CUPRINS INTRODUCERE ...................................................................................................... 3 CAPITOLUL I Saşii transilvăneni 1.1 Originea saşilor din Transilvania……………………………………………5 1.2 Aşezarea saşilor în Transilvania………….

…………………………….......8 1.3 Numărul saşilor………………….………………………………………...14 1.4. Lingvistica….……...………………………………………………………16 CAPITOLUL II Teritoriul sibian în veacurile XII-XIII 2.1 Colonizarea saşilor .......................................................................................... 19 2.2 Cibinum- prima aşezare rurală a saşilor în spaţiul sibian ............................... 22 2.3 Elemente de cultură şi artă în veacurile XIII şi XV………………………...30 2.3.1 Arhitectura urbană…………...……………………………………….32 2.3.2 Arhitectura bisericească……………………………………………...33 2.3.3 Sculptura……………………………………………………………..36 2.3.4 Pictura………………………………………………………………..36 CAPITOLUL III Deportarea minorităţii germane în Uniunea Sovietică 3.1. Consideraţii generale………….…………………………………………...38 3.2. Memorie şi traumă: mărturii ale supravieţuitorilor germani ai deportării în Uniunea Sovietică……………………………………………………………….45 CAPITOLUL IV Saşii şi românii în Transilvania 4.1.Despre Transilvania……………. ……………………………………….….59

1

4.2 Imagini de călătorie 4.2.1. Sibiu…………………………………………………………………62 4.2.2. Braşov……………………………………………………………….63 4.3. Diferenţe, împrumuturi, interferenţe culturale……………………………..65 4.3.1. Diferenţe etno-culturale……………………………………………..66 4.3.2. Împrumuturi reciproce………………………………………………68 4.3.3. Interferenţe culturale între români şi saşi…………………………....69 4.3.4. Lumea uitată a saşilor transilvaneni ………………………………...83 4.3.5 Trista poveste a ultimilor …………………………………………….84 CONCLUZII …………………………..………………………………………...87 BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………...88

2

INTRODUCERE

Cea mai veche grupă a populaţiei germane care s-a stabilit în Europa de Sud-Est a fost cea a saşilor transilvăneni. În secolul al XII-lea ei au dat curs chemării regelui ungar Geza al IIlea care a promovat colonizarea germanilor în Est în "Ţara de dincolo de păduri" (terra ultrasilvana) pentru a se proteja de invaziile mongolilor şi ale tătarilor. Denumirea de "saşi" nu reprezintă nici un indiciu cu privire la originea - din punct de vedere geografic - a primilor imigranţi. Originea lor nu poate fi stabilită clar şi cu exactitate. Probabil că ei sunt, totuşi, în majoritate originari din regiunea renano-franconă a imperiului. Ca şi celelalte etnii din acest colţ de lume, şi saşii au fost intens prezenţi în conştiinţa locuitorilor spaţiului transilvănian, dar şi a cercurilor politice şi culturale ale Europei creştine. Problematica originii, colonizării, numelui şi autonomiei saşilor este rezolvată în mod ştiinţific în istoriografia actuală, fapt datorat, în mare măsură, unei remarcabile cercetări istorice intreprinse de istoricii saşi ai ultimelor două secole. În secolele XV şi XVI, lucrurile stăteau cu totul altfel. Dezbaterea în rândul cărturarilor pe seama originii, numelui, limbii şi aşezării saşilor în Transilvania era destul de aprinsă, iar opiniile erau oarecum împărţite şi contradictorii. La aşezarea lor în Transilvania, coloniştii germani ajunseră la un nivel de cultură şi civilizaţie apreciabil pentru vremea aceea. Practicau o agricultură mai avansată ca tehnică şi mai raţională în ceea ce priveşte culturile; cunoşteau cele mai importante meşteşuguri, între care zidăritul, olăritul iar prelucrarea materialelor ocupa un loc de seamă. Dovada ar cetăţile construite, obiectele din metal descoperite în teritoriile de aşezare a saşiilor. În Romania exista în jur de 250 de cetăţi şi biserici fortificate construite de saşi începând din secoul al XIV-lea şi continuând până în secolul al XVIII-lea. Ele sunt o mărturie vie a modului de viaţă şi a organizării societăţii săseşti din perioada respectivă. Fiind consideraţi „germani din străinătate‖ de către guvernul german, saşii din Transilvania au primit dreptul la cetăţenie germană. Cei mai mulţi dintre ei au emigrat în
3

cât şi în primii ani de după 1989. ecleziale sau civile. social şi administrativ. căutând mereu legătura cu ţara de origine. Sașii transilvăneni au susţinut timp de secole la rând ideea că sunt germani adevăraţi. Mulţi dintre etnicii germani proveniţi din spaţiul transilvan se întrebau dacă este posibilă plasarea caracteristicilor comunităţii lor în cadrul întregii naţiuni germane de care aparţineau și în ce măsură erau acceptaţi pe plan spiritual în spaţiul central-european german. Majoritatea saşilor rămaşi în Transilvania pot fi consideraţi adevăraţi urmaşi ai unei tradiţii culturale germane de 850 de ani în sud-estul Europei. care au influenţat decisiv evoluţia viitoare a acestei minorităţi etnice din Transilvania. Secolul al XIX-lea a reprezentat pentru saşii ardeleni o perioadă de schimbări majore în plan politic. 4 . sunt presărate în anumite aşezări din Transilvania. fiecare de mare expresivitate şi configurând un habitat specific. Aceştia sunt conştienţi de rădăcinile şi rolul lor în istorie şi mândri de ceea ce au realizat în decursul secolelor. o mare parte dintre aceștia și-au dat seama de ceea ce aveau în comun și ce îi despărţea de semenii lor din ţara de origine. încă de când a început contactul nemijlocit al masei sașilor transilvăneni cu germanii din interiorul spaţiului german. Ca urmare a emigrărilor masive. precum şi în Austria sau Statele Unite ale Americii. atât înainte de căderea comunismului. În prezent o parte semnificativă a saşilor trăiesc în Germania. Însă. prin urmare de la începutul așa-numitei emigraţii din Transilvania de-a lungul ultimelor decenii.Germania. Saşii transilvăneni au o neîndoielnică contribuţie la acele componente care explică valoarea patrimoniului cultural din România. numărul saşilor din România a scăzut foarte mult. Monumentele datorate lor.

1 Această identitate de geţi. p. Opinia cea mai răspândită era că strămoşii saşilor din Transilvania ar fi fost băştinaşii daci.1. pe care acesta i-ar fi strămutat forţat în Transilvania.ORIGINEA SAŞILOR DIN TRANSILVANIA Problema care i-a preocupat cel mai mult pe saşii din Transilvania a fost aceea a provenienţei lor. sibianul Albert Huet. Această idee se baza pe o eroare al lui Jordanes. Începând cu secolul al XVI-lea acest subiect a constituit tema de căpătâi a cercetării istorice a perioadei timpurii rămânând până azi o problemă de bază. el confundă acest neam germanic cu geţii tracici. Pe lângă cele două păreri enumerate. apără cu succes drepturile saşilor în cadrul dietei de la Alba Iulia din anul 1591 bazându-şi luarea de cuvânt pe această ereoare istorică. Editura Kriterion. 1 istorice în secolul al XVI-lea faptul că nimeni nu l-a contrazis pe Huet este Thomas Nägler.CAPITOLUL I SAŞII TRANSILVĂNENI 1. deci cu dacii pe care grecii îi numeau geţi. goţi şi saşi. Bucureşti. 1992. Este drept că această istorie nu a pătruns aproape deloc în conştiinţa poporului. le-a furnizat argumente în lupta lor împotriva nobilimii maghiare şi a stării secuieşti din Transilvania: spre deosebire de aceste popoare saşii ar fi fost autohtoni. istoriograf got din secolul al VI-lea. Judele regal. pe care saşii au preluat-o de la umaniştii germani în frunte cu Philipp Melanchthon. Căutând ştiri despre goţi. această părere s-a impus abia în epoca isoriografiei critice din secolul XVIII-lea. Aşezarea saşilor în Transilvania. istoriografia medievală mai conţinea şi teoria că saşii transilvănieni ar fi urmaşii saxonilor învinşi de Carol cel Mare. Pentru stadiul informaţiei semnificativ. 73 5 . Deşi încă din cel de al XVI-lea veac exista concepţia că germanii din Transilvania provin din colonişti medievali veniţi în această ţară.

O altă categorie de izvoare importante a originii saşilor o constituie studierea diferitelor elemente de cultură meterială. el să poată reprimi acest feud în schimbul restituirii cantităţii de argint menţionate. Anselm de Braz.108 Thomas Nägler. lângă Malmédy) în schimbul sumei de 12½ mărci de arginţi. în funcţie de raportul istorico-cultural dintre doi sau mai mulţi factori etnici. „liber de liberis genitus” [liber născut din liberi]. Unele caracteristici ale regiunii de baştină se pot păstra timp de veacuri. cu atât mai evidente sunt deosebirile dintre doi purtători ai culturii materiale. Klein. Cea mai veche ştire despre prezenţa coloniştilor germani în spaţiul nostru datează din anul 1103. p. întrucât era pe cale de a emigra spre Ungaria.K. Se mai stipula că. care informează suficient pe cititori în această problemă. ultima dată de către Karl Kurt Klein. Construcţiile existente provin în majoritatea lor dintr-o vreme când prima generaţie de imigranţi nu mai era în viaţă şi se naşte întrebarea în ce măsură bisericile şi alte construcţii romanice din Transilvania oglindesc tipul de arhitectură din patria originară. în cazul reîntoarcerii sale din Ungaria.2 Izvoarele scrise despre colonizarea germană în est sunt foarte numeroase. la aşezarea într-o regiune nouă. 87. purtători ai unor culturi diferite. a căror interpretare nu este deloc uşoară. p. numeroase obiecte specifice.3 S-a încercat încă de timpuriu identificarea prototipurilor vest-europene ale arhitecturii bisericilor. această constatare se referă însă numai la spaţiul sclav de colonizare. în care diferitele componente iniţiale pot fi mai mult sau mai puţin recunoscute.cit. Ni se pare deci necesar să apelăm în viitor mai mult la investigaţiile arheologice în vederea cercetării provienenţei saşilor. Luxemburg und Siebenbürgen. op. K . procedee tehnice şi obiceiuri.Ipoteze mai vechi despre originea saşilor au fost prezente în mai multe rânduri. Transilvania şi în general din sud-estul Europei este amintită de numai foarte puţine izvoare scrise. Castelanul din Logne.. altele dispar încă în decurs de o generaţie. prezenţi în noua ambianţă. Cu cât distanţa dintre patria veche şi cea nouă e mai mare. sau are loc o simbioză. Nu s-au putut semnala însă decât caracteristici generale. dată fiind concizia analelor medievale. 1 . În ultimul deceniu s-au 2 3 Apud. în acest domeniu mai sunt încă multe de făcut. împreună cu fiii săi. restituia în an feudul Braz abaţiei imperiale Stablo din pădurea Ardennes (Belgia. Originea coloniştilor din Ungaria. Este de ştiut că imigranţii aduc cu ei. 6 . a caselor şi fortificaţiilor săseşti.

Fragmentele ceramice păstrate aparţin unor oale simple. În Transilvania s-au descoperit cu ocazia săpăturilor. Până acum nu s-a investigat încă exhaustiv nicio aşezare timpurie săsească4. 4 Thomas. XIII. care deşi era deja cunoscută aici prin intermediul Bizanţului. ca şi încercarea de a stabili serii tipologice. mari cantităţi de ceramică feudal-timpurie. legate de istoria colonizării. Rezultatele acestor cercetări şi consideraţiile noastre nu trebuiesc în niciun caz privite ca definite. Bucureşti. Pe de altă parte. printre altele. 1992. Această părere. Aspectele. 88 7 . Este vorba despre vase ceramice cu pereţi în general subţiri şi cu forme bine proporţionate. se află încă în faza discuţiilor. Arheologii sunt în general de acord să susţină că buzele cu profile mai simple aparţin unor vase mai vechi decât cele cu profile complicate. 181-186 5 Thomas. s-a generalizat în Transilvania abia odată cu colonizarea săsească. 1969. străchinile şi farfuriile. dar şi multe obiecte descoperite întâmplător în trecut oferă câteva puncte de reper în legătură cu provenienţa coloniştilor saşi. ea provine de la Guşteriţa şi a putut fi prelucrată prin secolul al XIII-lea. pe baza unor săpături sistematice. multe descoperiri din cadrul săpăturilor sistematice. O asemenea oală este păstrată în colecţia muzeului Brukenthal. S-au interprins mai ales săpături izolate în câteva biserici. s-au aflat pe ultimul loc. Pentru secolul al XII-lea nu există deloc ceramică datată cert. Editura Kriterion. fără toarte. Aşezarea saşilor în Transilvania. Ele vor trebui reanalizate în viitor. Cu toate acestea. Asemenea lucrări au fost interprinse de cele mai multe ori în cadrul restaurării monumentelor. deoarece dispunem de foarte puţine descoperiri ceramice datate prin descoperiri monetare. conţinând fragmente ceramice. ca de exemplu la Cîlnic. XII-XIII-lea. mai puţin frecvent.semnalat rezultate destul de importante şi care se dovedesc a fi deschizătoare de drumuri pentru cercetările ce vor urma. pentru constatarea diferitelor etape de construcţie. in studii si articole de istorie.5 Caracteristica ceramicii săseşti este profilarea bogată a buzei vaselor prin diferite forme de curbură. Abia pentru a doua jumatate a secolului al XIII-lea cunoaştem straturi arheologice datate prin monede. Nägler. Populaţia românească în sudul Transilvaniei si caracterul colonizării săseşti în sec. la monumentele cercetate. erau răsplătite şi cănile cu toartă şi. Este dreptul însă că repertoriul formal nu s-a prea îmbogăţit în urma aşezării saşilor. Nägler. Pe lângă oale de diferite mărimi. p. p. care se deosebeşte prin câteva caracteristici atât de clar de cea locală încât poate fi considerată drept o categorie aparte. mai rar în necropole sau în construcţii civile. Ele au fost prelucrate fără excepţie la roata rapidă.

În România această ceramică este o marfă străină. 329 7 Thomas Nägler. 8 . căile de răspândire) încă mai trbuiesc lămurite.ceramica descoperită în bisericile. Fiind vorba. ea a fost atribuită coloniştilor germani. proces care a cuprins toate popoarele continentului. cu structura ei socială diferenţiată şi cu forma de stat corespunzătoare acestei structuri. Transilvania de nord şi Moldova) populaţiei germane. care au fost preluate de breslele de olari. Polonia.2. El a fost determinat de o serie de influenţe externe.6 În ceea ce priveşte provenienţa a saşilor. La sfârşitul unei perioade de evoluţie de câteva veacuri ce au urmat dispariţiei imperiului roman. Corneliu Gaiu. până dincolo de limitele secolului al XV-lea.cit. Saşii transilvăneni între statornicie şi dezrădăcinare. op. ceramica cenuşie (din Germania. 6 Volker Wollmann. cetăţile şi satele săseşti dovedeşte. 2006.. Dacă în nordul Transilvaniei. erau mai mici decât cele din sudul provinciei. s-a făcut de mai multe ori constatarea că există o deosebire semnificativă între ceramica din nordul Transilvaniei şi cea din sudul acestei provincii. 89. Spre sfârşitul primului mileniu al erei noastre. Cu toate că enclavele germane din nordul Transilvaniei. ceramica cenuşie apare în Nordul Transilvaniei răspândită într-un spaţiu mai larg. se încheie şi migraţia popoarelor. Editura Accent. aceasta din urmă a fost mai rar atestată. Procesul acesta a adus cu sine un şir de înnoiri în cele mai diferite domenii. Bucuresti. 7 1. chiar dacă anumite probleme de detaliu (ornamentul. Invaziile arabe. p . tătarilor şi cumanilor au zgudiut structura socială ce începuse să se înfiripe. AŞEAZAREA SAŞILOR ÎN TRANSILVANIA Odată cu perioada feudalizării Europei. datarea. la sud de Tîrnava Mare. Cei mai mulţi arheologi atribuie. p. chiar dacă păstrând anumite rezerve. în afară de ceramica roşie a apărut şi una cenuşie. Ela Cosma. mai târziu cele ale pecenegilor. Cehoslovacia. Pentru Europa răsăriteană. chiar şi acolo unde nu a fost atestată o colonizare săsească. ordinea medievală într-o multitudine de forme există deja în nucleu peste tot sau se află cel puţin în stadiul de geneză. în spaţiul mai mare al colonizării săseşti. din jurul Bistriţei şi al Reghinului. normande şi maghiare. între altele şi de relaţiile dintre diferitele state şi popoare. de spaţiul cronologic dintre secolele XIII – XV şi ceramica cenuşie fiind prezentă mai de timpuriu în Transilvania şi mai târziu în Moldova. în mare. s-a format noua lume medievală. o mare consecvenţă a formelor.

8 Pentru cercetarea aşezării saşilor în Transilvania9. pe continentul european. petrecut în liniile sale principale între secolele X şi XIV. o ordine stabilă. Aceste documente oglindesc cu precăderea anumitei relaţii juridice. o problemă europeană ce a determinat.cit. Trebuie menţionat de la bun început că doar în cazuri izolate putem vorbi despre cuceriri. Perioada de trecere spre evul mediu nu a însemnat doar instalarea unui nou mod de viaţă ci în timpul acesta s-a încheiat şi procesul lent al formării popoarelor şi limbilor actuale ale Europei. evoluţia diferenţiată a ţărilor europene a avut drept urmare şi unele deplasări de populaţii spre regiuni străine de aria lor de formare. op. ca şi a istoriei maghiarilor şi secuilor. Uniunile de triburi ale îndepărtatei Asiei au dispărut însă rapid de pe aria istoriei sau curând noii oridini europene. cea mai mare deplasare etnică în Europa medievală o contituie cuceririle şi aşezarea în est a germanilor. În consecinţă. Călăreţii stepelor răsăritene au întâlnit. de aceea a voievodului Transilvaniei. p. Aşezarea saşilor în Transilvania constituie doar o parte a procesului colonizării germane. popoarele europene au rămas în general stabile în spaţiile lor de formare. Din punct de vedere cronologic. 9. în răsărit. astfel că – disputată vehement şi astăzi încă– ea a devenit.invaziile popoarelor asiatice de stepă s-au dovedit mai distrugătoare decât acelea ale neamurilor migratoare din perioada „clasică‖ a migraţiilor. ca şi specificului relaţiilor dintre instituţii 8 9 Thomas Nägler. germanii au fost ultimul grup etnic important care s-a aşezat în Transilvania în evul mediu. Aceasta deplasare a efectuat deopotrivă toate popoarele Europei centrale şi răsăritene. 10 9 . a curiei papale şi a episcopiei Transilvaniei. ea aparţine de la bun început istoriei Germaniei. Cu toate evenimentele politice care au urmat. dar insuficient consolidată pentru a nu suferi urmările loviturilor lor. tocmai prin consecinţele ei. p. care cuceriseră Transilvania înainte de aşezarea aici a saşilor. Dacă facem abstracţie de unele expediţii militare izolate. românii. într-o anumită măsură chiar izbucnirea celor două războaie mondiale din secolul trecut.. de cele mai multe ori singulare şi ale căror consecinţe istorice rămân limitate. datele cele mai importante sunt conţinute în izvoarele scrise: documente emise de cancelaria regală a Ungariei. Ibidem. totdeauna însă despre colonizări. Totuşi. constituind însă în acelaşi timp şi unul din capitolele istoriei populaţiei principale din Tansilvania.

ele pot completa. Datele scrise referitoare la Transilvania – atât cele germane cât şi cele provenind din alte surse central-europene – se înmulţesc abia în perioada ulterioară colonizării. p. Totuşi niciunul dintre aceste izvoare nu se referă nemijllocit la actul propriu zis al colonizării. Deşi aceste documente permit puţine consideraţii referitoare la problema actului propriu-zis al colonizării. fie că ele au fost redactate în patria de origine sau în regiunile de colonizare.11 Descoperirile arheologice constituie un punct de reper pentru istoria colonizării săseşti. sursele de informaţie locale. reglementările privind delimitarea provinciilor administrative şi hotărnicirile. Se poate apela. considerându-l ca un eveniment deja cunoscut. însă nu se pot constitui informaţii directe pentru aşezarea saşilor în Transilvania.10 Prin urmare aceste elemente sunt concludente pentru întreaga istorie timpurie a Transilvaniei. 10 . Urmele culturii materiale aduse de saşi în Transilvania. ca izvoare suplimentare. Dintre izvoare externe trebuie menţionate în primul rând însemnările germane din vremea colonizării. prezente totuşi în majoritatea izvoarelor referitoate la celelalte regiuni de colonizare germană în Europa de Răsărit. În aproape toate cazurile lipsesc datele despre provenienţa şi numărul coloniştilor ca şi acela despre epoca de colonizare. sau pentru istoria dreptului şi administraţiei în Transilvania furnizâdu-ne elemente importante referitoare la relaţiile coloniştilor cu instituţiile ţării şi cu celelalte populaţii ale acesteia. fireşte. cultură ce a fost reprodusă abia în forma şi tehnica tradiţională cel puţin de către prima generaţie a coloniştilor trebuiesc considerate drept 10 Ibidem. daniile. ele sunt totuşi deosebit de valoroase în cercetarea istoriei economice şi sociale. Ele sunt puţin concludente şi în problema originii coloniştilor germani din Transilvania şi nici nu lămuresc chestiunea – vitală pentru cercetarea istorică a cauzelor emigraţiei. 7 11 Ibidem. Cele mai concludente dintre aceste documente sunt privilegiile. Acestea nu conţin însă decât menţiuni aproximative în ceea ce priveşte problemele fundamentale ale colonizării săseşti.similare sau diferite şi legăturile cu un anumit grup al coloniştilor germani. la izvoarele germane referitoare la colonizarea înspre răsărit.

Naţională din Cluj— Sibiu. ba chiar i-au încurajat pe istorici să aducă din nou în prim plan această problemă. deoarece vechile tradiţii nu au putut fi încadrate cronologic.13 S-au efectuat săpături cu precădere în perimetrul cetăţilor şi bisericilor. Unii filologi ai secolului al XIX-lea şi mai ales al secolului nostru au obţinut în acest sens rezultate remarcabile. descoperirile şi observaţiile arheologice – mai mult întâmplătoare – oglindesc destul de incomplet nivelul de dezvoltare din vremea colonizării. Editura Hora. cercetarea referitoare la originea saşilor din Transilvania a început încă din secolul al XVI-lea. Ar fi deci de dorit să se interprindă câteva cercetări organizate în aşezările timpurii ale coloniştilor. În lipsa izvoarelor istorice. e drept doar parţial publicate. Moga. Contribuţiuni la istoria colonizărilor din Transilvania. Sibiu. 12 11 .12 Deşi în ultimile decenii s-au efectuat cu consecvenţă săpături arheologice în Transilvania. cât şi la delimitarea mai precisă a etapelor colonizării. permit afirmarea că arhiologia ne rezervă încă destule surprize.izvoare de primă mână atât pentru constatarea regiunilor de emigrare a coloniştilor cât şi pentru cunoaşterea organizării muncii specifică lor. să descopere aşa numita „patrie de origine‖ a coloniştilor germani cu ajutorul lingvisticii comparate. În consecinţă. Vasile Ciobanu. 12 Apud. Se pretează la asemenea cercetări mai ales aşezările săteşti părăsite în urma invaziei mongole. Contribuţii la cunoaşterea istoriei saşilor transilvăneni 1918-1944. De mai veche tradiţie în Transilvania decât cercetarea arheorlogică este cercetarea monumentelor de arhitectură şi a vechilor nuclee ale aşezărilor rurale sau urbane ceea ce a contribuit la clarificarea răspândirii tipurilor de aşezări şi a stilurilor arhitectonice. Câteva din rezultatele – din acest punct de vedere – ale anilor trecuţi. 2001. mai ales în vederea restaurării corecte a acestor monumente. chiar fără să apară elemente de datare absolută se poate presupune că aceste aşezări dispărute fuseseră locuite numai pe parcursul a una până la trei generaţii. 1944. p. Mai puţin concludent decât cercetările dialectologice s-a dovedit a fi studiul folclorului. 154 13 Apud. celei dedicate cercetării evului mediu se află ca pondere cu mult în urma cercetării staţiunilor antichităţii clasice. I. p. ele se află în zonele actualmente nelocuite şi. Institutul de Istorie. a aspectului vechilor construcţii în piatră.

Numai în cazurile excepţionale istoriografia săsească a încercat să prezinte saşilor din Transilvania în contextul şi ca o parte componentă a colonizării germane în răsărit.Aşezarea saşilor în Transilvania stă. 15 Amintim doar în ultimile două veacuri au fost publicate peste trei sute de volume şi studii cu referiri detaliate la colonizarea saşilor şi că. Luxemburg und Siebenbürgen. Cu toate acestea încă din secolul al XVI-lea este formulată şi părerea că germanii din Transilvania sunt colonişti medievali..14 Abia în periada de trecere spre o istoriografie mai critică. belgieni. această istoriografie nu pătrunde în detaliul discuţiilor cu privire la istoria provinciei noastre din 14 15 Thomas Nägler. Unii umanişti germani şi saşi au căzut victimă acestei confuzii elaborând teoria identităţii daci-geţisaşi. care-i confundă pe goţi cu geţii. De asemenea. Mulţi cronicari ai secolelor al XVI-lea şi al-XVII lea îşi încep operele cu epoca colonizării. 14.K. idee care atunci însă nu era hotărâtoare. 16 Cercetarea originii saşilor din Transilvania a fost întotdeauna o problema de interes major. accentul căzând bineînţeles de fiecare dată asupra problemei relaţiilor dintre saşi şi popoarele respective. maghiari.cit. Majoritatea acestor lucrări aparţin unor saşi din Transilvania. Apud. op. K . ramură nord dunăreană a turcilor. istoricilor germani. lămurirea unor elemente de jurisdicţie sau istorie administrativă. Vom renunţa. o altă parte importantă a lor se datorează. români. Enumererea şi prezentarea pe scurt a tuturor contribuţiilor moderne şi contemporane la această problemă ar constitui ea singură un volum. în afară de acestea. p. Mulţi dintre ei îşi consideră înaintaşii drept o populaţie autohtonă în Transilvania încă din timpul migraţiei germanice. problema a mai fost tratată tangenţial in numeroase lucrări istorice cu caracter general.K. luând drept adevăr eroarea istoriografului goţilor Jordanes. pe care acesta i-ar fi transmutat forţat în Transilvania. Klein. fireşte. O asemenea prezentare a fost făcută de K. luxemburghezi etc. p. încă din epoca umanistă. 1. problema colonizării a ieşit din sfera legendei. 109 Ibidem. Klein. p.. Alţi învăţaţi au susţinut părerea că saşii transilvani ar fi urmaşii saxonilor înfrânţi de Carol cel Mare. Abia în al doilea rând s-a încercat stabilirea vechimii unor aşezări sau a unor grupuri de colonişti şi ocazional doar. 13. în centrul atenţiei a numeroşi istorici saşi. în expunerea noastră la o prezentare mai detaliată a istoriografiei referitoare la această chestiune. 16 12 .

Cercetarea transilvană se interesează cu precădere de cunoaşterea detaliilor factologice. o „tendinţă de expansiune spre est‖ a germanilor. polonezii. În etapa istorică a formării statelor naţionale.17 Referitor la spaţiile cuprizând enclavele germane. iar istoricului îi revine sarcina de a le cerceta şi expune.epocile anterioare colonizării. ea poate fi corectă. cuceririle germane. ci formând şi enclave ale unui anumit grup etnic în cadrul unui stat de o altă etnie. Fiecare epocă istorică îşi are problemele ei de mare dificultate. cehii. românii şi alte popoare au cerut şi pe bună dreptate. deoarece el poate desemna atât un proces de cucerire cât şi o deplasare paşnică. aflate. Cercetarea germană şi cea maghiară sunt în această privinţă mult mai avansate. 17 Thomas Nägler. de fapt la marginea ştiinţei istorice. în detrimetrul prelucrării bazelor teoretice ale problemei şi a cuprinderii istoriei proprii în cadrul general al istoriei altor popoare. A fost descoperită. este considerat o astfel de problemă. pe de o parte. enclave răspândite în aproape întreaga parte răsăriteană a Europei centrale. Procesul formării statelor pornind de la comunitatea de neam solicită din partea istoricului o optică naţională asupra acestui complex de probleme.. odată cu începuturile epocii totuşi odată cu începuturile epocii moderne. p. Considerată din punct de vedere ştiinţific. Totuşi. De două secole. Aşa s-a întâmplat şi în cazul colonizării germane în răsărit.cit. colonizarea de est a fost ridicată la rangul de mare faptă germană. pe când o „cucerire‖ sau o „expansiune‖ nu include neapărat şi o stabilire de durată. În privinţa cauzelor emigrării şi a colonizării în Transilvania se fac doar consideraţii generale. şi sa pretins că fără această colonizare toate popoarele răsăritene ar fi rămas la stadiul barbariei. colonizarea sau aşezarea germanilor în regiunile de răsărit. Am preferat termenul de „aşezare‖. veche de secole întregi şi în cadrul căreia a fost lăsată la o parte orice contribuţie pozitivă. pe de alta parte. op. 39 13 . deşi o asemenea cercetare ar fi permis consideraţia asupra caracterului şi importanţei acestei colonizări. care arareori se apropie de miezul problemei. sau oricum s-ar mai putea numi acest fenomen. între istorici au izbucnit dispute violente. dar în acelaşi timp unilaterală. diferite populaţii s-au aşezat pe mari teritorii europene nu numai alături unele de altele. Documentele şi cronicile medievale nu indică prezenţa vreunei idei „naţionale‖. eliberarea de sub dominaţia străină.

Ultimul care s-a ocupat până acum de această problemă a fost Ernst Schwartz.3. 43 Ibidem. atât cea germană cât şi cea a ţărilor-gazdă. Pomeraniei.. peste tot unde a avut loc un proces de colonizare germană. Demonstrând că dialectul săsesc are contingenţe şi cu dialectul din Saxonia Superioară. Ungariei. el deduce că „patria intermediară‖ a viitorilor saşi din Transilvania s-a 18 19 Thomas Nägler. parţial. Abia acum se procedează la cercetarea în detaliu a structurilor economice şi a formelor lor . Sileziei. diferenţe cronologice ale modificărilor istorice s-au manifestat întotdeauna şi pretutindeni. Răspunsul la această problemă se poate găsi numai în schimbările structurilor tehnico-economice şi sociale petrecute mai timpuriu în Ţările de Jos. în Flandra şi. de exemplu. a situaţiei de locuire şi a productivităţii muncii. a investigat cu precădere cauzele emigrării germanilor.cit. cercetarea istorică privind răsăritul Europei centrale s-a străduit să fie mai obiectivă. Rusia. op. în decursul evului mediu. în Franţa.19 1. decât o foarte modestă colonizare germană a cunoscut o evoluţie proprie cu structuri şi forme tipice. Din punct de vedere. unde nu a avut loc. în 1957. ale Poloniei Mari şi ale Poloniei Mici. Faptul că aceste procese au avut loc în ţările menţionate mai devreme atât în răsărit nu justifica în nici un caz sloganul prea ades invocat al „diferenţei de nivel cultural‖ de la vest spre est. 14 .18 Istoriografia mai veche. NUMĂRUL SAŞILOR O altă problemă în legătură cu provenienţa coloniştilor este cea a „patriei intermediare‖. şi care au dus la încheierea procesului exploatării întregului spaţiu statal. Moraviei. atât înainte de aşezarea germanilor cât şi după aceea. trebuie lămurită nu numai situaţia Germaniei cât şi cea a ţărilor-gazdă. În acest context. mai precis cu cel din Meissen. în centrul atenţei nu trebuiesc plasate contradicţiile existente ci urmările aşezării germanilor trebuiesc cercetate pe baza unor comparaţii obiective. ale ţărilor baltice. sunt importante structurile sociale şi suprastructurile politice ale Boemiei.În ultimele decenii. comparabile din toate punctele de vedere cu acelea ale altor ţări. Transilvaniei. nici discuţiile referitoare la popoarele „mai dotate‖ şi „mai puţin dotate‖ sau capabile ori nu de a avea o istorie. p. Pentru a se putea obţine concluzii fundamentate ştiinţific. deşi o mare parte a investigaţiilor se caracterizează încă prin unilateralitate. Atât cercetătorii marxişti cât şi cei nemarxişti din multe ţări caută să prezinte în mod obiectiv aşezarea germanilor în est.

20 S. nu mult. Până la stabilirea unor criterii parţial sigure pentru un teritoriu de colonizare lipsit de documente de locaţiune mai sunt multe de făcut dacă vrem să ajungem la calcularea unui număr verosimil de colonişti saşi. op. 102 Ibidem. Cei mai mulţi cercetători pornesc de la factori total diferiţi. mult prea mare. nu este sigur pentru ceva vreme. e drept. 1973. intervalul de timp necesar dublării populaţiei. şi despre numărul coloniştilor.Wien.a scris până acum.cit. 103 22 Apud. nu mai poate fi vorba de o „patrie intermediară‖. a ajuns în Transilvania. deoarece cetele de colonişti nu ratăceau ca şi calfele călătoare. ia în considerare numai localităţile al căror nucleu iniţial se relevă clar din cadrul întregii aşezări. Majoritatea aprecierilor – căci nu este vorba despre calcule exacte – se referă la teritoriul provinciei sau prepoziturii Sibiului21. Cifra medie de 40 de gospodării este. 221 15 . care. W. condiţionat şi de sosirea noilor colonişti. p. numărul mediu al gospodăriilor este 17. Vergleichende Untersuchunger zur mittelaltterlichen Ostsieglund. Această noţiune generează erori. Niedermaier consideră că numărul iniţial se situează între 8 (Dobîrca) şi 54 (Cisnădie). astfel că rezultatele sunt şi ele foarte diferite. p. 20 21 Thomas Nägler. Walther Kuhn apreciază mărimea a unei aşezări colonizate în timpul lui Géza II la 40 de gospodării şi presupune pentru perioada până la 1190 prezenţa a 520 familii de imigranţi. pentru aceste locuri. Nocrich şi Cincu). Prin „patrie intermediară‖.22 Numărul coloniştilor din Transilvania la sfârşitul secolului al XII-lea şi la începutul secolului al XIII-lea este greu de apreciat şi pentru că nu se cunoaşte. e adevărat. Dacă Ernst Schwarty este însă de părere că abia a doua sau a treia generaţie de colonişi sau eventual una sau mai târzie. ci ştiau exact în ce condiţii şi încotro se îndreaptă. pentru aşezările studiate de el. adică 13 localităţi. Köln.aflat în acele regiuni. Mai fundamentale sunt infomaţiile lui Paul Niedermaier. iar numărul satelor din prepozitura Sibiului (cuprinzând capitlurile Sibiu.. oricum mai puţin decât jumătatea cifrei presupuse de Walter Kuhn.Kuhn. autorul înţelege o staţionare de scurtă durată pe care noi însă nu o putem accepta. p.

Această opţiune a fost considerată. Opiniile filologilor despre provenienţa saşilor sunt foarte diferite.4. până la începutul secolului trecut drept o demonstraţie ştiinţifică. deşi în ultimul timp pare să existe tendinţa de a se ajunge la un punct de vedere comun.cit. din punct de vedere istoric. Istoricii contemporani nu au putut aduce contraargumente. 1. Johann Wolf şi Georg Keinzel au „descoperit‖ în mai multe lucrări provenienţa saşilor şi anume di Luxembur şi din împrejurimile imediate23. În secolul al XIX-lea mai ales Georg Friedrich Marienburg. pentru unii dintre ei chiar ar fi primul.Oricare ar fi numărul germanilor emgraţi spre Transilvania. Metodologia cercetării nu a fost niciodată unitară şi nu credem ca exagerăm afirmând că foarte mulţi cercetători au reprezentat fiecare o „şcoală‖ proprie care. cercetătorii ţinând seama şi de deplasările graniţelor dialectelor. Pentru dialectologi. dialectologia săsească a preluat sarcina istoricilor.LINGVISTICĂ Menţiunile izvoarelor scrise fiind insuficiente pentru identificarea zonei de origine a saşilor. iar elementele de cultură materială fiind folosite abia târziu în clasificarea acestei probleme. 96 16 . ar fi deci vorba despre o mică parte a ducatului Lotharingiei superioare. Negăsind istoricii izvoare documentare şi 23 Thomas Nägler. Vom cita doar opiniile acceptate în general şi de istorici şi suntem de părere că trebuiesc continuate şi în viitor. Cauza diferenţelor de păreri rezidă în faptul că s-a încercat identificarea unor elemente de limbă arhaice în graiuri care între timp s-au dezvoltat mai departe. chiar dacă urmărea în esenţă acelaşi ţel ca şi celelalte. Ei i se datorează o multitudine de scrieri. op. în secolele XIX şi XX cercetarea lingvistică a fost cea căreia i-a revenit rolul cel mai important în stabilirea provenienţei coloniştilor.. cercetarea originii saşilor a devenit cel de al doilea obiectiv – după redactarea dicţionarului graiurilor săseşti – iar. Deşi în acest domeniu ea ar fi trebuit să fie doar o ştiinţă auxiliară istoriei. aplica adesea cu totul alte metode şi principii de cercetare. deoarece renunţaseră la cercetarea aceste chestiuni. p. un lucru e sigur: această emigrare a contribuit şi ea la faptul ca spaţiul de limbă germană şi-a pierdut în vest din teren şi că graniţa lingvistică s-a mutat spre răsărit în favoarea graiului franco-valon.

Brașov și Țara Bârsei. Zimmermann. tot lingvistica a trebuit din nou să impulseze cercetarea. 237 25 Apud. Scaunul Cincului.24 Încă spre sfârşitul secolului trecut. K. op. după cum urmează: o  Scaunul Orăștiei . Fr. p.C. 1963. între Luxemburg şi Transilvania este exclusă şi că dialectul transilvănian conţine caracteristici care împing spaţiul său de provenienţă dincolo de hotarele Luxemburgului. K. 176 17 .Werner. p.25 Specialiștii deosebesc două dialecte:  cel vorbit în nordul Transilvaniei care este reprezentat de două zone distincte având ca centre regionale Bistrița și Reghin din Districtul Bistriței. cel vorbit în sudul Transilvaniei având o diversitate accentuată de centrele administrative scăunale. timp de mai multe secole.Scaunul Sebeșului-Scaunul Miercurea împreună cu Podișul Secașelor. Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen.26 24 Apud. Andreas Scheiner ajunge la concluzia că o dezvoltare paralelă.Rein după lungi investigații a stabilit că influența limbii vorbite în sudul Germaniei asupra graiurilor din nordul Transilvaniei constituie diferența principală față de graiurile vorbite în sudul Transilvaniei.date fiind contrazicirile dintre cronnicarii saşi. Rein Der bairische Anteil am Siebenburgisch-Sachsischen nach den Karten des Siebenburgischsachsischen Sprachatlasses. Scaunul Sighișoarei și capitulii Băgaciu și Laslea. Așezarea geografică a localităților populate de sași precum și locul de origine al coloniștilor și-a pus amprenta asupra limbii localnicilor. 193 26 Thomas Nägler. în: Sudostdeutsches Archiv. Două Scaune (Scaunul Mediașului și Scaunul Șeica) și capitulul Bălcaci.cit.. Astfel.Scaunul Nocrich. volumul I Sibiu. p. o o o o o o Scaunul Sibiului . Scaunul Rupea.

B. 19 și 22-25.49. p. p. cuvinte preluate din limba română și limba maghiară. Omogenitatea relativă a graiurilor săseşti – mai ales în consonante.) 65 de asemenea variante. Între aceste condiţii se numără şi interacţiunea reciprocă cu limbile română şi maghiară. cuvinte dispărute din limba germană și din alte dialecte..este rezultatul27 evoluţiei unitare a mai multor graiuri al coloniştilor din regiuni diferite. ei au fost. ceea ce este semnificativ nu numai pentru problema provienienţei ci şi pentru desfăşurarea istorică a evenimentelor. începută în seculul al XII-lea şi continuând şi astăzi.Denkzeiten siebenburgisch-sachsischer Sprachgeschichte . S-a atras adesea atenţia asupra „policromiei‖ vocalismului graiurilor săseşti. cuvinte dialectale germane. 1926. A. în majoritatea lor. iar prepoziţia „hinter‖ (îndărătul. 1965. vol. CAPITOLUL II 27 Apud.Graiurile vorbite azi de saşii din Transilvania sunt rezultatul unei evoluţii de opt secole. 72-77 28 Apud. cuvinte specifice săsești. Lexicul săsesc pe lângă fondul principal de cuvinte de proveniență germană mai conține și:      cuvinte care au înțeles diferit față de cuvintele din limba literară germană. care a avut loc în condiţii specifice. 18 .Capesius Wesen und Werden des Siebenburgisch-Sachsischen. Ca și alte dialecte care s-au dezvoltat departe de teritoriile de origine.Scheiner .28 Deşi lingviştii au accentuat când una când alta din componentele dialectelor săseşti. de acord să considere că acestea aparţin dialectelor Germaniei centrale cu amprente vestfrancone..în: Korrespondenzblatt des Vereins fur siebenburgische Landeskunde. volumul 8/1. dialectul săsesc a păstrat o mulțime de forme lingvistice medievale care sunt inexistente sau foarte rare în Germania. Amintim numai ca adjectivul „grün‖ (verde) cunoaşte în 232 de localităţi 68 de variante fonetice.

a însemnat o restructurare economică. Editura Dacia ClujNapoca. rămasă pe domeniile feudale a fost ameninţată cu destămarea gospodăriilor şi cu pierderea libertăţii personale.ne spune N. 1919. Nicolae Nistor. Cluj-Napoca. care a fost colonizată în Ardeal 30 în veacul al XII –lea şi al XIII-lea de regii unguri care stăpâneau pe vremurile acelea. comparând idiomele. Gesta Hungarorum scrisă de notarul „P‖ al regelui Ungariei Bella al III-lea. a fost situată pe ţărâmurile Moselei. Iorga – sunt o „ginte‖ germană. încheindu-se la începutul secolului al XIII-lea odată cu aşezarea cavalerilor teutoni în Ţara Bârsei. O parte din ţăranii germani au fost atraşi spre oraşele în formare.1. cel mai puţin în unele regiuni a avut loc o evoluţie mai rapidă. 11 19 .29 Saşii . un râu lateral al Rinului şi prin văile munţilor Eifel din Luxemburgul de azi. Trecerea de la sistemul economiei naturale la relaţiile marfă-bani. În orice caz prevalează cauzele de ordin social-economic. ca urmare a adâncirii diviziunii sociale a muncii între agricultură şi meşteşuguri. transformându-se în meşteşugari producând pentru piaţă. Apătrunderea maghiară a întâmpinat. p. au emigrat aşezându-se chiar şi în afara Germaniei. N. Unii dintre ei.Iorga „Ce sunt si ce vor Saşii din Ardeal” expunere de isvor competent. Feudalismul în Germania. Ea s-a produs în etapa finală a pătrunderii feudalismului maghiar în această ţară. p. 23 30 Apud. iar o altă parte. în condiţiile în care mai puteau pleca de pe domenii. nefiind încă legaţi de glie printr-o constrângere extraeconomică. Tendinţa de emigrare a crescut spre răsărit cu cât condiţiile de viaţă oferite de noii stăpâni erau mai favorabile. Sibiul şi ţinutul în lumina istoriei. de fapt N. filologia a putut constata. că saşii ardeleni îşi trag obârşia din „gintea‖ germanică a franconilor de mijloc şi că patria lor. Emigrarea germană în Transilvania a avut un anumit specific. 1976. COLONIZAREA SAŞILOR În secolele XII – XIII se poate vorbi de o emigrare – ca fenomen specific german. după cum este cunoscut. Adevăratele cauze ale emigrării spre răsărit trebuiesc căutate în esenţa feudalismului german. din care au emigrat.TERITORIUL SIBIAN ÎN VEACURILE XII -XIII 2. 29 Aurel Dumitrescu-Jippa. multiple obstacole în Transilvania. Cucerirea Transilvaniei de către regii unguri s-a făcut în etape dinspre N-V spre colţul sud-estic al Transilvaniei. celebrul „Anonymus‖ vorbeste despre înverşunatele lupte ale „ducilor‖ români.Iorga este indicat numai ca autor al prefaţet.

frânează cucerirea Transilvaniei de către unguri pentru o vreme. 32Conţinutul Andreanum. denumirea generică de saşi. Victor Jinga. formele de organizare social-juridice între toţi coloniştii. obiceiurile. din partea primilor regi (Geza al II –la. se pare. De la acest grup. Pe măsură ce regalitatea maghiară a reuşit să cucerească întregul teritoriu al Transilvaniei.I. 107 32 20 . pericolul invaziei tătarilor până spre sfârşitul veacului al XIII-lea. Românii reprezentat principalul obstacol în calea cuceririi maghiare. I. dintre fluviile Rin şi Mosel)31. ca dovadă. 115-116. au fost colonizaţi începând cu mijlocul veacului a XII –lea şi saşii care şi-au părăsit locurile natale din Germania apuseană (Flandra. alături de secui. După anul 1206 expresia nominală de „saxones‖ se generalizează în aproape toate actele care se referă la acordarea. instituţiile. Gelu Glad şi Monumerat cu ungurii cuceritori. 3 Din prima etapă de colonizare provin şi grupurile aşezate în zona Sibiului. (Saxones) originari din dreapta Rinului (provincia Saxonia). p. Încrederea în populaţia românească autohtonă nu putea fi mai mare decât aceea acordată unor grupuri de străini pe care i-a adus în acest scop. al cărui original se păstrază în arhivele Statului – Sibiu. sosit la sfârşitul veacului al XII-lea. confirmarea şi reconfirmarea privilegiilor iniţiale. cunoscut în documente sub numele de teutoni – ţăranii şi meşteşugari din satele si oraşele regiunii dintre Rin şi Mosel. nr. în cele mai vechi documente sunt pomeniţi ca „Flandresses‖ (flandrenzi). regalitatea a 31 Ştefan Pascu. ultimul fiind autorul diplomei privilegiale din anul 1224 – Andreanum sau „ Bula de aur‖ a saşilor pe care se întemeiază toate celelalte). Un alt grup. asigurându-le un mod de viaţă privilegiat. care şia impus modul de viaţă tradiţional. Ediţia a II-a. De altfel. U. Astfel. Bela al III-lea şi Andrei al II-lea. era interesată să apere regatul spre răsărit împotriva invaziilor vrăjmaşe. Braşov. Cluj. Probleme fundamentale ale Transilvaniei. Bavaria. Voievodatul Transilvaniei.voievozi. 1971. a sosit în a doua etapă. este cunoscut sub denumirea de saxoni. Saxonia. probabil pe a mijlocul veacului a XII-lea sub domnia regelui Geza al II-lea (1141-1161). p. 1995. Cercetările mai noi bazate pe concluzii filologice şi istorice au constatat că un prim grup de colonişti germani ar fi venit din Flandra. incursiunile pecenegilor şi cumanilor pornite din nordul Dunării de jos care ajung şi în Transilvania. se trage. Grupul cel mai numeros. Pe de altă parte.ului ne –a parvenit prin intermediul transumptului din anul 1317 al regelui Carol Robert.

pe care şi-au păstrat-o şi după aceea în aşezările întemeiate. Aveau dreptul să-şi aleagă drăgătorii săseşti iar mai târziu şi în oraşe dreptul de a-şi organiza o biserică autonomă. Aşadar. dar şi al regalităţii. Regalitatea era interesată să pacteze cu greavii pentru a exploata împreună masa mare a coloniştilor. 34 Greavii (în grai popular săsesc grew sau greb ) erau numiţi şi comiţii care îndeplineau şi atribuţii administrative şi judecătoreşti.ales un teritoriu cuprins aproximativ între Orăştie şi Baraolt. Editura Dacia Traiană. 156 A. Fiecărui colonist i se repartiza. de la început s-a creiat o inegalitate socială între obştenii de rând şi aceşti de rând şi aceşti fruntaşi ai satelor. p. o treime le reveneau lor. op. şi grădină. cel puţin în primele veacuri ale feudalismului. Privilegiile date şi reînoite de regalitate în mai multe rânduri. politică şi culturală. În foarte multe cazuri grupurile de colonişti sosiţi şi-au păstrat alesul care l-au condus de la locurile de baştină până aici. Ediţia a III-a. 55 21 . de –a lungul oltului şi Hârtibaciului33.cit. Aceştia aveau deja o autoritate asupra grupurilor. în veacul al XIII-lea. în unele cazuri. alături de cetăţi regale de graniţă apărate pentru a-şi îndeplini aceeaşi misiune militară au construit nava Mică şi Olt. au asigurat saşilor. Ulterior.D. apoi şi în alte părţi. o viaţă liberă şi condiţii avantajoase de dezvoltare economică. În veacul al XIII-lea. în părţile Sighişoarei şi Mediaşului. în beneficiul lor. din care foarte curând se va ridica pătura veleitară a greavilor ce va domine abştea sătească a saşilor. au beneficiat de-a dreptul de a-şi întemeia aşezări rurale. Obştea satului folosea în comun păşunea. s-au făcut colonizări secundare şi mai la nord. avea dreptul morăritului şi cârciumăritului şi alte avantaje de ordin juridic. Greavii 33 34 Ştefan Pascu. Coloniştii germani aşezaţi în Transilvania. 1892. Xenopol Istoria românilor. ceea ce dovedeşte scopul iniţial urmărit de a întări paza militară a graniţei de sud pe linia Carpaţilor Meridionali. la aşezarea în perimetrul satului.. o anumită ascensiune morală. cunoscut în documente sub numele de „ius grebiatus‖ (dreptul greavilor). chiar şi subsolul. era scutit de dări către fisc. fâţele şi pădurea. p. Privilegiile acordate de regi acestei categorii de fruntaşi cu valeităţi nobiliare au fost cuprinse în curând într-un sistem de drept moştenit. un loc de casă. Din pedepsele sale gloabele în natură şi în bani. acolo unde nu existau domenii ale nobililor unguri. Pământul arabil din hotar a fost împărţit în loturi individuale cu drept de proprietate privată. cărora le dădeau numele. în schimbul obligaţiilor de pază a graniţei pe locurile unde s-au aşezat. după al lor. Conducătorul obştei avea insă un lot dublu sau mai mare de pământ. a valorifica pământul ce le-a fost dăruit din acel „Fundus regius‖.

feudale şi bisericeşti ale obştei pe care o conduceau. Greavii. amintită în legătură cu prima etapă a colonizării săseşti. creând imaginea unei comunităţi unitare.36 Denumirea de Cibinium‖ va continua să fie folosită frecvent în mai toate actele oficiale până în veacul al XVIII-lea. 18-20 Apud. Dar de sistemul privilegiilor colectiva acordate saşilor va profita. gravii.PRIMA AŞEZARE RURALĂ A SAŞILOR ÎN SPAŢIUL SIBIAN Cibinium Despre prezenţa primelor aşezări rurale în spaţiul sibian din veacul al XX-lea nu există informaţii documentare. Doc. cu tendinţa de a junge un centru politic. Primele locuinţe au fost înşirate. pe actualele străzi Faurului şi 9 Mai. adevărată instituţie specifică stratificării sociale ale saşilor. se pare.2. o modestă aşezare de tip ţărănesc. se vorbeşte de existenţa unei prepozituri a saşilor care îşi avea sediul în Cibinium (Sibiu).. Acest „praepoisitum Cibiniensem‖ nu putea să existe decât într-o localitate bine închegată cu origini mai vechi. La începutul veacului următor s-a conturat o piaţă a satului pe 35 36 Thomas Nägler. de numele lor şi deci şi-au câştigat pe merit dreptul grebial. În documentele din 1911 şi mai cu seamă în cel din 1192-1196. prelaţii. numai vârfurile conducătoare. ea se dezvoltă spre sfârşitul veacului al XII-lea. Pentru merite faţă de coroana regală maghiară au fost deseori răsplătiţi prin danii de moşii din partea regilor. patriciatul. era încă o aşezare cu caracter rural.. Acest drept impus comunităţilor săseşti (în satele cu populaţie mixt româno-germană şi românilor) a devenit ereditar din tată în fiu mai multe generaţii până la dispariţia ultimului descendent al familiei35. În documentul din 1223 Sibiul apare sub numele de „Villa Hermanni‖. au ajuns cu timpul să subordoneze interesele lor pe toţi locuitorii saşi din aşezările de care răspundeau. iar în oraşe. I. C. 199-200 22 . aşadar. administrativ şi ecleziastic. odată cu venirea primelor grupuri sub domnia regelui Geza al II-lea (1141-1161). după cum se va vedea.răspundeau oficial de îndeplinirea obligaţiilor fiscale. Istoriografia germană mai veche a idealizat traiul coloniştilor saşi din primele veacuri de după colonizare.. op. invocând drept argument că satele ar depinde de ei. Cu timpul gravii au început să pretindă ţăranilor saşi din aşezări şi unele obligaţii cu caracter feudal. ridicată pe malul drept al râului Cibin. nobilii. Excepţie face aşezarea Cibinium. p.cit. Trans. CIBINUM . La început. 2. p.

Faptul că în documentul din 1210 este pomenit comitele Joachim din Cibinium care a condus oastea de saşi. însă în a doua jumătate a veacului al XIII-lea s-a refăcut rapid. Tăbăcarilor. L.. se mai menţionează: „ . poruncim ca toate târgurile lor să le ţină fără să plătească vamă. 37 38 Apud... Mai adăugăm la susnumitele drepturi ca negustorii lor să poată să merge şi întorce liber şi fără vamă oriunde în regatul nostru.locul numit mai tîrziu „Garda dragonilor‖ din care s-a mai desprins şi artera numită azi strada Karl Marx. p. aproximativ pe locul actualei pieţei Griviţa. Frângherilor. Pe scheletul vechii aşezări rurale se va dezvolta în secolul al XIV-lea cetatea Sibiului cu statutul de oraş.. Zidarilor. Trans. adăugându-i-se noi fortificaţii. care se desprindeau din artera principală (actuala stradă 9 Mai Fostă Guşteriţei). nr. Arh.. pe care puterea centrală a început şă pună mare preţ.. 208. cetatea se lărgeşte prin al doilea inel de fortificaţii în care a intrat şi actuala piaţă 6 Martie (fosta Piaţă Mică). cunoscut în documente sub „provincia Sibiului‖ sau „comitatul Sibiului‖. care aparţinea prepoziturii. ne facem să credem că încă de mai înainte localitatea era considerată de regalitate ca un centru administrativ ca valeităţi urbane. Blănarilor. Sib.‖38 . I. folosinduse cu adeevărat de dreptul lor. Prin diploma din 1224 localitatea Cibinium era pomenită ca un fel de capitală a teritoriului colonizat (între Orăştie şi Braolt).. Brutarilor etc). C. apar noi străzi... Pielarilor. ceea ce ne face să admitem o precipitare a diviziunii sociale a muncii între agricultură şi meşteşuguri. Doc. Încă de la începutul veacului al XIII-lea se poate afirma că în Cibinium a existat deja o categorie de meşteşugari şi negustori. St.. capela Sfântului Iacob. 157 23 . din jurul bazilicii amintite. pare să se fi făcut tot la sfârşitul veacului al XII-lea. 28 Apud. Perimetrul localităţii se extinde. 1394. alături de celelalte privilegii întărite. Pe platoul de sus (spre sud) a fost construită o bazilică romanică. prima clădire encleziastică a localităţii. Doc. Lit. 37 Cu prilejul invaziei tătarilor (1242) localitatea a avut mult de suferit. Localitatea evoluează tot mai mult spre cerinţele unei vieţi social-economice de caracter urban. un centru important al producţiei de breaslă şi al comerţului din Transilvania. probabil.. români şi secui în expediţia de la Vidin. La sfârşitul veacului. Cojocarilor. Străzile cu denumiri de meşteşuguri îşi au originea în veacul al XIII-lea (Pânzarilir. În însăşi diploma andreană din 1224.‖ sau mai departe: „ . Nr. Fortificarea platoului de sus.

s-au dezvoltat temeinic datorită economiei lor pastorale. apărută în acel timp.40 40 Ibidem. pivele şi vâltorile înşirate pe apele de munte încep să apară în acestă perioadă. Sibiu. mai puţin cei din Jina. ultimul format din întrunirea colibarilor de origine câmpenească. Din acest timp. aşezaţi în afara zidurilor. toate aflate pe fir de apă şi pe terase subcarpatice. Racoviţa şi Sebeşului.39 Munţii Cibinului. atestat în acest spaţiu încă din vremuri străvechi. 40 În satele de munte. p. Editura Thausib. apărută încă din această perioadă. pe baza unor privilegii acordate de voievozii Ţării Româneşti. îşi încep existenţa aşa zişii „măreieni‖. o ocupaţie complimentară a ţăranilor români era tăiatul lemnelor. 1997. Rîul. Rod. Cerealele şi vitele satisfăceau nevoile locale dar în bună măsură şi piaţa Sibiului. îndeletnicirea de căpetenie a rămas prin tradiţie creşterea bovinelor şi ovinelor. O îndeletnicire nouă. pentru transportul pe Valea Oltului a mărfurilor negustorilor din Sibiu. Cele mai multe loturi erau lucrate cu slugi sau jeleri. Transhumanţa a fost practicată de toţi păstorii mărgineni. 40 24 . Ea s-a dezvoltat la Ocna Sibiului. Aşezări cu economie mixtă pastoral-agricolă erau comunele Sălişte. Pentru locuitorii de la poalele Munţilor Cibinului.. treptat. confecţionarea şindrilei. şi în munţii Olteniei şi Munteniei. Turnu Roşu. căutată şi în târguri. Poplaca. poate şi mai timpuriu. Satele Poiana şi Jina. a fost cărăuşia. se află în „Socotelile Sibiului‖. care atestă existenţa acestor români în Sibiu. au creat condiţii favorabile dezvoltării unei vieţi pastoralede înălţime. a oieritului. înzestraţi cu păşuni întinse. pământurile celor ce-şi schimbau vechile îndeletniciri agrare. Răşinari. Tălmăcel. proveniţi din iobagii români fugiţi de pe pământurile nobiliare. 39 Thomas Nägler. morile. în jumătatea a doua a secolului al XIV-lea. în Sibiu. Românii şi saşii până la 1848. Prima Însemnare. Boiţa. Loturile agricole din afara cetăţii nu au fost înstrăinate. aşezaţi mai întâi pe larga vale a Dobrei cu bogatele suprafeţă de păşuni şi fâneţe alpine.O mare parte din locuitorii saşi ai Sibiului părăseau. în prima jumătate a secolului al XIV-lea. Păscutul turmelor oierilor din Munţii Cibinului era îngădiut. Cele mai multe sate din şesul Cibinului şi valea Hîrtibaciului cultivau pământul şi creşteau vite. Sadu. O îndeletnicire nouă. Galeş. Tilişca. p. Fîntînele. ţăranii angajaţi să lucreze. Joagărele. agricultura îndreptându-se spre meşteşuguri şi negustorie.

la Viena. Locuitorii sunt pomeniţi întâia oară ca orăşeni în sigiliul lor din 1280. Nicolae Nistor. 41 42 25 . în 1383.42 Dreptul de depozit este acordat Sibiului de regina Maria. ei urmând să fie traşi la răspundere numai în faţa instanţelor lor de judecată. hotărăşte. prin această măsură. iar în 1367. danii de moşii. p. Regina Maria. Matei Corvin în 1486 şi Vladislav al II-lea în 1493 confirmă şi ei diploma privilegiată din 1224. în greutate de 0. libertatea circulaţiei mărfurilor. în 1458. regii din familia Anjou. exercitarea meşteşugurilor etc. cit. delicte şi ofense. având prioritate economică şi asupra Mediaşului43. 1406 şi 1414.Moisil. Oficialii Sibiului erau interesaţi să sprijine regalitatea de la care puteau obţine privilegii vamale şi fiscale. Sigismund în 1387. 126. Monetăria Ţării Româneşti . p. sporind importanţa economică a oraşului.‖ 1924-1925.Inst Ist. ca negustorilor din Sibiu să nu li se sechestreze bunurile pentru datorii. Nat. Monarhul a poruncit tuturor autorităţilor juridice din regat în 1367. Zara şi Veneţia.Oficialităţile Sibiului au urmărit cu mare atenţie menţinerea şi neştirbirea privilegiilor obţinute de coloniştii saşi din partea regalităţii maghiare. în 1224. a primei monetării din Transilvania. confirmarea şi lărgirea drepturilor de autonomie. documentul privilegial acordat coloniştilor saşi de regele Andrei al II-lea. întărit de Sigismund. Aceelaşi monarh. Urmaşii arpadienilor. înfiinţarea. prin dieta din Seghedin. întăresc şi lărgesc sfera privilegiilor economice şi comerciale ale coloniştlilor.41 Ludovic I (1342-1382) întăreşte şi el în 1366 Diploma Andreiană. cu toate că „oaspeţii saşi‖ se ridicaseră împotriva sa când a numit pe voievodul Toma al Transilvaniei şi în demnitatea de comite al Sibiului ( 1324). 125 Ibidem. prin moştenire. în 1317. regatul Poloniei. dar în anii următori îi regăsim în documente ca săteni. 975 gr. Dezvoltarea economică şi însemnătatea politică a Sibiului. Regele Carol Robert ( 1308 – 1342) întăreşte. în 1383. acordă dreptul ca saşii din Sibiu să facă nestingheriţi comerţ cu orice fel de mărfuri. 41 Apud. oriunde ar voi. p. op. „Anr. C. dă dreptul localităţii să-şi întocmească un statut orăşenesc (1326). le acordă dreptul de comerţ şi în această ţară. în anul 1325. în 1412 şi confirmat apoi de Matei Corvin. După ce primeşte. 43 Aurel Dumitrescu-Jippa. la Sibiu. Praga. Monătăria regală din Sibiu bătea monedă de argint.

castelanul Tălmacilor .. pălărierilor. se întocmesc la Sibiu statulele breslelor principale. a celor din Scaunul Sibiului. Nicolae Nistor. în special. majoritatea populaţiei sale gravita în jurul activităţii meşteşugarilor şi a negutorilor. Sebeş. consulii şi provincialii celor 7 scaune din Transilvania aduc la cunoştinţă tuturor că. între 25 decembrie şi 1 ianuarie. 42 26 . p. doi maeştri care vor participa la adunările trimestriale ale cetăţenilor şi provincialiilor Scaunelor respective. obligându-se. Juzii. op. se fixează statutele breslelor măcelarilor. noiembrie 9. Sighişoara. poate cere satisfacţie pe cale juridiciară.. că vor apăra interesele breslei. p. cuţitarilor. cu următorul conţinut: „Anul 1376. bucurându-se de un statut.. cojocarilor. În 9 noiembrie. însă. 4) Nimeni nu-şi poate face singur dreptate . Ia fiinţă asociaţia de meşteşugari – breasla. dacă cineva este neîndreptăţit. 5) La intrarea în breaslă. frângherilor. Modeste începuturi de organizare a meşteşugarilor trebuie să fi existat chiar mai înainte de data decretului. mănuşarilor. Temeiul legal pentru înfiinţarea şi dezvoltarea breslelor îl oferă textul unui decret44 din 1376. emanat din cancelaria regelui Ludovic I al Ungariei. odată cu nevoia încadrării vieţii meşteşugarilor în forme organizatorice noi. dogarilor şi olarilor din Sibiu. ţesătorilor. acelaşi an. decret în care se găsesc normele de organizare şi de conducere a tuturor breslelor săseşti din cele „Şapte Scaune‖ şi. 41 Ibidem. formată din meşteri patroni. sub jurământ. având interese comune . calfe şi ucenici. castelenul cetăţii Tălmaciu. Sibiu. la propunerea episcopului Goblinus al Transilvaniei şi al lui Ioan Scharfeneck. O reglementare a relaţiilor de producţie se făcea simţită. acordându-se şi mici excepţii. care aparţineau aceleiaşi branşe sau înrudite . 2) Meseriaşul poate exercita meseria sa cum îi place. se plăteşte o taxă. Orăştie şi anume45: 1) Fiecare breaslă va alege anual. croitorilor.‖ 44 45 Aurel Dumitrescu-Jippa.După ce Sibiul devine oraş. la propunerea episcopului Transilvaniei Gobliinus şi a lui Ioan Scharfeneck. poate angaja calfe şi ucenici. 3) Nimeni nu poate exercita mai mult decât o singură meserie.cit. 6) Banii proveniţi din pedepse să fie utilizaţi pentru lumânări şi pentru acoperirea ajutoarelor de înmormântare pentru săraci. fără a se asocia cu alţii.

dispune să se urmărească la târgurile de ţară sau anuale.48 care au făcut repetate intervenţii pe lângă 46 47 Apud. Ulm cu 17 bresle. organ suprem de guvernare a celor 7 plus 2 scaune.cit. obţinute de la rege. Universitatea săsească. pe lângă tăietorii de sare (salicisori) se statornicesc şi meşteşugari cismari. se făcea apel la ocrotirea autorităţii de stat. În noua organizare . ce începe să funţioneze la 1481. 1456 pentru întregul regat46. Biblioteca Arhivele Statului Brasov. condusă de un comite. Ţara Românească şi Moldova. cojocari. Prosdusele breslelor sibiene se vindeau în toată Transilvania şi pe pieţele unor oraşe din Ungaria. tăbăcari. breslele sibiene au produs. dar separarea lor de agricultură nu era completă În Ocna Sibiului. Produsele trocului erau fie păstrate ca materii prime. a celor 200 de meşteşugari patroni din Sibiu. fie comercializau în Occident sau Orient.. La plângerea breaslaşilor pielari. de unde se aduceau alte produse. împotriva concurenţei de care erau ameninţaţi din Cluj şi Târgul Mureş. p. Dacă se compară numărul breslelor din Sibiu cu acela al breslelor contemporane din alte centre ca. La fel. Drepturile şi privilegiile meşteşugarilor şi negustorilor saşi din Sibiu ajunseră să fie invidiate de locuitorii altor ţinuturi din Transilvania. Augsburg cu 18. Când breslaşii se simţeau ameninţaţi de concurenţa mărfurilor dinafară. Pe la mijlocul sec. ajungem la constatarea că organizarea din Sibiu era destul de înaintată. ca străinii să nu-şi depăşească drepturile în dauna breslelor locale47. p. jude regal al Sibiului.Nussbächer. al XV-lea. Manuscris. Făurarii de seceri din Cisnădie. s-a dispus oprirea importurilor din această parte. Desfacerea produselor lor era înlesnită de scutirile de vamă. înainte de toate. s-au dezvoltat meşteşugurile şi în unele localităţi mai mari din jurul Sibiului. Colonia cu 22.Comerţul s-a făcut întâi prin troc. subordonate puterii politice şi scaunului de judecată regnicolar săsesc. numărul branşelor de meşteşugari trecuse de 40. 15 „Universitatea‖. sunt cuprinse 19 bresle. G. precum şi pedepsele aplicate acestora. olari etc. deoarece şăranii nu aveau bani. cu 25 branşe de meşteşuguri. articole corespunzătoare nevoilor ţărăneşti ale acestori ţări. cu excepţia mărfurilor împodobite cu aur.Se mai specifică detaliat obligaţiile membrilor tuturor breslelor. În scopul câştigării acestor pieţe. for reprezentativ al uniunii coloniştilor săseşti. în caz de nerespectarea statutelor. În aceeaşi perioadă. când breasla curelarilor sibieni s-a plâns de concurenţa mărfurilor aduuse din ţările dunărene. Nicolae Nistor. 45 27 . op. ca urmare a adâncirii diviziunii muncii în sânul meşteşugarilor. Strassburg cu 28. 48 Aurel Dumitrescu-Jippa.

ceară. iar în 1493. meşteşugarii şi negustorii sibieni importau în această perioadă peşte. cu plată. De la aceste foruri se putea face recurs la curtea regală. Când acesta nu reuşea să aplaneze conflictul. animale mari şi mici (boi. în 1382. care ar fi adus mărfuri până la Sibiu. care vindeau acolo mărfuri. împotriva negustorilor străini din Răsărit. Zimmermann. în mare măsură. Această măsură. la lucrările castelului din Odorhei. aduse de peste Mare. În 1461. rogojini etc50. seu. pentru a li se încuviinţa şi lor libertatea şi privilegiul de a munci şi de a putea propăşi potrivit cu libertatea sibienilor. pietrari şi tâmplari din Sibiu lucrau la repararea cetăţii Severinului. p. în primul rând contra negustorilor greci. 30 28 .. Ludovic I al Ungariei luase. sibienii se plâng. op. luată numai în profitul meşteşugarilor şi negustorilor sibieni. 49 50 Fr. au contribuit şi priviegiile acordate larg de către domnitorii Ţării Româneşti şi Moldovei. Relaţiile comerciale cu Ţara Românească şi cu Moldova au luat amploare. cojoace. N. porci şi berbeci). brânză. printr-un decret regal. focul de apel era cele Şapte Scaune şi mai târziu Universitatea săsească. Pentru ocrotirea legăturilor lor comerciale. este întărită mai târziu. Astfel. Însuşirile meşteşugarilor sibieni şi calitatea produselor lor se făcuseră cunoscute în întreagă ţară.C. 1925. s-a ivit un conflict între breasla postăvarilor sibieni şi între comercianţii între oraş. folosesc. slănină. cai. Regele Matei Corvin a intervenit în favoarea breslei. piei. căutate de negustorii români din târgurile de peste Carpaţi. p. Editura Tiparul Romnesc. magistratul. La înflorirea vieţii economice.cit. Ludovic al II-lea a poruncit judelui şi juraţilor Sibiului. Comerţul oraşului cu muntenii devenise un fel de monopol sibian. fierari. să le plătescă munca în contul tricesimei. Istoria Comerţului Românesc. Iorga. Din Ţara Românească şi Moldova. domnitorul Ţării Româneşti. lână. să nu aibă drept a le transporta pe teritoriul Ţării Româneşti49. Relaţiile de către domnitorii Ţării Româneşti şi Moldovei. Relaţiile comerciale. „Justa libertatem cibiniensium‖.autorităţi. hotărârea ce nici un comerciant străin. În anul 1382. meşteşugăreşti şi comerciale a Sibiului. 274 Apud. În relaţiile dintre bresle au existat şi conflicte care impuneau intervenţia autorităţii orăşeneşti. vaci.Werner. în repetate rânduri. în legătură cu vinderea şi cumpărarea păturilor de postav. dezvoltării forţelor de producţie locale. în 1492. ai căror administratori erau. dulgherii din Sibiu aunt folosiţi. pe care meşteşugarii şi negustorii din Sibiu şi Cisnădie le stabilesc cu aceste ţări.

în anul 1503. înceepând de pe la anul 1360. 500 florini. în care le arăta: ‖ dacă s-ar întâmpla să piară Ţara Românească. în anul 1503. În timpul domniei lui Alexandru Aldea (1431 – 1435). Dar pe la jumătatea sec. al XV-lea.000 florini51 . în anul 1500. Semnificativă este scrisoarea trimisă de către voievodul Alexandru Aldea sibienilor.000 florini. Dezvoltarea economică a Sibiului ca şi importanţa lui politică. 93 Ilia Minea . numai la 7000 florini. Bucureşti. se urcase la 12. negustorii munteni cumpăraseră mărfuri în valoare de 26. Importul mărfurilor din Ţara Românească la Sibiu ajunsese. 1919. În anul 1500. 1960. sibienii au căutat cu orice preţ să-i înlocuiască pe rivalii lor braşoveni în relaţiile cu comerciale cu Ţara Românescă. p. se ridica numai la la 4. în timp ce de la Braşov. 148 29 . Principatele Române şi politica orientală a împăratului Sigismund. dacă nu ar fi existat drumul deschis spre comerţul Ţării Româneşti şi al Moldovei. p. veţi pieri şi voi52. valoarea produselor cumpărate de negustorii dinŢara Românească de pe piaţa Sibiului. nu s-ar fi putut manifesta de-a lungul veacurilor în proporţii atât de impunătoare. 51 52 Din istoria Transilvaniei. Braşovul începe să-şi câştige primatul faţă de Sibiu în relaţiile comerciale cu Ţara Românească.Pentru acapararea pieţelor din Ţara Românească. negustorii saşi sibieni ajunseră în mare rivalitate cu negustorii saşi braşoveni. pe când al Braşovului. I.

pag. românii reintrând sub incidenţa privilegiilor acordate de regatul apostolic.56 în Răşinari57. înfiinţează. (De pildă dascălul Cristea conducător al răzvătiţior din 1382). Ei erau consideraţi adevăraţi conducători ai satelor alături de cnezi. Drepturile minerilor proveniţi din Europa centrală constituiau o categorie deosebită şi aveau puţine asemănări cu privilegiile aşezărilor săseşti. pe lângă ctitoria lui Vlad Călugărul. Sub ocrotirea bisericii ortodoxe se înfiripează. în locuinţele preoţilor. dinn Ţara Românească şi copiate de către preoţii din Transilvania. 221 56 pe lângă mănăstirea la care era. pentru noile sale feude de peste munţi. preoţi sau cantori. ca de exemplu aceea a negustorilor din Sibiu cu localităţile miniere din Munţii Apuseni53. ELEMENTE DE CULTURĂ ŞI ARTĂ ÎN VEACURILE XIII – XV Prima menţiune documentară cu privire la existenţa unor ateliere de fierărie datează din anul 1291 şi vorbeşte despre privilegiile regelui Andrei III oferite oaspeţilor din Rimetea. Vladislav-Iancu.. Ştefan Lupşa. uneori şi pentru vlăstarele cnezilor şi ai celor mai înstăriţi. urburarii. 220 55 Ibidem. Preoţii ortodocşi erau singurii dascăli ai satelor româneşti. Este posibil ca astfel de şcoli. mitropolia a fost mutată de Severin a fost mutată în ultimul sfert al sec.2. unde păstorea mitropolitul Antim. egumen Stanciu 57 pe lângă ctitorial lui Radu I 30 . modeste. în 1931. op. XV –lea... 169. la început sub formă de manuscrise. cu sprijinul domnilor de peste munţi a început să funcţioneze o şcoală în Şcheii Braşovului. în condiţii destul de precare. şi mai ales în 53 54 Thomas Nägler. p. XIV – XV (Iancu de Hunedoara. aduşi din Austria de Sus (Eisenwurzel).2. carbonarii) şi turnarea fierului (ferri fusores.Biserica ortodoxă română din Ardeal şi Ungaria în veacul al XIV-lea. să fi existat şi în Scorei. al XV-lea. Cărţile erau aduse. în slavoneşte. la Feleacul Clujului55. 1957. Psaltirea şi ceaslovul erau „manualele‖ după care se învăţau slovele chirilice. ). în octombrie 1370.54 După cum se ştie. şcoli de limbă slavonă pentru tinerii ce urau să devină slujitori ai bisericilor. Făgăraşul şi Amlaşul o mitropolie la Severin. Minerii nu aveau nici un fel de relaţii administrative cu saşii din Transilvania şi ne sunt cunoscute doar câteva legături de natură economică. în „Mitropolia Ardealului‖. Banatul. ce erau meşteri în prelucrarea minereului de fier (ferri fabri. La sfârşitul sec. Honnes Möller etc. Fondul comun al literaturii epice româneşti şi săseşti dă la iveală şi astăzi ecouri de preamărire a eroilor legendari şi a faptelor de vijelie săvârşite în sec. Ştiinţa de carte însă nu s-a dezvoltat în aceeaşi măsură .cit. p.

Mitropolitul Macarie (1480. Existenţa unei şcoli în Răşinari la sfârşitul veacului al XV-lea este posibilă. Pe la sfârşitul secolului al XIV. unde găsim. însuşi voievodul Transilvaniei Ştefan Báthory. Prin 1481. a cărui lucrare liturgică. Este pomenită la Sibiu pe la anul 1330 şi o bibliotecă de manuscrise. 58 în 1467. cele mai multe provenind din Veneţia. primarul oraşului. Prima şcoală comunală din Sibiu este atestată în anul 1380. şcoala avea deja un local propriu. prin a doua jumătate a veacului al XV-lea. folosind limba maternă.lea şi începutul secolului al XV –lea. dacă ne gândim la amintitul cărturar preot Bratu. biblioteca din Sibiu s-a îmbogăţit şi cu tipărituri (incunabile) aduse din apus de către negustorii saşi. prima şcoală. tot mai multe la număr. Ulterior. cărţi liturgice şi predici se numără duhovnicul Theodorik din Sibiu. şi un internat. Pentru plata salariului medicului. este amintită în anul 1394. documentar. renunţă la predarea în limba latină.82) scria primarului Tomeş. La Slimnic. Spre sfârşitul sec. cu probleme de pirotehnie. în special. Numeroşi învăţaţi europeni s-au interesat de rezultatele cercetărilor alchimiştilor sibieni. profesa medicina în Sibiu doctorul Iakob. adus de ţăranii răşinăreni în anul 1945. din 1359. şi dascăli. iar mai târziu. a intervenit pe lângă Toma Altemberger. În 1431. Preoţii români din jurul Sibiului au păstrat legături strânse cu vlădicii şi stareţii mănăstirilor din Ţara Românească. Sunt amintite în 1494 spitalul orăşănesc şi infirmeria ce luaseră fiinţă în Sibiu. prin 1471. este atestată o biserică de lemn 31 . a costului medicamentelor şi a aparaturii aduse de la Viena. originar din Şcheii Braşovului. Au fost preferate lucrările clasice în limba latină. al XV-lea exista la Sibiu şi un centru de alchimişti. în frunte cu Nicolaus Melchior care s-a ocupat. cu directorul Alexius. 1502. la început. Că va trimite la Sibiu pe Popa Dumitru „pentru trebuinţele sfintei biserici‖ Ţăranii saşi au fost sprijiniţi oficial pentru organizarea de şcoli în unele comune. aparţinând ordinului călugăresc al dominicanilor. Printre primii autori de manuscrise. este întregită mai târziu de plebanul Nicolae Aurifaber din Şura Mică şi Ioan Zekel.Splişte58. 1481 – 90). şcolile saşilor. din Sibiu. de pildă cu obştea călugărilor din Cotmeana (1470 – 79. O parte din tipărituri au fost aduse din Germania.

p. Casele au unul sau două caturi. 24 şi 25. De acum însă apar clădiri solide cu elemente în stil. foarte puţine au fost executate într-un stil unitar. apar arcadele libere ce constituiau porticul către piaţă. pretenţiile sporite de confort ale patriciatului conducător. unde scara pivniţei conduce. ateliere. 222.1. Toate clădirile aveau pivniţe. între care se remarcă cea de la nr. p. Etajele erau ocupate de camerele de locuit..2. sunt conservate bine clădirile cu numerele 22. meşterilor constructori sibieni li se transmiseră secretele „armatei ogivale‖. op. 25. al XV-lea. patricienilor li se rezervă parcele pentru a-şi construi locuinţe pe laturile pieţii nou create (Piaţa Mare) şi pe străzile adiacente. Începând din sec. fostă proprietatea breslei aurarilor. Evoluţia locuinţei în oraşul şi regiunea Sibiu. Legătura intimă a pivniţelor cu sistemul de fortificaţie o constatăm în clădirea cu nr. poate chiar şi mai devreme. manuscris în posesia familiei. s-au grupat locuinţele patricienilor. Dezvoltarea economică a oraşului. Clădirile menţionate. printr-o poartă. 14. Până în prima jumătate a veacului al XIV-lea. alături de altele ce ţin de Renaştere sau chiar de stilul romantic. în cea mai mare parte. La primul nivel. aparţin stilului gotic. prin realizarea celui de al III-lea inel fortificat. În grupul caselor ce despart cele două pieţe. mai vechi. care serveau ca depozite pentru mărfuri. clădiri sprijinite. s-au păstrat. De partea cealalaltă a pieţii (6 Martie). în aceaşi clădire. dar şi creşterea demografică au determinat o extindere a incintelor cetăţii. Dintre clădirile oraşului de sus. cu mici modificări stilistice sau de destinaţie. aparţinând acestei perioade. în exteriorul cetăţii59.18-20 Şt. pe zidurile centurilor de fortificaţie. După înconjurarea oraşului de sus cu ziduri. 60 59 60 Apud. şi 16 din actuala Piaţa 6 Martie. 24-25 32 . să aflăm porţiuni care aparţin stilului gotic.3. săli de reuniuni ale breslelor. Stilul şi decorarea acestor construcţii au constituit o preocupare constantă. prăvălii. un regim nou de construcţii de tip urban. care reprezenta un mare progres tehnic şi artistic. La nivelul străzii se se aflau încăperile destinate activităţii economice. I.Bedeus.cit. Lupşa. casele cu numerele 12. În cele două pieţe (Griviţa şi 6 Martie). aspectul localităţii era eminamente de tip rural. Se întâmplă ca. Arhitectura urbană . mai spaţioase.

cit. Inscripţia „ 1431‖ săpată pe arcul de vest al clopotniţei . se pare că au fost folosiţi numai pietrari din Tansilvania. În 1448. Se supradimensionează laturile. Strassburg şi Colonia. Zidurile vechi sunt desfăcute. la care au fost întrebuinţaţi şi pietrari aduşi din Praga. În locul ei s-a proiectat o catedrală impunătoare. două dreptunghiulare şi una pentagonală.2. În fruntea constructorilor din Praga se află meşterul Petru Parler. op. Spre deosebire de arhitectura laică. Turnul cel mare de formă prismatică. Nava centrală nu a putut fi terminată în prima etapă. aşezate pe console şi 14 stâlpi dispuşi pe două şiruri. poartă inscripţia construirii „1520‖. se trece la o nouă şi ultimă perioadă de lucrări. Pereţii navei centrale sunt ridicaţi cu 2. iar capela de vest este prelungită cu nave de margine boltite. Sacristia a fost mărită în anul 1471 prin înlăturarea pereţilor dinspre nord şi ridicarea altora.104 33 . dărâmaţi şi scoşi mai în afară. Din pricina marilor sume de beni cerute de zidirea unei catedrale de proporţii. s-au construit corul compus din trei nave. Un turn mic. pe măsura importanţei oraşului şi a valeităţilor patriciatului.60 m. Din anul 1424. Nicolae Nistor. după ce se hotărâse schimbarea proiectului. ar părea că indică terminarea celei de a doua etape. La aceste lucrări. nava centrală a fost prelungită către vest. partea veche a sacristiei alipită spre nord şi un turn puternic de vest. O nouă perioadă de lucrări de lucrări începe în anul 1474. iar pereţii navelor laterale.3. 61 Aurel Dumitrescu-Jippa. lucrate din piatră. iar acoperişul se înalţă şi se leagă de clădirea cea mare. La începutul secolului al XVI-lea.2. În locul bolţilor a fost construit un plafon de bârne. Faţada catedralei se prezintă cu 6 prizme aparente. aveau ferestre mici gotice. fiind terminate abia în anul 1520. prins în faţada de sud. p. biserica trecând în administrarea oraşului. Zidurile. în arhitectura bisericească stilul gotic îşi spune cuvântul cu toată autoritatea. prin construirea ferulei. După ce Sibiul se extinde şi se urbanizează în veacul al XIV-lea. la care bolţile sunt ridicate pe ogive. fosta bazilică romanică din prima incintă a fost supusă demolării. se creează posibilitatea reactivării şantierului. sfârşite triunghiular. care se termină spre sfârşitul deceniului opt din sec. pentru realizarea unei catedrale de prestigiu61. lucrările s-au desfăşurat eşalonat un timp îndelungat. În prima fază. ridicându-se şi aici stâlpi ca la construcţia principală. Artitectură bisericească . Lucrările au început prin anul 1370. al XIV-lea.

