CAPITOLUL 2

CAPTAREA APEI SUBTERANE
2.1. Generalităţi
Apa liberă care circulă în rocile granulare sau fisurate şi care poate fi captată sub
nivelul terenului sau când aceasta iese liber la suprafaţă se numeşte apă subterană.
Sursele de apă subterană pot fi cu nivel liber sau sub presiune. În cazul în care stratul
permeabil purtător de apă este mărginit pe o porţiune de nivelul liber al terenului se
formează izvor.
2.2. Determinarea elementelor hidrogeologice ale stratelor acvifere
Pentru dimensionarea corectă a captărilor din surse subterane este necesar să fie
cunoscute elementele hidropedologice ale stratului.
Elementele hidrogeologice ale unui strat acvifer sunt:
• natura stratului: - cu nivel liber
- sub presiune
• din material granular
• din rocă fisurata
• grosimea stratului de apă şi poziţia nivelului hidrostatic
• valoarea medie a coeficientului de permeabilitate
• panta hidraulică şi direcţia de curgere
• porozitatea stratului purtător
• granulozitatea
• debitul maxim capabil al stratului
• curba de pompare q =f(s)
• transmisivitatea: T = kM; T = kH
• coeficientul de înmagazinare S.
Pentru obţinerea acestor elemente, în teren se execută foraje de studiu.
2.2.1. Determinarea stratelor de apă subterană
În cercetarea stratelor de apă, geofizica utilizează două metode: metoda
geoelectrică şi metoda seismică.
Metoda geoelectrică se bazează pe măsurarea rezistivităţii electrice a rocilor
străbătute de un curent electric continuu.
1
Metoda microseismică constă în producerea de şocuri pe sol care se propagă prin
unde în toate direcţiile cu o viteză proporţională cu caracteristicile elastice ale rocilor (în
rocile uscate undele se propagă mai greu faţă de rocile îmbibate cu apă).
Dacă rezultatele confirmă existenţa stratului de apă se trece la metoda de
cercetare prin foraje de studiu care oferă elementele cantitative necesare în calculele de
dimensionare a captării.
2.2.2. Determinarea grosimii stratului de apă şi a nivelului apei
În cazul acviferului cu nivel liber se măsoară adâncimea de la cota terenului la
cota nivelului apei, iar în cazul acviferului sub presiune se determină cota nivelului
tavanului care limitează stratul prin verificarea probelor de pământ scoase şi calitatea
noroiului de foraj. Prin continuarea forajului se determină cota stratului impermeabil
suport.
Grosimea stratului de apă pentru calcul:

N
N
H H
min
min
· (2.1)
în care: H - grosimea măsurată a stratului de apă în studiul efectuat;
Nmin - înălţimea precipitaţiilor anuale în anul cel mai secetos;
N - înălţimea precipitaţiilor anuale în anul în care se fac studiile.
2.2.3. Determinarea direcţiei de curgere şi a mărimii pantei hidraulice
Pentru determinarea pantei stratului de apă se execută foraje dispuse în triunghi
cu latura de 100÷150 m, grupul de foraje fiind repetat la distanţe de 500 m. Se determină
în fiecare puţ, cota nivelului apei, raportată la acelaşi sistem de referinţă.
Fig.2.1. Determinarea grafică a pantei stratului de apă:
a) plan static cu trei foraje; b) trasarea hidroizohipselor
2
Cunoscând 3 puncte din acel plan se poate determina mărimea pantei şi direcţia
de curgere normală pe curbele de nivel de pe suprafaţa apei numite hidroizohipse.
2.2.4. Determinarea curbei puţului q = f(s)

În foraj se introduce o pompă a cărei conductă de refulare se prelungeşte până la
o cutie metalică (habă) cu V = 1,0 m
3
. Se introduce in puţ un sistem de măsurat nivelul.
Se face pompare la 20% din capacitatea pompei reglând vana pe refulare. Nivelul se
stabilizează în maxim 3 zile. Se determină debitul şi nivelul. Se măreşte debitul pompei şi
se obţin perechi de valori q şi s pentru a se trasa q = q(s).
2.2.5. Determinarea coeficientului de permeabilitate Darcy
Se determină în practică prin metoda pompărilor de probă.
Pe lângă forajul de bază din care se pompează apa se execută încă două foraje
de observaţie amplasate pe direcţia perpendiculară direcţiei de curgere a apei în strat la
distanţe cunoscute. Dacă din forajul de bază se execută pompări, în jurul puţului se
produce o pâlnie de denivelare care va avea valori diferite în cele 3 foraje. Rezultă, cu
relaţia Darcy:
( ) ( )
2 1 2 1
1
2
s s s s H 2
a
a
ln q
k
− − − π
·
(2.2.)

în care a1 şi a2 sunt distanţele de la forajul de bază la forajele de observaţie (fig.2.2.).
Fig.2.2. Determinarea coeficientului de permeabilitate prin pompări de probă
3
Pentru a se obţine valorile acestui coeficient în strat se fac cel puţin 3 determinări
cu valori diferite pentru debit şi se adoptă o valoare medie pentru k.
2.2.6. Determinarea granulozităţii stratului acvifer
Granulozitatea se determină prin probe de cernere efectuate asupra materialelor
scoase din foraj. Curbele granulometrice determinate, permit să se determine valorile
caracteristice pentru strat. Valoarea cea mai des folosită este mărimea d40 - diametrul
corespunzător ochiurilor de sită care permite trecerea a 40% din materialul cernut.
Funcţie de această valoare normativele stabilesc o valoare limită a vitezei de circulaţie a
apei astfel încât nisipul din stratul poros de lângă puţ să nu fie spălat.
Tabelul 2.1.
d40 (mm) Viteza admisibilă (m/s)
0,25
0,50
1,00
0,0005
0,0010
0,0020
Pentru valori mai mari ale granulelor valoarea vitezei se poate calcula:
15
k
v
a
· (2.3.)
în care k este exprimat în m/s.
2.2.7. Determinarea vitezei reale de circulaţie a apei în strat
Între viteza de curgere a apei vr şi viteza aparentă va există relaţia:
P
v
v
r
· (2.4.)
Prin introducerea într-un foraj de studiu a unui colorant stabil în apă sau a unui
trasor radioactiv se poate determina vr - viteza reală de curgere a apei, putându-se
determina astfel şi coeficientul de porozitate care poate avea valori p = 0,05÷0,30.
2.2.8. Determinarea debitului disponibil de captat din strat
Pentru o porţiune de strat cu caracteristici hidrogeologice relativ apropiate debitul
stratului se poate determina:
4
(l/s) L i k H q ⋅ ⋅ ⋅ ·
(2.5.)
în care: H - înălţimea stratului de apă subterană
L - lungimea stratului
k - coeficient de permeabilitate
i - panta stratului de apă.
Pentru un strat format din mai multe segmente:
(l/s) L i k H Q
i i i i ∑
⋅ ⋅ ⋅ ·
(2.6.)
2.2.9. Determinarea debitului maxim al unui puţ (debit optim)
Pentru a determina numărul de puţuri, este necesar să se determine debitul
maxim (debit capabil) pe care îl poate da un puţ în condiţii normale de funcţionare
îndelungată.
Urmând relaţiile Depuit-Thieme:
( )
0
2
0
2
r / R ln
h M k
q
− π
· (2.7.)
şi
0
r / R ln
kM 2
q
π
·
(2.8.)
se observă că pentru a se obţine debite maxime se poate acţiona asupra razei puţului ro
şi (H
2
- h o
2
) sau (H - h o).
Raza puţului ro nu se poate mări foarte mult datorită execuţiei care se complică. În
ţară există utilaje de foraj până la D = 1500÷1200 mm, dar în mod normal coloana puţului
rămâne la (200÷400) mm, spaţiul rămas fiind completat cu pietriş mărgăritar. Influenţa
termenului H
2
- h o
2
, (H - h o) este maximă în cazul în care ho = 0. Prin micşorarea lui ho
creste debitul, dar creşte şi viteza de infiltraţie a apei prin pereţii coloanei de filtru. Limita
acestei viteze este viteza admisibilă. La valori mai mari decât aceasta, particulele de nisip
sunt antrenate de apa captată fapt care duce la deteriorarea utilajului de pompare,
colmatarea unor instalaţii şi prăbuşirea terenului în zona de captare. Limita de debit peste
care se produce înnisiparea se găseşte:

( )
a
v s H r 2 q ⋅ − ⋅ ⋅ π ⋅ · (2.9.)
5
Reprezentând grafic cele două curbe, curba de pompare q = f(s) şi curba care
reprezintă debitul, limita înainte de înnisipare q = f(vadmis) rezultă valoarea maximă a
debitului ce poate fi extras din puţ.
Fig.2.3. Determinarea debitului optim al unui puţ:
a) strat freatic cu nivel liber; b) strat sub presiune
Raza de influenţă a puţului se poate determina aproximativ cu relaţii
semiempirice:
k s 3000 R · (m) (2.10.)
kH s 575 R · (m) (2.11.)
în care k şi H exprimate în (m/s) şi (m).
2.2.10. Determinarea transmisivităţii

Coeficientul de transmisivitate se determină:
T = kM (m
2
/s) (2.12.)
6
T = kH (m
2
/s) (2.13.)
în care: k - coeficientul de permeabilitate şi
H, M - grosimea stratului acvifer.
2.2.11. Determinarea coeficientului de înmagazinare
Coeficientul de înmagazinare S reprezintă volumul de apă care se poate elibera
din volumul de strat acvifer cu baza egală cu o unitate de suprafaţă când înălţimea
piezometrică scade cu o unitate.

S = a 0.γ .m v (2.14.)
în care : a0 - grosimea stratului de apă echivalentă presiunii hidrostatice
γ - greutatea specifică a apei
mv - coeficientul de compresibilitate verticală a rocii.
Orientativ, valorile coeficientului de înmagazinare şi porozitatea pentru strate de
mică adâncime sunt date în tabelul 2.2.

Tabelul 2.2.
Material d(mm) p(%) S(%)
1. Praf argilos
2. Nisip fin
3. Nisip fin
4. Nisip mijlociu
5. Nisip mijlociu
6. Nisip grosier
7. Nisip cu pietriş
8. Pietriş mărunt
9. Pietriş mediu
10.Pietriş mediu
11.Pietriş mare
12.Pietriş grosier
13.Pietriş
0,125÷0,062
0,25÷0,125
0,125÷0,5
0,5÷1,0
1÷2
7÷4
4÷8
8÷16
16÷32
32÷64
6÷128
128÷256
> 256
45
43
42
41
40
38
35
33
27
25
19
18
17
10
15
25
32
32
32
30
25
22
20
15
15
15
2.2.12. Determinarea influenţei între puţuri
Datorită capacităţii reduse de debitare a puţurilor pentru o captare de apă se
execută mai multe puţuri. Distanţa între ele ar trebui să fie de două ori raza de influenţă.
Deoarece raza de influenţă poate fi foarte mare şi amplasarea puţurilor ar conduce la
mari complicaţii constructive şi de exploatare este necesar a se lua a < 2R, deci curbele
7
de infiltraţie se pot suprapune, iar debitul fiecăruia se micşorează. Din acest motiv se
suplimentează numărul puţurilor (STAS 1628) cu 20%.
2.3. Captarea apei subterane în puţuri
Puţurile sunt construcţii pentru captarea apei subterane utilizate când adâncimea
stratului de bază este mai mare de (7÷8) m şi grosimea stratului de apă depăşeşte (2÷3)
m. Se utilizează puţuri săpate şi puţuri forate.
2.3.1. Puţuri săpate
Se adoptă soluţia puţ săpat în cazul în care Q < 100 l/s, iar stratul acvifer cu o
adâncime prea mare. Este posibil de realizat, dar în general se execută obişnuit foraje cu
instalaţii mecanice de foraj şi care pot fora găuri până la 1300 mm.
Având un diametru mare (1÷3) m aceste puţuri acumulează un volum mare de
apă, iar la intrarea unui debit mai mare din puţ nivelul apei variază foarte lent şi deci nu
se produce o variaţie bruscă a vitezei de intrare a apei în puţ.
În cazul stratelor cu granulaţie mare a materialului filtrant se pot obţine debite mari
pe puţ şi deci un număr mic de puţuri.
Debitul maxim se determină:
qmax = π D(H - s)v aα (2.15.)
Alegerea diametrului se face în funcţie de tehnologia de execuţie şi de tipul de
barbacane.
Pentru puţul cu perete neted şi barbacană înglobată (fig.2.5.) α = 0,20, diametrul
este diametrul interior al construcţiei, iar pentru barbacane din perete (cu cămaşă
metalică de protecţie pe perioada lansării) şi cu coroană de pietriş mărgăritar având rol
de filtru invers şi pentru lestare α = 1,0.
Conform metodologiei prezentate debitul maxim (optim) se găseşte la intersecţia
curbei de pompare q = f(s) cu dreapta debitului maxim.
Curba de pompare a fost obţinută într-un foraj de studiu cu diametru mic (2r0) în
comparaţie cu D - diametrul puţului săpat.
Presupunem că pentru un debit q pentru forajul cu diametrul 2r0, curba de
infiltraţie este dată. Trebuie să se găsească h1 = H - S1 pentru diametrul D al puţului
săpat.
8
Fig.2.4. Schema de calcul pentru curba de pompare a puţului săpat
Din ecuaţia puţului rezultă:

( ) ( )
1
2
1
2
0
2
0
2
r
R
ln
h H k
r
R
ln
h H k
q
− π
·
− π
·
(2.16.)
Pentru o valoare a debitului q se determină h1, respectiv s1 şi se poate trasa curba
q1 = f(s1) urmând metodologia prezentată pentru aflarea debitului maxim.
9
Fig.2.5.a. Puţ săpat: Detaliu de construcţie a puţului
10
Fig.2.5.b. Detalii de barbacane
2.3.2. Puţuri forate
Domeniul de aplicaţie este mult mai larg fiind utilizate pentru toate tipurile de
acvifer.
11
Fig.2.6. Puţ forat
Elementele de dimensionare au fost prezentate anterior.
2.4. Sisteme de colectare a apei din puţuri
Se utilizează două sisteme de colectare a apei din puţuri: sistem de colectare prin
sifonare cu puţ colector sau cazan de vacuum şi sistem de colectare prin pompare cu
pompe submersibile amplasate în puţuri.
2.4.1. Sistemul de colectare p rin sifonare
Schemele posibile ale captărilor cu puţuri prin sifonare sunt: sistem de colectare
prin sifonare clasică şi sistem de sifonare cu cap auto-amorsant.
12
2.4.1.1. Sistemul de colectare cu sifonare clasică
Conducta colectoare, care constituie sifonul, este îngropată la (1÷1,5) m sub cota
terenului cu panta de minim 1‰ spre puţul colector sau cazanul de vacuum. La acest
colector se racordează câte o conductă formată din: o parte verticală aşezată în puţ, cu
capătul liber la minim 1÷1,5 m sub nivelul cel mai scăzut al apei; a doua parte aşezată în
rampă şi legată la colector. Capătul final este la puţul colector sau cazanul de vacuum.
Diferenţa de nivel între cocoaşa sifonului şi NHd min al apei în puţul colector
(sarcina sifonului) nu trebuie să depăşească (6÷7) m. Viteza apei în aceste conducte se
consideră (0,4÷0,8) m/s. Asigurarea funcţionării sifonului (Hs < 6÷7 m) se poate asigura
prin utilizarea unor viteze de curgere prin acesta mai mici, deci diametre mari, şi
micşorarea pierderilor de sarcină. Prin acestea denivelarea s în puţul colector scade sau
îngroparea colectorului la o adâncime mai mare (nu mai mult de 3÷4 m).
Pentru instalaţia de amorsare se are în vedere un debit de aer evacuat la un
vacuum de (6÷7) m reprezentând circa 10% din debitul de apă.
Fig.2.7. Colectarea apei în puţuri prin sifonare şi puţ colector
În cazul unui număr redus de puţuri, cu înălţimi mici de aspiraţie, aşezare
convenabilă faţă de consumator, linie electrică de alimentare, se poate aşeza puţul
colector şi la unul din capetele liniei de captare. În acest caz distanţa puţului colector faţă
de ultimul puţ va fi de minim 10 m, dar nu mai mare de (20÷30) m.

13
2.4.1.2. Sistemul de colectare cu sifon autoamorsat
În cazul în care nu se permite aşezarea în rampă a conductei colectoare (linie de
puţuri aşezată paralel cu malul unui râu pentru captarea apei infiltrată prin mal) aşezarea
colectorului se face paralel cu linia terenului. Se dimensionează astfel încât să
funcţioneze cu un grad de umplere ϕ = 0,8. Spaţiul de aer de deasupra asigură circulaţia
aerului degajat din apă, circulaţie care are loc atât datorită antrenării de către curentul de
apă cât şi datorită capului autoamorsat.
Viteza maximă nu trebuie să depăşească 1,2 m/s.
Fig.2.8. Colectarea apei din puţuri cu cap autoamorsat.
Puţul colector în amândouă variantele se dimensionează astfel încât să permită
amplasarea tuturor conductelor cu distanţa maximă între ele şi între acestea şi pereţi de
(20÷25) cm.
Diametrul poate fi 3, 4, 5, 6 m. Înălţimea se determină astfel încât să se asigure
(1÷1,5) m gardă faţă de suprafaţa liberă la NHd min şi (1÷1,5) m faţă de fund pentru a nu se
antrena nisipul care eventual s-a depus. Pentru depunerea nisipului se prevede un spaţiu
de (1÷2) m.
Se leagă 4÷6 puţuri la un colector secundar şi acest colector printr-o vană se
leagă la colectorul care ajunge la puţul colector.
14
Fig. 2.9. Detaliu de puţ colector cu trei conducte sifon
15
Fig. 2.10. Detaliu cămin de vane pe sistemul de colectare
2.4.2. Sistemul de colecta re prin pompare
La puţurile care captează apa din stratele de adâncime medie şi mare se
echipează fiecare puţ cu pompe submersibile care refulează apa într-o conductă
colectoare care lucrează sub presiune. Se utilizează acest sistem numai în cazul în care
sistemul cu sifonare nu poate funcţiona normal.
La adâncimi peste 20 m şi debite mici se utilizează pompe submersibile, iar la
adâncimi mai mici se pot utiliza pompe verticale cu coloană (fig.2.11.).
16
Fig.2.11. Schema de pompare a apei din puţuri cu pompe submersibile
2.5. Dimensionarea captărilor cu puţuri
Pentru dimensionarea captărilor cu puţuri se cunosc următoarele elemente:
• debitul ce trebuie captat Q Id
• caracteristicile stratului acvifer : H, k, i, p, d 40
• planul de situaţie al zonei.
Se determină:
a) lungimea frontului de captare:
• pentru acvifer cu nivel liber:
17

min
Id
kiH
Q
L ·
(2.17.)
• pentru acvifer sub presiune:

kiM
Q
L
Id
· (2.18.)
b) debitul optim pe puţ din curba de pompaj şi dreapta vitezei aparente admisibile;
c) numărul de puţuri:
put optim
Id
q
Q
2 , 1 n ·
; coeficientul 1,2 se ia pentru siguranţă
conform STAS 1629
d) debitul efectiv al unui puţ:
n
Q
q
Id
put efectiv
· (2.19.)

e) distanţa între puţuri:

n
L
a · (2.20.)
aceasta trebuie limitată la minim 50 m pentru puţuri în acvifer cu nivel liber şi 100 m la
acvifer sub presiune. Dacă rezultă mai mică decât 50 m sau 100 m se adoptă distanţa
minimă.
f) recalcularea lungimii frontulu i de captare: L = (n - 1)a
g) sistemul de colectare a apei de puţuri
Pentru puţurile în strat freatic cu nivel liber se începe cu sistemul de sifonare
clasic sau cu cap autoamorsat. Se leagă convenabil câte 4÷6 puţuri la colector aşezând
convenabil puţul c olector.
Conductele se dimensionează la v = (0,4÷0,8) m/s pentru sifonare clasică şi la o
viteză corespunzătoare pantei terenului egală cu panta colectorului cu cap autoamorsat
la un grad de umplere maxim 0,8.
Dacă se asigură Hv = 6÷7 m sistemul poate fi adoptat, iar în caz contrar se
recurge la sistemul cu pompe individuale în puţ. Pompa se alege la un debit egal sau mai
mic decât debitul efectiv al putului. Se recalculează numărul de puţuri pentru noul debit
(debitul pompei) şi denivelarea apei în puţ. Conducta colectoare se dimensionează la
(0,8÷1,0) m/s.
h) distanţa de protecţie sanitară - mărimea perimetrului de regim sever
Utilizând graficul din figura 2.13.a. se calculează distanţa D1 conform paragrafului
2.7.
18
* pentru acvifer cu nivel liber:

,
_

¸
¸
− π
·
2
s
H p
T q
D
ef
ef
1
* pentru acvifer sub presiune:
pM
T q
D
ef
1
π
·
pentru durata de parcurgere T = 20 zile, iar din grafic se determină Damonte, Daval, Dlateral cu
reducerea la dimensiunile minime indicate: Dam = 50 m
Dav = 20m
i) alegerea coloanei de filtrare este o problemă importantă întrucât de eficienţa ei
depinde durata de viaţă a puţului;
De regulă puţurile au o singură coloană cu lungimea egală cu grosimea stratului
acvifer. În cazul în care stratul acvifer este format dintr-o succesiune de strate permeabile
separate de lentile impermeabile coloana este din mai multe bucăţi.
Alegerea tipului de coloană de filtru este legată de tipul de material pentru
coloană, uşor de prelucrat mecanic şi avantajos hidraulic. Materialul trebuie protejat
contra coroziunii, oţel inox (tablă sau sârmă), masă plastică. Se poate alege o coloană tip
punte executată din oţel inox sau oţel protejat cu orificii cu deschiderea 3÷4 mm.
Procentul de goluri η calculat ca raportul dintre suprafaţa activă şi suprafaţa laterală
totală a coloanei, este important întrucât trebuie să asigure un acces favorabil al apei în
puţ dar şi să-i asigure acesteia rezistenţa mecanică.
Pentru o coloană cu lungimea egală cu grosimea stratului M, pentru a avea o
colectare relativ uniformă a apei pe întreaga coloană, este necesar ca:
0 , 1 5 , 0 N M ÷ ≅ ⋅
(2.23.)
Pentru a avea o rezistenţă hidraulică redusă:

1 N M < ⋅ (2.24.)
cu:
D
4
N
η − µ
· ,
în care µ - coeficientul de debit la curgerea prin orificiile coloanei (cu nisip sau pietriş
mărgăritar); η - procentul de goluri, D - diametrul coloanei de filtrare.
La coloane cu lungimi până la 5÷6 m se poate accepta o colectare uniformă a
apei pe toată lungimea, iar la un procent de goluri de peste 10% rezistenţa hidraulică a
filtrului este foarte redusă.
19
2.6. Captări orizontale din stratul acvifer
2.6.1. Drenuri de captare a apei

În cazul stratelor de grosime mică (2÷5) m şi care se află la adâncime relativ mică,
sub cota terenului (8÷10) m este indicată captarea apei în dren.
Drenul este un element constructiv permeabil care, aşezat perpendicular pe
direcţia de curgere a apei în strat, captează apa şi o transportă la puţul colector.
Drenurile pot fi:
• nevizitabile (dren propriu-zis)
• vizitabile (galerii).
În funcţie de panta piezometrică în regim natural a stratului acvifer, drenurile pot fi:
• de coastă; i > 0,01 (primesc apa pe o parte)
• în bazin ; i < 0,01 (primesc apa pe două părţi).
Drenurile se amplasează la baza stratului acvifer într-o tranşee. Dacă se
consideră necesar, la bază, pentru a aşeza tuburile de drenaj se execută un strat de
beton de egalizare de (10÷20) cm.
Diametrul drenului creşte către puţul colector, iar schimbarea diametrului se face
într-un cămin al cărui radier este mai coborât cu 50 cm decât cota radierului tubului.
În jurul tubului de dren se prevede un filtru invers din straturi de minim 10 cm
grosime.
20
Fig.2.12. Captare cu dren de coastă.
Mărimea granulelor se stabileşte ca la filtrul invers.
La 50 cm deasupra nivelului stratului de apă se execută o saltea de argilă de circa
30 cm grosime cu una sau două pante pentru a nu permite apelor de suprafaţă să se
infiltreze în dren. Puţul colector se aşează la jumătatea frontului, iar la debuşarea drenului
în puţ se prevede o stavilă de perete.
2.6.2. Dimensionarea captărilor cu dren
Pentru dimensionarea captării se cunosc următoarele elemente:
• debitul ce trebuie captat Q Id
• caracteristicile stratului acvifer: H, k, i, p, d 40.
Se determină:
a) lungimea frontului de captare ≡ lungime dren:
• dren de coastă:
Hki
Q
L
Id
· (2.25)
• dren în bazin:
21
Hki 2
Q
L
Id
· (2.26.)
b) panta longitudinală a drenului se adoptă în funcţie de configuraţia terenului şi
de mărimea drenului.
Viteza apei în dren trebuie să fie mai mare de 0,7 m/s.
Panta longitudinală nu trebuie să fie mai mică de i = 0,001
c) secţiunea transversală a drenului Dn se calculează corespunzător unui grad de
umplere ϕ = h/D = 0,5 şi D n minim = 250 mm. Se presupune că drenul colectează apa din
strat cu debit uniform pe toată lungimea. Se trece succesiv la diametrele 300, 400, 500
mm şi se determină lungimile corespunzătoare până când debitul asigurat de ultima
secţiune este egal sau mai mare decât debitul drenului în secţiunea de lângă puţul
colector.
d) distanţa de protecţie sanitară se determină pentru drenuri de coastă:
p
kiT
D
am
·
(2.27)
Pentru drenuri în bazin se utilizează graficul din fig.2.13.b., se calculează raportul
H
h
0
şi
Hp
Tki
2
, iar din grafic rezultă η 1 = h1/H se deduce din relaţia (2.27.).
22
Fig.2.13. Grafice pentru calculul simplificat al zonei de protecţie sanitară
a. pentru puţuri; b. pentru dren
Dacă terenul este limitat, valorile Dam, Dav, Dlat pot fi reduse, dar nu mai mult de 20
m.
2.7. Protecţia sanitară a captărilor de apă
2.7.1. Protecţia captărilor cu puţuri
Deoarece în cazul apei subterane apa îndeplineşte condiţiile STAS 1342-91,
pentru a fi potabilă, este necesară numai o dezinfectare. Întrucât nu se prevede staţie de
tratare, sursa trebuie protejată.
O primă măsură de protecţie se ia prin alegerea amplasamentului în amonte sau
lateral de localitate sau industrii, astfel încât apa de suprafaţă care spală localitatea să nu
ajungă la captare. Excepţie fac de la această regulă captările de la adâncimi mai mari de
100 m.
La o impurificare naturală cu substanţe chimice sau organice biodegradabile,
dacă apa curge printr-un strat poros curat timp de 20 de zile, atunci datorită procesului
natural de autoepurare al solului, apa se purifică şi capătă caracteristicile unei ape
potabile.
23
Aceasta presupune că suprafaţa de teren aferentă acestei distanţe de curgere
trebuie păstrată curată din punct de vedere sanitar şi apărată împotriva oricăror
impurificări accidentale. Această suprafaţă - perimetru de regim sever - se împrejmuieşte,
accesul fiind interzis. Zona se înierbează şi nu se folosesc nici un fel de îngrăşăminte,
erbicide sau insecticide. Amonte de captare această zonă nu va fi mai mică de 50 m, iar
aval şi lateral 20 m (Decret 1059-67). În jurul acestei zone se instituie zona de restricţie
corespunzător unei durate de 50 zile. Amplasarea în aceste zone a unor construcţii se
face numai cu avizul organelor sanitare.
Mărimea perimetrului de regim sever se calculează considerând că în T = 20 zile
puţul funcţionând cu debit maxim trebuie să scoată toată apa conţinută în cilindrul de rază
D1, grosime M şi porozitate p.
Tq max = p π D 1
2
M (2.28.)

pM
T q
D
max
1
π
· (m) (2.29.)
Pentru puţ în strat freatic:

,
_

¸
¸
− π
·
2
s
H p
T q
D
max
1
(2.30.)
Pentru un şir de puţuri se pot folosi diagramele din fig.2.13.a.
Dacă valorile pentru Dam, Dav, Dlat sunt mari, acestea se pot reduce la 50 m amonte
şi 20 m aval şi lateral, dar nu mai pot fi garantate caracteristicile bacteorologice şi este
obligatorie clorarea apei.
În cazul puţurilor de adâncime de cel puţin (40÷50) m perimetrul se instituie de
dimensiuni minime (10÷20) m din motive constructive.
2.7.2. Protecţia captărilor cu drenuri
În cazul drenurilor distanţa amonte se ia egală cu lungimea drenului parcurs în 20
zile.

p
kiT
D ·
(2.31.)
sau se reduce la 50 m amonte şi 20 m aval dacă rezultă mai mare, asigurându-se
totodată dezinfectarea artificială.
24
La drenul în bazin problema se rezolvă prin încercări conform cu fig.2.13.b.

1
]
1

¸



− − ·
1
0 1 0
h h
h H
ln
H
h
H
h
i
H
D
(2.32.)
în care: h1 = η 1H coeficientul η 1 calculat cu graficul din fig.2.13.b. în funcţie de η 0; h0 -
înălţimea stratului de apă în dreptul drenului, H - grosimea stratului de apă.
Aplicaţia 2.1.
Să se determine elementele caracteristice ale captării subterane cu puţuri ştiind
că:
- Q Ic = 5625 m
3
/zi = 65 l/s
- grosimea stratului acvifer H = 9,9 m
- d 40 = 0,5 mm
- curba de pompaj: s = 0,04q(q + 1)
- coeficientul de permeabilitate K = 70 m/zi
- plan de situaţie
Schema sistemului de alimentare cu apă
C - captare
SP - staţie pompare
A - apeduct
R - compartiment de înmagzinare a apei (castel de apă, rezervor)
RD - reţea de distribuţie a apei
Determinarea elementelor caracteristice pentru captarea subterană CS:
25
H = 8 + 0,1Ns = 8 + 0,1 ⋅ 19 = 9,9 m
s = 0,04q(q+1)

q1 = 1 l/s → s 1 = 0,08 m
q2 = 4 l/s → s 2 = 0,80 m
q3 = 10 l/s → s 3 = 4,40 m
d40% = 0,5 mm cf. temei (40% din granulele stratului acvifer au mărimea 0,5 mm)
se alege:
d40 = 0,5 mm → v a = 1 mm/s
d40 = 1 mm → v a= 2 mm/s
d40 = 0,25 mm → v a = 0,5 mm/s
deci: Qmax = 2 π rHv a
Q
max
= 300.10
-3
.3,14.9,9.1.10
-3
m
3
/s
Qmax = 9326.10
-6
m
3
/s
deci: Qmax = 9,33 l/s
1. Determinarea lungimii frontului de captare.
Ki H
Q
L
min
Ic
·
QIc = Qs.zi.max. = 5625 m
3
/zi = 65 l/s
26
K - coeficient de permeabilitate = 70 m/zi
i - panta hidraulică - panta medie a terenului
Fig.2.14. Calculul pantei medii
008 , 0
300
5 , 2
i
1
· ·
006 , 0
400
5 , 2
i
1
· ·
007 , 0
350
5 , 2
i
1
· ·
007 , 0
3
007 , 0 006 , 0 008 , 0
3
i i i
i
3 2 1
·
+ +
·
+ +
·
m
007 , 0 70 9 , 9
5625
L
⋅ ⋅
·
L = 1160 m
2. Determinarea debitului optim şi a denivelării optime.
27
Fig.2.15. Determinarea debitului optim
Din reprezentarea grafică din figura 2.15. rezultă:
s 0 = 2,20 m
q 0 = 7,30 l/s
3. Numărul de foraje:
9 , 8
s / l 3 , 7
s / l 65
q
Q
n
o
Ic
· · ·
n0 = 1,2n = 10,68
n0 = 11 foraje
4. Debitul efectiv al unui foraj:

s / l 9 , 5 q
s / l 9 , 5
11
s / l 65
n
Q
q
'
0
Ic '
·
· · ·
28
5. Distanţa între foraje:
m 105 l
m 1160 11 105 n l ' L
m 50 m 105
11
1160
l
m 5
n
L
l
0
0
·
· ⋅ · ⋅ ·
> · ·
≥ ·
6. Distanţa de protecţie sanitară:
Se adoptă: Damonte = 50 m
D aval = 20 m
D lat =35m
p
KiT

p - porozitatea = 0,3
T - timpul normat de filtrare a apei în strat; pentru perimetrul de regim sever T =
20zile
Deoarece D > 50m


m 105 l m 66 , 32
3 , 0
zile 20 007 , 0 zi / m 70
D · < ·
⋅ ⋅
·
 e necesar D =105 m
7. Captarea apei prin sifonare clasică:
29
Fig.2.16. Schiţă pentru captarea apei prin sifonare clasică din puţuri
Dimensionarea conductelor prin sifonare
T
r
o
n
s
o
n
Q (l/s)
Dn
(mm
)
j
v
(m/s)
L (m) hr=J.L(m)
cote
piezometrice
F1-2 q’=5,9 125
0.003
5
0,49
l+3m+l0
105+3+8,73
116,73
0,408
N
F
Hd =
118,300
cota piezo 2
F2-3
2q’=11,
8
150
0.005
0
0,66 105 0,525
117,890
cota piezo 3
F3-4
3q’=17,
7
200
0.004
2
0,70 105 0,473
117,360
cota piezo 4
F4-5
4q’=23,
6
200
0.004
0
0,72 105 0,420
116,890
cota piezo 5
F5-6
5q’=29,
5
250 0.002 0,60 105 0,210
116,470
cota piezo 6
F6-A
6q’=35,
5
250
0.003
2
0,74 52,5 0,168
116,260
cota piezo A
A-
PC
Fq’=65 350 0.003 0,83 20 0,060
116,092
NPC=116,032
- Cota tere n puţ colector C TPC = 123,00 m
- Cota ax conductă sifonare lângă PC = CTPC - 1,5 m = 123,00 - 1,50 = 121,50m
- Cota în dreptul primului foraj F1 = cotă ax cond. sifonare lângă PC - [5,5 ⋅ l + (3,0
+ 3,0)]ic
C
F1
T =121,5 - [(5,5 ⋅ 105) + 6] ⋅ 0,002
C
F1
T=121,5 - 1,167 =120,33 m
- Cota conductă de sifonare partea inferioară = C
F1
T - 2,5 - H + 1 m = 123,0 - 2,5 -
9,9 + 1
30
C
F1
T = 111,60 m
l0 = cota în dreptul lui F1 - cota conductă sifonare partea inferioară
deci: l 0 = 120,33 - 111,60 = 8,73 m
l0 = 8,73 m < H = 9,9 m
NHst
F1
= nivel hidrostatic corespunzător F 1
NHst
F1
= C
F1
Tcaptare - 2,50 m = 123,00 - 2,50 = 120,5 m
NHd
F1
= N Hst
F1
– s 0 = 120,50 - 2,2 = 118,30 m (s0 = 2,2 m)
C
2
piezo = NHd
F1
- h r
F1-2
= 118,30 - 0,408 = 117,89 m
C
3
piezo = NHd
F1
– h r
F2-3
= 117,89 - 0,525 = 117,36 m
C
4
piezo = NHd
F1
- h r
F3-4
= 117,36 - 0,473 = 116,89 m
C
5
piezo = NHd
F1
- h r
F4-5
= 116,89 - 0,420 = 116,47 m
C
6
piezo = NHd
F1
- h r
F5-6
= 116,47 - 0,210 = 116,26 m
C
A
piezo = NHd
F1
- h r
F6-A
= 116,26 - 0,168 = 116,092 m
C
A-PC
piezo = NHd
F1
- h r
A-PC
= 116,092 - 0,060 = 116,032 m
Verificare:
NHd
F1
- ∑ h r = NPC
∑ h r = 0,408 + 0,525 + 0,473 + 0,420 + 0,210 + 0,168 + 0,06 = 2,264;
DPC = 3,0; 4,0; 5,0; 6,0 m.
util
2
PC
f Ic
h
4
D
t Q
π
· ⋅
QIC = 234 m
3
/h
tf = 1’
Luăm DPC = 4 m pentru puţul colector
u
3
h
4
16 14 , 3
min 1
min 60
h / m 234


· ⋅
3,9 = 12,56hu, de unde: hu = 0,31 m < 1,0 m
Deci, diametrul ales DPC = 4,0 m este bun.
NPC
min
= N PC - hu
NPC= 116,032 - 0,31 = 115,722 m
Hvacuum = cota ax conductă de sifonare la intrare în PC minus NPC
Hvacuum = 121,50 - 115,722 = 5,778 m
31
Se verifică Hvac. < 6÷7 m şi soluţia poate fi adoptată.
Aplicaţia 2.2.
32
F
i
g
.
2
.
1
7
.

C
a
p
t
a
r
e
a

a
p
e
i

p
r
i
n

s
i
f
o
n
a
r
e

c
l
a
s
i
c
ă
Captare din strat acvifer sub presiune, prin şir de foraje
echipate cu electropompe submersibile prin conducte de refulare
Să se determine elementele caracteristice ale captării subterane cu puţuri ştiind
că:
- Q IC = 5625 m
3
/zi = 65 l/s
- grosimea acviferului M = 11,9 m
- d 40% = 0,5 mm
- coeficientul de permeabilitate K = 70 m/zi
- plan de situaţie
Elementele captării:
M - grosimea stratului captiv
Ns = 19
M = 10 + 0,1Ns;
M = 10 + 0,1 ⋅ 19=11,9 m
M = 11,9 m
1. Lungimea frontului de captare Lfc.
m 8 , 168
04 , 0 zi / m 70 m 9 , 11
zi / m 5625
MKi
Q
L
3
Ic
fc
·
⋅ ⋅
· ·
QIc = 5625 m
3
/zi
K - coeficient de permeabilitate = 70 m/zi
i - panta hidraulică - panta medie a terenului
i = 4%
33
M = 11,9 m/zi
Lfc = 169,0 m
2. Debitul optim pentru un foraj
r
K
ln
Ms K 2
q
π
·
q = KMs;
K - coef. de permeabilitate = 70m/zi
va = 1mm/s
q0 = Qmax = 2 π rMv a
q0 = 3,14 ⋅ 300 ⋅ 10
-3
⋅ 11,9 ⋅ v a
q0 = Qmax = 3,14 ⋅ 300 ⋅ 10
-3
⋅ 11,9 ⋅ 1.10
-3

q0 = 11209 ⋅ 10
-6
⋅ 10
-3
l/s = 11,21 l/s
q0 = 11,21 l/s
Rezultă din graficul din fig.2.18.
s0 = 1,20 m
q 0 = 11,21 l/s
34
Fig.2.18. Determinarea debitului optim pe puţ
3. Determinarea numărului de foraje
0
Ic
0
q
Q
n ·
n = 1,2 ⋅ no = 6,95
n = 7 foraje
4. Debitul efectiv pe puţ
s / l 30 , 9
7
s / l 65
n
Q
q
Ic '
· · ·
35
Debitul unui foraj: q’ = 9,30 l/s
5. Distanţa între foraje
m 14 , 24
7
169
n
L
l
fc
· · ·
cum l = 24,14 < 100m se adoptă l = 100m
Lfc = 100 ⋅ n = 100 ⋅ 7 = 700m
6. Distanţa de protecţie sanitară
p
KiT
D ·
(m)
în care:
K = 70 m/zi
i = 0,04
p - porozitatea = 0.3
T - timpul normat de filtrare a apei în strat; pentru perimetrul de regim sever
T=20zile
D = 186,66 m > 50 m
Se adoptă: Damonte = 50 m
Daval = 20 m
D lat = 35 m
La sursă se prevăd instalaţii pentru dezinfecţia apei.
36
Fig.2.19. Schiţă pentru calculul sistemului de colectare a apei din puţuri
7. Dimensionarea conductelor de colectare a apei din puţuri
T
r
o
n
s
o
n
Q (l/s)
D
n

(
m
m
)
j
v
(m/s
)
L (m)
hr=jx
L(m)
Cote piezometrice
F1-1 q’=9,3
12
5
0,008 0,73
4 + 5 =
9 m
0,072
Cpiezo
F1
= 147,212
1-2 q’=9,3
12
5
0,008 0,73 100 0,80
Cpiezo
1
=147,14
2-3
2q’=18,6
0
20
0
0,002
8
0,60 100 0,28
Cpiezo
2
=146,34
3-4
3q’=27,8
0
20
0
0,004
8
0,78 100 0,48
Cpiezo
3
=146,06
4-5
4q’=37,5
0
25
0
0,003
8
0,80 100 0,38
Cpiezo
4
=145,58
5-6
5q’=46,5
0
25
0
0,004
5
0,85 100 0,45
Cpiezo
5
=145,20
6-7
6q’=55,7
5
25
0
0,008
0
1,15 100 0,80
Cpiezo
6
=144,75
7-R
7q’=65,0
0
30
0
0,003
5
0,88 1700 5,95
Cpiezo
7
=143,95
CTR+5m = 133+5
=138,0
CTR+4m = 133+4
=137,0
37
Dimensionarea conductelor se face astfel încât vitezele să fie cuprinse în
domeniul 0,6 m/s÷1,2 m/s
Cpiezo
7
= C T
R
+ 5 m + h r
7-R
= 138,00 + 5,95 = 143,95 m
Cpiezo
6
= C piezo
7
+ h r
6-7
= 143,95 + 0,80 = 144,75 m
Cpiezo
5
= C piezo
6
+ h r
5-6
= 144,75 + 0,45 = 145,20 m
Cpiezo
4
= C piezo
5
+ h r
4-5
= 145,20 + 0,38 = 145,58 m
Cpiezo
3
= C piezo
4
+ h r
3-4
= 145,58 + 0,48 = 146,06 m
Cpiezo
2
= C piezo
3
+ h r
2-3
= 146,06 + 0,28 = 146,34 m
Cpiezo
1
= C piezo
2
+ h r
1-2
= 146,34 + 0,80 = 147,14 m
Cpiezo
F1
= C piezo
1
+ h r
F1-1
= 147,14 + 0,072 = 147,212 m
Cpiezo
F2
= C piezo
2
+ h r
F2-2
= 146,34 + 0,072 = 146,412 m
Cpiezo
F3
= C piezo
3
+ h r
F3-3
= 146,06 + 0,072 = 146,132 m
Cpiezo
F4
= C piezo
4
+ h r
F4-4
= 145,58 + 0,072 = 145,652 m
Cpiezo
F5
= C piezo
5
+ h r
F5-5
= 145,20 + 0,072 = 145,272 m
Cpiezo
F6
= C piezo
6
+ h r
F6-6
= 144,75 + 0,072 = 144,822 m
Cpiezo
F7
= C piezo
7
+ h r
F7-7
= 143,95 + 0,072 = 144,022 m
NHd
F1
= C T
F1
- 3,5 m – s 0 = 122,0 - 3,5 - 1,2 = 117,30 m
NHd
F1
= 117,30 m
Înălţimea de pompare pe forajul F1
Hp
F1
= C piezo
F1
- N Hd
F1
= 147,212 - 117,30 = 29,91 m
Hp
F2
= C piezo
F2
- N Hd
F2
= 146,412 - 117,30 = 29,112 m
Hp
F3
= C piezo
F3
- N Hd
F3
= 146,132 - 117,30 = 28,832 m
Hp
F4
= C piezo
F4
- N Hd
F4
= 145,652 - 117,30 = 28,352 m
Hp
F5
= C piezo
F5
- N Hd
F5
= 145,272 - 117,30 = 27,972 m
Hp
F6
= C piezo
F6
- N Hd
F6
= 144,822 - 117,30 = 27,522 m
Hp
F7
= C piezo
F7
- N Hd
F7
= 144,022 - 117,30 = 26,722 m
38
39
F
i
g
.
2
.
2
0
.

C
a
p
t
a
r
e

î
n

s
t
r
a
t

a
c
v
i
f
e
r

s
u
b

p
r
e
s
i
u
n
e

c
u

f
o
r
a
j
e

e
c
h
i
p
a
t
e

c
u

e
l
e
c
t
r
o
p
o
m
p
e

s
u
b
m
e
r
s
i
b
i
l
e

p
r
i
n

c
o
n
d
u
c
t
e

d
e

r
e
f
u
l
a
r
e
40
F
i
g
.
2
.
2
1
.

D
e
t
e
r
m
i
n
a
r
e
a

d
e
b
i
t
u
l
u
i

o
p
t
i
m

p
e

p
u
ţ
Aplicaţia 2.3.
Să se determine elementele caracteristice ale unei captări subterane cu puţuri
cunoscând:
- QIC = 4084,5 m
3
/zi = 0,047 m
3
/s
- i = iT
- nivelul apei se găseşte la 6,50 m sub cota terenului
- grosimea acviferului M = 9,05 m
- d 40 = 0,5 mm
- coeficientul de permeabilitate K=70 m/zi
- curba de pompaj s = 0,04q(q + 1)
- grosimea stratului acvifer din anul de studiu: H = 9,05 m
- precipitaţii atmosferice minime anuale: Nmin = 525 mm
- precipitaţiile în anul de studiu: N st = 691,67 mm
A. Calculul elementelor captării cu puţ forat din acvifer cu nivel liber
1. Lungimea frontului de captare:
Mişcarea apei subterane în stratele acvifere continue se face în conformitate cu
legea lui Darcy (regim de curgere laminară); face excepţie numai o zonă redusă situată în
imediata vecinătate a construcţiilor de captare, unde viteza apei creşte sensibil, astfel
încât regimul de mişcare se departează de cel laminar, dar acest fapt nu influenţează
calculul general al captării, ci produce o coborâre mică a nivelului apei în puţuri.
Lungimea L a frontului de captare se calculează în ipoteza că întreaga lungime a
stratului acvifer care transportă debitul ce trebuie captat este interceptată de puţuri,
dispus perpendicular pe direcţia de curgere a curentului subteran.
Pentru strate de apă cu nivel liber expresia de calcul a lungimii frontului de
captare este:

Ki H
Q
L
min
Ic
·
(m)
în care:
Q c - debitul de calcul al captării (m
3
/s);
Hmin - grosimea medie a stratului de apă subterană cu nivel liber pe lungimea
frontului de captare la nivelul cel mai scăzut al apei subterane, după perioade
lungi de secetă (m);
K - coeficient mediu de permeabilitate al stratului acvifer, calculat prin metode
statistice ca valoare medie ponderată (m/s);
41
i - panta hidraulică medie a curentului subteran;
m 87 , 6
0917 , 0
525 , 0
05 , 9
N
N
H H
studiu
min
min
· ⋅ · ·
i = iT =1,2%
m 5 , 712 m 2 , 712
000066 , 0
047 , 0
87 , 6 012 , 0 0008 , 0
047 , 0
L ≅ · ·
⋅ ⋅
·

2. Calculul debitului maxim pe puţ (Qmax.puţ):
Debitul se determină pe baza rezultatelor obţinute la probele de pompare,
punându-se condiţia de limitare a vitezei de intrare a apei în puţ, pentru a se evita
înnisiparea puţului. Viteza aparentă admisibilă de intrare a apei în puţ se calculează cu
relaţia de tip Sichardt:

a
K
v
a
·
K - coeficient de permeabilitate (m/s)
a - coeficient care se ia de regulă egal cu 15, iar la strate acvifere cu granulaţie
foarte fină se ia egal cu 18.
În cazul unui strat de apă freatică, determinarea debitului maxim capabil al unui
puţ de captare se face prin metoda grafică şi anume: se trasează grafic curba debitului în
funcţie de denivelare, după rezultatele obţinute la probele de pompare, însă raportate la
nivelul apei subterane după perioada de secetă, adică la nivelul corespunzător Hmin.
Consider Dforaj = 300 mm.
Corespunzător la 40% din diametrul particulelor de nisip de 0,5 mm rezultă:
v adm = 0,001 m/s
q max.puţ = vadmπ D fH = 0,001 ⋅ 3,14 ⋅ 0,3 ⋅ 9,05 = 0,00852 m
3
/s = 8,53 l/s
q max.cap.puţ = 5,24 l/s ;
soptim = 3,4 m
3. Numărul puţurilor:
puturi 11 76 , 10
24 , 5
47
2 , 1
q
Q
2 , 1 n
put optim
Ic
≈ · ⋅ · ⋅ ·
n - numărul de puţuri
4. Debitul efectiv pe puţ:

42
. cap . max put . ef
. cap . max
Ic
put . ef
q 24 , 5 s / l 28 , 4
11
47
q
q
n
Q
q
· < · ·
< ·
5. Distanţa între puţuri:

m 50 m 25 , 71
10
5 , 712
1 n
L
a > · ·

·
a - distanţa între puţuri
6. Calculul zonei de protecţie a captării:
Se determină prin calcul la captări de apă potabilă pentru condiţia îndeplinirii unui
timp normat de filtraţie T prin strat:
T = 20 zile pentru zona cu regim sever
T = 70 zile pentru zona de restricţie din care 50 zile în afara zonei cu regim sever;
Calculul distanţelor de protecţie sanitară constă în calculul timpului T, în care o
particulă fluidă parcurge drumul de la marginea perimetrului până la puţ. Egalându-se
timpul T cu 20 zile se găseşte distanţa de protecţie căutată. De obicei, perimetrul de
regim sever se admite de formă dreptunghiulară cu distanţele de protecţie Dam spre
amonte, Dav spre aval şi Dlat lateral.

qef.puţ = 4,28 l/s = 0,00428 m
3
/s =15,408 m
3
/h = 369,8 m
3
/zi.
Pentru zona de protecţie de regim sever:


m 15 , 37
39 , 5
84 , 7395
2
95 , 0
05 , 9 2 , 0 14 , 3
20 8 , 369
2
s
H p
T q
D
ef
ef
1
· ·

,
_

¸
¸
− ⋅ ⋅

·

,
_

¸
¸
π
·

considerând porozitatea p = 0,2

¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
≅ · ⇒ ·
· ⇒ ·
· ⇒ ·
⇒ · ·
m 4 4 1 8 , 4 4 D 6 2 , 0
a
D
m 5 7 D 8 , 0
a
D
m 5 7 D 8 , 0
a
D
5 3 , 0
2 5 , 7 1
1 5 , 3 7
a
D
l a t
l a t
a v
a v
a m
a m
1
43
Pentru zona de restricţie a captării:
T = 50zile

m 6 , 58
39 , 5
18490
39 , 5
50 8 , 369
D
1
· ·

·

¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
· ⇒ ·
· ⇒ ·
· ⇒ ·
⇒ · ·
m 6 . 1 2 2 D 7 2 . 1
a
D
m 9 . 1 0 6 D 5 . 1
a
D
m 9 . 1 0 6 D 5 . 1
a
D
8 3 , 0
2 5 . 7 1
6 . 5 8
a
D
l a t
l a t
a v
a v
a m
a m
1
44
i = 1‰; ∆ h 1-PC - i ⋅ L tot1-PC = 0,001 ⋅ 356,25 = 0,36 m
∆ h CT-CTPC + 1,5 = 1,86 m
LP1-2 = 11,55 - 1,85 - 1 m + 71,25 + 5 m = 84,94 m
qef.puţ = 4,28 l/s
45
F
i
g
.
2
.
2
2
.

Z
o
n
a

d
e

p
r
o
t
e
c
ţ
i
e

a

c
a
p
t
ă
r
i
i
7. Dimensionarea conductelor sifon pentru colectarea apei din puţuri
Tronso
n
Q (l/s)
Dn
(mm
)
j
v
(m/s
)
L
(m)
hr=jxL
(m)
Cote piezometrice
P1-2 4,28 100
0,005
5
0,55
84,9
4
0,467
1
Cpiezo
1
= C TF1-2,5-
sef=149,25m
2-3 8,56 125
0,006
1
0,67
71,2
5
0,434
6
Cpiezo
2
=149,25-
0,4671=148,78m
3-4 12,84 150
0,005
8
0,7
71,2
5
0,413
2
Cpiezo
3
=148,78-
0,4346=148,34m
4-5 17,12 175
0,004
7
0,72 7,25
0,334
8
Cpiezo
4
=148,34-
0,4132=147,93m
5-PC 21,4 200
0,003
5
0,68
71,2
5
0,249
3
Cpiezo
5
=147,93-
0,3348=147,59m
Cpiezo
PC
= 147,35m
Fig.2.23. Schiţa de legare la sifo nul colector
8. Dimensionarea puţului colector

util
2
PC
f Ic
h
4
D
t Q
π
· ⋅
tf = 5÷10 min - timp de trecere
Aleg: tf = 8 min

2
PC
f Ic
util
D
t Q 4
h
⋅ π
⋅ ⋅
·
NHd min = 147,35mdM
46
Cax sifon = CtPC -1,5 = 151,5 - 1,5 = 150 mdM
Hsifon = 150 - 147,35 = 2,65 mdM < 6 m
B. Dimensionarea captării cu puţuri săpate
1. Lungimea frontului de captare:
L = 712,5m
2. Debitul maxim pe puţ:
q max.puţ = vadm⋅ π ⋅ D puţ⋅ H = 3,14 ⋅ 3 ⋅ 9,05 ⋅ 0,001 = 0,0853 m
3
/s = 85,3 l/s
Dpuţ = 3,4,5,6 m
aleg Dpuţ = 3 m
Trebuie transpusă curba de pompaj pentru D = 3 m.

( ) ( )
1
2
1
2
0
2
0
2
r
R
ln
h H K
r
R
ln
h H K
q
− π
·
− π
·
în care:
r0, h0 - corespund puţului cu diametrul mic;
r1, h1 - corespund puţului cu diametrul D = 3 m;
( )
( )
2
0
2
1
0
1
2
0
2
1
h h
30
300
ln
0008 , 0
r
r
ln
h h K
q −
π
·
− π
·
q (l/s) h0 (m) h1(m) s1(m)
3 8,45 8,58 0,47
4 8,05 8,27 0,78
6 7,30 7,66 1,39
8 6,15 6,72 2,33
10 4,65 0,54 3,51
12 2,70 4,28 4,77
47
Fig.2.24. Schema pentru determinarea curbei de pompaj pentru D = 3,00 m
qoptim =11,9 l/s cu soptim =7,7 m (conform fig.2.25.)
48
49
F
i
g
.
2
.
2
5
.

D
e
b
i
t
u
l

o
p
t
i
m

p
e
n
t
r
u

p
u
ţ

s
ă
p
a
t
Fig.2.26.Sistemul de colectare a apei din puţurile de captare
3. Numărul de puţuri săpate:
puturi 5 73 . 4
9 . 11
47
2 , 1
q
Q
2 , 1 n
optim
Ic
≈ · ⋅ · ⋅ ·
4. Debitul efectiv pe puţ:
m 1 , 3 s
s / l 4 . 9
5
47
n
Q
q
ef
Ic
put . ef
·
· · ·
5. Stabilirea distanţei dintre puţuri:

m 100 m 125 , 178
10
5 , 712
1 n
L
a > · ·

·
6. Zona de protecţie:
D am = Dav = 57 m
D lat = 44 m
50
CAPITOLUL 3
ADUCŢIUNI
3.1. Tipuri de aducţiuni
Aducţiunea reprezintă totalitatea construcţiilor şi instalaţiilor cu ajutorul cărora apa
este transportată, în condiţiile cerute de la captare la rezervoarele de înmagazinare.
Aducţiunile pot fi:
- aducţiuni gravitaţionale
• sub presiune
• cu nivel liber
- aducţiuni sub presiune funcţionând prin pompare
3.1.1. Aducţiuni gravitaţionale sub presiune
Se adoptă acest tip de aducţiuni în cazul în care cota la care este amplasată
captarea este mai ridicată decât cota rezervorului, debitul transportat Qaducţiune ≤ (5÷6)
m
3
/s, relieful terenului pe traseul aducţiunii este accidentat, iar apa transportată este de
bună calitate.
3.1.2. Aducţiuni gravitaţionale funcţionând cu nivel liber
Se adoptă în situaţia în care cota captării este mai ridicată decât cota rezervorului,
terenul are o pantă relativ uniformă, calitatea apei este indiferentă consumatorului,
siguranţa în funcţionare în perioada de iarnă satisface beneficiarul, iar debitul transportat
este mare. În cazul în care este necesar să se păstreze calitatea apei, să existe o
siguranţă în funcţionare ridicată sau dacă terenul prezintă denivelări importante se
utilizează aducţiuni închise (canal sau galerie) funcţionând cu nivel liber.
3.1.3. Aducţiuni sub presiune funcţionând prin pompare
Acest tip de aducţiune se adoptă în situaţia în care, captarea se află la o cotă mai
mică decât cota rezervorului. Se poate realiza acest tip de aducţiune cu pomparea
realizată într-o singură treaptă sau dacă este cazul, mai multe trepte.
Fig.3.1. Aducţiune gravitaţională sub presiune
51
Fig.3.2. Aducţiune gravitaţională cu nivel liber
a,b – deschisă; c,d – închisă
Fig.3.3. Aducţiune sub presiune funcţionând prin pompare
3.2. Proiectarea aducţiunilor
Aducţiunea fiind unul dintre obiectele sistemului de alimentare cu apă din cele mai
dezvoltate, este important ca soluţia aleasă să ofere cele mai bune posibilităţi de execuţie
şi exploatare.
3.2.1. Stabilirea traseului aducţiunii
Traseul aducţiunii se alege astfel încât:
• să aibă lungimea cea mai mică;
• să se găsească în apropiere de căile de comunicare;
• să nu fie afectate de construcţiile executate ulterior în zonă;
• să se evite zonele de teren instabil, inundabil;
• să nu existe zone de poluare subterană sau de suprafaţă.
3.2.2. Stabilirea schemei de funcţionare a aducţiunii
52
În cazul alimentării cu apă pentru centrele populate transportul apei se realizează
prin aducţiuni închise.
Pentru aducţiunile gravitaţionale:
• traseul este mai lung;
• secţiunea este mai mare;
• costul mai redus întrucât se poate utiliza un material mai puţin pretenţios
întrucât presiunea de lucru este mai mică.
Pentru aducţiunile prin pompare:
• traseul este mai scurt;
• secţiunea este mai mică;
• apar o construcţie suplimentară – staţia de pompare şi alte construcţii
a ccesorii;
• apar cheltuielile cu energia consumată şi exploatarea staţiei de pompare;
• necesită material mai pretenţios întrucât funcţionarea este sub presiune.
3.2.3. Debitele de dimensionare
Aducţiunile se dimensionează la:
QI d = Qs zi max
Dacă se are în vedere sporul de creştere al populaţiei se poate alege una din
posibilităţile:
- se execută aducţiunea pentru debitul de perspectivă;
- se execută aducţiunea la o dimensiune dată de debitul pentru prima etapă şi se
extinde prin dublare, triplare, în perspectivă.
3.3. Calculul hidraulic al aducţiunilor gravitaţionale sub presiune
Determinarea diametrului conductei se face cu relaţia:
J R C Q ⋅ ⋅ ⋅ ω · (3.1.)
în care: ω - secţiunea conductei;
R – raza hidraulică;
C – Coeficientul Chèzy;
J – panta hidraulică.
Secţiunile la acest tip de aducţiune sunt circulare, ceea ce duce la:
4
D
P
R ;
4
D
2
·
ω
·
⋅ π
· ω (3.2.)
6
1
R
n
1
C ⋅ · (3.3.)
în care: n – coeficientul de rugozitate exprimat sub forma K = 1/n
Tabelul 3.1.
53
Tip conductă K
1
2
3
Beton prefabricat
Metal, beton sclivisit
Azbociment, PVC, PE
74
83
90
Panta hidraulică J este panta hidraulică disponibilă datorită diferenţei de nivel
∆ H:
L
H
J

· (3.4.)
Dimensionarea se poate face prin calcul analitic sau folosind diagramele din
fig.3.4., 3.5., 3.6. care sunt ilustrarea grafică a relaţiilor prezentate anterior.
Fig.3.4. Diagramă pentru dimensionarea conductelor (canalelor) din tuburi din beton,
prefabricate, după formula lui Manning (1/n = 74)
54
Fig.3.5. Diagramă pentru dimensionarea hidraulică a conductelor din metal, beton
precomprimat, după formula lui Manning (1/n = 83)
55
Fig.3.6. Diagramă pentru dimensionarea hidraulică a conductelor din azbociment, după
formula lui Manning (1/n = 90)
3.4. Calculul hidraulic al aducţiunilor gravitaţionale cu nivel liber
În cazul acestor aducţiuni calculul este mai laborios întrucât forma secţiunii
aducţiunii poate fi mult mai variată.
Dimensionarea se face utilizând relaţia 3.1. cu coeficientul de rugozitate n
apreciat în funcţie de modul de căptuşire al canalului. Viteza apei în canal trebuie să fie
mai mare decât viteza la care pot avea loc depuneri şi mai mică decât viteza la care
există pericolul eroziunii materialului de căptuşire.
În rezolvarea problemei se impune “b” lăţimea la fund a canalului aleasă în funcţie
de forma secţiunii, lăţimea minimă de execuţie, lăţimea utilajului de săpare. Se reprezintă
grafic Q = f(h) pentru b ales, iar pentru debitul la care se dimensionează aducţiunea se
determină h din acest grafic.
Pentru secţiunile cu profil de curbă continuă se utilizează diagramele din fig.
3.7.,3.8.,3.9., verificându-se viteza şi debitul la înălţimea h şi la secţiune plină.
3.5. Dimensionarea aducţiunilor funcţionând cu pompare
Dimensionarea hidraulică a acestui tip de aducţiune se face cu relaţia 3.1. şi
diagramele de la aducţiunile gravitaţionale sub presiune. În cazul acestor aducţiuni,
deoarece sunt două necunoscute, D şi J se adoptă la dimensionare un criteriu tehnico-
economic: există un diametru pentru care cheltuielile totale anuale sunt minime. Acest
diametru este denumit diametru optim economic.
Cheltuielile totale anuale cu aducţiunea pot fi exprimate:
e
r
C I
T
1
z + ⋅ ·
(3.5.)
în care: z – cheltuielile totale anuale de calcul;
I – investiţia în aducţiune;
56
Tr – timpul de recuperare a investiţiei în aducţiune;
Ce – costul anual al energiei electrice consumate cu pomparea apei pe aducţiune.
Fig.3.7. Diagrame pentru calculul canalelor circulare din beton
57
Fig.3.8. Diagrame pentru calculul canalelor ovoide din beton
58
Fig.3.9. Diagrame pentru calculul canalelor clopot din beton
Diametrul optim economic rezultă în punctul în care funcţia z = zmin.
Cele două componente ale cheltuielilor totale anuale pot fi exprimate în funcţie de
diametru.
Investiţia totală în aducţiune este:
L I I
u
⋅ ·
(3.6.)
în care: Iu – investiţia unitară USD/m (fig.3.10.);
L – lungimea aducţiunii
59
3.10. Investiţia unitară în conducte metalice (1996)
Cheltuielile cu energia rezultă:
c e e
E p C ⋅ ·
(3.7.)
în care: pe – preţul energiei electrice USD/kWh;
Ec – energia electrică consumată într-un an kWh/an
Energia electrică consumată cu pomparea pe aducţiune într-un an:
) kWh ( T
H Q
81 , 9 T P E
p
p Id
c

η

⋅ · ⋅ ·
(3.8.)
în care: QId – debitul pentru care se dimensionează aducţiunea;
Hp = Hg + Σ hr – sarcina pompelor;
η p – randamentul pompelor;
T – timpul de funcţionare într-un an al aducţiunii ( se consideră pompare continuă
T = 8760 ore/an).
60
Aplicaţia 3.1.
Să se dimensioneze aducţiunea al cărui profil tehnologic este dat în fig.3.11.
Debitul transportat este 43,5 l/s.
Fig.3.11.
Rezolvare:
Conducta funcţionează gravitaţional:
006 , 0
6000
40
L
H
J · ·

·
Pentru o conductă din tuburi PREMO, din diagrama Manning, pentru Q = 43,5 l/s
şi J = 0,006 rezultă D = 250 mm cu v = 1,0 m/s.
Aplicaţia 3.2.
Să se dimensioneze secţiunea canalului de aducţiune pentru alimentarea cu apă
a unei industrii pentru care Q = 8 m
3
/s, iar J = 0,005.
a) Canal trapezoidal deschis
Se impune b = 1,0 m şi considerând canalul protejat cu beton (K = 74):
Fig.3.12. Profil canal aducţiune
J R C Q ; R
n
1
C ; 74
n
1
K ;
P
R
m 1 h 2 b P
h ) h m b ( h ) h m 2 b b (
2
1
6
1
2
⋅ ⋅ ⋅ ω · ⋅ · · ·
ω
·
+ ⋅ ⋅ + ·
⋅ ⋅ + · ⋅ ⋅ ⋅ + + ⋅ · ω
61
L
a
= 6000 m
Tabelul 3.2.
h
m
ω
m
2
P
m
R
m
R R
1/6
C
Q
m
3
/s
1
2
3
0,5
1,0
1,5
0,75
2,00
3,75
2
3
4
0,37
0,66
0,93
0,61
0,81
0,96
0,85
0,93
0,98
62,90
69,04
72,52
2,02
7,93
18,54
Fig.3.13. Cheie limnimetrică Q = f(h)
b) Canal circular parţial plin, îngropat
Pentru J = 0,005 din diagrama 3.7. Dn = 2,00 m, rezultă Qplin = 10 m
3
/s, vplin = 3,30
m/s.
Se calculează:
8 , 0
10
8
Q
Q
plin
efectiv
· · · α
Din diagrama 3.7. pentru α = 0,8 rezultă:
10 , 1
v
v
şi 7 , 0
d
h
plin
efectiv
· · β ·
Rezultă vefectiv = 1,10⋅ vplin = 1,10⋅ 3,3 = 3,63 m/s, ceea ce duce la concluzia că se
pot utiliza tuburi prefabricate din beton.
Înălţimea apei în canal este h = 0,70⋅ D = 1,40 .
Aplicaţia 3.3.
Să se determine valoarea diametrului colectorului de refulare al unei captări
subterane cunoscând:
- Q = 9,81 l/s;
- timpul de recuperare a investiţiei Tr = 20 ani;
- se adoptă conductă metalică;
- costul energiei Pe = 0,05 USD/kWh
- randamentul agregatelor de pompare η a = 0,80
- timpul de funcţionare Tf = 8760 ore/an
- preţul mediu al conductei
- înălţimea geodezică Hg = 22 m, iar hr loc. = 2 m
- lungimea conductei Laducţiune = 1200 m
62
Calculul este prezentat în tabelul 3.4.
Tabelul 3.4.
Calculul diametrului optim economic
Ipotez
a
Q
l/s
Dn
m
m
v
m/
s
J
m/m
hr
m
Hp
m
Ec
kWh
Ce
$/an
Iu
$/m
I
$
I/Tr
$/an
z
$/an
1 fir
128,
4
35
0
40
0
50
0
1,3
3
1,0
2
0,6
5
0,00
94
0,00
48
0,00
15
11,2
8
5,76
1,80
35,
35
29,
82
25,
90
2299
92
1918
56
1648
22
1149
9
9593
8241
163
,8
181
,8
222
,1
1965
60
2181
60
2665
20
9828
1090
8
1332
0
2132
7
2050
0
2156
7
2 fire 64,2
25
0
30
0
35
0
1,3
0
0,8
5
0,6
5
0,01
00
0,00
34
0,00
15
12,0
0
4,08
1,80
36,
00
26,
08
25,
80
2482
67
1798
56
1779
25
1241
3
8993
8896
115
,0
128
,4
163
,8
1380
00
1540
80
1965
60
6900
7704
9828
1931
3
1669
7
1872
4
Fig.3.14. Reprezentarea grafică a cheltuielilor totale anuale funcţie de diametru
63
Fig.3.15. Plan de situaţie aducţiune – model
Fig.3.16. Profil longitudinal aducţiune – model
64
CAPITOLUL 4
ÎNMAGAZINAREA APEI
4.1. Rolul înmagazinării
În schema de alimentare cu apă prezenţa înmagazinării permite dimensionarea
raţională a sistemului de alimentare cu apă, funcţionarea tehnologică mai uşoară a
obiectelor tehnologice cu debite lent variabile exceptând reţeaua de distribuţie, sporirea
siguranţei în funcţionare a sistemului de alimentare cu apă.
Faptul că toate construcţiile din amonte de rezervor, inclusiv acesta, se
dimensionează la Qs zi max, deci la un debit constant, o mare parte a anului permite
menţinerea acestora la parametrii hidraulici relativ constanţi în timp.
Înmagazinarea trebuie să aibă un anumit volum care să asigure funcţionarea
curentă a reţelei de distribuţie. Volumul de apă din rezervor trebuie să acopere diferenţa
de debit Qo max – Qzi max la orice oră din an. Volumul care asigură acest rol poartă numele
de volum de compensare orară.
În construcţia de înmagazinare trebuie păstrată şi cantitatea necesară de apă
care trebuie să fie la dispoziţia organelor PSI în orice moment şi în orice punct al reţele,
pentru combaterea incendiilor. Acest volum este numit rezerva intangibilă de incendiu.
De asemenea, mai trebuie asigurat un volum de apă pentru cazul în care în
amonte de rezervor, la sursă sau la aducţiune apar situaţii de avarie. Acest volum poartă
numele de volum de avarie.
În unele cazuri mai pot fi înmagazinate volume de apă pentru funcţionarea
intermitentă a staţiei de pompare care se găseşte imediat sau după rezervor, numite
volum suplimentar sau volume de apă justificate din considerente economice sau de
siguranţă.
Volumul înmagazinării va avea cea mai mare valoare dintre cele două valori
calculate (conform STAS 4165-88):
jus l sup av o . comp R
jus l sup inc o . comp R
V V V V V
V V V V V
+ + + ·
+ + + ·
(4.1.)
În mod normal volumul V R este format din volumul de compensare orară, volumul
intangibil pentru combaterea incendiilor şi total sau parţial volumul de avarie.
Înmagazinarea trebuie să asigure presiunea în reţea.
Debitul orar cerut de reţea trebuie asigurat la presiunea necesară cerută la
branşament. Aceasta duce la amplasarea cuvei rezervorului la o cotă convenabil aleasă
astfel încât să se asigure presiunea la branşament întrucât pomparea directă a apei în
reţea cu un debit care să urmărească cererea de apă este o soluţie mai greu de realizat.
Rezervorul se amplasează în apropiere de consumator, la o cotă convenabilă,
astfel încât să asigure o funcţionare robustă şi economică a sistemului de alimentare cu
apă.
4.2. Construcţii de înmagazinare
Construcţiile care servesc pentru înmagazinarea apei se numesc rezervoare.
Acestea sunt caracterizate prin: capacitate utilă, formă şi cotă de nivel a fundului.
Capacitatea utilă a rezervoarelor se determină în funcţie de scopul în care sunt
folosite. Forma şi dimensiunile geometrice se stabilesc în funcţie de capacitate astfel
încât să se poată asigura distribuţia apei în reţea cu presiunea de serviciu necesară.
Rezervoarele pot fi amplasate pe o cotă dominantă care domină centrul populat
sau obiectivul industrial sau agricol.
Construcţia poate fi (fig. 4.1.):
65
- rezervor subteran îngropat, cu toate cotele sub cota terenului;
- rezervor subteran parţial îngropat, cu cotă radier sub cotă teren la
adâncimea de îngheţ, dar acoperit;
- rezervor suprateran sau castel de apă, cu cotele deasupra cotei terenului.
Fig.4.1. Construcţii pentru înmagazinarea apei
a. rezervor subteran îngropat
b. rezervor subteran semiîngropat
c. rezervor suprateran
d. castel de apă
Alegerea amplasamentului se face în baza calculelor tehnico-economice.
Soluţia rezervor subteran impune amplasarea acestuia la distanţă de centrul
populat pe o cotă dominantă pentru a se asigura presiunea cerută de consumatori fără
pompare. În acest caz, reţeaua rezultă mai scumpă.
Castelele de apă se amplasează în centrul de greutate al consumului reţelei,
costul acesteia fiind mai mic, dar costul castelului este mai mare din cauza construcţiei de
susţinere.
Se poate adopta o soluţie combinată, un rezervor din care apa este pompată într-
un castel de apă pentru a se reduce volumul acestuia.
4.3. Determinarea cotei înmagazinării
Cota rezervorului se determină astfel încât reţeaua de distribuţie să asigure la
consumatori presiunea la branşament (tabelul 4.1.)
Valoarea presiunii la branşament este valoarea presiunii apei în conducta de
serviciu care asigură alimentarea cu apă în condiţii normale la robinetele tuturor
obiectelor sanitare instalate în locuinţă.
Valoarea presiunii la branşament H b măsurată în metri coloană de apă peste cota
terenului se obţine:
ri
s
c b
h
P
H H +
γ
+ ·
(4.2.)
66
în care:
Hc – înălţimea deasupra trotuarului străzii a ultimului robinet ce trebuie alimentat;
se poate considera ca înălţimea clădirii (un etaj se consideră 3 m înălţime);
γ
s
P
- presiunea de serviciu la robinet; se consideră 2 m pentru orice robinet şi 3
m pentru duş şi robinetele care au baterie de amestec apă rece-caldă; pentru
hidranţii interiori Ps se calculează în funcţie de debitul şi lungimea jetului şi
diametrul duzei;
hri – pierderea de sarcină pe conducta de branşament şi pe reţeaua interioară de
distribuţie; se consideră (3÷5 m), iar pierderea de sarcină în apometru (1÷2 m).
În tabelul 4.1. sunt date valorile presiunii la branşament în funcţie de înălţimea
clădirilor de locuit.
Tabelul 4.1.
Numărul de nivele 1 2 3 4 >4
Hc (m) 3 6 9 12
Hb=Pb/γ (mH 2O) 8 12 16 20 4,5 m pentru fiecare nivel
4.3.1. Determinarea cotei rezervorului
Prin cota rezervorului se înţelege cota văzută în interior a radierului construcţiei de
înmagazinare a apei.
Fig.4.2. Determinarea cotei rezervorului
pentru soluţia rezervor-reţea de distribuţie
Conform figurii 4.2., rezultă:

x rR b Tx R
h H C C

+ + ·
(4.3.)
în care:
C Tx – cota topografică la branşamentul consumatorului;
H b – presiunea necesară la branşament (mH2O);
hrR-x – pierderea de sarcină pe circuitul rezervor punctul x luat în consideraţie.
Pierderea de sarcină se poate aprecia ca:
67

x R x rR
L i h
− −
⋅ · (4.4.)
în care:
i – panta hidraulică apreciată ca fiind 0,003÷0,008 corespunzător vitezelor
economice de curgere a apei prin conductele reţelei de distribuţie;
LR-x – suma lungimilor tronsoanelor străbătute de apă pe drumul cel mai scurt de
la rezervor la punctul x.
Pentru aplicarea relaţiei (4.3.) este necesar să se facă aproximaţii succesive
întrucât nu se cunosc nici poziţia rezervorului, nici a punctului care conduce la stabilirea
poziţiei acestuia şi nici conductele prin care circulă apa.
Schema de lucru este următoarea:
- se alege poziţia rezervorului pe o cotă dominantă;
- se determină cota maximă a localităţii;
- se determină presiunea la branşament;
- se determină pierderile de sarcină de la rezervor la punctul de cotă
maximă a localităţii;
- se determină cota rezervorului C R’;
- se alege din reţea poziţia punctelor care ar putea duce la o cotă mai înaltă
a rezervorului – punctul cel mai depărtat şi de cotă cea mai înaltă, punctul de
cea mai mică cotă şi situat cel mai departe de rezervor, punctul unde sunt
consumatorii care cer presiune mare la branşament;
- pentru fiecare punct se calculează C R;
- se alege valoarea C R cea mai mare şi se compară cu CR’;
- se reia calculul modificând poziţia rezervorului funcţie de C R - CR’ şi se
reface calculul până când această diferenţă este mică (0,5÷1,0 m) şi se
fixează cota rezervorului.
4.3.2. Determinarea cotei castelului de apă
Dacă în condiţiile reliefului este necesar un castel de apă, calculele sunt similare
cu cele de la rezervor. Acesta trebuie amplasat în centrul de greutate al reţelei de
distribuţie (figura 4.3.).
68
Fig.4.3. Determinarea cotei la castel
Cota minimă a castelului de apă se determină cu relaţia:

x rCA b Tx
min
CA
h H C C

+ + · (4.5.)
în care:
C Tx – cota punctului luat în considerare;
H b – presiunea la branşament a consumatorilor;
hrCA-x – pierderea de sarcină pe conducte de la castelul de apă la punctul x.
Schema de lucru este asemănătoare cele de la rezervor:
- se alege poziţia castelului de apă;
- se calculează presiunea la branşament;
- se stabilesc punctele de cea mai înaltă cotă şi cel mai departe, cea mai
înaltă cotă, punctul de cea mai joasă cotă şi cel mai departe;
- se stabilesc C CA
min
pentru toate punctele şi se consideră valoarea maximă;
În cazul castelelor în care se înmagazinează şi rezerva intangibilă de incendiu se
determină cota rezervei de incendiu (figura 4.4.)

x rCA b Tx ri
h H C N

+ + ·
(4.6.)
în care:
N ri – cota rezervei de incendiu din castelul de apă;
H b – presiunea la branşament;
h rCA-x – pierderea de sarcină pe conducte de la CA la x.
Fig.4.4. Cotele apei la castel
69
Între cota maximă a apei în castel şi N ri se înmagazinează apa pentru consumul
orar, iar între Nri şi cota minimă a apei, rezerva intangibilă de incendiu. Aceasta înseamnă
că la stabilirea cotei, se stabileşte de fapt cota rezervei de incendiu care trebuie să
rămână permanent înmagazinată.
Se pot considera:
m 4 3 C N
m 4 3 N C
min
CA ri
ri
max
CA
÷ · −
÷ · −
- se stabileşte înălţimea construcţiei de susţinere a castelului:
CA . T
min
CA CA
C C H − · (4.7.)
- se alege H CA ca multiplu de 2,5 sau 5,0 m întrucât construcţia este
modulată şi se pot utiliza proiecte tip.
4.4. Determinarea volumului înmagazinării
Volumul înmagazinării se determină ţinând seama de mărimea celor trei volume
componente şi de tipul construcţiei.
4.4.1. Volumul de compensare (Vco)
Rezerva de compensare orară se determină grafic sau analitic şi reprezintă acel
volum capabil să stocheze apă în orele în care consumul este mic şi să o distribuie atunci
când consumul este mare (figura 4.5.)
Fig.4.5. Determinarea grafică a volumului de compensare orară
În acest grafic, în abscisă sunt trecute cele 24 ore ale zilei, iar în ordonată volumul
alimentat şi consumat în procente din debitul zilnic maxim.
Cea mai mare diferenţă între volumul de apă de alimentare şi volumul de apă
consumat în timpul unei zile rezultă:
70
( ) ( ) zi / m Q
100
b a
m V
3
max. zi s
3
co

+
· (4.8.)
Se poate spune că volumul de compensare orară rezultă:

max zi s co
Q c V ⋅ ·
(4.9.)
în care:
c – coeficient care se determină în funcţie de numărul de locuitori (tabel 4.2.)
conform STAS 4165-88.
Tabelul 4.2.
Ui (mii loc.) <5 5÷10 10÷20 20÷50 50÷100 100÷300
c (%) 50 40 30 30 25 20
În cazul în care din date se dispune de variaţia orară a consumului se poate
determina printr-un calcul analitic sau grafic volumul de compensare orară.
Tabelul 4.3.
Variaţia totală a consumului total în diverse tipuri de centre populate
Ora
Numărul de locuitori din centrul populat
Până la
10000
De la 10001
la 50000
De la 50001
la 100000
Peste
100000
În localităţi
de tip rural
0-1
1-2
2-3
3-4
4-5
5-6
6-7
7-8
8-9
9-10
10-11
11-12
12-13
13-14
14-15
15-16
16-17
17-18
18-19
19-20
20-21
21-22
22-23
23-24
1,00
1,00
1,00
1,00
2,00
3,00
5,00
6,50
6,50
5,50
4,50
5,50
7,00
7,00
5,50
4,50
5,00
6,50
6,50
5,00
4,50
3,00
2,00
1,00
1,50
1,50
1,50
1,50
2,50
3,50
4,50
5,50
6,25
6,25
6,25
6,25
5,00
5,50
5,50
6,00
6,00
5,50
5,00
4,50
4,00
3,00
2,00
1,50
3,00
3,20
2,50
2,60
3,50
4,10
4,50
4,90
4,90
5,60
4,80
4,70
4,40
4,10
4,20
4,40
4,30
4,10
4,50
4,50
4,50
4,80
4,60
3,30
3,35
3,25
3,30
3,20
3,25
3,40
3,85
4,45
5,20
5,05
4,85
4,60
4,60
4,55
4,75
4,70
4,65
4,35
4,40
4,30
4,30
4,20
3,75
3,70
0,75
0,75
1,00
1,00
3,00
5,50
5,50
5,50
3,50
3,50
6,00
8,50
8,50
6,00
5,00
5,00
3,50
3,50
6,00
6,00
6,00
3,00
2,00
1,00
71
4.4.2. Volumul de avarie (Vav)
Volumul de avarie se determină conform prevederilor STAS 4165-88 în funcţie de
lungimea conductei de aducţiune, stabilitatea şi accesibilitatea terenului de execuţie:
( ) ( )
av
'
i av min.
3
av
T Q T T Q m V ⋅ − − ⋅ · (4.10.)
în care:
Qmin.– debitul minim (m
3
/h) necesar pentru funcţionarea sistemului de alimentare
cu apă pe durata avariei; Se consideră Qmin.=(0,6÷0,8)Qs zi max.
Tav – durata maximă de remediere a unei avarii pe circuitul amonte de rezervor
(tabel 4.4.)
Tabelul 4.4.
Durata maximă de remediere a unei avarii la aducţiune
Tav (h) Daducţiune (mm)
18÷24
9÷16
≥ 800
<800
Ti – durata de scoatere din funcţiune a staţiei de pompare (timpul admis pentru
întreruperea alimentării cu energie electrică) – tabelul 4.5.;
Q’ – debitul care poate fi obţinut de la alte surse considerate că funcţionează la
capacitatea maximă.
Tabelul 4.5.
Durata de scoatere din funcţiune a staţiei de pompare
Ui (locuitori) Ti (h)
<10000
10000÷50000
50000÷100000
>100000
6
4
2
0
4.4.3. Rezerva intangibilă de incendiu (Vinc)
Volumul necesar combaterii incendiilor se determină conform STAS 1343/1-1991
şi STAS……….. şi este formată din rezerva efectivă pentru combaterea incendiilor şi
volumul de apă necesar consumatorilor obişnuiţi pe perioada combaterii incendiului.

∑ ∑
⋅ + ⋅ + ⋅ ⋅ · ·
ii ii ie ie ie max o s i inc
T Q T Q T Q a V V
(4.11.)
în care:
ie max o s
T Q a ⋅ ⋅
- volumul de apă pentru consumatori pe durata combaterii
incendiului – utilizarea apei cu restricţii;

∑ ∑
⋅ + ⋅
ii ii ie ie
T Q T Q - rezerva efectivă pentru combaterea incendiilor.
4.4.4. Stabilirea capacităţii, formei şi dimensiunilor rezervoarelor
La rezervoarele subterane capacitatea totală se calculează pentru toate cerinţele:
72

inc av co R
V V V V + + ·
(4.12)
• din motive de uniformizare, STAS 4165-88 impune rotunjirea volumelor
rezultate astfel: 25, 50, 75, 100, 150, 200, 300, 400, 500, 750, 1000, 1500,
2000, 5000, 7500, 10000 m
3
;
• rezervoarele cu volumul sub 200 m
3
se prevăd cu o singură cuvă, iar cele
peste 200 m
3
cu două sau mai multe cuve egale, având volumul rotunjit la una
din valorile prezentate;
• pentru centre populate volumul rezervorului rezultă conform prescripţiilor
actuale egal cu jumătate din necesarul zilnic de apă.
Forma cuvei se adoptă conform tabelului 4.6.
Tabelul 4.6.
Înălţimea apei, forma şi materialul cuvei rezervorului
Material
Înălţimea
apei (m)
Volum (m
3
)
<2500 >3000 >20000
Beton armat 3÷5 Circulară Rectangulară Rectangulară
Beton armat
precomprimat
6÷15 Circulară
În figurile 4.6., 4.7. şi tabelul 4.7. sunt prezentate câteva dimensiuni pentru
rezervoarele tip.
73
Fig.4.6. Schemele rezervoarelor din beton armat, după proiecte tip
Fig.4.7. Detalii de execuţie pentru un rezervor precomprimat
74
Se are în vedere faptul că în rezervorul de apă potabilă, în conformitate cu
normele sanitare, apa nu poate să rămână mai mult de 7 zile.
Tabelul 4.7.
Principalele dimensiuni şi caracteristici ale rezervoarelor din beton armat, după proiecte
tip
C
a
p
a
c
i
t
a
t
e

(
m


3
)
Caracteristici
constructive
h

(
m
)
D

(
m
)
a

(
m
)
d
1

(
c
m
)
d
2

(
c
m
)
Indici tehnico economici
la 1 m
3
apă
B
e
t
o
n

s
i
m
p
l
u

(
m


3
)
B
e
t
o
n

a
r
m
a
t

m
o
n
o
l
i
t

(
m


3
)
B
e
t
o
n

a
r
m
a
t

p
r
e
f
a
b
r
i
c
a
t

O
ţ
e
l

b
e
t
o
n

(
d
a
N
)
L
e
m
n

(
m


3
)
1
0
0
Suprateran
Perete: Beton armat
monolit.
Acoperiş: grinzi, plăci
(prefabricate)
2
,
1
5
7
,
7
0
3
,
2
6
1
2
1
3
0
,
1
5
6
0
,
2
2
3
0
,
0
5
1
2
7
,
7
-
2
0
0
Suprateran
Perete: Beton armat
monolit.
Acoperiş: grinzi, plăci
(prefabricate)
2
,
7
2
9
,
7
0
3
,
5
0
1
2
1
3
0
,
1
2
4
0
,
1
7
5
0
,
0
3
9
1
9
,
6
-
3
0
0
Suprateran
Perete: Beton armat
monolit.
Acoperiş: grinzi, plăci
(prefabricate)
3
,
9
9
9
,
7
0
3
,
5
0
1
2
1
3
0
,
0
8
2
0
,
1
3
4
0
,
0
2
6
1
6
,
4
-
1
0
0
2
×
(
1
0
0
)
Suprateran
Perete: Panouri curbe
prefabricate.
Acoperiş: grinzi, plăci
(prefabricate)
2
,
1
5
7
,
7
0
3
,
0
2
1
2
1
2
0
,
1
2
2
0
,
1
5
0
0
,
1
2
8
1
7
,
7
0
,
0
1
2
2
0
0
2
×
(
2
0
0
)
Suprateran
Perete: Panouri curbe
prefabricate.
Acoperiş: grinzi, plăci
(prefabricate)
2
,
7
2
9
,
7
0
3
,
6
0
1
2
1
2
0
,
0
7
0
0
,
1
0
8
0
,
1
0
6
1
5
,
4
0
,
0
0
8
3
0
0
2
×
(
3
0
0
)
Suprateran
Perete: Panouri curbe
prefabricate.
Acoperiş: grinzi, plăci
(prefabricate)
3
,
9
9
9
,
7
0
3
,
6
0
1
2
1
2
0
,
0
4
8
0
,
0
7
8
0
,
0
9
0
1
0
,
5
0
,
0
0
6
75
C
a
p
a
c
i
t
a
t
e

(
m


3
)
Caracteristici
constructive
h

(
m
)
D

(
m
)
a

(
m
)
d
1

(
c
m
)
d
2

(
c
m
)
Indici tehnico economici
la 1 m
3
apă
B
e
t
o
n

s
i
m
p
l
u

(
m


3
)
B
e
t
o
n

a
r
m
a
t

m
o
n
o
l
i
t

(
m


3
)
B
e
t
o
n

a
r
m
a
t

p
r
e
f
a
b
r
i
c
a
t

(
m


3
)
O
ţ
e
l

b
e
t
o
n

(
d
a
N
)
L
e
m
n

(
m


3
)
5
0
0
2
×
(
5
0
0
)
Suprateran
Perete: Elemente
prefabricate curbe
(precomprimate).
Acoperiş: elemente
prefabricate
4
,
1
5
1
2
,
1
8
3
,
5
0
1
2
1
2
0
,
0
2
8
0
,
0
8
6
0
,
0
6
0
1
1
,
9
-
1
0
0
0
2
×
(
1
0
0
0
)
Suprateran
Perete: Elemente
prefabricate curbe
(precomprimate).
Acoperiş: elemente
prefabricate
5
,
3
0
1
5
,
6
4
4
,
1
0
1
2
1
3
0
,
0
2
4
0
,
0
9
1
0
,
0
4
8
1
0
,
4
0
,
0
0
5
2
5
0
0
2
×
(
2
5
0
0
)
Suprateran
Perete: Elemente
prefabricate curbe
(precomprimate).
Acoperiş: elemente
prefabricate
6
,
5
1
2
2
,
3
4
4
,
5
0
1
2
1
3
0
,
0
2
3
0
,
0
5
8
0
,
0
4
7
9
,
6
0
,
0
0
2
5
0
0
0
2
×
(
5
0
0
0
)
Suprateran
Perete: Elemente
prefabricate curbe
(precomprimate).
Acoperiş: elemente
prefabricate
8
,
3
1
2
7
,
7
0
5
,
5
0
1
2
1
8
0
,
0
1
5
0
,
0
4
9
0
,
0
4
0
8
,
5
0
,
0
0
1
4.4.5. Stabilirea capacităţii, formei şi dimensiunilor castelului de apă
Pentru castelele de apă capacitatea cuvei se calculează numai pentru
compensare orară şi pentru cantităţile de apă strict necesare combaterii incendiilor.

si co CA
V V V + ·
(4.13.)
Rezerva de avarie se acumulează în rezervoare subterane separate din care se
pompează apa în castel.
• Castelele de apă se prevăd cu o singură cuvă al cărui volum să nu
depăşească 2000 m
3
din motive de execuţie;
• Castelele de apă se execută după proiecte tip au volume de 25÷1000 m
3


şi înălţime de 20÷30 m se execută în întregime din beton armat;
76
• Întrucât construcţia de susţinere este realizată cu ajutorul cofrajului glisant,
ceasta trebuie calculată ca multiplu de 2,5 sau 5;
• Timpul de staţionare a apei în castelul de apă, admis de normele sanitare
este de 48 ore.
Fig.4.8. Detalii de execuţie pentru un castel de apă
4.4.6. Instalaţii hidraulice
4.4.6.1. Instalaţii hidraulice la rezervoare
77
La fiecare cuvă a rezervorului trebuie să existe (figura 4.9.):
• Conductă de alimentare cu diametrul egal cu cel al aducţiunii prevăzută cu
vană;
• Conductă de preaplin cu diametrul egal cu al conductei de alimentare;
• Conductă pentru preluarea curentă a apei care se dimensionează
corespunzător Qo max şi v = (0,8÷1,5) m/s. La această conductă se leagă prin
vană comandată de la distanţă şi sorbul pentru apa de incendiu. Sorbul de
plecare curentă a apei este amplasat deasupra rezervei de incendiu, iar sorbul
pentru apa de incendiu în başa rezervorului;
• Conducta de golire definitivă cu D = (100÷300) mm astfel încât golirea
definitivă să se facă în (6÷8) ore;
• Conductă de legătură cu apă între alimentare şi consumul apei;
• Armături şi aparatură pentru măsură şi control debit şi nivel.
4.4.6.2. Instalaţii hidraulice la castele de apă
În figura 4.8. este prezentat un exemplu de instalaţie hidraulică într-un castel de
apă. Pentru a nu exista riscul stagnării apei în partea inferioară a cuvei sorbul este
amplasat în această zonă, dar la cota rezervei de incendiu. Conducta de preluare a apei
este prevăzută cu un orificiu de dezamorsare de (1÷2)˝, conducta funcţionând ca un sifon
pentru a putea păstra în cuvă rezerva de incendiu.
78
Fig.4.9. Instalaţia hidraulică la un rezervor de apă de mici dimensiuni (sub 1000 m
3
)
a – vedere în plan; b – secţiune verticală.
Aplicaţia 4.1.
Să se determine cota şi volumul înmagazinării pentru o localitate cu:
• U i = 10000 locuitori ştiind că:
• Q I c = 4720 m
3
/zi, Q II c = 306 m
3
/h;
• Regimul de construcţii este P+2 nivele;
• Rezerva intangibilă de incendiu V ri = 868 m
3
;
• Cota cea mai înaltă din localitate 180 mdM;
• Cota cea mai joasă din localitate 169 mdM;
• Volumul consumat de consumatori pe durata incendiului Q’ cons = 760 m
3
;
• Plan de situaţie (figura 4.10.).
A. Calculul cotei rezervorului
Varianta I: Rezervor de înmagazinare pe o cotă dominantă a localităţii
79
Cota rezervor rezultă:
P rR
s
ri c PA RA
h
P
h H C C

+
γ
+ + + ·
,
în care:
C PA – cota punctului considerat;
H c – înălţimea maximă a clădirilor;
h ri – pierderi de sarcină interioare;

γ
s
P
- presiunea de serviciu;
h rR-P – pierderi de sarcină de la rezervor la punctul P.
a. Se consideră punctul cel mai îndepărtat de amplasamentul rezervorului:
Hc = 3 × 3 =9 m
hri = 4 m
γ
s
P
= 3 m
hrR-P = i ⋅ L R-A = 3070 × 0,006 = 18,4 m, unde: i = 0,003÷0,008 şi L = 3070 m.
Pentru punctul de cotă 173 mdM rezultă cota rezervorului:
C R = 173 + 9 + 4 + 3 + 18,4 = 207,4 mdM
Se consideră: C R = 208 mdM.
b. Se verifică cota cea mai înaltă a localităţii 180 mdM:
C PB = 180 mdM
C R = 208 mdM
În acest caz cota rezervorului va fi:
mdM 52 , 201 920 006 , 0 3 4 9 180
h
P
h H C C
B rCA
s
ri c PB RB
· ⋅ + + + + ·
· +
γ
+ + + ·

,
unde: LR-B = 920 m
C RB ≅ 202 mdM < C RA = 208 mdM
Rămâne cotă rezervor: 208 mdM
c. Se verifică cota cea mai joasă a localităţii: 169 mdM
C R – Cc = 208 – 169 = 39 m < 60 m, presiune admisibilă în reţea.
80
Fig.4.10. Plan de situaţie
Varianta a II-a: Rezervor şi castel de apă amplasate în interiorul localităţii.
1. Rezervor: C T = 180 mdM
C radier rezervor = 178 mdM
2. Castel de apă: se calculează cota castelului:
P rCA
s
ri c P CA
h
P
h H C C

+
γ
+ + + ·
,
în care:
C P – cota punctului considerat;
H c – înălţimea maximă a clădirilor;
h ri – pierderi de sarcină în interiorul clădirilor;

γ
s
P
- presiunea de serviciu;
h rCA-P – pierderi de sarcină de la castelul de apă la punctul considerat.
a. Se consideră punctul cel mai îndepărtat şi de cota cea mai mare:
C PA = 173 mdM
L CA-A = 2150 m
h rCA-A = 0,006 × 2150 = 12,40 m
81
C CA = 173 + 9 + 4 + 3 + 12,90 = 201,90 mdM
Se consideră: C CA = 202 mdM.
b. Se consideră punctul cel mai înalt din reţeaua de distribuţie:
C PB = 180 mdM
L CA-B = 100 m
i = 0,006
C CA
B
= 180 + 9 + 4 + 3 + 0,6 = 196,60 mdM
C CA
B
= 197 mdM
Între cele două cote se alege cota cea mai mare:
C CA = 202 mdM
c. Se verifică cota cea mai joasă din reţea:
CPC = 169 mdM
CPC – Cc = 202 – 169 = 33 m < 60 m, presiune admisibilă în reţea.
d. Determinarea înălţimii castelului:
H CA = CCA - CT = 202 – 180 = 22 m,
cu: C CA = 202 mdM
C T = 180 mdM
Se alege H CA = 22,5 m (ca multiplu de 2,5 m)
Rezultă: C CA = 202,5 mdM
B. Calculul volumului de înmagazinare
1. Calculul de redimensionare al înmagazinării
Volumul de înmagazinare
) (m V V V V
3
inc av o . comp
+ + ·
,
în care:
V comp.o = volum de compensare orară
V av = volum de avarie
V inc = volum de combatere a incendiilor
V comp.o = 0,22·Qs zi max = 0,22·4720 = 1040 m
3

V av = 0,20·Qs zi max = 0,20·4720 = 944 m
3

V = 1040 + 944 + 868 = 2842 m
3

V = 3000 m
3

2. Verificarea timpului de primenire a apei
ore 48 T ore 1 , 11
270
3000
Q
V
T
admis
max o s
· < · · ·
 se respectă condiţia de primenire
3. Calculul exact al volumului rezervorului de apă – varianta I
a).
) (m V V V V
3
inc av o . comp R
+ + ·
V av = 0,20·Qs zi max = 944 m
3

V inc = 868 m
3

Se calculează volumul de compensare orară cunoscând pentru U i = 10000
locuitori consumul orar de apă din literatura de specialitate (tabelul 4.8.)
Tabelul 4.8.
82
Ora
Alimen-
tare (%)
Consum
(%)
Valori cumulate Diferenţa (%)
Obs. Alim. Consu
m
+ -
0-1
1-2
2-3
3-4
4-5
5-6
6-7
7-8
8-9
9-10
10-11
11-12
12-13
13-14
14-15
15-16
16-17
17-18
18-19
19-20
20-21
21-22
22-23
23-24
4,16
4,17
4,17
4,16
4,17
4,17
4,16
4,17
4,17
4,16
4,17
4,17
4,16
4,17
4,17
4,16
4,17
4,17
4,16
4,17
4,17
4,16
4,17
4,17
1,00
1,00
1,00
1,00
2,00
3,00
5,00
6,50
6,50
5,50
4,50
5,50
7,00
7,00
5,50
4,50
5,00
6,50
6,50
5,00
4,50
3,00
2,00
1,00
4,16
8,33
12,50
16,66
20,83
25,00
29,16
33,33
37,50
41,66
45,83
50,00
54,16
58,33
62,50
66,66
70,83
75,00
79,16
83,33
87,50
91,66
95,83
100,00
1,00
2,00
3,00
4,00
6,00
9,00
14,00
20,50
27,00
32,50
37,00
42,50
49,50
56,50
62,00
66,50
71,50
78,00
84,00
89,50
94,00
97,00
99,00
100,00
3,16
6,33
9,50
12,66
14,83
16,00
15,16
12,83
10,50
9,16
8,83
7,50
4,66
1,83
0,50
0,16
0,67
3,00
5,34
6,17
6,50
5,34
3,17
Val.
max.
poz.
Val.
max.
neg.
Volumul de compensare orară:
3
max zi s . O . C
m 1060 4720
100
50 , 22
Q
100
b a
V · ⋅ · ⋅
+
·
Volumul rezervorului:
VR = 1060 + 944 + 868 = 2862 m
3

Rezultă: V R = 3000 m
3

Se vor considera două cuve cu V cuvă = 1500 m
3
.
b). Determinarea dimensiunilor rezervorului
Se consideră înălţimea apei în cuvă H a = 4 m.
Volumul unei cuve:
2 3
a
2
R
a
R
m 375 A m 1500 H
4
D
H A
2
V
· ⇒ · ⋅
⋅ π
· ⋅ · ,
cu D R – diametrul interior al cuvei:
m 22
4 14 , 3
1500 4
D
R
·


·
c). Calculul înălţimii corespunzătoare volumului de incendiu
83
m 16 , 1 h
m 16 , 1
375 2
868
A 2
V
h
inc
inc
inc
·
·

·

·
4. Calculul exact al volumului rezervorului şi castelului de apă – varianta a II-a.
Cotă teren rezervor: CT R = 180 mdM
Cotă radier rezervor: CR R = 178 mdM
Înălţimea apei în rezervor: H a = 4,00 m
Cotă apă rezervor: C a = 182 mdM
Cotă castel de apă: C CA
min
= 202,50 mdM
Cotă apă castel: C CA
max
= 206,00 mdM
Înălţime castel: 22,50 m
Înălţime maximă castel: 22,50 + 3,50 = 26 m
Înălţime apă în castel: 3,50 m
Rezultă înălţimea geodezică:
H g = CCA
max
– CR R = 206,00 –178,00 = 28,00 m
a). Înălţimea de pompare pentru staţia de pompare dintre rezervor şi castelul de
apă
H p = Hg + hra + hrr = 28,00 + 1,00 + 0,50 = 29,50 m
Debitul pompei se alege astfel încât Q o max să fie acoperit de un număr cât mai
mare de pompe.
Q o min = 1,5·Qs zi max = 0,015·4720 = 71 m
3
/h
Din catalogul de pompe pentru H p = 29,50 m şi Qp min = 71 m
3
/h rezultă pompe
Cerna 100 b, n = 3000 rot/min, cu:
Q p = 75 m
3
/h
Hp = 30 m
P = 13 kW
Numărul de pompe va fi:

pompe 1 , 4
Q
Q
n
p
calc 2
· ·
Se aleg 4 pompe în funcţiune şi 2 pompe de rezervă.
Se calculează cât reprezintă debitul unei pompe din Q s zi max:

% 59 , 1 0159 , 0
4720
75
Q
Q
p
max zi s
p
1
· · · ·
b). Se calculează volumul de compensare orară pentru rezervor şui castelul de
apă pentru aceeaşi alimentare şi consum ţinând seama de pomparea dintre acestea:
Tabelul 4.9.
84
Ora
A
l
i
m
e
n
t
a
r
e

r
e
z
e
r
v
o
r
A
l
i
m
.

c
a
s
t
e
l

c
o
n
s
u
m

r
e
z
.
C
o
n
s
u
m

d
i
n

c
a
s
t
e
l



(
S
T
A
S

1
3
4
3
)
Valori cumulate
Diferenţe
N
r
.

d
e

p
o
m
p
e

î
n

f
u
n
c
ţ
i
u
n
e
Rezervor
A-P
Castel
P-C
A P C + - + -
0-1
1-2
2-3
3-4
4-5
5-6
6-7
7-8
8-9
9-10
10-11
11-12
12-13
13-14
14-15
15-16
16-17
17-18
18-19
19-20
20-21
21-22
22-23
23-24
4,16
4,17
4,17
4,16
4,17
4,17
4,16
4,17
4,17
4,16
4,17
4,17
4,16
4,17
4,17
4,16
4,17
4,17
4,16
4,17
4,17
4,16
4,17
4,17
1,59
1,59
1,59
1,59
1,59
1,59
4,77
6,36
6,36
6,36
4,77
4,77
6,36
6,36
6,36
4,77
4,77
6,36
6,36
4,77
4,77
3,18
1,59
1,59
1,00
1,00
1,00
1,00
2,00
3,00
5,00
6,50
6,50
5,50
4,50
5,50
7,00
7,00
5,50
4,50
5,00
6,50
6,50
5,00
4,50
3,00
2,00
1,00
4,16
8,33
12,5
16,6
20,8
25,0
29,1
33,3
37,5
41,6
45,8
50,0
54,1
58,3
62,5
66,6
70,8
75,0
79,1
83,3
87,5
91,6
95,8
100
1,59
3,18
4,77
6,36
7,95
9,54
14,3
20,6
27,0
33,4
38,1
42,9
49,3
55,6
62,0
66,8
71,5
77,9
84,2
89,1
93,8
96,9
98,6
100
1,00
2,00
3,00
4,00
6,00
9,00
14,0
20,5
27,0
32,5
37,0
42,5
49,5
56,5
62,0
66,5
71,5
78,0
84,5
89,5
94,0
97,0
99,0
100
2,57
5,15
7,73
10,3
12,8
15,5
14,8
12,6
10,4
8,27
7,67
7,07
5,07
2,68
0,49
0,12
0,72
2,91
5,11
5,71
6,31
5,33
2,75
0,17
0,59
1,18
1,77
2,36
1,95
0,54
0,31
0,17
0,03
0,89
1,16
0,43
0,15
0,01
0,28
0,05
0,17
0,21
0,09
0,23
0,46
0,19
0,01
0,42
1
1
1
1
1
1
3
4
4
4
3
3
4
4
4
3
3
4
4
3
3
2
1
1
Calculul volumului de compensare
a). Pentru rezervor
3
comp
3
max zi s comp
m 1030 V
m 1030 4720
100
31 , 6 46 , 15
Q
100
b a
V
·
· ⋅
+
· ⋅
+
·
b). Pentru castelul de apă
3
comp
3
max zi s comp
m 133 ' V
m 133 4720
100
46 , 0 36 , 2
Q
100
' b ' a
' V
·
· ⋅
+
· ⋅
+
·
Volumul rezervorului:
85
) (m V ' V V V
3
av cons o comp R
+ + ·
,
în care: V’ cons = volumul consumatorilor pe timp de incendiu (consum cu
restricţii)
V R = 1030 + 760 + 944 = 2734 m
3

Se consideră V R = 3000 m
3
 pot fi utilizate două cuve circulare cu V = 1500 m
3
,
Ha = 4 m şi DR = 22 m.
Volumul castelului de apă:
3
inc o comp CA
m 241 108 133 V ' V V · + · + ·
Se consideră conform STAS V CA = 300 m
3

c). Determinarea dimensiunilor castelului de apă
Fig.4.11. Schiţă pentru dimensionarea castelului
Aleg b = 2,5 m, deci ' 20 51 25 , 1
2
5 , 2
a
b
tg ° · β ⇒ · · · β
deci α = 38°40’ şi tg α = 0,8

m 12 , 3
8 , 0
5 , 2
m
m
b
tg
) b h ( 25 , 1 ) b h (
8 , 0
1
n
n
b h
tg
· · ⇒ · α
− ⋅ · − ⋅ · ⇒

· α
Însă volumul castelului este:
86

3
0
t 0
2
0
2
t t
2
t
2
0
0
2 2
0 cilindru con trunchi 0
m 156 V
) r r r r (
3
b
) r r r r (
3
b
V
m 62 , 6 12 , 3 2 5 , 1 m a r r
) r R r R (
3
) b h (
V V V V V
·
⋅ + + ⋅
⋅ π
− ⋅ + + ⋅
⋅ π
·
· + + · + + ·
⋅ + + ⋅
− ⋅ π
+ · − + ·

156 c 83 , 143 c 5 , 28 c 79 , 1 V
c 1,25 6,62 n r R
b - h c deoarece , c 25 , 1 ) b h ( 25 , 1 n
2 3
CA
+ ⋅ + ⋅ + ⋅ ·
⋅ + · + ·
· ⋅ · − ⋅ ·
Tabelul 4.9.
c
(m)
h=b+c
(m)
c
2

(m
2
)
c
3

(m
3
)
1,79·c
3

(m
3
)
28,5·c
2

(m
2
)
143,83·
c
(m)
VCA
(m
3
)
0
1
2
3
4
5
2,5
3,5
4,5
5,5
6,5
7,5
1
4
9
16
25
1
8
27
64
125
1,79
14,32
48,33
114,56
223,75
28,50
114,00
256,50
456,00
712,50
143,83
287,66
431,49
575,32
719,15
156,00
330,00
571,89
892,29
1301,88
1811,40
Fig.4.12. Variaţia volumului de apă din castel funcţie de înălţime
87
Fig.4.13. Plan de situaţie al ansamblului rezervor – SP – castel de apă
88
Aplicaţia 4.2.
Să se determine cota şi volumul înmagazinării pentru o alimentare cu apă pentru
care se cunosc:
• numărul de locuitori U i = 11500
• Q s zi max = 3481 m
3
/zi
• Q s o max = 220 m
3
/h
• V i = 682 m
3

• Q II c = 238 m
3
/h;
• Regimul de construcţii este P+3 nivele;
• Plan de situaţie
Se adoptă soluţia rezervor şi castel de apă cu staţie de pompare care pompează
apa din rezervor în castel.
a). Determinarea cotei la castelul de apă:
Cota rezervei de incendiu:
x - CA r int r
s
C x ri
h h
P
H ) 5 , 1 CT ( N + +
γ
+ + − ·
,
în care:
N ri – cota rezervei de incendiu;
H c – înălţimea maximă a clădirilor;
h r int – pierderi de sarcină în interiorul clădirilor;

γ
s
P
- presiunea de serviciu;
Plan de situaţie
h r CA-x – pierderi de sarcină de la castelul de apă la punctul x;
89
CTx – cota teren a punctului luat în considerare din care se scad 1,5 m,
adâncimea de îngropare a conductelor.
hr CA-x = j·LCA-x; j = 5÷8‰
Se consideră trei puncte pe planul de situaţie:
1. punctul A – cel mai înalt
C PA = 145 mdM
L CA-A = 185 m
2. punctul B – cel mai depărtat
CPB = 130 mdM
L CA-B = 1000 m
3. punctul C – mediu
CPC = 135 mdM
L CA-B = 800 m
Considerând clădirea cea mai înaltă în cele trei puncte rezultă cota rezervei de
incendiu în castelul de apă.
N ri
(A)
= 145 –1,5 + 12 + 4 + 3 + 0,006·185 = 163,6 mdM
N ri
(B)
= 130 –1,5 + 12 + 4 + 3 + 0,006·1000 = 153,5 mdM
N ri
(C)
= 135 –1,5 + 12 + 4 + 3 + 0,006·800 = 157,3 mdM
Se alege cota maximă: N ri = 163,6 mdM
Cota cuvei castelului:
C CA
min
= N ri – 4 m = 163,6 – 4 = 159,6 mdM
Înălţimea castelului:
H T = CCA
min
– CTCA = 159,6 – 145,0 = 14,6 m
Se alege H T = 15 m ca multiplu de 2,5.
C CA
min
= CT CA + 15 = 145 + 15 = 160 mdM
N ri = CCA
min
+ 4 = 160 + 4 = 164 mdM
C CA
max
= N ri + 4 = 164 + 4 = 168 mdM
b. Determinarea volumului de înmagazinare:
1. Alegerea pompelor din staţia de pompare
m 23 145 168 N C H
h h H H
R
inc
max
CA g
loc r lin r g p
· − · − ·
+ + ·
Se consideră cota rezervei de incendiu în rezervor de 145 m.
h r loc = 1 m
h r lin = 0,8 m
Rezultă:
H p = 23,0 + 1,0 + 0,8 = 24,8 m
Din graficul orar de consum se observă că valoarea maximă este 1,5%·Q s zi max.
Rezultă:
s / l 27 , 52 3485
100
5 , 1
Q
min o
· ⋅ ·
Din catalogul de pompe rezultă pompa AN 180-125-315, cu:
H p = 25 m
Q p = 180 m
3
/h = 50,17 l/s
n = 1450 rot/min
Se utilizează patru pompe în funcţiune şi două de rezervă.
90
2. Calculul volumului de compensare orară
Se calculează:
% 44 , 1 100
3485
17 , 50
Q
Q
p
max zi s
p
· ⋅ · ·
În tabelul 4.10. se observă că se obţin:
a 1 max = 13,16 b 1 max = -8,70
a 2 max = 1,40 b 2 max = -1,12
Tabelul 4.10.
O
r
e
A
l
i
m
e
n
t
a
r
e
(
%
)
P
o
m
p
a
r
e
(
%
)
C
o
n
s
u
m
(
%
)
Valori cumulate Diferenţe (%)
N
r
.

p
o
m
p
e

î
n

f
u
n
c
ţ
i
u
n
e
A
(%)
P
(%)
C
(%)
A - P P - C
+a1 -b1 +a2 -b2
0-1
1-2
2-3
3-4
4-5
5-6
6-7
7-8
8-9
9-10
10-11
11-12
12-13
13-14
14-15
15-16
16-17
17-18
18-19
19-20
20-21
21-22
22-23
23-24
4,16
4,17
4,17
4,16
4,17
4,17
4,16
4,17
4,17
4,16
4,17
4,17
4,16
4,17
4,17
4,16
4,17
4,17
4,16
4,17
4,17
4,16
4,17
4,17
1,48
1,48
1,48
1,48
2,96
2,96
2,96
4,44
5,92
5,92
5,92
5,92
5,92
5,92
5,92
5,92
5,92
5,92
4,44
4,44
2,96
2,96
2,96
1,48
1,5
1,5
1,5
1,5
2,5
3,5
4,5
5,5
6,25
6,25
6,25
6,25
5
5
5,5
6
6
5,5
5
4,5
4
3
2
1,5
4,16
8,33
12,5
16,6
20,8
25,0
29,2
33,3
37,5
41,6
45,8
50,0
54,2
58,3
62,5
66,6
70,8
75,0
79,2
83,3
87,5
94,6
95,8
100
1,48
2,96
4,44
5,92
8,88
11,8
16,3
22,2
28,1
34,0
39,9
45,9
51,8
57,7
63,6
69,6
75,5
81,4
85,8
90,3
93,2
96,2
99,2
100
1,5
3
4,5
6
8,5
12
16,5
22
28,2
34,5
40,7
47
52
57
62,5
68,5
74,5
80
85
89,5
93,5
96,5
98,5
100
2,68
5,37
8,06
10,7
11,9
13,1
12,9
11,1
9,38
7,62
5,87
4,12
2,36
0,61
-
1,14
-2,9
-
4,65
-6,4
-
8,16
-
8,43
-8,7
-
6,02
-
3,33
-
0,64
0,38
0,2
0,72
1,14
1,06
0,98
1,4
0,84
0,78
0,66
0,64
-
0,02
-
0,04
-
0,06
-
0,08
-
0,16
-
0,22
-
0,13
-
0,46
-
0,79
-
1,12
-0,2
-
0,26
-
1
1
1
1
2
2
3
4
4
4
4
4
4
4
4
4
4
4
3
3
2
2
2
1
91
O
r
e
A
l
i
m
e
n
t
a
r
e
(
%
)
P
o
m
p
a
r
e
(
%
)
C
o
n
s
u
m
(
%
)
Valori cumulate Diferenţe (%)
N
r
.

p
o
m
p
e

î
n

f
u
n
c
ţ
i
u
n
e
A
(%)
P
(%)
C
(%)
A - P P - C
+a1 -b1 +a2 -b2
0,30
Volumul de compensare orară a rezervorului:
3
max zi s
1 1
R
comp
m 761 3481
100
7 , 8 16 , 13
Q
100
b a
V · ⋅
+
· ⋅
+
·
¹
'
¹


+ ·
s i a v
s i i
R
c o m p R
V V
V V
m a x V V
,
în care:
V i = volumul pentru combaterea incendiilor (rezerva de incendiu);

∑ ∑
· ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ · + ·
3
ie ie ii ii si
m 219 3 6 , 3 20
6
1
6 , 3 5 T Q T Q V
Q ii = 5 l/s T ii = 10 min
Q ie =20 l/s T ie = 3 h

3
max zi s av
m 870 Q % 25 Q · ⋅ ·
3
R
m 1 4 1 2 6 5 1 7 6 1
6 5 1 2 1 9 8 7 0
4 6 3 2 1 9 6 8 2
m a x 7 6 1 V · + ·
¹
'
¹
· −
· −
+ ·
VR = 1500 m
3

Volumul de compensare orară al castelului de apă:
3
si
CA
comp CA
3
max zi s
2 2 CA
comp
m 72 , 306 219 72 , 87 V V V
m 72 , 87 3481
100
12 , 1 4 , 1
Q
100
b a
V
· + · + ·
· ⋅
+
· ⋅
+
·
V CA = 500 m
3
.
92
Aplicaţia 4.3.
Să se determine complexului de înmagazinare şi cotele acestuia ştiind că:
• U i = 11175
• Q s zi max = 5625 m
3
/zi
• Q s o max = 325 m
3
/h
• V i = 900 m
3

• Q ii = 5 l/s; Qie = 2×20 l/s, n = 1 incendiu
• Regimul de construcţii este P+3 nivele;
• Plan de situaţie scara 1:5000
A. Stabilirea cotei cuvei castelului
Se stabileşte poziţia complexului de înmagazinare în punctul de cotă teren CTCA =
134 mdM.
93
Fig. 4.14. Plan de situaţie
Se consideră trei puncte pe planul de situaţie (fig.4.14.):
1. punctul de cotă maximă din localitate cu:
CT P1 = 145,00 mdM
L CA-P1 = 960 m
2. punctul cel mai îndepărtat de punctul de injecţie cu:
CTP2 = 139,00 mdM
L CA-P2 = 1260 m
3. punctul de cotă înaltă şi îndepărtat de punctul de injecţie:
CTP3 = 141,00 mdM
L CA-P3 = 1160 m
Presiunea la branşamentul consumatorului (fig.4.15.) va fi:
γ
+ + + + + ·
γ
+
s
ri apometru vană r c
b
P
h h H m 0 , 1 m 5 , 1
P
H c = 4 × 3 m = 12 m
h r vană + apometru = (1,0÷1,5) m
h ri = (2,0÷3,0) m
P s/γ = 2,0 m
94
Rezultă: P b/γ = 1,5 + 1,0 + 12,0 + 1,5 + 2,0 + 2,0 = 20,0 m
Cota rezervei de incendiu în castelul de apă:
x - CA r
b
x ri
h
P
) 5 , 1 CT ( N +
γ
+ − ·
,
în care:
N ri – cota rezervei de incendiu;
h r CA-x – pierderi de sarcină de la castelul de apă la punctul x;
CTx – cota teren a punctului luat în considerare din care se scad 1,5 m,
adâncimea de îngropare a conductelor.
hr CA-x = j·LCA-x; j = 3÷6‰
Punctul 1:
N ri = 145,0 –1,5 + 20 + 0,006·960 = 169,26 mdM
Punctul 2:
N ri = 139,0 –1,5 + 20 + 0,006·1260 = 164,82 mdM
Punctul 3:
N ri = 141,0 –1,5 + 20 + 0,006·1600 = 166,46 mdM
Se alege cota maximă: N ri = 169,26 mdM
Cota cuvei castelului
Cota minimă a cuvei:
C CA
min
= N ri – 4,0 m = 169,26 – 4,0 = 165,26 mdM
Înălţimea construcţiei de susţinere castelului:
H T = CCA
min
– CTCA = 165,26 – 134,0 = 31,26 m
Se alege H T = 32,5 m ca multiplu de 2,5.
Rezultă cele două cote recalculate:
C CA
min
= CT CA + 32,5 = 1340,0 + 32,5 = 166,5 mdM
N ri = CCA
min
+ 4,0 = 166,5 + 4,0 = 170,5 mdM
C CA
max
= N ri + 4,0 = 166,5 + 10,0 = 176,5 mdM
95
Fig.4.15. Determinarea presiunii la branşamentul consumatorilor
şi cotelor la castelul de apă
B. Stabilirea capacităţii complexului de înmagazinare a apei:
Fig.4.16. Schiţă pentru determinarea capacităţii
complexului de înmagazinare a apei
Pentru U i = 11175 locuitori din literatura de specialitate se adoptă un grafic de
consum orar al apei. Consumul orar minim este de 1,5%·Qs zi max şi acest consum trebuie
asigurat prin funcţionarea unei singure pompe.

s / l 65 , 97 h / m 351 5625
100
25 , 6
Q
100
25 , 6
Q
3
max zi s max o
· · ⋅ · ⋅ ·
h / m 38 , 84 5625
100
5 , 1
Q
100
5 , 1
Q
3
max zi s min o
· ⋅ · ⋅ ·
Debitul pompei alese trebuie să fie:
Q p = 84,38 m
3
/h

Sarcina de pompare va fi:
m 5 , 42 0 , 134 5 , 176 N C H
h h H H
R
inc
max
CA g
rr a r g p
· − · − ·
+ + ·
Se consideră cota rezervei de incendiu în rezervor de 134,0 m.
h ra = (0,5÷1,0) m; se adoptă hra = 1,0 m
h rr = j·Lechiv
se adoptă: Lechiv = 100 m
Pentru Q = 97,65 l/s şi v = 1,0 m/s,
rezultă: D = 350 mm şi j = 0,0038.
96
H p = 42,50 + 1,0 + 0,0038·100 = 43,88 m
H p = 43,88 m
Din catalogul de pompe rezultă pompa AN 80-65-200, cu:
H p = 44 m
Q p = 83,81 m
3
/h
P p = 25 kW
n = 2900 rot/min
Se calculează:
% 49 , 1
Q
Q
p
max zi s
p
· ·

Se completează tabelul 4.11.:
Tabelul 4.11.
O
r
e
A
l
i
m
e
n
t
a
r
e
(
%
)
P
o
m
p
a
r
e
(
%
)
C
o
n
s
u
m
(
%
)
Valori cumulate Diferenţe
N
r
.

p
o
m
p
e

î
n

f
u
n
c
ţ
i
u
n
e
A P C
A - P P - C
+ - + -
0-1
1-2
2-3
3-4
4-5
5-6
6-7
7-8
8-9
9-10
10-11
11-12
4,17
4,16
4,17
4,17
4,16
4,17
4,17
4,16
4,17
4,17
4,16
4,17
1,49
1,49
1,49
1,49
2,98
2,98
4,47
5,96
5,96
5,96
5,96
7,45
1,5
1,5
1,5
1,5
2,5
3,5
4,5
5,5
6,25
6,25
6,25
6,25
4,17
8,33
12,5
16,6
20,8
25,0
29,2
33,3
37,5
41,6
45,8
50,0
1,49
2,98
4,47
5,96
8,94
11,9
16,4
22,3
29,4
40,2
40,2
47,6
1,5
3,0
4,5
6,0
8,5
12,0
16,5
22,0
28,2
34,5
40,7
47,0
2,68
5,35
8,03
10,7
11,9
13,0
12,8
10,9
9,19
7,40
5,60
2,32
0,44
0,35
0,06
0,68
0,01
0,02
0,03
0,04
0,08
0,11
0,23
0,52
97
O
r
e
A
l
i
m
e
n
t
a
r
e
(
%
)
P
o
m
p
a
r
e
(
%
)
C
o
n
s
u
m
(
%
)
Valori cumulate Diferenţe
N
r
.

p
o
m
p
e

î
n

f
u
n
c
ţ
i
u
n
e
A P C
A - P P - C
+ - + -
12-13
13-14
14-15
15-16
16-17
17-18
18-19
19-20
20-21
21-22
22-23
23-24
4,17
4,16
4,17
4,16
4,17
4,17
4,16
4,17
4,17
4,16
4,17
4,17
4,47
4,47
5,96
5,96
5,96
5,96
4,47
4,47
4,47
2,98
1,49
1,49
5,0
5,0
5,5
6,0
6,0
5,5
5,0
4,5
4,0
3,0
2,0
1,5
54,2
58,3
62,5
66,6
70,8
75,0
79,2
83,3
87,5
91,6
95,8
100
52,1
56,6
62,6
68,5
74,5
80,4
84,9
89,4
93,9
96,8
98,3
99,8
52,0
57,0
62,5
68,5
74,5
80,0
85,0
89,5
93,5
96,5
98,5
100
2,02
1,71
0,17
0,08
1,88
3,67
5,01
5,84
6,17
6,37
5,19
2,51
0,15
0,08
0,04
0,00
0,46
0,37
0,35
0,38
0,07
0,10
0,16
0,17
a 1 = 13,08 b 1 = -6,37
a 2 = 0,68 b 2 = -0,52
A - valori cumulate privind alimentarea cu apă a rezervorului;
C - valori cumulate privind consumul de apă;
P - valori cumulate privind consumul de apă din rezervor, respectiv valori
cumulate privind alimentarea cu apă a costului.
Volumul rezervorului:
¹
'
¹


+ ·
s i a v
s i i
R
c o m p R
V V
V V
m a x V V
,
în care:
V i = volumul pentru combaterea incendiilor (rezerva de incendiu);
V i = 900 m
3


∑ ∑
· ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ · + ·
3
ie ie ii ii si
m 435 3 3600 20 2 60 10 5 T Q T Q V

3
max zi s av
m 1125 5625 2 , 0 Q % 20 Q · ⋅ · ⋅ ·
3
max zi s
1 1
R
comp
m 063 , 1094 5625
100
37 , 6 08 , 13
Q
100
b a
V · ⋅
+
· ⋅
+
·
3
R
m 0 6 , 1 7 8 4 6 9 0 0 6 3 , 1 0 9 4
6 9 0 4 3 5 1 1 2 5
4 6 5 4 3 5 9 0 0
m a x 0 6 3 , 1 0 9 4 V · + ·
¹
'
¹
· −
· −
+ ·
Se adoptă 2 rezervoare circulare cu V = 1000 m
3

VR = 2×1000 m
3

98
Volumul castelului de apă:
3
CA
3
max zi s
2 2
CA
comp
si
CA
comp CA
m 5 , 502 435 5 , 67 V
m 5 , 67 5625
100
52 , 0 68 , 0
Q
100
b a
V
V V V
· + ·
· ⋅
+
· ⋅
+
·
+ ·
Se alege un castel cu:
V CA = 500 m
3
.
Timpul de staţionare a apei în rezervor:
zile 7 ore 70 , 23
38 , 84
2000
Q
V
T
min o
R
R
< · · ·
Timpul de staţionare a apei în castel:
ore 48 ore 92 , 5
38 , 84
500
Q
V
T
min o
CA
R
< · · ·
CAPITOLUL 5
POMPAREA APEI
5.1. Rolul staţiilor de pompare
99
Datorită faptului că destul de frecvent este necesar ca apa să ajungă de la o cotă
mai joasă la o cotă mai ridicată, în fluxul de utilizare, apa are nevoie de o energie
suplimentată. Această energie hidraulică suplimentară apa o primeşte de la pompe.
Totalitatea construcţiilor şi instalaţiilor care au rolul de a ridica apa de la o cotă
mai joasă la o cotă mai înaltă poartă numele de staţie de pompare.
5.2. Clasificarea staţiilor de pompare
În schema de alimentare cu apă după locul pe care îl ocupă staţiile de pompare
pot fi:
- staţii de pompare de treapta I sau staţii de pompare apă brută care pompează
apa de la captare (SPI)
- staţii de repompare
• repomparea apei atunci când în schemă sunt mai multe staţii de
pompare;
• repomparea apei atunci când trebuie asigurată o diferenţă de cotă
(SRP);
• staţie de pompare pentru spălarea obiectelor staţiei de tratare;
• staţie de pompare în reţea pentru asigurarea presiunii în reţeaua
de distribuţie;
• staţie de pompare pentru incendiu, pentru asigurarea debitului de
incendiu.
5.3. Pompe fabricate în România şi domeniile de utilizare
• Pompe Lotru, Cerna, Criş – pompe orizontale, Q = (4÷400) m
3
/h şi H =
(4÷55) m;
• Pompe SADU – pompe multietajate, Q = (2÷100) m
3
/h şi H = (8÷180) m;
• Pompe Siret NDS – pompe monoetajate cu dublu flux, Q = (200÷7200)
m
3
/h şi H = (10÷100) m;
• Pompe NC – pompe orizontale, Q = (5÷1000) m
3
/h şi H = (10÷200) m;
• Pompe RDT – pompe orizontale, Q = (250÷1000) m
3
/h şi H = (80÷200) m;
• Pompe RDC – pompe orizontale, Q = (100÷2000) m
3
/h şi H = (60÷300) m;
• Pompe RD – pompe orizontale în dublu flux, Q = (100÷5000) m
3
/h şi H =
(10÷100) m;
• Pompe MO – pompe orizontale în dublu flux, Q = (500÷4000) m
3
/h şi H =
(5÷15) m;
• Pompe MA – pompe verticale, Q = (50÷300) m
3
/h şi H = (10÷130) m;
• Pompe MV – pompe verticale, Q = (100÷2000) m
3
/h şi H = (5÷160) m.
Se utilizează în prezent şi pompe produse de firme de prestigiu din străinătate.
Pentru pomparea apei din puţuri se utilizează:
• pompe submersibile pentru debite mici şi adâncimi ale apei peste 20 m;
• pompe cu ax vertical cu rotorul în mediu uscat pentru debite mari şi
adâncimi sub 20 m;
100
• pompe orizontale, în puţuri săpate, aşezate pe o platformă deasupra
nivelului apei.
5.4. Dimensionarea hidraulică a staţiei de pompare
Alegerea pompei se face prin determinarea sarcinii pompei:
rr ra g p
h h H H + + ·
(5.1.)
în care: H g = înălţimea geodezică;
h ra = pierderile de sarcină pe conducta de aspiraţie;
h rr = pierderile de sarcină pe conducta de refulare.
Aspiraţia se dimensionează astfel încât pierderea de sarcină să fie cât mai mică.
Se acceptă de obicei va = (0,6÷1,0) m/s, lungime şi număr de armături minime. Pentru
refulare se acceptă vref = (0,8÷1,5) m/s. Pe lângă pompele active se prevăd şi pompe de
rezervă după cum urmează:
Tabelul 5.1.
Pompe active 3 3÷7 7÷8
Pompe rezervă 1 2 3
5.5. Staţii de pompare cu hidrofor
Sunt cazuri când în reţeaua de distribuţie a apei se asigură apa beneficiarului într-
un regim variabil în timp. Capacitatea acestor staţii este redusă, de 5÷20 l/s.
Pentru o automatizare simplă şi o bună funcţionare a pompelor, în această
situaţie sunt două soluţii:
- se realizează un castel de apă de cotă egală cu cota piezometrică necesară
pentru asigurarea presiunii la beneficiar;
- prevederea unui hidrofor.
Când staţia funcţionează, apa furnizată ajunge toată la beneficiar Q pompat = Q0 max
sau poate ajunge parţial la beneficiar Qpompat > Qbeneficiar şi parţial în hidrofor Qbeneficiar >
Qpompat toată apa pompată ajunge la hidrofor.
Alimentarea hidroforului conduce la ridicarea nivelului apei până la o anumită
valoare şi la comprimarea pernei de aer. Când presiunea în perna de aer a ajuns la o
valoare stabilită, pompa este oprită automat de către un presostat care decuplează
motorul de la reţea. Dacă beneficiarul consumă apă, perna elastică se destinde ridicând
apa până la cota Hp, presostatul comandă pornirea pompei şi ciclul se reia.
Volumul hidroforului trebuie să fie atât de mare încât între două porniri, timpul să
nu fie mai mic de (6÷10) minute. Când sunt mai multe pompe pot fi mai multe hidrofoare,
automatizarea făcându-se în trepte.
Alimentarea pompei se poate face direct din conductă când debitul este mic şi
diametrul este mare (400 mm).
Conform STAS 1478-90 volumul hidroforului este:
( )
) 10 H ( ) H H (
) 10 H ( ) 10 H (
n 4
Q 3600
1 , 1 l V
i p 0
0 p p
+ ⋅ −
+ ⋅ +



⋅ ·
(5.2.)
în care: V – capacitatea hidroforului (l);
H p – presiunea în hidrofor în momentul pornirii;
H 0 – presiunea în hidrofor în momentul opririi pompei;
Hi – presiunea iniţială în hidrofor; se alege Hp – Hi = (0,3÷2,7) mCA în funcţie de V
şi Hi conform STAS 1478-90;
101
Q p – debitul pompei (l/s);
n – numărul de porniri – opriri ale pompei pe oră; n < (8÷10)
Din volumul total 20% constituie rezerva de siguranţă pentru ca aerul din pernă să
nu scape în instalaţia de apă alimentată de hidrofor.
Aplicaţia 5.1.
Să se dimensioneze staţia de pompare ce pompează apa din rezervor în castelul
de apă, cunoscând:
• Q 0 max = 380,69 m
3
/h
• Q 0 min = 54,38 m
3
/h
• C CA
max
= 207,07 mdM
102
• C R
min
= 186,07 mdM
Pentru dimensionarea tipului şi numărului de pompe:


+ ·
· − · − ·
+ ·
rr ra r
min
R
max
CA g
r g p
h h h
m 00 , 21 07 , 186 07 , 207 C C H
h H H
Se consideră:
- h ra = 0,5 m
- L r ≈ 30 m
- v r = 1,5 m/s
- D r = 275 mm
- j = 0,01 m/m conductă
- h r loc =1,0 m
m 3 , 1 0 , 1 30 01 , 0 h h h
loc . r lin . r rr
· + ⋅ · + ·
Rezultă:
m 3 , 2 3 , 2 21 h H H
r g p
· + · + ·

Pentru alegerea pompei se consideră că debitul orar minim se asigură prin
funcţionarea unei singure pompe. Din catalogul de pompe româneşti pentru: Qp = 54,38
m
3
/h şi H p = 23,3 m rezultă pompa orizontală: AN 65-50-160, n = 2400 rot/min., φ = 169
mm.
Din curbele de funcţionare ale pompei ( fig. 5.2.) rezultă:
- H p = 23,3 m
- Q p = 60 m
3
/h
- η P = 0,65
Numărul de pompe rezultă:
34 , 6
60
69 , 380
Q
Q
Q
Q
n
P
max 0
P
STP
· · · ·
Se aleg: n = 7 pompe cu:
- Qp = 54,38 m
3
/h
- Hp = 26,00 m
- η p = 0,70
Staţia va fi prevăzută cu 7 + 2 pompe.
103
Fig.5.2. Curbele de funcţionare pentru pompa AN 65-50-160, n = 2900 rot/min
Aplicaţia 5.2.
104
Să se aleagă pompele submersibile necesare pentru echiparea unor foraje dintr-
un acvifer sub presiune ştiind că:
• q efectiv foraj = 8,64 l/s
• q optim foraj = 9,52 l/s
• NHst = 177,5 mdM
• C R
max
= 187,8 mdM
• h r aducţiune = 25,86 m
• h r local = 1,00 m
Pentru determinarea tipului de pompă se calculează conform schemei din figura
5.3.
m 16 , 37 00 , 1 86 , 25 30 , 10 H
h h H h H H
m 30 , 10 5 , 177 8 , 187 NH C H
P
local r aducţiune r g r g P
st
max
R g
· + + ·
+ + · + ·
· − · − ·

Din catalogul de pompe Vogel rezultă pompa tip 631 TL 3 HF 402 cu: Q p = 8,80 l/s
şi Hp = 38 m, cu următoarele dimensiuni:
Tabelul 5.2.
A (mm) B (mm) C (mm) Tmin (mm) P (kW)
1538 825 147 1330 3,0
min 100
min 150
B
A
T
min
C
Fig.5.3. Dimensiuni pompă submersibilă
105
Alimentare
M
H
g
H
g
*
CT
F1
s
ef
NH
st
NH
d
N
min
N
max
C
CA
max
Fig.5.4. Schemă pentru calculul sarcinii pompei submersibile
şi pompelor din STP dintre rezervor şi castel
106

Metoda microseismică constă în producerea de şocuri pe sol care se propagă prin unde în toate direcţiile cu o viteză proporţională cu caracteristicile elastice ale rocilor (în rocile uscate undele se propagă mai greu faţă de rocile îmbibate cu apă). Dacă rezultatele confirmă existenţa stratului de apă se trece la metoda de cercetare prin foraje de studiu care oferă elementele cantitative necesare în calculele de dimensionare a captării. 2.2.2. Determinarea grosimii stratului de apă şi a nivelului apei În cazul acviferului cu nivel liber se măsoară adâncimea de la cota terenului la cota nivelului apei, iar în cazul acviferului sub presiune se determină cota nivelului tavanului care limitează stratul prin verificarea probelor de pământ scoase şi calitatea noroiului de foraj. Prin continuarea forajului se determină cota stratului impermeabil suport. Grosimea stratului de apă pentru calcul:

Hmin = H

Nmin (2.1) N

în care: H - grosimea măsurată a stratului de apă în studiul efectuat; Nmin - înălţimea precipitaţiilor anuale în anul cel mai secetos; N - înălţimea precipitaţiilor anuale în anul în care se fac studiile. 2.2.3. Determinarea direcţiei de curgere şi a mărimii pantei hidraulice Pentru determinarea pantei stratului de apă se execută foraje dispuse în triunghi cu latura de 100÷150 m, grupul de foraje fiind repetat la distanţe de 500 m. Se determină în fiecare puţ, cota nivelului apei, raportată la acelaşi sistem de referinţă.

Fig.2.1. Determinarea grafică a pantei a) plan static cu trei foraje; b) trasarea hidroizohipselor

stratului

de

apă:
2

Cunoscând 3 puncte din acel plan se poate determina mărimea pantei şi direcţia de curgere normală pe curbele de nivel de pe suprafaţa apei numite hidroizohipse. 2.2.4. Determinarea curbei puţului q = f(s) În foraj se introduce o pompă a cărei conductă de refulare se prelungeşte până la o cutie metalică (habă) cu V = 1,0 m3. Se introduce in puţ un sistem de măsurat nivelul. Se face pompare la 20% din capacitatea pompei reglând vana pe refulare. Nivelul se stabilizează în maxim 3 zile. Se determină debitul şi nivelul. Se măreşte debitul pompei şi se obţin perechi de valori q şi s pentru a se trasa q = q(s). 2.2.5. Determinarea coeficientului de permeabilitate Darcy Se determină în practică prin metoda pompărilor de probă. Pe lângă forajul de bază din care se pompează apa se execută încă două foraje de observaţie amplasate pe direcţia perpendiculară direcţiei de curgere a apei în strat la distanţe cunoscute. Dacă din forajul de bază se execută pompări, în jurul puţului se produce o pâlnie de denivelare care va avea valori diferite în cele 3 foraje. Rezultă, cu relaţia Darcy:

a2 a1 k= π ( 2H − s1 − s 2 )( s1 − s 2 ) qln

(2.2.)

în care a1 şi a2 sunt distanţele de la forajul de bază la forajele de observaţie (fig.2.2.).

Fig.2.2. Determinarea coeficientului de permeabilitate prin pompări de probă

3

1. permit să se determine valorile caracteristice pentru strat. Determinarea debitului disponibil de captat din strat Pentru o porţiune de strat cu caracteristici hidrogeologice relativ apropiate debitul stratului se poate determina: 4 .2.6. putându-se determina astfel şi coeficientul de porozitate care poate avea valori p = 0. Funcţie de această valoare normativele stabilesc o valoare limită a vitezei de circulaţie a apei astfel încât nisipul din stratul poros de lângă puţ să nu fie spălat.05÷0.2.7.Pentru a se obţine valorile acestui coeficient în strat se fac cel puţin 3 determinări cu valori diferite pentru debit şi se adoptă o valoare medie pentru k.50 1.8. Determinarea vitezei reale de circulaţie a apei în strat Între viteza de curgere a apei vr şi viteza aparentă va există relaţia: vr = v (2. 2. d40 (mm) 0.viteza reală de curgere a apei. Valoarea cea mai des folosită este mărimea d40 . 2.4.) 15 în care k este exprimat în m/s.00 Viteza admisibilă (m/s) 0. 2. Curbele granulometrice determinate.0020 Pentru valori mai mari ale granulelor valoarea vitezei se poate calcula: va = k (2.25 0.diametrul corespunzător ochiurilor de sită care permite trecerea a 40% din materialul cernut.2.0010 0. Tabelul 2. Determinarea granulozităţii stratului acvifer Granulozitatea se determină prin probe de cernere efectuate asupra materialelor scoase din foraj.3.0005 0.) P Prin introducerea într-un foraj de studiu a unui colorant stabil în apă sau a unui trasor radioactiv se poate determina vr .30.

La valori mai mari decât aceasta. particulele de nisip sunt antrenate de apa captată fapt care duce la deteriorarea utilajului de pompare.ho).) 5 .9. colmatarea unor instalaţii şi prăbuşirea terenului în zona de captare. În ţară există utilaje de foraj până la D = 1500÷1200 mm. dar în mod normal coloana puţului rămâne la (200÷400) mm.) 2.5. Influenţa termenului H2 .ho) este maximă în cazul în care ho = 0.lungimea stratului k .2.q = H ⋅ k ⋅ i ⋅ L (l/s) (2.6.înălţimea stratului de apă subterană L . Urmând relaţiile Depuit-Thieme: 2 πk M2 − h0 (2. Determinarea debitului maxim al unui puţ (debit optim) Pentru a determina numărul de puţuri. dar creşte şi viteza de infiltraţie a apei prin pereţii coloanei de filtru.9. spaţiul rămas fiind completat cu pietriş mărgăritar. Pentru un strat format din mai multe segmente: Q= ∑H i ⋅ ki ⋅ ii ⋅ L i (l/s) (2.7. (H . este necesar să se determine debitul maxim (debit capabil) pe care îl poate da un puţ în condiţii normale de funcţionare îndelungată.ho2.coeficient de permeabilitate i .ho2) sau (H .) lnR / r0 q= ( ) şi q= 2πkM (2.) lnR / r0 se observă că pentru a se obţine debite maxime se poate acţiona asupra razei puţului r o şi (H2 .) în care: H .panta stratului de apă. Raza puţului ro nu se poate mări foarte mult datorită execuţiei care se complică. Limita de debit peste care se produce înnisiparea se găseşte: q = 2 ⋅ π ⋅ r ⋅ ( H − s) ⋅ va (2. Limita acestei viteze este viteza admisibilă. Prin micşorarea lui ho creste debitul.8.

Fig.10.10.3.Reprezentând grafic cele două curbe.) în care k şi H exprimate în (m/s) şi (m). Determinarea transmisivităţii Coeficientul de transmisivitate se determină: T = kM (m2/s) (2.12. limita înainte de înnisipare q = f(vadmis) rezultă valoarea maximă a debitului ce poate fi extras din puţ. b) strat sub presiune optim al unui puţ: Raza de influenţă a puţului se poate determina aproximativ cu relaţii semiempirice: R = 3000 s k (m) (2. Determinarea debitului a) strat freatic cu nivel liber.) R = 575 s kH (m) (2. curba de pompare q = f(s) şi curba care reprezintă debitul.2.) 6 .11. 2.2.

greutatea specifică a apei mv . Determinarea influenţei între puţuri Datorită capacităţii reduse de debitare a puţurilor pentru o captare de apă se execută mai multe puţuri.Pietriş d(mm) 0.Pietriş mare 12. M .grosimea stratului acvifer.Pietriş grosier 13. Orientativ. Deoarece raza de influenţă poate fi foarte mare şi amplasarea puţurilor ar conduce la mari complicaţii constructive şi de exploatare este necesar a se lua a < 2R. deci curbele 7 .2.125 0. Praf argilos 2. Nisip mijlociu 5.2. Tabelul 2. Determinarea coeficientului de înmagazinare (2.coeficientul de permeabilitate şi H.γ . Material 1.2. valorile coeficientului de înmagazinare şi porozitatea pentru strate de mică adâncime sunt date în tabelul 2.14.2. Distanţa între ele ar trebui să fie de două ori raza de influenţă.) în care : a0 .125÷0. Nisip fin 3.5÷1. Pietriş mărunt 9.0 1÷2 7÷4 4÷8 8÷16 16÷32 32÷64 6÷128 128÷256 > 256 p(%) 45 43 42 41 40 38 35 33 27 25 19 18 17 S(%) 10 15 25 32 32 32 30 25 22 20 15 15 15 2.Pietriş mediu 11.062 0. Nisip mijlociu 6.T = kH (m2/s) în care: k .mv (2.125÷0. Pietriş mediu 10.) Coeficientul de înmagazinare S reprezintă volumul de apă care se poate elibera din volumul de strat acvifer cu baza egală cu o unitate de suprafaţă când înălţimea piezometrică scade cu o unitate.11.grosimea stratului de apă echivalentă presiunii hidrostatice γ .25÷0.13. Nisip cu pietriş 8. S = a0. 2.5 0. Nisip grosier 7.coeficientul de compresibilitate verticală a rocii. Nisip fin 4.12.

de infiltraţie se pot suprapune.S1 pentru diametrul D al puţului săpat. Se utilizează puţuri săpate şi puţuri forate.) α = 0. curba de infiltraţie este dată. Trebuie să se găsească h1 = H . Pentru puţul cu perete neted şi barbacană înglobată (fig. Curba de pompare a fost obţinută într-un foraj de studiu cu diametru mic (2r0) în comparaţie cu D . În cazul stratelor cu granulaţie mare a materialului filtrant se pot obţine debite mari pe puţ şi deci un număr mic de puţuri. Din acest motiv se suplimentează numărul puţurilor (STAS 1628) cu 20%.diametrul puţului săpat. Puţuri săpate Se adoptă soluţia puţ săpat în cazul în care Q < 100 l/s. Debitul maxim se determină: qmax = π D(H .) Alegerea diametrului se face în funcţie de tehnologia de execuţie şi de tipul de barbacane.1. Având un diametru mare (1÷3) m aceste puţuri acumulează un volum mare de apă. iar la intrarea unui debit mai mare din puţ nivelul apei variază foarte lent şi deci nu se produce o variaţie bruscă a vitezei de intrare a apei în puţ. Presupunem că pentru un debit q pentru forajul cu diametrul 2r0.5.3. dar în general se execută obişnuit foraje cu instalaţii mecanice de foraj şi care pot fora găuri până la 1300 mm.3.15. 2.0. Captarea apei subterane în puţuri Puţurile sunt construcţii pentru captarea apei subterane utilizate când adâncimea stratului de bază este mai mare de (7÷8) m şi grosimea stratului de apă depăşeşte (2÷3) m. Este posibil de realizat. Conform metodologiei prezentate debitul maxim (optim) se găseşte la intersecţia curbei de pompare q = f(s) cu dreapta debitului maxim. iar pentru barbacane din perete (cu cămaşă metalică de protecţie pe perioada lansării) şi cu coroană de pietriş mărgăritar având rol de filtru invers şi pentru lestare α = 1. iar debitul fiecăruia se micşorează. 8 .20. diametrul este diametrul interior al construcţiei. 2.2.s)vaα (2. iar stratul acvifer cu o adâncime prea mare.

2.4. 9 .16.) ln ln r0 r1 q= ( ) ( ) Pentru o valoare a debitului q se determină h1.Fig. respectiv s1 şi se poate trasa curba q1 = f(s1) urmând metodologia prezentată pentru aflarea debitului maxim. Schema de calcul pentru curba de pompare a puţului săpat Din ecuaţia puţului rezultă: 2 2 πk H2 − h0 πk H2 − h1 = R R (2.

a. Puţ săpat: Detaliu de construcţie a puţului 10 .2.5.Fig.

2. Puţuri forate Domeniul de aplicaţie este mult mai larg fiind utilizate pentru toate tipurile de acvifer.2.Fig. 11 .5. Detalii de barbacane 2.3.b.

2.1.2. Sisteme de colectare a apei din puţuri Se utilizează două sisteme de colectare a apei din puţuri: sistem de colectare prin sifonare cu puţ colector sau cazan de vacuum şi sistem de colectare prin pompare cu pompe submersibile amplasate în puţuri. Puţ forat Elementele de dimensionare au fost prezentate anterior.4. 2.Fig.6.4. Sistemul de colectare prin sifonare Schemele posibile ale captărilor cu puţuri prin sifonare sunt: sistem de colectare prin sifonare clasică şi sistem de sifonare cu cap auto-amorsant. 12 .

2.4÷0.2. Colectarea apei în puţuri prin sifonare şi puţ colector În cazul unui număr redus de puţuri. cu înălţimi mici de aspiraţie. Capătul final este la puţul colector sau cazanul de vacuum. aşezare convenabilă faţă de consumator.7.5) m sub cota terenului cu panta de minim 1‰ spre puţul colector sau cazanul de vacuum. şi micşorarea pierderilor de sarcină. dar nu mai mare de (20÷30) m. Diferenţa de nivel între cocoaşa sifonului şi NHd min al apei în puţul colector (sarcina sifonului) nu trebuie să depăşească (6÷7) m. care constituie sifonul. Sistemul de colectare cu sifonare clasică Conducta colectoare. Fig. În acest caz distanţa puţului colector faţă de ultimul puţ va fi de minim 10 m.1. La acest colector se racordează câte o conductă formată din: o parte verticală aşezată în puţ. Pentru instalaţia de amorsare se are în vedere un debit de aer evacuat la un vacuum de (6÷7) m reprezentând circa 10% din debitul de apă. 13 .5 m sub nivelul cel mai scăzut al apei. este îngropată la (1÷1. cu capătul liber la minim 1÷1. Viteza apei în aceste conducte se consideră (0. deci diametre mari.4. a doua parte aşezată în rampă şi legată la colector. linie electrică de alimentare. se poate aşeza puţul colector şi la unul din capetele liniei de captare. Asigurarea funcţionării sifonului (Hs < 6÷7 m) se poate asigura prin utilizarea unor viteze de curgere prin acesta mai mici.8) m/s. Prin acestea denivelarea s în puţul colector scade sau îngroparea colectorului la o adâncime mai mare (nu mai mult de 3÷4 m).1.

4. Diametrul poate fi 3. Viteza maximă nu trebuie să depăşească 1. Sistemul de colectare cu sifon autoamorsat În cazul în care nu se permite aşezarea în rampă a conductei colectoare (linie de puţuri aşezată paralel cu malul unui râu pentru captarea apei infiltrată prin mal) aşezarea colectorului se face paralel cu linia terenului.8.2 m/s. Se leagă 4÷6 puţuri la un colector secundar şi acest colector printr-o vană se leagă la colectorul care ajunge la puţul colector. Înălţimea se determină astfel încât să se asigure (1÷1. Se dimensionează astfel încât să funcţioneze cu un grad de umplere ϕ = 0.4. 6 m.5) m gardă faţă de suprafaţa liberă la NHd min şi (1÷1. Pentru depunerea nisipului se prevede un spaţiu de (1÷2) m. Puţul colector în amândouă variantele se dimensionează astfel încât să permită amplasarea tuturor conductelor cu distanţa maximă între ele şi între acestea şi pereţi de (20÷25) cm. circulaţie care are loc atât datorită antrenării de către curentul de apă cât şi datorită capului autoamorsat. 5.8.2. Colectarea apei din puţuri cu cap autoamorsat. 14 . Fig.5) m faţă de fund pentru a nu se antrena nisipul care eventual s-a depus. Spaţiul de aer de deasupra asigură circulaţia aerului degajat din apă.2.1.2.

Fig.9. Detaliu de puţ colector cu trei conducte sifon 15 . 2.

2. Sistemul de colectare prin pompare La puţurile care captează apa din stratele de adâncime medie şi mare se echipează fiecare puţ cu pompe submersibile care refulează apa într-o conductă colectoare care lucrează sub presiune.Fig.2. Se utilizează acest sistem numai în cazul în care sistemul cu sifonare nu poate funcţiona normal.4.11. La adâncimi peste 20 m şi debite mici se utilizează pompe submersibile. Detaliu cămin de vane pe sistemul de colectare 2. 2. 16 .).10. iar la adâncimi mai mici se pot utiliza pompe verticale cu coloană (fig.

p.5.Fig. Se determină: a) lungimea frontului de captare: • pentru acvifer cu nivel liber: 17 . i.11.2. k. d40 • planul de situaţie al zonei. Schema de pompare a apei din puţuri cu pompe submersibile 2. Dimensionarea captărilor cu puţuri Pentru dimensionarea captărilor cu puţuri se cunosc următoarele elemente: • debitul ce trebuie captat QId • caracteristicile stratului acvifer : H.

QId .L= QId (2. f) recalcularea lungimii frontului de captare: L = (n . se calculează distanţa D1 conform paragrafului 2.13.8÷1.mărimea perimetrului de regim sever Utilizând graficul din figura 2. h) distanţa de protecţie sanitară .8) m/s pentru sifonare clasică şi la o viteză corespunzătoare pantei terenului egală cu panta colectorului cu cap autoamorsat la un grad de umplere maxim 0.20.) kiHmin • pentru acvifer sub presiune: L= QId (2. Se recalculează numărul de puţuri pentru noul debit (debitul pompei) şi denivelarea apei în puţ.0) m/s. Dacă se asigură Hv = 6÷7 m sistemul poate fi adoptat.8.) kiM b) debitul optim pe puţ din curba de pompaj şi dreapta vitezei aparente admisibile. Conducta colectoare se dimensionează la (0. coeficientul 1. Conductele se dimensionează la v = (0.17. Pompa se alege la un debit egal sau mai mic decât debitul efectiv al putului. c) numărul de puţuri: n = 12 .) e) distanţa între puţuri: a= L (2. iar în caz contrar se recurge la sistemul cu pompe individuale în puţ. 18 .a.7. Se leagă convenabil câte 4÷6 puţuri la colector aşezând convenabil puţul colector. Dacă rezultă mai mică decât 50 m sau 100 m se adoptă distanţa minimă.18.4÷0.2 se ia pentru siguranţă qoptimput conform STAS 1629 d) debitul efectiv al unui puţ: qefectivput = QId n (2.19.) n aceasta trebuie limitată la minim 50 m pentru puţuri în acvifer cu nivel liber şi 100 m la acvifer sub presiune.1)a g) sistemul de colectare a apei de puţuri Pentru puţurile în strat freatic cu nivel liber se începe cu sistemul de sifonare clasic sau cu cap autoamorsat.

* pentru acvifer cu nivel liber: D1 = q ef T s   πp H − ef  2   q ef T πpM * pentru acvifer sub presiune: D1 = pentru durata de parcurgere T = 20 zile.24. Pentru o coloană cu lungimea egală cu grosimea stratului M. masă plastică.procentul de goluri. Dlateral cu reducerea la dimensiunile minime indicate: Dam = 50 m Dav = 20m i) alegerea coloanei de filtrare este o problemă importantă întrucât de eficienţa ei depinde durata de viaţă a puţului. La coloane cu lungimi până la 5÷6 m se poate accepta o colectare uniformă a apei pe toată lungimea. iar din grafic se determină Damonte. De regulă puţurile au o singură coloană cu lungimea egală cu grosimea stratului acvifer. Alegerea tipului de coloană de filtru este legată de tipul de material pentru coloană. Materialul trebuie protejat contra coroziunii.23. Pentru a avea o rezistenţă hidraulică redusă: M ⋅ N < 1 (2. Procentul de goluri η calculat ca raportul dintre suprafaţa activă şi suprafaţa laterală totală a coloanei. D în care µ . este necesar ca: M ⋅ N ≅ 0. η . oţel inox (tablă sau sârmă). este important întrucât trebuie să asigure un acces favorabil al apei în puţ dar şi să-i asigure acesteia rezistenţa mecanică. 19 .) cu: N = 4µ − η .coeficientul de debit la curgerea prin orificiile coloanei (cu nisip sau pietriş mărgăritar). Daval. Se poate alege o coloană tip punte executată din oţel inox sau oţel protejat cu orificii cu deschiderea 3÷4 mm.) . În cazul în care stratul acvifer este format dintr-o succesiune de strate permeabile separate de lentile impermeabile coloana este din mai multe bucăţi.5 ÷10 (2.diametrul coloanei de filtrare. iar la un procent de goluri de peste 10% rezistenţa hidraulică a filtrului este foarte redusă. D . uşor de prelucrat mecanic şi avantajos hidraulic. pentru a avea o colectare relativ uniformă a apei pe întreaga coloană.

Drenul este un element constructiv permeabil care. 20 . În jurul tubului de dren se prevede un filtru invers din straturi de minim 10 cm grosime. iar schimbarea diametrului se face într-un cămin al cărui radier este mai coborât cu 50 cm decât cota radierului tubului.01 (primesc apa pe două părţi).2. sub cota terenului (8÷10) m este indicată captarea apei în dren. drenurile pot fi: • de coastă. Drenuri de captare a apei În cazul stratelor de grosime mică (2÷5) m şi care se află la adâncime relativ mică.6. pentru a aşeza tuburile de drenaj se execută un strat de beton de egalizare de (10÷20) cm.1. Drenurile se amplasează la baza stratului acvifer într-o tranşee. i > 0.6. captează apa şi o transportă la puţul colector. i < 0.01 (primesc apa pe o parte) • în bazin . Captări orizontale din stratul acvifer 2. la bază. În funcţie de panta piezometrică în regim natural a stratului acvifer. aşezat perpendicular pe direcţia de curgere a apei în strat. Drenurile pot fi: • nevizitabile (dren propriu-zis) • vizitabile (galerii). Dacă se consideră necesar. Diametrul drenului creşte către puţul colector.

2. Mărimea granulelor se stabileşte ca la filtrul invers. k. Puţul colector se aşează la jumătatea frontului.6. p. Dimensionarea captărilor cu dren Pentru dimensionarea captării se cunosc următoarele elemente: • debitul ce trebuie captat QId • caracteristicile stratului acvifer: H. La 50 cm deasupra nivelului stratului de apă se execută o saltea de argilă de circa 30 cm grosime cu una sau două pante pentru a nu permite apelor de suprafaţă să se infiltreze în dren.2. iar la debuşarea drenului în puţ se prevede o stavilă de perete. d40. Captare cu dren de coastă.Fig. 2. Se determină: a) lungimea frontului de captare ≡ lungime dren: • dren de coastă: L= QId (2. i.25) Hki • dren în bazin: 21 .12.

Hp H 22 .b.L= QId (2.) 2Hki b) panta longitudinală a drenului se adoptă în funcţie de configuraţia terenului şi de mărimea drenului.13. Viteza apei în dren trebuie să fie mai mare de 0.001 c) secţiunea transversală a drenului Dn se calculează corespunzător unui grad de umplere ϕ = h/D = 0.).5 şi Dn minim = 250 mm.27) p Pentru drenuri în bazin se utilizează graficul din fig.2. Se presupune că drenul colectează apa din strat cu debit uniform pe toată lungimea. Panta longitudinală nu trebuie să fie mai mică de i = 0. d) distanţa de protecţie sanitară se determină pentru drenuri de coastă: Dam = kiT (2. 400. se calculează raportul h0 Tki 2 şi ..7 m/s.26. 500 mm şi se determină lungimile corespunzătoare până când debitul asigurat de ultima secţiune este egal sau mai mare decât debitul drenului în secţiunea de lângă puţul colector.27. Se trece succesiv la diametrele 300. iar din grafic rezultă η 1 = h1/H se deduce din relaţia (2.

23 . Grafice pentru calculul simplificat al zonei de protecţie sanitară a. dacă apa curge printr-un strat poros curat timp de 20 de zile. Protecţia captărilor cu puţuri Deoarece în cazul apei subterane apa îndeplineşte condiţiile STAS 1342-91. Dlat pot fi reduse. Protecţia sanitară a captărilor de apă 2. Întrucât nu se prevede staţie de tratare. pentru puţuri. Excepţie fac de la această regulă captările de la adâncimi mai mari de 100 m.Fig. astfel încât apa de suprafaţă care spală localitatea să nu ajungă la captare.13.7. sursa trebuie protejată. 2.7.1. b. pentru a fi potabilă. valorile Dam.2. O primă măsură de protecţie se ia prin alegerea amplasamentului în amonte sau lateral de localitate sau industrii. La o impurificare naturală cu substanţe chimice sau organice biodegradabile. Dav. este necesară numai o dezinfectare. dar nu mai mult de 20 m. pentru dren Dacă terenul este limitat. atunci datorită procesului natural de autoepurare al solului. apa se purifică şi capătă caracteristicile unei ape potabile.

30. Zona se înierbează şi nu se folosesc nici un fel de îngrăşăminte.29. grosime M şi porozitate p. Dacă valorile pentru Dam.28.se împrejmuieşte.perimetru de regim sever .7.) Pentru puţ în strat freatic: D1 = q max T s  (2. 24 . Dlat sunt mari.2. accesul fiind interzis. D= kiT (2.)  πp H −  2  Pentru un şir de puţuri se pot folosi diagramele din fig. Tqmax = pπ D12M D1 = qmax T (m) (2. dar nu mai pot fi garantate caracteristicile bacteorologice şi este obligatorie clorarea apei. Protecţia captărilor cu drenuri În cazul drenurilor distanţa amonte se ia egală cu lungimea drenului parcurs în 20 zile. În cazul puţurilor de adâncime de cel puţin (40÷50) m perimetrul se instituie de dimensiuni minime (10÷20) m din motive constructive. Mărimea perimetrului de regim sever se calculează considerând că în T = 20 zile puţul funcţionând cu debit maxim trebuie să scoată toată apa conţinută în cilindrul de rază D1. Această suprafaţă .a.Aceasta presupune că suprafaţa de teren aferentă acestei distanţe de curgere trebuie păstrată curată din punct de vedere sanitar şi apărată împotriva oricăror impurificări accidentale. asigurându-se totodată dezinfectarea artificială. 2.2. Amplasarea în aceste zone a unor construcţii se face numai cu avizul organelor sanitare. iar aval şi lateral 20 m (Decret 1059-67). acestea se pot reduce la 50 m amonte şi 20 m aval şi lateral.31.) πpM (2.13. Dav. Amonte de captare această zonă nu va fi mai mică de 50 m.) p sau se reduce la 50 m amonte şi 20 m aval dacă rezultă mai mare. În jurul acestei zone se instituie zona de restricţie corespunzător unei durate de 50 zile. erbicide sau insecticide.

d40 = 0.captare SP . Să se determine elementele caracteristice ale captării subterane cu puţuri ştiind că: .QIc = 5625 m3/zi = 65 l/s .staţie pompare A .04q(q + 1) .13. Aplicaţia 2.coeficientul de permeabilitate K = 70 m/zi .) i H H h − h1  calculat cu graficul din fig.b.32.grosimea stratului acvifer H = 9. în funcţie de η 0.compartiment de înmagzinare a apei (castel de apă. H .apeduct R .9 m .La drenul în bazin problema se rezolvă prin încercări conform cu fig.plan de situaţie Schema sistemului de alimentare cu apă C .2.curba de pompaj: s = 0.grosimea stratului de apă.1. h0 - în care: h1 = η 1H coeficientul η 1 înălţimea stratului de apă în dreptul drenului.2. rezervor) RD .reţea de distribuţie a apei Determinarea elementelor caracteristice pentru captarea subterană CS: 25 .b.5 mm . D= H − h0  H  h0 h1 − ln  −  (2.13.

1⋅ 19 = 9. Determinarea lungimii frontului de captare. L= QIc HminKi QIc = Qs.25 mm → va = 0.zi.10-3 m3/s Qmax = 9326.max.H = 8 + 0.1. = 5625 m3/zi = 65 l/s 26 .04q(q+1) q1 = 1 l/s→ s1 = 0.5 mm/s deci: Qmax = 2π rHva Qmax = 300.14.1Ns = 8 + 0.10-3.5 mm cf.5 mm) se alege: d40 = 0.33 l/s 1. temei (40% din granulele stratului acvifer au mărimea 0.40 m d40% = 0.08 m q2 = 4 l/s→ s2 = 0.80 m q3 = 10 l/s→ s3 = 4.3.9.10-6 m3/s deci: Qmax = 9.5 mm → va = 1 mm/s d40 = 1 mm → va= 2 mm/s d40 = 0.9 m s = 0.9.

008+ 0.K . Determinarea debitului optim şi a denivelării optime.14.007 = = 0.007 3 3 L= 5625 m 9.5 i1 = = 0.007 L = 1160 m 2.5 i1 = = 0. Calculul pantei medii 2.006+ 0.panta hidraulică .coeficient de permeabilitate = 70 m/zi i .008 300 2.9 ⋅ 70 ⋅ 0.5 i1 = = 0.panta medie a terenului Fig.006 400 2. 27 .2.007 350 i= i1 + i2 + i3 0.

20 m q0 = 7.30 l/s 3.9l / s 28 .9l / s n0 11 q' = 5.2. Numărul de foraje: n= QIc 65l / s = = 8.15.9 qo 7.15.3l / s n0 = 1.2n = 10. rezultă: s0 = 2.Fig. Debitul efectiv al unui foraj: q' = QIc 65l / s = = 5. Determinarea debitului optim Din reprezentarea grafică din figura 2.68 n0 = 11 foraje 4.

3 T . Captarea apei prin sifonare clasică: 29 . Distanţa între foraje: l= l= L ≥ 5m n0 1160 = 105m > 50m 11 L' = l ⋅ n0 = 105⋅ 11 = 1160 m l = 105m 6.3 7. pentru perimetrul de regim sever T = 20zile Deoarece D > 50m D= 70m/ zi ⋅ 0.porozitatea = 0. Distanţa de protecţie sanitară: Se adoptă: Damonte = 50 m Daval = 20 m Dlat =35m D= K iT p p .5.timpul normat de filtrare a apei în strat.66m < l = 105m  e necesar D =105 m 0.007 ⋅ 20zile = 32.

003 5 0.032 .Fig.168 0. 8 3q’=17.525 0.5 20 0.H + 1 m = 123.004 2 0. Schiţă pentru captarea apei prin sifonare clasică din puţuri Dimensionarea conductelor prin sifonare Tronson Q (l/s) Dn (mm ) j v (m/s) L (m) hr=J.66 0.50m .5 .Cota conductă de sifonare partea inferioară = CF1T .1.72 0.[5.2.260 cota piezo A 116.Cota ax conductă sifonare lângă PC = CTPC .73 105 105 105 105 52.1.210 0.004 0 0.060 NFHd = 118. sifonare lângă PC . 5 6q’=35.Cota în dreptul primului foraj F1 = cotă ax cond.74 0.002 0.0 + 3.003 0.70 0.470 cota piezo 6 116.005 0 0.2.73 116.00 .16.5 m = 123.420 0.00 m .300 cota piezo 2 117.5 9.408 0.002 CF1T=121.003 2 0.0 .33 m .83 l+3m+l0 105+3+8.5⋅ 105) + 6]⋅ 0. 6 5q’=29.890 cota piezo 5 116.L(m) cote piezometrice F1-2 F2-3 F3-4 F4-5 F5-6 F6-A APC q’=5. 7 4q’=23.1.5 . 5 Fq’=65 125 150 200 200 250 250 350 0.5 .50 = 121.60 0.[(5.49 0.Cota teren puţ colector CTPC = 123.360 cota piezo 4 116.092 NPC=116.9 + 1 30 .890 cota piezo 3 117.2.0)]ic CF1T =121.5⋅ l + (3.9 2q’=11.167 =120.473 0.

0.092 m CA-PCpiezo = NHdF1 .525 + 0.420 + 0.36 m C4piezo = NHdF1 .hrF6-A = 116.168 = 116.∑hr = NPC ∑hr = 0.2.33 .hrF4-5 = 116.0.73 m < H = 9.26 .5 m NHd F1= NHst F1 – s0 = 120.hrF1-2 = 118.50 = 120.0. 4.2.408 + 0.CF1T = 111. NPCmin = NPC .722 = 5.0 m.9 m NHst F1 = nivel hidrostatic corespunzător F1 NHst F1= CF1Tcaptare .47 .2 = 118.89 m C5piezo = NHdF1 .9 = 12.60 m l0 = cota în dreptul lui F1 .56hu.89 .115. 2 πDPC QIc ⋅ tf = hutil 4 QIC = 234 m3/h tf = 1’ Luăm DPC = 4 m pentru puţul colector 234 3 / h m 3.0.14 ⋅ 16 ⋅ 1min = ⋅ hu 60min 4 3. DPC = 3.47 m C6piezo = NHdF1 .60 = 8.264.722 m Hvacuum = cota ax conductă de sifonare la intrare în PC minus NPC Hvacuum = 121.73 m l0 = 8.30 .hrF5-6 = 116.420 = 116.0.0.cota conductă sifonare partea inferioară deci: l0 = 120. diametrul ales DPC = 4.36 .31 = 115.hrA-PC = 116.032 .060 = 116.30 m (s0 = 2.111.0.0 m este bun.2 m) C2piezo = NHdF1 . de unde: hu = 0.hrF3-4 = 117.525 = 117.473 = 116.hu NPC= 116. 6.0 m Deci.26 m CApiezo = NHdF1 .06 = 2.210 + 0.89 .50 m = 123.2.408 = 117.473 + 0.168 + 0.89 m C3piezo = NHdF1 – hrF2-3 = 117.032 m Verificare: NHdF1 .0.092 .50 .31 m < 1.00 .0.50 .0. 5.0.210 = 116.778 m 31 .

2. Captarea apei prin sifonare clasică 32 .2.17.Se verifică Hvac. Aplicaţia 2. Fig. < 6÷7 m şi soluţia poate fi adoptată.

QIc = 5625 m3/zi K .9 m M = 11.coeficient de permeabilitate = 70 m/zi i .1Ns. Lungimea frontului de captare Lfc.8m MKi 119m⋅ 70m/ zi ⋅ 0.grosimea acviferului M = 11.Captare din strat acvifer sub presiune.plan de situaţie Elementele captării: M .9 m .d40% = 0.panta hidraulică .panta medie a terenului i = 4% 33 .1⋅ 19=11.coeficientul de permeabilitate K = 70 m/zi .9 m 1.5 mm . L fc = QIc 5625m3 / zi = = 168. prin şir de foraje echipate cu electropompe submersibile prin conducte de refulare Să se determine elementele caracteristice ale captării subterane cu puţuri ştiind că: .04 .grosimea stratului captiv Ns = 19 M = 10 + 0.QIC = 5625 m3/zi = 65 l/s . M = 10 + 0.

18.9 m/zi Lfc = 169. Debitul optim pentru un foraj q= 2KπMs K ln r q = KMs.0 m 2. s0 = 1.M = 11.21 l/s Rezultă din graficul din fig.10-3 q0 = 11209⋅ 10-6⋅ 10-3 l/s = 11.coef. de permeabilitate = 70m/zi va = 1mm/s q0 = Qmax = 2π rMva q0 = 3.21 l/s 34 .20 m q0 = 11.9⋅ va q0 = Qmax = 3.14⋅ 300⋅ 10-3⋅ 11.21 l/s q0 = 11. K .9⋅ 1.14⋅ 300⋅ 10-3⋅ 11.2.

2.95 n = 7 foraje 4. Debitul efectiv pe puţ q' = QIc 65l / s = = 9. Determinarea debitului optim pe puţ 3.18. Determinarea numărului de foraje n0 = QIc q0 n = 1.30l / s n 7 35 .2⋅ no = 6.Fig.

66 m > 50 m Se adoptă: Damonte = 50 m Daval = 20 m Dlat = 35 m La sursă se prevăd instalaţii pentru dezinfecţia apei.3 T . pentru perimetrul de regim sever T=20zile D = 186.porozitatea = 0. Distanţa de protecţie sanitară D= KiT (m) p în care: K = 70 m/zi i = 0.Debitul unui foraj: q’ = 9.30 l/s 5.04 p . n 7 cum l = 24.14 < 100m se adoptă l = 100m Lfc = 100⋅ n = 100⋅ 7 = 700m 6. 36 .timpul normat de filtrare a apei în strat. Distanţa între foraje l= L fc 169 = = 2414m .

06 Cpiezo4=145.3 q’=9.48 0.28 0.003 5 133+5 133+4 0.95 CTR+5m = =138.80 0.78 0.5 0 5q’=46.75 Cpiezo7=143.002 8 0.60 0.73 0.212 Cpiezo1=147.2.008 0.004 5 0.45 0.88 1700 5.38 0.80 0.34 Cpiezo3=146.0 F1-1 1-2 2-3 3-4 4-5 5-6 6-7 q’=9.0 CTR+4m = =137. Dimensionarea conductelor de colectare a apei din puţuri Tronson Dn (mm) Q (l/s) j v (m/s ) 0.8 0 4q’=37.73 0.Fig.95 37 .15 L (m) hr=jx L(m) Cote piezometrice CpiezoF1= 147.008 0 4 + 5 = 0.5 0 6q’=55.19.004 8 0.85 1.6 0 3q’=27.003 8 0.58 Cpiezo5=145.0 0 30 0 0.072 9m 100 100 100 100 100 100 0.20 Cpiezo6=144.008 0. Schiţă pentru calculul sistemului de colectare a apei din puţuri 7.80 7-R 7q’=65.3 2q’=18.14 Cpiezo2=146.7 5 12 5 12 5 20 0 20 0 25 0 25 0 25 0 0.

95 + 0.2 = 117.652 m CpiezoF5 = Cpiezo5 + hrF5-5 = 145.30 = 28.58 m Cpiezo3 = Cpiezo4 + hr3-4 = 145.112 m HpF3 = CpiezoF3 .14 m CpiezoF1 = Cpiezo1 + hrF1-1 = 147.412 .58 + 0.30 m NHdF1 = 117.00 + 5.072 = 147.3.652 .5 m – s0 = 122.20 + 0.822 m CpiezoF7 = Cpiezo7 + hrF7-7 = 143.NHdF6 = 144.117.272 .132 .30 m Înălţimea de pompare pe forajul F1 HpF1 = CpiezoF1 .75 + 0.30 = 28.80 = 144.NHdF1 = 147.6 m/s÷1.1.45 = 145.072 = 145.722 m 38 .072 = 146.NHdF7 = 144.072 = 146.NHdF4 = 145.34 m Cpiezo1 = Cpiezo2 + hr1-2 = 146.117.522 m HpF7 = CpiezoF7 .NHdF2 = 146.5 .95 = 143.38 = 145.072 = 144.117.412 m CpiezoF3 = Cpiezo3 + hrF3-3 = 146.75 + 0.20 m Cpiezo4 = Cpiezo5 + hr4-5 = 145.28 = 146.80 = 147.06 + 0.06 m Cpiezo2 = Cpiezo3 + hr2-3 = 146.972 m HpF6 = CpiezoF6 .072 = 144.132 m CpiezoF4 = Cpiezo4 + hrF4-4 = 145.117.022 m NHdF1 = CTF1 .822 .117.34 + 0.212 .2 m/s Cpiezo7 = CTR + 5 m + hr7-R = 138.30 = 29.117.75 m Cpiezo5 = Cpiezo6 + hr5-6 = 144.117.352 m HpF5 = CpiezoF5 .NHdF3 = 146.0 .272 m CpiezoF6 = Cpiezo6 + hrF6-6 = 144.30 = 29.95 + 0.Dimensionarea conductelor se face astfel încât vitezele să fie cuprinse în domeniul 0.06 + 0.832 m HpF4 = CpiezoF4 .34 + 0.91 m HpF2 = CpiezoF2 .95 m Cpiezo6 = Cpiezo7 + hr6-7 = 143.30 = 26.30 = 27.212 m CpiezoF2 = Cpiezo2 + hrF2-2 = 146.48 = 146.022 .NHdF5 = 145.58 + 0.20 + 0.14 + 0.30 = 27.072 = 145.3.

2.20. Captare în strat acvifer sub presiune cu foraje echipate cu electropompe submersibile prin conducte de refulare 39 .Fig.

Determinarea debitului optim pe puţ 40 .2.21.Fig.

curba de pompaj s = 0.50 m sub cota terenului .04q(q + 1) .047 m3/s . 41 .coeficient mediu de permeabilitate al stratului acvifer.precipitaţiile în anul de studiu: Nst = 691. Să se determine elementele caracteristice ale unei captări subterane cu puţuri cunoscând: .debitul de calcul al captării (m3/s).d40 = 0. ci produce o coborâre mică a nivelului apei în puţuri.5 mm .nivelul apei se găseşte la 6.3. face excepţie numai o zonă redusă situată în imediata vecinătate a construcţiilor de captare.67 mm A. astfel încât regimul de mişcare se departează de cel laminar.QIC = 4084.precipitaţii atmosferice minime anuale: Nmin = 525 mm .grosimea acviferului M = 9.05 m . Lungimea L a frontului de captare se calculează în ipoteza că întreaga lungime a stratului acvifer care transportă debitul ce trebuie captat este interceptată de puţuri. K .grosimea stratului acvifer din anul de studiu: H = 9.Aplicaţia 2.i = iT . dar acest fapt nu influenţează calculul general al captării. calculat prin metode statistice ca valoare medie ponderată (m/s). dispus perpendicular pe direcţia de curgere a curentului subteran. Pentru strate de apă cu nivel liber expresia de calcul a lungimii frontului de captare este: L= QIc (m) HminKi în care: Qc . Hmin .5 m3/zi = 0.grosimea medie a stratului de apă subterană cu nivel liber pe lungimea frontului de captare la nivelul cel mai scăzut al apei subterane. Calculul elementelor captării cu puţ forat din acvifer cu nivel liber 1. Lungimea frontului de captare: Mişcarea apei subterane în stratele acvifere continue se face în conformitate cu legea lui Darcy (regim de curgere laminară). după perioade lungi de secetă (m).05 m . unde viteza apei creşte sensibil.coeficientul de permeabilitate K=70 m/zi .

525 = 9. În cazul unui strat de apă freatică.05 = 0.53 l/s qmax.0917 i = iT =1.87 0.000066 2.puţ = 5.047 0. pentru a se evita înnisiparea puţului.2m ≅ 712.0008 ⋅ 0. QIc qoptimput = 12 ⋅ .i . Viteza aparentă admisibilă de intrare a apei în puţ se calculează cu relaţia de tip Sichardt: va = K a K .numărul de puţuri 4.76 ≈ 11 puturi 5. punându-se condiţia de limitare a vitezei de intrare a apei în puţ.001 m/s qmax. iar la strate acvifere cu granulaţie foarte fină se ia egal cu 18. Calculul debitului maxim pe puţ (Qmax.5 mm rezultă: vadm = 0.puţ = vadmπ DfH = 0. soptim = 3.24 n .puţ): Debitul se determină pe baza rezultatelor obţinute la probele de pompare. 47 = 10.cap. adică la nivelul corespunzător Hmin.4 m 3.24 l/s . Debitul efectiv pe puţ: 42 . determinarea debitului maxim capabil al unui puţ de captare se face prin metoda grafică şi anume: se trasează grafic curba debitului în funcţie de denivelare.5m 0. Consider Dforaj = 300 mm. Numărul puţurilor: n = 12 ⋅ .coeficient de permeabilitate (m/s) a .05⋅ = 6. după rezultatele obţinute la probele de pompare.87m Nstudiu 0. Corespunzător la 40% din diametrul particulelor de nisip de 0.001⋅ 3.coeficient care se ia de regulă egal cu 15.00852 m3/s = 8.2% L= 0.panta hidraulică medie a curentului subteran.012 ⋅ 6.047 = = 712. Hmin = H Nmin 0.14⋅ 0.3⋅ 9. însă raportate la nivelul apei subterane după perioada de secetă.

qef.put = qef.put

QIc < qmax.cap. n 47 = = 4,28l / s < 5,24 = qmax.cap. 11
5. Distanţa între puţuri:

a=

L 712,5 = = 7125m > 50m , n −1 10

a - distanţa între puţuri 6. Calculul zonei de protecţie a captării: Se determină prin calcul la captări de apă potabilă pentru condiţia îndeplinirii unui timp normat de filtraţie T prin strat: T = 20 zile pentru zona cu regim sever T = 70 zile pentru zona de restricţie din care 50 zile în afara zonei cu regim sever; Calculul distanţelor de protecţie sanitară constă în calculul timpului T, în care o particulă fluidă parcurge drumul de la marginea perimetrului până la puţ. Egalându-se timpul T cu 20 zile se găseşte distanţa de protecţie căutată. De obicei, perimetrul de regim sever se admite de formă dreptunghiulară cu distanţele de protecţie Dam spre amonte, Dav spre aval şi Dlat lateral. qef.puţ = 4,28 l/s = 0,00428 m3/s =15,408 m3/h = 369,8 m3/zi. Pentru zona de protecţie de regim sever:

D1 =

qef T =  s ef  πp H     2 

3698 ⋅ 20 , = 0,95  3,14⋅ 0,2 ⋅  9,05 −  2  

7395 ,84 = 3715 , m 5,39

considerând porozitatea p = 0,2

 Da m  a = 0,8 ⇒ Da m= 5 m7  D1 3 ,17 5  Da v = = 0,5 ⇒3  = 0,8 ⇒ Da v= 5 m7 a 7 ,21 5  a  Dl a t  = 0,6 ⇒2 Dl a = t 4 ,14 ≅ 84 m4 a
43

Pentru zona de restricţie a captării: T = 50zile
D1 = 369,8 ⋅ 50 = 5,39 18490 = 58,6m 5,39

 Da m  a = 1.5 ⇒ Da m= 1 .09m 6  D1 5 .68 D = = 0,8 ⇒ 3  a v= 1.5 ⇒ Da =v 1 .09m 6 a 7 .21 5  a  Dl a t  = 1.7 ⇒ 2 Dl a = t1 .26m 2 a

44

i = 1‰; ∆ h1-PC - i⋅ Ltot1-PC = 0,001⋅ 356,25 = 0,36 m ∆ hCT-CTPC + 1,5 = 1,86 m LP1-2 = 11,55 - 1,85 - 1 m + 71,25 + 5 m = 84,94 m qef.puţ = 4,28 l/s

Fig.2.22. Zona de protecţie a captării

45

56 125 0.25 71.434 6 0.4671=148.340.004 7 0.28 100 0.timp de trecere Aleg: tf = 8 min ⇒ hutil = 4 ⋅ QIc ⋅ tf 2 π ⋅ DPC NHd min = 147.4 200 0.35m 3-4 12.55 5 4 1 2-3 8.34m Cpiezo4=148. Schiţa de legare la sifonul colector 8.78m Cpiezo3=148.67 71.2 5 7.72 5-PC 21.3348=147.2 5 0.59m CpiezoPC = 147.4132=147.005 84.780. Dimensionarea conductelor sifon pentru colectarea apei din puţuri Dn v Tronso L hr=jxL Q (l/s) (mm j (m/s Cote piezometrice n (m) (m) ) ) Cpiezo1= CTF1-2.7 4-5 17.2 5 71.2.25m P1-2 4.249 3 Cpiezo2=149.4346=148.35mdM 46 .12 175 0.930.7.467 sef=149. Dimensionarea puţului colector QIc ⋅ tf = 2 πDPC hutil 4 tf = 5÷10 min .006 1 0.334 8 0.68 Fig.9 0.23.50.003 5 0.413 2 0.005 8 0.84 150 0.250.93m Cpiezo5=147.

5 = 150 mdM Hsifon = 150 .4. h0 .3 l/s Dpuţ = 3. Debitul maxim pe puţ: qmax.66 6.05⋅ 0.15 4. r1. Dimensionarea captării cu puţuri săpate 1.05 7.147.0008 2 2 q= = h1 − h0 r 300 ln ln 1 30 r0 ( ) ( ) h1(m) 8.35 = 2.58 8.28 s1(m) 0.14⋅ 3⋅ 9.puţ = vadm⋅ π ⋅ Dpuţ⋅ H = 3.70 47 .corespund puţului cu diametrul D = 3 m.39 2. q= 2 2 πK H2 − h0 πK H2 − h1 = R R ln ln r0 r1 ( ) ( ) în care: r0.51 4.corespund puţului cu diametrul mic. Lungimea frontului de captare: L = 712.47 0.1.72 0.45 8.6 m aleg Dpuţ = 3 m Trebuie transpusă curba de pompaj pentru D = 3 m.78 1.30 6.33 3.65 mdM < 6 m B.27 7. h1 .77 q (l/s) 3 4 6 8 10 12 h0 (m) 8.54 4.5 .Cax sifon = CtPC -1.5m 2.5 = 151.65 2. 2 2 πK h1 − h0 π0.0853 m3/s = 85.5.001 = 0.

9 l/s cu soptim =7.24.2.2.Fig.00 m qoptim =11.25. Schema pentru determinarea curbei de pompaj pentru D = 3.) 48 .7 m (conform fig.

25.Fig. Debitul optim pentru puţ săpat 49 .2.

QIc 47 = 12 ⋅ .Fig.4l / s n 5 = 3.26.put = s ef Q Ic 47 = = 9.2. Stabilirea distanţei dintre puţuri: a= L 712 5 . = = 178.125m > 100m n −1 10 6.9 4.73 ≈ 5puturi qoptim 11.Sistemul de colectare a apei din puţurile de captare 3. Debitul efectiv pe puţ: qef.1 m 5. = 4. Zona de protecţie: Dam = Dav = 57 m Dlat = 44 m 50 . Numărul de puţuri săpate: n = 12 ⋅ .

terenul are o pantă relativ uniformă.CAPITOLUL 3 ADUCŢIUNI 3. Aducţiune gravitaţională sub presiune 51 . mai multe trepte. în condiţiile cerute de la captare la rezervoarele de înmagazinare.1. În cazul în care este necesar să se păstreze calitatea apei.aducţiuni sub presiune funcţionând prin pompare 3. Aducţiunile pot fi: . relieful terenului pe traseul aducţiunii este accidentat.1. calitatea apei este indiferentă consumatorului. Aducţiuni gravitaţionale sub presiune Se adoptă acest tip de aducţiuni în cazul în care cota la care este amplasată captarea este mai ridicată decât cota rezervorului. Tipuri de aducţiuni Aducţiunea reprezintă totalitatea construcţiilor şi instalaţiilor cu ajutorul cărora apa este transportată. iar debitul transportat este mare. Aducţiuni gravitaţionale funcţionând cu nivel liber Se adoptă în situaţia în care cota captării este mai ridicată decât cota rezervorului. Aducţiuni sub presiune funcţionând prin pompare Acest tip de aducţiune se adoptă în situaţia în care.1. Se poate realiza acest tip de aducţiune cu pomparea realizată într-o singură treaptă sau dacă este cazul. iar apa transportată este de bună calitate. 3.1.1. Fig.3. să existe o siguranţă în funcţionare ridicată sau dacă terenul prezintă denivelări importante se utilizează aducţiuni închise (canal sau galerie) funcţionând cu nivel liber.2. captarea se află la o cotă mai mică decât cota rezervorului.1. siguranţa în funcţionare în perioada de iarnă satisface beneficiarul. 3.3. debitul transportat Qaducţiune ≤ (5÷6) m3/s.aducţiuni gravitaţionale • • sub presiune cu nivel liber .

3. c.2.1.2. Aducţiune sub presiune funcţionând prin pompare 3. este important ca soluţia aleasă să ofere cele mai bune posibilităţi de execuţie şi exploatare. Proiectarea aducţiunilor Aducţiunea fiind unul dintre obiectele sistemului de alimentare cu apă din cele mai dezvoltate.3. • să se evite zonele de teren instabil.d – închisă Fig.3.b – deschisă.2. 3. inundabil. • să se găsească în apropiere de căile de comunicare. Stabilirea traseului aducţiunii Traseul aducţiunii se alege astfel încât: • să aibă lungimea cea mai mică. • să nu fie afectate de construcţiile executate ulterior în zonă. Stabilirea schemei de funcţionare a aducţiunii 52 . 3. Aducţiune gravitaţională cu nivel liber a. • să nu existe zone de poluare subterană sau de suprafaţă.Fig.2.2.

53 .) . .3.se execută aducţiunea la o dimensiune dată de debitul pentru prima etapă şi se extinde prin dublare.2.) n C= în care: n – coeficientul de rugozitate exprimat sub forma K = 1/n Tabelul 3.2.3. C – Coeficientul Chèzy. • apar cheltuielile cu energia consumată şi exploatarea staţiei de pompare. Debitele de dimensionare Aducţiunile se dimensionează la: QI d = Qs zi max Dacă se are în vedere sporul de creştere al populaţiei se poate alege una din posibilităţile: .1.În cazul alimentării cu apă pentru centrele populate transportul apei se realizează prin aducţiuni închise. ceea ce duce la: ω= π ⋅ D2 ω D (3. triplare. Pentru aducţiunile gravitaţionale: • traseul este mai lung. 3.1.se execută aducţiunea pentru debitul de perspectivă.3. în perspectivă. Calculul hidraulic al aducţiunilor gravitaţionale sub Determinarea diametrului conductei se face cu relaţia: Q = ω⋅ C ⋅ R ⋅ J presiune (3. • apar o construcţie suplimentară – staţia de pompare şi alte construcţii accesorii. Pentru aducţiunile prin pompare: • traseul este mai scurt. • secţiunea este mai mică. 3. Secţiunile la acest tip de aducţiune sunt circulare.secţiunea conductei. • necesită material mai pretenţios întrucât funcţionarea este sub presiune.) în care: ω . • secţiunea este mai mare. J – panta hidraulică. R – raza hidraulică.R= = 4 P 4 1 1 6 ⋅ R (3. • costul mai redus întrucât se poate utiliza un material mai puţin pretenţios întrucât presiunea de lucru este mai mică.

4.4.4.6. Diagramă pentru dimensionarea conductelor (canalelor) din tuburi din beton..) L J = Dimensionarea se poate face prin calcul analitic sau folosind diagramele din fig. PVC. 3. prefabricate.1 2 3 ∆ H: Tip conductă Beton prefabricat Metal. 3. Fig. PE K 74 83 90 Panta hidraulică J este panta hidraulică disponibilă datorită diferenţei de nivel ∆ H (3.3.3. beton sclivisit Azbociment.5. care sunt ilustrarea grafică a relaţiilor prezentate anterior.. după formula lui Manning (1/n = 74) 54 .

3. Diagramă pentru dimensionarea hidraulică a conductelor din metal.Fig. beton precomprimat. după formula lui Manning (1/n = 83) 55 .5.

Pentru secţiunile cu profil de curbă continuă se utilizează diagramele din fig. lăţimea minimă de execuţie. verificându-se viteza şi debitul la înălţimea h şi la secţiune plină.4. Dimensionarea aducţiunilor funcţionând cu pompare Dimensionarea hidraulică a acestui tip de aducţiune se face cu relaţia 3. 3. deoarece sunt două necunoscute.) Tr în care: z – cheltuielile totale anuale de calcul...Fig.1. În rezolvarea problemei se impune “b” lăţimea la fund a canalului aleasă în funcţie de forma secţiunii.5.6.8. Acest diametru este denumit diametru optim economic.5.3.. Calculul hidraulic al aducţiunilor gravitaţionale cu nivel liber În cazul acestor aducţiuni calculul este mai laborios întrucât forma secţiunii aducţiunii poate fi mult mai variată.3. şi diagramele de la aducţiunile gravitaţionale sub presiune.3. Dimensionarea se face utilizând relaţia 3. Diagramă pentru dimensionarea hidraulică a conductelor din azbociment. D şi J se adoptă la dimensionare un criteriu tehnicoeconomic: există un diametru pentru care cheltuielile totale anuale sunt minime. iar pentru debitul la care se dimensionează aducţiunea se determină h din acest grafic. 3. I – investiţia în aducţiune. Viteza apei în canal trebuie să fie mai mare decât viteza la care pot avea loc depuneri şi mai mică decât viteza la care există pericolul eroziunii materialului de căptuşire.1. cu coeficientul de rugozitate n apreciat în funcţie de modul de căptuşire al canalului. lăţimea utilajului de săpare. În cazul acestor aducţiuni. Cheltuielile totale anuale cu aducţiunea pot fi exprimate: z= 1 ⋅ I + C e (3.9. 56 .7. după formula lui Manning (1/n = 90) 3. Se reprezintă grafic Q = f(h) pentru b ales.

3. Diagrame pentru calculul canalelor circulare din beton 57 .Tr – timpul de recuperare a investiţiei în aducţiune. Fig.7. Ce – costul anual al energiei electrice consumate cu pomparea apei pe aducţiune.

8. Diagrame pentru calculul canalelor ovoide din beton 58 .3.Fig.

Fig.6.10. Cele două componente ale cheltuielilor totale anuale pot fi exprimate în funcţie de diametru.3.).) în care: Iu – investiţia unitară USD/m (fig. Investiţia totală în aducţiune este: I = Iu ⋅ L (3.3. L – lungimea aducţiunii 59 . Diagrame pentru calculul canalelor clopot din beton Diametrul optim economic rezultă în punctul în care funcţia z = zmin.9.

η p – randamentul pompelor.81⋅ QId ⋅ Hp ηp ⋅ T(kWh) (3. T – timpul de funcţionare într-un an al aducţiunii ( se consideră pompare continuă T = 8760 ore/an).) în care: QId – debitul pentru care se dimensionează aducţiunea.10. Hp = Hg + Σ hr – sarcina pompelor.) în care: pe – preţul energiei electrice USD/kWh.3. Investiţia unitară în conducte metalice (1996) Cheltuielile cu energia rezultă: C e = pe ⋅ E c (3.7.8. 60 . Ec – energia electrică consumată într-un an kWh/an Energia electrică consumată cu pomparea pe aducţiune într-un an: E c = P ⋅ T = 9.

5 l/s şi J = 0.005. pentru Q = 43.006 rezultă D = 250 mm cu v = 1. C = ⋅ R 6 .11.12. La = 6000 m Fig.3.006 L 6000 Pentru o conductă din tuburi PREMO. Profil canal aducţiune ω= 1 ⋅ (b + b + 2 ⋅ m⋅ h) ⋅ h = (b + m⋅ h) ⋅ h 2 P = b + 2 ⋅ h ⋅ 1+ m2 R= 1 ω 1 1 .0 m şi considerând canalul protejat cu beton (K = 74): Fig. Rezolvare: Conducta funcţionează gravitaţional: J = ∆H 40 = = 0. a) Canal trapezoidal deschis Se impune b = 1. Să se dimensioneze aducţiunea al cărui profil tehnologic este dat în fig.5 l/s. Aplicaţia 3. Q = ω ⋅ C ⋅ R ⋅ J P n n 61 . din diagrama Manning.1. Să se dimensioneze secţiunea canalului de aducţiune pentru alimentarea cu apă a unei industrii pentru care Q = 8 m3/s.3.11. K = = 74.Aplicaţia 3. Debitul transportat este 43.3. iar J = 0.0 m/s.2.

1 2 3 h m 0. iar hr loc.7.98 0. vplin = 3.lungimea conductei Laducţiune = 1200 m 62 .96 Tabelul 3. îngropat Pentru J = 0.8 Q plin 10 Din diagrama 3.54 Fig.81 l/s.7 şi β = efectiv = 110 .5 ω m2 0.10⋅ 3.8 rezultă: v h = 0.7.63 m/s. Cheie limnimetrică Q = f(h) b) Canal circular parţial plin. .93 0. Să se determine valoarea diametrului colectorului de refulare al unei captări subterane cunoscând: .04 7.02 69.3. pentru α = 0.00 m.Q = 9.90 2.costul energiei Pe = 0.00 3. rezultă Qplin = 10 m3/s.005 din diagrama 3.preţul mediu al conductei . Înălţimea apei în canal este h = 0. . Q C m3/s 62. = 2 m .93 R R1/6 0.40 .70⋅ D = 1.2.5 1. Aplicaţia 3. .înălţimea geodezică Hg = 22 m.80 .0 1.timpul de funcţionare Tf = 8760 ore/an .3. Dn = 2.37 0.se adoptă conductă metalică.13.30 m/s.61 0.05 USD/kWh .52 18.66 0.75 2.93 72.75 P m 2 3 4 R m 0.81 0.randamentul agregatelor de pompare η a = 0. Se calculează: α= Q efectiv 8 = = 0.3 = 3. d vplin Rezultă vefectiv = 1.timpul de recuperare a investiţiei Tr = 20 ani.85 0. ceea ce duce la concluzia că se pot utiliza tuburi prefabricate din beton.10⋅ vplin = 1.

14.8 222 .3 0.0 0 0 00 0 30 0.00 0 5 15 Hp m 35.0 128 .Calculul este prezentat în tabelul 3.4.8 181 .4. 00 26. Calculul diametrului optim economic Q Dn v J hr Ipotez l/s m m/ m/m m a m s 35 1.3 0. Reprezentarea grafică a cheltuielilor totale anuale funcţie de diametru 63 .3.76 1 fir 4 0 2 48 1.80 50 0.2 0 3 94 8 128.01 12.2 0 5 34 1.00 5.00 4. Tabelul 3.1 115 .8 I $ 1965 60 2181 60 2665 20 1380 00 1540 80 1965 60 I/Tr $/an 9828 1090 8 1332 0 6900 7704 9828 z $/an 2132 7 2050 0 2156 7 1931 3 1669 7 1872 4 Fig. 40 1.00 11. 35 29.8 0.80 35 0.6 0. 82 25.08 2 fire 64.6 0. 80 Ec kWh 2299 92 1918 56 1648 22 2482 67 1798 56 1779 25 Ce $/an 1149 9 9593 8241 1241 3 8993 8896 Iu $/m 163 . 90 36.00 0 5 15 25 1.0 0.4 163 . 08 25.

16.3. Plan de situaţie aducţiune – model Fig.15.Fig. Profil longitudinal aducţiune – model 64 .3.

inclusiv acesta. Volumul de apă din rezervor trebuie să acopere diferenţa de debit Qo max – Qzi max la orice oră din an. sporirea siguranţei în funcţionare a sistemului de alimentare cu apă. volumul intangibil pentru combaterea incendiilor şi total sau parţial volumul de avarie. Faptul că toate construcţiile din amonte de rezervor. funcţionarea tehnologică mai uşoară a obiectelor tehnologice cu debite lent variabile exceptând reţeaua de distribuţie. Rezervoarele pot fi amplasate pe o cotă dominantă care domină centrul populat sau obiectivul industrial sau agricol.): 65 . Debitul orar cerut de reţea trebuie asigurat la presiunea necesară cerută la branşament. De asemenea.1. Volumul înmagazinării va avea cea mai mare valoare dintre cele două valori calculate (conform STAS 4165-88): VR = Vcomp . o mare parte a anului permite menţinerea acestora la parametrii hidraulici relativ constanţi în timp. numite volum suplimentar sau volume de apă justificate din considerente economice sau de siguranţă. Construcţii de înmagazinare Construcţiile care servesc pentru înmagazinarea apei se numesc rezervoare. Acest volum poartă numele de volum de avarie. deci la un debit constant.2. Volumul care asigură acest rol poartă numele de volum de compensare orară. Rolul înmagazinării În schema de alimentare cu apă prezenţa înmagazinării permite dimensionarea raţională a sistemului de alimentare cu apă. Rezervorul se amplasează în apropiere de consumator. Înmagazinarea trebuie să aibă un anumit volum care să asigure funcţionarea curentă a reţelei de distribuţie. Forma şi dimensiunile geometrice se stabilesc în funcţie de capacitate astfel încât să se poată asigura distribuţia apei în reţea cu presiunea de serviciu necesară. formă şi cotă de nivel a fundului.o + Vinc + Vsup l + Vjus VR = Vcomp . la o cotă convenabilă. Capacitatea utilă a rezervoarelor se determină în funcţie de scopul în care sunt folosite.o + Vav + Vsup l + Vjus (4. la sursă sau la aducţiune apar situaţii de avarie. astfel încât să asigure o funcţionare robustă şi economică a sistemului de alimentare cu apă. 4.CAPITOLUL 4 ÎNMAGAZINAREA APEI 4. În construcţia de înmagazinare trebuie păstrată şi cantitatea necesară de apă care trebuie să fie la dispoziţia organelor PSI în orice moment şi în orice punct al reţele. Înmagazinarea trebuie să asigure presiunea în reţea. Acestea sunt caracterizate prin: capacitate utilă. Aceasta duce la amplasarea cuvei rezervorului la o cotă convenabil aleasă astfel încât să se asigure presiunea la branşament întrucât pomparea directă a apei în reţea cu un debit care să urmărească cererea de apă este o soluţie mai greu de realizat. Construcţia poate fi (fig. se dimensionează la Qs zi max.) În mod normal volumul VR este format din volumul de compensare orară. 4. pentru combaterea incendiilor. mai trebuie asigurat un volum de apă pentru cazul în care în amonte de rezervor. Acest volum este numit rezerva intangibilă de incendiu.1.1. În unele cazuri mai pot fi înmagazinate volume de apă pentru funcţionarea intermitentă a staţiei de pompare care se găseşte imediat sau după rezervor.

4. Se poate adopta o soluţie combinată. rezervor subteran îngropat b.1. Fig. cu toate cotele sub cota terenului.3. Castelele de apă se amplasează în centrul de greutate al consumului reţelei. costul acesteia fiind mai mic. rezervor subteran parţial îngropat. un rezervor din care apa este pompată întrun castel de apă pentru a se reduce volumul acestuia. În acest caz. Valoarea presiunii la branşament Hb măsurată în metri coloană de apă peste cota terenului se obţine: Hb = Hc + Ps + hri (4.1. rezervor suprateran sau castel de apă.) γ 66 .4. Determinarea cotei înmagazinării Cota rezervorului se determină astfel încât reţeaua de distribuţie să asigure la consumatori presiunea la branşament (tabelul 4.) Valoarea presiunii la branşament este valoarea presiunii apei în conducta de serviciu care asigură alimentarea cu apă în condiţii normale la robinetele tuturor obiectelor sanitare instalate în locuinţă. rezervor suprateran d. rezervor subteran semiîngropat c. castel de apă Alegerea amplasamentului se face în baza calculelor tehnico-economice. reţeaua rezultă mai scumpă. cu cotele deasupra cotei terenului. cu cotă radier sub cotă teren la adâncimea de îngheţ. Construcţii pentru înmagazinarea apei a. Soluţia rezervor subteran impune amplasarea acestuia la distanţă de centrul populat pe o cotă dominantă pentru a se asigura presiunea cerută de consumatori fără pompare.2. dar costul castelului este mai mare din cauza construcţiei de susţinere. dar acoperit.- rezervor subteran îngropat.

hri – pierderea de sarcină pe conducta de branşament şi pe reţeaua interioară de distribuţie. Numărul de nivele Hc (m) Hb=Pb/γ (mH2O) 1 3 8 2 6 12 3 9 16 4 12 20 >4 4.2. rezultă: cotei rezervorului C R = C Tx + Hb + hrR −x (4.2. se consideră 2 m pentru orice robinet şi 3 γ m pentru duş şi robinetele care au baterie de amestec apă rece-caldă. Ps .3.1. Fig. Hb – presiunea necesară la branşament (mH2O).. iar pierderea de sarcină în apometru (1÷2 m).5 m pentru fiecare nivel 4. Determinarea cotei rezervorului Prin cota rezervorului se înţelege cota văzută în interior a radierului construcţiei de înmagazinare a apei. se consideră (3÷5 m). Tabelul 4. se poate considera ca înălţimea clădirii (un etaj se consideră 3 m înălţime). În tabelul 4.1. sunt date valorile presiunii la branşament în funcţie de înălţimea clădirilor de locuit.) în care: CTx – cota topografică la branşamentul consumatorului. Determinarea pentru soluţia rezervor-reţea de distribuţie Conform figurii 4.3. pentru hidranţii interiori Ps se calculează în funcţie de debitul şi lungimea jetului şi diametrul duzei. hrR-x – pierderea de sarcină pe circuitul rezervor punctul x luat în consideraţie.în care: Hc – înălţimea deasupra trotuarului străzii a ultimului robinet ce trebuie alimentat.4. Pierderea de sarcină se poate aprecia ca: 67 .1.presiunea de serviciu la robinet.

Acesta trebuie amplasat în centrul de greutate al reţelei de distribuţie (figura 4.hrR −x = i ⋅ L R −x (4. se determină pierderile de sarcină de la rezervor la punctul de cotă maximă a localităţii. se alege valoarea CR cea mai mare şi se compară cu CR’. LR-x – suma lungimilor tronsoanelor străbătute de apă pe drumul cel mai scurt de la rezervor la punctul x.) în care: i – panta hidraulică apreciată ca fiind 0. nici a punctului care conduce la stabilirea poziţiei acestuia şi nici conductele prin care circulă apa. se alege din reţea poziţia punctelor care ar putea duce la o cotă mai înaltă a rezervorului – punctul cel mai depărtat şi de cotă cea mai înaltă.) este necesar să se facă aproximaţii succesive întrucât nu se cunosc nici poziţia rezervorului. punctul unde sunt consumatorii care cer presiune mare la branşament.0 m) şi se reface calculul până când această diferenţă fixează cota rezervorului. calculele sunt similare cu cele de la rezervor. Pentru aplicarea relaţiei (4.2.5÷1. 68 . se reia calculul modificând poziţia rezervorului funcţie de CR . - se determină cota rezervorului CR’. - pentru fiecare punct se calculează CR.008 corespunzător vitezelor economice de curgere a apei prin conductele reţelei de distribuţie.CR’ şi se este mică (0.). punctul de cea mai mică cotă şi situat cel mai departe de rezervor.3.003÷0. Determinarea cotei castelului de apă Dacă în condiţiile reliefului este necesar un castel de apă. se determină cota maximă a localităţii. se determină presiunea la branşament.3. 4. Schema de lucru este următoarea: se alege poziţia rezervorului pe o cotă dominantă.3.4.

4. hrCA-x – pierderea de sarcină pe conducte de la CA la x.) CA în care: CTx – cota punctului luat în considerare. cea mai înaltă cotă. se stabilesc punctele de cea mai înaltă cotă şi cel mai departe. Schema de lucru este asemănătoare cele de la rezervor: se alege poziţia castelului de apă.4. În cazul castelelor în care se înmagazinează şi rezerva intangibilă de incendiu se determină cota rezervei de incendiu (figura 4.6. se calculează presiunea la branşament. se stabilesc CCAmin pentru toate punctele şi se consideră valoarea maximă.) - în care: Nri – cota rezervei de incendiu din castelul de apă. hrCA-x – pierderea de sarcină pe conducte de la castelul de apă la punctul x. Fig.4.) Nri = C Tx + Hb + hrCA −x (4.5. Cotele apei la castel 69 . Hb – presiunea la branşament.Fig. Hb – presiunea la branşament a consumatorilor.4. Determinarea cotei la castel Cota minimă a castelului de apă se determină cu relaţia: C min = C Tx + Hb + hrCA −x (4.3. punctul de cea mai joasă cotă şi cel mai departe.

iar între Nri şi cota minimă a apei.) Fig.7.Între cota maximă a apei în castel şi Nri se înmagazinează apa pentru consumul orar. se stabileşte de fapt cota rezervei de incendiu care trebuie să rămână permanent înmagazinată.CA CA (4. Cea mai mare diferenţă între volumul de apă de alimentare şi volumul de apă consumat în timpul unei zile rezultă: 70 . rezerva intangibilă de incendiu.5. Determinarea grafică a volumului de compensare orară În acest grafic.5 sau 5.) - se alege HCA ca multiplu de 2.5. Volumul de compensare (Vco) Rezerva de compensare orară se determină grafic sau analitic şi reprezintă acel volum capabil să stocheze apă în orele în care consumul este mic şi să o distribuie atunci când consumul este mare (figura 4.4. 4.4. Aceasta înseamnă că la stabilirea cotei.1. în abscisă sunt trecute cele 24 ore ale zilei.0 m întrucât construcţia este modulată şi se pot utiliza proiecte tip. 4.4. iar în ordonată volumul alimentat şi consumat în procente din debitul zilnic maxim. C max − Nri = 3 ÷ 4m CA Se pot considera: Nri − C min = 3 ÷ 4m CA se stabileşte înălţimea construcţiei de susţinere a castelului: HCA = C min − C T. Determinarea volumului înmagazinării Volumul înmagazinării se determină ţinând seama de mărimea celor trei volume componente şi de tipul construcţiei.

00 22-23 2.2.50 5.20 3.60 3.00 3.35 0.Vco m3 = ( ) a+b ⋅ Q s zi max.00 4. Tabelul 4.35 3.50 17-18 6.00 4. Variaţia totală a consumului total în diverse tipuri de centre populate Numărul de locuitori din centrul populat Ora Până la De la 10001 De la 50001 Peste În localităţi 10000 la 50000 la 100000 100000 de tip rural 0-1 1.00 1.00 3.40 5.25 3.50 4.00 1.50 6.50 3.60 3.50 3.50 6.00 4.10 4.90 5.00 4.50 4.10 4.50 8-9 6.70 4.50 13-14 7.00 21-22 3.50 3.00 15-16 4.00 2.05 3.50 10-11 4.85 6.60 8.00 3.25 4. m3 / zi (4.50 4.70 5.80 4.20 3.20 4.2.25 0.40 4.00 16-17 5.00 4-5 2. Tabelul 4.60 5.00 19-20 5.50 4.75 5.70 1.00 71 .50 9-10 5.50 3.00 5.25 4.50 3.00 4.50 5.50 6.50 12-13 7.50 6.) conform STAS 4165-88.) în care: c – coeficient care se determină în funcţie de numărul de locuitori (tabel 4.55 6.00 1.00 4.00 4.00 1.50 6.) <5 c (%) 50 5÷10 40 10÷20 30 20÷50 30 50÷100 25 100÷300 20 În cazul în care din date se dispune de variaţia orară a consumului se poate determina printr-un calcul analitic sau grafic volumul de compensare orară.00 5-6 3.30 1.85 5.00 1.00 6.75 2-3 1.3.9.00 5.30 3.80 4.00 4.75 1-2 1.00 4.50 4.30 6.65 3.00 2.50 4.60 8.50 4.50 7-8 6.) 100 ( ) Se poate spune că volumul de compensare orară rezultă: Vco = c ⋅ Q s zi max (4. Ui (mii loc.10 3.40 6.25 5.50 4.30 6.90 4.50 4.00 11-12 5.20 1.00 14-15 5.8.45 5.50 6-7 5.25 4.30 4.50 5.00 3-4 1.50 2.75 2.50 2.20 3.40 4.50 18-19 6.50 3.50 4.00 23-24 1.00 20-21 4.50 3.50 5.50 4.

volumul de apă pentru consumatori pe durata combaterii incendiului – utilizarea apei cu restricţii. Q ie ⋅ Tie + Q ii ⋅ Tii ..) ( ) Tabelul 4. Durata maximă de remediere a unei avarii la aducţiune Tav (h) Daducţiune (mm) 18÷24 ≥ 800 9÷16 <800 Ti – durata de scoatere din funcţiune a staţiei de pompare (timpul admis pentru întreruperea alimentării cu energie electrică) – tabelul 4. Volumul de avarie (Vav) Volumul de avarie se determină conform prevederilor STAS 4165-88 în funcţie de lungimea conductei de aducţiune.4. Stabilirea capacităţii. ⋅ ( Tav − Ti ) − Q ' ⋅ Tav (4.3. şi este formată din rezerva efectivă pentru combaterea incendiilor şi volumul de apă necesar consumatorilor obişnuiţi pe perioada combaterii incendiului.– debitul minim (m3/h) necesar pentru funcţionarea sistemului de alimentare cu apă pe durata avariei. Q’ – debitul care poate fi obţinut de la alte surse considerate că funcţionează la capacitatea maximă.11.8)Qs zi max.4.10.5.5.4.4.rezerva efectivă pentru combaterea incendiilor.4.6÷0. Tav – durata maximă de remediere a unei avarii pe circuitul amonte de rezervor (tabel 4. Rezerva intangibilă de incendiu (Vinc) Volumul necesar combaterii incendiilor se determină conform STAS 1343/1-1991 şi STAS………. ∑ ∑ 4.=(0. Tabelul 4.4..) în care: a ⋅ Q s o max ⋅ Tie . Se consideră Qmin. Durata de scoatere din funcţiune a staţiei de pompare Ui (locuitori) Ti (h) <10000 6 10000÷50000 4 50000÷100000 2 >100000 0 4. Vinc = Vi = a ⋅ Q s o max ⋅ Tie + ∑Q ie ⋅ Tie + ∑Q ii ⋅ Tii (4.) în care: Qmin. formei şi dimensiunilor rezervoarelor La rezervoarele subterane capacitatea totală se calculează pentru toate cerinţele: 72 .4. stabilitatea şi accesibilitatea terenului de execuţie: Vav m3 = Q min.2.

100. iar cele peste 200 m3 cu două sau mai multe cuve egale. 50. Forma cuvei se adoptă conform tabelului 4. şi tabelul 4.VR = Vco + Vav + Vinc (4.. 10000 m3. 200. forma şi materialul cuvei rezervorului Volum (m3) Înălţimea Material apei (m) <2500 >3000 Beton armat 3÷5 Circulară Rectangulară Beton armat 6÷15 Circulară precomprimat >20000 Rectangulară În figurile 4. 300. 5000. • pentru centre populate volumul rezervorului rezultă conform prescripţiilor actuale egal cu jumătate din necesarul zilnic de apă. Tabelul 4. 2000.6. 500.12) • din motive de uniformizare. sunt prezentate câteva dimensiuni pentru rezervoarele tip.6.6. 1500. STAS 4165-88 impune rotunjirea volumelor rezultate astfel: 25. având volumul rotunjit la una din valorile prezentate. 1000. 4. 400. 750. 150. • rezervoarele cu volumul sub 200 m3 se prevăd cu o singură cuvă. Înălţimea apei. 75. 73 . 7500.7.7.

4.7.4. Schemele rezervoarelor din beton armat.6.Fig. după proiecte tip Fig. Detalii de execuţie pentru un rezervor precomprimat 74 .

70 3. plăci (prefabricate) Suprateran Perete: Beton armat monolit.99 9.4 17.72 9.99 9.70 3. apa nu poate să rămână mai mult de 7 zile. după proiecte tip Indici tehnico economici la 1 m3 apă Capacitate (m3) Beton simplu (m3) Oţel beton (daN) 27.50 200 12 13 0.128 2×(200)200 0.082 0.048 0.26 100 12 13 0.7 15.60 12 12 0.70 3.70 3.6 16.175 0.124 0.7 19.008 2. plăci (prefabricate) Suprateran Perete: Beton armat monolit.106 2×(300)300 0. plăci (prefabricate) Suprateran Perete: Panouri curbe prefabricate. Acoperiş: grinzi.60 12 12 0.012 2. plăci (prefabricate) Suprateran Perete: Panouri curbe prefabricate.50 300 12 13 2×(100)100 0.15 7.006 75 3.156 0. Principalele dimensiuni şi caracteristici ale rezervoarelor din beton armat.223 2. plăci (prefabricate) Suprateran Perete: Panouri curbe prefabricate. Acoperiş: grinzi.070 0.02 12 12 - - - Lemn (m3) .7.5 d1 (cm) d2 (cm) D (m) h (m) a (m) (m3)Beton armat monolit Se are în vedere faptul că în rezervorul de apă potabilă.15 7.090 0.Tabelul 4. Suprateran Perete: Beton armat monolit.150 0.70 3.72 9. Acoperiş: grinzi.4 10.051 armat prefabricat Beton Caracteristici constructive 0. plăci (prefabricate) 0. în conformitate cu normele sanitare. Acoperiş: grinzi. Acoperiş: grinzi.70 3.026 3.078 0.122 0.108 0.039 2.134 0. Acoperiş: grinzi.

10 12 13 - Lemn (m3) .058 0.18 0.091 0.049 0. formei şi dimensiunilor castelului de apă Pentru castelele de apă capacitatea cuvei se calculează numai pentru compensare orară şi pentru cantităţile de apă strict necesare combaterii incendiilor. Stabilirea capacităţii.34 0.086 0.040 4.50 12 12 2×(1000)1000 15.30 4.6 8.4.13.5. • • Castelele de apă se prevăd cu o singură cuvă al cărui volum să nu depăşească 2000 m3 din motive de execuţie.64 0.50 12 18 0.Indici tehnico economici la 1 m3 apă Beton armat monolit (m3) Capacitate (m3) Beton simplu (m3) Oţel beton (daN) 11.70 0.9 10. Acoperiş: elemente prefabricate 2×(500)500 12.50 12 13 0.005 5. Castelele de apă se execută după proiecte tip au volume de 25÷1000 m3 şi înălţime de 20÷30 m se execută în întregime din beton armat.002 6. Acoperiş: elemente prefabricate Suprateran Perete: Elemente prefabricate curbe (precomprimate).024 0. 76 0. Acoperiş: elemente prefabricate Suprateran Perete: Elemente prefabricate curbe (precomprimate). VCA = Vco + Vsi (4.028 0.023 0.047 2×(5000)5000 27.31 5.5 d1 (cm) d2 (cm) D (m) h (m) a (m) (m3)Beton armat prefa Caracteristici constructive Suprateran Perete: Elemente prefabricate curbe (precomprimate).) Rezerva de avarie se acumulează în rezervoare subterane separate din care se pompează apa în castel.015 0.001 8.4 9.15 3. Acoperiş: elemente prefabricate Suprateran Perete: Elemente prefabricate curbe (precomprimate).060 4.048 2×(2500)2500 22.51 4.

4.8.4.1. Instalaţii hidraulice 4.5 sau 5.4. Instalaţii hidraulice la rezervoare 77 . Timpul de staţionare a apei în castelul de apă.• • Întrucât construcţia de susţinere este realizată cu ajutorul cofrajului glisant. Detalii de execuţie pentru un castel de apă 4. ceasta trebuie calculată ca multiplu de 2.6.6. Fig. admis de normele sanitare este de 48 ore.

2. Conductă de legătură cu apă între alimentare şi consumul apei. Sorbul de plecare curentă a apei este amplasat deasupra rezervei de incendiu.La fiecare cuvă a rezervorului trebuie să existe (figura 4. Pentru a nu exista riscul stagnării apei în partea inferioară a cuvei sorbul este amplasat în această zonă. La această conductă se leagă prin vană comandată de la distanţă şi sorbul pentru apa de incendiu. Conductă pentru preluarea curentă a apei care se dimensionează corespunzător Qo max şi v = (0.8.4. Armături şi aparatură pentru măsură şi control debit şi nivel. • • • Conducta de golire definitivă cu D = (100÷300) mm astfel încât golirea definitivă să se facă în (6÷8) ore. este prezentat un exemplu de instalaţie hidraulică într-un castel de apă. iar sorbul pentru apa de incendiu în başa rezervorului. dar la cota rezervei de incendiu. Conducta de preluare a apei este prevăzută cu un orificiu de dezamorsare de (1÷2)˝. 4.8÷1.5) m/s. conducta funcţionând ca un sifon pentru a putea păstra în cuvă rezerva de incendiu.9. Instalaţii hidraulice la castele de apă În figura 4.6. Conductă de preaplin cu diametrul egal cu al conductei de alimentare. 78 .): • • • Conductă de alimentare cu diametrul egal cu cel al aducţiunii prevăzută cu vană.

Volumul consumat de consumatori pe durata incendiului Q’cons = 760 m3. Cota cea mai joasă din localitate 169 mdM. A.).4. QII c = 306 m3/h. Calculul cotei rezervorului Varianta I: Rezervor de înmagazinare pe o cotă dominantă a localităţii 79 . Instalaţia hidraulică la un rezervor de apă de mici dimensiuni (sub 1000 m3) a – vedere în plan.10. Plan de situaţie (figura 4. Să se determine cota şi volumul înmagazinării pentru o localitate cu: • • • • • • • • Ui = 10000 locuitori ştiind că: QI c = 4720 m3/zi. Regimul de construcţii este P+2 nivele. Rezerva intangibilă de incendiu Vri = 868 m3. Aplicaţia 4.9.Fig.1. Cota cea mai înaltă din localitate 180 mdM. b – secţiune verticală.

unde: LR-B = 920 m CRB ≅ 202 mdM < CRA = 208 mdM Rămâne cotă rezervor: 208 mdM c.4 mdM Se consideră: CR = 208 mdM. hri – pierderi de sarcină interioare. Se verifică cota cea mai joasă a localităţii: 169 mdM CR – Cc = 208 – 169 = 39 m < 60 m. Ps . γ în care: CPA – cota punctului considerat. γ hrR-P – pierderi de sarcină de la rezervor la punctul P.008 şi L = 3070 m. = 180 + 9 + 4 + 3 + 0.presiunea de serviciu. presiune admisibilă în reţea.4 = 207. 80 .4 m. unde: i = 0.003÷0.Cota rezervor rezultă: C RA = C PA + Hc + hri + Ps + hrR−P . Se consideră punctul cel mai îndepărtat de amplasamentul rezervorului: Hc = 3 × 3 =9 m hri = 4 m Ps =3m γ hrR-P = i⋅ LR-A = 3070 × 0.006 ⋅ 920 = 20152mdM . Se verifică cota cea mai înaltă a localităţii 180 mdM: CPB = 180 mdM CR = 208 mdM În acest caz cota rezervorului va fi: C RB = C PB + Hc + hri + Ps + hrCA −B = γ . a. Hc – înălţimea maximă a clădirilor. b.006 = 18. Pentru punctul de cotă 173 mdM rezultă cota rezervorului: CR = 173 + 9 + 4 + 3 + 18.

a. Plan de situaţie Varianta a II-a: Rezervor şi castel de apă amplasate în interiorul localităţii.006 × 2150 = 12. Ps . γ în care: CP – cota punctului considerat.10. Castel de apă: se calculează cota castelului: C CA = C P + Hc + hri + Ps + hrCA −P .presiunea de serviciu.Fig.4.40 m 81 . Hc – înălţimea maximă a clădirilor. γ hrCA-P – pierderi de sarcină de la castelul de apă la punctul considerat. hri – pierderi de sarcină în interiorul clădirilor. 1. Rezervor: CT = 180 mdM Cradier rezervor = 178 mdM 2. Se consideră punctul cel mai îndepărtat şi de cota cea mai mare: CPA = 173 mdM LCA-A = 2150 m hrCA-A = 0.

CCA = 173 + 9 + 4 + 3 + 12.90 = 201.CT = 202 – 180 = 22 m.20·Qs zi max = 0.o = volum de compensare orară Vav = volum de avarie Vinc = volum de combatere a incendiilor Vcomp. Calculul exact al volumului rezervorului de apă – varianta I a).20·Qs zi max = 944 m3 Vinc = 868 m3 Se calculează volumul de compensare orară cunoscând pentru Ui = 10000 locuitori consumul orar de apă din literatura de specialitate (tabelul 4.) 3 Tabelul 4. în care: Vcomp. Calculul de redimensionare al înmagazinării Volumul de înmagazinare V = Vcomp.90 mdM Se consideră: CCA = 202 mdM.8. Calculul volumului de înmagazinare 1.o = 0. Determinarea înălţimii castelului: HCA = CCA . 82 .5 mdM B.8.o + Vav + Vinc (m ) Vav = 0. cu: CCA = 202 mdM CT = 180 mdM Se alege HCA = 22. b. Se consideră punctul cel mai înalt din reţeaua de distribuţie: CPB = 180 mdM LCA-B = 100 m i = 0.o + Vav + Vinc (m3 ) .006 CCAB = 180 + 9 + 4 + 3 + 0.22·4720 = 1040 m3 Vav = 0.5 m) Rezultă: CCA = 202.20·4720 = 944 m3 V = 1040 + 944 + 868 = 2842 m3 V = 3000 m3 2. d.6 = 196. Verificarea timpului de primenire a apei T= V Q s o max = 3000 = 111ore < Tadmis = 48 ore .5 m (ca multiplu de 2.60 mdM CCAB = 197 mdM Între cele două cote se alege cota cea mai mare: CCA = 202 mdM c. 270  se respectă condiţia de primenire 3.22·Qs zi max = 0. Se verifică cota cea mai joasă din reţea: CPC = 169 mdM CPC – Cc = 202 – 169 = 33 m < 60 m. presiune admisibilă în reţea. VR = Vcomp.

00 95.50 3.66 4.16 4.17 4.00 6.00 3.17 4.00 1.17 4. max.83 16.00 7.O.00 20.16 0. Volumul de compensare orară: VC.14 ⋅ 4 c).16 8.50 5.50 54.33 56. b).00 12.00 5.00 29.66 97.50 75.50 62.00 100.16 4.00 1.50 6.50 0. Volumul unei cuve: 2 VR π ⋅ DR = A ⋅ Ha = ⋅ Ha = 1500 3 ⇒ A = 375 2 .00 42.50 70.67 3.17 4. Val.50 5.00 83.00 2.00 4. Val.16 6.17 4.Ora 0-1 1-2 2-3 3-4 4-5 5-6 6-7 7-8 8-9 9-10 10-11 11-12 12-13 13-14 14-15 15-16 16-17 17-18 18-19 19-20 20-21 21-22 22-23 23-24 Alimentare (%) 4.83 71. Calculul înălţimii corespunzătoare volumului de incendiu 83 .33 9.16 4.50 3.16 12.16 84.50 27.16 49.00 6.33 20.66 32.16 1.00 50.17 4.00 16.16 4.17 4.50 9.50 37.17 4.00 25.16 14.50 45.00 9.66 14.00 5.34 6. m m 2 4 cu DR – diametrul interior al cuvei: DR = 4 ⋅ 1500 = 22m 3.83 37.50 5.17 4.66 1.00 1.33 89.17 4.17 4.83 7.83 99.50 94.16 4.00 91.50 4.00 41. max.00 78.00 66.50 12.16 4.00 Diferenţa (%) + 3.17 4.34 3.66 66.50 87.17 4.16 4.17 Consum (%) 1.00 79.00 1.17 4.83 10.00 33.17 Obs.50 7.50 5. = a+b 22.00 5.83 6.00 Valori cumulate Alim.50 ⋅ Q s zi max = ⋅ 4720 = 1060m3 100 100 Volumul rezervorului: VR = 1060 + 944 + 868 = 2862 m3 Rezultă: VR = 3000 m3 Se vor considera două cuve cu Vcuvă = 1500 m3.50 58.83 0. Consu m 4.00 8.17 4.50 62. Determinarea dimensiunilor rezervorului Se consideră înălţimea apei în cuvă Ha = 4 m.00 15.00 2. poz. neg.17 6.50 4.50 5.00 100.50 4.16 4.33 2.50 6.

Se calculează volumul de compensare orară pentru rezervor şui castelul de apă pentru aceeaşi alimentare şi consum ţinând seama de pomparea dintre acestea: Tabelul 4.hinc = Vinc 868 = = 116m .5·Qs zi max = 0.9. n = 3000 rot/min. 2 ⋅ A 2 ⋅ 375 hinc = 116m .0159= 159% . 4.1pompe Qp Se aleg 4 pompe în funcţiune şi 2 pompe de rezervă. cu: Qp = 75 m3/h Hp = 30 m P = 13 kW Numărul de pompe va fi: Q n = 2calc = 4.015·4720 = 71 m3/h Din catalogul de pompe pentru Hp = 29. Calculul exact al volumului rezervorului şi castelului de apă – varianta a II-a.00 + 1. Înălţimea de pompare pentru staţia de pompare dintre rezervor şi castelul de apă Hp = Hg + hra + hrr = 28.50 + 3.00 m a).00 = 28. Cotă teren rezervor: CTR = 180 mdM Cotă radier rezervor: CRR = 178 mdM Înălţimea apei în rezervor: Ha = 4.00 m Cotă apă rezervor: Ca = 182 mdM Cotă castel de apă: CCAmin = 202.50 m Debitul pompei se alege astfel încât Qo max să fie acoperit de un număr cât mai mare de pompe. Qo min = 1.50 m Înălţime maximă castel: 22.50 m Rezultă înălţimea geodezică: Hg = CCAmax – CRR = 206.00 –178. 4720 b).00 mdM Înălţime castel: 22. Se calculează cât reprezintă debitul unei pompe din Qs zi max: p1 = Qp Q s zimax = 75 = 0.50 mdM Cotă apă castel: CCAmax = 206. 84 .00 + 0.50 = 26 m Înălţime apă în castel: 3.50 = 29.50 m şi Qp min = 71 m3/h rezultă pompe Cerna 100 b.

00 2.91 5.50 7.75 0.09 0.01 0.16 4.31 ⋅ Q s zi max = ⋅ 4720 = 1030 m3 100 100 Vcomp = 1030 m3 b).1 33. de pompe în funcţiune Alim. castel consum rez.18 1.16 4.95 9.50 4.17 1.5 94.57 5.0 33.8 25.00 1.17 4.16 4.5 37.28 0.46 0.6 10.1 42.17 0.77 2.59 1.77 6.0 79.4 8.16 4.27 7.36 1.50 5.59 3.59 4.36 6.0 42.67 7.07 5.5 66.17 4.17 4.03 0.77 3.36 4.59 1.17 4.16 4.00 4.50 6.6 27.17 4.1 83.00 4.50 5.36 7.0 66.00 5.18 4.16 8.54 14.36 6.21 0.17 1 1 1 1 1 1 3 4 4 4 3 3 4 4 4 3 3 4 4 3 3 2 1 1 Calculul volumului de compensare a).31 0.6 62.00 6.5 89.59 1.3 55.5 14.72 2.00 4.36 4.33 2.50 4.36 6.00 3.16 4.5 62.1 58.6 45.49 0. Pentru rezervor Vcomp = a +b 15.00 9.6 100 1.59 1.16 4.8 15.59 1.00 1.59 1.0 32.4 38.0 100 2.5 78.5 71.43 0.0 97.17 4.9 98.00 6.17 4.12 0.36 6.00 5.17 0.23 0.17 4.6 20.15 0.1 93.18 1.17 4.5 91.77 6.9 49.36 6.8 50.0 66.8 71.9 84.89 1.00 7.2 89.77 4.77 6.73 10.46 + 6.77 4.59 1.8 75.5 77.59 1.0 84.46 ⋅ Q s zi max = ⋅ 4720 = 133 m3 100 100 V'comp = 133 m3 Volumul rezervorului: Nr.15 7.6 95.07 2.8 96.17 4.17 4.33 12.0 29.17 4.50 5.5 49.5 41.50 6.36 + 0.00 14.17 4.17 4. Pentru castelul de apă V'comp = a'+b' 2.0 20.36 4.8 12.17 4.77 4.3 12.50 5.16 0.00 1.0 99.71 6.68 0.11 5.3 37.77 6.42 0.8 100 1.01 0.1343)Consum din castel (STAS Ora Alimentare rezervor Valori cumulate Rezervor A-P Castel P-C A P C + - + - 0-1 1-2 2-3 3-4 4-5 5-6 6-7 7-8 8-9 9-10 10-11 11-12 12-13 13-14 14-15 15-16 16-17 17-18 18-19 19-20 20-21 21-22 22-23 23-24 4.00 2.05 0.95 0. Diferenţe 85 .3 87.16 4.00 6.3 20.5 27.0 54.5 56.19 0.00 3.6 70.5 16.31 5.3 62.54 0.00 1.00 2.50 3.

4.5 = = 125 ⇒ β = 51°20' .5 ⇒m= = 3. Determinarea dimensiunilor castelului de apă Fig. deci tgβ = tgα = h−b 1 ⇒n = ⋅ (h − b) = 125 ⋅ (h − b) . Volumul castelului de apă: VCA = V'comp o +Vinc = 133 + 108 = 241m3 Se consideră conform STAS VCA = 300 m3 c).5 m.12 m m 0.11.8 tgα = Însă volumul castelului este: 86 . în care: V’cons = volumul consumatorilor pe timp de incendiu (consum cu restricţii) VR = 1030 + 760 + 944 = 2734 m3 Se consideră VR = 3000 m3  pot fi utilizate două cuve circulare cu V = 1500 m3. Schiţă pentru dimensionarea castelului b 2. n 0.8 b 2. Ha = 4 m şi DR = 22 m.VR = Vcomp o + V'cons +Vav (m3 ) . a 2 deci α = 38°40’ şi tgα = 0.8 Aleg b = 2.

83 ⋅ c + 156 .50 456.9.79 14.79·c3 (m3) 1.b .5 6.50 143. V0 = π⋅b 2 π⋅b 2 ⋅ (r + rt2 + r ⋅ rt ) − ⋅ (rt2 + r0 + r0 ⋅ rt ) 3 3 V0 = 156 m3 n = 125 ⋅ (h − b) = 125 ⋅ c.50 114.5 7.5 3.62 + 1.5 4.25 ⋅ c VCA = 179 ⋅ c 3 + 28. c h=b+c (m) (m) 0 1 2 3 4 5 2.32 48.00 256.62m .89 892.5 c2 (m2) 1 4 9 16 25 c3 (m3) 1 8 27 64 125 1.00 571.56 223.5·c2 (m2) 28. Variaţia volumului de apă din castel funcţie de înălţime 87 .88 1811.4.83· c (m) 143.75 28.40 Fig.5 5.12 = 6.33 114.12.5 ⋅ c 2 + 143.66 431.32 719. .49 575.00 330.V = V0 + Vtrunchicon − Vcilindru = V0 + π ⋅ (h − b) ⋅ (R 2 + r 2 + R ⋅ r) 3 r = r0 + a + m = 15 + 2 + 3. deoarece c = h .29 1301. R = r + n = 6. Tabelul 4.83 287.15 VCA (m3) 156.00 712.

13.4. Plan de situaţie al ansamblului rezervor – SP – castel de apă 88 .Fig.

hr int – pierderi de sarcină în interiorul clădirilor. 89 .presiunea de serviciu.x . a). Regimul de construcţii este P+3 nivele. Ps . Plan de situaţie Se adoptă soluţia rezervor şi castel de apă cu staţie de pompare care pompează apa din rezervor în castel. Determinarea cotei la castelul de apă: Cota rezervei de incendiu: Nri = (CT x − 15) + HC + . γ Plan de situaţie hr CA-x – pierderi de sarcină de la castelul de apă la punctul x.Aplicaţia 4.2. Hc – înălţimea maximă a clădirilor. Ps + hr int + hr CA . Să se determine cota şi volumul înmagazinării pentru o alimentare cu apă pentru care se cunosc: • • • • • • • numărul de locuitori Ui = 11500 Qs zi max = 3481 m3/zi Qs o max = 220 m3/h Vi = 682 m3 QII c = 238 m3/h. γ în care: Nri – cota rezervei de incendiu.

5. Alegerea pompelor din staţia de pompare Hp = Hg + hr lin + hr loc Hg = C max − NR = 168 − 145 = 23m CA inc Se consideră cota rezervei de incendiu în rezervor de 145 m. ⋅ 3485 = 52. Rezultă: Q o min = 15 . 90 .8 = 24. hr CA-x = j·LCA-x.17 l/s n = 1450 rot/min Se utilizează patru pompe în funcţiune şi două de rezervă.8 m Rezultă: Hp = 23.006·1000 = 153.3 mdM Se alege cota maximă: Nri = 163. hr loc = 1 m hr lin = 0.5 m.CTx – cota teren a punctului luat în considerare din care se scad 1. adâncimea de îngropare a conductelor. CCAmin = CTCA + 15 = 145 + 15 = 160 mdM Nri = CCAmin + 4 = 160 + 4 = 164 mdM CCAmax = Nri + 4 = 164 + 4 = 168 mdM b.5 + 12 + 4 + 3 + 0.5 mdM Nri(C) = 135 –1.6 mdM Înălţimea castelului: HT = CCAmin – CTCA = 159.5 + 12 + 4 + 3 + 0.5 + 12 + 4 + 3 + 0.8 m Din graficul orar de consum se observă că valoarea maximă este 1. Determinarea volumului de înmagazinare: 1.6 mdM Cota cuvei castelului: CCAmin = Nri – 4 m = 163.5%·Q s zi max. j = 5÷8‰ Se consideră trei puncte pe planul de situaţie: 1.6 m Se alege HT = 15 m ca multiplu de 2. punctul A – cel mai înalt CPA = 145 mdM LCA-A = 185 m 2.27l / s 100 Din catalogul de pompe rezultă pompa AN 180-125-315.6 mdM Nri(B) = 130 –1.6 – 145.0 = 14. Nri(A) = 145 –1. cu: Hp = 25 m Qp = 180 m3/h = 50. punctul C – mediu CPC = 135 mdM LCA-B = 800 m Considerând clădirea cea mai înaltă în cele trei puncte rezultă cota rezervei de incendiu în castelul de apă.0 + 1.6 – 4 = 159. punctul B – cel mai depărtat CPB = 130 mdM LCA-B = 1000 m 3.006·800 = 157.0 + 0.006·185 = 163.

96 2.16 8. Calculul volumului de compensare orară Se calculează: Qp 5017 .5 5 4.44 4.5 68.14 -2.37 8.22 0.9 4.25 6.92 5.48 1.48 1.36 0.5 94.33 12.6 75.84 0.92 5.02 3.6 45.1 9.17 4.17 4.0 39.7 63.65 -6.8 75.2 100 1.5 98.48 1.96 4.0 79.2 96.17 4.3 62.2 28.64 0.66 0.12 Tabelul 4.33 0.5 22 28.26 91 .61 1.5 96.17 4.16 4.0 54.14 1.17 4.4 85.87 4.17 4.9 11.16 4.17 4.17 4.5 1.4 8. p= = ⋅ 100 = 144% .25 5 5 5.16 4.2 0.96 2.17 4.70 a2 max = 1.9 13.04 0.06 0.92 8.5 5.92 5. Q s zi max 3485 În tabelul 4.17 4.96 2.2 34.16 4.5 3.08 0.17 1.3 87.44 2.38 7.48 1. se observă că se obţin: a1 max = 13.40 b2 max = -1.6 70.16 4.92 5.16 4.5 41.5 4 3 2 1.92 5.62 5.5 40.8 57.5 4.10.48 2.78 0.92 5.3 37.5 2.5 6 6 5.7 6.5 81.68 5.5 80 85 89.17 4.5 100 2.16 8.43 -8.1 34.6 95. (%)Alimentare Valori cumulate (%)Pompare (%)Consum Diferenţe (%) A-P A (%) P (%) C (%) P-C funcţiuneNr.1 12.4 0.16 0. pompe în 1 1 1 1 2 2 3 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 3 3 2 2 2 1 Ore +a1 -b1 +a2 -b2 0-1 1-2 2-3 3-4 4-5 5-6 6-7 7-8 8-9 9-10 10-11 11-12 12-13 13-14 14-15 15-16 16-17 17-18 18-19 19-20 20-21 21-22 22-23 23-24 4.3 22.7 11.16 4.12 -0.8 25.9 51.79 1.5 1.44 5.2.8 50.96 1.92 5.92 5.5 66.96 4.96 2.16 b1 max = -8.6 20.8 100 1.17 4.92 5.8 16.5 6.48 2.8 90.25 6.88 11.17 4.5 3 4.6 69.5 93.02 0.5 16.98 1.44 5.06 0.17 4.5 4.0 29.5 6 8.06 10.2 83.13 0.72 1.5 74.2 0.5 12 16.16 4.12 2.46 0.25 6.3 93.7 47 52 57 62.17 4.2 99.2 58.38 0.9 45.64 0.10.5 1.2 33.92 4.

.6 ⋅ + 20 ⋅ 3.16 + 8.  Va − v Vs i în care: Vi = volumul pentru combaterea incendiilor (rezerva de incendiu).30 Volumul de compensare orară a rezervorului: R Vcomp = a1 + b1 100 ⋅ Q s zi max = 13. ⋅ 3481 = 87. 1 Vsi = ∑ Q iiTii + ∑ Q ieTie = 5 ⋅ 3. pompe (%)Consum Ore 92 . în funcţiuneNr.(%)Alimentare (%)Pompare Valori cumulate A (%) P (%) C (%) Diferenţe (%) A-P +a1 -b1 P-C +a2 -b2 0.6 ⋅ 3 = 219 3 m 6 Qii = 5 l/s Tii = 10 min Qie =20 l/s Tie = 3 h Q av = 25% ⋅ Q s zimax = 870 3 m  6 − 2 8= 4 1 2 6 9 3 3 VR = 7 + m 6 1a = x7 + 6 6= 1 5m1 4 1 1 2  8 − 2 7= 6 1 0 5 9 1 VR = 1500 m3 Volumul de compensare orară al castelului de apă: CA Vcomp = a2 + b2 100 ⋅ Q s zi max = 14 + 112 .7 ⋅ 3481= 761m3 100  Vi − Vs i R VR = Vc o + mm p a x .72 + 219 = 306.72 m3 100 CA VCA = Vcomp + Vsi = 87.72m3 VCA = 500 m3.

n = 1 incendiu Regimul de construcţii este P+3 nivele.3. 93 .Aplicaţia 4. Să se determine complexului de înmagazinare şi cotele acestuia ştiind că: • • • • • • • Ui = 11175 Qs zi max = 5625 m3/zi Qs o max = 325 m3/h Vi = 900 m3 Qii = 5 l/s. Stabilirea cotei cuvei castelului Se stabileşte poziţia complexului de înmagazinare în punctul de cotă teren CT CA = 134 mdM. Plan de situaţie scara 1:5000 A. Qie = 2×20 l/s.

Fig. 4.14. Plan de situaţie Se consideră trei puncte pe planul de situaţie (fig.4.14.): 1. punctul de cotă maximă din localitate cu: CTP1 = 145,00 mdM LCA-P1 = 960 m 2. punctul cel mai îndepărtat de punctul de injecţie cu: CTP2 = 139,00 mdM LCA-P2 = 1260 m 3. punctul de cotă înaltă şi îndepărtat de punctul de injecţie: CTP3 = 141,00 mdM LCA-P3 = 1160 m Presiunea la branşamentul consumatorului (fig.4.15.) va fi:
Pb P = 15m + 10m + Hc + hr vană + apometru + hri + s , , γ γ

Hc = 4 × 3 m = 12 m hr vană + apometru = (1,0÷1,5) m hri = (2,0÷3,0) m Ps/γ = 2,0 m
94

Rezultă: Pb/γ = 1,5 + 1,0 + 12,0 + 1,5 + 2,0 + 2,0 = 20,0 m Cota rezervei de incendiu în castelul de apă:
Nri = (CT x − 15) + , Pb + hr CA -x , γ

în care: Nri – cota rezervei de incendiu; hr CA-x – pierderi de sarcină de la castelul de apă la punctul x; CTx – cota teren a punctului luat în considerare din care se scad 1,5 m, adâncimea de îngropare a conductelor. hr CA-x = j·LCA-x; j = 3÷6‰ Punctul 1: Nri = 145,0 –1,5 + 20 + 0,006·960 = 169,26 mdM Punctul 2: Nri = 139,0 –1,5 + 20 + 0,006·1260 = 164,82 mdM Punctul 3: Nri = 141,0 –1,5 + 20 + 0,006·1600 = 166,46 mdM Se alege cota maximă: Nri = 169,26 mdM Cota cuvei castelului Cota minimă a cuvei: CCAmin = Nri – 4,0 m = 169,26 – 4,0 = 165,26 mdM Înălţimea construcţiei de susţinere castelului: HT = CCAmin – CTCA = 165,26 – 134,0 = 31,26 m Se alege HT = 32,5 m ca multiplu de 2,5. Rezultă cele două cote recalculate: CCAmin = CTCA + 32,5 = 1340,0 + 32,5 = 166,5 mdM Nri = CCAmin + 4,0 = 166,5 + 4,0 = 170,5 mdM CCAmax = Nri + 4,0 = 166,5 + 10,0 = 176,5 mdM

95

Fig.4.15. Determinarea şi cotelor la castelul de apă

presiunii

la

branşamentul

consumatorilor

B. Stabilirea capacităţii complexului de înmagazinare a apei:

Fig.4.16. Schiţă pentru complexului de înmagazinare a apei

determinarea

capacităţii

Pentru Ui = 11175 locuitori din literatura de specialitate se adoptă un grafic de consum orar al apei. Consumul orar minim este de 1,5%·Q s zi max şi acest consum trebuie asigurat prin funcţionarea unei singure pompe.
Q o max = Q o min = 6,25 6,25 ⋅ Q s zi max = ⋅ 5625= 351m3 / h = 97,65 l / s 100 100 15 , 15 , ⋅ Q s zi max = ⋅ 5625= 8438 m3 / h , 100 100

Debitul pompei alese trebuie să fie: Qp = 84,38 m3/h Sarcina de pompare va fi:
Hp = Hg + hra + hrr Hg = C max − NR = 176,5 −134,0 = 42,5 m CA inc

Se consideră cota rezervei de incendiu în rezervor de 134,0 m. hra = (0,5÷1,0) m; se adoptă hra = 1,0 m hrr = j·Lechiv se adoptă: Lechiv = 100 m Pentru Q = 97,65 l/s şi v = 1,0 m/s, rezultă: D = 350 mm şi j = 0,0038.
96

5 5.16 4.11 0.08 0.0 1.68 5.35 0.25 4.6 1.0 8.6 45.19 7. pompe în Ore + - + - 0-1 1-2 2-3 3-4 4-5 5-6 6-7 7-8 8-9 9-10 10-11 11-12 4.0 29.03 10.17 4.5 1.49 1.16 4.33 12.44 0.8 10.8 50.03 0.17 4.32 0.49 1.50 + 1.40 5.9 9.68 97 .5 41.04 0.25 6.11.49 2.2 47.96 7.81 m3/h Pp = 25 kW n = 2900 rot/min Se calculează: Qp = 149% .3 29.5 6.0 12.0038·100 = 43.98 2.7 11.5 12.7 47.96 5.5 16.25 6.0 16.2 40.17 8.9 16. p= Q s zi max Se completează tabelul 4.4 22.5 3.98 4.8 25.17 4.5 22.96 5. cu: Hp = 44 m Qp = 83.17 4.52 0.25 6.16 4.: Tabelul 4.17 4.9 13. (%) Alimentare Valori cumulate (%)Pompare (%)Consum Diferenţe A-P A P C P-C funcţiuneNr.96 8.06 0.17 4.0 28.5 40.17 4.98 4.47 5.11.0 4.5 3.5 1.45 1.Hp = 42.94 11.5 6.02 0.4 40.35 8.96 5.5 2.2 34.23 0.0 + 0.17 1.49 1.2 33.60 2.5 1.49 2.01 0.6 20.16 4.88 m Din catalogul de pompe rezultă pompa AN 80-65-200.0 2.88 m Hp = 43.47 5.5 4.3 37.

5 74.84 6.0 4.0 57.2 83.17 4.valori cumulate privind consumul de apă.17 4.17 4.10 0.71 0.8 75. Volumul rezervorului:  Vi − Vs i R VR = Vc o + mm p a x .valori cumulate privind consumul de apă din rezervor.04 0.17 6.46 0.6 70. 100  9 − 4 0= 43 0 65 5 3 VR = 1 .2 ⋅ 5625= 1125 3 m R Vcomp = a1 + b1 100 ⋅ Q s zi max = 13.35 0.5 a1 = 13.17 P-C + 0.08 1.47 4.96 4.5 100 Diferenţe A-P + 2.5 66.4 93.5 6.5 98.67 5.0 79.08 b1 = -6.8 C 52.0 62.0 6.01 5.52 A .2 58.0 89.17 4.8 98.0 3.51 0. pompe (%)Consum Ore .49 5. Vi = 900 m3 Vsi = ∑Q T + ∑Q ii ii ie Tie = 5 ⋅ 10 ⋅ 60 + 2 ⋅ 20 ⋅ 3600 ⋅ 3 = 435m3 Q av = 20% ⋅ Q s zimax = 0.17 4.37 a2 = 0. P .9 96.16 4.47 4.49 1. respectiv valori cumulate privind alimentarea cu apă a costului.38 0.5 80. C .68 b2 = -0.37 5.17 4.5 91.0 4m7 0 6 8 4  1 − 41 = 6 32 95 0 Se adoptă 2 rezervoare circulare cu V = 1000 m3 VR = 2×1000 m3 98 în funcţiuneNr.5 4.0 0+ 6 6 =91 9 3.0 5.17 4.02 1.3 62.07 0.6 62.96 5.98 1.08 0.96 5.9 89.8 100 P 52.(%)Alimentare (%)Pompare Valori cumulate A 54.16 4.valori cumulate privind alimentarea cu apă a rezervorului.1 56.6 95.37 ⋅ 5625 = 1094063m3 .0 1.19 2.47 2.37 0.5 96.0 0+ m6  9 3a4 x = 1 .6 68.0 5.5 5.17 4.16 4.16 0.47 4.5 80.3 87.0 85.00 0.  Va − v Vs i în care: Vi = volumul pentru combaterea incendiilor (rezerva de incendiu).47 5.5 68.5 93.4 84.5 74.88 3.17 - 12-13 13-14 14-15 15-16 16-17 17-18 18-19 19-20 20-21 21-22 22-23 23-24 4.0 5.08 + 6.0 2.96 5.16 4.15 0.3 99.

1. Rolul staţiilor de pompare 99 .92 ore < 48 ore Q o min 84.38 CAPITOLUL 5 POMPAREA APEI 5.68 + 0.70 ore < 7 zile Q o min 84.5 m3 100 VCA = 67. Timpul de staţionare a apei în rezervor: TR = VR 2000 = = 23.52 ⋅ 5625 = 67. Se alege un castel cu: VCA = 500 m3.38 Timpul de staţionare a apei în castel: TR = VCA 500 = = 5.Volumul castelului de apă: CA VCA = Vcomp + Vsi CA Vcomp = a 2 + b2 100 ⋅ Q s zi max = 0.5 + 435 = 5025 m3 .

• Pompe RDT – pompe orizontale. • staţie de pompare pentru incendiu. • Pompe RDC – pompe orizontale.staţii de repompare • repomparea apei atunci când în schemă sunt mai multe staţii de pompare. Q = (100÷2000) m3/h şi H = (5÷160) m. Clasificarea staţiilor de pompare În schema de alimentare cu apă după locul pe care îl ocupă staţiile de pompare pot fi: .2. Q = (200÷7200) m3/h şi H = (10÷100) m. • Pompe Siret NDS – pompe monoetajate cu dublu flux. • Pompe MA – pompe verticale. • Pompe RD – pompe orizontale în dublu flux. Q = (100÷2000) m3/h şi H = (60÷300) m. Q = (4÷400) m3/h şi H = (4÷55) m. apa are nevoie de o energie suplimentată. • repomparea apei atunci când trebuie asigurată o diferenţă de cotă (SRP). Q = (250÷1000) m3/h şi H = (80÷200) m. • staţie de pompare în reţea pentru asigurarea presiunii în reţeaua de distribuţie. în fluxul de utilizare. Totalitatea construcţiilor şi instalaţiilor care au rolul de a ridica apa de la o cotă mai joasă la o cotă mai înaltă poartă numele de staţie de pompare.Datorită faptului că destul de frecvent este necesar ca apa să ajungă de la o cotă mai joasă la o cotă mai ridicată. pentru asigurarea debitului de incendiu. Q = (500÷4000) m 3/h şi H = (5÷15) m. • Pompe NC – pompe orizontale. 100 . Pompe fabricate în România şi domeniile de utilizare • Pompe Lotru. Q = (100÷5000) m3/h şi H = (10÷100) m. • Pompe MO – pompe orizontale în dublu flux. 5. Această energie hidraulică suplimentară apa o primeşte de la pompe.staţii de pompare de treapta I sau staţii de pompare apă brută care pompează apa de la captare (SPI) .3. Q = (50÷300) m3/h şi H = (10÷130) m. • Pompe SADU – pompe multietajate. • pompe cu ax vertical cu rotorul în mediu uscat pentru debite mari şi adâncimi sub 20 m. Criş – pompe orizontale. Q = (2÷100) m3/h şi H = (8÷180) m. 5. Pentru pomparea apei din puţuri se utilizează: • pompe submersibile pentru debite mici şi adâncimi ale apei peste 20 m. • staţie de pompare pentru spălarea obiectelor staţiei de tratare. Se utilizează în prezent şi pompe produse de firme de prestigiu din străinătate. • Pompe MV – pompe verticale. Cerna. Q = (5÷1000) m3/h şi H = (10÷200) m.

Hi – presiunea iniţială în hidrofor. Când staţia funcţionează. Dimensionarea hidraulică a staţiei de pompare Alegerea pompei se face prin determinarea sarcinii pompei: Hp = Hg + hra + hrr (5. perna elastică se destinde ridicând apa până la cota Hp. Staţii de pompare cu hidrofor Sunt cazuri când în reţeaua de distribuţie a apei se asigură apa beneficiarului întrun regim variabil în timp. Aspiraţia se dimensionează astfel încât pierderea de sarcină să fie cât mai mică. lungime şi număr de armături minime. Hp – presiunea în hidrofor în momentul pornirii. automatizarea făcându-se în trepte. Pe lângă pompele active se prevăd şi pompe de rezervă după cum urmează: Tabelul 5.) 4⋅n (H0 − Hp ) ⋅ (Hi + 10) în care: V – capacitatea hidroforului (l). aşezate pe o platformă deasupra nivelului apei. Pentru refulare se acceptă vref = (0. de 5÷20 l/s. Alimentarea pompei se poate face direct din conductă când debitul este mic şi diametrul este mare (400 mm). Când sunt mai multe pompe pot fi mai multe hidrofoare.2. Conform STAS 1478-90 volumul hidroforului este: V ( l) = 11⋅ .7) mCA în funcţie de V şi Hi conform STAS 1478-90. apa furnizată ajunge toată la beneficiar Qpompat = Q0 max sau poate ajunge parţial la beneficiar Qpompat > Qbeneficiar şi parţial în hidrofor Qbeneficiar > Qpompat toată apa pompată ajunge la hidrofor. H0 – presiunea în hidrofor în momentul opririi pompei. Pompe active Pompe rezervă 3 1 3÷7 2 7÷8 3 5. în puţuri săpate.8÷1. hrr = pierderile de sarcină pe conducta de refulare. pompa este oprită automat de către un presostat care decuplează motorul de la reţea.4. se alege Hp – Hi = (0.3÷2.1. Pentru o automatizare simplă şi o bună funcţionare a pompelor. timpul să nu fie mai mic de (6÷10) minute.5. 3600 ⋅ Q p (Hp + 10) ⋅ (H0 + 10) ⋅ (5. 5.• pompe orizontale. hra = pierderile de sarcină pe conducta de aspiraţie.se realizează un castel de apă de cotă egală cu cota piezometrică necesară pentru asigurarea presiunii la beneficiar.1. 101 . Dacă beneficiarul consumă apă. .) în care: Hg = înălţimea geodezică. Capacitatea acestor staţii este redusă. presostatul comandă pornirea pompei şi ciclul se reia. Se acceptă de obicei va = (0.0) m/s.prevederea unui hidrofor. Volumul hidroforului trebuie să fie atât de mare încât între două porniri. în această situaţie sunt două soluţii: . Alimentarea hidroforului conduce la ridicarea nivelului apei până la o anumită valoare şi la comprimarea pernei de aer.5) m/s.6÷1. Când presiunea în perna de aer a ajuns la o valoare stabilită.

n < (8÷10) Din volumul total 20% constituie rezerva de siguranţă pentru ca aerul din pernă să nu scape în instalaţia de apă alimentată de hidrofor. Aplicaţia 5.Qp – debitul pompei (l/s).1.38 m3/h • CCAmax = 207. n – numărul de porniri – opriri ale pompei pe oră.69 m3/h • Q0 min = 54. cunoscând: • Q0 max = 380.07 mdM 102 . Să se dimensioneze staţia de pompare ce pompează apa din rezervor în castelul de apă.

01 m/m conductă .65 Numărul de pompe rezultă: n= Q STP Q 0max 38069 . 103 .) rezultă: .vr = 1.07 mdM Pentru dimensionarea tipului şi numărului de pompe: Hp = Hg + ∑h r m Hg = C max − C R in = 207. n = 2400 rot/min.07 = 2100m .hr loc =1. Din curbele de funcţionare ale pompei ( fig.5 m/s .lin + hr.3m Pentru alegerea pompei se consideră că debitul orar minim se asigură prin funcţionarea unei singure pompe.Hp = 26.η p = 0. 5.η P = 0.3 = 2.Qp = 60 m3/h .0 m hrr = hr.Hp = 23. Din catalogul de pompe româneşti pentru: Qp = 54.5 m .2.07 −186.70 Staţia va fi prevăzută cu 7 + 2 pompe.Dr = 275 mm .3 m rezultă pompa orizontală: AN 65-50-160..38 m3/h .Qp = 54.j = 0.34 QP QP 60 Se aleg: n = 7 pompe cu: . .loc = 0. CA ∑h r = hra + hrr Se consideră: .hra = 0.00 m .• CRmin = 186.3 m .38 m3/h şi Hp = 23.Lr ≈ 30 m . = = = 6. Rezultă: Hp = Hg + ∑h r = 21 + 2.01⋅ 30 + 10 = 13m . φ = 169 mm.

5. 104 .2. Curbele de funcţionare pentru pompa AN 65-50-160.Fig. n = 2900 rot/min Aplicaţia 5.2.

86 m hr local = 1.0 C A Tmin B min 100 min 150 Fig.5.5 mdM CRmax = 187. cu următoarele dimensiuni: Tabelul 5.52 l/s NHst = 177.30m HP = Hg + ∑h r = Hg + hr aducţiune + hr local HP = 10.30 + 25.3.64 l/s qoptim foraj = 9. Dimensiuni pompă submersibilă 105 .00 m • • • Pentru determinarea tipului de pompă se calculează conform schemei din figura 5.16m .5 = 10.8 mdM hr aducţiune = 25. m Hg = C R ax − NH st = 187. Din catalogul de pompe Vogel rezultă pompa tip 631 TL 3 HF 402 cu: Qp = 8.2.3.80 l/s şi Hp = 38 m.Să se aleagă pompele submersibile necesare pentru echiparea unor foraje dintrun acvifer sub presiune ştiind că: • • • qefectiv foraj = 8. A (mm) 1538 B (mm) 825 C (mm) 147 Tmin (mm) 1330 P (kW) 3.86 +100 = 37.8 −177.

CCA max Hg Nmax Nmin NHst NHd sef * CTF1 Hg Alimentare M Fig.5.4. Schemă pentru calculul şi pompelor din STP dintre rezervor şi castel sarcinii pompei submersibile 106 .