Răriş Carmen Grupa 8

TEHNICI NARATIVE MODERNISTE ÎN PATUL LUI PROCUST

În contextul modernizării literaturii noastre,Camil Petrescu este unul dintre primii autori care scrie proză, urmărind conceptele literaturii europene din epocă într-o încercare de a sincroniza romanul românesc cu modelul occidental. Eseul de faţă îşi propune să urmărească modalitatea de realizare a romanului”Patul lui Procust”, împreună cu tehnicile narative folosite de autor, acestea fiind unele cu adevărat moderniste pentru literatura română din perioada interbelică. Camil Petrescu este considerat a fi un inovator în ceea ce priveşte realizarea romanului, fiind şi un important teoretician, scriind studii în care îşi exprimă opinia despre cum trebuie să fie scrisă o astfel de operă,apoi punând în practică concepţiile enunţate.Ideile din eseul”Noua structură şi opera lui Marcel Proust”cuprins în volumul „Teze şi antiteze”stau la baza realizării „Patului lui Procust”. În eseul său romancierul pledează pentru romanul modern de tip proustian, în defavoarea romanului de tip traditional, cu narator omniscient şi omniprezent şi cu cronotopie fixă, pentru că naratorul omniscient apare ca stăpân absolut al destinelor personajelor, făcând să se confunde o propunere de realitate cu însăşi realitatea.Pentru a evita această confuzie autorul preferă ca soluţie autenticitatea:”Să nu descriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează simţurile mele, ceea ce gândesc eu...Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti...[...]Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi.”1 Acest concept al autenticităţii apare ilustrat în „Patul lui Procust” prin identificarea actului de creaţie cu realitatea vieţii, cu trăirea febrilă, astfel încât autenticitatea devine fie un mod de a trăi realitatea, fie unul de a o cunoaşte, dar implică totodată şi concretul vieţii, explicat în roman lui Fred Vasilescu de către autor:”Mai mult decât întâmplarea însăşi,[...],ne-ar interesa amănuntele, mai ales cadrul, atmosfera şi materialul întâmplării”.2 Transpusă în literatură, autenticitatea se converteşte la Camil Petrescu în modul nemijlocit de a vedea lumea, dincolo de
1

Petrescu, C.,”Noua structură şi opera lui Marcel Proust”în Teze şi antiteze,Ed.Minerva, Bucureşti, 1971,pag27 2 Petrescu, C. Patul lui Procust, Ed.Minerva, Bucureşti, 1982, pag.34

1

Astfel este eliminat caracterul rigid al naraţiunii epistolare. Strâns legate de inovarea romanului românesc adusă de Camil Petrescu în literatura română sunt şi elementele de natură psihologică ce susţin teoria autorului despre roman. iar focalizarea în text este doar internă. Autorul consideră structura conştiinţei eroilor săi o formă de intelectualitate. Bucureşti 2005 Crohmălniceanu. acesta având diferite roluri în text. nu se pierde în amintiri. Manolescu în „Arca lui Noe”3. unde declară că în pictură şi în fotografie ”reproducerea întocmai „ copiile după natură sunt imposibile. aşa cum este îndemnat să scrie Fred Vasilescu:”povesteşte totul ca într-un proces-verbal”.Acest mod de redactare devine un impediment serios mai ales pentru 3 4 Manolescu. deşi respinge ideea că ar putea scrie vreodată). inclusiv în ceea ce priveşte stilul în care trebuie scris un roman. aşa cum spune N. memoria fiind pusă în situaţia de a descoperi noi piste.Toate personajele narează la persoana întâi. Rolul afectelor este şi el important. pentru că numai memoria involuntară poate conferi concreteţe.Însă autorul este conştient de faptul că acest mod de a scrie ar putea deveni monoton.. Ed. Îmbinarea între elementele de analiză psihologică şi tehnicile narative moderniste conferă romanului „Patul lui Procust” complexitatea de care avea nevoie pentru a răspunde concepţiilor romaneşti pe care însuşi autorul le dezvoltă. Citatul din „Noua structură şi opera lui Marcel Proust”: „Dar aceasta-i realitatea conştiinţei mele. conţinutul meu psihologic” face referire la substratul psihologic al eroilor camilpetrescieni.Persoana întâi dă unitatea de privire. Ed. prezent în literatura „idealistă” . Camil Petrescu merge mai departe cu inovaţia sa. 1984 2 . şi chiar reuşind. imagini sau amintiri involuntare al căror flux misterios aduce digresiune şi revitalizare. Astfel naratorul omniscient. şi alege multiplicarea persoanei întâi.. această abordare nouă permite reprezentarea proiecţiei subiective în planul conştiinţei naratorului. iar romanul ilustrează perfect programul literar cu care scriitorul încerca să inoveze literatura română. O altă tehnică narativă modernistă pe care autorul o foloseşte este perspectiva complet diferită de cea a romanului de tip tradiţional. obiectizantă. îndoieli. respectând principiul autenticităţii.A pledat pentru personaje suficient de complexe pentru a fi analizate. Ceea ce devine interesant este modul în care amintirile se leagă. Bucureşti. oarecum în contradicţie cu titlul romanului. Însă această libertate acordată personajului de a-şi esprima trăirile nu devine un pericol pentru coerenţa textuală (în scrisorile sale doamna T. hazardul nu este nici el de neglijat.Gramar. deşi această tehnică narativă unică până atunci în literatura noastră.Arca lui Noe. pledând pentru anticalofilie. în copia privită. ca o adevărată scriitoare. timpul prezent este cel adecvat curgerii de gânduri.Naraţiunea la persoana întâi presupune existenţa unui narator implicat. aşa cum observă Ovid S. Ovid S.naratorul este homodiegetic.N.clişeele prestabilite. intradiegetică.care sugerează intenţia de a impune un tipar prin intermediul anumitor constrângeri.Şi această modalitate nouă de narare este întâi teoretizată de Camil Petrescu într-un alt eseu „Modalitatea estetică a teatrului”. Cartea Românească. ci păstrează firul narativ. căci „asemănarea perfectă nu stă în afară.”Patul lui Procust”.Crohmălniceanu4. în această galerie intrând exclusiv aceştia. iar faptele pot fi văzute ca evenimente interioare.obiectiv. şi naraţiunea la persoana a treia sunt înlocuite în romanul modern de naraţiunea la persoana întâi. iar punctul său de vedere unic şi subiectiv reprezintă un fel de mediator între cititor şi restul personajelor.Faţă de romanul tradiţional. analizate şi interpretate.duce la respingerea ficţiunii şi preferinţa pentru evenimentele reale. Cinci prozatori în cinci feluri de lectură.Discursul lor apare sub forma scrisorilor dublate de o lungă confesiune. care foloseşte stilul „nobil” pentru a ascunde un anumit grad de mediocritate. Calofilia poate lua forma mimetismului stilistic. refuzând să dea personajelor sale privirea obiectivă a aparatului de fotografiat. aceasta fiind în strânsă legătură cu tehnicile narative. ci în procesul receptiv”.

în roman: „ Arta n-are de-a face cu ortografia. aceasta fiind „soluţia narativă care i-a oferit posibilitatea de a expune nu numai interioritatea proprie. Crohmălniceanu.cit. ca artificialitate”5. şi la Fred Vasilescu.Această situare a sa este oarecum contradictorie. personaje ce nu au pretenţii de scriitori pentru a putea obţine acel roman cu adevărat sincer. ceea ce i s-a întâmplat în viaţă. iar pe de altă parte este autorul real al cărţii. Minerva. respectând totuşi principiul autenticităţii”6. A transcrie trăirea fără grija normei este comandamentul suprem.literatura ce se vrea autentică. nu alterează cu nimic autenticitatea textuală.” De asemenea. pentru că pe de o parte pătrunde în universul imaginat . nici talentul nu pare să fie important: „nici unul din marii scriitori n-au avut talent”. Textul capătă o puternică notă biografistă prin alăturarea scriitorului ca persoană reală în roman. sau chiar obiectele neînsufleţite”..Nimic nu poate părea mai simplu decât a da frâu liber condeiului. neîncorsetat de prejudecăţile profesionale. 1982 8 Ibidem 9 Ibidem. ci efectul de artificialitate. unde scriitorul prezintă propriile acţiuni pe care le întreprinde în noua sa calitate de „personaj”. ci alege modul cel mai bun de a-şi ilustra propriul program literar.. o pendulare între cele două spaţii. care uneori pot inhiba autorul.Ceea ce iarăşi este inovator la nivelul tehnicilor narative încorporate în roman este legătura permanentă pe care autorul o creează între operele sale. pe care prozatorul îl impune şi doamnei T. op. lucru cu totul inovator pentru epoca respectivă. întărind confuzia ce avea ca scop fixarea ideii de autenticitate. nu scrie la întâmplare. întâia noapte de război” Tănase Vasilescu”8. Potrivit acestor norme concepute de romancier. 198 10 Ibidem.Sub masca genului epistolar se ascunde 5 6 N. Tot Camil Petrescu declară cu toată convingerea că „stilul frumos. stilul calofil neputând să redea realitatea conştiinţei. autorul preferă să apeleze la doamna T..9. fapt observat de Ovid S.. iar sinceritatea este unicul element fondator. ruptura de limbajul cotidian pe care o provoca emfaza din limbajul personajelor în romanul tradiţional.” Se va scrie atunci „luând tocul în mână.”.. alături de celelalte personaje. pag.e opus artei. în notele de subsol: „Eu credeam însă că doamna T. Scriitorul nu refuză corectitudinea limbii. Bucureşti. povestea de iubire dintre doamna T.Romanul nu mai apare „ca un fapt de stil. În conformitate cu teoriile sale romaneşti stilul calofil era cel potrivit pentru a susţine autenticitatea limbajului: „fără ortografie. Manolescu. ar fi putut arăta posibilităţi de mare artistă şi aş fi fost bucuros să apară în „Act veneţian”7. există indici textuali ce duc spre acest fapt. op. odată cu modalitatea de scriere se schimbă şi statutul autorului: „un scriitor e un om care exprimă în scris cu liminară sinceritate ceea ce a simţit. Patul lui Procust. Substanţa textului se află în mod inedit în notele de subsol. de transfer de identitate între realitate şi ficţiune.. fără a mai fi presat de normele „academice”. fiind prieten cu protagoniştii.. Ovid S.cit. lui şi celor pe care i-a cunoscut. fără compoziţie.Plimbându-se liber printre eroii romanului. Construcţia romanescă propusă de Camil Petrescu se dovedeşte a fi inovatoare şi prin prezenţa „romanului în scrisori”10. şi Fred Vasilescu incluzând-o şi pe cea a iubirii lui Ladima pentru Emilia. 201 3 . pag. Efectul care se creează este cel de ambiguitate. C. în faţa unui caiet şi fiind sinceră cu dumneata până la confesiune. de pildă”. fără stil şi chiar fără caligrafie” . 7 Petrescu.Pentru a scăpa de aceste reglementări stricte. ceea ce a gândit. legitimând una prin cealaltă. Iar într-o altă notă de subsol vorbeşte de Fred Vasilescu: „Era fiul acelui mare industriaş pe care l-am numit convenţional în romanul meu „Ultima noapte de dragoste. Ed. Deşi numele autorului nu apare ca atare. ci şi cea a altor personaje.

sau sunt definiţi tocmai prin această negaţie. acesta îl consideră un veritabil intelectual. un învingător: „Avea acel timbru deosebit.. Fred este în acelaşi timp o enigmă. În aceste rânduri se acunde de fapt una dintre ideile programatice camilpetresciene. Ultima oglindă în care personajul se reflectă înfăţişează un bărbat hipersensibil. Tânărul monden simpatizat de femei este considerat de alţii prost şi incult. 32 4 .Dacă până în acel moment în literatura română personajul era definit din exterior. considerându-se 11 Ibidem.Ea reprezintă modul de a privi lumea. „Îmi vei fi de folos numai dacă îmi vei da material cât mai mult. ca într-un sistem de oglinzi paralele. eroul din „Jocul ielelor”. Pentru a-i permite personajului să se poată reflecta în conştiinţa celorlalţi. Celelalte personaje ale romanului îl cred un „dobitoc” (Cibănoiu). Camil Petrescu alege să păstreze aceeaşi linie de construcţie a eroilor de la o operă la alta. Aceştia sunt văzuţi din mai multe perspective. oricare ar fi ea: artă. pentru că diferă de toate personajele feminine din romanele scrise până atunci. dar ascunsă cu o mare fineţe tocmai pentru a nu încorseta în niciun fel discursul personajului. Văzut prin ochii doamnei T. Călinescu în „Enigma Otiliei”. Printre aceştia se numără şi Ladima. iar perspectiva din care este privită este una relativă. Până la urmă toţi sunt scriitori. destin de Don Juan sau box”11.Spre deosebire de opinia pe care Ladima o are despre Fred. şi ele reflectă ideile enunţate de romancier în eseurile sale.. acea vibraţie melodioasă.Prima este o altă inovaţie. calmă pe care o au toţi oamenii fruntaşi adevăraţi în activitatea lor. dans modern. nu e măcar frumoasă”. iar pentru Fred este femeia-obsesie. cea a omului superior inadaptat din punct de vedere social. Fred Vasilescu apare din exterior ca fiind reprezentantul tipic al înaltei societăţi din epoca respectivă. are în ultimă instanţă un sens constructiv. având o profunzime intelectuală. sau „Bucuria scrisului e mai tare ca heroina însăşi”. militărie. îi spune acesta lui Fred Vasilescu.. Emilia îl vede doar ca pe un bărbat naiv.Superioritatea ei îl înspaimântă. după cum spune însuşi Fred: „E foarte ciudat cât mă ajută scrisul să gândesc”. complicându-şi astfel întreaga existenţă.. Două personaje constituite antitetic sunt doamna T. În ceea ce priveşte personajele din „Patul lui Procust”. cât mai prolix”. Şi ea funcţionează. vede în ea femeia ideală. ce trăieşte drama unei iubiri imposibile. ca şi cealaltă lume mă cred şi mai prost şi mai incult decât sunt”. la îndemnul şi sfaturile autorului. singurul om pe care îl crede apropiat de sufletul lui. şi Emilia Răchitaru. polemic şi incendiar. de care încearcă să fugă inutil. de ce să mai scrii?” Scrisul său de ziarist. D. Dacă nu scrii ceea ce gândeşti.Însă notele de subsol relevă adevărata esenţă. alegând scrisul. aceea a confesiunii ca mijloc literar. de a cărui dragoste poate profita. Ladima face parte din aceaşi galerie a lui Camil Petrescu cu Gelu Ruscanu. Diferenţierea de ceilalţi este clară în cazul lui Ladima: „Când ceilalţi au vilă şi casă şi onoruri[.]. opunând realităţii demascate un ideal. dar şi sufletul său pereche: „avem intens şi nevăzut acelaşi suflet ca doi fraţi siamezi în acelaşi pântec”. pentru că normele meschine ale unei societăţi decăzute nu corespund cu concepţia lor despre lume. utilizat câţiva ani mai târziu de G. iar procurorul care îi anchetează moartea îl crede un mare poet.nevoia personajelor de a se confesa. propunând un alt Fred Vasilescu: un tânăr loial.mie nu mi-a rămas decât dreptul de a scrie ce gândesc. Ladima o opune Emiliei. autorul nu o încadrează într-un tipar: „La modul comun doamna T. chiar dacă ţi-ar pare încărcat şi de prisos . pentru că nu întâmplător romanul începe cu scrisorile sale. fii prolix. acest lucru întâmplându-se cu toţi eroii camilpetrescieni. după cum Fred notează în jurnalul său: „am înţeles că şi el. acum se autoconstituie apelând la mărturisire şi la reflectarea sa în conştiinţa celorlalţi.acrobaţie. politică. fie şi utopic. astfel încât asocierile se pot face inclusiv cu protagoniştii din teatru. pag.

însă dragostea sa nu găseşte corespondent în inima Emiliei. C.Patul lui Procust.C. N. 1971 5 . fie că este de vorba de tehnicile narative folosite. care o iubeşte sincer. Bucureşti. Cinci prozatori în cinci feluri de lectură. prin anticalofilism şi naraţiune la persoana I. Minerva. cu excepţia lui Ladima. Camil Petrescu înscrie în circuitul literaturii române o operă a cărei primă caracteristică este noutatea. întruchipând vulgaritatea şi mediocritatea. iar excesul de sensibilitate îi duce la despărţire. Bibliografie: 1. care completează gama elementelor revoluţionare chiar. inovaţia. Emilia Răchitaru este exact opusul ei.Ed. feminină şi graţioasă. Minerva. Bucureşti. Bucureşti.. Această perspectivă este împărtăşită de toate personajele. i-au fost atribuite însuşiri ca inteligentă.Modern prin principiul autenticităţii... sensibilă.1982 2.Petrescu. Ed.Bucureşti. Ovid S.nedemn de ea.. 1984 4. dar posteritatea şi timpul au ales. Gramar.Cei doi sunt cuplul imposibil al iubirii. 2005 3.Ed.Crohmălniceanu.Manolescu. prin construcţia personajelor (tehnica oglinzilor paralele).Poate mai mult decât ar fi sperat Camil Petrescu însuşi. romanul devine exponent pentru o întreagă practică literară ulterioară. Urmărindu-şi cu o perseverenţă uluitoare ideile exprimate întâi în mod teoretic. Ed. Cartea Românească. Dacă doamnei T. Teze şi antiteze. Arca lui Noe. fie că se referă la codurile modernităţii.Petrescu.