în care valurile arhitecturii gotice impresionează. argint. 16. numai pe latura de sud. se îmbolnăveşte. chiar şi în afara spaţiului crăiesc. Turnul a fost folosit şi pentru veghe. monumente şi pietre funerare constituie un adevărat capitol din istoria Sibiului. Casa parohială. Printre cei înhumaţi se remarcă mormintele lui Mihnea Vodă. cel din 120462 63şi cel din 12246465. şi care în acelaşi timp constituie indicii clare pentru o circulaţiei a mărfurilor pentru perioada în discuţie. DIR I. nr.împodobit cu patru turnuleţe. după cel din Bistriţa. în 1803. cea mai mare parte a comiţilor şi primarilor sibieni. În încercarea de monografiere a obiectelor liturgice din metal realizate în secolele XII-XIII în turnătoriile din Transilvania am ajuns la concluzia că acestea sunt produsele atelierelor locale specializate în prelucrarea metalelor (bronz. fier). liber prin tot regatul – Urkundenbuch I. guvernatorul Transilvaniei. înalt de 74 m. cu mărfurile sale. Leodegar de Montaignac. de la mare înălţime de o galerie vastă. din imediata apropiere a catedralei. consilier al Franţei. comercianţi sau meşteşugari) şi circulaţia mărfurilor amintim aici doar două documente edificatoare. aparţinând tot stilului gotic. În ceea ce priveşte mobilitatea populaţiei (negustori. alese arbitrar. regele Ungariei Emeric îi acordă lui Johannes Latinus din villa Ruetel dreptul de a călători. este dominat. înhumat în mod excepţional. al doilea din Transilvania. cupru. 34 . întâmplate între anii 1409 şi 1566. Înlăuntrul catredralei pe perete. având în vedere locurile de descoperire ale acestor piese ce se întinde pe o suprafaţă destul de mare a Transilvaniei. construită în sec. murind în cetate şi Samuel Brukenthal. care se referă la dreptul de a exercita negoţ la mare distanţă. 8-9. 32-33. la foişor ajungându-se după urcuşul a 480 de trepte. p. pag. Peste 100 de inscripţii latineşti pe pietre comemorative. al XV-lea. Aici sunt înhumaţi . o cronică („Haec mamoriae sunt digna‖) notează evenimentele mai importante. socotit ca înălţime. Interiorul impunător şi sobru. 54. domnitorul Ţării Româneşti. nr. 63 La 1206. inclus sistemului de apărare al cetăţii. formată din patru balcoane rânduite între coloane. care în drumul de înapoiere dintr-o misiune la curtea otomană (1524). este încoronat piramidal cu un acoperiş de ţigle colorate. până la 1796 când s-au interzis înmormântările în biserică.

descoperite pe teritoriul Transilvaniei. 66 G. datate în secolele XII-XIII. Cristelniţă din Sibiu. Aquamanila din Boarta. în Apulm. nr. Sfeşnic animalier din bronz (Muzeul din Cluj). produsul atelierului local de la Şelimbăr ce aparţinea unor meşteri occidentali ajunşi în Transilvania şi care urmăreau formele bine cunoscute din teritoriile lor de origine. 65 Diploma andreană confirmă saşilor dreptul de a ţine târguri scutite de taxe şi să călătorească fără vamă prin regat cu mărfurile lor – Urkundenbuch I. totuşi. 1980. DIR I. Crucifix din Dobârca.imitaţie Sibiu. Dar se poate spune că o parte a obiectelor de altar au fost produse după modele occidentale. Aquamanila din Şelimbăr. de altfel consumatorul principal al acestor bunuri liturgice. Vom aminti câteva dintre ele: Potirul de la Beriu. Doar într-un singur caz cunoaştem cu certitudine locul de producţie a piesei – aquamanila de la Şelimbăr. Problema care se ridică este dacă aceşti meşteri au ajuns în Transilvania direct prin procesul de colonizare a saşilor sau au ajuns la solicitarea unei comunităţi săseşti din jurul Sibiului. cercetarea lingvistică rămânând domeniul ce ar putea oferi soluţii mai certe în această privinţă. Cruce procesională din Cisnădie. Cădelniţa din bronz de la Şeica Mare. Oricum numărul obiectelor de altar trebuie să fi fost mult mai mare în secolul al XIII-lea având în vedere numărul bisericilor romanice existente în aceea perioadă. În această situaţie teza conform căreia aceste piese ar putea oferi informaţii cu privire la originea saşilor este puţin probabilă. p.208-210. undeva în spaţiul de colonizare săsească din Transilvania – iar zona Sibiului fiind sigur unul dintre aceste centre – şi care puteau să fie în folosinţă în orice biserică catolică din Ardeal (de exemplu cădelniţa de la Odorheiu Secuiesc)66. Statueta unei Madone . Sfeşnic animalier din bronz din Sibiu. 34-35. p.Numărul relativ mare al obiectelor liturgice de stil occidental. Ferebczi Cădelniţa de bronz din perioada feudalismului timpuriu de la Odorheiu Secuiesc – „Cetatea Bud”. În ceea ce priveşte stabilirea locului de producţie pentru celelalte piese liturgice este imposibil de concretizat în stadiul actual al cercetărilor. 35 . Totodată situaţia expusă confirmă că saşii au fost propagatorul principal al acestor tipuri de piese pentru spaţiul transilvan din secolele XII-XIII. care se pare că este. 43. Sfeşnic antropomorf din bronz (Muzeul Brukenthal). au pledat pentru întocmirea unui catalog al pieselor. p. XVIII. nr. 185-193. Cădelniţa din bronz de la Odorheiu Secuiesc. 157. Sfeşnic antropomorf din bronz (Bathyaneum – Alba-Iulia). Situaţia expusă aruncă o situaţie mai reală asupra contextului istoric al obiectelor descrise de către noi.

la casa capitolului din Sibiu. pe timpul asediului de şase luni al lui Gheorghe Rákóczy al II-lea.Roth. în cea mai mare parte.. în 1417.3. 2. p. au fost folosite. în 1445. Una din ele reprezintă călăul lui Isus. Printre ele se numără relieful înfăţişând pe Isus aflat pe Muntele Măslinilor. p. executat. Alzel. Strassburg. care-i 67 Aurel Dumitrescu-Jippa. patru chei de boltă. Beiträge zur Kunst Geschicht Siebenbürger. 1934. aflată în catedrala saşilor. pe la mijlocul sec. atribute caracteristice pelerinului şi celelalte săpate cu rozete. o alta înfăţişează pe Sf. Tot în stil gotic. ca spital de contagioşi şi apoi distruse în 1659. deasupra intrării în sacristie69. Iacob cu toiag. pentru decorarea bisericilor săseşti. în vecinătatea catedralei evanghelice. aparţinând stilului gotic. A fost regăsit în mlaştinile din jurul bălţii cojocarilor şi reînălţat sub un acoperiş de lemn. Iacob. traistă şi pălărie. poate fi socotită drept o valoarea artistică remarcabilă. în 1683. al XV –lea. editura Heity. crucifixul şi – a pierdut urma. la acelaşi muzeu. Pictura Una din manifestările picturii murale din Sibiu. în bloc monolit. p. al XVIII-lea („Capela Crucii‖ există şi astăzi lângă gară)67. V. O lucrare de însemnată valoare artistică. Die Deutsche Kunst in Siebenbürger. de către prelatul Johannes v. Lucrarea executată de pictorul transilvănean Jahannes von Rosenau.3.3. cu lucrări din secolul al XIV –lea şi începutul sec. este crucifixul austriacului Peter Landregen. la comanda călugărilor deminicani din Sibiu . aparţinând probabil meşterului Rudolfinum din Witingau-Praga şi grupul elegiac „Madona Pietá‖ (astăzi la Muzeul Brukenthal)68.Roth. Sculptura din această epocă a fost executată. aparţinând goticului târziu. din 1474. cu unele detalii specifice Renaşterii italiene este şi portalul ridicat.2. V.Sibiu. 127 36 . op. pe latura de nord a cortului. în anul 1502. de mari proporţii este „Răstignirea‖. Nicolae Nistor. cândva pe locul din Piaţa Gării de azi. În compoziţia pictorului se observă o concepţie umanistă.4. se mai găsesc. De la fosta capelă a Sf. 1914. Sculptura. După ce biserica şi clădirile mănăstirii.129 Apud. Sculptura gotică este prezentă şi în catedrala saşilor din Sibiu. Mai târziu a fost înconjurat cu zid sub o capelă.104 68 69 Apud. din iniţiativa Sfatului.cit.

El nu a fost singurul pictor sibian care executa altare în aceea perioadă. 37 . localitate de lângă Braşov) şi prezintă una intermediul Tirol-ului. Pentru a înţelege importanţa acordată decorării bisericilor şi nivelul calitativ înalt al artei Evanghelică C. dar şi maiestate. s-a făcut în anul 1650. obţinând printr-o manieră sugestivă o puternică atmosferă realistă.A.îmbogăţeşte conţinutul. în condiţii ce nu s-au ridicat la nivelul operei. din Sibiu. care păstrează cea mai amplă şi una dintre cele mai valoroase picturi murale din Transilvania. Pictorul Vincentius a avut continuatori care au lucrat în spiritul acestuia. Maestrul a imprimat personajul principal suferinţă. Restaurarea ei. Monumentala imagine având ca temă de bază Isus pe cruce a fost realizată în 1445 de pictorul Johannes de Rozenaw (probabil din Râşnov. de pictorul sibian Georg Hermann. Lucrarea este deosebit de reprezentativă pentru varianta „internaţională de curte‖ a goticului prin complexitatea şi bogăţia imaginii şi prin calităţile ei plastice deosebite. unul dintre Vir Dolorum şi semnele Renaşterii transilvănene.

Werner Kremm. p. 2007. Editura InterGraf. la Stalino.70 Deportarea în Rusia a etnicilor germani din România a reprezentat. indiferent că participase sau nu la război.: Irinel Antoniu. Grila care se aplica era neiertătoare. pentru a reconstrui ceea ce fusese distrus de adevăraţii vinovaţi. trecutul a lăsat numeroase alte urme în societatea de astăzi. Bucureşti. în ianuarie 1945. sau în alte locuri. În ciuda demersurilor făcute de autorităţiile române. la Stalino‖. în aspectul locurilor şi chiar în modurile de a gândi şi a simţi păstrate înconştient şi reproduse de anumite persoane în anumite medii. Memoria colectivă. care încercau să-i limiteze proporţiile (să nu uităm că guvernul generalului Rădescu era neagreat de sovietici şi urma să fie înlăturat după două luni). 113 Fundaţia Friedrich Ebert. urcaţi în trenuri şi duşi în URSS. O cincime din ei au murit. Nenorocirea a pătruns şi mai adânc în casele oamenilor. vizibile uneori şi pe care le percepem şi în expresia chipurilor. pe fundalul însângerat al celui de-al doilea război mondial. trad. în limba română publicat de Hannelore Baier. CONSIDERAŢII GENERALE În afară de gravuri şi cărţi.CAPITOLUL III DEPORTAREA MINORITĂŢII GERMANE ÎN UNIUNEA SOVIETICĂ 3. Institutul European. nu le observăm. o tragedie în plus. ceilalţi s-au întors după mai mulţi ani într-o Românie care devenise ea însăşi o mare închisoare. ce vârstă şi ce sex trebuiau să aibă. „Culpabilitatea colectivă” se aplică acum germanilor din România: indiferent de faptul că o persoană sau familia ei făcuse politică nazistă sau nu. în Rusia. era trimisă „departe. 2003.71 70 71 Maurice Halbwachs.1. Oamenii au fost smulşi de lângă familiile lor. De obicei. Deportarea etnicilor germani este primul episod din cronologia gulagului care se extindea neiertător şi asupra ţării noastre.7 38 . Trad. operaţia deportării s-a desfăşurat conform ordinelor Comisiei de Control. Discriminarea avea acum contururi precise: câţi trebuiau deportaţi din fiecare familie. Dar e suficient să ne îndreptăm atenţia spre ele ca să ne dăm seama că obişnuinţele moderne au baze vechi care se manifestă în diverse stuaţii. În trimiterea lor la „ muncă de reconstrucţie‖ în Ucraina Sovietică a intrat acum criteriul matematic. Departe. până la acoperirea „necesarului…‖. Iaşi. p.

275 din 21 noiembrie 1940 Marian Radu Mocanu. publicată în „Monitorul Oficial‖. Arhivele Statului din România. Ceauşescu de a plăti datoria externă înainte de termen. semnată la 12 septembrie 1944 între Guvernul român şi Guvernele statelor aliate. cauzele pentru care problematica minorităţii germane din România în anii comunismului este diferită în comparaţie cu cea a celorlalte minorităţi etnice sunt: a) Trecerea României de partea Aliaţiilor la 23 august 1944. nr. transformă reîntregirea familiilor într-un comerţ cu oameni. Tratamentul punitiv aplicat întregii populaţii de etnie germană după 23 august 1944 avea ca argument legea pentru înfinţarea „Grupului Etnic German―din noiembrie 1940. cea mai mare parte a etnicilor germani din România a făcut parte din această organizaţie. Absenşa aberantă a lui N. România – Marele sacrificiu al celui de al doilea război mondial. 72 Convenţia de Armistiţiu. După semnarea Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944. cetăţenii români de naţionalitate germană sunt subsmaţi. Documente. în baza originii lor etnice. În perioada imediat următoare. iar alta rămânând în România.830/1940.Conform datelor istorice. multe familii de etnici germani au fost despărţite. 72 73 Este vorba despre legea nr. b) Ca o consecinţă a războiului. iar mai apoi presiunea de asimiare (de care sunt afectate toate minorităţiile naţionale) şi declinul economic al României socialiste accentuează dorinţa de a părăsi ţata. p. inclusiv împotriva puţinilor social-democraţi şi comunişti germani care au luptat împotriva fascizmului. În anii 1944-1946 sunt luate măsuri represive împotriva tuturor membrilor comunităţiilor etnice germane. naţiunii germane şi consideraţi co-răspunzători pentru război şi urmările acestiua. Aceasta conferea organizaţiei germanilor statutul de persoană juridică română de drept public. În urma acestei schimbări. Totuşi. Volumul I. 1994. 310 39 . Tratamentul discriminatoriu la care sunt supuşi germanii până la mijlocul anilor 1950. o parte ajungând în Germania. nu stipula despăgubiri sub forma muncii de reconstrucţie 73. un motiv în plus ca etnicii germani să considere că statul comunist le desconsideră demnitatea umană. Bucureşti. articolele 2 şi 3 din legea susmenţionată aveau să ofere temeiul juridic pentru a-i încadra pe toţi etnicii germani în categoria celor care au colaborat cu Germania hitleristă.

p. National Archives Washington.. Iugoslavia. comunicat direct şi personal inspectorilor de poliţie‖. se trimite „ . (bărbaţii în vârstă de 17-45 ani şi femeile în vârstă de 18-30 de ani). Subsecretariatul de Stat al Poliţiei. adresată Inspectoratelor Regionale de Poliţie. indiferent de cetăţenie75‖. .031 din 6 ianuarie 1945 a comisiei Aliate de Control pentru România . adunarea în centre şi transportul în URSS au fost efectuate de organele locale şi regionale ale Poliţiei şi Jandarmeriei în baza ordinelor emise de Ministerul Afacerilor de Interne al României. 1994. Nota nr. Este unul din documentele care atestă implicarea guvernului şi autorităţilor române în deportarea etnicilor gemani în Uniunea Sovietică. care în acei ani erau la vârsta copilăriei – este un lucru de interes.185 40 . Bulgaria şi Cehoslovacia. prevedea mobilizarea şi internarea tuturor etnicilor germani capabili de muncă. fără ca ei să fi ştiut pentru 74 75 Conform documentelor din Arhiva de la Moscova. . Ordinul secret al Comitetului de Stat pentru Apărare al Uniunii Sovietice nr.c. 1761 din 16 decembrie 1944. Pregătirile pentru mobilizare – întocmirea tabelelor nominale cu germani. solicita ca între 10 şi 20 ianuarie 1945 să fie „mobilizaţi pentru muncă toţi locuitorii germani apţi de muncă. semnat de Stalin. în care se specifică date perivind cele trei faze de desfăşurare a operaţiunii de ridicare. Sibiu.subiectul a fost discutat de aliaţi74. p. Direcţia Generală a Poliţiei şi Jandarmeria.. plus 5 32477 de persoane din Crişana şi zona Satu-Mare (inclusiv Maramureş şi Sălaj). ca urmare la ordinul telefonic din ziua de 19 Decembrie a. ordinul Preşedintelui Consiliului de Miniştri. Aceştia au fost ridicaţi de acasă. 32137 din 31 decembrie 1944 a Ministerului Afacerilor Interne. 76 Din România au fost deportate 69 332 de persoane. respectiv organizarea operaţiunii .. Pierderea încrederii în statul român din partea unei întregi generaţii a celor care au trăit evenimentele – la care trebuie adăugate şi acele persoane.. Ungaria. teritoriu aflat în ianuarie 1945 sub administrarea Ungariei. în limba română publicat în Hannelore Baier Deportarea etnicilor germani din România în Uniunea Sovietica. iar mai apoi operaţiunile de ridicare.40 76 Ibidem. şi trimiterea lor la muncă în URSS. respectiv Subsecretariatul de Stat al Poliţiei. 41 77 Ibidem. aflaţi pe teritoriile eliberate de Armata Roşie din România. adresată Preşedintelui Consiliului de Miniştri al României (Nicolae Rădescu). în ciopie . după primirea ordinului respectiv. Forumul Democratic al Germanilor din România. Prin adresa nr. p.

Repatriaţii urmau să primească o dovadă care va purta menţiunea „Fost la muncă obligatorie în URSS‖. (La 20 octombrie 1945. bolnavi incapabili de muncă. Au rămas în urma lor copii. încă în toamna lui 1945. p. Dintre cei deportaţi. tot ce aveau. iar 7 persoane au în URSS80. Primele astfel de transporturi de bolnavi au sosit în octombrie 1945 la Sighet.A şi ale Diocezei romano-catolice din Banat fiind considerate „bunuri inamice‖). Eliberarea din lagărele de muncă din URSS a civililor germani din România a avut loc la finele anului 1949. rata mortalităţii fiind de 10%.285 41 .78 Date statistice credibile privind rata mortalităţii. Până în 1948. din cauza unor boli. p. Ibidem.de data asta chiar în urma unei decizii a guvernului român – li s-a confiscat averea. 2 643 au murit în Uniunea Sovietică. Pe măsură ce deveneau incapabili de muncă. germanii au fost lipsiţi de drepturi politice (drep de vot. cit. Op. deseori chiar sugari. 25% au fost duşi în Germania. trăind în cea mai cruntă mizerie. părinţii lor suferinzi. foşti la muncă obligatorie în URSS‖. iar Reforma agrară din 23 martie 1945 şi Regulamentul de aplicare îi vizează pe etnicii germani 78 79 National Archives Washington. Cei care se reîntorceau acasă – primii.282 80 Ibidem. căci mulţi şi-au pierdut viaţa în Uniunea Sovietică.7% s-au întors în România. 16. Iar acestora curând după aceea . Biroul Special al Direcţiei Generale a Poliţiei comunică Inspectoratelor Regionale de Poliţie că „a intrat în ţară primul transport de cetăţeni români de origine germană. p. de regulă. Dintre aceştia. iar alte 2 procente dintre cei ridicaţi au decedat în cursul repatrierii sau imediat după întoarcere . există despre cei circa 30 000 de saşi deportaţi din Transilvania79.cât timp erau duşi şi încotro. Este confiscată propietatea care a aparţinut comunităţii (inclusiv propietăţiile Bisericii evanghelice C. 74. drept de asociere). de Crăciun 1949 – şi-au regăsit membrii familiei. respectiv reîntoarcerea în ţară a acelor deportaţi în ianuarie 1945. Şi totuşi erau bcuroşi că au putut să se reîntoarcă în ţinuturile lor natale. restul în Austriei. În 1946-1947 transporturi de bolnavi au fost trimise de sovietici şi în zona sovietică de ocupaţie a Germaniei. cei deportaţi au fost readuşi în ţară. ultimii. Organele de poliţie şi posturile de jandarmi erau obligate să întocmească o evidenţă specială a acestor cetăţenii.

Georg Weber et. 2003.‖ În conformitate cu Regulamentul Legii pentru înfăptuirea reformei agrare nr.în mod explicit. Astfel. Al. Emigration der Siebenbuerger Sachsen. 58 din 32 martie 1945 Publicat în „Monitorul Oficial‖. Şi în această perioadă însă germanii au avut şcoli în limba maternă şi au existat publicaţii (conduse de social-democraţi) în limba germană. NR. trec asupra statului pentru a fi împărţite plugarilor (.) 84 Publicat în „Buletinul Oficial al RPR‖. 178/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare81 a fost singura lege emisă de guvernele comuniste care a avut caracter discriminatoriu în ceea ce îi priveşte pe etnicii germani... 12 aprilie 1945 83 Apud. La începutul anilor 1950. care au colaborat cu Germania hitleristă. dosarul nr. ci şi cei care s-au refugiat ori au fost evacuaţi peste graniţă şi au fost retrimişi în ţară. Studien zu Ost.) următoarele bunuri agricole cu inventarul viu şi mort afectat lor: pământurile şi propietăţile agrare de orice fel aparţinând cetăţenilor germani şi cetăţenilor români. În 1955. 85. Decretul-lege nr. de naţionalitate (origine etnică) germană. mare parte din două note din 18 şi 21 februarie 1959 asupre unor discuţii avute de reprezentanţi ai Agenţiei Economice Române – printre care se numără şi I. RFG îi recunoaşte ca 81 82 Publicată in „Monitorul Oficial‖ nr. Westdeutscher Verlag. problematica şi cazurile concrete de reunificare a familiilor au fost abordate cu ocazia tratativelor economice. 444. La căderea Cortinei de Fier . reuşind să scoată din România câteva rude de radul I ale celor aflaţi în Germania83. Capitolul II stipula la Art. Pacepa – şi cei ai Ministerului Economiei şi de Externe al RFG sunt dedicate acestei teme85.Wanderung im 20. la 31 ianuarie 1967. în 1953 doar 15.1-6 42 . în 1951 din România au plecat 1 031 etnici germani. 25384 oferea posibilitatea repatrierii foştilor cetăţeni români şi deci a reunificării familiilor din România. precum şi simpli membrii cotizanţi ai GEG. multe familii de etnici germani trăiau despărţite. Până la stabilirea relaţiilor diplomatice între România şi RFG. erau consideraţi „colaboraţionişti‖ nu doar cei care făcuseră parte din trupele SS care care au avut funcţii în cadrul structurilor Grupului Etnic German (GEG).West. ANIC. dar de această posibilitate s-au folosit puţini.30 iunie 1955 85 Apud.M. nr. numărul ajungând din nou la peste o mie (1 383) abia în 1958. de ambele părţi ale acesteia.Relaţii Externe. decretul nr. Jahrhundert. 42/1959. În 1952 nu erau decât 26. fond Ccal PCR. 18. 187 din 194582 şi cu „Instrucţiunile Comisiei centrale de reformă agrară privind modul de aplicare a legii de reformă agrară‖ din 28 februarie 1946. ff. Conform statisticilor oficiale germane. p. 3: „În scopul înfăptuirii reformei agrare . de unificarea familiilor s-a ocupat Crucea Roşie Internaţională. persoane fizice sau juridice.

p. iar ulterior a aflat că pentru fiecare grup etnic german căruia i se permitea să plece în RFG se plătea o taxă. categoria B2: 7 000 DM (student în ultimii doi anni de facultate). într-un volum de 700 milioane de DM. În plus. În cazul că vor pleca 13 500 pe an. p. Gh. 87 Ibidem. cu ocazia vizitei cancelarului german H. Potrivit lui Dennis Deletant. Taxa este mărită în anii 1980. de la mijlocul anilor 1960. Cu ocazia unei vizite efectuate de un secretar de stat german în România în mai 1965. sumele „variau între 4 000 şi 10 000 de mărci. Schmidt la Bucureşti. Conform lui Deletant. Erwin Wickert. iar RFG acorda în schimb credite Hermes (garantate de stat). relatează că înainte de a-şi începe misiunea la Bucureşti. categoria C: 11 000 DM (absolvent de facultate). conform căruia România se angaja ca în fiecare an să se permită plecarea în RFG a 11 000 de minoritari germani. 125. Bucureşti. Preţurile erau eşalonate: Categoria A: 1 800 DM (caz normal). Ceauşescu şi Securitatea. În anii următori. 1 al Constituţiei RFG) şi pe etnicii germani de altă cetăţenie şi consideră că are o responsabilitate faţă de cei care trăiesc în ţările din sud-estul Europei. banii fiind transferaţi în contul guvernului României sub formă de credite87. în cazul că vor pleca 11 000 pe an. ambasadorul RFG la Bucureşti între 1971 şi 1976. care au de suferit din cauza aprtenenţei lor etnice. la stbilirea relaţiilor diplomatice dintre România şi RFG s-a semnat un cord secret „prin care RFG se obligă şă achite guvernului român o taxă pe cap de cetăţean contra aprobării de emigrare‖86. 1998. categoria D: 2 900 DM (tehnician sau muncitor calificat). aceste îi comunică primului ministru I. în funcţie de vârstă şi calificare profesională‖. Constrângere şi disidenţă în România anilor 1965-1989. partea română va găsi mereu argumente în favoarea măririi taxei pe cap etnic german căruia i se aprobă plecarea din ţară. 116 al. şi plătea pentru fiecare german care pleca 4 000 DM.germani (potrivit art. Într-un interviu88 Ştefan Andrei a afirmat că. 127 88 Interviul a fost luat în iulie 2006 de Tiberiu Stoichici şi Adrian Drăguşin 43 . Willy Brandt îi spusese de un acord privind reunificarea familiilor. când au devenit posibile vizite reciproce. în ianuarie 1978. România primea pentru 10 000 de germani plecaţi în RFG un bonus de un milion DM . iar mulţi dintre cei plecaţi în RFG au refuzat şi se mai întoarcă. se vor plăti 5 000 DM. 86 Dennis Deletant. Maurer şi ministrului de Externe Corneliu Mănescu disponibilitatea RFG de a recompensa financiar aprobările de emigrare. a fost semnat un acord secret. categoria B1: 5 500 DM (student). a devenit acută problema reîntregirii familiilor astfel despărţite. Dacă în anii 1950 se punea problema reunificării familiilor despărţite de evenimentele războiului. Editura Humanitas.

se afirmă că reîntregirea familiilor este o chestiune umanitară. Consiliul de Stat adoptă „Decretul privind obligaţiile persoanelor care cer şi li se aprobă să se stabileacă definitiv în străinătate de a plăti integral datoriile pe care le au faţă de stat. 90 Apud. Rezultatele investigaţiiilor sale au fost prezentate la un simpozion pe tema răscumpărării germanilor din România care a avut loc la 11 iunie 2005 la Nürnberg. Ca intermediar între cele două guverne în anii 1960 apare deseori un avocat din Stuttgart.S.‖ Aceste propuneri ale MAE au fost aprobate în şedinţa Prezidiului Permanent al CC al PCR din 18 iunie 197390. În încercarea de a stoarce şi mai mulţi bani de la familiile celor care doreau să părăsească ţara. Pe de o parte. Sumele exorbitante cerute prin aplicarea acestui decret au provocat proteste. ff. de niciun fel. în 1973.‖ Şi: „Examinarea cererilor în scopul reîntrgirii familiilor este o chestiune de competenţă exclusivă a organelor de stat române. 44 . 2-3. 89 Apud. 109/1973. de a stabili întâlniri cu omologii români. Guvernul român a preferat diferiţi inermediari Societăţii de Cruce Roşie. Redactor la Deutsche Welle TV Berlin şi preşedinte al Asociaţiei Şvabilor Bănăţeni din Berlin – Brandenburg. organizaţii socialiste şi persoane fizice. precum şi de a restitui unele cheltuieli suportate de stat cu şcolarizarea lor‖.Conform lui Ernst Meinhardt89. care nu constituie obiect de negocieri. ANIC. fond al CC al PCR – Cancelarie. Ceauşescu trimitea emisari la guvernul RFG. iar în şedinţele Consiliului oamenilor muncii de naţionalitate germană trebuia combătută dorinţa de plecare din ţară. care să negocieze mărirea taxei plătite pentru cei lăsaţi să plece. Asemenea chestiuni cu caracter umanitar nu constituie obiect de negocieri. Încă din anii 1960. primele documente care atestă că s-au plătit bani pentru a înlesni plecarea din România a unor etnici germani datează din 1954. dar mai ales în anii 1980. pe de altă parte . MAE de la Bucureşti propune: „Societatea de Cruce Roşie din R. respectiv de la RFG. La solicitarea Societăţii de Cruce Roşie din RFG. România să nu accepte negocieri. cu Societatea vest-germană de Cruce Roşie în chestiuni legate de reunirea familiilor. 31-33. dosar nr. la taxele plătite oficial de guvernul german pe cap de persoană emigrată s-au adăugat bunuri sau sume de bani în valută plătite de membri de familie pentru a urgenta acordarea aprobării de plecare.

într-o naraţiune. care să fi fost implicat sau să fi suferit consecinţele. istoria este o culegere de fapte care au ocupat cel mai important loc în memoria oamenilor. În general. condiţia necesară e ca subiectul care îşi aminteşte – individul sau grupul – să aibă sentimentul că ajunge la amintirile sale printr-o mişcare continuă. predate şi învăţate la şcoală.. au fost martori sau actori în evenimentele relatate? 91 Maurice Halbwachs. pe care aceste fapte nu le interesează. căci. Atât timp cât o amintire subzistă. în timp ce vorbele şi gîndurile mor. istoria nu începe decât în momentul în care încetează tradiţia. dacă vrem. evenimente trecute sunt alese. a unei societăţi şi chiar a unei persoane nu apare decât atunci când sunt prea îndepărtate în timp ca să mai existe martori care să păstreze vreo amintire. Nevoia de a scrie istoria unei perioade. Sau. 128 92 45 . am mai avea dreptul să vorbim de memorie colectivă? Şi la ce ne-ar fi de folos cadrele care nu subzistă decât ca noţiuni istorice. dar nici tot ceea ce rămâne din trecut. când ea se dispersează în câteva spirite individuale. citate din cărţi. p. cit. 112 Paul Ricoeur. op. atunci singurul mijloc de a salva astfel de amintiri este fixarea lor în scris. e inutil să fie fixată în scris ori chiar fixată pur şi simplu.. deoarece asociază doi termeni care se opun în mai multe privinţe. pierdute în societăţi noi.cit. pentru existenţa memoriei.2. pe lângă istoria scrisă există o istorie vie care se perpetuează sau se reînoieşte de-a lungul timpului şi în care pot fi regăsite numeroase curente vechi care numai în aparenţă dispăruseră. p. iar expresia „memorie istorică‖ nu este prea fericit aleasă.3. fiindu-le complet străine. Fără îndoială. cum să fie istoria o memorie. Când memoria unei suite de evenimente nu are ca sport un grup. impersonale şi sobre?91 Memoria colectivă nu se confundă cu istoria. grupate şi clasate după necesităţi sau reguli care nu se impuneau în cercurile de oameni care le-au păstrat atâta timp vii. care să fi asistat sau să fi ascultat o relatare directă de la primii actori sau spectatori. de vreme ce diluează continuitatea dintre societatea care citeşte această istorie şi grupurile care în trecut.92 Dacă. op. când dispare sau se descompune memoria socială. Dacă n-ar fi aşa. Dar. scrierile rămân. MEMORIE ŞI TRAUMĂ: MĂRTURII ALE SUPRAVIEŢUITORILOR GERMANI AI DEPORTĂRII ÎN UNIUNEA SOVIETICĂ Istoria nu înseamnă tot trecutul.

până la deznodământ. Dar. ca în istorie. de o continuitate deloc artificială. nu e vorba de acelaşi grup care uită: există. astfel diminuată. aceeaşi acţiune se continuă de la un act la altul.. în realitate. p. totul se reînnoieşte – interesele implicate. Dar ansamblurile de oameni care constituie acelaşi grup în două perioade succesive sunt ca două părţi în contact prin extremităţile opuse. cu aceleaşi persoanaje care rămân. Este un curent de gândire continuu. în dezvoltarea continuă a memoriei colective nu există linii de separaţie net trasate. tradiţiile şi perspectivele de viitor – şi că. De altfel. ar fi mult mai vast. sunt cele care subzistă. acoperind o durată mai restrânsă. Istoria împarte suita de secole în perioade. ea nu depăşeşte limitele acestui grup. cea care interesează societatea de astăzi) nu se opune trecutului aşa cum se disting două perioade istorice succesive. nume. În realitate. câmpul memoriei colective. op. dar care nu se unesc altfel şi nu formează cu adevărat un singur corp93. schimbările s-ar precipita. dimensiunille exterioare. reapar aceleaşi grupuri. conforme cu caracterele lor şi ale căror sentimente şi pasiuni evoluează într-o mişcare neîntreruptă. în timp ce pentru istoric ambele perioade sunt la fel de reale. de la o epocă la alta. deoarece. în vreme ce într-o piesă. modurile de apreciere a oamenilor şi a evenimentelor. două grupuri care se succed. Prin definiţie. în istorie avem impresia că. e greu de spus în ce moment a dispărut o amintire colectivă şi dacă a ieşit cu siguranţă din 93 Paul Ricoeur. Dacă durata vieţii omeneşti ar fi dublă sau triplă. în aparenţă. precum şi din natura generală a societăţilor. rezultate din locuri. orientarea spiritelor. La fel. adică până la memoria grupurilor care o alcătuiesc. 130 46 . Când o perioadă încetează să mai intereseze perioada care-i urmează. aşa cum conţinutul unei tragedii este distribuit în mai multe acte. dacă. căci reţine din trecut numai ceea ce este încă viu sau capabil să trăiască în conştiinţa grupului pe care o întreţine. Prezentul (înţeles ca fiind pe o anumită durată. nu ai fi prin asta mai săracă. dacă viaţa omului ar fi mai scurtă. Nu se ştie dacă această memorie extinsă ar avea un conţinut mai bogat în cazul în care societatea legată prin atâtea tradiţii ar evolua cu mai mare dificultate. ci doar limite neregulate şi incerte. Căci trecutul nu mai există. cit. Memoria unei societăţi se întinde atât cât poate.Memoria colectivă se distinge de istorie cel puţin prin două raporturi. măsurat în unităţi de timp.

uzul comportă posibitatea abuzului. p. Sentimentul de facilitate reprezintă astfel latura pozitivă a 94 Ibidem.. Între uz şi abuz se strecoară spectrul „mimeticii‖ rele. Memoria este considerată ca fiind păstrătoare a profunzimii timpului şi a distanţei temporale. În ce mod. de spontaneitate. cea de-a doua este mult mai extinsă decât prima. sau memorie personală şi memorie socială. din perspectiva accestei mize. tocmai pentru că ea se păstrază într-o parte limitată a grupului social. e vorba de a face economie de efort. în timp ce memoria vieţii lor prezintă un tablou mai continuu şi mai dens95. Pe de altă parte. Ar trebui să se producă distingerea între două memorii. or. cit. ambiţia veriativă a memoriei este serios ameninţată.. Şi tocmai prin abuz. Prima s-ar putea ajuta de cea de-a doua. a unui eveniment recunoscut a fi avut loc înaintea momentului când acesta declară a-l fi resimţit. subiectul fiind scutit de a învăţa din nou pentru a răspunde solicitărilor din partea unor circumstanţe diferite. sau pe cealaltă exterioară. pe care le putem numi pe una interioară sau internă. În termeni negativi. 97 96 Paul Ricoeur. În cazul rememorării. 76 95 47 . de uşurinţă.96 Există o modalitate a actului de a ţine minte ce constituie o practică prin excelenţă. pe care e important s-o distingem riguros de rememorare. vicisitudinile memoriei exeersate sunt capabile să afecteze ambiţia veritativă a memoriei? S-o spunem într-un cuvânt: exersarea memoriei este uzul ei. în conştiinţa trează. Mai exact spus memorie autobiografică şi memorie istorică. ea ne reprezintă trecutul doar sub formă rezumată şi schematică.memoria grupului. deprinderi. astfel încât acestea să fie fixate. şi anume memorarea. P 132 Maurice Halbwachs.cit. memorarea constă în anumite moduri de a învăţa ce au drept obiect cunoştinţe. învăţat. perceput. op. Această trăsătură constituie pandantul pragmatic al recunoaşterii ce încheie rapelul pe plan epistemologic. Marca temporală a ceea ce a avut loc înainte constituie astfel trăsătura distinctivă a rememorării. În schimb. op. căci istoria vieţii lor face parte din istorie în general. poate fi oricând regăsită94. sub dubla formă a evocării simple şi a recunoaşterii ce încheie procesul rapelului. p. posibilităţi de a face. accentul este pus pe reîntoarcerea. Desigur. să rămâne disponibile pentru o efectuare marcată din punct e vedere fenomenologic printr-un sentiment de facilitate.

202 48 . Momentul arhivei este momentul intrării în scriere a operaţiei istoriografice. depoziţia este condiţia posibilităţii unor instituţii specifice destinate adunării. ea este citită. Dă o urmare narativă memoriei declarative. Însă specificul procesului de memorare constă în caracterul construit al modurilor de învăţare ce urmăresc o efectuare uşoară. punerea în intrigă a unei istorii povestite întăreşte autonomia semantică a unui text. mărturia intră în zona critică unde este nu numai supusă confruntării severe între mărturii concurente. consultată. putem considera memorarea drept o formă de memorie – obişnuinţă. bipăstrată. op. depusă. Acestor trăsături de scripturalitate pe care le are în comun cu povestirea. aceasta reprezintă o ruptură pe un traseu de continuitate. Însă nici fenomenologia nu se lasă mai prejos: o ruptură subtilă se adânceşte între spunerea şi spusul oricărei enunţări.. s-a spus. este de asemenea momentul naşterii arhivei. constituite. Or. cit. în sens strict. Arhiva se prezintă astfel ca un loc fizic ce adăposteşte destinul acelui tip de 97 98 Paul Ricoeur. Dar specificul povestirii constă în a purea fi despărţită de naratorul său. permiţând enunţului. 201 Ibidem. Trecând de la formă la conţinut. Înaintea arhivei consultate. cea dintâi componentă a probei în istorie. căreia alcătuirea în formă de operă îi conferă vizibilitatea lucrului scris97. ci şi absorbită într-o masă de documente care nu repezintă toate nişte mărturii. p. formă privilegiată a memoriei fericite. conservării. pe care istoria nu –l va mai părăsi niciodată de cum înainte.. auzită. De altfel. Se va pune atunci problema validităţii probei documentare. ea este ascultată. O dată trecută poarta arhivelor. consultată. s – a urmărit mişcarea graţie căreia memoria declarativă se exteriorizează în mărturia sa.efectuării reuşite a unei amintiri pe care Bergson ar numi-o „acţionată‖ mai degrabă decât „reprezentată‖. p. Mărturia. literară. Este momentul când lucrurile spuse trec din câmpul oralităţii în câmpul scrierii. de la spaţiul-timp istoric la cuvintele rostite în trecut. adunată. La rândul ei. mărturia le adaugă unele trăsături specifice aparţinând structurii de schimb între cel care o depune şi cel care o primeşte: în virtutea caracterului reiterabil care îi conferă statutul de instituţie . În acest sens. La origine. spusului lucrurilor spuse. clasării unei mase documentare în vederea consultării de către persoane abilitate98. să urmeze o traiectorie ce poate fi numită. există ahivarea. Arhiva este scriere. mărturia poate fi scrisă. mărturia este orală. aşa cum arată cu insistenţă o critică literară influenţată de structuralism.

actorul lor.urmă deosebit cu grijă de urma cerebrală şi de urma afectivă. a căror arhivare pune probleme. limitele inscripţiei şi ale arhivării se află deja în această situaţie. Înainte ca limitele explicaţiei şi ale înţelegerii să fie puse la încercare . rămâne uneori confruntarea între mărturii. spaţial. O raţiune suplimentară a dificultăţii de comunicare ţine de faptul că martorul însuşi nu se află la distanţă faţă de evenimente: el nu a „asistat‖ la ele. dacă nu chiar singurul recurs. Este vorba despre experienţele la limită. oricât de mare ar fi lipsa principală de fiabilitate a mărturiei. le-a fost victimă. 99 100 Paul Ricoeur. experienţa de transmis este aceea a unei lipse de omenie fără nicio asemănare cu experienţa omului obişnuit99.213 Ibidem. trebuie să-şi însuşească. abia dacă a fost agentul. Această înţelegere a fost edificată pe bazele unui simţ al asemănării umane în planul situaţiilor. p. deşi scrise în memorie. Dacă scrierile constituie partea principală a depozitelor de arhivă şi dacă prin scrieri mărturiile oamenilor din trecut constituie pentru noi un prim nucleu. Cum „să-ţi povesteşti propria moarte?‖ întreabă Pimo Levi100. cit. cu adevărat extraordinare – care îşi croiesc cu greu drum spre capacităţile de receptare limitate. ea este şi un loc social. Însă arhiva nu este doar un loc fizic.. p. obişnuite ale unor auditori educaţi în spiritul unei înţelegeri împărtăşite. Există cazuri limită al anumitor mărturii fundamentale orale. Pentru ca omul să accepte o mărturie. E vorba în esenţă de supravieţuitorii lagărelor precum acelea ale Primului război mondial sau ai lagărelor de exterminare ale Holocaustului. nu avem în ultimă instanţă altceva mai bun decât mărturia pentru a ne asigura ca s-a întâmplat un anumit lucru la care cineva atestă a fi asistat în persoană şi că principalul. atunci toate felurile de urme sunt menite a fi arhivate. sentimentelor. De aceea se poate vorbi de criza mărturiei. în afara altor tipuri de documente. adică să-i atenueze pe cât posibil caracterul straniu generat de oroare. 214 49 . op. gândurilor. ci cu mărturia şi că. acţiunilor. O astfel de condiţie drastică nu este satisfăcută decât în cazul supravieţuitorilor.. Se anticipează astfel o problemă care nu îşi va găsi expresia deplină decât la capătul traseului operaţiilor istoriografice. Nu va trebui să uităm că nu începe totul cu arhiva. Or. provocând o adevărată criză a memoriei. şi anume problema reprezentării în istorie şi a limitelor sale. Tocmai în acest sens este vorba de experienţă la limită. şi anume urma documentară.

Istoriografia ca ştiinţă câştigă infinită obiectivitate, când ea foloseşte, la momentul potrivit memoria oamenilor care au făcut şi au suportat istoria. Investigaţiile de istorie orală, făcute în interiorul generaţiei care reprezintă memoria vie a acelei epoci, completează documentele publicate anterior cu o multitudine de detalii. În faţa noastră se perindă ca într-un film scenele arestării, transportului, ajungerii la locul de pedeapsă101. Apoi – viaţa cotidiană, cu toate suferinţele, necazurile şi pierderile ei, ca şi disciplină şi solidaritatea, care au permis o reducere a dezastrului şi salvarea a ceea ce se mai putea salva.102 În nici unul din secolele precedente, în Europa nu s-a vorbit şi s-a scris mai mult despre drepturile omului decât în sec. al XX-lea. Totuşi, în nici unul din secolele precedente nu s-au călcat în picioare drepturile omului într-o atât de groaznică, prin state totalitare şi prin dictaturi, ca în secolul trecut. Foştii deportaţi în Rusia au fost constrânşi să afle acest lucru suferindu-l. De la începutul deportării la muncă silnică în Uniunea Sovietică au trecut 66 de ani, de la revenirea acasă 60. Chiar şi după un timp atăt de îndelungat, perioada aceea de suferinţă le este încă vie în minte, de parcă s-ar fi sfârşit adineaori. Astfel de experienţe amarnice nu pot fi şterse nici de ani, nici de decenii. Amintirile acelor ani, în care au fost lipsiţi de libertate şi speranţe, fiind expusi permanent foametei, bolilor şi morţii, le apasă sufletele ca un coşmar. Fiecăruia dintre ei li s-a întipărit foarte adesea, în perioada anilor petrecuţi în Uniunea Sovietică, întrebarea:„Când îmi va veni mie rându să mor, departe de cei dragi, în ţară străină?”. Pentru mulţi, această teamă a devenit realitate. Alţii au rămas marcaţi pentru tot restul vieţii lor de bolile contactate acolo, decedând înainte de vreme. Supravieţuitorii deportării au o singură dorinţă fierbinte: „ fie ca astfel de evenimente să nu se mai repere niciodată!” Din experienţa lor dureroasă au învăţat un lucru: drepturile omului şi demnitatea umană nu sunt asigurate decât atunci, când toţi cei aflaţi la pârghiile puterii nu se descotocesc de teama faţă de Dumnezeu.103 Pentru cei implicaţi direct nu a fost decât o consolare târzie faptul că în sfârşit putea avea loc un catharsis iar ei puteau depune marturie despre umilirile suferite în timpul ridicărilor şi transporturilor în vagoanele pentru animale, despre experienţa extremă a unei călătorii de zile şi zile spre o ţintă incertă, despre sosirea într-o ţară în care guvernul distrugea şi foametea extremă.
101 102

Fundaţia Friedrich Ebert, op.cit., p. 8 Op. cit. p. 8 Ibidem. p. 10

103

50

Aceia care, după suferinţele fizice şi psihice suportate au mai avut o dată puterea să-şi mai aducă aminte şi să reflecteze asupra celor trăite, relatează despre foametea şi despre bolile de acolo, despre o viaţă de lagăr şi în cea mai cruntă mizerie, despre munca grea, despre moartea ca însoţitoare permanentă, dar şi despre strădanie ca, în limitele posibile, să-şi modeleze traiul cotidian după propriile tradiţii, despre cum încercau să uite de lipsuri şi de situaţia fără de ieşire printr-o viaţă comunitară, cu activităţi culturale şi sportive. Facem apel la mărturii pentru a întări sau a infirma dar şi pentru a completa ceea ce ştim despre un eveniment asupra căruia suntem oarecum informaţi, dar multe circumstanţe ne sunt cunoscute. Astfel pentru a confirma sau provoca o amintire avem numaidecât nevoie de martori, în sensul obişnuit al cuvântului, adică de indivizi prezenţi în formă materială şi sensibilă. Se întâmplă ca una sau mai multe persoane reunindu-şi amintirile, să poată descrie foarte exact faptele pe care le-a trăit odată şi chiar să reconstituie toată suita actelor şi cuvintele lor în cirumstanţe diferite. 104 În ceea ce priveşte soarta celor implicaţi în mişcarea deportării germanilor în Rusia, s-au putut afla mai multe despre realitatea acelor timpuri. Aceştia şi-au amintit despre zilele petrecute acolo astfel încât au ales să povestească trauma trăită în timpul deportării. Următoarele relatări despre cele trăite în timpul deportării, au menirea de a prezenta evenimentele din punct de vedere al trăirilor individuale dar şi al faptelor istorice. Am propus să începem cu relatări cu privire la primele evenimente ce au avut loc înainte ca saşii să ajungă de pe teritoriul României în Rusia. Înainte de a fi transportaţi către Rusia, s-au întocmit anumite liste ale locuitorilor germani pentru a-i avea în evidenţă pe toţi cei care erau apţi pentru muncă în refacerea Rusiei. „ În toamna târzie a anului 1944, în toate comunele cu populaţie germană s-au alcătuit liste ale locuitorilor germani. Chiar dacă asupra acestui fapt se ordonase cea mai strictă secretomanie, ştirea s-a răspândit treptat-treptat. Iar când s-a mai răspândit cu viteza vântului zvonul despre trenurile care traversau România în direcţia răsărit, umplute cu germani din

104

Fundaţia Friedrich Ebert, op. cit. p. 49

51

Ungaria şi din Iugoslavia, mulţi se temeau că vor avea aceeaşi soartă‖ (Josef Hornyatschek, Karl Orner, Darowa, Villingen-Schwennigen, 1991, pag, 273)105 Încă din prima relatare redată mai sus se poate evidenţia ideea unei soarte necunoscute ce-i aştepta pe germanii din România în ceea ce priveşte deportarea în Rusia. Oamenii erau confuzi şi nu ştiau ce urma să se întâmple iar teama că vor fi nevoiţi să renunţe la viaţa lor pentru a înfrunta un destin tragic este evidentă. „În decembrie 1944, la Şura Mare, angajaţii Consiliului Comunal, ajutaţi şi de o fată săsoaică, treceau pe la saşi de la casă la casă, completând liste cu toţi adulţii de ambele sexe, pe care îi consemnau după anumite grupe de vârstă. Scopul pentru care se alcătuiau aceste liste nu-l cunoştea nimeni. „ ( Johanan Grau, Allgemeine Deutsche Zeitung Für Romäniein, din 18 ianuarie 1995)106. Saşii erau aleşi pentru a fi deportaţi în funţie de vârstă şi sex astfel încât ruşii să îşi poată forma o idee cu privire la „mâna de lucru‖ ce urma să-i scoată din necaz. Fără a cunoaşte cu adevărat scopul acestor liste minuţioase, saşii nu puteau face altceva decât să presupună ce va urma să se întâmple cu ei. Nu a durat mult şi în decembrie 1944 au aflat cu toţii motivul pentru care au fost supuşi unor astfel de interogatorii. „ În decembrie 1944 am fost cu toţii adunaţi. Dimineaţa a venit secretarul comunal cu gardiştii, care aveau flinte. Au mers de la casă la casă şi spuneau că toţi trebuie să vină la o şedinţă. (...) Ruşii sunt aici, spuneau, şi că ei vroiau să spună acum oamenilor ce e de făcut... Iam crezut. Am lăsat totul baltă. (...) Am fost închişi în şcoală, iar când sosiseră toţi, ne.au spus că trebuie să plecăm în Rusia. Timp de trei ani va trebui să lucrăm acolo, trebuia să reclădim acolo ceea ce germanii distruseseră.‖(Anton Czumbil/Socond, în H. Berner, 1996, pag. 32.)107 Sunt ridicaţi, din ordinal Înaltului Comandament Sovietic, spre a fi duşi în lucurile unde se simte nevoia de braţe de muncă, următoarele categorii de cetăţeni deorigine etnică germană: o Barbaţii între 16-45 de ani

105 106

Fundaţia Friedrich Ebert, op.cit p. 34 Ibidem, p. 35 107 Ibidem, p. 42

52

din rândul persoanelor nominalizate. în Allgemeine Deutsche Zeitung Für Romäniein.) Această triere nu a avut loc. cit. În apropiere de Galaţi am ami văzut o dată Dunărea largă. Zile întregi nu le deschidea nimeni.o Femeile între 18-30 ani. „La 11 ianuarie 1945 a sosit apoi şi la Şura Mare momentul. p. au fost îmbarcaţi în automobile sovietice şi transportaţi noaptea. 44 Ibidem. În memoria supravieţuitorilor a rămas pe lângă drama trăită în Rusia şi drumul până acolo. iar în gara Sibiu aşteptau de câteva zile o serie de garnituri de tren goale destinate transportării celor ridicaţi pentru Uniunea sovietică. Cei care. le-am aruncat cărţi poştale cu sume mari de bani.c. cu îmbrăcăminte se iarnă şi cu rezerve de hrană la Şcoala germană. capitala Moldovei româneşti. op. În noaptea de 12 spre 13 ianuarie. la orele 2.30 la gara Sibiu. 53 . După câteva zile am ajuns la Iaşi. Unele au ajuns la apartenenţii noştri. „Am stat înghesuiţi în vagoanele de marfă. dosar 3260. afară de cele ce au copii ce nu au îndeplinit vârsta de un an. pag. „internaţii civili‖ au fost transportaţi cu camioanele în afara comunei.. iar toţi cei ridicaţi în ziua de 13 ianuarie a.. (. toboşarul a anunţat că toţi feciorii şi bărbaţii saşi între 17 şi 45 de ani şi toate fetele şi femeile între 18 şi 30 de ani se vor prezenta imediat cu valiza. Făcând apel la mărturiile acestora nu pot spune decât că astfel de momente rămân adânc înrădăcinate în memoria suprevieţuitorilor. Între timp. de unde au fost trimişi în Uniunea Sovietică. În zorii zilei. nu s-au prezentat la şcoală aşa cum suna ordinul.‖(Johann Grau. p. 155-165)109. „Aproximativ 100 de camioane sovietice au stat la dispoziţia autorităţilor sovietice în vederea ridicării minoritarilor germani. prevăzute cu sobe. fond documentar. După o şedere intermediară în câteva săli de clasă încălzite şi 108 109 Fundaţia Friedrich Ebert. în 85 de vagoane de marfă. Uşile erau închise. aceia au fost ridicaţi de acasă de soldaţii sovietici şi români şi jandarmi.57.‖ ( Din: Nota din 26 ianuarie 1945 cu privire la ridicarea germanilor din Sibiu. din 18 ianuarie 1995)108. Pe unde vedeam ţărani români. toate ieşirile din comună au fost ocupate de patrule. Arhiva Serviciului Român de Informaţii.

cu o masă caldă am fost transbordaţi în vagoanele ruseşti. Abia că am simţit frigul. Extrem de puternica sirenă sovietică ne-a făcut pentru prima dată să ne cutremurăm. Locomotiva avea o stea sovietică şi era împodobită cu bentiţe roşii. În marile vagoane sovietice trebuiau să se înghesuie ca să-şi găsească loc până la 112 persoane. Din nou au fost închise uşile, dar ni s-a dat voie, vagon după vagon, să ieşim o dată pe zi, în câmp deschis(...). La noduri de cale ferată mai mari se întâlneau nenumărate trenuri cu acelaşi conţinut din Transilvania, din Banat, din Satu Mare, din Slovacia şi Budapesta.‖(Hans Juchum, în Deportat în Uniunea Sovietică), Munchen 1991, pag. 207)110. Saşii îşi reamintesc primele momente petrecute în Rusia. Astfel primele lor impresii legate de ruşi au fost legate de nivelul de trai al acestora din urmă. „După ce am trecut de Iaşi, zona ne era necunoscută. Din când în când am primit alimente. Am primit pâine rusească şi carne de capră afumată. Pe atunci, nu am putut gusta nici una din acestea. Oricum, mai aveam mâncare de acasă. Am remarcat imediat un lucru. Trenul staţiona într-o localitate mai mare şi nu puţini dintre noi aveam câte ceva stricat, pe care, prin anumite deschideri ale vagonului, le arunca. Şi imediat veneau ruşii şi le luau pe cele aruncate şi le şi mâncau. În Raiul rusesc domnea deci foametea.‖ (Nikolaus Schwarz/Rusca Montană, în Groaznicul an 1945, Reşiţa, 1996, pag. 10) 111. „Nu numai noi o duceam rău, ci şi populaţia rusă. Şi ei abia că aveau alimente, câştigau puţin şi trăiau în mare mizerie. Vara copiii umblau aproape goi, şi când începea să se facă frig trebuiau să rămână în case, căci haine nu aveau. Abia când le venea tatăl acasă îmbrăcau hainele acestuia şi puteau ieşi în stradă. La lagărul nostru, copiii nu puteau cerşi pâine decât atunci când tatăl lor era acasă şi ei îi puteau îmbrăca hainele.(...) Ruşi erau săraci, dar cu suflet bun şi săritor. Mulţi dintre aceia care lucrau în lagărul nostru lăsaseră în urma lor o soartă grea, căci înainte de a veni noi în lagăr

110 111

Fundaţia Friedrich Ebert, op. cit. p. 59 Ibidem, p. 66

54

acesta fusese un gulag pentru cetăţeni ruşi. Nu-mi pot închipui ce o fi făcut sau ce crime or fi săvârşit, căci erau toţi- cu excepţia câtorva dintre ofiţeri- foarte cunsecade.‖112. În mod evident traiul în lagărele ruse era unul cât se poate de modest astfel încât traiul în astfel de condiţii nu era benefic nici pentru deportaţii germani nici pentru ruşi. Din relatările supravieţuitorilor deportării reiese faptul că germanii au fot duşi acolo pentru a scoate populaţia rusă din sărăcie. Documentele din arhivele moscovite dovedesc faptul că încă din anul 1943 guvernul sovietic luase în considerare posibilitatea utilizării „muncii germane‖, adică folosirea unor persoane care se simţeau ca aparţinători la poporul german sau erau privaţi ca atare, chiar dacă erau cetăţenii altor ţări. Planurile detaliate pentru „mobilizarea pentru muncă‖ a unor „germani‖ din Europa Centrală sau de Sud-Est s-au elaborat însă abia în toamna târzie a anului 1944, după ce aceste spaţii au ajuns sub cuntrolul Armatei Roşii şi astfel a devenit posibilă o transpunere în practică a acestei acţiuni. „După trei zile am fost repartizaţi la muncă. Toţi au trebuit să coboare în puţurile de cărbune. Eu şi prietena mea am ajuns la <Puţul cincisprezece>. Aici activitatea era mai demult întreruptă, puţul fiind inundat. Apa a fost scoasă cu ajutorul unor pompe, încă înainte de a sosi noi. Puţul nu avea decât 75 m adâncime, dar era degradat în cel mai înalt grad. Nu ni s-a permis nici măcar să folosim maşina de extracţie. Totul era putred şi alunecos. Bârnele care susţineau galeriile erau frânte, la scara pe care urcam şi coboram zilnic, lipseau multe trepte. Iluminat electric nu exista decât în faţă, la maşina de extracţie, unde era scos cărbunele la suprafaţă. (...) Un timp a trebuit să car stâlpi de sprijin. Apoi am ajuns la vagoneţi. Un vagonet era de o tonă. De regulă, în doi, trebuia să împingem 80 de vagoneţi până la linia pricipală. (...) În zilele de sărbătoare trebuia să muncim 10 ore şi mai bine. (...) Dacă aveam ghinion, atunci, în zilele noastre libere, eram trimişi la un alt puţ care nu-şi îndeplinise norma.(...) În unele locuri stăteam pănă la genunchi în apă. Dacă mergeam iarna până la lagăr, ciorapii de bumbac se lipeau de îngheţ de cizmele noastre de gumă. Nu le puteam descălţa, de aceea, decât în doi. Existau locuri unde nu puteai încărca cărbunele cu lopata decât în poziţia

112

Fundaţia Friedrich Ebert, op. cit., p. 69

55

şezând. Atât de jos era tavanul galeriei. Ne temeam de zilele în care maşina de extracţie intra în revizie. Atunci trebuia să facem pe jos toate drumurile la şi de la locul de muncă. Erau drumuri de nedescris. De multe ori rămâneam prinşi undeva. După două ore ajungeam la lumină, plini de imală şi mizerie. Eram de mult timp întoarsă acasă, dar aceste drumuri mă mai urmăreau ani de zile în visele mele cele mi urâte. „ (Anna Stiber/ Reşiţa, Această ţară nu o voi mai călca niciodată, benevol în Ştiu că-mi eşti tată, dar nu te cunosc, Reşiţa 1995, pag. 44-45)113. Nici munca nici epuizarea de pe urma acesteia nu a marcat viaţa deportaţilor ci moartea. Drama de a vedea cum cei dragi se sting din cauza condiţiilor inumane din timpul petrecut în Rusia. Saşii nu mai sperau la supraviţuire având în vedere că zilnic îşi priveau rudele, prietenii sau cunoscuţii murind din cauza tifosului sau a înfometării. Circa 12% dintre deportați (3.076 de persoane) au murit, raportul fiind de 3 bărbați morți la o femeie moartă „Înainte de Predeal am auzit câteva împuşcături şi trenul s-a oprit brusc, (...). Ne-am înghesuit la crăpăturile vagonului, pentru a vedea ceva. Trei santinele ruseşti cărau un bărbat care sărise din vagonul din spate şi încercase să fugă. Lui îi erau adresate împuşcăturile. Era mort...‖ (Walter Peter Plazer, Timpul vieţii, disperarea vieţii, München, pag. 20)114. „Catastrofa a venit în vara lui 1945. Mulţi sufereau de distrofie, de pe urma păduchilor şi a proastelor condiţii igienice, de pe urma neglijenţei oaamenilor, din care cauză tifosul s-a răspândit incredibil de repede. Ne amaninţa moartea prin înfometare. Ne simţeam ca nişte condamnaţi la moarte, care-i numără zilele şi ştiu sigur că moartea vine să-i ia. Această teamă pur şi simplu i-a înnebunit pe unii dintre noi. Numărul morţilor creştea de la o zi la alta, teama şi disperarea s-au extins tot mai mult, tremuram la gândul distrofiei, furam, săvârşeam lucruripe care în adâncul sufletului nostru le repingeam, dar pe care, pentru a putea supravieţui, eram constrânşi să le facem. Numărul morţilor creştea de la zi la zi. Îmi aduc aminte acea zi când, doar în camera noastră, am numărat 16 morţi. „ (Ludwing Rittinger în: H. Berner, D. Radosav, op. cit., pag. 135)115

113 114

Fundaţia Friedrich Ebert, op. cit. p. 80 Idem, p. 99 115 Ibidem, p. 100

56

luând totul: animalele. călugăriţe şi mireni dispuşi de a face sacrificii. dau de ştire şi despre faptul că. Ziua următoare. 158 57 . Pe 8 decembrie am sosit la Sighet. Scrisoare de mulţumire către tovarăşul Stalin. Dar nu toţi au ajuns vii în localităţi lor natale. Un ofiţer rus ne-a ţinut o scurtă cuvântare. ignorând total demnitatea umană. persoane civile au fost făcute sclavi de muncă într-un stat al muncitorilor. au fost hrăniţi şi îgrijiţi cu multă dragoste. 153 118 Ibidem. D. nu şi-au mai regăsit nici casele în care intrasera românii. (Josef Wonbas/Petreşti. în: H. după care cu toţii a trebuit să semnăm o hârtie. p. Nu s-a mai dormit pe priciuri. op. pag. p. Supravieţuitorii nu mai erau decât o umbră a acelora care au fost deportaţi cu nouă luni în urmă din Glogovăţ/Vladimirescu. chiar şi după sfârşitul războiului. fapt pentru care erau trimişi înapoi în România. dormeam direct pe fundul vagonului. Am fost căutaţi cu mare atenţie şi stricteţe la buzunare. Starea lor făcea imposibilă o muncă în continuare în U. 1988. Dar. în Karpatenrundschau 24 octombrie – 28 noiembrie 1991)118. cum spuneam. p. 132)117.145 Ibidem.S. dar mai ales rromi. pag. Dar drama etnicilor germani nu s-a încheiat odată cu cei cinci ani petrecuţi în deportare. pe 12 decembrie am fost cu toţii acasă‖.‖ (Kurt Stephani. Glogovăţ/Vladimirescu în comitatul de Arad. „Pe 6 decembrie 1949 am urcat din nou în vagoane pentru animale. Înainte de a trece graniţa românească a trebuit să coborâm.‖ (Hans Gehl. călcându-li-se demnitatea umană în picioare. cit.S. op. Au fost primiţi la Sighetu Marmaţiei de preoţi. relatate ca trăiri individuale. De data asta. întorşi acasă din deportare. uşile au rămas deschise. începând cu octombrie 1945 primii deportaţi s-au întors acasă cu aşanumitele transporturi cu bolnavi. Mai târziu am aflat că fusese o scrisoare de mulţumire adresată lui Stalin. cam 100 de bărbaţi a trebuit să ne aliniem din nou.R. PLECAM ACASĂ. cit. „Groaznicele situaţii din timpul şederii de cinci ani pentru reconstrucţia uzinelor şi minelor de cărbune distruse din Rusia Sovietică nu sunt pentru supravieţuitori doar nişte amintiri faţă de o perioadă de groaznice trăiri. Radosav.„Slabiţi şi bolnavi. Berner. 116 117 Fundaţia Friedrich Ebert. Viaţa trebuia să meargă mai departe.. Ele. Întorşi acasă nu şi-au mai regăsit pământurile date prin reforma agrară din 1946 celor care au luptat pe front împotriva Germaniei hitleriste. care ne „adăpostise cu atâta amabilitate‖. ferestrele nu au fost bătute în cuie. 156)116.

Numai ca. case. Comuniştii strângeau şurubul de la an la an pregătind terenul pentru trecerea la colectivizare. suprafeţe întinse de terenuri agricole. asigurându-şi astfel hrana şi pentru ei şi pentru noii proprietari. 58 . lucrate. a contribuit indirect. ca după atatea umilinţe îndurate. sau şuri nu s-au lasat doborâţi de soartă şi curând. fie în adăpostul animalelor. graţie seriozităţii şi a harniciei au ajuns chiar să conducă unele dintre noile unităţi economice. Ea rămâne încă pentru câteva generaţii o rană deshisă care a creat o ruptură greu de definit în sufletul şi inima oamenilor. animale. angajându-se pe toate şantierele.uneltele agricole. ceea ce le face cinste. în toate fabricile din zona lor de locuire. fie într-o cameră mică de cei ce au devenit peste noapte proprietari pe bunurile şi casele lor. Mulţi dintre ei. potrivit cărora mulţi dintre cei plecaţi consideră şi acum meleagurile părăsite după 800 de ani ca fiind patria lor adevărată. veniturile lor le depăşeau cu mult pe cele ale ţăranilor. să emigreze în masă în ţara de origine. pe măsură ce trecea timpul. pentru că ei. şi-au revenit din năuceala suferită. totul fiind jefuit ca la drumul mare. bunurile etc. având acum pământ. românii s-au considerat traşi pe sfoara de istorie. cred. Aceasta. în interesul lor. ceea ce. astfel că în foarte scurt timp. Dar sunt şi mărturii legate de acest aspect trist. de ei în parte. acareturi. acum. Saşii şi şvabii. şi-au suflecat mânecile şi au trecut la asalt. S-au trezit deodată din nou muritori de foame. Înghesuiţi. şi de trecerea la industrializarea ţării. în schimb au ştiut să profite. au fost impuşi cu cote şi taxe tot mai mari. luând în primire de la cei împroprietăriţi cu pământul lor.

Schneidawind s-a străduit. din cele mai însemnate. o mulţime impresionantă de informaţii istorice. cu predilecţie. Relatările sale oferă o abordare diferită a ceea ce înseamnă Transilvania în ochii străinilor. la 25 august 1799. p. acelaşi nume ca şi tatăl său. Daniela Buşă.119 Dispunând de cunoştinţe remarcabile şi cu totul neobişnuite. unde a încercat să-şi aline suferinţele pricinuite de boala de inimă. 63 59 . DESPRE TRANSILVANIA Pentru a avea o imagine asupra Transilvaniei din punct de vedere obiectiv am ales să apelez la experienţa lui Franz Joseph Adolph Schneidawind în călătoria sa prin Tansilvania. Cu ajutorul izvoarelor adunate. în numa cercetărilor sale neîntrerupte în arhivele şi bibliotecile din Germania şi din străinătate. datorită caracterului lor multilateral. Nu şi-a mai putut îndeplin această dorinţă. Purtând. insuficient slectate. statistician cunoscut. cercetarea şi interpretate în mod critic. eitura Academiei Române. în urma susţinerii publice a tezei intitulate : Momente principale ale istoriei filosofiei. să obţină transferul la liceul din Bamberg. Robespierre. Dar cercetarea 119 Paul Cernovodeanu. În 1822 a dobândit titlul de doctor în filozofie. Schneidawind s-a dedicat studiilor de filozofie şi. Renunţând la cariera de medic. el a urmat şcoala medie la Bamberg. Mirabeau etc. despre care a publicat o serie de studii întocmite cu grijă. Schneidawind a prezentat o măiestrie incontestabilă personalităţile lui Napoleon. 2006. unde a funcţionat cu succes până în mai 1856. El s-a ocupat. şi. cursurile Facultăţii de Medicină şi Filozofie de la Universitatea din Würzburg.1. după obiceiul vremii. mai cu seamă celor de istorie. chiar beletristică. Franz Joseph Adolph Schneidawind s-a distins printr-o activitate publicistică bogată.CAPITOLUL IV SAŞI ŞI ROMÂNI ÎN TRANSILVANIA 4. Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea. primite favorabil de cititori. apoi. consilier al direcţiei landului Bavaria. şi a murit la Marienbad (Mariánské Lážne). Numai la 5 august 1827 profesor de istorie la liceul regal din Aschaffenburg. de istoria Revoluţiei franceze. murind la 26 iulie 1857 la Marienbad (Mariánské Lážne). după care a adunat. Franz Joseph Adolph Schneidawind s-a născut la Bamberg. cuprins de dorul oraşului natal. Bucureşti. la 26 iulie 1857.

op.122 120 121 Ibidem. Moldau. prin iernile aspre şi lungi. iar autorităţiile otomane nu ar fi întreprins astfel de lucrări de teama înlesnirii expansiunii Austriei în ţările române. Schneidawind începe relatarea călătoriei sale prin ţările române cu precizarea situării geografice a Moldovei şi Ţării Române. Nüengerg. privelişti frumoase asemănătoare cu cele din Alpi. clima ţărilor române i s-a părut a fi foarte schimbătoare datorită vântului care bătea din direcţia nord-est chiar şi în zilele de vară. de asemenea a mlaştinilor de la câmpie şi de modificare. în ciuda străbaterii deosebit de anevoioase a trecătorilor lor. de care domnii nu au dispus. După parerea sa. Wallachei. bibliotecar regal din Bamberg. oferindu-i. delimitarea hotarelor şi a suprafeţei lor globale. Îmbunătăţirea drumurilor a presupus investirea unor sume mari de bani.4. 1832. p 479-493. Lui Schneidawind. 60 . Planen und anderen Abbildungen. artileria cea mai grea. când se dezlănţuiau furtuni şi vijelii cumplite. datorită faptului că îngheţau toate râurile şi peste Dunărea îngheţată putea trece. Schneidawind a călătorit în Europa Centrală şi de Sud-Est. vol. Daniela Buşă.critică insuficientă a izvoarelor amintite nu trebuie să fie considerată drept vină. Bessarabien. 64 122 Ibidem. Moldova şi Ţara Românească în colecţia Taschen-Bibliothek der Wichtigsten Reisendurch Siebenbürgen. dealurile subcarpatice roditoare şi Carpaţii l-au fascinat pe călătorul german prin peisajele lor romantice şi prin splendoarea sălbatică a munţilor. publicându-şi amintirile din Serbia. alcătuită de Mehrer şi editată de Joachim Heinrich Jäck. cu cea din Rusia. pe această cale.120 La fel ca mulţi dintre contemporanii săi germani. Mit Landkarten. tocmai această caracteristică geopolitică a Ţărilor Române este cauza înapoierii lor. Această climă cu caracter excesiv s-a asemănat. cit. a lipsei oricărei voinţe şi iniţiative de deschidere şi construire a căilor de comunicaţie. care a fost spaţiul de desfăşurare a numeroaselor războaie ruso-turce „ acest spaţiu strâmt este presărat cu cadavre ruseşti şi turceşti‖. vreme de şase săptămâni. Servien.121 Spre deosebire de şes. p. Paul Cernovodeanu. Bosnien und Roumanien. ci numai limita autorului şi a modului de cercetare a istoriei în epoca sa. a climei nesănătoase.

şi prin Moldova. întocmai ca şi contemporanii săi germani. p. în care pâmântul a fost lucrat şi cultivat adesea. toată atenţia cântecelor populare româneşti. grâul s-a cultivat în cantităţi suficiente pentru consumul intern. Schneidawind insistă. nu a mai fost publicat până acum în traducerea românească. Moldova şi Basarabia. Acelaşi simţ al poeziei şi cântecului il caracrerizează pe românul de rând din Ţara Românească. care au dat proprietarului o parte a recoltei. Moldova şi Ţara Românească. pretutindeni. asupra simţului muzical deosebit al românului. Dacă orzul s-a folosit numai la hrana vitelor şi a păsărilor. în viziunea lui Schneidawind123. tot atât de dulce ca limba italiană.cit. „un amestec de latină şi slavonă‖ şi este vorbită de un popor care-şi afirmă necontenit originea sa romană şi pentru care „latina constituie aproape limba maternă‖. principatele au fost caracterizate drept ţări agrare. Schneidawind consacră.65 61 . datorită gingăţiei şi armoniei sale sonore. în acelaşi mod cu cel din Europa. aceeaşi limbă românească. în timp ce aceasta din urmă a asigurat avansurile băneşti necesare şi a plătit impozitele. Exploatarea şi administrarea moşiilor s-a făcut fie prin sistemul arendării. Daniela Buşă op.În ceea ce priveşte dezvoltarea economică. 123 Paul Cernovodeanu. fie prin cedarea unor parcele de pământ ţăranilor. iar porumbul a constituit hrana de căpetenie a ţăranilor. Pasajul din Imagini de călătorie din Serbia. Schneidawind remarcă vocaţia poetică şi muzicală a limbii române. Limba română este.Urmând drumul deschis de renumitul său înaintaş Johann Gottfried Herder şi de Vuk Stefanović în literatura sârbă.. în mod îndreptăţit. care-şi transpune în cântec stările sale sufleteşti. Dar în ciuca afirmaţiilor nedrepte şi răuvoitoare despre cultura română. aşa cum el vorbeşte. ce priveşte trecerea lui Franz Joseph Adolph Schneidawind prin Ţara Românească.

în sfârşit. Când am sosit.. Teama de ciumă pare să neliniştească foarte <mult> pe bunii sibieni. cinstit şi primitor.volumul IV Nürngerg. ne-a fost greu să găsim adăpost. Casele sunt în general frumoase şi clădite confortabil.479-493 125 Hermannstadt 126 Paul Cernovodeanu. Lanţul de munţi se întindea în faţa noastră <năzuind să ajungă până la cer astfel că> aici formează un zid despărţitor de neînfrânt.78 127 Alle Nobili dersächsischen Nation. dovedesc un un comerţ vioi. Reisebilder aus Serbien.] De altfel.. ţi se pare că te-ai strămutat într-un vechi orăşel din imperiul german. Sibiu125 În ziua a patra a călătoriei noastre de la Timişoara am ajuns. der Moldau und Walachei. [. ca aproape toate vărfurile munţilor vecini. unul din munţii cei mai înalţi din Transilvania. editura Heinrich Haubenstricker. Surul cel enorm.126 Sibiul.J. p.4.2. Sibiul cel prietenos. Dar în general.cit.2. ci numai un patriciat format din saşi bogaţi. Piaţa principală oferă o privelişte deosebit de plăcută. dintre care unele sunt aranjate cu gust. pe când câmpiile de la şes se întindeau de-a lungul acestui perete de munţi. <acoperite> de o verdeaţă proaspătă şi de mii de flori de primăvară. fiind reşedinţa generalului comandant al Transilvaniei.A. în acea vale frumoasă şi roditoare în mijlocul căreia este aşezat <într-o poziţie> foarte atrăgătoare. întrucât ne întrebau cu cea mai mare suspiciune dacă nu venim de la carantină. Daniela Buşă op. saşii aceştia sunt un popor muncitor. 128 Gasthos des rómischen Kaisers 62 . străzile sunt regulate şi bine pavate. are o garnizoană însemnată. asemenea unui bogat covor ţesut cu aur. Ei mai era încă acoperit cu zăpadă. Mulţimea posturilor de gardă răspândite prin oraş arată în chip vădit existenţa autorităţilor militare. miau placut mult mai mult locuitorii de la ţară decât orăşenii.. Stăpânul hanului „Împăratul Romanilor‖128 ne-a deschis în sfârşit cu bunăvoinţă 124 Traducerea s-a facut după textul german publicat de F. totuşi negoţul trebuie să fi fost mult mai însemnat în vremurile de demult decât acum. p. prin care castelul trecătoarei Turnul Roşu domină singura legătură posibilă cu Ţara Românească. IMAGINI DE CĂLĂTORIE124 4. Schneidawind. O mulţime de prăvălii.1. În realitate nu a existat o nobilime săsească. tot aici locuiesc toţi patricienii de neam sas127. îşi întinde spre cer //creştetul său pleşuv de stâncă <ieşind> dintre pădurile întunecoase de brazi.

în pivniţa acestui hangiu. Comandamentul general129 ne-a vizat cu cea mai mare amabilitate paşapoartele <pentru a trece> în Ţara Românească. 1925. volumul II. Firma părea să ne făgăduiască foarte mult şi apoi hanul acesta era socotit ca primul din oraş. O sticlă de Tokay. de care nu puţin neam mirat. vezi Fr.cit. totuşi am constatat că aşteptările noastre au fost înşelate în chip ruşinos. se prefăcuse în oţet. fiind stricat de apele de munte şi întrucât nu găsisem acolo tovarăşii de călătorie <pe care i-am fi> dorit. ce întreţine continuu relaţiile cele mai vii cu Bucureştii şi care trebuie să fie socotit ca antrepozitul comerţului spre Turcia. Deoarece drumul direct prin trecătoarea Turnu-Roşu era însă greu de trecut. Cetăţuie. Cum timpul nostru era prea scurt ca să-l petrecem închişi în odaia unui han prost. numai bucătăria hangiţei era <demnă de a fi> lăudată. deoarece aici drumurile nu se află pretutindeni în cea mai bună stare. 132 Militargrenzbezirkes 133 Apud. pe care gândeam să o golim în sănătatea transilvănienilor. Ploaia care a survenit ne-a împiedicat să cunoaştem mai îndeaproape plăcerile Sibiului şi împrejurimile sale. comandant general imperial al Transilvaniei (1833-1834) Kronstadt 131 Paul Cernovodeanu. pe dreapta noastră lanţul înalt de munţi de la graniţa Ţării Române. Primul nostru popas de noapte a fost la Făgăraş. 220 63 . 79. şi nu era de băut.2. Odăile era proaste iar <serviciul> şi mai prost.2. ne-am urmat chiar a doua zi călătoria mai departe. pe locul unui bastion de lemn(1524). În timpul domniei Mariei Tereza. capitala circumscripţiei militare grănicereşti132 cu acelaşi nume.odăile sale. Daniela Buşă op. Braşov Tot drumul de la Sibiu până la Braşov am avut. p. clădită în 1624. Teutsch. Hermannstadt. Localitatea este foarte întinsă şi are în mijlocul ei un castel vechi133. p.131 4. Şi celelalte vinuri ale sale // nu ne-au putut în nici un chip împinse la excese. tot timpul. Vremea rea care ţinea mereu ne-a îngreunat foarte mult călătoria. am preferat să ne îndeptăm spre Braşov130.. Geschicgte der Siebenbürgen Sachsen für das sachsiche Volk. precum şi arta deosebită de a calcula a soţului ei. 129 130 Emmanuel conte Mensdorf-Pouilly. a devenit sediul unei garnizoane imperiale.

În ziua a doua am trecut printr-o pădure însemnată. Mariae‖. alcătuieşte planul din fund. către orele 10.Ne-am întâlnit şi cu mai multe patrule militare care străbăteau ţinutul pentru asigurarea călătorilor. am ajuns la Braşov. O jumătate de cerc de munţi deosebit de înalţi care se ridică. comuna Şinca. pag. fiul lui Bela al III-lea 140 Viitorul Andrei al II-lea(1205-1235) 64 . ca 134 135 Perşani-sat. Impunătoarea biserică catedrală 138. jud. între Perşani134 şi Codlea135. al căror orizont este învăluit iarăşi de dunga violetă a acelui lanţ de munţi care formează hotarul spre Moldova. pe cavalerii ordinului german „Crucifer de Hospitali S. Braşov Codlea (Feketehalom)-oraş. Andrei140 şi. În dimineaţa zilei a treia. Cu greu ne-am putut deschide drumul şi trăsura noastră înainta încet pe sub poarta veche. unde tocmai se ţinea târgul sâptămânal. dar suburbiile se întind în afara <oraşului pe o suprafaţă> însemnată. care au dat ajutor puternic regelui Emeric139 al Ungariei. Jumătatea sudică a acestor munţi este abruptă şi acoperită cu o pădure deasă de fagi. Braşovul însuşi nu este mare. cu un castel pe culme. se ascunde de privirile călătorului care vine din patrea aceasta. Un munte izolat137. deosebit de pictorească <este> acoperită cu grădini vesele şi cu chioşcuri ce folosesc ca reşedinţă de vară locuitorilor bogaţi din Braşov. Mulţimea de ţărani care veniseră aici cu toţii. Între înălţimile acestora şi castelul izolat de pe munte se desfăşuară o privelişte încântătoare asupra unei cămpii bogate.136 Nu zăreşti oraşul decât când te afli foarte aproape de zidurile lui. domină mulţimea caselor şi dă întregului <ansamblu>. foarte aproape de zidurile oraşului. Dacă coteşti după colţul acestui munte. 80 137 Tâmpa 138 Biserica Neagră. în anul 1199. jud. bine populat.construită în cursul anilor 1385-1425 139 Emeric. fiind închis de jur-înprejur de ziduri. împreună cu turnuleţul porţii oraşului. Istoria ne arată. iar partea dinspre apus. clădită în întregime în stilul vechi gotic. ca întemeietor ai acestui oraş. Poziţia sa este foarte romantică. o înfăţişare arhaică. împotriva fratelui acestuia. care tocmai atunci avea un renume rău din pricina unei cete de tâlhari. presărată cu sate şi păduri mici. animaţia şi îmbulzeala erau neobişnuite. rege al Ungariei (1196-1204). te afli ca printr-o lovitură de baghetă magică în mijlocul unui animat. Brasov 136 Ibidem.

DIFERENŢE. socială a stăpânului se impune şi slugii care încearcă să-l imite. cu porţi înalte şi ermetice. sluga rămâne tot slugă şi stăpânul tot stăpân.143 cirezi mari de animale. de pildă. deşi acest lucru se întâmpla destul de rar. o tehnologie mai avansată de cultivare a plantelor tehnice şi de creştere a animalelor. unde au început în anul 1203 să clădească Braşovul. Cu toate acestea. care se bucurau de un nivel înalt de viaţă. chiar în colţul mai îndepărtat al civilizaţiei europene ne-am simţit tot ca acasă <iar> viaţa orăşenească şi viaţa socială <am găsito> atât de plăcută. Având în vedere că saşii aveau gospodării cu case şi acareturi mari. aşteptând să plece o caravană spre Bucureşti. editura România pur şi simplu. încât ne-am hotătât cu dragă inimă să mai zăbovim câteva zile. 141 În realitate. Raportul dominant / dominat sau subordonat. Superioritatea modului de viaţă economică. Românii la contactul dintre culturi (Relaţiile interetnice). cavalerii teutoni au fost chemaţi de regele Andrei al II-lea. Aici în colţul cel mai îndepărtat al Transilvaniei. imprimă un anumit sens şi o anumită semnificaţie schimbului cultural dintre oameni.aşezaţi în Ţara Bârsei în anul 1211 şi apoi alungaţi în 1225 142 Maria Ciobanu – Băcanu. de o tehnică de producţie mai bună şi mai productivă. pământuri foarte bune şi fertile. spaţioase. Bucuresti. din filosofia lui Leibniz 65 . proiecte de viaţă luând ca model pe vecinii lor saşi. 142 4.răsplată a vitejiei lor.101 143 tip monadă închisă. gospodarii bine organizate în care românii erau slugi. că în ponderea preluării de trăsături culturale de la un grup de către altul nu trebuie să fie omise tipul de relaţii ce domină în modul de muncă şi de viaţă al acestora. deşi în cele din urmă. să ne putem urma călătoria cu o mai mare siguranţă. atunci idealul slugilor era să atingă şi ei o oarecare bunăstare. p. 2006. ÎMPRUMUTURI. INTERFERENŢE CULTURALE O perspectivă istorică asupra schimbului cultural între comunităţi cu structuri etnice mixte relevă. românii îşi construiau vise. la hotarul de astăzi al Ţării Româneşti. au căpătat în doar o bucată de pământ.3. aşa numita Ţară a Bârsei141.

• românii sunt mai inteligenţi în muncă decât saşii. amabili. împrumuturile şi interferenţele exercită acţiune asupra lui accentuându-l. pentru care le-au insuflat ambiţia de a învăţa. mai comunicabilă. cit. ei deţineau locul de vioara întâi şi în viaţa culturală. împrumuturile şi interferenţele sunt pilonii pe care se sprijină contactul dintre culturi. p.. de subordonare a românilor faţă de saşi s-au impus în viaţa socială unde saşii rămâneau claustraţi între ei. energici. • îşi păstrează datinile şi obiceiurile: 144 145 Maria Ciobanu – Băcanu. • „ospitalitatea românilor este de neînlocuit‖. artişti. administrativă a satului fiind apanajul saşilor.Relaţiile de muncă. de aceea. copiii românilor sunt în majoritate premianţi. de aceea această trăsătură culturală este preluată şi de saşi. Ele sunt cauze. iar o dată ce are loc el duce la împrumuturi şi se finalizează cu interferenţe. balurile şi festivităţile lor laice sau religioase erau inaccesibile tinerilor români cărora nu li se dădea voie nici să intre. practice de nivel mediu. toate profesiile posibile. Seratele. iar în lume populari. după aprecierea unei săsoaice. DIFERENŢE ETNO-CULTURALE 1. dar mai dezordonaţi şi mai puţin consecvenţi. • familia românească este mai deschisă spre lume ca cea săsească. oameni de ştiinţă. ospitalieri. op. Românii se deosebesc de saşi prin: • năzuinţa părinţilor ca odraslele lor să atingă statute sociale superioare lor. ei îşi propun să facă din copiii lor doctori. • românii sunt în familie mai calzi.1. mai spontani. nu s-au lăsat mai prejos de cât saşii când condiţiile social-economice le-au fost şi lor prielnice (după împroprietărirea cu pământ). 144 Diferenţele. ingineri. dacă nu o totală rezistenţă la schimb faţă de români. În calitate de cauze relevă că nici un contact între culturi nu are loc dacă culturile nu sunt diferite. creativi. Ca efecte ale contactului dintre culturi diferenţele.3. Organizarea socială. 102 Ibidem. 66 . 145 4. • românii sunt mai romantici în orientarea profesională. dar şi efecte ale contactului dintre culturi. manifestând destul de puţină deschidere. perseverenţi. pe când saşii se rezumă la cele tehnice. • românii sunt ambiţioşi. mai sociabilă. profesori.

înmormântări. • „nu s-au prea întrecut pe la şcoli înalte‖. • serbează Carnavalul vecinătăţii. op.. se adună toţi la un spectacol de teatru din spirit de coeziune etnică. dansează vals. • bărbatul nu-şi bate nevasta. onomastica. • au tradiţia confirmării la 14 ani.bal mascat. tradiţiile de la nunţi. • lucrează bine. doine. dar mai bine le este acasă‖.sărbătoarea onomasticii. . cit. • iarna. în februarie. 146 Maria Ciobanu – Băcanu.. • îşi păstrează limba.zestre mare la fete. „nu fuşeresc‖. botezul numai în cerc etnic restrâns. adică nu sunt superficiali. • au o muzică ritmică. • dau zestre la fete numai un recamier şi bani. pregătind o masă mare cu adulţi şi copii. „la bătrâni peste tot le e bine. • au baluri specifice grupului: . botezuri. • au o conştiinţă de grup etnic foarte avansată. 120 67 . • sunt mai conservatori. . romanţe bogate în expresie artistică.Saşii se deosebesc de români prin: • manifestă o puternică solidaritate de grup. . • respectul întregii familii pentru ora meselor. polcă.hora în faţa satului. la şezătoare. • îşi conservă tradiţiile religioase specifice ortodoxiei. • au cântece. . femeile torc lâna.hora în faţa şcolii la Rotbav.146 2. tangou. pag. serios. • ştiu să se distreze o dată pe săptămână. foxtrot.

147 148 Maria Ciobanu – Băcanu. – relaţii sociale mai apropiate. – ospitalitatea. creşterea animalelor cu pregătire şcolară. „vecinule‖ ca formulă de adresare.3. – obiceiul de a merge cu sorcova şi copiii de saşi. – cultivarea sfeclei de zahăr. – ciorbă. – ieşitul la stradă din „cetate‖. 123. Ibidem.. – generozitatea românilor în relaţiile interpersonale.balul pompierilor. – ţesutul de covoare şi torsul de către femei. cooperativă. borş.2. cositul de către bărbaţi. • îşi văd trecutul fără viitor. cit. a soiei şi mentei. – cultivarea pământului. • consideră că misiunea lor s-a încheiat. munca la pădure. p.. ÎMPRUMUTURI RECIPROCE 1. – aprinsul lumânărilor la morţi. – trasul clopotului la moartea saşilor. stilul de casă. CAP etc.De la români la saşi: – in limbă: chioşc. – modul de organizare al gospodăriei. devenită circumscripţie electorală. dar cu funcţionalitatea tradiţională de formă de întrajutorare între vecini.148 2. la cimitir şi la parastase.147 4. pomana după înmormântare. friptură din bucătăria românească. sarmale. op. De la saşi la români: – vecinătatea. 68 .

Au început să aprindă şi 149 Maria Ciobanu – Băcanu. • balul brigăzii de Anul Nou. • brigada de muncă. care sunt mai puţin predispuse la schimb. – disciplina în biserică şi ordonarea. au început să facă nunţile la restaurant. La Rotbav.– ordine. • chemarea ambilor preoţi. • munca în comun la CAP. • invitarea reciprocă a românilor şi saşilor la onomastici şi nunţi. • dansul modern este comun tuturor tinerilor.149 Împrumuturile de la români au apărut şi în zona obiceiurilor. • mersul cu sorcova. • sărbătorirea în familiile mixte a sărbătorilor româneşti şi săseşti. – influenţă în dimensiunea familiei la 2 copii.3 INTERFERENŢE CULTURALE ÎNTRE ROMÂNI ŞI SAŞI • utilizarea limbii române de către saşi şi învăţarea de către copiii români a limbii germane. Carnavalul primăverii. • familia ca grup de întrepătrundere a valorilor şi modelelor culturale. punctualitate.3. 4.. ni s-a relatat că obiceiul de a trage clopotul când moare cineva este specific românesc. Maialul sau 1 Mai. român şi sas. op. • sărbătoarea armindenilor. 130. Şi în aspectele religioase ale vieţii sociale. şi copiii de saşi şi maghiari au început să meargă cu sorcova prin sat. disciplină. au avut loc unele împrumuturi. la nunţi şi înmormântări. ritualul se face şi pentru saşi. p. sistematizarea mormintelor în cimitir. De pildă. nemairespectând prea mult menu-urile tradiţionale şi obiceiurile specifice. IAS şi în fabrică. – formarea de grupuri de români pentru a cumpăra unelte în comun. ca şi românii. • cântatul fanfarei. • căsătoriile mixte: români cu săsoaice. Saşii. – „furau‖ meseria de la stăpân şi apoi munceau mai bine ca el. – în domeniul culinar: supa şi şniţelul. 69 . dar acum. cit.

prin reţeaua densă a relaţiilor interpersonale în care identitatea etnică şi conştiinţa de grup etnic fiind puternice impun o amalgamare redusă pentru conservarea grupului. obiceiuri. Preluarea unei trăsături sau a alteia nu s-a făcut la întâmplare. la cimitir. ca aceea de ospitalitate. în modul în care percep şi îşi organizează viaţa. eficienţei. ca şi demersul lung pe care îl urmează o valoare. ca între grupuri cu nevoi sociale comune. în aceeaşi organizare social-economică. cu aceleaşi mijloace de existenţă. Deşi pe acelaşi teritoriu. Asimilarea de ordin structural organizatoric a saşilor nu a fost impietată de români. selectivă. nunţi. ca şi în grupurile şi micro-grupurile informale din care ei făceau parte. în cultura materială. ea realizându-se proporţional cu numărul lor. înmormântări românii şi saşii pot fi văzuţi împreună. Astăzi. cum este Consiliul Oamenilor Muncii de Naţionalitate Germană. La baluri. de a-l îngriji şi a sistematiza mormintele. instituţională. Fac şi ei pomană după ce se îngroapă mortul. sărbători ale satului ca 1 Mai. pentru a se impune în ambele grupuri. Preluarea este diferenţială. ca si în organismele de la nivel central. Ocaziile de distracţie. credinţă. un avantaj. de voie bună se 70 . pentru că vin şi români la care. românii au învăţat de la saşi deprinderea de a face ordine în cimitir. evenimente personale. mai ales.ei lumânările la morţi. ci mai degrabă saşii au ridicat bariere pentru români cărora le era interzis să intre în organizaţiile. că se face o adevărată masă în memoria celui dispărut. se desfăşoară o seamă de evenimente la care românii şi saşii sunt împreună. Aculturaţia sau contactul dintre culturi paralele cu preluări reciproce presupune şi pătrunderea grupului minoritar în organizaţiile formale şi informale ale ţării gazdă. de ziua morţilor. Dar viaţa se scurge. Integrarea structural-formală. în ultima vreme. organizatorică în structurile sociale româneşti a saşilor este un fapt neîndoielnic. valori. pătrunderea saşilor în organele de conducere locală este organizată. La nivelul comunităţii săteşti însă. totuşi oamenii trăiesc în lumi diferite şi manifestă diferenţe marcante în modul de comportare. este ştiut. corespunzător principiului utilităţii. Vechiul „zid chinezesc‖ de netrecut impus de severele coduri ale saşilor a fost înlocuit cu o convieţuire normală. 23 August. în limbă. pune în discuţie compatibilitatea valorilor pe baza cărora funcţionează cele două grupuri. ci pe măsură ce a corespuns unei nevoi şi a constituit o compensaţie. de la nivelul primar la cel naţional. În schimb.

Procesul etnicizării nu este altceva decât acest proces de integrare în sine şi.. 103 71 . au rămas încă suficiente evenimente care specifică. De pildă. Specificul săsesc continuă să se menţină în port. obiceiurilor şi. prin trăsăturile specifice ei se delimitează. p. anume. se diferenţiază.organizează după principiul „fiecare în felul său. sărbătorirea zilelor onomastice. ci îi uneşte. al relaţiilor interpersonale unde caracterul privat etnic este puternic menţinut. atât flăcăii români cât şi saşi bat armindeni în poarta fetelor. balul de Anul Nou nu mai diferenţiază oamenii. O altă trăsătură specifică saşilor este ordinea la biserică. Balul brigăzii de muncă. botezul sunt evenimente familiale la care participă numai saşii. Chiar dacă munca şi şcoala sunt principalele locuri unde românii şi saşii stau cot la cot. de întărire a conştiinţei şi unităţii de grup. onomasticile au un caracter social destul de restrâns la care copiii de români nu sunt invitaţi. mănâncă. mai ales. De pildă. Dincolo de nevoile vieţii imediate. joacă cărţi. beau. Confirmarea la 14 ani.cit. în portul popular sau bisericesc care se îmbracă la nunţi. în acelaşi timp. dezinteresată. jocul ca fenomen cultural specific grupului. Cu toate acestea. Întâlnirile de sâmbăta seara între 5-6 familii de saşi în timpul cărora ascultă muzică. Carnavalul vecinătăţii. este jocul care dă bună dispoziţie şi tonifică grupul. al jocului ca activitate liberă. tradiţiile la înmormântare şi la nuntă Dacă prin împrumuturi şi activităţi social-culturale în comun cu românii saşii se integrează. Fiind transmis din generaţie în generaţie. Cu timpul. compartimentul mai „pur‖ sub aspect etnic sau mai puţin amalgamat este cel al tradiţiilor. op. este şi rămâne o tradiţie a grupului care se repetă ori de câte ori oamenii simt nevoia. rămâne domeniul sărbătorilor de familie şi religioase. discută sunt forme de distracţie specific săseşti şi numai între saşi 150. individualizează grupul de saşi. cu multiple efecte de relaxare. de asemenea. înmormântări. la sărbătoarea Rusaliilor. jocul ca mod de întâlnire şi de bucurie în comun. 150 Maria Ciobanu – Băcanu. de delimitare a sinelui ca subiect istoric. dar toţi laolaltă‖. însă începe să se rărească pentru că nu mai sunt meseriaşi care să-l confecţioneze. botez. ştiut fiind că alergarea pe aceeaşi pistă cultivă solidaritatea socială. confirmări. Aniversările copiilor. de activităţile organizate. Mai exact spus.

op.Se poate conchide că în procesele aculturative dintre saşi şi români există o amplă reţea organizată de asigurare a integrării lor în societatea românească. gusturi muzicale. îndemânare. ceea ce nu este în interesul nici unei părţi. încheie arcul proceselor aculturative. trăsăturile şi complexele culturale intrinseci. în calitate de subcultură sau cultură-parte. Adaptarea la societatea şi cultura română a saşilor se produce după toate regulile teoretice. în cazul nostru. culturală s-a realizat. contradictoriu. la viaţa culturală a societăţii româneşti cu propria lor cultură. schimbul de modele culturale. constituite din limbă. ştiut fiind că saşii au permis numai până la un punct amestecul cu românii. tenacitate şi seriozitate. ceea ce este normal. de viitor. trăsături mult apreciate de români. căsătoriile reciproce nu sunt frecvente. simţul trecutului şi credinţe religioase. părţile păstrându-şi specificul. p. personalitatea socială şi culturală.151 Asimilarea civică – expresie a lipsei unui conflict de valori şi de putere. Subliniind ca la indicatorii analizaţi mai sus aculturaţia este numai parţială. cu preluări şi integrări. al căror rezultat final este păstrarea obiceiurilor. ce caracterizează grupurile etnice. cu acceptare şi respingere. specifice grupurilor care si-au păstrat identitatea etnică. totuşi. O anumită mixtură socială. decurge logic că naţionalitatea germană şi-a conservat personalitatea culturală. Prin participarea cu eforturi. Vor rămâne. tradiţiilor şi a intimităţii de grup. saşii evidenţiindu-se prin disciplină. 72 . Fără să conducă la o asimilare totală. va continua. aptitudini de muncă. profesionalism la realizarea dezideratelor personale şi implicit sociale se poate vorbi şi de integrare civică. literatură. dar la nivelul relaţiilor comunitare săteşti. 151 Maria Ciobanu – Băcanu.. 106. în sensul împrumutului a ceea ce este considerat valoros. aspiraţii de viaţă. saşii manifestă în continuare tendinţa de autocentrare – expresie a unei puternice coeziuni interne. a unei participări fireşti la activităţile civice ale comunităţii de viaţă locale şi naţionale. valori etice.cit. modele recreaţionale. iar identitatea etnică este un complex cu triple ipostaze. este un proces stadial. adică au fost asimilate numai anumite modele culturale şi comportamentale ale românilor de către saşi. Lipsa unor prejudecăţi. a unor discriminări la nivelul politicii de stat. dar ea n-a mers prea departe. le oferă condiţii pentru manifestarea potenţialităţii lor culturale distinctive.

vor manifesta mai mare rezistenţă la schimbare.Fiind componente vitale şi esenţiale ale moştenirii culturale. a unor valori fundamentale. sunt externe. Înţeleasă dinamic. mai ales. Echiparea copiilor de saşi cu modelele comportamentale. În transferul dintre culturi. la necesitatea învăţării limbii române. Interferenţele culturale examinate exprimă atât graniţele. unii saşi şiau însuşit atât de bine limba română că vorbesc în dialectul ardelenesc. 55 ani 73 . Trăsăturile culturale intrinseci. După cum se vede. care definesc un grup etnic sau altul. Manierele. la acceptarea noului.. frumuseţea sau orice alt criteriu care îl face necesar. săsoaică. variat este pregătit să facă faţă unor situaţii de viaţă cât se poate de diversificate. 23 ani Ibidem. ele au mai mare stabilitate şi. implicând modificări mai puţine în cultura celor care împrumută decât ar fi presupus complexele 152 153 Maria Ciobanu – Băcanu. ea conduce. modelelor şi trăsăturilor culturale. în consecinţă. i-a dus la înţelegerea. dar şi în modificarea lor în anumite limite. eficienţa. nu prea ştiam româneşte. cu habitusurile de acţiune şi de gândire şi orientarea valorică cerută de societate este cheia succesului lor de mai târziu şi acest lucru l-au înţeles. continuu şi de lungă durată. op. în primul rând. modelele de expresie emoţională. în curgerea lor continuă. săsoaică. extrinseci. Mama chema pe Cornel. „Când eram mici. vecin român. îmbrăcămintea. în cele din urmă. după cum este dotat cu capacitatea de a răspunde adecvat prin comportamentul său la corpul de aşteptări valide ale celor din jur. în măsura în care acesta îşi confirmă utilitatea. ceea ce se împrumută sunt mai mult elementele decât complexele şi modelele pentru că elementele sau trăsăturile sunt mai simplu de adoptat. să ne jucăm şi să învăţăm să vorbim româneşte‖152. Un individ care si-a însuşit un set de modele de comportament social complex. părinţii interesaţi de realizarea copiilor lor în societatea românească. „Fiul meu a făcut şcoala în limba română după patru clase şi i-o căz’t bine că acum lucrează la CFR Braşov‖153. cit. asemeni vecinilor români. trebuie înţelese în procesualitatea lor. Rezistenţa la schimbare nu presupune niciodată o totală respingere. Perspectiva vieţii şi muncii în viitor alături de români. utilizând şi elidările din cuvinte. cât şi deschiderile posibile spre noi terenuri de cunoaştere şi apropiere necucerite încă de cele două grupuri etnice aflate în contact direct.

op.cit. 154 O altă „instituţie‖ de prestigiu specifică a fost şi este încă „vecinătatea‖.cit. deoarece aceste structuri de vecinătate sunt în acelaşi timp structuri de ajutorare reciprocă pentru părinţii care pot să-şi asume.157 Asemenea „schimburi de copii‖. atât de îndrăgite în antropologia socială. De pildă. care merg până la „adopţiunea‖ despre care vorbeam. Trimiterea la această problematică nu este nici întâmplătoare şi nici lipsită de acoperire. generează adevărate structuri de vecinătate. 2009. pe rând. o băutură. ea are în vedere faptul că există adevărate structuri de vecinătate generate şi dezvoltate prin „circulaţia copiilor‖. Avantajele economice nu sunt nici ele de neglijat. un motiv de cusătură.. „endogame‖ s-ar putea spune. editura Polirom. hrăniţi şi uneori adăpostiţi de către prietenii de familie‖. faţă de copii. El implică o îndelungată experienţă în comun pentru a-i da celuilalt grup posibilitatea să observe beneficiul lui şi uneori nu este sigur nici că după o astfel de perioadă transferul are loc. extra-familial sau în societate. p. pag.155 Titlul este. evident. Este o formă de organizare. 156 Prin relaţiile dintre copiii de aceeaşi vârstă . op. pag. Etnografii urbane. între familiile părinţilor lor. aceştia putând să fi primiţi. o asociaţie liberă de ajutor reciproc a celor din aceeaşi vecinătate. 113 Vintilă Mihăilescu. Există de asemenea un fel de adopţie reciprocă a copiilor. saşii şi românii au împrumutat uşor unul de la celălalt o unealtă. ele evoluând în interiorul comunităţii. un fel de mâncare. de regulă de aceeaşi vârstă. Tot prin intermediul copiilor. Iaşi. Transferul de modele de comportament este mai dificil. o parafrază la problematica „schimburilor de femei‖ şi a „structurilor de rudenie‖. mai complex: atitudinea faţă de femeie. Schimburi de copii şi structuri de vecinătate.şi comportamentele. familiile părinţilor pot să treacă de la statutul de vecinii la cel de „prieteni de familie‖ : ei sunt integraţi sociabilităţii familiale. responsabilitatea supravegherii şi îngrijirii copiilor. 45 74 . Întreg satul era împărţit în 5-6 vecinătăţi în care erau cuprinşi toţi saşii în vederea ajutorării în problemele individuale şi de grup şi a soluţionării problemelor legate de înmormântare. partenerii sunt aleşi astfel dintr-un cerc mai 154 155 Maria Ciobanu – Băcanu. 44 156 Ibidem 157 Vintilă Mihăilescu. comportamentul intra-familial.sau pur şi simplu prin intermediul copiilor . despre care am mai vorbit înainte. participă la sărbători şi aniversări etc.

şi anume că „relaţiile simple‖ (de întrajutorare. atrage de obicei excluderea sau autoexcluderea.159 Viaţa comunităţii săteşti ca tot. Dar atâta timp cât cele două culturi îşi păstrează propria identitate. Din procesele de schimb nu va rezulta o cultură nouă. Cea mai importantă o constituie copiii. limbă comună. fără s-o excludă pe cea maternă a saşilor. unde tinerii şi copiii se dăruiesc cu toată generozitatea. omogenă. care se stabilesc mai degrabă între persoane de acelaşi sex. impuse prin intermediul teritorialitatea comunităţii . săniuşul. schimbă mentalitatea saşilor. căminul cultural sunt instituţiile care favorizează şi cultivă schimbul cultural reciproc. alături de români. Ne-am bizuit pe dorinţa lor 158 159 Ibidem Ibidem 75 . este trăită prin multiple manifestări în comun. naţională. Şcoala. fac excursii. Şcoala oferă modele comune de comportament. al „simplelor relaţii de bună vecinătate‖. Le oferă posibilitatea de schimbare. cu adaptări mutuale ce permit celor două grupuri etnice să trăiască în relaţii simbiotice. există o anumită ritualizare a întâlnirilor. fără nici o barieră . declarată sau nu. începând cu cele sportive. a căror motivaţie. muncim împreună şi trăim pe acelaşi pământ este normal să împrumutăm unii de la alţii”. Refuzul de a participa.158 Dispunerea relaţiilor de vecinătate pe grade de intensitate şi proximitate pare să confirme o constatare destul de obişnuită. ci o sinteză a celor două culturi. „Viaţa ne obligă să fim împreună şi să ne ajutăm‖. De altfel. Saşii vor să se mişte. apropierea între români şi saşi. o întâlnire la o cafea din când în când etc. Reţelele „endogame‖. locul de muncă de zi cu zi. jocurile de iarnă. Pe de altă parte. A face parte din această reţea elementară de sociabilitate presupune participarea la astfel de practici obişnuite.) sunt mai degrabă de genul „uşă-n uşă‖.larg şi mai ales dintr-un mediu colectiv. saşii înşişi afirmau că „dacă stăm împreună. există totdeauna şi canale relaţionale care fac legătura între vecinătăţile restrânse. pentru un motiv sau altul. cultural-sportive date de elevi. care se împrietenesc la joacă şi sfârşesc adesea a apropia familiile părinţilor lor. Şcoala în comun. La acest nivel. indiferent de structurile etnice componente. ele vor păstra şi anumite diferenţe şi procesul este firesc. schiul. este de reconstituire a diferenţelor sociale. vizite. cedează locul reţelelor „exogame‖.

să aibă zestre162. în deosebi. nu era ordine.161 Activitatea culturală este locul de schimb între cele două grupuri etnice. este un centru etnografic care se ocupă de limba germană. Nu se ţinea cont de avere. să fie om. fata la căsătorie trebuia să fie bogată. dar deprind şi ordinea şi disciplina lor. comerţ şi chiar în viaţa de toate zilele. Copiii saşi învaţă cântece şi jocuri comune cu cei de români. În cultură. Germana este limba oficială în grădiniţă şi în şcoală. La 23 August. La un necaz.. Prin plecarea saşilor se pierd unele valori. Trăind sub influenţa austriacă şi germană. La Căminul Cultural corul este mixt. când eram copil. Germana este grea. 107 Ibidem 162 Ibidem. Adulţii împrumută cuvinte româneşti în administraţie.cit. mai ales. piesele în limba germană se vizionează de cadrele didactice. Limba se învaţă bine în şcoală. Există o literatură săsească specifică. Şi numai atât. La o piesă românească merge şi populaţia săsească. La saşi. la români. iar în cadrul activităţilor şcolare se învaţă modelele de comportament şi tradiţiile. Preotul are încă influenţă asupra familiei şi copiilor la ora de religie. Organistul sas dă lecţii de flaut şi acordeon tuturor copiilor. în excursie. nici îngrijire deosebită. Germana o cunosc. Locul de veci se moşteneşte şi se cumpără. românii sunt mai ordonaţi. Şcoala i-a deschis pe toţi la schimb. negustorii care fac ruta România-Germania. Limba săsească este un dialect care diferă de la comună la comună. Profesoara de germană este româncă şi săsoaică. 76 . nu era aşa. Copiii români învaţă nemţeşte. La obiceiurile spirituale. La film. În Sibiu. de asemenea.de a se mişca.La cimitirul românilor. îmbrăcaţi ca cei de saşi. fiind slugi la saşi. Este îngrijit din timp. ci se dorea să fie din acelaşi neam şi. dar rămân în cercul lor. Modul de viaţă s-a uniformizat între cele două comunităţi. în scris. 160 161 Maria Ciobanu – Băcanu. de aceea dansul se realizează mai greu. Televiziunea îi interesează şi îi reţine mai mult acasă. La noi era. Copiii noştri. mai ales. deci bi-lingvă. Acum 15-20 de ani. p. rămâne fiecare grup el însuşi. Nu le vede oricine. merg toţi. Saşii primesc ziare. Vecinătăţile se destramă160. reviste de peste graniţă. serbările şcolare sunt sărbători comune. 1 Mai. Şi bătrânii români ştiu săseasca. Copiii de saşi nu au probleme cu limba la şcoală. merg împreună cu ei. Acum e ordine şi curăţenie şi la ei. Saşii în vârstă ştiu şi maghiara şi româna. op.

unii se hotărăsc. La români. la distracţii. bătrâna a vrut să intre în casă la o „vecină‖ să 163 164 Maria Ciobanu – Băcanu. se căsătoresc fără probleme. se destăinuiesc ei. Înainte nu se admitea căsătoria între tinerii de etnii diferite. În acest sens.111 Ibidem. în viaţă. Nu este uşor nici acolo‖. Pe centrul satului stăteau numai saşii. Desigur că unul-două cazuri nu pot fi generalizate.locul este sigur. se căsătoreau dacă se plăceau. s-au amestecat. jucându-se cu copiii români.cit. Înainte. 77 . Frica de a rămâne tot mai puţini îi domină tot mai mult şi îi determină pe unii să-şi „caute‖ rude în Germania. Pe zi ce trece.163 La coruri se cântă cântece săseşti şi germane. 2-3 copii / an.. de obicei. copiii se deosebeau că nu locuiau împreună. în ‖ sau „lasă pomul să rodească unde l-ai sădit‖ Ceea ce le lipseşte cel mai mult saşilor când ajung în Germania este modul de viaţă comunitar. i se dăduse avizul. Acum. se restrânge numărul saşilor. ci din afirmaţiile celor care s-au întors de acolo definitiv. vorbesc numai de latura bună a realităţii. dar ele pot ilustra stări de lucruri semnificative. în ideea ca sunt măcar între ai „lor‖. fiecare are locul său şi stă jos. câţi vor mai fi?‖ şi atunci.. Că lucrurile stau aşa. „sunt şi nu sunt o soluţie. În biserică. iar natalitatea este tot mai scăzută. Toţi copiii sunt la fel trataţi. op. Când merg în urma unui car mortuar în care defunctul este un sas şi se uită înapoi. Astfel. dar fără voia părinţilor. solidaritatea şi unitatea acestuia în muncă. în România. la oraş. că nu-şi mai găsesc partenere după preferinţele lor. nu este ordine. ies în timpul slujbei. rezultă nu din spusele celor care au plecat şi s-au stabilit în Germania care. bătrânii trec la cele veşnice. Bătrânii care fuseseră acolo nu se sfiiau să spună că ‖pentru bătrâni peste tot e bine. pag.. totuşi. în cele din urmă. deşi le este greu să plece. la saşi. în Feldioara se cunoştea cazul unei bătrâne săsoaice dintr-o altă localitate care dorise foarte mult să plece în Germania şi căreia. Dar ajunsă acolo. viaţa în vecinătate. ei devin tot mai conştienţi că puterea lor ca grup etnic este tot mai scăzută. legăturile de grup. Un copil de sas de 6 ani ştie bine româneşte. Saşii au de furcă.164 Emigrările în Germania. Românii şi germanii nu erau în contact direct. Acum. dar e mai bine la ei acasă. văzând cât de puţini au mai rămas „de-ai lor‖. Între vecini se învaţă limba germană fără şcoală. Nu este deosebire acum între copii. bătrânii se întreabă: „Dar după mine. Copiii merg la şcoală. Tinerii saşi în jur de 30 de ani şi peste sunt necăsătoriţi. Înainte.

După premiere.stea de vorbă puţin cu ea. pag. începe petrecerea cu dans şi cântece în compania fanfarei comunale. doar-doar va găsi pe cineva cu care să stea de vorbă. Printre aceste tradiţii. Dezamăgită. primeşte premiul cel mare. 112 78 .cit.165 Nu cumva nevoia de vecini. Formaţia de dansuri populare germane ―Das Gruppe Zeiden’ din Codlea. op. de comunicare între consăteni a saşilor din Feldioara este tocmai „necunoscuta noastră naţională‖. pe al cărei prag să stea liniştită. respectiv tortul pregătit în acest scop. crezând că a ieşit să cerşească. Ziua recoltei (Erntedankfest) Fie că este vorba de culegerea roadelor. alături de oficialităţile comunei şi invitaţi de onoare din ţară şi străinătate. La acest eveniment participă cetăţeni din comuna indiferent de etnie. bătrâna disperată a cerut să fie re-primită în ţară şi să-i mai dea măcar o cameră din casa ei. trecătorii au început să-i pună bani în mână. Masca cu numărul cel mai mare de inimioare. Văzând-o. Aceasta i-a trântit uşa în faţă spunându-i că n-are ce discuta cu ea. pe care le-am transmis-o de-a lungul secolelor de convieţuire? Cu toate că cea mai mare parte a saşilor a părăsit rând pe rând ţara. invitată la acest eveniment trezeşte şi ea în sufletele celor prezenţi. bătrâna s-a aşezat cu scaunul – ca în sat la ea – în faţa casei. În faţa acestei realităţi crude. de care vorbea Iorga. timp în care inimioarele cumpărate de invitaţi sunt prinse pe costumele lor. fie de sosirea unui nou anotimp. plecând în Germania la rudele lor. dansuri şi multă veselie.. În 165 Maria Ciobanu – Băcanu. sentimentul de bucurie şi mulţumire pentru programul prezentat. Premierea măştilor se face în funcţie de câte inimioare a primit fiecare mască. tradiţiile şi obiceiurile acestora s-au menţinut şi datorită rolului important pe care îl are preotul evanghelic Peter Klein. Carnavalul începe cu o mică paradă a măştilor. un loc de frunte îl ocupă ―fasching-ul‖ – marele carnaval ce simbolizează sfârşitul iernii şi are loc în luna februarie a fiecarui an. ca şi la români ―ziua recoltei‖ este un prilej de bucurie transformat în cântece.

urmând să revină în acelaşi loc. „Caravana Clătitelor―. 79 . ouă. fiind numerotate în vederea organizării unei tombole. cu toţi cei prezenţi la această sărbătoare. dans şi „voie bună‖. trompetişti mascaţi şi o căruţă cu sobă în care se pregătesc clătitele pe care tinerii le oferă localnicilor. un moment de bucurie. fac atmosfera din sală să fie una din cele mai plăcute. zahăr. oferind clătite trecătorilor şi gospodarilor care vor ieşi la porţi. Şi acolo vor putea mânca pe pofta inimii fel de fel de clătite. în centrul Prejmerului localnicii şi turiştii vor avea parte de un alt spectacol. va porni duminică din centrul comunei la ora 10. pregătite doar cu umpluturi tradiţionale. primind în schimb făină. însoţită de fanfară. toboşari. Aici se găsesc expuse cele mai frumoase produse agricole. cete de feciori mascaţi colindă satul. cântecele şi dansul. În acest timp. Din alai fac parte acordeonişti. sărbătoarea continuă în sala festivă a comunităţii săseşti. vin sau bani pe care le folosesc la prepararea gogoşilor servite la Balul Mascat. potrivit calendarului Bisericii Evanghelice fiind un bun prilej pentru reunirea comunităţii.această zi biserica evanghelică din cetate este împodobită cu diferite recolte aduse de enoriaşi. Ca în fiecare an. Festivalul clătitelor la Prejmer Carnavalul se organizează înainte de intrarea în Postul Paştelui.30. tinerii se întâlnesc să-şi pregătească măştile pentru a doua zi. În plus. După slujba religioasă. în atmosfera tradiţională a cântecelor şi dansurilor populare germane. ritualul are rădăcini adânci în lumea satului săsesc simbolizând triumful luminii asupra întunericului. după mai bine de 5 ore în care va trece pe toate străzile comunei. În ritmul muzicii de fanfară. prevestirea soarelui primăverii şi alungarea iernii Cu o seară înaintea Carnavalului. dar şi reprezentaţii susţinute de elevii şcolilor din comună. Dimineaţa. cu tradiţionalele dansuri şi cântece săseşti.

în care smerenia şi evlavia trebuie să le ia locul. Sfintele Sărbători ale Paştelui nimeresc în aceeaşi perioadă . Aşadar. În plan spiritual numai trăind o astfel de viaţă – cu lucrurile vesele. Semnificaţia acestei distracţii ar fi că buna dispoziţie şi veselia sunt foarte importante pentru viaţa omului. înainte de lăsarea postului la saşii de religie evanghelică. Această sărbătoare se ţine la Sebeş. sunt surse de putere chiar şi-n momentele grele ale vieţii şi că ele trebuie să-l însoţească pe om înaintea şi după perioadele cu semnificaţie religioasă din cursul unui an. de la mic la mare. Carnavalul a fost evenimentul major la Grădiniţa Germană „Evelyne‖. reformaţi şi ortodocşi. Denumirea de Fasching provine de la vastschang (fastschank). în care reţinerea predomină – ne găsim echilibrul. Cu timpul. saşii împreună cu prietenii lor români s-au mascat şi au petrecut conform tradiţiei. plăcute. şi cu cele sfinte. în traducere liberă „ultima băută‖ (ultima petrecere) înainte de lăsatul postului. locul măştilor hidoase a fost luat de costumaţii care de care mai bine realizate (ca la carnaval – aşadar şi cu personaje frumoase şi cu măşti plăcute) care pun la încercare imaginaţia creatorilor. Este o tradiţie veche de secole. Este momentul care anunţă sărbătorile pascale. înaintea postului catolic şi reformat. Urarea saşilor de Fashing este aşadar „Post uşor şi cu puţine ispite‖! Urare valabilă pentru catolici. oamenii se îmbracă urât.Fasching . Deoarece sute de ani comunitatea majoritară în localitatea Prejmer au fost saşii. reformaţi. Prejmer şi nu numai în aceste localităţi. Ecologic şi Cultural (ANTREC) au decis organizarea acestui eveniment important în tradiţia săsească. se maschează pentru a alunga iarna şi a uita toate cele rele. pentru că în acest an 2011. Sibiu.2 şi la Parohia Evanghelică. 80 . până la Miercurea Cenuşii (care va pica în data de 17 februarie): conform tradiţiei. În acest sfârşit de săptămână la Sebeş. primăria comunei împreună cu Autoritatea Naţională pentru Turism Rural.ul Fasching-ul saşilor este o sărbătoarea care încheie simbolic iarna şi face intrarea în Postul Paştelui.Duminica Paştelui este în 24 aprilie şi pentru toţi credincioşii: ortodocşi. romano-catolici. la clasele IIV a secţiei germane de la Şcoala cu clasele I-VIII nr. greco-catolici.

fiecare credincios îşi dăruia reciproc câte un ou pe care îl ducea apoi acasă. fanfara satului vestea Învierea Mântuitorului. Cu această ocazie. în săptămâna Paștelui. În această zi. pentru ca totul să fie curat în ziua de Paşte. Gründonnerstag încetau toate muncile agricole. la ora 6 dimineaţa. cu diverse practici ritualice.cucului urmau să se căsătorească anul acela cu alesul inimii. a mâncării şi a vinului. obiceiurile legate de sărbătoarea Pascală ocupa un rol important în viaţa spirituală şi socială a comunitătii saşilor din Transilvania. Începând cu Joia Mare ger. După-amiază. Ouăle folosite la gătit nu se spărgeau. frunze de viţă-de-vie. scrise cu diferite zicale pe care feciorii le dăruiau iubitelor. pe care femeile ştiau să le îmbine cu un simţ artistic deosebit. Karwoche. și zeamă de varza doar după asfinţitul soarelui. Cele mai spectaculoase ouă erau cele din zona Bistriţei. ornate cu flori. spice de grâu.Karfreitag era singura zi din an în care se postea. fructe şi coji de copac. Vopsitul ouălor -se foloseau culori naturale obţinute din diferite plante. Fetele care găseau în pădure flori galbene de ciuboţica .Paştele de altadată sărbatorit de saşii din Transilvania Din ciclul sărbătorilor de peste an. sau desenate cu motive inspirate din ciclul vieţii. ce se încheia cu ritualul de sfinţire a ouălor. se practică obiceiul de împăcare între vecini. Vinerea Mare ger. fetele de măritat aveau prilejul să-şi aleagă logodnicul în funcţie de frumuseţea oului primit. derulate de la o zonă la alta cu precădere în Săptămâna Patimilor ger. În Duminica Paştelui. toata comunitatea mergea la cimitir unde împodobeau mormintele cu crengi de salcie sau brad. Ouăle golite pe dinăuntru erau atârnate în tufele din curte. după care avea loc la ora 9 slujba de dimineață. fiecare gospodar concentrându-se asupra curățeniei în casă şi în curte. după care. 81 . femeile începeau să coacă pâinea. se mâncau în special fructe uscate. crezând că sunetul lor alungă spiritele rele. cozonacul şi hencleşul – o plăcintă tradiţională săsească numită „Hanklich " în dialectul săsesc. De dimineață. căci se credea că sunt aducătoare de grindină şi furtuni care pot strica recolta. Flăcăii îşi ciopleau fluiere din crengi de alun. iar conţinutul era scos printr-o gaura mică făcută cu un ac la capătul fiecărui ou şi turnat apoi într-un vas. În Sâmbăta Paştelui se tăia mielul şi găinile din care se preparau bucate gustoase pentru masa de Paşte. Clopotele de la biserică încetau să mai bată. rude şi prieteni după care se mergea la slujba de împărtăşanie.

naşele dăruiau finilor ouă şi bani. Stropitul cu apă. a concursurilor cu ouă şi se încheia cu o petrecere la care participa tot satul. în fond. de creştere. petrecerea ţinând până dimineaţa. 82 . Acestea se rostogoleau de pe un deal. iar femeile se găteau cu hainele cele mai frumoase de sărbătoare. Pentru cei mici se desfăşurau o serie de jocuri cu ouăle cunoscut sub denumirea de rostogolirea ouălor Eierlaufen. urmată fiind de obiceiul stropitului. Cu acest prilej. În fruntea fiecărui grup se aflau doi băieţi care duceau un coş frumos împodobit. cerându-le voie părinţilor fetei să o stropească folosind formula: „ Am auzit că aveţi un trandafir. barbaţii și feciorii confirmaţi îmbrăcau cojoacele brodate. se adună tot satul în jurul bisericii unde fanfara satului cântă diferite melodii îndrăgite. de sănătate şi fertilitate. fiecare copil primea câte un ou şi o turtă dulce în formă de iepuraş din partea mamelor din vecinătate. am venit să-l udam . În anul 1740 s-a interzis la Braşov stropitul cu apă deoarece deteriora hainele. În jurul după-amiezii. tinerii confirmaţi erau primiţi în grupul feciorilor şi a fetelor confirmate. avându-şi originea încă din perioada precreştină. iar cel care reuşea să prindă în acelasi timp mai multe oua deodată era declarat invingator. în care strângeau ouăle primite. baieţii mergeau în grup la stropit în funcţie de vârstă. Duminica Paştelui reprezintă ziua cea mai importantă din punct de vedere spiritual şi familial. preotul era condus la biserică de fanfara satului. ca semn de mare cinste a întregii comuniăți. iar după terminarea slujbei era dus pe umeri acasa de catre doi flăcăi puternici. şi. de distracţie. Acest obicei era venerat de către popoarele germanice în amintirea zeiţei primăverii şi a fertilităţii. apa reprezentând simbolul vieţii şi fertilităţii. iar după participarea la slujba religioasă fiecare petrecea în familie. prăjituri şi câte un ou. Până la sfârşitul secolului al XVIII-lea se stropea cu apă chiar şi în familiile aristocrate. Stropitul – a doua zi de Paşte Obiceiurile din cea de-a doua zi de Paşte sunt foarte variate. Tot în această zi. păstrat în lada de zestre timp de un an. iar cu această ocazie. începând cu dăruirea ouălor şi ciocnitul. După terminarea slujbei. ca să nu se ofilească ". reprezină un act de purificare. Tot aceştia aveau rolul de a intra primii în casele fetelor.Mersul la liturghia de la ora doisprezece se făcea în alai. Ostara. Spre seară avea loc un bal la care participa întreaga comunitate. Fiecare băiat stropea fata cu parfum după care era răsplătit cu băutură. În unele sate. La sfârşitul secolului al XIX-lea a pătruns apa de colonie. La sat. „Stropitul " este păstrat şi azi şi reprezintă un bun prilej pentru o reîntâlnire cu prietenii.

mai evoluat. Ieşind din cadrul naţional în afară.html 83 . dar aceştia.În ce-a de-a treia zi de Paşte. Azi. Petrecerea dura până în zorii zilei următoare. Schimburile sincere dintre oameni aduc progres şi civilizaţie. Oamenii se îmbogăţesc uman şi moral. progresăm în acord cu lumea.ro/detalii/stiri/lumea-uitata-a-sasilor-transilvaneni-870129. un nivel ridicat de cultură şi de viaţă. Omul nu poate trăi izolat. înseamnă moştenirea culturală europeană în deplinătatea sa. scrie cotidianul britanic The Guardian. Sărbătoarea Paştelui se încheia cu un bal organizat de tineri în sala festivă a satului. individual şi social. Este mai generos. unde relicvele sunt păstrate în diversitatea lor. maghiari braţ la braţ pe stradă fără nici o problemă. Din contactul cu lumea ar fi bine să se aducă numai exemple bune. de aceea el trebuie promovat şi cultivat prin toate mijloacele. Iar trăind alături de alţii dă ce e mai bun din el şi ia ce este mai bun. 166 http://www. din păcate. mai înţelegător. Acestea se furişau în camerele unde dormeau băieţi. LUMEA UITATĂ A SAŞILOR TRANSILVĂNENI166 Atenta conservare a satelor preindustriale din Transilvania. în ceea ce se poate numi cea mai uimitoare migraţie etnică modernă din Europa. jumătate de milion de saşi au plecat din România spre Germania de Vest. Se avea grijă ca toate fetele să fie invitate la dans în funcţie de varstă. Tinerii sunt mai deschişi la contactul dintre culturi. În contactul dintre culturi câştigul este benefic de ambele părţi.evz. băieţii erau stropiţi de către fete. într-un comentariu. vezi tineri români. Între căderea regimului Ceauşescu din decembrie 1989 şi primăvara anului 1990. Schimbul de experienţă este bine-venit şi la producătorii direcţi. Are loc o uniformizare pe undeva. nu prea pleacă. nici nu poate munci de unul singur. Ca oamenii de diferite etnii să realizeze un fructuos schimb cultural trebuie să aibă încredere unii în alţii. şi îi udau din belşug. germani. reprezentându-ne bine. dintre etnii.

De 800 de ani. sunt aşezate mici sate medievale. stau să cadă. satele rămân în picioare. Dacă străbaţi Podişul Transilvaniei la ceas de toamnă. luând drumul spre vest. Casele. în 1990. populat de păşuni bogate cu flori de câmp. însă. saşii au lăsat un peisaj pustiu. Aproape un milion de etnici romi ocupă această parte din Transilvania.ro/stiri-esential-5077721-trista-poveste-ultimilor-sasi-din-transilvania-fabula-lui-hans- despre-iezenul-fugarit-vulpe. În timp ce aproape toţi oamenii au plecat. unul dintre ultimii saţi din Transilvania. transformând-o într-o provincie a lor. cândva dichisite. Ce au lăsat în urmă? În urma lor. Această întoarcere a fost metaforic numită „revenire la pământul patern‖ de către politicianul german Hans-Dietrich Genscher. de dimensiunea Ţării Galilor. vorbind o limbă germană similară cu vechiul dialect din Luxemburg şi au reuşit să se opună comunismului. Aici se află şi casa legendarului Dracula. cu biserici luterane. din Transilvania. 167 http://www. căutând rădăcinile naţiilor care i-au format cultura şi civilizaţia acestui ţinut. păduri şi urşi. către o ţară pe care foarte puţini o cunoşteau. Johann Schaas din Richis. TRISTA POVESTE A ULTIMILOR SASI DIN TRANSILVANIA167 De ce nu a reuşit România să umple golul lăsat de saşi nici dupa 20 de ani? Şi acum satele săseşti din Transilvania sunt aproape goale. Totul s-a încheiat.hotnews. nu mai puţin de 90% dintre etnicii germani şi-au făcut bagajele şi au lăsat în urmă opt secole de istorie. spune într-o fabulă istoria întreagă a unei etnii fugărite din România. iar din curţile sobre ale saşiilor de altădată.În cele şapte oraşe şi 250 de case din Ţinutul Săsesc.htm 84 . şcoli şi case semeţe. pe saşi nu o să-i mai găseşti. în acest ţinut. colonizate de romii din ţară. se aude astăzi vorbindu-se ţigăneşte. saşii de aici şi-au păstrat tradiţiile intacte. Din loc în loc.

Mă întorc şi mă urc pe tractorul meu. face lăturile pentru cei doi porci. de la ei au început saşii să mai afle despre rudele de acolo. Dar saşilor le fuseseră confiscate proprietaţile cu alt decret. deşi toate neamurile din singele ei sunt dincolo. Hans şi Johanna sunt bătrâni. şi pământurile. ’46 şi ’47. dar nici timp de vorbit nu prea au. După ce s-au întors armele. ia banii şi-i pune în şort. nu mai aveau ce preţuiau ei foarte mult: proprietatile lor! În perioada comunista am muncit în construcţii la IAS Mediaş. A venit revoluţia şi democraţia. înainte de înfiinţarea CAP-urilor. Eu am avut noroc. pe motiv că erau consideraţi colaboraţionişti au fost complet expropriaţi. De la el cumpără vecinii cartofi cu un leu kilogramul. trebuie să ştiţi. porcii în coteţe. Johann Schaas din Richis cultiva pământul singur: îl ară. nu mai recunosc lumea. Îmi plac pământurile. în timp ce Johann povesteşte despre plecarea fraţilor lui în Germania. bolnavi sau răniţi îi trimiteau direct în Germania. plec şi muncesc. Johanna pune gogonele pe iarnă. o familie care a plecat în Germania şi s-a întors. Ai mei nu au intabulat pământul inainte de ’45 şi nu le-a fost confiscat. A plecat. saşii nostri au fost trimişi în Crimeea să lupte. îi pune în plasă. gainile în voia sorţii. sunt uscativi. (tocmai pentru ca li s-au dat pământuri au venit în Transilvania). S-au dat pământurile inapoi. Pe alţii. Nu mai prea au cu cine vorbi limba lor. saşii. am mâncat salam cu soia ca toată lumea. îl seamănă şi culege roadele. A treia lovitură. A doua lovitură. Le-a fost confiscat totul. îi încorporau în armata germană. Asta a fost a patra lovitura în care nemţi au suferit. au mâinile bătătorite.” „Când ies dimineaţa în poarta casei. în trupele SS. saşii erau recunoscuţi după însemnul de pe braţ şi considerţi colaboraţionişti. cu fete luminoase. Johanna îi cântăreşte în curte. Dar armata germană le tatua grupa sanguină pe mina. Cazul lor nu se încadra în lege! A câta lovitură? Saşii nu au mai putut răbda. Au venit comuniştii şi saşii care. Cum îi trimiteau. S-a facut ceva întelegere cu statul german şi au început să-i trimită în concedii acasă. înalţi. A plecat lăsând casa lui de-o viaţa. cele cu care se intrase în CAP. ochi inteligenţi. totul! Doar femeile le-au mai rămas. fuseseră primii europeni împroprietariti. Asta a fost prima lovitură. apoi or intrat cu el in 85 . şi animalele.Am descoperit cu greu ultimii saşi din Richis. Şi alta care nu a plecat niciodata. vorbeşte puţin. În ’45. Amândoi trebaluiesc continuu pe lângă casă. De ce au plecat saşii de la noi? „În al doilea război mondial. Muncesc până cad de oboseală.

Am doi copii. tractoraşul stă în şopron. cine era regele Geza sau cu cine a fost coleg la scoala Honterus. dupa ’90. după operaţie. la conducerea Asociaţiei vine un neamţ deştept. Îl aduc acasă: era terminat. Eu nu vreau să mai aud de asociaţie si nu fac! Dar alţii fac. De ce nu a plecat şi Johann? „Sunt citeva motive. doar gâtul i se mai vedea din pământ. Curgea o straşina pe el.” 86 . intre dealurile astea grozave. La un moment dat nu mai au loc de el şi-l scot din şopron afară. în ploaie. ştie cum s-a făcut reforma lutherană. Al meu ajunge fără roţi. nu-l foloseste nimeni. fara volan. pe pământurile mele. nu mi se dă. Hans este un mecanic pasionat. Sase hectare. Tractoraşul tot mai prăpădit. Am multe rude. S-a întâmplat ca. Am hotărât. Hans este un om care s-a eliberat de istorie. Trec anii. Cu el vorbesc nemteşte. Mai multe întelegeţi domniile voastre şi singuri. Hans ştie istorie. amândoi cu rostul lor acolo. că vreau să vin acasă la mine. Cunosc Germania. Află de insistentele mele. Acolo au descoperit că am cancer. la Richis. Nu are rost să vă spun mai multe: cred că astazi sunt în viaţă pentru că trăiesc unde m-am născut. mă înţelege…“. L-am refacut bucăţică cu bucăţică. aici. în ’93. au trecut 10 ani şi rugineşte acolo. La ei vin de toate. iar eu as fi putut munci pamintul cu el! Într-o zi. e al asociaţiei! Mă duc la Mediaş şi-l cer. e minunat! Nu mai pot după el! Îl cer.CAP şi l-am putut recupera. Am fost în vizită la ei. vin şi trei tractorase. Nu se poate! Între timp. ma tot duc să-l vad. Il vedeţi? E un Ferguson! Aproape că e facut de mâinile mele. Are şi o inventie. Zic. superbe! Eu ma duc şi-l văd pe cel de faţă. Celelalte dispăruseră cu totul. fără multe. Dar am să vă spun concentrat. ma cheamă. Le muncesc cu tractorul meu. Cât mi-l dorisem! El e camaradul meu. îmi dă delegaţie să iau tractorul şi-l iau. Nu vreau să spun cuvinte mari. Îl vizitez aproape în fiecare zi. nemţii au zis că ne dau ajutoare dacă facem asociaţie. dar despre ea vrea sa pastreze tăcerea… Hans nu este nici al Germaniei nici al României. Îmi venea să plâng de mila lui! Ce pacat imi spuneam. nu şi nu! Mă duc la Bucureşti şi-l cer.

în tipurile de răspuns date de oameni condiţiilor naturale. obiceiurile şi tradiţiile. În al doilea rând din convieţuirea saşilor cu poporul român. dansul şi cântecul. cele două culturi aflate în contact au simultan o dimensiune istorică în fiecare perioadă. în modul acestuia de viaţă sau produs o seamă de schimbări. influenţe şi imitaţii reciproce mai mult sau mai puţin sensibile. Crearea unei zone de interferenţă constituie baza pentru o cooperare mai strânsă în calitate de membrii ai comunităţii săteşti. Creşterea schimburilor interetnice conduce la crearea unei zone mai largi de interferenţe culturale. personalitatea culturală prin care se deosebeşte de ceilalţi şi se recunoaşte ca parte integrantă a naţiunii germane. posibilitatea de a rămâne în continuare modele culturale exclusive unui grup sau altuia. dobândind astfel trăsături proprii. bun. politice. dar în acelaşi timp pot creşte şi împrumuturile reciproce în ceea ce este necesar. în funcţie de perioada istorică şi de statutul social-economic pe care l-au avut membrii lui. 87 . de totalitate de valori materiale şi spirituale. după cum acelaşi mod de viaţă a constituit motiv de influenţă. pentru creşterea posibilităţii de a rezolva în comun problemele de interes comunitar. Cultura saşilor în sensul ei de mod de viaţă sau modele de comportament. cristalizate de-a lungul timpului. util. frumos. sociale. bineînţeles. conştiinţa de grup etnic. Au avut loc împrumuturi. folclorul. cultura orală şi scrisă. nu poate fi tratată în afara vieţii social-politice şi economice a ţării gazdă Ca moduri de viaţă specifice. În primul rând acest grup şi-a păstrat identitatea etnică.CONCLUZII Istoria seculară a grupului etnic german alături de români se caracterizează din punct de vedere cultural prin anumite trăsături fundamentale. Ele îşi pot păstra identitatea. schimb şi imitaţie pentru români şi maghiari. Acest fenomen nu exclude. economice la care au fost expuşi.

Editura Academiei. 1989 • Jinga. Probleme fundamentale ale Transilvaniei . 2003 • Halbwachs. Biserica ortodoxă română din Ardeal şi Ungaria în veacul al XIV-lea. Nicolae. Cădelniţa de bronz din perioada feudalismului timpuriu de la Odorheiu Secuiesc – „Cetatea Bud”. Trad. Editura Dacia Cluj –Napoca. 1980 • Fundaţia Friedrich Ebert. 2001 • Dumitrescu-Jippa. volumul III (1831-1840). Ardealul pământ românesc (problema Ardealului văzută de un american) Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Istoria Comerţului Românesc . Vasile..Monografie Etnografică.BIBLIOGRAFIE • Cernovodeanu. 1919 • Iorga. Maurice. Sibiu. trad. în Apulm.. Ediţia a II. Sibiul şi ţinutul în lumina istoriei.Wien. Monografia Comunei Feldioara • Ferebczi. Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria . Bucuresti. Memoria colectivă. Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIXlea. 1925 • Iorga. Departe. Editura Hora. Nicolae. 2007 • Iorga. Iaşi. Braşov.: Irinel Antoniu. Institutul European. Maria. Nicolae. Nicolae Ţara Bârsei. Werner Kremm. 2006 • Ciobanu – Băcanu. Editura InterGraf.Iorga este indicat numai ca autor al prefaţei. Editura Academiei Române. 1972. 2006 • Ciobanu. Bucureşti. Vergleichende Untersuchunger zur mittelaltterlichen Ostsieglund. în „Mitropolia Ardealului‖. Aurel. 1976 • Dunăre. Bucureşti. Paul. în limba română publicat de Hannelore Baier. Ce sunt şi ce vor Saşii din Ardeal expunere de izvor competent. 1995 • Kuhn. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.. Editura România pur şi simplu. Köln. Buşă Daniela. XVIII. Milton G. Victor.W. Ştefan. Nicolae.a. 1973 • Lehrer. de fapt N. Editura Tiparul Românesc. Bucureşti. Nistor. volumul I. G. 1989 • Lupşa. 1957 88 . Contribuţii la cunoaşterea istoriei saşilor transilvăneni 1918-1944. în Rusia. Românii la contactul dintre culturi (Relaţiile interetnice). la Stalino.

G.. Biblioteca Arhivele Statului Braşov Pascu. în (Deutsche Forschungen im Südosten. 1994 • Moga. Volumul I.. 1897 89 .. 1892 Zimmermann Fr.. Editura Dacia.în: Korrespondenzblatt des Vereins fur siebenburgische Landeskunde. Ediţia a II-a. vol. K. volumul II. I.. Voievodatul Transilvaniei. Aşezarea saşilor în Transilvania. Manuscris. 1992 Nägler. vol. . A. 1942 Ricoeur.D. istorie. Werner. 1919 • Mocanu. Ilia. K. Principatele Române şi politica orientală a împăratului Sigismund. Marian Radu. traducere de Ilie Gyurcsik şi Margareta Gyurcsik. Documente. Bucureşti. Paul. Sibiu. Ştefan. Timişoara. Românii şi saşii până la 1848. uitare. 1914. Arhivele Statului din România. 2001 Roth. volumul II. 1972 Rein.• Mihăilescu. editia a III-a. XII-XIII-lea. Thomas. 1963 Reinerth. cotidianul văzut de aproape. România – Marele sacrificiu al celui de al doilea război mondial. Editura Polirom. Stefan. în studii şi articole de istorie. Strassburg. Bucureşti. 2009 • Minea. Thomas.Der bairische Anteil am Siebenburgisch-Sachsischen nach den Karten des Siebenburgisch-sachsischen Sprachatlasses. Voievodatul Transilvaniei. Istoria românilor. Denkzeiten siebenburgisch-sachsischer Sprachgeschichte . Contribuţiuni la istoria colonizărilor din Transilvania. 1971 Pascu..1-3. C.. volumul I. Editura Dacia. 1997 Nussbächer. Editura Amarcord. Die freie königliche St. Thomas. Memorie. Beiträge zur Kunst Geschicht Siebenbürger. Cluj. Editura Dacia Traiană. 1942-1944). 1926 Xenopol. Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen. Editura Kriterion. Editura Thausib. Sibiu. Iaşi. Scheiner A. Etnografii urbane. V. Cluj. Institutul de Istorie Naţională din Cluj—Sibiu. Editura Heity. Vintilă. Hermannstadt. 1969 Nägler. Populaţia românească în sudul Transilvaniei şi caracterul colonizării săseşti în sec... XIII. în: Sudostdeutsches Archiv.-Ladislaus-Propstei. 1944 • Nägler. vol. Bucureşti.49. Făurarii de seceri din Cisnădie. volumul I.I.

html 90 .informatia-zilei.acsm.php?option=com_content&view=article&id=61:sasii-din-sudultransilvaniei&catid=17:minoritati&Itemid=65 http://www.htm http://www.ro/detalii/stiri/lumea-uitata-a-sasilor-transilvaneni-870129.ro/main/index.php/2011/04/prin-cenusa-micii-germanii-din-transilvania-de-nord/ http://www.ro/stiri-esential-5077721-trista-poveste-ultimilor-sasi-din-transilvaniafabula-lui-hans-despre-iezenul-fugarit-vulpe.ro/cultura/aldine/adevarata-libertate-193856.septemcastra.evz.ro/sm/eveniment/65-de-ani-de-la-deportarea-etnicilor-germani-in-uniuneasovietica/ http://www.ro/index.romanialibera.http://www.php/2011/04/prin-cenusa-micii-germanii-din-transilvania-denord/ http://www.html http://www.ro/index.septemcastra.hotnews.

91 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful