. Figurile 10. curbele ρ SF şi ρ AT se intersectează (au aceeaşi valoare) exact la limitele stratului.

Suprapunerea celor două limite permite determinarea limitelor şi grosimii stratelor. Datele de intrare pentru calculul diametrului sondei sunt suma. mai mică de 1 Ωm şi rezistivitatea formaţiunilor traversate de sondă. 368 . Modul de prezentare al diagrafiei CDR pentru strate cu rezistivitate mare [43]. Prelucrarea măsurătorilor de fază din carotajul CDR permite calculul diametrului sondei şi trasarea cavernogramei.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL Fig. respectiv diferenţa de fază a undei electromagnetice ajunse la receptor. Influenţa sondei asupra măsurătorilor de fază creşte o dată cu creşterea diametrului sondei şi a conductivităţii noroiului. Curba ρ AT se schimbă gradual pe măsură ce dispozitivul se apropie de limită în timp ce curba ρ SF (cu o rezoluţie verticală mai bună) are o variaţie mult mai rapidă. 10. Rezultate bune se obţin atunci când există un contrast bun între rezistivitatea noroiului. Determinarea diametrului sondei din măsurătorile CDR.26.

27. Curba pentru un diametru al sondei d = 8in corespunde la un mediu omogen.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL În noroaiele conductive.5 in. Fig.28. Curbele corespunzătoare la o valoare dată a rezistivităţii reale a formaţiunii ρ R sunt aproape verticale pentru valori mici ale lui d din cauză că schimbarea de fază este în principal sondei asupra valorilor de rezistivitate ρ SF . [ 43 ]. Diagrama prezintă cele două curbe de rezistivitate ρ SF şi ρ AT după ce au fost corectate pentru influenţa noroiului de foraj şi diametrul sondei rezultat din prelucrarea diagrafiei CDR. 3 ft pentru dispozitivul CDR).15 Ωm. Diametrul maxim al sondei şi rezoluţia verticală a cavernogramei sunt determinate şi de distanţele transmiţător – receptor (aproximativ 2 ft. Abaca din figura 10. Determinarea diametrului sondei din diagrafia CDR. 369 . acurateţea determinărilor este de aproximativ 0.1Ωm. Figura 10. prezintă un exemplu de carotaj al unei sonde săpate cu o sapă de 121/4 in şi cu un noroi de 0. 10.27 dă posibilitatea determinării diametrului sondei pentru un dispozitiv CDR de 8 in şi un noroi cu rezistivitatea de 0.

29. 370 . Comparaţie între cavernograma obţinută din CDR şi cavernometru cu patru braţe [ 43 ].CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL Fig.29 sunt prezentate cele două curbe de variaţie a diametrului sondei din cavernometrie obţinută cu un cavernometru cu braţe şi cavernometrie calculată din CDR.28. În figura 10. 10. Curbele de rezistivitate şi cavernograma obişnuită din CDR [ 43 ]. Fig.10.

30. Dependenţele dintre fază şi rezistivitate. În formaţiuni nisipoase valorile sunt aproximativ egale.18) unde A şi α sunt coeficienţi empirici ale căror valori medii sunt: A = 110 şi α = 0. La o frecvenţă de 2 MHz.38) şi (9. Această relaţie elimină constanta dielectrică ca o cantitate independentă în relaţiile rezistivităţii aparente ρ PS şi ρ AT . pentru a spori acurateţea determinărilor este necesar a fi luat în calcul şi acest parametru. O relaţie între constanta dielectrica ε şi rezistivitatea ρ a fost stabilită pe cale experimentală [79] din datele a 300 de carote din formaţiuni calcaroase. Prelucrarea rezistivităţilor din carotajul CDR. grezoase şi din nisipuri argiloase.38) şi (9. iar în formaţiuni argiloase cavernograma CDR prezintă valori mai mici decât cele determinate din cavernometrie. schimbarea de fază şi atenuarea sunt puternic dependente de rezistivitate şi mai puţin de constanta dielectrică. Relaţia între constanta dielectrică şi rezistivitate este: ε ad = A ⋅ ρ − α . 371 . Dependenţa dintre constanta dielectrică şi conductivitate pe baza datelor din carote este prezentată în figura 10. (10.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL Există un interval interesant la aproximativ 60 ft unde diametrul din cavernograma calculată din CDR se încadrează între cele două valori ale cavernogramei cu braţe. respectiv amplitudine şi rezistivitate sunt date de relaţiile (9.17) unde A1 şi A2 sunt amplitudinile la receptorul apropiat respectiv îndepărtat. reprezentând media celor două valori.35 .39). Relaţiile (9.39) arată că atât schimbarea de fază cât şi atenuarea sunt dependente de rezistivitate dar şi de constanta dielectrică. Schimbarea de fază este definită ca diferenţa dintre faza undei electromagnetice ajunsă la receptorul îndepărtat şi faza undei electromagnetice ajunsă la receptorul apropiat. Atenuarea AT este dată de relaţia: AT = 20 log A1 A2 (10. Prin urmare.

