TESTUL BENDER-SANTUCCI Testul Bender-Gestalt (BG) a fost elaborat de către Lauretta Bender în 1938, care a selectat 9 desene

dintr-o lungă serie originală folosită de Wertheimer pentru demonstrarea principiilor gestaltiste. Constă în copierea unor figuri geometrice care sunt îmbinate în diferite modele. Evoluţia probei BG în decursul deceniilor merge mai ales în direcţia obiectivării criteriilor de cotare şi de interpretare a reproducerilor. În această privinţă, contribuţia adusă de Santucci şi Pecheux în 1969 este importantă. Din cele 9 modele folosite de Bender, autorii preiau doar 5 considerate ca fiind cele mai discriminative. Modificând cotarea elaborată de Bender, ei iau în considerare trei aspecte fundamentale: construcţia unghiurilor, orientarea figurilor sau a elementelor lor şi poziţia relativă a figurilor între ele sau a anumitor elemente ale acestora. Aceşti 3 indici – arată Santucci şi Galifret-Ganjon ( 1964) – par să distingă în mod semnificativ rezultatele normalilor de cele ale dislexicilor, la o populaţie şcolară între 614 ani. Noul sistem de cotare pare să fie unul dintre cele mai obiective existente până în prezent. BG-ul a patruns astfel în literatura de specialitate sub denumirea de testul BenderSantucci, destinat mai ales copiilor intre 6-14 ani. Pornind de la cerinţele practice ale diagnosticării gradului de maturitate şcolară – încă de la vârsta preşcolară – Santucci elaborează în 1960 o nouă probă, proba Santucci, destinată de această dată preşcolarilor între 4-6 ani. Inspirată din proba Bender, testul Santucci este alcătuit din 10 figuri geometrice. Atât proba Bender-Santucci cât şi testul Santucci se aplică cu bune rezultate în psihodiagnoza şcolară. Cunoaşterea nivelului psihogenetic şi a trăsăturilor funcţiei visual-motorii – una din condiţiile interne ale însuşirii limbajului scris – este importantă în evaluarea gradului de dezvoltare psihică, mai ales la intrarea copilului în clasa I-a. 1.3.1. VALIDITATEA CONCEPTUALĂ A TESTULUI BENDER-SANTUCCI Studierea integrării senzoriomotorii presupune urmărirea relaţiilor multiple dintre percepţie şi motricitate. Caracteristica a ceea ce Kulcsar numeşte “vedere activă” constă tocmai în fixarea obiectului percepţiei, iar fixarea implică direcţionarea privirii – prin mişcarea corpului, a capului, a globilor oculari – şi acomodarea cristalinului. Coordonarea spaţiului vizual cu cel manual, adică formarea funcţiei vizual-motorii marchează un alt aspect al interacţiunii elementelor perceptive şi kinestezice. Reuşita la testul Bender-Santucci depinde în mare măsură de nivelul de dezvoltare al funcţiei perceptiv-motorii, adică de aptitudinea de a percepe cu exactitate relaţiile şi configuraţiile spaţiale, de a le vedea spaţiul şi forma, de a-şi reaminti forma care poate servi drept conţinut al diferitelor operaţii mintale. Copilul îşi poate forma această capacitate numai prin intermediul acţiunii obiectuale, al activităţilor grafice ş.a., care dezvoltă din plin motricitatea ca o componentă a cunoaşterii. În 1966, ca urmare a unei cercetări experimentale care a cuprins un lot de 60 de băieţi cu vârste intre 4 şi 6 ani, pe baza reuşitei la probe predominant perceptive, motorii şi senzoriomotorii, Wittling-Lauret conchide că geneza componentelor funcţiei perceptivmotrice nu este o condiţie suficientă pentru apariţia funcţiei însăşi. Dar ea constituie, binenţeles o premisă necesară. Din punct de vedere psihogenetic, abilitatea de a copia figuri apare după formarea capacităţii de a recunoaşte forme identice şi după apariţia gestului motor de a urmări conturul unei configuraţii. Deci, funcţia perceptiv-motorie este superioară

