1.

1 Masuratorile terestre Masuratorile terestre dateaza din cele mai vechi timpuri ca o necessitate a oamenilor de a masura si a reprezenta suprafata de teren in scopul satisfacerii nevoilor economice,organizarea lucrarilor agricole in constructii in serviciile militare ,caile de comunicatii etc. Topografia este obiectul ce ocupa un rol important in masuratorile terestre si este stiinta care se ocupa cu tehnica masuratorilor terestre pe suprafete mici,precum si prin intocmirea planurilor si hartilor topografice. Legatura topografiei cu alte discipline: 1.Geodezie 2.Cartografie 3.Fotogrametrie 4.Cadastru 5.Geodezie,Astronomie 6.Matematica fizica Impertanta topografiei: 1.Sistematizarea,,amenajarea oraselor 2.Organizarea lucrarilor agricole 3.Constructii 4.Operatii militare 5.Lucrari cadastrale 6.Comunicatii 1.2 Forma si dimensiunile Pamintului:510 mil.Km2 –suprafata pamintului 71%-suprafata cu apa 29%-suprafata terestra Din aceasta cauza drep forma pamintului este considerate suprafata de nivel ce coincide cu suprafata apelor in mari si oceane in stare linistita si imaginar prelungita pe sub continente.Acesta suprafata o numim suprafata de nivel.Deoarece suprafata pamintului si suprafata geoidului sunt foarte complicate din punct de vedere geometric ele nu pot fi folosite la prelucrarea matematica a masuratorilor din aceasta cauza s-a constatat ca cea mai apropiata forma de geoid este elipsoidul

a-sem.mare b-sem. mica f-turtita WGS-84-global GRS-80-de referinta

1.3 Metode de proiectie a punctelor 1.Proiectia geodezica-se utilizeaza la reprezentarea suprafetelor mari(tari,continente),unde se tine cont de curbura pamintului

ABCDE sunt puncte la suprafata terestra care se proiecteaza prin linii verticale neparalele intre ele pe suprafata elipsoidului.Linii ce unesc punctele de deasupra elipsoidului sunt linii curbe-numite linii geodezice. 2.Proiectia topografica-se utilizeaza la reprezentarea suprafetei mici unde nu se tine cont de corbura pamintului

ABCD sunt puncte de pe suprafata terestra care se proiecteaza prin linii verticale paralele intre ele pe suprafata unui plan,obtinindu-se punctele din plan sunt linii drepte

1.4 Sisteme de coordonate utilizate in topografie. 1)sisteme de coordinate geografice: φ-latitudine este unghiul cuprins intre verticala punctului si planul ecuatorului. (lambda)-longitudine-este unghiul cuprins intre plan meridian grinda si planul meridian punct dat. 2)sisteme de coordonate polare . 3)sisteme de coordonate rectangulare plane. 4)sisteme de proiectii cartografice :trecerea pe suprafata plana a oricarui portiuni din teren necesita aplicarea unui sistem de proiectie cartografica numarul acestor si avantajul lor sunt variate. 5)sisteme de altitudini :a 3 coordonate de pozitie a punctelor de pe suprafata terestra este distanta de la punctul suprafeti terestre pina la suprafata de referinta.Sistemul de altitudine baltica.Distanta de la punctul de pe suprafata terestra masurata pe verticalla pina la suprafata de referinta se numeste altitudine. Altitudine absoluta(daca se masoara fata de nivelul mari) Altitudine relativa(fata de nivelul altor obiecte) 1.5 Elementele topografice ale terenului.untati de masura. 1)Pe teren avem 2 categorii de elemente :1.liniare (distante si inaltimi) 2.unghiulare (orizontale si verticale) Unghi orizontal-e/e unghiul intre proiectile orizontale a 2 linii devizabile. Unghi vertical-e/e unghiul in plan vertical format de directia orizontala si linia devizare. 2)unitati de divizare :1.pe lungimi 1Km=1000m ;1m=100cm ;1dm=10cm ;1cm=10m.m 2.Unitate de suprafata : 1km 2 = 10 6 m 2 ; 1m 2 = 104 m2 ; 1dm 2 = 102 m 2 ; 1cm 2 = 102 mm2 3.unitati de unghiuri :sexigesimala : 1cerc = 360θ ;1θ = 60I ;1I = 60II ; centisemala : 1cerc = 400 g ;1g = 100 c;1 c = 100 cc. 4.radiani. 1.6. Planuri si harti. Plan topografic- reprezentarea conventionala la scara a detaliilor planimetrice si altimetrice de pe suprafata terestra, unde nu se tine cont de corbura pamintului. 1:200÷1:10000 Totalitatea obiectelor amplasate pe teren se numesc situatie, iar a diverselor forme accidentale ale terenurilor se numeste relief . Planul care contine doar situatia se numeste plan de situatie, iar planul care contine si situatia si relieful, se numeste plan topografic. Harta topografica-reprezentarea conventionala la scara a detaliilor planimetrice si altimetrice in mod generalizat de pe suprafata terestra unde se tine cont de corbura pamintului. 1:20000 si mai mici. Scara-raportul dintre o distanta d din plan si omoloaga sa din teren. N=d/D 1:N Scari numerice 1:N – 1:500(ex) 1cm plan = 500 cm teren 1cm=5m Scari grafice. Precizia scarii-cea mai mica distanta din teren ce corespunde unui segment din plan de 0,1mm. 2mm=1m 0.2mm=0.1m 0.1mm=0.05m Coroiajul hartilor s planurilor topografice Prin notiunea de caroiaj se intelege reteaua formata din 2 familii de drepte, perpendicular unele pe altele, trasata pe un plan sau harta si care formeaza pe toata intinderea patrate egale ale caror dimensiuni depend de scara hartii. Caroiajul hartilor si planurilor topografice ne ajuta sa determinam coordonatele punctelor de pe plan/harta, precum si raportarea punctelor. 1.7 Semnele conventionale topografice Prin semnele conventionale topografice intelegem niste semen caracteristice cu ajutorul carora se prezinta situatia pe teren: 1. semne conventionale de contur-sunt acele semen care pot fi exprimate la scara data si reprezentate obiectivelor cu character de contur;

2. semne conventionale liniare-reprezinta obiectul cu caracter liniar al carui lungime fi exprimata la scara data, iar lungimea nu(cale de comunicati;conducta de gaz;retea electrica); 3. semen conventionale care pot fi exprimate la scara data(pod); 4. semen conventionale applicative-dau o completare celor mai inalte mentionate. 1.8 Reprezentarea reliefului Exista mai multe forme de relief care sunt reprezentate in plan prin curbe de nivel: 1. colina; 2. depresiune; 3. crupa(bot de deal); 4. talea; 5. saua de munte. Proprietatile curbelor de nivel: 1. in lungul aceliasi curbe se pastreaza aceiasi cota; 2. altitudinea intre 2 curbe de nivel alaturate este egala cu echidistanta curbelor de nivel; 3. curbele se pot atinge dar nu se pot intretaia(exceptii stincele); 4. au forma convex ape dealuri si concave pe vaii; 5. cu cit sunt mai dese,cu atit panta este mai mare; 6. cu cit sunt mai multe,cu altit altitudinea este mai mare si cu cit sunt mai putine cu atit altitudinea este mai mica. 2.1 Reţele de sprijin planimetrice. Executarea lucrărilor planimetrice necesită întotdeauna o reîea de sprijin. Există următoarele reţele de sprijin: 1. Reţele geodezice de ordin superior. Din această categorie fac parte: reţeaua geodezico- naţionala RGN; de ordine zero; sînt 5 puncte şi distanţe dintre acestea este 80-100 km. otaci, ungheni, cheltuitoru nou, giurgiuleşti, palanca . RGN- 1 aproximativ 80 puncte(25-35 km) RGN-2 aprox. 400 puncte (10-15 km). 2. Reaţea gepdezică de ordin interior ele se obţin din punctele reţelei geodezice de ordin superior prin metoda intersecţiei: a. Intersecţia înainte. b. Intersecţia înapoi. c. Intersecţia combinată. (Desenul din caiet.)

3. Reţele toprografice se aplică atunci cînd reţeaua geodezică de regiune nu este folosbilă. Ele pot fi: a. Poligon cu punct central(desen) b. Patrulater cu diagonale masurate.(desen) c. Lanţuri de triunghi.(desen) 4. Drumuirea planimetrică se foloseşte atunci cînd suprafaţa de ridicat este mai mica de cîteva hectare. Ele pot fi: a. Drumuire sprijinită (desen) b. Drumuire închisă. (desen)

5. În cazul suprafeţelor foarte mici ridicarea poate fi efectuată prin metoda radierii printr-un singur punct. (desen). 2.2 Marcarea şi semnalizarea punctelor. Marcarea(materializarea) – reprezintă o opraţie de materializare în pămînt a punctelor topografice. Marcarea permanentă a punctelor se efectuează prin borne de beton armat. Marcarea temporară se face prin ţăruş de lemn sau metal în funcţie de natura solului. Semnalizarea punctelor- este o operaţie de insemnare a punctelor cu semnale deasupra solului de a fi vazute de la distanţă. Avem semnale temporare şi permanente. Cele temporare se folosesc la însemnarea punctelor situate la distanţe mai mici de 300 m. Se foloseşte jalonul. Semnalele permanente se folosesc pe toată perioada de măsurare pentru punctele situate la distanţe mai mari de 300 m. Deaici fac parte: a. Baliza la sol. (Desen) b. Baliza în arbore. c. Piramida. d. Semnale pe pilastru, folosite în oraş, antene de pe acoperişurile clădirilor şi crucea de la biserică.

2.3 Instrumente folosite în măsurători. Măsurătorile de unghiuri şi distanţe pot fi efectuate cu ajutorul următoarelor instrumente: Teodolite 2T 30(30 precizie de măsurare). Teodolite T30” , Teodolite T5” , Teodolitele Theo 010 “. Noi mai avem şi statile totale electronice(sunt de mai multe tipuri); Altele sunt: GPS, avem acces la sateliţi, compas şi altele. Toate datele preluate cu instrumentele moderne denumite sunt stocate pe memory stick, apoi descarcăm această informaţie în softul special domeniului. Ca soft avem programa: CREDO, apoi prelucrarea datelor se face în softul specializat Geonix(aceasta este folosită pentru hărţi la scări mari), pentru scări la scari mici este folosit Are Gis, o aplicaţie a Art Map.

2.4 Tipuri de masurători Pentru măsurarea unghiurilor se folosesc 3 metode. Prima grupa de unghiuri: orizontale. 1.Metoda simplă (desen) Unghiul beta = lecturileurile de la punctul 2- lecturile de la punctul 1. 2.Metoda repetiţeii constă în măsurarea unui unghi de mai multe ori. 3. Metoda seriilor constă în masurarea unghiurilor dintr-un singur punct de staţie. A doua grupa de unghiuri: verticale. Acestea se folosesc la determinarea distanţei reduse la orizon şi calculul diferenţelor de nivel. (Desen) Gama = unghiul vertical Delta h – diferenţa de nivel. A treia grupă de unghiuri: distanţele. 1.Metoda directă. În calitate de instrumente folosim ruleta ţi panghica 20-50 m. 2.Metoda indirectă. În calitate de instrumente se folosesc teodolitele(2T30; T30”; T5”; Theo 010”), instrumentele, Gps, copmpas. * reguli de respectare la măsurarea distanţei:

1. instrumentul să fie verificat înainte de a începe măsurările. 2. măsurările să fie făcute strict pe aliniament. 3.aliniamentul se curăţă de obstacole. 4. să existe vizibilitate între punctele distanţei de măsurat. 2.5 Metode de ridicare a detaliilor topografice. Noi prin aceste metode aducem la teren deteliile topografice. 1.Metoda de coordonate polare. (Desen) 2. Metoda coordonatelor echerice (absciselor şi ordonatelor). 3.Medoda intersecţiilor unghiulare. Această metodă se aplică doar atunci cînd putem efectua măsurători de unghiuri.(desen) 4. Metoda intersecţiilor liniare. Se aplică doar atunci cînd se pot efectua măsurători de distanţe. (Desen) 3.1 Retele de sprijin altimetrice Retelele de sprijin altimetrice sunt de 4 ordine. Ordinul retelei I II III IV Lungimea laturilor poligoanelor 500-600 m 300-500 m 100-300 m 10-50 m

3.2 Instrumente folosite in masuratori Nivelele clasice Ni3, N-3K Un echipament cu nivelment consta din: o nivela 2 mine (rigla verticala) trepied 3.3 Determinarea diferentelor de nivel si a cotelor Metoda: 1) nivelment geometric de capat 2) nivelment geometric de mijloc 3.4 Nivelment trigonometric Nivelment trigonometric se aplica la determianrea cotelor punctellor in terenuri accidentate. Aceasta metoda de nivelment se caracterizeaza prin aceea ca se determina diferentele dintre puncte in functie de distanta dintre ele si unghiul vertical. Unghiul in masuram cu teodolitul. 4.1 Principiul ridicarii tahometrice Tahimetria este tehnica masurilor topografice, care folosesc anumite instrumente numite tahimetre (teodolitul) si efectueaza concomitent atit ridicare planimetrica, cit si altimetrica. Cu ajutorul acestor ridicari tahimetrice se intocmesc planuri topografice necesare la proiectarea drumurilor, canalelor, cailor ferate. Insusi cuvintul tahimetrie provine din greaca, ceea ce inseamna masurare rapida. Pozitia planimetrica a punctelor se determina prin metoda polara. Pozitia altimetrica a punctelor o efectuam prin nivelment trigonometric. Ridicarea tahimetrica asigura o precizie scazuta fata de ridicarea planurilor si altitudinilor aparte. 4.2 Intocmirea planului ridicarii tahimetrice Prelucrarea grafica a materialelor, ridicarii se incepe cu constructia caroiajului hartilor si planului, cu dimensiunea 10x10 cm.

1. Caroiajul 2. Dupa marimea coordonatelor se depune pozitia punctelor retelei de sprijin. 3. Depunerea pe plan a punctelor de detaliu din teren, dupa marimea unghiurilor polare si a distantelor. 4. Dupa constructia situatiei se trece la reprezentarea reliefului prin metoda interpolarii punctelor. 5. Completam planul cuu semnele conventionale corespunzatoare. 6. Trasam cadrul hartii.