Dependenţa conductivitate – constanta dielectrică rezultată pe baza măsurătorilor directe pe probe de rocă [ 43 ]. respectiv ρ AT . Pentru a efectua corecţia cu efectul sondei se utilizează abacele din figurile 10.32. Folosirea acestor abace necesită cunoaşterea următoarelor date: .212 ) dă o estimare a erorilor cauzată de constanta dielectrică.33.rezistivitatea noroiului ρ n (corectată cu temperatura stratului).ρ SF . . Se aleg graficele (abacele) corespunzătoare rezistivităţii noroiului pentru cele două rezistivităţi.ρ AT şi ρ SF – sunt corectate pentru efectul sondei şi pentru grosimea stratului şi rezistivitatea rocilor adiacente. Aceste erori cresc la rezistivităţi mai mari decât cele prezentate mai sus. Se ridică o verticală până intersectează curbele corespunzătoare diametrului sondei d.31. Din aceste 372 . 10. Pentru ρ PS . Măsurătorile CDR . sunt citite pe diagramă la jumătatea stratului analizat. 10.diametrul sondei d. . Efectele constantei dielectrice sunt importante la valori mai mari de 50 Ωm pentru ρ AT şi peste 200 Ωm pentru ρ SF . citit pe cavernogramă. 10. Diferenţa dintre datele din carote şi relaţia (1. Pe aceste grafice se introduce în abscisă valoarea rezistivităţii ρ PS şi respectiv ρ ad . şi ρ AT eroarea este mai mică de 10% la 1 Ωm şi rămâne mică până la 10 Ωm.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL Fig.30.

respectiv ρ AT . În formaţiuni cu rezistivităţi mari ( γ → 0 ) k 2 devine un număr real. Modul de lucru este acelaşi atât pentru ρ PS cât şi pentru ρ AT . prin neglijarea curenţilor de deplasare şi/sau a frecvenţelor joase. respectiv ρ AT . din punctul corespunzător grosimii stratului se ridica o verticală până intersectează curba corespunzătoare rezistivităţii.cor = b ⋅ ρ AT (10.cor = a ⋅ ρ SF . ω2 εμ << ωμγ iar k 2 devine un număr imaginar. În formaţiuni cu rezistivităţi mici . 4 şi 10 Ωm. iar în ordonată rezistivitatea reală.190) rezultă k 2 = jωμγ (10. respectiv ρ AT . exprimat prin relaţia: (10. k 2 = ω 2 με 373 . ρ AT . Influenţa constantei dielectrice asupra rezistivităţilor ρ SF . Pe abace sunt trasate curbe corespunzătoare rezistivităţii ρ SF .21) Aceste mărimi oferă posibilitatea unor interpretări cu un grad mai mare de precizie care completează informaţiile despre proprietăţile fizice ale rocilor. Se alege graficul corespunzător rezistivităţii formaţiunilor adiacente. Din relaţia (1.cor ρ AT = b .34.20) arată că măsurătorile sunt sensibile la conductivitate. Abacele sunt întocmite pentru rezistivităţi ale rocilor adiacente egale cu 1.20) Relaţia (10.19) Corecţiile pentru grosimea stratului şi rezistivitatea rocilor adiacente se realizează cu ajutorul abacelor din figurile 10. Din punctul de intersecţie se duce o dreaptă orizontală şi pe ordonată se citeşte rezistivitatea reală. Un alt algoritm de prelucrare a măsurătorilor din CDR permite determinarea unei valori de rezistivitate numită rezistivitate dielectrică ρ E şi a permitivităţii electrice aparente ε a .35. Aceste abace conţin în abscisă grosimea stratului. Valorile corectate vor fi egale cu: ρ SF .cor ρ SF = a .CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL puncte se duc drepte orizontale şi în ordonate se citesc valorile rapoartelor ρ SF . 10. De pe abscisă. 2.

Schlumberger Doc. Corecţia pentru influenţa sondei la dispozitivul de 6. 374 . 10..5 in.31.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL Fig.[ 43 ].

Corecţia pentru influenţa sondei la dispozitivul de 8 in.[ 43 ]. Schlumberger Doc.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL Fig.. 10.32. 375 .

10. [ 43 ].33.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL Fig. 376 . Schlumberger Doc. Corecţia pentru influenţa sondei la dispozitivul de 9 in..

Schlumberger Doc. 10. 377 .CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL Fig. [ 43 ]. 34. Corecţia pentru grosimea stratului şi rezistivitatea rocii adiacente.

CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL Fig. 10. 378 . Corecţia pentru grosimea stratului şi rezistivitatea rocii adiacente. [ 43 ]. 35. Schlumberger Doc.

Acest efect este obţinut în argile.ε ad este dată de relaţia (10. În aceste condiţii rezistivitatea obţinută prin acest procedeu.20) şi (10.22) În formaţiuni cu rezistivităţi mici.23) . La această frecvenţă de 2 MHz şi la o rezistivitate de 100 Ωm corespunde o constantă dielectrică de aproximativ 90 F/m. partea reală (componenta dielectrică) devine mult mai importantă. ρ ε se află aproximativ la jumătatea distanţei dintre ρ SF şi ρ AT . ρ ε . (10. aceste valori sunt observate în stratele subţiri. pentru rezistivităţiile obţinute cu dispozitivul de 2 MHz în formaţiuni cu rezistivităţi mari. În ordonata din stânga este înscrisă atenuarea (în dB) iar în abscisă schimbarea de fază (în grade). La creşterea rezistivităţii ρ ε se apropie de valoarea lui ρ SF .18). La rezistivităţi de aproximativ 50 Ωm diferenţa ρ ε − ρ SF este aproape 10% din diferenţa ρ AT − ρ PS . Deşi permitivitatea electrică negativă nu are semnificaţie fizică.18) şi . prezintă un grad de încredere mai bun decât rezistivităţiile ρ SF şi ρ AT .c este o constantă pozitivă şi descrescătoare cu creşterea rezistivităţii.21) rezultă că. Permitivitatea electrică aparentă ε a ca o funcţie de diferenţa rezistivităţilor din CDR este: ε a = ε ad + c(ρ AT − ρ SF ) . unde 379 .36.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL Din relaţiile (10. Aceasta conţine un set de curbe de variaţie a permitivităţii electrice aparente de la 1 la 300 şi un alt set de curbe corespunzătoare rezistivităţii “dielectrice” în domeniul 5 – 1000 Ωm. Dacă ρ AT > ρ SF atunci permitivitatea aparentă ε a este mai mare decât cea estimată cu relaţia (10. Dependenţa dintre cele trei rezistivităţi respectă inegalitatea: ρ SF ≤ ρ ε ≤ ρ AT sau ρ AT ≤ ρε ≤ ρ SF (10. Utilizarea celor două mărimi ca date de intrare necesită corecţia lor cu diferenţele faţă de calibrarea în aer. Determinarea ρ ε şi ε a se face cu ajutorul abacei din figura 10. Pentru ρ AT < ρ SF valoarea lui ε a descreşte şi poate deveni negativă. mai mari de 1 Ωm.

în mod 380 . Dependenţa atenuare . 10.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL Fig. Valorile celor două rezistivităţi sunt utilizate ca date de intrare.071 dB (10. Pentru dispozitivul de 6. aceste corecţii sunt egale cu: Δ SFaer = 0.5 in Schlumberger Doc [ 43 ].25) În ordonata din dreapta şi abscisa de sus sunt scările corespunzătoare ρ AT şi ρ SF .5 in.36.24) (10.diferenţă de fază – constantă dielectrică pentru dispozitivul de 6. Prin punctul de intersecţie al datelor de intrare.05 o Δ ATaer = 5.

rezistivităţiile celor două strate. ρ1.22) valoarea lui ε a nu va fi întotdeauna în concordanţă cu interpretarea celorlalte carotaje. Din această cauză este necesară prudenţă în interpretarea carotajului ε a . în strate rezistive. “hornuri”.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL normal.4 Factorii care influenţează forma curbelor de rezistivitate Înclinarea stratelor. Aceste “hornuri” se pot observa atât pe modelele teoretice. Un astfel de exemplu este prezentat în figura 10. Modulele celor două curbe reprezintă valorile permitivităţii electrice aparente şi rezistivităţii “dielectrice”. Polarizarea limitelor stratelor înclinate depinde de contrastul de rezistivitate şi nivelul rezistivităţii. trec două curbe.37 unde cele două strate sunt puse clar în evidenţă pe curbele înregistrate în LWD faţă de curbele înregistrate după terminarea forajului (pe cablu). Dacă ρ ε respectă condiţiile (10. Înclinarea stratelor are ca efect. Mărimea polarizării este proporţională cu expresia: (ρ1 − ρ2 )2 sin 2 (θ ) i ρ ρ (ρ + ρ ) 1 2 1 2 în care: θ i . (10. Deoarece “hornurile” sunt localizate la limita stratului acestea reprezintă un bun indicator al limitelor stratelor înclinate pentru un domeniu mare de valori de rezistivitate. ρ 2 . separaţia între cele două curbe de rezistivitate dar păstrează o selectivitate verticală foarte bună. 10.6. Rezultatul teoretic este confirmat şi de înregistrările în sondă. Fenomenele de polarizare care au loc la limita stratelor înclinate dau naştere unor creşteri aparente de rezistivitate.unghiul de înclinare al stratului.26) 381 . cât şi pe diagramele înregistrate în sonde. Polarizarea limitelor stratelor înclinate. pe cele două curbe de rezistivitate. Modelarea răspunsurilor CDR în cazul stratelor înclinate arată influenţa unghiului de înclinare asupra curbelor de rezistivitate.

Se observă că mărimea hornurilor este direct proporţională cu înclinarea stratului şi contrastul de rezistivitate. Dependenţa dintre amplitudinea hornului şi relaţia (10. 10. Această figură prezintă răspunsul CDR la o singură limită de strat corespunzător contrastelor de rezistivitate de 2:1 şi 10:1 şi nivelelor de rezistivitate de 2 Ωm. respectiv 20 Ωm.39 prezintă formarea “hornului” la interfaţa dintre o argilă cu rezistivitatea de 1 Ωm şi un nisip gazeifer cu rezistivitatea de 1000 Ωm într-o sondă cu înclinarea de 72o.26) este ilustrată în fig.38.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL Fig. [ 43 ]. Diagrama prezentată în fig.37. 10. 10. 382 . Comparaţie între curbele de rezistivitate înregistrate cu dispozitivul inductiv (cu cablu) şi curbele de rezistivitate din CDR.

Exemple de polarizare în funcţie de înclinarea stratului şi contrastul de rezistivitate.[ 43 ]. Schlumberger Doc. 10.38. 383 .CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL Fig.

în special.39.25% nisip şi 75% argilă. ρ SF este semnificativ mai mare decât ρ AT (fig. Anizotropia. Rezistivitatea acestora depinde de direcţia în care se măsoară în raport cu stratificaţia. 10. Rezistivitatea determinată din schimbarea de fază şi din atenuare pentru aceste trei modele arată că. Formaţiunile sedimentare. 10. cu înclinări care variază de la 0 la 90o. . peste 40o înclinare. Exemplu de polarizare la contactul dintre două strate Schlumberger Doc Schlumberger Doc [ 43 ]. în general.50% nisip şi 50% argilă. Considerăm un mediu anizotrop alcătuit din strate subţiri de nisip cu rezistivitatea de 25 Ωm şi strate de argilă cu rezistivitatea de 1 Ωm .CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL Fig.75% nisip şi 25% argilă. şi formaţiunile geologice. Din astfel de roci s-au alcătuit trei modele de formaţiuni laminate constând din: . sunt caracterizate prin anizotropia rezistivităţii. . 384 .40).

la înclinări mai mari de 45o. Modelările au demonstrat că în interpretarea diagrafiei CDR de 2MHz este necesar să se considere următorii factori: anizotropia rezistivităţii. Răspunsul teoretic al dispozitivului CDR în medii laminare Schlumberger Doc. invazia cu filtrat de noroi.40. polarizarea limitelor stratului.10.27) Curbele ρ SF şi ρ AT nu sunt diferenţiate la înclinări mici. 385 .CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL Fig. În toate cazurile. ρ SF prezintă înclinări mai mari decât ρ AT şi separaţia dintre cele două rezistivităţi creşte sistematic cu creşterea unghiului de înclinare. [ 43 ]. Când stratele sub formă de lamine sunt mult mai subţiri decât distanţa dintre receptori răspunsul dispozitivului poate fi aproximat cu răspunsul într-un mediu omogen cu rezistivitatea: ρ ρ m = ρt ⋅ ρ = t = λρ l λ l (10. influenţa sondei şi efectele dielectrice.

CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL 10. Trei transmiţători sunt montaţi deasupra receptorilor. la distanţele precizate în figura 10.41. iar doi sub receptori.7. Acest dispozitiv este destinat investigării sondelor cu diametru mic. 10.41 Reprezentarea schematică a dispozitivului ARC 5 [ 40 ]. 386 . Configuraţia dispozitivului este prezentată în figura 10. Fig. Dispozitivul compensat matricial de rezistivitate ARC-5 (Array Resistivity Compensated tool) De ultimă generaţie este dispozitivul de rezistivitate compensat multimatricial de 2MHz de 43/4 in. Matricea acestuia este formată din cinci transmiţători şi doi receptori.42. Cei doi receptori sunt plasaţi simetric faţă de punctul 0 care reprezintă şi punctul de măsură.

10. 387 .42.42). 10. Adiţional se înregistrează curba gama.CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL Fig. Compensarea pentru efectul sondei se realizează printr-o combinaţie liniară a trei secvenţe de transmisie notate cu f numită compensaţie mixtă (fig. Datele sunt comunicate la suprafaţă utilizând sistemul Slim 1 – MWD. Valorile brute sunt calibrate şi se obţin cinci măsurători de rezistivitate rezultate din măsurătorile de diferenţă de fază cu cinci adâncimi de investigaţie diferite dar cu aceeaşi rezoluţie verticală şi similar cinci valori de rezistivitate rezultate din atenuare cu adâncimi de investigaţie diferite. Acest dispozitiv furnizează cinci măsurători brute de atenuare şi cinci de diferenţă de fază. Reprezentarea combinaţiilor pentru măsurarea celor cinci valori de rezistivitate [40].

CAROTAJUL ELECTRIC ÎN TIMP REAL 388 .

Şt. 1978. R. Ploiesti. Editura Imprimex. Wu. Examination of MWD Wireline Replacement by Decision Analysis Methods: Two Case Histories. 973-96751-3-1. Calotă. Universitatea Bucureşti. J. B. Wu. nr. Ploiesti.. Babskow. Editura Imprimex. Geofizica.. Airinei. Borner. de Doc. . Editura Tehnică. Vasilescu ... R... 1996. S. Geofizica de sonda. Ploieşti. 1997. Şt. I. Tehn.. Tabanon.B. – M. Formation evaluation using EWR logs. presented at S. Rosthal. L. Babskow.G. G. Montaron. 7. C. L. Savu. C.. Ploiesti. R. D. 4. paper 14062. S. Stoicescu... Montaron.P.. Resistivity While Drilling .“Prelucrarea automată a diagrafiei cu aplicaţii la rezolvarea unor probleme directe şi indirecte ale geofizicii de sondă.. Botezatu.S. nr. 389 ..M. Editura Tehnică.G... J. A. P. nr. I. J. . Coope.F.P. B. Babskow.. G. II – Metoda câmpurilor artificiale”. I.. 1986..Oilfield Review. .. Geofizica. 38. 62-70. – „Prospecţiuni geofizice – vol.S. E. D. 8.. Malureanu. 973-96751-3-1. A. R. S. 1980. Clark. I. J.. 1995. Constantinescu . 1972. Malureanu. Fredette. March 17-20. Rosthal. M.Schlumberger . Bucureşti.P. vol.. 1996 10. Babskow. vol.multiplicat I.B. 6. Lovell. Editura Tehnică. Mills..curs” partea II-a. 1. Mălăceanu. Beck. The Log Analyst. B. 13. International Meeting on Petroleum Engineering... Clak. Geofizica de sonda. Indrumar lucrari practice. II. .„Geologie . şi Publ.3. W.. Of...G..N. MayJune.. Editura Tehnică.P. Al. China. vol.P. Bucureşti. I – Metoda câmpurilor naturale”. 11. Malureanu. I. Constantinescu . Botezatu. Bonner. 3.– „Prospecţiuni geofizice – vol. Russ... 2.. R.N. Botezatu. M. „Bazele interpretării geologice a informaţiilor geofizice”.8.. Russ. 1986. Yearsley. pg. I.. R.Images from the String . R. Diocin. Prospecţiuni Geofizice.E. Mills.. – „Îndrumator pentru perfecţionarea pregătirii profesionale în probleme de geofizică de sondă”. P.” Teză de doctorat.. 8. I. Fredette.N. Resistivity While Drilling – Images from the String Schlumberger – Oilfield Review. Babskow.. Lovell. 4 -20. Tabanon. 9. Bucureşti.. 1.E.„Geofizica pentru geologi”. Al. 1995. W. 12.Bibliografie 1. 1977. Beijing. Babskov. Beca. B. Al. 1987. I.. vol. St. 5. A.

18. 2001... Ionescu.G. G. 27. 30. R.. Nedra. Tome 1 des „Techniques d’exploration prfonde dans la recherche du pètrole”. P. H. Editura Didactica şi pedagogică. New York. 1985.BIBLIOGRAFIE 14. Desbrandes. R. Log: theoretical analysis and principles of interpretation. 34. Guyod. Georgescu.caiet de lucrări practice.. 1972. Chemali.. Editions Technip.curs”. Fl. log in shaly sands. “Investigaíi geofizice ale sondelor de hidrocarburi în timp real” Editura Universităţii Petrol – Gaze din Ploieşti. 189. A. Horomnea. . H.. . 1968. Nelson.. – „Well Loging for Physical Propreties”. Gianzero. Bucureşti.G. Paris. Prospecţiuni electrice. Houston.„ Contribuţii la interpretarea cantitativă a diagrafiei geofizice în condiţiile invaziei cu filtrat de noroi. – „Geofizică de sondă .. Bucureşti. Dresser Atlas Doc „Log Interpretation”. M. Technip. Neguţ. A.V. 25. Mălureanu. L.caiet de lucrări practice”.„Theorie et Intepretation des Diagraphies”.curs”.P. Society of Professional. 1982. Geofizica de sonda. 1980.. Encyclopedia of Well Logging. Desbrandes. 19.. I. 32. 1949.. 390 . 1985.„Prospecţiuni geofizice” . N.P. McGraw Hill Co. 189. Moskwa . 29. AIME. G. 22.. paper A. 1985. Universitatea Bucureşti.„Prospecţiuni electrice . Georgescu. Bucureşti. Doll.G. Su. 1981.G. – „Geofizică de sondă” . G. 1969. Technol. Pet. „” Diagraphies diffèrées.P. 26 Ann Well Log Analysts. Hearst. The S. P. Negut. Houston. A. Bucuresti. Technip. I. „Geophysical Well Logging ”Guyod. 179 (11) 20.. . 16. 1986. H.“ Introduction to induction logging”. 23. 1948. Universitatea Bucureşti. Doll.J. . – „Geofizică de sondă . Aplicaţii în formaţiunile meoţiene din zona cutelor diapire – Muntenia” Teză de doctorat . . while drilling. 1978. Doll. R. Y. 15. Lin. P. pg. S.P. 21. 1982.Minerale şi roci argiloase – Universitatea Bucureşti. S.. 1977.. . 24. H. 31. Universitatea Bucureşti. A. I. I. . Mălureanu.22.vol. 1975. Georgescu. Matei. Al . Neguţ. A. Popescu. Caiet de lucrari practice. The S.. Paris.Manual . Trans.. 1995. I . Stănescu. 1985. 33.. G.Ph. Trans.. AIME. P. A new resistivity tool for measurement while drilling. 17. . – Ed. Dadone.27 Rue Ginoux 75737.G.. paper A. 28. 1972. 26. R. H..P. R. Dahnov.. Paris. 26 Annual Logging Symposion. I. Cedex 15. Universitatea Bucureşti. J. – „Metode geofizice de detriminare a proprietăţilor colectoarelor şi staturaţie în petrol şi gaze a rocilor” (în limba rusă).G. Neguţ. Neguţ.. 1950.

“Interpretation Handbook for resistivity logs”. 1988. N. presented at 58Ih Annual Technical Conference and Exhibition of S. of A. CA. Iovitzoiu. Co. O. Schlumberger Well Surveying Co..– „Curs de perfecţionarea a geologilor in probleme de geofizică de sondă” . 1962.. Cherson. Meador. Rodney.P. L. New York. 44. Pirson.. Stoicescu. 1989 50.. St. vol. Phelps. 1951.„An investigation of shale conductivity ” . St. R. I. I.. 1980.J. Babskow. Serra. II Applications 1974. Editura Didactica şi pedagogică. Iamandi. Trans. 1987 49.E. 1963. Patchett.. The electromagnetic wave resistivity MWD tool.. 1983... Gulf Publ. 77252-2175.Vasilescu. Mălăceanu. L. Savu. 39... Editura Tehnică. Savu.“The Dual Laterolog”. „Log Interpretation Principles / Applications”. 42.. Petrologia rocilor sedimentare. Formation Evaluation”. SPWLA. New York. „Handbook of Well Log Analysis for Oi land gas. I Principles 1972. Schlumberger Doc.C. C.... Babskow. Manolescu. Vol. S.. Ed. „Log Interpretation Principles / Applications”. D. „Log Interpretation . I. Log Interpretation.. 53. Logging While Drilling. Texas.Charts”.O.I. Oil base mud invasion.W. 391 . 47. Schlumberger Doc. Schlumberger Educational Service. 1997. Bucureşti. Negoiţă.. G. New York.J. .Charts”. Houston.. 48.. Vol.. October 5-8. G. V. Al.A. Soare. „Log Interpretation Principles. 1947-1949. Pirson. G. Babskow.. Document 3. Didactică şi Pedagocică. Orban... S. V. Veliciu. Paper V. “Resistivity departure curves”.P.M. Technical report.I. „Log Interpretation .. Bucureşti. – „Geologic Well Log Analysis”. 46. 16th AM. 54.. San Francisco. S.„Prospecţiuni geofizice – vol. . 41. Ştefănescu. Schlumberger Doc. Peteu. Schlumberger Doc. Rădulescu. LogSymp. 43. II” –. paper 12167. Thompson. Schlumberger Well Surveying Corp. – „Ingineria zăcămintelor de hidrocaruri”. Stavanger. G. 52.E. . 45..E. 1969. 51. M. P. Schlumberger-Statoil.. M. 1981. “Induction log correction charts”.BIBLIOGRAFIE 35. 1993. Schlumberger Doc. Ion. J. A. Al.. 1970. Soare. Prentice Hall. Chart 1979. Anastasiu. N. A. 40. 38. Ploieşti. Document 4.1979..M.. T. D. 36.. Şt.F. “Fundamentals of well-log interpretation” Elf Aquitaine. Creţu. Schlumberger Doc. Schlumberger Ltd. Bucureşti. 37. Wisler. 1985. New York. Amsterdam-Oxford-New York-Tokyo. Ionescu. G.. G. New York.. . 1975. Houston. Caliniac. New York. 1969. I. 1984 55... . N. E. Beca. 1970. Schlumberger Well Surveying Co.P.

J:M.The Relation Between Hydrocarbon Saturation and Resistivity Index. 1300G. .R.. SmitsL.257 62. 6-9 October 1963. 3 (1) 392 .P.. and Thomas.The Temperature Coefficient of Electrical Conductivity. Geophy. 8(2). Univ.II. „Electrical conductivities in oil +bearing shaly sands”J..P..AIME. Petrol. Conf.. M. 60. No. M. M. Eng.R. Eng. R. D. R. October 1959. Pap. 58. Soc. Tixier.. Biggs W.:”Electrical Conductivitiesin Shaly Sands-I.P. . „Une application de la theorie des milieus heterogene „Alphe” dans l’interpretation des diagraphies electriques des sondages. C. Tixier. Technol. Buc. curve.. 57. Petrol. Et Geogr.”Fundamnetals of electrical logging – Microlog and Microlaterolog” in Fundamnetals of electrical logging. J.”New developments in induction and sonic logging”. Alger . M.”Dual inductionlaterolog: A new tool for resistivity analysis”. 21.P. In: Rev. Waxman.. Pap. An investigation of the electrokinetic component of the S.P.N.. Soc. of AIME .J. Soc. 59.. 2 and 3 . M. Petroleum Eng. Roum. 1951. – Geophysique. Geol. 1977. 1956. Al. 713. Pet. April . of AIME . Waxman.L.P. 83-104. Carpenter. 1974)213-25. Wyllie. Tixier. 1968. Alger . 61. Trans. E.P. M.”SPEJ (Feb. Kansas.. Eng. B. Tanguy. . Babskow. Van Phon Nguyen.L.BIBLIOGRAFIE 56.