You are on page 1of 9

C11 SELECŢIA OŢELURILOR ŞI A TRATAMENTELOR TERMICE PENTRU ROŢI DINŢATE 11.1.

Cerinţe ale unui dinte de roată dinţată Deşi roţile dinţate pot fi executate dintr-o multitudine de materiale, se pare că cele realizate din oţeluri aliate, tratate termic prin carburare (carbonitrurare) urmată de călire şi revenire joasă, au cea mai mare capacitate de preluare a solicitărilor. Depinzînd într-o măsură considerabilă de durata de viaţă impusă, roţile carburate pot suporta tensiuni de contact de peste 2.000N/mm2 şi tensiuni de încovoiere de peste 600N/mm2. Pe măsura extinderii cerinţei unor asemenea nivele de tensiuni va creşte importanţa cunoaşterii factorilor care definesc selecţia oţelurilor şi a procedeelor de execuţie (prelucrări mecanicc, tratamente tennice) a acestor organe dc maşini. Pentru a produce roti dintate de înaltă calitate la un preţ de cost căt mai scăzut, trebuie cunoscute cerinţele impuse unui dinte. Acesta constituie elementul de rezistenţă care preia eforturile ce urmează a fi transmise de la motor la arborele care efectuează lucrul util al mecanismului din care facc parte angrenajul. În principiu, dintele este supus la următoarele tipuri de solicitări: solicitări statice (încovoiere), solicitări dinamice (de oboseală prin încovoiere şi şoc), solicitări de frecare între suprafeţele de contact (presiune de contact avînd caracter ciclic, uzare, încălzire) şi acţiunea chimică amediului de lucru (lubrifiant). Dacă o roată dinţată este supusă unor sarcini relativ mici în funcţionare (în principal solicitări de uzare), va fi suficientă doar o durificare a flancurilor dinţilor. Cu toate acestea, trebuie avută în vedere distribuţia tensiunilor pe conturul dintelui. Din figura 1 se poate constata că tensiunile de la baza dintelui au o importanţă deosebită. Forţa nomială F se descompune într-o componentă tangenţială Fi şi una radială Fr. Componenta tangenţială produce la baza dintelui tensiuni maxime de întindere în A şi maxime de compresiune în B (epura I); la rîndul său, componenta radială produce tensiuni de compresiune la baza dintelui (epura II). Prin Figura 1 Distribuţia tensiunilor pe secţiunea transversală a unui dinte durificat în stratul de suprafaţă.

1

deoarece ele tind să "desfacă" dintele de obadă. De asemenea.însumare rezultă că în punctul A apar tensiuni de întindere de valoare maximă. pe cînd cele de compresiune din regiunea punctului B. În ultimă instanţă. ci dinamic. dintele nu este solicitat static. figura 1). carburare. fisura se propagă prin baza dintelui (rupere ductilă cu aspect fibros) şi în final se produce ruperea bruscă. erorile de execuţie şi de montaj şi eventualele deformaţii elastice ale ansamblului de transmisie (axe. Dintre tensiunile rezultante. carbonitrurare precum şi ecruisarea racordării neurmate de prelucrări mecanice. în sensul că la intrarea în angrenare şi chiar în cursul angrenării apar şocuri. În fine. Durificarea prin călire de suprafaţă sau prin tratamente termochimice de nitrurare. În realitate. Totodată. tind să "îndese" dintele în obadă. pe de altă parte. Procesul de oboseală prin încovoiere conduce la amorsarea ruperii dintelui în zona tensiunilor de întindere (zona A. racordarea de la baza dinţilor joacă rolul unei "crestături" care conduce la concentrarea tensiunilor şi deci la apariţia unor "vîrfuri" de tensiuni în această zonă. Ulterior.) conduc la încarcări neuniforme pe lungimea dinţilor. ruperea fragilă poate fi şi consecinţa unei suprasolicitări dinamice întămplătoare care depăşeşte rezistenţa sectiunii eficace la rădăcina dintelui. favorizează aparitia unor tensiuni remanente de compresiune (figura 2) care vor mări rezistenţa la oboseală a dintelui. iar în punctul B tensiuni de compresiune de valoare maximă (epura III). aspectul suprafeţei de rupere a dintelui prin încovoiere depinde de corelatia dintre caracterul stării tensionale dezvoltate în sectiunea de rupere şi caracteristicile de rezistenţă Intindere Compresiune Figura 2 Schema distribuţiei tensiunilor remanente într-un dinte de roată dinţată călită prin inducţie în stratul de 2 . lagăre. de regulă cu aspect cristalin-strălucitor (figura 3). trebuie să se ţină seama de faptul că angrenarea nu se face practic doar pe un singur dinte şi deci sarcina se repartizează pe mai multi dinţi care participă simultan la transmiterea fortelor (îndeosebi la roţi cu dinti înclinaţi). periculoase sunt numai cele de întindere. etc. aplicate în regiunea din jurul punctului A. O suprafată mare a ruperii fragile apare atunci cînd rezistenţa la oboseală a materialului a fost mică sau cînd solicitarea la încovoiere a fost mai mare decît cea calculată.