1

Subiecţii care în pofida dorinţei lor de a reuşi. Se consideră că proba Bender-Santucci este validă atât în condiţiile dezvoltării psihice normale. adept al teoriei factorilor multipli ai inteligenţei. În cele din urmă şi acest al doilea nivel este reorganizat şi integrat într-o singură structură cognitivă. Pe baza acestei raportări se pot stabili diferite nivele de reuşită: foarte bun (cota se încadrează în cvartilul superior). Analiza cantitativă a randamentului vizează raportarea cotei totale obţinute de subiect la performanţa medie (adică etalonul) a grupului de vârstă din care face parte subiectul. În cazurile în care se cunoaşte. cât şi al fiecărui model în 2 . o dominanţă laterală stângă sau ambidextrie.61 – 0. disgraficilor – sau de handicap mental. De asemenea. obţin rezultate foarte slabe sunt “suspecţi” de tulburări instrumentale – caracteristice dislexicilor. Vor fi notate de asemenea toate procedeele mai mult sau mai puţin neobişnuite: desene executate cu mâna stângă. de integrare a structurii perceptiv-motrice a spaţiului. aplicarea altor probe. slab şi foarte slab. 71) şi la dictare ( r = 0. 1980). cu scala WISC ( r = 0. Thurstone. iar rezultatele să fie comparate în vederea măsurărilor ulterioare. Operaţiile formale se realizează cu ajutorul simbolurilor care permit reglarea totală a activităţii prin limbaj. în aceste cazuri. alegerea poziţiei hârtiei – în funcţie de model şi elementele lui. 1. mediu. precum şi de gradul lor de fuzionare. îmbinată cu operaţiile formale ale gândirii. precum şi mijloacele la care a recurs. ceea ce pledează pentru posibilitatea utilizării cu succes a acestei probe în formularea prognozei şcolare. ADHD etc. orientare şi poziţie). Se vor nota şi tulburările psihomotorii grave. o imposibilitate de a construi exact unghiurile sau dreptele ( Kulcsar. care au ca efect o grafică tulburată. trebuie notet felul în care el a ajuns la un anumit rezultat. copilul trebuie pus să execute copia atât cu mâna dreaptă cât şi cu cea stângă. Funcţia perceptiv-motrică intră deci în structura funcţională a inteligenţei practice ( Kulcsar. realizările subiectului se interpretează atât din punct de vedere al celor trei aspecte cotate ( unghiuri.3. desen început prin elementele de la dreapta şi terminat prin cele de la stânga. INTERPRETAREA REZULTATELOR Pentru a întelege randamentul subiectului. Precizarea diagnosticului presupune. 1980). 1980). 42 la elevii din clasele V-VIII) (Kulcsar. Randamentul la probe de copiere a figurilor geometrice este condiţionat chiar de nivelul de dezvoltare al factorului spaţial şi al celui motor.elementelor sale constitutive. pentru predicţia randamentului şcolar. dificultăţile învinse. cât şi în cele ale deficienţei mentale. 70). Dincolo de analiza globală. dar şi în cele în care se presupune. Rezultatul obţinut de un copil poate fi bun sau slab în funcţie de anumite cauze care variază foarte mult de la un subiect la altul.67 la elevii din clasele V-VIII) şi cu Matricile Progresive Standard ( r = 0. deci de a vedea spaţiul şi forma.2. Reuşita la testul Bender-Santucci corelează în mod semnificativ cu reuşita la citire (r = 0. atribuindu-i aptitudinea de a percepe cu exactitate configuraţii spaţiale. Pe baza ei apar reprezentările spaţiale corespunzătoare.44 – 0. adecvate ipotezelor emise pe baza testului. de a le compara între ele. susţine – pe lângă alţi factori – existenţa aşa-numitului “factor spaţial”. mediu-slab. mai ales în privinţa însuşirii cititului şi scrisului. este foarte util să se observe atent comportamentul copilului în timpul copierii figurilor geometrice şi să se noteze procedeul său de lucru. care permit o oarecare detaşare a activităţii de obiect. acest test prezintă o corelaţie semnificativă cu scara Binet-Simon ( r = 0. De aceea este bine să se înregistreze tot ce a intervenit în cursul activităţii: dorinţa de a alege orientarea modelului.62 la elevii din clasele IVIII).

Druţu. pe fonduri care se complică gradual. copiilor surzi sau cu tulburări auditive ( la aceştia instrucţiunilor fiind date prin limbajul mimico-gestual). etc. desenează rapid sau lent. va haşura unele figuri. construcţia şi plasarea spaţială. TESTUL FROSTIG Testul Frostig ( The Marianne Frostig Developmental Test of Visual Perception) s-a concretizat în urma studiilor întreprinse de Frostig şi colegii săi privind relaţia dintre întârzierile în dezvoltarea vizual-motorie şi slaba performanţă şcolară. ( vezi I. În test se utilizează desene simplificate ale unor obiecte cotidiene. copiilor cu handicap neuromotor ( aceştia nu vor utiliza creionul ci vor încerca să răspundă arătând cu degetul). de mărimea figurilor sau de elementele adăugate de subiect: un copil timid. acest test este un indicator al dezvoltării capacităţii de planificare şi de auto-control al erorilor. Deci. 5) Relaţiile spaţiale: analiza formelor şi a modelelor simple. pe care copilul trebuie să le copieze. Vizează capacitatea subiectului de a diferenţia între fondul percepţiei şi obiectul percepţiei. şerpuite sau întrerupte între distanţe diferite. diferenţierea acestor figuri de alte construcţii geometrice. 3) Constanţa formei. Performanţa la Bender-Santucci este influenţată de dezvoltarea limbajului. dar indică şi nivelul la care se realizează ea. 1975). 1964) au fost că este necesar un screening vizual-motor înaintea clasei I pentru a determina capacitatea copilului de a face faţă cerinţelor şcolare. se mai analizează modul în care subiectul verbalizează sarcina. De asemenea. Subtestul presupune recunoaşterea unor figuri geometrice în timp ce acestea îşi schimbă mărimea. se poate aplica copiilor deficienţi mintal. la aceştia evaluarea având caracter clinic. sau la cei cu probleme de comportament. un copil cu ADHD va desena liniile îngroşate. Maslow. va face un desen mic. alte patrulatere. 1. cu tendinţe depresive. un copil maniacal va desene diferite înflorituri sau personaje în completarea figurii. şcolari mici sau copii mari care întâmpină dificultăţi la învăţare. De asemenea. De asemenea. foloseşte spaţiul. e preocupat de detalii etc. Acest test poate fi aplicat copiilor între 4 şi 8 ani. situat în partea de jos a paginii. 3 . Examinează recunoaşterea poziţiei formelor prezentate serial. sistemul de cotare permite nu numai o apreciere globală a reuşitei unei reproduceri. Testul măsoară capacităţile perceptive şi motrice prin 5 subteste: 1) Coordonarea ochi-mână. în funcţie de aranjarea în pagină.parte. În felul acesta un subiect poate rezolva un aspect cu cotă minimă sau cu cotă maximă. Sarcina subiectului este aceea de a trage linii drepte. şi de folosirea acestuia în verbalizarea strategiilor pe care copilul le foloseşte la copiere. deformează gestaltul. elipse.4. Sunt utilizate ca modele obiectuale cercuri. Formele sunt alcătuite din linii de diferite lungimi şi unghiuri. în special în achiziţia cititului şi scrisului. Concluziile muncii acestui colectiv ( Frostig. Prin abordarea acestor aspecte ale produsului activităţii subiectului. preşcolari. decodificarea conţinutului psihologic al reproducerilor. 2) Obiectul – fondul percepţiei. pătrate. unele trăsături de personalitate şi tulburări de comportament pot fi evidenţiate. Leferver şi Whittlesey. analiza cantitativă a randamentului său trece pe plan calitativ care vizează detectarea. În acest scop. 4) Poziţia spaţială. Pentru a ajuta copilul există puncte de sprijin. Testul cuprinde de asemenea figuri geometrice ascunse care trebuie identificate.

proba minge. însă ele trebuie date întotdeauna standard. examinatorul va ţine cont de următoarele situaţii posibile: 1) Instrucţiunile de lucru pot fi repetate în cazul în care subiectul nu a înţeles ce are de făcut.1. proba cercuri II. proba puncte VI. proba lună. proba “două puncte”. Înainte de începerea aplicării trebuie să ne asigurăm că copilul a înteles instrucţiunile. proba “trei puncte”. proba “două stele”. proba cruce. De această recomandare trebuie să se ţină seama mai ales în cazul copiilor cu handicap mental sau cu ADHD. se pot acorda pauze pentru ca el să se poată destinde. 4) Timpul necesar pentru aplicarea colectivă a testului este de aproximativ o oră. 2) Trebuie să avem grijă să nu existe pe masa de lucru alte obiecte în afara celor pe care le utilizăm în momentul respectiv. proba maşină-garaj. Poziţia spaţială cuprinde itemii: proba mese.1. explicitate sau spuse într-o formă care să-i sugereze copilului soluţia. nu trebuie detaliate. proba zmee. iar pentru aplicarea individuală este de 30-40 minute. MODUL DE ADMINISTRARE Înaintea şi în timpul aplicării probei. proba puncte II. proba scaune. Obiectul-fondul percepţiei cuprinde itemii: proba triunghi. proba formelor umane. proba liniilor şerpuite. proba “trei puncte II”. Trebuie să ţinem cont de aceasta mai ales în cazul unui copil cu ADHD. DESCRIEREA SUBTESTELOR Coordonarea ochi-mână cuprinde itemii: proba şoricelului. 1. proba ou. Constanţa formei cuprinde itemii: proba cercuri. proba stelelor. proba puncte III. proba copacilor. proba pătrate. proba omuleţi de zăpadă. proba puncte V. proba puncte IV. proba copacilor II. proba “patru stele”. proba lună. proba dreptunghi.4. 4 . Relaţii spaţiale cuprinde itemii: proba puncte.4. 3) Testul poate fi aplicat individual sau colectiv. În cazul în care se constată că testul solicită prea mult copilul. proba căsuţelor. proba bilelor. proba scară. La şcolarii mici se aplică până la “proba liniilor şerpuite” inclusiv. proba pătrate II. proba perelor.2. proba punctelor. proba flori.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful