Annotation Kravets Ivan, Monetary - the credit policy of Germany, Kishinev, 2010

Germany - one of leaders of economic. With gross national product level, euro exceeding 3,235 billion, Germany is on the fourth place in the world (after the USA, Japan and the Peoples Republic of China). Besides, Germany occupies one of leading places in the world on export volumes. Exported production is known all over the world under mark Made in Germany. On a standard of living the country occupies 23 place in the world, agrees Human Development Index. On manufacture size Germany costs on the fourth place at once beyond the USA, China and Japan. Per capita it is necessary almost 26 thousand dollars a year. A share of Germany in world gross national product — 8 %. A share of Germany in gross national product of the European Union countries — almost 30 %. Direct conductor of the state monetary and credit policy is the German federal bank. It carries out it in three basic forms: a manipulation a discount rate; operations in the open market; regulation of norms of obligatory reserves of credit institutions. To Bundesbank functions the currency issue monopoly belongs. Annually the bank solves in what degree and in what direction the monetary weight in the country varies. Results of decisions of bank are always shined in mass media. By means of interest rates the bank has possibility to some extent to change quantity of cash in circulation. The bank carries out maintenance of execution of a payment turn and the control over activity of other banks and influence on them - directly (participation in control councils) and опосредованно (use of tools of a monetary policy). Independence of Bundesbank of the government and perfection of the legislation in this sphere - it is possible to tell, a unique case in the world. The central bank does not put to itself for the purpose profit reception as it is done by other central banks. Bundesbank functions as corporation of civil protection. From the moment of creation of the European System of Central Banks Bundesbank defines the problem so: ―Bundesbank as the Central bank of Germany is compound European System of Central Banks. It takes part in this system, provides price stability of euro and carries out payments in the country and behind its limits. Bundesbank as the central bank carries out the general monetary policy of the European System of Central Banks in Germany―. 3

Introducere Sistemul bancar reprezintă una din cele mai importante structuri a economiei de piaţă. În Germania(RFG) acest sistem este foarte dezvoltat şi cuprinde o sferă largă a economiei întregului stat. Actualitatea temei poate fi determinată de faptul că politica monetară şi de credit a oricărui stat poartă un caracter reglementar, adică prin realizarea acesteia se subînţelege întregul proces de stabilire a relaţiilor economice între agenţii economici la nivelul unui stat sau chiar la nivel interstatal. Dacă reieşim din aceast fapt (care eu cred că este argumentat) putem constata că politica monetră şi de credit a Germaniei joacă un rol important cum la nivel naţional aşa şi la nivel internaţional. Aceasta importanţă se datorează dezvoltării economice a Germaniei rapide, suficiente şi bineorganizate pe parcursul secolului XX. Sistemul bancar al Germaniei reprezintă un sistem dintre cele mai dezvoltate de pe continentul european şi chiar din lume. Activitatea bancară în ultimii douzeci de ani se consideră unul dintre cele mai dinamice sectoare ale economiei Germaniei. Spre deosebire de sisteme bancare ale altor ţări structura sistemului bancar german este caracterizat prin universalizarea instituţiilor bancare – creditare, care le permite să deţină o diversă structură de active şi pasive. Gestionarea instituţiilor de credit în RFG este realizată de două instituţii independente: Banca Federală Germană şi Consiliul Federal de Supraveghere bancară, cu acestea vom lua cunoştinţă în capitolul II al tezei . Este evident că banca centrală joacă rolul primordial în stbilirea politicii monetare şi de credit în oricare stat, deoarece anumea ea este organul suprem, care deţine drepturi exclusive de a utiliza instrumentele politicii monetar – creditare pentru reglementarea acesteea. Pentru ca să putem descoperi sensul acestei lucrări, „Politica monetară şi de credit a Germaniei‖ trebuie să cunoaştem ce însuşi reprezintă banca centrală, funcţiile şi misiunile de bază ale acesteia. Deoarece politica monetară este legătă direct de activitatea băncii centrale şi depinde nemijlocit de politica acesteia atunci paragraful 2 capitolului II va fi consacrat descrierii băncii centrale ale Germaniei, funcţiilor şi misiunilor acesteia. Primul capitol al acestei lucrări va reflecta cele mai importante evenimente economice care sau produs în domeniul financiar – bancar al Gremaniei în ultimul secol, la fel şi poziţia 4

economică actuală a Germaniei moderne. Doar după analiza a situaţiei economice a statului putem judeca asupra politicii monetar – creditare promovate de acest stat. În capitolul III sunt oglindite conceptele, scopurile şi instrumentele politicii monetar – creditare ale Germaniei. Actualmente în Germania politica monetară şi de credit este angajată să minimizeze inflaţia, să contribuie la creşterea economică cît mai satbilă, să menţină raportările ale cursului valutar pe un nivel determinat de economie, să stimuleze producerea bunurilor orientate spre export şi bunurilor care vor înlocui importurile actuale, să majoreze semnificativ rezervele valutare ale ţării. Deci toate acestea reprezint problemele de bază ale politicii monetar – creditare ale Germaniei. Lucrarea mea are drept scop de a arăta ce reprezintă politica monetară şi de credit pentru un stat dezvoltat ca Germania şi la ce nivel economic se află astăzi Republica Federativă Germania. Pentru ca să pot realiza efectuarea cît mai efecientă a lucrării date, mi-am pus drept scopul de a rezolva şi de a reflecta următoarele sarcinele: de analizat economia Germaniei pe parcursul unei perioade destul de suficiente, pentru ca să pot determina rolul politicii monetar – creditare promovate de autorităţile abilitate de acest drept; de a studia mai amănunţit sistemul bancar german: apariţia, dezvoltarea şi poziţia de a argumenta prin definiţii, date statistice şi fapte concrete importanţa politicii actuală a acestuia, pentru ca să pot urmări evoluţia politicii monetar - creditare ; monetare şi de credit a Germaniei. Teza de faţă este structurată în 3 capitole a cîte 3 paragrafe fiecare capitol. În primul capitol, alcătuit din 11 pagini, am descris etapele formării politicii monetare şi de credit în Germania. Următorul capitol (capitol II, care constituie 16 pagini) reprezintă descrierea sistemului bancar german. Ultimul capitol desfăşoară esenţa poilticii monetar – creditare promovate de către Bundesbank – Banca Federală Germană sau banca centrală şi conţine 21 de pagini.

5

Primul Război Mondial a adus statul la o criză financiară profundă şi la cel mai mare nivel al inflaţiei pe întreaga istorie a Germaniei. atunci cînd după proclamarea imperiului a fost introdusă unitatea monetară – reichsmark-a cu paritatea de aur în valoare de 0. iar în 1772 a introdus în circulaţie note de trezorerie – de la 1 pînă la 100 taleri în suma de 1. care circulau cu cursul de referinţă faţă de argint. în iunie 1923 – 6 . 1. Etapele formării sistemului monetar şi de credit în Germania. Conducerea statului a fost nevoită să se dezice de standartul de aur. Sistemul unic monetar – creditar a Germaniei ia naştere în anii 1870.Capitolul I.mărci de aur. Emisiunea după război a adus la aceea că pînă în iunie 1923 masa monetară a crescut aproximativ de 90 de ori. care trebuiau să fie plătite într-o perioadă scurtă. Ca rezultat spre sfîrşitul războiului masa monetară depăşea datele antebelicede 5 ori. În plus circulau bancnote şi bani – hîrtie. Pînă atunci pe teritoriul statului existau 7 sisteme monetare: monometalizmul în Germania de Nord (taler) şi cea de Sud (gulden).1.5 mln. În 1856 Prusia a început să emită bani folosind imprimarea multicolor.mărci. Astfel. talerul de aur în Bremen. preţurile –de 180 de ori. care a obţinut monopolul relativ asupra emisiei banilor doar după Primul Război Mondial şi monopolul absolut – obţinut în 1935. Situaţia economică a Germaniei pînă la al Doilea Război Mondial. În 1875 a început să funcţioneze Reichsbank – banca centrală de emisie . Saxonia prima a emis bani – hîrtie. . Ţările – biruitoare au impus reparaţiile în mărime de 132 mlrd. Pînă la Primul Război Mondial în paralel cu Reichsbank funcţionau încă cîteva bănci de emisie.358423g. în ianuarie 1923 – 7260. pistoale. iar cursul dolarului – de 230 de ori. Înfrîngere în război a adus la necesitatea unui volum şi mai mare de bani. 1 dolar în iunie 1921 costa 65 mărci.Preţurile au crescut de 2 ori. monede de aur – friedrichs. Cheltuieli militare au constituit 150 mlrd. ce a însemnat începutul monometalizmului de aur. în iulie 1922 – 420. deoarece erau necesare emisiunile permanente pentru campaniile militare. galbeni .

celelalte mărci rămînînd în rezervă. În afară de aceasta în 1924 S. a intervenit cu ajutorul faţă de Germania. care deja a doua zi nu valorau nimic. iar Anglia şi Franţa întorceau datoriile militare sale faţă de S.A. Ei au propus planul lui Dawes după . Veniturile industriale se treceau la recuperarea reparaţiilor Angliei şi Franţei.demărci (pînă la război . Istoria Germaniei acelui timp cunoaşte exemple unice a preţurilor. care producea 90% de cărbuni şi 50 % de metal din întreaga Germania) ca să exporte liber producţia acestor industrii. De facto statul a trecut la standartul de aur de schimb.2 trln. După efectuarea reformei monetare şi extragerea din circulaţie a rentmărcilor în urma rambursării datoriilor în august 1924 Rentbank şi-a încetat activitatea. În 1932 au fost anulate toate reparaţiile. se calculau în mărci de aur. producătorilor. comercianţilor şi proprietarilor băncilor. În 1929 planul lui Dawes a fost înlocuit cu planul lui Young. şi Anglia împrumuturi în mărime de 30 mlrd.U.U.A. Dar criza economică mondială a întrerupt existenţa planului Young. Resursele au constituit 3.100 mii. O pîine costa 430 mlrd.. iar în 1923 armata franco – belgiană a ocupat regiunea Rursc. Reichsbank continua să emită banii şi la sfîrşitul 1923 volumul banilor – hîrtie a atins aproximativ 500 cvintilioane de mărci. Sumele reparaţiilor s-au micşorat esenţial şi Germania era obligată să le achite în tranşe anuale relativ mici pînă în anul 1988.. ca şi bancnotele.2 mlrd. A fost stabilit cursul absolut – 4. mărci. în noiembrie – 4.În perioada de tranziţie în paralel funcţionau două bănci de emisie – Rentbank şi Reichsbank. se creditau statului pentru acoperirea datoriei acestuia faţă de Reichsbank şi pentru acoperirea deficitului bugetar. de mărci. Din acestea 1. care Germania primea de la S. Drept asigurare a acestor obligaţiuni serveau obligaţiuni ipote. Aceiaşi suma (1.2 mărci pentru un dolar ce coincidea cu paritatea antebelică a mărcii faţă de aur. iar pe piaţa neagră cursul dolarului American a constituit 10 trln.2 mlrd. Pentru achitarea serviciilor elementare erau necesare saci de bani .29 mărci). reihsmărci.2 mlrd. Capitalul Rentbank-ului a fost constituit nu dinaur. emisă de Rentbank. în octombrie – 25 mlrd.(. Pentru asigurarea sumelor pentru reparaţii biruitorii exportau din Germania totul valoros. ci dinobligaţiunile fondatorilor acesteia – propritarilor terenurilor agricole . La sfîrşitul anului 1923 a fost introdusă o nouă valută – rentmarka.Planul nou prevedea cesiunea şi mai mare Germaniei.U.A. mărci pentru reconstrucţia industriei. Aceasta se schimba în valoare de 1:1 trln. careşi obligaţiuni în valoare de 4% din costul întreprinderilor ale acestora. Dar obligaţiunile fondatorilor băncii.reichsmărci şi cu 40 % se acopera cu aur şi cu valuta străină. Cu toate acestea în perioada 7 .0.) se transmitea Reichsbank-ului pentru creditarea gospodăriilor private. funcţiile acestuia fiind transmise Reichsbank-ului reorganizat.

4 mlrd. ceea ce a adus la deficitul şi necesitatea implimentării sistemului de carduri pentru alimentaţie. care încălca relaţiile de piaţă. Măsurile antiinflaţioniste constatau în controlul asupra preţurilor şi asupra salariilor. 40 din acestea fie.de criză 1929 – 1933 a fost anulat standartul de aur de schimb şi a fost stabilit sistemul banilor crediatri . Cu toate acestea militarizarea generală a economiei şi cel de-al Doilea Război Mondial cereau infuzii băneşti şi ca consecinţă volumul banilor a crescut de la 56.. Pe 21 iunie 1948 reichsmărcile au fost declarate ilegale.Erhard. britanică. franceză şi cea sovietică). plata pentru arendă se schimbau în corelaţie 1:1. Toate mărcile dincolo de aceasta suma se schimbau după alt curs – 1 deutschmark-a se egala cu 10 reichsmărci. spiritul antreprenorial şi reforma monetară. Astfel s-au constiutuit două nivele a sistemului creditar al Germaniei:Banca landurilor germane (Bank Deutscher Lander) şi băncile centrale regionale. care a declarat guvernarea sa ca al treilea reich (al treilea imperiul). pînă la 298 mlrd. Germania postbelică a fost împărţită în patru zone de ocupaţie (americană. În 1945 în zona sovietică toate departamentele Reichsbank-ului au fost închise . Inflaţia se apropia la circa 600% în comparaţie cu nivelul antebelic. Astfel 60 de reichsmărci se schimbau după cursul 1:1 faţă de mărci germane(deutschmark). A fost stabilit nivelul scăzut al preţurilor la mărfuri de consum. Principiile de bază a transformărilor au fost preţurile libere. O particularitate a economiei germane a devenit reglementarea strictă a preţurilor. În 1933 în Germania a ajuns la putere Hitler . iar din anul 1939 Reichsbank se subordona totalmente lui fuhrer. care locuitor putea să schimbe pe 40 deutschmărci noi mai apoi şi încă 20 de deutschmărci.U. Cel mai principal arhitector a economiei germane postbelice a devenit L. În 1948 au fost stabilite patru bănci centrale regionale în zona britanică. Cu toate că hotarele zonelor ocupate nu coincideau cu diviziunea administrativ – teritorială .A. în 1947 au fost deschise trei bănci centrale. . Jumătate din bani în numerar sau din 8 . În anii 1946 – 1947 în zona americană şi cea franceză au fost deschise băncile centrale regionale . care nu se schimbau pe o altă valută. Pe data de 1 martie 1948 toate băncile centrale regionale au constituit Banca landurilor germane (Bank Deutscher Lander) . care se afla în trei zone de ocupaţie. Pensiile. care funcţionau în baza principiilor Sistemului Federal de Rezerve din S. spre exemplu pe teritoriul landului Baden –Wuerttemberg . Legea privind sistemul creditar din 1934 a oferit Reichsbank-ului drepturi exclusive. De la sfîrşitul anului 1946 spre primăvara anului 1948 în landurile (regiunile sau unităţile administrativ – teritoriale) în graniţele Germaniei antebelice au fost constituite 11 bănci centrale regionale. care mai poate fi numită Institutul Central de Emisiune. salariul. mărci.

În 1953 RFG a aderat la Fondul Monetar Internaţional. cedînd numai S. care a fixat paritatea de aur a mărcii germane la nivelul 0. iar importului – 22%.U.A. Alimentarele s-au umplut cu mărfuri.A. (în 1986 a întrecut S.33:1.U. după nivelul exporturilor).U. Ponderea exportului în PIB-ul RFG în 1986 a constituit 27%.economisiri era posibil de schimbat după cursul 1:10.Totuşi volumului banilor puşi în circulaţie economiei germane nu-i ajungea şi spre sfîrşitul anului 1948 masa monetară s-a majorat mai mult decît de 3 ori.211588 g. primind numerar pentru achitarea primelor salarii.A.5% (după masa reichsmărcilor). 9 . Pasivele întreprinderilor au fost la fel recalculate după cursul 1:10. Preţurile pînă la sfîrşitul anului au crescut doar cu cîteva procente şi nu de 2 – 4 ori ca în anii precedenţi. În rezultatul tuturor deprecieri raportul mediu de schimb a reichsmărcilor şi a deutschmărcilor a constituit 10:0. Întreprinderile.U. În 1950 din cauza creşterii bruşte a preţurilor la materie primă importată în rezultatul începutului războiului coreian deficitul balanţei comerciale a devenit şi mai mare. Astfel volumul banilor s-a redus cu 93. de aur curat. Pe teritoriul RFG confecţionarea banilor s-a reînnoit numai în anul 1955. Pe 24 iunie 1948 a avut loc liberalizarea deplină a preţurilor. Marca germană se echivala cu dolarul în raport 3. A dispărut „piaţa neagră‖.33 deutschmărci la 4. După aderare la sistemul valutar de la Bretton – Woods şi adoptare a Constituţiei RFG (Republica Federativă Germania) în 1949 a fost stabilit standartul dolarului de aur. şi Japonia şi al doilea după circuitul comerţului exterior. În septembrie 1949 valoarea dolarului a crescut de la 3.. A doua jumătate temporar „îngheţată‖putea să fie schimbată mai tîrziu după cursul 1:20. . În 1976 paritatea de aur a fost anulată. în continuare erau obligaţi să existe din contul veniturilor proprii.2.A. Devalorizarea mărcii germane întoamna 1949 a fost iniţiată de deficitul balanţei comerciale. Particularităţile circulaţiei monetare în Germania de vest după al Doilea 1. Pe bancnotele lipseau semne de securitate. RFG este una din cele mai puternice ţări a imperialismului contemporan care ocupa pînă la mijlocul anilor 80 al treilea loc în lume dipă volumul producţiei industriale dintre ţările capitaliste dipă S.65. Primii bani ai Germaniei după al Doilea Război Mondial se confecţionau în Londra ( bancnotele în valoare de 5 mărci )şi S.2 şi numai în martie 1961 a avut loc reevaluarea mărcii (1 dolar = 4 mărci). Război Mondial.

În anii 80 asupra destabilizării economiei ţării influenţează împuternicirea proceselor de militarizare. ce a adus la creşterea ponderii acesteia în producţia industrială a lumii capitaliste pînă la 13% în 1986 comparativ cu 10% în 1960. un şir de industrii în RFG rămîne în urmă şi nu reuşea cu tempe generale a creşterii industriei. Sub influenţa partenerului principal după NATO – S. industria textilă.A. industria de fier şi de piele. De la anul 1960 pînă la 1986 în ţara au avut loc schimbările serioase în structura domeniilor industriei. În comparaţie cu industriile progresive care se dezvoltau în tempe rapide şi nu sufereau micşorarea productivităţii. Ulterior a început o nouă perioadă – dezvoltarea intensivă a economiei care s-a complicat esenţial pînă la anii 70 sub influenţa schimbărilor riguroase în condiţiile creşterii economice a RFG. ca producţia materialelor primare. Creşterea încetinită a acestor domenii. în primul rînd utilaje diferite. chiar în timpul crizelor acute. Restabilirea economiei în baza creşterii extensive a industriei care a fost determinată în egală măsură de majorarea capitalului de bază pe o persoană ocupată şi de creşterea numărului populaţiei ocupate în industrie – această perioadă a durat pînă la sfîrşitul anilor 1950.5%. Ele se evidenţiau mai întîi în scăderea ponderii industriei extractive în favoarea celei de prelucrare. mai ales în metalurgia neagră la fel şi producţia petrolieră şi energetică inclusiv şi extragerea cărbunilor este generată în mod primordial de micşorarea volumului materiei prime. La fel în tempe rapide se dezvolta industria chimică. uneori chiar şi scăderi absolute a productivităţii. petrolieră şi cea forestieră. suferind scăderi frecvente a tempelor de creştere. administraţia RFG a lărgit semnificativ asignările bugetare pe nevoile militare. Dificultăţile serioase economia RFG a suferit în 1966 – 1967 şi cele mai grave în 1973 -1975 şi 1980 – 1982. industria – 41%.U. sfera serviciilor – 53. Printre domeniile ale industriei de prelucrare a materiei prime s-au înaintat cele care produc „mărfuri investiţionale‖. De la anul 1960 pînă la 1986 volumul producţiei industriale RFG a crescut mai mult de 5 ori.Populaţia antreprenorială Republicii Federale Germania în 1985 a constituit 25 milioane persoan. Dezvoltarea economică RFG a avut loc cu îndoieli. dar în anii 80 – industria electrică şi informatica. extragerea cărbunilor. În dezvoltarea potenţialului economic RFG se poate de evidenţiat două etape. După datele oficiale asignările numai în bugetul Ministerului Apărării au atins în 1985 circa 52 miliarde mărci germane (au crescut cu 10 . La aşa tip de industrii se referă metalurgia neagră.5%. inclusiv gospodării ţărăneşti – 5.

mărci germane.A. dar pînă la începutul anului 1988 – pînă la 32. cifra de afaceri. Acestea sunt monopolurile cu reţea vastă a filialelor productive sau întreprinderilor afiliate peste hotare şi ponderea înaltă întreprinderilor străine în activele firmei. activitatea cărora a ieşit din limitele ţării. mărci. Dar împreună cu cheltuielile a altor departamente în scopuri militarizării volumul total a cheltuielilor în 1985 a constituit 70 miliarde mărci germane. Corporaţii transnaţionale ocupă locul important în structura capitalului mare.9 mlrd.U. În componenţa corporaţiilor trans-naţionale intră trei moştenitori principali a „Interessen-Gemeinschaft Farbenindustrie―AG: concerne „BASF‖. Cota întreprinderilor comerciale industrial cu capitalul străin este egal cu 18%. venituri obţinute sau numărul de angajaţi. mărci. În tempe rapide (mai ales în anii 60) se efectua centralizarea industrială la toate întreprinderile mari. Locul principal în economia RFG ocupă capitalul străin. „Daimler-Chrysler‖ şi „Folksvagenverke‖ – în industria automobilă. În anii 60 creşterea anuală a investiţiilor străine a constituit în mediu 1 – 1. ―DEUTSCHE SHELL‖ şi altele. preponderent sub forma investiţiilor private directe în industrie. 11 . Numai în 1986 în RFG au falimentat 18. Primul loc după volumul investiţiilor directe în economia RFG ocupă capitalul monopolist a S. în anii 70 – 80 – pînă la 2 miliarde de mărci germane. Din 30 cele mai mari companii germane aproximativ 1/3 este dirijată cu capitalul străin.5 mlrd. În anii 80 capitalul străin continuie să lărgească poziţii sale în anumite ramuri a RFG. în industria chimică – 30 %. ―OPEL‖. Defolturi financiare mari au fost marcate şi în sfera bancară. Acestea sunt ―ESSO‖.7 mii întreprinderi.U.5 mlrd. în industria prelucrătoare – 22 %.5 mlrd. Una din evidenţieri a concentrării producţiei şi capitalului în RFG este înfiinţarea corporaţiilor trans-naţionale foarte mari. mărci sau 34% din total investiţii străine. Volumul investiţiilor directe a S. transport.A. mărci. „Bosch‖ şi „Siemens‖ – în cea electrotehnică şi altele. Volumul total al investiţiilor străine în RFG pînă la începutul anului 1988 a constituit 95. Procesele concentrării erau urmate de falimentarea firmelor comerciale şi industriale mijlocii. în cea electro-tehnică – 27%.2 miliarde comparativ cu anul anterior). „Bayer‖ şi „Hoechst ‖ – în industria chimică.. Germania – este statul atractiv pentru investiţiile străine. chiar pînă la anul 1950 constituia mai mult de 0. în 1960 el a crescut pînă la 4. comerţ şi sfera bancară. În 1986 pe 100 de firme industriale mari le revin 50% din numărul totel a celor ocupate şi 60% din volumul total al producţiei.4 mlrd. ―UNI-LEVER‖.

A crescut numărul de şomeri pînă la 2 mln. prin introducerea facilităţilor pe impozit şi creşterii scoaterii din evidenţa a obiectelor amortizate.A.5 mln. După noile concepţii economice guvernamentale problema organelor de conducere se consideră activarea mondială a factorilor de piaţă la rînd cu limitarea implicării directe în economia. În perioada creşterii economice statul şi Bundesbank trec la politica „menţinerii conjucturii‖ prin majorarea costului creditului. oameni care făceau parte din „rezervele liniştite‖(oameni concediaţi din industrie sau care nu au primit loc de muncă după finisarea şcolii sau colegiului dar care nu au dorit să se înregistreze ca şomerii). În 1986 la cifra dată mai putem adăuga 1. Ajungînd la putere în 1981coaliţia „Uniunea Creştină Democrată‖.3. Economia Germaniei devine „locomotivul” economiei europene. a crescut ponderea cadrelor tehnico – ştiinţifice în numărul total a ocupaţilor. la pîrghiile pieţei.. Pe timpul crizelor se întreprind măsurile de „accelerare‖ conjucturii prin lărgirea activităţii investiţionale în ţară prin intermediul resurselor ale statului. Acestea sunt la număr peste 3 mln. în cel mai rău caz. majorarea nivelului rezervelor minime obligatorii şi îngheţarea resurselor bugetare esenţiale. De la sfîrşitul anilor 60 RFG a început să întreprindă măsurile hotărîtoare de lichidare sau.U. Acest fapt nu a putut să aducă la consecinţele sociale negative. În ţară a apărut o nouă categorie socială – „sărăcia nouă‖. După părerea generală a experţilor vest – germane „întoarcerea de la economia „dirijată‖ la economia liberă de piaţă în RFG aşa şi nu a avut loc – au fost puse doar accente noi pe măsurile monopoliste – statale în scopul ajutării capitalului mare. care s-au întreprins de conducerea anterioară şi a propus întoarcerea la economia de piaţă. Germania – 1. Au fost majorate asignările bugetare pe cercetările ştiinţifice. a crescut numărul innovaţiilor introduse. de oameni care au venituri sau compensaţiile sociale mai joase de minimum de trai. mebru UE . micşorarea „întreruperii tehnologice‖ cu S. concerne mari la fel au majorat volumul resurselor pentru cercetări ştiinţifice. micşorarea asignaţiilor pentru nevoile sociale. Cu ajutorul pîrghiilor financiar – creditare conducerea tinde să creeze condiţii mai favorabile capitalului mare în activitatea acestuia de extragere a profiturilor maxime. de oameni.Conducerea RFG încearca şă influenţeze dezvoltarea conjucturii economice. „Întoarcerea‖ în politica economică este nemijlocit legată cu apariţia ulterioară a dreptului muncitorilor. 12 . „Uniunea Creştină Socială‖ şi „Partidul Liberal – democrat‖ a declarat insuficienţa măsurilor statale de a ajuta economia.

şi generează un surplus comercial de 165 de miliarde. şi Edek.400. Audi. Volkswagen şi Nivea.2007). Deutsche Bank (a doua companie ca rentabilitate). Majoritatea produselor sunt din domeniul ingineriei. sens literal: "ţara germană"). De la începuturile erei industriale. OCDE. sectorul industrie cu 29. exportînd bunuri în valoare de 1. conform datelor din 2008. Cele mai mari tîrguri şi congrese internaţionale de comerţ din fiecare an au loc în oraşe germane.996 (iulie. Germania a fost un lider. Robert Bosch GmbH. În 2007.133 trilioane de dolari în 2006 (incluzînd ţările din zona Euro).021 km² cu o populaţie de 82. în special automobile. Austria. Branduri renumite la scară mondială sunt Mercedes Benz. Siemens. top organizat în funcţie de veniturile companiilor. Deutsche Telekom. Germania este lider mondial în exporturi. cele mai mari dintre acestea erau Daimler. Olanda. există 37 de companii cu sediul în Germania. Porsche. Franţa. BMW. E. Volkswagen. Deci pentru ca să putem atinge şi a dezvălui aspectele economice care sunt legate nemijlocit de tema tezei prezente trebuie să avem idee şi de informaţii generale despre Germania. şi a cincea din lume în funcţie de paritatea puterii de cumpărare. Face parte din organizaţii internaţionale importante precum Consiliul Europei(1951). Germania a adoptat moneda unică 13 . OSCE şi din zona euro. Republica Federală Germania (în germană: Bundesrepublik Deutschland). Suprafaţa totală a teritoriului ţării este de 357. metalurgie şi bunuri chimicale. cum ar fi Hanovra.ON. Belgia. Uniunea Europeană (1957). economic şi nu numai. inovator şi beneficiar al unei economii din ce în ce mai globalizate. ONU (1973).1%. şi sectorul agricultură cu 0. este un stat în Europa Centrală. Germania este o susţinătoare a integrării economice şi politice europene. şi BASF. Luxemburg. denumită colocvial Germania (Deutschland. Deutsche Post.9%. iar politicile ei comerciale sunt din ce în ce mai mult determinate de acordurile dintre membrii Uniunii Europene şi de legislaţia europeană privind piaţa comună. Republica Cehă şi Polonia. Elveţia. Metro. De asemenea are ieşire directă la Marea Baltică şi la Marea Nordului (Oceanul Atlantic).. Allianz (compania cea mai profitabilă). Germania este cel mai mare producător de turbine de vînt şi tehnologia puterii solare din lume. Germania are cea mai mare economie naţională din Europa. instalaţii mecanice. Germania se învecinează cu nouă ţări europene: Danemarca.Astăzi Germania reprezintă un stat foarte puternic şi bine dezvoltat din punct de vedere politic. Adidas. Frankfurt şi Berlin. SAP. Printre companiile cu cei mai mulţi angajaţi se numără Deutsche Post. NATO (1955). În topul celor mai mari 500 de companii listate la bursă. a patra din lume ca PIB nominal. Uniunea Vest-Europeană (1954). Sectorul servicii contribuie cu aproximativ 70% la PIBul total.

63 milioane personae agricultură:2. servicii: 63. transferurile anuale de la vest la est fiind de aproximativ 80 de miliarde de dolari.6% pe an 42.7% agricultură: 1%. industrie: 33. Chiar şi după reunificarea Germaniei.2% în fosta Germanie de Vest.4%. şi a redus numărul de locuri de muncă din sectorul public.7% în fosta Germanie de Est.8% 8. Despre situaţia economică actuală putem judeca după datele din tabelul 1 dat mai jos. al cancelarului Gerhard Schröder.4% peste 3 milioane de cetăţeni 1. Modernizarea şi integrarea economiei din estul Germaniei continuă să fie un proces de lungă durată. servicii: 68% 1.200 milliarde euro 14 . industrie: 31%. Rata şomajului a scăzut începînd cu 2005. cu sediul la Frankfurt. la 12.8%. ajungînd la cea mai scăzută cotă din ultimii 15 ani. a iniţiat o serie de reforme privind piaţa de muncă şi instituţiile legate de bunăstarea publică. 2009 Indicator economic Creştere PIB Compoziţie PIB pe ramuri Rata inflaţiei Forţa de muncă Forţa de muncă distribuită pe sectoare Rata şomajului Şomaj Buget de stat Valoare 1. în iunie 2008. Tabelul 1: Principali indicatori economici ai Germaniei pentru anul 2009 DATE ECONOMICE.euro. nivelul de trai şi veniturile anuale au rămas sensibil mai mari în fosta Germanie de Vest. Acest procentaj variază de la 6. în timp ce actualul guvern a adoptat o politică fiscală restrictivă. din 1990. şi se prevede că acesta va dura pînă în 2019. iar politica ei monetară este stabilită de Banca Centrală Europeană. 7. Fostul guvern.5%.

A. procese care au luat amploare în ultimele 2 decenii.5% în 1995. În anii 90 ponderea acestor ţări în producţia industrială mondială era de peste 65%. în ultimii ani locomotiva economiei mondiale. Trecerea lumii într-o societate postindustrială şi industrializarea ţărilor în curs de dezvoltare. Japonia. le sunt caracteristice un grad foarte înalt al concentrării de capital şi rolul pe care îl au companiile transnaţionale din fiecare ţară în cadrul 15 .U. Pe fondul reducerii substanţiale a ponderii acestor ţări în numărul populaţiei mondiale.) iar nivelul relativ al industrializării a crescut de la 3. pe de altă parte însă.4% în 1995. cu toate că reunificarea ţării a sporit ponderea ei în industria mondială cu circa 13%. iar ponderea serviciilor atinge valori de 60 – 75%.8 în 1995.4 în 1970 pînă la 4.Cheltuieli de stat Deficit bugetar Datoria publică 1. Tuturor acestor ţări. aceeaşi fiind şi ponderea exporturilor de maşini şi utilaje.8% din PIB Sursa: http://ro.. de 2 – 5%.org/wiki/Germania#Economia În ciuda efortului material făcut pentru integrarea fostei RDG (Republica Democrată Germană). Italia şi Marea Britanie din grupul ―celor 6‖ devenit grupul ―celor 7‖ după includerea Canadei. inclusiv Germaniei. Germania a devenit. (potrivit I. avînd şi cele mai mari valori ai coeficienţilor eficenţei economice.8% în 1970 la 12. se poate constata o creştere relativă a nivelului lor de industrializare.6% în 1970 la 6. Franţa. Germania este o societate postindustrială în care ponderea agriculturii în PIB s-a stabilit la cote minime. În relaţiile economice externe exporturile sunt dintre cele mai diversificate. au redus din ponderea ―primelor şase‖ în economia mondială. În grupul ―celor 6‖. îşi reuneşte şi îşi coordonează forţele cu acestea pentru a nu pierde controlul pe care îl deţine asupra mapamondului. pe de o parte cu celelalte state dezvoltate în lupta pentru creşterea ponderii controlului economiei şi a pieţei mondiale. Economia Germaniei este una dintre cele mai dezvoltate şi solide din lume. în prezent l-a cedat Japoniei.wikipedia. Fiind o ţară cu o economie puternic dezvoltată. bazată pe industria prelucrătoare (locul I pe glob la mai multe produse) şi comerţul exterior (cel mai mare exportator mondial de mărfuri). ponderea în producţia convenţională a industriei de prelucrare mondială a crescut de la 9.E. de la 3. menţinîndu-şi cea mai mare pondere industria constructoare de maşini.300 milliarde euro 80 milliarde euro 65. Ca şi acestea. ponderea industriei este în scădere.M. Germania face parte astfel. Germania care a deţinut locul 2 pînă în anii ’70. alături de S. Germania concurează. În cazul Germaniei.

capital.1 miliarde de euro.2 miliarde de euro (1. Martin van Vliet. reflectînd o presiune mai scăzută în privinţa perspectivelor macroeconomice.121.a arătat Antje Praefcke. „Germania. de la minimul record de – 63.Press. prima economie europeană.o notă de pesimism în ceea ce priveşte perspectivele economiei germane‖. de scurtă durată. pe fondul scăderii preţurilor petrolului şi deprecierii monedei europene‖.3 miliarde de euro înregistrat în 1 http://www. Toate statele au o independenţă totală în elaborarea şi producţia de armament şi sunt exporatatori de armament. a înregistrat anul trecut cel mai prost an din punct de vedere al comerţului exterior de după 1950.economiei mondiale.1 Analiza aparţine institutului de cercetare economică ZEW. Pe ansamblu. ―Indicele a fost peste aşteptări.ro/articol/increderea-din-mediul-de-afaceri-german-la-niveluri-anterioare-prabusiriilehman-brothers-128436. Germania a fost cel mai mare exportator mondial de bunuri după 2003. ―Deşi aşteptările investitorilor şi analiştilor sunt ceva mai pozitive. balanţa comercială a Germaniei a înregistrat anul trecut un excedent de 136. pînă la – 62. ―Indicele încrederii în mediul economic din Germania s-a îmbunătăţit peste aşteptări în august 2009. părerile păstrează .transmite Agence France . exporturile Germaniei au scăzut în 2009 cu 18. citat de Mediafax. titlu ocupat mult timp de Germania.2 % în ritm anual. Potrivit cifrelor oficiale comunicate de Oficiul federal de statistică (Destatis). devenind cel mai mare exportator mondial. deci a oferit monedei euro un sprijin de scurtă durată. Moneda europeană a avut o uşoară creştere. China a avut. . vînzări în străinătate de 1. şi se bazează pe un chestionar privind aşteptările a 297 de analişti şi investitori privind mediul economic din cea mai puternică economie europeană. importurile Germaniei au scăzut cu 17. cu un surplus de balanţă comercială externă de 83.201.5 în iunie. Tot în 2009.9 în iulie. Indicele a crescut la – 55. avînd cele mai moderne armate.3 miliarde euro în primele 5 luni 2009. în condiţiile în care China a reuşit să preia locul de cel mai mare exportator mondial. strateg pentru pieţele valutare la banca germană Commerzbank.transmite Reuters.pe bună dreptate.7 miliarde de dolari. însă este tot un număr negativ.3 miliarde de dolari).‖ . din Germania. în 2009. . în timp ce estimările indicau o apreciere mult mai temperată. deci nu s-a înregistrat o apreciere mult superioară‖. .1 miliarde de euro. după aprecierea noastră . după publicarea indicelui.a declarat analistul ING.html 16 .4% în raport cu 2008 pînă la 803. în scădere faţă de excedentul de 178. pînă la 667. ţinînd cont de datele istorice.

care propune creşterea taxelor doar pentru bancheri şi speculatorii care au provocat criza. în ritm anual. înregistrînd o creştere de trei la sută în decembrie. citaţi de Financial Times. pentru a da un exemplu celorlalte ţari din zona euro . ca urmare a unei aşteptate creşteri de 5. totuşi. ministrul german al Economiei. De asemenea. Rainer Bruederle. Reducerea subvenţiilor acordate landurilor şi eliminarea scutirii anumitor categorii de la plata taxelor. o adevărată ascensiune se lasă aşteptată‖.5 miliarde de euro. în ciuda promisiunilor actualei coaliţii de la Berlin că va pune reducerea fiscalităţii în centrul programului sau de guvernare.5%.5% în decembrie. Experţii interpretează situaţia cu prudenţă: ―Recesiunea a fost depăşită aici. aceasta fiind prima creştere anuală raportată după luna octombrie 2008. a avertizat că: ―Revenirea economiei germane nu este încă autosuficientă‖. Propunerile lui Wolfgang Schauble au strîns. recent. deja criticile opoziţiei social-democrate.a sugerat ministrul german al Finanţelor. ―Reducerea alocaţiilor pentru şomeri şi a altor alocaţii sociale ar putea face parte din planul de măsuri de austeritate al Guvernului de la Berlin. Economia din Germania a înregistrat din nou o creştere. Totuşi cîteva date economice sunt încă proaste. Frankfurt am Main: ―Marele hop pare să fi fost depăşit‖.2 Guvernul german pregateşte un program drastic de austeritate pentru anul viitor. Economia 2 http://www. Wolfgang Schauble. însă. decembrie 2009 comparativ cu decembrie 2008.4% în acest an. pînă la 55. Economiile ar urma să fie făcute atît prin reducerea cheltulelilor. potrivit unor oficiali guvernamentali.Executivul de la Berlin pregateşte o reducere a cheltuielilor bugetare cu cel puţin 10 miliarde de euro anual. că la finele lui 2009 exporturile Germaniei s-au relansat.financiarul. precum şi reducerea sau eliminarea unor alocaţii sociale sunt măsuri ce ar urma să facă parte din planul de reducere a cheltuielilor.‖ .4%. comparativ cu luna noiembrie pînă la 69 de miliarde de euro. cît şi prin creşterea taxelor. Guvernul de la Berlin estimează că prima economie europeană va înregistra o creştere de 1. comparativ cu noiembrie.ro/2010/02/09/exporturile-germaniei-s-au-prabusit-in-2009/ 17 . exporturile Germaniei au înregistrat o creştere de 3.1% a exporturilor. Destatis subliniază. iar în ritm anual au înregistrat o scădere de 6. Cu toate acestea. pînă în 2016.2008. Importurile Germaniei au crescut cu 4. chiar şi în Euroland (statul în care s-a produs moneda euro) ar trebui să se resimtă acum.

Cîţiva indici indică o creştere. a comunicat Eurostat.5 %. în trimestrul precedent‖. Experţii intervievaţi şi-au crescut aşteptările de la un Plus iniţial de 0. Cît de incertă se prezintă situaţia economică. 18 . Totuşi în ciuda multitudinii de specialişti intervievaţi. trebuie corectate din nou. a arătat de asemenea raportul lunar al Băncii Centrale Europene (EZB). Capitolul II. Pe scurt. cotaţia actuală ar putea fi astfel descrisă: situaţia este în prezent mai rea decît ne temeam.5 procente.2 la 0. Biroul de Statistică al Comisiei Europene. se spune în continuare într-un raport. în 2011. 2. Banca Centrală asigură regulat recunoaşterea economiştilor ei politici prin sondaje printre experţi din afara. chiar dacă doar uşor.5 procente încă de acum trei luni. Acest lucru demonstrează faptul că.germană a înregistrat din nou o creştere. Totuşi situaţia economică rămîne încă incertă. Produsul Intern Brut (PIB) a scăzut. Sistemul bancar german. Dezvoltarea pozitivă surprinzătoare este legată mai ales de situaţia din Germania şi Franţa. 2010 va arăta o uşoară relaxare. economia va creşte. alţii se îndreaptă încă spre minus. După părerea lor. incertitudinile cu privire la estimarea situaţiei economice. după minus 2. ―În al doilea trimestru. economia în Euroland va înregistra o scădere în acest an cu 4.1 procente. în comparaţie cu trimestrul trecut. în ţările Uniunii Europene. cu aproximativ 1. dar se îmbunătăţeşte mai repede decît ne-am fi aşteptat.3 procente. Chiar şi prabuşirea economică în Euroland (statul în care s-a produs moneda euro) pare să se fi oprit. Apariţia şi dezvoltarea sistemului bancar în Germania. doar cu 0. Observatorii profesionişti de la Banca Centrală Europeană presupun împreună că. în al doilea trimestru. a fost luat în calcul o scădere a Produsului Intern Brut(PIB) de 3. prognozele de săptămînile trecute. rămîn în continuare mari.1.4 procente.

În 1995 au existat aproximativ 3. Astfel.700 de bănci legale independente cu mai mult de 48. Marea majoritate a băncilor sunt bănci universale. În forma sa modernă. diferenţiere apărută pe la mijlocul anilor 1990. destul de ridicat potrivit standardelor internaţionale. complexitatea sa structurală şi puterea băncilor sale.000 de oficii bancare. întro măsură mai mare sau mai mică. în continuare. ceea ce înseamnă că ele sunt implicate. acordarea de credite. Avînd în vedere structura lor internă băncile universale germane pot fi împărţite în 3 categorii: 1. Ceea ce a diferenţiat însă sistemul bancar german de celelalte sisteme bancare a fost. Ceea ce i-a dat însă o notorietate mare a fost rigoarea operaţiunilor bancare şi crearea unei monede de cont specifice. numită "Marko-Banco―. Alături de Banca din Hamburg şi prin înfiinţarea Băncii din Nürenberg aparatul bancar din Germania reuşeşte să se consolideze. 3. şi încă mai este una dintre cele mai puternice economii ―bancare‖ din lume. 19 . scontarea titlurilor de credit. Bănci cooperatiste. dat fiind numărul mare de bănci şi oficii bancare. constituită după modelul Băncii din Amsterdam. Germania era. este totuşi. în special. Bănci de economii. factoring. asigurarea serviciilor de siguranţă în activităţile de brokeraj şi în cele de încredere. în activităţi precum: crearea de depozite. Bănci speciale. garanţii financiare şi transferuri de fonduri sau servicii de plăţi cît şi alte servicii pe care autorităţile în domeniu le recunoaşte ca fiind servicii bancare la care mai pot fi adăugate serviciile bancare tipice de investiţii şi rezervele de asigurare a bunurilor prin intermediul subsidiarilor sau a acelor mai apropiate societăţi de asigurări cu care băncile colaborează. sistemul bancar german s-a constituit începînd cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea.Sistemul bancar german ia naştere odată cu apariţia în 1619 a Băncii din Hamburg. Bănci comerciale. 2. ca apoi să efectueze şi operaţiuni de virament. Iniţial aceasta a fost doar o bancă de depozite. 4. Deşi numărul băncilor din Germania s-a micşorat în ultimii ani.

648.3 4 2369 33.35 6 978.05 5 1.7 3 637 3624 19.6 1623 14.4 331 7305 Sucur sale intern e .60 2 de 2.) Ponderea situaţiei bilanţiere (%) Numă rul institu ţiilor de credit 1995 Bănci comerciale Bănci mari Grupul băncilor economii Grupul băncilor cooperatiste Alte categorii 1.66 6 14.50 4 27.458.675.22 4 20.8 547 17.972 10.70 0 2001 Bănci comerciale Bănci mari Euro 2.218.86 3 Grupul băncilor economii Grupul băncilor 20 783.09 4 22.1 37.2 303 5576 3784 48.149.089.046.322 3.24 8 de DM 2.47 0 12.20 8 TOTAL 8.19 4 34.575.Tabelul 2: Situaţia bilanţieră şi cea privid numărul instituţiilor de credit în 1995 şi în 2001 Situaţie Grup bancar bilanţie ră (mil.2 2595 17.7 221 4167 1.

Deutsche Bank. la rîndul ei a achiziţionat Kleinwort Benson în 1995 şi-a extins în mod agresiv instrumentele bancare de investiţii. datorită structurii lor interne şi a statutului lor juridic. Deutsche Bank (fondată în 1870) şi Commerzbank (fondată în 1870) să se unească (între 1957 şi 1958) din nou.de/volkswirtschaft/vo_geschaeftsbericht. bancherii privaţi nu mai puteau să satisfacă nevoile financiare din ce în ce mai mari ale companiilor industriale de producţie în masă. ei încă îşi mai desfăşoară activitatea sub denumirea de Hausbanks. Toate cele patru mari bănci sunt bănci universale deoarece activitatea lor ―en detail‖ se grefează pe creşterea activităţilor bancare de investiţii. Bazele primei asocieri de fonduri bancare germane au fost puse pe la jumătatea secolului al XIX-lea.3 222 3867 Sursa:http://www.02 8 TOTAL 7. lucrînd cu marile corporaţii industriale ale Germaniei şi formează esenţa grupului de bănci comerciale din Germania. Bayerische Hypo . s-a unit în 1999 cu categoria Deutsche Bundesbank a marilor bănci.php (annual reports 1996. Afacerile sale ―en detail‖ se desfăşurau de obicei în partea de sud a Germaniei. 2002) Tabelul de mai sus furnizează informaţii cu privire la ponderea ocupată de principalele trei grupuri bancare dată de numărul instituţiilor legale independente. entităţi care au ca scop principal maximizarea profitului. după o primă încercare eşuată la începutul celui de-al doilea Război Mondial.577.394. în Austria şi centru şi estul Europei în ultima perioadă.şi Vereinsbank (HVB). averea lor totală şi filialele lor. cît şi pentru 2001. care a achiziţionat banca de investiţii britanică Morgan Grenfell în 1989 şi instituţia americană Bankers Trust în 1997 şi Dresdner Bank care. În acea perioadă. dar s-au extins şi în celelalte zone . atît pentru 1995. Astăzi. care a fost creată în 1998 prin fuziunea dintre două mari bănci Bavariene. Dresdner pe al doilea şi Commerzbank pe al patrulea loc printre cele mai mari bănci universale europene 21 .13 9 21. reprezentînd 10% din numărul total de instituţii bancare erau bănci comerciale şi.cooperatiste Alte categorii 1. Doar aproximativ 330 din băncile germane. În 1999 Deutsche s-a clasat pe primul loc.24 9 2695 41.bundesbank. Un val de consolidare determinat de criza bancară din 1931-1932 i-a determinat pe cei trei ―jucători‖ principali: Dresdner Bank (fondată în 1872).

Sohn & Co. Gossler & Co. (fondată în 1590 în Hamburg). asociaţiile de împrumut şi companiile de investiţii deţinute de marile bănci sunt printre cele mai mari de pe piaţa Germaniei. 22 . Baden Württembergische Bank (locul 46). care interzice băncilor comerciale de a desfăşura activităţi bancare de ipotecă în nume propriu. Ca o consecinţă a acestei discrepanţe. Volkswagenbank (locul 66) şi Citibank Privatkunden (locul 73). Deutsche Kreditbank (locul 51). Deutsche Bank (locul 31) care înglobează activităţile bancare ―en detail‖ ale Deutsche Bnak Group. Ele deţin 2873 de sucursale în comparaţie cu 16. deţinută de Munich Re. ca Joh. În plus. B. Consors şi Comdirect cele mai multe bănci din această categorie se concentrează pe activitatea lor ―en detail‖ regională sau ―en gros‖. Commerzbank cooperează cu Generali. Vereins. Totuşi. Postbank (locul 22) care este deţinută în totalitate de Serviciul Poştal German privatizat. SEB (locul 34) care este deţinută în totalitate de Swedisch Skandinaviska Enskilda Banken. Unii dintre ei. HVB este singura mare bancă care este scutită de prevederile actului german ipotecar din 1899. Chiar dacă toate cele patru bănci aparţin celor mai mari instituţii din lume. grupul cel mai mare de asigurări din Germania. cea de-a doua companie de asigurări ca mărime din Germania. SEB şi Citibank şi firmele de brokeraj Allgemeine Deutsche Directbank (locul 96). Cele mai mari sunt Bankgesellschaft Berlin (locul 10 în 2000). băncile ipotecare3 deţinute în totalitate sau majoritar. în acelaşi an. Cu excepţia cîtorva bănci secundare ca BHF-Bank. clienţii unei bănci pot să retragă numerar de la un ATM al unei alte bănci fără reţinerea unui comision pentru realizarea operaţiunii. cele patru bănci mari colaborează în ceea ce priveşte utilizarea ATM-urilor. cel mai mare grup de asigurări din Italia şi HVB cooperează cu ERGO.892 de sucursale ale grupului de bănci de economii şi 15. Berenberg. În timp ce Deutsche Bank şi-a vîndut instrumentul de asigurare în 2001. KgaA 3 Din cauza statutului său de bancă ipotecară hibrid.und Westbank (locul 52). Din grupul băncilor comerciale mai fac parte şi bancherii privaţi. Băncile comerciale regionale sau alte bănci comerciale sunt alcătuite din toate băncile private secundare şi terţiare. Dresdner însăşi a fost cumpărată de Allianz. Metzler Seel. strategiile lor curente de asigurări bancare diferă în mod considerabil. cota lor de piaţă combinată în ceea ce priveşte depozitele a fost mai mică de 14% la sfîrşitul anului 2000. BHF-Bank (locul 27) care a fost achiziţionată de către Dutch ING Group în 1999.332 de sucursale ale grupului de bănci cooperatiste.în ceea ce priveşte partea din capitalul total alocat activităţii ―en gros‖ şi investiţiilor bancare.

În mod obişnuit. băncilor de economii li s-a dat statutul de autonomie în 1931. Datorită unor dezvoltări similare în toate celelalte regiuni ale Germaniei au apărut 2700 de instituţii publice la începutul secolului XX. şi anume. Pentru a evita o îndatorare excesivă a guvernărilor locale la începutul marii crize economice din 1929. ele sunt conduse de proprietari care răspund personal de obligaţiile financiare ale băncilor lor. de a furniza o infuzie de capital sau suport de lichidităţi atunci cînd aceasta este ameninţată de insolvabilitate. se află printre cele mai vechi bănci care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul Germaniei. Astăzi. obligaţia garanţiei a fost pusă în aplicare în foarte puţine cazuri. Deoarece obligaţia de susţinere elimină de fapt prin ea însăşi lipsurile băncii de economii. Acest număr a reprezentat 8% în 2000 şi a rămas relativ stabil în ultimii 15 ani. în primul rînd de bugetele restrînse ale guvernărilor locale şi de evitarea efectelor negative. Aceste legi le obligă să servească interesele publice ale regiunii respective prin 23 . În plus.(fondată în Frankfurt în 1674) şi Delbrück & Co. Actul băncilor de economii. a fost introdusă aşa – numita Gewährtiägerhaftung (obligaţia garanţiei) care generează susţinerea entităţii publice fondate fără restricţie în cazul unor lipsuri ale băncilor lor de economii şi deci serveşte ca o garanţie pentru creditorii terţiari. de la 1406 instituţii în 1925 la 491 în 1938 şi doar 50 la sfîrşitul anului 1998. Numărul lor este în scădere. Abia 2% din aceeaşi bază a activelor se aflau sub controlul a 90 (mai mult decît 63 în 1985) de sucursale germane a băncilor străine care existau la sfîrşitul anului 2000. Prima bancă publică de economii germană a fost fondată în 1801 în Göttingen după ce băncile private de economii au suferit pagube serioase generate de războaiele purtate cu Napoleon. Băncile publice de economii sunt conduse conform legilor băncilor de economii din cantoanele respective ale Germaniei. alături de entitatea fondată. Depinzînd. încheiat în Prusia în 1838 au înlocuit independenţa tuturor celor 234 de bănci de economii prusace şi le-au subordonat regimului de guvernare local. obligaţia de garanţie nu a fost nici ea pusă în aplicare de prea multe ori. cota lor în totalul activelor operaţiilor interne ale băncilor germane este pe departe sub 1%. aşa numita Anstaltslast (obligaţia susţinerii) şi-a asumat de atunci. răspunderea pentru a asigura capacitatea băncii sale de economii de aşi îndeplini obligaţiile financiare în orice moment. (fondată în Cologne în 1712). Adăugînd activele celor 56 de bănci comerciale şi ipotecare care erau deţinute majoritar de bănci străine – printre care SEB şi Citibank Privatkunden – acestea înglobează toate acţiunile averii bancare germane controlate de băncile străine sau non-bănci. Astfel.

dar sunt de altminteri mai mult sau mai puţin comparabile cu băncile de economii publice. Adesea. să efectueze tranzacţii monetare pe piaţă. De exemplu. băncile publice de economii sunt obligate să deschidă un cont pentru tranzacţii pentru fiecare client. pentru a se evita concurenţa dintre băncile locale de economii. Una dintre ele şi în acelaşi timp cea mai mare bancă de economii din Germania. Nevoia de a introduce un sistem de rating intern (Basle II) va însemna în mod inevitabil că termenele de creditare vor fi restrînse pentru a oferi o protecţie mai mare împotriva riscurilor de creditare.‖ 24 . maximizarea profitului nu trebuie să fie obiectivul lor principal. care sunt autonome. Comitetul executiv înaintează rapoarte unui comitet supervizor numit Vewaltungsrat. comitetul de credit. fapt care îi conferă unităţii fondatoare oportunitatea de a exercita influenţă în deciziile importante privitoare la credite. deşi băncile de economii trebuie să-şi desfăşoare activitatea după principiile economice. Afacerile mai mici vor obţine în continuare credite în condiţii atractive‖. mai există încă 7 astfel de bănci independente. nevoile întreprinderilor mici şi mijlocii şi pe autoritatea lor publică. În zonele rurale ele concurează.încurajarea economiilor individuale şi prin satisfacerea nevoilor de credite ale comunităţilor locale. De asemenea. în mod obişnuit cu băncile cooperatiste mici. să efectueze schimburi valutare în nume propriu sau să facă parte dintr-un consorţiu. Această declaraţie este însoţită de următoarea: ‖profiturile pe care noi le obţinem sunt reinvestite în Haspa. Hamburger Sparkasse (Haspa) confirmă în raportul său anual pentru anul 2000 ―că este în mod necondiţionat angajată în afaceri mai mici. se mai prevede că băncile de economii principale nu pot. fiecărei instituţii îi este interzis să-şi desfăşoare activitatea în afara ariei sale de acţiune sau să se amestece în activităţile din teritoriile vecine. Structurile lor de conducere sunt similare celor ale băncilor comerciale. aceste bănci ar trebui să se concentreze pe nevoile angajaţilor lor. este formată din cel puţin trei membri din comitetul supervizor. în timp ce în zonele metropolitane ele concurează cu sucursalele marilor bănci comerciale. sau doar într-o anumită măsură să deţină acţiuni la alte întreprinderi din afara grupului de bănci de economii. şi din acest motiv nu beneficiază de garanţiile statului. O a treia componentă a structurii organizatorice interne. în mod obişnuit. Această susţinere financiară ne-a permis să ne adaptăm cu succes schimbărilor sociale şi economice de-a lungul istoriei noastre de 174 de ani şi să devenim o instituţie financiară de top în regiunea economică locală. Legea mai prevede că. Două treimi din consiliul supervizor sunt reprezentate de entitatea fondatoare ca şi proprietar al băncii şi o treime este aleasă de angajaţi. Pe lîngă cele 541 de bănci publice de economii. Din acest motiv.

spre deosebire de competitorii lor privaţi. şi-au dezvoltat noi produse financiare. Totuşi. la 11 în 1990.5% din Hamburgische Landesbank. cel mai mare Landesbanks deţinea 39. prin crearea de filiale sau propunerea unor linii de credit cu diferite destinaţii. Garanţia acestor bănci de economii numite Landesbanks este asigurată de Asociaţia regională a caselor de economie sau a landurilor în care acestea acţionează.Această formă de profit însuşit este într-adevăr tipică pentru majoritatea băncilor de economii. criticii sunt adesea în contradictoriu în ceea ce priveşte obişnuinţa entităţilor fondatoare de a tolera astfel de raporturi scăzute de plăţi pe lîngă garanţiile furnizate de deţinătorii publici cu privire la obligaţiile de menţinere şi garanţie izolează în mod nejustificat băncile publice de presiunea exercitată de acţionarii privaţi şi prin aceasta să ofere avantaje competitive grupului de bănci de economii ca un întreg şi Landesbanks în mod particular. cît şi tranzacţii financiare cu străinătatea. Funcţiile îndeplinite de Landesbanks constau în următoarele: Sunt Bănci Centrale ale caselor de economii şi asigură compensarea între casele Sunt bănci regionale şi deţin competenţe în asigurarea tranzacţiilor financiare de Sunt bănci comerciale universale. Numărul Landesbanks s-a diminuat de la 14 în 1957. de alte Landesbanks4 şi de cele 13 asociaţii regionale de economii. servicii de audit. 4 La sfîrşitul anului 2000.9% din Landesbank Schleswig-Holstein care. iar în mediul concurenţial prezent acestea se angajează în operaţiuni de fuziuni şi dezvoltări în străinătate. Cele 12 Landesbanks şi asociaţiile regionale de economii constituie al doilea nivel al grupului de bănci de economii. practicînd atît credite imobiliare şi industriale. aceluiaşi land. - toate tipurile. 25 . Ca o legătură între băncile de economii şi Landesbanks. Principala funcţie ale acestor asociaţii regionale este aceea de a furniza servicii administrative membrilor săi şi anume băncilor de economii regionale. Cele mai multe sunt deţinute de stat. acestea din urmă coordonează activităţile dintre cele două niveluri ale grupului. băncile publice nu pot să stimuleze seriozitatea terţilor. La ei activează şapte centre informaţionale unde lucrează mai mult de 5500 de angajaţi. Potrivit Sinn (1996) rata cîştigurilor menţinute sub forma veniturilor nete a fost în medie cu 50% mai mare la băncile de economii faţă de băncile comerciale în perioada dintre 1980-1994. West LB. training-uri. ea însăşi deţinea 49. desfăşoară campanii de marketing şi furnizează cercetări amănunţite de piaţă şi în domeniul economic. Un motiv evident este bineînţeles acela că.

Atît Landesbanks cît şi DSGV deţin 50% din DGZ – Deka Bank. 37 de companii publice de asigurări (asigurare pe viaţă:10%) şi 75 de companii de riscuri.Un exemplu elocvent este DGZ – Deka Bank considerată banca centrală a tuturor Landesbanks care . Grupul de bănci de economii mai cuprinde 11 asociaţii regionale de credit public şi pentru construcţii (cota de piaţă în 2000 era de 34%). În consecinţă. grupul băncilor de economii ar putea şi ar trebui să fie percepute ca o entitate bancară mare de asigurare care este considerată cea mai mare instituţie financiară din lume cu un capital de 3000 de miliarde de Euro la sfîrşitul anului 2000. profiturile sunt încă împărţite între membrii săi – a căror număr s-a ridicat la 15 milioane în 2000 – dar din 1974. 2 companii de factoring (17%). cele două instituţii centrale ale grupului de cooperative de credit – banca WGZ şi 26 . controale la adunările organizate sau prin intermediul comitetului supervizor. Ca şi Landesbanks. Începînd cu 1850 au fost fondate cooperative de credit pe principiul administraţiei autonome pentru a atenua aceste constrîngeri. La începutul secolului al XIX-lea fermierii şi meseriaşii germani au avut de suferit din cauza îngrozitoarelor constrîngeri financiare datorate existenţei bancherilor privaţi care erau preocupaţi de schimburile financiare. a băncilor comerciale private care dădeau în principiu împrumuturi în industria manufacturii şi a transporturilor. non-membrii au devenit şi ei eligibili pentru a primi împrumuturi. Economiile depunătorilor au fost transferate clienţilor cu nevoi financiare iar o dată pe an profiturile realizate de cooperativele de credit erau distribuite între membrii săi. în mod individual. Această instituţie controlează în totalitate fondurile de investiţii ale grupului de bănci de economii. În 1972 toate cooperativele de credit din Germania s-au unit pentru a forma Asociaţia germană a Volks şi Raiffeisenbanks. 8 companii de leasing (21%). care au multe trăsături structurale asemănătoare cu Asociaţia germană a băncilor de economii. care se ridicau la 136 de miliarde de Euro la sfîrşitul anului 2000. filialele şi subsidiarele lor. Această asociaţie este compusă din cooperative de credit primare care oferă cu preponderenţă servicii bancare ―en detail‖ pieţei lor locale. în care toate băncile de economii deţin o cotă parte. centrele regionale. Cu excepţia gradului înalt de independenţă al băncilor de economii din primul nivel garantat de organizaţiile de tip ―federal corporatist‖ modul de diviziune a muncii din grupul băncilor de economii se aseamănă cu structura ierarhică a celor patru mari bănci universale private împreună cu sediile lor principale. În prezent. constituie al treilea nivel. Fiecare membru poate efectua. împreună cu Asociaţia Băncilor de Economii din Germania (DSGV).

fie gajate prin proprietăţi. acumularea de capital şi dobîndirea mărimii minime pentru a putea concura pe piaţa europeană. 27 . Cît şi în ceea ce priveşte refinanţarea acestor împrumuturi prin depozite pe termen lung sau prin datorii bancare ca Pfandbrief comercial sau public.2 milioane de clienţi. Mai bine de 15% erau controlate de 31 de bănci ipotecare. un capital de 240 de miliarde de Euro. Grupul de bănci cooperatiste mai cuprinde două bănci ipotecare. una din cele două bănci centrale cooperative regionale. şapte bănci ipotecare private se află în primele 30 de bănci din Germania. DG Bank instituţia centrală anterioară a grupului de cooperative de credit a fuzionat cu GZ-Bank. Pfandbrief comercial (public) este gajat de un cartel de împrumuturi ipotecare comerciale. Ba mai mult.DZ-Bank5 . o companie de asigurări şi o companie de investiţii cu fonduri de aproximativ 60 de miliarde de Euro şi o cotă de piaţă de 16% la sfîrşitul anului 2000. pentru a forma DZ Bank. diferenţă neînsemnată comparativ cu întregul grup Deutsche Bank. Băncile speciale reprezintă 22% din toată averea bancară din Germania. Cu toate astea. din care numai Westdeutsche Immobilienbank (locul 62) apare pe lista cu cele mai bune 100 de bănci din Germania. o companie de leasing. Dresdner Bank (Deutsche Hypothekenbank) şi Commerzbank (Rheinhyp) au fuzionat pentru a crea cea mai mare bancă ipotecară din Germania cu o cotă de 25% din piaţa ipotecară germană. Totuşi. Averea totală a grupului s-a ridicat la suma de 920 de miliarde de Euro. o asociaţie de credit şi construcţii. dacă se ia în considerare şi restricţia legală care prevede că echitatea poate fi mărită de către membrii asociaţi. dintre ele. Dimensiunea mică a instituţiilor primare oferă avantaje concurenţiale în ceea ce priveşte apropierea de clienţi şi capacitatea de a lua decizii rapide.oferă o diversitate mare de servicii instituţiilor lor primare. propulsînd-o astfel în topul primelor zece bănci din Germania. patru bănci ipotecare publice. La sfîrşitul anului 2001 subsidiarele bancare ipotecare ale Deutsche Bank (Eurohypo). Cu un număr de 30 de milioane de clienţi această întrece în mod evident Deutsche Bank’s German care are un număr de 7. Ca şi o consecinţă a cadrului legal asigurat de legea 5 În 2001. Conform legii băncilor ipotecare din Germania acestea au restricţii în acordarea de împrumuturi. Cele trei bănci recunosc ca obiective principale reducerea costurilor. fie prin bunuri şi venituri rezultate din taxele autorităţilor publice. ca şi instituţie centrală ea concurează cu cel mai mare sector de bănci private în domeniul investiţional şi comercial. consultanţă în obligaţii investiţionale şi servicii centralizate de back-office. Aceste instituţii asigură accesul la pieţele financiare naţionale şi internaţionale. dimensiunea mică prin ea însăşi frînează activităţile legate de împrumuturi cu întreprinderile mai mari şi prin urmare împiedică mărirea profiturilor viitoare.

Cele 16 bănci germane cu funcţii speciale au în comun faptul că ele acordă împrumuturi persoanelor fizice. 28 . nici un Pfandbrief nu a dispărut în timpul secolului al XX-lea.5% din totalul averii bancare în 2000. respectiv subeconomisiri şi contracte de creditare. 8% reprezenta garanţiile non-băncilor şi 7%garanţiile băncilor ipotecare. clientului i se acordă împrumutul ipotecar.5% din totalul averii bancare din Germania la sfîrşitul anului 2000. După ce a fost atinsă suma minimă de economii (în mod obişnuit 40% din suma totală stipulată în contract). 16% sub forma depozitelor create de non-bănci şi 12% sub forma depozitelor create pentru alte bănci. promovează SMEs fără de care altfel nu ar putea avea acces la pieţele de capitaluri. 62% din averea băncilor ipotecare din Germania era reprezentată de credite acordate non-băncilor. Totuşi. piaţa germană a Pfandbrief a înregistrat un cîştig impresionant.Pfandbrief şi de cea a băncilor ipotecare din Germania. Totalul averii băncilor cu funcţii speciale s-a ridicat la 7. finanţează proiecte şi cooperează din punct de vedere financiar cu ţările dezvoltate. clientul intră în faza economiilor în timpul căreia face depuneri lunare constante. După o perioadă suficientă această activitate duce la un sistem închis astfel încît dobînzile bonificate şi cele rezultate din credite pot să rămînă aproape constante de-a lungul timpului. 19% era reprezentată de depozite la alte bănci. cînd aşa-numitele Jumbo. Subsidiarele sale DEG promovează iniţiativele din sectorul privat care vizează dezvoltarea ţărilor. Kreditanstalt für Wiederaufbau (KfW) furnizează servicii în domeniul investiţiilor.Pfandbriefe. 12% din depozitele de economii şi 13% din împrumuturile ipotecare acordate populaţiei germane au fost credite şi depozite. Numărul remarcabilelor Pfandbriefe aproape s-a dublat între sfîrşitul anului 1994 (420 miliarde Euro) şi sfîrşitul anului 2001 (820 miliarde Euro). spre exemplu. După semnarea unui astfel de contract cu o asociaţie de credit şi construcţii. întreprinderilor şi pentru proiecte care se cred a fi eligibile pentru promoţie de către guvernul german. Cele 30 de asociaţii de credit şi construcţii germane reprezentau doar 2. în export. cu un capital mai mare de 500 de milioane de Euro au fost introduse. Banca privată Industriekreditbank. În 1995. De asemenea AKA Ausfuhrkreditgesellschaft promovează întreprinderile germane prin finanţări pentru export şi credite directe acordate clienţilor lor străini. transformînd astfel Pfandbriefe germane în cel mai mare segment de pe piaţa europeană a efectelor publice. 67% din obligaţiile totale se prezentau sub forma datoriilor bancare (marea majoritate Pfandbriefe). În timpul celei de a doua faze clientul îşi rambursează împrumutul. refăcînd astfel capitalul societăţii. La sfîrşitul anului 2000.

Asemenea instituţii prezintă o formă intermediară între cooperativele de producţie şi cooperativele de credit. bancă a băncilor şi bancă a statului. Un alt component al strusturii complexe a băncilor universale este format din reţeaua caselor de stat de economii şi a girocentralelor (Sparkassen und Girozentralen). la care se referă în primul rînd băncile de credit (Kreditbanken). O structură similară centralizată este caracteristică şi pentru sistemul întovărăşirilor de credit. în frunte cu Banca Cooperatistă a Germaniei sau DG Bank.(Munchen) etc. activitatea cărora se limitează le un anumit teritoriu.). Exemple ale caselor bancare particulare rămase şi pînă acum în Germania sînt Trinkaus & Burkhardt (Dusseldorf-Essen). În sfîrşit. în grupul băncilor de credit intră şi băncile regionale (Regionalbanken). instituţiile de credit funciar de stat (Grundkreditanstalten). formate din instituţiile de credit real (Realkreditinstitute). Categoria băncilor de credit include şi o reţea vastă de bancheri particulari (Privatbankiers). cum ar fi Bausparkasse Schwabisch Hall şi altele. Franfurter Hypotekenbank este în proprietatea Deutsche Bank etc. rambursarea cărora se realizează treptat. structurate după regiunea de deservire în trei niveluri. Nivelul băncilor comerciale este format din două categorii principale de bănci: băncile universale (Universalbanken). cum ar fi banca sindicală Bank fur Gemeinwirtschaft. printre care enumerăm: băncile ipotecare particulare (Hypotekenbanken). Majoritatea 29 . Dresdener Bank şi Commerzbank. Bayerische Hypoteken und Wechsel – Bank. cele mai mari fiind aşa – numitele „grossbanken‖ (băncile mari) – conform clasificării Deutshe Bundesbank acestea sînt Deutsche Bank.Sistemul bancar binivelar al Germaniei are în fruntea sa banca centrală a ţării – Deutsche Bundesbank. care îndeplineşte cumulativ funcţiile de bancă de emisie. care de regulă sînt întreprinderi afiliate ale „grossbăncilor‖ (ex. care exercită profesiunea bancară în nume propriu şi pe contul şi riscul lor. cît şi băncile specializate în deservirea unei categorii anume de clientelă. Merck. ca spre exemplu National – Bank (Essen). sau băncilor cooperatiste (Kreditgenossenschaften). şi casele de stat sau particulare de economii pentru construcţii (Bausparkssen). Finck & Co. în fruntea „subsistemului‖ dat fiind Deutsche Girozentrale din Frnkfurt pe Main. avînd proporţii mici şi prestînd servicii de creditare membrilor săi. Bayerische Vereinsbank şi Westfalenbank (Bohum). Băncile creditului de consum (Teilzahlungskreditininstitute) – o altă categorie a băncilor specializate – oferă credite pentru necesităţile de consum ale populaţiei. Băncile specializate (Spezialbanken).

Ausfuhrkredit-Gesellschaft mbH (AKA) ce creditează comerţul exterior al Germaniei etc. ci cu starea frumoasă a economiei germane. În acelaşi an a fost adoptată legea „privind banca federală germană‖ în baza unirii băncilor regionale germane ( înfiinţate în zone de vest în 1948) cu Institutul Central de Emisie. bani – hîrtie (Banknoten) – 5. Cele de 1000 prin 30 . cum ar fi Industriekreditbank AG – Deutsche Industriebank care finanţează prin credite pe termen lung întreprinderile industriale incapabile să emită acţiuni proprii. Conducerea principală a Băncii federale germane se află în Frankfurt pe Main. necătînd de faptul că avea dreptul de emisie a bănilor. 500 şi 1000 DM. care regiune (land). Banca Federală Germană (Deutsche Bundesbank) este moştenitorul Reichsbank – ului deoarece a fost esenţial reorganizat după cel de al Doilea Război Mondial. Băncile centrale regionale jucau rolul principalelor bănci în fie. a început să caute împuternicirile în centralizarea rezervelor şi refinanţarea băncilor centrale regionale. După cum se ştie în perioada de după al Doilea Război Mondial alianţii simpatizînd ideelor federaliste în Germania au susţinut organizarea a 11 bănci centrale regionale (Landeszentralbank) . Marka (Deutshemark) – este una din unităţile monetare de bază pentru teritoriile regiunilor germane începînd cu secolul XVI. 100. Bineînţeles că pînă în prezent calitatea mărcii în real se acoperă nu cu rezervele de aur şi argint în tezaurele Bundesbank-ului. 20. Actualmente în circuit mai există monede şi bancnote de următoare valoare: monede (Munzen) – 1. Mai tîrziu pentru emiterea unică a banilor a fost înfiinţat Institutul Central de Emisie (Bank Deutsche lander) în anul 1948 . care cooperau între ei. care au înlocuit Reichsbankul desfiinţat de facto. Pînă în 2002 (cînd a fost introdusă moneda euro) marka germană a fost liber convertibilă. 200. După ce RFG a căpătat independenţa necondiţionată în schimb la Bank Deutsche Lander a venit Deutsche Bundesbank în 1957. care se aflau în centre locative mari. Totuşi Institutul Central de Emisie. Organul de conducere a acestuia – Consiliul Băncii Centrale – se alcătuia pe un termen din preşedinţii băncilor centrale regionale . Peste 2/3 a banilor – hîrtie sunt bancnote de 100 şi 1000 de mărci. 50. care mai tîrziu avea statut de filială comună a celor 11 bănci centrale. În componenţa lui intră 9 bănci regionale fiindu – se ca conducere principală şi aproape 200 de filiale şi oficii principale .instituţiilor de acest gen sînt organizate în formă de societăţi cu răspundere limitată sau societăţi în comandită.2 şi 5 DM. Ultima categorie a băncilor specializate include aşa-numitele instituţii creditare speciale (Kreditinstitute mit Sonderaufgaben) – instituţiile creditare de stat sau particulare care exercită funcţii bancare specifice. 10.

Fie. care execută licenţierea activităţii financiare este. care. care discută cu preşedintele băncii centrale regionale probleme politicii monetar – creditare. Capitalul statutar al băncii – 290 mln. Organele de conducere a Bundesbank – ului sunt:  Consiliul Băncii Centrale – . funcţiilebăncilor centrale a regiunilor federale în vederea asigurării politicii creditare îndreptate spre mărirea atracţiunii lor economice şi investiţionale. Cursul mărcii germane faţă de euro a fost stabilit în valoare de: 1 EUR = 1. care a introdus în circuitul fără numerar o monedă europeană comună „euro ‖. Falsificatorii nu iubesc marka germană. care prevede normele unice de reglare a activităţii ban. operaţiile pe piaţa deschisă). Prin Actul bancar se 31 . Structura organizatorică şi funcţiile băncii centrale. care sunt obligatoriu executate.95583 DM. funcţiile cîrmuirii statale în localităţi şi antreprenoriat. decontările internaţionale. În baza legii „privind banca federală germană‖ Bundesbank are independenţă deplină în realizarea politicii monetare. Organul . care determină politica monetară a băncii şi constă din preşedintele Bundesbank – ului. care poartă răspundere pentru executarea politicii monetare promovate de Consiliul Băncii Centrale în afara problemelor ce sunt legate de competenţa Guvernării băncilor centrale regionale (operaţiile cu organele federale ale puterii de stat şi cu fondurile lor. În cadrul fiecărei bănci centrale regionale este Consiliul consultativ .flexibilitatea lor se bucură de o popularitate deosebită în circuitul de numerar „ascuns‖. din membri Consiliului directorilor şi preşedinţii băncilor centrale regionale. CFSB indică instrucţiuni . care se efectuează cu instituţiile de credit şi cu conducerea regiunii respective.  Guvernarea băncilor centrale regionale – conducerea băncilor centrale a regiunilor federale.2. 2. cedînd euro. operaţiile cu instituţiile de credit. Baza juridică a business – ului bancar şi a serviciilor financiare fiind Actul bancar din 1961 . care banca centrală regională răspunde pentru operaţiile .  Consiliul directorilor – organul central executiv al Bundesbank – ului . fiindcă este foarte dificil de reprodus tehnologia complicată de confecţionare a mărcii. Din 1 ianuarie 1999 Germania a aderat la Uniunea Europeană . Consiliul Federal de Supraveghere Bancară (CFSB). mărci germane îi aparţine Federaţiei. Se prevedea că pînă în 1 iulie 2002 marka germană nu va mai exista.

care se prezintă Bundesbank – ului pentru alcătuirea raportului constructiv pentru CFSB. Organul executiv suprem al Bundesbank-ului . astfel intră în sistemul băncilor centrale europene. Acest organ poartă răspundere pentru operaţiile efectuate cu stat şi fondurile monetare a acestuia. la fel răspunde pentru operaţiile valutare. Consiliul băncilor centrale este numit de preşedintele în concordanţă cu propunerea Guvernului fededral. De pe 1 ianuarie 1999 Bundesbank . Decizia Consiliului se ia prin simpla majoritatea a voturilor. În componenţa Consiliului directorilor intră conducătorul Bundesbank-ului. Preşedintele Consiliului directorilor este guvernatorul Bundesbank-ului. care nu sunt colaboratorii organelor centrale a conducerii ban. Consiliul indică directivele . la fel şi reprezentanţii a regiunilor.prevede raporatrea lunară a băncilor . Bundesbank este creditorul băncilor comerciale şi a statului. care divizează sfere de competenţă a altor organe ale băncii. 32 . În competenţa lui rămîne stăpînirea rezervelor valutare şi de aur a statului. În componenţa lui intră guvernatorul Bundesbank-ului (preşedintele Consiliului). dacă aceasta nu este reglementată de Legea privind banca federală . vice – guvernatorul (adjunctul preşedintelui Consiliului). care răspunde pentru realizarea pactică a deciziilor Consiliului băncilor centrale este Consiliul directorilor . Membrii Consiliului directorilor sunt numiţi pe un termen de 8 ani de către Preşedintele Germaniei la propunerea Consiliului băncilor centrale. Obiectivul principal al băncii. care. Pentru efectuarea controalelor instituţiilor creditare sunt invitaţi auditori externi . care se referă la conducerea băncii şi . îndeplinind condiţiile tratatului de la Maastricht privind înfiinţarea Uniunii valutare şi economice a Europei şi privind unificarea instrumentelor de reglare monetar – creditară . operaţiile pe piaţa deschisă. cu instituţiile de credit. determinat de legea. Politica monetar – creditară o stabileşte Consiliul băncilor centrale – organul suprem al Bundesbank-ului. Dările de seamă privind executarea controlului se prezint la CFSB. membrii Consiliului directorilor şi preşedinţii băncilor centrale regionale. candidaturile cărora propune conducerea regiunilor. Esenţa federală a constituirii Bundesbank-ului se manifestă prin faptul că toţi membrii Consiliului băncilor centrale vor fi numiţi de centrul membrilor Consiliului directorilor . vice – preşedinte şi alţi membri (pînă la 6 persoane). este menţinerea stabilităţii a unităţii monetare naţionale – mărcii germane. dar preşedinţii băncilor regionale în concordanţă cu propunerea Consiliului federal. a transmis o parte semnificativă a împuternicirilor sale (mai ales ce se referă la politica monetar – creditară) la demonstrativ înfiinţată Banca Centrală Europeană.

printre . Cu scopul de a păstra încrederea în băncile în Germania a fost creat fondul de asigurare binevolă a depunerilor şi rezervarea mijloacelor băncii. Guvernul are acces la creditele cu facilităţi. Pînă la introducerea euro în circulaţie marca germană a fost stabilă şi se utiliza în calitate de mijloc de decontare cu băncile centrale ale altor state. Totuşi are sens de menţionat că activitatea de control se efectuiază în colaborare strînsă cu Direcţia federală de control asupra instituţiilor ban. care se realizează la fel ca şi în majoritatea statelor. care şi Asociaţia băncilor pentru construcţii navelor măritime). fie în băncile comerciale private (pînă la momentul dat conturile instituţiilor statale se deserveau la Bundesbank). care se pun în circulaţie prin intermediul băncilor comerciale. Bundesbank realizează funcţia dată în limita tratatelor încheiate între ţările dezvoltate privind nepermiterea fluctuaţiilor libere a cursului de schimb. Asociaţia băncilor din sectorul de stat. În Germania Bundesbank foloseşte instrumente tradiţionale pentru reglarea pieţei monetare – structura intervenţiilor şi controlul asupra activităţii băncilor comerciale. Alături de aceasta el joacă rol direct şi indirect în finanţarea organelor a puterii şi conducerii de stat. Acesta este serviciul de stat . mai ales în privinţa dolarului. care acţionează în strînsă colaborare cu Bundesbank şi se sprijină pe structurile profesionale. Asociaţia băncilor populare germane şi caselor de creditare comună a agriculturii. Bundesbank realizează emisiunea bancnotelor . În sfera dată se ţine o confidenţialitate înaltă referitor la profituri şi pierderi din operaţii valutare. 4) funcţia băncii de stat. care.Banca pe deplin a refuzat creditarea operaţiunilor de casă a organelor statale de nivel federal oferindu-le posibilitatea de alegere a modalităţii de efectuare a plăţilor în conturile bugetare: fie în sistemul băncii centrale. care a fost înfiinţată în baza legii din 1961. 2) gestionarea rezervelor valutare şi celor de aur. aur face parte aproximativ a 15% din suma totală a rezervelor. Cu toate acestea sunt şi alte metode de 33 . În afară de aceste mai există Asociaţia Germană a caselor de economii. dar Bundesbank numai le înregistrează. Funcţiile principale ale Bundesbank-ului sunt: 1) emisiunea monetară. 5) funcţia băncii principale. În RFG transferurile încasărilor în cont şi plăţilor din conturile statale se efectuiază prin intermediul Trezoreriei. 3) gestionarea cursului valutar.Fetişism ce este legat de aur nu este caracteristic pentru Germania. care– Asociaţia băncilor germane (uneşte 11 asociaţii a băncilor regionale şi 2 specializate – Asociaţia băncilor ipote.

Banca federală şi SFC colaborează strîns între dînşii. Reglementarea controlului asupra activităţii băncilor comerciale în RFG are particularităţile însemnate. să intervină în activitatea operaţională a băncilor şi să dee ordin de stopare imediată a operaţiilor. pe al doilea loc – emitera hîrtiilor de valoare şi oferirea creditelor de tip Lombard. să efectueze reviziile neprevăzute. SFC nu dispune de aşa drept şi deaceea se adresează la banca cenrală după consultaţii şi informaţii. fac schimb de informaţii necesare. urmăreşte respectare legislaţiei. la califi. Colaborarea internaţională a băncilor germane 34 . mai ales că banca federală lunar primeşte de la bănci rapoartele detaliate şi are influenţa largă a departamentelor sale toată ţara. să efectueze controalele de audit şi să respecte cerinţele referitoare la capital. Bundesbank creditează activ băncile comerciale. care). întrucît băncile – membri a acestui fond sunt obligaţi să fie membri Asociaţiei de auditori a băncilor comerciale germane. Toate alte funcţii de supraveghere a activităţii sistemului bancar le execută Sistemul Federal de control Creditar (SFC) . împreună cu Sistemul Federal de control Creditar prin inetrmediul influenţei a departamentelor sale controlează activitatea băncilor. Transferurile anuale în fond constituie 0. reglementează cursul unităţii monetare naţionale faţă de moneda străină. SFC acordă permise pentru înfiinţarea băncilor noi. Acest sistem poate să obţină de la bănci orice informaţii. Bundesbank în conformitate cu legislaţia execută şi alte funcţii: organizează şi realizează decontările în interiorul ţării şi cu alte ţări. 2.03 procente din volumul total al obligaţiunilor băncii (în afară de creditele interban. carea managementului (personalului de conducere) şi la profit. Privind apli. Fondul de protecţie a depozitelor a fost creat sub egida Asociaţiei federale a băncilor germane. Băncile sunt obligate să informeze SFC despre toate schimbările în statutul său juridic. carea funcţiei de control peste limita ―banca băncilor‖ este prevăzută de SFC nepermisiunea aplicată băncii central vizînd presiunea administrativă asupra instituţiilor de credit. care. Mai întîi de toate este aceea că banca federală are ca unicul mijloc de influenţă direct asupra băncilor comerciale – rezervele minime obligatorii. Cea mai răspîndită forma de creditare sunt operaţiile REPO (40 % activelor băncii).reglare a activităţii băncilor. creditele Lombard şi operaţiile pe piaţa deschisă. El trebuie să fie numai organul economic.3. la fel şi mijloacele indirect de influenţă – fie politica ratelor de referinţă. stabileşte cerinţele obligatorii pentru instituţii ban. carese ordonează Ministerului Finanţelor.

iar FMI cu restul de 30 de miliarde. Commerzbank şi Hypo Real Estate au împreună 11 miliarde de euro expunere. Josef Ackermann . După raportările la Banca Reglementelor Internaţionale. un oficial german a anunţat deja că guvernul condus de cancelarul Angela Merkel a aprobat legea în virtutea căreia Germania va contribui la programul de asistenţă financiară pentru Grecia. în colaborare cu autoritaţile.4 miliarde de euro în primul an al programului. fiindcă nu ele sunt responsabile de datoriile făcute de guverne. Statele membre ale zonei euro vor contribui cu 80 de miliarde de euro. Nu toate băncile germane s-au arătat entuziasmate. directorul executiv al Deutsche Bank. într-un interviu publicat de Bild am Sonntag. astfel încît să poată fi adoptată pînă vineri. iar vicecancelarul Guido Westerwelle a declarat că se aşteapta că bănci din mai multe ţări ale zonei euro să contribuie la pachetul de sprijin pentru Grecia. s-a angajat să coordoneze discuţiile cu bănci. că "ar saluta o participare voluntară din partea băncilor". a căror implicare ar trebui să reducă din nemulţumirea germanilor faţă de ideea că efortul financiar pentru Grecia ar urma să fie suportat din bani publici. Băncile germane au cea mai mare expunere pe Grecia.Miniştrii de finanţe ai zonei euro au convenit pe 2 mai 2010 să acorde un pachet de asistenţă financiară de 110 miliarde de euro pentru Grecia. Contribuţia Germaniei va fi de 8.5 miliarde de euro. Luni la amiază. Theodor Weimer. după cele franceze. Daca Deutsche Bank a anunţat că nu are expunere directă. CEO al HypoVereinsbank. urmînd ca prima plata în contul acestuia sa fie făcută înainte de 19 mai. cu care ar putea cumpăra obligaţiuni greceşti. e de părere că "băncile nu pot şi nu trebuie să încaseze nota de plată". legea va fi înaintată pentru dezbatere în procedura de urgenţă în ambele camere parlamentare. a avut pînă acum cel mai coerent demers de a prelua în sarcina băncilor efortul financiar al salvării Greciei. Grupul belgiano-olandez Fortis avea 4 miliarde expunere la sfîrşitul lui 2009. grecii datorau la sfîrşitul anului trecut creditorilor străini 236 de miliarde de dolari. Deutsche Bank a promis deja să contribuie cu 1-2 miliarde de euro. Credit Agricole din Franţa a comunicat că expunerea sa directă se 35 . ceea ce ar da un semnal de încredere pe pieţe şi ar contracăra speculaţiile pe titlurile de valoare. Ackerman. Cancelarul german Angela Merkel a spus. Acum. cumpărînd obligaţiuni greceşti. din care 75 de miliarde creditorilor din Franţa şi 45 de miliarde celor din Germania. cînd ajung la scadenţa obligaţiuni greceşti în valoare de 8. cu firme de asigurări şi cu companii industriale.

prioritatea pentru toate statele din Uniunea Europeana. Austriecii de la RZB şi Erste au împrumutat în Grecia 4.2 miliarde de euro în acest sens. Germania a făcut chiar un pas în plus. Nicolas Sarkozy. Legarde critică guvernul german. respectiv 200 de milioane de euro. şi preşedintele francez. spunînd că ar trebui să facă ceva pentru a gestiona cererea slabă de pe piaţa internă şi surplusul comercial mare. cît şi ministrul Finanţelor francez. Asigurătorii Allianz şi MunichRe ar fi promis să contribuie la rîndul lor cu credite în valoare de 300. ministrul Finanţelor din Franţa a lăudat faptul că Germania a reuşit să sporească productivitatea. Christine Lagarde. banii urmînd a fi utilizaţi pentru a salva instituţiile de credit. tocmai pentru a-şi spori competitivitatea. ministrul Finanţelor. anunţă Financial Times Deutschland . ce prevede ca băncile din Germania să strîngă 1. colaborarea dintre miniştrii Finanţelor din cele două ţări vine în urma unei decizii luate de cancelarul german. De altfel. în vederea îmbunătaţirii situaţiei economice din Europa. în cazul unor crize. pe care o controlează. Angela Merkel. trebuie să fie stabilirea salariilor în funcţie de productivitate. Atît Schauble. din care 600 pentru Emporiki Bank. În urma cu numai două săptămîni. stabilind deja un plan pentru acest fond.6 miliarde de euro în total. a Portugaliei. a Spaniei si a Irlandei se ridică la 20% din totalul riscului lor extern. de a avea legături mai strînse la nivel guvernamental. prin ponderea creanţelor faţă de statul grec. iar analiştii de la Bernstein cred că expunerea băncilor franceze şi germane la datoria Greciei. a Italiei. Germania şi Franţa au cerut băncilor europene să infiinţeze un fond de asigurare. deşi a redus salariile. în ultimii ani. Wolfgang Schauble. Estimările Nomura se referă la BNP Paribas si Societe Generale ca fiind cele mai expuse bănci în mod direct.limitează la 850 de milioane de euro. mai ales cele mai puţin competitive. Potrivit spuselor sale. 36 . Totuşi. Într-o colaborare fără precendent. sunt de părere că această iniţiativă este ―o contribuţie importantă la dezbaterea internaţională despre reglementarea financiară‖.

care deţine monopolul în formularea şi transpunerea în practică a obiectivelor politicii monetare.1.Capitolul III. 37 . Politica monetară şi de credit a Bundesbank-ului 3. Instrumentele principale ale politicii monetare şi de credit. care sunt utilizate de băncile centrale a diferitor state sunt: stabilirea rezervelor minime obligatorii. Responsabilitatea îndeplinirii acestor obiective revine băncii centrale. Importanţa politicii monetare rezultă din obiectivul fundamental al acesteia. Stabilirea şi organizarea sistemului de reglare şi circulaţie monetară Politica monetară reprezintă unul din instrumentele politicii economice. respectiv stabilitatea preţurilor. la care se adaugă limitarea inflaţiei şi menţinerea valorii interne şi externe a monedei. prin intermediul careia se acţionează asupra cererii şi ofertei de moneda din economie.

dintre care cele mai însemnate sunt: politica fiscală. politica veniturilor. În tabelul 3 este prezentată clasificarea instrumentelor politicii monetare şi de credit a Germaniei. după obiectul impunerii – care influenţează asupra cererii şi ofertei de bani. Politica monetară contribuie la realizarea politicii economice şi prin obiectivele specifice care constau în urmatoarele: a) creşterea masei monetare pînă la un nivel optim. Pentru atingerea acestor obiective. refinanţarea băncilor comerciale. ocuparea deplină a forţei de muncă. b) menţinerea ratei 38 . la nivelul fiecărei ţări.ru/referats/preview/41382/1 Stabilitatea preţurilor constituie obiectivul fundamental al politicii monetare dar.- reglementarea ratei de bază ale dobînzii. în acelaşi timp. reprezintă un obiectiv central al politicii economice. stabilirea limitelor de emisiune a numerarului (direcţionarea). sunt identificate instrumentele care să conducă la cele mai bune rezultate. politica valutară şi politica comercială . alături de: creşterea economică durabilă. politica monetară.referats. sustenabilitatea balanţei de plaţi. Tabelul 3:Clasificarea instrumentelor politicii monetare şi de credit a Germaniei Instrument Stabilirea rezervelor Modalitatea de a acţiona Indirectă Directă Directă Directă Directă Obiectul impunerii Oferta de bani minime obligatorii Reglementarea ratei de bază ale dobînzii Refinanţarea comerciale Operaţiile deschisă Direcţionarea Oferta de bani pe piaţa Oferta de bani băncilor Oferta de bani Cererea de bani Sursa: http://www. operaţiile pe piaţa deschisă. După forma influenţării asupra sistemului monetar şi de credit instrumentele politicii monetare şi de credit pot fi divizate în directe şi cele indirect.qip.

o limitare a utilizării acestui obiectiv al politicii monetare . rata de dobînda prezintă un rol important în cadrul politicii monetare. d) Alocarea optimă a resurselor financiare. la nivelul unei ţări. situandu-se în centrul analizelor lui Keynes. oferă credite de lombard în locul gajului de obligaţiuni trezoreriale fie chiar hîrtii de valoare cu termen mai mare de 3 luni. care din ele să utilizeze banca decide singură. care evidenţiază că banca centrală poate echilibra piaţa monetară prin utilizarea unui nivel de echilibru al ratei de dobînda. a) Acest obiectiv cantitativ se concretizează în determinarea de către autoritatea monetară a unui nivel de creştere a masei monetare. Un asemenea obiectiv antrenează efecte negative. cît mai apropiat de rata de creştere reală a economiei. precum şi diminuarea concurenţei între agenţii economici şi diminuarea reacţiei acestora la evoluţia ratei de dobîndă. dar pentru instituţii de credit concrete se stabileşte conţinutul transferului de hîrtii de valoare de stat. în timp ce un curs depreciat ar putea antrena creşterea exporturilor şi majorarea disponibilităţilor în valută . în anii ’70. Astfel. b) Rata dobînzii şi nivelul optim al acesteia a fost considerată ca obiectiv fundamental al politicii monetare pînă în anii ’70. rezultă un consum de rezerve valutare. Dacă nivelul cursului este supraevaluat pentru moneda naţională. În prezent. în prezent. Ea stabileşte o rată de evidenţă proprie în limitele înţelegerilor refinanţării instituţiilor creditare. constă în selectarea creditelor în funcţie de nivelul rentabilităţilor posibile de obţinut. Pentru aceasta ea foloseşte un set tradiţional de instrumente pentru reglarea monetar – creditară. Cînd şi . în ţările dezvoltate. c) practicarea unui nivel optim al ratei de schimb. atunci cînd economiile ţarilor respective participa puternic la relaţiile comerciale si financiare internaţionale. d) alocarea optimă a resurselor financiare (fonduri pentru creditare) în cadrul economiei. însă regulile au demonstrat că este dificil şi limitat un control al masei monetare. prin aceea că antrenează echilibre sau dezechilibre ale balanţei de plaţi in funcţie de aprecierea sau deprecierea monedei naţionale. c) Menţinerea unui anumit nivel al cursului de schimb constituie un obiectiv al politicii monetare. obiectivele formulate au vizat dinamica agregatelor monetare. prin aceea că permite menţinerea unui anumit nivel al cursului de schimb şi influenţează investiţiile agenţilor economici . Condiţiile banca poate modifica în dependenţă de 39 . Din acest motiv se remarcă. Banca federală germană alături cu dreptul monopolist de emisiune a bancnotelor este obligată să menţină stabilitatea mărcii germane.dobînzii la un nivel corespunzător.

33 mărci pentru 1 dolar S. în circulaţia mai existau bancnote. VI etapa – după anul 2002 marka germană a fost înlocuită cu euro. cursul constituind 4.A.2 mărci pentru 1 dolar S. În urma reformei are loc trecerea la standartul de aur. Banca pe larg foloseşte politica rezervelor minime obligatorii. de cele vechi.211588 g. IV etapa (1931 – 1948) – sfîrşitul monometalizmului de aur. a constituit 3. V etapa (1948 –2002) – s-a realizat reforma monetară: ca consecinţă a fost introdusă o nouă unitate monetară deutschmark-asau marka germană. preţul unic – reichsmark-a cu paritatea de aur în valoare de 0.U.358423 g. gulden) în circulaţia la fel se foloseau bancnote şi bănii pe hîrtie. Dezvoltarea sistemului de reglare monetară în Germania se poate diviza în cîteva etape: I etapa – pînă la anii 70 a secolului XIX a avut loc monometalismul de argint. operaţiile pe piaţa deschisă (adica operaţiile cu hîrtii de valoare de stat). care a fixat paritatea de aur a mărcii în valoare de 0. taler. s-a constatat chipul banilor hîrtii şi banilor creditare. obligaţiuni trezoreriale pe termen scurt şi mediu la fel şi obligaţiuni pe termen lung. În 1949 în ţara în conformitate cu cerinţele acordului de la Bretton – Woods a fost stabilit standartul dolar – aur. Banca realizează structura casieriei a bugetului de stat. care creditează organizaţiile internaţionale..U. 40 . După Primul Război Mondial a crescut inflaţiă. Reichsmark-a nouă se acoperă cu 40% cu aur şi moneda străină. statul se afla într-o criză economică profundă. difrite sisteme monetare (unităţile monetare – phening. permise spre comercializare oficială la bursa. cursul mărcii germane faţă de dolarul S. Dacă este nevoie de a influenţa aceasta piaţă banca are dominanţă fie de a cumpăra fie de a elibera anumite hîrtii de valoare. operaţiile cu valuta şi aur .U. În 1958 s-a stabilit convertirea parţială a mărcii germane. care s-a transformat în hyperinflaţia. II etapa (1875 – 1924) – monometalismul de aur: confecţionare unităţii monetare unice. gheller. (în septembrie 1949 a avut loc devalorizarea. politica de evidenţă contabilă. În 1953 RFG a aderat la FMI . III etapa (1924 – 1931) – în anul 1924 a avut loc reforma monetară: reichsmark-a noouă se schimba pe 1 trln.situaţia pe piaţa valutară a statului. După al Doilea Război Mondial s-a devalorizat reichsmark-a.A.). reevaluarea banilor s-a realizat în raport de 6.A.5 mărci noi în schimb la 100 mărci vechi.

Organizarea economică şi socială a unei societăţi economice, ce participă la muncă, este în mare măsură dependentă de organizarea monetară6. Interdependenţa funcţionalităţii şi stabilităţii ordinii monetare cu stabilitatea organizării politice şi sociale a fost demonstrată istoric în repetate rînduri. Poporul german s-a confruntat în ultima perioadă de trei ori cu această interdependenţă: în perioada inflaţiei din 1919 – 1923, în timpul crizei economice mondiale 1929 – 1933 (condiţionată în perioada respectivă prin ordinea monetară, respectiv politica monetară şi a creditelor) şi în anii 1945, pînă la reforma monetară din 1948. Organizarea monetară a unei ţări are o importanţă decisivă pentru organizarea economică şi socială din următoarele motive: 1. Faptul că fondurile într-o societate , în care bunurile formează subiectul economic, nu sunt distribuite pe căi administrative, asigură posesorului de capital dreptul de a cumpăra bunuri din produsul social; pentru că posesorul de capital poate decide asupra descrierii bunurilor, a factorilor de producţie , asupra părţii din proprietatea obştească şi a produsului social, este considerat reprezentant al puterii economice. El îşi poate impune punctul de vedere, atuncicînd acesta depinde de bunuri economice. Din cauza potenţialului de putere, care este dependent de deţinerea de capital, trebuie să fie controlată posibilitatea de a crea capital şi de a-l pune în circulaţie. Modul şi felul în care se realizează controlul asupra posibilităţii de realizare a capitalului este, din acest motiv, nu numai piatra de încercare pentru distribuirea puterii economice, ci şi pentru distribuirea puterii politice . Aceasta indică clar o comparare (confruntare) a organizaţiilor economice în care băncile centrale de emisiune, ca instituţii de realizare a banilor, sunt dependente, sau independente de guvern. Băncile centrale de emisiune , dependente de guvern şi dependente de anumite indicaţii, sunt un indiciu al eforturilor pe care le depune statul pentru acapararea puterii economice şi autonomiei economice. Spre exemplificare, cităm din Legea Băncii Naţionale a Reichuluidin 15.06.1939: „Banca Naţională Germană a Reichului este nemijlocit subordonată Fuhrerului şi Cancelarului Rechului ‖. Prin aceasta, Banca Naţională a Rechului devine un instrument al Guvernului Imperial al Rechului, a cărui utilizare se sustrage oricărui control legal şi public, urmărind printr-o conducere dictatorială scopuri politice şi militare. Cele dependente de guvern, supuse numai legii, îngrădite prin lege în posibilitatea creării de capital de către
6

Heinz Lampert „Ordinea economică şi socială în Republica Federală Germania‖,traducere de Magdalena Leca, Florin Oarză, ed. Universităţii „Al.Ioan Cuză‖, Iaşi 1994, pag.97

41

băncile centrale de emisiune, sunt o dovadă a renunţării statului de a face accesibilă sursa creării de capital ca sursă a puterii economice. Băncile centrale de emisiune autonome, supuse numai legii, sunt a urmare firească a respectării principiului de distribuire a puterii şi de control al puterii în domeniul politicii economice. 2. Organizarea monetară este determinantă pentru organizarea economică, deoarece moneda participă, într-o economie flexibilă, la toate tranzacţiile de bunuri, servicii şi valori şi anume, ca unitate de calcul, cac măsură a valorii şi ca mijloc de schimb. Folosirea monedei ca mijloc de schimb presupune ca unităţile economice să considere mijloacele legale de plată ca un contraserviciu pentru realizarea de bunuri şi servicii. În aczul inflaţiei însă, scade tot mai mult puterea de cumpărare a monedei. Stabilizarea puterii de cumpărare nu estenecesară numai pentru menţinerea încrederii în monedă şi prin aceasta în baza unui mijloc de schimb general şi utilizabil oricînd şi pretutindeni. Ea este importantă şi pentru faptul că bugetele individuale, cele de stat şi întreprinderile, trebuie să dispună de unităţi de calcul pentru a evalua comparativ valori economice. Aceste comparaţii, mai ales în timp, sunt îngreunate atunci cînd unităţile de calcul nu au aceeaşi valoare. De exemplu două bilanţuri total identice, făcute la termene diferite, sunt cu atît mai diferenţiate cu cît se schimbă mai mult puterea de cumpărare a monedei la termenele bilanţului. Astfel, valoarea depunerii „în numerar‖ va fi considerabil mai mică în al doilea bilanţ faţă de primul dacă între cele două momente s-a produs o inflaţie iar valoarea „proprietăţii funciare‖ va fi mai mare. În cazul în care însă s-a produs o deflaţie, valoarea depunerii „în numerar‖va fi mai mare în al doilea bilanţ faţă de primul, iar valoarea „proprietăţii funciare‖mai mică. Din acest motiv, siguranţa sau nesiguranţa planificării economiilor individuale este dependentă în mare măsură de stabilitatea monetară. Stabilitatea monetară este şi o condiţie preliminară pentru un sistem de credit funcţionabil. Dacă se schimbă valoarea sumei creditate în intervalul dintre acordarea creditului şi rambursarea acestuia, datortă modificării puterii de cumpărare, atunci se deteriorează relaţiile sistemului de creditare. La o scădere a puterii de cumpărare, adică în cazul infalţiei (caracterizată prin creşterea nivelului preţurilor), creditorului i se rambursează ao putere mai mică de cumpărare decît cea acordată. Astfel, disponibilitatea de a acorda credite, adică de a finanţa, de exemplu, investiţii şi producţie, se diminuează. Debitorul în schimb obţine cîştiguri în puterea de cumpărare, pentru că a rambursat mai puţină putere de cumpărarea decît a primit. În cazul creşterii puterii de cumpărare, 42

fenomenul este invers. În evoluţiile deflaţioniste (caracterizate prin scădereanivelului preţurilor) debitorul este cel care pierde, iar creditorul cel care cîştigă. Aşa ajungem la o nouă latură a importanţei organizării monetare. 3. Impotanţa socială. Debitorii, creditorii şi posesorii de capital suferă din cauza modificării cursului monetar. Încordări sociale apar mai ales la înrăutăţirea cursului de schimb monetar. Beneficiarii unui venit în bani (salariu, pensii) vor fi dezavantajaţi dacă veniturile lor nu cresc corespuzător cu nivelul preţurilor, pentru că unitatea monetară pierde din valoare comparativ cu preţul bunurilor de consum. Pe de altă parte, posesorii de averi materiale de capital reeal şi de terenuri vor cîştiga, pentru că valoarea acestor bunuri este în continuă creştere faţă de valoarea monedei. Modificarea valorii cursului de schimb influenţează deci venitul real al salariilor şi al capacităţilor reale de cumpărare. Aceste modificări au impact diferit asupra consumatorilor, a muncitorilor şi angajaţilor, întreprinzătorilor şi deţinătorilor de averi. Organizarea monetară influenţează de aceea şi relaţiile sociale. Din aceste consideraţii rezultă nu numai importanţa fundamentală a organizării monetare ci şi concluzia că realizarea şi reglarea puterii de cumpărare ar trebui acordată unei instituţii care să nu poată avea avantaje sau dezavantaje în urma politicii monetare şi a creditului. Deci în nici un caz unei instituţii dependente de guvern, dar nici unei instituţii bancare sau de credit private. Federaţia are înainte de toate dreptul hotărîtor în baterea monedei prin aşa numită suveranitate monetară. De la momentul fondării BCE Bundesbank defineşte statutul său ca: „Bundesbank ca banca centrală a RFG este componentă a BCE. Ea primeşte predominanţă în acest sistem, realizează stabilitatea euro şi efectuiază plăţile în ţara şi în afara acesteia. Bundesbank ca banca centrală realizează politica monetară generală a BCE în Germania‖. Printre funcţiile Bundesbank-ului se numeră şi predominanţă monopolă în confecţionarea banilor. Anual banca decide în ce măsură şi în , care direcţie se va schimba masa monetară în ţara. Rezultatele deciziilor băncii sunt întotdeauna afişate în sursele de informare mass – media. Prin intermediul ratelor de referinţă banca are dreptul în orice măsură să schimbe cantitatea numerarului în circuitul monetar. Banca rămîne ca garantul a executării circuitului de plăţi şi a controlului asupra activităţii a altor bănci şi influenţei asupra acestora obligatorii (participarea în consiliul de control) şi nemijlociţi (prin folosirea instrumentelor de politic amonetară). 43

Agregatele monetare sunt asemănătoare celor americane şi sunt: M1include 44 . începînd cu monedele de 5 Pfennigi. Rolul major în reglarea circulaţiei monetare o joacă politica monetară inflaţionistă a Bundesbank-ului. Acest fapt presupune că controlul din partea Bundesbank-ului asupra agregatelor monetare nu este sigur. A doua modalitate constă în aceea casă completăm reglementarea ratelor procentuale prin reglare intermediară a masei monetare. precum şi costurile salariale pentru executarea acestora sunt. Banca Centrală Europeană (BCE) a declarat voinţa sa de a păstra şi de a scoate formele perfecte a politicii monetar – creditare existente ale băncilor naţionale centrale . şi un procent şi mai mic din întreaga masă monetară. Suveranitatea monetară a Federaţiei . din 8 iulie 1950. Monedele divizionare reprezintă numai o mică parte din volumul bancnotelor aflate în circulaţie. suferind ultima modificare prin legea din 10 decembrie 1986. Minusul acestuia constituie existenţa unei perioade de timp (. Dreptul de batere a monedei îi revine. Prima este reglementarea ratelor procentuale de scurtă durată. Totuşi şi metoda dată are unele neajunsuri . care s-au recomandat din partea pozitivă. Dacă Federaţia bate monedă.1 miliarde DM. Ea nu conţine prescripţii privitoare la conformaţia. La sfîrşitul anului 1989. conform legii. nu prevede şi o politică monetară. care constituie aproape 2 ani) între executarea evenimentelor de reglementare şi obţinerea rezultatului în urma acestora – influenţei asupra preţurilor şi cantităţii de producere.2 % din numerar (bancnote şi moneda divizionară) reprezenta 162. Federaţiei. greutatea şi componenţa aliajelor monedelor. Din experienţa anilor putem observa că în dinamica anume masei monetare se regăseşte elementul nedeterminat legat de schimbările preconizate în politica instituţiilor financiare private şi de dispoziţia populaţiei.6 miliarde DM. mai mici decît valoarea monedei. moneda în circulaţie se ridica la 11. care îi atribuie active la o valoare corespunzătoare şi pune monedele în circulaţie. Costurile imprimeriilor statului pentru baterea monedelor sau imprimarea lor. prin Legea baterii monedei divizionare. În afară de toate şi acestei modalităţi de reglementare sunt practice întreruperi. Pentru mărirea circulaţiei monetare este nevoie de acordul consiliului Băncii Centrale a Băncii Federale. care îi dă dreptul de a „face‖ bani. Interesul statului în obţinereadreptului de batere a monedei se explică prin cîştigul monetar. Compararea masei monetare cu dezvoltarea PIB-ului arată necesitatea circulaţiei monetare în numerar. Legea monetară nu prevede o stabilire a unui etalon monetar. fapt ce aduce Federaţiei cîştiguri prin baterea de monedă. modificată în 18 ianuarie 1963. trebuie să o ofere Băncii Federale. 7.Sprijinirea stabilităţii preţurilor se poate realiza prin două modalităţi .

Aceste probleme le-a prevăzut „Legea organizării sistemului de credit ‖din 10 iulie 1961. pentru regulamentele pieţelor de credit. care se apropie după conţinutul său calitativ de M3. respectiv al celor asiguraţi. ca în cazul administrării judiciare a averilor deponenţilor. În calitate de orientir monetar Bundesbank a ales agregatul pe .bani în numerar şi proprietatea de pe conturi curente. 3. care se aseamănă cu M3 este că banca centrală poartă răspundere pentru acumularea şi creşterea masei monetare. Germania se orientează pe masa monetară „mai îngustă‖. printr-o asigurare optimă de credite pentru economie şi evitarea crahurilor bancare cu consecinţele lor negative prin pierderea încrederii în economia bancară şi de credit. Necesitatea unor legi speciale. Prioritatea principală a utilizării „banilor băncii centrale‖ . că atît interesele acestora vor fi ocrotite (evitarea pagubelor în investiţii) cît şi interesele economiei naţionale. M2=M1+depozite la vedere şi cele de economii în instituţiile financiare. care se depun la banca centrală. M3=M2+certificate de depozit. Particularităţile organizatorice a sistemului de credit în Germania Şi într-o organizare economică fundamental liberă nu se poate renunţa la o reglementare legală a sistemului de credit. modificată în 11 iulie 1985 şi în 20 noiembrie 1990. sunt întreprinderi ce atrag în capitalul lor o mare parte din avuţia naţională. Acest agregat. societăţile de asigurare. din cauza importanţei sectorului de credit şi din cauza pericolului care ameninţă economia naţională la o supraveghere insuficientă a întreprinderilor de credit. . casele de depuneri pentru construcţii. Obţinerea unei autorizaţiilor pentru practicarea afacerilor bancare. are anumite particularităţi . care. care l-a numit „Banii băncii centrale‖. Trebuie date garanţii. la fel trebuie să monitorizeze cota de emisiune a masei monetare necesare pentru calcularea zi cu zi a banilor în circulaţie şi a rezervelor minime obligatorii ale băncilor comerciale. Aceste rezerve se calculează în baza coeficienţilor determinate şi reflectă idealuri diferite a obligaţiunilor ban.2. Din drepturile acestui serviciu amintim: a) eliberarea şi retragerea autorizaţiilor pentru practicarea afacerilor bancare. Ea limitează libertatea de acţiune a instituţiilor de credit prin prescripţii cadru pentru respectarea cărora se face răspunzător Biroul Federal de control al sistemului de credit din Berlin. „Banii băncii centrale‖ includ masa monetară în circulaţie şi rezervele minime obligatorii ale băncilor comerciale . care se referă la rezidenţi luînd în consideraţie niveluri diferite a lichidităţii diferitor tipuri de depozite. rezultă din faptul că instituţiile de credit. Obţinerea unei 45 . Trebuie avută în vedere evitarea pagubelor creditelor.

Pe lîngă această activitate specială de control. o expansiune generală a creditelor care percilitează întreaga economia şi altele. a încheierii conturilor de bilanţ la sfîrşit de an şi în baza drepturilor speciale de informare de care dispune biroul. creditele mari (credite către un debitor. Dacă capitalul propriu sau lichidităţile unei instituţii de credit nu corespund cerinţelor. introducerea cecurilor. Printre aceste nejunsuri se numără de exemplu: o concurenţă ce duce la ruinare. Ca obiectivul principal Institutul valutar european îl consideră menţinerea tempelor inflaţiei în limitele 0 – 2%. interzicera acceptării depunerilor. şi în cazul cooperativelor de credit. trebuie avizate de autorităţile de control bancar (paragraful 13. 46 . astfel încît este asigurată totalitatea depunătorilor publicului larg. precum şi stabilirea principiilor generale asupra dotării cu capital şi lichidităţi (în acord cu Banca Federală).33). Din 1975 băncile private asigură. biroul poate interveni şi lua măsuri (interzicerea acordării de credite. prejudicii aduse în conducerea afacerilor bancare conform reglementărilor sau apariţia unor dezavantaje evidente pentru întreaga economie‖. ocupaţia înaltă a populaţiei. sprijinirea unirii economice şi solidarităţii statelor – membri Uniunii Europene . printr-un mecanism de asigurare. interzicerea altor afaceri etc. 16). Alte scopuri fiindu-se ajutoarele creşterii stabile a economiei. nivelul înalt de convergenţă a sistemelor economice naţionale. b) controlul creditului. d) Înlăturarea inconvenientelor în sistemul de credit „care periclitează siguranţa valorilor încredinţate instituţiilor de credit. care poartă caracterul anabolic. care depăşesc 15% din totalul creditului garantat al creditorului) şi creditele de milioane (credite către un debitor care cuprind unul sau mai multe milioane DM) ale Băncii Federale Germane şi creditele organice (credite acordate persoanelor care lucrează în instituţiile de credit). c) supravegherea dotării cu capital propriu şi lichidităţii a instituţiilor de credit. depunerile sunt protejate în cel mai înalt grad. autoritatea exercită şi o acţiune de supraveghere generală. pe baza raporturilor financiare lunare depuse de instituţii. În acest scop. ce divizează de la circulaţia reglementară a cecurilor. depunerile fiecărui depunător pînă la 30% din capitalul propriu garantat al băncii.). incluzînd şi casele de economii. În cazul instituţiilor de credit public şi de drept.autorizaţii de practicare a afacerilor bancare depinde de dovada posesiei mijloacelor necesare (mai ales a capitalului propriu) şi de argumentareacredibilităţii şi capacităţii conducerii bancare (paragraf 32.

5 mii şi activitatea acestora iese cu mult mai departe de limita acordării creditelor Toate băncile prin intermediul filialelor efectueazăun spectru larg de operaţiuni bancare. „Wolks bank‖). carea personalului cu scopul creării condiţiilor favorabile pentru deponenţi. Cu toate acestea cele trei bănci mari. Fiecare banca efectuează toate posibile operaţii pentru clienţii săi. ameliorarea acestor norme şi operaţiilor rare pe piaţa deschisă cu scopul minimizării fluctuaţiei lichidităţii în sistemul bancar şi stabilităţii a ratelor la dobînda. După forma patrimonială ele pot fi private. Independenţa Bundesbankului de conducerea statului se datorează celei mai bune legislaţiei în sfera dată . Nimai băncile private ca şi în toate timpuri se bazează în primul rînd pe activitatea productiv – agricolă. Diferite servicii internaţionale a băncilor mari se realizează prin intermediul direcţiilor ban.Sistemul bancar german a fost luat ca baza funcţionării Băncii Centrale Europene în legătura cu introducerea monedei noi „euro‖ din 1 ianuarie 1999. fapt datorat diferenţierii mărimii băncilor şi diferenţei în norme de dprept şi în relaţiile proprietare. Anume aceasta este sursa principală a profitului băncii. O particularitate a sistemului bancar german este universalitatea instituţiilor bancare. Scopul formal al instituţiilor de credit de drept public este de a genera majorarea economiilor şi de a garanta clienţilor privaţi (ded aici reiese şi a economiei în întregime) serviciile ban. instituţiile creditare de stat (casele de economii). Principalele din acestea sunt – Deutsche Bank. menţionate mai sus. băncile private şi filialele băncilor străine). care 47 . Băncile cooperative direcţionează activitatea sa în califi. La acestea se referă băncile comerciale private („Gross-bănci‖. au filiale aparte obligatorii în Berlin. Bundesbank funcţionează ca o companie a protecţiei civile. Aceste bănci au o reţea de filiale destul de largă – 3. Sistemul bancar german se bazează pe fundamentul normelor rezervelor minime obligatorii. Ele sunt societăţile pe acţiuni fie. băncile regionale. Băncile universale ocupă şi realizează idealul perfect a activităţii bancare (inclusiv şi operaţiile cu hîrtii de valoare). Al doilea nivel a sistemului de credit a Germaiei îl constituie băncile universale şi specializate. cooperative sau instituţiile de drept public. Dresdner Bank şi Commerzbank. care nu are exemple în lume. instituţiile cooperative de credit („Raiffeisen bank‖. care ieftine. care din acestea are de la 200 pînă la 300 mii de acţionari. Banca centrală germană nu-şi pune scopuri de a obţine profituri din activitatea sa aşa cum fac alte bănci centrale.

Centralele de economii aşa ca băncile regionale (actualmente există 12 bănci regionale) la fel sunt filiale a Băncii Federale Germane. amplasate în toată lumea la fel filialelelor şi reprezentanţelor în alte ţări. de conturi de economii. care funcţionează sub forma instituţiilor de credit afiliate. filiale şi reprezentanţe. În fruntea sistemului caselor de economii şi centralelor de economii se află centrala de economii germană sau Banca Cooperatistă a Germaniei – „Deutscher central economy – Deutscher Girozentrale bank‖.4 mln. Nivelul general a activităţii altor ţări pe piaţa financiară a Germaniei este destul de înalt. se limitează cu acceptarea depozitelor şi realizează decontări. carepe termen lung. aproxiamtiv 200 de bănci regionale şi alte bănci. actualmente aceasta se răspîndeşte pe întregul teritoriu Germaniei şi chiar peste hotarele acesteia. Acestea sunt băncile comerciale private . Aceasta se datorează faptului că în RFG funcţionează peste 300 de instituţii creditare străine din peste 50 de state. la fel şi băncile cooperative centrale îndeplinesc funcţiile băncilor universale. aproape 80 bankeri privaţi şi aproape 60 de filiale a băncilor străine. stăpînirea patrimoniului. care efecuiază operaţiile peste hotare şi prin organizaţiile afiliate. Aşa instituţii cooperative ca băncile de crediatare a sectorului agricol . în afară de „Gross-bănci‖. participanţi la alte întreprinderi. Ele deservesc întreprinzătorii mici şi mijlocii şi concurează cu alte bănci. centrele caselor de economii şi băncile comerciale mari (de exemplu: „Westdeutscher landesbank‖. Instituţiile caselor de economii duc evidenţa a 36. Este importantă şi o clasă a activităţii acestora – creditarea băncilor comerciale. Activitatea de bază a băncilor private se consideră operaţiile cu hîrtii de valoare. Toate acestea au statut de instituţii cu drept public.foarte mari aflate în Germania .„Raiffeisen bank‖ şi cele populare – „Wolks bank‖. În numărul băncilor a acestui sector intră. Ele au aproximativ 1000 de filiale . La grupul băncilor comerciale private la fel se referă şi filialele băncilor străine. Băncile private au forma societăţii comerciale depline ca fiind societatea în comandită. Sectorul băncilor comerciale private în RFG ocupă aproximativ 350 de instituţii private ce activează universal . Activitatea băncilor regionale şi altor bănci comerciale – bănci provinciale pînă nu demult a fost limitată de o regiune anumită sau de o industrie anumită. operaţiile cu imobil şi finanţarea specializată. Funcţiile băncilor universale la fel îndeplinesc şi instituţiile crediatre de stat: casele de economii. În pasivele caselor de economii fiind – depunerile de economii. în active – credite ipote. care au peste 7000 de filiale şi peste 200000 de angajaţi. care nu au statutul societăţii pe acţiuni. 48 . Statistica Băncii Federale Germane pune în componenţa băncilor comerciale şi bankerii privaţi. „Bauren landesbank‖).

companiile investiţionale în conformitate cu legea din 1957 sunt obligaţi să aibă capitalul statutar nu mai mic de 500 000 mărci. din acestea peste 9 000 sunt mici. Deponentul este obligat să depună sumele întro perioadă anumită în fondul popular. În RFG activează în jur la 10 000 instituţii de asigurări. Acumulînd intrările depunătorilor în fondul popular ele pezintă deponenţilor planul de redistribuire a mijloacelor pe credite pentru construirea obiectelor de locuit şi apartamentelor. Instituţia centrală este Banca germană a societăţilor de credit. Societăţile de credit au apărut în sec. Acestea sunt casele de economii specializate. În afară de aceasta. În RFG se numără 35 companii investiţionale . Numai după aceasta el poate să beneficieze de credit ipotecar. 49 . La operaţiile acestora se referă: asigurarea vieţei.La instituţiile financiar – creditare nebancare se referă: casele de economii. producătorilor mici şi meşterilor. XIX. companiile de asigurări. Supraprofituri obţinute de casele de economii se transferă în bugetul local (a oraşului). Procesul industrializării ţării ridica cererea de credite. Operaţii active de bază a caselor de economii sunt creditele ipote. Casele de economii pentru construcţii – activitatea lor este legată de finanţarea construcţiilor. companiile de investiţii. Astăzi se numeră în jur la 650 de case de economii. În anii 90 în Germania activau 18 private şi 13 statale case de economii pentru construcţii. asigurarea patrimoniului. mai ales de acestea aveau nevoie întreprinderile mici şi mijlocii prin accesul liber pe piaţa capitalurilor de împrumut. Ele treptat se dezvoltă şi se transformă în băncile universale. care şi pentru construcţii pe termen lung. Majoritatea fondurilor în RFG activează în conformitate cu principiul „sistemului deschis‖. Pasivele lor sunt constituite din propritatea populaţiei. Casele de economii – practic toate casele de economii în RFG sunt de stat. care au peste 700 de fonduri diferite. operaţiile de reasigurări. societăţile de credit. casele de pensii. Societăţile de asigurări – companiile de asigurări în RFG au active foarte mari. partea esenţială a cărora este prezentată în credit. casele de economii pentru construcţii. Setul principal a operaţiilor acestora – creditarea de scurtă durată a comercianţilor. Companiile de investiţii – specificul operaţiilor societăţilor investiţionale se include în aceea că ele realizează (vînd) certificatele (acţiunile) şi pentru atragerea disponibilităţilor băneşti cumpără acţiunile întreprinderilor industriale şi a altor întreprinderi.

 Băncile comerciale private.  Instituţiile de credit cu drept public (Casele de economii.  Casele de economii pentru construcţii. Gestionarea instituţiilor de credit în Germania este realizată de două instituţii independente: Banca Federală şi Consiliul Federal de Supraveghere Bancară.  Banca poştală. 50 Băncile specializate:  Bănci ipotecare.  Băncile regionale. Girozentrale bank).la momentul dat în RFG activează 114 case de pensii.  Banca pentru export.Casele de pensii .  Banca pentru . Figura 1: Sistemul de credit al Germaniei BUNDESBANK Consiliul băncii centrale Consiliu directorilor Consiliul federal de supraveghere bancară (CFSB) Băncile universale:  Gross-bănci. Ele se ocupă activ de creditarea (în prioritate de ipoteca şi pe termen lung) şi investirea în hîrtii de valoare a întreprinderilor. Schema sistemului de credit a germaniei o putem urmări după figura 1 prezentată mai jos.

Ceea ce se aplică pentru Bundesbank. într-un fel sau altul.3. a existat o dorinţă puternică din partea bancherilor germani de a susţine o politică antiinflaţionistă independentă nu doar faţă de un amestec politic ci şi de efectele pe termen scurt pe care le-ar putea avea asupra pieţei financiare şi a activităţii economice reale. Privit la modul general. o bancă centrală poate. În afară de implicarea sa în supravegherea bancară. Totuşi.3. Dat fiind faptul că stabilitatea financiară este condiţia esenţială pentru independenţa implementării politicii monetare. şi pe de altă parte. Datorită celui de – al doilea Război Mondial şi traumei datorate a două hiperinflaţii. participarea Bundesbank la procesul de reglare este limitată şi dependentă de cazurile specifice considerate şi este ţinută departe de participarea sa la audiţiile oficiale la cererea în care este de acord în mod explicit cu acţiunile de reglare întreprinse de Oficiul Federal de Supraveghere Bancară (CFSB)7. fiecare bancă centrală preferă profituri mai mari deoarece acestea diminuează probabilitatea falimentului bancar. sistemul german este dominat de oligopolul unor bănci universale extraordinar de puternice‖. Potrivit Actului Bancar German. banca 7 Mai ales în procesul legislativ Bundesbank acţionează doar ca un sfătuitor al Guvernului Federal şi îşi exprimă opinia ocazional. şi prin asta a instabilităţii financiare. în realitate. ceva mai specific şi se bazează pe viabilitatea sarcinilor monetare pe de o parte. Bundesbank a jucat întotdeauna un rol vital în procesul de reglare. totuşi. influenţa sa a fost mult mai puternică. Unul dintre motivele care se pare că a jucat un rol important în introducerea reglării pieţei financiare în Germania provine de la conflictul de interese dintre reglarea băncii şi politica monetară. Banca centrală ca agentul financiar a statului. Acest din urmă punct este specificat foarte bine în Goodhard şi Schoenmaker (1993) care afirmă: ―Tradiţia germană este cea care manifestă cea mai mare preocupare pentru conflictele de interese şi cea mai mare dorinţă de a separa responsabilităţile. de conflictul de interese între obiectivele monetare şi cele de reglare. să înfluenţeze profitabilitatea băncilor. este totuşi. 51 .

3. care este format din guvernatorii băncilor centrale din statele membre şi de membrii Comitetului Executiv al BCE. Bundesbank – alături de celelalte bănci centrale din zona euro – are responsabilităţi faţă de Banca Centrală Europeană (BCE) în ceea ce priveşte îndeplinirea sarcinilor privitoare la politica monetară a Eurosistemului. Asigurarea stabilităţii preţurilor şi implementarea măsurilor prevăzute de politica Supravegherea şi crearea condiţilor de dezvoltare a sistemului monetar şi Stabilitatea sistemului de plăţi. 2. 5. fie de entităţile publice. Mai mult. În centru activităţilor desfăşurate de Bundesbank se află următoarele cinci: 1. Bundesbank este implicată în menţinerea stabilităţii preţurilor. Preşedintele Bundesbank şi ceilalţi membri ai Consiliului Guvernator al BCE decid asupra politicii monetare ce urmează a fi aplicată în zona euro. Oferta de lichidităţi. Un exemplu elocvent este acela în care Bundesbank s-a opus cu desăvîrşire la introducerea pe piaţă a instrumentelor monetare de securitate propuse. Făcînd parte integrală din Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC). Mai mult. Bundesbank trebuie să se asigure că măsurile luate de către Consiliul Guvernator al BCE sunt implementate în Germania şi că acestea sunt 52 . Ba mai mult. fie de guvern. monetară în Germania. Bundesbank este reprezentată în toate comitetele şi grupurile de lucru. 4. financiar internaţional. 1. Deciziile în ceea ce priveşte politica monetară şi alte probleme legate de Eurosistem nu sunt luate de BCE ci de Consiliul Guvernator al BCE. Sarcinile trasate pentru Bundesbank sunt prevăzute în Bundesbank Act (Bundesbankgesetz) şi în tratatul EC. Stabilitatea preţurilor şi implementarea măsurilor prevăzute de politica monetară în Germania. Analizele în profunzime ale Bundesbank asupra dezvoltării macroeconomice şi cercetările sale asupra politicii monetare şi a stabilităţii sistemului monetar internaţional vor ajuta la crearea cadrului necesar în luarea deciziilor. Bundesbank a menţinut în mod repetat că astfel de instrumente vor introduce ―termenele scurte‖ în sectorul financiar. Sarcini de supraveghere bancară.centrală a avut un cuvînt puternic de spus în aproape toate discuţiile despre reforma în piaţa financiară. Bundesbank considera că aceste instrumente vor afecta acurateţea bazei sarcinilor monetare.

Bundesbank promovează un sistem de plăţi ―en detail‖ complementar şi competitiv. în probleme legate de crearea condiţiilor de dezvoltare a sectorului garanţiilor şi a rezervelor de schimb şi în promovarea Gernmaniei ca un centru financiar. G20. 2. Adesea. Bundesbank dă sfaturi Guvernului federal în problemele importante ce vizează politica monetară.aduse la cunoştinţă şi explicate cetăţenilor germani. Din 2004 Bundesbank a fost implicată în proiecte asemănătoare cu ţările candidate la UE. Comitetul Financiar şi Economic al UE (CFE). Stabilitatea sistemului de plăţi. Ca o completare. 3. 4. Bundesbank dezvoltă în momentul de faţă o singură platformă europeană de plăţi (TARGET 2). Un sistem financiar şi monetar naţional şi internaţional stabil este o cerinţă necesară ce se cere a fi îndeplinită pentru realizarea mandatului stabilităţii datorită legăturii sale apropiate cu stabilitatea monetară. Bundesbank contribuie la stabilitatea sistemului de plăţi şi oferă un sistem sofisticat de plăţi de valoare ridicată care îmbracă forma RTGSplus (TARGET) care transformă plăţile în euro pe teritoriul Europei. În contextul menţinerii stabilităţii financiare. Astfel. Bundesbank îşi utilizează expertizele cu privire la politica monetară pentru a furniza servicii de consultanţă multor ţări din întreaga lume în domeniul construcţiei şi dezvoltării unor sisteme de bănci centrale moderne. Adesea. Bundesbank participă la numeroase forumuri europene şi internaţionale (de exemplu. Ca o completare. Forumul Stabilităţii Financiare (FSF)). mai exercită o capacitate de consiliere pentru Ministerul Finanţelor şi Autoritatea de Supraveghere Financiară (BaFin). Organizaţia pentru Cooperarea Economică şi Dezvoltare (OCED). Supravegherea şi crearea condiţilor de dezvoltare a sistemului monetar şi financiar internaţional. iar supravegherea acesteia asupra sistemelor de plăţi şi garanţii naţionale şi de peste graniţe contribuie la menţinerea stabilităţii sistemului financiar. Bundesbank este responsabilă cu administrarea fondurilor monetare din Germania şi asigură 53 . Bundesbank are sarcina de a contura reglarea pieţei financiare. De asemenea. Oferta de lichidităţi. G10. supravegherea şi crearea condiţiilor pentru dezvoltarea sistemului monetar şi financiar internaţional este o altă sarcină importantă a Bundesbank. Împreună cu alte două bănci centrale. Legat de aceasta. Preşedintele Bundesbank reprezintă interesele politicii monetare ale Republicii Federale a Germaniei ca Guvernator german în Fondul Monetar Internaţional (FMI). G7.

Prin urmare acestea pot fi folosite şi de utilizatori externi. Să se asigure că bancnotele aflate în circulaţie nu sunt deteriorate. 54 .calitatea ridicată a bancnotelor. Pe lîngă cele cinci activităţi de bază. băncile centrale naţionale din Eurosistem deţin dreptul exclusiv de a emite bancnote euro ca monedă legală. acordurilor pentru a face faţă la blocajele ciclurilor monetare (planificarea evenimentelor posibile şi a crizelor). 5. În secţiunea 3. Mulţi indicatori pentru sectorul bancar şi monetar şi pentru statisticile balanţei de plăţi sunt furnizaţi de Bundesbank însăşi. ajutînd astfel la asigurarea viabilităţii funcţionale a serviciilor financiare şi de creditare ale instituţiilor germane şi contribuie la stabilitatea sistemului financiar. Potrivit art. scoaterea imediată din circulaţie a banilor falşi şi adoptarea de măsuri eficiente de prevenire a falsificării banilor. banca mai este implicată şi în elaborarea unei legislaţii prudenţiale pentru a asigura un cadru de reglare orientat spre stabilitate. Departamentul de statistică a Bundesbank furnizează baza decizională pentru politica monetară. Acest drept este stipulat în secţiunile 3 şi 14 ale Actului Bundesbank.12 (1) din Statutul SEBC) atrag după sine următoarele obligaţii pe care Bundesbank le are:     Să asigure uşor fonduri monetare. Bundesbank mai îndeplineşte şi alte sarcini. Aceste prevederi şi deciziile luate de către Consiliul Guvernator al BCE (art. 106 din Tratatul EC şi art. acesteia i se recunoaşte mandatul de execuţie a plăţilor. 16 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale. organizaţii internaţionale. ambele din punct de vedere calitativ şi cantitativ. etc. Sarcini de supraveghere bancară. Noul Acord Basel Capital (Basel II) stabileşte cerinţe stricte în ceea ce priveşte serviciile financiare şi de creditare ale instituţiilor germane. inclusiv economişti. De asemenea.5 milioane de euro sau mai mult. Pe lîngă asigurarea unei supravegheri zi-de-zi Bundesbank mai este responsabilă şi de analizarea cu atenţie a rapoartelor de audit şi menţinerea limitei de creditare la împrumuturile de 1. Datele statistice nu oferă doar baza fundamentală în luarea deciziilor cu privire la politica monetară ci şi pe cea în cercetarea economică şi supravegherea bancară. Conform acestei activităţi Bundesbank îndeplineşte sarcini de supraveghere bancară în Germania. politicieni. Să diminueze ameninţarea falsificării bancnotelor şi să asigure o identificare din Să furnizeze o structură independentă pentru calitatea asigurării şi protecţia timp şi eliminarea banilor falsificaţi.

88 al Constituţiei. Pentru rezolvarea evenimentelor principale preşedintele statului are predominanţă în toate şedinţele Consiliului băncii centrale. care se adoptă de conducerea regiunilor federale (landtag-uri) şi reglementează activitatea instituţiilor de credit la nivel regional. Totuşi în conformitate cu legislaţia banca nu trebuie să accepte indicaţiileguvernării federale. a averii) şi Îndeplineşte alte sarcini care vizează rezervele statutare şi reglementări. de exemplu „Legea privind casele de economii‖ . Institutul de succesiune a Băncii landurilor germane. În cealaltă grupă intră legile . Administrează o parte importantă a rezervelor de valută ale BCE în locul acesteia Acordă servicii gratuite sectorului public (în administrarea datoriilor. După paragraful 14 al legii. pînă cînd legiuitorul a hotărît. Capitalul statutar al acestuia aparţine statului căruia şi se transferă profituri obţinute de banca. care sunt limitate de teritoriul regiunilor (land-urilor) federale. fondarea unei bănci de emisiune ca Banca Federală. altor bănci centrale. Legea Băncii Federale Germane din 26 iulie 19578. care se află în competenţa landtag-urilor. În conformitate cu Constituţia Germaniei activitatea Bundesbank-ului este reglementată de dreptul public. ci nu are drept de vot. instanţa cea mai importantă este Banca Federală Germană. care a funcţionat ca bancă centrală de emisiune a landurilor germane. cum ar fi şi în acord cu cadrul legal promovat de BCE. şi speciale . adica acelea .De asemenea. Legile . Banca Federală 8 Modificată pe data de 20 februarie 1991. Reputaţia Germaniei ca centrului mondial – bancar progresiv în primul rînd se datorează perfecţionării legislaţiei ban. care sunt obligatorii pentru instituţii creditare pe teritoriul întregului stat. Bundesbank:     Administrează rezervele de valută ale Germaniei. 55 . Primului grup îi aparţin: „Legea privind afacerile de credit‖ din 1993. prin Art. ci este obligată să garanteze sprijin guvernului în privinţa efectuării politicii economice generale. care. Cea mai importantă lege în organizarea monetară este. „Legea cu privire la Banca Federală Germană‖ din 1992 şi altele. în Republica Federală. Totuşi preşedintele statului poate să cere ca orice decizie luată de Consiliul băncii centrale să nu intră în vigoare în decurs de două săptămîni. care reglementează activitatea bancară. sunt divizate în două grupe: generale. acţiunile sale în calitate de arbitru în dispute care pot să apară din transferul de credite.

incluzînd şi schimburile din tezaur. din punct de vedere de economic însă. imediat sau în termen foarte scurt. în politica de creştere economică şi a stabilităţii preţurilor. cumpărate de Banca Centrală de Emisiune. aceste depuneri au caracteristicile banilor. Ele sunt singurul mijloc de plată legal. în asigurarea folosirii totale a forţei de muncă. Asigură de asemeni dezvoltarea circuitului bancar de plăţi în interiorul şi exteriorul ţării‖. circuitul monetar şi asigurarea de credit pentru economie. nu sunt bani. aceste depuneri la vedere. Din cauza strînsei dependenţe a tuturor măsurilor politico – economice. Care sunt limitele impuse Băncii Federale privind politica monetară şi a creditului? Ele sunt trecute în paragrafele 3 şi 12 ale Legii Băncii Federale.deţine monopolul emisiunilor biletelor de bancă: „Banca Federală Germană deţine dreptul exclusiv de a emite bancnote în limitele valabilităţii acestei legi. Nu putem prezenta aici procedeul de creare şi distrugere a banilor de către întreprinderile private de credit. O caracteristică a noului sistem monetar şi de credit este aceea că sistemele băncilor private pot crea şi distruge bani pe baza acestui circuit de plată fără numerar. cu scopul de a asigura valuta. Asta ar însemna. Aceasta nu înseamnă însă că numai Banca Federală poate produce sau distruge banii. de care pot dispune posesorii de conturi. Din volumul monetar nu fac parte numai monezile şi bancnotele ci şi aşa numitele monede de decontare şi girare. După paragraful 3. mai ales faţă de guvern. că. printre altele. Ea este deasemeni obligată. se poate recunoaşte după faptul că legiuitorul a fixat nivelul creditelor de casă. Din punct de vedere legal. către federaţie în paragraful 20. cecuri sau cărţi de credit (un circuit de plată fără numerar). conform paragrafului 2. nelimitat‖. Banca Federală Germană reglează „cu ajutorul competenţelor de politica monetară ce îi sunt atribuite conform acestei legi. „să sprijine politica generală economică a regimului federal respectînd sarcinile ce-i revin‖. adică bani ce există în conturile băncilor şi caselor de economii sub forma depunerilor la vedere. Necesitatea acestei conlucrări este exprimată în paragraful 13: 56 . guvernul şi Banca Federală sunt interesate într-o strînsă colaborare şi în punerea de acord supra intenţiilor şi măsurilor de politică economică. putînd fi utilizate pentru viramente şi se poate dispune de ele prin schimburi. Autonomia Băncii Federale. în combaterea fluctuaţiilor conjuncturale – şinînd însă mereu cont de garantarea valutei şi de restricţiile din paragraful 12 – „rămîne independentă faţă de instrucţiunile guvernului federal‖ – în exercitarea competenţelor specifice.

Modificări ale legii de lombardare şi a amanetului au în principiu acelaşi efect. Aceasta permite scumpirea (creşterea scontului) la preluarea (acceptarea) creditelor pe termen scurt în refinanţarea schimbului prin instituţiile de credit sau o ieftinire a drepturilor (micşorarea scontului). paragraful 15. aceasta poate influenţa posibilităţile de refinanţare şi prin stabilirea calităţii depunerilor de credit. vicepreşedinte şi pînă la 8 membri din comitetul de conducere (directoratul băncii şi. În Consiliul Băncii Centrale este perfect realizat principiul colegialităţii în forma pură: toţi membrii au aceleaşi drepturi. care face propunerile pe baza dreptului landului şi după auierea consiliului băncii centrale). vicepreşedintele şi membrii comitetului directorilor sunt numiţi de preşedintele federal. problemele esenţiale de politică monetară şi să-i ofere informaţii la cerere. În Legea Băncii Federale. din cei 11 preşedinţi ai băncilor centrale ale landurilor. Consiliul Băncii Centrale este compus din preşedinte. Preşedinţii băncilor centrale ale landului sunt desemnaţi de preşedintele federal la propunerea consiliului federal. Organismul decisiv al băncii federale este Consiliul Băncii Centrale. numai în cazul egalităţii voturilor este hotărîtor votul preşedintelui. Depunerile de scont şi lombarde sunt aşa numitele depuneri de dobîndă a căror modificare loveşte în dobînzile creditelor. a depunerilor procentuale. El stabileşte politica monetară şi de credit a băncii. astfel încît Banca Federală poate influenţa piaţa creditului şi cea monetară prin modificările depunerilor scontului şi lombard. Prin această structură este puternic redusă influenţa guvernului federal asupra Consiliului Băncii Centrale. iar directoratul o execută. deci la refinanţarea instituţiilor de credit. preşedintele. (2) Nu au drept de vot. apare stabilirea şi modificarea depunerii scontului. (3) Guvernul federal trebuie să-l coopteze pe preşedintele Băncii Federale Germane la consfătuirile importante de politică monetară.(1) Banca Federală Germană trebuie să ofere consultaţii guvernului federal în Membrii guvernului federal au dreptul să participe la consiliile Băncii Centrale. adică prin stabilirea cerinţelor asupra 57 . După paragraful 15 a Legii Băncii Federale. dar pot face propuneri. depuneri pentru care Banca Federală poate acorda credite pe termen scurt instituţiilor de credit primind drept garanţie hîrtii de valoare. guvernul federal poate doar să amîne votul pe termen scurt. pe care Banca Federală îl poate reţine la remiterea schimbului din partea instituţiilor de credit. la propunerea guvernului federal. Faţă de hotărîrile consiliului Băncii Centrale. La cererea lor rezoluţiile se pot amîna la două săptămîni.

prin politica de piaţă liberă. Concluzii şi propuneri 58 . La creşterea rezervei minime se micşorează posibilităţile de acordare de credit a instituţiilor de credit. cînd Banca Federală vinde hîrtii de valoare. să poată fi păstrat într-un cont special al Băncii Federale fără impozit (dobîndă). Dacă Banca Federală vinde hîrtii de valoare instituţiilor nebancare. Vînzarea prin banca Federală are efect de creştere a nivelului dobînzilor. În caz contrar. În paragraful 16 al Legii comerţului exterior este prevăzut ca unanumit procent din depunerile de credit ale străinilor. sectorul bancar varsă bani băncii centrale de emisiune. cumpărarea de hîrtii de valoare de către Banca Federală de la instituţii nebancare duce la creşterea masei monetare. aşa numitul depozit în numerar. să fie menţinute în Banca Federală într-un cont fără dobîndă. În baza paragrafului 15 al Legii Băncii Federale. şi apare astfel o diminuare a lichidităţilor. Influenţa pe care o are scumpirea creditului se traduce prin aceea că întreprinzătorii germani ajung să facă împrumuturi în băncile străine în loc să le facă la băncile germane. acestora le revin lichidităţi. volumul creditului. aşa numitele valori minime. iar partenerii pot fi atît instituţii de credit cît şi nebancare. din acest motiv. iar în cazul scăderii depunerilor minime acestea cresc. Paragraful 16 dă posibilitate Băncii Federale de a practica politica monetară şi de credit prin stabilirea şi modificarea depozitelor de reuervă minime. adică anumite hîrtii de valoare cu timp de valabilitate lung sau scurt să fie cumpărate şi vîndute. iar cumpărarea. Politica creditului poate fi restrînsă prin urcarea preţului. se retrag astfel bani din circulaţie. Domeniul de acţiune al lichidităţilor instituţiilor de credit are ca bază acordarea de credite şi. Banca Federală poate influenţa. Dacă Banca Federală cumpără de la bănci hîrtii de valoare. andosament. Politica pieţei libere influenţează mijlocit lichidităţile băncilor şi nemijlocit nivelul dobînzilor prin cererea de bani a Băncii Federale. depuneri la case de economii şi depuneri la termen).documentelor de refinanţare. Banca Federală poate cere instituţiilor de credit ca un anumit procent din obligaţiile (datoriile) din depunerile clienţilor (gir. efect de scădere. aceastapoate practica şi politica pieţei libere.

În afară de factorii interni. De la începuturile erei industriale. îşi reuneşte şi îşi coordonează forţele cu acestea pentru a nu pierde controlul pe care îl deţine asupra mapamondului. asupra politicii monetare şi de credit au influenţă şi factorii externi. Ea este însărcinată de a asigura banii şi creditele necesare economiei germane. Germania are cea mai mare economie naţională din Europa. Economia Germaniei se află astăzi în stare de ascensiune cu unele abateri. Germania este locomotivul integrării piltice şi monetare a Uniunii Europene. care s-a constituit datorită în mare măsură lui L. bazată pe industria prelucrătoare (locul I pe glob la mai multe produse) şi comerţul exterior (cel mai mare exportator mondial de mărfuri).Activitatea bancară în ultimii douzeci de ani se consideră unul dintre cele mai dinamice sectoare ale economiei Germaniei. Ca bancă a băncilor. dispun de instrumentarul politico – economic necesar relizării sarcinilor. care conlucrînd cu guvernul federal se bucură de o maximă autonomie. Ocupărea deplină vor să o atingă prin diferenţierea mare a salariilor. Şi totuşi ca orice economie a lumii necesită reforme. se poate spune că banca federală poate caracterizată ca o instituţie deosebit de importantă politic şi economic. alături de parlament şi guvern. Germania este lider mondial în exporturi. Germania concurează. dar nu poate elimina existenţa ciclică a acesteia. Germania a fost un lider. şi a cincea din lume în funcţie de paritatea puterii de cumpărare.deoarece este condiţionată de contradicţiile capitalismului de reproducere. să contribuie la atingerea obiectivelor de politică economică. În concluzie. dacă acestea pot fi influenţate. Prin aceasta influenţează pieţele cele mai importante pentru dezvoltarea economică. prin politica monetară şi de credit. a patra din lume ca PIB nominal. În centrul transformărilor se află piaţa muncii. pe de altă parte însă. pe de o parte cu celelalte state dezvoltate în lupta pentru creşterea ponderii controlului economiei şi a pieţei mondiale.Erhard. deoarece şomajul reprezintă cea mai mare ameninţare pentru viitorul statului. Funcţionarea sincronizată a tuturor formelor de organizare monetar – creditară are o anumită influenţă aspura dezvoltării economice. Ea deţine monopolul emisiuni de bancnote. Dezvoltarea acestei uniuni integer în mare măsură depinde de dinamica sistemului economic al RFG. trebuie să garanteze etalonul monetar. Economia Germaniei este una dintre cele mai dezvoltate şi solide din lume. adică pieţele monetare şi de credit. Fiind o ţară cu o economie puternic dezvoltată. Sistemul bancar al Germaniei reprezintă un sistem dintre cele mai dezvoltate de pe continentul european. conform datelor din 2008. inovator şi beneficiar al unei economii din ce în ce mai globalizate. exportînd bunuri în valoare de 59 .

ceea ce înseamnă că ele sunt implicate. exporturile Germaniei au scăzut în 2009 cu 18. acordarea de credite.5%. care face parte din totalitatea politicelor promovate de conducera statului. metalurgie şi bunuri chimicale. Dat fiind numărul mare de bănci şi oficii bancare.133 trilioane de dolari în 2006 (incluzînd ţările din zona Euro). destul de ridicat potrivit standardelor internaţionale. Destatis subliniază. garanţii financiare şi transferuri de fonduri sau servicii de plăţi cît şi 60 . Germania era. şi încă mai este una dintre cele mai puternice economii ―bancare‖ din lume.2 % în ritm anual.9%. China a avut.1 miliarde de euro. balanţa comercială a Germaniei a înregistrat anul trecut un excedent de 136. Germania a fost cel mai mare exportator mondial de bunuri după 2003. în continuare. Importurile Germaniei au crescut cu 4. întro măsură mai mare sau mai mică. comparativ cu luna noiembrie pînă la 69 de miliarde de euro. importurile Germaniei au scăzut cu 17. Majoritatea produselor sunt din domeniul ingineriei.2 miliarde de euro (1. pînă la 55. Tot în 2009. totuşi. asigurarea serviciilor de siguranţă în activităţile de brokeraj şi în cele de încredere.4%. că la finele lui 2009 exporturile Germaniei s-au relansat.3 miliarde de dolari). scontarea titlurilor de credit. în scădere faţă de excedentul de 178. pînă la 667.1%. Potrivit cifrelor oficiale comunicate de Oficiul federal de statistică (Destatis). Cele mai mari tîrguri şi congrese internaţionale de comerţ din fiecare an au loc în oraşe germane.201. în activităţi precum: crearea de depozite.1.3 miliarde de euro înregistrat în 2008. şi sectorul agricultură cu 0.4% în raport cu 2008 pînă la 803.5 miliarde de euro. Pe ansamblu. aceasta fiind prima creştere anuală raportată după luna octombrie 2008. iar în ritm anual au înregistrat o scădere de 6. sectorul industrie cu 29. Germania este cel mai mare producător de turbine de vînt şi tehnologia puterii solare din lume. instalaţii mecanice. Frankfurt şi Berlin. şi generează un surplus comercial de 165 de miliarde. în special automobile. în 2009. are o impotanţă deosebită în vederea reglementării sectoului bancar şi chiar celui financiar al statului. devenind cel mai mare exportator mondial. vînzări în străinătate de 1. cum ar fi Hanovra. Sectorul servicii contribuie cu aproximativ 70% la PIBul total. Politica monetară şi de credit a Germaniei.1 miliarde de euro. Marea majoritate a băncilor sunt bănci universale. decembrie 2009 comparativ cu decembrie 2008. De asemenea.7 miliarde de dolari. înregistrînd o creştere de trei la sută în decembrie. Deşi numărul băncilor din Germania s-a micşorat în ultimii ani. exporturile Germaniei au înregistrat o creştere de 3. este totuşi.121. în ritm anual. comparativ cu noiembrie.5% în decembrie. factoring.

alte servicii pe care autorităţile în domeniu le recunoaşte ca fiind servicii bancare la care mai pot fi adăugate serviciile bancare tipice de investiţii şi rezervele de asigurare a bunurilor prin intermediul subsidiarilor sau a acelor mai apropiate societăţi de asigurări cu care băncile colaborează. îndeplinind condiţiile tratatului de la Maastricht privind înfiinţarea Uniunii valutare şi economice a Europei şi privind unificarea instrumentelor de reglare monetar – creditară . Germania era. De pe 1 ianuarie 1999 Bundesbank . Dat fiind numărul mare de bănci şi oficii bancare. complexitatea sa structurală şi puterea băncilor sale. Obiectivul principal al băncii. fie în băncile comerciale private (pînă la momentul dat conturile instituţiilor statale se deserveau la Bundesbank). astfel intră în sistemul băncilor centrale europene. Concluzia ce poate fi trasă din cele expuse mai sus cu privire la sistemul bancar german şi la Bundesbank este aceea că prin natura operaţiilor pe care le desfăşoară. 61 . În competenţa lui rămîne stăpînirea rezervelor valutare şi de aur a statului. Bundesbank este creditorul băncilor comerciale şi a statului. Banca pe deplin a refuzat creditarea operaţiunilor de casă a organelor statale de nivel federal oferindu-le posibilitatea de alegere a modalităţii de efectuare a plăţilor în conturile bugetare: fie în sistemul băncii centrale. a transmis o parte semnificativă a împuternicirilor sale (mai ales ce se referă la politica monetar – creditară) la demonstrativ înfiinţată Banca Centrală Europeană. în special. determinat de legea. băncile germane sunt considerate ca fiind etalonul de bancă universală deoarece ceea ce a diferenţiat sistemul bancar german de celelalte sisteme bancare a fost. este menţinerea stabilităţii a unităţii monetare naţionale – mărcii germane. şi încă mai este una dintre cele mai puternice economii ―bancare‖ din lume.

22. Editura Cartier‖.financiare internaţionale‖.org www.ro. 14. Patru decenii de economie de piaţă în Germania‖. Karl – Heinz Paque. Holger Schmieding ―Crepusculul miracolului. Editura Institutul Victor Burac „Drept bancar‖ (Curs de lecţii).ec. Editura Arc. Ioan Cuză‖.economywatch. 23. 21.germany. издательство „Societas – Verlag‖1996 Raportul anual al Bundesbank-ului pentru anul 2009 www. Chişinău 2001. 6.wikipedia. 5. din 1999 „Германия.de www.com www.ru www. Tipografia Centrală. Patraş Mihai ―Dicţionar economic rus-romîn‖. Bucureşti 2009.europa. 20. 13.Н. 15.ru www.de www. 2.com www. editura universităţii ―Al. пособие‖.В. traducere de Magdalena Leca şi Florin Oarză. Editura enciclopedică „Gheorghe Asachi‖.Surse bibliografice 1.epp. Рудый „Финансово – кредитные системы зарубежных стран: Учебное И. Grigoriţă Cornelia ―Activitate bancară.eurostat. Iaşi 1994 3. 7. К. Herbert Giersch. .eu www. Chişinău 2000. 12. 4. издательство „Новое знание‖.insse.ro www. Москва 2003 9. Borş Ion „Relaţii valutar .germania.dw-world. Факты‖.kredit-moskva.md www. Heinz Lampert ―Ordinea Economică şi social în Republica Federală Germania‖. Chişinău 1999. 18.org 62 Naţional de Statistică. 16. справочник.bis. 8.mfa. Устинов „Внешняя торговля развитых капиталистических стран‖ „Дойче банк на пороге перемен‖ журнал „Бизнесс и банки‖ № 435. Institutul Naţional de Statistică „Economia mondială în cifre‖. Москва 1989 10. 19.scribd. 17.bundesbank. Editura ―TEHNICA – INFO‖. Chişinău 1994. Chişinău 2004. 11.

dexonline.ro 63 .24. www.