ruperea se va amorsa în strat chiar în zona de racordare solicitată la întindere după care va urmări o traiectorie curbilinie concavă atît în strat cît şi în miez (figura 4 a). În acest caz deteriorarea flancurilor dinţilor are loc prin ciupire (pitting). modul de propagare a fisurii se modifică.convexă cu treaptă. care după tratamentul termic secundar au o structură sorbitică de revenire cu duritate de pînă la 30HRC pe întreaga secţiune. Dacă dintele este executat din oţeluri pentru îmbunătăţire. c-convexă. În schimb miezul se va comporta ca un material „moale” faţă de solicitare. la valori mici ale acestui raport apar stări tensionale "rigide". iar în miez de 35-45HRC. ruperea avînd un caracter preponderent fragil. Este de presupus că o asemenea rupere se produce şi în cazul dinţilor din oţeluri pentru îmbunătăţire durificaţi global la peste 40HRC. Cercetările au arătat că sub acţiunea solicitărilor de încovoiere ciclică pot apare trei aspecte ale ruperii (figura 4): concavă. 3 . Caracterul solicitării la presiune este ciclic (pulsatoriu) astfel că suprafeţele de contact sunt solicitate la oboseală prin contact. convexă şi convexă cu treaptă. oţeluri pentru îmbunătăţire călite ulterior în stratul de suprafată (peste 55HRC în strat şi sub 25HRC în miez).4-b). Fisura se va amorsa în strat (material rigid faţă de solicitare) şi se va propaga perpendicular pe profil sub acţiunea tensiunilor normale. cu atăt starea tensională este mai "moale" iar ruperea va fi ductilă.4-c). Dacă dintele este executat dintr-un otel aliat pentru carburare avînd călibilitate mare şi valori de duritate în strat de 56-58HRC.concavă. Figura 3 Schema de producere a ruperii la oboseală prin încovoiere. b . Dacă dintele este executat din oţeluri pentru carburare cu călibilitate mare în strat şi scăzută în miez (o duritate de peste 60HRC în strat şi sub 30HRC în miez) sau din Figura 4 Modalităţi de amorsare şi propagare a ruperilor: a . Starea tensională depinde de raportul dintre tensiunile maxime tangenţiale (τmax) şi normale (σmax) care actionează în materialul dintelui. Cu cît raportul τmax / σmax este mai mare. Ruperea este numită în acest caz convexă cu treaptă. ruperea se va produce numai după o traiectorie curbilinie convexă (fig. astfel că ruperea va continua în acesta după o traiectorie cara iniţial este tangentă la profil în zona interfeţei strat-miez şi ulterior devine curbilinie convexă (fig.mecanică ale materialului.

30% şi alierea cu mai multe elemente (în special formatoare de carburi). Pentru condiţii mai severe de solicitare. [N/mm2]. Din aceste relaţii se desprinde observaţia că rezistenţa la oboseală prin presiune de contact a rotilor dintate carburate . durificarea prin nitrurare.11. Rm≈3. N/mm2.. În majoritatea cazurilor. σ -1=0. cât şi proprietătile miezului.4 5*Rm. N/mm2 . [N/mm2].5*HB. [N/mm2 ] unde HB este duritatea Brinell în daN/mm2.2*HB. Astfel se explică tendinţa de mărire a conţinutului maxim în carbon al oţelurilor pentru carburare la circa 0.20)*HRC. Din acest motiv la roţile durificate în stratul de suprafaţă trebuie luate în considerare atât rezistenţa la presiunea de contact a stratului. cianizare şi carbonitrurare: q q q σosa =28*HRC.000N/mm2 s-a constatat existenţa unei dependenţe liniare între rezistenţa la oboseală prin încovoiere şi duritate: σ-1≈ (16. durificarea prin carburare . Prima dintre aceste caracteristici se referă la flancul dintelui. au fost stabilite următoarele corelatii: > la oţelurile carbon.5* σ-1 Pentru otelurile semidure tratate termic prin îmbunătăţire (sub 40HRC) rezistenţa admisibilă la oboseală prin contact se determină cu relaţia: σ osa=2.rcvenite jos se măreşte o dată cu creşterea rezistenţei miezului.2 Cerinţele impuse oţelurilor pentru roţi dinţate Principalele caracteristici mecanice ale oţelurilor destinate execuţiei roţilor dinţate sunt: rezistenţa la oboseală prin contact pulsatoriu (σos). σ -1=0.4*HB. N/mm2 . se recurge la durificarea rotilor dinţate fie prin căliri de suprafată. valorile caracteristicilor de oboseală se aproximează în funcţie de caracteristicile mecanice obţinute prin tractiune statică. acestea din urmă fiind în functie de starea structurală şi de tensiuni interne a racordării de la baza dintelui.. relatiile de aproximare a rezistenţei admisibile la oboseală de contact sunt: q durificarea prin călirea stratului de suprafată (peste 40HRC): σ osa=18*HRC. chiar dacă acestea se află în proportii mai 4 . la otelurile îmbunătăţite care au o duritate de până la 35HRC şi o rezistenţă la rupere Rm<1.4*Rm+50. iar celelalte două la miezul dintelui şi mai exact la sectiunea de la baza acestuia. rezistenţa la oboseală prin încovoiere pulsatorie (σoi) sau alternantă (σ-1) şi rezilienţa (KCU) sau energia de rupere (KV). aceasta putându-se realiza pe următoarele două căi: ridicarea conţinutului în carbon al miezului şi concomitent. Rezistenţa la oboseală prin încovoiere pulsatoric poate fi aproximată cu relatia: σ oi=l. alierea sa complexă. N/mm2.călite . Astfel. În asemenea cazuri.revenire joasă a otelurilor complex aliate având HRCmiez>40: σosa =31*HRC. N/mm2 . fie prin tratamente termochimice. > la otelurile aliate. Ţinând seama de faptul că la oţelurile nealiate hipoeutectoide Rm≈3. durificarea prin carburare urmată de călire şi revenire joasă a oţelurilor neahate sau slab aliate având HRCmiez<40: σ osa = 21*HRC.călire . iar la cele aliate hipoeutecoide.

punctaj maximum 3 pentru oxizi şi silicaţi. exprimată prin punctajul admisibil de incluziuni nemetalice. De aceea. De aceea. De aceea. Chiar şi incluziunile situate la o anumită adîncime de la suprafaţă sunt periculoase deoarece ele amorsează ciupirea subfacială.55*Rm+50. tratate termic prin îmbunătăţire urmată de călire de suprafată şi revenire joasă. că o granulaţie fină micşorează adăncimea de pătrundere a călirii.45*Rm+50. Experimental. σ-1 =0. Efectul negativ al incluziumlor nemetalice este mai accentuat cînd ele se situează pe suprafeţele de lucru în racordarea de la baza dintelui. Ø la oţelurile aliate cu nichel. Ø la otelurile aliate semidure. influenţează îndeosebi rezistenţa la uzare. Această tendinţă oferă şi avantaje de productivitate deoarece sunt necesare straturi mai subtiri şi deci carburarea este mai scurtă şi poate fi combinată cu călirea directă. Această condiţie se impune şi prin necesitatea ca dintele să lucreze ca un element elastic. iar suma punctajelor pe acelaşi cîmp microscopic să fie maximum 4. utilizarea unor oţeluri cu grăunte ereditar fin va permite aplicarea călirii directe după carburare şi deci reducerea costului operaţiilor de tratament termic. în aceste cazuri se folosesc oteluri cu până la 0. deoarece la roţile dintate supuse unor solicitări cu şocuri deosebit de mari nu se pot asigura valorile impuse pentru rezilienţă şi energie de rupere.55*Rm.călire .călite şi revenite jos. Ereditatea granulară prezintă o importanţă deosebită deoarece tendinţa accentuată de creştere a grăuntelui austenitic la carburare impune efectuarea unor tratamente termice ulterioare pcntru finisarea granulaţiei miezului. Cele mai periculoase sunt incluziunile oxidice dispuse în şiruri. fără deformaţii remanente. o granulaţie austenitică grosolană a oţelurilor pentru carburare provoacă aparitia unor deformaţii mari la călire şi creşterea proportiei de austenită reziduală. tratate termic prin îmbunătătire urmată de călire de suprafaţă şi revenire joasă.revenire joasă. Se ştie însă. rezistenta la oboseală şi tenacitatea (KCU. Alături de caracteristicile mecanice. Tratamentele de suprafaţă favorizează în plus creşterea rezistenţei la încovoiere statică şi ciclică. In privinta miezului. Pentru ca la rotile dinţate îmbunătătite să se obţină o rezistenţă maximă la oboseală prin încovoiere în masa dintelui acesta trebuie să se călească la minimum 80-90% martensită în centrul său considerat la mijlocul coardei gd. Folosirea oţelurilor pentru carburare cu conţinut în carbon apropiat de 0. la oţelurile pentru carbuiare. La oţelurile pentru îmbunătăţire se recomandă aceleaşi valori ale punctajului de granulaţie (N=6-8) cu particularitatea că în cazul călirii de suprafaţă este preferabilă o grannlaţie fină şi omogenă care să pennită obţinerea unor straturi uniforme şi durităţi corespunzătoare. σ-1 =0.mici. N/mm2. au fost stabilite următoarele relatii de aproximare a limitei de oboseală prin încovoiere alternantă: Ø la oţelurile nealiate semidure. KV). σ-1 = 0. N/mm2 . oţelurile pentru roti dinţate trebuie să mai răspundă următoarelor cerinţe: puritatea. carburate . pentru asigurarea rezistenţei la încovoiere este necesară realizarea unei 5 . Călibilitatea se referă la dinte ca element de bază şi joacă un rol determinant atît pentru proprietăţile mecanice ale miezului cît şi ale stratului. La execuţia roţilor dinţate greu sau foarte greu solicitate se impune selecţia otelurilor cu punctaj pentru sulfuri maximum 4. mărimea grăuntelui austenitic trcbuie să corespundă punctajelor N=6-8 (sau chiar mai fin la oţelurile complex aliate cu călibilitate ridicată). N/mm2 . De asemenea.20%C. precum şi la oţelurile fără nichel tratate prin carburare . aliate în mod obligatoriu şi cu nichel. călibilitatea şi prelucrabilitatea prin aşchiere. ereditatea granulară.30% nu poate fi generalizată. evitîndu-se scăderea pronunţată a rezilienţei sau energiei de rupere. Puritatea.

b) Mărcile care prezintă o prelucrabilitate scăzută sau aleatoare prin aşchiere. q temperatura interfeţei: maxim 260°C cu temperatura băii de ulei 90°C. avănd un grăunte ereditar fin).3 0%C. Calculul se face şi în acest caz ţinînd seama de faptul că dintele se poate echivala cu o piesă cilindrică avînd diametrul de două ori mai mare decît modulul roţii dinţate. b) Tensiunea maximă de încovoiere în zona de racordare de la baza dintelui. cu nichel. Acest lucru nu este însă de dorit deoarece fie costul fie una sau mai multe dintre cerinţele de proiectare vor depăşi următoarele valori limită (roţi dinţate carburate): 2 q tensiuneade contact: 1.proportii de minimum 80-90% martensită în centrul dintelui (80% pentru roţile greu solicitate. c) Sarcina de strivire a stratului de suprafaţă la cel mai coborît punct de contact cu un singur dinte. care asigură o duritate în miez de 35-45HRC. proiectul unei roti dinţate trebuie să includă următoarele determinări: a) Tensiunea de contact la cel mai coborăt punct al contactului dintelui singular pe pinion. la producţia de serie mare şi de masă trebuie să se obţină o durabilitate ridicată a sculelor şi abateri unifonne ale dimensiunilor piesei. Dacă proiectantul nu este limitat de spaţiu.20-0.500N/mm . care asigură o duritate în miez de 15-25HRC). Indeplinirea acestor condiţii. medie (oteluri slab aliate cu 0. Prelucrabilitatea prin aşchiere reprezintă o proprietate tchnologică foarte importantă a oţelurilor pentru roţi dinţate atît din punctul de vedere al productivităţii cît şi al calităţii suprafeţei aşchiate. 90% pentru cele foarte greu solicitate). iar limita mferioară este pentru roti dinţate cu modul m>8). uneori contradictorii. c) Otelurile cu grăunte ereditar grosolan sau cele dezoxidate cu aluminiu (se recomandă oţelurile dezoxidate cu siliciu. 3 Procesul de selecţie a oţelurilor Înainte de selecţia otelului. e) Nivelul şi viteza de aplicare a suprasarcinilor şi temperatura minimă la care acestea se vor produce. Ţinând seama de grosimea dintelui şi de nivelul rezistentei necesare în miez. prin a cărui grosime se propagă tensiunile hertziene. Procesul de selectie va exclude următoarele categorii de oţeluri: a) Oţelurile care au un conţinut ridicat de incluziuni nemetalice. duritatea scade de la suprafată către miez. oţelurile se împart în trei grupe de călibilitate: redusă (oţeluri nealiate sau slab aliate cu sub 0.20%C. In plus. 2 q tensiunea de încovoiere: 650N/mm . ca de exemplu cele semicalmate şi/sau resulfurate (peste 0. d) Temperatura interfetei cuplului de roţi în angrenare la vitezele maxime anticipate. Aceste valori sunt valabile pentru oteluri aliate cu unul sau mai multe dintre elementele Cr. 6 . greutate sau costuri. q tensiunea de forfecare în substrat: 55% din limita de curgere la forfecare. în toate cazurile limita superioară este pentru roţi dinţate cu modul m<4. Nivelul rezistenţei la oboseala de contact şi mai ales durabilitatea rotii nu sunt determinate doar de duritatea suprafeţei ci şi de distributia acesteia în strat. ar putea recurge la o supradimensionare pentru a trece pestc cerinţele cele mai ridicate privind calitatea oţelului. Ni sau Mo. este posibilă prin aplicarea unor tratamente termice care să asigure o structură optimă de prelucrare. Ideal ar fl ca duritatea să fie maximă şi constantă în strat însă datorită scăderii conţinutului în carbon şi a distribuţiei preferenţiale a elementelor de aliere în stratul carburat şi călit. Oţelurile carbon tratate termic convenţional sunt capabile să suporte 80% din valorile tensiunilor de mai sus. care asigură o duritate în miez de 25-35HRC) şi ridicată (oţeluri complex aliate.05%S).

Iată câteva sugestii: a) Dacă tensiunile de contact şi de încovoiere sunt cu mult mai mici decât valorile maxime prezentate anterior (cu până la 50% mai scăzute). c) Dacă se depăşesc valorile maxime sugerate. devine tot mai importantă microstructura stratului. În vederea obtinerii unei capacităţi maxime de încărcare. 18MoCrNi06. Tratamentul termic preliminare.4. Prelucrări mecanice (inclusiv danturarea). b) Pe măsură ce nivelul tensiunilor se apropie de cel maxim prezentat.900N/mm2. microstructura nu are o importantă majoră. Selecţia tehnologiilor de prelucrare şi atratamentelor termice şi termochimice a). Carburarea Varianta I Varianta II Varianta I Varianta II Varianta Varianta Normaliazare III IV sau călire miez Călire Recoacere Normalizare Prelucrări Prelucrări Recoacere Călire mecanice miez directă intermediară sau călire mecanice miez Prelucrări Călire Călire Prelucrări Recoacere Revenire Prelucrări mecanice mecanice joasă mecanice Călire strat Revenire Revenire Călire Prelucrări Rectificare Călire strat joasă joasă mecanice dantură Revenire Rectificare Rectificare Revenire călire strat Revenire joasă dantură dantură joasă joasă Rectificare Rectificare Revenire Rectificare dantură dantură joasă dantură Rectificare dantură 7 . 20TiMnCr12. În continuare se va lua o decizie referitoare la calitatea microstructurii dorite. Următoarea etapă în selecţia oţelului constă în determinarea vitezei de răcire la călire în zona de racordare de la baza dintelui. microstructura va fi considerată o cerintă fixă. Roţi dinţate executate din oţeluri pentru carburare Tab. excepţie fiind cazul în care durata de viată impusă este mai mică de 105 cicluri. 11. Selectia otelului pentru carburare se va face pe baza călibilităţii stratului în termeni de duritate. cu Ni ridicat: 13CrNi30. Pentru durate de viată de cel putin 107 cicluri se recomandă ca tensiunea de contact să nu depăşească 1.d) Mărcile caracterizate printr-un echilibru modest între elementelc de aliere formatoare de carburi şi cele durificatoare ale matricei (de exemplu 18MnCr11 şi 20MnCrl2). Pentru roţile dintate cu forme simple aceasta poate fi apreciată cu ajutorul metodelor grafice. microstructura oţelurilor considerate nu trebuie să conţină în stratul carburat bainită superioară.1 Variante tehnologice de execuţie a roţilor din oţeluri pentru carburare Oţeluri aliate Oţeluri nealiate: Oţeluri aliate fără Ni sau cu conţinut redus în Ni: OLC10. 18MnCr11. utilizând benzile de călibilitate din furnizate de către producător. perlită şi carburi dispuse sub formă de reţea pe limitele grăuntilor. Cele mai favorabile sunt oţelurile Cr-Mo-Ni la care continutul în carbon al suprafetei carburate este sub 1%. sau tensiunea de încovoiere să fie sub 830N/mm2. sau datele din tabele. 18MoCrNi13 13CrNi35 Forjare (Matriţare). OLC15 15Cr9.

maşini unelte. o eventuală protejare a suprafeţelor care nu trebuie să fie nitrurate şi nitrurarea în mediu gazos sau în plasmă.Roţile dinţate din oţeluri pentru carburare fac parte din categoria celor greu şi foarte greu solicitate (cutii de viteze pentru autovehicule. tratamentul termic de îmbunătăţire. Roti dintate executate din oteluri pentru nitrurare Otelurile aliate cu Cr-Al-Mo sau Cr-Mo-V şi avănd un conţinut mediu în carbon sunt cele mai potrivite pentru a fi nitrurate. etc. După forjare se aplică un tratament termic preliminare (normalizare. tratamentul termochimic. În acest caz se porneşte de la semifabricate forjate cărora li se aplică un tratament termic preliminar de recoacere după care urmează prelucrările mecanice de degroşare.2 Variante tehnologice de execuţie a roţilor dinţate din oţeluri pentru îmbunătăţire Roţi dinţate realizate din bare laminate din oţel Roţi dinţate din oţeluri turnate I II III IV V Turnare Debitare Debitare Debitare Turnare semifabricat semifabricat Tratament Forjare Forjare Tratament Tratament termic termic termic semifabricat semifabricat preliminar Prelucrări Tratament Prelucrări Tratament Tratament mecanice termic secundar mecanice termic termic preliminar preliminar Prelucrări Prelucrări Prelucrări mecanice mecanice de mecanice de degroşare degroţare Îmbunătăţire sau Prelucrări călire izotermă mecanice de semifinisare Prelucrări Îmbunătăţire mecanice de semifinisare Prelucrări Prelucrări mecanice de mecanice de finisare finisare Călire Călire superficială + superficială + Revenire joasă Revenire joasă sau nitrurare 8 . lustruire. nave. b). Roţi dintate executate din oţeluri pentru îmbunătăţire Roţile dinţate din oţeluri pentru îmbunătăţire pot fi realizate după una din variantele tehnologice prezentate sintetic în tabelul 2. chiar la temperaturi de pănă la 500-550°C. tratamentul termic final şi finisarea. etc. c). iar în cazuri particulare suprafetele nitrurate pot fi supuse unei superfinisări prin şlefuire. recoacere compoletă.) şi se execută din semifabricate forjate. Urmează operaţiile de prelucrare prin aşchiere (fără finisare).1. normalizare+revenire înaltă. recoacere izotermă. Variantele tehnologice de execuţie sunt prezentate în tab. prelucrările mecanice de finisare (la cote finale). Rotile dintate supuse tratamentului termochimic de nitrurare lucrează în conditii deosebit de grele. Tab.). De cele mai multe ori nitrurarea constituie operaţie finală de prelucrare.

Varianta II este specifică roţilor dinţate cu solicitari reduse în functionare realizate tot din oţeluri slab aliate turnate. Pentru a se asigura o uniformitate cît mai mare a microstructurii şi proprietăţilor se recurge la forjarea semifabricatelor sub forma unor „turte” cilindrice. În acest caz. Varianta III se aplică roţilor dinţate slab solicitate executate din oţeluri nealiate laminate la cald (OLC45. dar cu proprietăti mecanice superioare celor de la varianta anterioară (T40Cr9. invariabile sau cu variatie lentă în timp) sau greu solicitate (cutii de viteze ale autovehiculelor şi maşinilor unelte). tratamentul termic poate lipsi sau poate fi o normalizare sau o îmbunătăţire. OT600-3) sau slab aliate (T35Mnl4. OLC55). iar în continuare se execută prelucrările mecanice prin aşchiere care includ şi danturarea. duritatea obtinută şi microstructura sorbitică de revenire asigură o bună prelucrabilitate prin aşchiere şi o bună calitate a suprafeţei prelucrate. Tratamentul termic este singular şi poate fi o recoacere completă sau o normalizare. Urmează prelucrările mecanice care includ şi danturarea. Tratamentul termic preliminar vizează corectarea structurii de turnare şi diminuarea tensiunilor interne. T30SiMnl2) turnate. ca de exemplu cricuri şi palane manuale) executate din oţeluri nealiate (OT500-3. Variantele IV şi V sunt specifice roţilor dinţate mediu solicitate (din componenţa reductoarelor care transmit puteri medii sau mari. fie prin matriţare. T40CrNil2). 9 . După îndepărtarea prin tăiere a maselotelor şi a reţelelor de turnare se aplică tratamentul termic secundar de îmbunătăţire. OLC50. Nu este recomandabilă efectuarea îmbunătăţirii după danturare deoarece otelurile turnate sunt mai sensibile la deformaţii şi la fisurări în timpul călirii. în funcţie de dimensiunile pieselor. În plus. o normalizare (cu o eventuală revenire înaltă) sau o recoacere pentru omogenizare urmată fie de o recoacere completă fie de o normalizare. OT550-3. Tratamentul termic se aplică pieselor turnate înainte de tăierea maselotelor şi reţelelor. El poate consta dintr-o recoacere completă. dacă dantura nu a fost obţinută prin turnare.Varianta 1 este specifică roţilor dinţate slab solicitate (folosite la mecanisme acţionate manual sau mecanic cu viteze reduse care transmit lin puteri mici.