Alexandru Lapusneanul Negruzzi de Costache

Nuvela istorica
Nuvela Alexandru Lăpuşneanul este prima nuvelă romantică de inspiraţie istorică din literatura română, o capodoperă a speciei şi un model pentru autorii care au cultivato ulterior (de exemplu: Al. Odobescu). Publicată în perioada paşoptistă, în primul număr al Daciei literare (1840), nuvela ilustrează una dintre sursele literaturii romantice, istoria naţională (Evul Mediu), potrivit recomandărilor lui Mihail Kogălniceanu din articolulprogram al revistei, intitulat Introducţie, care constituie şi manifestul literar al romantismului românesc. Ulterior, nuvela Alexandru Lăpuşneanul a fost inclusă în ciclul Fragmente istorice, din volumul Păcatele tinereţilor (1857). Este o nuvelă deoarece este o specie epică în proză, cu o construcţie riguroasă, având un fir narativ central. Se observă concizia intrigii, tendinţa de obiectivare a perspectivei narative şi verosimilitatea faptelor. Personajele sunt relativ puţine, caracterizate succint şi gravitează în jurul personajului principal. Este o nuvelă romantică datorită mai multor trăsături: specie; inspiraţia din istoria naţională (Evul Mediu); temă; conflict; naraţiune liniară; personaje

artificialitate" (Nicolae Manolescu. Negruzzi preia imaginea personalităţii domnitorului Alexandru Lăpuşneanul.. care evocă trecutul istoric (Evul Mediu) prin tema. Istoria critică a literaturii române). personaje construite în antiteză (dintre blândeţea doamnei şi cruzimea domnitorului). gesturi şi replici spectaculoase şi memorabile. intriga liniară şi previzibilă. relaţii sociale. întemeietorul nuvelei istorice româneşti. conform esteticii romantice şi recomandărilor din Introducţie... obiceiuri. denotă. limbaj). nu cu valoare epică (descrieri amănunţite ale vestimentaţiei şi ale obiceiurilor: descrierea vestimentaţiei lui Lăpuşneanu în biserică şi a mesei domneşti).. personajele şi culoarea epocii (mentalităţi. Din cronica lui Ureche. fapte şi replici (de exemplu: mottoul capitolului I şi al IV- . „liniaritate psihologică în construcţia personajelor. Scriitorii paşoptişti se inspiră din cronici şi din folclor.excepţionale în situaţii excepţionale. Nuvela istorică este o specie literară cultivată de romantici. este primul scriitor care valorifică într-o creaţie literară cronicile moldoveneşti (Letopiseţul Ţării Moldovei de Grigore Ureche şi de Miron Costin). dar şi scene. culoarea epocii în descrieri cu valoare documentară. Costache Negruzzi. comportamente. vestimentaţie.

„Negruzzi a înţeles spiritul cronicii române şi a pus bazele unui romantism pozitiv. tiran. reliefarea caracterelor personajelor în relaţie cu spectaculosul acţiunii. deşănţată cuvântare"). la mijlocul secolului al XVI-lea). dar se distanţează de realitatea istorică prin apelul la ficţiune şi prin viziunea romantică asupra istoriei. Nuvela are ca temă lupta pentru putere în epoca medievală (în Moldova. Naraţiunea la persoana a IlI- . detaşat. sobru. autorul atribuindu-le destine şi profiluri psihologice care susţin coerenţa narativă. scutit de naive idealităţi. „curtezan". predominant obiectiv. influenţată de ideologia paşoptistă. dar intervine direct prin câteva epitete de caracterizare (de exemplu: „tiran". Naratorul este omniscient. Evocarea artistică a celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul (1564-1569) evidenţiază lupta pentru impunerea autorităţii domneşti şi consecinţele deţinerii puterii de un domnitor crud." (George Calinescu. „Istoria literaturii romaane de la origini pana in prezent”) Nu trebuie confundate persoanele/ personalităţile istorice. şi personajele literare. Transfigurarea artistică a faptelor istorice este motivată estetic: gradarea tensiunii narative. „mişelul boier". a căror existenţă este consemnată în cronici sau în lucrări ştiinţifice. mesajul textului narativ. care ilustrează anumite tipuri umane.lea). omniprezent.

La monastirea Slatina. viziunea „dindărăt") aminteşte prin obiectivitate şi concizie de relatarea cronicarilor. Astfel. care constituie replici memorabile ale personajelor: -capitolul I . amintind de stilul cronicarului.„Dacă voi nu mă vreţi. potrivit criticului Nicolae Manolescu: „Intriga liniară şi previzibilă este o particularitate a prozei narative care denotă multă artificialitate. iar prin menţionarea portretului votiv se realizează caracterul verosimil. eu vă vreu. Frazele finale consemnează sfârşitul tiranului în mod concis.. care lăsă o pată de sânge în istoria Moldaviei. Capitolele poartă câte un motto cu rol rezumativ. prin înlănţuirea secvenţelor narative şi a episoadelor. specific nuvelei: „Acest fel fu sfârşitul lui Alexandru Lăpuşneanul." (răspunsul dat de Lăpuşneanul soliei de boieri care îi . particularitate narativă romantică. unde e îngropat. se vede şi astăzi portretul lui şi al familiei sale. care fixează momentele subiectului.. Naraţiunea se desfăşoară linear." Echilibrul compoziţional este realizat prin organizarea textului narativ în patru capitole. lapidar şi obiectiv." Incipitul şi finalul se remarcă prin sobrietatea auctorială. paragraful iniţial rezumă evenimentele care motivează revenirea la tron a lui Lăpuşneanul şi atitudinea lui vindicativă. zidită de el.a (cu focalizare zero. cronologic.

. pierzând astfel puterea domnească). Capitolul I cuprinde expoziţiunea (întoarcerea lui Alexandru Lăpuşneanul la tronul Moldovei. în fruntea unei armate turceşti şi întâlnirea cu solia formată din cei patru boieri trimişi de Tomşa: Veveriţă. -capitolul al III-lea „Capul lui Motoc vrem. Doamnă!" (avertismentul pe care văduva unui boier decapitat îl adresează doamnei Ruxanda. -capitolul al IV-lea „De mă voi scula. bolnav.." (ameninţarea rostită de Lăpuşneanul care. . Stroici) şi intriga (hotărârea domnitorului de aşi relua tronul şi dorinţa sa de răzbunare faţă de boierii trădători).ceruseră să se întoarcă de unde a venit pentru că „norodul" nu îl vrea). -capitolul al II-lea „Ai să dai samă." (cererea vindicativă a norodului care găseşte în Moţoc vinovatul pentru toate nemulţumirile). pre mulţi am să popesc şi eu... Spancioc. pentru că nu ia atitudine faţă de crimele soţului său). fusese călugărit potrivit obiceiului vremii. Moţoc. în 1564.

Lăpuşneanul se retrage în cetatea Hotinului. Bolnav de friguri. după obiceiul vremii. urmaşul la tron). ameninţă să-i ucidă pe toţi (inclusiv pe propriul fiu.Capitolul al II-lea corespunde. moartea tiranului prin otrăvire. omorârea lui Moţoc de mulţimea revoltată şi „leacul de frică" pentru doamna Ruxanda „Intâmplările sângeroase au aceeaşi raţiune documentară ca în întreaga proză scrisă de romantici. doamna Ruxanda acceptă sfatul boierilor de a-1 otrăvi. In capitolul al IVlea.” (Nicolae Manolescu) Capitolul cuprinde punctul culminant. prin caracterul memorabil sau excepţional: participarea şi discursul domnitorului la slujba religioasă de la mitropolie. . După patru ani de la cumplitele evenimente. ospăţul de la palat şi uciderea celor 47 de boieri. incendierea cetăţilor. desfiinţarea armatei pământene. Deoarece când îşi revine. intervenţia doamnei Ruxanda pe lângă domnitor pentru a înceta omorurile şi promisiunea pe care acesta i-o face. ca moment al subiectului. este înfăţişat deznodământul. Capitolul al III-lea conţine mai multe scene romantice. uciderea unor boieri. confiscarea averilor boiereşti. caracterul ilustrativ este evident. desfăşurării acţiunii şi cuprinde o serie de evenimente declanşate de reluarea tronului de către Alexandru Lăpuşneanul: fuga lui Tomşa în Muntenia. domnitorul este călugărit.

se poate vorbi despre contrastul dintre Lăpuşneanul şi doamna Ruxanda. conflictele exterioare plasează personajele într-o relaţie de antiteză. caracteristice tiranului feudal. Din acest punct de vedere. particularizează dorinţa de răzbunare a domnitorului. evenimentele se desfăşoară îndată după . exterior. Conflictul social. Principalul conflict. In primele trei capitole. este limitat la revolta mulţimii din capitolul al III-lea. Conflictul secundar. însă actele personajului sunt motivate psihologic: cruzimea devine expresia dorinţei de răzbunare pentru trădarea boierilor în prima sa domnie. este de ordin politic: lupta pentru putere între domnitor şi boieri. dar mijloacele alese de Lăpuşneanul sunt sângeroase. între boieri şi popor. Impunerea autorităţii centrale/ domneşti în faţa oligarhiei boiereşti a constituit în secolul al XVI-lea un factor de progres. în a doua sa domnie.Conflictul nuvelei este complex şi pune în lumină personalitatea puternică a personajului principal. Timpul şi spaţiul acţiunii sunt precizate şi conferă verosimilitate naraţiunii: întoarcerea lui Lăpuşneanul pe tronul Moldovei. evidenţiat în capitolul al II-lea. fiind anunţat în primul capitol şi încheiat în capitolul al IIIlea. In proza romantică. între domnitor şi Moţoc (boierul care îl trădase).

„un damnat" romantic (G. personaj romantic.. hotărât..”(Nicolae Manolescu) Alexandru Lăpuşneanul este personajul principal al nuvelei. liniaritatea psihologică. tiran şi crud. Echilibrul dintre convenţia romantică şi realitatea individului se realizează prin modul de construire a personajului: subordonarea trăsăturilor uneia principale. scena morţii domnitorului otrăvit). disimulat. antiteza ca procedeu de construcţie. Crud. care îi călăuzeşte acţiunile. excepţional. a pedepsirii lui Moţoc. abil politic. autocaracterizarea) şi indirect . la secvenţa morţii domnitorului. voinţa de putere. care acţionează în situaţii excepţionale (de exemplu: scena uciderii boierilor. Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice: personaje excepţionale (au calităţi şi defecte ieşite din comun) în situaţii excepţionale. Călinescu). El este construit din contraste şi are o psihologie complexă. inteligent.revenirea la tron. bun cunoscător al psihologiei umane. Este caracterizat direct (de către narator. replicile memorabile .„Liniaritate psihologică se vede în construcţia personajelor [. Gesturile şi cuvintele personajelor au menirea de a fi memorate. de alte personaje. iar în ultimul capitol se trece prin rezumare patru ani mai târziu. calităţi şi defecte puternice. personajul este puternic individualizat şi memorabil. viclean. Intruchipează tipul domnitorului sângeros.].

Este laş în faţa primejdiei. laş. limbaj. relaţii cu alte personaje. în general. Având „capacitatea de a ne surprinde. intrigant. care. voinţa personajului principal.(prin fapte. . spre deosebire de celelalte personaje individuale din nuvelă. El nu urmăreşte decât propriile interese. viclean. Forţa excepţională a personajului domină relaţiile cu celelalte personaje. caracter slab . prin contrast. într-un mod convingător". Deşi în Evul Mediu femeia . sunt manipulate de domnitor. „construite în jurul unei singure idei sau calităţi" (E. îl linguşeşte „asemenea câinelui care în loc să muşce. construit în antiteză cu Lăpuşneanul: blândeţe cruzime. vestimentaţie). Boierul Moţoc reprezintă tipul boierului trădător. Ea nu acţionează din voinţă proprie nici când îi cere soţului său să înceteze omorurile. Doamna Ruxanda este un personaj secundar. iar la întoarcerea acestuia. Lăpuşneanul este un personaj „rotund". nici când îl otrăveşte. Forster). comportându-se grotesc în timp ce încearcă să1 determine pe domn să nu-1 dea mulţimii. doamna Ruxanda întruchipează în nuvelă un caracter slab. De aceea îl trădase pe Lăpuşneanul în prima domnie. de tip romantic. personaje „plate". M. comportament. după refuzul de a renunţa la tron. care pune în lumină.caracter tare. linge mâna care-l bate". gesturi. atitudine.chiar soţie de domn nu avea prea multe drepturi.

descumpănirea gloatei care „venisefără să ştie pentru ce au venit şi ce vrea" în faţa întrebării armaşului. că ne vom vedea păn-a nu muri!" O sfătuiesc pe doamna Ruxanda să-1 otrăvească pe tiran şi asistă cu cruzime la ultimele clipe ale acestuia. mulţimea revoltată de târgoveţi. Psihologia mulţimii este surprinsă cu fineţe. „pre buni patrioţi". rostirea numelui Moţoc. tu care ştiai numai a omorî." Personajul colectiv. în acelaşi timp răzbunându-se pentru trădarea de odinioară a vornicului Moţoc şi împlinind ameninţarea/ planul iniţial. cu rol justiţiar. apare pentru prima dată în literatura noastră. reprezentând boierimea tânără. în sfârşit. Odată cererea satisfăcută. în mod realist: strângerea norodului la porţile curţii domneşti din cauza unor veşti nelămurite. în care toţi văd un vinovat pentru toate suferinţele: „Moţoc să moară!. mulţimea „mulţămindu-se de astă jertfa. glasurile izolate care exprimă nemulţumirile. se împrăştii". sunt personajele episodice Spancioc şi Stroici. Capul lui Moţoc vremi". strigă către ei Spancioc. capabili să anticipeze mişcările adversarului. adresându-i o altă replică sugestivă: „învaţă a muri. ca şi când ar fi venit anume pentru acest lucru.In antiteză cu boierul trădător. care separă replicile personajelor asemenea indicaţiilor scenice dintr-o dramă: „Prostimea rămasă cu gura cascata”. Ei rostesc replica premonitorie: „Spuneţi celui ce v-au trimis. Arta naratorului este de a surprinde gradat stările psihologice ale mulţimii prin notaţii scurte. El orientează mişcarea haotică a mulţimii spre exprimarea unei singure dorinţe. . Se observă capacitatea lui Lăpuşneanul de manipulare şi de dominare a gloatei.

regionalisme fonetice („clipală". Cel mai mare ospăţ se cuprindea în câteva feluri de bucate. unele fiind integrate în figuri de stil „eho". de realizarea scenică a secvenţelor narative. . cu motive romantice (cetatea pustie. Naraţiunea şi descrierea sunt reduse.) „au valoare documentară. ceremonia relaţiilor cu domnitorul etc. pe vremea aceea.. După borşul polonez. şi acest glas striga: «Capul lui Moţoc vrem!»" „Ticălosul boier căzu în braţele idrei acestei cu multe capete. nu se introdusese încă moda mâncărurilor alese. metafora „în braţele idrei acestei cu multe capete". care într-o clipală îl făcu bucăţi. Nu se auzea decât murmura valurilor Nistrului. nu valoare epică" (cf. ce izbea regulat stâncoasele ei coaste. Nicolae Manolescu) şi conferă culoarea locală: „In Moldova. Descrierile (vestimentaţia şi obiceiurile: portretul fizic al doamnei în capitolul al II-lea. „găsând").. şi. Tipsiile pe care aduceau bucatele.„Acest din urmă cuvânt găsând un eho în toate inimile. Caracterul dramatic al textului este dat de rolul capitolelor în ansamblul textului (asemenea actelor dintr-o piesă de teatru). fripturile cosmopolite. comparaţia „Acest din urmă cuvânt [." Limbajul conţine expresii populare („rămasă cu gura căscată"). naratorul obiectiv limitându-şi intervenţiile. de utilizarea predominantă a dialogului şi de minima intervenţie a naratorului prin consideraţii personale.]fu ca o schinteie electrică". masa domnească. Pânza mesii şi şerveţelele erau defilaliu ţesute în casă." Descrierea cetăţii Hotinului. vestimentaţia lui Lăpuşneanu în biserică. stâncile) are funcţie simbolică: „Cetatea era mută şi pustie ca un mormânt de urieş. veneau mâncări greceşti ferte cu verdeţuri care pluteau în unt. apoi pilaful turcesc. talgerile şi păhărele erau de argint. Toate glasurile se făcură un glas. în sfârşit. dar forţă de sugestie au neologismele care conservă forma de secol XIX. fu ca o schinteie electrică.

Mărcile prezenţei naratorului sunt: topica afectivă (antepunerea adjectivelor. lexicul combinat. şi dacă voi nu mă iubiţi. Stilul indirect alternează cu stilul direct. temă. „junghi". a cărui ochi scântioră ca un fulger. „pre". Puţinele neologisme cu forme de secol XIX nu influenţează claritatea stilului. „spătarul"-. simplitatea topicii. arhaisme semantice: „proşti" cu sensul oameni simpli. redă trăsături în mod indirect. „a împlini" cu sensul a obliga la plata dărilor. eu vă iubesc pre voi şi voi merge ori cu voia. Să mă întorc? Mai degrabă-şi va întoarce Dunărea cursul îndărăpt"). concizie. Alexandru Lăpuşneanul este şi o nuvelă de factură romantică prin respectarea principiului romantic enunţat în Introducţie la Dacia literară . ci exprimă concis ideea: „curtezan". „şepte") şi arhaismele sunt utilizate pentru culoarea locală (arhaisme lexicale: „spahii". „ticălosul boier". personajul principal alcătuit . dar şi prin specie. „regent". „schinteie electrică". ori fără voia voastră." Stilul narativ se remarcă prin sobrietate. „vornicul". de exemplu: „această deşănţată cuvântare". „nenorocitul domn") utilizată în caracterizarea directă. arhaisme fonetice: „împrotivire".folosirea formelor de plural cu sens de singular: „Venise fără să ştie pentru ce au venit"). Regionalismele (de exemplu: „pănă". Fiind o nuvelă istorică în contextul literaturii paşoptiste. o mare frecvenţă a gerunziului. personaje excepţionale în situaţii excepţionale. eu vă vreau. echilibru între termenii arhaici şi neologici. răspunse Lăpuşneanul. arhaisme gramaticale . realizat prin dialog şi intervenţie izolată. şi strigătul monoton a ostaşilor de strajă. prin replicile memorabile (de exemplu: „Dacă voi nu mă vreţi.inspiraţia din istoria naţională.sure şi goale. Coexistenţa elementelor romantice cu elemente clasice într-o operă literară este o trăsătură a literaturii paşoptiste. „hanul tatarilor". „eho" Limbajul personajelor este unul dintre principalele mijloace de caracterizare şi concentrează atitudini.

credibil al faptelor. . al replicilor şi al scenelor. spectaculosul gesturilor. construcţia simetrică. caracterul pictural al unor scene. Călinescu: „nuvela istorică Alexandru Lăpuşneanul ar fi devenit o scriere celebră ca şi Hamlet dacă ar fi avut în ajutor prestigiul unei limbi universale”. culoarea epocii. Valoarea nuvelei este exprimată prin afirmaţia criticului G. caracterul obiectiv al naraţiunii. revolta mulţimii. Interesul romantic pentru specific naţional şi culoare locală deschide drumul observaţiei realiste prin tehnica detaliului semnificativ. antiteza angelic-demonic. aspectul verosimil.din contraste. Elementele romantice se împletesc cu elemente clasice: echilibrul compoziţiei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful