You are on page 1of 13

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE RELAŢII ECONOMICE INTERNAŢIONALE

REALIZĂRI ŞI PERSPECTIVE ALE POLITICII DE VECINĂTATE A UNIUNII EUROPENE. ROLUL ROMÂNIEI ÎN NOUA POLITICĂ EUROPEANĂ DE VECINĂTATE
- rezumatul tezei de doctorat -

Conducător ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Nicolae SUTĂ

Doctorand: Oana Mihaela MOCANU

Bucureşti 2010

2. Etape în evoluţia Politicii Europene de Vecinătate 1. Concluzii 2.3.3. Raţiuni pentru o politică de vecinătate a Uniunii Europene.4. Consideraţii teoretice 1.2.CUPRINS Lista de abrevieri şi lista tabelelor Introducere Capitolul 1. realizări şi limite 2. Bibliografie Capitolul 3.1. Spre o politică de vecinătate a Uniunii Europene în regiunea mediteraneană 2.1. Obiective. Aspecte financiare şi comerciale 3. Bibliografie 4 5 11 11 21 26 27 28 32 35 35 42 45 53 58 61 69 69 77 77 88 90 98 100 107 107 107 110 121 124 124 133 135 141 143 2 .o nouă iniţiativă de cooperare: obiective şi instrumente principale. Instrumente principale ale PEV 1.1. Influenţe ale Rusiei asupra dimensiunii estice a PEV 3. Bibliografie Capitolul 2. Importanţa componentei energetice în relaţiile europene de vecinătate 3.5.2. Demersuri iniţiale în construirea componentei răsăritene a PEV 3. Apariţia efectivă a Politicii Europene de Vecinătate.3.7. Strategia UE faţă de Rusia – o viziune unitară sau diferenţiată? 3.3. evoluţii recente 2. Construirea unei dimensiuni estice a Politicii de Vecinătate a Uniunii Europene 3. De la Acordurile de Parteneriat şi Cooperare spre Planurile de Acţiune ale PEV: principale elemente.2.4.6. Concluzii 1. Poziţii ale Rusiei în relaţia sa cu UE şi cu statele PEV 3. Evoluţii înregistrate în statele partenere PEV din Estul Europei. Concluzii 3. Aspecte punctuale. Elemente definitorii ale Politicii Europene de Vecinătate (PEV) 1.1. Consideraţii referitoare la domeniul energiei în regiunea sudmediteraneană 2.4.3. Puncte forte şi limite ale Politicii Europene de Vecinătate 1.1.8.2. principii şi instrumente iniţiale ale unei politici de vecinătate 1.4.1.2. Influenţe ale crizei mondiale.1. context actual 3. Implementarea PEV în zona sud-mediteraneană.5.1.1.2.5. elemente critice 2. Uniunea pentru Mediterana . Evoluţii ale componentei sudice a Politicii Europene de Vecinătate 2. principale elemente. Noi iniţiative de cooperare ale Uniunii Europene 1.3.2. Aspecte introductive.Vecinătate 1. Spre o Politică Europeană de Vecinătate consolidată 1.2.2.3.3.3. Parteneriatul Euro-mediteranean: istoric.4.3.1. Contextul apariţiei şi elemente premergătoare PEV 1. Orientări ale Uniunii Europene în vederea consolidării PEV 1. Aspecte privind fenomenul condiţionalităţii în cadrul PEV 1. Evenimentele din Georgia din vara anului 2008 şi implicaţiile asupra Politicii Europene de Vecinătate 3.3. Conceptul de Europă extinsă .

2.1.2. Parteneriatul Estic. norme. facilitatea de investiţii pentru vecinătate. Rolul României în noua Politică Europeană de Vecinătate 5. Caucazul de Sud. aspecte financiare 5. Sinergia Mării Negre. Obiective şi elemente principale ale Sinergiei Mării Negre 4.3.1. vecinătate. Georgia.3. Concluzii 5. Procesul Barcelona. energie. asimetrie. Relaţiile României cu Republica Moldova în lumina noilor iniţiative europene de vecinătate 5. Instrumentul european de vecinătate şi parteneriat.2. cooperare transfrontalieră. Apariţia Parteneriatului Estic 4. Studiu de caz: România . Rusia. Aspecte punctuale privind relaţiile României cu Ucraina.1. Concluzii finale. Iniţiative recente ale Uniunii Europene de consolidare a componentei răsăritene a politicii de vecinătate 4.Republica Moldova în contextul PEV 5. interguvernamental.Capitolul 4. conflicte îngheţate. parteneriat euro-mediteranean.3. plan de acţiune.2. Sinergia Mării Negre – recentă iniţiativă a politicii UE în zona Mării Negre 4. Elemente privind implementarea Parteneriatului Estic 4. standarde europene.2. Concluzii 4. regimul frontierelor.2. Complementarităţi sau rivalitate între Sinergia Mării Negre şi Parteneriatul Estic? 4. Republica Moldova în contextul PEV 5.2. componenta sudică.2. cooperare. multilateralism. acord de liber schimb. Republica Moldova. Parteneriatul Estic – o nouă iniţiativă a Uniunii Europene în relaţiile cu vecinii săi răsăriteni 4.5.1.1. Bibliografie Capitolul 5. Georgia şi Azerbaidjan în contextul PEV 5.6. Consideraţii introductive privind cooperarea la Marea Neagră 4. strategie.2. relaţii comerciale. România. cooperare regională. Uniunea pentru Mediterana. securitate energetică. componenta estică.4.1. Obiective şi instrumente principale ale Parteneriatului Estic 4. acord de asociere.4. Concluzii şi recomandări 5. Uniunea Europeană. nivel bilateral.1. condiţionalitate.5.3. risc. diplomaţie. Perspective ale Politicii Europene de Vecinătate Bibliografia lucrării 149 149 149 151 155 161 161 163 169 172 174 178 178 185 185 193 201 202 208 215 218 225 238 Cuvinte cheie: Politica europeană de vecinătate. Bibliografie Capitolul 6. Contribuţii recente ale României privind o serie de iniţiative de cooperare în regiunea Mării Negre 5. diferenţiere 3 .1.2. Contribuţii/poziţii ale României în cadrul politicii europene de vecinătate: elemente generale.

Deşi PEV se constituie într-o politică a Uniunii ce se doreşte a fi o abordare unitară a problematicii vecinătăţii UE. Balcanii de Vest. inovatoare.Rezumat: Construcţia Uniunii Europene reprezintă un proiect politic şi economic de anvergură în spaţiul european. lucrarea prezentă va încerca să demonstreze influenţele interguvernamentale. Componenta nordică nu este inclusă în cadrul PEV. între altele. Odată cu modificările survenite în configuraţia graniţelor Uniunii Europene. Elveţia fiind mult mai avansate în relaţia lor cu UE. a apărut şi necesitatea unei adaptări a formelor de reglementare a relaţiilor acesteia cu noua sa vecinătate. Cu titlu de excepţie. Islanda. Iniţiativă a Uniunii Europene. Pentru a delimita aria de cercetare este important de precizat că Politica Europeană de Vecinătate. referirile la acestea fiind doar tangenţiale. Lucrarea de doctorat cu tema „Realizări şi perspective ale politicii de vecinătate a Uniunii Europene. Extinderea Uniunii Europene spre Europa centrală şi de răsărit constituie. cât şi al stabilităţii politice. cât şi asupra dezvoltării sale ulterioare prin iniţiativele Parteneriatului Estic şi Uniunii pentru Mediterana. întrucât Rusia este totuşi legată de PEV prin instrumentul european de vecinătate şi parteneriat şi dată fiind influenţa sa în regiunea esteuropeană şi a Caucazului de Sud. Armenia şi Azerbaidjan). aşa cum este ea definită. conturând totodată o serie de perspective potenţiale ale politicii în context european. Moldova. Dat fiind contextul politic destul de instabil şi gradul de dezvoltare economicosocială relativ redus în spaţiul vecinătăţii Uniunii. conform căreia reglementarea politicii externe în general este direct influenţată de interese şi acţiuni ale statelor naţionale. concepută la nivelul anilor 2003-2004. precum Dimensiunea Nordică sau Spaţiul Economic European. un subcapitol este destinat acestui subiect. instrumente. cuprinde vecinătatea sudică a UE (şi anume statele din regiunea mediteraneană participante la Procesul Barcelona) şi cea estică (Ucraina. De asemenea. amprentele profund naţionale ale statelor membre atât asupra etapelor incipiente de conturare a politicii. Georgia. o politică specială. s-a dovedit a fi mai mult decât necesară. relaţiile de vecinătate fiind reglementate prin alte iniţiative europene. Metodologia folosită în procesul de cercetare cuprinde. ce are drept pivot un efort de uniformizare atât pe plan economic. state precum Norvegia. a discursurilor şi declaraţiilor oficiale (la nivel comunitar şi al unor state membre) ale principalilor factori 4 . Turcia şi Rusia nu intră sub incidenţa Politicii Europene de Vecinătate. Obiectivul acestei lucrări este de a analiza politica de vecinătate din perspectiva interguvernamentală. Belarus. Rolul României în noua politică europeană de vecinătate” urmăreşte efectuarea unei analize a principalelor obiective. O serie de elemente privind contribuţia României la dezvoltarea acestei politici completează tabloul general al lucrării. care să se adreseze soluţionării unei game variate de problematici a proximităţii UE. asigurarea unui cadru stabil de creştere şi dezvoltare fiind vitală pentru succesul durabil al acestei iniţiative. mecanisme şi realizări ale politicii europene de vecinătate. a oportunităţii apariţiei sale. fără îndoială. Politica Europeană de Vecinătate (PEV) este tocmai rezultatul noului context determinat de extinderea UE spre centrul şi estul Europei. cel mai ambiţios demers politic al Uniunii din ultimul deceniu. analiza documentelor programatice specifice acestei politici emise la nivel comunitar.

importanţa relaţiilor externe ale UE în general. diplomaţia transformaţională şi implicaţiile sale. se pune întrebarea cât de mare. o serie de aspecte privind punctele forte versus limite ale politicii europene de vecinătate. ale relaţiilor şi ponderilor comerciale reciproce. de vecinătate în 5 . Abordarea întregii lucrări. ci şi componenta sa multilaterală în dezvoltare şi tendinţa de abordare regională a problematicii cooperării la Marea Neagră. concluziile privind evoluţia fiecărei etape a construcţiei PEV reprezintă în egală măsură elemente ale contribuţiei proprii. Analiza comparativă a iniţiativelor de consolidare a dimensiunii răsăritene a PEV. consideraţiile teoretice privesc în mod deosebit fenomenul condiţionalităţii. a regiunilor. Analiza comparativă a iniţiativelor de consolidare a componentei răsăritene a PEV. evaluarea şi sinteza unor date statistice (privind evoluţii ale produsului intern brut. ale asistenţei financiare alocate etc. consultarea unei multitudini de surse bibliografice (cca 250 intrări bibliografice: cărţi. legăturile PEV şi/sau similitudinile sale cu alte politici fac obiectul prezentei lucrări. un element de noutate. poate fi ea o politică integrată. dinamică şi moderat flexibilă în procesul de modernizare şi dezvoltare a statelor partenere din vecinătatea UE? În condiţiile inexistenţei stimulentului optim oferit de perspectiva aderării la UE. studii. influenţele interguvernamentale. Capitolul 1 cuprinde descrierea elementelor definitorii ale politicii europene de vecinătate. În acelaşi timp. De asemenea. organizaţiilor neguvernamentale şi centrelor de cercetare din România şi din Republica Moldova. comunicate de presă etc. documente oficiale. cât de costisitor poate fi succesul demersurilor de reformă politică şi economică a statelor partenere. şi în acelaşi timp. rapoarte statistice internaţionale. Lucrarea îşi propune să reliefeze nu doar caracterul profund bilateral al politicii PEV. în intenţia UE de apropiere şi de armonizare a acestora cu standardele şi valorile proprii. în dinamica sa. transferul de norme. cinci capitole principale. reprezintă o altă abordare metodologică utilizată în lucrare. alţi specialişti în domeniul politicii externe. În procesul de cercetare. elemente utile în procesul de cercetare se desprind din analiza. Una din întrebările la care încearcă să răspundă această lucrare este cât de viabilă poate fi politica de vecinătate. Reliefând o serie de aspecte din literatura de specialitate referitoare la concepte precum diplomaţia cooperării.) este completată de metoda interviurilor efectuate de autoare cu reprezentanţi ai autorităţilor centrale.). urmărind atent şi literatura în domeniu. caracterul multipolar al politicii de vecinătate se regăsesc pe parcursul lucrării. cu identificarea domeniilor complementare şi a riscurilor de suprapunere. fiecare dintre acestea cuprinzând la rândul lor o serie de concluzii şi elemente bibliografice şi capitolul al şaselea ce prezintă concluziile finale şi o serie de consideraţii asupra perspectivelor politicii europene de vecinătate.implicaţi în construirea politicii. de asemenea. condiţionalitatea. eficienţa sau potenţialul eşec al condiţionalităţii. Consideraţii proprii. examinarea contribuţiilor şi anticiparea unor direcţii posibile de acţiune ale României în revigorarea şi/sau consolidarea PEV şi a unor proiecte de cooperare regională complementare. articole academice de specialitate. Teza de doctorat este structurată astfel: introducere. a diferitelor etape ale politicii de vecinătate din perspectivă interguvernamentală reprezintă. în urma analizei unor concepte teoretice precum diplomaţia transformaţională.

Georgia fac obiectul acestui capitol. precum şi evidenţierea unor aspecte punctuale legate de o serie de instrumente financiare puse la dispoziţia statelor partenere. privind colaborarea în domeniul energiei între UE şi statele partenere din regiune sunt de asemenea cuprinse în această secţiune. sunt subliniate implicaţiile evenimentelor din Georgia (2008) asupra politicii de vecinătate. Elemente privind atitudinea României faţă de proiectele generale ale PEV.special. Capitolul al doilea are în vedere componenta sudică a politicii europene de vecinătate. până la planurile de acţiune încheiate sub egida PEV. fiind incluse şi câteva noi 6 . O serie de elemente privind influenţele statelor membre în conturarea şi dezvoltarea acestor noi iniţiative europene. Cel de-al treilea capitol oferă o privire de ansamblu asupra etapelor construirii unei dimensiuni estice a PEV. precum şi aspecte legate de asistenţa financiară propusă de UE prin noile instrumente financiare implementate de PEV. precum şi instrumentele cele mai importante pe care le utilizează. În cadrul aceluiaşi capitol. cu evidenţierea importanţei componentei energetice în relaţiile de vecinătate. toate acestea urmărind evoluţia în timp a politicii de vecinătate. complementară PEV. principalele obiective şi principii ale PEV. Capitolul 5 oferă o imagine de ansamblu a poziţiilor şi contribuţiei României în cadrul politicii europene de vecinătate. trecând în revistă principalele etape ce au precedat PEV în regiunea mediteraneană (elemente principale ale Parteneriatului Euro . Analiza principalelor instrumente ale noului proiect al Parteneriatului Estic. alături de influenţa Rusiei în regiune. de impactul acţiunilor Rusiei asupra regiunii. precum şi câteva aspecte importante privind complementaritatea celor două iniţiative constituie. contextul ce a favorizat apariţia sa. trecând în revistă câteva detalii legate de reglementarea relaţiilor strategice dintre UE şi Rusia. secţiuni ale acestei părţi a lucrării. Aspectele legate de influenţa statelor membre UE în conturarea noului proiect mediteranean. acest capitol subliniază câteva contribuţii şi eforturi punctuale ale României la apariţia şi dezvoltarea iniţiativelor recente de cooperare la Marea Neagră. aşa cum derivă din documentele programatice ale UE. De asemenea. iniţiativă a UE de cooperare regională în regiunea extinsă a Mării Negre.Mediteranean). fac obiectul acestui capitol. cu accent asupra relaţiilor actuale şi de perspectivă ale României cu statul partener Moldova este prezentat în contextul interesului particular pe care România îl manifestă îndeosebi în procesul de consolidare a dimensiunii răsăritene a PEV. de asemenea. cu sublinierea aspectelor şi influenţelor naţionale. precum şi o serie de elemente economice. inclusiv proiectul Uniunii pentru Mediterana. În cadrul aceluiaşi capitol sunt analizate raţiunile pentru care a apărut Politica Europeană de Vecinătate. Un studiu de caz privind poziţionarea Republicii Moldova în cadrul PEV. pornind de la baza acordurilor de parteneriat şi cooperare încheiate de UE cu statele din vecinătatea sa răsăriteană după destrămarea URSS. a competenţelor partajate. comerciale. Capitolul 4 evidenţiază demersurile recente de consolidare a componentei răsăritene a PEV. Capitolul 1 include şi o trecere în revistă a principalelor puncte forte şi limite ale noii politici de vecinătate. Capitolul prezintă o serie de elemente punctuale privind relaţiile comerciale în zonă în contextul efectelor crizei mondiale. de relaţiile cu Ucraina. precum şi prezentarea comparativă a Sinergiei Mării Negre. precum şi cele mai importante iniţiative pe care noua politică de vecinătate le-a angajat recent în zonă.

precum şi carenţe majore în respectarea şi promovarea principiilor democratice. Asimetriile înregistrate între UE şi ţările vizate de politica de vecinătate sunt reflectate prin nivelul de dezvoltare al statelor partenere mult mai scăzut decât media UE. Spania au fost şi continuă a fi. statele membre şi-au făcut auzită vocea în conturarea obiectivelor şi instrumentelor iniţiale. În ceea ce priveşte problema influenţelor interguvernamentale în cadrul politicii. după cum urmează: Promovarea iniţială a conceptului unei Europe extinse (2003) a culminat cu apariţia efectivă a Politicii Europene de Vecinătate (PEV) în anul 2004. pe lângă consolidarea relaţiilor de cooperare a UE cu vecinătatea. condiţionalitatea. PEV urmăreşte o continuă dezvoltare şi modernizare a statelor partenere vecine. câteva consideraţii privind perspectivele politicii europene de vecinătate. prin stabilirea unui climat de securitate şi prosperitate în imediata apropiere a Uniunii Europene. susţinători fervenţi ai apropierii de vecinii răsăriteni. alături de Germania. Chiar 7 . înregistrând dezechilibre macroeconomice. ce depăşesc aria simplei cooperări economice. ale statului de drept. Având la bază chintesenţa relaţiilor anterioare cu statele vecine sud-mediteraneene (reglementate prin Parteneriatul Euro-mediteranean – Procesul Barcelona) şi cu statele din vecinătatea estică (reglementate prin acordurile de parteneriat şi cooperare).posibile direcţii de acţiune a României în contextul dezvoltării politicii europene de vecinătate şi a cooperării regionale în bazinul Mării Negre. se desprind câteva concluzii generale şi perspective ale politicii europene de vecinătate. în preocupările legate de componenta de securitate versus componenta de dezvoltare. în mod evident. Italia. accentuând tendinţele de armonizare a componentei bilaterale cu cea multilaterală. iar mai apoi în diferite etape ale dezvoltării politicii de vecinătate. mai preocupate de relaţiile UE cu ţările mediteraneene (în parte şi ca o consecinţă a contactelor reciproce tradiţionale). cât şi în consideraţia acordată transferării obiectivelor de politică naţională vizând relaţiile cu ‘vecinii privilegiaţi’ pe agenda UE. ce are ca principal scop crearea unui ‘cerc de prieteni’ (Prodi 2002) sau a unui ‘cerc de state bine guvernate’ (Strategia europeană de securitate 2003) în jurul Uniunii. Capitolul 6 include. o serie de noi state membre ale UE s-au dovedit a fi. asumarea în comun a responsabilităţilor. încercând a influenţa şi direcţiona planurile de politică externă şi de vecinătate ale UE înspre regiunea favorită. ca politică integrată a Uniunii. Politica Europeană de Vecinătate se prezintă drept o politică ambiţioasă. încă de la apariţia PEV. Dacă state precum Franţa. Acoperind o gamă variată de problematici. şi apropierea statelor partenere sudice şi răsăritene de valorile şi standardele europene. În urma analizei. Marea Britanie. Aspectele profund interguvernamentale se regăsesc atât în preferinţele şi interesele statelor membre pentru vecinii estici sau sudici. Fidelă unor principii precum abordarea diferenţiată. conform progreselor proprii. aceasta din urmă promovată de cele mai recente iniţiative propulsate de UE în domeniul relaţiilor cu proximitatea sa. multe dintre acestea având economii predominant agricole sau bazate cu preponderenţă pe resurse de materii prime. Politica Europeană de Vecinătate urmăreşte. Suedia. subliniind totodată necesitatea de a analiza întotdeauna PEV în dinamica sa. pe lângă o serie de concluzii generale. un nivel destul de ridicat al şomajului.

unitare şi pro-active adresată părţii răsăritene a Europei. Italia în cazul Uniunii pentru Mediterana. social. între state ce urmăresc scopuri similare.Moldova sau Programul operaţional comun de cooperare în bazinul Mării Negre 20072013). economică şi de securitate ale Uniunii Europene. în favoarea unei Sinergii consolidate a Mării Negre. România va trebui să-şi intensifice în continuare eforturile de a coagula voinţa politică a statelor Uniunii înspre promovarea unei poziţii comune şi coerente a UE faţă de regiunea extinsă a Mării Negre. România reprezentând un candidat favorit în acest sens. a condus la sprijinirea şi dezvoltarea ulterioară a noilor iniţiative în cadrul politicii de vecinătate (Franţa. Promotor al Sinergiei Mării Negre. O atenţie particulară este acordată proiectelor de cooperare transfrontalieră. a Politicii Europene de Vecinătate. susţinător al Parteneriatului Estic şi al principiului complementarităţii celor două iniţiative. În acest context. avocat permanent al perspectivei europene a Republicii Moldova. în ultimii ani. Din această perspectivă. interesele naţionale au fost cele ce au dus la conturarea şi dezvoltarea ulterioară. România. aflat la graniţa estică a Uniunii şi cu un interes tradiţional particular în regiunea Mării Negre. Marea Neagră are în continuare nevoie de un avocat activ şi pragmatic în cadrul iniţiativelor de cooperare politică. care să se concentreze asupra energiei. Zonă încărcată de riscuri potenţiale. mediului şi transporturilor. În mod cert. pentru Programul operaţional comun de cooperare România – Ucraina . nu este de neglijat nici 8 . diferendele privind împărţirea platoului continental). a militat constant în cadrul Uniunii Europene pentru articularea unei politici europene coerente. alături de Bulgaria şi Grecia.şi conturarea şi promovarea ulterioară a variantelor consolidate ale politicii de vecinătate este rezultatul cert al eforturilor conjugate ale unor state membre UE. în poziţia sa de stat membru al UE. România a transformat. demararea proiectelor punctuale în domeniul economic. Formarea şi consolidarea unui nucleu în această parte a Europei alcătuit din ţări ce promovează activ dimensiunea estică a PEV. consolidându-şi astfel poziţia şi statutul de stat membru UE promotor activ al iniţiativelor la Marea Neagră. asumându-şi rolul de autoritate de management (prin Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului) pentru unele dintre acestea (spre exemplu. România urmăreşte îndeaproape şi propune măsuri şi acţiuni de reformă a PEV. precum şi iniţiator al viitoarei Strategii UE pentru regiunea Dunării (alături de Austria). România pledează. în care parteneriatele la nivel sectorial ar putea juca un rol determinant în derularea proiectelor concrete de cooperare. România urmăreşte a se concentra asupra aspectelor concrete ale acestor iniţiative. fiind una din ţările care au susţinut constant necesitatea consolidării PEV. problema transnistreană. Poloniei şi al statelor baltice. Formarea de alianţe şi parteneriate în cadrul UE. nucleu concentrat în jurul României. în care abundă problemele punctuale sensibile (gen conflictul ruso-georgian. nu poate constitui decât un factor pozitiv pe agenda externă a României. În prezent. Spania. educaţional şi cultural. politica europeană de vecinătate într-una din priorităţile politicii sale externe. dezvoltarea componentei transfrontaliere şi facilitarea cooperării între autorităţile locale ale statelor din regiune constituind o prioritate. Polonia şi Suedia în cazul Parteneriatului Estic). Promovând în mod constant o abordare regională a problematicii Mării Negre. într-o direcţie sau alta.

a mediului de afaceri) cu asigurarea unei asistenţe financiare consistente. desemnarea în cadrul noii Comisii Europene a unui Comisar pentru politica de extindere şi de vecinătate riscă să fie interpretată de unele state partenere ca fiind un semnal pozitiv. PEV beneficiază de numeroase elemente de legătură cu celelalte politici europene. de transport. cu riscul omiterii celor cu adevărat de interes major îndeosebi pentru statele partenere. În absenţa stimulentului optim al perspectivei aderării la UE. condiţionalitate. subdomenii şi arii punctuale de acţiune. de cooperare teritorială. PEV împrumută numeroase mecanisme specifice politicii de lărgire a UE. În acest context. optimist. proiecte culturale şi educaţionale mixte. cât şi crearea unor false aşteptări din partea unora din statele partenere. încurajator privind viitoare perspective de aderare a acestora la UE ca membri cu drepturi depline. net superioară celei oferite până în prezent. În acelaşi timp. Legătura politicii de vecinătate cu politica de coeziune îşi are originea în componenta transfrontalieră. atât prin obiectivele sale. Considerată drept „umbrelă” a relaţiilor UE cu vecinătatea. Deocamdată însă. cât şi prin plaja de acoperire a planurilor de acţiune. apropiate de cele ce guvernează fondurile structurale. un grad sporit de specializare a PEV constituind cel mai probabil o variantă mai potrivită pentru a nu disipa atenţia într-o multitudine de domenii. al condiţionalităţii în cadrul PEV. PEV cuprinde elemente ce ţin de domeniul pieţei interne. Politica Europeană de Vecinătate. dimpotrivă. În măsura în care PEV nu are drept scop final aderarea acestor ţări la UE. cât şi în mediul academic. atât prin oferta sa de expertiză . Folosind instrumente precum planurile de acţiune (elemente cheie ale PEV. securităţii energetice. caracterul său multipolar ar putea obstrucţiona totuşi buna evoluţie a etapelor practice de implementare a politicii. Considerată a fi o politică integrată a Uniunii Europene. România poate contribui la sporirea şanselor de apropiere a Moldovei de UE. aşa cum este stipulat în toate documentele oficiale. chiar şi în formele sale 9 . stimularea investiţiilor. o problemă reală o reprezintă succesul sau. potenţialul eşec pe termen lung. chiar şi a metodologiei folosite în cadrul extinderii. Politică inter-piloni. tocmai utilizarea acestui tip de instrumente are drept rezultat nu doar o stare de nedumerire vis-à-vis de scopul/obiectivul real al acestei noi politici. un cadru atotcuprinzător. sectorială. asistenţă tehnică. a partenerilor PEV. similare într-o oarecare măsură parteneriatelor pentru aderare încheiate cu statele foste candidate).a. sprijin pentru construcţia instituţională a statelor partenere.punctuală. educaţiei. pentru ca PEV să fie o formă reală de politică externă a Uniunii şi să poată funcţiona ca atare. al justiţiei şi afacerilor interne (îndeosebi prin problematica migraţiei şi azilului). al mediului. al politicii externe şi de securitate comune. Este încă nevoie de clarificări şi de adaptări ulterioare ale instrumentelor folosite. Îndeosebi în relaţia cu Republica Moldova. Similitudinile dintre politica de vecinătate şi cea de extindere au făcut obiectul unor îndelungi dezbateri atât în cadrul Uniunii.componenta bilaterală puternică pe care România are şansa de a o dezvolta în următorii ani. cât şi prin dezvoltarea unor proiecte concrete (infrastructură energetică. persistă dilema utilităţii instrumentelor. monitorizare şi raportare periodică. dar şi în principiile instrumentelor financiare. fructificând la maxim oportunităţile de cooperare cu statele din imediata sa vecinătate. culturii ş. îndeosebi în procesul de negociere a viitorului acordul de asociere al Moldovei cu Uniunea Europeană.

liberalizarea treptată a sistemelor de vize) care să orienteze ţările partenere într-un angajament concret. în demersurile lor pe calea progreselor reformelor democratice. lansat oficial în mai 2009 la Praga. s-a dorit a fi un semnal clar al angajamentului UE înspre consolidarea. se dorea a repoziţiona vecinătatea sud-mediteraneană pe agenda de priorităţi a relaţiilor externe ale Uniunii Europene. În acelaşi timp. constant pe calea modernizării şi a reformelor. transporturi. Instituţionalizarea Uniunii pentru Mediterana. este important de menţionat faptul că PEV. cel puţin în forma sa iniţială.. Parteneriatul Estic.d. precum Spania şi Italia.a. a cooperării la nivel multilateral cu vecinătatea sa sudică. Considerată a fi o formă consolidată a Procesului Barcelona (1995). se confruntă cu provocarea utilizării unor stimulente concrete adecvate (precum acorduri de asociere. componenta transfrontalieră ocupând un loc extrem de important în paleta mecanismelor de cooperare avute în vedere. Se estimează că progresele moderate obţinute în cadrul Parteneriatului Euro . nu viza atât cooperarea între ţările vecine. cât încurajarea fiecărei ţări de a întreprinde reforme economice şi politice în plan intern. în termeni concreţi. dezvoltarea rutelor de transport maritim şi terestru. securitate la frontiere. stabil. apariţia Uniunii pentru Mediterana. propunerile 10 . a sectorului energetic vor fi completate în cadrul PEV şi a noii iniţiative a UpM. valenţe regionale (protecţia mediului. în scopul apropierii de standardele UE. îndeosebi în sfera comercială (preponderent cu produse industriale). îndeosebi în domenii ce comportă. apariţia celor două iniţiative se dorea a fi o confirmare a necesităţii dezvoltării unor componente regionale şi multilaterale ale politicii. precum şi dezvoltarea mediului de afaceri mediteranean. Uniunea pentru Mediterana (UpM) îşi propune atragerea surselor private de finanţare a unor proiecte concrete privind combaterea poluării în Marea Mediterană. prin definiţie.m. precum şi gradul de încredere al ţărilor vizate. îndeosebi a persoanelor (ambele domenii fiind considerate a fi extrem de sensibile pentru statele sud-mediteraneene). De asemenea. adâncirea cooperării între vecini ar putea constitui o etapă net superioară în dezvoltarea PEV. Astfel. pentru consolidarea politicii de vecinătate. prin apariţia şi promovarea conceptului unei co-preşedinţii a UpM (un stat membru UE şi un stat mediteranean). În acest cadru. iniţiative menite să reitereze angajamentul ferm iniţial al Uniunii Europene de a dezvolta o zonă de prosperitate şi stabilitate în imediata sa vecinătate şi să sporească legitimitatea conceptului politicii de vecinătate. a unui secretariat permanent cu personalitate juridică ş. reţele energetice). al implementării şi dezvoltării proiectelor PEV conform progreselor înregistrate în fiecare stat partener ar trebui să fie în măsură a încuraja acele state ce doresc o mai mare apropiere de Uniunea Europeană. Preocuparea continuă a statelor membre ale UE.consolidate. reprezintă cu certitudine o iniţiativă ambiţioasă de consolidare a dimensiunii răsăritene a PEV. PEV fiind o politică preponderent bilaterală. promovarea resurselor energetice alternative. susţinută ulterior şi de alte state. transpare şi din apariţia Uniunii pentru Mediterana (2008) şi a Parteneriatului Estic (2008-2009). acorduri de liber schimb aprofundate şi cuprinzătoare.Mediteranean. cu sfera produselor agricole şi a libertăţilor de circulaţie. politice şi economice. principiul diferenţierii. Legat de natura cooperării regionale în cadrul vecinătăţii UE. la propunerea iniţială a Franţei.

facilitatea de investiţii pentru vecinătate (principale instrumente operaţionale ale PEV). al securităţii energetice sunt menite a stimula ţările partenere pe calea reformelor în vederea optimizării avantajelor pe care le pot obţine din toate aceste programe şi proiecte de vecinătate. Prin eforturile permanente de suplimentare a asistenţei financiare alocate prin instrumentul european de vecinătate şi parteneriat. prin promovarea dimensiunii multilaterale. conflicte mai mult sau mai puţin îngheţate. instabilitatea sistemului vizelor). iniţiativă ce vizează accentuarea componentei multilaterale a relaţiilor UE cu statele din regiunea extinsă a Mării Negre. securitate şi stabilitate. necesitatea unei abordări coerente şi unitare din partea UE a problematicii regiunii Mării Negre s-a concretizat prin lansarea Sinergiei Mării Negre (2007-2008). preferând formula unui parteneriat strategic cu UE prin crearea a patru spaţii comune. fluxuri migraţioniste. componenta societăţii civile dobândind un rol semnificativ în dezbaterile privind derularea şi dezvoltarea programelor concrete. orice politică nouă adresată acestei zone ce nu ţine cont de existenţa Rusiei riscând a fi sortită eşecului. Urmărind dezvoltarea relaţiilor cu Ucraina. Moldova. Influenţa Rusiei în dezvoltarea componentei estice a politicii europene de vecinătate nu este nici pe departe un factor de neglijat. mai ales. Sinergia Mării Negre are în vedere focalizarea proiectelor îndeosebi în domenii cu incidenţă regională (securitate energetică. Uniunea Europeană va trebui să fie permanent conştientă de factorul rusesc în formularea şi dezvoltarea politicilor privind vecinătatea estică. voinţă politică şi promovare la nivel european. şi cu Moldova (din 2010). la menţinerea unui climat de stabilitate. Paralel cu aceste iniţiative. în condiţiile în care zona Caucazului de Sud rămâne în continuare o zonă extrem de sensibilă. Sinergia Mării Negre vine să întregească eforturile de cooperare ale Uniunii Europene în această parte a Europei. cu riscuri sporite în materie de securitate energetică. coroborate cu fonduri BERD sau BEI. prin acţiunile sale concertate (blocade comerciale sau legate de furnizarea resurselor energetice. Georgia. combaterea crimei organizate). indirect. acordurile privind facilitarea sistemului de acordare a vizelor din 2008 pentru Ucraina şi Moldova. Ţinând cont de ‘ofensiva’ Rusiei în imediata sa vecinătate. Deşi Rusia a refuzat includerea sa sub incidenţa PEV. asupra articulării politicilor punctuale în regiune. Uniunea Europeană are în vedere rolul extrem de important al Parteneriatului Estic în formarea şi. precum şi dialogul consolidat privind domeniul energiei. Azerbaidjan. prin influenţa pe care o are. reţelele de transport. Realizări concrete recente în vecinătatea estică. în 11 . Parteneriatul Estic beneficiază în prezent de un capital considerabil de încredere. cât şi promovarea unei componente profund multilaterale (prin platformele tematice şi iniţiativele emblematice propuse).sale vizând atât adâncirea componentei bilaterale (prin încheierea în perspectivă a unor acorduri de asociere şi de liber schimb aprofundate şi cuprinzătoare cu statele din vecinătatea estică). securitate şi prosperitate în vecinătatea sa imediată. Incluzând în aria sa de acoperire şi state precum Rusia şi Turcia. legătura sa cu PEV este asigurată prin instrumentul european de vecinătate şi parteneriat şi. protecţia mediului înconjurător. evident. demararea negocierilor pentru încheierea unui acord de liber schimb cu Ucraina în 2008. Armenia şi Belarus. precum: sistemul de preferinţe comerciale autonome acordat Moldovei (din 2008). Declarată a fi un proiect complementar PEV.

În urma analizării PEV. aceasta putând conduce la diluarea atât a interesului şi disponibilităţii statelor membre UE. Uniunea Europeană va trebui să trateze extrem de precaut dezvoltarea componentei de evaluare şi monitorizare a proiectelor. într-o etapă premergătoare unor noi valuri de extindere a UE. În ceea ce priveşte impactul şi perspectivele PEV. în acelaşi timp acordând prioritate şi atenţie sporită sectoarelor sensibile. Uniunea Europeană va demonstra capacitatea sa de a dezvolta o politică unitară şi coerentă în domeniul vecinătăţii. flexibilitatea şi dinamismul instrumentelor financiare utilizate. optimiza asistenţa acordată unor proiecte ulterioare. de echilibrare pe termen lung a balanţei UE . componenta multilaterală în continuă dezvoltare. sau va rămâne cantonată în obiectivele sale iniţiale de dezvoltare a unor relaţii consolidate cu vecinătatea. Există riscul suprapunerii iniţiativelor ce au ca obiect şi arie de cuprindere tocmai bazinul Mării Negre. O măsură a succesului PEV ar 12 . pentru statele partenere. Parteneriatul Estic (prin secţiunea platformelor tematice şi iniţiativelor emblematice). eficacitatea măsurilor sale în statele partenere în vederea conturării unor planuri concrete de viitor ar fi de cel puţin zece ani de la implementarea primelor măsuri şi proiecte. printre punctele forte ale politicii s-ar putea enumera: substanţialitatea ofertei (ce depăşeşte cu mult sfera strict economică). un termen potrivit pentru a evalua efectele sale. În contextul unor angajamente ferme din partea statelor partenere cu scopul de a beneficia la maxim de oportunităţile oferite de UE prin PEV. este nevoie de eficientizarea surselor de finanţare astfel încât rezultatele să fie cele aşteptate. abordarea diferenţiată (ce ar putea conduce la progrese mai rapide în cazul anumitor state partenere). cât şi a substanţei şi importanţei strategice a cooperării practice în regiune. aceasta fiind o politică relativ recent constituită (2004). în primul rând.state partenere. complexitatea. Rămâne de văzut în ce măsură această politică se va transforma.care consolidarea componentei de cooperare transfrontalieră deţine un loc extrem de important. precum şi prin iniţiativa de cooperare Sinergia Mării Negre. tendinţa actuală a PEV este de a-şi dezvolta mai mult componenta regională şi multilaterală. Potenţialele temeri pot fi contracarate în primul rând prin delimitarea clară a competenţelor şi ariei de acoperire a fiecăreia din aceste iniţiative şi printr-o alocare eficientă a resurselor pentru proiecte concrete. prin Uniunea pentru Mediterana. PEV fiind mai mult un exerciţiu de uniformizare. Prin stabilirea în mod transparent a priorităţilor de urmat. iar utilizarea fondurilor să fie corect monitorizată pentru a putea eventual modifica. imposibilitatea implicării acestor state în procesul decizional (ele preluând doar norme şi standarde europene).criticat a fi mult sub necesităţile reale ale statelor partenere. bugetul alocat . Pe de altă parte. îmbunătăţi. De asemenea. există toate premisele pentru ca această politică a Uniunii să-şi îndeplinească cu succes obiectivele iniţiale şi să evolueze în timp. Deşi iniţial preponderent bilaterală. în timp. Menţinerea unei abordări a iniţiativelor regionale din perspectiva complementarităţii lor reprezintă un element important asupra căruia statele implicate merită a se concentra. caracterul uşor ambiguu al ofertei UE constituie o parte din potenţialele limite ale politicii de vecinătate. elemente precum neomogenitatea statelor partenere.

care să permită acces liber pe piaţa internă a UE tuturor produselor statelor partenere. prin optimizarea ofertei Politicii Europene de Vecinătate şi a versiunilor sale consolidate. ar putea constitui un scenariu. în acel mod devenind practic parte a procesului decizional comunitar şi putând influenţa. principalul stimulent era reprezentat. ar fi nevoie de o reconfigurare a acestei politici în viitor. serviciilor şi capitalului să se constituie în realitate. Un scenariu extrem de optimist ar fi transformarea sa într-o etapă declarat intermediară în vederea extinderii ulterioare a UE spre ţări precum Moldova şi Ucraina. Din analiza efectuată se poate desprinde concluzia că Politica Europeană de Vecinătate este o politică dinamică. fluidă. Statele partenere au în prezent şansa de a-şi consolida relaţiile de cooperare cu Uniunea Europeană. într-adevăr. un efect nefavorabil atât asupra gradului de angajament al statelor partenere. la conturarea şi dezvoltarea cărora nu pot contribui. privind evoluţia PEV. Politica Europeană de Vecinătate va trebui să fie permanent analizată în dinamică. apropierea de acquis-ul comunitar. un nou cadru de negocieri menit a aprofunda relaţiile de vecinătate ale Uniunii Europene. Stă în puterea statelor membre ale UE şi statelor partenere PEV identificarea unei viziuni comune asupra viitorului relaţiilor reciproce. ar însemna că PEV şi-a atins cu succes scopul iniţial şi. bunurilor. fără îndoială. Dacă în cazul fostelor state candidate. ar fi transformarea PEV dintr-o politică preponderent de dezvoltare într-un spaţiu comun. cât şi în dinamica aprofundării fenomenului integrării europene. atât din perspectiva adaptării permanente a relaţiilor de vecinătate la contexte geopolitice variabile. ce promovează o nouă viziune. pe modelul fostelor state candidate. iar libera circulaţie a persoanelor. cât şi asupra legitimităţii politicii în viziunea acestor state. de perspectiva aderării la UE. cu beneficii certe în plan economic şi social ţărilor partenere. superioare celor iniţiale de asigurare a unui climat de securitate şi stabilitate în proximitatea imediată a UE. la rândul lor. în avantajul ambelor părţi. Faptul că statele partenere PEV au drept perspectivă doar ‘preluarea de norme’ este principalul dezavantaj în cadrul de reglementare şi funcţionare a acestei politici. în continuă adaptare. Perspectivele de asociere a acestor ţări la UE. de data aceasta mai realist. Adeseori ele sunt puse în situaţia de a adopta măsuri drastice înspre alinierea. Acest element are. prin urmare. scenariu de altfel promovat şi susţinut de statele partenere amintite. 13 . destul de ambiţios şi optimist. În acelaşi timp Uniunea Europeană are de câştigat în urma promovării şi consolidării unei relaţii funcţionale cu statele vecine. Faptul că statele partenere nu ar mai avea nevoie a fi într-o oarecare măsură ‘asistate’. aceasta nu se aplică şi în cazul statelor ce formează vecinătatea UE.putea fi considerată transformarea ei într-o politică cu obiective şi mai ambiţioase. sau că gradul de integrare economică cu UE s-ar apropia de limitele dorite de ambele părţi. Dacă la baza apariţiei Politicii Europene de Vecinătate au stat în principal raţiuni legate de securitate. Un alt scenariu. fără excepţie. dimensiunea economică a PEV tinde să devină tot mai importantă. viitoarele politici ale UE. Principalul inconvenient pe care îl prezintă perspectiva acestei politici este reprezentat de faptul că statele partenere nu iau parte la procesul decizional al UE.