______________________________________________________D e z v o l t a r e a s o c i a l ă

DEZVOLTAREA SOCIALĂ
E un adevărat talent să ai relaţii sociale de succes şi să ştii cum să le întreţii. Mai mult, ca adolescent, ai nevoie să fii înconjurat de prieteni, să-ţi dai întâlnire cu fetele, să faci parte dintr-un grup şi să ştii că eşti acceptat şi apreciat. Toate acestea înseamnă să ai o viaţă socială.
pricepi ce îi motivează, ce nevoi au şi să-i faci să se simtă nestingheriţi în prezenţa ta. Dacă reuşeşti să fii aşa, o să-ţi caute mulţi compania. Deprinderile sociale te ajută în relaţii, la şcoală şi - mai târziu - la serviciu. Succesul în relaţiile cu oamenii îţi îmbunătăţeşte viaţa, îţi dă încredere în tine, îţi serveşte să comunici mai bine şi să fii mai activ social. Tinerii inteligenţi social - înţeleg bine gândurile, sentimentele, emoţiile şi intenţiile altora; - sunt abili; - cunosc regulile şi normele relaţiilor sociale; - se adaptează uşor la situaţii sociale noi; - sunt sensibili la nevoile şi dorinţele altor persoane (sunt empatici); - conversează şi ascultă foarte bine; - stabilesc legături de succes; - se simt în largul lor cu persoane de diferite vârste, condiţii sociale, nivele de cultură şi le fac să fie relaxate în compania lor. Dacă ai relaţii interpersonale de calitate şi tinzi să-i înţelegi şi să-i asculţi pe ceilalţi, eşti mai repede acceptat şi mai plăcut. La fel, dacă arăţi că eşti fericit, mulţumit, zâmbeşti, eşti optimist, entuziast, râzi şi iubeşti oamenii şi viaţa. Aceste abilităţi sunt vitale, dacă vrei să avansezi şi să te bucuri de viaţă. Pentru dezvoltarea acestor deprinderi sociale creierul este solicitat intens. Trei componente ale creierului sunt folosite pentru a crea inteligenţa socială: - zona corticală, unde sunt depozitate experienţele (memoria pe termen lung); - zona frontală, unde este localizat comportamentul social; - sistemul limbic (situat profund în creier), care controlează răspunsul emoţional. Inteligenţa socială nu trebuie confundată cu succesul financiar, dar e important să fii inteligent social, dacă vrei să ai succes

Grup de prieteni veseli Nevoia de a avea prieteni intimi este crucială. Cu prietenii poţi avea secrete şi planuri despre cucerirea lumii, lor le poţi cere ajutorul, când ai probleme. Trebuie să-ţi facă plăcere să înveţi cum săţi dezvolţi talentul şi aptitudinea de a fi o persoană sociabilă. Asta te va ajuta mai târziu să ştii cum să-ţi alegi jumătatea, partenerii de afaceri şi mentorii. Un comportament social, adaptat mediului în care trăieşti, îţi foloseşte în toate aspectele vieţii. Secretul este doar să vrei şi să perseverezi.
INTELIGENŢA SOCIALĂ Înseamnă să dai dovadă de înţelepciune în relaţiile cu alţii. Implică înţelegere şi compasiune pentru semenul tău şi preocupare pentru binele societăţii. Măsura în care te înţelegi cu cei din jur determină gradul de inteligenţă socială. De asta depinde, în mare parte, succesul tău în viaţă. Când eşti inteligent social, poţi să-i înţelegi şi să-i apreciezi pe cei pe care-i întâlneşti, să

259

Adolescenţii_____________________________________________________________________
financiar. Nu trebuie să pui întrebări de genul: săraci, de viţă nobilă, bădărani, umili, îngâmfaţi sau nerecunoscători, religioşi, fanatici, atei sau învăţaţi.Trebuie să ştii cum să te porţi cu fiecare dintre ei. Cum te comporţi nu-i influenţează numai pe cei din jur, ci şi pe tine. Dacă cei din jur te plac, eşti mai confortabil cu tine însuţi, mai încrezător şi priceput acasă, la şcoală, practic oriunde. Ai toate aceste avantaje, dacă practici bunele maniere, care înseamnă să ai consideraţie şi bun simţ şi să respecţi obiceiurile culturale. Bunele maniere includ: obiceiul, consideraţia şi bunul simţ. Obiceiurile includ uzanţele zilnice, adică să saluţi şi să strângi mâna unei persoane etc. Consideraţia înseamnă să te gândeşti şi la ce simte celălalt. Dacă eşti grosolan şi necivilizat, nu înseamnă că eşti nemanierat pentru că ignori codul eleganţei, ci pentru că-ţi jigneşti interlocutorul. Să ai bune maniere, înseamnă să ai bun simţ; de ex. când stai la o coadă, nu-ţi faci loc în faţă cu coatele şi nu sari rândul, doar pentru că te-ai plictisit aşteptând. Manierele elegante mai sunt denumite: purtări frumoase, politeţe, bună-cuviinţă şi comportare civilizată sau corectă. Purtarea civilizată se învaţă. În primul rând, în familie, apoi din anturajul pe care ţi-l faci.

„Dacă eşti aşa deştept, de ce nu eşti şi bogat?”, pentru că asta înseamnă că eşti ignorant şi jigneşti persoana. Fiecare este unic în felul lui, având dezvoltat un anumit tip de inteligenţă. Nu înseamnă că eşti deştept numai dacă ai bani! Inteligenţa socială poate fi evaluată prin teste care presupun: - interpretarea unor situaţii sociale; de ex.: „Ce exemplifică următoarele desene?” - memoria pentru nume şi fizionomii; - observarea comportării altor persoane; - recunoaşterea stării vorbitorului, exprimată prin cuvinte şi expresia feţei, inflexiunile vocii, postură şi gesturi; - simţul umorului. Există o vârstă socială (analoagă vârstei mintale) şi un coeficient social, analog coeficientului de inteligenţă. Succesul în carieră derivă doar în procent de 6 % din inteligenţa cognitivă (a cunoaşterii) şi 27% din inteligenţa emoţională şi cea socială, care determină performanţa. Companiile şi organizaţiile tind să aleagă dintre candidaţii cu aceeaşi pregătire profesională, pe cei mai plăcuţi social. Aceştia sunt supuşi unui interviu de evaluare socială, recunoaştere şi reacţie la semnalele sociale, memorie socială (ţii minte numele persoanelor cu care vorbeşti) şi conduită morală. Inteligenţa socială este deseori mai de valoare decât cea intelectuală, manifestându-se şi prin bune maniere; de aceea, încearcă s-o dezvolţi.
BUNELE MANIERE Bunele maniere formează o parte din limbajul social, prin care ne adresăm celor din jur şi prin care ei ne reperează ca oameni aleşi, manieraţi sau dimpotrivă, bădărani şi vrednici de dispreţ. Dacă nu le respecţi, societatea te respinge şi atunci suferi, nu te simţi bine cu tine însuţi şi te dezechilibrezi emoţional. Asta nu înseamnă că trebuie să ai o politeţe formală. Ai grijă că, de-a lungul vieţii, o să ai de-a face cu tot felul de oameni: bogaţi şi

Bunele maniere te ajută să:
- îi faci pe alţii să se simtă bine, când îi tratezi cu respect; - te simţi bine; - te remarci, iar ceilalţi să te trateze cu acelaşi respect; - îţi faci prieteni. Rareori eşti atras de cineva nemanierat; din contra! Îţi place mai mult un băiat care-ţi aduce flori şi se poartă bine cu tine, chiar dacă nu e cel mai frumos din lume, decât unul superb, dar bădăran, indecent şi vulgar. Bunele maniere reprezintă una din cheile care deschid inima unei fete.Ele fac viaţa mai plăcută şi contribuie la evitarea fricţiunilor.

260

______________________________________________________D e z v o l t a r e a s o c i a l ă
Ceilalţi din preajma ta se simt mai relaxaţi, confortabil şi respectaţi. Nu te costă nimic să le practici şi îţi aduc chiar beneficii, de ex.: poţi să obţii mai uşor ce vrei de la părinţi sau de la profesori, să primeşti complimente, să fii în relaţii bune cu sexul opus sau să capeţi o slujbă. Manierele se schimbă odată cu societatea. Ele reflectă valorile şi tradiţia acesteia. În Germania nu se mai sărută mâna femeilor, dar s-a extins deprinderea de a fi punctual. Tot în această ţară, cu excepţia meselor oficiale, invitaţii contribuie la strânsul mesei, la spălatul vaselor - cu simplitate şi eficienţă -, fără ca stăpâna să se simtă jignită. În Cehia sau Japonia, unde curăţenia este la mare rang, gazda are pregătită pentru musafiri o adevărată colecţie de papuci comozi şi ieftini şi nimeni nu se simte lezat că trebuie să se descalţe. În America şi Canada, florile se oferă în număr par. La români, un buchet trebuie să aibă un număr de flori fără soţ (se spune că ʺgazda completează buchetulʺ). Dacă mănânci la restaurant şi nu termini tot ce ai comandat, în America şi Canada există obiceiul să iei acasă restul. Românii sunt prea mândri să procedeze aşa, chiar dacă a doua zi n-au ce să mănânce. Manierele exprimă şi atitudinile unei anumite vârste, sex, strat social sau poziţia bărbaţilor şi a femeilor în societate. Acum 1520 de ani, o fată nu ar fi sunat un băiat să-l invite la film sau să-i ceară o întâlnire! Fiecare grup social (artişti, oameni de afaceri, militari, adolescenţi, vârstnici) au regulile lor de comportament. De ex. voi aveţi şi folosiţi limbajul vostru când vă salutaţi sau vorbiţi între voi, pe care nici o altă categorie nu-l mai foloseşte. De asemenea, vă comportaţi diferit, când este mama de faţă, sau în familie, decât atunci când vă distraţi cu prietenii, sunteţi la discotecă sau la şcoală. Manierele pot părea discriminatorii sexual, când favorizează fetele şi femeile. Aceasta datează din era cavalerilor, când femeile erau considerate inferioare şi tratate ca „sexul slab”. În societatea de astăzi, asemenea prezumţii sunt anacronice, dar aspectul de politeţe s-a păstrat. Ce trebuie să faci pentru a fi manierat • foloseşte mereu formulele “magice” ale politeţii: te rog (vă rog), mulţumesc, cu

plăcere, scuză-mă (scuzaţi-mă), îmi pare rău, îmi permiteţi?, iartă-mă, am greşit; • fii natural şi sincer; • ascultă ce spun alţii şi pune întrebări în mod respectuos; priveşte-i în ochi pe interlocutori, nu-i întrerupe; aşteaptă să-ţi vină rândul să vorbeşti; • fă complimente. Când întâlneşti pe cineva, gândeşte-te la un mod sincer de a complimenta. Fii generos cu vorbele de apreciere, laudă, căldură, simpatie, veşti bune şi iubire. Oferi astfel ceva preţios, care nu te costă nimic; • nu jigni, nu fii arogant, lăudăros sau zgomotos; vocea ta, comportarea şi ţinuta să arate o eleganţă discretă; • gândeşte-te la efectul pe care îl vor avea cuvintele tale, înainte de a spune ceva; • fii punctual; • dă mâna ferm, cu palma deschisă, nu doar cu câteva degete; • zâmbeşte des; • încearcă să ai o influenţă calmantă, pozitivă, în orice situaţie stresantă; • nu critica, nu bârfi şi nu te văicări; • fii manierat la masă, păstrează curăţenia după tine; • respectă adulţii şi vârstnicii; • în relaţiile cu alţii, manifestă intenţia de a ajuta; • trimite răvaşe, felicitări, note, sau dă telefoane de mulţumire; • respectă avutul şi intimitatea altora; • fii amabil şi înţelegător cu colegii şi adulţii; nu-i deranja şi nu-i pune în situaţii jenante; încearcă să-i faci pe toţi să se simtă bine; • păstrează-ţi simţul umorului; • cere ajutor în mod respectuos; mulţumeşte întotdeauna părinţilor şi celor ce te ajută întrun fel;

261

Adolescenţii_____________________________________________________________________
• tratează-i pe alţii aşa cum ai dori tu să fii tratat; nu face altora ce nu ţi-ar place să ţi se facă ţie: acesta este şi va rămâne etalonul de aur al politeţii. În societatea de azi, adesea, bunele maniere lipsesc. Adulţii consideră că tinerii din generaţia prezentă sunt mai puţin politicoşi, decât cei din trecut – observaţie ce se “moşteneşte”, din generaţie în generaţie. Unii tineri găsesc o plăcere deosebită în afişarea unui comportament nerespectuos, ori de câte ori au ocazia, pentru că au nevoie de atenţie, pe care - altfel - nu o pot avea. Aceştia sunt grosolani şi aroganţi, mândri de stupiditatea lor. Exemplul tipic îl oferă lipsa respectului faţă de bătrâni în mijloacele de transport în comun. legiferate; senatul acestui stat a aprobat în unanimitate legislaţia bunelor maniere. (Pe

Glumă nesărată
Cauzele lipsei de maniere elegante - nu sunt învăţate acasă sau nu sunt respectate la şcoală; - mai multă libertate şi mai puţină supraveghere; - presiunea colegilor; - vulgaritatea mass-mediei; - adulţii şi, în special, persoanele publice, care nu oferă întotdeauna un exemplu de bune maniere; - politeţea e privită de unii drept slăbiciune, curtoazia drept snobism, iar tinerii manieraţi sunt consideraţi bizari. Comportarea civilizată este obligatorie pentru toţi. În statul Louisiana din SUA, manierele sunt atât de apreciate, încât au fost

când şi în România?). Fac excepţie: - sugarii, debilii mintali, situaţiile de urgenţă, cum ar fi primul ajutor oferit de salvare; - momentele când eşti singur şi nu deranjezi pe nimeni sau când eşti într-un grup intim, în care ceilalţi se comportă la fel. Normele sociale sunt mai laxe în sport, în politică, pe stradă sau în familie. Bunele maniere, vocabularul şi eticheta, lucruri aparent fără importanţă, sunt de fapt o parte foarte importantă din dezvoltarea generală, iar învăţarea lor este jenant de dificilă la vârsta adultă. Într-o lume civilizată, adulţii ce practică jargonul şi manierele nepoliticoase din tinereţe sunt marginalizaţi social şi au puţine şanse de succes. Dacă ajungi - ca adult să nu ai maniere de bază, nu vei avea succes. Într-o lume a afacerilor, într-o economie globalizată, lipsa graţiei sociale este dureroasă şi dezastruoasă pentru un adult. Într-un viitor foarte apropiat, nu va mai conta dacă ai copilărit în Alexandria – România, sau în Montevideo - Uruguay; competiţia se va globaliza, politeţea – înţeleasă şi practicată ca o limbă universală – te va ajuta oriunde în lume, iar bădărănia te va bloca. Concluzia: Învaţă bunele maniere cât eşti tânăr. Aceste deprinderi elegante nu sunt înnăscute, ca inteligenţa, cu greu le poţi învăţa de unul singur şi nici nu le capeţi firesc, pe măsură ce înaintezi în vârstă.
Cum să înveţi a fi manierat • ia exemplu de la alţii bine crescuţi, în primul rând de la părinţi: manierele, bune sau rele, se învaţă mai întâi în familie; • observă manierele, bune sau rele, ale celor din jurul tău şi discută-le, când ai ocazia, cu prietenii, părinţii sau profesorii; • practică bunele maniere zilnic, poartă-te manierat, chiar şi atunci când nu te vede nimeni;

262

______________________________________________________D e z v o l t a r e a s o c i a l ă
• ia masa în familie cât mai des: aici poţi primi observaţii, fără să te jenezi; • ascultă şi discută cu oameni civilizaţi, caută compania lor cât mai des; • închide televizorul sau alte surse massmedia, atunci când observi că abundă în exemple vulgare şi violente, ignorând orice reguli de politeţe; • consultă o carte despre buna cuviinţă (de ex. „Politeţea nu costă...dar rentează” de Sanda Faur, Ed. Nemira, Bucureşti, 1997 sau „Codul bunelor maniere astăzi” de Aurelia Marinescu, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2002). Câteva exemple de bune maniere PREZENTĂRILE Este important să-ţi prezinţi prietenii şi să faci prezentările într-un grup, atunci când cei de faţă nu se cunosc. E mai bine să prezinţi pe cineva greşit, decât să-l ignori. Dacă le ştii numele întreg, adaugă la prenume şi numele de familie. În introducerile sociale, băiatul, bărbatul, persoana mai tânără, sau cea cu o poziţie socială mai joasă este prezentată fetei, femeii, persoanei mai în vârstă sau mai importantă. De ex.: „Mamă, aceasta este Sandra Mocanu, prietena mea” sau „ Domnule • pe măsură ce le pronunţi numele, uită-te la fiecare; • adaugă despre fiecare o informaţie scurtă, dar elocventă, care-l defineşte, de ex.: „Faceţi

profesor, daţi-mi voie să vi-l prezint pe Grigore Anton, vărul meu din Braşov. Domnul Titus Chiotan, profesorul nostru de istorie”. Cum să te comporţi, dacă tu eşti cel prezentat altora: • fii atent la prima impresie pe care o faci (îmbrăcămintea, poziţia corpului, zâmbetul, tonul vocii); • stai în picioare, nu te foi; ridică-te, dacă stăteai jos; • priveşte-l prietenos în ochi pe cel căruia îi eşti prezentat şi zâmbeşte-i. Dacă-i prezinţi pe alţii: • spune întâi numele celei mai importante persoane; • rosteşte întâi numele persoanei căreia îi prezinţi noua cunoştinţă, iar persoana prezentată este menţionată ultima;

cunoştinţă: Marin Dumitru, mare entuziast, Ana Maria Florescu, olimpică la matematică”; • informaţia oferită trebuie să fie clară, concisă şi interesantă pentru ambele persoane; • dacă prezinţi o pereche care locuieşte împreună, dar nu sunt căsătoriţi, spui numele fiecăruia, fără alte amănunte; depinde de ei să spună restul sau nu; când îţi introduci colegii, spune-le atât numele de botez, cât şi pe cel de familie, chiar dacă în grup toţi îşi spun pe numele mic. Cum să dai mâna: • dă mâna cu hotărâre, folosind toată palma, nu doar degetele; degetul mare în sus şi depărtat de celelalte, care sunt unite; • apropie mâna de a celuilalt, aşa încât să vă uniţi pielea dintre degetul mare şi palmă; • strânge-i cu încredere mâna, timp de cca. 3 secunde, fără a zdrobi oasele; după aceea, retrage-ţi braţul; dacă persoana continuă să-ţi strângă mâna, strânge-i-o şi tu o dată mai tare, priveşte-l prietenos şi continuă să-i vorbeşti, în timp ce-ţi retragi mâna, ferm; • poţi scutura mâna celuilalt, balansând-o din cot o dată, de două ori; • priveşte-l pe celălalt în ochi şi zâmbeşte; • dacă la o petrecere te aştepţi să fii prezentat multora, păstrează-ţi mâna dreaptă liberă şi caldă; • dacă ştii că îţi transpiră mâna când te afli în societate, dă-te înainte cu antiperspirant sau şterge-o discret de haine, înainte de a o întinde; o mână umedă provoacă automat respingere; • salută-l pe noul cunoscut: „Mă bucur să te cunosc; ce faci, am auzit de tine”; • conversează; întreabă ceva despre el/ea; celor mai mulţi le place să vorbească despre ei înşişi; • când prezinţi un adult, poţi adăuga: „Domnul… sau Doamna…” urmat de numele de familie. Unele titluri, care se referă la profesie, sau la prestigiul persoanei, se cer

263

Adolescenţii_____________________________________________________________________
adăugate; de ex. “Doamna profesoară Irina Ţarălungă”; • când eşti cu un prieten căruia i se alătură alţii, necunoscuţi ţie, iar tu nu eşti prezentat, nici băgat în seamă, poţi proceda în mai multe feluri: - rămâi în aşteptare la o mică distanţă; - te prezinţi tu însuţi: „Nu cred că ne-am cunoscut, sunt Virginia Mătase”. Ceilalţi ar trebui să se prezinte şi ei şi, astfel, îţi lărgeşti cercul de cunoştinţe. La despărţire, spui: „La revedere” sau „Pe curând”. Cu prima ocazie când sunteţi singuri, îi spui prietenului că ţiar place să te prezinte cunoştinţelor pe care le întâlniţi împreună; - te scuzi şi te îndepărtezi de grup. Cum te prezinţi singur: Când altcineva nu te-a prezentat, sau când întâlneşti pe cineva nou la petrecere, zâmbeşti, îl priveşti în ochi, îi întinzi mâna dreaptă şi-i spui: „Bună, eu sunt Mirela Izvoreanu. Poţi sămi spui Mirela ”. Dacă cealaltă persoană nu-şi spune numele, o întrebi: „Cum te cheamă?”. Repetă-i apoi numele în minte şi încearcă să ţi-l reaminteşti, făcând diferite asocieri, de ex: pe Mircea îl asociezi cu colegul de clasă cu acelaşi nume, sau cu numele străzii pe care locuieşti: Mircea cel Bătrân etc. Când faci cunoştinţă cu persoane de altă naţionalitate sau cu nume pe care nu le înţelegi, nu te sfii să-i întrebi încă o dată - cum se numesc: „Mai spune(ţi), te /vă rog, o dată! Cum se pronunţă corect?” Când prezinţi pe cineva, regula de aur este de a-i spune corect numele. Străduieşte-te, deci, să nu-l greşeşti şi să-l pronunţi frumos şi corect. Prezentarea altora Adulţii sunt mai formali, de aceea - când faci introducerea - poţi spune: „Tată, vreau să ţi-o prezint pe prietena mea, Raluca Dumbravă”; nu mai este nevoie să îi spui prietenei „Acesta este tatăl meu”. Dacă s-au mai întâlnit, poţi formula prezentarea printr-o întrebare: „Tată, ai cunoscut-o pe Raluca?” sau „Ţi-o aminteşti pe Raluca, de la patinoar?”. Regula este să prezinţi persoana cu o poziţie socială mai joasă (copil, elev, băiat, prieten nou, străin, sau salariat) persoanei cu o poziţie socială mai importantă (adult, profesor, fată, vechi prieten, rudă sau patron). De ex.

„Părinte, aş vrea să-ţi prezint pe bunul meu vecin, Ştefan Munteanu”. Încearcă să adaugi o informaţie sugestivă despre persoana pe care o prezinţi: „ Mamă, acesta este prietenul meu Florin Stoica; el e primul din clasă la matematică”. Când uiţi un nume, procedează astfel: • fii franc, de ex.: „Mamă, acesta este un coleg de-al meu”, iar lui îi spui: „Te rog să mă scuzi, ţi-am uitat numele”; colegul tău îşi va spune numele în mod automat; • te prezinţi tu însuţi, spunând: „Noi ne-am mai întâlnit, dar mi-e teamă că ţi-am uitat numele. Eu mă numesc Laura Paraschiv”. Când prezinţi două persoane, ale căror nume le-ai uitat, le poţi spune: „Vă rog să mă scuzaţi, nu am memoria numelor; vreţi să fiţi amabili să vă prezentaţi singuri”? Când îţi aminteşti doar numele unuia din doi, întoarce-te către celălalt şi spune-i: “O cunoşti pe prietena mea, Angela Topor, cântă la pian şi joacă volei”. Dacă ai noroc, cealaltă va răspunde: „Nu, dar îmi face plăcere; eu sunt Violeta Grădinaru”. Când te întâlneşti cu cineva al cărui nume l-ai uitat, zâmbeşte-i şi dă-i mâna spunând: „Mă bucur să te revăd; sunt Dorel Mocanu, tu eşti …scuză-mă, dar am uitat cum te cheamă”. Ar fi politicos ca celălalt să-şi spună numele. Prezentările în grup Când îţi prezinţi un prieten unui grup de câţiva colegi, încearcă să-l prezinţi fiecăruia în parte. Când îl prezinţi unui grup mai mare de cinci, şase persoane, poţi spune: „Hei, fiţi atenţi/te, aceasta este verişoara mea, Brigitte Mutter din Hoghiz şi vorbeşte şi germana”. Ceilalţi pot zâmbi, pot flutura din mână, sau pot face alte gesturi de salut sau bun venit; ulterior, unii se introduc ei înşişi. Gesturile de politeţe şi obiceiurile diferă de la un popor la altul. Latinii se sărută pe obraz de trei ori, la fel ca ruşii (care uneori se sărută şi pe gură), în timp ce chinezii evită complet asemenea manifestări publice.

264

______________________________________________________D e z v o l t a r e a s o c i a l ă
Sărutul social Este o formă de salut, prezentă la culturile latine. Este considerat un salut intim (deşi mai puţin intim decât sărutul romantic), care exprimă bucuria revederii; nu se foloseşte la prima întâlnire. Se obişnuieşte între fete (pupici pe obraz, sau atingeri obraz pe obraz) şi între băieţi şi fete (buze pe obraz), dar nu între băieţi. Se poate asocia cu îmbrăţişarea. E bine să fii atent, deoarece persoana cu o poziţie „superioară” e cea care dă tonul. Între fată şi băiat, fata e cea care dă semnalul; dacă îşi întoarce capul, înseamnă că-ţi dă permisiunea să-i săruţi obrazul. ÎN FAMILIE Familia este locul în care te simţi în voie şi te porţi cum îţi place, uneori chiar nepoliticos. Mulţi adolescenţi se comportă nepoliticos în casă şi formal, rafinat, în societate. Desigur, îţi poţi relaxa puţin regulile în familie, dar nu trebuie să confunzi familiaritatea cu lipsa de consideraţie. Este normal să te scoli de la masă pentru a aduce solniţa, dar nu e politicos să o ceri, fără să spui „te rog”, nici să râgâi, să plescăi sau să faci baloane cu guma de mestecat. Familia e locul unde te simţi în siguranţă, relaxat, acceptat şi iubit. Tot aici e locul unde ar trebui să înveţi şi să practici manierele bune, nu pe cele rele. Fiecare familie are regulile, obiceiurile şi preferinţele ei mărunte, care te pot irita. Când acestea se referă la locurile din casă folosite de toată lumea, atunci curăţenia, liniştea, dreptul la izolare, ordinea primează. Cel ce nu se supune are dreptul să se comporte altfel doar când este singur. Eticheta în familie E bine să: • spui “te rog” şi “mulţumesc”, chiar şi atunci când te adresezi celorlalţi membri din familie; • fii manierat la masă; • ceri, fără să strigi; • vă respectaţi unii pe alţii; • zâmbeşti; • asculţi cu atenţie; • împarţi ce ai cu ceilalţi; • poţi face compromisuri, pentru a păstra armonia generală; • fii de altă părere, fără să te cerţi; • participi la durerea altuia şi să te bucuri de succesele celorlalţi; • îţi iei responsabilitatea pentru faptele şi atitudinile tale; • te scuzi, când e cazul. Evită să: • minţi; • deschizi uşa, fără să baţi sau să fii invitat; • iei lucrurile altuia, fără să întrebi; • divulgi secretele altuia; • citeşti scrisorile altuia; • îi jigneşti pe alţii, de faţă cu toată lumea.

Televizorul În ciuda valorii educative a anumitor emisiuni TV, cele mai multe programe nu îţi oferă exemple de bune maniere, dimpotrivă. Când te uiţi la televizor împreună cu alţii din familie, nu schimba canalele, fără să întrebi dacă şi ceilalţi sunt de acord şi ce programe vor să urmărească. În bucătărie Bucătăria este o sursă de hrană, dar şi de ceartă. La masă: • serveşte-i pe ceilalţi, înainte de a te servi pe tine; • întreabă, înainte de a lua ultima bucată din farfurie, dacă nu o vrea altcineva; • curăţă după tine. La baie • nu intra în baie, fără să baţi la uşă; • nu sta în baie cu orele, când ştii că şi altcineva are nevoie s-o folosească; • agaţă prosopul în cuier, nu-l arunca pe jos; • lasă capacul jos după ce ai folosit toaleta; nu urina pe capac; • trage apa după tine; • dacă rezervorul de apă de la toaletă nu funcţionează, pune apă înăuntru, după ce o foloseşti;

265

Adolescenţii_____________________________________________________________________
• nu comenta despre mirosurile şi zgomotele făcute de ceilalţi; • nu folosi mai multă apă caldă decât ai nevoie; • curăţă cada, după ce faci baie; • curăţă chiuveta, după ce te-ai ras; • şterge oglinda, după ce te-ai spălat pe dinţi şi ai folosit aţa dentară; • nu folosi articolele de toaletă ale altora, fără să ceri voie; • nu împrumuta periuţa de dinţi sau lama de ras. • nu da muzica prea tare, sau menţine-o la un nivel tolerabil pentru ceilalţi; • foloseşte căşti, dar ţine seama de faptul că poţi surzi, dacă asculţi la un nivel ridicat; • dacă împarţi camera cu alţii, ţine seama de nevoile, dorinţele şi gusturile lor; • când apar conflicte, urmăreşte aplanarea şi rezolvarea lor corectă, nu neapărat în favoarea ta.

În camera ta

Mirela Docan, vă rog?” Adaugă: „Deranjez cumva?ʺ Dacă-ţi zice „Da!”, fii precis şi nu te întinde. Nu uita că timpul costă! Şi pe cel pe care-l suni, şi pe tine. Unele persoane sunt atât de drăguţe, că nu vor îndrăzni să te întrerupă; • nu eşti dator să asculţi pe oricine care sună şi nu ştie ce vrea. Scuză-te politicos, dar ferm, după care, înştiinţează-l că trebuie să închizi telefonul. Poţi aşeza receptorul în furcă, chiar dacă celălalt nu a terminat. Ordinea şi curăţenia Poţi să-ţi menţii camera cum vrei, atât timp cât nu-i deranjezi pe alţii şi respecţi regulile casei, ţii uşa închisă, pentru ca mirosurile şi sunetele puternice să nu invadeze restul casei. Dacă ai impresia că a-ţi face patul e o regulă stupidă, să ştii că, fără să-ţi dai seama, asta te ajută să înveţi cum să te organizezi şi să menţii curăţenia. Când împarţi camera cu fraţii, stabiliţi împreună ce e important şi ce nu e, pentru fiecare.
ÎN VIZITĂ De obicei, primeşti o invitaţie la un party sau concert, în scris sau oral (faţă în faţă sau prin telefon). Dacă este în scris, de multe ori include cerinţa de RSVP (Respondez S’il Vous Plait), pe care trebuie s-o onorezi întotdeauna, indiferent de decizie.

Aplanarea conflictelor în familie Telefonul Reguli de bună cuviinţă la telefon: • nu telefona prea devreme sau prea târziu, cu excepţia celor apropiaţi, cărora le cunoşti programul; • nu vorbi mai mult de 5 minute, dacă ai o convorbire convenţională; • când dai telefon pe fix, întreabă: “Alo, familia Petrescu?” (Aşteaptă confirmarea).”La telefon este Dan Cristea“ (nu fii evaziv sau spune „un prietenʺ) Continuă: „Pot vorbi cu

În vizită
• foloseşte întotdeauna formulele uzuale de salut, adecvate împrejurărilor;

Cum te porţi, când eşti invitat undeva:

266

______________________________________________________D e z v o l t a r e a s o c i a l ă
• fii punctual, dar nu sosi prea devreme; • nu veni cu alţii, care nu sunt invitaţi; • manifestă-ţi intenţia de-a te descălţa; dacă gazda te lasă încălţat, acceptă; • îmbracă-te corespunzător ocaziei; • e mai bine să fii îmbrăcat ceva mai elegant, decât invers; • prezintă-te celor pe care nu-i cunoşti; • fii agreabil, plăcut, nu-ţi dezvălui problemele personale în public; • nu fi indiscret sau bârfitor; • mulţumeşte părinţilor gazdei, vorbeşte cu ei, cere-le permisiunea, dacă vrei să foloseşti televizorul, computerul sau alte aparate (radio, combine muzicale etc.); • dacă te interesează ceva din bibliotecă, cere permisiunea de a te uita la cărţi; • dacă dormi acolo, adu-ţi obiectele personale (pasta şi periuţa de dinţi, pijamaua, medicamentele – dacă foloseşti etc.); • dacă rămâi peste noapte, la plecare fă-ţi patul; • fii atent la semnalele gazdei, pentru a şti când e timpul să pleci; • după vizită, străduieşte-te să laşi casa tot atât de curată cum ai găsit-o; • fii flexibil, adaptează-te la regulile casei; • la plecare, mulţumeşte; nu pleca neobservat; • încearcă să întorci invitaţia. • cere voie părinţilor să inviţi pe cineva la tine acasă, sau să dai o petrecere; • explică invitaţilor regulile casei; • prezintă-ţi invitaţii şi invitatele părinţilor: • salută-i cu căldură, • fă-i să se simtă comod, • mulţumeşte-le, dacă ţi-au adus un cadou, • prezintă-i celorlalţi, • împarte-ţi timpul între toţi invitaţii, să nu se simtă nimeni neglijat, • asigură-te că fiecare se simte bine, • dă-le de mâncat şi de băut, • condu-i şi mulţumeşte-le că au venit. CONVERSAŢIA Cum să începi o conversaţie Secretul uşurinţei conversaţiei este de a pune întrebări care necesită un răspuns mai lung decât „Da” sau „Nu”: „Ce ţi-a plăcut la

Când eşti gazdă

„Asta e prietena mea Elena. Pe celelalte, Mariana, Jeni şi Laura, le cunoaşteţi deja”; • planifică dinainte care va fi programul; • spune-le prietenilor de ce dai petrecerea, ora şi durata, locul, ţinuta, ce ar putea sau ar trebui să aducă (şi ce nu se permite, de ex.: tutun, droguri) şi cere-le să-ţi spună dacă vin sau nu; • ajută-ţi părinţii să facă curat după petrecere. La petrecere: • primeşte-ţi oaspeţii la uşă,

concertul de aseară?”; „Tu ai mai fost la Bucureşti. Cum mai arată capitala?” Când întâlneşti pe cineva de vârsta ta, întreabă-l despre cunoştinţele comune, care-i sunt preocupările, ce hobby are, despre şcoală, profesori, muzică, filme, programe TV, sport, vacanţe. Dacă vorbeşti cu un adult, poţi să-l întrebi despre casa lui, tablouri, cărţi, amintiri, unde lucrează. Se va simţi flatat de interesul tău şi, la rândul lui, îţi va pune o mulţime de întrebări. Conversaţia necesită adaptări constante la semnalele verbale şi limbajul corporal. Dacă îţi arată că unele subiecte nu trezesc interes, nu mai continua pe aceeaşi temă, iar dacă altele sunt primite cu entuziasm sau cu plăcere, dă-i înainte. Fii atent să nu monopolizezi conversaţia, să nu jigneşti, întreabă-te cum ai reacţiona, dacă ţi s-ar spune ţie asta. Dacă nu te-ar deranja, înseamnă că este în regulă. Tratează cu delicateţe subiecte controversate: religie, politică sau moralitate.
Arta ascultării politicoase Cel care te ascultă arată că îţi acordă atenţie: stă drept, te priveşte în ochi, evită să bată din degete pe masă, să-şi legene piciorul, să se foiască, să scoată interjecţii: „Hmmm”,

„Oooo”, „Aaaa”, „Aha”…

267

Adolescenţii_____________________________________________________________________
Poziţiile corporale, gesturile şi răspunsurile celui care te ascultă activ, arată că acesta te aude, te înţelege şi este de acord cu ceea ce simţi. Asta nu înseamnă că e şi de acord cu ceea ce spui. Când nu eşti de acord cu modalitatea în care celălalt se exprimă, găseşte un mod de a dispersa tensiunea şi a evita un conflict. Când părintele te întreabă unde ai fost toată noaptea, folosind expresia „Ce crezi că e casa asta”; „Unde te trezeşti?”, încearcă să înţelegi că supărarea se datorează îngrijorării lui pentru tine. În loc să-i răspunzi: „Sunt mare şi vin acasă când îmi place” îi spui: „De-asta • discută separat cu el, arătându-i că nici lui nu i-ar face plăcere să fie întrerupt când vorbeşte. Nu te lăuda când discuţi, lasă faptele să vorbească; cei ce se laudă nu sunt siguri pe ei! Când participi la o conversaţie cu mai mult de două persoane, prinde momentul când unul dintre ei termină, sau se uită la tine. Pentru a atrage atenţia, spune: „Scuză-mă (Scuzaţimă)”, după care continuă. Foloseşte cât mai des cele trei expresii magice: „Te rog” sau „Vă rog”, când ceri ceva, sau „Mulţumesc”, când cineva îţi face sau îţi dă ceva. Poţi să spui „Scuză-mă” cu diferite înţelesuri, de ex.: - „O, scuză-mă”, însoţit de o privire speriată. „O” înseamnă: „Îmi pare rău că am

eşti aşa de supărat pe mine, pentru că am venit târziu?”. Aşa creezi premize pentru ca tensiunea să fie redusă. Mai ales în discuţiile înflăcărate, conversaţia este încărcată emoţional. Când ţi se spune: „Îmi place mult primăvara, când apar ghioceii” poţi întreba: „Ce amintiri îţi trezeşte?ʺ sau poţi completa: „Şi mie, pentru că stau mai puţin în casă, mă întâlnesc mai des cu prietenul şi ne ducem împreună la cules de ghiocei”. Arăţi, astfel, că reflectezi la ceea ce-ţi comunică de fapt celălalt, dincolo de cuvinte. Corectări şi contradicţii Cele mai multe greşeli pe care le facem în conversaţie sunt de importanţă minoră şi nu merită a fi corectate. Eticheta nu-ţi cere să-ţi cenzurezi gândurile intime, ci doar să rezişti tentaţiei de a le enunţa. Evită să corectezi pe cineva în public; dacă trebuie, fă-o între patru ochi, respectuos.
Cum te exprimi Aşteaptă ca celălalt să termine ce are de spus. Nu-l distrage de la ideea lui. Ca să intri în vorbă, alege momentul când celălalt face o pauză şi poate fi receptiv la ceea ce spui. Nu întrerupe conversaţia altora, pentru a interveni; aşteaptă momentul potrivit. Dacă cineva te întrerupe des când vorbeşti: • ignoră-l şi continuă să vorbeşti; • dacă totuşi te întrerupe, permite-i să spună ce are de spus, apoi continuă; • cere-i voie să termini: „Lasă-mă să termin

întâi ceea ce spuneam”;

fost neatent”; - „Scuză-mă!!!!???”, spus puternic, cu sprâncenele ridicate şi pe un ton agresiv, înseamnă: „Fă imediat ce ţi-am spus”; - „Scuză-mă”, spus pe un ton neutru, înseamnă: „Îmi pare rău”, fără a da prea mare atenţie incidentului; - „Scuză-mă...”ca o introducere, înseamnă: „Te rog să mă scuzi că te întrerup, dar...” Când alţii sunt nepoliticoşi, poţi: • să ignori; eviţi o ceartă sau o bătaie şi ai satisfacţia de a te controla şi a fi manierat; • să răspunzi la rândul tău printr-o altă nepoliteţe. Incidentul se transformă într-un conflict care poate degenera în bătaie; • să replici printr-o politeţe. Dacă cineva spune: „Arăţi foarte prost. Eşti obosită?”, în loc să-i răspunzi: „N-arăt mai rău ca tine”, îi poţi spune: „Apreciez că eşti îngrijorată de starea mea. O să încerc să mă odihnesc mai mult”. Cu asta, închei discuţia. Răspunsul răutăcios te coboară la acelaşi nivel de vulgaritate. Sau, în loc să-i spui „Stinge ţigara, golanule”, i te adresezi calm: „Scuzaţi-mă, fumul mă deranjează, sunteţi amabil să stingeţi ţigara?”. Aceasta măreşte posibilitatea de a obţine ce vrei, de a-l câştiga pe celălalt de partea ta, de a oferi un exemplu pozitiv de comportare şi a-ţi menţine demnitatea. • să reacţionezi calm şi cu umor: “Am avut şi zile mai bune…”

268

______________________________________________________D e z v o l t a r e a s o c i a l ă
• să barezi hotărât, dar decent, când eşti atacat, în loc să-i răspunzi: „Eşti un mincinos”, spune-i „Cred că greşeşti”. Când ştii cum să spui lucrurile, poţi să afirmi aproape orice, fără să-l ofensezi pe celălalt. Mai important decât ceea ce spui este felul în care o spui. La remarcile indecente, poţi da un răspuns general, graţios. Când cineva îţi spune: „Eşti prea mic să-ţi spui părerea”, poţi răspunde:

„Mereu încerc să ascult şi părerea altuia, cum fac acum” sau „Chiar crezi asta?” sau „Aş prefera să nu discut despre asta” sau „Îţi mulţumesc că mi-ai atras atenţia”, sau „Eşti amabil că mi-ai spus asta”. Răspunsuri vulgare ale copiilor faţă de părinţi: „Lasă-mă în pace, mă enervezi”, „Ieşi afară din camera mea”, „Vezi-ţi de treaba ta”, „N-am nevoie de tine”, „Ce-mi pasă”, „ Nu-mi spune mie ce să fac”, „Dar tu?”, „Nu sunt sluga ta”, „Fac ce vreau”, „N-am nevoie de ajutorul tău”, „Fac când vreau eu”, „Mă baţi la cap”, „Dă-mi bani”, „Şi ce dacă”, „Mare scofală” „Nu-ţi pasă de mine deloc”, „Te urăsc”, „Niciodată nu faci nimic pentru mine”, „De-abia aştept să scap de-aici”, „Urăsc familia asta” etc.

„Nu gândeşti?”, „Ascultă, când vorbesc cu tine”, „Nu, şi-am terminat.”, „Să nu mai spui asta niciodată”, „Nu-mi pasă, fă ce vrei”, „Nu te cred”, „Cum pot să mai am încredere în tine?”, „Mai bine nu te mai făceam”, „De-abia aştept să pleci de-acasă”, „De ce nu poţi să fii ca X?”. Când discută cu tine, de multe ori părinţii spun adevărul, deoarece cred că e mai folositor să spună ce gândesc. Critica este binevenită, când este cuvenită şi constructivă, dar nu ajută, când este dură şi nepoliticoasă. Părinţii ar trebui să acorde acelaşi grad de respect şi politeţe copiilor, aşa cum aşteaptă la rândul lor de la ei. Câteodată, poţi să interpretezi greşit ceea ce-ţi spun părinţii. Nu considera că vor să te critice mereu, adesea vor doar să te îndrume, dar nu ştiu cum s-o facă. Tu spui că te bat la cap, ei că doar îţi reamintesc. Când părinţii se plâng că nu apreciezi destul ceea ce fac ei pentru tine, nu trebuie să-ţi manifeşti neplăcerea, din contra. Foloseşte formulele de mai jos, care rareori dau greş: - „Ai perfectă dreptate; îmi pare rău, am să încerc să fac mai bine”. - Exprimă-ţi dinainte plăcerea: „Mulţumesc că mi-ai cerut să fac asta”, „De-abia aştept!” - Plăcerea de moment: „Îmi face plăcere”, „Mă bucur că m-ai pus să fac asta”; - Plăcerea pe care ai avut-o: „A fost minunat, sper să mai facem asta împreună”.
Sinceritatea E bine întotdeauna să fii sincer. Nu înseamnă că trebuie să minţi, ci doar să înlocuieşti adevărul cu politeţea. De ex.: Dacă cineva te întreabă: „Cum te simţi?”, nu înseamnă că se interesează de sănătatea ta, ci este doar amabil, aşa că răspunde: „Bine, mulţumesc”, chiar dacă te doare capul. Dacă eşti invitat la masă de prietena ta, dar nu-ţi place mâncarea, poţi să-i mulţumeşti, sau chiar să-i spui că ţi-a plăcut, ca semn de apreciere. Când o prietenă îţi cere părerea ʺsincerăʺ despre cum arată, nu înseamnă că trebuie să îi spui ce gândeşti despre ea. Îi poţi spune că

Discuţie cu părinţii
Expresii dure folosite de părinţi: „Fă ce-ţi spun eu şi nu comenta!”, „E doar vina ta”, „Nu te priveşte”, „Ce ştii tu, eşti prea mic să înţelegi”, „Eu te-am făcut, eu te omor”, „Pleacă din faţa mea”, „În halul ăsta te îmbraci la şcoală?”, „N-ai să ajungi niciodată nimic”, „Cum poţi să fii aşa de prost?”, „Eşti nebun?”,

269

Adolescenţii_____________________________________________________________________
arată bine, pentru că ceea ce vrea ea este să fie asigurată de asta. Chiar dacă o critici, trebuie să o faci în aşa fel, încât să-i laşi o portiţă deschisă spre optimism. E bine, însă, uneori să faci deosebirea între momentele când trebuie să răspunzi formal şi momentele când trebuie să fii sincer. Când întrebarea este specifică, sau se referă la ceva care se va întâmpla în viitor, poţi răspunde sincer: „Totul va fi bine. Am încredere în tine!” iar când întrebarea este vagă şi se referă la ceva ce nu poate fi schimbat uşor sau la un eveniment din trecut, de ex : „Toma a terminatde celălalt, deşi devii mai vulnerabil/ă. Intimitatea atrage riscul de a scădea, până la neglijare, bunele maniere folosite în relaţiile cu cei din afara cuplului. Gradul de relaxare a acestor norme de politeţe depinde de la un cuplu la altul, dar nu trebuie coborât prea mult, datorită riscului ca unul dintre ei să nu accepte. Ceea ce unei fete i se pare nostim, alteia îi apare ca o mitocănie. Spune-i prietenului, atunci când ţi se pare că a depăşit măsura. Când impoliteţea se asociază cu vulgaritatea şi violenţa, e timpul să fugi cât mai repede. În fiecare cuplu trebuie să existe politeţe, respect faţă de celălalt, bun simţ, tandreţe şi bucurii intime. Intimitatea de cuplu nu exclude nevoia de intimitate personală; ai nevoie să petreci un timp singur/singură, să ai un spaţiu personal în care să te relaxezi, să meditezi şi să te regăseşti pe tine însuţi. Încă de la începutul relaţiei, micile gesturi politicoase ajută la trezirea interesului celuilalt. Dragostea te obligă să găseşti cele mai frumoase forme de a o exprima, iar bunele maniere fac parte din acestea. Bunele maniere în cuplu sunt romantice. De exemplu: • întâmpinaţi-vă unul pe altul cu o floare, un zâmbet, un compliment; • conversaţi plăcut, relaxat; • evitaţi văicărelile, glumele proaste, criticile, atitudinile îngâmfate, agasante sau arogante; • rostiţi-vă numele din când în când, privind-o sau privindu-l în ochi; • nu flirtaţi cu alţii, când sunteţi împreună; • apreciaţi-vă şi ajutaţi-vă reciproc; • nu vă criticaţi gusturile sau prietenii şi nici nu vă bârfiţi unul pe celălalt, nu faceţi comparaţii cu fostul iubit sau fosta iubită; • discutaţi despre ce vă place amândurora şi evitaţi ceea ce vă deranjează; • fiţi atenţi la semnalele emise de celălalt, o îndrăzneală timpurie poate duce la respingere din partea celuilalt; • pentru a ajunge la relaţii intime, e nevoie ca ambii să dorească mult acelaşi lucru; • pregătiţi-vă prezervative;

o cu mine. Crezi că din cauza pistruilor ăştia de care nu reuşesc să scap?”, răspunde încurajator: „Toma nu se ataşează serios de nimeni. N-are de-a face cu pistruii tăi. Şi, dacă vrei să ştii, pistruii îţi dau un farmec aparte”. Sinceritatea este esenţială în relaţiile de cuplu. Divulgarea şi discutarea trecutului sexual, fără a da nume sau amănunte, nu mai este jenantă, ci o problemă vitală. Ambii parteneri ar trebui să accepte un examen medical şi de laborator prealabil, inclusiv pentru HIV, şi să-şi arate reciproc rezultatele.
Înjurăturile Nu-şi au locul într-o conversaţie. Înjuratul excesiv anchilozează mintea, pentru că nu te mai oboseşti să-ţi cauţi cuvintele. Limbajul presărat cu expresii profanatoare nu-ţi permite să te exprimi cu umor, inteligent, empatic şi cu înţelegere ceea ce gândeşti. Dacă te exprimi vag şi lipsit de imaginaţie, mintea îţi este la fel. În această perioadă, ţi se dezvoltă zona prefrontală, care contribuie la dezvoltarea inteligenţei; dacă nu o stimulezi, se atrofiază pe viaţă. Înseamnă că ai un motiv în plus să fii politicos. Înjurăturile în public sunt deosebit de respingătoare, la fel cele făcute în prezenţa unei fete. BUNELE MANIERE ÎN CUPLU În cuplu, pe măsură ce intimitatea creşte, simţi nevoia să te porţi mai lejer şi să te apropii

270

______________________________________________________D e z v o l t a r e a s o c i a l ă
• fiţi curaţi, faceţi baie, purtaţi lenjerie curată şi periaţi-vă dinţii înainte; bunul simţ îţi impune aceasta; murdăria creează repulsie; • manifestările intime de dragoste, ca vocalizările crescânde, trebuie agreate reciproc; unele fete nu-şi manifestă deschis intensitatea senzualităţii, interiorizând-o, pe când altele gem, strigă sau plâng provocator; aceste manifestări trebuie respectate; • după ce a-ţi făcut dragoste, nu întoarceţi spatele unul celuilalt şi adormiţi; mângâiaţi-vă şi şoptiţi-vă vorbe calde, dulci. • fii totdeauna curat, ras, tuns; • îngrijeşte-ţi fizicul; spală-ţi dinţii; • taie-ţi unghiile şi evită negrul de sub unghii; • când intraţi într-un restaurant, deschide-i uşa prietenei; achită consumaţia; • dă-i mâna, când coboară din mijloacele de transport; • condu partenera acasă, sau cel puţin până la urcarea în autobuz. regulile sociale sau că nu-ţi pasă cum arăţi. După hainele pe care le porţi, faci anumite asocieri în creier şi te simţi într-un anumit fel: frumos, atrăgător, sexy, macho, conservator sau nu dai doi bani pe tine. Ai dreptul să te îmbraci cum îţi place, dar, dacă sfidezi normele sociale, ceilalţi te vor judeca ca atare: dacă eşti o fată inocentă şi dulce, dar ai un tatuaj vizibil şi te îmbraci sexy, lumea te va lua drept ceea ce vrei să pari. Felul în care te simţi în hainele tale poate depinde de atitudine (te simţi jenat, neîndemânatic, stupid) şi de postură. Unii tineri nu se simt bine în pielea lor, oricum s-ar îmbrăca. În realitate, felul în care te simţi depinde mult mai mult de sănătatea ta fizică şi mintală, de igiena personală şi încrederea în tine, decât de hainele pe care le porţi. Dacă eşti obosit şi nu te simţi bine, nu faci o impresie bună. Dacă nu te simţi bine cu tine însuţi, analizează-te atent şi încearcă să înlături cauzele. S-ar putea să ai nevoie să faci baie mai des, să te piepteni mai des, să te speli pe dinţi de trei ori pe zi, sau să te laşi de fumat. Oboseala poate avea o cauză medicală (anemie), de aceea corectează-ţi alimentaţia şi fă mai mult exerciţiu fizic. Cum îţi alegi hainele Ar trebui să-ţi poţi alege singur hainele de la vârsta la care te poţi îmbrăca singur. Aceasta însă contravine de multe ori dorinţei părinţilor. Pentru a micşora conflictele legate de alegerea îmbrăcăminţii: - când te întâlneşti cu prietenii, te îmbraci cum vrei tu; - când te duci undeva cu părinţii, te îmbraci aşa cum vor ei; - când eşti şi cu părinţii şi cu colegii, depinde care grup este predominant; - când cumperi haine împreună cu părinţii, trebuie să fii responsabil şi să ţii seama de preţ, să te încadrezi în buget, să le ceri părerea, dar să încerci să ai ultimul cuvânt; evită certurile. Banii alocaţi pentru îmbrăcăminte trebuie să-ţi ajungă să cumperi ceea ce ai nevoie, nu tot ce ai vrea.

Pentru băiat:

Pentru fată: îmbracă-te frumos, îngrijit; menţine curăţenia corpului; fii naturală, senină şi feminină; nu-i pune întrebări - clişeu, gen:”Ce fel de fete îţi plac?”, sau indiscrete: “De ce te-ai despărţit de fosta prietenă?”; • nu vorbi prea tare, nu te manifesta strident sau vulgar; • nu te pune totdeauna pe primul plan şi nu crede că ţi se cuvine totul. Îţi va fi mai uşor să fii politicos în cuplu, dacă practici regulile de politeţe şi în afară.
• • • • ÎMBRĂCĂMINTEA Felul în care arăţi reprezintă cartea ta de vizită, atunci când doreşti să legi o relaţie. Prima impresie se bazează pe îmbrăcăminte, o persoană fiind catalogată înainte de a deschide gura, după hainele pe care le poartă. Cum te îmbraci spune mult despre tine: că vrei să fii remarcat sau, din contra, că nu vrei să ieşi prea mult în evidenţă, că respecţi

271

Adolescenţii_____________________________________________________________________
Se pot deosebi patru categorii de îmbrăcăminte: - haine cu care stai în casă sau lucrezi în grădină; - haine pe care le porţi în fiecare zi; - haine de seară, pe care le porţi când te duci la o petrecere, la restaurant, la bar; - haine pe care le porţi la ocazii speciale: nunţi, botezuri etc.: cravată neagră sau papion, pentru băieţi şi rochie lungă, pentru fete. Eleganţa nu înseamnă să te îmbraci cu haine scumpe sau neconfortabile. Poţi întotdeauna să dai o notă personală unei ţinute. Când faci o alegere, te poţi lăsa influenţat de modă şi de etichetă, dar, mai bine, ţine seama de ceea ce-ţi poţi permite să cumperi. În multe familii, părinţii nu-şi permit să-şi îmbrace copiii elegant şi uneori nici măcar satisfăcător, în ciuda insistenţelor acestora. (Autorul acestei cărţi a avut, uneori, o singură cariaţi, mâinile şi picioarele neîngrijite, sau pentru un păr dezordonat. Corpul trebuie preţuit, dar şi îngrijit. Funcţiile corpului, deşi ”naturale”, nu trebuie expuse în public. Funcţiile corpului sunt de două categorii: 1. cele pe care le poţi controla (suflatul nasului, mersul la baie); 2. cele pe care le poţi controla puţin sau deloc (sughiţul, strănutul, căscatul). • Scărpinatul: este permis în public pentru partea superioară a corpului. În zonele mai intime (în faţă sau în spate), nu te scărpina în public. • Scuipatul: scuipă doar în batistă (şerveţel), dacă nu ai o baie în apropiere şi, mai ales, nu fă întreceri de scuipat la distanţă în public; nu scuipa pe jos. • Curăţirea dinţilor: perierea, folosirea aţei dentare sau a scobitorii, trebuie făcute în baie (dacă eşti în vizită, curăţă chiuveta şi oglinda, după aceea). • Pieptănatul părului şi fardatul nu trebuie făcute în public, ci în baie. • Taie-ţi unghiile săptămânal. Negrul de sub ele este respingător. Nu-ţi lăsa unghia de la degetul mic mai lungă, pentru a o folosi pe post de scobitoare sau şurubelniţă. • Dinţii trebuie să fie nu doar albi şi fără resturi alimentare, ci şi îngrijiţi stomatologic (caria dentară spune despre tine că eşti neîngrijit şi delăsător, iar sărutul poate fi respingător). • Mirosul de transpiraţie sau cel care iese din gură este moarte curată pentru relaţiile sociale. Nu mânca usturoi sau ceapă, atunci când ieşi în oraş! Mirosul persistă până la 16 ore. Nu îndepărta mirosul de transpiraţie doar cu parfum, ci cu apă şi săpun. În caz contrar, rezultă o combinaţie de nesuportat. Spray-ul se foloseşte doar pe pielea proaspăt spălată şi foarte puţin. Parfumul nu trebuie să fie respingător, mirosul de curat este mult mai plăcut! Grijă şi la urechi. • Când strănuţi, acoperă gura şi nasul cu cotul; dacă nu ai batistă, acoperă-le cu palmele.

De ce trebuie să ţii seama:

cămaşă pentru şcoală şi alta pentru acasă). Nu te lăsa influenţat de reclame, modă şi presiunea colegilor şi nu-ţi cheltui toţi banii pe îmbrăcăminte, în loc să-ţi cumperi mâncare, cărţi sau alte lucruri de strictă necesitate. Asortează-ţi vestimentaţia după regula armoniei culorilor şi a modelului: la băieţi nu se îngăduie ca sacoul să aibă model, odată ce cămaşa sau cravata are deja. Numai una din cele trei - cămaşa, cravata, haina - trebuie să aibă model. Trebuie să ştii că ţinuta nu ţine numai de îmbrăcăminte, ci şi de postură. Ţine-ţi spatele drept, fruntea sus şi păşeşte cu vigoare şi graţie. Când te aşezi, ţine genunchii strânşi. Dacă îţi ţii picioarele desfăcute larg, îţi pierzi eleganţa, dai impresia de neglijenţă, iar ceilalţi te pot judeca greşit. Asigură-te că îmbrăcămintea este curată şi călcată.
IGIENA E plăcut să ai sentimentul că aspectul tău atrage şi reţine privirea celorlalţi. Loţiunile şi deodorantele au devenit indispensabile toaletei zilnice, dar ele nu pot înlocui baia sau duşul. Lipsa de timp nu este o scuză pentru dinţii

272

______________________________________________________D e z v o l t a r e a s o c i a l ă
• Dacă ţi se urează „sănătate”, „noroc”, spune „mulţumesc”. Când strănutul este repetat din cauza alergiei, asemenea urări nu se repetă, eventual poţi să întrebi „eşti alergic la ceva?”. exemplu, se poate spune:„scuză-mă, dar

Strănutul în cot
• Suflarea nasului trebuie făcută în batistă sau, preferabil, în şerveţele de hârtie de unică folosinţă; nu folosi alte obiecte pe post de batistă, suflă pe rând câte o nară, fără zgomot; nu te scobi în nas, dinţi, urechi sau la spate, în public. • Tusea nu necesită să-ţi ceri scuze, celor din jur. Tuşeşte în batistă; dacă nu ai, fă lucrul acesta în palme sau, preferabil, la nivelul cotului îndoit. Dacă tuşeşti în palmă, poţi transmite microbii celui cu care dai mâna, sau ţie însuţi, când duci mâna la faţă. • Căscatul: apare când eşti plictisit, obosit, sau vezi pe cineva care cască. E nevoie să-ţi acoperi gura când caşti. Nu necesită comentarii. • Zgomotele abdominale (ghiorăituri de maţe) trebuie ignorate în public. • Vânturile în public nu sunt de remarcat, nici de cel care le trage, nici de ceilalţi; se evită acuzaţiile, iar întrecerile sunt rezervate între prieteni intimi, amatori de asemenea “distracţii”. • Evitaţi să vă trosniţi degetele sau să vă roadeţi unghiile în public. • Erecţia în public, deşi jenantă, nu trebuie menţionată, şi cu atât mai puţin lăudată (poţi so acoperi, dacă te îmbraci cu haine largi). • Mirosul neplăcut al corpului poate fi menţionat discret, când jenează şi pe alţii; de

mirosul respiraţiei tale e cam puternic”, „te rog să nu te superi, dar miroşi a transpiraţie, eu folosesc deodorantul cutare care mă ajută” sau „te rog, schimbă-ţi şosetele din când în când”. • Semnele de pe corp sau haine trebuie menţionate discret, doar dacă pot fi corectate pe loc; nu are rost să-i faci observaţie colegei că i-a fugit un fir la ciorap, în schimb poţi atrage atenţia asupra unui nasture descheiat sau a şiretului dezlegat. • Guma de mestecat trebuie folosită discret, fără a face baloane, oricât de atractive ar fi întrecerile; nu o scuipa şi nu o lipi sub bancă, sau în părul colegelor; este o glumă proastă! • Schimbă-ţi ciorapii des. Niciodată nu ştii când trebuie să te descalţi. Ciorapii găuriţi nu arată doar sărăcie, dar şi lene. În baie Nu e nevoie să-ţi anunţi intenţiile, când vrei să mergi la baie; spui doar „scuzaţi-mă”, cu excepţia orelor de curs, când trebuie să ceri voie pentru a ieşi din clasă. Băieţii trebuie să ridice capacul scaunului de toaletă, spre a nu-l uda, iar fetele să aşeze pe capac hârtie de toaletă, spre a se proteja. Trage apa de fiecare dată după ce foloseşti toaleta. După aceea, spală-te viguros pe mâini cu apă şi săpun. În regiunile cu pielea încreţită şi umedă, microbii sunt de câteva mii de ori mai numeroşi, decât în zonele cu piele netedă şi uscată.
LA MASĂ Masa este un moment social important în viaţa oamenilor, fapt ce a dus la dezvoltarea a numeroase reguli şi obiceiuri. Acestea se referă la ce se mănâncă, unde, când şi cum. Nerespectarea lor îţi atrage observaţia părinţilor, jena faţă de prieteni şi părăsirea de către iubită. Cele mai multe familii şi-au stabilit propriile maniere la masă. E important să înveţi regulile legate de masă, spre a le practica oriunde. Adesea, prima impresie se formează după cum te comporţi la masă. Dacă eviţi să-ţi inviţi acasă prietenul, deoarece părinţii tăi ar fi îngroziţi de proastele

273

Adolescenţii_____________________________________________________________________
lui maniere la masă (vorbitul cu gura plină, sorbirea supei cu zgomot ş.a.), încearcă să-l pregăteşti în prealabil. Declară-i mai întâi, afectuos, cât de mult îi admiri umorul, tandreţea şi performanţele şcolare. Apoi, jenată, mărturiseşte-i că părinţii tăi sunt destul de formalişti, când se serveşte masa. Dă-i câteva exemple. Puteţi chiar citi împreună rândurile ce urmează. Aşezarea mesei Locul la o masă festivă este indicat de gazdă sau de biletele cu numele fiecăruia, aşezate la locul respectiv. Invitaţii principali sunt aşezaţi la dreapta şi stânga gazdelor. Regula de bază este simplă: pune pe masă doar ce e nevoie. Aşează tacâmurile şi paharele din afară către farfurie, în ordinea folosirii: - furculiţele sunt aşezate la stânga farfuriei, cu excepţia furculiţei pentru crustacee sau fructe de mare, care se aşează la dreapta lingurilor. Furculiţele se aşează cu dinţii în sus, în ordinea folosirii lor: lateral cea pentru salată, în mijloc pentru peşte şi lângă farfurie cea pentru carne. Nu se aşează alături mai mult de trei furculiţe şi trei cuţite. Dacă se foloseşte suport pentru tacâmuri, furculiţa se aşează cu dinţii în jos; - şerveţelul e situat la stânga pe faţa de masă; se poate aşeza şi pe farfurie; sunt peste 100 de moduri de a-l împături elegant; - cuţitele se aşează la dreapta, cu partea ascuţită spre farfurie, în aceeaşi ordine: cel pentru salată, lateral, iar cel pentru carne, lângă farfurie (cel de peşte, neascuţit, în mijloc); - lingura de supă (cu partea adâncită în sus) este la dreapta cuţitelor; - paharele de apă şi eventual alcool la adulţi, sunt situate în dreptul cuţitelor. (Recomandarea de numeroase pahare pentru băuturi alcoolice, din unele coduri de bune maniere româneşti, sugerează invitaţia la un consum abuziv de alcool, ceea ce este nesănătos. Această recomandare este cu atât mai dăunătoare, cu cât se face în numele bunelor maniere, al eleganţei şi sofisticării. Consumul de alcool, admisibil pe zi, la adulţi este, de zero pentru gravide, un pahar de vin pentru femei şi două pahare pentru bărbaţi); - linguriţa şi furculiţa de desert sunt situate deasupra farfuriei, sau pot fi aduse odată cu desertul;

Aşezarea tacâmurilor pentru salată. Atunci când nu este servită separat, farfuria de salată se află la stânga furculiţelor
- farfurioara pentru pâine şi unt e plasată deasupra furculiţelor. Chiflele şi feliile de pâine se pun în coşuleţe aşezate simetric; - alimentele sunt servite de pe partea stângă a persoanei; când sunt deja pe farfurie, sunt servite de pe dreapta. La o masă mai puţin oficială, unde unele feluri de mâncare şi

Aşezarea tacâmurilor la masa festivă
Legendă: 1 şi 6 = salată; 2 şi 5 = peşte,

3 şi 4 = felul principal; 7 = lingura de supă; 8 = pahare pentru apă şi alcool; 9 = desert; 10 = farfuria şi cuţitul de unt

274

______________________________________________________D e z v o l t a r e a s o c i a l ă
tacâmuri sunt eliminate, aşezarea este asemănătoare, tacâmurile nu se schimbă decât după peşte. Pentru primul fel, începi să te serveşti cu tacâmurile de dimensiune mijlocie, cele mai depărtate de farfurie, iar pentru următoarele procedezi la fel. „Antreurile” sunt feluri reci, ca: sardele, salam (caşcavalul se serveşte la sfârşitul mesei); antreurile pot fi calde, ca: pateuri, pizza sau salată. Pizza, la mesele festive, se taie cu cuţitul. La mesele intime, se mănâncă cu mâna, cu partea triunghiulară, ţinută sus. Nu trage brânza cu dinţii. Supa se serveşte cu lingura, care se ţine paralel cu marginea mesei, ca un creion, şi pe care o dirijăm de la încheietura mâinii. Umpleo doar trei sferturi, scufundând în farfurie întâi partea îndepărtată. Du-o la gură cu partea laterală şi soarbe din partea apropiată a lingurii, nu de la vârf, evitând orice zgomot (sorbit sau plescăit). Către sfârşit, farfuria cu supă se poate înclina în partea opusă ţie, iar din ceaşca de „consomme” se poate bea direct, dacă are toartă. Nu se înmoaie pâinea în supă sau în sos. Supa clară (consomme) se serveşte din ceşti speciale, cu lingura de supă mai mică. Castronaşele cu supă limpede se aduc împreună cu castronul mare de supă sau pe o tavă, gata umplute. Salata se poate servi după felul principal (Europa), sau înainte (SUA). Foloseşte furculiţa mai mică, situată lateral şi cuţitul respectiv din partea opusă; dacă acestea lipsesc, foloseşte tacâmurile pentru felul principal. Salata servită în bucăţi mari se taie cu cuţitul, înainte de a o duce la gură. Atenţie să nu-ţi cadă pe cravată sau pe bluză! Peştele poate fi servit după salată. Ancorează capul cu furculiţa. Cuţitul de peşte, de formă deosebită, rotunjită, este ţinut ca un creion; nu se foloseşte pentru tăiere, ci doar pentru scoaterea pielii şi oaselor.

Servirea peştelui
Desfă peştele de-a lungul şirei spinării, de la stânga la dreapta şi aşează şira spinării pe marginea farfuriei, împreună cu celelalte oase. Pune oasele de peşte pe care le scoţi pe furculiţă, iar la nevoie scoate-le discret cu degetele. Carnea de peşte se scoate atent cu furculiţa de pe oase. Peştele din conserve nu se taie cu cuţitul; se serveşte cu furculiţa ţinută în mâna dreaptă, ajutată de o bucată mică de pâine ţinută cu stânga. Pâinea se rupe cu mâna în bucăţi mici. Dacă doreşti, poţi întinde unt pe ea. Mănânc-o, apoi repetă secvenţa. Excepţie face felia de pâine prăjită pe care se întinde untul în întregime. Nu ţine felia de pâine în palmă, în timp ce pui unt. Foloseşte cuţitul din untieră ca să-ţi iei unt, apoi cuţitul propriu ca să-l întinzi pe pâine. Ţine pâinea sau chifla pe farfurioara de pâine; dacă aceasta lipseşte, pune-o pe marginea farfuriei mari.

Aşezarea tacâmurilor pentru peşte

Aşezarea tacâmurilor pentru felul principal

275

Adolescenţii_____________________________________________________________________
Felul principal (dacă mai rezişti) îl serveşti cu furculiţa şi cuţitul cele mai apropiate de farfurie. Grepfrut-ul se taie în jumătate şi se scoate miezul cu linguriţa.

Tăierea cărnii
Spaghete: ia câteva fire cu furculiţa, nu cu lingura, şi răsuceşte-le. Nu le suge, nici nu le lăsa în gura larg deschisă. Nu le muşca aşa încât restul să cadă în farfurie. Felia de tort se serveşte cu linguriţa de desert, care e mai mare decât linguriţa de ceai, sau cu furculiţa de desert.

La desert se pot folosi unul sau două tacâmuri
Reguli de politeţe la masă • Când eşti invitat în casa prietenului tău la masă, fii punctual. • Nu cere nimic de mâncare, chiar atunci când au uitat să te întrebe dacă eşti flămând. • Lasă-ţi proasta dispoziţie la uşă şi nu-ţi vărsa supărarea asupra altora. • Aşează-te unde-ţi indică gazda. • Masa începe când gazda îşi desface şerveţelul. E semn ca ceilalţi să facă la fel. Şervetul se aşează în poală, desfăcut complet, dacă e mic sau pe jumătate, dacă e mare. Rămâne acolo pe timpul mesei. Îl duci uşor la buze, spre a te şterge. Dacă te ridici pentru a merge la baie, laşi şervetul pe scaun. Când gazda a pus şerveţelul pe masă, a semnalat că masa s-a sfârşit. Acum aşezi şi tu şervetul strâns, nu împăturit, la dreapta farfuriei principale. • Aşteaptă-i pe alţii să înceapă. În unele familii se spune mai întâi o rugăciune înainte de masă. Respectă tradiţia familiei gazdă şi participă împreună cu ei. • Nu începe să mănânci până ce ceilalţi nu au fost serviţi. O masă mare, de banchet (circa opt persoane), începe după ce toţi au fost serviţi. • Acasă, mâncarea e trecută de la unul la altul, spre dreapta.

Aşezarea tacâmurilor pentru desert Fructele
Merele şi perele: la mesele festive se taie în patru, apoi se servesc cu furculiţa. Sâmburii înghiţiţi sunt inofensivi. Bananele, în mod protocolar, se curăţă în întregime şi se mănâncă cu furculiţa şi cuţitul; mai familiar, se ţin de coadă şi se decojesc treptat pe măsură ce-o mănânci. Strugurii: se rupe o ramură din ciorchine şi nu boabele direct din el. Acestea se pun în gură, una câte una.

276

______________________________________________________D e z v o l t a r e a s o c i a l ă
• Serveşte-te câte puţin din toate; nu lua prea mult. • Mulţumeşte de fiecare dată, când eşti servit. • Dacă nu vrei un fel de mâncare, trece farfuria la altul, spunând că arată bine, dar nu te serveşti acum. • Nu scoate nimic din gură (de ex. oase) şi pune pe masă, ci pe farfurie; păstrează faţa de masă curată. • Conversează cu persoanele aşezate în stânga şi-n dreapta ta. Nu bârfi şi nu asculta la bârfe; nu critica pe nimeni. • Nu te scobi în dinţi şi nu te ruja la masă; dacă ai nevoie, scuză-te şi mergi la toaletă pentru asta. • Fii pregătit să toastezi în cinstea cuiva. • Începe cu tacâmurile situate lateral; de ex. furculiţa de salată; continuă cu cele aşezate către farfurie. • Furculiţa şi lingura se ţin în mâna dreaptă; fac excepţie stângacii. Când folosim şi cuţitul, ţinem cuţitul în dreapta; furculiţa se ţine în mâna stângă, cu care putem mânca (în stilul european), sau o trecem în mâna dreaptă (stilul american).

Ţinerea furculiţei în stil american
• Foloseşte furculiţa; puţine alimente se iau cu mâna. • Te poţi servi cu mâna, la masa din familie sau la iarbă verde, pentru a lua cu degetele următoarele alimente: pui, dacă nu are mult sos, pizza, peşte prăjit, cartofi prăjiţi, sandviciuri mici, zarzavaturi proaspete, fructe, nuci sau măsline, dacă nu sunt tacâmuri la îndemână ş.a. Tacâmurile cu coadă se prezintă cu coada la primitor. Tăvile cu mâncare se trec de la stânga la dreapta, în sens invers acelor de ceasornic. Dacă treci coşuleţul cu pâine, nu te servi tu primul. • Nu-ţi umple gura cu mâncare; nu arată elegant şi te poţi îneca. • Mestecă cu gura închisă şi nu vorbi cu gura plină. Înghite totul înainte de a vorbi. • Nu cere supliment; aşteaptă dacă ţi se oferă, în familie; refuză, la o masă festivă. • Când oferi băuturi, enumeră din ce poate s-aleagă cel pe care îl serveşti. • Nu critica mâncarea servită, chiar dacă nuţi place: cineva s-a străduit să o prepare. • Mănâncă încet. Savurează fiecare înghiţitură. Aşteaptă cinci secunde, după ce ai înghiţit, până ce iei din nou următoarea porţie. Urmăreşte cât de repede mănâncă ceilalţi şi menţine ritmul cu ei. Nu uita să faci conversaţie. • Rupe pâinea sau chiflele în bucăţi mici, doar cât să duci la gură; la fel când le ungi cu unt; nu muşca din felia de pâine. • Nu pune pâinea să plutească în sos. Rupe o bucată mică, pune-o pe farfurie, ia-o în furculiţă şi trece-o uşor prin sos, ca un burete.

Ţinerea furculiţei în stil european
• Se taie câteva bucăţi mici, cu cuţitul în mâna dreaptă şi furculiţa în stânga, apoi cuţitul se aşează pe marginea de sus a farfuriei, cu dinţii spre interior (stil american). Diferenţa între cele două stiluri este că, la europeni, furculiţa rămâne în mâna stângă, cu dinţii în jos, şi cuţitul în mâna dreaptă.

277

Adolescenţii_____________________________________________________________________
• Nu te întinde peste masă să iei ceva; cere celui care se afla mai aproape. Acesta va trece farfuria sau castronul de la un vecin la altul; nu trebuie să ţi-l întindă direct peste masă. Dacă ceri solniţa, ţi se va da şi piperul, chiar dacă nu-l foloseşti. • În timp ce mănânci poţi pune antebraţele pe masă, dar nu coatele; ţine coatele jos, apropiate de corp, când tai mâncare sau mănânci. • Când pui o mâncare prea fierbinte în gură, nu o da afară. Înghite-o cu puţină apă. • Du hrana la gură, în loc să te apleci ca să ajungi la ea. • Nu atinge nasul, părul sau dinţii, când eşti la masă. Scobitoarea se foloseşte la baie. • Dacă mai vrei mâncare şi castronul nu e în faţa ta, cere: „dă-mi, te rog, piureul de cartofi” • Foloseşte şerveţelul ţinut pe genunchi, în poală; fetele şterg doar colţul buzelor, fără a lăsa urme de ruj. Nu-ţi sufla nasul în şerveţel. • Părţile necomestibile se scot tot aşa cum au fost introduse în gură: cu furculiţa sau cu mâna. • Nu scuipa nimic afară; dacă ai în gură ceva pe care nu-l poţi înghiţi, pune-l discret în şerveţel. • După ce ai folosit un tacâm, nu-l mai pune înapoi pe masă. • Nu te şterge la gură cu pâinea. Dacă nu ai şerveţel, roagă gazda să-ţi dea unul. • Nu curăţa farfuria lună cu o bucată de pâine. • Lasă farfuria pe loc, cu tacâmurile pe ea, în poziţia orelor 4/8, dacă te vei înapoia la masă, sau ambele la ora 4, dacă ai terminat. • Când ai terminat, pune tacâmurile în farfurie, iar şerveţelul alături şi spune „A fost o

masă delicioasă. Mulţumesc foarte mult”. • Aşteaptă ca toţi să termine, înainte de a te ridica.

Aşezarea tacâmurilor pe farfurie, la sfârşitul mesei
La încheierea unei mese festive, mulţumeşte gazdelor şi laudă-le pentru eleganţa şi interiorul aranjat cu gust, pentru aşezarea mesei şi priceperea lor culinară, apreciază frumuseţea florilor - inclusiv a celor aduse cadou – şi spune-le că te-ai simţit minunat. Bucură-te de o mâncare bună, o conversaţie plăcută, prieteni şi maniere elegante. Acestea înmănunchează una din plăcerile fine ale vieţii. La masa din familie • Vino când eşti chemat. • Spală-te şi îmbracă-te în prealabil. • Nu începe să mănânci, înainte ca părinţii să fie la masă; poţi chiar să-i ţii scaunul mamei tale care se aşează. • Nu insista cu privire la un fel de mâncare care nu este pe masă. Nu căuta şi nu lua bucata cea mai mare. Ia doar bucata din dreptul tău, indiferent de cum arată. Nu privi în farfuria nimănui. Dacă cineva varsă ceva pe faţa de masă, fă-te că nu vezi. Stai cât mai aproape de masă. Stai pe tot scaunul, nu doar pe margine, pentru că poţi să cazi.

Aşezarea tacâmurilor pe farfurie, când încă nu ai terminat masa

278

______________________________________________________D e z v o l t a r e a s o c i a l ă
• Mănâncă politicos, manierat, fără a râgâi sau a sorbi cu zgomot. • Ascultă la ce povestesc ceilalţi. • Fă conversaţie; povesteşte ce ţi s-a întâmplat sau ai citit. • Nu te uita la televizor, în timp ce mănânci. • Rămâi la masă, până ce ţi se dă voie să te ridici. • Scuză-te, dacă trebuie să te ridici pentru a merge la baie. • Nu fă mofturi, când participi la strângerea mesei. La bufet • Ia o farfurie curată, ori de câte ori te serveşti. • Nu te servi înaintea altora cu mai mult de un fel de mâncare. • Aşteaptă să termine toţi, înainte de a lua desertul. • Nu strănuta sau tuşi în mâncare.

Aşezarea mesei şi circuitul la bufet Aşezarea unei mese simple Poftiţi la masă! Ordinea servirii la masa din familie este: întâi copiii mici, care nu au răbdare să aştepte, apoi bunicii sau doamna în vârstă venită în vizită, urmată de persoanele din ce în ce mai tinere (nu întreba vârsta!); în aceeaşi ordine, femeile din familie - bunica şi mătuşile, apoi mama şi sora; bărbaţii urmează aceeaşi ordine. Se servesc apoi tinerii, mai întâi fetele mai mari, care sunt în vizită şi, la sfârşit, băieţii. Persoana care-i serveşte pe alţii, se serveşte pe sine ultima. Ridicarea de la masă: • Se face când toţi au terminat, sau un părinte dă semnalul: „Al cui e rândul la vase astăzi?”. • Dacă eşti oaspete şi vrei să te ridici pentru un motiv oarecare, scuză-te şi ieşi. Oferă-ţi ajutorul la ştersul sau spălatul vaselor.
La restaurant Mai sunt câteva reguli în plus: • Spune-i partenerei unde veţi lua masa, pentru a şti cum să se îmbrace. • Fă rezervare, dacă e nevoie. • Întreabă-ţi invitata ce loc preferă la masă (cu faţa sau cu spatele spre sală). • Ajut-o să se aşeze, după aceea aşează-te şi tu. • Nu-ţi pune obiecte personale (celular, borsetă, poşetă, servietă, chei, şapcă ) pe masă; • După ce consulţi meniul, poţi cere lămuriri chelnerului, dacă ai nevoie. • Fata comandă prima, apoi băiatul. • Nu comanda mâncărurile cele mai scumpe. • Nu te pieptăna sau ruja la masă. • Nu te apleca, dacă ţi-a căzut un tacâm; cere chelnerului altul. • Nu te fâstâci, dacă ai vărsat ceva pe masă sau pe îmbrăcăminte. • Nu arunca ocheade şi nu flirta cu altele sau alţii, de la mesele vecine. Dacă celălalt face

279

Adolescenţii_____________________________________________________________________
asta, atrage-i atenţia cu tact, pe un ton ferm, dar fără a arăta gelozie, că o asemenea purtare ţi se pare grosolană, sau cel puţin nepoliticoasă şi caraghioasă. Ar putea să-şi schimbe comportarea, spre a-ţi face pe plac. În caz contrar, evită o altă întâlnire. ÎN AFARA CASEI La uşă • deschide uşa pentru bătrâni, persoane cu pachete în braţe etc. şi lasă-i să treacă; • ţine uşa deschisă după tine, pentru persoana ce-ţi urmează; • nu împinge excesiv uşile rotative, spre a-i forţa pe cei din urmă şi din faţa ta să meargă mai repede. În vizită • nu face vizite neanunţat; • fii manierat şi binevoitor; • nu tulbura regulile casei; încearcă să te adaptezi; • nu-ţi prelungi vizita; • oferă-ţi ajutorul la treburile casei; • nu rămâne peste noapte, fără aprobarea părinţilor şi a gazdei; • fă-ţi patul după tine, la sculare; • la plecare, mulţumeşte pentru masă şi găzduire. Pe stradă • nu blocaţi trotuarul mergând în grup compact, sau stând de vorbă; nu puneţi stăpânire pe toată strada, ca şi cum v-ar aparţine. Faceţi loc celor ce vin din partea opusă; • nu faceţi haz de trecători şi nu vă holbaţi la ei; • nu murdăriţi strada; • nu mâzgăliţi clădirile, zidurile sau accesoriile publice (cabinele de telefon etc.); • nu scuipaţi pe jos; • nu deranjaţi pietonii; dacă se întâmplă, scuzaţi-vă; • nu este obligatoriu ca fetele să meargă pe partea interioară a trotuarului; • pe străzi fără trotuare, mergeţi în sensul invers circulaţiei vehiculelor; • fiţi atenţi când traversaţi strada, spre a evita accidentele. La volan • Nepoliteţea la volan te poate costa foarte mult, uneori chiar şi viaţa. • Învaţă şi respectă cu stricteţe regulile de circulaţie. • Învaţă tehnicile de conducere preventivă. • Nu consuma alcool, înainte să urci în maşină şi nu te urca în maşina celui care a consumat alcool. • Poartă întotdeauna centura de siguranţă, chiar şi în oraş, şi cere pasagerilor să facă acelaşi lucru. • Fii precaut, deoarece experienţa la volan îţi este limitată. • Acordă prioritate pietonilor; chiar şi atunci când celălalt nu o are, dar este nervos şi există risc de accident. • Deschide portiera, la urcarea şi la coborârea din maşină a partenerei. • La coborâre, condu fata până la uşă şi carăi eventual pachetele. • Oferă locul din faţă, dreapta, unei persoane mai în vârstă, dacă nu-şi exprimă dorinţa să stea în spate. Ca pasager în taxi, ocupi locul din spate, în dreapta. Dacă ai trei pasageri, cel mai important va ocupa locul din dreapta, de lângă şofer. • Nu fuma în maşină (de altfel nici în alt loc). • Cere permisiunea pentru a deschide fereastra sau radioul. Nu da volumul radioului la maxim, pentru a putea auzi ce se petrece în trafic. • Oferă-te să-i plăteşti benzina prietenului cu a cărui maşină faceţi curse. • Evită să dai lecţii de conducere şoferului. • Nu murdări maşina şi nu trânti portiera. • Priveşte-i pe ceilalţi şoferi şi pietoni ca pe nişte prieteni, nu rivali. • Evită invectivele şi semnele obscene, destinate celor care greşesc. • În caz de accident, comportă-te calm, respectă procedurile legale şi nu părăsi locul

280

______________________________________________________D e z v o l t a r e a s o c i a l ă
accidentului. Dacă ai lovit o maşină parcată, fără şofer, lasă un bilet sau carte de vizită, cu numele, scuze şi numărul de telefon. CUM SĂ DISCUŢI CU PĂRINŢII • Fă-ţi simţită prezenţa, spunându-le cel puţin „Bună dimineaţa” şi „Noapte bună”. • Vorbeşte cu ei: ei te-au adus pe lume, te-au îngrijit, spălat, îmbrăcat, hrănit, protejat, iubit, îndrumat, şi s-au sacrificat pentru tine. • Părinţii te întreabă, din când în când: „Ce mai faci?” Răspunsurile tale nu trebuie să fie totdeauna monosilabice. Pentru a fi politicos cu părinţii, trebuie să vorbeşti cu ei. Ei ar trebui să fie primii care să afle veştile de la tine; cu ei ar trebui, în primul rând, să discuţi problemele tale. Nu trebuie să-ţi divulgi secretele intime, nici pe ale prietenilor tăi. Le poţi face însă viaţa mai plăcută, atunci când le povesteşti despre ce gândeşti, ce simţi şi ce se întâmplă în viaţa ta. De asemenea, le poţi pune întrebări; aceasta te ajută să înveţi să conversezi cu ei prieteneşte şi să-i înţelegi. La rândul tău poţi să-i întrebi despre trecutul lor, despre evenimentele curente sau planurile de viitor. Vor aprecia interesul tău. • Fii atent la starea lor de dispoziţie, ca şi la cea a celorlalţi membri ai familiei. Când par supăraţi, te poţi apropia şi spune: „Pari supărat, pot să te ajut cu ceva?” În asemenea momente, evită glumele nesărate. • Oferă-ţi ajutorul, fără să fii solicitat. • Spune-le întotdeauna unde te duci şi înapoiază-te la ora promisă. • Fii amabil cu prietenii părinţilor. Unii pot fi interesanţi sau utili în viitor: salută-i, discută cu ei, oferă-le un pahar cu apă şi abia apoi scuză-te şi pleacă. • Dacă ceri părinţilor să nu te sărute de faţă cu alţii, fă-o politicos, îmbrăţişează-i şi spunele că-i iubeşti, dar că nu te simţi confortabil săţi arate iubirea în public. Cele mai frecvente acte de nepoliteţe ale adolescenţilor, de care se plâng părinţii: - vorbesc vulgar; - nu răspund când sunt întrebaţi; - răspund neobrăzat; - spun „aha” şi “mişto”, în loc de „da” sau „bine”; - întrerup conversaţia; - ignoră cererile părinţilor; - nu spun „mulţumesc” sau „te rog”; - îşi aruncă lucrurile prin casă şi aşteaptă ca ceilalţi să le strângă; - nu apreciază ce au; - poreclesc; - se ceartă cu ceilalţi fraţi; - nu folosesc tacâmuri sau şerveţele; - îşi şterg mâinile de haine şi vorbesc cu gura plină. POLITEŢEA LA ŞCOALĂ Străduieşte-te să aplici aceleaşi reguli de bune maniere şi la şcoală. Cere profesorilor să instituie ore de politeţe şi bune maniere, în care să discutaţi şi practicaţi: • încrederea, comunicarea, ţinuta, stilul şi graţia socială; • cum să faci o impresie bună la prima vedere; • postura: poziţia corectă în picioare, pe scaun, mersul şi legănarea graţioasă; • ţinuta elegantă, demnă; diferenţa între a fi îmbrăcat şi a fi îmbrăcat cu gust; sugestii pentru garderobă şi organizarea dulapurilor şi a camerei; • îngrijirea pielii, a părului, mâinilor şi a corpului; • respectul pentru ceilalţi; • manierele în locurile publice: cinema, muzeu, concert ş.a. • cum se face corect o prezentare; • îndatoririle unei tinere gazde sau ale unui musafir plin de graţie; • manierele la masă şi la petreceri; • oferirea şi primirea cadourilor; • arta conversaţiei; • corespondenţa şi notele de mulţumire; • prezentarea la interviu pentru obţinerea unei slujbe; • eticheta şi bunele maniere la locul de muncă;

281

Adolescenţii_____________________________________________________________________
• organizarea mesei festive la sfârşit de an şcolar sau sesiune, într-un restaurant, cu cinci feluri de mâncare, în haine de seară, prilej în care să puteţi demonstra tot ce aţi învăţat la orele de politeţe. Succes! NETICHETA “Netiquette” este codul bunelor maniere pe Internet. Defineşte regulile ce stabilesc politeţea adoptată online. Când iei contact cu o nouă cultură, ca spaţiu virtual cu oameni noi, este uşor să ofensezi neintenţionat. Sau invers, poţi la rândul tău să te simţi ofensat de cuvinte care, de fapt, aveau un cu totul alt înţeles. În cultura Internet (sau cyber cultura), interactivitatea oamenilor se realizează prin intermediul cuvintelor tastate, în spatele unui monitor. De aceea, online sau în e-mail e mai uşor să interpretezi greşit unele lucruri, pentru că descrii emoţiile prin cuvinte. Computerul aduce faţă în faţă persoane care altfel nu s-ar întâlni şi n-ar vorbi niciodată. Nu fii nepoliticos şi nu te exprima urât - dacă ai această tendinţă - citeşte de două - trei ori înainte de a trimite mesajul, şi vezi dacă i-ai spune asta unei persoane în carne şi oase. Dacă nu, atunci înseamnă că e greşit. Asta se poate întoarce împotriva ta, pentru că în cyber-spaţiu totul este scris, deci rămâne undeva. Aderă la aceleaşi reguli de politeţe pe care le urmezi în viaţa reală: • nu încerca să faci ceva ilegal pe net; • când eşti nou, află întâi unde te afli şi ce e în jur şi adaptează-te la fiecare grup în parte; • respectă timpul şi tipul de conectare al fiecăruia; • caută să arăţi cât mai bine online; • împarte-ţi cunoştinţele, ajută-i pe alţii să ţină “războaiele” sub control, respectă viaţa privată a celorlalţi; • nu abuza de puterea pe care o ai în cyberspaţiu, dacă ştii mai mult ca alţii; • respectă conduita din discuţiile dintre oameni; • foloseşte corect această tehnologie de vârf care îţi stă la dispoziţie; • nu uita că cel ce îţi scrie e o fiinţă umană. PRIETENII Inteligenţa socială indică, printre altele, uşurinţa de a-ţi face prieteni. Prietenia este o relaţie profundă şi confortabilă, care satisface nevoia de loialitate, empatie şi intimitate a ambilor. Prieten înseamnă cineva faţă de care ai sentimente de afecţiune, iubire, stimă şi respect.

Prietenii sunt de mai multe feluri:
- de sezon, de ex: colegul de bancă din liceu este, pentru un timp, prietenul tău bun; - de joacă: înveţi să înoţi şi eşti prieten cu instructorul; - de viaţă: orice s-ar întâmpla, ştii că ai un prieten, care te poate asculta şi ajuta, oricând.

Prieteni de joacă
Este important să ştii să-ţi faci prieteni şi dintre aceştia să poţi păstra unii pe viaţă. Importanţa prietenilor Prietenia este necesară pentru dezvoltarea ta socială. Prietenia îţi oferă: - tovărăşie: cu un prieten îţi petreci timpul (te joci, ieşi în oraş, îţi faci lecţiile, discuţi, împărtăşeşti secrete); - stimulare: un prieten este interesant, distractiv, te motivează şi te poate învăţa lucruri noi; - ajutor: vă susţineţi unul pe altul, de la teme la alegerea hainelor şi a carierei;

282

______________________________________________________D e z v o l t a r e a s o c i a l ă
- sprijin: vă bizuiţi emoţional unul pe altul. Aceasta te ajută să-ţi menţii o părere bună despre tine şi îţi dă siguranţă. Un prieten te ajută să te cunoşti şi îţi dă posibilitatea să te compari cu cei de seama ta. Vreţi şi aveţi nevoie să vă placeţi şi să vă încredeţi unul în altul; - intimitate: îţi oferă apropiere şi dragoste; îţi cunoşti prietenul mai bine ca pe oricine altcineva, în afară de părinţi; îi spui secretele, petreceţi timpul şi vă distraţi împreună. Când îţi oferi prietenia cuiva, îţi asumi un oarecare risc, dar ai şi şansa de a te bucura de o nouă legătură şi a învăţa ceva nou. Şi, în cel mai rău caz, în care relaţia nu merge, tot înveţi ceva. Cei mai mulţi prieteni au aceleaşi interese şi preocupări. E bine să-ţi lărgeşti cercul de prieteni şi să te împrieteneşti şi cu alţii, care au preocupări diferite. Cum să îţi faci prieteni Dacă vrei să ai mulţi prieteni, trebuie să faci eforturi pentru a-i găsi; ei nu apar din senin. (cei cu care comunici prin Internet); nu toţi prezintă siguranţă; unii pot fi periculoşi; • fii prietenos şi amabil; când întâlneşti pe cineva salută-l, zâmbeşte-i, spune-i pe nume şi intră în vorbă cu el. Fii respectuos, manierat, curtenitor, ascultă ce spune celălalt. Rămâi totuşi prudent, nu îţi deschide imediat inima; e nevoie de timp să cunoşti pe cineva căruia să îi poţi încredinţa secretele. În plus, nu oricine îţi poate fi prieten. Dacă celălalt nu răspunde încercărilor tale de împrietenire, renunţă şi caută pe altcineva; • oferă ajutor, faceţi ceva împreună, învăţaţi sau jucaţi-vă, fii în acelaşi grup, fă-le complimente.

Comportări care-ţi scad şansele de a-ţi face prieteni: - faci impresie proastă: eşti încrezut, egoist, snob, gelos, rău, crud, ostil, mai tot timpul supărat, acţionezi în mod stupid, începi certuri etc.; - eşti nerespectuos, nemanierat, înjuri, eşti grosolan, nu cooperezi cu ceilalţi, îi ignori, bârfeşti, îi critici sau îi deranjezi; - eşti antisocial: scuipi, te baţi, lezezi fizic, eşti agresiv verbal, strigi la ceilalţi, batjocoreşti, porecleşti; eşti nesincer, spui minciuni, furi, nu-ţi ţii promisiunile, sau nu păstrezi secretele; lipseşti de la şcoală, bei alcool, foloseşti droguri.
Calităţile unei prietenii Prietenii buni îşi oferă unii altora: tovărăşie, sprijin, ajutor fizic, emoţional şi social, intimitate şi afecţiune. Unii tineri sunt prietenoşi în mod natural; ei sunt toleranţi, veseli, interesanţi şi loiali. Dacă nu eşti prietenos din fire, încearcă să îţi dezvolţi următoarele calităţi: • fii natural; fii loial şi de încredere; • respectă-ţi prietenul şi pe tine însuţi; • învaţă cum să comunici bine cu el; • învaţă să păstrezi un secret; • nu îţi părăsi prietenul la nevoie; • nu intra în competiţie neloială cu el; • arată-i că îl preţuieşti; • ajutaţi-vă reciproc;

Bucuria prieteniei Sugestii pentru a te împrieteni: • învinge-ţi timiditatea; • lărgeşte-ţi orizontul social; întâlneşte cât mai multe persoane; fii tu însuţi, deschis, vesel şi relaxat; nu juca teatru. Vorbeşte cu cei pe care îi întâlneşti. Fii sincer, spune adevărul, ţine-ţi promisiunile. Fii atent, însă, cu străinii

283

Adolescenţii_____________________________________________________________________
• nu renunţa la planurile şi idealurile tale; • nu aştepta de la o prietenie mai mult decât îţi poate oferi. Categorii de prieteni - e dificil să îţi menţii identitatea; trebuie să fii cunoscut pentru cine eşti tu însuţi, nu doar ca prietenul sau prietena cuiva; - rişti să nu îţi dezvolţi unele din propriile calităţi, bazându-te prea mult pe ajutorul celuilalt. Nu oricine are un prieten foarte bun. Alţii au doi sau mai mulţi prieteni buni, sau chiar un grup de prieteni buni. Prieteniile, chiar şi cele mai strânse, nu durează totdeauna veşnic. Uneori se termină brusc, alteori treptat. Orice formă ar lua, despărţirea de un prieten este dureroasă.

Cel mai bun prieten e cel cu care îţi petreci timpul şi celui căruia îi împărtăşeşti secretele, care te înţelege, te preferă şi îţi este foarte credincios. Poţi avea mai mulţi prieteni apropiaţi, dar numai unul este cel mai bun. Devii aproape inseparabil de el. Ajungi să gândeşti şi să vorbeşti ca el.

Prietenia în grup În grup, vă distraţi împreună, vă ajutaţi şi vă încurajaţi unul pe altul, dar există mai puţină intimitate, decât în doi, iar relaţia este mai complicată. Când reuşeşti să te-nţelegi cu cei din grup, înveţi să-ţi dezvolţi deprinderile sociale.

Cea mai bună prietenă
Avantajele de a avea un prieten foarte bun: - simţi că cineva îţi poartă de grijă; - învăţaţi unul de la altul; - nu te simţi singur; - eşti mai sigur, mai puţin timid; îţi creşte încrederea în tine, acum şi mai târziu. Într-un studiu statistic, cei care aveau un prieten foarte bun în clasa a 5-a, aveau - după 12 ani - o părere mai bună despre ei înşişi, decât alţii asemănători lor, dar fără prieteni în şcoală; - eşti mai puţin atacat de ceilalţi, pentru că-ţi poate sări cineva în ajutor; - te ajută să intri în contact cu persoana pe care vrei să o cucereşti. O relaţie strânsă de prietenie poate crea, însă, şi unele probleme: - îţi vine mai greu să îţi faci prieteni noi; - poţi fi gelos, dacă celălalt îşi face un nou prieten; de aceea e bine să ai şi alţi prieteni în afara celui mai bun;

Grup de prietene Prietenii la distanţă: telefonice sau prin Internet. E mai greu să menţii o legătură de prietenie la distanţă, deoarece nu-ţi vine la fel de uşor să-ţi împărtăşeşti gândurile şi emoţiile, cu atât mai puţin să-i simţi căldura strângerii de mână, iar ochii care nu se văd, se uită. Prietenia prin scrisori Este tot mai mult înlocuită de aceea prin poştă electronică (e-mail). Chat-ul şi instant message-ul este un dar nepreţuit pentru adolescenţi (vezi capitolul ʺInternetʺ).

284

______________________________________________________D e z v o l t a r e a s o c i a l ă
Prietenia prin telefon Este actuală, deoarece mulţi tineri au telefon mobil. Adolescenţilor le place mult să vorbească la telefon cu prietenii, dar costul facturii devine tot mai des un motiv de discuţii neplăcute în familie. Prietenia între băieţi şi fete Este normal să ai prieteni de sex opus. Ţi-i faci încă de la grădiniţă. Aşa ai ocazia să observi cum se comportă cei de alt sex, să comunici cu ei şi să reflectezi la ceea ce descoperi diferit. Băieţii comunică altfel decât fetele; ei sunt mai direcţi şi spun ce gândesc. După ce te ascultă, un băiat încearcă să te ajute, oferinduţi o soluţie. Fetele vorbesc mai mult pentru a forma şi consolida prietenii. O fată arată înţelegere şi compasiune în conversaţie, sprijinindu-l pe celălalt. În plus, este mai diplomată şi spune mai mult ce ar vrea interlocutorul să audă, sau evită să spună adevărul pentru a nu-l supăra. Dacă eşti băiat, te simţi mai relaxat şi mai liber lângă o prietenă. Asta pentru că nu simţi nevoia să te iei la întrecere cu ea, nu-ţi stârneşte gelozie şi eşti mai puţin tensionat, decât cu cei de acelaşi sex cu tine. În plus, ai posibilitatea de a explora cum e să fii intim, fără a fi implicat romantic sau sexual. Lângă o prietenă, îţi poţi exprima mai uşor latura sensibilă, decât între băieţi. Câteodată, se întâmplă să fii considerat cuplat cu prietena sau prietenul de sex opus. De aceea, dacă vrei să ai un iubit, comportă-te ca atare. Spune-le celor din jur sau lasă-i să înţeleagă că eşti disponibil. La nevoie, revizuieşte-ţi atitudinea. Dacă îţi petreci prea mult timp cu celălalt sau îţi exprimi afecţiunea făţiş, dai impresia că nu e doar prieten bun, ci iubit.
Prietenia şi relaţiile romantice Trecerea de la prietenie la idilă este riscantă şi poate avea un final dezastruos. Când vrei să transformi prietenia în idilă, întreabă-te mai întâi dacă şi celălalt simte la fel. Fii atent dacă flirtează cu tine, îţi aruncă ocheade, se hlizeşte, chicoteşte, te atinge uşor etc. Aceste semne îţi pot da de înţeles că şi celălalt vrea mai mult. Nu cere altora să intermedieze tranziţia de la prieteni la iubiţi; spune-i-o tu, dar abordează-l cu prudenţă întrebându-l, de exemplu: „Cum ar fi să fim mai mult decât prieteni?”. Fii pregătit(ă) însă şi pentru posibilitatea de a fi respins(ă). Când două fete sunt tot timpul împreună, ţinându-se de mână sau îmbrăţişându-se, cei din jur pot crede că sunt lesbiene. În realitate, ele sunt doar bune prietene. Multe prietenii au o nuanţă idilică sau sexuală. Iubitul şi prietenul sunt, însă, diferiţi. Unul nu-l poate înlocui pe celălalt.

Intre prietenie şi romanţă
Dacă unul dintre voi se îndrăgosteşte de altcineva, lucrurile devin şi mai complicate. În cazul ăsta, nu trebuie să-l (s-o) ameninţi că rupi prietenia, sau să-l (s-o) pui să aleagă între tine şi iubit sau iubită. Ţine doar seama de interesele lui şi sprijină-l. La fel ar trebui să procedaţi amândoi, într-o asemenea situaţie. Un iubit nu e un motiv să îţi neglijezi sau părăseşti vechiul prieten. Unele din cele mai frumoase relaţii romantice încep ca o prietenie. Adesea, însă, prieteniile rezistă mai mult decât relaţiile romantice. De aceea, nu subaprecia prietenia. Popularitatea Să fii popular înseamnă să ai priză la public, să fii prietenos, accesibil, sociabil,

285

Adolescenţii_____________________________________________________________________
comunicativ, drăguţ, nostim, amuzant, agreabil, exuberant, expansiv, simpatic, deschis, vesel şi atrăgător. Într-un cuvânt, să fii admirat de alţii de vârsta ta, să ai succes social, şcolar şi extraşcolar (sport, muzică, artă şi prieteni buni). Unii fac parte din mai multe grupuri, alţii sunt lideri de grup sau, la cealaltă extremă, sunt ultimii dintr-un grup. Unii fac orice să ajungă favoriţi, să fie lăudaţi şi să li se dea atenţie. E normal să ai prieteni şi să doreşti să fii popular; nu face însă din asta o obsesie. Ca fată, competiţia pentru ocuparea acestei poziţii este acerbă. De-asta, una din primele arme folosite este machiajul. Te gândeşti că, dacă arăţi mai bine ca toate, ai şanse mai mari. În acest proces, descoperi băieţii şi avantajele aduse de atenţia pe care ţi-o dau. Pentru a depăşi “concurenţa” şi a da impresia că tu ştii tot, începi să minţi, să-ţi foloseşti prietenele, să le înşeli şi să le divulgi secretele. Rivalitatea pentru podiumul celebrităţii este nemiloasă. Confruntarea aduce cu ea bârfa, intrigile, insinuările şi comparaţiile. Fetele se judecă unele pe altele în funcţie de cum arată, ce prietene au şi îşi dau note de la 1 la 100. Pentru concurente, prietenia nu este doar o relaţie plăcută şi reciprocă, ci şi o unealtă, o ocazie sau o capcană. Pe pământ,

Fată populară
Eşti considerat popular, dacă: arăţi bine, te îmbraci bine, ştii să-ţi faci prieteni, eşti plăcut, afişezi încredere în tine, fără a fi arogant, îi faci pe cei din jur să se simtă importanţi, ştii cum să fii „cool”, eşti deştept, eşti entuziast. A fi popular nu înseamnă a întruni absolut toate aceste condiţii. Calităţile pot să difere de la un loc la altul, sau de la o perioadă la alta. De cele mai multe ori, tinerii populari au încredere în ei înşişi şi au puterea de a-i influenţa pe ceilalţi. Fetele populare sunt abile social: ascultă tot ce li se spune, îşi privesc în ochi interlocutorul şi se apleacă uşor înspre el, când îi răspund; zâmbesc şi râd cu multă feminitate; sunt întotdeauna remarcate, invitate oriunde şi preferate drept confidente; li se acordă multă atenţie şi atrag uşor băieţii.

poţi avea orice, dar - dacă nu ai prietenii potriviţi - eşti în pierdere.

O clasă este structurată social pe mai multe categorii de elevi: - populari (se îmbracă bine, se distrează şi sunt activi în clasă) - de mijloc (normali, au câţiva prieteni buni şi sunt plăcuţi şi cu restul) - nepopulari (tăcuţi, neremarcaţi, aproape invizibili; nu se simt bine în nici un grup).

Bârfa
Ca să fii popular, ai nevoie de strategie şi calcul, să fii selectiv cu cei cărora le arăţi afecţiune, să-i dai pe unii la o parte, să te alături altora şi să schimbi regulile jocului de la o zi la alta. Nu este o simplă competiţie, ci un adevărat război.

286

______________________________________________________D e z v o l t a r e a s o c i a l ă
De multe ori, preţul popularităţii este mare. O fată trebuie câteodată să îşi zdrobească prietena, pentru a se ridica la nivelul celorlalţi. Astfel de procedee denotă trăsături de caracter de nedorit. Fetele populare reuşesc să dirijeze în acelaşi timp relaţii multiple: conversează cu 4-5 băieţi deodată pe Instant Messenger, în timp ce vorbesc la telefon şi ţin companie unei prietene venite în vizită. ceilalţi. Găştile pot aduce în mijlocul lor adolescenţi de vârste şi preocupări diferite (unii sunt la şcoală, iar alţii s-au lăsat), cum sunt găştile de cartier, care au ca numitor comun doar spaţiul. Din această cauză, infracţionalitatea şi delicvenţa din cadrul lor pot corupe şi copiii buni, care se alătură mai mult de nevoie, decât de voie. În găşti, fiecare membru are un statut, în funcţie de valorile apreciate de grup, cum ar fi popularitatea, duritatea, umorul. Grupurile îşi formează propriul set de norme de conduită, la care membrii se supun. Asemenea maniere sunt asimilate treptat, fără să-ţi dai seama. Când o faci conştient este pentru că nu vrei să fii exclus din grup.

Sugestii pentru a te dezvolta armonios din punct de vedere social: • dezvoltă-ţi încrederea în tine şi exprimă-ţi părerile în mod prietenos; • nu încerca cu orice preţ să faci parte din cel mai popular grup. Membrii acestora fac orice pentru a fi acceptaţi. Frecvent, ei se manifestă teribilist, chiar agresiv, spre a atrage atenţia cu orice chip; • pentru a fi tu însuţi, nu trebuie neapărat să faci ce fac alţii (fii original), dar nu te izola social; • dezvoltă-ţi aptitudini personale, prin care să fii atrăgător pentru ceilalţi; • controlează-ţi aspectul general: igiena, organizarea, timiditatea; ţine fruntea sus şi păşeşte cu încredere; • nu te împrieteni cu cei cu care nu te simţi bine; • în loc să fii preocupat de cum să fii popular, gândeşte-te mai bine cum să te împrieteneşti cu persoane cu un caracter frumos. O prietenie adevărată poate dura toată viaţa, pe când popularitatea se poate încheia odată cu anul şcolar.
Găştile

La un pahar de vorbă
Presiunea grupului este mai puternică în adolescenţa timpurie. Cei fără prieteni şi cu o părere proastă despre ei sunt predispuşi la influenţele găştii. Cei care au mulţi prieteni apropiaţi şi relaţii strânse cu familia sunt mai puţin vulnerabili. Apartenenţa la un grup nu are numai părţi negative. Suportul membrilor acestuia ajută tânărul să facă faţă stresului şi multor situaţii din viaţă. În adolescenţa târzie, ei se ataşează mai puţin grupului şi mai mult prietenilor, aşa încât presiunea de a se conforma legilor găştii scade în timpul liceului. Grupările sau găştile oferă acceptare socială, sprijin emoţional, un sentiment de apartenenţă; pe de altă parte, conformismul

Cum este gaşca din care fac parte? Iată o întrebare la care ar trebui să răspunzi. Găştile sunt grupuri mici, între 2 şi 12 tineri, de acelaşi sex şi de vârste apropiate, exclusiviste, cu atitudini, purtare şi valori similare. Tinerii sunt atraşi de cei cu interese, talente, sentimente, valori şi experienţe de viaţă asemănătoare, în îmbrăcăminte, muzică, sport şi studiu. Prin participarea la anumite grupuri, adolescenţii se definesc pe ei şi pe

287

Adolescenţii_____________________________________________________________________
grupului uniformizează ideile, credinţele şi obiceiurile membrilor. Se formează astfel un sentiment colectiv de identitate de grup. Sportivii, de exemplu, se asociază cu alţi sportivi, iar premianţii se asociază între ei. Elevii care au probleme de învăţătură se asociază cu cei ca ei. Influenţa găştilor nu este totuşi uniformă asupra tuturor adolescenţilor. Nu toate grupurile de tineri au o influenţă proastă. Multe din ele au un rol social pozitiv. Tineri care sunt interesaţi de sport, computere sau şah îşi formează prieteni cu preocupări comune. Aceştia sunt responsabili, harnici şi conştiincioşi. Găştile se deosebesc de grupurile de prieteni, prin faptul că membrii găştilor trebuie să fie la fel. Un tânăr riscă să nu fie acceptat în gaşcă, dacă: - arată diferit: e prea gras, prea frumos, prea slab sau prea urât; - învaţă foarte bine: mulţi dintre aceştia sunt ridiculizaţi şi consideraţi tocilari; - sunt manieraţi sau sunt în graţiile profesorilor; - sunt nou veniţi, nu au încă prieteni; - nu se conformează cu stereotipul de sex al găştii.

Suporteri în tribună
Nevoia de camaraderie, ataşare şi identificare cu un grup sau gaşcă începe în pubertate şi se accentuează în adolescenţă. Gaşca poate deveni un surogat al familiei, în care tinerii găsesc recunoaştere, acceptare oarbă, empatie şi sprijin, pe care nu le găsesc în altă parte. Influenţa găştii este negativă, când încurajează membrii să fie rebeli, să reziste supravegherii părinţilor, să arate dispreţ pentru şcoală, să nu facă efort şi să se comporte urât. Multe dintre grupările adolescentine denigrează şcoala şi educaţia şi găsesc tot felul de scuze şi de explicaţii pentru performanţa slabă la şcoală a celor care fac parte din ele. Tinerii din asemenea găşti sunt uniţi prin rezultatele slabe la învăţătură, lipsa metodelor de studiu, scăderea încrederii în ei înşişi şi adoptarea a tot felul de scuze pentru a se izola de exigenţele şcolii. Comportarea antisocială devine regula şi condiţia de a fi acceptat într-o asemenea gaşcă. În cazuri extreme, îşi exprimă revolta prin alcool, consum de alte droguri, vandalismul, graffiti şi chiar crime.

Gaşcă de fete
Există diferenţe între găştile de băieţi şi cele de fete: Găştile de băieţi au circa 5-8 membri; cele de fete sunt mai mici, uneori formate doar din două sau trei persoane. Încă din preadolescenţă, fetele tind să petreacă timpul vorbind împreună, aşa încât prietenia lor este mai nuanţată social, decât cea a băieţilor, şi tinde să întărească o comportare socială acceptabilă. Desigur, nu toate fetele sunt “lapte şi miere”; unele găşti de fete se întrec în comportări negative. În plus, în

288

______________________________________________________D e z v o l t a r e a s o c i a l ă
grupurile de fete există contacte fizice mai strânse. Fetele se îmbrăţişează, se mângâie una pe alta, îşi fac părul sau unghiile, dorm împreună, ceea ce este normal şi aşa învaţă care sunt beneficiile emoţionale ale intimităţii fizice. Între fete şi băieţi, un astfel de comportament este imposibil la această vârstă. Într-un astfel de grup, fetele învaţă cum să se sprijine reciproc şi cum să se destăinuie una alteia, experienţă folosită mai târziu cu partenerul sau cu soţul. Fiecare gaşcă are o identitate şi o reputaţie separată, cu denumiri specifice. Diferite tipuri de găşti, formate din adolescenţi: populari, tocilari, pocăiţi, târfe. Eliminarea din gaşcă este foarte dureroasă. regulat acte antisociale, fug de la şcoală, folosesc droguri sau fug de acasă. Cei care se autoblamează pentru dificultăţile lor sociale au un risc ridicat de anxietate, depresie şi sinucidere. TIMIDITATEA Provine din lipsa de preţuire proprie, teama de fi judecat greşit (negativ), frica de a fi respins şi dorinţa de a fi acceptat de prieteni. De multe ori, îşi are rădăcinile în copilărie sau în familii cu pretenţii exagerate. Apare la copiii care sunt tachinaţi, criticaţi, ridiculizaţi sau comparaţi adesea cu alţii. De asemenea, se iveşte dacă eşti obsedat de felul cum arăţi, greutate, înălţime sau defecte corporale. Se accentuează la începutul adolescenţei. Când eşti timid, te înroşeşti, îţi creşte pulsul, eşti tensionat, ai palpitaţii, transpiri, ai crampe la stomac, nu te uiţi în ochii oamenilor, te bâlbâi sau vorbeşti şoptit. Crezi că asta este personalitatea ta, ceea ce te face să nu ai încredere în tine şi să eviţi situaţiile sociale, care te stânjenesc. Uneori, profesorii iau timiditatea ta drept dezinteres sau plictiseală şi tind să te ignore când pui întrebări. Timiditatea este o piedică ce te opreşte ca adult să avansezi în carieră. Dacă eşti sfios, rămâi mai des fără serviciu, sau într-o poziţie care nu te satisface, eşti mai singuratic, amâni căsătoria (câteodată la nesfârşit), ai puţini prieteni şi eşti nesatisfăcut de legăturile pe care le ai cu ceilalţi. Unii tineri timizi, dar inteligenţi şi sprijiniţi de părinţi, pot învăţa bine şi deveni premianţii clasei. Timiditatea poate fi învinsă! • Încearcă să-ţi schimbi felul de a te privi pe tine însuţi şi modul de a reacţiona când întâlneşti pe cineva pentru prima dată. Chiar dacă greşeşti, nu-i nici o nenorocire; poţi să înveţi din asta. • Arată-i celuilalt că eşti interesat de el. O să vezi că, dacă îl asculţi cu adevărat, conversaţia merge mai uşor, pentru că vei şti ce să răspunzi.

Pe gânduri
Părinţii au rareori control asupra copilului lor privind apartenenţa la un grup sau altul. Ei ar trebui să afle cât mai mult despre gaşca în care acesta este acceptat. Lipsa prieteniilor Tinerii care sunt respinşi de găşti şi nu au prieteni se pot simţi singuratici, deprimaţi şi anxioşi. Deşi fiecare se simte singur uneori, un mare număr (posibil 15% din tineri) suferă de singurătate şi de alienare socială, pe timp îndelungat. Când singurătatea apare din cauze externe, asupra cărora tinerii cred că au prea puţin control, îi blamează pe alţii. Ei pot comite

Sugestii:

289

Adolescenţii_____________________________________________________________________
• Dacă ceilalţi par să nu te bage în seamă, va trebui să fii mai asertiv, să vorbeşti mai tare, să zâmbeşti mai des şi să-ţi propui să-ţi faci prieteni noi. Ca părinte, nu-i spune tânărului că e timid sau prost, pentru că-i sporeşti dificultatea. SINGURĂTATEA Una din marile probleme ale adolescenţei este singurătatea, descrisă ca izolare, vid şi plictiseală. Cei care se cred singuri se simt respinşi, înstrăinaţi, izolaţi şi incapabili să controleze o situaţie. Pentru unii, riscurile sociale la care s-ar expune, prin stabilirea unei prietenii, sunt mai mari decât posibilele beneficii şi preferă să se izoleze. Ei sunt obişnuiţi să nu aibă încredere în oameni şi devin cinici în relaţiile cu semenii lor. Aceştia evită contactul şi intimitatea, în ideea ca alţii să nu profite de ei. Băieţii se simt mai singuri decât fetele, poate pentru că îşi exprimă mai greu sentimentele. suferă deseori de abuz de alcool, depresie şi delicvenţă. Există o mare diferenţă între a fi singur şi a te simţi singur. Să fii singur înseamnă să fii fizic despărţit de alţii. A te simţi singur, înseamnă a nu avea suficientă comunicare cu alte persoane, chiar dacă eşti înconjurat de oameni.

Motive pentru care adolescenţii se simt singuri: - familii dezorganizate; - neputinţa de a stabili relaţii cu alţii; - dificultatea de a face prieteni şi de a forma relaţii apropiate; - neadecvare la diferite situaţii; - părere proastă despre sine şi sensibilitate la critică; - teama de situaţii jenante; timiditate; - depresie şi tulburări emoţionale, care împiedică stabilirea de relaţii intime; - neîncredere faţă de ceilalţi, asociată cu cinism; - evitare a contactelor sociale şi a intimităţii; - separarea, înstrăinarea de părinţi şi lipsa sprijinului părintesc; - dificultate de a comunica; - izolare socială. Sugestii: • fii prietenos, optimist şi fă-ţi prieteni; • învaţă să comunici; • dezvoltă-ţi calităţile personale.
PLICTISEALA

Singur
Există două forme de singurătate: izolarea emoţională şi cea socială. Izolarea emoţională este felul de singurătate care apare când unei persoane îi lipseşte o relaţie de ataşament intim, de ex. la adulţii tineri necăsătoriţi. Izolarea socială apare, din contra, când persoana nu este implicată într-o relaţie. Cei izolaţi social nu se pot ataşa de un grup şi

Eşti plictisit, atunci când nu ai chef să faci nimic şi nu eşti tentat de nimic. Asta te face inactiv şi nemulţumit. Plictiseala se asociază des cu oboseala, lipsa satisfacţiilor, cu lipsa unui sens sau a unui scop în viaţă. În momentele de plictiseală te simţi obosit, izolat şi uşor deprimat. Fetele sunt mai plictisite în timpul şcolii decât băieţii şi, de multe ori, au dureri de cap asociate cu plictiseala. În timpul şcolii, plictiseala poate fi un semn de revoltă faţă de profesori şi părinţi, sau de frustrare (o programă şcolară supraîncărcată).

290

______________________________________________________D e z v o l t a r e a s o c i a l ă
Când se asociază cu anxietatea, nesiguranţa de sine şi stimă scăzută, e mai greu să scapi de ea. Dacă eşti plictisit, eşti expus unui risc mai mare de a fuma, a te îmbăta şi a folosi droguri. Anxietatea sau depresia nu trebuie confundate cu plictiseala, ci trebuie luate în serios. Faci parte dintr-o generaţie care este atât de obişnuită să fie stimulată constant, încât chiar o mică întrerupere în activitate - te face să te simţi incomod. De fapt, perioadele liniştite nu trebuie luate ca o criză. Acestea sunt normale şi fac parte din fluxul ciclic al vieţii. • dezvoltă-ţi puterea de a te motiva sau de a te distra, ca o metodă de a rezolva problemele; • fii mai activ şi dezvoltă-ţi interese pentru a contracara plictiseala; • citeşte mai mult, ascultă muzică, fă sport, vizitează-ţi prietenii; • învaţă să faci faţă monotoniei; • când eşti copleşit de timpul liber, ascultă-ţi vocea interioară, nu căuta doar să fii ocupat şi să te distrezi; • acordă atenţie nevoilor şi dorinţelor ce se nasc din tine însuţi; • nu te plânge că eşti plictisit. Asumă-ţi responsabilitatea de a scăpa de plictiseală, ca şi când ai rezolva o problemă pe etape: • identifică problema: „Sunt plictisit în MUZICA Muzica este o modalitate prin care îţi exprimi şi-ţi observi propria identitate, fie că asculţi, cânţi sau compui.

Sugestii:

Reverie
Muzica face parte din fiecare dintre noi. O simţim atât de natural, încât nu ne putem dezlipi de ea. Fiecare cultură are propria sa muzică. Chiar şi omul preistoric folosea muzica. Dovadă stau rămăşiţele de fluiere sculptate în os. Muzica te poate influenţa în bine sau în rău. Este capabilă să întărească emoţiile. Prin muzică poţi face legătura cu toate elementele emoţionale şi spirituale ale universului. Oamenii înţeleg şi răspund diferit la muzică. O persoană cultivată în muzica clasică poate auzi şi simţi Simfonia a IX-a de Beethoven altfel decât un începător. Memoria auditivă a elevilor este îmbunătăţită prin educaţia muzicală, şi nu numai. Elevii de liceu care studiază muzica au note mai mari, decât cei care nu o fac. În ţările cu un învăţământ şcolar dezvoltat (Japonia, Olanda, Ungaria etc.), se pune un accent deosebit pe educaţia muzicală. De cele mai multe ori, muzica are un efect pozitiv asupra dispoziţiei şi sănătăţii. Corpul reacţionează la muzică prin modificări ale: bătăilor inimii, pulsului, tensiunii arteriale, frecvenţei respiraţiei, rezistenţei electrice a

vacanţă”; • fă o listă cu toate soluţiile imaginabile de a scăpa de aceasta, indiferent cât de inutile ţi se par; • alege soluţia cea mai bună şi mai practică: de ex. să participi la clubul sportiv, unde poţi întâlni şi fete; • dă curs soluţiei. Dacă nu îţi place rezultatul, alege următoarea soluţie. • Învăţând acum cum să scapi de plictiseală, vei fi pregătit să faci faţă unor situaţii identice şi mai târziu în viaţă. Soluţia va trebui să o găseşti singur, dar fii pregătit să ceri ajutorul şi să accepţi sugestii de la părinţi, profesori sau alţi adulţi de încredere.

291

Adolescenţii_____________________________________________________________________
pielii, amplitudinii şi frecvenţei undelor creierului (electroencefalogramei), diametrului pupilei, secreţiei hormonilor de stres ş.a. S-a demonstrat, de exemplu, că muzica în stil baroc scade tensiunea arterială şi sporeşte capacitatea de a învăţa. perceperea muzicală. Creierul procesează mai bine informaţia dacă persoana cântă la un instrument. Einstein mărturisea că improvizarea la vioară îl ajuta la rezolvarea problemelor şi ecuaţiilor. Limbajul şi muzica sunt două forme de comunicare bazate pe variaţii specifice, în acord, accent, ritm şi timbru. Ambele sunt bogate în nuanţe armonice (ale sunetului) care dau rezonanţă şi distincţie. În limbaj, sunetele sunt combinate în cuvinte, iar în muzică, în fraze melodice. Tinerii educaţi muzical folosesc mai uşor inflexiunile vocii spre a nuanţa vorbirea şi a-şi exprima emoţiile. Pentru a-ţi da seama, ascultă cum vorbeşte o fată educată, ce coloratură emoţională aduce în conversaţie şi compară cu felul în care vorbeşte un băiat needucat, inexpresiv şi rece. Cât eşti adolescent, asculţi cea mai multă muzică. Faci asta mai tot timpul, cu prietenii sau singur. Este o formă de căutare şi autodefinire personală, ca şi de diversificare a gusturilor muzicale.

Cu chitara în faţa clasei
Muzica este percepută în multe zone din creier; ritmul este înregistrat de cerebel, melodia este percepută de lobii temporali, iar interpretarea notelor muzicale se realizează în zonele din emisfera dreaptă, care corespunde zonei de procesare a limbajului, de pe partea stângă.

La concert
Muzica are putere mai mare de exprimare a emoţiilor, decât cuvintele. De aceea, are un efect puternic asupra emoţiilor, dispoziţiei sufleteşti şi comportării. Când combini cuvintele cu muzica, efectul este şi mai puternic. Aproape toate genurile de muzică pe care adolescenţii o ascultă promovează revolta faţă de autoritate şi control. Nonconformismul acesteia îi atrage şi le satisface nevoia de a se

Trio muzical
Muzica influenţează memoria, prin activarea emisferei drepte a creierului. Circuitele dintre neuroni, corespunzătoare pentru procesarea matematicii, sunt situate în aceeaşi zonă a creierului cu cele pentru

292

______________________________________________________D e z v o l t a r e a s o c i a l ă
delimita de autoritatea părinţilor şi de a-şi defini propria independenţă. Ca băiat, preferi să asculţi rap şi heavymetal. Ca fată, la 14 ani, te atrage mai mult muzica romantică, ce are ca temă iubirea, tandreţea şi prietenia. Muzica zgomotoasă, deşi neagreată de părinţi, te face să te simţi bine, e o supapă emoţională a problemelor pe care le ai la şcoală sau în familie. De asemenea, oferă relaxare şi distracţie, te calmează şi îţi dă chef de dans. Nu te poate transforma, însă, dintr-un copil bun într-unul rău. Indică doar cine eşti. Părinţii nu apreciază muzica pe care o asculţi. O consideră fără valoare, prea ritmată, cu prea multe ţipete şi înjurături şi versuri care ridică în slăvi sexul, agresivitatea, misoginismul, violul, prostituţia, homosexualitatea, alcoolul şi drogurile. Ei consideră că aceasta reprezintă o reflecţie a culturii contemporane. Într-adevăr în ultimii ani, muzica rock erodează puternic valorile morale, sociale şi spirituale ale societăţii. Chiar dacă societatea este îngrijorată de muzica pe care o ascultă adolescenţii, aceasta este de multe ori doar un mecanism de evadare din realitatea unei existenţe plictisitoare şi nimic altceva. Ei au nevoie de spontaneitate şi un mod de exprimare propriu şi folosesc muzica şi îmbrăcămintea pentru a se deosebi de părinţi. Acest aspect de independenţă este normal. Muzica poate fi odihnitoare, relaxantă, veselă, exuberantă sau incitantă. Dacă este prea zgomotoasă, lezează firişoarele auditive din urechea internă. Dacă asculţi muzică dată la maxim, poţi să nu mai auzi pe o perioadă scurtă sau să-ţi pierzi definitiv auzul, dacă devine o obişnuinţă. Sunete mai puternice de 80 de decibeli, ca şi acelea din concertele rock, muzica ascultată la căşti sau în maşină sunt, potenţial, periculoase. Un zgomot poate leza auzul, dacă e nevoie să ridici vocea, pentru a fi auzit. Muzica rock amplificată are, la 2-3 metri de difuzor, o intensitate medie de 120 de decibeli, în condiţiile în care sunetele mai puternice de 80 de decibeli sunt considerate periculoase. În plus, muzica puternică creşte tensiunea arterială şi frecvenţa respiraţiei, creează dificultăţi de somn şi amplifică efectul alcoolului şi drogurilor. Cântăreţii din orchestra de jazz şi DJ-ii sunt predispuşi la pierderea auzului. Unele statistici arată că 12% dintre tineri prezintă semne de scădere a auzului. Într-o societate care devine tot mai zgomotoasă, muzica puternică este cauza principală a pierderii auzului la copii şi tineri. Este foarte greu să-i convingi pe tineri să dea muzica mai încet, deoarece lor le place cât mai tare, fiindcă le dă un sens de libertate şi distracţie. Expunerea îndelungată la zgomot puternic nu obişnuieşte urechile cu acesta.

Dacă ai impresia că te-ai obişnuit cu sunetul puternic, probabil că deja ai suferit leziuni ale urechii. Când cânţi la un instrument, asculţi un concert sau eşti într-o discotecă, poartă dopuri de ceară pentru a-ţi proteja auzul. Dopurile de vată nu sunt eficiente. Sugestii: • ascultă diferite genuri muzicale, inclusiv muzică populară;

George Enescu
de Corneliu Baba • cultivă-te în muzica clasică. Îmbogăţeşte-ţi discoteca şi cu muzică de calitate şi mergi în sălile de concert şi la operă. Te vei putea bucura, de exemplu, de subtilităţile Suitei a 3-a de George Enescu, sau a părţii a doua din

293

Adolescenţii_____________________________________________________________________
Concertul de la Aranjuez pentru chitară şi orchestră de Rodriguez; de melodiile nepieritoare ale lui Mozart, aducătoare de linişte sufletească, sau de grandoarea operelor lui Wagner; • nu te limita doar să asculţi, ci cântă şi tu. Formează-ţi vocea şi cântă în corul şcolii, sau la un instrument, cât de modest, pentru plăcerea ta. Urechea muzicală se educă; • bucură-te zilnic de muzică! INTERNETUL Faci parte din prima generaţie care creşte înconjurată de mediul digital, numită şi „Generaţia Net”. Pentru prima dată în istorie, eşti mai confortabil, mai cunoscător şi mai literat decât părinţii, într-o inovaţie centrală a societăţii. În plus, ca român, te bucuri de prestigiu mondial în informatică. În ciuda unor păreri pesimiste, adolescenţii de azi învaţă, se dezvoltă şi se bucură în lumea digitală. Când controlează acest mediu, se dezvoltă mai repede. Aici pot avea un rol activ şi nu unul pasiv, ca în faţa televizorului. În acest cadru, munca, învăţătura şi joaca sunt acelaşi lucru, de aceea le place să depună efort. Îşi pot ajuta chiar părinţii să înveţe noua tehnologie. Caracteristicile „Generaţiei Net” sunt: independenţa accentuată; deschidere emoţională şi intelectuală; exprimare liberă şi opinii puternice; inovaţii; cercetare; viteză; interes în marile afaceri; autenticitate. Adolescenţii care fac parte din această generaţie sunt curioşi, asertivi şi încrezători, mai cunoscători şi chiar mai inteligenţi decât generaţiile anterioare. Ei vor să găsească soluţii la problemele crescânde ce ameninţă planeta. Ei învaţă mai bine prin studiu interactiv, spre deosebire de educaţia tradiţională, prin studiu transmis de către profesor. Învăţătura interactivă este stilul viitorului. Când este integrat corect în programa şcolară, computerul îmbunătăţeşte performanţa, colaborarea, motivaţia şi comunicarea elevului. În zonele geografice în care aşezările umane sunt rare sau la distanţe apreciabile, Internetul se poate folosi cu succes în învăţământul de la distanţă (acasă). În viitor, majoritatea slujbelor

vor

necesita

cunoştinţe

de

computer.

Computerul este şi un mod de relaxare şi distracţie, după o zi lungă cu teme multe şi activităţi extraşcolare. Băieţii preferă jocuri mai violente decât fetele, care se joacă în grup şi aleg programe cu femei-eroine, imagini vizuale multiple şi povestiri. Internetul permite adolescenţilor să îşi formeze şi să-şi menţină prietenii în toată lumea, învăţând – astfel - să-şi facă relaţii. Computerele sunt parte din viaţa modernă şi toţi adolescenţii au nevoie să înveţe să le folosească. Spaţiul cibernetic oferă adolescenţilor posibilitatea de a-şi căuta şi explora identitatea, de a stabili relaţii strânse, de a aparţine unui grup, de a se separa de familie şi de a-şi exprima frustrările sau nemulţumirile. Internetul este locul în care găseşti informaţii, este o bibliotecă vastă cu un număr aproape nelimitat de subiecte, la care ai acces instantaneu. Mare parte din acestea sunt, însă, de slabă calitate, de aceea trebuie să înveţi cum să cauţi informaţia necesară şi să-ţi alegi cuvintele-cheie, pentru a găsi subiectul ales. Web-ul vine, ca orice, şi cu partea rea: pornografie, promovarea violenţei şi a drogurilor. Această libertate de informare îţi permite să te clarifici în privinţa unor subiecte care nuţi sunt foarte clare. Pe web găseşti aceeaşi temă discutată şi tratată în toate felurile. Internetul îţi permite să întâlneşti tineri din întreaga lume. Multe chat-uri sunt internaţionale. Când participi la discuţii internaţionale, simţi cum îţi creşte încrederea în tine. Asta şi pentru că trebuie să comunici într-o limbă străină. Deopotrivă, pe Internet e mai uşor să-ţi descarci necazurile şi să vorbeşti liber, chiar murdar, deoarece nu te vezi la faţă cu celălalt. Internetul oferă tinerilor posibilitatea de aşi crea o pagină web personală, unde pot experimenta diferite identităţi imaginare. Câteodată, aici ei inventează personaje pe care le admiră şi încearcă să le imite. Alţii merg

294

______________________________________________________D e z v o l t a r e a s o c i a l ă
chiar prea departe, introducând viruşi meniţi să deregleze reţeaua web-ului. Internetul permite formarea de grupuri şi de prietenii în care legăturile seamănă cu cele din viaţa reală. Găştile şi prieteniile de pe Internet tind să fie, însă, mai superficiale, mai artificiale şi mai trecătoare, decât cele din viaţa reală. Alte dezavantaje prezentate de spaţiul cibernetic: tinerii se pot alătura uşor unor secte extremiste, culte satanice, orgii virtuale, sau diverselor reţele de escrocherii financiare sau comerciale. Abuzul sexual pe Internet Sexul cibernetic este un magnet în acest spaţiu. Expresiile textuale vulgare, cu detalii de ce face şi cui, şi cum se simte făcând aceasta, sunt uzuale. Adesea, descrierile sunt exagerate, lăsând loc imaginaţiei. Părinţii consideră sexul cibernetic artificial şi superficial şi, deci, nesănătos. Alţi adulţi, dimpotrivă, consideră că e un mod mai sigur de a satisface curiozitatea sexuală, decât dormitorul părinţilor. Multe din chat-uri nu sunt suficient supravegheate. Persoana cu care flirtezi poate fi un adult care vânează minori şi se dă drept adolescent. Frecvent, acesta pare un confident simpatic şi înţelegător, care te încurajează să discuţi problemele personale şi să te ataşezi de el. Internetul a devenit o modalitate comodă a pedofililor şi psihopaţilor sexuali de a se organiza şi racola noi victime. Prăzile cele mai uşoare sunt tinerii care au probleme cu părinţii. Şi situaţia inversă poate fi adevărată: tineri care îşi dau o vârstă mai mare, pentru a flirta cu adulţi şi a face avansuri sexuale explicite. Pe Internet, ca şi în lumea reală, ai nevoie de măsuri de precauţie: - nu îţi divulga numărul de telefon, adresa sau alte informaţii personale; - întrerupe legătura, dacă cineva îţi cere să faci ceva rău; - scrie numele folosit pe web şi cere unui adult să intervină la cei ce supraveghează chatul, pentru a-l scoate; - nu îţi da întâlnire cu nimeni de pe web, fără supravegherea altui membru din familie. Dependenţa de Internet Unii folosesc Internetul ocazional, alţii trec doar prin faze de folosire intensă. Cei care devin dependenţi au probleme în viaţa reală. Internetul devine pentru ei o scăpare, o supapă şi un strigăt de ajutor.

Dependenţa de computer Cum se manifestă tânărul care foloseşte excesiv Internetul: - minte sau neagă că petrece mult timp la computer; - arată obosit; - îşi schimbă orele de somn, de exemplu se trezeşte devreme şi se culcă târziu; - ia note mai mici la şcoală; - nu mai întreţine relaţiile cu prietenii şi se lasă de hobby-uri; - nu are poftă de mâncare, fumează, arată neglijent, nu se spală; - se irită când e întrerupt de la computer; - nu-şi ascultă părinţii şi e ostil. Când este supravegheat discret de părinţi, asemenea probleme sunt mai rare. Aceştia îl pot verifica mai uşor dacă: - învaţă să folosească computerul şi blochează site-urile web la care nu vor ca tânărul să aibă acces; - aşează computerul la vedere, nu în camera lui; - discută cu copiii despre activitatea pe web, fără a-i interoga sau acuza; - remarcă atât părţile bune, dar şi cele rele, ale Internetului; - menţin reguli rezonabile, de ex.: Internetul poate fi accesat doar după terminarea lecţiilor;

295

Adolescenţii_____________________________________________________________________
- menţin un echilibru între computer şi activităţile din viaţa reală; - încurajează folosirea computerului pentru şcoală; - intervin când apar primele semne de dependenţă sau când descoperă că adolescentul hărţuieşte alte persoane pe web. - Pentru adolescenţii obsedaţi de net, răul nu constă doar în folosirea lui. Faptul că aici găseşte singurul refugiu este şi problema familiei. INFLUENŢA MASS-MEDIEI Adolescenţii sunt mari consumatori de produse media, electronice sau tipărite. Ei petrec zilnic ore întregi la televizor, ascultând la radio, casetofon, CD player, folosind jocuri video sau Internetul, şi mai puţin citind. Mulţi din ei au aceste aparate în camera lor. Adesea, media exercită o influenţă negativă asupra valorilor morale şi comportării adolescenţilor. Media, în special televiziunea şi muzica, au devenit mult mai explicite sexual, decât în generaţiile anterioare. Tinerii învaţă mult despre sexualitate din media. Peste jumătate din programele de televiziune de seară au conţinut sexual. Rareori asemenea programe menţionează consecinţele sexului neprotejat. Relaţiile sexuale prezentate la televizor sunt aproape întotdeauna deosebit de romantice, spontane şi lipsite de riscuri. Mesajul pentru tineri este că la fel se întâmplă şi în viaţa reală. Dar, de cele mai multe ori, valorile prezentate în media sunt opuse realităţii: - sexul este prezentat de obicei sub aspect fizic, dar interpretat drept iubire; - crimele sunt mult mai frecvente, decât în viaţa reală; - fericirea vine din succesul de-a gata, manifestat prin maşini luxoase, case mari şi profesii bănoase; - starurile sunt prezentate drept idoli tineri şi imaturi. Este o lume ireală în care evadezi şi te distrezi. Scopul principal al mediei e de a face bani. Reclamele televizate, cele din reviste, ziare sau de pe Internet prezintă o imagine superficială a problemelor sociale şi personale şi a rezolvării lor. Dragostea, căsătoria, creşterea copiilor, cariera şi relaţiile dintre oameni par să poată fi rezolvate imediat, dacă cumperi un anumit produs. „Foloseşte-l şi vei fi fericit”. Realitatea mediei este în conflict cu ceea ce îţi predică părinţii: - nu face sex cu cineva, dacă nu-l iubeşti; - fii fidel, nu avea sex şi cu alte persoane, dacă ai o prietenă sau un prieten (monogamie); - nu fi violent; - fii responsabil, harnic şi matur; - nu lua totul de-a gata, fă-ţi un plan de viitor. Televizorul Te face foarte pasiv; crezi că nevoile tale pot fi satisfăcute fără efort.

Între telefon şi televizor
În ciuda unor programe educative, televizorul reduce timpul de lectură şi teme, comunicarea şi restrânge relaţiile cu familia şi prietenii. Când vă uitaţi la televizor în familie, nu aveţi timp să vă certaţi, pentru că nu sunteţi atenţi la ceilalţi, dar asta nu înseamnă că problemele care mocnesc s-au rezolvat, aşa cum aţi face-o prin comunicare verbală. Televizorul şi jocurile video te fac mai agresiv, deoarece întrebuinţează cruzimea pentru a distra. Timp de câteva luni, după ce-ai

296

______________________________________________________D e z v o l t a r e a s o c i a l ă
urmărit un program violent, eşti mai agresiv. Asta te face mai insensibil la brutalitatea din viaţa de zi cu zi, care ţi se pare normală. Jocurile video Pot fi o problemă, dacă devii obsedat de ele. Dacă petreci mult timp la jocuri video violente, ţi se modifică creierul, în special lobii frontali, zonele din creier implicate în controlul emoţional şi al comportamentului. După expunere prelungită la violenţă, aceste zone nervoase nu mai lucrează destul de bine şi nuţi mai controlează suficient comportamentul. Cele mai multe jocuri video în vogă nu au nici o valoare educativă. Rareori poţi învăţa ceva bun, după ce petreci ore întregi, decapitând virtual oameni sau asasinând prostituate. Unele ţări, ca Brazilia şi Canada, au adoptat legi care interzic comercializarea jocurilor video foarte violente. Cinematograful Filmele sunt o parte importantă din cultura contemporană. De aceea, e bine să vezi şi filme bune şi rele, pentru a-ţi dezvolta simţul critic. Totuşi, filmele violente au efecte asemănătoare celorlalte forme de violenţă din media, chiar dacă cei mai mulţi tineri fac diferenţa între realitate şi fantezie. Ai nevoie să vezi aceleaşi filme, ca şi colegii şi prietenii tăi. Acestea îţi dau ocazia să râzi de alţii, să te deconectezi, să uiţi de viaţa de zi cu zi şi să te relaxezi. Dacă le discuţi cu prietenii, unele lucruri pe care le-ai văzut în film ţi se par mai clare, fie că e vorba de relaţiile unui cuplu, dragoste sau trădare. Aşa înveţi din ele. Toate formele de media sunt periculoase pentru un tânăr, dacă sunt folosite abuziv. De aceea, părinţii trebuie să aibă control asupra folosirii acestora: să nu îţi permită să ai televizor în camera ta, să se uite la aceleaşi programe şi în acelaşi timp cu tine, să îţi ceară părerea despre ele şi să şi-o spună pe-a lor, fără a degenera într-o lecţie. Mânaţi de interesul câştigului, cei care conduc corporaţiile media au puţine şanse de autocontrol, pentru a stabili limite morale. Singurii care-o pot face sunt părinţii şi profesorii, care te pot ajuta şi îndruma. Părinţii te ajută să discerni între opţiunile oferite de media. Dacă interzic total accesul, fără a-ţi explica, reacţiile pe care o să le aibă din partea ta vor fi: „ Nu mă lăsaţi să fac nimic!”. Şi tu, la rândul tău, trebuie să fii foarte atent la ceea ce priveşti şi să asculţi. Asigură-te că mesajele mediei nu îţi influenţează emoţiile şi atitudinile. Exemplele de tineri care nu fac alegeri înţelepte şi sfârşesc tragic sunt numeroase. Nenorocirea acestora arată că „distracţia nevinovată” nu este întotdeauna inofensivă. Îmbrăcămintea Tinerii au o mare pasiune şi preocupare pentru îmbrăcăminte, tunsoare şi înfăţişare, întrucât prin asta îşi descoperă şi exprimă identitatea. Aşa încearcă să controleze impresia pe care o dau altora despre ei. Ei arată şi ce fel de rol vor să joace în viaţă. Prin stilul vestimentar ales, aceştia îşi exprimă dorinţa de a fi plăcuţi de alţii sau de a fi cei mai tari.

Sunt modernă
Îmbrăcămintea este şi un mod în care adolescenţii îşi exprimă apartenenţa la grupul de prieteni şi independenţa faţă de părinţi.

297

Adolescenţii_____________________________________________________________________
Coafura, tunsoarea şi îmbrăcămintea devin arme în mâna adolescenţilor care vor să-şi exprime revolta, faţă de unele moravuri şi valori sociale pe care le consideră anacronice, inutile ori stupide, sau faţă de părinţi. Unii tineri resping ideea de curăţenie şi umblă murdari şi neglijenţi. Băieţii cu plete şi inele în nas sau creastă colorată îşi exprimă astfel independenţa, nemulţumirea faţă de prezent şi protestul împotriva valorilor sociale ale adulţilor. Îmbrăcămintea este un limbaj care spune ce personalitate, stil de viaţă şi orientare socială ai. Prin hainele punk-rock sau cele largi, supradimensionate, tinerii îşi arată revolta împotriva clasei mijlocii (burgheze) şi solidaritatea cu propriul lor grup. ajung la facultate, sunt mai interesaţi să se simtă comozi, decât să fie la modă. Telefonul Tinerilor le place să folosească intens telefonul, aşa după cum arată nota de plată. Dacă părinţii le-ar permite, ar fi în stare să îşi petreacă tot restul zilei de după şcoală stând de vorbă cu un prieten la telefon. Fetele care nu primesc telefoane sunt, uneori, frustrate, se simt singure şi nebăgate în seamă. Telefonul are un rol important în întreţinerea relaţiilor, atât romantice cât şi sociale. O bună parte din funcţiile telefonului este, însă, preluată treptat de Internet.

Expresivitate
Pentru fete, hainele şi vestimentaţia sunt desigur şi mai importante. Celor care se îmbracă la modă, li se dă o atenţie mai mare şi sunt mai curtate. Fetele îmbrăcate bine (curate), dar nu la modă, ocupă locul din mijloc. Cele îmbrăcate prost nici nu sunt băgate în seamă. Tinerii mulţumiţi de felul în care arată au o părere mai bună despre ei înşişi. Importanţa îmbrăcăminţii scade, de-a lungul adolescenţei. Adolescenţii de 14 ani sunt mai preocupaţi, decât cei de 18, să fie îmbrăcaţi la modă, cu haine „de firmă”. Când

Telefonul celular Pager-ele au fost tot mai mult înlocuite de telefoanele celulare. Celularul oferă un nou statut pentru tineri. Are culori şi forme diferite, complexităţi tehnice aproape nelimitate, un adevărat minicomputer, dacă ai bani. Spre deosebire de tehnologiile care accentuează deosebirile între băieţi şi fete, de ex. undiţele sau motocicleta, celularul are tendinţa de a le uniformiza. Celularul măreşte imens posibilităţile de comunicare şi mobilitatea celor care îl folosesc. Acesta mijloceşte comunicarea permanentă cu părinţii şi este folositor în cazuri de urgenţă. Dezavantajul este că unii îl folosesc fără cască sau speaker în timp ce şofează, conducând doar cu o mână, chiar dacă în România este ilegal.
Automobilul Are mare valoare pentru adolescenţi deoarece: - este un factor de prestigiu; - este un mijloc de transport, mobilitate şi libertate; - este un mod de a învăţa mecanica şi a crea o pasiune; - este un indiciu de putere pentru băieţi, în faţa fetelor;

298

______________________________________________________D e z v o l t a r e a s o c i a l ă
- este un simbol de sexualitate şi un „aspirator de fete”. - alcoolul şi drogurile: îngreunează reflexele şi timpul de reacţie (vezi „Ultima întrebare”

din Probleme medicale, capitolul Alcoolul).
Piercing-ul şi tatuajele Fiecare generaţie tânără se remarcă prin ceva diferit, extrem. După ce şi-au colorat, tăiat şi pieptănat părul în mod şocant şi s-au îmbrăcat neconformist, piercing-ul şi tatuajul au rămas moduri de exprimare îndrăzneaţă, şocantă şi chiar dăunătoare. Piercing-ul (perforaţiile) şi tatuajul devin, astfel, un mijloc de revoltă.

Tineri la volan
În mâinile celor imaturi emoţionali, este un mijloc de afirmare a ostilităţii şi furiei; poate deveni, în mod tragic, o armă de distrugere sau de ucidere. Şoferii adolescenţi şi adulţii tineri au cele mai multe accidente soldate cu deces. Maşinile moderne au numeroase adaptări de siguranţă: centuri, suport pentru cap, pungi cu aer frontale şi laterale, borduri capitonate, sticlă incasabilă, volan colapsabil, frâne antiderapante şi multe altele. În ciuda acestora, accidentele provocate de adolescenţi sunt numeroase, cauzele cuprinzând: eroare de conducere, lipsa experienţei, viteză mare, condus agresiv, starea drumurilor, vremea (astea nu sunt cauze specifice doar adolescenţilor), alcoolul şi drogurile. Cele mai multe accidente auto la tineri sunt produse de: - eroare de conducere: având o experienţă redusă, tânărul face mai multe greşeli, nu are discernământ sau nu reacţionează corect la schimbări bruşte de conducere; - viteza şi condusul agresiv: şoferul pierde controlul maşinii; - pasagerii: pot distrage atenţia şoferului, mai ales vorbind, iar acest risc creşte cu fiecare pasager în plus;

Tatuaj
Ar trebui să înţelegi că acestea au implicaţii sociale şi de sănătate serioase, imediate şi îndelungate, pe care e bine să le cunoşti, înainte de a lua o decizie. Dacă ceri părerea părinţilor, ştii deja că nu-ţi vor spune „Da, fă-o!”, dar dacă un prieten îţi spune că nimeni nu te va mai săruta dacă ai cercel în limbă sau bile în cerul gurii, poate că vei fi tentat să abandonezi. Până la majorat, părinţii sunt responsabili legal de tine. Ei au dreptul şi datoria să îţi atragă atenţia că ceilalţi te vor judeca după aspectul tău. În timp, vei fi tot mai constrâns să arăţi respect faţă de oameni, instituţii şi evenimente. E normal, însă, ca uneori să te simţi diferit, adică capabil să iei decizii proprii.

299

Adolescenţii_____________________________________________________________________
Un lucru de care poţi să fii sigur e că tu eşti singurul stăpân pe corpul tău. Menajează-l. Consecinţe rapide: limba se umflă mult, după piercing; vindecarea durează cel puţin o lună şi îţi poate influenţa poziţia în care dormi, mâncatul şi vorbirea; nu poţi să stai la soare şi să înoţi timp de două-trei săptămâni (până se cicatrizează); durere; biluţa din limbă îţi poate sparge dinţii; pericol de infecţie, inclusiv hepatita B, tetanos şi HIV. Consecinţe pe termen lung: respingere socială; moda şi condiţiile de viaţă se schimbă, dar tu rămâi cu ceva permanent; dificultăţi în obţinerea unui serviciu; numele de pe tatuaj nu se mai potriveşte cu cel al actualei prietene; cicatrici pentru tot restul vieţii; tatuaje vechi, decolorate, pe o piele îmbătrânită, ridată; operaţii de înlăturare, scumpe şi dureroase. Unele alternative: tatuajul temporar, care persistă până la 4 săptămâni; inele magnetice sau cârlige pentru nas, buze sau ombilic. Fii doar conştient că hotărârea pe care o iei are consecinţe pe tot restul vieţii. Dacă totuşi te decizi să te tatuezi, asigură-te că te dai pe mâna unui profesionist care lucrează în condiţii igienice, cu materiale de unică folosinţă pe care le desface în faţa ta. Nu toţi adolescenţii cad victime presiunii anturajului şi a mediei. De fapt, cu cât eşti mai sigur pe tine şi mai independent, cu atât e mai puţin probabil că vei vrea să urmezi ultimul curent al modei, sau că vei simţi nevoia să îi şochezi pe alţii prin înfăţişare. Muzica, îmbrăcămintea şi aspectul reflectă ce se întâmplă în mintea ta. Dacă mesajul pe care îl transmiţi este unul de tânăr nefericit, violent sau deprimat, ar trebui să te întrebi ce anume exprimi: comportare violentă, riscantă, promiscuitate sexuală sau dependenţă de droguri. Priveşte-te critic şi observă cum te adaptezi la şcoală, familie şi prieteni.Trage concluziile

sănătoase în timp util.
VIOLENŢA LA TINERI Violenţa este actul prin care lezezi sau abuzezi pe cineva, în mod voit. Atacul poate fi fizic, mintal sau emoţional. Adolescenţii de azi trăiesc într-o societate mai violentă, decât a părinţilor lor.Violenţa face parte din viaţa cotidiană şi este mai dezvoltată la băieţi. Auzim sau citim zilnic despre acte de inechitate şi abuz. La televizor şi în filme, vedem bestialitate prezentată drept distracţie, pentru care plătim. Muzica glorifică ferocitatea, ura şi abuzul, mai ales împotriva femeilor. Exemplele negative, de monstruozitate şi barbarie, pe care societatea le oferă adolescenţilor, sunt greu de enumerat.Regulat, pe stradă oamenii îşi vorbesc dur, sunt nepoliticoşi şi sarcastici, sau chiar violenţi. În autobuz sau tramvai, dacă nu eşti atent la portofel, dispare uşor. Frecvenţa furturilor, jafurilor, violurilor şi crimelor a crescut. Tinerii expuşi la violenţă socială sunt: deprimaţi, anxioşi şi violenţi cu alţii. Aceştia au un risc mai mare de a fi beţivi, drogaţi, copii ai străzii care fug de acasă, sinucigaşi, criminali şi de a se prostitua. Furia şi nestăpânirea lor sunt comportări învăţate de mici din familie, sau de la prieteni. Pentru că tinerii învaţă din comportarea adulţilor, nu este de mirare că violenţa generaţiei tinere a crescut.

Piercing la limbă şi buze
Partea bună este că aceasta este doar o modă actuală, care eventual se va schimba. Părinţii vor continua să o considere automutilare, dar vor continua să te iubească.

300

______________________________________________________D e z v o l t a r e a s o c i a l ă
deosebit pentru a-i face să înţeleagă de ce trebuie să se spele.

Conflict
Adolescenţii au tendinţa să devină mai agresivi, dacă sunt martori la acte de violenţă. Un tânăr care îşi vede mama abuzată este mai înclinat să vadă violenţa ca un mod de rezolvare a problemelor şi să-i trateze la fel pe alţii. La o astfel de atitudine contribuie şi un temperament agresiv moştenit, impulsivitatea, un coeficient mic de inteligenţă, lipsa de teamă şi tulburările de învăţătură. Comportări violente - furia exprimată verbal; - violenţa fizică; bătăile; - cruzimea faţă de animale; - graffiti; - furtul; - vandalismul; - folosirea armelor; crime; - distrugerea intenţionată de bunuri şi proprietăţi. În România, majoritatea minorilor din închisori au comis furturi şi tâlhării. Dificultăţile frecvente întâlnite în familiile cu băieţi antisociali includ: sărăcia, lipsa de supraveghere, metode greşite de disciplină, abilitate scăzută de a rezolva problemele şi de a comunica cu copiii. Cei mai mulţi cerşetori minori din metroul bucureştean fac parte din familii structurate, cu părinţi, fraţi şi rude. Cu toate acestea, la sosirea în centrele de reeducare, mulţi sunt aproape sălbatici: nu ştiu să folosească o furculiţă, iar în primele săptămâni de carantină este nevoie de un efort

Factori care sporesc riscul de comportare violentă: - comportamentul stresant al adulţilor: ostilitate, mânie, izolare, teamă, depresie, tensiune în familie şi la locul de muncă, instabilitate, perspective neclare, asociate sau nu cu sărăcia; - violenţa în familie: tinerii nu învaţă de la părinţi cum să se controleze singuri; - expunere la cruzimea din mass-media: programe TV, filme, Internet, reviste ş.a. şi la cinism social; - băieţii sunt mai agresivi şi mai antisociali, deşi fetele fug mai des de acasă; - victime ale abuzului fizic sau sexual; - folosirea alcoolului sau a altor droguri; - stres în familie (sărăcie, şomaj, neglijare emoţională, divorţ, lipsa suportului din partea rudelor); - supraveghere şi disciplină deficitare; - nivel cultural şi de şcolarizare scăzut, note mici, abilităţi verbale reduse, lipsa unui scop demn în viaţă; - neacceptarea responsabilităţii pentru faptele comise; - expunere recentă la umilire sau respingere; - influenţa nefastă a prietenilor agresivi; - lipsa prietenilor sau izolarea socială; - neputinţa de a-şi exprima afecţiunea, în special la băieţi. De la vârstă fragedă, băieţii sunt obişnuiţi să se bată unii cu alţii, fără a-şi exprima afecţiunea prin mângâieri sau atingeri. În lipsa acestor reacţii de adaptare, mulţi se manifestă prin furie şi violenţă; - asocierea cu găşti sau culte antisociale (de ex. sataniste); - violenţa socială din jur – cartier, oraş ş.a. - accesul la arme albe sau de foc; - exemple de comportare delicventă la şcoală sau în comunitate; - factori ereditari, deşi rareori lipsa autocontrolului se moşteneşte; - lipsa programelor de educaţie pentru sănătate, care să promoveze un stil de viaţă optim;

301

Adolescenţii_____________________________________________________________________
- tulburări psihice, de exemplu leziuni ale creierului după un traumatism cranian, tulburări de personalitate: depresie, psihoză, manie şi sindrom bipolar. Atunci când violează drepturile altora, acestea devin afecţiuni psihiatrice, care trebuie tratate (vezi capitolul - ai piele de găină.

Cum te calmezi în aceste situaţii:
- respiră de câteva ori încet, adânc, şi concentrează-ţi atenţia pe respiraţie; - spune-ţi „Rămâi calm, nu răspunde violent”; - imaginează-ţi că eşti într-un loc calm şi încearcă manevrele pe care le-ai învăţat pentru a te relaxa (să te gândeşti la altceva); - nu te lăsa controlat de mânie, doar tu ai puterea să îţi controlezi comportarea; - gândeşte-te, înainte de a acţiona; ia în seamă consecinţele; - nu te certa în faţa altora; scopul tău e să rezolvi problema, nu să îl învingi pe celălalt. Prevenirea violenţei la tineri şi programele de intervenţie instituţionale sunt mai eficace când: - încep în copilărie; - consideră agresiunea ca fiind o parte din comportarea antisocială; - includ numeroase aspecte din mediul tânărului (locuinţa, locurile de joacă, prietenii, şcoala ş.a.); - educă părinţii şi profesorii în strategii de prevenire a violenţei. Oricine vine în contact cu tinerii – părinţi, pedagogi, personal medical, politicieni - poate contribui la prevenirea violenţei, demonstrând că alternativele paşnice şi de cooperare sunt mai eficace, decât pedepsirea faptelor violente. • în primul rând, fereşte-te de pericole. Foloseşte-ţi intuiţia şi bunul simţ; • evită zonele izolate sau rău famate, mai ales noaptea; • nu-ţi propune să-ţi dovedeşti curajul, prin acţiuni stupide; • spune părinţilor unde pleci şi anunţă-i dacă îţi schimbi planul sau se întâmplă ceva; • nu îţi petrece timpul cu cei care pot fi violenţi; • dacă eşti în pericol, cere protecţie de la cineva cu autoritate. Nu folosi violenţa pentru a te apăra; • dacă ţi-e frică, mărturiseşte cuiva de încredere şi cere-i ajutorul.

Probleme medicale). Violenţa la băieţi are mai multe aspecte şi se dezvoltă treptat: - conflict cu autoritatea: înainte de vârsta de 12 ani băiatul era doar încăpăţânat, apoi evită şi sfidează autorităţile; - ascunsă: începe cu minciuni, urmate de lezarea proprietăţii particulare, apoi de delicvenţe moderate şi grave; - deschisă: agresiuni minore, urmate de bătăi şi violenţă. Cum rezistă unii tineri la violenţă Deşi sunt expuşi riscurilor de violenţă, mulţi adolescenţi sunt totuşi rezistenţi şi se dezvoltă paşnic şi productiv. Tinerii rezistenţi sunt cei foarte inteligenţi, care provin din familii bine organizate. Dacă în familie nu se bea, nu se fumează, nu se folosesc droguri; eşti sprijinit de părinţi şi de cei ce te înconjoară; eşti încrezător în forţele tale şi îţi dezvolţi aptitudinile; îţi alegi drept modele persoane exemplare; ai o disciplină şi o supraveghere consecventă; ai aptitudini sociale dezvoltate; ai un mentor capabil, prieteni ce nu folosesc droguri; urmezi şcoli bune; ai preocupări religioase, îţi place să te distrezi dar şi să munceşti din greu şi eşti optimist – atunci vei putea să faci faţă mult mai uşor efectelor violenţei. Semne de comportare violentă: frustrare uşoară; irascibilitate şi impulsivitate extremă; izbucniri furioase frecvente; supărare intensă; bătăi dese; vandalism; folosirea de alcool; provocări violente. Ce simţi când eşti furios: - inima bate rapid; - ai un nod în gât sau crampe la stomac; - respiraţia ţi se modifică; - vocea devine mai puternică; - tremuri; faţa ţi se înroşeşte; - muşchii se întăresc; pumnii se încleştează;

Sugestii pentru a te apăra de violenţă:

302

______________________________________________________D e z v o l t a r e a s o c i a l ă
Pentru a reduce situaţiile de violenţă e util să capeţi deprinderi paşnice. De ex. încearcă: • rezolvarea conflictelor; • controlul stresului; • controlul impulsurilor; • fermitatea; • controlul nervozităţii şi al furiei. Ce poţi face când eşti furios şi vrei să eviţi violenţa: • învaţă să vorbeşti despre ceea ce simţi; dacă nu poţi, descrie prin ce treci. Exersează mai întâi cu un prieten sau cu părinţii. • exprimă-ţi clar nemulţumirile, neplăcerile sau supărarea, fără să te înfurii sau să te baţi. • ascultă-l atent pe celălalt, încearcă să îl înţelegi şi răspunde-i fără să te superi. • negociază – rezolvă problemele, căutând soluţii alternative şi compromisuri. ADOLESCENTUL ANTISOCIAL Este agresiv, sfidează autoritatea, violează normele sociale; evită responsabilitatea, îşi asumă riscuri mari, este necinstit şi nemilos. Se controlează greu, nu e conştient de comportarea sa şi nu este ataşat de colegi sau familie. Este des în conflict cu părinţii. Dacă nu e corectat, comportamentul violent devine un aspect al propriei identităţi, cu care ajunge să se mândrească. Lumea îi pare ostilă, nu vrea să se schimbe, nu admite că este pe o cale greşită şi nu îi pasă de ceea ce i se întâmplă. Evită să vorbească cu părinţii despre problemele lui. • stăpâneşte-ţi furia. Ţipetele şi predicile sunt ineficace. Cu cât eşti mai critic, cu atât îl îndepărtezi mai mult; • discută cu celălalt părinte (în cazul în care se bate cu un alt copil) şi stabiliţi o atitudine comună; • calmează-te, înainte de a începe discuţia cu el; • procedează calm, direct şi ferm; • nu îi cere tânărului socoteală pentru faptele sale, din contră, arată-i îngrijorare, iar dacă e o recidivă - exprimă-ţi frustrarea şi mâhnirea, pentru a-l încuraja să vorbească despre ce s-a întâmplat; • nu-l insulta şi cere-i să îţi povestească ce sa întâmplat, acum sau mai târziu; dacă refuză, ia măsuri disciplinare şi explică-i de ce; • întreabă-l ce soluţii de rezolvare sau măsură disciplinară propune; dacă vine cu vreo idee, faceţi împreună un plan şi aplicaţi-l; • încheie discuţia pe un ton optimist.

Sugestii pentru părinţi:

Cum să procedezi, dacă tânărul este recalcitrant şi agresiv: • fii categoric; • discută cu el pe un ton impersonal, neautoritar, arătându-i diferenţa între a fi dur şi a fi curajos; • arată-i că ai încredere în el şi că îi vei sprijini efortul de a se schimba; (deşi o discuţie nu va schimba soarta tânărului, îi arăţi că nu renunţi şi nu îi accepţi sfidarea); • nu îi accepta scuzele prin care încearcă să te manipuleze şi să te înşele; arată-i că se contrazice şi explică-i gravitatea consecinţelor; • continuă discuţia; • încurajează-l să îţi spună de ce este furios, să participe la discuţie, în loc să izbucnească; dacă refuză, fă-l să înţeleagă că te-a lăsat pe tine să decizi; • păstrează-ţi vocea calmă; • nu-l insulta; • foloseşte umorul. De exemplu: „Când te înfurii, arăţi ca mine.”; • evaluează care îţi sunt soluţiile. De ex. dacă este furios şi vrea să plece, întreabă-te ce este mai bine să faci: să îl ignori, să îl înfrunţi sau să-l aprobi; • îi poţi spune că nu tolerezi să îţi vorbească urât. Unul din voi trebuie să plece din cameră şi, după ce tensiunea s-a diminuat, puteţi sta jos şi continua discuţia. Aceasta presupune că tânărul se mai poate totuşi controla. În caz contrar, înseamnă că a survenit o criză. Pentru a o preveni, e bine să îi spui dinainte ce se va întâmpla, dacă îşi pierde controlul; • când ţipă, spune lucruri care dor sau este agresiv fizic, evită să îi domini ieşirea, pentru a nu înrăutăţi situaţia;

303

Adolescenţii_____________________________________________________________________
• oferă-i posibilitatea să îşi salveze situaţia, printr-o pauză sau un compromis. Uneori, intervenţia unei alte persoane poate diminua tensiunea. În discuţia între mamă şi fiică, de exemplu, poate interveni tatăl, spunând uneia din ele să iasă, ca să vorbească cu cealaltă, ceea ce calmează pe moment situaţia. Când tânărul şi-a pierdut controlul, nu se mai poate discuta raţional cu el. Spargerea unor obiecte în momente de furie poate fi prevenită parţial, dacă se aplică regula, cunoscută dinainte, „Cine l-a spart îl plăteşte!”. Sugestii pentru situaţiile în care tânărul refuză să respecte regulile familiei, de ex. să nu se fumeze în casă: • identifică scopul protestului lui (de ex. revolta împotriva părinţilor, influenţa negativă a unei găşti sau dorinţa de independenţă); • arată-i că o comportare mai responsabilă îi oferă mai multă libertate; • îndrumă-l să comunice mai bine şi să înveţe să negocieze; • spune-i că îţi pasă de el, chiar când este obraznic, arogant şi neascultător; • îndeamnă-l să participe la activităţi plăcute pentru toată familia; • stabileşte limite: dacă obrăznicia continuă, vor urma pedepse; • laudă-l, când face progrese cât de mici. Un părinte care este agresat de un tânăr trebuie să ia măsuri imediate şi severe, fără a se răzbuna: arată-i clar că nu vei tolera asemenea comportare şi adu-i aminte de consecinţe, dacă continuă. De ex. anularea drepturilor şi a banilor de buzunar. Dacă va continua să se poarte agresiv, cere ajutor profesional. Nici un părinte nu trebuie să tolereze abuzul verbal sau fizic al unui tânăr! Bătăuşii şcolii În adolescenţă, glumele şi ironia sunt universale şi sunt normale, cât timp sunt reciproce. Ironia prietenească exprimă indirect afecţiune sau critică, fără a răni sentimentele celuilalt. Prevenirea agresiunii în şcoală necesită sprijinul profesorilor, care asigură o atmosferă unde fiecare este tratat cu respect. În apărarea colegilor, tinerii se pot adresa agresorului spunându-i: „De ce nu o laşi în pace?!” sau „Nu rezolvi nimic dacă faci pe

durul! Hai să discutăm ce s-a întâmplat şi să găsim o soluţie”, „Nimeni nu crede că ceea ce faci are vreun haz”. Cel hărţuit la şcoală nu are întotdeauna curajul să se destăinuie părinţilor, dar el se manifestă prin: - lipsa bruscă de interes faţă de şcoală; - refuzul de a merge la şcoală; - note mai slabe la învăţătură; - se plânge dimineaţa de dureri de cap sau de stomac sau, mai rar, are vânătăi inexplicabile; Asemenea semne pot fi asociate şi cu depresia sau alte probleme mai grave. Agresiunea în adolescenţă îmbracă mai multe forme: verbală, fizică, emoţională. Atacul poate veni de la o persoană la alta, de la un grup la o persoană sau de la un grup (clică) la altul. Tinerii agresivi sunt priviţi ca fiind populari, deşi ceilalţi se tem de ei. Prin aceasta îşi stabilesc un oarecare prestigiu. O fată poate uneori să prefere un băiat dur, cu reputaţie de bătăuş, în locul unuia molcom, dar tobă de carte. În ciuda popularităţii de moment, bătăuşii sunt lipsiţi de competenţă socială şi, mai târziu, vor suferi în relaţiile intime. Alte forme de agresiune se manifestă prin: ridiculizarea colegilor, porecle, glume dure, sarcasm, cinism, răspândirea de zvonuri dăunătoare, punerea colegilor în situaţii umilitoare, hărţuire sexuală, ameninţări verbale sau, mai grav, intimidare sau atac fizic. Acest gen de violenţă a fost permis aproape necontrolat în şcoli, deşi are urmări emoţionale negative şi durabile. Agresorul se manifestă prin: - putere mai mare decât a celui agresat; - se simte bine şi controlând situaţia, în timp ce victima e supărată; - nepăsare faţă de ceea ce simte victima; - blamarea victimei pentru conflictul iscat;

304

______________________________________________________D e z v o l t a r e a s o c i a l ă
- lipsa compasiunii. Cele mai uşoare victime sunt cei nesiguri, fără abilităţi sociale, care plâng sau se emoţionează uşor şi sunt incapabili să se apere sau să fie fermi. Unii tineri se poartă de parcă ar vrea să-şi provoace agresorul, glumesc cu ei, îi aţâţă şi nu ştiu când să se oprească şi să se apere, când atacatorul este prea puternic. Cei care sunt mai puţin agresaţi tind să aibă aptitudini sociale mai bune şi controlează conflictul. Ei sunt mai fermi când sunt atacaţi, sugerează compromisuri şi ştiu mai bine ce simte celălalt şi la ce să se aştepte. Hărţuirea în şcoală Hărţuirea la şcoală poate îmbrăca multe forme. Pe lângă multiplele forme de hărţuire verbală, agresorul poate acţiona şi fizic: îţi dă brânci când te întâlneşte în sală, îţi împrăştie caietele de pe bancă şi te sperie în diverse feluri. supapă bună, pentru că frica şi frustrarea nu trebuie să se acumuleze în tine. Uneori, când te simţi frustrat, supărat, deprimat sau stresat, poţi fi tentat să hărţuieşti pe altcineva, ca să te eliberezi pe moment, deoarece îţi îndepărtează atenţia de la problemele tale. Dacă prietenii râd, aceasta te face să te simţi bine şi, în acelaşi timp, îţi încurajează tendinţa de hărţuire. În acel moment, opreşte-te şi gândeşte-te dacă cuvintele sau faptele tale nu l-au lezat pe celălalt. Ceea ce crezi că a fost o glumă inocentă, poate avea o influenţă profundă în viaţa lui. Dacă observi că ai tendinţe de violenţă, cere ajutor părinţilor, dirigintelui, pedagogilor, psihologului etc. Nu trebuie să trăieşti cu frustrarea şi să faci rău altora. Începe prin a admite că ai tendinţa de a-i leza pe alţii. Vorbeşte apoi cu un adult competent şi eventual cu un profesionist.

Ce poţi face când eşti agresat: • nu reacţiona; • nu te lăsa implicat în nici un fel de interacţiune cu agresorul; • consideră că agresiunea este problema lui, nu a ta; • fii categoric şi calm; • dă-i agresorului impresia că eşti de acord cu el, spune-i că are dreptate şi îndepărteazăte; aceasta nu e laşitate; • mergi cu capul sus; arată prin poziţia corpului că nu eşti vulnerabil şi că nu te afectează atacul lui; • încearcă să ai umor; învaţă să glumeşti pe seama ta, pentru a nu răspunde agresorului aşa cum doreşte; • oricum, nu folosi forţa fizică, de ex. lovituri, împingeri; nu ştii niciodată ce va face atacatorul. În plus, violenţa nu rezolvă niciodată problema; • cere ajutor, dacă eşti urmărit şi depăşit de situaţie; • raportează, dacă situaţia se repetă; • discută despre ce ţi s-a întâmplat cu un profesor, prieten sau părinte; confesarea este o

Programe de rezolvare constructivă a conflictelor, ce ar putea fi organizate în şcoală: - tehnici de rezolvare a conflictelor, prin lecţii incluse în programa analitică; - mediatori din rândul elevilor, instruiţi special pentru a servi ca persoane imparţiale, spre a-şi ajuta colegii să îşi rezolve problemele în mod paşnic, fără a fi nevoie de intervenţia dirigintelui; - pacificarea clasei: metodă practică de rezolvare a conflictelor minore zilnice ale clasei. Se pune accentul pe cooperare şi comunicare eficace în menţinerea disciplinei; - programe de consiliere şcolară, pentru a ajuta elevii antisociali să îşi controleze furia şi să înveţe să rezolve conflictele în mod paşnic. E necesar ca profesorii să fie permanent atenţi la climatul social din şcoală.
Vandalismul Înseamnă o înşiruire de agresiuni şi comportări antisociale, incluzând distrugerea proprietăţilor, a unor dotări sau servicii sociale (telefoanele publice, mijloacele de transport în comun, chioşcuri etc.), scrierea de obscenităţi pe ziduri, graffiti, incendieri etc.

305

Adolescenţii_____________________________________________________________________
Motive de vandalism:
- distracţie, fără rea intenţie; - tineri care nu judecă suficient şi nu învaţă din greşeli; - acţiuni de bravadă, iniţiate de gaşcă; - acte de răzbunare premeditate; - pericolul este considerat incitant, mai ales după consum de alcool sau droguri. de perete ş.a., care duc la ulceraţii, echimoze, fracturi, leziuni interne sau chiar la deces. - Semne de abuz fizic: vânătăi, tăieturi, entorse repetate, dureri sau vărsături apărute din cauza leziunilor interne, comportare agresivă, frică de adulţi, cruzime faţă de animale. - abuzul şi exploatarea sexuală: cuprinde orice act sexual între un adult şi un minor. Include: limbaj sugestiv, mângâiere, penetrare, sex vaginal, oral, anal, exploatare, pornografie, exhibiţionism, prostituţie juvenilă, trafic de minore, sex în grup sau vizionare forţată a unor acte sexuale. (vezi capitolul Sexualitatea) - abuzul emoţional: orice atitudine sau comportare care interferează cu starea emoţională, mintală sau dezvoltarea socială a tânărului. Înglobează: strigătele, poreclele, umilirea, batjocura, comparaţiile negative cu alţii, ridiculizarea excesivă, terorizarea tânărului cu ameninţări de pedepse extreme, ignorarea îndelungată prin refuzul de a vorbi cu el sau de a arăta interes faţă de activităţile zilnice ale acestuia, catalogarea lui ca fiind rău, lipsit de perspective, bun de nimic ş.a. - abuzul verbal: precede violenţa şi include invective, înjurături, critici permanente. - abuzul ritual, sadic sau satanic: este asaltul emoţional, fizic sau sexual comis de două sau mai multe persoane, cu scopul principal de a îndeplini un ritual de venerare a diavolului. Cuprinde asalturi fizice, emoţionale, mentale şi spirituale, combinate cu folosirea de simboluri, ceremonii şi manevre intenţionate şi orchestrate, în scopul de a obţine efecte nocive; este practicat de cei care subscriu la religia satanică. Abuzul ritual sadic nu are nimic de-a face cu religia. Ritualurile descrise sunt bizare, tulburătoare şi greu de verificat. Mijloacele bizare prin care se practică aceste abuzuri sunt mai puţin importante, decât efectele lor asupra victimelor şi necesitatea de a le preveni sau sancţiona. Neglijarea Intenţionată sau nu, afectează bunăstarea, dezvoltarea şi funcţionarea fizică, mintală,

Graffiti
• află care este cauza; • arată-i adolescentului de ce este greşit modul în care judecă; • nu-i accepta scuza, anume că o face doar pentru distracţie; vandalismul are deseori consecinţe grave şi de o amploare crescândă; • lasă-l să sufere consecinţele legale ale faptelor sale (ex.: amendă de la autorităţi); • stabileşte un mod constructiv prin care să plătească distrugerile pricinuite, de ex. să muncească pentru banii plătiţi pentru geamul spart. ABUZUL ŞI MALTRATAREA ADOLESCENŢILOR Maltratarea tinerilor poate include fie abuzul, fie neglijenţa. Forme de abuz - abuzul fizic: include bătaia, lovirea, pălmuirea, zguduirea, trasul de păr, muşcarea, zgârierea, tăierea, aruncarea, sufocarea, izbirea

Ce se poate face:

306

______________________________________________________D e z v o l t a r e a s o c i a l ă
emoţională şi socială a tânărului. Este forma cea mai frecventă de maltratare a adolescenţilor, luând manifestări fizice, educaţionale, emoţionale, sociale şi morale. - neglijarea fizică: include lipsirea de alimentaţie, îmbrăcăminte, locuinţă, condiţii igienice şi îngrijire medicală adecvată, în ciuda posibilităţilor existente, sau dezinteres pentru igiena personală (de ex. nu a fost învăţat să îşi îngrijească corect dinţii şi nu se adresează medicului dentist, pentru îngrijirea cariilor dentare). În plus, presupune lipsa supravegherii, abandonul, gonirea de acasă sau refuzul de a reprimi acasă adolescentul, după ce a fugit, şi de a-i oferi cele necesare nevoilor zilnice, deşi există condiţii pentru aceasta. - neglijarea emoţională: neatenţie la nevoile de afecţiune şi de dragoste ale tânărului, neacordarea sprijinului necesar pentru dezvoltarea bunăstării (fizice), emoţionale, intelectuale şi sociale. Aceasta include: ignorare, lipsa de afecţiune exprimată fizic (mângâieri, îmbrăţişări), lipsa de atenţie, de încurajare, de tandreţe (“Te iubesc”) şi de satisfacere a nevoilor tânărului de a fi aprobat, acceptat şi încurajat. Exemplul negativ al părinţilor în prezenţa copilului şi permisiunea de a folosi alcool sau alte droguri de către tânăr. Evaluarea acestui fel de neglijare trebuie să ţină seama şi de valorile şi standardele culturale ale diferitelor grupuri sociale (de exemplu la rromi), sau cele legate de sărăcie. - neglijarea intelectuală (educaţională): conţine permiterea absenţei de la şcoală, lipsa de supraveghere a activităţii şcolare, refuzul de a înscrie copilul la şcoală, lipsa preocupării de a-i oferi ocazii sau experienţe umane şi materiale, care să îl stimuleze intelectual. - neglijarea socială: înseamnă supraveghere neadecvată sau dezinteres pentru activităţile sociale ale adolescentului, pentru prietenii pe care şi-i face, sau pentru felul în care se înţelege cu alţii; încurajarea izolării sociale a tânărului; oferirea de exemple negative în ceea ce priveşte agresiunea, sexualitatea sau abuzul de alcool, tutun sau alte droguri; expunerea acestuia la violenţă. - neglijarea morală: include lipsa preocupării adulţilor de a oferi un exemplu moral pozitiv adolescentului, sau de a-l educa şi îndruma moral.

Semne

adolescentul

este

neglijat:

nesiguranţa, dependenţa, lipsa de iniţiativă şi de încredere, nevoi emoţionale mari, afecţiune exprimată nepotrivit, dificultatea de a-şi face prieteni, comportare deosebit de supusă sau de agresivă, izolare, pasivitate sau depresie, dificultăţi şcolare, stimă de sine scăzută. Unele cazuri de neglijare pot fi, la prima vedere, imperceptibile. De ex.: părinţi reci care îşi resping emoţional copiii, nu le arată dragoste sau grijă. Asemenea situaţii pot avea totuşi efecte devastatoare pentru tânăr. Un părinte neglijent poate fi bolnav, poate avea o viaţă de familie dezorganizată, sau poate fi alcoolic, izolat de prieteni, vecini şi rude, poate fi nepăsător în privinţa bunăstării copilului sau îi pot lipsi cunoştinţele despre nevoile copilului la diferite vârste. Neglijarea se poate întâmpla în orice familie, dar mai frecvent în cele izolate, cu puţini prieteni sau rude, părinţilor care au fost abuzaţi când erau copii, cu probleme financiare, alcoolici, rigizi, severi, neglijenţi cu copiii, stresaţi sau care se plâng că au un copil dificil. Tinerii cu handicap sunt mai vulnerabili la abuz, decât ceilalţi. Traficul de copii este o nouă formă de abuz şi include vânzarea, cumpărarea sau negocierea ilegală, în afara adopţiilor sau relaţiilor familiale legitime. În unele ţări se practică asta pentru a vinde apoi organele.

Efectul neglijării sau abuzului Tinerii neglijaţi sau abuzaţi nu se ataşează suficient de părinţii şi profesorii lor, au dificultăţi în a-şi face prieteni, tind să fie pasivi sau retraşi social şi tind să imite comportarea agresivă a adulţilor. Sugestii: Dacă crezi că eşti abuzat, ar trebui să spui cuiva în care ai încredere. Nu este un subiect care se învaţă la şcoală.

307

Adolescenţii_____________________________________________________________________
Abuzul nu este provocat din vina ta. Este ilegal şi se pedepseşte prin lege. Vindecarea emoţională este grea şi îndelungată. Ai nevoie de ajutor pentru a învăţa deprinderi sociale noi şi a-ţi consolida încrederea. Vei învăţa astfel cum să îţi faci prieteni adevăraţi, cum să fii ferm şi categoric cu cei care nu te respectă, să te simţi confortabil, când nu eşti plăcut sau eşti respins. Vindecarea emoţională este uşurată, dacă îţi continui viaţa şi încerci să fii cât mai puţin tulburat, de ex. îţi faci lecţiile la şcoală şi antrenamentul pe stadion, dar - în plus înţelegi prin ce ai trecut: • gândeşte-te la ce s-a întâmplat, nu pretinde că ai uitat, ci vorbeşte despre aceasta cu un prieten; • trăieşte emoţiile provocate: durere, tristeţe, dezamăgire şi furie. Fotografiile vechi sau muzica te pot ajuta; • caută-ţi confort prin odihnă, alimentaţie sănătoasă şi compasiunea prietenilor; • recompensează-te pentru ceea ce ai suferit. De ex. prin distracţie sau prieteni buni; • schimbă-ţi punctul de vedere faţă de ceea ce s-a întâmplat, dintr-unul negativ, într-unul pozitiv. Gândeşte-te la ce ai învăţat şi cum ţi-ai întărit rezistenţa emoţională. Discută cu alţii care au trecut prin experienţe similare şi s-au vindecat. Dacă durerea este foarte profundă, poţi avea nevoie de un consilier. Acesta poate fi o rudă, sau un prieten bun care a trecut prin astfel de crize, sau un profesionist. schimbările şi transferul tezaurului cultural al poporului român. Unii dintre voi vor atinge un nivel superior de dezvoltare intelectuală, de cunoştinţe universale; vi se va spune că sunteţi „oameni de cultură”. Ţi-ai propus vreodată să

Folosirea şi abuzul de droguri (vezi cap. Probleme medicale)
APARTENENŢA SOCIAL - CULTURALĂ Fiecare tânăr are nevoie, pentru dezvoltarea sa deplină, să-şi cunoască rădăcinile şi să simtă că aparţine unei familii, colectivităţi, unui neam şi unei culturi. Valorile materiale şi spirituale, precum şi instituţiile care le exprimă (şcoli, muzee, organizaţii), care formează cultura unui popor, sunt transmise de la o generaţie la alta. Conştient sau nu, tu participi la asimilarea,

devii o persoană cultă? Apartenenţa la cultura şi caracterele etnice proprii, deşi puternică, este greu de definit. Se conturează subconştient încă din copilărie (sugarii reacţionează mai intens la auzul limbii materne, decât la al unei limbi străine) şi se amplifică în adolescenţă. Se manifestă prin: - ideile, valorile şi credinţele ce ghidează comportarea unui popor; - reacţia emoţională, când valorile culturale le sunt ignorate sau încălcate şi mândria, când le sunt apreciate; - conflictele dintre persoane sau grupuri de culturi diferite; - rolul major al părinţilor, rudelor, dascălilor şi conducătorilor în transmiterea valorilor culturale. ʺPrietenul lui tataʺ care te-a învăţat să pescuieşti şi să admiri natura, devine ʺunchiulʺ preferat, pe care-l vei imita în gesturi şi expresii; - schimbarea valorilor culturale personale o dată cu vârsta, deşi în societate, ele persistă. Deoarece aparţii culturii româneşti, ai tendinţa să te mândreşti cu ea şi să fii, câteodată, ostil faţă de alte grupe culturale, sau să crezi ca ceea ce se petrece în climatul tău cultural este natural şi corect pentru oricine, iar ce se întâmplă în alte culturi este incorect. (În antichitate, grecii numeau barbari, pe cei ce nu vorbeau limba lor). Treptat, îţi vei schimba, însă, acest punct de vedere. Asimilarea şi înţelegerea altor culturi începe cu aprecierea culturii neamului tău şi a celor conlocuitoare (rromi, maghiari, evrei, armeni ş.a.).
Cele 10 porunci culturale Pentru a te familiariza cu monumentele culturii româneşti, ca adolescent, îţi propun să: 1. asculţi „Rapsodia Română” de George Enescu şi „Balada” lui Ciprian Porumbescu;

308

______________________________________________________D e z v o l t a r e a s o c i a l ă
2. citeşti „România Pitorească” de Alexandru Vlahuţă, „Ion” de Liviu Rebreanu şi „Moromeţii” de Marin Preda; 3. vezi tablourile „Carul cu boi” de Nicolae Grigorescu şi „Odihnă la câmp” de Corneliu Baba; 4. urci pe Ceahlău, să admiri în Bucegi, Crucea de pe Caraiman; 5. îi ceri directorului şcolii să organizeze o excursie de vacanţă, în care să vizitaţi: - monumentul de la Adamclisi: Muzeul Naţional Bucureşti. de Artă din

- şi, dacă aveţi destul timp, casa de naştere a autorului acestei cărţi, de pe Str. Ion Creangă din Alexandria!

Tropaeum Traiani,
- ruinele coloniilor greceşti Histria şi Callatis din Dobrogea, - Delta Dunării, - barajul de la Bicaz, - mănăstirile Agapia şi Văratec, - teiul lui Eminescu din parcul Copou şi biserica Trei Ierarhi din Iaşi cu mormintele lui Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir şi Alex. Ioan Cuza, - bojdeuca lui Creangă, - casa lui Vasile Alecsandri, - ruinele cetăţilor Sucevei şi Neamţului, - mănăstirile din Bucovina: Voroneţ, Moldoviţa şi Suceviţa, - mormântul lui Ştefan cel Mare de la mănăstirea Putna, - Memorialul de la Sighet, - cetatea şi catedrala Unirii din Alba Iulia şi monumentele lui Horia şi Cloşca, - Ulpia Traiana (Ruinele cetăţii Sarmizegetusa), - poiana narciselor de lângă Făgăraş, - castelul Corvinilor din Hunedoara, - barajul Porţile de Fier ale Dunării de la Drobeta-Turnu Severin, cu ruinele castrului Roman şi urmele piciorului podului construit de Apolodor din Damasc, în vremea Împăratului Traian, - complexul Brâncuşi ( „Masa Tăcerii”, „Poarta Sărutului” şi „Coloana Infinitului” de la Tg. Jiu ), - aleea scriitorilor din Cişmigiu, Muzeul Satului, Muzeul Ţăranului Român şi

6. înveţi să găteşti sau să apreciezi câte un fel de mâncare specific din toate regiunile ţării; 7. practici regulat un sport sau o activitate fizică; 8. străduieşte-te să înveţi bine 2-3 limbi străine, deoarece apartenenţa la neamul tău trebuie încadrată în cea europeană şi cea internaţională şi va trebui să-ţi extinzi preocupările culturale în afara graniţelor; mai târziu, profesia te-ar putea obliga să trăieşti în altă parte a lumii; 9. propune-ţi să vizitezi o ţară străină; 10. mai presus de orice, dezvoltă-ţi cele cinci componente ale sănătăţii optime (fizică, intelectuală, socială, emoţională şi moralspirituală). ALEGEREA CARIEREI Este unul dintre cei mai importanţi paşi din viaţă, de aceea va trebui să-i acorzi o atenţie deosebită. Planificarea carierei cuprinde alegerea unei ocupaţii, obţinerea unei slujbe, avansarea în profesie şi eventual schimbarea ei. Cariera se deosebeşte de meserie. Meseria este o ocupaţie pe care o faci pentru plată. Ţi se spune ce şi cum să o faci. O execuţi aproape mecanic, fără a-ţi solicita prea mult gândirea. Progresezi puţin şi te poţi plictisi uşor. Desigur, sunt meserii bune şi rele. Mulţi meseriaşi câştigă doar să-şi ducă existenţa. Cariera îţi permite să avansezi în profesie. Ţi se dă o sarcină, pe care decizi cum să o realizezi mai bine. Cariera necesită gândire, creativitate, cultură, capacitatea de a colabora cu alţii, de a comunica şi a găsi soluţii la problemele ivite. În copilărie, ţi-ai făcut deseori planuri de ce vei face când vei fi mare. Asemenea alegeri naive se realizează rareori, deşi unii ştiu încă de mici ce vor să devină în viaţă. Dacă nu ţi-ai definit încă alegerea carierei, nu e prea târziu, dar este timpul să te preocupi

309

Adolescenţii_____________________________________________________________________
de aceasta. E posibil să faci multe tatonări, trecând de la o decizie la alta, ceea ce e normal. Procesul este anevoios, îndelungat şi dificil, chiar stresant. Te ajută dacă-ţi faci un plan de bătaie. condiţii de angajare (studii, experienţă, diplome). Compară-ţi interesele şi talentele cu ocupaţiile dorite. Alege dintre ele câteva, care ţi se potrivesc.

Sugestii Precizează-ţi: • ce te va satisface mai mult în profesie: bani cât mai mulţi, timp pentru familie şi/sau distracţii, poziţie socială, libertate/autonomie, siguranţă, ajutorarea altora; • care îţi sunt talentele şi preferinţele. Fă-ţi un plan scris despre cum te vei pregăti pentru carieră; prevede că planul va suferi numeroase modificări. Gândeşte-te ce-ţi place să faci şi la ce eşti bun, la ce eşti mai îndemânatic, poate chiar talentat, ce preocupări ai (şcolare, extraşcolare, acasă ) şi ce fel de personalitate eşti; fă-ţi un inventar al personalităţii (de ex. Meyer-Briggs Type Indicator, Careerfitter Personality Test ş.a.). Analizează dacă experienţele, talentele şi posibilităţile tale te pot ajuta pentru a găsi o carieră satisfăcătoare. Inventariază-ţi calităţile necesare pentru a reuşi angajarea în muncă: comunicare eficientă, cunoştinţe de computer, organizare, disciplină, condiţie fizică, nivel cultural, limbi străine, inteligenţă socială ş.a. Documentează-te pentru a afla ce fel de profesii există pe piaţă şi care este tendinţa lor în viitor; sunt unele despre care nu ai auzit încă. Alege 8-10 dintre cele mai bune ocupaţii, care se potrivesc cel mai bine cu interesul şi aptitudinile tale. Află cât mai multe despre aceste domenii de activitate. Întreabă părinţii, prietenii, precum şi adulţii care lucrează în acel domeniu, însoţeşte-i la locul lor de muncă, lucrează benevol sau ca ucenic în vacanţe, pentru a căpăta experienţă în domeniul respectiv. Lărgeşte-ţi şi foloseşte relaţiile sociale, pentru a întâlni persoane care lucrează în cariera dorită. Nu eşti obligat să le urmezi sfaturile, dar ar trebui să le dai atenţie. Documentează-te asupra acestor ocupaţii: descriere, perspectivele de viitor, compensarea,

Târg de slujbe
Gândeşte strategic de ce ai nevoie pentru a te pregăti în vederea acelei cariere. Termină-ţi studiile. Cei cu diplomă găsesc mai uşor o slujbă şi sunt mai bine plătiţi decât cei fără. Continuă-ţi educaţia profesională; în societatea modernă aceasta a devenit o necesitate. Caută-ţi prima slujbă. Aceasta poate fi fără plată sau cu un salariu minim, doar pentru a câştiga experienţă. Pregăteşte-ţi rezumatul. Pregătirea rezumatului

Rezumatul este cartea ta de vizită, folosită pentru a obţine un interviu şi apoi o slujbă. În el oferi un exemplu de cum ştii să comunici în scris, încerci să convingi pe cel care-l citeşte că meriţi să-ţi acorde un interviu şi eşti persoana cea mai calificată pentru slujba solicitată. Diferite feluri de rezume-uri: 1. După cui este adresat: - general: adresat unui număr mare de firme diferite sau pe Internet. Apari că urmăreşti o carieră neprecisă, este dificil pentru cei ce recrutează să te considere drept persoana calificată pentru slujbă; denotă că nu eşti interesat exact pentru slujba pe care o soliciţi;

310

______________________________________________________D e z v o l t a r e a s o c i a l ă
- specific: scrii mai multe versiuni, câte una pentru fiecare firmă sau slujbă. Utilă pentru un număr redus de solicitări sau după contacte anterioare/preliminare. Trebuie adaptat fiecărui caz în parte; - academic sau Curriculum Vitae (CV) - este un rezumat folosit mai ales în învăţământ sau profesii asociate cu numeroase publicaţii; poate fi mai lung. Notă: nu este necesar să scrii CV, drept titlu pe prima pagină! - combinat: integrează ambele, îţi măreşte şansele de succes, dar e mai greu de alcătuit. 2. După cum e alcătuit: - tipărit: trimis prin poştă sau înmânat, scris pe coloane şi litere de mărime şi forme diferite, care îţi evidenţiază calificările şi talentele; - scanabil: conţine cuvinte-cheie, pentru a fi scanat de computer, trimis prin email şi păstrat în baza de date; - pentru Internet: este plasat pe web; permite o alcătuire variabilă şi conectări cu alte site-uri; necesită cunoştinţe avansate de redactare computerizată. 3. După ordinea prezentării: - cronologic: descrie activitatea anterioară; cine, ce, unde, când, cum şi de ce; indicat pentru adulţi cu o activitate profesională îndelungată; - funcţional: pune accentul pe educaţie, competenţă şi experienţa; preferabil pentru cei tineri. Conţinutul şi stilul diferă, cu unele aspecte comune: • Rezumatul este scurt, dacă e posibil, pe o pagină. Trebuie să ofere suficientă informaţie celui care-l parcurge în fugă, 15-30 de secunde, fără a citi fiecare cuvânt, căutând ce-l interesează, dar şi suficiente detalii celor ce revin asupra lui mai atent şi-l analizează critic. • Scrie-l citeţ, organizat, pe hârtie de calitate. Fii concis, onest şi ferm, dar nu arogant. • Include numele, adresa poştală, cea de email şi numărul de telefon. • Specifică ce fel de post/poziţie soliciţi. • Notează 2-4 categorii în care ai cunoştinţe şi instruire necesare postului solicitat; pentru fiecare din ele, descrie experienţele care ilustrează aceste capacităţi/ talente şi realizările obţinute. • Continuă organizarea paginii cu domeniile care susţin realizările menţionate: educaţia, publicaţii, proiecte speciale, instruire tehnică, limbi străine, muncă voluntară, ucenicie, activitate de intern, programe de computer, premii, olimpiade ş.a. Cele mai importante se aşează în partea de sus a paginii. • Referinţele sunt disponibile, la cerere. Aceasta este şi o formulă de încheiere. Cere, în prealabil, permisiunea persoanelor care îţi cunosc nemijlocit activitatea, te apreciază şi vor să-ţi dea referinţe, dacă vor fi solicitate. • Adaugă o scrisoare introductivă, în care explici scopul trimiterii rezumatului şi postul solicitat. Scrisoarea să fie clară, scurtă, din 3-4 paragrafe şi la subiect. Arată unde ai găsit anunţul, atrage atenţia asupra calificărilor, care te îndreptăţesc să obţii postul, şi cum vei putea contribui la acea instituţie. Nu repeta ceea ce ai scris în rezumat. Foloseşte hârtie asemănătoare celei de rezumat. Pune-o într-un plic mare, împreună cu rezumatul, nu o îndoi sau capsa, tipăreşte adresa (chiar dacă o înmânezi), timbreaz-o şi trimite-o persoanei căreia îi e adresată. Telefonează, după un interval, dacă ai menţionat aceasta în scrisoare. • Notează unde şi când ai trimis rezumatul, cu cine ai vorbit şi ce răspuns ai primit. Primul interviu pentru slujbă Află detalii despre locul unde vrei să fii angajat. Pregăteşte-te din timp, chiar prin repetiţii, cu un prieten sau consilier. Dacă poţi, înregistrează-te cu video camera. Fii atent la punctualitate (soseşte cu 10 minute înainte), ţinută şi limbajul corporal. Structurează-ţi răspunsurile, evită vorbele goale, bâlbâielile, repetiţiile verbale, zâmbeşte când dai mâna, priveşte în ochi interlocutorul şi controlează-ţi emoţia şi postura. Adu cu tine o mapă, cu copii rezervă de rezumat, listă de referinţe, creion şi hârtie de note. După interviu, notează-ţi ceea ce vrei să-ţi reaminteşti mai târziu.

311

Adolescenţii_____________________________________________________________________
Primul interviu durează, în genere, 30-45 de minute. Primele minute sunt de introducere, circa 20 minute, pentru a răspunde şi – restul – pentru a pune tu întrebări, deşi poţi întreba oricând se iveşte ocazia. Scopul celui ce ia interviul este de a evalua calităţile şi cunoştinţele tale, pentru poziţia solicitată, cât eşti de interesat şi de potrivit pentru slujbă. slujbă şi firmă. Negocierea salariului în timp ce cauţi o slujbă depinde de cerere şi ofertă, de câtă experienţă ai, sau nu, ciclul economic ş.a. Primul interviu poate fi urmat de altul, în care vizitezi instituţia, întâlneşti pe cei ce lucrează acolo, observi condiţiile de lucru şi afli amănunte despre slujba dorită. Dacă şi când ţi se oferă o slujbă, vei lua decizia de a o accepta sau nu, în funcţie de numeroşi factori: condiţii de lucru, responsabilităţi, calificarea necesară, colegii şi şefii, siguranţa poziţiei, posibilităţile de specializare şi de avansare, prestigiul, orele lucrate zilnic, salariu, beneficii adiţionale, durata concediului, locaţia, costul de trai, transportul ş.a. Dacă accepţi slujba, cere oferta şi detaliile trimise în scris. Succes! Dacă o refuzi, fă-o politicos şi menţine legăturile. Alege-ţi o ocupaţie în care să te dedici mai mult decât ţi se cere. Sacrifică puţin din timp, salariu şi energie, pentru a progresa în carieră. La începutul carierei, preocupă-te să câştigi experienţă, apoi să câştigi bani.

Calităţile cele mai importante cerute de patroni sunt: talentul de a comunica verbal şi în scris; cinste, integritate; uşurinţa relaţiilor cu alţii; etica muncii (dorinţa de a munci); uşurinţa de a lucra în echipă; capacitatea de analiză; iniţiativa; experienţa la computer; adaptarea, flexibilitatea; atenţia la detalii; capacitatea organizatorică; încrederea în sine; atitudinea prietenoasă; tactul şi bunele maniere; notele de la şcoală; creativitatea; simţul umorului; capacităţi manageriale şi asumarea riscului.
Întrebări frecvent puse la interviu • De ce eşti interesat să soliciţi acest post? • Explică-mi rezumatul tău. • Spune-mi câte ceva despre d-ta. • Care-ţi sunt calificările pentru această slujbă? • Dă-mi un exemplu de o problemă dificilă, pe care ai rezolvat-o şi cum. • De ce să te angajez pe d-ta şi nu pe următorul candidat? Poţi pune întrebări, pentru a te hotărî dacă vrei, într-adevăr, să obţii slujba respectivă. De ex.: • Ce căutaţi la o persoană care să ocupe acest post? • Cum evaluaţi pe cineva, oficial sau fără formalităţi? • Cum mă voi putea specializa din acest post? Nu discuta salariul, la primul interviu. Dacă eşti întrebat, răspunde că te aştepţi la un salariu potrivit cu calificările şi contribuţia ta la activitate, sau - dacă-ţi permite - îi vei da un răspuns, după ce vei şti mai multe despre

Ucenicie
Acceptă schimbările din carieră şi din viaţă şi adaptează-te la ele. Pregăteşte-te să schimbi serviciul de câteva ori sau chiar cariera. Adaptează-ţi stilul de viaţă în funcţie de venit, adică întinde-te cât ţi-e plapuma, nu după dorinţe.

312

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful