Protecţia drepturilor omului în sistemul african în cadrul Organizaţiei Unităţii Africane (O.U.A.

) a fost adoptată, la Nairobi (Kenya), la 26 iunie 1981, Carta africană a drepturilor omului şi popoarelor, care a intrat în vigoare la data de 21 octombrie 1986. Carta prevede crearea unei „Comisii africane a drepturilor omului şi popoarelor", care să funcţioneze în cadrul Organizaţiei Unităţii Africane. Comisia este formată din 11 membri, aleşi de către Adunarea şefilor de state şi guverne a O.U.A., pentru o perioadă de şase ani, putând fi realeşi (art.31). Scopul principal al Comisiei îl constituie promovarea drepturilor omului şi ale popoarelor şi asigurarea protecţiei lor în Africa. Comisia îndeplineşte atribuţii de promovare şi cvasijudiciare1. Sarcina acesteia este • • • • de a face studii şi cercetări în domeniu, de a da avize şi recomandări cu caracter general privind respectu drepturilor omului, de a pregăti proiecte de legi sau de convenţii de codificare, de a propune soluţii juridice în cazuri concrete de încălcare a drepturilor omului. Îndeosebi atunci când acestea evidenţiază violări grave sau masive ale drepturilor omului şi popoarelor. Mandatul referitor la promovare este amplu, incluzând elaborarea de studii, convocarea unor conferinţe, iniţierea unor programe de publicare, răspândirea de informaţii şi colaborarea cu instituţiile naţionale şi locale cu preocupări în sfera drepturilor omului, în acest context, Comisia poate face cunoscute opiniile sale sau poate formula recomandări adresate guvernelor. Puterile cvasijudiciare ale Comisiei Africane pot fi împărţite în două categorii: aşa numitele atribuţii interpretative şi atribuţii referitoare la soluţionarea diferendelor privind pretinse violări ale drepturilor omului.

1

Thomas Buergenthal, Renate Weber, op.cit., pag. 167 şi urm.

Ideea de a crea o Curte Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor a luat nastere inca din 1961 cand. Cu toate acestea. precum si pentru problematica drepturilor omului in general. iar numărul cazurilor este incomparabil mai mic faţă de cele care ajung în faţa Consiliului Europei. Astfel. la inceput Comisia a fost singurul organ destinat sa protejeze si sa promoveze drepturile omului pe continentul african. a fost instituit un catalog al drepturilor omului puternic impregnat de traditiile istorice si valorile civilizatiilor africane. devenita operationala din 2 noiembrie 1987. Odata Organizatia Unitatii Africane (OUA) creata priin Carta de la Addis Abeba din 25 mai 1963 (ulterior transformata in Uniunea Africana (UA) pe 26 mai 2001 ). Nigeria. propunerea instituirii unei Curti a fost inlocuita cu cea a instituirii unei Comisii ce avea sa fie responsabila cu promovarea si garantarea protectiei drepturilor omului.O examinare comparativă a diverselor mecanisme de protecţie a drepturilor omului în cadrul unor sisteme continentale diferite permite concluzia că sistemul european este net superior faţă de sistemele practicate în alte continente. de altfel mult mai puţin solicitate. datorită faptului că în statele respective concepţiile etatiste sunt încă foarte puternice. are un dublu mandat. si anume: promovarea si protectia drepturilor omului pe continentul . prin adoptarea Cartei Africane a Drepturilor Omului si Popoarelor la Nairobi pe 27 iunie 1981. cu sediul la Banjul. Aceste sisteme nu se ridică nici pe departe la nivelul de angajare al instituţiilor europene. mai ramanea totusi o mare lacuna pentru dezvoltarea dreptului regional african. Comisia. atunci cand Adunarea Sefilor de Stat si de Guvern a adoptat Carta Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor in 1981. s-a convenit faptul ca este necesara o Carta a drepturilor omului acompaniata de o Curte. Crearea Curtii Africane a Drepturilor Omului si Popoarelor reprezinta un pas esential spre punerea in functiune a unui sistem coerent si eficace de protectie a drepturilor omului pe continentul african. Gambia. Aceasta noua etapa este menita sa consolideze edificiul deja existent constituit din Carta Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor pentru a caror promovare si protectie functioneaza Comisia Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor. Astfel. la Conferinta juristilor africani din Lagos.

Tanzania in septembrie 2007. 45 al Cartei). conditiile de admisibilitate a plangerilor in fata Curtii sunt aceleasi cu cele in fata Comisiei. abia incepand cu data de 25 ianuarie 2004. la Conferinta Sefilor de Stat si de Guvern tinuta in iunie 1994 in Tunis a fost demarat oficial procesul de elaborare a Protocolului la Carta Africana pentru crearea unei Curti Africane. Cu toate acestea.african (conform art. organ ce completeaza si consolideaza rolul Comisiei Africane a Drepturilor Omului si Popoarelor. putem vorbi despre un nou organ pentru protectia drepturilor omului in Africa. deoarece . laba eficacitate a Comisiei pentru rolul asumat. de-a lungul timpului. Curtea va fi pe deplin operationala decat dupa adoptarea Regulamentului Intern si recrutarea functionarilor. Astfel. la 2 iulie 2006 primii 11 judecatori au depus juramantul. Creata in scopul de a atenua din slabiciunile Comisiei Africane si de a completa functiile acesteia de protectie. In cadrul acesteia activeaza 11 membri ce isi indeplinesc functiile in nume propriu. iar sediul temporar al Curtii Africane a fost stabilit in Arusha. data intrarii in vigoare a Protocolului de creare a Curtii Africane a Drepturilor Omului si Popoarelor. a fost readusa in discutie necesitatea de a redacta un Protocol la Carta Africana pentru crearea unei Curti Africane. conform articolului 9 din Protocol competenta contencioasa. ONG-urile active in domeniul drepturilor omului au constatat. Cu toate acestea. Olusegun Obasanjo. independent si nu in calitate de reprezentanti ai statelor ai caror cetateni sunt. Insa. Desi o serie de prevederi referitoare la sezina si la procedura in fata Curtii au fost • introduse in Protocolul de creare a acesteia. Astfel. in virtutea articolelor 3. Curtea a fost investita cu trei competente majore : • • competenta consultativa competenta de a rezolva conflictele pe cale amiabila. Uniunea Africana a decis in iulie 2004 sa fuzioneze Curtea Africana si Curtea de justitie intr-o singura Curte. si chiar insasi Organizatia Unitatii Africane a recunoscut oficial in 1994. In principiu. prevederi mai detaliate vor trebui stabilite in Regulamentul Intern pe care il va adopta prin consultare cu Comisia. Ca urmare a propunerii Presedintelui Adunarii UA si a Presedintelui Republicii federale Nigeria. 5. 6 si 7 din Protocol. Astfel.

nu rezulta cu claritate pozitia pretinsei victime. este cel al statutului victimelor in fata Curtii. a facut o declaratie in baza articolului 34. se pune problema drepturilor victimelor in cadrul . daca aceasta dobandeste sau nu calitatea de parte in litigiu. decat daca statul parte in cauza a declarat in prealabil ca le recunoaste acest drept. probleme ridicandu-se si in cazul rezolvarii amiabile a litigiilor. Acest aspect nu este lipsit de importanta. Pe de alta parte. decat in anumite conditii restrictive.6 din Protocol prin care autorizeaza un astfel de demers. va fi complet operationala si se va ridica la inaltimea sperantelor pe care le aduce. daca va avea sau nu dreptul de a se adresa Curtii.2 din Protocol face trimitere la dispozitiile articolului 56 din Carta referitor la conditiile de admisibilitate a comunicatiilor in fata Comisiei Africane. nici in fata Curtii nu vor avea calitatea de reclamant. ni se pare just sa ne interogam in ce masura Curtea conceputa pana in acest moment. particularii si ONGurile cu statut de observatori pe langa Comisia Africana pot sesiza direct Curtea Africana daca statul in cauza. sau chiar netratate de Protocol. atunci nu va exista nici un motiv pentru a impiedica ajungerea la un acord amiabil fara consimtamantul victimei. Va fi putin probabil ca statele membre sa accepte cu usurita competenta Curtii pentru a judeca plangerile inaintate de victime direct sau alte persoane fizice si ONG-uri. Astfel. Daca victimele nu au calitatea de parte in litigiu. In schimb. de statele parti care au un interes in cauza si de organizatiile interguvernamentale africane.articolul 6. in cazul in care Comisia sesizeaza Curtea. si in consecinta. raman totusi o serie de aspecte invaluite in ambiguitate. Curtea Africana este astfel competenta sa judece plangerile inaintate de Comisia Africana. Astfel. parte la Protocol. In concret. Curte Africana a Drepturilor Omului operationala Un prim aspect ce ridica semne de intrebare in ceea ce priveste adevarata evolutie ce o reprezinta Curtea. din lectura Protocolului. ca urmare a acceptarii competentei Curtii de a judeca astfel de plangeri. Prin urmare. Insa. aceasta devine parte in cauza. Daca la o prima vedere Curtea reprezinta un progres clar pentru protectia drepturilor omului pe continentul african. Curtea Africana nu poate primi plangeri direct de la particulari si de la ONG-urile cu statut de observator pe langa Comisia Africana.

Procesul de desemnare a judecatorilor a demarat inca din 4 mai 2004. Prin urmare. Comisia Uniunii Africane a reusit sa organizeze ceremonia de depunere a juramantului in data de 2 . hotararile Curtii sunt obligatorii pentru partile in litigiu. Cel mai probabil conditiile unui astfel de transfer vor fi definite in Regulamentul Intern si de catre jurisprudenta. Din pacate. de a fuziona Curtea Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor si Curtea de Justitie Africana. Protocolul pastreaza o oarecare incertitudine si in ceea ce priveste statutul acordurilor amiable incheiate cu participarea Curtii Africane. Din pacate. procesul a fost intrerupt prin decizia Conferintei Sefilor de Stat si Guvern reunita la Addis Abeba. In ceea ce priveste compunerea Curtii. expert juridic la Institutul Danez pentru Drepturile Omului. conform careia este recomandabil ca acordurile amiabile sa aiba acelasi statut ca si hotararile acesteia. aceasta are de ales intre a trimite cauza de care a luat cunostinta Comisiei Africane. Conform Protocolului. dintre judecatorii propusi de statele membre. daca noua Curte decide sa retina cauza. Etiopia intre 6-8 iulie 2004. aceasta fie poate incerca rezolvarea diferendului pe cale amiabila. De indata ce Curtea considera o plangere drept admisibila. sau a o judeca pe fond. acest progres ingreunat nu se opreste aici.procedurii in fata Curtii si devine clar faptul ca este necesara o analiza in profunzime din partea judecatorilor Curtii ce au datoria de a asigura protejarea drepturilor omului. In fine. astfel dobandind caracterul obligatoriu. fie poate examina cazul direct pe cale contencioasa. In cele din urma. O solutie in acest sens ar putea fi confirmarea acordurilor amiable de catre Curtea Africana prin intermediul unei hotarari. O alta problema cu care se confrunta Curtea Africana rezulta si din indelungata si anevoioasa etapa necesara adoptarii si intrarii in vigoare a Protocolului ce ii da nastere – 10 ani incepand din 1994 cu redactarea protocolului. odata ce Curtea a fost sesizata. dificultati intampinand si pentru intrarea sa efectiva in functiune. iar Statele membre au fost invitate sa propuna candidatii pentru Curtea Africana incepand cu 30 noiembrie 2005. in formula initiala aceasta era compusa din 11 judecatori alesi pentru un mandat de 6 ani. pentru a se finaliza in 2004 cu intrarea in vigoare a acestuia. Si totusi. ne putem intreba in ce masura s-ar justifica trimiterea cauzei la Comisie. impartasim opinia Dl. Prin aceasta prevedere este evidentiata complementaritatea dintre Curte si Comisie in indeplinirea functiei de protectie a drepturilor omului. Ulrik Splid.

Cu ocazia acestei a doua sesiune ce s-a desfasurat la Addis Abeba. Gérard Niyungeko in functia de Presedinte al curtii si pe Dl. Curtea nu a fost in masura sa isi aleaga membrii biroului la prima sa sesiune tinuta la Banjul. in cadrul reuniunii Conferintei Sefilor de Stat si de Guvern tinuta la Banjul. 3h ce acorda drept obiectiv Statelor membre ale Uniunii Africane „promovarea si protectia drepturilor omului si popoarelor in conformitate cu Carta Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor si cu alte instrumente pertinente relative la drepturile omului”. Cu toate acestea. In ciuda acestui arbitraj. Aceasta dualitate de jurisdictie ar fi creat dificultati. ci a reportat rezolvarea acestei probleme pentru cea de-a doua sesiune. Republica Gambia. Gambia intre 3 si 5 iulie 2006. Daca decizia de fuziune poate fi explicata pe considerente de simplicitate institutionala si de restrictii financiare. Curtea de Justitie s-ar fi putut vedea pusa in situatia de a statua asupra nepunerii in aplicare a acestui obiectiv de catre unul dintre Statele membre. Consiliul executiv al Uniunii Africane a decis mentinerea celor doua curti distincte. aceasta decizie nu a facut decat sa intarzie si mai mult inceperea . Din motive ce tin de organizare si lipsa de timp. aducand drept argument in acest sens mandatele distincte ale fiecareia. Sefii de Stat si de Guvern ai Uniunii Africane au luat decizia in iulie 2004 de a fuziona Curtea Africana si Curtea de Justitie intr-o singura Curte. ci si pentru victimele incalcarii drepturilor omului. numindu-i pe Dl. in mod special art. Federatia Internationala pentru Drepturile Omului (FIDH) si-a exprimat opinia conform careia aceasta decizie este prejudiciabila nu numai pentru punerea sa in functiune efectiva. De altfel. Curtea si-a constituit Biroul. organ cu competente ce ar putea interfera cu cele ale Curtii Africane a Drepturilor Omului. In baza acestei prevederi. Anumite dispozitii din Actul constitutiv al Curtii de Justitie fac referinta explicita la drepturile omului. Juristii au sustinut aceasta pozitie cu ocazia reuniunilor preparatoare pentru adoptarea Protocolului Curtii de Justitie in aprilie si iunie 2003. Un obstacol in calea functionarii sale l-a reprezentat un alt organ jurisdictional al Uniunii Africane. Modibo Tounty Guindo in functia de Vice-presedinte.iulie 2006. Etiopia intre 18 si 21 septembrie 2006. mai ales interpretarile si judecatile diferite privind aceasi problema de drept. si anume Curtea de Justitie Africana.

Conform raportului catre Adunarea Uniunii Africane. Desi Curtea a fost dotata cu un buget legal votat pentru anul 2006. prima parte a acestuia fiind adoptata dupa prima lectura. Aceasta dependenta rezulta din faptul ca la momentul actual. capitala Tanzaniei. . structurarea acesteia in doua Sectiuni: o sectiune pentru Afaceri Generale si una pentru Drepturile Omului. ambele compuse din 8 judecatori. demararea activitatilor Curtii a fost in primul rand impiedicata de dependenta sa fata de Comisia Uniunii Africane in ceea ce priveste punerea in miscare a anumitor actiuni. Statutul prevede printre altele. inceperea efectiva a activitatii jurisdictionale a acesteia este mult intarziata. Doar in cadrul celei de-a treia sesiuni din 11-20 decembrie 2006 s-a demarat analiza proiectului de Regulament Intern. Curtea nu dispune de personal de asistenta si de resurse umane proprii. a intreprins discutii pentru stabilirea bugetului si a aparatului administrativ. Cu toate ca in ianuarie 2007 Curtea a prezentat primul sau raport de activitate pentru anul 2006.activitatii Curtii Africane. insa demersurile pentru instalarea efectiva a Curtii sunt inca insuficiente. a continuat discutiile cu guvernul Tanzaniei pentru stabilirea sediului in Arusha. precum si faptul ca ii incumba Curtii sarcina de a-si redacta propriul Regulament Intern. in anul 2006 Curtea a progresat prin organizarea a 3 sesiuni in urma carora a procedat la alegerea presedintelui si a vice-presedintelui. curtea rezultata in urma fuziunii. In cele din urma in iulie 2008 a fost adoptat Protocolul privind statutul Curtii Africane de Justitie si a Drepturilor Omului. In acelasi mod. in realitate acesta nu a putut fi executat decat cu interventia serviciilor financiare ale Comisiei. Nici pana la aceasta data Curtea nu a fost in masura de a-si recruta personalul grefei. noua compozitie a Curtii din 16 judecatori. Curtea nu isi va putea recruta personalul de asistenta decat cu ajutorul tehnic din partea serviciilor competente ale Comisiei Uniunii Africane. pana la recrutarea propriului birou. In decursul primei sale sesiuni aceasta a acceptat ca functia de Grefier sa fie exercitata interimar de catre Biroul Consilierului juridic al Comisiei Uniunii Africane. Nici in ceea ce priveste adoptarea Regulamentului Interior al Curtii nu s-au inregistrat progrese semnificative. Dupa cum insasi Curtea afirma in Raportul catre Adunarea Uniunii Africane.

SPLID – African Human Rights Complaints Handling Mechanisms. Uniunea Africana a primit in dotare o instanta ce completeaza rolul Comisiei. Bibliografie: • • • • Raportul de activitate al Curtii pentru anul 2006. Daca pentru instituirea acestui sistem regional de protectie a drepturilor omului. Organizaţia Unităţii Africane(OUA) .fidh. acestea trebuie sa continue sa fie prezente si vigilente pentru a-i asigura buna functionare. february 2008. menita sa permita o mai buna protectia a drepturilor Omului pe continentul african.Ghidul Curtii Africane a Drepturilor Omului si Popoarelor – 10 chei pentru a intelege si a utiliza Curtea Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor.org) U.Concluzie Prin crearea acestei Curti. Danish Institute for Human Rights. un rol esential a fost jucat de organizatiile nonguvernamentale. 2004 (disponibil pe www. 1 iulie 2008 FIDH (Federatia Internationala pentru Drepturile Omului) . 29-30 ianuarie 2007 Proiectul de Protocol privind Statutul Curtii Africane de Justitie si a Drepturilor Omului. A descriptive analysis. adoptat de catre Statele membre ale Uniunii Africane la cea dea 11-a Sesiune a Adunarii Uniunii la Sharm El-Sheikh. adoptat in cea dea 8-a sesiune a Curtii la Addis Abeba. Etiopia.

la Nairobi. în mod arbitrar. protecţia şi ameliorarea mediului înconjurător. prevederile lui se referă la popoare. dreptul popoarelor la conservarea. precum şi faptul că nimeni nu trebuie să fie lipsit.Organizaţia ia naştere în anul 1963 la Addis Abeba când miniştrii de externe din 30 de ţări africane au adoptat Carta Organizaţiei Unităţii Africane. Cu toate acestea. persoanele. declaraţia are o mare relevanţă în ce priveşte indivizii. Trebuie să facem precizarea că. nu la indivizi. Declaraţia precizează totodată că minorităţile au dreptul la respectarea identităţii lor. Precizând că persoana umană este inviolabilă. a limbii şi patrimoniului lor cultural (art. Carta precizează că din această inviolabilitate decurge dreptul fiecărui om la respectarea vieţii sale.Summitul dezvoltării durabile de la Johannesburg(26 august-4 septembrie 2002) Mijloace juridice de protecţie a drepturilor omului pe continentul african Declaraţia universală a drepturilor popoarelor A fost adoptată la Alger.4). de aceste drepturi (art. etc. .3). în iunie 1981. la 4 iulie 1976 Ea proclamă o serie de drepturi dintre care menţionăm: dreptul popoarelor la existenţă.19). aşa cum rezultă chiar din titlul acestui document. Ea proclamă că toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au dreptul la o egală protecţie din partea ei (art.UA). dreptul la cultură. a integrităţii sale fizice şi morale. Sub patronajul OUA au loc următoarele evenimente mai importante: 1. la autodeterminare politică şi dreptul lor exclusiv asupra resurselor naturale şi bogăţiilor lor.Conferinţa de la Nairobi asupra deşertificării 4.Conferinţa Africană pentru conservarea naturii şi a resurselor naturale 3.Adoptarea Cartei Mondiale a Naturii. Carta africană a drepturilor omului şi popoarelor A fost adoptată în cadrul Organizaţiei Unităţii Africane (O. la insistenţa Zairului 2. a tradiţiilor. a intrat în vigoare la 21 octombrie 1986.

printre care: dreptul omului la respectarea demnităţii şi la recunoaşterea personalităţii sale în planul vieţii juridice. şi anumite drepturi ale popoarelor. dreptul la dezvoltare economică. respectul faţă de drepturile prevăzute în ea şi să garanteze independenţa tribunalelor şi perfecţionarea organelor care se ocupă de drepturile înscrise în acest document. dreptul la odihnă etc. Carta proclamă. o Comisie africană a drepturilor omului şi popoarelor. pentru afirmarea tot mai deplină a suveranităţii şi egalităţii lor în concertul statelor lumii. dreptul la muncă. Includerea drepturilor popoarelor în cuprinsul Cartei exprimă importanţa deosebită acordată acestora de către statele africane datorită condiţiilor specifice în care popoarele Africii au avut acces la viaţa internaţională şi interesului ca asemenea principii să fie respectate de către toate statele lumii şi în relaţiile dintre statele continentului. Printre drepturile popoarelor figurează: dreptul la autodeterminare. De asemenea. dreptul la pace şi securitate şi dreptul la un mediu înconjurător satisfăcător şi global. cetăţenie. prin învăţământ. printre care: dreptul la existenţă şi la autodeterminare.Carta africană mai consacră şi alte drepturi. cu unele accente specifice exprimând tradiţiile africane în materie de căsătorie. ci şi la obligaţiile persoanelor. dreptul de a dispune de bogăţiile şi resursele naturale.a. protecţia drepturilor omului în sistemul african acordă prioritate violărilor masive ale drepturilor omului şi obligaţiei statelor de a interveni prin măsuri adecvate pentru înlăturarea situaţiilor create prin asemenea încălcări. socială şi culturală. dreptul la pace şi securitate. sănătate şi educaţie ş. alcătuită din 11 persoane numite la o conferinţă a şefilor de state şi de guvern ai ţărilor care compun O. Printre drepturile omului figurează în general cele cuprinse în convenţiile similare de pe alte continente. Carta africană nu prevede ca în cadrul sistemelor de protecţie de pe celelalte continente existenţa unei curţi internaţionale a drepturilor omului. libertatea de circulaţie şi de a-şi alege reşedinţa. Specific Cartei africane este şi faptul că aceasta se referă nu numai la drepturi. În baza Cartei s-a înfiinţat. dreptul la dezvoltare economică. ea cere statelor părţi la ea să promoveze. De asemenea. dreptul la libertate şi securitate socială. însă.A. dreptul la un nivel de viaţă adecvat. Sistemul african . educaţie şi informare. 19-24). dreptul fiecărui popor la un mediu propice dezvoltării sale (art. libertatea conştiinţei şi religiei.U.

vom menţiona că acesta se bazează pe Declaraţia îndatoririlor fundamentale ale popoarelor şi statelor asiatice. Întru realizarea prevederilor Cartei a fost înfiinţată Comisia Africană a Drepturilor Omului şi Popoarelor. ci şi îndatoriri ale omului (cap. egalitatea. în accepţiunea Cartei africane. proclamă nu numai drepturi. În comparaţie cu sistemele european sau american. dreptatea şi demnitatea sunt obiective esenţiale pentru realizarea aspiraţiilor legitime ale popoarelor africane. alcătuită din 11 persoane (art. Referindu-ne la sistemul regional asiatic de protecţie a drepturilor omului. drepturi pe care persoanele şi statele sunt obligate să le respecte.U.(art. Declaraţia recunoaşte tuturor persoanelor drepturi individuale şi collective fundamentale.U. sistemul african al drepturilor omului. aleşi de Conferinţa şefilor de stat şi de guvern ai statelor care intră în componenţa O.A) în iunie 1981 la ce-a de 18-a Conferinţă a şefilor de stat şi de guvern la Nairobi şi intrată în vigoare în 1986.27-29).A.II. adoptată de Organizaţia Unităţii Africane (O. Carta a prevăzut. adoptată la Djakarta .31). în special.36).33) pentru un mandate de şase ani (art. . înfiinţarea unor organe de promovare şi protecţie a drepturilor omului şi popoarelor: libertatea. art.Indonezia la 9 decembrie 1983 de Consiliul Regional asupra drepturilor omului din Asia.Sistemul African de protecţie a drepturilor omului are la bază Carta Africană a Drepturilor Omului şi Popoarelor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful